Index 
Texte adoptate
Marţi, 12 iunie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Situația pescuitului recreativ în Uniunea Europeană
 Obligația de compensare, cerințele de raportare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere și registrele centrale de tranzacții ***I
 Norme comune în domeniul aviației civile și Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației ***I
 Emisiile de CO2 și consumul de combustibil al vehiculelor grele noi ***I
 Modernizarea educației în UE
 Către un sector durabil și competitiv al acvaculturii europene

Situația pescuitului recreativ în Uniunea Europeană
PDF 147kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 iunie 2018 referitoare la situația pescuitului recreativ în Uniunea Europeană (2017/2120(INI))
P8_TA(2018)0243A8-0191/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 43,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(4), în special articolul 77,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1004 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind instituirea unui cadru al Uniunii pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului(5), în special articolul 5,

–  având în vedere studiul de cercetare intitulat „Pescuitul recreativ marin și pescuitul de semi-subzistență - valoarea acestora și impactul lor asupra stocurilor de pește”, publicat de Departamentul tematic pentru politici structurale și de coeziune în iulie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0191/2018),

A.  întrucât definiția oferită de Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) în 2013 descrie pescuitul recreativ ca însemnând „capturarea sau încercarea de a captura resurse acvatice vii în principal în scopuri de agrement și/sau consum personal. Aici sunt incluse metodele de pescuit activ, printre care pescuitul cu undița, cu harponul și strânsul cu mâna, precum și metodele de pescuit pasiv, inclusiv plasele, capcanele, vârșele și undițele fixe”; întrucât este necesară o definiție clară a pescuitului recreativ și a pescuitului recreativ maritim, ținând seama de articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 unde se afirmă că „se interzice comercializarea capturilor rezultate în urma pescuitului de agrement”;

B.  întrucât este important să se înțeleagă diferența dintre pescuitul recreativ și pescuitul de semi-subzistență, deoarece cele două ar trebui să fie evaluate și reglementate separat și ar trebui clarificat faptul că pescuitul recreativ nu este pescuit de semi-subzistență; întrucât Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului (PCP) nu face referire la acesta din urmă; întrucât, prin urmare, cele două ar trebui să fie evaluate și reglementate separat;

C.  întrucât legislația UE prevede doar două categorii de pescuit, pescuitul recreativ și pescuitul comercial, și deci nu recunoaște pescuitul de semi-subzistență și pescuitul semicomercial;

D.  întrucât pescuitul recreativ poate avea un impact semnificativ asupra stocurilor de pește având în vedere amploarea sa, însă reglementarea acestuia intră în principal în competența statelor membre;

E.  întrucât Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a definit pescuitul de subzistență drept „pescuitul animalelor acvatice care contribuie substanțial la satisfacerea nevoilor nutriționale ale unui individ”;

F.  întrucât în absența unei distincții juridice clare între pescuitul recreativ, pescuitul de semi-subzistență și pescuitul semicomercial este posibil ca anumite activități de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) să nu fie depistate, deoarece nu sunt contabilizate sau reglementate în mod corespunzător;

G.  întrucât nu există o definiție unică clară și convenită de comun acord a pescuitului recreativ la nivelul UE și întrucât acest lucru îngreunează foarte mult controlul pescuitului recreativ, colectarea datelor despre acesta și evaluarea impactului său asupra stocurilor de pește și a mediului sau a importanței sale economice;

H.  întrucât, pentru a gestiona adecvat orice tip de activitate de pescuit, inclusiv pescuitul recreativ, este nevoie de o colectare regulată și riguroasă a datelor și de serii de timp, cu scopul de a evalua impactul asupra stocurilor de pește sau a altor organisme marine și asupra mediului; întrucât, în prezent, aceste date lipsesc sau sunt incomplete; întrucât, pe lângă impactul direct asupra stocurilor de pește, impactul suplimentar al pescuitului recreativ asupra mediului nu este studiat în măsură suficientă;

I.  întrucât studiile au demonstrat că o mare parte din resturile de plastic detectabil din mări, lacuri și râuri a provenit din activități recreative pe apă, cum ar fi navigația, turismul și pescuitul; constată că deșeurile rezultate din unelte de pescuit recreativ pierdute pot provoca degradarea masivă a habitatelor și daune ecologice majore;

J.  întrucât Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) oferă sprijin financiar pentru colectarea de date, inclusiv pentru pescuitul recreativ;

K.  întrucât obiectivele enumerate la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 menționează necesitatea de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de a reface și menține stocurile de pește și alte organisme marine peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile;

L.  întrucât, potrivit unui studiu recent comandat de Parlament, impactul pescuitului recreativ poate varia de la un stoc de pește la altul, reprezentând 2 % (macrou) - 43 % (polac) din captura totală;

M.  întrucât pentru a atinge obiectivele PCP, stocurile de pește și activitățile de pescuit ar trebui să fie gestionate și echilibrate; întrucât aceste obiective nu pot fi atinse dacă lipsește o parte a datelor privind capturile și importanța economică a activităților de pescuit, inclusiv pescuitul recreativ;

N.  întrucât statele membre au obligația de a colecta date, inclusiv estimări privind numărul de capturi prin pescuitul recreativ și de eliberări ale speciilor enumerate în Regulamentul (UE) 2017/1004 și incluse în cele din urmă în planurile de gestionare multianuale; în acest sens, trebuie subliniat faptul că doar unele state membre dispun de date complete privind pescuitul recreativ practicat pe teritoriul lor;

O.  întrucât deși o mare diversitate de specii sunt capturate prin pescuitul recreativ marin, colectarea obligatorie a datelor se aplică doar câtorva specii, prin urmare este nevoie de un studiu și o analiză pentru mai multe specii, caracteristice fiecărei țări în parte; întrucât capturile din pescuitul recreativ ar trebui incluse în rata totală a mortalității prin pescuit și în estimările biomasei;

P.  întrucât disponibilitatea datelor privind pescuitul recreativ variază de la o regiune la alta, fiind disponibile informații mai bune despre pescuitul recreativ marin în Marea Nordului și în Marea Baltică, decât în Marea Mediterană și Marea Neagră sau în Oceanul Atlantic;

Q.  întrucât se estimează că între 8,7 și 9 milioane de persoane practică pescuitul recreativ marin în Europa, adică 1,6 % din populația europeană, acestea pescuind aproximativ 77 de milioane de zile în fiecare an;

R.  întrucât, potrivit articolului 3 alineatul (2) punctul 6 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 privind FEPAM, „pescar” înseamnă orice persoană care practică activități de pescuit comercial, astfel cum sunt recunoscute de statul membru în cauză, și întrucât, prin urmare, este necesar să se găsească o altă definiție pentru persoanele care practică pescuitul recreativ, astfel cum se menționează la considerentul A;

S.  întrucât impactul economic estimat al pescuitului recreativ marin european (fără valoarea pescuitului turistic) este de 10,5 miliarde EUR, care include 5,1 miliarde EUR cheltuieli directe, 2,3 miliarde EUR cheltuieli indirecte și 3,2 miliarde EUR cheltuieli induse; întrucât, numai în UE, suma este estimată la 8,4 miliarde EUR, care include 4,2 miliarde EUR cheltuieli directe, 1,8 miliarde EUR cheltuieli indirecte și 2,5 miliarde EUR cheltuieli induse;

T.  întrucât există o legătură directă între abundența/structura stocurilor de pești, accesul la posibilitățile de pescuit și impactul produs asupra ocupării forței de muncă și a realităților economice și socioeconomice; întrucât este important să se evalueze impactul tuturor activităților de pescuit asupra unui anumit stoc, precum și valoarea economică a acestuia, în vederea adoptării unor măsuri de gestionare care să contribuie în egală măsură la atingerea obiectivului de mediu și a obiectivelor economice;

U.  întrucât pescuitul recreativ marin susține, conform estimărilor, un număr de 99 000 de locuri de muncă în echivalent normă întreagă (FTE) în Europa, dintre care 57 000 de locuri de muncă directe, 18 000 de locuri de muncă indirecte și 24 000 de locuri de muncă induse, generând o valoare economică medie de 49 000 EUR pe an; întrucât, numai în UE, cifra este estimată la 84 000 FTE (50 000 de locuri de muncă directe, 15 000 de locuri de muncă indirecte și 20 000 de locuri de muncă induse);

V.  întrucât pescuitul turistic recreativ maritim, precum și celelalte activități de pescuit turistic se dovedesc a fi foarte importante pentru economia multor regiuni și țări și ar trebui, prin urmare, analizate pentru a evalua mai bine valoarea, impactul și potențialul lor de dezvoltare;

W.  întrucât toate tipurile de pescuit recreativ au un impact economic și social mai profund la nivel local și regional decât la nivel național, sprijinind comunitățile locale și costiere prin turism, producție, vânzare cu amănuntul și închiriere de echipamente și alte servicii legate de pescuitul recreativ;

X.  întrucât, în unele cazuri, capturile provenite din pescuitul recreativ constituie o parte semnificativă din mortalitatea totală prin pescuit a stocului și, prin urmare, ar trebui luate în considerare la stabilirea posibilităților de pescuit; întrucât, potrivit unui studiu recent comandat de Parlament, contribuția procentuală estimată a capturilor totale prin pescuitul recreativ maritim poate varia foarte mult, în funcție de speciile vizate – de la 2 % în cazul macroului până la 43 % în cazul polacului;

Y.  întrucât este important să se evalueze individual diferitele metode de pescuit recreativ sau segmente de agrement descrise în definiția ICES 2013;

Z.  întrucât evaluarea impactului pe care îl are pescuitul recreativ asupra stocurilor de pește include capturile păstrate și ratele de mortalitate în rândul peștilor eliberați; întrucât rata de supraviețuire a peștilor prinși cu undiță și fir (pescuit de captură și eliberare) este, de cele mai multe ori, mai ridicată decât ratele echivalente pentru peștii prinși cu alte unelte și aplicând alte practici și în aceste cazuri ar trebui să se țină seama de acest lucru; întrucât sunt necesare mai multe informații despre principalele unelte utilizate în pescuitul recreativ marin pentru a putea realiza o comparație între șansele de supraviețuire ale capturilor de pești eliberate în urma pescuitului comercial și ale peștilor eliberați în urma pescuitului recreativ;

AA.  întrucât pescuitul recreativ include o varietate de unelte și tehnici cu un impact diferit asupra stocului și a mediului și ar trebui, prin urmare, să fie evaluat și reglementat în consecință;

AB.  întrucât, din cauza stării precare a stocurilor de biban din Marea Nordului și de cod din vestul Mării Baltice, la nivelul UE au fost introduse restricții în ceea ce privește pescuitul recreativ, prin stabilirea unor limite de captură sau prin interzicerea păstrării capturii (biban), cu scopul de a contribui la refacerea acestor stocuri; întrucât măsurile de urgență în materie de gestionare întreprinse atunci când se consideră că starea unui stoc este afectată de pescuitul recreativ nu oferă vizibilitatea necesară sectorului;

AC.  întrucât o parte din persoanele care practică pescuitul recreativ vizează specii de pești osoși precum somonul, păstrăvul și anghila; întrucât colectarea de date privind aceste specii ar trebui să se facă atât în apă dulce, cât și în apă sărată, astfel încât să se poată evalua modul în care se schimbă stocurile de pește în timp;

AD.  întrucât zonele cele mai accesibile pentru majoritatea persoanelor care practică pescuitul recreativ sunt zonele de coastă unde, pe lângă capturarea speciilor de pește, sunt adesea capturate nevertebrate și alge; întrucât acestea joacă un rol esențial în ecologia acestor zone; întrucât impactul capturilor acestor specii va trebui, de asemenea, să fie evaluat nu numai în ceea ce privește stocurile de pește respective, ci și în ceea ce privește ecosistemele din care fac parte;

AE.  întrucât somonul se întoarce în apele sale de origine și întrucât, în cazul ideal, acesta ar trebui să fie vizat numai în sistemele fluviale, unde sunt posibile un control și o punere în aplicare eficiente; întrucât pescuitul de somon pe mare elimină în mod nediscriminatoriu somonul atât din populația sănătoasă, cât și din populația vulnerabilă;

AF.  întrucât pescuitul recreativ ar putea reprezenta o sursă importantă de mortalitate prin pescuit, în timp ce cel mai mare impact estimat asupra mediului al pescuitului recreativ de apă dulce este asociat cu posibilitatea de a introduce specii neindigene în ecosistem, impact care este scăzut în cazul pescuitului recreativ maritim;

AG.  întrucât PCP a fost creată pentru a gestiona pescuitul comercial, fără a lua în considerare pescuitul recreativ, particularitățile acestuia și nevoia de a dispune de instrumente specifice de gestionare și de planificare;

AH.  întrucât impactul pescuitului recreativ asupra mediului include și alte tipuri decât eliminarea peștelui, însă lipsa unor date clare îngreunează o delimitare a acestora de alte surse antropogene;

AI.  întrucât ar trebui să se țină seama de retragerea Regatului Unit din Uniune în cadrul viitoarei gestionări a pescuitului recreativ maritim, dată fiind importanța acestei activități în Regatul Unit și semnificația pe care o are pentru stocurile de pește comune:

AJ.  întrucât pescuitul recreativ are numeroase beneficii sociale și în materie de sănătate publică, de exemplu crește calitatea vieții participanților, încurajează interacțiunea dintre tineri și educă oamenii în ceea ce privește mediul și importanța sustenabilității acestuia,

1.  subliniază importanța colectării de date suficiente privind pescuitul recreativ și pescuitul recreativ maritim în special, în vederea evaluării corespunzătoare a nivelurilor totale de mortalitate prin pescuit pentru toate stocurile;

2.  subliniază faptul că pescuitul recreativ atrage din ce în ce mai multe persoane în majoritatea țărilor europene și că acest tip de pescuit reprezintă o activitate importantă cu efecte societale, economice, de mediu și asupra forței de muncă, și în special poate avea un impact semnificativ asupra resurselor de pește; subliniază faptul că statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că astfel de activități se desfășoară într-o manieră sustenabilă, compatibilă cu obiectivele PCP;

3.  subliniază necesitatea de a proteja flota artizanală și a asigura supraviețuirea acesteia și schimbul de generații în fața extinderii activităților de agrement legate de porturile de agrement și de turismul sezonier;

4.  consideră că ar trebui să se colecteze date privind numărul persoanelor care practică pescuitul recreativ, volumul capturilor acestora și valoarea adăugată a activității lor pentru comunitățile costiere;

5.  invită Comisia să includă și să îmbunătățească dispozițiile existente privind pescuitul recreativ în noul regulament privind controlul;

6.  îndeamnă Comisia să evalueze și, dacă este necesar, să extindă colectarea de date privind pescuitul recreativ pentru a include mai multe stocuri de pește și alte organisme marine, să efectueze un studiu de fezabilitate în ceea ce privește colectarea uniformă a datelor legate de impactul socioeconomic al acestuia și să impună obligativitatea colectării de astfel de date;

7.  insistă asupra necesității de a îmbunătăți declararea și monitorizarea capturilor rezultate în urma pescuitului recreativ; reamintește că, la adoptarea bugetului UE pentru 2018, Parlamentul a aprobat un proiect-pilot care viza introducerea unui sistem lunar de raportare pentru capturile de biban și îndeamnă Comisia și statele membre să finanțeze în continuare proiecte de monitorizare pentru speciile care sunt cele mai vulnerabile din cauza pescuitului recreativ; reamintește importanța trasabilității și invită Comisia să includă și să îmbunătățească dispozițiile existente privind pescuitul recreativ în noul regulament privind controlul;

8.  invită Comisia să efectueze o evaluare a impactului referitoare la pescuitul recreativ în UE; consideră că evaluarea planurilor de gestionare care includ dispoziții privind pescuitul recreativ ar trebui inclusă și în raportul final al Comisiei privind evaluarea impactului;

9.  invită statele membre să ia măsurile tehnice necesare pentru a pune în aplicare actualul regulament privind colectarea de date și pentru a-l extinde astfel încât să includă mai multe stocuri și aspecte ale pescuitului recreativ;

10.  invită Comisia să se asigure că toate datele necesare privind pescuitul recreativ sunt colectate regulat, astfel încât să se furnizeze o evaluare completă a stocurilor de pește și a altor organisme marine, cu scopul de a oferi mai multă vizibilitate sectorului; avertizează că fără o astfel de evaluare cuprinzătoare și fără luarea unor măsuri adecvate bazate pe evaluarea respectivă, este posibil ca planurile de gestionare a pescuitului și măsurile tehnice să nu ducă la atingerea obiectivelor Regulamentului (UE) nr. 1380/2013, și nici la un echilibru între pescuitul recreativ și cel comercial;

11.  consideră că atunci când capturile din pescuitul recreativ au un impact semnificativ asupra stocului, acestea ar trebui să fie incluse ca fiind parte integrantă a ecosistemului și ca făcând parte dintre aspectele sociale și economice ale planurilor de gestionare multianuale, atât pentru a stabili posibilitățile de pescuit, cât și pentru a adopta măsurile tehnice relevante; invită, prin urmare, Comisia ca, după caz, să includă pescuitul recreativ în planurile de gestionare multianuale deja adoptate sau în curs de a fi adoptate;

12.  subliniază faptul că colectarea de date este o obligație a statelor membre; scoate, însă, în evidență faptul că o definiție clară a pescuitului recreativ ar îmbunătăți calitatea datelor; invită Comisia să propună o definiție uniformă a pescuitului recreativ la nivelul UE, care să facă o diferențiere clară între pescuitul recreativ, cel comercial și cel de semi-subzistență, pe baza principiului că capturile obținute în urma pescuitului recreativ nu ar trebui să fie niciodată vândute;

13.  consideră, pe baza datelor și a raportului de evaluare a impactului și ținând seama de competențele statelor membre în domeniul pescuitului recreativ, că Comisia ar trebui să evalueze rolul pescuitului recreativ în viitoarea PCP, astfel încât ambele tipuri de pescuit maritim – comercial și recreativ – să poată fi gestionate într-un mod echilibrat, echitabil și sustenabil, în vederea atingerii obiectivelor urmărite;

14.  îndeamnă Comisia să ofere sprijin, inclusiv sprijin financiar, pentru dezvoltarea pescuitului recreativ în sectorul turismului, ca factor important care contribuie la dezvoltarea economiei albastre în comunitățile mici, în comunitățile din zonele de coastă și insule, în special în regiunile ultraperiferice; consideră că acest lucru ar avea un impact pozitiv asupra eforturilor de prelungire a sezonului turistic dincolo de lunile de vară; propune ca Comisia să includă pescuitul recreativ printre temele anului aferent proiectului EDEN pentru un turism sustenabil și să inițieze, în cadrul fondului COSME, proiecte pentru promovarea turismului generat de pescuitul recreativ în comunitățile mici din zonele de coastă;

15.  subliniază că dezvoltarea activităților de pescuit recreativ nu poate însemna, în afara contextului gestionării normale a resurselor halieutice, bazate pe date științifice substanțiale, o scădere a posibilităților de pescuit profesional sau împărțirea resurselor rare între activitățile profesionale și cele recreative, în special în cazul pescuitului la scară mică și al pescuitului artizanal;

16.  recunoaște că pescuitul recreativ a fost practicat de-a lungul secolelor în întreaga UE și face parte integrantă din cultura, tradițiile și patrimoniul multor comunități din zonele costiere și insulare; observă că diferitele tipuri de pescuit recreativ sunt la fel de diverse ca și culturile UE și că orice încercare de legiferare în acest domeniu trebuie să recunoască acest fapt;

17.  invită Comisia să ia măsurile adecvate pentru a asigura că viitoarele dispoziții pentru reglementarea pescuitului recreativ sunt adecvate și să nu afectează pescuitul profesional;

18.  subliniază necesitatea instituirii unui set de norme de bază pentru gestionarea pescuitului recreativ și propune crearea unui catalog al activităților de pescuit recreativ, care să includă informații cu privire la uneltele și la operațiunile de pescuit și o descriere a zonelor de pescuit, a speciilor vizate, precum și a capturilor accidentale;

19.  subliniază importanța FEPAM în ceea ce privește contribuția la dezvoltarea capacității științifice și garantarea unor evaluări cuprinzătoare și fiabile privind resursele maritime pentru activitățile de pescuit recreativ; reamintește că FEPAM furnizează fonduri pentru colectarea de date și invită Comisia să extindă domeniul de aplicare viitor al FEPAM pentru a oferi sprijin financiar pentru cercetare și analiza datelor colectate;

20.  subliniază necesitatea imperioasă și crucială de a partaja datele și subliniază că FEPAM sprijină colectarea datelor, inclusiv pentru pescuitul recreativ; solicită, prin urmare, statelor membre să ia măsurile necesare pentru a colecta date și îndeamnă Comisia, în plus, să dezvolte în continuare o bază de date comună care să conțină date cuprinzătoare și fiabile disponibile cercetătorilor, pentru a le permite să monitorizeze și să evalueze starea resurselor halieutice; sugerează că astfel de măsuri ar putea include utilizarea fondurilor din FEPAM;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0316.
(2) JO L 354, 28.12.2013, p. 22.
(3) JO L 343, 22.12.2009, p. 1.
(4) JO L 149, 20.5.2014, p. 1.
(5) JO L 157, 20.6.2017, p. 1.


Obligația de compensare, cerințele de raportare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere și registrele centrale de tranzacții ***I
PDF 254kWORD 82k
Text
Text consolidat
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 12 iunie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții (COM(2017)0208 – C8-0147/2017 – 2017/0090(COD))(1)
P8_TA(2018)0244A8-0181/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Amendamentul 1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
P8_TA(2018)0244A8-0181/2018
la propunerea Comisiei
P8_TA(2018)0244A8-0181/2018
---------------------------------------------------------
P8_TA(2018)0244A8-0181/2018

Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(6) a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (UE) la 27 iulie 2012 și a intrat în vigoare la 16 august 2012. Cerințele pe care le conține, și anume compensarea centrală a contractelor derivate extrabursiere standardizate, cerințele de marjă, cerințele privind atenuarea riscului operațional pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central, obligațiile de raportare pentru contractele derivate, precum și cerințele pentru contrapărțile centrale (CPC) și pentru registrele centrale de tranzacții (TR), contribuie la reducerea riscului sistemic prin creșterea transparenței pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere și la diminuarea riscului de contraparte și a riscului operațional asociate instrumentelor financiare derivate extrabursiere.

(2)  Simplificarea anumitor domenii reglementate de Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și utilizarea unei abordări mai proporționale a acestor domenii se înscriu în linia Programului Comisiei privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), care subliniază necesitatea reducerii costurilor și a simplificării, astfel încât politicile Uniunii să își atingă obiectivele în modul cel mai eficient, și urmăresc în special reducerea sarcinilor administrative și de reglementare fără a aduce atingere obiectivului general de menținere a stabilității financiare și de reducere a riscurilor sistemice.

(3)  Caracterul eficient și rezilient al sistemelor post-tranzacționare și al piețelor garanțiilor reale reprezintă un element esențial pentru o bună funcționare a uniunii piețelor de capital și accentuează eforturile de sprijinire a investițiilor, a creșterii economice și a locurilor de muncă, în conformitate cu prioritățile politice ale Comisiei.

(4)  În 2015 și 2016, Comisia a efectuat două consultări publice privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Comisia a primit, de asemenea, informații cu privire la aplicarea regulamentului respectiv din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”), a Comitetului european pentru risc sistemic („CERS”) și a Sistemului European al Băncilor Centrale („SEBC”). Din aceste consultări publice a reieșit că părțile interesate susțin obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și că nu este necesară nicio revizuire majoră a regulamentului respectiv. La 23 noiembrie 2016, Comisia a adoptat un raport privind reexaminarea regulamentului, în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Deși încă nu sunt pe deplin aplicabile toate dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și, prin urmare, o evaluare cuprinzătoare a regulamentului nu este încă posibilă, raportul a identificat domenii în care sunt necesare măsuri specifice pentru a se garanta că obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sunt atinse într-un mod mai proporțional, mai eficient și mai eficace.

(5)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui să acopere toate contrapărțile financiare care pot prezenta riscuri sistemice importante pentru sistemul financiar. Definiția contrapărților financiare ar trebui, prin urmare, să fie modificată.

(6)  Anumite contrapărți financiare au un volum de activitate pe piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere ▌ prea redus pentru a prezenta un risc sistemic important pentru sistemul financiar și ▌ pentru ca procesul de compensare centrală să fie viabil din punct de vedere economic. Aceste contrapărți, denumite în mod obișnuit „contrapărți financiare mici” (CFM), ar trebui să fie exceptate de la obligația de compensare, dar să aibă în continuare obligația de a face schimb de garanții reale pentru a atenua orice risc sistemic. Cu toate acestea, depășirea pragului de compensare de către o CFM pentru cel puțin o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui să declanșeze aplicarea obligației de compensare pentru toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere, având în vedere interconectarea dintre contrapărțile financiare și posibilele riscuri sistemice pentru sistemul financiar care pot apărea în cazul în care contractele derivate respective nu sunt compensate la nivel central.

(7)  Contrapărțile nefinanciare sunt mai puțin interconectate decât contrapărțile financiare. De asemenea, ele desfășoară adesea activități având drept obiect o singură clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere. Prin urmare, activitatea acestora reprezintă în mai mică măsură un risc sistemic pentru sistemul financiar decât activitatea contrapărților financiare. Domeniul de aplicare al obligației de compensare pentru contrapărțile nefinanciare ar trebui, prin urmare, să fie restrâns, astfel încât aceste contrapărți nefinanciare să fie supuse obligației de compensare numai în ceea ce privește clasa de active sau clasele de active care depășesc pragul de compensare▌.

(7a)  Întrucât contrapărțile financiare și contrapărțile nefinanciare prezintă tipuri de risc diferite, se impune stabilirea a două praguri de compensare diferite. Aceste praguri trebuie actualizate periodic pentru a ține seama de evoluția piețelor financiare.

(8)  Cerința de a compensa anumite contracte derivate extrabursiere încheiate înainte de intrarea în vigoare a obligației de compensare creează insecuritate juridică și dificultăți operaționale, beneficiile fiind însă limitate. Mai precis, cerința respectivă creează costuri și eforturi suplimentare pentru contrapărțile la contractele respective și poate, de asemenea, afecta buna funcționare a pieței, fără însă a avea drept rezultat o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește aplicarea uniformă și coerentă a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau instituirea unor condiții de concurență echitabile pentru participanții la piață. Prin urmare, această cerință ar trebui eliminată.

(9)  Contrapărțile al căror volum de activitate pe piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere este limitat se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la compensarea centrală, fie că sunt clienți ai unui membru compensator, fie că recurg la mecanisme indirecte de compensare. Cerința ca membrii compensatori să faciliteze serviciile de compensare indirectă în condiții comerciale rezonabile nu este, prin urmare, eficientă. Membrii compensatori și clienții membrilor compensatori care prestează servicii de compensare în mod direct – către alte contrapărți – sau în mod indirect – permițând clienților lor să presteze aceste servicii către alte contrapărți – ar trebui, prin urmare, să aibă obligația, formulată în mod explicit, să facă acest lucru în condiții comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente.

(10)  Ar trebui să existe posibilitatea suspendării obligației de compensare în anumite situații. În primul rând, respectiva suspendare ar trebui să fie posibilă atunci când criteriile pe baza cărora o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere a fost supusă obligației de compensare nu mai sunt îndeplinite. Se poate vorbi de o astfel de situație atunci când o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere devine neadecvată pentru compensarea centrală obligatorie sau atunci când a survenit o modificare semnificativă a unuia dintre aceste criterii în ceea ce privește o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere. Suspendarea obligației de compensare ar trebui, de asemenea, să fie posibilă în cazul în care o CPC nu mai oferă un serviciu de compensare pentru o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte, iar alte CPC nu pot interveni suficient de rapid pentru a prelua respectivele servicii de compensare. În sfârșit, suspendarea obligației de compensare ar trebui să fie posibilă, de asemenea, în cazul în care se consideră că acest lucru este necesar pentru a se evita o amenințare gravă la adresa stabilității financiare din Uniune.

(11)  Raportarea tranzacțiilor istorice s-a dovedit a fi dificilă, din cauza lipsei anumitor informații de raportat care nu trebuiau raportate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, dar care sunt obligatorii acum. Acest lucru a condus la o rată ridicată a erorilor de raportare și la o calitate slabă a datelor raportate, în timp ce sarcina aferentă raportării tranzacțiilor respective este semnificativă. Prin urmare, este foarte probabil ca respectivele date istorice să rămână neutilizate. În plus, până când data-limită de raportare a tranzacțiilor istorice devine aplicabilă, o parte dintre aceste tranzacții vor fi expirat deja și, odată cu ele, la fel și expunerile și riscurile aferente. Pentru a remedia această situație, cerința de a raporta tranzacțiile istorice ar trebui să fie eliminată.

(12)  Tranzacțiile intragrup care implică contrapărți nefinanciare reprezintă un procent relativ mic din toate tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere și sunt utilizate în principal pentru acoperirea internă în cadrul grupurilor. Prin urmare, aceste tranzacții nu contribuie în mod semnificativ la riscul sistemic și nici la interconectare, însă obligația de a raporta tranzacțiile respective impune costuri și sarcini importante pentru contrapărțile nefinanciare. Toate tranzacțiile dintre filialele aceluiași grup în care cel puțin una dintre contrapărți este o contraparte nefinanciară ar trebui, prin urmare, să fie scutite de obligația de raportare, indiferent de locul de stabilire a contrapărții nefinanciare.

(13)  Obligația de a raporta contractele derivate tranzacționate la bursă impune o sarcină considerabilă asupra contrapărților, din cauza volumului ridicat de contracte derivate tranzacționate la bursă care sunt încheiate zilnic. Consultarea publică a Comisiei privind verificarea adecvării cerințelor de raportare în scopuri de supraveghere, care a fost publicată la 1 decembrie 2017, are drept scop să evalueze costurile de asigurare a conformității cu cerințele actuale de raportare în scopuri de supraveghere de la nivelul Uniunii, precum și consecvența, coerența, eficacitatea, eficiența și valoarea adăugată la nivelul UE a acestor cerințe. Consultarea le oferă autorităților oportunitatea de a evalua în mod global raportarea privind contractele derivate tranzacționate la bursă, alături de toate sistemele actuale și viitoare de raportare normativă, le permite autorităților să ia în considerare noul cadru de raportare ca urmare a punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014(7) și oferă posibilitatea de a prezenta propuneri pentru a reduce efectiv sarcina suportată de participanții la piață care au obligația de a raporta contractele derivate tranzacționate la bursă. Comisia ar trebui să ia în considerare aceste constatări pentru a propune viitoare modificări ale cerințelor de raportare în temeiul articolului 9 alineatul (1) în ceea ce privește raportarea contractelor derivate tranzacționate la bursă▌.

(14)  Pentru a reduce sarcina de raportare pentru contrapărțile nefinanciare mici care nu sunt supuse obligației de compensare, contrapartea financiară ar trebui să fie singura responsabilă – și răspunzătoare din punct de vedere juridic – de raportarea unui set unic de date privind contractele derivate extrabursiere încheiate cu o contraparte nefinanciară care nu este supusă obligației de compensare,▌ precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate. Pentru a garanta că contrapartea financiară dispune de datele necesare pentru a-și îndeplini obligația de raportare, contrapartea nefinanciară ar trebui să transmită informațiile privind tranzacțiile cu instrumente derivate extrabursiere pe care contrapartea financiară nu ar putea să le posede în mod normal. Totuși, o contraparte nefinanciară ar trebui să aibă opțiunea de a raporta contractele sale ce vizează instrumente derivate extrabursiere. În astfel de cazuri, contrapartea nefinanciară ar trebui să informeze în consecință contrapartea financiară și să fie responsabilă și răspunzătoare din punct de vedere juridic pentru raportarea informațiilor respective și pentru asigurarea corectitudinii acestora.

(15)  Ar trebui determinată, de asemenea, responsabilitatea de a raporta cu privire și la alte contracte derivate. Prin urmare, ar trebui specificat faptul că societatea de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare („OPCVM”) este responsabilă – și răspunzătoare din punct de vedere juridic – de raportarea în numele acelui OPCVM a informațiilor privind contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul OPCVM, precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate. În mod similar, administratorul unui fond de investiții alternative („FIA”) ar trebui să fie responsabil – și răspunzător din punct de vedere juridic – de raportarea în numele acelui FIA a informațiilor privind contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul FIA, precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate.

(16)  Pentru a se evita inconsecvențele pe teritoriul Uniunii în ceea ce privește aplicarea tehnicilor de atenuare a riscurilor, autoritățile de supraveghere ar trebui să aprobe unele proceduri de gestionare a riscurilor care să impună schimbul prompt, corect și segregat în mod corespunzător al garanțiilor reale ale contrapărților, precum și orice modificare semnificativă a acestor proceduri, înainte ca acestea să fie aplicate.

(16a)  Pentru a se evita divergențele internaționale în materie de reglementare și ținând seama de specificul tranzacțiilor cu astfel de instrumente financiare derivate, obligativitatea schimbului de marje de variație la tranzacțiile forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și la instrumentele financiare derivate de swap valutar decontate prin livrare fizică ar trebui să se aplice numai tranzacțiilor încheiate între contrapărțile cu cea mai mare relevanță sistemică, și anume instituțiile de credit și firmele de investiții.

(16b)  Serviciile de reducere a riscurilor oferite după încheierea tranzacției, cum ar fi comprimarea portofoliului, pot duce la reducerea riscurilor sistemice. Prin reducerea riscurilor legate de portofoliile existente de instrumente derivate, fără modificarea poziției globale pe piață a portofoliului, aceste servicii pot reduce expunerea la contraparte și riscul de contraparte aferent unei acumulări de poziții deschise brute. Noțiunea de „comprimare a portofoliului” este definită la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și este exclusă din sfera de acțiune a obligației de a efectua tranzacții prevăzută la articolul 28 al Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Pentru a alinia prezentul regulament la Regulamentul (UE) nr. 600/2014, atunci când este necesar, având în vedere diferențele dintre aceste două regulamente și posibilitatea de a eluda obligația de compensare, Comisia ar trebui să determine, în colaborare cu ESMA și cu CERS, care dintre serviciile de reducere a riscurilor oferite după încheierea tranzacției ar putea să fie scutite de obligația de compensare.

(17)  Pentru a spori transparența și previzibilitatea marjelor inițiale și pentru a împiedica CPC să își modifice modelele marjei inițiale într-un mod care s-ar putea dovedi prociclic, CPC ar trebui să le furnizeze membrilor lor compensatori instrumentele necesare pentru a simula cerințele privind marja inițială și o prezentare detaliată a modelelor marjei inițiale pe care le utilizează. Acest obiectiv este în concordanță cu standardele internaționale publicate de Comitetul pentru infrastructuri de plăți și de piață și de Consiliul Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare și în special cu cadrul de informare publicat în decembrie 2012(8) și cu standardele cantitative de informare publice pentru contrapărțile centrale publicate în 2015(9), care sunt relevante pentru promovarea unei bune înțelegeri a riscurilor și a costurilor implicate în orice participare a membrilor compensatori la o CPC și pentru sporirea transparenței CPC față de participanții la piață.

(18)  Există în continuare incertitudini în ceea ce privește măsura în care activele deținute în conturi colective sau în conturi individuale segregate sunt indisponibile în caz de insolvență. Prin urmare, nu este clar în ce cazuri CPC pot, cu suficientă securitate juridică, transfera poziții ale clienților în cazul în care un membru compensator nu își îndeplinește obligațiile de plată sau în ce cazuri CPC pot, cu suficientă securitate juridică, plăti venitul încasat dintr-o lichidare direct clienților. Pentru a stimula compensarea și a îmbunătăți accesul la aceasta, normele referitoare la indisponibilitatea activelor și a pozițiilor respective în caz de insolvență ar trebui să fie clarificate.

(19)  Amenzile pe care ESMA le poate impune registrelor centrale de tranzacții aflate sub supravegherea sa directă ar trebui să fie eficace, proporționale și suficient de disuasive pentru a asigura eficacitatea competențelor de supraveghere ale ESMA și a spori transparența pozițiilor pe instrumente financiare derivate extrabursiere și a expunerilor la aceste instrumente. Cuantumurile amenzilor prevăzute inițial în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu s-au dovedit a fi suficient de disuasive, având în vedere cifra de afaceri actuală a registrelor centrale de tranzacții, ceea ce ar putea limita eficacitatea competențelor de supraveghere conferite ESMA prin regulamentul respectiv în ceea ce privește registrele centrale de tranzacții. Limita superioară a cuantumul de bază al amenzilor ar trebui, prin urmare, majorată.

(20)  Autoritățile din țările terțe ar trebui să aibă acces la datele raportate către registrele centrale de tranzacții ale Uniunii în cazul în care anumite condiții care garantează prelucrarea datelor respective sunt îndeplinite de către țările terțe și în cazul în care țările terțe respective prevăd o obligație juridică efectivă și executorie care acordă autorităților Uniunii acces direct la datele raportate către registrele centrale de tranzacții din țările terțe respective.

(21)  Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului(10) prevede o procedură de înregistrare simplificată pentru registrele centrale de tranzacții care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a-și presta serviciile și în domeniul operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare. O procedură de înregistrare simplificată similară are trebui instituită pentru înregistrarea registrelor centrale de tranzacții care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365 și care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a-și presta serviciile și în domeniul contractelor derivate.

(22)  Calitatea și transparența nesatisfăcătoare ale datelor produse de registrele centrale de tranzacții îngreunează sarcina entităților care au acces la datele respective de a le utiliza pentru a monitoriza piețele instrumentelor financiare derivate și împiedică autoritățile de reglementare și de supraveghere să identifice în timp util riscurile la adresa stabilității financiare. Pentru a îmbunătăți calitatea și transparența datelor și a alinia cerințele de raportare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la cele din Regulamentul (UE) 2015/2365 și din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, este necesară o mai bună armonizare a normelor și a cerințelor de raportare și, în special, o mai bună armonizare a standardelor în materie de date, a metodelor și a modalităților de raportare, precum și a procedurilor care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru validarea datelor raportate în ceea ce privește exhaustivitatea și corectitudinea acestora; este necesară, de asemenea, reconcilierea datelor cu cele din alte registre centrale tranzacții. În plus, registrele centrale de tranzacții ar trebui să acorde, la cerere, accesul contrapărților la toate datele raportate în numele lor, pentru a le permite acestora să verifice corectitudinea datelor respective.

(22a)   Pentru a reduce sarcina administrativă și pentru a corela mai bine ordinele în vederea executării tranzacțiilor, ESMA ar trebui să introducă un standard comun la nivelul Uniunii de raportare către registrele centrale de tranzacții. Întrucât CPC și alte contrapărți financiare își asumă sarcini de raportare delegată, un format unic ar crește eficiența raportării pentru toți participanții.

(23)  În ceea ce privește serviciile prestate de registrele centrale de tranzacții, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a instituit un mediu concurențial. Prin urmare, contrapărțile ar trebui să aibă posibilitatea de a alege registrul central de tranzacții căruia doresc să îi transmită rapoartele și ar trebui să poată trece de la un registru la altul în cazul în care doresc acest lucru. Pentru a facilita această trecere și pentru a asigura disponibilitatea continuă a datelor fără suprapuneri, registrele centrale de tranzacții ar trebui să instituie politici adecvate pentru a asigura o desfășurare ordonată a transferului datelor raportate către alte registre centrale de tranzacții, atunci când acest transfer este solicitat de către o întreprindere care este supusă obligației de raportare.

(24)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede că obligația de compensare nu ar trebui să se aplice sistemelor de pensii (SP) până când nu se dezvoltă o soluție tehnică adecvată de către CPC pentru transferul de garanții reale neexprimate în numerar ca marje de variație. Deoarece nicio soluție viabilă care să faciliteze compensarea la nivel central de către SP nu a fost dezvoltată până în prezent, această derogare temporară ar trebui prelungită, astfel încât să se aplice pentru o perioadă suplimentară de doi ani în cazul marii majorități a SP. Cu toate acestea, compensarea centrală ar trebui să rămână obiectivul final, având în vedere că evoluțiile de pe piață și cele în materie de reglementare din prezent le permit participanților la piață să dezvolte soluții tehnice adecvate în acest termen. Cu sprijinul ESMA, al ABE, al Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”) și al CERS, Comisia ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate de CPC, membrii compensatori și SP în direcția identificării unor soluții viabile care să faciliteze participarea SP la procesul de compensare centrală și să pregătească un raport cu privire la aceste progrese. Acest raport ar trebui, de asemenea, să acopere soluțiile și costurile aferente pentru SP, ținând astfel seama de evoluțiile de pe piață și de cele în materie de reglementare, cum ar fi modificările în ceea ce privește tipurile de contrapărți financiare care sunt supuse obligației de compensare. ▌Comisia ar trebui să fie împuternicită să prelungească această derogare pentru încă un an, dacă consideră că părțile interesate au convenit asupra unei soluții și mai au nevoie de timp pentru a o pune în practică.

(24a)  Sistemele mici de pensii, pe lângă cele incluse în categoria contrapărților financiare mici, nu prezintă aceleași riscuri ca SP mari, motiv pentru care este justificat să li se acorde acestora o perioadă de derogare mai lungă de la obligația de compensare. În cazul acestor SP, Comisia ar trebui să prelungească până la trei ani derogarea de la această obligație. Dacă până la sfârșitul acestei perioade Comisia consideră că SP mici au depus eforturile necesare pentru dezvoltarea unor soluții tehnice adecvate care să le permită să participe la compensarea centrală și că efectele negative ale compensării centrale a contractelor derivate asupra prestațiilor de pensie ale viitorilor pensionari rămân neschimbate, Comisia ar trebui să aibă opțiunea de a prelungi derogarea cu încă doi ani. După expirarea derogării, SP mici ar trebui să respecte dispozițiile prezentului regulament în aceeași măsură ca toate celelalte entități care intră în domeniul său de aplicare. Întrucât SP mici încheie un volum redus de contracte derivate, este de așteptat ca acestea să nu depășească pragul ce declanșează obligația de compensare. Prin urmare, chiar și după expirarea derogării, majoritatea SP mici tot nu vor fi vizate de obligația de compensare.

(24b)  Derogarea acordată SP ar trebui să se aplice în continuare începând cu data de intrare în vigoare a prezentului regulament, iar dacă prezentul regulament intră în vigoare după data de 16 august 2018, ar trebui să se aplice și în mod retroactiv tuturor contractelor derivate extrabursiere executate după această dată. Aplicarea retroactivă a acestei dispoziții este necesară pentru a se evita o întrerupere între sfârșitul aplicării derogării în vigoare și noua derogare, deoarece ambele urmăresc același obiectiv.

(25)  Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea criteriilor conform cărora condițiile comerciale referitoare la prestarea de servicii de compensare sunt considerate a fi echitabile, rezonabile, transparente și nediscriminatorii și în ceea ce privește prelungirea perioadei în care obligația de compensare nu ar trebui să se aplice SP.

(26)  Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește accesul autorităților competente ale țărilor terțe la informațiile conținute în registrele centrale de tranzacții ale Uniunii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(11).

(27)  Pentru a asigura armonizarea consecventă a normelor privind procedurile de atenuare a riscurilor, înregistrarea registrelor centrale de tranzacții și cerințele de raportare, Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE, EIOPA și ESMA în ceea ce privește procedurile în materie de supraveghere menite să asigure validarea inițială și continuă a procedurilor de gestionare a riscurilor care necesită un schimb de garanții reale prompt, corect și segregat corespunzător, detaliile cu privire la o cerere simplificată de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacții care a fost deja înregistrat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365, detaliile cu privire la procedurile care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru a verifica respectarea cerințelor de raportare de către contrapartea raportoare sau de către entitatea care transmite raportul, exhaustivitatea și corectitudinea informațiilor raportate și detaliile cu privire la procedurile vizând reconcilierea datelor între registrele centrale de tranzacții. Comisia ar trebui să adopte prin acte delegate respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare, în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(12), cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(13) și cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(14).

(28)  De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce privește standardele în materie de date pentru informațiile care trebuie raportate pentru diferitele clase de instrumente financiare derivate, precum și metodele și modalitățile de raportare.

(29)  Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume asigurarea proporționalității normelor care duc la sarcini administrative și costuri de asigurare a conformității inutile, fără a pune în pericol stabilitatea financiară, și creșterea transparenței pozițiilor pe instrumente financiare derivate extrabursiere și a expunerilor la acestea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(30)  Aplicarea anumitor dispoziții din prezentul regulament ar trebui amânată pentru a stabili toate măsurile de punere în aplicare esențiale și a permite participanților la piață să ia măsurile necesare în scopul conformității.

(31)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(15) și a formulat un aviz la data de [...].

(32)  Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui modificat în consecință.

(32a)  Obligația de compensare pentru instrumentele financiare derivate prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și obligația de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 ar trebui să fie aliniate, dacă acest lucru este necesar și oportun. Prin urmare, Comisia ar trebui să elaboreze un raport privind modificările aduse în prezentul regulament obligației de compensare pentru instrumentele financiare derivate, în special în ceea ce privește entitățile care sunt supuse obligației de compensare, precum și mecanismul de suspendare, modificări ce ar trebui aduse și obligației de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 600/2014,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se modifică după cum urmează:

-1.  La articolul 1, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Prezentul regulament nu se aplică:

   (a) băncilor centrale și altor organisme publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia;
   (b) Banca Reglementelor Internaționale;
   (c) băncilor de dezvoltare multilaterală menționate la articolul 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;”;

"

-1a.  La articolul 1 alineatul (5), litera (e) se elimină:

1.  La articolul 2, punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:"

„(8) «contraparte financiară» înseamnă o firmă de investiții autorizată în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului(16), o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, o întreprindere de asigurare sau reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17), un OPCVM autorizat în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, cu excepția cazului în care OPCVM în cauză are legătură cu un plan de cumpărare de acțiuni de către angajați, o instituție pentru pensii ocupaționale în sensul articolului 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE, un FIA astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care este fie stabilit în Uniune, fie gestionat de un administrator de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizat sau înregistrat în conformitate cu Directiva 2011/61/UE, cu excepția cazului în care FIA în cauză are legătură cu un plan de cumpărare de acțiuni de către angajați, și, dacă este cazul, AFIA acestuia este stabilit în Uniune, și un depozitar central de titluri de valoare autorizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(18) ▌;”;

"

2.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1), litera (a) se modifică după cum urmează:

(i)  punctele (i)-(iv) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(i) între două contrapărți financiare care sunt supuse condițiilor menționate la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf;

   (ii) între o contraparte financiară care este supusă condițiilor prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf și o contraparte nefinanciară care este supusă condițiilor menționate la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;
   (iii) între două contrapărți nefinanciare care sunt supuse condițiilor menționate la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;
   (iv) între o contraparte financiară care este supusă condițiilor prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf sau o contraparte nefinanciară care este supusă condițiilor prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, pe de o parte, și o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi supusă obligației de compensare dacă ar fi stabilită în Uniune, pe de altă parte;”;

"

(b)  la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) au fost încheiate sau novate fie:

   (i) la data începând cu care obligația de compensare produce efecte ori după acea dată sau
   (ii) la data începând cu care ambele contrapărți îndeplinesc criteriile stabilite la litera (a) sau după acea dată.”;

"

(c)  se introduc următoarele alineate:"

„(3a) Membrii compensatori și clienții care prestează servicii de compensare, în mod direct sau indirect, prestează aceste servicii în condiții comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente. Membrii compensatori și clienții iau toate măsurile rezonabile pentru a identifica, a preveni, a gestiona și a monitoriza conflictele de interese din cadrul unui grup de entități afiliate, în special între unitatea de tranzacționare și unitatea de compensare, care pot afecta negativ prestarea unor servicii de compensare în condiții echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente.

Membrii compensatori sau clienții au dreptul de a controla riscurile legate de serviciile de compensare oferite.

(3b)  Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze circumstanțele în care condițiile comerciale pentru serviciile de compensare, menționate la alineatul (3a), sunt considerate a fi echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente.

ESMA prezintă Comisiei proiectul de standarde tehnice de reglementare menționat la primul paragraf până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

"

3.  Se introduce următorul articol 4a:"

„Articolul 4a

Contrapărțile financiare care sunt supuse obligației de compensare

(1)  O contraparte financiară care deține poziții în cadrul unor contracte derivate extrabursiere poate să calculeze, anual, poziția sa medie agregată de sfârșit de lună pentru ultimele 12 luni, în conformitate cu alineatul (3).

În cazul în care contrapartea financiară nu își calculează poziția sau rezultatul calculului respectiv depășește pragurile de compensare prevăzute la articolul 10 alineatul (4) litera (b), contrapartea financiară:

   (a) notifică imediat în acest sens ESMA și autoritatea competentă relevantă;
   (b) este supusă obligației de compensare prevăzute la articolul 4 pentru viitoarele contracte derivate extrabursiere, indiferent de clasa sau de clasele de active pentru care a fost depășit pragul de compensare; și
   (c) compensează contractele menționate la litera (b) în termen de patru luni de la data la care începe să fie supusă obligației de compensare.

(2)  O contraparte financiară care este supusă obligației de compensare în conformitate cu alineatul (1) și care demonstrează ulterior autorității competente relevante că poziția sa medie agregată de sfârșit de lună pentru ultimele 12 luni nu mai depășește pragul de compensare menționat la alineatul (1) încetează să mai fie supusă obligației de compensare prevăzute la articolul 4.

(2a)  În cazul în care o contraparte financiară care a beneficiat anterior de derogare cade sub incidența obligației de compensare în conformitate cu alineatul (1), aceasta compensează contractele derivate extrabursiere în termen de patru luni de la data la care începe să fie supusă obligației de compensare.

(3)  Atunci când calculează pozițiile menționate la alineatul (1), contrapartea financiară include toate contractele derivate extrabursiere încheiate de ea însăși sau de alte entități din cadrul grupului căruia îi aparține.”;

"

4.  La articolul 5 alineatul (2), litera (c) se elimină;

4a.   La articolul 6 alineatul (2), după litera (d) se adaugă următoarea literă:"

(da) în cadrul fiecărei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere menționate la litera (d), detaliile tipurilor de contracte pentru care CPC relevante au primit autorizația de a le compensa și data la care respectivele CPC au primit autorizația de a compensa acele contracte;

"

5.  La articolul 6 alineatul (2), litera (e) se elimină;

6.  Se introduce următorul articol 6b:"

„Articolul 6b

Suspendarea obligației de compensare în alte situații decât în caz de rezoluție

(1)  În alte cazuri decât cele menționate la articolul 6a alineatul (1), ESMA îi poate solicita Comisiei să suspende temporar obligația de compensare menționată la articolul 4 alineatul (1) pentru o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte, în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

   (a) clasa de instrumente financiare derivate extrabursiere nu mai este adecvată pentru compensarea centrală, pe baza criteriilor menționate la alineatul (4) primul paragraf și la articolul 5 alineatul (5);
   (b) există probabilitatea ca o CPC să înceteze să compenseze acea clasă specifică de instrumente financiare derivate extrabursiere și nicio altă CPC nu este în măsură să compenseze acea clasă specifică de instrumente financiare derivate extrabursiere fără întrerupere;
   (c) suspendarea obligației de compensare pentru o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte este necesară pentru a se evita sau a se aborda o amenințare gravă la adresa stabilității financiare în Uniune, iar suspendarea respectivă este proporțională cu acest obiectiv.

În sensul literei (c) de la primul paragraf, ESMA consultă CERS înainte de formularea solicitării menționate la paragraful respectiv.

În cazul în care îi solicită Comisiei să suspende temporar obligația de compensare menționată la articolul 4 alineatul (1), ESMA prezintă motivele acestei solicitări și dovezi că este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile prevăzute la primul paragraf. Comisia informează fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la solicitarea ESMA.

(1a)  O autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 22 poate solicita ca ESMA să înainteze o solicitare de suspendare în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. În cazul în care solicită ca ESMA să înainteze o solicitare de suspendare, autoritatea competentă prezintă motive și aduce dovezi care arată că este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf.

În termen de 48 de ore de la primirea unei solicitări din partea autorității competente și pe baza motivelor și a dovezilor prezentate de autoritatea competentă, ESMA fie îi solicită Comisiei să suspende obligația de compensare pentru clasa specifică de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru tipul specific de contraparte menționate la alineatul (1), fie refuză solicitarea autorității competente. ESMA informează autoritatea competentă în cauză cu privire la decizia sa, prezentând în detaliu motivele care au determinat-o.

(2)  Solicitarea menționată la alineatul (1) nu se face publică.

(3)  În termen de 48 de ore de la solicitarea menționată la alineatul (1) și pe baza motivelor și a dovezilor furnizate de ESMA, Comisia fie suspendă obligația de compensare pentru clasa specifică de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru tipul specific de contraparte la care se face referire la alineatul (1), fie refuză suspendarea solicitată. Comisia informează ESMA în legătură cu decizia sa, prezentând în detaliu motivele care au determinat-o. Comisia transmite apoi fără întârziere aceste informații Parlamentului European și Consiliului.

(4)  Decizia Comisiei de a suspenda obligația de compensare ▌se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pe site-ul web al Comisiei și în registrul public menționat la articolul 6.

(5)  Suspendarea obligației de compensare în temeiul prezentului articol este valabilă pentru o perioadă de cel mult o lună de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(6)  În cazul în care motivele care au stat la baza suspendării sunt în continuare valabile, Comisia poate prelungi perioada de suspendare menționată la alineatul (5), după ce se consultă cu ESMA și cu CERS, cu una sau mai multe perioade ▌de câte o lună, care nu depășesc în total 12 luni de la sfârșitul perioadei inițiale de suspendare. Prelungirea suspendării se publică în conformitate cu articolul 4.

În sensul primului paragraf, Comisia informează ESMA, Parlamentul European și Consiliul cu privire la intenția sa de a prelungi suspendarea obligației de compensare. ESMA emite un aviz cu privire la prelungirea suspendării în termen de 48 de ore de la notificare.”;

"

7.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Contrapărțile financiare, contrapărțile nefinanciare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, precum și CPC se asigură că informațiile referitoare la orice contract derivat pe care l-au încheiat și la orice modificare sau încetare a contractului sunt raportate în conformitate cu alineatul (1a) către un registru central de tranzacții înregistrat în conformitate cu articolul 55 sau recunoscut în conformitate cu articolul 77. Aceste informații se transmit cel târziu în ziua lucrătoare următoare încheierii, modificării sau încetării contractului.

Obligația de raportare se aplică în cazul contractelor derivate care ▌au fost încheiate la 12 februarie 2014 sau după această dată.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 3, obligația de raportare nu se aplică în cazul contractelor derivate extrabursiere din cadrul aceluiași grup în cazul în care cel puțin una dintre contrapărți este o contraparte nefinanciară sau ar fi considerată o contraparte nefinanciară dacă ar fi stabilită în Uniune, cu condiția ca:

   (a) ambele contrapărți să fie incluse integral în aceeași consolidare;
   (b) ambele contrapărți să facă obiectul unor proceduri centralizate corespunzătoare de evaluare, măsurare și control al riscurilor; și
   (c) întreprinderea mamă să nu fie o contraparte financiară.”;

"

(b)  se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):"

„(1a) Informațiile referitoare la contractele derivate menționate la alineatul (1) sunt raportate după cum urmează:

   (b) informațiile referitoare la contractele derivate extrabursiere încheiate între o contraparte financiară și o contraparte nefinanciară și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf se raportează după cum urmează:
   (i) contrapărțile financiare sunt responsabile și răspunzătoare din punct de vedere juridic numai pentru raportarea unui singur set de date, precum și pentru asigurarea corectitudinii informațiilor raportate; Pentru a garanta faptul că contrapartea financiară dispune de toate datele necesare pentru a-și îndeplini obligația de raportare, contrapartea nefinanciară îi furnizează contrapărții financiare informații detaliate cu privire la contractele cu instrumente derivate extrabursiere încheiate între ele pe care se presupune în mod rezonabil că contrapartea financiară nu le deține. Contrapartea nefinanciară are responsabilitatea de a asigura corectitudinea informațiilor respective.
   (ii) fără a aduce atingere punctului (i), contrapărțile nefinanciare care au investit deja pentru a pune la punct un sistem de raportare pot alege să raporteze informațiile referitoare la contractele lor derivate extrabursiere cu contrapărți financiare către un registru central de tranzacții. În acest caz, contrapărțile nefinanciare informează în prealabil contrapărțile financiare cu care au încheiat contracte derivate extrabursiere cu privire la decizia luată. În această situație, responsabilitatea și răspunderea juridică pentru raportare și pentru asigurarea exactității acestor informații le revin contrapărților nefinanciare.
   (ba) în cazul contractelor cu instrumente derivate extrabursiere încheiate de o contraparte nefinanciară care nu face obiectul condițiilor menționate la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf cu o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi o contraparte financiară dacă ar avea sediul pe teritoriul Uniunii, o astfel de contraparte nefinanciară nu are obligația de raportare impusă de articolul 9 și nu este răspunzătoare din punct de vedere juridic pentru raportare sau pentru a asigura exactitatea informațiilor privind astfel de contracte derivate extrabursiere în cazul în care:
   (i) regimul juridic de raportare impus de țara terță este considerat echivalent în temeiul articolului 13 și contrapartea financiară din țara terță a raportat aceste informații în conformitate cu regimul juridic de raportare din țara terță;
   (ii) regimul juridic de raportare impus de țara terță nu este considerat echivalent în temeiul articolului 13 și contrapartea financiară din țara terță alege să se supună, ca și când ar fi o contraparte financiară cu sediul în Uniune, cerințelor de la prezentul articol și se înregistrează la ESMA.

ESMA constituie un registru la nivelul Uniunii cu contrapărțile financiare din țări terțe care aleg să se supună dispozițiilor prezentului articol în conformitate cu punctul (ii) și îl pune la dispoziția publicului pe site-ul său web;

   (c) societatea de administrare a unui OPCVM este responsabilă de raportarea informațiilor referitoare la contractele derivate extrabursiere la care acel OPCVM este contraparte, precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate;
   (d) administratorul unui FIA este responsabil de raportarea informațiilor referitoare la contractele derivate extrabursiere la care acel FIA este contraparte, precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate;
   (e) contrapărțile și CPC care raportează contractele derivate extrabursiere către un registru central de tranzacții se asigură că informațiile referitoare la contractele lor derivate sunt raportate exact și fără suprapuneri.

Contrapărțile și CPC care sunt supuse obligației de raportare menționate la alineatul (1) pot delega această obligație de raportare.

(1b)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează detaliile care trebuie furnizate de o contraparte financiară dintr-o țară terță pentru a se înregistra la ESMA, menționate la litera (ba) punctul (ii) de la primul paragraf de la alineatul (1a).

ESMA îi prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare în termen de ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

"

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Pentru a se asigura condiții uniforme de aplicare a dispozițiilor alineatelor (1) și (3), ESMA, în strânsă cooperare cu SEBC, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica:

   (a) standardele în materie de date și formatele aplicabile informațiilor care trebuie raportate, care trebuie să includă cel puțin următoarele:
   (i) identificatorii internaționali ai entităților juridice („LEI”);
   (ii) numerele internaționale de identificare a valorilor mobiliare („ISIN”);
   (iii) identificatorii unici ai tranzacțiilor („UTI”);
   (b) metodele și modalitățile de raportare;
   (c) frecvența rapoartelor;
   (d) data până la care trebuie declarate contractele derivate, inclusiv orice introducere treptată a obligației în ceea ce privește contractele încheiate înainte de data de la care se aplică obligația de raportare.

La elaborarea respectivelor proiecte de standarde tehnice, ESMA ține seama de evoluțiile internaționale și de standardele convenite la nivelul Uniunii sau la nivel mondial, precum și de consecvența acestora cu cerințele de raportare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2015/2365* și la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.;

__________________________________________________________________

* Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).”

"

8.  La articolul 10, alineatele (1)-(4) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) O contraparte nefinanciară care deține poziții în cadrul unor contracte derivate extrabursiere poate să calculeze, anual, poziția sa medie agregată de sfârșit de lună pentru ultimele 12 luni, ▌în conformitate cu alineatul (3).

În cazul în care contrapartea nefinanciară nu își calculează poziția sau rezultatul calculului respectiv menționat la primul paragraf depășește pragurile de compensare prevăzute la alineatul (4) litera (b), respectiva contraparte nefinanciară:

   (a) notifică imediat în acest sens ESMA și autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5);
   (b) în cazul în care nu și-a calculat poziția, este supusă obligației de compensare prevăzute la articolul 4 pentru viitoarele contracte derivate extrabursiere la toate clasele de active și cerințelor prevăzute la articolul 11 alineatul (3);
   (ba) în cazul în care rezultatul calculului menționat la primul paragraf depășește pragurile de compensare prevăzute la alineatul (4) litera (b), este supusă obligației de compensare prevăzute la articolul 4 pentru viitoarele contracte derivate extrabursiere, din clasa sau clasele de active pentru care a fost depășit pragul de compensare și este scutită de cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (3) pentru cealaltă clasă sau celelalte clase de active pentru care nu a fost depășit pragul de compensare;
   (c) compensează contractele menționate la litera (b) în termen de patru luni de la data la care începe să fie supusă obligației de compensare.

(2)  O contraparte nefinanciară care este supusă obligației de compensare în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf și care demonstrează ulterior autorității desemnate în conformitate cu alineatul (5) că poziția sa medie agregată de sfârșit de lună pentru ultimele 12 luni nu mai depășește pragul de compensare menționat la alineatul (1) încetează să mai fie supusă obligației de compensare prevăzute la articolul 4.

(3)  În calculul pozițiilor menționate la alineatul (1), contrapartea nefinanciară include toate contractele derivate extrabursiere încheiate de contrapartea nefinanciară sau de alte entități nefinanciare din cadrul grupului căruia îi aparține contrapartea nefinanciară, a căror contribuție la reducerea riscurilor direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanțare a trezoreriei a contrapărții nefinanciare sau a grupului respectiv nu poate fi măsurată în mod obiectiv.

(4)  Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESMA elaborează, după consultarea cu CERS și cu alte autorități relevante, proiecte de standarde tehnice de reglementare în care specifică:

   (a) criteriile pe baza cărora se decide care sunt contractele derivate extrabursiere a căror contribuție la reducerea riscurilor direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanțare a trezoreriei menționate la alineatul (3) poate fi măsurată în mod obiectiv; și
   (b) valorile pragurilor de compensare, care sunt stabilite luându-se în considerare relevanța sistemică a sumei pozițiilor și expunerilor nete pentru fiecare contraparte și pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere.

ESMA poate elabora praguri de compensare diferite pentru contrapărțile financiare și nefinanciare, ținând seama de interconectarea contrapărților financiare și de riscul sistemic mai mare pe care îl reprezintă

În urma unei consultări publice, ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 septembrie 2012 și le actualizează cu regularitate.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

După consultarea CERS și a altor autorități relevante, ESMA analizează în mod periodic pragurile menționate la litera (b) și, după caz, îndeosebi pentru a asigura o participare mai largă la casa centrală de compensare, propune standarde tehnice de reglementare pentru modificarea lor.

"

8a.  La articolul 11 se introduce următorul alineat:"

„(1a) Cerințele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică tranzacțiilor intragrup menționate la articolul 3, în cazul în care una dintre contrapărți este o contraparte nefinanciară care nu face obiectul obligației de compensare în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf.”

"

8b.  La articolul 11, alineatul (3) se modifică după cum urmează:"

„(3) Contrapărțile financiare dispun de proceduri de gestionare a riscului care impun un schimb de garanții prompt, corect și segregat corespunzător în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere încheiate la 16 august 2012 sau după acea dată. Contrapărțile nefinanciare menționate la articolul 10 pot să nu aplice proceduri de gestionare a riscului care să impună un schimb de garanții prompt, corect și segregat corespunzător în cazul contractelor derivate extrabursiere din clasa sau clasele de active pentru care nu a fost depășit pragul de compensare.”;

"

9.  Articolul 11 alineatul (15) se modifică după cum urmează:

(a)  Litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) procedurile de gestionare a riscurilor, inclusiv nivelul și tipul garanției reale și mecanismele de segregare menționate la alineatul (3), precum și procedurile conexe în materie de supraveghere menite să asigure validarea inițială și continuă a respectivelor proceduri de gestionare a riscurilor;”;

"

(b)  Prima teză a celui de al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

AES prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

"

10.  La articolul 38 se adaugă următoarele alineate (6) și (7):"

„(6) O CPC furnizează membrilor săi compensatori un instrument de simulare care să le permită să determine cuantumul, pe o bază brută, al marjei inițiale suplimentare de care CPC poate avea nevoie atunci când compensează o nouă tranzacție. Acest instrument trebuie să fie accesibil numai printr-un acces securizat, iar rezultatele simulării nu sunt obligatorii.

(7)  O CPC furnizează membrilor săi compensatori informații privind modelele de calculare a marjei inițiale pe care le utilizează. Informațiile respective îndeplinesc toate condițiile următoare:

   (a) explică în mod clar structura modelului de calculare a marjei inițiale și modul în care aceasta funcționează;
   (b) descriu în mod clar principalele ipoteze și limitări ale modelului de calculare a marjei inițiale și circumstanțele în care aceste ipoteze nu mai sunt valabile;
   (c) sunt susținute de documente justificative.”;

"

11.  La articolul 39 se adaugă următorul alineat (11):"

„(11) Legile naționale ale statelor membre în materie de insolvență nu împiedică o CPC să acționeze în conformitate cu articolul 48 alineatele (5)-(7) în ceea ce privește activele și pozițiile înregistrate în conturile menționate la alineatele (2)-(5) din prezentul articol.

"

12.  Articolul 56 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În sensul articolului 55 alineatul (1), registrele centrale de tranzacții depun la ESMA oricare dintre următoarele elemente:

   (a) o cerere de înregistrare;
   (b) o cerere de extindere a înregistrării în cazul în care registrul central de tranzacții este deja înregistrat în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2015/2365.”;

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare cu privire la următoarele:

   (a) detaliile cererii de înregistrare menționate la alineatul (1) litera (a);
   (b) detaliile cererii simplificate de extindere a înregistrării menționate la alineatul (1) litera (b);

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de [OP: vă rugăm să introduceți data – 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

"

(c)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Pentru a se asigura condiții uniforme de aplicare a dispozițiilor alineatului (1), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele elemente:

   (a) formatul cererii de înregistrare menționate la alineatul (1) litera (a);
   (b) formatul cererii de extindere a înregistrării menționate la alineatul (1) litera (b);

În ceea ce privește litera (b) de la primul paragraf, ESMA elaborează un format simplificat.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de [OP: vă rugăm să introduceți data – 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

"

12a.   La articolul 62, alineatul (5) se elimină.

12b.   La articolul 63, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua toate inspecțiile la fața locului necesare la sediile comerciale sau pe orice proprietăți ale persoanelor juridice menționate la articolul 61 alineatul (1). Dacă este recomandabil pentru buna desfășurare și eficiența inspecției, ESMA poate efectua inspecția la fața locului fără înștiințare prealabilă.”;

"

12c.   La articolul 63, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice sediu comercial sau pe orice proprietate a persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de investigație adoptate de ESMA și dețin toate competențele stipulate la articolul 62 alineatul (1). De asemenea, ei au dreptul să sigileze orice sedii comerciale și orice registre sau evidențe pe perioada și în măsura necesară inspecției.”;

"

12d.  La articolul 63 se elimină alineatul (8).

12e.  La articolul 64, alineatul (4) se modifică după cum urmează:"

„(4) Atunci când îi transmite ESMA dosarul cu concluzii, agentul de investigații notifică persoanele care fac obiectul investigațiilor. Aceste persoane au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele comerciale. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informațiilor confidențiale și al documentelor interne de lucru ale ESMA.”;

"

12f.   La articolul 64, alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:"

„(8) ESMA sesizează autoritățile de urmărire penală competente pentru investigație și pentru o eventuală urmărire penală, atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte despre care știe că pot constitui infracțiuni penale în conformitate cu legea aplicabilă. În plus, ESMA se abține de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care este conștientă de faptul că o achitare sau o condamnare anterioară în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.”;

"

12g.   La articolul 65 alineatul (1), al doilea paragraf se elimină.

13.  Articolul 65 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)  la litera (a), „20 000 EUR” se înlocuiește cu „200 000 EUR”;

(b)  la litera (b), „10 000 EUR” se înlocuiește cu „100 000 EUR”;

(c)  se introduce următoarea literă (c):"

„(c) pentru încălcările menționate în anexa I secțiunea IV, cuantumul amenzilor este de minimum 5 000 EUR și de maximum 10 000 EUR.”;

"

13a.   La articolul 67 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:"

„Primul paragraf nu se aplică în cazurile în care sunt necesare acțiuni urgente pentru prevenirea unor daune importante și iminente la adresa sistemului financiar sau la adresa integrității, transparenței, eficienței și bunei funcționări a piețelor financiare, inclusiv a stabilității sau acurateței datelor raportate registrului central de tranzacții. Într-o asemenea situație, ESMA poate adopta o decizie provizorie, acordând persoanelor în cauză posibilitatea de a fi ascultate cât mai curând posibil după adoptarea deciziei.”;

"

14.  La articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Taxele aplicate unui registru central de tranzacții acoperă toate costurile administrative rezonabile suportate de ESMA pentru activitățile sale de înregistrare și de supraveghere și sunt proporționale cu cifra de afaceri a respectivului registru central de tranzacții și cu tipul înregistrării și al supravegherii exercitate.”;

"

15.  Se introduce următorul articol 76a:"

„Articolul 76a

Acces direct reciproc la date

(1)  În cazul în care acest lucru este necesar pentru exercitarea atribuțiilor care le revin, autoritățile relevante din țările terțe în care se află unul sau mai multe registre centrale de tranzacții au acces direct la informațiile din registrele centrale de tranzacții stabilite în Uniune, cu condiția ca Comisia să fi adoptat un act de punere în aplicare în acest sens în conformitate cu alineatul (2).

(2)  În urma prezentării unei cereri de către autoritățile menționate la alineatul (1), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 86 alineatul (2), pentru a stabili dacă toate condițiile următoare sunt îndeplinite de cadrul juridic al țării terțe al autorității solicitante:

   (a) registrele centrale de tranzacții stabilite în respectiva țară terță sunt autorizate în mod corespunzător;
   (b) în țara terță respectivă are loc în mod continuu o supraveghere eficace a registrelor centrale de tranzacții și un control eficace al executării obligațiilor lor;
   (c) există garanții cu privire la protecția secretului profesional, iar garanțiile respective sunt cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament, inclusiv în ceea ce privește protecția secretelor de afaceri comunicate de autorități unor terțe părți;
   (d) registrele centrale de tranzacții autorizate în respectiva țară terță au o obligație juridică efectivă și executorie de a acorda entităților menționate la articolul 81 alineatul (3) acces direct și imediat la date.”;

"

16.  La articolul 78 se adaugă următoarele alineate (9) și (10):"

„(9) Registrele centrale de tranzacții instituie următoarele proceduri și politici:

   (a) procedurile vizând reconcilierea efectivă a datelor între registrele centrale de tranzacții;
   (b) procedurile de garantare a exhaustivității și a corectitudinii datelor raportate;
   (c) politicile privind transferul ordonat al datelor către alte registre centrale de tranzacții dacă acesta este solicitat de contrapărți sau de CPC menționate la articolul 9 sau în orice situație în care acest transfer este necesar.

(10)  Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare cu privire la:

   (a) procedurile vizând reconcilierea datelor între registrele centrale de tranzacții;
   (b) procedurile care trebuie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru a verifica respectarea de către contrapartea raportoare sau de către entitatea care transmite raportul a cerințelor de raportare și pentru a verifica exhaustivitatea și corectitudinea informațiilor raportate în temeiul articolului 9.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

"

17.  Articolul 81 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3) se adaugă următoarea literă (q):"

„(q) autoritățile relevante ale unei țări terțe cu privire la care a fost adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 76 litera (a);”;

"

(b)  se introduce următorul alineat (3a):"

„(3a) Registrele centrale de tranzacții furnizează contrapărților și CPC menționate la articolul 9 alineatul (1a) al doilea paragraf informațiile raportate în numele lor.”;

"

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, după consultarea membrilor SEBC, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează următoarele:

   (a) informațiile care urmează a fi publicate sau puse la dispoziție în conformitate cu alineatele (1) și (3);
   (b) frecvența publicării informațiilor menționate la alineatul (1);
   (c) standardele operaționale necesare pentru agregarea și compararea datelor între registre, precum și pentru accesul entităților menționate la alineatul (3) la aceste informații;
   (d) clauzele și condițiile, modalitățile și documentele necesare în temeiul cărora registrele centrale de tranzacții acordă accesul entităților menționate la alineatul (3).

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de [OP: vă rugăm să introduceți data – 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Atunci când elaborează respectivele proiecte de standarde tehnice, ESMA se asigură că publicarea informațiilor menționate la alineatul (1) nu dezvăluie identitatea niciunei părți la contract.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

"

18.  Articolul 82 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (6), articolul 4 alineatul (3), articolul 64 alineatul (7), articolul 70, articolul 72 alineatul (3), articolul 76a și articolul 85 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată.”;

"

19.  Articolul 85 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Până la... [trei ani de la data intrării în aplicare a prezentului regulament de modificare], Comisia evaluează aplicarea prezentului regulament și pregătește un raport general. Comisia transmite acest raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de propuneri adecvate.”

"

(aa)  se introduce următorul alineat:"

„(1a) În termen de [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în care analizează impactul asupra participanților pe piață al modificărilor aduse regimului de raportare de către Regulamentul (UE) 2018/... [prezentul regulament de modificare]. Raportul evaluează, în special, adoptarea și punerea în aplicare a prevederilor respective care permit delegarea raportării către contrapărțile financiare și care impune raportarea contractelor de către CPC, examinând dacă aceste noi dispoziții au avut efectul scontat de reducere a sarcinii de raportare pentru contrapărțile mai mici. Raportul analizează, de asemenea, modul în care aceste noi dispoziții au afectat concurența între registrele centrale de tranzacții și dacă și în ce măsură au condus la un mediu mai puțin competitiv și la o mai mică libertate de alegere a membrilor compensatori și a clienților lor.”;

"

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Până la [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] și ulterior în fiecare an până la… [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia pregătește un raport în care evaluează dacă au fost dezvoltate soluții tehnice viabile pentru transferul de către SP a garanțiilor reale exprimate în numerar și a garanțiilor reale neexprimate în numerar ca marje de variație, precum și necesitatea unor măsuri care să faciliteze aceste soluții tehnice.

În cooperare cu EIOPA, ABE și CERS, ESMA prezintă Comisiei un raport până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] și ulterior în fiecare an până la ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], în care evaluează următoarele elemente:

   (a) dacă CPC, membrii compensatori și SP au întreprins un efort adecvat pentru a dezvolta soluții tehnice viabile care să faciliteze participarea SP la compensarea centrală prin depunerea de garanții reale exprimate în numerar și de garanții reale neexprimate în numerar ca marje de variație, inclusiv implicațiile acestor soluții asupra lichidității și a caracterului prociclic al pieței și potențialele lor implicații juridice și de alt tip;
   (b) volumul și natura activității SP pe piețele instrumentelor derivate extrabursiere compensate și necompensate, defalcate pe clase de active, și orice risc sistemic la adresa sistemului financiar aferent acestora;
   (c) consecințele îndeplinirii de către SP a obligației de compensare asupra strategiilor de investiții ale acestora, inclusiv orice variații între alocarea activelor exprimate în numerar și a celor neexprimate în numerar;
   (d) implicațiile – pentru SP – ale pragurilor de compensare menționate la articolul 10 alineatul (4);
   (e) impactul altor cerințe juridice privind diferența de cost dintre tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere compensate și tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere necompensate, inclusiv în ceea ce privește cerințele privind marjele pentru instrumentele financiare derivate necompensate și calculul indicatorului efectului de levier efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
   (f) dacă sunt necesare alte măsuri pentru a facilita o soluție de compensare pentru SP.

Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 82 pentru a prelungi cu doi ani, o singură dată, perioada de trei ani menționată la articolul 89 alineatul (1), atunci când concluzionează că nu au fost dezvoltate soluții tehnice viabile și că efectele negative ale compensării la nivel central a contractelor derivate asupra prestațiilor la pensie ale viitorilor pensionari rămân neschimbate.”;

"

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Până la... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] ▌ Comisia fie:

   (a) prezintă o propunere pentru o soluție obligatorie, alta decât scutirea permanentă sau temporară a SP de obligația de compensare, în cazul în care consideră că părțile interesate nu au găsit o soluție; fie
   (b) adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 82 pentru a prelungi perioada de doi ani menționată la articolul 89 alineatul (1) o dată, cu un an, numai în cazul în care consideră că părțile interesate au convenit cu privire la o soluție și este nevoie de mai mult timp pentru aplicarea ei; fie
   (c) lasă să treacă perioada de derogare, încurajând părțile interesate să aplice deja soluția, în cazul în care consideră că s-a găsit o soluție.

"

(ca)  se introduc următoarele alineate:"

„(3a) Până la... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 82 pentru a prelungi cu doi ani, o singură dată, perioada de trei ani menționată la articolul 89 alineatul (1a), numai dacă consideră că SP-urile mici menționate la articolul 89 alineatul (1a) au depus eforturile necesare pentru a dezvolta soluții tehnice viabile și că efectele negative ale compensării la nivel central a contractelor derivate asupra prestațiilor la/de pensie ale pensionarilor rămân neschimbate;

(3b)   ESMA, până la... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], prezintă Comisiei un raport în care evaluează dacă lista instrumentelor financiare care sunt considerate foarte lichide, cu risc de credit și de piață minim, în conformitate cu articolul 47, ar putea fi extinsă și dacă această listă ar putea include unul sau mai multe fonduri de piață monetară, autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1131.”;

"

(e)  se introduc următoarele alineate:"

„(6) Până la ... [șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia, după consultarea ESMA, transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, despre alinierea obligației de tranzacționare pentru instrumentele derivate, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014, cu modificările aduse prin Regulamentul (UE) 2018 /... [prezentul regulament de modificare] obligației de compensare a instrumentelor derivate, în special categoriilor de entități cărora li se aplică obligația de compensare, precum și mecanismului de suspendare. În cazul în care o astfel de aliniere este considerată necesară și adecvată, raportul este însoțit de o propunere legislativă de introducere a modificărilor necesare.

(7)  ESMA, până la... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], în cooperare cu EIOPA și ABE, transmite Comisiei un raport în care evaluează dacă principiul unor termeni comerciali corecți, rezonabili, nediscriminatorii și transparenți menționat la articolul 4 alineatul (3a) și-a îndeplinit menirea de a facilita accesul la compensare.

Comisia, până la... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului în care evaluează dacă principiul unor termeni comerciali corecți, rezonabili, nediscriminatorii și transparenți și-a îndeplinit menirea de a facilita accesul la compensare și propune, dacă este cazul, îmbunătățiri ale acestui principiu. Acest raport ia în considerare concluziile raportului menționat la primul paragraf și este însoțit de o propunere legislativă, dacă este cazul.

(8)  În termen de... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia întocmește un raport care evaluează dacă tranzacțiile care rezultă direct din serviciile de reducere a riscurilor post-tranzacționare, inclusiv de comprimare a portofoliului, ar trebui să fie scutite de obligația de compensare prevăzută la articolul 4 alineatul (1). În acest raport Comisia ia în considerare, în special, măsura în care aceste tranzacții atenuează riscurile, în special riscul de credit și riscul operațional al contrapărții, precum și posibilitatea de eludare a obligației de compensare și potențialul de a descuraja compensarea centrală. Comisia prezintă acest raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de eventuale propuneri legislative adecvate.

Pentru a ajuta Comisia să întocmească raportul menționat la primul paragraf, ESMA, până la [6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], în cooperare cu CERS, prezintă Comisiei un raport în care evaluează dacă tranzacțiile care rezultă direct din serviciile de reducere a riscurilor post-tranzacționare, inclusiv comprimarea portofoliului, ar trebui să fie exceptate de la obligația de compensare. Acest raport analizează comprimarea de portofoliu și alte servicii disponibile de reducere a riscurilor post-tranzacționare care nu contribuie la formarea prețurilor și care reduc riscurile neasociate pieței din portofoliile de instrumente financiare derivate fără a modifica riscul de piață al portofoliilor, cum ar fi tranzacțiile de reechilibrare. El explică, de asemenea, scopul și funcționarea unor astfel de servicii de reducere a riscurilor post-tranzacționare, măsura în care atenuează riscurile, în special riscul de credit și riscul operațional al contrapărții, și evaluează necesitatea de a compensa respectivele tranzacții sau de a le scuti de obligația de compensare, pentru a gestiona riscul sistemic. De asemenea, evaluează în ce măsură orice exceptare de la obligația de compensare pentru astfel de servicii descurajează compensarea centrală și poate duce la eludarea de către contrapărți a obligației de compensare.

(9)  Pe baza, printre altele, a constatărilor consultării publice organizate de Comisie privind verificarea adecvării raportării în scopuri de supraveghere, publicată la 1 decembrie 2017, și a raportului transmis de ESMA pe baza celui de-al doilea paragraf, Comisia, până la [12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament de modificare], examinează punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (1a) și întocmește un raport aferent. Comisia prezintă acest raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de eventualele propuneri legislative adecvate. Atunci când examinează punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (1a), Comisia evaluează dacă obligația de raportare a tranzacțiilor în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 creează o dublare inutilă a raportării tranzacțiilor pentru instrumentele financiare derivate non-extrabursiere și dacă cerința de a raporta tranzacțiile non-extrabursiere în temeiul articolului 9 alineatul (1a) ar putea fi redusă fără pierderea inutilă a informațiilor, în vederea simplificării lanțurilor de raportare pentru instrumentele financiare derivate non-extrabursiere pentru toate contrapărțile, în special pentru contrapărțile nefinanciare care nu fac obiectul obligației de compensare menționate la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf.

ESMA, până la... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] în cooperare cu CERS, prezintă Comisiei un raport în care evaluează următoarele elemente:

   (a) coerența dintre cerințele de raportare pentru instrumentele financiare derivate non-extrabursiere în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și cu articolul 9 din prezentul regulament, atât în ceea ce privește detaliile contractelor derivate raportate, cât și accesul entităților relevante la date;
   (b) dacă este posibil să se alinieze cerințele de raportare pentru instrumentele financiare derivate non-extrabursiere în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament atât în ceea ce privește detaliile contractelor derivate raportate, cât și accesul entităților relevante la date; și
   (c) posibilitatea de a simplifica lanțurile de raportare pentru toate contrapărțile, inclusiv toți clienții indirecți, ținând seama de necesitatea ca raportarea să se facă în timp util și de actele și măsurile adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament și în temeiul articolului 30 alineatul (2) din Regulamentul nr. 600/2014.”

"

20.  La articolul 89 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Până la... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], obligația de compensare prevăzută la articolul 4 nu se aplică contractelor derivate extrabursiere care au efectul, măsurabil în mod obiectiv, de a reduce riscurile investițiilor direct legate de solvabilitatea financiară a SP și nici entităților care înființate pentru a oferi despăgubiri membrilor SP în cazul neîndeplinirii de către SP a obligațiilor de plată.

SP, CPC și membrii compensatori fac tot posibilul pentru a contribui la dezvoltarea unor soluții tehnice care să faciliteze compensarea acestor contracte derivate extrabursiere de către SP.

Comisia înființează un grup de experți alcătuit din reprezentanți ai SP, CPC, membrilor compensatori și ai altor părți interesate de astfel de soluții tehnice, care să monitorizeze eforturile acestora și să evalueze progresele înregistrate în ceea ce privește dezvoltarea de soluții tehnice care să faciliteze compensarea acestor contracte derivate extrabursiere de către SP. Respectivul grup de experți se reunește cel puțin o dată la șase luni. Comisia ia în considerare eforturile depuse de SP, CPC și membrii compensatori atunci când își elaborează rapoartele în conformitate cu articolul 85 alineatul (2) primul paragraf.”

"

20a.  La articolul 89 se introduce următorul alineat:"

„(1a) Fără a aduce atingere alineatului (1), până la...[trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], obligația de compensare prevăzută la articolul 4 nu se aplică contractelor derivate extrabursiere care au efectul, măsurabil în mod obiectiv, de a reduce riscurile investițiilor direct legate de solvabilitatea financiară a SP care se încadrează în categoria de SP mici și nici entităților înființate pentru a oferi despăgubiri membrilor SP în cazul neîndeplinirii de către SP a obligațiilor de plată.

Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 82 pentru a completa prezentul regulament determinând care SP poate fi considerat un SP mic în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, având în vedere că categoria SP mici nu reprezintă mai mult de 5% din contractele derivate extrabursiere încheiate de SP-uri.”;

"

21.  Anexa I se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la...[cinci luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf de la prezentul articol, articolul 1 alineatul (7) litera (d) și articolul 1 alineatele (8), (10) și (11) se aplică de la [▌6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] și articolul 1 alineatul (2) litera (c), articolul 1 alineatul (7) litera (e), articolul 1 alineatul (9), articolul 1 alineatul (12) literele (b) și (c) și articolul 1 alineatul (16) se aplică de la [▌18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

În cazul în care prezentul regulament intră în vigoare după 16 august 2018, articolul 89 alineatul (1) se aplică retroactiv pentru toate contractele derivate extrabursiere executate de SP după 16 august 2018 și înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Anexa I se modifică după cum urmează:

1.   În secțiunea I se adaugă următoarele litere (i), (j) și (k):

„(i) un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (a) dacă nu instituie proceduri adecvate pentru reconcilierea datelor între registrele centrale de tranzacții;

(j)  un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (b) dacă nu instituie proceduri adecvate pentru asigurarea exhaustivității și a corectitudinii datelor raportate;

(k)  un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (c) dacă nu instituie politici adecvate privind transferul ordonat al datelor către alte registre centrale de tranzacții, dacă acesta este solicitat de contrapărți sau de CPC menționate la articolul 9 sau în orice situație în care acest transfer este necesar.”;

2.   În secțiunea IV, se adaugă următoarea literă (d):

„(d) un registru central de tranzacții încalcă articolul 55 alineatul (4) dacă nu informează ESMA în timp util cu privire la modificările importante ale condițiilor de înregistrare.”.

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0181/2018).
(2)* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
(3) JO C […], […], p. […].
(4) JO C […], […], p. […].
(5) Poziția Parlamentului European din ... (JO ...) și Decizia Consiliului din ...
(6) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
(7) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(8) http://www.bis.org/cpmi/publ/d106.pdf
(9) http://www.bis.org/cpmi/publ/d125.pdf
(10) Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).
(11) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(12) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12)
(13) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
(14) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(15) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(16) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(17) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(18) Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).


Norme comune în domeniul aviației civile și Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației ***I
PDF 135kWORD 60k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 iunie 2018 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, precum și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (COM(2015)0613 – C8-0389/2015 – 2015/0277(COD))
P8_TA(2018)0245A8-0364/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0613),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0389/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Senatul Italiei și Parlamentul Maltei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 octombrie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 22 decembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0364/2016),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 iunie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CEE) No 3922/91 al Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1139.)

(1) JO C 75, 10.3.2017, p. 111.
(2) JO C 88, 21.3.2017, p. 69.


Emisiile de CO2 și consumul de combustibil al vehiculelor grele noi ***I
PDF 135kWORD 60k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 iunie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi (COM(2017)0279 - C8-0168/2017 – 2017/0111(COD)
P8_TA(2018)0246A8-0010/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0279),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0168/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru transport și turism (A8-0010/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 iunie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/956.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚII FACUTE DE COMISIE

[Propunere privind standardele referitoare la emisiile de CO2 generate de vehiculele grele]

Astfel cum a anunțat la 8 noiembrie 2017 în comunicarea intitulată „Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute — O Uniune Europeană care protejează planeta, care își capacitează consumatorii și care își apără industria și lucrătorii” [COM(2017)0675], Comisia intenționează să prezinte în prima jumătate a lunii mai 2018 cel de al treilea pachet privind mobilitatea, inclusiv o propunere de stabilire a standardelor în materie de emisii de dioxid de carbon pentru camioane.

[Calendarul aferent dezvoltării instrumentului VECTO și a Regulamentului privind certificarea]

Comisia urmărește dezvoltarea din punct de vedere tehnic a Instrumentului de calculare a consumului de energie al vehiculelor (Vehicle Energy Consumption Calculation Tool – VECTO), cu scopul de a include, începând din 2020, noi tehnologii cunoscute și alte tipuri de vehicule, și anume, începând din 2020, camioanele, autobuzele și autocarele și, începând din 2021, remorcile.

Informații suplimentare privind dezvoltarea instrumentului VECTO, precum și modificarea adusă Regulamentului (UE) 2017/2400 vor fi publicate pe site-urile web relevante ale Comisiei pentru a se asigura că părțile interesate și operatorii economici sunt informați cu regularitate.

[Elaborarea unui test de verificare rutieră în temeiul Regulamentului privind certificarea]

Comisia recunoaște importanța existenței unor date solide și reprezentative privind emisiile de CO2 generate de vehiculele grele și consumul de combustibil aferent acestora.

Se intenționează, așadar, completarea Regulamentului (UE) 2017/2400 cu o procedură de verificare și asigurare a conformității operațiunii VECTO, precum și a proprietăților legate de emisiile de CO2 și de consumul de combustibil ale componentelor, ale unităților tehnice și ale sistemelor separate relevante. Respectiva procedură de verificare, ce ar trebui să includă testarea în trafic a vehiculelor grele din producție, urmează să fie votată în cadrul Comitetului tehnic pentru autovehicule înainte de sfârșitul anului 2018.

Procedura de verificare este, de asemenea, destinată să constituie baza unui viitor test pentru verificarea performanțelor de funcționare a vehiculelor de către producători și autorități de omologare de tip sau de către părți terțe independente.

(1) JO C 81, 2.3.2018, p. 95.


Modernizarea educației în UE
PDF 226kWORD 81k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 iunie 2018 referitoare la modernizarea educației în UE (2017/2224(INI))
P8_TA(2018)0247A8-0173/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567),

–  având în vedere dreptul la educație, astfel cum este definit la articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind formarea eficace a profesorilor(1),

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale(2),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 și 19 mai 2015 privind rolul educației preșcolare și al educației primare în stimularea creativității, a inovării și a competențelor digitale(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381) și rezoluția Parlamentului din 14 septembrie 2017 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa”(5),

–  având în vedere articolul 2 din Protocolul la Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la educație,

–  având în vedere rezoluția Consiliului Europei 1904 (2012) referitoare la dreptul la libertate de alegere în educație,

–  având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) intitulat „Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale”(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE(7),

–  având în vedere Declarația de la Paris din 17 martie 2015 privind promovarea cetățeniei și valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la monitorizarea implementării procesului de la Bologna(8),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 iunie 2016 privind „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (SWD(2016)0195),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE(9),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind parcursurile de actualizare a competențelor: noi oportunități pentru adulți(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2016 intitulată „Îmbunătățirea și modernizarea educației” (COM(2016)0941),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2017 intitulată „Dezvoltarea școlilor și calitatea excelentă a predării pentru un început bun în viață” (COM(2017)0248),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2017 intitulată „O nouă agendă a UE pentru învățământul superior” (COM(2017)0247),

–  având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului din 30 mai 2017 privind monitorizarea parcursului profesional al absolvenților (COM(2017)0249),

–  având în vedere propunerea de recomandare a Consiliului din 5 octombrie 2017 privind un Cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace (COM(2017)0563 – SWD(2017)0322),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 30 noiembrie 2017 privind modernizarea învățământului preuniversitar și a învățământului superior,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 octombrie 2017 intitulat „Noua strategie a UE în domeniul educației”,

–  având în vedere propunerea de recomandare a Consiliului din 17 ianuarie 2018 privind promovarea valorilor comune, a educației favorabile incluziunii și a dimensiunii europene a predării (COM(2018)0023),

–  având în vedere propunerea de recomandare a Consiliului din 17 ianuarie 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (COM(2018)0024),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2018 privind Planul de acțiune pentru educația digitală (COM(2018)0022),

–  având în vedere raportul final al Summitului social pentru creștere și locuri de muncă echitabile, care a avut loc la Göteborg, Suedia, la 17 noiembrie 2017(12),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine - cea de a 3090-a reuniune a Consiliului Uniunii Europene (Educație, Tineret, Cultură și Sport), care a avut loc la 19 și 20 mai 2011(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 1984 referitoare la libertatea educației în Comunitatea Europeană(14),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind internaționalizarea învățământului superior(15),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu din 8 iunie 2016 intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” (JOIN(2016)0029) și rezoluția Parlamentului din 5 iulie 2017 privind această comunicare(16),

–  având în vedere articolul 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Carta Consiliului Europei privind educația pentru o cetățenie democratică și educația cu privire la drepturile omului, adoptată în cadrul Recomandării CM/Rec(2010)7,

–  având în vedere articolul 10 din Convenția din 1979 asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere obiectivul strategic B din Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing (1995),

–  având în vedere articolele 28 și 29 din Convenția cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată în septembrie 2015 și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, și, în special, obiectivele sale de dezvoltare durabilă 4 și 5,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0173/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 6 litera (e) din TFUE, competența în domeniul educației și al formării profesionale revine statelor membre, dar Uniunea Europeană are un rol esențial de susținere pentru a stabili provocări și obiective și pentru a face schimb de bune practici și a le promova;

B.  întrucât dreptul la educație este un drept fundamental al omului, iar educația în toate formele sale și la toate nivelurile trebuie să prezinte următoarele trăsături esențiale corelate: a) disponibilitate; b) accesibilitate; c) acceptabilitate și d) adaptabilitate.

C.  întrucât prioritatea cea mai importantă a Pilonului european al drepturilor sociale este să asigure educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții incluzivă și de înaltă calitate;

D.  întrucât atingerea obiectivului egalității de șanse este o funcție importantă a educației, iar accesul la educație trebuie, prin urmare, să devină nediscriminatoriu; întrucât, în acest scop, sunt necesare mai multe eforturi pentru a asigura că toate persoanele, în special cele mai vulnerabile, persoanele cu dizabilități și nevoi speciale, precum și grupurile defavorizate, beneficiază de aceleași șanse în ceea ce privește accesul la educație și formare, finalizarea studiilor și dobândirea de competențe la toate nivelurile;

E.  întrucât sistemele de învățământ europene reprezintă o abundență de diversitate culturală, socială și lingvistică și, totodată, statele membre se confruntă cu provocări comune și au obiective educaționale similare, printre care se numără asigurarea accesului egal la educație pentru toți, aspect care poate fi abordat la nivel european;

F.  întrucât capacitatea sistemelor educaționale de a răspunde nevoilor societale, economice și personale depinde de calitatea, accesibilitatea, diversitatea, eficiența și echitatea lor, precum și de disponibilitatea unui nivel adecvat al resurselor umane, financiare și materiale;

G.  întrucât este important de reamintit că educația, inclusiv formarea cadrelor didactice, a fost afectată de criza economică și financiară și că finanțarea publică a educației joacă un rol fundamental în sistemele de învățământ din UE; întrucât, prin urmare, un sprijin financiar public continuu și în creștere pentru educație, inclusiv pentru cadrele didactice și condițiile de lucru ale acestora, precum și pentru cercetare, este crucial pentru a asigura o educație publică gratuită, accesibilă și favorabilă incluziunii;

H.  întrucât educația și formarea profesională ar trebui să contribuie la dezvoltarea și evoluția personală a tinerilor, pentru ca aceștia să devină cetățeni proactivi și responsabili, pregătiți să trăiască și să lucreze într-o lume avansată din punct de vedere tehnologic și globalizată, precum și să le ofere un set de competențe-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, definită ca o combinație între cunoștințe, competențe și atitudini necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, cetățenia activă și ocuparea forței de muncă;

I.  întrucât calitatea predării este un factor determinant important în rezultatele elevilor și studenților și astfel, promovarea excelenței în predare și a cadrelor didactice este așadar una dintre prioritățile cooperării la nivelul UE în ceea ce privește educația și formarea;

J.  întrucât dreptul la educație include libertatea de a înființa instituții de învățământ respectând principiile democratice și dreptul părinților de a se asigura că copiii lor sunt educați în conformitate cu convingerile lor religioase, filozofice și pedagogice;

K.  întrucât metoda deschisă de coordonare aplicată în învățământ le permite statelor membre să conceapă și să aplice o strategie comună privind educația și formarea, inclusiv prin intermediul platformei online ET 2020 (Educație și formare profesională 2020); întrucât parametrii strategiei sunt analizați și evaluați anual atât la nivelul statelor membre, cât și al întregii UE prin intermediul publicației „Monitorul educației și formării”;

L.  întrucât, în cel mai recent „Monitor al educației și formării”, publicat în 2017, Comisia recunoaște că, în ciuda progreselor continue înregistrate în reducerea ratei abandonului școlar timpuriu din învățământ și formare, aceasta rămâne foarte ridicată în întreaga UE;

M.  întrucât, conform rezultatelor celor mai recente teste PISA, 20,6 % dintre elevii europeni au probleme în a dobândi competențe de bază precum citit, matematică și științe, iar un număr considerabil de cetățeni europeni nu dispun de abilități de scris-citit; întrucât acest lucru este un motiv serios de îngrijorare în ceea ce privește continuarea studiilor, dezvoltarea personală și participarea adecvată la viața publică și la piața forței de muncă;

N.  întrucât asigurarea accesului la servicii de educație și îngrijire timpurie (ECEC) de calitate pentru toți copiii contribuie decisiv la asigurarea unui început pozitiv în viață și pe căile educaționale,

O.  întrucât calitatea personalului implicat este un factor de bază al serviciilor de educație și îngrijire timpurie;

P.  întrucât promovarea mobilității studenților și a personalului este o parte importantă a sistemelor europene de învățământ superior, contribuie la dezvoltarea tinerilor și poate stimula progresul economic și social; întrucât este necesară o îmbunătățire calitativă și creșterea sprijinului financiar în vederea extinderii mobilității studenților și a personalului în cadrul programului Erasmus+;

Q.  întrucât inovările metodologice și digitale reprezintă un potențial instrument pentru a crește accesul la conținut și cunoaștere, dar nu pot să înlocuiască contactul și schimbul personal între studenți și între studenți și cadre didactice și nici nu ar trebui să devină o prioritate în sistemele de învățământ;

R.  întrucât egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în tratate, și ar trebui să se regăsească în toate politicile UE, inclusiv în domeniul învățământului și al culturii;

S.  întrucât educația reprezintă un instrument puternic de depășire a inegalității și a discriminării de gen, însă poate deseori să continue sau să exacerbeze discriminarea existentă; întrucât inegalitatea de gen în educație împiedică atât dezvoltarea personală, cât și ocuparea forței de muncă și afectează numeroase domenii socio-culturale;

T.  întrucât, deși femeile reprezintă trei cincimi (57,6 %) din numărul total al absolvenților învățământului superior, disparitatea de gen în ocuparea forței de muncă se ridica la 11,6 puncte procentuale în 2015,(17)

Cunoașterea ca o resursă economică fundamentală și o sursă de bunăstare a cetățenilor

1.  afirmă că o educație universală de calitate este o componentă esențială a dezvoltării personale, culturale, sociale și profesionale într-o societate bazată pe cunoaștere;

2.  consideră că protejarea valorilor europene comune și îndeplinirea obiectivelor economice și sociale ale UE, precum și cele privind competitivitatea și creșterea sustenabilă sunt legate de o educație de calitate prin promovarea valorilor democratice, a drepturilor omului, a coeziunii sociale, a integrării și a succesului individual;

3.  subliniază rolul crucial al educației în modelarea viitorului Europei atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social, răspunzând în același timp nevoilor cetățenilor săi și clădind o comunitate de cetățeni diverși, uniți prin valorile lor comune de bază;

4.  subliniază că educația și sistemele de formare de calitate promovează cetățenia activă și valorile comune, ajutând astfel la construirea unei societăți deschise, favorabile incluziunii, pluraliste, democratice și tolerante;

5.  subliniază rolul educației în a-i ajuta pe elevi să-și dezvolte valorile etice și civice și să devină membri activi, responsabili și deschiși ai societății, care sunt în măsură să își exercite și să își apere drepturile și responsabilitățile democratice în societate, să pună preț pe diversitate, să joace un rol activ în viața democratică și să își asume responsabilitatea pentru ei înșiși și pentru comunitățile lor; subliniază, în acest context, importanța educației civice, etice, privind mediul și cetățenia;

6.  subliniază că, pentru ca tinerii să facă față provocărilor, să devină cetățeni europeni activi și să reușească în viață și pe piața forței de muncă și, în același timp, să modeleze viitorul lumii, educația de calitate și favorabilă incluziunii trebuie să le ofere cunoștințele și aptitudinile necesare, competența mediatică și gândirea critică și autonomă, precum și atitudini democratice;

7.  subliniază faptul că asigurarea accesului egal la educația favorabilă incluziunii și de calitate constituie cheia pentru asigurarea unei coeziunii sociale continue prin combaterea sărăciei, a excluderii sociale a persoanelor provenite din medii defavorizate și vulnerabile și a stereotipurilor de gen și, astfel, rămâne contribuția cea mai mare la mobilitatea socială;

8.  ia act de faptul că educația de calitate poate încuraja cercetarea și inovarea, aspecte relevante și benefice pentru societate;

9.  recunoaște importanța educației în dezvoltarea competențelor culturale și în încurajarea dezvoltării culturale; încurajează sinergiile mai strânse între sectorul educațional și cel cultural, care urmează să fie realizate sprijinind rolul activ al culturii și al științelor umaniste în contexte educaționale formale, informale și non-formale;

10.  ia act de importanța educației în dezvoltarea unei atitudini favorabile învățării pe tot parcursul vieții, care să îi ajute pe oameni să se adapteze la cerințele în schimbare ale lumii moderne;

11.  reamintește că școlile și instituțiile de învățământ joacă un rol esențial în crearea și promovarea unei atitudini pozitive față de învățare, inclusiv pe tot parcursul vieții;

Realitatea educativă în schimbare și provocările aferente

12.   consideră că o abordare atotcuprinzătoare cu privire la politica în domeniul educației, cu un sprijin politic și public puternic, este esențială pentru procesul de reformă educațională și că, pentru a atinge aceste obiective, este esențială implicarea atât a societății în ansamblu, cât și a tuturor părților relevante și interesate, inclusiv a părinților;

13.  consideră că o guvernanță eficace și o finanțare adecvată pentru toate mediile educaționale, asigurarea unor resurse educaționale și unei predări moderne și de calitate, cadre didactice motivate și competente și învățarea pe tot parcursul vieții sunt esențiale pentru obținerea echității, diversității și excelenței în educație;

14.  subliniază potențialul oferit de noile tehnologii de informare și comunicare (TIC) și de inovare ca instrumente care oferă noi oportunități în domeniul educației, răspunzând mai eficient nevoilor individuale ale cursanților (inclusiv nevoilor de învățare speciale), sporind flexibilitatea în procesele de învățare și predare, personalizarea și responsabilitatea, precum și promovând forme interactive de cooperare și comunicare;

15.  subliniază oportunitățile oferite de digitalizare și de înființarea de platforme educaționale comune pentru educația modernă, în special în domeniul învățământului la distanță, al educației la distanță și al învățării mixte, care ar trebui să permită o mai mare flexibilitate în domeniul educației, adaptând-o mai bine la circumstanțele individuale ale cursanților și, astfel, aducând o contribuție semnificativă la învățarea pe tot parcursul vieții, la calitatea educației, la accesibilitate și la dezvoltarea competențelor viitoare; subliniază necesitatea unor programe de învățământ adecvate vârstei în domeniul TIC și mass-media, care respectă dezvoltarea și bunăstarea copilului și evidențiază importanța utilizării responsabile și a gândirii critice;

16.  observă că învățarea eficientă și predarea cu ajutorul tehnologiilor digitale necesită acces egal, un nivel corespunzător de competențe digitale, resurse de învățare de înaltă calitate, formare pentru a folosi tehnologia în scop pedagogic și promovarea atitudinilor și a motivației necesare pentru o participare digitală relevantă; consideră că abilitățile digitale și mediatice ar trebui să constituie o parte esențială a politicilor din domeniul educației și să includă, printre altele, competențe civice și o gândire critică; subliniază importanța evaluării critice a surselor și a fiabilității acestora, precum și importanța proiectelor de alfabetizare mediatică în acest sens;

17.  recunoaște faptul că, într-o lume din ce în ce mai globalizată și digitalizată, sunt necesare metode inovatoare și relevante de învățare, predare și evaluare, precum și o infrastructură educațională adecvată care să facă posibil lucrul în grup și predarea pe echipe și să stimuleze gândirea creativă și rezolvarea problemelor, precum și alte metode de educație progresivă; reamintește importanța implicării elevilor, a cadrelor didactice și a personalului școlar pentru a evalua dacă și cum au fost îndeplinite obiectivele de învățare;

18.  ia act de faptul că sunt necesare eforturi pentru a adapta paradigma educațională astfel încât să asigure un echilibru între abordarea axată pe profesor și pe conținut, în mod individual și adaptată specific pentru cursanți și circumstanțele lor de viață, și o abordare bazată pe înțelegere, care combină metodele de învățare adaptate atât pentru modelele de învățare tradiționale cât și online, consolidând astfel personalizarea procesului educațional și îmbunătățind rata de retenție și de absolvire a studiilor;

19.  subliniază că sistemele de învățământ ar trebui să promoveze și să dezvolte abordări interdisciplinare, colaborative și creative și lucrul în echipă, care vizează dotarea elevilor și studenților cu cunoștințe și abilități, inclusiv competențe transversale și non-tehnice, precum și cu competențe profesionale, transversale, sociale și civice;

20.  reamintește că predarea și învățarea de calitate constituie un proces continuu care presupune existența unui dialog și a înclinației de a transmite mai departe cunoștințe și de a cerceta și ar trebui să aibă prioritate atunci când este modernizat învățământul;

21.  subliniază că facilitarea accesului egal la învățământ de calitate favorabil incluziunii este esențială pentru independența și integrarea în societate a elevilor cu dizabilități; invită statele membre să faciliteze accesul la învățământul general incluziv și de calitate, ținând seama de nevoile tuturor studenților, indiferent de dizabilitate, ceea ce înseamnă, de exemplu, furnizarea unei educații bilingve incluzive pentru copiii surzi, în funcție de nevoile lor lingvistice speciale; invită școlile să ofere servicii diferențiate, atât formale, cât și informale, precum și sprijin suplimentar, folosind, de asemenea, potențialul oferit de noile tehnologii, pentru a veni astfel în întâmpinarea nevoilor individuale ale tuturor elevilor; invită Comisia să monitorizeze școlile în ceea ce privește politica lor de garantare a nediscriminării și să stabilească indicatori specifici cu privire la dizabilități în Strategia Europa 2020;

22.  consideră că educația în Europa trebuie să urmărească mai presus de orice să dezvolte puterea de judecată și de reflecție și curiozitatea științifică; consideră că educația în Europa trebuie să aibă capacitatea de a pune bazele culturii artistice, științifice, tehnice și umaniste; consideră că, pornind de la realitățile practice locale, regionale, naționale și europene, educația trebuie să ofere formarea necesară pentru a rezolva probleme pe plan național și european și să crească gradul de conștientizare cu privire la problemele din sânul comunității internaționale;

23.  recunoaște prezența diferențelor individuale în abilitățile cognitive și trăsăturile de personalitate care interacționează cu factorii sociali și de mediu pentru a influența rezultatele școlare; subliniază, în acest context, că educația este mai eficientă, mai echitabilă și mai corectă atunci când aceste diferențe sunt luate în considerare;

24.  recunoaște că, într-o lume competitivă, este esențial ca talentul european să fie recunoscut și promovat cât mai din timp;

25.  subliniază faptul că îmbunătățirea rezultatelor educaționale în medie este compatibilă cu stimularea excelenței în rândul studenților talentați; observă, în acest context, importanța elaborării unor programe de intervenție adecvate pentru îmbunătățirea trăsăturilor psihologice relevante cu scopul de a maximiza potențialul populației;

26.  subliniază necesitatea de a acorda importanță alfabetizării vizuale ca o nouă aptitudine de zi cu zi, recunoscând că în prezent oamenii comunică mult mai mult cu ajutorul imaginilor decât prin mijloace tradiționale;

27.  ia act de propunerea de creare a unui Spațiu european al educației, astfel cum a fost prezentat la Summitul social pentru creștere și locuri de muncă echitabile, care a avut loc la Göteborg în 2017; reamintește că această inițiativă ar trebui să stimuleze cooperarea, recunoașterea reciprocă a diplomelor și calificărilor și o mai bună mobilitate și creștere economică;

28.  sprijină concluziile Consiliului din 14 decembrie 2017, prin care sunt încurajate mobilitatea sporită a studenților și participarea lor la activități educaționale și culturale, inclusiv prin intermediul unei „legitimații europene de student”, care ar trebui să înlesnească recunoașterea creditelor obținute în alte state membre;

29.  consideră că programul Erasmus+ este programul emblematic al UE din domeniul educației și că impactul și popularitatea acestuia s-au dovedit din plin de-a lungul anilor; solicită, prin urmare, o creștere substanțială a finanțării pentru acest program în cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027 pentru ca programul să fie mai accesibil și mai favorabil incluziunii și să poată să implice mai mulți studenți și profesori;

30.  subliniază faptul că șomajul în rândul tinerilor este un fenomen întâlnit la nivelul întregii Uniuni, care este, conform rapoartelor, de aproximativ două ori mai ridicat decât rata globală a șomajului; își exprimă îngrijorarea cu privire la ratele alarmant de ridicate din statele membre mediteraneene, care au atins cote maxime în Spania (44,4 %), Italia (37,8 %) și Grecia (47,3 % pentru șomajul în rândul tinerilor, iar 30,5 % dintre tineri nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare), potrivit Eurostat;

31.  subliniază că, în pofida celor 2 milioane de locuri de muncă vacante din UE, peste 30 % dintre tinerii calificați cu diplome au locuri de muncă care nu corespund competențelor sau aspirațiilor lor, în timp ce 40 % dintre angajatorii europeni întâmpină probleme în găsirea de persoane cu competențele necesare(18);

32.  consideră că este necesar ca sistemele de învățământ de la toate nivelurile să mențină o perspectivă de gen și să țină seama de nevoile persoanelor care se confruntă cu multiple forme de discriminare, inclusiv persoanele cu dizabilități, persoanele care se identifică ca LGBTI și persoanele care provin din comunități marginalizate;

Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (ECEC)

33.  subliniază că serviciile ECEC de calitate și accesibile creează o bază pentru sisteme de învățământ mai echitabile și mai eficiente și asigură dezvoltarea personală individuală, bunăstarea și eficiența învățării continue;

34.  subliniază beneficiile semnificative ale participării la ECEC pentru toți copiii, în special pentru copiii care aparțin grupurilor defavorizate și subliniază în acest context importanța de a garanta că fiecare copil are acces la ECEC; observă cu îngrijorare, în acest sens, că în mai multe state membre cererea pentru locuri în cadrul ECEC este mai mare decât oferta, în special în cazul copiilor mai mici;

35.  subliniază importanța monitorizării calității serviciilor ECEC pentru a le permite copiilor să își dezvolte abilitățile cognitive și pentru a stabili dacă interesul superior al copiilor este respectat;

Învățământul școlar

36.  consideră că școlile sunt centre autonome de stimulare a gândirii critice și creative și de promovare a valorilor democratice și a cetățeniei active; consideră că școlile ar trebui să îi ajute pe tineri să dobândească abilitățile necesare pentru a înțelege și a folosi informațiile disponibile, precum și pentru a-și dezvolta capacitatea de a învăța autonom și competența lingvistică;

37.  subliniază că nevoile particulare ale tuturor elevilor ar trebui să se afle în centrul funcționării efective a școlilor, ceea ce implică stabilirea unor obiective comune și a unui program clar de implementare a acestora, precum și o colaborare strânsă cu întreaga comunitate școlară și cu părțile interesate, dacă este cazul;

38.  consideră că programele moderne ar trebui să fie orientate spre competențe, ar trebui să consolideze aptitudinile personale, atenția la sănătate, capacitatea de a-și organiza viața folosind o strategie orientată către viitor și ar trebui să se concentreze pe evaluarea formativă și pe bunăstarea fizică și emoțională; consideră că fiecare elev ar trebui să aibă posibilitatea de a-și atinge întregul potențial intelectual; insistă asupra faptului că dezvoltarea și consolidarea competențelor este un proces neîntrerupt, care are loc la toate nivelurile educației până pe piața forței de muncă și că abilitățile și competențele ar trebui să fie luate în considerare atât în procesul de educație, cât și în recunoașterea calificărilor educaționale;

39.  subliniază că stăpânirea competențelor de bază în materie de citit, scris și socotit este fundamentală pentru a asigura continuarea învățării și dezvoltarea personală a elevilor, precum și deprinderea competențelor digitale; subliniază că cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020) și Noua agendă pentru competențe a Comisiei ar trebui să completeze acțiunile întreprinse la nivel național și să sprijine statele membre în acest sens; solicită statelor membre și instituțiilor de învățământ să consolideze competențele fundamentale prin învățarea bazată pe proiecte și probleme, printre alte soluții;

40.  consideră că statele membre ar trebui să garanteze că nimeni nu absolvă școala fără competențe de bază, inclusiv competențe digitale de bază; subliniază faptul că majoritatea locurilor de muncă necesită, în prezent, un grad mai mare de alfabetizare, competențe numerice, digitale și alte competențe esențiale, iar sistemele moderne de învățământ ar trebui, prin urmare, să combine toate cele opt competențe-cheie evidențiate în propunerea Comisiei pentru o recomandare a Consiliului privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, care includ, de asemenea, cunoștințele și atitudinile; salută faptul că această propunere definește, de asemenea, competențele digitale ca fiind competențe de bază;

41.  consideră că, în pofida impactului noilor tehnologii asupra educației, școala ar trebui să rămână un mediu fundamental de învățare în care se dezvoltă potențialul și în care fiecare individ își poate găsi timp și spațiu pentru dezvoltarea personală și socială;

42.  atrage atenția asupra faptului că, după cum s-a constatat, atunci când se acordă o mai mare autonomie școlilor în ceea ce privește programa școlară, evaluarea și finanțarea, performanțele elevilor se îmbunătățesc, cu condiția să existe un management eficace la nivelul școlii și o asumare a răspunderii din partea școlii pentru procesul de învățare prin care trece elevul;

43.  subliniază impactul pozitiv al diversității culturale și al multilingvismului în școală asupra dezvoltării lingvistice și cognitive a elevilor, precum și asupra promovării cunoștințelor interculturale, a respectului și a pluralismului;

44.  subliniază că este necesar să fie consolidată învățarea limbilor străine pentru ca elevii să vorbească două limbi pe lângă limba maternă și să fie promovată predarea a cel puțin două materii într-o limbă diferită de limba maternă în învățământul secundar;

45.  subliniază că schimburile de experiență din cadrul învățământului secundar au un rol foarte important atât pentru că îi stimulează pe elevi să-și însușească aptitudini, competențe, atitudini și valori inerente ale cetățeniei dinamice europene, cât și pentru că contribuie la dezvoltarea gândirii critice și constructive;

46.  subliniază că este nevoie de mai multă deschidere în sistemele de învățământ, pentru a permite recunoașterea învățării formale și non-formale și pentru a înlesni tranziția de la un parcurs educativ la altul (de exemplu, parcursul tehnic sau academic);

47.  subliniază că cursanții ar trebui să fie încurajați să folosească tehnici de autoevaluare pentru a măsura progresele pe care le înregistrează în procesul de învățare; încurajează instituțiile de învățământ să asigure că instrumentele de informare retroactivă oferă informații fiabile, folosind o serie de instrumente diferite, de exemplu, chestionare pentru studenți, grupuri de reflecție și cutii pentru sugestii;

48.  evidențiază cât de important este să avem o viață activă, făcând sport; subliniază, în acest context, necesitatea de a promova și a extinde rolul activității fizice și educației fizice în programele de învățământ la toate nivelurile, oferind posibilități sporite de dezvoltare a cooperării dintre instituțiile de învățământ și organizațiile sportive locale; încurajează, de asemenea, inițiativele educative și activitățile extracurriculare, pentru a răspunde nevoilor și intereselor personale ale elevilor, creând, de asemenea, punți de legătură cu comunitățile locale;

49.  subliniază importanța calității educației, a formării profesionale, a activităților pentru comunitate și a voluntariatului în îmbunătățirea statutului formării la locul de muncă;

50.  ia act de faptul că un număr considerabil de noi locuri de muncă sunt create în sectoare legate de energia din surse regenerabile, și că sectoarele și ocupațiile legate de ecologie ar trebui să fie abordate în mod corespunzător în programele școlare;

51.  subliniază că abilitatea de a gestiona informațiile, abilitatea de a gândi critic și de a pune în aplicare cunoștințele acumulate sunt principalele obiective ale învățământului universitar;

52.  recunoaște necesitatea de a consolida triunghiul cunoașterii și de a îmbunătăți legăturile dintre cercetare și predare alocând resurse adecvate către programe relevante și luând măsuri pentru ca studenții implicați în programe de cercetare să beneficieze de mijloacele financiare necesare pentru a-și desfășura activitatea de cercetare;

53.  consideră că sistemele de învățământ superior ar trebui să fie mai deschise și mai flexibile și că sistemul dual de formare ar trebui promovat în universități și în alte instituții de formare, în special prin încurajarea uceniciilor, permițându-se recunoașterea învățării informale și non-formale și asigurând tranziții mai ușoare între diferite niveluri de educație, inclusiv între educația și formarea profesională și învățământul superior, precum și diverse forme de aplicare a programelor; subliniază că sistemele de învățământ ar trebui să aibă la bază o mai bună înțelegere a performanțelor absolvenților;

Învățământul superior

54.  subliniază, în contextul creării unui spațiu educațional european, importanța de a sprijini cooperarea și de a valorifica potențialul tuturor instituțiilor europene de învățământ superior (IIS) și al studenților pentru a stimula crearea de rețele, cooperarea internațională și concurența;

55.  este de părere că o abordare cuprinzătoare cu privire la internaționalizare, inclusiv o mai bună mobilitate a personalului și a studenților (prin intermediul stagiilor și al uceniciilor, printre altele), și o dimensiune internațională a programei și a predării, cercetării, cooperării și a activităților suplimentare ar trebui să constituie o componentă importantă a IIS;

56.  susține o abordare care să se concentreze mai mult asupra programelor de studiu interdisciplinare și încurajează promovarea, în paralel, a disciplinelor STIAM (știință, tehnologie, inginerie, artă și matematică) și a științelor umaniste și sociale; subliniază că este necesar să fie încurajată participarea femeilor și a altor grupuri sub-reprezentate în rândul profesiilor STIAM și al altor profesii relevante;

57.  susține că învățământul superior trebuie să implice întreaga societate pentru a promova creșterea economică prin mijloace inovatoare și bunăstarea socială; consideră că cooperarea între IIS și părțile interesate externe este de dorit, întrucât părțile interesate pot contribui cu cunoștințe și expertiză în conceperea și derularea programelor de învățământ superior; subliniază, cu toate acestea, că responsabilitatea pentru luarea deciziilor trebuie să rămână mereu în mâinile studenților și ale experților din domeniul pedagogiei;

58.  recunoaște rolul deosebit de important jucat de cadrele universitare și de studenți în transmiterea către publicul larg a cunoștințelor, a observațiilor empirice și a informațiilor factuale; încurajează, în acest sens, cercetările independente din punct de vedere economic și politic care sunt relevante și benefice pentru societate;

59.  subliniază rolul educației bazate pe cercetare și al cercetării pedagogice ca mijloc de stimulare a învățării active, de impulsionare a dezvoltării de competențe și de îmbunătățire a metodologiei de predare;

60.  subliniază că cursanții ar trebui să fie încurajați să folosească tehnici de autoevaluare pentru a măsura progresele pe care le înregistrează în procesul de învățare;

Profesorul ca un garant al unei predări de calitate

61.  consideră că profesorii și competențele, angajamentul și eficacitatea lor constituie baza sistemelor de învățământ;

62.  subliniază necesitatea de a atrage mai mulți candidați motivați, cu studii academice solide sau cu o formare profesională și cu competențe pedagogice pentru profesia de profesor; solicită proceduri de selecție adecvate și măsuri și inițiative specifice, menite să îmbunătățească statutul cadrelor didactice, formarea profesională, oportunitățile profesionale, condițiile de muncă, inclusiv remunerația, care evită formele instabile de ocupare a forței de muncă, drepturile sociale, siguranța și protecția, precum și să ofere profesorilor sprijin care să cuprindă programe de mentorat, învățarea inter pares și schimbul de bune practici; solicită Comisiei să încurajeze promovarea egalității de gen în rândul cadrelor didactice;

63.  subliniază importanța remodelării formării cadrelor didactice și a investițiilor în aceasta încă de la începutul și de-a lungul dezvoltării lor profesionale, pentru a le oferi acestora cunoștințe, aptitudini și competențe solide și actualizate, esențiale pentru un standard înalt de predare, care cuprinde o diversitate de metode de predare, precum învățământul la distanță, facilitat de tehnologiile digitale de învățare; subliniază importanța dezvoltării profesionale continue a cadrelor didactice, inclusiv furnizarea de programe de învățare pe tot parcursul vieții și cursuri de perfecționare, precum și posibilități de recalificare și actualizare a competențelor pe parcursul întregii lor cariere, care oferă soluții practice la provocările cu care se confruntă cadrele didactice în munca lor la nivelul clasei, precum și oportunități de a participa la schimburi internaționale de profesori, pentru a promova o cultură de învățare instituțională;

64.  este de acord că formarea pedagogică, psihologică și metodologică de înaltă calitate a profesorilor din școli și din învățământul terțiar este o condiție esențială pentru asigurarea unei educații de succes a viitoarelor generații; subliniază, în acest sens, importanța schimbului de bune practici și dezvoltarea aptitudinilor și a competențelor prin intermediul cooperării internaționale, al programelor de mobilitate precum Erasmus+ și al stagiilor plătite în alte state membre;

65.  subliniază că profesorul are un rol deosebit de important în crearea unui mediu de învățare favorabil incluziunii, care implică folosirea unui număr de metode și tehnici pentru a răspunde diverselor nevoi, permițându-le, astfel, tuturor elevilor să se implice în planificarea, realizarea și evaluarea rezultatelor învățării; recunoaște importanța vitală a rolului de îndrumători și mentori proactivi pe care îl joacă profesorii, care îi învață pe cursanți cum să evalueze informațiile și îi sprijină când se confruntă cu provocări, pregătindu-i pentru viață;

66.  consideră că implicarea profesorilor și a conducerii școlilor în modernizarea sistemelor de învățământ este esențială pentru obținerea unor reforme efective și pentru motivarea personalului didactic în vederea unor îmbunătățiri viitoare ale politicilor de învățământ;

67.  consideră că politicile de învățământ generalizate trebuie să le ofere un sprijin efectiv profesorilor pentru a asigura atingerea obiectivelor educaționale, un mediu școlar stimulant, funcționarea și dezvoltarea eficientă a școlilor și o guvernanță bazată pe colaborare;

68.  recunoaște rolul important al educatorilor, precum și al cooperării între părinți, profesori și autoritățile școlare în cadrul educației formale, non-formale și informale în susținerea generațiilor actuale și viitoare; încurajează, în acest sens, colaborarea consolidată între toate părțile implicate în învățarea formală, non-formală și informală;

69.  consideră că cooperarea consolidată între profesorii din școli, cercetători și profesorii din mediul universitar este benefică pentru toate părțile afiliate și duce la îmbunătățirea și actualizarea conținutului didactic, a practicilor de învățare, a pedagogiei și încurajează inovarea, creativitatea și deprinderea unor noi abilități;

Recomandări

70.  consideră că Spațiul european al educației ar trebui să se concentreze pe atingerea obiectivelor comune, inclusiv pe asigurarea unei educații de calitate pentru toți, și trebuie să fie creat pe baza alinierii cu politicile existente și tendințele educaționale din UE și din afara UE și pe baza evaluării critice a acestora, pentru a asigura coerență, consecvență și rezultate realizabile, acordând, de asemenea, un nou impuls dezvoltării lor și respectând principiile atribuirii, subsidiarității, libertății, proporționalității și autonomiei instituționale și educaționale;

71.  consideră că Spațiul european al educației ar trebui să nu pună în pericol sau să înlocuiască procesul de la Bologna și că acesta din urmă ar trebui mai degrabă dezvoltat și consolidat; evidențiază importanța legăturilor reciproce și a complementarității dintre Spațiul european al educației și Spațiul european al învățământului superior;

72.  invită statele membre să sprijine crearea unui Spațiu european al educației și să consolideze cooperarea pentru formularea și realizarea obiectivelor sale; invită, în acest sens, Comisia să asigure împărtășirea ideilor și a bunelor practici în vederea îndeplinirii acestor obiective;

73.  susține, ca bază pentru o cooperare sporită care include IIS, atât în interiorul, cât și în afara UE, crearea unei rețele europene a universităților, pe baza unei abordări ascendente și a inițiativelor universităților, care ar trebui să contribuie, printre altele, la transformarea Spațiului european al educației într-un spațiu mai inovator, esențial și mai atrăgător pentru învățare și cercetare;

74.  solicită statelor membre să recunoască învățământul ca o investiție în capitalul uman și să ofere mai multă finanțare publică transparentă pentru a concretiza inițiativele destinate îmbunătățirii calității, caracterului incluziv și egalității procesului de predare și învățare;

75.  insistă asupra faptului că sporirea investițiilor în educație și în sistemele de formare, precum și în modernizarea și adaptarea acestora, reprezintă o condiție fundamentală pentru progresul social și economic; subliniază, prin urmare, că este important să se asigure că investițiile sociale, în special în educație și formare pentru toți, sunt o prioritate în următoarea perioadă de programare a CFM pentru 2020-2026;

76.  încurajează, în ceea ce privește creșterea incluziunii și asigurarea libertății de alegere a educației, furnizarea unui sprijin financiar adecvat pentru școlile de toate categoriile și nivelurile, atât în școlile publice cât și în școlile private non-profit, cu condiția ca programa de studiu oferită să se bazeze pe principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și să respecte sistemele juridice, normele și reglementările cu privire la calitatea educației și la folosirea respectivelor fonduri în statul membru în cauză;

77.  consideră că este timpul să se facă investițiile necesare în infrastructura de învățământ din zonele mai puțin dezvoltate, având grijă ca investițiile coordonate să fie adaptate caracteristicilor zonei respective; subliniază, în acest sens, că este deosebit de important să se permită acordarea unui sprijin mai substanțial din partea Băncii Europene de Investiții și a fondurilor europene destinate inițiativelor regionale vizând dezvoltarea educației;

78.  invită Comisia și statele membre să facă schimb de experiențe și bune practici în ceea ce privește mecanismele și metodele de finanțare publică, inclusiv finanțarea bazată pe performanțe și fondurile pentru cercetări competitive, pentru a obține o diversificare sustenabilă și transparentă a finanțării;

79.  solicită o cooperare consolidată între statele membre în modernizarea educației; îndeamnă statele membre să înceapă să pună în aplicare principiile Pilonului european al drepturilor sociale care oferă modalități de reducere a inegalităților în Europa prin educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții;

80.  subliniază rolul semestrului european în promovarea reformelor naționale, și anume prin definirea recomandărilor din domeniul educației specifice fiecărei țări;

81.  se așteaptă ca Planul de acțiune privind educația digitală să sprijine statele membre și instituțiile de învățământ în scopul de a utiliza într-o mai mare măsură și mai eficient metodele cele mai moderne, potrivite vârstei și dezvoltării, în procesul de învățare, predare și evaluare, și respectând standardele de garantare a calității; consideră că orice plan privind educația digitală ar trebui să stabilească și să evalueze periodic legătura dintre mijloacele digitale educaționale și cadrele de calificare bazate pe rezultatele învățării;

82.  recomandă ca statele membre și instituțiile de învățământ să promoveze metode de învățare individualizate, centrate pe elev, inclusiv cursuri personalizate bazate pe combinarea și experiența academică și profesională a elevilor, precum și metode inovatoare și interacțiune între profesori și elevi, în vederea sprijinirii formării continue și a atingerii rezultatelor propuse ale învățării, în care studenții sunt participanți activi în cadrul propriului proces de învățare;

83.  invită statele membre să adopte o abordare cuprinzătoare a educației și să furnizeze cursanților oferte educaționale specifice și variate care să le asigure competențele de bază necesare pentru a intra cu succes pe piața forței de muncă;

84.  solicită o mai bună încorporare în programele educaționale la toate nivelurile a unei învățări active, care încurajează curiozitatea intelectuală, bazată pe proiecte și rezolvarea de probleme, cu scopul de a promova cooperarea și lucrul în echipă; recomandă ca sistemele de învățământ să lucreze pentru a consolida competențele transversale, non-tehnice și deprinderile de viață;

85.  reiterează că dreptul la educație trebuie garantat fiecărei persoane cu dizabilități, de la grădiniță până la universitate, și subliniază importanța de a deține materiale didactice și echipamente tehnice adecvate, măsuri de evaluare și personal calificat pentru a garanta că persoanele cu dizabilități se pot bucura pe deplin de acest drept;

86.  susține și încurajează punerea în aplicare a acțiunilor privind dezvoltarea alfabetizării mediatice și a gândirii critice prin educație și formare profesională; reamintește angajamentul deja existent în acest domeniu, prevăzut în concluziile Consiliului din 30 mai 2016; solicită, în acest context, Comisiei să coordoneze evoluția politicilor la nivelul UE în domeniul alfabetizării mediatice, în vederea transmiterii de cunoștințe actualizate și a promovării celor mai bune practici în acest domeniu; solicită Comisiei și statelor membre să conceapă măsuri specifice pentru a promova și a susține proiectele de alfabetizare mediatică și digitală, cum ar fi proiectul-pilot „Educația în domeniul mediatic pentru toți”, și să elaboreze o politică cuprinzătoare de alfabetizare mediatică și digitală, care să se axeze în principal pe educația școlară;

87.  încurajează statele membre să asigure oportunități pentru dezvoltarea de competențe-cheie pentru a dobândi și a menține aptitudini, acordând o atenție specială formării competențelor de bază, disciplinelor STIM, competențelor lingvistice, antreprenoriale, digitale, creativității, gândirii critice și muncii în echipă; încurajează Comisia și statele membre să faciliteze utilizarea cadrului UE pentru competențele-cheie în toate mediile educaționale și să permită aplicarea sa în învățarea formală, non-formală și informală, maximizând astfel potențialul său ca instrument esențial pentru învățarea pe tot parcursul vieții;

88.  încurajează statele membre să crească gradul de conștientizare cu privire la învățarea pe tot parcursul vieții și să integreze perspectiva de gen în elaborarea de politici și programe relevante, în special cele destinate femeilor cu niveluri scăzute de educație, atât din zonele urbane, cât și cele rurale, pentru a le permite să obțină competențe noi;

89.  sprijină valoarea de referință mai ridicată fixată de UE pentru implicarea în procesul de învățare pe tot parcursul vieții; solicită, în această privință, Comisiei să propună recomandări privind cele mai bune practici în vederea atingerii acestui obiectiv ambițios; încurajează acordarea unei mai mari importanțe învățării pe tot parcursul vieții la toate nivelurile de educație; subliniază, în acest context, rolul instituțiilor de învățământ superior în conceperea unei strategii privind învățarea pe tot parcursul vieții, în educarea persoanelor active din punct de vedere profesional, în dezvoltarea competențelor și în formarea unei culturi a învățării în rândul persoanelor de toate vârstele și din toate mediile;

90.  încurajează Comisia să sprijine statele membre în dezvoltarea, promovarea și consolidarea programelor educaționale și de formare care să faciliteze învățarea în rândul adulților și incluziunea lor activă în sistemul de învățământ; reamintește că învățarea și formarea în rândul adulților ar trebui să asigure o varietate de parcursuri de învățare și oferte educaționale flexibile, inclusiv sprijin pentru persoane în gestionarea parcursului de învățare pe tot parcursul vieții, programe care să ofere a doua șansă la educație persoanelor care nu au fost niciodată la școală, celor care au părăsit timpuriu școala și celor care au abandonat școala; solicită Comisiei Europene să pună în aplicare angajamentele, precum garanția de competențe, definită în noua Agendă UE pentru competențe și să îmbunătățească oportunitățile de angajare în UE ale adulților cu un nivel scăzut de calificare;

91.  invită statele membre să elaboreze proiecte intergeneraționale pentru a înțelege mai ușor provocările cu care se confruntă persoanele în vârstă, precum și pentru a le oferi oportunități de a transmite mai departe aptitudinile, cunoștințele și experiența lor;

92.  încurajează dezvoltarea de sinergii și colaborările între educația formală, non-formală și informală; salută progresele realizate în ultimii ani în ceea ce privește punerea în aplicare a Recomandării Consiliului privind validarea învățării non-formale și informale până în 2018; invită totuși statele membre să își continue eforturile și după 2018 pentru a consolida punerea în aplicare a recomandărilor respective și să stabilească cadrele juridice relevante și să creeze strategii globale de validare pentru a permite validarea; subliniază că recunoașterea învățării formale și non-formale, inclusiv prin intermediul cursurilor online gratuite, joacă un rol esențial în deschiderea educației către persoanele dezavantajate;

93.  subliniază rolul-cheie al părinților ca parte a conceptului de triunghi al educației în susținerea învățării copiilor; subliniază avantajele implicării părinților în educația copiilor pentru sporirea performanțelor lor, pentru binele elevilor și pentru dezvoltarea școlilor;

94.  invită Comisia să sprijine inițiativele transfrontaliere în cadrul învățării online;

95.  subliniază că educația de calitate nu ar trebui evaluată numai în funcție de gradul în care elevul a dobândit cunoștințe și competențe, ci și în funcție de capacitatea de a urma și de a dezvolta învățarea pe tot parcursul vieții și de efortul lor creator;

96.  sprijină Comisia în crearea unui tabel comparativ care să sprijine dezvoltarea competențelor-cheie, precum și a educației, învățării și formării bazate pe competențe;

97.  solicită statelor membre să combată stereotipurile de gen în învățământ pentru a se asigura că femeile au aceleași șanse și libertatea de alegere cu privire la cariera pe care și-o doresc; își exprimă îngrijorarea, în acest context, cu privire la stereotipurile care persistă în materialele didactice din unele state membre și așteptările diferite ale profesorilor în ceea ce privește comportamentul fetelor și al băieților; subliniază nevoia de a integra principiul egalității de gen în formarea inițială și continuă a cadrelor didactice, precum și în practicile de predare, pentru a înlătura orice obstacole care împiedică realizarea deplină a potențialului studenților, indiferent de gen; solicită statelor membre ca, în introducerea egalității de gen în programele școlare ale sistemului de învățământ regional al statelor membre, să se acorde o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice, în care se înregistrează o rată ridicată a violenței împotriva femeilor; subliniază că sistemele de învățământ la toate nivelurile trebuie să includă o perspectivă de gen și să țină seama de nevoile persoanelor care fac obiectul discriminării;

98.  îndeamnă statele membre să promoveze principiile egalității și nediscriminării în instituțiile de învățământ, prin învățare formală ori informală;

99.  recomandă Comisiei și/sau statelor membre să creeze și să sprijine înființarea unui premiu european/național axat pe egalitatea de gen în instituțiile de învățământ, cu scopul de a încuraja bunele practici;

100.  subliniază că educația este un instrument esențial pentru incluziunea socială și pentru îmbunătățirea competențelor și calificărilor în rândul migranților și refugiaților, atât minori, cât și adulți; încurajează, în acest context, schimbul de bune practici în materie de integrare, prin educație și transmiterea valorilor comune, îmbunătățirea și facilitarea recunoașterii diplomelor și calificărilor, oferind burse și stabilind parteneriate cu universități din țările de origine, precum și pe baza experienței valoroase aferente coridoarelor de educație;

101.  subliniază faptul că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a asigura accesul la educație și la formare profesională la toate nivelurile pentru elevii care aparțin minorităților autohtone și pentru a sprijini instituțiile de învățământ care oferă servicii în limba maternă a minorităților etnice sau lingvistice autohtone; invită Comisia să consolideze promovarea de programe axate pe schimbul de experiență și de bune practici privind educația în limbile regionale și minoritare din Europa; încurajează statele membre să faciliteze dezvoltarea predării în limba maternă a elevilor și studenților;

102.  încurajează statele membre să sporească nivelurile competențelor lingvistice prin utilizarea bunelor practici, cum ar fi certificarea oficială a competențelor lingvistice dobândite la o anumită vârstă;

103.  invită statele membre și Comisia să creeze un sistem de burse de studii inovatoare și flexibile pentru cultivarea competențelor artistice și sportive în domeniul educației și formării; sprijină statele membre care doresc să introducă sisteme de burse pentru studenții cu abilități educaționale, sportive și artistice dovedite;

104.  salută, în acest sens, Comunicarea Comisiei privind o nouă agendă pentru competențe în Europa (COM(2016)0381), care propune soluții pentru necorelările și deficitele în materie de competențe și metode pentru găsirea unui sistem adecvat de recunoaștere a competențelor; încurajează statele membre, în acest context, să instituie sisteme duale de educație (având cea mai mare valoare în ceea ce privește dezvoltarea personală globală și dezvoltarea competențelor pentru învățarea pe tot parcursul vieții) și formare profesională, în coordonare cu actorii locali și regionali, în conformitate cu caracterul specific al fiecărui sistem educațional; ia act de avantajele și atractivitatea crescândă a sistemului hibrid EFP, care îmbină în egală măsură două parcursuri solide, cel bazat pe învățământ și cel bazat pe muncă;

105.  recomandă ca orientările educaționale să fie consolidate, ele fiind un instrument vital pentru integrarea diverselor sisteme de învățământ într-un mod flexibil, îmbogățind și reînnoind cunoștințele și competențele;

106.  susține și încurajează consilierea educațională și profesională ca sarcină crucială a sistemului de învățământ pentru dezvoltarea individuală și socială a noilor generații;

107.  este de părere că spiritul antreprenorial este un motor de creștere și de creare a locurilor de muncă, dar și o cale de a face economiile mai competitive și mai inovatoare, ceea ce contribuie la capacitarea femeilor;

108.  subliniază că antreprenoriatul social reprezintă un domeniu în expansiune care poate stimula economia, atenuând în același timp lipsurile materiale, excluziunea socială și alte probleme societale; consideră, prin urmare, că educația antreprenorială ar trebui să includă o dimensiune socială și ar trebui să abordeze teme precum comerțul echitabil, întreprinderile sociale, responsabilitatea socială a întreprinderilor și modelele alternative de afaceri, cum ar fi cooperativele, cu scopul de a depune eforturi în direcția unei economii mai sociale, mai favorabile incluziunii și mai sustenabile;

109.  solicită statelor membre să se axeze pe educația antreprenorială și financiară, pe voluntariat și pe cunoașterea de limbi străine în programele educaționale și să acorde prioritate acestor competențe în programele EFP;

110.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze oportunitățile concrete de ocupare a forței de muncă asociate EFP și relevanța sa pe piața forței de muncă;

111.  invită statele membre să ofere consiliere profesională care să faciliteze identificarea abilităților și înclinațiilor elevilor și studenților și să consolideze procesul de predare personalizată;

112.  subliniază situația educațională specială a copiilor și a adolescenților ai căror părinți se deplasează în scop profesional în Europa și invită Comisia să efectueze un studiu pentru a sublinia situația specifică a acestor copii și adolescenți în ceea ce privește provocările cu care se confruntă în învățământul preșcolar și școlar;

113.  recomandă Comisiei, în conformitate cu articolul 349 din TFUE, să acorde mai mult sprijin statelor membre care au regiuni ultraperiferice, în vederea îmbunătățirii sistemelor lor de învățământ la toate nivelurile;

114.  încurajează statele membre și autoritățile regionale să evalueze și să monitorizeze în mod periodic relevanța politicilor, strategiilor și programelor educaționale, luând în considerare, de asemenea, opiniile profesorilor și ale elevilor, pentru a se asigura că sistemele educaționale continuă să răspundă nevoilor în schimbare și evoluției situației social-economice a țării în cauză; recomandă consolidarea legăturilor dintre politicile privind educația și alte politici pentru a stimula și a evalua eficiența și performanța reformelor educaționale;

115.  reafirmă importanța monitorizării performanței și a evaluărilor de impact ale programelor UE destinate ocupării forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază importanța unor investiții eficiente și sustenabile;

116.  apreciază activitățile Comisiei în domeniul modernizării sistemelor de învățământ și, în acest context, invită statele membre să se implice mai mult și să garanteze punerea în aplicare a îmbunătățirilor propuse;

117.  încurajează statele membre, în colaborare cu Comisia, să ajute instituțiile de învățământ să modernizeze procesele de reformă prin înființarea unor puncte de contact specializate la nivel național și/sau regional pentru a oferi informații, consiliere și asistență relevante;

118.  reafirmă necesitatea creării unor medii de învățare bazate pe drepturi și care să țină seama de dimensiunea de gen, astfel încât cursanții să învețe și să susțină drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor și ale copiilor, valorile fundamentale și participarea civică, drepturile și obligațiile cetățenilor, democrația și statul de drept, să aibă încredere în identitatea lor, să știe că le este auzită vocea și că le sunt apreciate convingerile de către propria comunitate;

Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (ECEC)

119.  invită statele membre să asigure accesul liber și echitabil la ECEC de înaltă calitate, și le încurajează să ia măsurile necesare pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile materiale și financiare pentru a permite fiecărui copil să aibă acces la educație preșcolară, fără discriminare, și să furnizeze mai multe locuri la creșe și grădinițe pentru copii;

120.  invită Comisia să ia în considerare instituirea unui cadru european comun pentru ECEC, bazându-se pe principiile propuse în cadrul privind calitatea; sprijină stabilirea unui criteriu de referință european pentru calitatea ECEC elaborat în colaborare cu profesorii și specialiștii din acest domeniu și în conformitate cu indicatorii naționali sau regionali de calitate;

121.  consideră că statele membre ar trebui să depună eforturi mai mari pentru a încuraja organele de conducere ale instituțiilor ECEC să investigheze posibilitatea de a se implica în proiecte la scară europeană; subliniază faptul că experții în acest domeniu ar putea, astfel, să ajute la asimilarea inovațiilor în materie de învățământ și să sporească astfel importanța educației preșcolare;

122.  susține că instituțiile preșcolare nu ar trebui să fie excluse din Spațiul european al educației; consideră că aceste instituții ar trebui, de asemenea, să promoveze schimbul de cunoștințe între statele membre, în special în scopul schimbului de informații atunci când se derulează proiecte inovatoare;

123.  recomandă intensificarea cooperării dintre personalul din domeniul ECEC și cadrele didactice din învățământul preșcolar pentru a îmbunătăți calitatea educației și legăturile dintre nivelurile de învățământ, pentru a pregăti preșcolarii pentru tranziția către școala primară și pentru a se concentra asupra dezvoltării copiilor; subliniază importanța relațiilor dintre furnizorii ECEC și părinții și tutorii copiilor, între personalul școlar și copii și între copiii înșiși;

124.  încurajează statele membre să crească finanțarea ECEC, precum și sprijinul și inițiativele economice (cum ar fi reduceri de taxe, subvenții, scutiri de taxe) pentru părinți și tutori, în special pentru cei din medii defavorizate socio-economic, pentru a le permite și a-i încuraja să apeleze la servicii de ECEC;

125.  invită statele membre să investească în continuare în personal pentru a încuraja mai multe persoane să urmeze parcursul profesional relevant, asigurând astfel disponibilitatea unui personal bine pregătit pentru ECEC;

126.  invită statele membre să reformeze și să își îmbunătățească sistemele în direcția realizării obiectivului de la Barcelona, care prevede că cel puțin 33 % din copiii cu vârsta sub 3 ani trebuie să fie incluși în programe ECEC;

Învățământul școlar

127.  încurajează punerea în aplicare a „abordării la nivelul întregii școli” pentru a mări incluziunea socială, accesibilitatea, guvernanța democratică, calitatea și diversitatea în educație, precum și în vederea combaterii abandonului școlar timpuriu și a problemei tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), propunându-și, în același timp, să pună în centrul oricărei activități nevoile elevilor, binele lor și implicarea lor în viața școlară; pledează pentru promovarea și sprijinirea structurilor democratice de reprezentare a elevilor în școală;

128.  subliniază că numărul mare de tineri din categoria NEET — aproape 6,3 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani — ar putea fi redus prin prevenirea abandonului școlar timpuriu și făcând școlile mai practice și mai legate de mediul lor local, precum și prin crearea unor legături cu întreprinderile locale, autoritățile locale, instituțiile sociale și ONG-urile; este de părere că abandonul școlar timpuriu, care este unul dintre motivele pentru care tinerii intră ulterior în categoria NEET, ar putea fi combătut prin abordarea sărăciei și a excluziunii sociale; consideră că este important, de asemenea, ca studenții să fie susținuți să-și găsească propriile metode de învățare, inclusiv prin cursuri online și învățarea mixtă; salută punerea în aplicare de programe școlare relevante și incitante și a unor sisteme de orientare puternice și bine dezvoltate, cu servicii de consiliere și orientare de înaltă calitate pentru toți elevii;

129.  subliniază necesitatea consolidării oportunităților și structurilor dedicate colaborării interne și externe la nivel școlar, inclusiv cooperarea interdisciplinară, predarea în echipă, grupurile școlare și interacțiunile cu actorii implicați în conceperea și lansarea parcursurilor de învățare, inclusiv cu părinții; ia act de importanța schimburilor internaționale și de parteneriat școlar prin programe precum Erasmus+ și eTwinning;

130.  subliniază că educația școlară ar trebui să devină mai flexibilă, pentru a îmbunătăți reacția la condițiile reale de trai ale elevilor, de pildă prin utilizarea la scară mai largă a instrumentelor online, pentru ca, de exemplu, să poată fi îmbunătățită și oferta de învățare mixtă;

131.  consideră că cu cât mai devreme se dobândesc competențele STIAM, cu atât cresc șansele de reușită în educație și pe plan profesional în viitor; prin urmare, încurajează mai multe inițiative STIAM la nivelul școlii și, în paralel, promovarea științelor umane și sociale, prin cooperarea consolidată și diferențiată cu instituțiile de învățământ superior și instituțiile de cercetare științifică, printre altele;

132.  încurajează Comisia să susțină, în rândul tinerilor europeni, deprinderea competențelor lingvistice în contexte de învățare formală și non-formală, prin elaborarea de programe inovatoare multilingve, schimbul de bune practici pedagogice multilingve și îmbunătățirea competențelor lingvistice ale cadrelor didactice;

133.  încurajează statele membre și Comisia să sprijine inițiativele actuale și să dezvolte și să pună în aplicare politici cuprinzătoare privind educația incluzivă și strategii care vizează identificarea nevoilor specifice, promovând drepturile grupurilor celor mai vulnerabile, creând medii de învățare mai incluzive și încurajând deschiderea și angajamentul; solicită Comisiei să elaboreze, împreună cu Agenția Europeană pentru Educație Specială și Incluzivă, metode și instrumente educaționale inovatoare pentru a încuraja incluziunea și a răspunde nevoilor tuturor elevilor;

134.  recomandă ca statele membre să introducă materiale de studiu despre UE în programa învățământului lor secundar pentru a familiariza elevii cu funcționarea Uniunii, istoria sa și valorile cetățeniei europene;

135.  subliniază importanța includerii și a promovării în programele școlare și în materialele didactice a informațiilor privind istoria emancipării femeilor, în special dreptul de vot al femeilor, inclusiv cu ocazia aniversărilor simbolice (de exemplu în 2018, 100 de ani de la câștigarea dreptului de vot al femeilor în Polonia și Germania), pentru a crește gradul de conștientizare cu scopul de a promova drepturile femeilor în cadrul educațional;

136.  subliniază importanța sănătății și a educației despre relațiile interumane, care trebuie să îi învețe și pe copii și tineri despre relațiile bazate pe egalitate, consimțământ, respect și reciprocitate, precum și despre drepturile femeilor și fetelor, inclusiv despre sănătatea și drepturile reproductive și sexuale, fiind un instrument de combatere a stereotipurilor și de prevenire a violenței de gen și de promovare a bunăstării;

137.  încurajează participarea cursanților, a personalului didactic și nedidactic la instructaje ale Crucii Roșii pentru a deprinde aptitudini esențiale de prim ajutor și pentru a putea acționa în caz de urgență;

138.  solicită Comisiei Europene și statelor membre să elaboreze o schemă pilot de sprijinire a schimbului de elevi din învățământul secundar, prin care aceștia să poată petrece cel puțin o jumătate de an școlar în alt stat membru;

139.  solicită statelor membre să limiteze cât mai mult utilizarea testelor standardizate ca instrumente de evaluare a nivelului de cunoștințe și competențe dobândite;

140.  încurajează statele membre să aibă în vedere adoptarea de măsuri pentru a asigura recunoașterea perioadelor de studiu petrecute în străinătate care nu se finalizează cu o diplomă sau calificare; invită Comisia, în această privință, să propună orientări de recunoaștere a perioadelor de studiu petrecute în străinătate, ținând seama de bunele practici deja existente ale statelor membre, de principiul recunoașterii reciproce între sistemele educaționale, de abordarea bazată pe competențe-cheie, precum și de specificitățile sistemelor de învățământ și culturilor educaționale naționale;

141.  solicită Comisiei, statelor membre și autorităților regionale să abordeze problemele legate de atitudinile agresive la școală, comportamentul agresiv pe internet, hărțuirea, dependența și violența, prin elaborarea, la nivelul școlii și prin cooperare cu beneficiarii direcți și toate părțile interesate (în special profesori, asociații de părinți și ONG-uri specializate), a unor programe de prevenire și a unor campanii de sensibilizare orientate către incluziune;

142.  recomandă statelor membre, instituțiilor lor de învățământ și Comisiei să se implice mai activ în promovarea activităților sportive în rândul elevilor;

Învățământul superior

143.  solicită crearea Spațiului european al educației care să se bazeze pe potențialului existent, de exemplu Spațiul european de cercetare, Uniunea inovării, Spațiul european al învățământului superior, astfel încât acestea să se poată consolida și completa reciproc;

144.  încurajează statele membre să investească cel puțin 2 % din PIB-ul lor în învățământul superior, și să respecte obiectivul UE de a investi 3 % din PIB-ul Uniunii în C&D până în 2020;

145.  propune ca statele membre și autoritățile regionale, în procesul de utilizare a resurselor naționale și regionale și de alocare a fondurilor structurale și de investiții europene, să acorde prioritate programelor educative și promovării cooperării între instituțiile din învățământul superior, mediul profesional, întreprinderi, comunitățile de cercetare și societate în ansamblul ei;

146.  solicită statelor membre să promoveze o mobilitate mai incluzivă și mai accesibilă a studenților, stagiarilor, profesorilor stagiari, cercetătorilor și personalului administrativ, căci ea contribuie atât la dezvoltarea lor personală și profesională, dar și la creșterea calității învățării, predării, cercetării și administrației; promovează sprijinirea mobilității pentru toți, printre altele prin facilitarea recunoașterii creditelor și a calificărilor academice și profesionale obținute în străinătate, finanțare adecvată și asistență personală, garantarea drepturilor sociale și, dacă este cazul, încorporarea mobilității educaționale, ca parte a programelor de învățământ; în acest sens, ia act de noi inițiative din partea Comisiei, inclusiv eCard pentru a facilita mobilitatea studenților la nivel transfrontalier;

147.  consideră că trebuie alocate mai multe fonduri pentru finanțarea mobilității cadrelor didactice și a cercetătorilor prin oferirea de burse de studiu/cercetare pe lângă decontarea cheltuielilor, prin mărirea perioadei petrecute în străinătate, prin simplificarea procedurilor de autorizare și prin promovarea unor forme de îndrumare reciprocă între cadre didactice și cercetători;

148.  solicită Comisiei să încurajeze statele membre să crească mobilitatea în cadrul educației adulților, prevăzută deja de programul Erasmus+;

149.  subliniază importanța garantării compatibilității și recunoașterii transfrontaliere reciproce a calificărilor și a diplomelor universitare, consolidând astfel sistemul de asigurare a calității la nivelul UE și în toate țările care au aderat la Spațiul european al învățământului superior;

150.  subliniază nevoia de a elabora strategii cuprinzătoare și instrumente corespunzătoare de determinare a calității noilor metode de predare și învățare, cum ar fi învățarea online, cursuri online deschise și în masă (MOOC) sau resursele cu acces liber; recunoaște, în acest context, rolul jucat de Asociația europeană pentru asigurarea calității în învățământul superior (ENQA) și de alte rețele europene relevante în înființarea de sisteme de asigurare a calității;

151.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze noua agendă a UE pentru învățământul superior în rândul instituțiilor de învățământ superior, al autorităților locale și regionale și al angajatorilor în vederea abordării provocărilor și nevoilor instituțiilor de învățământ superior și ale studenților, creării de legături cu actorii locali și regionali, stabilirii de contacte cu comunitățile locale, favorizării dezvoltării și inovării locale și regionale, creării unor sisteme de învățământ superior incluzive și conectate, consolidării colaborării cu piața muncii și abordării nevoilor de competențe de la nivel regional; încurajează, de asemenea, instituțiile de învățământ superior să se implice mai mult în dezvoltarea locală și regională, prin participarea la proiecte comunitare de cooperare, printre altele;

152.  solicită îndeplinirea angajamentelor din cadrul noii agende pentru competențe, inclusiv sprijinirea statelor membre în eforturile de a pune la dispoziție mai multe informații privind evoluția absolvenților pe piața muncii; salută, în acest context, propunerea de înființare a unui sistem european de monitorizare a parcursului profesional al absolvenților până în 2020; consideră că informațiile privind monitorizarea absolvenților și colectarea de date exacte și relevante (nu numai la nivel național, ci și la nivelul UE) sunt esențiale pentru asigurarea calității și dezvoltarea unei educații de calitate;

153.  încurajează Comisia să își intensifice eforturile de a micșora decalajul între statele membre și diversele regiuni în ceea ce privește cercetarea și inovarea, prin propunerea de noi inițiative în cadrul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie (MSCA), precum și să susțină combinația de cercetare și activități de predare pentru beneficiarii MSCA care se pregătesc pentru o carieră academică;

154.  sugerează ca coaliția STI(A)M a UE să acopere o gamă largă de discipline care să îi pregătească pe studenți să trăiască și să lucreze într-o lume în continuă schimbare;

155.  susține acordarea de credite în conformitate cu Sistemul european de credite transferabile (ECTS) studenților care prestează muncă voluntară în folosul comunității, ca mijloc de a contribui la dezvoltarea lor profesională și personală;

156.  subliniază că programele de cooperare internațională, diplomația culturală și dialogurile cu țările terțe privind politicile în domeniul învățământului superior, în afară de faptul că fac posibilă circulația mai nestingherită a cunoașterii, contribuie și la îmbunătățirea calității și prestigiului internațional al învățământului superior european, susținând în același timp cercetarea și inovarea, cultivând mobilitatea și dialogul intercultural și promovând dezvoltarea internațională în acord cu obiectivele de acțiune externă ale UE;

157.  este de părere că sistemele de învățământ orientate spre viitor ar trebui să includă educația pentru sustenabilitate și cultivarea păcii și să se înscrie într-o reflecție mai amplă asupra alfabetizării ocupaționale, în contextul creșterii gradului de digitalizare și robotizare a societăților europene, concentrându-se nu numai asupra creșterii economice, ci și asupra dezvoltării personale a cursanților și asupra îmbunătățirii sănătății și bunăstării lor;

158.  solicită statelor membre să promoveze cooperarea între instituțiile de învățământ și mediul profesional, cu scopul de a pregăti mai bine studenții pentru intrarea pe piața forței de muncă, precum și să ia măsuri privind necesitatea de a aborda necorelările competențelor și lipsa de personal calificat; încurajează, în acest sens, includerea de stagii de înaltă calitate relevante, recunoscute prin intermediul sistemului de credite ECTS, în programele de învățământ superior și sistemele de EFP, cooperarea între instituțiile de învățământ superior, piața forței de muncă, sectorul de cercetare și actorii economici locali și regionali pentru crearea unor sisteme duale de educație și formare profesională de calitate, orientare profesională, ucenicii, stagii și, de asemenea, formare bazată pe realitate, care ar trebui să facă parte din programa de învățământ profesional și de învățământ superior; invită, de asemenea, statele membre să asigure dreptul fiecărui tânăr din UE de a i se oferi un loc de muncă, o perioadă de ucenicie, o formare suplimentară sau o combinație de muncă și formare;

159.  consideră că, pentru a asigura ucenicii sau stagii de calitate, existența unor contracte este fundamentală pentru a defini rolurile și responsabilitățile tuturor părților și a preciza durata, obiectivele de învățare și sarcinile care corespund competențelor clar identificate care urmează să fie dezvoltate, statutul profesional, compensația/remunerația corespunzătoare, inclusiv pentru orele suplimentare, regimurile de protecție și securitate socială, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, contractele colective aplicabile sau cu ambele;

160.  subliniază nevoia de a oferi un conținut educațional și de formare adecvat și condiții de lucru decente pentru stagiile profesionale și ucenicii, pentru a asigura rolul lor fundamental în trecerea de la educație la viața profesională; subliniază că stagiile profesionale și uceniciile nu ar trebui folosite niciodată pentru a înlocui locurile de muncă, și nici ucenicii sau stagiarii nu ar trebui tratați drept forță de muncă ieftină sau chiar neplătită;

161.  sugerează ca universitățile și centrele de formare să ofere formare inițială și continuă pentru cadrele didactice din sistemul de învățământ vocațional, cu contribuția experților din domeniile de lucru aferente domeniilor de specialitate acoperite de cursurile vocaționale;

Profesorul ca un garant al unei predări de calitate

162.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine cadrele didactice să încorporeze inovarea și tehnologia în predare prin consolidarea competențelor lor digitale, precum și să le ofere resurse relevante și sprijin, de exemplu prin furnizarea mai multor cursuri de perfecționare și prin dezvoltarea unor comunități online și a resurselor educaționale și cursurilor cu acces liber;

163.  susține înființarea unei Academii de predare și învățare, ca o resursă complementară care să permită profesorilor să se formeze și să facă schimb de cele mai bune practici la nivel european, furnizând un centru pentru schimbul de experiențe și învățare reciprocă online, precum și un spațiu pentru reuniuni periodice, sub formă de ateliere, seminare și conferințe pentru a promova colaborarea cadrelor didactice, a crește calitatea predării și a cultiva dezvoltarea profesională a profesorilor; invită Comisia să propună un proiect pentru crearea unei academii, bazată, de asemenea, pe cunoștințele de specialitate ale Academiei European Schoolnet;

164.  reamintește că instruirea pedagogică a personalului didactic din instituțiile de învățământ superior este foarte importantă și că, în procesul de recrutare, este esențial să se acorde competențelor pedagogice o importanță cel puțin la fel de mare ca cea acordată competențelor de cercetare; subliniază rolul educației bazate pe cercetare și al cercetării pedagogice ca mijloc de stimulare a abordării centrate pe student în ceea ce privește învățarea și predatul, încurajarea învățării active, îmbunătățirea dezvoltării de competențe și a metodologiei de predare;

165.  solicită statelor membre să introducă stimulente pentru a atrage și motiva tinerii și cadrele didactice calificate să intre în sistemul educațional și să lucreze în cadrul acestuia;

166.  subliniază necesitatea de a recunoaște statutul profesional al angajaților din ECEC;

167.  solicită sprijin pentru cadrele didactice care asigură cursuri multilingve, deoarece acestea sunt un factor important în internaționalizarea învățământului;

168.  subliniază rolul învățării interculturale ca parte din formarea cadrelor didactice cu scopul de a crește competențele interculturale ale profesorilor, pentru a promova cultura și valorile comune europene, precum și o dimensiune europeană a predării; ia act de faptul că competențele interculturale sunt esențiale pentru a putea lucra în societăți din ce în ce mai diverse și pentru a promova internaționalizarea școlilor;

169.  este conștient de necesitatea de a crea sinergii între cunoașterea cadrelor didactice și potențialul tehnologic al cursanților pentru a îmbunătăți rezultatele învățării;

170.  susține introducerea practicii pedagogice, sub supravegherea unui mentor instruit, în toate etapele educației profesorilor;

171.  încurajează cadrele didactice și directorii de școli să promoveze și să coordoneze aplicarea inovării în mediul școlar și promovarea dezvoltării acesteia;

172.  încurajează instituțiile de învățământ superior să acorde prioritate, să sprijine și să recompenseze îmbunătățirea și actualizarea cunoștințelor pedagogice ale cercetătorilor și ale cadrelor didactice din învățământul superior, incluzând posibilitățile educaționale oferite de tehnologia modernă de îmbunătățire a rezultatelor cursanților și a eficienței predării;

173.  susține elaborarea unor noi tehnici și standarde educaționale inovatoare și ambițioase pentru a răspunde mai bine nevoilor cursanților și instituțiilor de învățământ superior, precum și provocărilor unei lumi în continuă schimbare;

o
o   o

174.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 183, 14.6.2014, p. 22.
(2) JO C 183, 14.6.2014, p. 30.
(3) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(4) JO C 172, 27.5.2015, p. 17.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0360.
(6) JO C 417, 15.12.2015, p. 25.
(7) JO L 347, 20.12.2013, p. 50.
(8) JO C 346, 21.9.2016, p. 2.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0018.
(10) JO C 484, 24.12.2016, p. 1.
(11) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(12) http://www.socialsummit17.se/wp-content/uploads/2017/11/Concluding-report-Gothenburg-summit.pdf
(13) https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/educ/122123.pdf
(14) JO C 104, 16.4.1984, p. 69.
(15) JO C 135, 26.5.2010, p. 12.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2017)0303.
(17) http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Gender_statistics
(18) http://www.cedefop.europa.eu/en/publications-and-resources/publications/3072, și https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1502en_0.pdf


Către un sector durabil și competitiv al acvaculturii europene
PDF 208kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 iunie 2018 referitoare la Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii europene: situația actuală și provocări viitoare (2017/2118(INI))
P8_TA(2018)0248A8-0186/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE” (COM(2013)0229),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 304/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 708/2007 al Consiliului privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local(1),

–  având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 710/2009 al Comisiei din 5 august 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește stabilirea de norme detaliate privind producția ecologică de animale de acvacultură și de alge marine(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1004 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind instituirea unui cadru al Uniunii pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 decembrie 2008 referitoare la elaborarea unui plan european de gestionare a efectivelor de cormorani pentru minimizarea impactului tot mai mare al acestora asupra efectivelor piscicole, pescuitului și acvaculturii(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la pregătirile pentru importul de produse pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP(13),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 708/2007 al Consiliului privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la exploatarea potențialului cercetării și inovării în economia albastră de a genera locuri de muncă și creștere economică(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură în restaurante și în comerțul cu amănuntul(16),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind aplicarea Directivei-cadru privind apa și a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” în contextul acvaculturii (SWD(2016)0178),

–  având în vedere documentul Comisiei din 2015 intitulat „Raport general: punerea în aplicare a normelor referitoare la acvacultura peștilor cu înotătoare” [DG (SANTE) 2015-7406 - MR],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017 intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)” (COM(2017)0339),

–  având în vedere raportul economic privind sectorul acvaculturii din UE din 2016 al Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP),

–  având în vedere raportul Eurobarometru referitor la „Obiceiurile consumatorilor în ceea ce privește produsele pescărești și de acvacultură” (2017) și analiza complementară realizată de Observatorul Pieței Europene a Produselor Pescărești și de Acvacultură (EUMOFA),

–  având în vedere avizul științific intitulat „Food from the Oceans” (Produse alimentare din oceane) elaborat de Grupul la nivel înalt de consilieri științifici în noiembrie 2017,

–  având în vedere Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil,

–  având în vedere Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE,

–  având în vedere articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE(17),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0186/2018),

A.  întrucât acvacultura, inclusiv piscicultura maritimă și de apă dulce, precum și creșterea de moluște, crustacee, alge marine și echinoderme, este un sector economic inovator, care reprezintă activitatea de producție de alimente cu cea mai rapidă creștere și, potențial, un sector al tehnologiei înalte care necesită investiții structurale și de cercetare și o planificare operațională și financiară pe termen lung;

B.  întrucât piscicultura și conchiliocultura joacă un rol important și valoros din punctul de vedere al economiei, al ocupării forței de muncă și al aspectelor de mediu și sociale în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții în zonele de coastă și interioare ale Uniunii, dar și în regiunile ultraperiferice, și contribuie la securitatea nutrițională și alimentară a europenilor; întrucât există anumiți factori care influențează negativ producția în sectorul acvaculturii, printre care se numără factorii legați de mediu și de climă, dar mai ales animalele de pradă; întrucât, după cum au arătat diverse studii, aceste fenomene legate de animalele de pradă au un impact semnificativ asupra producției;

C.  întrucât comunicarea Comisiei intitulată „Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE” evidențiază patru domenii prioritare în care trebuie luate măsuri pentru a valorifica potențialul acvaculturii europene: procedurile administrative, amenajarea spațială coordonată, competitivitatea, în special prin conectarea sectorului cu mediul științific și condițiile de concurență echitabile;

D.  întrucât aceeași comunicare recomandă statelor membre întocmirea unor planuri strategice naționale multianuale în domeniul acvaculturii, care să analizeze principalele deficiențe și problemele ce trebuie rezolvate, să stabilească obiective comune și, în măsura posibilului, indicatori pentru evaluarea progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii acestor obiective;

E.  întrucât menținerea ecosistemelor și a populațiilor locale trebuie să constituie un obiectiv fundamental și prioritar, evitându-se înlocuirea și distrugerea pescuitului și a agriculturii la nivel local;

F.  întrucât, în ciuda bunelor intenții și a eforturilor depuse, sectorul acvaculturii din UE stagnează, spre deosebire de acvacultura din alte regiuni de la nivel mondial care înregistrează o creștere din ce în ce mai mare;

G.  întrucât se estimează că producția acvicolă din UE acoperă doar 10 % din cererea internă de pește și întrucât mai mult de jumătate din cererea de produse pescărești provine din importuri din țări terțe;

H.  întrucât acvacultura ar trebui să fie văzută și tratată ca o formă de agricultură, în special în cazul pisciculturii în iazuri;

I.  întrucât decalajul regiunilor ultraperiferice în ceea ce privește dezvoltarea acvaculturii este deosebit de accentuat;

J.  întrucât avizul recent al Grupului la nivel înalt de consilieri științifici în urma întrebării adresate grupului de comisarul Vella, și anume „Cum se pot obține cantități mai mari de produse alimentare și de biomasă din oceane într-un mod care să nu priveze generațiile viitoare de beneficiile lor?”, cuprinde următoarele recomandări: să se integreze paradigma culturii responsabile a „produselor alimentare provenite din oceane” în marile programe politice de la nivel mondial și de la nivelul UE; și: să se dezvolte într-o mai mare măsură și într-un mod mai strategic sectorul mariculturii din Europa, printr-un cadru cuprinzător de politici concertate, inclusiv prin elaborarea de orientări privind includerea cerințelor referitoare la maricultură în punerea în aplicare a Directivei din 2014 a UE privind amenajarea spațiului maritim și prin extinderea cooperării tehnologice la sectorul mariculturii în temeiul unor acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS) încheiate între Uniunea Europeană și țările partenere din sud;

K.  întrucât, pentru înființarea sau extinderea unei ferme de acvacultură în UE, este nevoie de obținerea a diferite permise și autorizații, iar procedura de obținere a acestor documente oficiale nu este armonizată la nivelul UE și, în general, este lentă, complexă și lipsită de securitate juridică și previzibilitate economică; întrucât această situație riscă să împiedice dezvoltarea sectorului și ar putea descuraja investițiile în afaceri și duce la costuri excesive pentru sector, încurajând în plus indirect importurile din țări terțe;

L.  întrucât cele mai complexe proceduri legate de operațiunile de acvacultură sunt cele legate de cerințele de mediu (evaluări ale impactului asupra mediului, evaluări strategice de mediu și proceduri de supraveghere), dar, în mod paradoxal, complexitatea acestor proceduri administrative și ritmul lent în care se desfășoară nu asigură întotdeauna protecția mediului, ci, dimpotrivă, uneori fac dificilă dezvoltarea de ferme de acvacultură socioeconomice, sustenabile ecologic și de calitate; întrucât, între acvacultura de apă dulce și cea maritimă, există diferențe; întrucât diferențele dintre subsectoarele acvaculturii fac necesare practici diferite în ceea ce privește gestionarea, hrănirea și reproducerea stocurilor; întrucât aceste diferențe trebuie luate în considerare în mod adecvat atunci când se elaborează reglementări pentru acvacultura din UE și, în special, standarde de mediu sustenabile;

M.  întrucât complexitatea și întârzierile birocratice, în special cele legate de acordarea de licențe și de planificare, reprezintă inacțiune, care determină inevitabil costuri economice și socioprofesionale pentru potențialii investitori în zonele în care se află fermele de acvacultură, având impact mai ales asupra ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și al femeilor;

N.  întrucât pentru o amenajare corespunzătoare a spațiului trebuie să se țină seama de diferitele nevoi ale diverșilor utilizatori, precum și de necesitatea de a proteja natura și trebuie să se depună eforturi pentru a reconcilia aceste nevoi; întrucât indisponibilitatea locațiilor, lipsa unei amenajări spațiale adecvate și conflictul cu alte activități economice au efecte considerabile asupra dezvoltării acvaculturii UE în unele regiuni, deoarece sectorul acvaculturii s-ar putea să aibă o influență mai redusă decât alte sectoare „puternice”;

O.  întrucât planificarea spațială este una dintre cerințele prealabile pentru dezvoltarea pe termen lung a acvaculturii și mijlocul necesar pentru a asigura spații adecvate de planificare pentru acvacultură, ținând cont de alte activități din zonele vizate;

P.  întrucât legislația UE în domeniul mediului are la bază directive (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele) și întrucât, prin urmare, transpunerea și aplicarea acestora este lăsată la latitudinea statelor membre și a autorităților locale și regionale, cu un anumit grad de libertate; întrucât, în consecință, nu există o punere în aplicare uniformă la nivelul întregii UE, ceea ce duce la incertitudine juridică pentru întreprinderi și ferme și la o lipsă de previzibilitate pentru investitori și creează condiții de concurență inechitabile;

Q.  întrucât avizul științific „Produse alimentare din oceane” arată că singura modalitate de a obține rapid o creștere semnificativă a alimentelor și a biomasei din ocean constă în recoltarea organismelor prezente la nivelurile inferioare ale lanțului alimentar, precum macroalgele și moluștele bivalve;

R.  întrucât diferitele cadre juridice naționale sau regionale pentru acvacultură pot duce la situația în care întreprinderile să fie supuse unor cerințe juridice diferite chiar dacă desfășoară activități în același bazin maritim, ceea ce la rândul său riscă să denatureze concurența;

S.  întrucât exemplele de bună cooperare pe baza unor acorduri voluntare și a altor acorduri între ecologiști și sector sunt binevenite; întrucât, în timp ce exemplele pozitive de contribuții ale acvaculturii la păstrarea unei bune calități a apei și la serviciile ecosistemice acvatice sunt binevenite, este important să se recunoască totodată impactul negativ pe care îl poate avea acvacultura asupra mediului local și a calității apei și să se urmărească reducerea acestuia; prin urmare, încurajează continuarea procesului de inovare și adoptarea de noi inițiative pentru a asigura sustenabilitatea și rentabilitatea pe termen lung a sectorului;

T.  întrucât, pentru creșterea moluștelor bivalve și pentru cultivarea de macroalge, este nevoie de un aport echilibrat de săruri nutritive în mediul înconjurător;

U.  întrucât, având în vedere cele de mai sus, acest tip de fermă piscicolă de apă dulce funcționează și ca serviciu de protecție a mediului, care protejează calitatea și cantitatea apei și care merită mult mai multă recunoaștere și sprijin din partea factorilor de decizie din UE decât primește în prezent;

V.  întrucât produsele din UE trebuie să respecte o serie de norme și standarde riguroase în materie de mediu, sănătate a animalelor, bunăstare a animalelor și protecție a consumatorilor în ceea ce privește operațiunile de producție, hrana animalelor, bunăstarea, transportul, prelucrarea și condițiile sociale de ocupare a forței de muncă, acestea influențând direct costurile de producție; întrucât, prin urmare, produsele din UE sunt sustenabile și de o calitate excelentă, putând fi mai costisitoare și, așadar, deseori mai puțin competitive decât cele importate, care, de multe ori, ajung pe piața UE la prețuri scăzute din cauza unor practici care nu sunt sustenabile din punct de vedere ecologic, social și al muncii și a căror producție este corelată cu standarde scăzute în materie de bunăstare și sănătate a animalelor;

W.  întrucât unele întreprinderi de acvacultură depind în mare măsură de resursele de energie, ceea ce mărește costurile de producție în acvacultură;

X.  întrucât consumul de pește, un aliment care conține proteine, acizi grași, vitamine, minerale și oligo-elemente benefice sănătății umane, ar trebui să crească și întrucât calitatea excelentă a peștelui și a fructelor de mare din UE ar trebui să constituie un avantaj concurențial major pentru acvacultura din UE;

Y.  întrucât consumul global de pește crește constant, în paralel cu creșterea globală a populației;

Z.  întrucât, în plus, nu există întotdeauna o coerență între politicile comerciale, sociale și de mediu ale UE: de exemplu, UE acordă țărilor în curs de dezvoltare vulnerabile statutul de țări beneficiare ale sistemului generalizat de preferințe (SGP și SGP +), cu scopul de a le permite acestora să plătească mai puține taxe sau să nu plătească deloc taxe la exporturile către UE, oferindu-le un acces vital la piața UE și contribuind la creșterea lor; întrucât, în același timp, unele dintre aceste țări, de exemplu unele țări din Asia, produc produse de acvacultură care nu respectă standardele de mediu, de bunăstare a animalelor, de sănătate, sociale și ale muncii pe care trebuie să le respecte operatorii din UE și care, în unele cazuri, încalcă drepturile omului;

AA.  întrucât UE depinde, de asemenea, în mare măsură de importul de produse pescărești din țările terțe pentru furaje de acvacultură și întrucât activitățile de cercetare și promovare privind furajele alternative mai sustenabile au fost, până în prezent, insuficiente;

AB.  întrucât comerțul extern al UE cu produse de acvacultură înregistrează un deficit și întrucât are loc o concurență neloială între produsele de acvacultură importate din țările terțe și produsele din UE, în detrimentul calității alimentelor și al sănătății consumatorilor;

AC.  întrucât acvacultura în țări terțe oferă oportunități pentru investițiile UE;

AD.  întrucât consumatorii europeni nu pot percepe diferențele dintre produsele acvaculturii europene și cele din țările terțe în ceea ce privește calitatea, amprenta ecologică, comportamentul social și respectul față de bunăstarea animalelor atunci când informațiile pe care le primesc cu privire la acestea sunt insuficiente sau inexacte (în special în ceea ce privește țara de origine, decongelarea sau identificarea speciilor);

AE.  întrucât legislația UE cu privire la informațiile care trebuie furnizate consumatorilor despre produsele acvatice este clară și întrucât responsabilitatea privind controlul acestora revine autorităților din statele membre; întrucât, cu toate acestea, este, în general, binecunoscut faptul că, în realitate, nici pescăriile, nici restaurantele nu furnizează consumatorilor aceste informații esențiale; întrucât punerea în aplicare insuficientă a legislației UE în acest domeniu subminează competitivitatea acvaculturii din UE;

AF.  întrucât piscicultura sustenabilă se bazează pe creșterea unor animale sănătoase, iar în acest scop este esențial să se dezvolte instrumente veterinare specifice și inovatoare, în special vaccinuri și antibiotice, care ar trebui să fie utilizate responsabil și restrictiv, astfel încât să se asigure sănătatea și bunăstarea animalelor și a consumatorilor, și produse de acvacultură sigure și nutritive, care să nu dăuneze mediului și speciilor sălbatice; întrucât normele UE în materie de sănătate a animalelor trebuie să ia în considerare, de asemenea, particularitățile acvaculturii și caracteristicile speciilor de pește la tratarea infecțiilor și bolilor și impactul asupra calității produsului;

AG.  întrucât Planul de acțiune european „O singură sănătate” împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM) constată că imunizarea prin vaccinare este o intervenție de sănătate publică rentabilă în eforturile de combatere a rezistenței la antimicrobiene(18), inclusiv în cazul acvaculturii;

AH.  întrucât imaginea pe care societatea și consumatorii europeni o au asupra acvaculturii variază de la un stat membru la altul, dar, în general, în mod clar se mai pot aduce îmbunătățiri;

AI.  întrucât, deși întotdeauna se mai pot aduce îmbunătățiri prin practici mai bune, imaginea negativă asupra acestei activități nu are la bază întotdeauna probleme reale (aspecte legate de mediu, calitate sau siguranță), ci idei preconcepute pe care le au consumatorii cu privire la acvacultură; întrucât, în mare parte, această situație este generată de convingerea că efectele reale ale acvaculturii în anumite țări terțe (țări în curs de dezvoltare) se regăsesc, de asemenea, în UE, ceea ce nu este adevărat;

AJ.  întrucât practicile foarte variate în materie de acvacultură duc la diferențe semnificative în ceea ce privește calitatea produsului, impactul de mediu și condițiile sanitare, printre altele, punând adesea consumatorul într-o situație de nesiguranță cu privire la produsul rezultat;

AK.  întrucât reputația proastă a acvaculturii afectează guvernanța acestui sector de către administrațiile publice (acordarea de licențe, planificarea etc.), dar și condițiile de comercializare;

AL.  întrucât este important să se ia act de potențialul acvaculturii de apă dulce, al acvaculturii interioare în ape împrejmuite, al acvaculturii integrate multitrofice, al sistemelor de recirculare sau al acvaponiei în zonele urbane pentru îmbunătățirea securității alimentare și dezvoltarea zonelor rurale;

AM.  întrucât crustaceele, moluștele și plantele acvatice, cum ar fi algele, reprezintă, de asemenea, o resursă importantă pentru acvacultură;

AN.  întrucât cercetarea și inovarea au un rol fundamental în valorificarea potențialului acvaculturii sustenabile; întrucât este posibilă creșterea în mod sustenabil a producției prin dezvoltarea bazată pe inovare, regenerarea și curățarea apelor și folosirea de energii din surse regenerabile și prin eficiența energetică și a utilizării resurselor, reducându-se în același timp impactul asupra mediului și furnizându-se servicii de mediu;

AO.  întrucât protocoalele standard la nivelul UE în ceea ce privește datele științifice care permit supravegherea și îmbunătățirea gestiunii și a practicilor de producție, precum și impactul acestora asupra sănătății și mediului au o importanță considerabilă;

AP.  întrucât ar trebui favorizată creșterea speciilor native sau endemice, pentru a reduce impactul asupra mediului și pentru a spori sustenabilitatea acvaculturii;

AQ.  întrucât dificultățile în accesarea creditelor și decalajul semnificativ între momentul realizării investiției și momentul primei vânzări (în general, trei ani sau mai mult) riscă să descurajeze investitorii;

AR.  întrucât condițiile de prefinanțare oferite de bănci și instituțiile financiare sunt din ce în ce mai stricte;

AS.  întrucât procedurile, care în majoritatea cazurilor nu sunt suficient de clare pentru utilizatori, și multitudinea de documente care trebuie depuse pentru a obține finanțare din partea Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) sunt descurajatoare pentru solicitanți; întrucât cei aproximativ 1 280 de milioane de euro disponibili în perioada de programare actuală (2014-2020) nu sunt suficienți pentru a dezvolta sectorul european al acvaculturii; întrucât, în plus, rata de absorbție de către statele membre este foarte scăzută;

AT.  întrucât acvacultura sustenabilă trebuie să țină seama de posibilele efecte asupra stocurilor de pește sălbatic și asupra calității apei, însă, pe de altă parte, are nevoie, de asemenea, de stocuri de pește sănătoase și de o apă de calitate excelentă;

AU.  întrucât datele disponibile indică un decalaj din ce în ce mai mare – estimat la opt milioane de tone – între nivelul consumului de pește și fructe de mare din UE și volumul capturilor pescăriilor; întrucât o acvacultură sustenabilă, împreună cu un pescuit sustenabil, poate contribui la asigurarea pe termen lung a securității alimentare și nutriționale, inclusiv a aprovizionării cu alimente, precum și a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în rândul cetățenilor Uniunii și la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente de origine acvatică la nivel mondial, cu condiția să se utilizeze surse sustenabile de hrană pentru activitățile de acvacultură și să se prevină degradarea mediului; întrucât, prin urmare, acvacultura sustenabilă poate contribui la obiectivul general de eliminare a decalajului existent între nivelul consumului și nivelul producției de pește și fructe de mare din UE;

AV.  întrucât, în sectorul acvaculturii, un kilogram de pește cu valoare scăzută poate fi transformat într-un kilogram de pește cu valoare ridicată (ca în cazul capelinului transformat în calcan, a cărui valoare crește de la 0,10 EUR la 7 EUR pe kilogram);

AW.  întrucât tinerii sunt mai puțin interesați de a lucra în sectorul acvaculturii sau de a investi și de a dezvolta acest sector, din cauza slabei comunicări și a lipsei de stabilitate și de perspective financiare, ceea ce îl face neatrăgător pentru tinerele generații;

AX.  întrucât acvacultura sustenabilă deținută și gestionată de către comunitate poate aduce beneficii socioeconomice regiunilor periferice costiere și poate juca un rol pozitiv în economia albastră;

AY.  întrucât acvacultura de apă dulce reprezintă 20 % din realizările acestui sector la nivelul întregii Europe și întrucât sprijinul din partea UE ar trebui să corespundă acestei proporții; întrucât structura diferită a acvaculturii de apă dulce înseamnă că aceasta are nevoie de norme speciale și de un capitol separat în legislația privind politica comună a UE privind pescuitul;

AZ.  întrucât cercetarea și inovarea sunt fundamentale pentru a spori sustenabilitatea și competitivitatea sectorului acvaculturii pe piața UE;

BA.  întrucât proiectele de acvacultură de apă dulce pot fi realizate și cu finanțare ex post și întrucât, deseori, acest lucru necesită eforturi disproporționate din partea investitorilor, astfel încât, în numeroase cazuri, piscicultorii nu îndrăznesc să se implice în proiecte; întrucât, în majoritatea cazurilor, intensitatea sprijinului este necorespunzătoare,

Valorificarea potențialul acvaculturii din UE

1.  recunoaște efectele pozitive pe care acvacultura sustenabilă, atât în sectorul maritim, cât și în cel de apă dulce, le poate avea asupra ocupării forței de muncă și economiei Uniunii, în general, îmbunătățind productivitatea și calitatea vieții în zonele sale costiere și interioare; subliniază necesitatea de a stimula dezvoltarea și diversificarea sectorului, precum și inovarea în cadrul acestuia, promovând creșterea producției de pește, crustacee, moluște, alge și echinoderme provenite din acvacultură, îmbunătățind competitivitatea acestor produse (cu scopul de a îmbunătăți producția UE din acvacultură astfel încât să ajungă cel puțin la rata actuală de creștere a acvaculturii pe plan global în termen de cinci ani și de a încuraja investițiile în echipamente mai eficiente din punct de vedere energetic și mai economice) și crescând consumul de astfel de produse și contribuția la securitatea alimentară și nutrițională pentru cetățenii UE; insistă asupra faptului că acest lucru trebuie să se facă păstrând în același timp funcționarea corespunzătoare a ecosistemelor marine, astfel încât să permită practicarea în continuare a acvaculturii și pescuitului comercial profitabile și alte utilizări sustenabile ale mediului marin;

2.  consideră că UE trebuie să își mărească producția în sectorul acvaculturii, în special pentru a reduce presiunea asupra locurilor de pescuit naturale; este de opinie că furajele pe bază de pește ar trebui să fie obținute într-un mod sustenabil și nu ar trebui să pericliteze obiectivele referitoare la producția maximă sustenabilă ale politicii comune în domeniul pescuitului, precum și că ar trebui să se controleze încărcările cu nutrienți; subliniază importanța cooperării între cercetători, sectorul acvaculturii, producătorii de furaje și administrațiile și organizațiile de mediu; subliniază că acvacultura UE ar trebui să țină seama de aspecte legate de calitate, sustenabilitate, siguranță alimentară, mediu și sănătatea animalelor și a oamenilor și ar trebui să fie un model în această privință; ia act cu satisfacție de noile inițiative în domeniul acvaculturii terestre, în special în zonele maritime sensibile și în regiunile europene cu ape împrejmuite, și consideră că sunt necesare măsuri mai ferme pentru ca sectorul acvaculturii să devină mai eficient, mai viabil din punct de vedere economic, mai responsabil din punct de vedere social și mai ecologic, astfel încât să răspundă mai bine cererii de pește de la nivel european, reducând totodată dependența de importuri a Europei;

3.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE” și identificarea de către aceasta a principalelor domenii în care eforturile trebuie să se concentreze pe valorificarea potențialului acvaculturii din UE, astfel încât acest sector, împreună cu pescuitul sustenabil, să poată contribui la obiectivul de a elimina decalajul dintre nivelul consumului și nivelul producției de pește și fructe de mare în UE într-o manieră sustenabilă din punct de vedere ecologic, social și economic;

4.  subliniază că acvacultura de apă dulce, care este o oportunitate pentru îmbunătățirea securității alimentare și dezvoltarea zonelor rurale, încă nu este explorată în mod corespunzător;

5.  subliniază că creșterea sustenabilă trebuie să se bazeze pe: previzibilitatea investițiilor comerciale și certitudine juridică, ce pot fi asigurate prin intermediul unor cadre administrative mai eficiente, o mai mare transparență a guvernanței, criterii clare, uniforme și simplificate pentru acordarea licențelor pe teritoriul UE, proceduri comune de gestionare a bolilor și acces la tratamente veterinare corespunzătoare fără efecte nocive asupra sănătății animale și umane, o amenajare a spațiului eficientă, punerea la dispoziție a unor documente de orientare, schimbul de cele mai bune practici, sprijinul Consiliului consultativ pentru acvacultură și o susținere financiară adecvată; subliniază că toți acești factori pot contribui la o creștere sustenabilă;

6.  salută concluziile și recomandările din avizul științific intitulat „Produse alimentare din oceane” publicat în noiembrie 2017 referitoare la dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor în domeniul maritim, al pescuitului și al acvaculturii în anii următori pentru a contribui la creșterea cantității de produse alimentare sustenabile provenite din oceane;

7.  solicită Comisiei să sprijine industria în eforturile sale de a reduce dependența de stocurile de pește sălbatic pentru producția de hrană pentru pești, inclusiv prin utilizarea sporită a algelor marine și a altor alge;

8.  solicită Comisiei să încurajeze dezvoltarea în continuare a sectorului emergent al acvaculturii de alge marine;

9.  recunoaște potențialul acvaculturii de a contribui la securitatea alimentară și nutrițională pentru cetățenii din UE și necesitatea unei alimentații sănătoase și sustenabile, a unor sisteme alimentare inteligente din punct de vedere climatic, favorabile pentru bunăstarea animalelor și sustenabile din punct de vedere ecologic și a circularității și eficienței în utilizarea resurselor în cadrul sistemelor alimentare, încurajând inovarea și capacitarea comunităților;

10.  reamintește că dezvoltarea acvaculturii europene trebuie să fie legată de necesitatea de bază și vitală a producției autonome, sigure, nutriționale și sustenabile de alimente și trebuie să ocupe un loc mai important pe agenda globală a UE;

11.  invită Comisia și statele membre să investească în cercetare, studii și proiecte-pilot pentru practici acvicole inovatoare, orientate către viitor și responsabile față de mediu, inclusiv în sisteme de acvacultură multitrofică integrată (SAMI), acvaponie și sisteme de recirculare în domeniul acvaculturii (SRA), care reduc impactul fermelor de acvacultură asupra habitatelor, a populațiilor de animale sălbatice și a calității apei, contribuind astfel la o abordare bazată pe ecosistem;

12.  solicită Comisiei să realizeze o analiză aprofundată și să garanteze o urmărire adecvată a punerii în aplicare a fiecăreia dintre recomandările Grupului la nivel înalt de consilieri științifici;

13.  subliniază că orice politică europeană în domeniul acvaculturii sustenabile trebuie să țină seama de diferitele caracteristici, nevoi și provocări ale diverselor tipuri de producție din acvacultură și că trebuie elaborate măsuri adaptate care iau în considerare, de asemenea, diferențele geografice și potențialele efecte ale schimbărilor climatice; invită, prin urmare, Comisia ca, în politica comună în domeniul pescuitului de după 2020, să stabilească norme individuale adaptate la caracteristicile fiecărui subsector;

14.  subliniază potențialul acvaculturii de apă dulce, precum și al acvaculturii interioare în ape împrejmuite, al acvaculturii integrate multitrofice, al sistemelor de recirculare și al acvaponiei în zonele urbane; subliniază că acvacultura de apă dulce, care este o oportunitate pentru îmbunătățirea securității alimentare și dezvoltarea zonelor rurale, încă nu este suficient explorată, însă joacă un rol social important, furnizând locuri de muncă în zonele rurale cele mai sărace, precum și un rol ecologic în menținerea unor zone umede valoroase și în furnizarea unei game vaste de servicii ecosistemice, care depășesc cu mult valoarea sa economică;

15.  subliniază importanța activării instrumentelor de coordonare, a grupurilor de studiu și a acțiunilor la nivelul UE, pentru a stabili în ce situații producția de moluște este periclitată în mod semnificativ de acțiunile prădătoare ale doradei (Sparus aurata) și pentru a căuta soluții sustenabile și ecologice;

16.  recunoaște potențialul acvaculturii și al procesării și exporturilor complementare de produse halieutice, în calitate de industrie autohtonă pentru ocuparea forței de muncă și beneficii economice, în special în zonele rurale costiere și comunitățile insulare;

17.  subliniază cât este de important ca Directiva-cadru privind apa (DCA) și Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (MSFD) să asigure protecția zonelor de producție a moluștelor, astfel cum se menționează în Directiva privind moluștele (în prezent abrogată);

18.  subliniază că, într-un mediu în care se vor produce macroalge sau moluște bivalve, reducerea aportului de nutrienți pentru atingerea unei bune stări ecologice trebuie să țină cont de capacitatea de reducere naturală a organismelor crescute sau cultivate;

Simplificarea procedurilor administrative

19.  subliniază rolul esențial al autorităților locale și regionale în dezvoltarea acvaculturii europene, inclusiv în punerea în aplicare a planurilor strategice multianuale elaborate de statele membre;

20.  subliniază că creșterea sustenabilă a acvaculturii trebuie să se bazeze pe previzibilitatea investițiilor și securitatea juridică a activității economice, care presupune, în special:

   (a) simplificarea și accelerarea procedurilor administrative – mai puțină birocrație – la nivelul UE, național și regional, utilizând în cea mai mare măsură posibilă tehnologiile informației și comunicațiilor, asigurând în același timp că mediul marin nu este deteriorat și mai mult;
   (b) îmbunătățirea transparenței și o planificare adecvată;
   (c) o mai bună coordonare în ceea ce privește competențele partajate ale UE, ale statelor membre și, după caz, ale autorităților locale și regionale;
   (d) proceduri de autorizare transparente, clare și accelerate însoțite de termene limitate pentru ajungerea la un acord, astfel încât investitorii să nu fie descurajați;
   (e) monitorizarea îndeaproape de către Comisie a planurilor strategice naționale multianuale ale statelor membre;
   (f) orientări din partea Comisiei privind planurile strategice naționale în vederea punerii în aplicare uniforme a legislației UE (în special în domeniul mediului și pentru asigurarea sănătății și asigurarea faptului că nu sunt afectate nici ecosistemele, nici activitățile de pescuit);
   (g) un cadru juridic coordonat între diferitele regiuni și state membre care au în comun aceleași ape, în vederea asigurării unei concurențe loiale și a unor politici de mediu eficiente;
   (h) o cooperare strânsă între Comisie și autoritățile competente (naționale, dar și locale și regionale) la punerea în aplicare a legislației UE (în special în domeniul sanitar și al mediului), precum și susținerea coordonării legislației naționale sau regionale, dacă este cazul;
   (i) mecanisme pentru schimbul de informații și bune practici între statele membre, printr-o metodă deschisă de coordonare a măsurilor naționale privind securitatea activității economice, accesul la apele și spațiul Uniunii și simplificarea procedurilor de acordare a licențelor;
   (j) sprijin financiar public adecvat la nivelul UE și la nivel național pentru o producție, o inovare și o dezvoltare sustenabile și responsabile în domeniul acvaculturii;
   (k) o mai bună integrare a perspectivei acvaculturii și pescuitului în acordurile comerciale ale Uniunii;

21.  propune, în ceea ce privește sistemul administrativ, crearea, cât mai curând posibil, a unui „ghișeu unic”, care să își asume și să exercite toate responsabilitățile în domeniu și să permită înaintarea documentelor relevante către un organism administrativ unic; consideră că acest lucru ar îmbunătăți relația dintre utilizatorul final și diferitele niveluri ale administrației publice;

22.  propune stabilirea unui sistem simplificat sau „accelerat” de atribuire a licențelor, prin care administrația competentă să acorde o certificare provizorie care să le permită acelor operatori ce îndeplinesc anumite criterii predefinite să își înceapă activitatea; subliniază că respectivele criterii s-ar putea baza pe istoricul activității solicitantului, pe faptul că proiectul de acvacultură prezentat este cu adevărat unul de pionierat în ceea ce privește inovarea și/sau sustenabilitatea sau pe crearea de zone de servitute rezervate acvaculturii, unde au fost definite în prealabil utilizările incompatibile cu acvacultura;

Echitatea în interacțiunea cu alte sectoare

23.  subliniază că amenajarea corespunzătoare a spațiului ar trebui să țină seama de toate sectoarele (abordare holistică), de aspectele legate de sustenabilitate și de securitatea alimentară, fără a privilegia sectoarele economice puternice în detrimentul acvaculturii; subliniază că amenajarea spațiului nu trebuie să implice neapărat segregarea activităților în anumite domenii, ci mai degrabă compatibilitatea echilibrată dintre acestea, ceea ce poate aduce beneficii tuturor;

24.  sugerează sprijinirea unui rol și a unei implicări mai active și mai importante în procesul decizional a organizațiilor din domeniul acvaculturii și a grupurilor de acțiune locală în sectorul pescuitului (FLAG), prin regionalizare, în vederea asigurării celei mai bune abordări pentru fiecare regiune specifică;

25.  subliniază că trebuie să se acorde atenția cuvenită intereselor sectorului acvaculturii și că acesta trebuie să beneficieze de un tratament echitabil în interacțiunea cu alte sectoare, de exemplu în ceea ce privește amenajarea spațiului;

26.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze hărți pentru amenajarea spațiului, pentru a identifica posibilele zone unde acvacultura ar putea coexista cu alte activități;

27.  subliniază că amenajarea spațiului și condițiile de acordare a licențelor sunt motivul cel mai probabil pentru reticența altor sectoare importante sau puternice de a partaja spațiul;

28.  subliniază că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește accesul la resursele marine, studiile de impact socioeconomic și de mediu necesare pentru acvacultură ar trebui, de asemenea, să vizeze toate sectoarele care se intersectează cu aceasta, precum turismul sau extragerea materiilor prime;

29.  solicită statelor membre și autorităților naționale să respecte legislația UE privind apele și regenerarea și curățarea zonelor contaminate;

30.  subliniază că legislația ar trebui adoptată după consultarea, în mod egal, a tuturor părților interesate;

Adaptarea legislației la nevoile acvaculturii

31.  subliniază că sustenabilitatea mediului trebuie să fie însoțită de sustenabilitatea socială și economică (cei trei piloni ai sustenabilității) și că trebuie să se acorde atenția cuvenită actualei și potențialei contribuții a acvaculturii la securitatea alimentară în Uniune;

32.  salută bunele practici din cadrul sectorului și exemplele de bună cooperare, pe baza unor acorduri voluntare și a altor tipuri de acorduri, dintre ecologiști și sector, inclusiv în siturile Natura 2000; salută numeroasele exemple de contribuții ale acvaculturii la păstrarea unei bune calități a apei; recunoaște serviciile ecosistemice acvatice furnizate de sector și solicită instituirea de stimulente pentru consolidarea acestora; subliniază că introducerea unor noi complicații juridice în domeniul acvaculturii este inoportună din punctul de vedere al sustenabilității și al dezvoltării socio-economice;

33.  subliniază că legislația UE ar trebui să fie mai bine adaptată la realitățile, particularitățile și nevoile acvaculturii în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului și în concordanță, printre altele, cu legislația UE în domeniul mediului, în conformitate cu obiectivul privind atingerea de către toate apele marine a unei stări ecologice bune până în 2020 și luând în considerare importanța ocupării forței de muncă în rândul femeilor și al tinerilor în acest sector;

34.  subliniază că, în cazurile în care punerea în aplicare a legislației UE este problematică sau inconsecventă, ar trebui emise orientări privind interpretarea acesteia și bunele practici;

35.  reiterează că acest sector ar trebui să fie implicat mai îndeaproape în procesul decizional;

36.  solicită Comisiei să îmbunătățească contribuția limitată a producției acvicole la cererea internă de pește, estimată la 10 %, și să schimbe situația actuală în care peste jumătate din cererea de pește din Uniune este acoperită de produse importate;

Consolidarea competitivității acvaculturii UE în interiorul și în afara granițelor noastre

37.  solicită să se impună obligația ca produsele de acvacultură importate să îndeplinească aceleași standarde de mediu, de siguranță alimentară, sociale și de muncă pe care trebuie să le îndeplinească operatorii din UE și să respecte drepturile omului în aceeași măsură ca operatorii din UE și regretă că încă nu există condiții de concurență echitabile în acest domeniu și că denaturarea periculoasă a concurenței reprezintă o problemă gravă pentru operatorii din UE;

38.  atrage atenția asupra situației cu care se confruntă în prezent piscicultorii europeni care administrează iazuri, aceștia înregistrând pierderi substanțiale ce afectează întregul stoc din cauza prădătorilor precum vidra, bâtlanul și cormoranul; subliniază că acești prădători ucid, de asemenea, puietul de șalău și de crap, limitând astfel în mod semnificativ creșterea și reproducerea peștilor de apă dulce; invită, prin urmare, statele membre să aplice derogările existente cu privire la bâtlan și cormoran și invită Comisia să realizeze o revizuire a stadiului de conservare a vidrei și să autorizeze, dacă este necesar, eliminarea și controlul acestor animale de pradă;

39.  solicită să se realizeze mai multe controale mai stricte la sursă și la frontieră pentru produsele importate și ca, la nivel intern, să se adopte măsuri de combatere a practicilor de acvacultură ilegale sau „ascunse” care afectează dezvoltarea internă a sectorului;

40.  subliniază că UE ar trebui să-și exporte standardele de sustenabilitate și cunoștințele specializate; consideră că acest lucru este deosebit de relevant în cazul regiunilor învecinate care produc specii similare celor produse în UE și, în special, în cazul țărilor terțe care au ape comune cu UE;

41.  solicită Comisei să asigure că acordurile comerciale cu parteneri terți condiționează accesul preferențial pe piață de respectarea unor standarde de sustenabilitate și de bunăstare a animalelor echivalente cu cele aplicabile în UE;

42.  invită Comisia să susțină, în cadrul politicii UE de cooperare cu țările în curs de dezvoltare, măsuri de sprijin și de formare menite să ajute la promovarea acvaculturii sustenabile și la o mai mare sensibilizare a producătorilor din acvacultură din țările respective față de o politică a calității și față de standarde de producție mai ridicate, în special în ceea ce privește mediul, igiena și standardele sociale;

43.  solicită să se adopte măsuri pentru încurajarea investițiilor UE în proiecte de acvacultură în țări terțe;

44.  solicită Comisiei să continue să se asigure că normele UE privind importurile sunt respectate în țările terțe exportatoare, inclusiv în sensul existenței unor proceduri de creștere care să respecte standardele de mediu, de igienă și sociale, în vederea asigurării la nivel internațional a unor condiții de concurență echitabile; consideră totodată că rezultatele monitorizării proceselor de acvacultură în țări terțe ar trebui să aibă o influență decisivă asupra reînnoirii autorizațiilor de export al produselor în UE;

45.  solicită Comisiei să evalueze efectele Brexitului în domeniul acvaculturii;

Îmbunătățirea informațiilor furnizate consumatorilor

46.  insistă asupra unei aplicări depline și complete a legislației UE privind etichetarea și informarea consumatorilor, atât pe piețele de pește, cât și în sectorul hotelier, al restaurantelor și de catering (HORECA); consideră că acest lucru este important pentru toate produsele pescărești (nu numai cele de acvacultură), atât importate, cât și produse în UE; consideră că Regulamentul privind controlul ar trebui adaptat și consolidat în acest scop;

47.  solicită să se instituie o etichetă specifică pentru recunoașterea produselor provenite dintr-o acvacultură sustenabilă a UE și subliniază că este nevoie să se asigure transparența pentru consumatori și în ceea ce privește produsele de acvacultură importate din țări terțe, acest lucru putând fi posibil prin consolidarea trasabilității;

Asigurarea bunăstării animale

48.  consideră că strategia în cazul sacrificării ar trebui să includă propuneri de asigurare a unor procese destinate dezvoltării de parametri eficienți pentru metodele de sacrificare în condiții umane a peștilor, în conformitate cu orientările OIE și EFSA, și de garantare a faptului că echipamentul folosit pentru sacrificarea peștilor funcționează în conformitate cu parametrii respectivi și că sacrificarea eficientă prin metode umane a peștilor de crescătorie este pusă în aplicare, evaluată și certificată în întreaga UE;

Disponibilitatea produselor de uz veterinar

49.  subliniază că legislația UE în domeniul veterinar trebuie mai bine adaptată la realitățile și nevoile acvaculturii, ținând seama de diversele specii și de diferențele operaționale;

50.  subliniază că este necesară o veritabilă piață comună a UE pentru vaccinuri și alte produse de uz veterinar care să protejeze sănătatea umană și animală, în special pentru speciile „minore”;

51.  constată că costul relativ ridicat al instrumentelor de diagnosticare, al soluțiilor alternative la antimicrobiene și al vaccinării, în comparație cu cel al antibioticelor utilizate pe scară largă, constituie, în mod regretabil, un obstacol în calea creșterii ratei de vaccinare, creștere încurajată de planul de acțiune(19); salută prezentarea în cadrul planului de acțiune al Comisiei a unor stimulente menite să încurajeze recurgerea într-o mai mare măsură la instrumente de diagnosticare, la soluții alternative la antimicrobiene și la vaccinare(20);

52.  solicită Comisiei să stabilească obligația furnizării de informații privind folosirea vaccinurilor și a antibioticelor în acvacultură, având în vedere posibilele riscuri pentru sănătatea umană și ecosistem;

53.  consideră că Comisia și statele membre ar trebui să instituie stimulente și măsuri practice, inclusiv măsuri pentru o mai bună punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE sau, după caz, să prezinte modificări la directivă, pentru a încuraja o abordare globală în lanț a rezistenței la antimicrobiene și pentru a crește utilizarea soluțiilor alternative la antimicrobiene, a instrumentelor de diagnosticare și a vaccinurilor în acvacultură și, prin urmare, pentru a preveni, a controla și a eradica într-un mod rentabil bolile și rezistența la antibiotice la animalele acvatice, optimizând totodată potențialul de supraviețuire și de creștere al acestor animale și eficiența producției în acest sector;

54.  subliniază necesitatea de a favoriza, în programele europene și naționale, cercetarea științifică privind sănătatea peștilor, a crustaceelor și a moluștelor și dezvoltarea de noi produse de uz veterinar pentru speciile acvatice;

55.  observă, în acest sens, că rezistența la antibiotice este o problemă gravă pentru medicina umană și veterinară și solicită Comisiei să limiteze folosirea antibioticelor la acele situații în care există un risc de boală epizootică în cadrul instalației de acvacultură, și nu doar ca măsură preventivă, și să evalueze impactul acestora în ceea ce privește riscul ca rezistența la antibiotice să se transmită consumatorilor;

Îmbunătățirea campaniilor de promovare și a comunicării

56.  subliniază că este nevoie de o mai bună comunicare și de campanii de promovare îmbunătățite la nivelul UE cu privire la beneficiile acvaculturii și ale consumului de pește;

57.  solicită Comisiei să încurajeze organizarea de campanii generice, solide și de lungă durată la nivelul UE în cadrul cărora să se explice meritele produselor de acvacultură din UE în ceea ce privește sustenabilitatea, punând accent pe nivelul ridicat al standardelor de calitate, de bunăstare a animalelor și de mediu al acestor produse în comparație cu cel al standardelor produselor importate din țări terțe, cum este cazul etichetei „Cultivat în UE” (Farmed in the EU);

58.  subliniază că este nevoie să se încurajeze și să se finanțeze campanii de promovare a sistemelor de calitate regionale, reglementate de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cum ar fi denumirile de origine protejate; solicită Comisiei ca, în cooperare cu statele membre, să lanseze o campanie de informare la nivelul întregii UE, adresată consumatorilor și întreprinderilor, despre acvacultură, în general, și, în particular, despre diferențele dintre standardele ridicate și cuprinzătoare de pe piața europeană și standardele mai reduse care se aplică mărfurilor importate din țări terțe, insistând în mod deosebit asupra consecințelor negative pe care le au pentru siguranța alimentară și sănătatea publică introducerea în Uniune a microorganismelor cu o rezistență deosebită și RAM; subliniază importanța legislației UE privind bunăstarea peștilor de crescătorie în timpul creșterii, transportului și sacrificării pentru satisfacerea așteptărilor consumatorilor și promovarea calității produselor, garantate de standardele UE, comparativ cu importurile din țări terțe;

59.  solicită Comisiei să rezerve o sumă adecvată din bugetul de promovare al UE pentru promovarea peștelui și a altor produse pescărești și de acvacultură; consideră că, pentru a încuraja cunoașterea și acceptarea produselor de acvacultură din UE, ar trebui lansată o campanie amplă de marketing, bazată pe principii comune și care să acopere toate statele membre, creată ca o măsură colectivă și cu o intensitate a sprijinului de 80-100 %;

60.  sprijină grupurile de acțiune locală în sectorul acvaculturii (FLAG) din cadrul rețelei FARNET în promovarea activităților lor la nivel local, național și european;

Sprijinirea cercetării și a inovării

61.  subliniază că FEPAM, care alocă 1,2 miliarde EUR pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii din UE, și alte surse de finanțare, cum ar fi Orizont 2020, oferă o oportunitate pentru inovare;

62.  subliniază importanța FLAG, care contribuie la dezvoltarea pescuitului și a acvaculturii în anumite zone, consolidând resursele locale de pescuit și încurajând inovarea și diversificarea în domeniul pescuitului și al acvaculturii;

63.  solicită Comisiei să susțină cercetarea cu privire la virusul herpetic al stridiilor și combaterea acestuia;

64.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul unor specii alogene invazive asupra acvaculturii europene; subliniază importanța unei aplicări fundamentate științific, eficace și proporționale a Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (SAI) pentru a proteja atât acvacultura europeană, cât și speciile indigene și ecosistemele autohtone; solicită Comisiei și statelor membre să susțină cercetarea și inovarea în scopul combaterii celor mai problematice SAI;

65.  îndeamnă Comisia și statele membre să susțină combaterea speciei Ocenebra inornata (organisme acvatice originare din Japonia care atacă stridiile);

66.  subliniază că Orizont 2020 și Programul-cadru 9 (PC9) ar trebui să sprijine în continuare activitățile de cercetare în domeniul acvaculturii care au rolul de a îmbunătăți competitivitatea sectorului și de a răspunde la chestiunile evidențiate în cadrul conferinței Comisiei din 2016 intitulate FOOD 2030 (Alimente 2030) și în avizul Grupului la nivel înalt de consilieri științifici privind „Produse alimentare din oceane”;

67.  consideră că Comisia ar trebui să se consulte cu reprezentanții Platformei europene pentru tehnologie și inovare în acvacultură (EATIP) și cu Consiliul consultativ pentru acvacultură cu privire la temele prioritare care trebuie incluse în planurile strategice naționale;

68.  solicită să se realizeze investiții în cercetare, studii și proiecte-pilot privind practicile de acvacultură bazate pe ecosistem, în special în regiuni ultraperiferice și cu handicap demografic;

69.  subliniază că ar trebui consolidată cooperarea dintre comunitatea științifică, pe de o parte, și producătorii din sectorul acvaculturii și alte părți interesate din amonte și din aval de producători, pe de altă parte;

70.  solicită ca, pe baza celor mai bune recomandări științifice, să se stabilească protocoale standard la nivelul UE pentru colectarea de date pentru monitorizarea și îmbunătățirea practicilor de gestionare a acvaculturii și de producție acvicolă, precum și a impactului social, economic și asupra sănătății și a mediului pe care îl au aceste practici, atât pentru fermele piscicole marine, cât și pentru cele de apă dulce;

71.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze tehnologii inovatoare și ecologice în acvacultură, precum sistemele acvaponice, pentru a produce alimente într-o manieră sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și pentru a evita efectele negative asupra mediului înconjurător;

72.  solicită Comisiei să încurajeze explorarea de oportunități în vederea dezvoltării în continuare a acvaculturii de alge marine, un sector cu valoare ecologică și economică, cu respectarea corespunzătoare a sustenabilității sociale și ecologice;

Încurajarea formării și a ocupării forței de muncă

73.  invită statele membre, cu sprijinul Comisiei dacă este în beneficiul acestora, să garanteze formarea profesională corespunzătoare în domeniul acvaculturii și ia act de posibilitatea de recalificare a pescarilor profesioniști în direcția unor metode alternative de gestionare a mediilor acvatice, ceea ce ar contribui, de asemenea, la crearea de locuri de muncă pentru femeile și tinerii din regiunile rurale, costiere și ultraperiferice, pe insule și, în general, în regiunile care depind în mare măsură de activitățile de pescuit și de acvacultură;

Creșterea sustenabilității sectorului acvaculturii din UE

74.  subliniază rolul important al femeilor în sectorul acvaculturii și nevoia de a adapta legislația la această realitate și de a acorda atenția cuvenită celorlalte activități conexe acvaculturii, precum cele dezvoltate, printre altele, de țesătorii sau ambalatorii de plase de pescuit;

75.  constată că, până în prezent, sistemele inovatoare care vizează creșterea peștilor într-un mod cât mai apropiat de ecosistem, folosind hrană naturală, nu au fost prezente pe piața europeană într-o măsură suficientă; solicită îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru astfel de sisteme;

76.  consideră că este nevoie de investiții pentru a exploata potențialul și a asigura sustenabilitatea sectorului acvaculturii, pentru protecția mediului și pentru furnizarea de bunuri publice și, prin urmare, solicită majorarea finanțării pentru proiectele de cercetare, inovare și producție sustenabilă, orientată spre calitate; invită Comisia și statele membre să continue procesul de simplificare și reducere a sarcinii birocratice pentru sectorul acvaculturii, inclusiv pentru piscicultorii care administrează iazuri;

77.  subliniază că încurajarea cooperării dintre activitățile de inovare și cercetare din sectorul acvaculturii și programele universitare specifice va aduce noi idei și va spori interesul față de acest sector economic;

Asigurarea unui nivel adecvat de finanțare prin intermediul FEPAM și al altor fonduristructurale

78.  salută promovarea acvaculturii sustenabile și competitive ca una dintre prioritățile FEPAM; își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la faptul că, în conformitate cu concluziile studiului publicat în 2014 de Curtea de Conturi Europeană, fondul predecesor FEPAM, și anume Fondul European pentru pescuit (FEP), nu a sprijinit în mod efectiv dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii; constată că, potrivit studiului, la nivel european, măsurile de sprijin nu au fost bine concepute și monitorizate și nu au asigurat un cadru suficient de clar pentru dezvoltarea acvaculturii; constată, de asemenea, că, la nivel național, măsurile de sprijin nu au fost corect concepute sau aplicate, planurile strategice naționale și programele operaționale aferente nu au furnizat o bază îndeajuns de clară pentru promovarea acvaculturii, iar sprijinul din partea FEPAM nu a îmbunătățit cu adevărat situația;

79.  subliniază că educația și buna comunicare vor atrage tineri în acest sector, îi vor asigura viitorul și competitivitatea și vor aduce noi tehnologii și inovații în dezvoltarea sa;

80.  solicită Comisiei, Parlamentului și Consiliului ca, în cadrul politicii în domeniul pescuitului pentru perioada de după 2020, să crească la 75 % sprijinul investițional pentru acvacultura de apă dulce, pentru a stimula dorința de a investi și a le oferi piscicultorilor ajutorul de care au mare nevoie; de asemenea, solicită Comisiei să elaboreze, împreună cu Banca Europeană de Investiții, o schemă de sprijin pentru rata dobânzii la nivelul UE, pentru investițiile în acvacultură și finanțarea de active lichide;

81.  propune, de asemenea, majorarea, pe viitor, a sprijinului UE pentru cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul acvaculturii, în special în domeniile care afectează sustenabilitatea economică și competitivitatea internațională, precum eficiența energetică și eficiența utilizării resurselor, finanțarea pentru dezvoltarea de materiale biologice, reducerea presiunii asupra mediului înconjurător, furnizarea de servicii de mediu de nivel superior etc.;

82.  constată că, din cauza adoptării tardive a Regulamentului privind FEPAM și a programelor operaționale din statele membre, operatorii nu au putut începe să valorifice în mod efectiv fondurile FEPAM decât abia spre sfârșitul anului 2016, în cel mai bun caz, ceea ce înseamnă o întârziere de aproape trei ani;

83.  solicită simplificarea procedurii și a documentelor care trebuie prezentate în vederea obținerii de finanțare din partea FEPAM;

84.  solicită o revizuire orientată către subvenții a tuturor schemelor care ar împiedica promovarea acvaculturii, inclusiv prin intermediul altor instrumente financiare ale UE (precum FEDR);

85.  solicită Comisiei să își intensifice eforturile și să furnizeze ajutorul suplimentar necesar pentru a le permite utilizatorilor FEPAM să obțină acces la finanțare;

86.  subliniază că trebuie să se acorde un sprijin mai mare organizațiilor interprofesionale și de producători, astfel încât acestea să poată deveni piloni ai OCP;

O simbioză armonioasă cu pescuitul

87.  subliniază că nu ar trebui să existe niciun fel antagonism între pescuit și acvacultură și că ambele sectoare pot fi perfect compatibile și complementare, în special în regiunile costiere sau insulare, care depind în mare măsură de aceste activități și în care se practică pescuitul la scară mică; prin urmare, solicită să fie dezvoltate în continuare instalațiile pentru acvacultura în larg;

88.  subliniază că acvacultura marină este compatibilă și complementară cu pescuitul costier în regiunile ultraperiferice și solicită Comisiei să susțină dezvoltarea pisciculturii și a tehnicilor de selecție varietală în apele calde din zonele tropicale sau subtropicale; solicită Comisiei să evidențieze rolul femeilor în cadrul pescuitului costier artizanal și al tuturor activităților conexe;

89.  solicită Comisiei să aloce mai multe resurse financiare metodelor de producție acvicolă responsabile din punctul de vedere al mediului, cum ar fi sisteme de acvacultură de reținere cu circuit închis în mare și sisteme de recirculare pe uscat în vederea reducerii impactului negativ al acvaculturii asupra habitatelor, a populațiilor de pește sălbatic și a calității apei;

90.  reiterează opiniile deja exprimate în Rezoluția sa referitoare la adoptarea unui plan european de gestionare a efectivelor de cormorani și subliniază că reducerea prejudiciilor cauzate de cormorani și de alte păsări de pradă fermelor de acvacultură este un factor esențial în cadrul costurilor de producție și, prin urmare, pentru supraviețuirea și competitivitatea fermelor în cauză; solicită statelor membre să aplice excepțiile actuale în cazul stârcilor și al cormoranilor și invită Comisia să revizuiască starea de conservare a vidrei;

91.  solicită Comisiei ca, împreună cu statele membre, să ia măsuri pentru a reduce drastic populația de cormorani folosind toate metodele pentru ca, pe de o parte, să fie asigurată supraviețuirea populației de cormorani și, pe de altă parte, să nu fie create amenințări pentru alte specii și să fie împiedicată deteriorarea acvaculturilor în cauză;

o
o   o

92.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 88, 4.4.2011, p. 1.
(2) JO L 221, 8.8.1998, p. 23.
(3) JO L 204, 6.8.2009, p. 15.
(4) JO L 3, 5.1.2005, p. 1.
(5) JO L 250, 18.9.2008, p. 1.
(6) JO L 189, 20.7.2007, p. 1.
(7) JO L 354, 28.12.2013, p. 22.
(8) JO L 354, 28.12.2013, p. 1.
(9) JO L 149, 20.5.2014, p. 1.
(10) JO L 157, 20.6.2017, p. 1.
(11) JO C 21 E, 28.1.2010, p. 11.
(12) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 132.
(13) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 119.
(14) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 177.
(15) JO C 316, 22.9.2017, p. 64.
(16) JO C 76, 28.2.2018, p. 40.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0316.
(18) Comisia Europeană (29 iunie 2017), Un plan de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM), p. 10.
(19) Un plan de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM), p. 15.
(20) Ibid., p. 12.

Notă juridică