Index 
Texte adoptate
Joi, 14 iunie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Rusia, în special cazul deținutului politic ucrainian, Oleg Sențov
 Situația drepturilor omului din Bahrain, în special cazul lui Nabeel Rajab
 Situația refugiaților din minoritatea Rohingya, în special starea critică acopiilor
 Barierele structurale și financiare în calea accesului la cultură
 Test de proporționalitate înainte de adoptarea unei noi reglementări referitoare la profesii ***I
 Utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri ***I
 Obiecțiuni la un act delegat: Măsuri de conservare în domeniul pescuitului pentru protecția mediului marin în Marea Nordului
 Teritoriile georgiene ocupate la 10 ani de la invazia rusă
 Negocieri pentru un nou acord parteneriat UE-ACP
 Monitorizarea aplicării dreptului UE în 2016

Rusia, în special cazul deținutului politic ucrainian, Oleg Sențov
PDF 341kWORD 55k
Rezoluția Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la Rusia, în special cazul deținutului politic ucrainean, Oleg Sențov (2018/2754(RSP))
P8_TA(2018)0259RC-B8-0288/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, îndeosebi rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la deținuții ucraineni din Rusia și la situația din Crimeea(1),

–  având în vedere declarația din 25 mai 2018 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la cazurile deținuților în sau din Crimeea și Sevastopol, anexate ilegal,

–  având în vedere schimbul de vederi referitor la Rusia, din reuniunea din 16 aprilie 2018 a Consiliului Afaceri Externe,

–  având în vedere Ordonanța din 19 aprilie 2017 a Curții Internaționale de Justiție emisă la cererea de indicare a măsurilor provizorii, depusă de Ucraina în cauza privind aplicarea Convenției internaționale privind reprimarea finanțării terorismului și a Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (Ucraina c. Federația Rusă),

–  având în vedere articolul 5 din Declarația universală a drepturilor omului și articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care prevăd că nimeni nu va fi supus torturii sau tratamentelor ori pedepselor cu cruzime, inumane sau degradante și la care Federația Rusă este parte,

–  având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1998,

–  având în vedere Convenția de la Geneva privind protecția persoanelor civile în timp de război,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cineastul ucrainean Oleg Sențov, care s-a opus anexării ilegale a peninsulei Crimeea de către Rusia, a fost arestat în mai 2014, fiind acuzat de desfășurarea unor activități în Crimeea; întrucât a fost tratat ca cetățean rus, în ciuda faptului că deține cetățenia ucraineană;

B.  întrucât, în cazul lui Oleg Sențov, au existat acuzații de tortură și de maltratare grave, în vederea obținerii ilegale de depoziții, cărora ulterior li s-a atribuit valoare juridică;

C.  întrucât, la 25 august 2015, Oleg Sențov, a fost condamnat de către o instanță a cărei competență nu este recunoscută de către UE, prin încălcarea dreptului internațional și a standardelor elementare de justiție;

D.  întrucât Oleg Sențov, care îndeplinește în prezent o pedeapsă cu închisoarea în penitenciarul cel mai nordic din Rusia, la Labytnangi, Yamalo-Neneț, a anunțat o grevă a foamei la 14 mai 2018 pe durată nedeterminată;

E.  întrucât numărul de deținuți politici din Rusia a crescut semnificativ în ultimii ani; întrucât Centrul pentru drepturile omului „Memorial”, care a primit Premiul Saharov în 2009, a publicat la 29 mai 2018 o listă cu numele a 158 de prizonieri politici;

F.  întrucât Oyub Titiev, director al biroului Centrului pentru drepturile omului „Memorial” din Cecenia, a fost arestat la 9 ianuarie 2018 de către poliția locală sub acuzația de posesie de droguri; întrucât aceste acuzații au fost respinse de dl Titiev și denunțate de ONG-uri și de alți apărători ai drepturilor omului ca fiind fabricate;

G.  întrucât arestarea lui Oyub Titiev se înscrie într-o tendință îngrijorătoare de arestări, atacuri, intimidări și discreditări ale jurnaliștilor independenți și ale apărătorilor drepturilor omului;

H.  întrucât apărătorii drepturilor omului și alți actori ai societății civile, în special tătari din Crimeea, se confruntă cu amenințări, intimidări și arestări;

I.  întrucât, în numeroase cazuri, au fost semnalate utilizarea torturii și a tratamentelor crude și degradante; întrucât, până în prezent, aceste acuzații nu au fost investigate în mod corespunzător; întrucât se utilizează tortura pentru a obține mărturisiri și probe de vinovăție false;

J.  întrucât numeroși prizonieri și deținuți sunt supuși unor condiții inumane și aspre în închisori, care le pun în pericol sănătatea fizică și psihologică; întrucât există prizonieri care necesită asistență medicală și tratament de urgență;

K.  întrucât legislația restrictivă a Rusiei care reglementează drepturile politice și civile a fost extinsă la regiunea Crimeii, momentan sub ocupație, ceea ce a condus la limitarea drastică a libertății de întrunire, de exprimare, de asociere, de acces la informație și de religie, precum și la rapoarte credibile care relatează acte de intimidare și de tortură și dispariții forțate;

L.  întrucât arestările arbitrare, disparițiile forțate, cenzura și interdicțiile privind adunările pașnice au devenit o realitate de zi cu zi în Crimeea; întrucât numeroși tătari din Crimeea au fost arestați, fac obiectul unei anchete sau al unei urmăriri penale; întrucât, în acest sens, sunt vizați, de asemenea, avocații din Crimeea care le oferă asistență juridică acestor deținuți și apărătorii drepturilor omului care semnalează cazuri de dispariții forțate motivate politic în Crimeea, precum și jurnaliștii care raportează cu privire la situația tătarilor din Crimeea;

M.  întrucât autoritățile de ocupație din Crimeea au suprimat în mod deliberat și sistematic libertatea de exprimare în Crimeea, obstrucționând sistematic mass-media independentă și activitatea profesională a jurnaliștilor; întrucât, la 22 martie 2018, jurnalistul și activistul pentru drepturile tătarilor din Crimeea, Nariman Memedeminov, care a relatat despre ilegalități săvârșite de autoritățile de ocupație, a fost reținut de către forțele de securitate ruse și arestat în baza unor acuzații abuzive; întrucât, la 21 mai 2018, forțele de securitate ruse au arestat un alt cetățean jurnalist, Server Mustafaiev, după efectuarea unei percheziții în locuința sa din Crimeea ocupată, în special din motive religioase;

N.  întrucât Rusia pierde un număr semnificativ de cauze în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, fără însă a pune în aplicare hotărârile pronunțate;

O.  întrucât Federația Rusă, în calitate de membru cu drepturi depline al Consiliului Europei, al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și al ONU, s-a angajat să respecte principiile democrației, ale statului de drept, precum și libertățile fundamentale și drepturile omului; întrucât, care urmare a numeroaselor încălcări ale principiilor statului de drept și a adoptării unor legi cu caracter restrictiv în ultimii ani, există temeri grave cu privire la respectarea de către Rusia a obligațiilor sale naționale și internaționale; întrucât Uniunea Europeană a oferit în mod repetat asistență suplimentară și experiență în domeniu pentru a ajuta Rusia să se modernizeze și să-și respecte ordinea constituțională și de drept, în concordanță cu standardele Consiliului Europei;

P.  întrucât, potrivit legii ruse privind „agenții străini”, ONG-urile care primesc finanțare din străinătate și care desfășoară o „activitate politică” trebuie să depună o cerere pentru a fi incluse pe o listă guvernamentală specială a agenților străini, făcând obiectul unui control și mai strict din partea guvernului, fiind obligate să includă în toate publicațiile, comunicatele de presă și rapoartele lor precizarea că aceste materiale au fost produse de un agent străin;

Q.  întrucât, ca reacție la anexarea ilegală a Crimeii și la războiul hibrid lansat împotriva Ucrainei, UE a adoptat treptat o serie de măsuri restrictive împotriva Rusiei,

1.  solicită ca autoritățile ruse să îi elibereze imediat și necondiționat pe Oleg Sențov și pe toți ceilalți cetățeni ucraineni deținuți ilegal în Rusia și în peninsula Crimeea; reamintește că, în prezent, există în total peste 70(2) de prizonieri politici ucraineni în Rusia și pe teritoriul ocupat al Crimeii;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Oyub Titiev, director al Centrului pentru drepturile omului „Memorial” din Republica Cecenă, precum și a tuturor celorlalți prizonieri politici deținuți în Federația Rusă;

3.  solicită autorităților ruse să înceteze acțiunile de intimidare și hărțuire a Centrului pentru drepturile omului „Memorial”, a personalului său și a altor apărători ai drepturilor omului, și să le permită acestora să își desfășoare activitatea în domeniul drepturilor omului;

4.  subliniază faptul că tratamentul aplicat tuturor prizonierilor trebuie să respecte standardele internaționale și că toți deținuții ar trebui să aibă acces la asistență juridică, la familiile lor, la reprezentanții lor diplomatici și la tratament medical; subliniază că autoritățile ruse și personalul judiciar își asumă întreaga responsabilitate pentru siguranța și binele deținuților, în special în Crimeea, în conformitate cu a patra Convenție de la Geneva;

5.  reamintește Rusiei importanța respectării depline a obligațiilor de drept internațional care îi revin, în calitate de membru al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și a drepturilor fundamentale ale omului și a statului de drept consacrate în Convenția europeană a drepturilor omului și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

6.  subliniază faptul că în Federația Rusă libertatea de întrunire este garantată în temeiul articolului 31 din Constituția Rusiei și al Convenției europene a drepturilor omului, Rusia fiind semnatară a acestei convenții, ceea ce obligă autoritățile din Rusia la respectarea libertății de întrunire;

7.  solicită insistent autorităților ruse de la toate nivelurile să recunoască rolul esențial al apărătorilor drepturilor omului ca piloni ai democrației și ai statului de drept și să condamne public toate atacurile împotriva apărătorilor drepturilor omului, în special în Republica Cecenă;

8.  își exprimă solidaritatea cu cineastul ucrainean, activist politic și deținut politic Oleg Sențov, care a început o grevă a foamei la 14 mai 2018 pentru a cere eliberarea compatrioților săi deținuți în mod ilegal, și își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele acestei greve a foamei asupra sănătății lui; reamintește faptul că Oleg Sențsov, care a fost arestat în Crimeea la scurt timp după ce Rusia a preluat controlul asupra peninsulei în anul 2014 și ulterior condamnat pe baza depozițiilor făcute sub tortură, execută în prezent o pedeapsă de 20 ani cu închisoarea, sub acuzații multiple de terorism, într-un penitenciar de înaltă securitate la Yamal-Neneț, regiune din extremul nord al Rusiei;

9.  deplânge și condamnarea unui alt acuzat în această cauză, Oleksandr Kolcenko, la zece ani închisoare;

10.  ia act de faptul că un alt cetățean ucrainean deținut în mod ilegal, Vladimir Baluh, este în greva foamei din 19 martie 2018;

11.  invită autoritățile ruse responsabile și serviciile medicale să acorde acestor deținuți asistență medicală adecvată și să respecte etica medicală, neimpunându-le hrănirea forțată sau tratamente nedorite care pot constitui torturi și alte forme de rele tratamente;

12.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că mulți dintre prizonierii politici ucraineni, precum Mykola Karpiyuk, Vladimir Prysych, Oleksiy Chirniy și Yevhen Panov, au fost grav torturați;

13.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la tendința îngrijorătoare de arestări, atacuri, intimidări și discreditări ale jurnaliștilor independenți și apărătorilor drepturilor omului activi în Rusia, în special în Cecenia; subliniază importanța societății civile și a organizațiilor, cum ar fi „Memorial”, și mesajul că activiștii societății civile din întreaga lume trebuie să fie liberi să își exercite drepturile elementare la libertate de gândire și de exprimare; solicită autorităților cecene și celor ruse să își respecte legislația internă și angajamentele internaționale și să sprijine statul de drept;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la climatul de impunitate, care permite desfășurarea unor astfel de acte și cere elaborarea unor măsuri juridice și de altă natură pentru a preveni, monitoriza și urmări efectiv în justiție autorii actelor de violență în cooperare cu societatea civilă; subliniază faptul că Rusia și guvernul rus sunt în ultimă instanță responsabili de anchetarea acestor acte, de aducerea autorilor acestor acte în fața justiției și de protejarea tuturor cetățenilor ruși în fața abuzurilor ilegale;

15.  atrage atenția asupra faptului că autoritățile ruse din Crimeea ocupată au arestat în mai 2018 numeroși tătari din Crimeea, printre care Sever Mustafayev, Edem Smailov și unii membri ai familiei prizonierului politic Nuri Primov;

16.  condamnă încălcarea de către Rusia a dreptului internațional în teritoriile ocupate din Crimeea, inclusiv în ceea ce privește aplicarea legislației ruse, militarizarea sistematică a peninsulei Crimeea, care amenință securitatea regională și valul masiv de încălcări sistematice ale drepturilor omului care vizează, în special, persoane de etnie ucraineană și tătari din Crimeea;

17.  salută eliberarea liderilor tătarilor din Crimeea, Akhtem Chiygoz și Ilmi Umerov, condamnați la închisoare de instanțele rusești din Crimeea ocupată temporar în septembrie 2017, și cărora li s-a permis de către autoritățile ruse să părăsească Crimeea la 25 octombrie 2017; își exprimă recunoștința față de toți cei care au depus eforturi pentru eliberarea acestora, inclusiv organizații ruse pentru drepturile omului, precum organizația „Memorial”;

18.  reamintește autorităților ruse că, în calitatea lor de putere de ocupație de facto care exercită un control efectiv asupra Crimeii, sunt pe deplin responsabile de protecția cetățenilor din Crimeea de măsuri judiciare sau administrative arbitrare și că, în aceeași calitate, au obligația, potrivit dreptului internațional umanitar, să asigure protecția drepturilor omului în peninsulă;

19.  subliniază faptul că instanțele din Rusia, fie acestea militare sau civile, nu au competența de a judeca fapte comise în afara teritoriului Rusiei recunoscut la nivel internațional și subliniază faptul că procedurile judiciare în astfel de cauze nu pot fi considerate legitime;

20.  își reafirmă preocuparea în legătură cu legea privind „agenții străini” și modul în care este aplicată; consideră că definiția „activității politice” desfășurate de ONG-urile care acceptă finanțare străină este atât de largă încât permite practic guvernului să controleze aproape orice activitate organizată care are legătură cu viața publică;

21.  solicită insistent Rusiei să garanteze acces neîngrădit și necondiționat observatorilor internaționali din domeniul drepturilor omului și misiunilor de monitorizare; solicită organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, să monitorizeze situația drepturilor omului din Crimeea mai îndeaproape și să ia măsurile care se impun;

22.  invită Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului să acorde o atenție constantă situației drepturilor omului din Crimeea și din regiunile din estul Crimeii, aflate în afara controlului guvernului;

23.  invită Consiliul și statele membre să rămână ferme și unite în angajamentul lor de aplicare a sancțiunilor convenite împotriva Rusiei și să le prelungească, și să ia în considerare măsuri specifice împotriva persoanelor responsabile pentru arestarea și judecarea deținuților politici;

24.  subliniază că este important ca Delegația Uniunii Europene în Rusia și ambasadele statelor membre să monitorizeze procesele apărătorilor drepturilor omului;

25.  solicită președinților Consiliului și Comisiei, precum și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), să urmărească îndeaproape cazurile de nerespectare a obligațiilor legale internaționale și să ridice aceste probleme în diferitele forumuri și reuniuni cu Rusia;

26.  reiterează solicitarea sa adresată VP/ÎR și SEAE, de a se asigura că toate cazurile de persoane urmărite penal din motive politice sunt aduse în discuție în cadrul consultărilor UE-Rusia pe tema drepturilor omului, atunci când acestea vor fi reluate, și că reprezentanților Rusiei la aceste consultări li se solicită un răspuns oficial pentru fiecare caz și să informeze Parlamentul cu privire la schimburile desfășurate cu autoritățile din Rusia;

27.  îndeamnă VP/ÎR și SEAE să se asigure că Uniunea urmărește să profite de orice ocazie, în limitele impuse de dreptul intern al Rusiei, de continuare a colaborării cu organizațiile societății civile din Rusia, sprijinindu-le totodată, inclusiv cu cele care promovează valorile democrației, drepturilor omului și statului de drept;

28.  invită UE să facă o declarație prin care să condamne încălcările drepturilor omului în Rusia și încercarea de a le ascunde în spatele Campionatului Mondial de Fotbal;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0087.
(2) Lista neexhaustivă îi include pe: Teimur Abdullaiev, Uzeir Abdullaiev, Taliat Abdurakhmanov, Rustem Abiltarov, Zevri Abseitov, Muslim Aliiev, Refat Alimov, Kiazim Ametov, Ernes Ametov, Ali Asanov, Marlen Asanov, Volodymyr Balukh, Ali Bariev, Enver Bekirov, Memet Belialov, Oleksii Bessarabov, Rustem Vaitov, Resul Velilyaev, Valentyn Vygovskii, Pavlo Hryb, Mykola Dadeu, Konstatin Davydenko, Bekir Dehermendzhi, Mustafa Dehermendzhi, Emil Dzhemadenov, Arsen Dzhepparov, Dmitrii Dolgopolov, Volodymyr Dudka, Andriy Zakhtei, Ruslan Zeitullaiev, Server Zekiriaiev, Timur Ibragimov, Rustem Ismailov, Yevgenii Karakashev, Mykola Karpiuk, Stanislav Klykh, Andriy Kolomiiets, Oleksandr Kolchenko, Oleksandr Kostenko, Emir-Usein Kuku, Hennadii Limeshko, Serhii Litvinov, Enver Mamutov, Nariman Memedeminov, Remzi Memetov, Emil Minasov, Igor Movenko, Seiran Muradosilov, Seiran Mustafaiev, Server Mustafaiev, Yevhen Panov, Nuri Primov, Volodymyr Prisich, Ismail Ramazanov, Fevzi Sagandzhi, Ferat Saifullaiev, Aider Saledinov, Seiran Saliiev, Enver Seitosmanov, Oleg Sentsov, Oleksii Sizonovich, Vadym Siruk, Edem Smailov, Oleksandr Steshenko, Oleksii Stohniy, Renat Suleimanov, Anna Sukhonosova, Roman Sushchenko, Roman Ternovsky, Ruslan Ametov, Asan Chapukh, Oleksii Chirnii, Hlib Shablii, Mykola Shiptur, Dmytro Shtyblikov, Oleksandr Shumkov, Viktor Shur.


Situația drepturilor omului din Bahrain, în special cazul lui Nabeel Rajab
PDF 273kWORD 54k
Rezoluția Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la situația drepturilor omului din Bahrain, în special cazul lui Nabeel Rajab (2018/2755(RSP))
P8_TA(2018)0260RC-B8-0281/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, și anume cea din 6 februarie 2014 referitoare la Bahrain, în special la cazurile pe care îi implică pe Nabeel Rajab, Abdulhadi al-Khawaja și Ibrahim Sharif(1), cea din 9 iulie 2015 referitoare la Bahrain, în special la cazul lui Nabeel Rajab(2), cea din 4 februarie 2016 referitoare la Bahrain: cazul lui Mohammed Ramadan(3), cea din 7 iulie 2016 referitoare la Bahrain(4), cea din 16 februarie 2017 referitoare la execuțiile din Kuwait și Bahrain(5) și cea din 3 octombrie 2017 referitoare la restrângerea spațiului societății civile în țările în curs de dezvoltare(6),

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă, cea din 17 iunie 2015 referitoare la condamnarea lui Ali Salman, Secretar General al partidului Al-Wefaq din Bahrain, cea din 11 iulie 2017 referitoare la condamnarea lui Nabeel Rajab de către o instanță din Bahrain și cea din 6 iunie 2018 referitoare la condamnarea apărătorului drepturilor omului din Bahrain, Nabeel Rajab,

–  având în vedere declarația din 22 noiembrie 2017 a președintelui Subcomisiei sale pentru drepturile omului,

–  având în vedere reuniunea din 15 mai 2018 a grupului informal de lucru UE-Bahrain pentru drepturile omului,

–  având în vedere declarația din 11 septembrie 2017 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, referitoare la situația din Bahrain,

–  având în vedere declarația din 12 mai 2017 a Comitetul contra torturii din cadrul ONU,

–  având în vedere Constituția Bahrainului adoptată în februarie 2002, în special capitolul 3 din cuprinsul său, articolul 364 din Codul Penal din Bahrain și Legea din 1963 privind cetățenia statului Bahrain,

–  având în vedere raportul din noiembrie 2011 al Comisiei independente de anchetă din Bahrain (CIAB),

–  având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, dialogurile cu țări terțe privind drepturile omului, pedeapsa cu moartea, tortura și libertatea de exprimare online și offline,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenția cu privire la drepturile copilului, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948, în special articolul 15,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 5 iunie 2018, Înalta Curte de Apel din Bahrain a hotărât să confirme condamnarea la cinci ani de închisoare a lui Nabeel Rajab, apărător de seamă al drepturilor omului, pentru „răspândirea de zvonuri false pe timp de război” (articolul 133 din Codul Penal al Bahrainului), „proferarea de insulte la adresa unei țări vecine” (articolul 215) și „proferarea de insulte la adresa unui organ statutar” (articolul 216) în legătură cu două mesaje pe care le-a postat pe Twitter privind presupuse acte de tortură desfășurate în închisoarea din Jaw, Bahrain, și atacurile aeriene ale coaliției conduse de Arabia Saudită în Yemen; întrucât aceste acuzații sunt întemeiate pe dispoziții care transferă în domeniul penal dreptul la libertatea de exprimare, protejat în temeiul articolului 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Bahrain în 2006; întrucât este de așteptat ca Nabeel Rajab să introducă un ultim recurs în fața Curții de Casație din Bahrain;

B.  întrucât Nabeel Rajab urma să fie eliberat în această lună, după ce a executat o pedeapsă de doi ani în închisoare în condiții de detenție degradante, care pot fi considerate rele tratamente, pentru că, în 2015 și 2016, a acordat interviuri televizate privind restricțiile impuse libertății presei în Bahrain; întrucât, înainte de a fi arestat arbitrar, în iunie 2016, lui Nabeel Rajab i s-a interzis să călătorească și a executat o pedeapsă de doi ani de închisoarea, între 2012 și 2014, deoarece și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire; Întrucât Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a stabilit în 2013 că el a fost deținut în mod arbitrar pentru rolul său de contribuitor la coordonarea și organizarea demonstrațiilor din Bahrain; întrucât a fost supus unor procese inechitabile;

C.  întrucât, pe lângă această nouă sentință de cinci ani, Nabeel Rajab s-ar putea confrunta cu alte condamnări la închisoare pentru o serie de până la 14 cazuri pendinte în care se pare că este acuzat de guvern, care prevăd acuzații suplimentare de „răspândire de știri și declarații false și de zvonuri răuvoitoare care subminează prestigiul statului”; întrucât, în plus, la 12 septembrie 2017, guvernul l-a acuzat de „răspândire de știri false”, „incitare la ură împotriva regimului” și „incitare la nerespectarea legii” pe platformele de comunicare socială;

D.  întrucât Nabeel Rajab a suferit ca urmare a condițiilor proaste din închisori, care i-au afectat grav sănătatea fizică; întrucât familia sa a relatat, de asemenea, că nu are voie să își părăsească celula timp de 23 de ore pe zi, ca o formă de pedeapsă, ceea ce a dus, în timp, la șubrezirea serioasă a sănătății sale; întrucât, potrivit relatărilor, se pare că administrația penitenciarului perturbă intenționat administrarea tratamentului medical al lui Nabeel Rajab;

E.  întrucât cazul lui Nabeel Rajab a devenit un simbol pentru apărătorii drepturilor omului și respectarea libertății de exprimare în Bahrain și contrazice angajamentele asumate de guvernul din Bahrain; întrucât Nabeel Rajab este doar una dintr-o serie de persoane care fac obiectul detenției arbitrare și al urmăririi penale pentru a-și fi exercitat libertatea de exprimare și de întrunire;

F.  întrucât, în mai 2017, Comitetul ONU contra torturii a studiat acuzațiile numeroase și coerente referitoare la practicile larg răspândite de tortură și rele tratamente aplicate persoanelor private de libertate, în special celor arestați pentru acuzații de terorism, și și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la cazurile care îi implică pe Nabeel Rajab, Abdulhadi al-Khawaja, Naji Fateel Hussain Jawad, Abdulwahab Hussain și Abduljalil al-Singace;

G.  întrucât a existat o creștere semnificativă numărului de execuții și de condamnări la moarte după întreruperea, în februarie 2017, a unui moratoriu de șapte ani, în contextul acuzațiilor neîntrerupte de tortură și de rele tratamente; întrucât Bahrainul a reluat judecarea civililor în fața unor tribunale militare, ca urmare a modificării constituției adoptate în aprilie 2017; întrucât autoritățile au acordat din nou competențe de arestare și de anchetare Agenției Naționale pentru Securitate, în ciuda istoricului acesteia de tortură și abuzuri;

H.  întrucât situația din Bahrain a devenit critică în ceea ce privește libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; întrucât reprimarea consolidată a apărătorilor drepturilor omului pașnici și a activiștilor pașnici ai opoziției prevede pedepse cu închisoarea, exilul, interdicții de călătorie, retragerea cetățeniei sau amenințări grave și intimidări ca urmare a activităților lor pașnice;

I.  întrucât Consiliul Reprezentanților și Consiliul Shura din Bahrain au aprobat o modificare a Legii privind exercitarea drepturilor politice care va face imposibilă participarea politică independentă la alegerile din 2018;

J.  întrucât, în 2016, cea mai mare formațiune a opoziției politice din Bahrain, Al-Wefaq, a fost interzisă, activele i-au fost înghețate, iar site-ul internet, blocat în Bahrain de către regimul din Bahrain; întrucât sediul formațiunii a fost percheziționat, ceea ce a dus la acuzarea acesteia de „nerespectarea cronică a constituției regatului și contestarea legitimității acesteia” și de „solicitarea de ingerințe externe”, precum și de „promovarea violențelor și a sprijinirea organizațiilor teroriste”;

K.  întrucât, la 31 mai 2017, o instanță din Bahrain a dispus dizolvarea grupului de opoziție Societatea Națională pentru Acțiune Democratică (Waad) din Bahrain; întrucât, la 26 octombrie 2017, Înalta Curtea de Apel din Bahrain a confirmat hotărârea curții de apel de a dizolva grupul Waad;

L.  întrucât, la 15 mai 2018, în cadrul unui proces colectiv inechitabil, Înalta Curte Penală din Bahrain a retras cetățenia a 115 de persoane în contextul unor relatări privind acte de tortură și nerespectarea garanțiilor procedurale; întrucât amenințarea cu retragerea cetățeniei sau retragerea efectivă a cetățeniei sunt folosite ca mijloace de represiune politică; întrucât multor persoane din Bahrain, inclusiv copii, provenind în principal din pătura populației șiite, li s-a retras cetățenia, încălcând în mod direct articolul 15 din Declarația universală a drepturilor omului și în articolul 7 din Convenția cu privire la drepturile copilului;

M.  întrucât, în urma protestelor din 2011 și a concluziilor raportului Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain, au fost înființate o serie de organe interne pentru a monitoriza abuzurile guvernamentale, dar acestea nu sunt suficient de eficace și de independente; întrucât lipsa independenței acestor organe ar duce la o lipsă de asumare a responsabilității în cadrul guvernului din Bahrain și a forțelor de securitate; întrucât acest lucru a promovat o cultură a impunității care subminează eforturile de reformă democratică și continuă să destabilizeze țara;

N.  întrucât UE consideră că cooperarea strânsă cu societatea civilă și cu apărătorii drepturilor omului din țările terțe este una dintre principalele sale priorități pentru promovarea drepturilor omului și combaterea încălcărilor acestora,

1.  solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor deținute exclusiv pentru activități pașnice în domeniul drepturilor omului sau pentru activități politice; solicită încetarea tuturor actelor de violență, hărțuire și intimidare, inclusiv la nivel judiciar, precum și a cenzurării apărătorilor drepturilor omului, a adversarilor politici, a manifestanților, a actorilor societății civile și a rudelor lor din interiorul și exteriorul țării de către autoritățile de stat și de către forțele și serviciile de securitate; condamnă continuarea represiunii în ceea ce privește drepturile democratice fundamentale, în special libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire, pluralismul politic, opoziția pașnică și statul de drept în Bahrain;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a dlui Rajab, renunțarea la orice acuzație restantă împotriva lui, și solicită autorităților să se asigure că, până la eliberarea sa, acesta nu va fi supus torturii sau altor rele tratamente și va avea acces periodic la familia sa și la avocații pe care și i-a ales, precum și la asistență medicală adecvată; condamnă detenția lui Nabeel Rajab, care încalcă, printre altele, dreptul său la libertatea de exprimare și la libertatea de circulație;

3.  invită autoritățile din Bahrain să își respecte obligațiile și angajamentele internaționale de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale și să asigure un mediu sigur și propice pentru apărătorii drepturilor omului și criticii autorităților, inclusiv în contextul alegerilor din 2018, în care drepturile la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică sunt garantate; reamintește guvernului din Bahrain de responsabilitatea sa de a asigura securitatea și siguranța tuturor cetățenilor indiferent de opiniile sau afilierile lor politice sau de confesiunea acestora;

4.  deplânge condițiile nefavorabile din închisori și utilizarea torturii de către personalul de securitate și din închisori în Bahrain; îndeamnă autoritățile din Bahrain să se abțină de la orice acte de tortură, tratamente cu cruzime și degradante ale deținuților, să investigheze pe deplin toate acuzațiile de încălcare a drepturilor fundamentale ale deținuților și de tortură și să îi aducă pe făptași în fața justiției;

5.  reamintește autorităților din Bahrain că articolul 15 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante interzice utilizarea ca probă în cadrul procedurilor judiciare a oricărei declarații făcute ca urmare a torturii; invită ratificarea imediată de către Bahrain a protocolului opțional la Convenția împotriva torturii;

6.  condamnă cu fermitate numărul ridicat al condamnărilor la moarte pronunțate în această țară și solicită un moratoriu oficial privind toate execuțiile; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a asigura faptul că procesele în cauză au respectat standardele internaționale;

7.  invită autoritățile să modifice Constituția pentru a pune capăt utilizării tribunalelor militare pentru judecarea civililor;

8.  condamnă deposedarea în masă de cetățenie, care este folosită ca măsură de retorsiune, și îndeamnă autoritățile din Bahrain să anuleze decizia și să respecte obligațiile și normele internaționale;

9.  invită autoritățile din Bahrain să ridice imediat interdicția de călătorie asupra apărătorilor drepturilor omului și insistă ca autoritățile să garanteze în orice situație că apărătorii drepturilor omului în Bahrain sunt în măsură să își desfășoare activitățile legitime de apărare a drepturilor omului, la nivel național și internațional, fără obstacole, intimidare sau hărțuire;

10.  încurajează guvernul din Bahrain să urmărească stabilitatea prin reforme și printr-o reconciliere incluzivă într-un mediu în care nemulțumirile politice legitime și pașnice pot fi exprimate în mod liber, în special având în vedere viitoarele alegeri pentru Consiliul Reprezentanților, programate pentru luna octombrie 2018; condamnă, în acest sens, atacurile asupra opoziției și asupra societății civile din Bahrain, inclusiv suspendarea societății de opoziție Al-Wefaq, dizolvarea grupului de opoziție Waad și interzicerea participării membrilor acestor grupuri dizolvate la viitoarele alegeri; consideră că aceste acțiuni încalcă principiul pluralismului democratic și al alegerilor libere și echitabile și contravin acordurilor internaționale și Constituției statului Bahrain; invită toate părțile să se implice într-un dialog național autentic pentru a relansa un proces pașnic și relevant de reconciliere națională;

11.  solicită Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului și statelor membre să semnaleze sistematic îngrijorările referitoare la încălcarea drepturilor omului în Bahrain și să ia în considerare introducerea unor măsuri orientate împotriva celor care sunt responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului;

12.  îndeamnă UE și statele sale membre să continue să facă trimitere la Bahrain în declarațiile UE și ale statelor membre la postul 4 în cadrul viitoarei sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

13.  invită guvernul din Bahrain să coopereze cu raportorii speciali ai ONU (în special în ceea ce privește tortura, libertatea de întrunire, libertatea de religie și de convingere, independența judecătorilor și a avocaților și apărătorii drepturilor omului) și să emită o invitație permanentă în favoarea lor; îndeamnă autoritățile din Bahrain să acorde ONG-urilor internaționale și jurnaliștilor libertate de acces la Bahrain, inclusiv în scopul stabilirii contactului cu apărătorii drepturilor omului aflați în detenție;

14.  regretă faptul că tehnologiile de supraveghere sunt exportate de către societățile europene către Bahrain și subliniază necesitatea ca autoritățile de control al exporturilor UE să ia în considerare criteriile legate de drepturile omului înainte de acordarea unei licențe de export către o țară terță; solicită tuturor statelor membre ale UE să respecte cu strictețe Codul de conduită al UE privind exporturile de arme și, în special, să pună capăt tuturor transferurilor de arme, echipamente și materiale de supraveghere și obținere de informații care pot fi utilizate de Bahrain pentru reprimarea continuă a drepturilor omului;

15.  regretă refuzul repetat al Bahrainului de a primi o delegație oficială a Subcomisiei sale pentru drepturile omului; invită autoritățile din Bahrain să permită ca o delegație oficială a deputaților Parlamentului European să viziteze țara în misiune, cu scopul de a organiza reuniuni cu autoritățile publice și cu reprezentanții societății civile;

16.  regretă faptul că Premiul Chaillot al delegației UE pentru promovarea drepturilor omului în regiunea Consiliului de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf a fost decernat în 2014 Instituției Naționale pentru Drepturile Omului din Bahrain, care a justificat în mod repetat încălcările drepturilor omului întreprinse de guvernul din Bahrain, inclusiv încarcerarea lui Nabeel Rajab;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Regatului Bahrain, precum și membrilor Consiliul de Cooperare al Golfului; cere traducerea prezentei rezoluții în limba arabă.

(1) JO C 93, 24.3.2017, p. 154.
(2) JO C 265, 11.8.2017, p. 151.
(3) JO C 35, 31.1.2018, p. 42.
(4) JO C 101, 16.3.2018, p. 130.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0044.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0365.


Situația refugiaților din minoritatea Rohingya, în special starea critică acopiilor
PDF 271kWORD 54k
Rezoluția Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la situația refugiaților din etnia rohingya, cu referire specială la starea critică a copiilor (2018/2756(RSP))
P8_TA(2018)0261RC-B8-0292/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar și la situația minorității rohingya,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 referitoare la strategia UE față de Myanmar/Birmania,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 februarie 2018 privind Myanmar/Birmania,

–  având în vedere orientările UE privind promovarea și protecția drepturilor copilului, adoptate de Consiliu în 6 martie 2017,

–  având în vedere declarația din 30 martie 2016 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, privind asumarea mandatului de către noul guvern al Uniunii Myanmar/Birmania,

–  având în vedere comunicatul de presă comun cu privire la cel de al patrulea dialog UE-Myanmar/Birmania pe tema drepturilor omului din 5 martie 2018,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea apatridiei din 1961,

–  având în vedere Planul global de acțiune al Agenției ONU pentru refugiați (UNHCR) privind eradicarea apatridiei (2014-2024), din noiembrie 2014,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Raportul final al Comisiei consultative privind statul Rakhine din august 2017,

–  având în vedere Carta Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN),

–  având în vedere Raportul Secretarului General al ONU prezentat în fața Consiliului de Securitate al ONU privind violențele sexuale asociate conflictelor, publicat la 23 martie 2018,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât 720 000 de copii aparținând populației rohingya din Bangladesh și Myanmar au nevoie disperată de asistență umanitară și protecție;

B.  întrucât în statul Rakhine din Myanmar au locuit aproximativ 1,3 milioane de rohingya, un grup minoritar predominant musulman care este supus unor represiuni și încălcări continue și grave ale drepturilor omului, inclusiv amenințări la adresa vieții și securității, nesocotirea drepturilor la sănătate și educație, muncă forțată, violență sexuală și limitări ale drepturilor politice; întrucât musulmanii rohingya sunt considerați a fi cea mai persecutată minoritate și cel mai mare grup de apatrizi;

C.  întrucât din august 2017 peste 900 000 de refugiați de etnie rohingya, din care 534 000 de copii, au fugit din calea violențelor îndreptate împotriva lor și au încercat să se refugieze în Bangladesh, temându-se pentru viețile lor; întrucât se estimează că aproximativ 1 000 de copii rohingya mai mici de cinci ani au fost uciși în toiul violențelor din Myanmar; întrucât, potrivit parlamentarilor ASEAN pentru drepturile omului (APHR), 28 300 de copii rohingya și-au pierdut cel puțin unul dintre părinți, în timp ce alte 7 700 au declarat că și-au pierdut ambii părinți, ceea ce duce numărul de părinți uciși la 43 700;

D.  întrucât mai mult de 14 000 de copii mai mici de cinci ani suferă de malnutriție acută gravă; întrucât copiii rohingya au fost victimele sau martorii unor evenimente traumatice, inclusiv în multe cazuri pierderea unuia sau a ambilor părinți, separarea de propriile familii, abuz fizic, traume psihologice, malnutriție, boli, exploatare sexuală și martorii crimelor împotriva umanității petrecute în statul Rakhine, inclusiv incendierea sistematică a locuințelor, bătăile și violurile comise împotriva populației rohingya;

E.  întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad al-Hussein, a descris operațiunile guvernului din Myanmar drept un exemplu clasic de „purificare etnică” și o „ manevră cinică pentru a strămuta forțat un număr mare de persoane, fără posibilitatea de returnare”;

F.  întrucât, deseori, crizele le afectează mai grav și în mai multe feluri pe femei și fete decât pe bărbați și băieți, prin accentuarea, perpetuarea și agravarea inegalităților de gen persistente și preexistente, a violenței de gen și a discriminării;

G.  întrucât soldații din Myanmar utilizează violul ca armă în campania lor de purificare etnică în statul Rakhine; întrucât violența sexuală este utilizată pentru a diviza comunități întregi și a descuraja femeile și fetele să se întoarcă la casele lor; întrucât în taberele de refugiați victimele violurilor au de înfruntat excluziunea socială din partea propriilor comunități; întrucât Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a solicitat informații cu privire la responsabilitatea militarilor din Myanmar pentru violarea în masă a femeilor și fetelor rohingya;

H.  întrucât mulți dintre refugiați sunt femei gravide sau cu copii mici care au străbătut mulți kilometri pe jos, ajungând în taberele de refugiați cu sănătatea șubrezită de stresul psihic și fizic, foamete și răni;

I.  întrucât la nouă luni de la începerea atacurilor soldaților și milițienilor din Myanmar împotriva populației rohingya, organizațiile umanitare prevăd că în taberele de refugiați sunt așteptați să se nască nu mai puțin de 48 000 de copii;

J.  întrucât accesul femeilor și copiilor din taberele de refugiați din Bangladesh la asistență medicală este foarte limitat; întrucât femeile însărcinate și mamele ar trebui să beneficieze de serviciile de asistență medicală obstetrică de urgență de care au nevoie, inclusiv îngrijire prenatală, naștere sigură, îngrijirea nou-născuților, sprijin pentru alăptare și servicii permanente de sănătate reproductivă;

K.  întrucât copiii și femeile rohingya sunt foarte expuși riscului de a fi victime ale traficului pentru prostituție, precum și riscului de hărțuire și violență sexuală în taberele de refugiați din Bangladesh; întrucât copiii rohingya pierduți din taberele de refugiați sunt cei mai vulnerabili, fiind expuși riscului de a deveni victime ale traficului de persoane;

L.  întrucât copiii rohingya nu au acces suficient la educația formală; întrucât doar copiii rohingya foarte mici copii primesc o educație de bază prin învățare informală în taberele de refugiați, pe când copiii mai mari au acces limitat sau nu au acces deloc la educație formală;

M.  întrucât în Bangladesh a început sezonul musonic și sunt temeri că situația o să se înrăutățească semnificativ; întrucât cel puțin 200 000 de oameni din taberele de refugiați sunt expuși pericolului iminent de inundații și alunecări de teren; întrucât planează amenințări grave asupra vieților, adăposturilor și rezervelor de alimente și apă; întrucât există un risc ridicat de răspândire a bolilor, inclusiv holeră și hepatită, în timpul inundațiilor musonice; întrucât foarte puțini dintre refugiații rohingya au avut acces la asistență medicală sau vaccinări înainte de sosirea în Bangladesh;

N.  întrucât Myanmar a refuzat până în prezent să lase o misiune de anchetă a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU să intre în țară și l-a expulzat pe Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului în Myanmar, Yanghee Lee, respingând aproape toate acuzațiile de atrocități comise de forțele sale de securitate în statul Rakhine;

O.  întrucât Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI) afirmă că cele mai grave crime care preocupă întreaga comunitate internațională, în special genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război, nu trebuie să rămână nepedepsite; întrucât, în aprilie 2018, procurorul CPI a solicitat instanței să hotărască dacă CPI își poate exercita jurisdicția în privința acuzațiilor de deportare a etnicilor rohingya din Myanmar în Bangladesh; întrucât o hotărâre afirmând jurisdicția CPI i-ar putea deschide acesteia calea pentru a cerceta Myanmar pentru crime împotriva umanității sau deportare;

P.  întrucât China și Rusia au blocat, în martie 2017, adoptarea de către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a unei rezoluții privind situația minorității rohingya din Myanmar,

Q.  întrucât lipsa oricărei perspective realiste de returnare voluntară în condiții de siguranță și lipsa de progrese politice în soluționarea crizei din Myanmar sugerează că această situație nu va fi rezolvată pe termen scurt și necesită, prin urmare, o abordare durabilă, abordând în special drepturile și nevoile copiilor;

R.  întrucât între Myanmar, UNHCR și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a fost semnat la 6 iunie 2018 un memorandum de înțelegere tripartit; întrucât UNHCR a afirmat că condițiile nu sunt încă propice pentru returnări voluntare;

S.  întrucât, în mai 2018, Comisia a acordat ajutor umanitar în valoare de 40 de milioane EUR, oferind asistență de primă necesitate civililor rohingya vulnerabili și comunităților-gazdă din Bangladesh și statul Rakhine; întrucât aceste fonduri vin în completarea sumei de 51 de milioane EUR mobilizate în 2017;

T.  întrucât, în martie 2018, ONU a lansat un apel la colectarea a 951 de milioane USD pentru a-i ajuta pe refugiații rohingya în cursul anului 2018, dar până în prezent s-a primit numai aproximativ 20 % din suma vizată,

1.  condamnă ferm atacurile din Myanmar îndreptate împotriva populației rohingya, care, potrivit Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, sunt echivalente unor acte de epurare etnică; este profund preocupat de gravitatea și amploarea crescânde ale încălcărilor drepturilor omului, printre care se numără asasinate, ciocniri violente, distrugeri ale unor proprietăți private și strămutarea a sute de mii de civili; îndeamnă forțele armate și de securitate din Myanmar să pună capăt imediat asasinatelor, hărțuirilor și violurilor împotriva populației rohingya, precum și incendierii caselor acesteia;

2.  îndeamnă guvernul din Myanmar să permită accesul neîngrădit în statul Rakhine al observatorilor internaționali și al organizațiilor pentru drepturile omului și ajutor umanitar, inclusiv al ONU și al ONG-urilor internaționale, în special al Misiunii de informare a ONU instituite de UNHCR în martie 2017, cu scopul de a asigura desfășurarea unor anchete independente și imparțiale privind acuzațiile de încălcări grave ale drepturilor omului comise de toate părțile;

3.  reamintește nevoia de asistență medicală și psihologică care să fie oferită în taberele de refugiați, adaptată în special pentru grupurile vulnerabile, inclusiv femei și copii; solicită servicii care să sprijine mai bine victimele violurilor și ale agresiunii sexuale; insistă ca toate femeile și fetele să aibă acces la informații și servicii privind sănătatea sexuală și reproductivă, inclusiv la contracepție și la avorturi în condiții de siguranță;

4.  salută asistența prenatală și postnatală oferită de agenții și organizații; reamintește importanța creării unor sisteme de înregistrare și de emitere de certificate de naștere, pentru a asigura faptul că nou-născuții dispun de acte de identitate, pentru a garanta drepturile legale și accesul la serviciile de bază și pentru a sprijini regăsirea familiei, în conformitate cu angajamentul guvernului din Bangladesh de a asigura înregistrarea tuturor nașterilor care au loc pe teritoriul său; reamintește că menținerea unității familiale este esențială pentru ca acești copii să beneficieze de drepturile lor;

5.  ia act cu deosebită îngrijorare de oferta educațională insuficientă destinată copiilor rohingya din taberele de refugiați; invită autoritățile din Bangladesh să garanteze copiilor rohingya un acces deplin și suficient la educație de calitate în propria lor limbă; subliniază riscul unei generații pierdute în cadrul comunității dacă nu se vor lua măsurile necesare pentru a asigura educația adecvată a copiilor; subliniază că este important să se permită accesul deplin la educație, întrucât aceasta poate fi furnizată în unități școlare de agențiile ONU și ONG-uri, astfel încât toți copiii să-și poată dezvolta potențialul;

6.  este extrem de preocupat de apariția în taberele de refugiați a numeroase cazuri de prostituție forțată, trafic de ființe umane și violență sexuală, inclusiv cazuri de căsătorie între copii, violență în cuplu, precum și de exploatare și abuzuri sexuale; îndeamnă autoritățile din Bangladesh și Myanmar ca, în cooperare cu UNHCR, să asigure securitatea refugiaților rohingya aflați pe teritoriul lor, în special prin intensificarea luptei împotriva traficului de persoane și a prostituției infantile și prin distrugerea rețelelor existente;

7.  salută eforturile depuse de guvernul și populația din Bangladesh pentru a oferi refugiu și securitate refugiaților rohingya și le încurajează să continue să furnizeze asistență umanitară refugiaților veniți din Myanmar; solicită să se acorde în continuare sprijin internațional comunităților care îi găzduiesc pe refugiați, inclusiv prin tratarea problemelor interne sociale, economice, în domeniul educației și în cel al asistenței medicale; insistă asupra importanței de le asculta și a le implica pe femei în elaborarea măsurilor umanitare și de consolidare a rezilienței, alături de toate părțile interesate;

8.  insistă ca guvernul din Myanmar să garanteze întoarcerea în siguranță, voluntară și demnă, sub supravegherea deplină a ONU, a celor care doresc să revină în patria lor; îndeamnă guvernele din Myanmar și Bangladesh să respecte integral principiul nereturnării;

9.  salută memorandumul de înțelegere încheiat între Myanmar, UNHCR și PNUD, la 6 iunie 2018, ca un prim pas concret către o implicare deplină a agențiilor ONU în procesul de repatriere; subliniază totuși importanța punerii acordului la dispoziția publicului cât mai curând posibil;

10.  subliniază că este important să se asigure faptul că actorii din domeniul umanitar pot oferi servicii de urgență, inclusiv pentru bolile cu transmitere sexuală și cazurile de violență sexuală; îi îndeamnă pe toți donatorii să majoreze finanțarea acordată, astfel încât să pună la dispoziție întreaga gamă de servicii de sănătate maternă;

11.  salută campania ONU care urmărește să pună capăt apatridiei până în 2024; reamintește că rohingya sunt o parte integrantă a populației din Myanmar, trebuind, prin urmare, să fie recunoscuți ca atare în legislație, așa cum a recomandat comisia consultativă;

12.  reamintește că responsabilitatea financiară pentru sprijinirea populației de refugiați nu ar trebui să revină în mod disproporționat Bangladeshului; solicită comunității internaționale și donatorilor internaționali să se implice mai mult de urgență și să pună la dispoziție fondurile indispensabile pentru a continua furnizarea de ajutor și asistență umanitară necesară și pentru a sprijini eficient femeile și copiii rohingya, în special femeile însărcinate, copiii și victimele violurilor, precum și pentru a sprijini autoritățile locale și comunitățile-gazdă din Bangladesh;

13.  salută adoptarea de către Consiliu, la 26 aprilie 2018, a unui cadru de măsuri care sunt îndreptate împotriva funcționarilor responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului și care înăsprește embargoul UE asupra armelor; îndeamnă UE și statele sale membre să aplice toate măsurile fără întârziere; invită, de asemenea, Consiliul de Securitate al ONU să impună la nivel mondial un embargou cuprinzător asupra armelor împotriva Myanmar, prin suspendarea tuturor aprovizionărilor directe și indirecte, a vânzării sau transferului, inclusiv a tranzitului și a transbordării de arme, muniții și echipament militar și de securitate, precum și a furnizării de instruire sau altă asistență militară și de securitate;

14.  invită din nou Comisia să evalueze consecințele în contextul preferințelor comerciale de care beneficiază Myanmarul, inclusiv să analizeze posibilitatea inițierii unei anchete în temeiul mecanismelor prevăzute în cadrul regimului Everything But Arms („Totul în afară de arme”);

15.  invită SEAE și statele membre să urmărească tragerea la răspundere în cadrul forurilor multilaterale a persoanelor responsabile de comiterea de crime în Myanmar; ia act de solicitarea Procurorului General al CPI adresată judecătorilor Curții de a confirma jurisdicția CPI în ceea ce privește crima de deportare a etnicilor rohingya din Myanmar în Bangladesh; îndeamnă UE și statele membre ale UE să preia inițiativa în cadrul Consiliului de Securitate al ONU și adreseze CPI o rezoluție specifică privind întreaga situație din Myanmar/statul Rakhine; îndeamnă statele membre ale UE să preia inițiativa în cadrul Adunării Generale a ONU și în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și să asigure instituirea de urgență a unui mecanism internațional, imparțial și independent, care să sprijine anchetarea presupuselor atrocități;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Myanmar, consilierului de stat Aung San Suu Kyi, guvernului și parlamentului din Bangladesh, Vicepreședintei Comisiei / Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ASEAN, Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.


Barierele structurale și financiare în calea accesului la cultură
PDF 388kWORD 69k
Rezoluția Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la barierele structurale și financiare în calea accesului la cultură (2017/2255(INI))
P8_TA(2018)0262A8-0169/2018

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 27 din Declarația universală a drepturilor omului a ONU,

–   având în vedere articolul 15 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 22 și 25,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative(1);

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la promovarea sectoarelor culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind industriile culturale din Europa(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2007 privind statutul social al artiștilor(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2004 privind rolul școlilor și al educației școlare în maximizarea accesului public la cultură(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare(11),

–  având în vedere poziția sa din 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind cotele taxei pe valoarea adăugată aplicate cărților, ziarelor și periodicelor(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Europeana - etapele următoare”(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 noiembrie 2017 referitoare la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE(16),

–   având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și în special articolul 30 referitor la participarea la viața culturală, activități recreative, timp liber și sport,

–   având în vedere obiectivul nr. 11 din Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, semnată în septembrie 2015, care își propune dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și sustenabile,

–  având în vedere Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

–  având în vedere Convenția-cadru din 27 octombrie 2005 a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (Convenția de la Faro),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE(17),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007 privind o agendă europeană pentru cultură(18),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 decembrie 2014 privind un plan de lucru în domeniul culturii (2015-2018)(19),

–  având în vedere Planul de lucru al UE în domeniul culturii pentru perioada 2015-2018,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 și 19 mai 2015 privind interacțiunile culturale și creative pentru stimularea inovării, a sustenabilității economice și a incluziunii sociale(20),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 31 mai 2016 privind rolul „Europeana” în ceea ce privește accesul, vizibilitatea și utilizarea patrimoniului cultural european în mediul digital(21),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 6 mai 2003 privind accesibilitatea infrastructurii culturale și a activităților culturale pentru persoanele cu handicap(22),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 iunie 2016 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” (JOIN(2016)0029),

–  având în vedere raportul Comisiei privind punerea în aplicare a agendei europene pentru cultură (COM(2010)0390),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (COM(2010)0183),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al patrimoniului cultural (2018) (COM(2016)0543),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (COM(2012)0537),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 privind conținutul în cadrul pieței unice digitale (COM(2012)0789),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iulie 2014, intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european” (COM(2014)0477),

–  având în vedere raportul din 2012 al grupului de lucru al experților din statele membre UE privind accesul la cultură,

–  având în vedere rezultatele sondajelor Eurobarometru nr. 399 „Accesul și participarea la cultură” și nr. 466 „Patrimoniul cultural”,

–  având în vedere rezultatele anchetelor statistice ale Eurostat („statisticile privind cultura”) pentru 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0169/2018),

A.  întrucât articolul 27 din Declarația universală a drepturilor omului prevede că „orice persoană are dreptul de a participa în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui”; întrucât accesul la cultură și la posibilități de expresie creativă este important pentru existența unei societăți democratice bazate pe libertatea de exprimare și pe egalitate;

B.  întrucât Convenția de la Faro recunoaște dreptul la patrimoniul cultural și solicită promovarea dezvoltării unor metode inovatoare de gestionare a patrimoniului, astfel încât autoritățile publice să poată coopera cu alți actori, inclusiv cu asociații și persoane private;

C.  întrucât articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene solicită respectarea diversității culturale și articolul 25 recunoaște dreptul persoanelor în vârstă de a participa la viața culturală;

D.  întrucât cultura are un impact puternic asupra promovării, înțelegerii și dezvoltării solidarității între comunitățile europene și cele transeuropene;

E.  întrucât constituțiile celor mai multe state membre ale UE se referă în mod direct sau indirect la cultură și la accesul la aceasta;

F.  întrucât UE poate completa și încuraja politicile culturale, în timp ce, în conformitate cu articolul 167 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), autoritățile de la nivel național, regional și local rămân principalele organisme responsabile cu definirea politicilor culturale în UE, în conformitate cu principiul subsidiarității;

G.  întrucât orice tip de barieră care împiedică accesul și participarea deplină a persoanelor sau a comunităților la procesele culturale și la ecosistemele culturale inhibă dezvoltarea unei societăți cu adevărat democratice și incluzive;

H.  întrucât cultura le oferă cetățenilor europeni posibilități sporite de dezvoltare a abilităților personale, sociale, creative și interculturale;

I.  întrucât, potrivit estimărilor ONU, jumătate din populația globului, și anume 3,5 miliarde de oameni, locuiesc în prezent în orașe; întrucât, până în 2030, aproape 60 % din populația mondială va trăi în mediul urban; întrucât este, prin urmare, necesar să se stabilească strategii care să cuprindă politici eficiente pentru a soluționa problemele încă prezente și să se prevadă timp suficient pentru a face modificări pentru a crea spații urbane cu adevărat favorabile incluziunii;

J.  întrucât Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea de-a lungul vieții(23) enumeră cunoștințele culturale și expresia culturală în rândul competențelor de bază care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, cetățenia activă, incluziunea socială și ocuparea forței de muncă;

K.  întrucât în comunicarea Comisiei din 10 mai 2007 intitulată „Agenda europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare” (COM(2007)0242) s-a subliniat că este necesar să se faciliteze accesul la cultură și la opere culturale, precum și să se promoveze diversitatea culturală;

L.  întrucât viitorul inovării culturale în UE depinde de investițiile în resurse, cunoștințe și talente creative;

M.  întrucât Planul de lucru în domeniul culturii (2015-2018) adoptat de Consiliu în decembrie 2014 identifică printre priorități accesul la cultură și caracterul incluziv al acesteia, precum și promovarea diversității culturale;

N.  întrucât unul dintre obiectivele UE și ale statelor sale membre ar trebui să fie reducerea inegalităților sociale și economice pentru a promova o societate incluzivă în cadrul căreia toată lumea poate să participe; întrucât un sector cultural puternic, dinamic și diversificat este esențial pentru o societate incluzivă;

O.  întrucât participarea la activități culturale reprezintă o modalitate de a crea un sentiment de apartenență la o societate; întrucât construirea unei identități sociale este strâns legată de participarea culturală; întrucât participarea la activități culturale poate contribui la creșterea stimei de sine și a calității vieții, în special a persoanelor care se confruntă cu o formă de marginalizare din cauza șomajului sau a unei boli sau din orice alt motiv;

P.  întrucât un sector cultural incluziv este un sector care permite tuturor să se bucure de aceleași posibilități de participare și de dezvoltare a aptitudinilor lor creative, indiferent de contextul socioeconomic, cultural sau religios și indiferent de orice dizabilitate;

Q.  întrucât, în multe regiuni, bibliotecile publice și instituțiile culturale comunitare sunt frecvent vizitate de cetățeni și, de multe ori, sunt singurele puncte de acces la informații și la cultură, în special în zonele rurale sau îndepărtate;

R.  întrucât noile tehnologii digitale pot avea o influență foarte mare asupra gestionării sectorului cultural și asupra dialogului, precum și asupra creării unui nou public și asupra diseminării activităților culturale;

S.  întrucât noile tehnologii digitale și platforme online oferă oportunități-cheie pentru creșterea ratelor de participare și de creație culturală;

T.  întrucât persoanele din țări terțe sunt subreprezentate în diverse domenii culturale în UE; întrucât la fel se întâmplă și cu persoanele cu dizabilități;

U.  întrucât raportul grupului de lucru al experților din statele membre UE privind accesul la cultură(24) definește accesul prin prisma a ceea ce permite unor noi categorii de public să beneficieze de oferta culturală disponibilă; întrucât acest lucru presupune atragerea unor noi categorii de public sau de cetățeni și apropierea lor de patrimoniul cultural și de alte resurse culturale;

V.  întrucât tehnologiile digitale au schimbat modalitățile în care publicul accesează, produce, difuzează și utilizează conținutul cultural;

W.  întrucât platforma „Europeana”, lansată în 2008, a devenit un proiect cultural european comun care facilitează accesul digital la patrimoniul cultural al Europei;

X.  întrucât unul dintre obiectivele specifice ale programului „Europa creativă” este captarea de noi categorii de public și îmbunătățirea accesului la producțiile culturale și creative din Uniune și din afara acesteia, cu un accent deosebit pe copii, tineri, persoanele cu dizabilități și grupurile subreprezentate;

Y.  întrucât există inițiative la nivel comunitar și în statele membre care vizează asigurarea unui acces mai bun la infrastructura culturală și la activitățile culturale pentru persoanele cu dizabilități;

Z.  întrucât diversitatea procedurilor și sistemelor fiscale în cadrul UE creează dificultăți pentru mobilitatea artiștilor și a lucrătorilor din sectorul cultural în general, întrucât generează o birocrație excesivă, care este deseori disproporționată comparativ cu veniturile modeste obținute efectiv din activitățile lor;

AA.  întrucât elaborarea de statistici culturale fiabile, comparabile și actualizate, care stau la baza elaborării unor politici culturale solide, este una dintre prioritățile transversale ale planului de lucru în domeniul culturii pentru perioada 2015-2018, care subliniază potențialul economic al industriilor culturale și creative și impactul acestora asupra bunăstării sociale;

AB.  întrucât accesul la cercetări calitative și la resurse de date comparative permite monitorizarea și analizarea eficace a impactului cultural, economic și social al politicilor culturale;

AC.  întrucât cultura contribuie la promovarea unei societăți bazate pe cunoștințe, pe împărtășirea experiențelor și pe o istorie universală comună;

AD.  întrucât aproximativ 8,4 milioane de persoane sunt angajate în sectorul cultural în UE (3,7 % din totalul forței de muncă)(25) și întrucât deocamdată potențialul acestora în ceea ce privește creșterea economică nu este încă pe deplin realizat;

AE.  întrucât persoanele care încearcă să contribuie prin producția culturală la exprimarea propriei identități și să extindă accesul la cultură, dezvoltându-l în mod sustenabil, se confruntă cu dificultăți și provocări,

Accesul și participarea la cultură

1.  subliniază că recunoaște accesul la cultură ca un drept fundamental al tuturor cetățenilor, în conformitate cu articolul 27 din Declarația universală a drepturilor omului, care recunoaște participarea la viața culturală ca fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului; subliniază, de asemenea, că acest drept este consacrat în Convenția de la Faro, care recunoaște dreptul de participare la viața culturală și subliniază rolul patrimoniului cultural în construirea unei societăți pașnice și democratice; invită, prin urmare, statele membre semnatare să accelereze procesul de ratificare și celelalte state, care nu sunt parte la convenție, să o semneze, profitând de ocazia unică oferită de Anul european al patrimoniului cultural;

2.  reamintește importanța aplicării cuprinzătoare a conceptului de accesibilitate și valoarea sa ca instrument pentru a garanta că orice persoană care este utilizatoare de cultură și de locuri și inițiative culturale este avută în vedere în accepțiunea sa cea mai largă și completă și că, prin urmare, se ține seama de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități, pentru a garanta că acestea se bucură de șanse egale, de o veritabilă incluziune socială și de o participare activă în societate;

3.  insistă asupra importanței incontestabile a unui sector cultural activ și accesibil pentru dezvoltarea unei societăți favorabile incluziunii și pentru consolidarea unui set comun de valori universale și a cetățeniei europene active, care sunt fundamentale pentru a permite cetățenilor să participe la viața publică de o manieră fructuoasă și plină de sens, promovând totodată patrimoniul cultural al Europei și dezvoltând diversitatea culturală și lingvistică europeană; invită, prin urmare, statele membre și Uniunea Europeană, în cadrul sferei lor de competență, să dezvolte și să pună în aplicare măsurile specifice necesare pentru a garanta accesul și participarea la viața culturală;

4.  susține că incluziunea și diversitatea ar trebui să facă parte integrantă din planificare, dezvoltarea organizațională și procesul de recrutare în sectorul cultural la nivel european, național și regional; de asemenea, încurajează statele membre să monitorizeze sistematic măsurile care urmăresc acest obiectiv;

5.  reamintește importanța rolului UE în promovarea și facilitarea unei mai bune coordonări a politicilor culturale la toate nivelurile; constată că numai pe această bază va fi posibil pentru operatorii din UE să elaboreze o politică cuprinzătoare și eficace pentru a promova accesul și participarea la cultură și să desemneze cultura drept un element esențial al proiectului de integrare europeană;

6.  consideră că accesul la cultură și participarea culturală reprezintă un aspect transversal și, prin urmare, subliniază importanța coordonării politicilor culturale cu alte domenii de politică, cum ar fi educația, politica socială, economică, regională, internațională, digitală și în domeniul mass-media;

7.  recomandă ca statele membre să dezvolte o strategie de acțiune culturală orientată către copii și tineri;

8.  recunoaște că promovarea și realizarea accesului incluziv și semnificativ la cultură reprezintă una dintre prioritățile de pe agenda politică și solicită integrarea aspectelor legate de accesibilitate și de participarea culturală în alte domenii de politică, dat fiind că aceasta va avea nu doar o contribuție pozitivă la aceste domenii, ci și un impact asupra cooperării transsectoriale și sinergice în spiritul articolului 167 din TFUE;

9.  subliniază că compendiul de politici culturale naționale, astfel cum este conceput și gestionat de Consiliul Europei și o platformă de experți, a fost un instrument foarte util pentru politicile culturale din Europa și nu numai; regretă, cu toate acestea, că începând din 2011, s-au înregistrat puține progrese în ceea ce privește colectarea de date și, mai ales, analiza datelor și recomandă, prin urmare, Consiliului să realizeze o revizuire a conținutului actual, incluzând nivelurile locale și regionale ale politicilor culturale;

10.  subliniază că conceptele de acces și participare la cultură sunt strâns legate între ele; consideră că strategiile de ameliorare a accesului și participării la cultură ar trebui să fie puse în aplicare printr-o identificare a grupurilor subreprezentate și elaborarea și punerea în aplicare de inițiative sau programe care au ca scop creșterea participării acestora și înlăturarea obstacolelor existente.

11.  subliniază că este necesar să se culeagă informații referitoare la participarea persoanelor cu dizabilități la activitățile culturale;

12.  regretă că barierele financiare continuă să împiedice cetățenii, în special pe cei care aparțin grupurilor celor mai defavorizate, să se bucure pe deplin de dreptul lor fundamental de a participa la viața culturală și de accesul la cultură, precum și că acest lucru frânează îndeplinirea efectivă a acestui drept fundamental;

13.  reamintește că este important să se dezvolte platforme pentru partajarea și schimbul de experiență la nivel regional, național și european;

14.  subliniază că este important să se garanteze o ofertă culturală de calitate pentru toți cetățenii, ca bază pentru promovarea unei cetățenii active, democratice și incluzive;

Obstacole financiare

15.  subliniază că finanțarea publică constantă și continuă joacă un rol fundamental în asigurarea unui peisaj cultural înfloritor și rămâne un instrument indispensabil pentru a sprijini activitățile culturale în UE, astfel încât acestea să își poată atinge potențialul economic, pentru a contribui la o creștere durabilă și la coeziunea socială, precum și pentru a finanța infrastructura culturală; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre ca, în limitele sferelor lor de competență, să aloce o parte corespunzătoare din bugetele lor sprijinului public acordat culturii și să consolideze sinergiile cu FEDER și alte fonduri de sprijin culturale, inclusiv cu programe care favorizează cercetarea și inovarea și cu instrumentele disponibile ale politicii de coeziune;

16.  invită Comisia și statele membre să se asigure că finanțarea publică destinată culturii nu va fi redusă, indiferent de eventualele dificultăți economice viitoare cu care s-ar putea confrunta un stat membru;

17.  regretă că problemele economice au condus în general - și continuă prea des să conducă - în primul rând la reducerea cheltuielilor publice în domeniul culturii și au un impact negativ asupra bugetelor pentru activități culturale;

18.  reamintește că investițiile în sectoarele culturale și creative reprezintă o modalitate de a debloca potențialul important și încă subevaluat al acestor sectoare de a încuraja diversitatea culturală și inovația socială, generând, în același timp, creștere economică și locuri de muncă, precum și că aceste investiții au un impact direct și asupra dezvoltării de noi competențe, asupra digitalizării, antreprenoriatului, inovării și elaborării de noi modele de afaceri, consolidând, în același timp, competitivitatea sectoarelor culturale și creative europene, profitând de oportunități și obținând acces la noi oportunități, piețe și categorii de public la nivel internațional; consideră, prin urmare, că sectorul privat joacă un rol decisiv, complementar investițiilor publice, și invită statele membre să ia în calcul aplicarea unor măsuri legislative care să prevadă un credit fiscal pentru contribuțiile bănești ale entităților private destinate sprijinirii culturii;

19.  subliniază că fragmentarea, valoarea adăugată redusă și activitățile multor femei și bărbați care desfășoară o activitate independentă în sectorul creativ, întrucât aceste activități sunt considerate în general profesii interesante, nu trebuie să aibă ca efect transformarea industriei culturale/creative într-un model pentru munca prost plătită sau cu protecție socială slabă; propune, prin urmare, elaborarea unor procese de revizuire solide pentru munca de calitate în sectorul creativ;

20.  subliniază că accesul public la bunurile și serviciile culturale, precum și sprijinirea producției și expresiei culturale consolidează economia creativă, contribuind la dezvoltarea țării în cauză;

21.  subliniază că problema lipsei finanțării industriilor culturale s-ar reduce cu ajutorul stimulentelor fiscale pentru activitatea privată de mecenat;

22.  atrage atenția asupra problemelor legate de impozitarea venitului obținut la nivel internațional cu care se confruntă artiștii din întreaga Europă și, prin urmare, recomandă un model standard care să fie în avantajul angajaților și al persoanelor care desfășoară o activitate independentă și care să prevină dubla impozitare;

23.  solicită realizarea de investiții în microîntreprinderi, astfel încât să se stimuleze creativitatea și inovarea, promovându-se astfel dezvoltarea regională și locală;

24.  subliniază faptul că prețul ridicat al bunurilor și serviciilor culturale reprezintă una dintre barierele în calea participării la cultură, subliniate de către respondenții la sondajele Eurobarometru și Eurostat(26); recomandă ferm ca, în acest context, statele membre și regiunile să introducă acțiuni care să vizeze un public specific, în special studenții, familiile numeroase și persoanele în vârstă, cu scopul de a elimina barierele financiare din calea accesului;

25.  subliniază că costurile ridicate de asigurare pentru obiectele de expoziție și spectacole sunt, de asemenea, responsabile pentru prețul ridicat al biletelor de intrare în muzee, teatre și galerii și deseori fac să fie imposibil pentru structurile mai mici să își dezvolte programe în funcție de publicul și de ambiția lor, o situație care duce la un decalaj tot mai mare între structurile mai mici care sunt aproape de publicul lor și instituțiile mai mari, recunoscute la nivel internațional;

26.  insistă asupra rolului pe care politicile fiscale adecvate destinate sectoarelor culturale și creative îl pot juca în îmbunătățirea accesului și participării la cultură; constată, cu toate acestea, că sprijinul indirect pentru patrimoniul cultural prin introducerea unor rate reduse de TVA nu poate înlocui subvențiile directe; solicită o mai bună coordonare a politicilor culturale naționale și a ratelor de TVA, acesta fiind un instrument de stimulare a participării culturale;

27.  reamintește că este important ca statele membre să analizeze posibilitatea unei politici fiscale mai coerente în ceea ce privește veniturile lucrătorilor din sectorul cultural și ale artiștilor, care petrec perioade scurte de timp în diverse țări și, astfel, pot fi supuși unor norme și proceduri administrative diferite pentru fiecare spectacol, atelier sau reședință; sugerează că o armonizare minimă pentru a sprijini mobilitatea artiștilor și lucrătorilor din sectorul cultural ar trebui considerată o prioritate pentru a încuraja diversitatea creației și culturii în întreaga UE și în afara acesteia, în loc să se creeze obstacole sub forma unor cerințe birocratice disproporționate față de veniturile reale obținute în urma activităților culturale;

28.  încurajează statele membre și instituțiile publice să investească în descentralizarea expunerii activităților culturale, fie prin crearea de infrastructuri în regiunile îndepărtate, fie prin diverse expoziții culturale temporare; încurajează instituțiile culturale private să investească, de asemenea, în descentralizarea geografică;

29.  salută propunerea de modificare a Directivei TVA, care ar permite statelor membre să aplice aceeași rată de TVA pentru publicațiile electronice și cele tipărite; consideră că diferența dintre ratele de TVA pentru publicațiile tipărite și cele electronice este anacronică și nesustenabilă în era digitală; solicită Consiliului să adopte propunerea Comisiei cu privire la acest aspect fără întârzieri nejustificate;

30.  subliniază importanța reconcilierii dintre viața privată și cea profesională pentru a se bucura de diverse activități culturale, precum și pentru a avea acces și a participa la acestea;

Obstacolele și provocările educaționale

31.  subliniază că nivelul de educație este unul dintre cei mai importanți factori cu un impact semnificativ asupra nivelului de participare la cultură; subliniază că un nivel mai ridicat de educație înseamnă o participare mai mare la evenimentele culturale(27); subliniază că educația în științele umane, învățarea limbilor străine în școală și educația culturală fac parte integrantă din educația generală, contribuie la reducerea decalajelor sociale și, prin urmare, necesită același nivel de finanțare ca disciplinele STIM;

32.  subliniază că cunoștințele sunt concepute ca produs al interacțiunilor culturale care acționează asupra indivizilor care incorporează o amprentă culturală și îi reflectă;

33.  încurajează o abordare interactivă și incluzivă bazată pe comunitate în ceea ce privește dezvoltarea politicilor culturale și educaționale pentru a spori interesul și participarea culturală, a promova patrimoniul cultural al Europei și a dezvolta diversitatea culturală și lingvistică europeană;

34.  constată că lipsa de interes este una dintre obstacolele la participarea culturală cel mai frecvent menționate de către respondenții la sondajele Eurobarometru și Eurostat(28); subliniază, în acest context, că sprijinirea cererii, înțeleasă ca stimularea interesului și a cunoașterii culturii prin educație formală, nonformală și informală, ar trebui să fie o prioritate în ceea ce privește îmbunătățirea accesului și participării la cultură;

35.  recomandă generalizarea legitimației europene de student și includerea accesului gratuit la instituțiile culturale din UE printre avantajele pe care le prezintă;

36.  reamintește rolul fundamental al școlii și al familiei ca platforme-cheie pentru contactul tinerilor cu cultura și definirea nevoilor și a competențelor culturale; invită statele membre să ia măsuri pentru o mai mare integrare a educației culturale și artistice în programa școlară, atât în cazul educației formale, cât și în cazul celei informale;

37.  subliniază că este important ca statele membre, în strânsă colaborare cu autoritățile regionale și locale și cu ajutorul finanțării și/sau subvențiilor, să asigure formarea în domeniul muzical în instituțiile publice de învățământ;

38.  recomandă ca statele membre să considere educația ca una cele mai importante activități din domeniul cultural, întrucât promovarea cererii înseamnă, în primul rând, asigurarea competențelor și cunoștințelor care le permit oamenilor să aprecieze arta; reamintește că cultivarea interesului pentru cultură e mai eficientă dacă are loc la vârste fragede și consideră că, din acest motiv, cultura ar trebui să beneficieze de o importanță mai mare în programele școlare, fiind necesar să se disponibilizeze mai multe resurse umane și materiale pentru a atinge acest obiectiv; propune să li se ofere școlilor fonduri pentru vizite la muzee și alte instituții culturale, dat fiind că acest lucru ar promova interesul pentru cultură și participarea tinerilor și, simultan, ar asigura resurse suplimentare pentru instituțiile culturale;

39.  subliniază importanța sistemelor de învățământ public pentru asigurarea primului contact al copiilor cu diversitatea universului cultural, contribuind astfel la formarea unui nou public și la diseminarea culturii; subliniază, de asemenea, că este important ca diferitele instituții culturale să dezvolte parteneriate cu instituțiile locale de învățământ la nivel local, regional și național;

40.  încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să sprijine programele extrașcolare de educație culturală pentru toți, în special pentru copiii și tinerii defavorizați, prin intermediul unor programe care să aibă ca obiectiv asigurarea primului contact al acestora cu diverse forme de expresie artistică sau care facilitează familiarizarea lor cu patrimoniul cultural existent;

41.  subliniază rolul important jucat de instituțiile culturale locale, inclusiv de centrele culturale și de biblioteci, care sunt actori-cheie pentru depășirea barierelor la accesul și participarea la cultură; invită, prin urmare, statele membre să sprijine în mod activ astfel de instituții culturale;

42.  solicită o mai mare apreciere și înțelegere a rolului social jucat de bibliotecile publice și de instituțiile culturale comunitare, în special în regiunile rurale sau îndepărtate, nu numai prin majorarea finanțării publice, ci și prin crearea de parteneriate, dotarea lor cu mijloace TIC adecvate și asigurarea unor resurse umane cu acces la formare, transformându-le, astfel, în instituții capabile să îmbunătățească viața oamenilor și să contribuie la dezvoltarea locală;

43.  subliniază că încheierea de parteneriate este esențială pentru atragerea unui public potențial spre activitățile artistice și că acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin intermediul cooperării cu organizații care reprezintă studenții, migranții sau persoanele cu dizabilității, astfel încât să se răspundă în mod corespunzător intereselor și nevoilor lor;

44.  subliniază că este important să se sprijine inițiativele de la nivel național, regional și local care promovează contactele, colaborarea și schimbul de experiență între artele tradiționale, instituțiile culturale și diversele organizații multiculturale sau ale minorităților, precum și între sectoarele culturale profesioniste și de amatori;

45.  recomandă elaborarea unei strategii coerente pentru sprijinirea proiectelor educaționale propuse de instituțiile culturale; subliniază că aceste proiecte sunt instrumente care sprijină și ameliorează contactul cu cultura, competențele culturale și cunoștințele multiculturale, acționând astfel ca un punct de plecare pentru implicarea pe termen lung a publicului în activitățile culturale;

46.  încurajează statele membre să creeze programe de ocupare a timpului liber pentru tineri în instituțiile culturale;

47.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a garanta accesul mai larg la instituțiile culturale și pentru a dezvolta o strategie europeană cuprinzătoare cu privire la accesul la spațiile publice, în special cu privire la cultura în mediul urban construit, cum ar fi în cazul muzeelor, teatrelor, cinematografelor, bibliotecilor, sălilor de concert etc.;

48.  îndeamnă statele membre să încurajeze crearea de burse de studiu sau de stagiu, pentru studenții care au legături cu sistemul public sau privat de învățământ, în instituțiile culturale sau de management cultural;

Obstacole structurale

49.  atrage atenția asupra ratelor adesea scăzute de participare în rândul populației rurale, care sunt condiționate structural(29) și, în acest context, asupra rolului micilor centre culturale locale, infrastructurii de transport și sprijinirii turismului cultural sustenabil pentru facilitarea accesului la instituțiile culturale;

50.  subliniază că patrimoniul cultural european este unic în lume datorită diversității și bogăției sale și că turismul cultural are un potențial uriaș de a contribui la o economie sustenabilă, precum și de a promova coeziunea și incluziunea socială; invită, prin urmare, statele membre să își intensifice eforturile și investițiile pentru a elabora o politică sustenabilă și pe termen lung în domeniul turismului cultural;

51.  solicită investiții mai mari în sectorul cultural pentru a dinamiza economiile locale și a contribui la turismul cultural; ia act de faptul că turismul cultural, în sinergie cu știința, sectorul primar și centrele de artizanat și cele industriale, precum și cu mobilitatea, sunt factori decisivi pentru crearea unei Europe mai apropiate și mai umaniste;

52.  propune realizarea unor investiții mai mari în ceea ce privește accesul la cultură pentru regiunile ultraperiferice, regiunile montane și îndepărtate, astfel încât să se creeze oportunități culturale descentralizate;

53.  constată necesitatea unor acțiuni suplimentare în vederea îmbunătățirii accesului la o infrastructură culturală fără bariere tehnologice sau fizice, precum și a accesului la activitățile culturale și la mass-media cu conținut cultural pentru persoanele cu dizabilități; invită statele membre și Comisia ca, în cadrul sferelor lor de competență, să continue să depună eforturi pentru integrarea persoanelor cu dizabilități prin intermediul culturii și al eliminării obstacolelor existente;

54.  recunoaște că sunt necesare metode participative de gestionare a patrimoniului cultural, bazate pe o abordare centrată pe comunitățile locale, pentru a intercepta cererea și a implica segmente mai mari ale publicului, ținând seama în special de tineri, persoanele cu dizabilități și grupurile subreprezentate și marginalizate;

55.  invită statele membre și instituțiile culturale aflate care depind de ele să se asigure că oferta culturală este accesibilă tuturor, luând măsuri specifice pentru anumite grupuri de populație, cum ar fi copiii și tinerii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități sau migranții, printre altele;

56.  atrage atenția că sunt necesare investiții mai mari din partea statelor membre în implementarea codului universal de lectură tactilă și de scriere (sistemul Braille) în cele mai variate infrastructuri și tehnologii culturale; solicită investiții mai mari în producția de cărți, reviste și ziare în format audio, precum și în utilizarea limbajului semnelor în producțiile de teatru;

57.  subliniază necesitatea de a elimina obstacolele din calea mobilității artiștilor și a profesioniștilor din domeniul cultural, în special obstacolele fiscale; subliniază impactul acestor activități asupra diversificării ofertei culturale din Europa; salută programul Europa creativă pentru că acesta contribuie la succesul mobilității culturale și a profesioniștilor din acest sector, precum și pentru că stimulează diseminarea unor evenimente și proiecte culturale de calitate;

58.  reamintește că obstacolele în calea accesului la cultură se fac simțite mai mult la nivel local, motiv pentru care trebuie consolidate investițiile în diverse proiecte de mobilitate culturală cu scopul de a permite dezvoltarea și coeziunea comunităților locale;

59.  îndeamnă Comisia să considere mobilitatea artiștilor europeni și a celor proveniți din țări terțe o plus-valoare în ceea ce privește promovarea păcii, împărtășirea viziunilor și deconstrucția stereotipurilor sociale și culturale;

60.  reamintește că barierele lingvistice pot avea un efect negativ asupra cererii din domeniul cultural și solicită, prin urmare, un nivel mai ridicat de multilingvism în producțiile culturale;

61.  recomandă ca statele membre să adopte măsurile necesare pentru a facilita transportul și accesul la instituțiile culturale pentru persoanele cu dizabilități și pentru persoanele cu mobilitate redusă;

Obstacolele și provocările digitale

62.  își manifestă convingerea că instrumentele digitale, dacă sunt utilizate și implementate corect și dacă sunt însoțite de un nivel coerent de alfabetizare digitală, pot contribui la înlăturarea obstacolelor din calea accesului la cultură cauzate de factori cum ar fi poziția geografică nefavorabilă, dizabilitățile, mediul social, limba și lipsa de timp sau de resurse financiare; subliniază că, fără ca acest lucru să implice retragerea investițiilor în descentralizarea geografică a activităților culturale, instrumentele digitale pot ajuta, de asemenea, la depășirea barierelor mentale sau sociale; consideră, prin urmare, că, în acest context, educația digitală ar trebui să facă parte din procesul de învățare de la o vârstă fragedă, astfel încât să se dezvolte cunoștințe și competențe adecvate;

63.  recomandă Comisiei să elaboreze o strategie digitală coerentă, orientată către infrastructurile și activitățile culturale, pentru a consolida capacitățile acestora;

64.  ia act de problema excluziunii digitale și subliniază necesitatea de a combate acest fenomen; reamintește, în acest context, că digitalizarea obligă instituțiile culturale și de învățământ și beneficiarii înșiși să dobândească noi competențe, abilități și cunoștințe; subliniază, în special, necesitatea de a dezvolta competențele necesare pentru utilizarea noilor tehnologii digitale în instituțiile culturale și de a le adapta la provocările reprezentate de schimbările tehnologice;

65.  subliniază faptul că digitalizarea și accesibilitatea on-line ale materialelor culturale în Europa ar trebui să se realizeze cu respectarea deplină a drepturilor creatorilor și a drepturilor de proprietate intelectuală; consideră că, în această privință, drepturile de proprietate intelectuală nu ar trebui să stea în calea obiectivului public general de a crește accesul la conținutul creativ, la informații și la cunoștințe și de a favoriza difuzarea acestora; insistă, de asemenea, asupra nevoii urgente de a se asigura un mediu digital sigur, care să permită artiștilor și creatorilor să fie remunerați în mod corespunzător pentru activitatea lor și de a se asigura o remunerație corectă pentru accesul transfrontalier;

66.  solicită Comisiei să acorde în continuare prioritate unor abordări inovatoare în ceea ce privește lărgirea și implicarea publicului, inclusiv prin intermediul noilor tehnologii, în cadrul programelor UE, în special al programului Europa Creativă și al formelor pe care acesta le va lua în viitor;

67.  invită statele membre să țină seama de evoluția publicului în cadrul strategiilor lor culturale și digitale și să sprijine utilizarea tehnologiilor digitale pentru a facilita accesul la conținut cultural;

68.  recunoaște contribuția adusă de platforma Europeana și de instituțiile statelor membre la digitalizarea și accesibilitatea conținutului cultural; solicită ca, în contextul Anului european al patrimoniului cultural, să se acorde un sprijin continuu și să se asigure resurse mai bune pentru acest proiect și pentru promovarea accesului public la resursele și serviciile din domeniul patrimoniului cultural digital; solicită o veritabilă restructurare a site-ului, pentru a se conforma mai bine tehnologiilor avansate, precum și o adevărată politică de comunicare care să se ridice la nivelul bogăției conținutului acumulat pe site;

69.  subliniază nevoia de a culege și gestiona date culturale în contextul beneficiarilor digitali pentru a le permite organizațiilor culturale să înțeleagă mai bine nevoile beneficiarilor și să dezvolte o abordare coerentă în ceea ce privește publicul digital;

70.  observă că conținutul cultural joacă un rol esențial în procesul de acceptare de către publicul larg a noilor tehnologii utilizate, precum și în ceea ce privește dezvoltarea competențelor digitale și a nivelului de alfabetizare mediatică al cetățenilor europeni;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 142.
(2) JO C 93, 9.3.2016, p. 95.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0486.
(4) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 25.
(5) JO C 125 E, 22.5.2008, p. 223.
(6) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 135.
(7) JO C 98 E, 23.4.2004, p. 179.
(8) JO C 11, 12.1.2018, p. 55.
(9) JO C 316, 22.9.2017, p. 88.
(10) JO C 11, 12.1.2018, p. 16.
(11) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 32.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0233.
(13) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 16.
(14) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 9.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2017)0474.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2017)0062.
(17) JO L 347, 20.12.2013, p. 221.
(18) JO C 287, 29.11.2007, p. 1.
(19) JO C 463, 23.12.2014, p. 4.
(20) JO C 172, 27.5.2015, p. 13.
(21) JO C 212, 14.6.2016, p. 9.
(22) JO C 134, 7.6.2003, p. 7.
(23) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(24) Raportul intitulat „Politici și bune practici în artele publice și în instituțiile culturale pentru a promova un acces mai bun și o participare mai largă la cultură”, octombrie 2012.
(25) Eurostat, Statistici culturale - ocuparea forței de muncă în sectorul cultural (2017), http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Culture_statistics_-_cultural_employment
(26) Eurobarometru 399.
(27) Eurostat, Culture Statistics, ediția 2016, pp. 116-136. Eurostat (date din Sondajul UE din 2015 privind veniturile și condițiile de viață (UE-SILC)).
(28) Sondajul Eurobarometru 399, Eurostat (date din Sondajul UE din 2015 privind veniturile și condițiile de viață (UE-SILC)).
(29) Eurostat (date din Sondajul UE din 2015 privind veniturile și condițiile de viață (UE-SILC)).


Test de proporționalitate înainte de adoptarea unei noi reglementări referitoare la profesii ***I
PDF 326kWORD 46k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii (COM(2016)0822 – C8-0012/2017 – 2016/0404(COD))
P8_TA(2018)0263A8-0395/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0822),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 46, articolul 53 alineatul (1) și articolul 62 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0012/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Bundestagul german, Bundesratul german, Adunarea Națională a Franței, Senatul Franței și Consiliul Federal al Austriei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0395/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 iunie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/958.)

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 43.


Utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri ***I
PDF 368kWORD 55k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 14 iunie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2006/1/CE privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri (COM(2017)0282 – C8-0172/2017 – 2017/0113(COD))(1)
P8_TA(2018)0264A8-0193/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Utilizarea vehiculelor închiriate poate reduce costurile întreprinderilor care transportă mărfuri pe cont propriu sau contra cost în numele unui terț și, în același timp, poate spori flexibilitatea operațională. Prin urmare, aceasta poate să contribuie la o creștere a productivității și competitivității întreprinderilor în cauză. În plus, dat fiind că vehiculele închiriate sunt în general mai noi decât media parcului auto, ele sunt totodată mai sigure și mai puțin poluante.
(2)  Utilizarea vehiculelor închiriate poate reduce costurile întreprinderilor care transportă mărfuri pe cont propriu sau contra cost în numele unui terț și, în același timp, poate spori flexibilitatea operațională. Prin urmare, aceasta poate să contribuie la o creștere a productivității și competitivității întreprinderilor în cauză. În plus, dat fiind că vehiculele închiriate sunt în general mai noi decât media parcului auto, ele pot fi adesea mai sigure și mai puțin poluante.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Directiva 2006/1/CE nu le permite întreprinderilor să beneficieze pe deplin de avantajele utilizării vehiculelor închiriate. Directiva menționată le permite statelor membre să restricționeze utilizarea de către întreprinderile lor a vehiculelor închiriate cu o masă totală maximă autorizată de mai mult de șase tone pentru operațiunile pe cont propriu. În plus, statele membre nu sunt obligate să permită utilizarea unui vehicul închiriat pe teritoriile lor, în cazul în care vehiculul a fost înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația dintr-un alt stat membru decât cel de stabilire a întreprinderii care l-a închiriat.
(3)  Directiva 2006/1/CE nu le permite întreprinderilor să beneficieze pe deplin de avantajele utilizării vehiculelor închiriate. Directiva menționată le permite statelor membre să restricționeze utilizarea de către întreprinderile stabilite pe teritoriile lor a vehiculelor închiriate cu o masă totală maximă autorizată de mai mult de șase tone pentru operațiunile pe cont propriu. În plus, statele membre nu sunt obligate să permită utilizarea unui vehicul închiriat pe teritoriile lor, în cazul în care vehiculul a fost înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația dintr-un alt stat membru decât cel de stabilire a întreprinderii care l-a închiriat.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Statele membre nu ar trebui să poată restrânge utilizarea pe teritoriul lor a unui vehicul închiriat de o întreprindere stabilită legal pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca vehiculul să fie înregistrat și să respecte standardele de funcționare și cerințele de siguranță sau să fie pus în circulație în conformitate cu legislația oricărui stat membru și autorizat pentru funcționare de către statul membru în care este stabilită întreprinderea responsabilă.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)  Nivelul de impozitare a transportului rutier încă variază considerabil în cadrul Uniunii. Prin urmare, anumite restricții, care afectează la rândul lor indirect libertatea de a presta servicii de închiriere de vehicule, continuă să fie justificate pentru a evita denaturările fiscale. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a limita perioada de timp în care poate fi folosit pe teritoriul lor un vehicul închiriat într-un alt stat membru decât cel de stabilire al întreprinderii care îl închiriază.
(5)  Nivelul de impozitare a transportului rutier încă variază considerabil în cadrul Uniunii. Prin urmare, anumite restricții, care afectează la rândul lor indirect libertatea de a presta servicii de închiriere de vehicule, continuă să fie justificate cu scopul de a evita denaturările fiscale. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a limita, pe teritoriul lor, durata în care o întreprindere stabilită pe teritoriul lor poate utiliza vehicule închiriate înmatriculate sau puse în circulație în alt stat membru, sub rezerva condițiilor stabilite în prezenta directivă. Acestora ar trebui, de asemenea, să li se permită să limiteze numărul unor astfel de vehicule închiriate de o întreprindere stabilită pe teritoriul lor.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 5 a (nou)
(5a)  În vederea aplicării acestor măsuri, informațiile privind numărul de înmatriculare al vehiculului închiriat ar trebui furnizate în registrele electronice naționale ale statelor membre, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1071/2009. Autoritățile competente ale statului membru de stabilire care sunt informate cu privire la utilizarea unui vehicul pe care operatorul l-a închiriat și care este înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația dintr-un alt stat membru ar trebui să informeze autoritățile competente din celălalt stat membru cu privire la aceasta. În acest scop, statele membre ar trebui să utilizeze Sistemul de informare al pieței interne (IMI).
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)   Pentru a menține standardele operaționale, pentru a îndeplini cerințele de siguranță și pentru a asigura condiții de muncă decente pentru conducătorii auto, este important să se garanteze accesul transportatorilor la active și la infrastructura de sprijin direct în țara în care aceștia își desfășoară operațiunile.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 7
(7)  Punerea în aplicare și efectele prezentei directive ar trebui să fie monitorizate de Comisie și să fie documentate de către aceasta în cadrul unui raport. Orice acțiuni ulterioare în acest domeniu ar trebui analizate în lumina acestui raport.
(7)  Punerea în aplicare și efectele prezentei directive ar trebui să fie monitorizate de Comisie și să fie documentate de către aceasta în cadrul unui raport, cel mai târziu la trei ani de la data de transpunere a prezentei directive. Raportul ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător impactul asupra siguranței rutiere, asupra veniturilor fiscale și asupra mediului. Raportul ar trebui să evalueze, de asemenea, toate cazurile de încălcare a prezentei directive, inclusiv cazurile transfrontaliere. Necesitatea de a realiza acțiuni ulterioare în acest domeniu ar trebui analizată în lumina acestui raport.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a – subpunctul ii
Directiva 2006/1/CE
Articolul 2 – alineatul 1 – litera a
(a)  vehiculul să fie înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația unui stat membru;
(a)  vehiculul să fie înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația oricărui stat membru, inclusiv cu standarde operaționale și cerințe de siguranță;
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b
Directiva 2006/1/CE
Articolul 2 – alineatul 1 – litera b
(b)  se introduce următorul alineat (1a):
eliminat
„1a. În cazul în care vehiculul nu este înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația din statul membru în care este stabilită întreprinderea care închiriază vehiculul, statele membre pot limita perioada de utilizare a vehiculului închiriat pe teritoriile lor. Cu toate acestea, într-un astfel de caz, statele membre permit utilizarea vehiculului pentru o perioadă de cel puțin patru luni într-un an calendaristic. ”
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2006/1/CE
Articolul 3 – alineatul 1
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că întreprinderile lor pot utiliza vehicule închiriate pentru transportul rutier de mărfuri în aceleași condiții ca și vehiculele deținute de ele, cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 2.
1.   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că întreprinderile stabilite pe teritoriul lor pot utiliza vehicule închiriate pentru transportul rutier de mărfuri în aceleași condiții ca și vehiculele deținute de ele, cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 2.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2006/1/CE
Articolul 3 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Dacă vehiculul este înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația altui stat membru, statul membru de stabilire al întreprinderii poate:
(a)  să limiteze perioada în care vehiculul închiriat poate fi folosit pe teritoriul lor, cu condiția să permită utilizarea vehiculului închiriat timp de cel puțin patru luni consecutive în orice an calendaristic dat; în orice caz, se poate prevedea ca contractul de închiriere să nu depășească termenul stabilit de statul membru;
(b)  limitarea numărului de vehicule închiriate care pot fi utilizate de către orice întreprindere, cu condiția ca acestea să prevadă posibilitatea utilizării a cel puțin unui număr de vehicule reprezentând 25 % din totalul parcului de vehicule de marfă deținute de întreprindere la data de 31 decembrie a anului care precede cererea de autorizare; În cazul unei întreprinderi care deține un parc auto cu un număr de vehicule mai mare de unu și mai mic de patru, acesteia i se va permite să utilizeze cel puțin un astfel de vehicul închiriat.”
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 a (nou)
Directiva 2006/1/CE
Articolul 3 a (nou)
(2a)  se inserează următorul articol 3a:
„Articolul 3a
1.  Informațiile privind numărul de înmatriculare al unui vehicul închiriat sunt înregistrate în registrul electronic național, astfel cum este definit la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009*.
2.  Autoritățile competente ale statului membru de stabilire a unui operator, care sunt informate cu privire la utilizarea unui vehicul pe care operatorul l-a închiriat și care este înmatriculat sau pus în circulație în conformitate cu legislația dintr-un alt stat membru informează autoritățile competente din celălalt stat membru cu privire la aceasta.
3.  Cooperarea administrativă prevăzută la alineatul (2) se efectuează prin sistemul de informare al pieței interne (IMI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 **.
__________________
În ceea ce privește luarea în considerare la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 a extinderii informațiilor care urmează să fie înregistrate, astfel cum a propus Comisia.
** JO L 316, 14.11.2012, p. 1.”
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3
Directiva 2006/1/CE
Articolul 5 a – alineatul 1
Până la [se introduce data calculată la 5 ani de la expirarea termenului de transpunere a directivei], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și efectele prezentei directive. Raportul trebuie să conțină informații privind utilizarea vehiculelor închiriate într-un alt stat membru decât statul membru de stabilire a întreprinderii care le închiriază. Pe baza acestui raport, Comisia evaluează dacă este necesar să se propună măsuri suplimentare.
Până la [trei ani de la expirarea termenului de transpunere a directivei], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și efectele prezentei directive. Raportul trebuie să conțină informații privind utilizarea vehiculelor închiriate într-un alt stat membru decât statul membru de stabilire a întreprinderii care le închiriază. Raportul acordă o atenție deosebită impactului asupra siguranței rutiere și asupra veniturilor fiscale, inclusiv cazurilor de denaturare fiscală, precum și aplicării normelor privind cabotajul, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1072/2009. Pe baza acestui raport, Comisia evaluează dacă este necesar să se propună măsuri suplimentare.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1
Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de [se introduce data calculată la 18 luni de la intrarea în vigoare] cel târziu. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.
Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [20 de luni după data intrării în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0193/2018).


Obiecțiuni la un act delegat: Măsuri de conservare în domeniul pescuitului pentru protecția mediului marin în Marea Nordului
PDF 249kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 2 martie 2018 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2017/118 de instituire a unor măsuri de conservare în domeniul pescuitului pentru protecția mediului marin în Marea Nordului (C(2018)01194 – 2018/2614(DEA))
P8_TA(2018)0265B8-0299/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2018)01194),

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului(1), în special articolul 11 alineatul (2) și articolul 46 alineatul (5),

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2017/118 din 5 septembrie 2016 de instituire a unor măsuri de conservare în domeniul pescuitului pentru protecția mediului marin în Marea Nordului(2),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru pescuit,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât statele membre au obligația să ajungă la o stare ecologică bună a apelor marine până în 2020, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin)(3), iar articolul 2 alineatul (5) litera (j) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 impune ca politica comună în domeniul pescuitului să contribuie la realizarea acestui obiectiv;

B.  întrucât Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), în concluziile avizului său științific relevant(4), a exprimat o serie de preocupări în ceea ce privește eficacitatea măsurilor propuse pentru speciile și habitatele protejate și pentru integritatea fundului mării; întrucât aceste preocupări nu au fost reflectate pe deplin în considerentele din regulamentul delegat în curs de examinare;

C.  întrucât, în avizul său științific, CSTEP a remarcat, de asemenea, că cifrele referitoare la activitatea de pescuit în cauză, pe care se bazează măsurile propuse, sunt din perioada 2010-2012 și, prin urmare, ar putea fi depășite;

D.  întrucât numărul nedefinit de nave care ar urma să fie vizate de derogările parțial temporare menționate la articolele 3b, 3c și 3e din Regulamentul delegat (UE) 2017/118 al Comisiei, modificat prin regulamentul delegat în curs de examinare, ar putea avea un impact asupra eficacității măsurilor propuse;

E.  întrucât definiția conceptului de „unelte de pescuit alternative cu impact asupra fundului mării”, stabilită la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2017/118 al Comisiei, modificat prin regulamentul delegat în curs de examinare, trebuie să fie însoțită de precizări suplimentare; întrucât, în cazul în care se referă și la pescuitul cu impulsuri electrice, o astfel de definiție ar fi în contradicție cu mandatul de negociere adoptat de Parlament la 16 ianuarie 2018(5) în cadrul procedurii legislative ordinare pentru adoptarea unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind conservarea resurselor piscicole și protejarea ecosistemelor marine prin măsuri tehnice(6);

F.  întrucât impactul „uneltelor de pescuit alternative cu impact asupra fundului mării” propuse ar putea fi totuși considerabil mai mare decât cel al altor echipamente, care sunt parțial interzise (traulele daneze și năvoadele marine de fund);

G.  întrucât clauza de revizuire și de raportare din propunerea de act delegat nu se aplică noilor zone propuse și gestionării acestora, făcând astfel imposibilă o evaluare transparentă a eficacității măsurilor, în special a uneltelor alternative cu impact asupra fundului mării, care au fost testate recent,

1.  formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

3.  solicită Comisiei să prezinte un nou act delegat care să țină cont de preocupările menționate mai sus;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 22.
(2) JO L 19, 25.1.2017, p. 10.
(3) JO L 164, 25.6.2008, p. 19.
(4) Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) (2017) – Raportul celei de a 54-a reuniuni plenare (PLEN-17-01).
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0003.
(6) Procedura legislativă 2016/0074(COD).


Teritoriile georgiene ocupate la 10 ani de la invazia rusă
PDF 264kWORD 53k
Rezoluția Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la teritoriile ocupate georgiene la zece ani de la invazia rusă (2018/2741(RSP))
P8_TA(2018)0266RC-B8-0275/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE și semnat de Georgia și de Federația Rusă, precum și acordul de implementare din 8 septembrie 2008,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la acordurile de asociere/zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(2),

–  având în vedere Declarațiile comune ale Summiturilor Parteneriatului Estic, în special cea din 2017, de la Bruxelles,

–  având în vedere comunicările comune ale Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Politica europeană de vecinătate (PEV), în special Raportul din 18 mai 2017 privind punerea în aplicare a reexaminării PEV (JOIN(2017)0018) și documentul de lucru comun din 9 iunie 2017, intitulat „Parteneriatul estic - 20 de obiective pentru 2020: concentrarea pe prioritățile-cheie și rezultatele concrete” (SWD(2017)0300), precum și comunicarea din 2016 intitulată „O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din vecinătatea estică și, în special, Recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și SEAE privind Parteneriatul Estic, în perspectiva summitului din noiembrie 2017(3),

–  având în vedere trimiterea misiunii de monitorizare a UE (EUMM) în Georgia, la 15 septembrie 2008,

–  având în vedere Raportul misiunii internaționale independente de informare privind conflictul din Georgia din 2009, condusă de Heidi Tagliavini,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Georgia aniversează 100 de ani de la prima republică georgiană democrată, creată în 1918 și este mândră, în mod justificat, de realizările sale contemporane;

B.  întrucât UE susține categoric suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei în interiorul granițelor sale recunoscute internațional;

C.  întrucât, la 10 de ani după agresiunea militară a Rusiei în Georgia din august 2008, Federația Rusă continuă ocupația ilegală a teritoriilor georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud, subminând dreptul internațional și sistemul internațional bazat pe norme; întrucât așa-numitele acorduri de integrare și alianță dintre Rusia și Abhazia și Osetia de Sud, semnate în 2014 și 2015, sunt încălcări clare ale dreptului internațional, ale principiilor OSCE și ale angajamentelor internaționale ale Rusiei; întrucât Uniunea Europeană nu recunoaște cadrul așa-ziselor alegeri și referendumul organizat de separatiștii susținuți de Rusia în regiunile georgiene Abhazia și Osetia de Sud, în 2016 și 2017;

D.  întrucât UE își menține angajamentul ferm în favoarea soluționării pașnice a conflictului ruso-georgian, cu respectarea deplină a normelor și principiilor fundamentale ale dreptului internațional;

E.  întrucât Rusia își crește continuu prezența militară ilegală în teritoriile ocupate din Georgia, construind noi baze, aducând noi de trupe și echipamente și efectuând exerciții militare;

F.  întrucât Rusia continuă să-și încalce obligațiile internaționale și refuză să aplice acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE;

G.  întrucât Rusia continuă să izoleze Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud de restul țării, închizând tot mai multe puncte de trecere, instalând bariere fizice de-a lungul liniei de demarcație administrativă (LDA) și ducând o campanie de distrugere a culturii georgiene;

H.  întrucât această linie este deplasată, lent dar constant, tot mai mult în teritoriul controlat de Tbilisi, printr-un proces cunoscut ca „frontierizare”, în unele locuri situându-se foarte aproape de infrastructuri critice, cum ar fi autostrăzile și conductele de gaz;

I.  întrucât sute de mii de persoane strămutate intern și refugiați expulzați forțat din teritoriile georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud, ca urmare a mai multor valuri de purificare etnică, continuă să fie private de dreptul lor fundamental de a se întoarce în siguranță și demnitate la casele lor;

J.  întrucât în regiunile ocupate din Georgia au loc încălcări ale drepturilor de bază ale omului, printre care dreptul la libertatea de circulație și de ședere, dreptul la proprietate și dreptul de acces la educație în limba maternă; întrucât continuă detențiile ilegale și răpirile;

K.  întrucât Federația Rusă, în calitate de putere care exercită un control efectiv asupra teritoriilor georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud, poartă întreaga responsabilitate pentru încălcările grave ale drepturilor omului și pentru situația umanitară din aceste teritorii;

L.  întrucât invazia din 2008 a fost primul atac major al Rusiei împotriva ordinii europene; întrucât acest atac a fost ulterior urmat de altele, printre care anexarea Crimeii și războiul din estul Ucrainei;

M.  întrucât Archil Tatunashvili, Giga Otkhozoria și Davit Basharuli, georgieni strămutați intern, și-au pierdut viața ca urmare a acțiunilor brutale ale regimurilor ruse ocupante din Suhumi și Țhinvali;

N.  întrucât Curtea Penală Internațională (CPI) a deschis o anchetă asupra crimelor de război și a crimelor împotriva umanității care se pare că au fost comise în acest conflict;

O.  întrucât vizita comună ad-hoc în Georgia, pe 12 august 2008, a liderilor est-europeni Lech Kaczyński, președintele Poloniei, Toomas Hendrik Ilves, președintele Estoniei, Valdas Adamkus, președintele Lituaniei, Ivars Godmanis, prim-ministrul Letoniei și Victor Iușcenko, președintele Ucrainei, este considerată la scară largă ca un factor important în împiedicarea avansării Rusiei către Tbilisi, într-un moment în care trupele ruse erau la doar 50 km de capitala Georgiei, precum și în facilitarea medierii încetării focului de către Președinția franceză a Consiliului UE;

P.  întrucât Federația Rusă continuă să refuze accesul EUMM în teritoriile georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud, încălcând acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, și împiedicând astfel misiunea să își îndeplinească în totalitate mandatul;

1.  își reafirmă sprijinul inechivoc pentru integritatea și suveranitatea teritorială a Georgiei; subliniază că principiile consacrate în Carta ONU, în Actul final de la Helsinki din 1975 și în Carta de la Paris a OSCE din 1990 reprezintă piatra de temelie a unei Europe pașnice;

2.  reiterează faptul că suveranitatea, independența și soluționarea pașnică a litigiilor reprezintă principii fundamentale ale ordinii securitare europene; subliniază că soluționarea conflictelor din Georgia este esențială pentru îmbunătățirii securității și a stabilității întregului continent european; consideră că aceste conflicte și ocupația continuă a teritoriilor georgiene reprezintă o potențială amenințare la adresa suveranității altor țări europene;

3.  solicită Federației Ruse să își anuleze decizia privind recunoașterea așa-zisei independențe a teritoriilor georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud; condamnă decizia Venezuelei, Nicaraguei, Siriei și Nauru de a recunoaște Abhazia și Osetia de Sud și le cere să revoce recunoașterea;

4.  subliniază că Federația Rusă trebuie să respecte necondiționat toate dispozițiile acordului de încetare a focului din 12 august 2008, în special angajamentul de a-și retrage toate forțele armate de pe teritoriul Georgiei;

5.  cere Federației Ruse să pună capăt ocupației teritoriilor georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud și să respecte întru totul suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei și inviolabilitatea frontierelor sale recunoscute internațional, precum și să oprească integrarea de facto a ambelor regiuni în administrația rusă;

6.  confirmă angajamentul ferm al UE de a contribui la soluționarea pașnică a conflictului ruso-georgian, utilizând toate instrumentele de care dispune, în cadrul unei abordări globale, printre care Reprezentantul special pentru Caucazul de Sud și criza din Georgia, copreședinția dezbaterilor internaționale de la Geneva, EUMM în Georgia și politica de nerecunoaștere și de implicare;

7.  solicită insistent guvernului Georgiei să continue să coopereze cu CPI, facilitând investigațiile Biroului Procurorului CPI și asigurându-se că Grefa CPI își poate îndeplini mandatul în ceea ce privește informarea și participarea victimelor;

8.  solicită Federației Ruse să permită accesul EUMM în teritoriile georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud, conform mandatului acesteia; reamintește că EUMM este singura prezență internațională permanentă la fața locului, care furnizează informații imparțiale cu privire la situația de-a lungul liniilor de demarcație administrativă, și solicită prelungirea mandatului acesteia după 14 decembrie 2018;

9.  solicită Federației Ruse să pună capăt „frontierizării” LDA pe care o încearcă prin instalarea de garduri de sârmă ghimpată și de alte bariere artificiale; solicită, de asemenea, încetarea incursiunilor în teritoriul controlat de guvernul georgian și a extinderii LDA, obstrucționând voit contactele dintre oameni și izolând populația din ambele regiuni ocupate;

10.  condamnă distrugerea intenționată a satelor georgiene și a bisericilor georgiene din teritoriile ocupate din Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud, precum și tentativa deliberată de a șterge urmele culturii și istoriei georgiene în teritoriile ocupate; condamnă, de asemenea, inițiativele antagoniste și divizante, cum ar fi așa-zisul referendum din 2017 pentru aprobarea schimbării denumirii regiunii Țhinvali/Osetia de Sud;

11.  solicită Federației Ruse să respecte principiul soluționării pașnice a conflictelor, răspunzând angajamentului unilateral asumat de Georgia de a nu face uz de forță, conform celor declarate de președintele Georgiei în discursul adresat Parlamentului European, la 23 noiembrie 2010;

12.  salută noua inițiativă de pace a guvernului Georgiei, intitulată „Un pas către un viitor mai bun”, care urmărește îmbunătățirea condițiilor umanitare și socioeconomice ale populației din teritoriile georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud și promovarea contactelor personale și a încrederii între comunitățile divizate;

13.  reamintește Federației Ruse, ca putere de ocupație, obligațiile sale față de populație, precum și faptul că trebuie să înceteze încălcarea drepturilor omului, restricționarea libertății de circulație și de ședere, discriminarea pe motive etnice și încălcarea dreptului de proprietate și a dreptului la educație în limba maternă în teritoriile ocupate din Georgia;

14.  invită, de asemenea, Federația Rusă să pună capăt impunității și crimelor pe motive etnice în teritoriile georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud și să elimine toate obstacolele pentru aducerea în fața justiției a autorilor faptelor ilegale care au condus la moartea celor trei georgieni strămutați în interiorul țării, Archil Tatunașvili, Giga Otkhozoria și David Bașaruli;

15.  salută adoptarea de către Parlamentul Georgiei a rezoluției bipartite care stabilește o listă neagră a persoanelor responsabile de astfel de încălcări sau de mușamalizarea lor (lista Oțhozoria - Tatunașvili); invită și statele membre și Consiliul să-i pună pe o listă neagră pe cei care apar sau pot apărea pe lista Otkhozoria-Tatunashvili și să impună sancțiuni la nivel național sau la nivelul UE împotriva lor;

16.  invită insistent Federația Rusă să permită întoarcerea în condiții de siguranță și demnitate a persoanelor strămutate intern și a refugiaților la casele lor și să asigure un acces neîngrădit la fața locului pentru mecanismele internaționale de monitorizare a drepturilor omului;

17.  condamnă din nou politicile subversive de propagandă, de dezinformare și infiltrare pe platformele de comunicare socială care vizează slăbirea democrației și societății din Georgia prin discreditarea instituțiilor, manipularea opiniei publice, difuzarea unor știri false, alimentarea tensiunilor sociale și promovarea neîncrederii generale față de media; condamnă, în acest context, războiul informațional condus de Rusia, prin intermediul mass-mediei controlate de stat, care răspândește deliberat știri false pentru a influența politica internă și a submina procesele de integrare europeană;

18.  subliniază că este necesară o poziție coerentă, coordonată, unită și fermă a comunității internaționale împotriva politicii Rusiei de ocupare și anexare, aceasta fiind singura modalitate de a se ajunge la o soluționare pașnică a conflictelor în Georgia și de a împiedica apariția unor conflicte similare în vecinătate;

19.  invită instituțiile UE să adopte o abordare coerentă cu cea a Parlamentului European și cu politicile parlamentelor naționale ale statelor membre, utilizând termeni mai clari și mai preciși pentru a defini agresiunea Rusiei în Georgia, ca ocupație de către Federația Rusă a teritoriilor georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor Parteneriatului Estic și guvernului și parlamentului Federației Ruse.

(1) JO C 11, 12.1.2018, p. 82.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0440.


Negocieri pentru un nou acord parteneriat UE-ACP
PDF 286kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la viitoarele negocieri pentru un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific (2018/2634(RSP))
P8_TA(2018)0267B8-0274/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”) și revizuirile sale din 2005 și 2010(1),

–  având în vedere Acordul de la Georgetown din 1975 de creare a grupului statelor ACP, precum și revizuirea sa din 1992(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(4),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 12 decembrie 2017 pentru o decizie a Consiliului de autorizare a începerii negocierilor cu privire la un acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, Caraibe și Pacific(COM(2017)0763),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 noiembrie 2016, intitulată privind un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (JOIN(2016)0052),

–  având în vedere Documentul comun de consultare al Comisiei și Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 octombrie 2015, intitulat „Către un nou parteneriat între Uniunea Europeană și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific după 2020” (JOIN(2015)0033),

–  având în vedere Summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere Declarația comună din 7 iunie 2017 a Parlamentului, a Consiliului, a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu și a Comisiei, referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea - Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru,

–  având în vedere avizul Consiliului Economic și Social European din 7 decembrie 2017 privind un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cel din 12 mai 2016, referitor la viitorul relațiilor dintre UE și statele membre ale grupului ACP,

–  având în vedere a 7-a și a 8-a reuniune la nivel înalt a șefilor de state și guverne ACP, care a avut loc la Malabo (13-14 decembrie 2012) și, respectiv, la Port Moresby (4 mai 2016),

–  având în vedere a 103-a și a 105-a reuniune a Consiliului paritar de miniștri ACP-UE de la Dakar ( 26-27 aprilie 2016) și, respectiv, de la Bruxelles (3-4 mai 2017),

–  având în vedere Summitul UE - Uniunea Africană de la Abidjan, din 29-30 noiembrie 2017,

–  având în vedere raportul din martie 2016 al Grupului de persoane eminente ACP privind viitorul ACP după 2020,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare(5),

–  având în vedere declarația de la al 8-lea Summit al șefilor de stat și de guvern ai grupului de state ACP din 1 iunie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la activitatea Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE(6), precum și rezoluțiile adoptate de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE,

–  având în vedere declarația din 21 decembrie 2016 a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind dimensiunea parlamentară a relațiilor ACP-UE în perioada post-Cotonou(7),

–  având în vedere declarația comună din 9 decembrie 2015 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind viitorul relațiilor ACP-UE(8),

–  având în vedere articolele 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la viitoarele negocieri pentru un nou Acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific (O-000043/2018 – B8‑0025/2018 și O-000044/2018 – B8‑0026/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât forța și acquis-ul Acordului de la Cotonou se bazează pe o serie de caracteristici unice, cum ar fi caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic, natura sa cuprinzătoare, cu cei trei piloni de cooperare pentru dezvoltare, cooperare politică și cooperare economică și comercială, precum și un buget consistent, prin Fondul european de dezvoltare (FED);

B.  întrucât parteneriatul ACP-UE a jucat un rol important în avansarea către atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), în pofida eșecului Uniunii de a realiza obiectivul de a aloca 0,7 % din venitul național brut (VNB) pentru ajutorul oficial pentru dezvoltare (AOD);

C.  întrucât parteneriatul ACP-UE a adus o contribuție semnificativă la eradicarea sărăciei, la integrarea țărilor ACP în economia mondială și la o mai pronunțată afirmare ca actor global în cadrul negocierilor multilaterale comerciale și climatice;

D.  întrucât parteneriatul ACP-UE a îmbunătățit accesul pe piață al statelor membre ale ACP și ale UE și a promovat o mai bună înțelegere reciprocă a pozițiilor, a valorilor și a normelor, printr-un dialog politic;

E.  întrucât, deși parteneriatul ACP-UE a contribuit în mod semnificativ la promovarea ODM,, progresele în direcția obiectivelor de eradicare a sărăciei și de integrare a țărilor ACP în economia mondială sunt până acum insuficiente, având în vedere faptul că jumătate din statele ACP se numără încă printre țările cel mai puțin dezvoltate, iar statele ACP reprezintă împreună mai puțin de 5% din comerțul mondial și aproximativ 2% din PIB-ul mondial;

F.  întrucât crearea Uniunii Africane (UA), Strategia comună UE-Africa, Strategia de parteneriat comună UE-Caraibi și Strategia UE-Pacific ilustrează caracterul tot mai regional al abordării UE a problemelor de interes și preocupare comună, ca de exemplu pacea și securitatea, terorismul sau migrația;

G.  întrucât pacea, securitatea și stabilitatea politică sunt condiții necesare pentru o dezvoltare durabilă;

H.  întrucât fundamentul comun și pactele regionale trebuie să țină seama de particularitățile regionale și continentale, pe baza principiilor subsidiarității și complementarității;

I.  întrucât ACP a identificat trei piloni pentru negocieri, și anume:

   comerț, investiții și servicii;
   cooperare pentru dezvoltare, știință și tehnologie, precum și cercetare și inovare;
   dialog politic și reprezentare;

J.  întrucât dialogul politic privind elementele esențiale, menționate la articolele 8 și 96 din Acordul de la Cotonou, reprezintă un mijloc concret juridic de apărare a valorilor comune ale parteneriatului ACP-UE și de promovare a democrației, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului, fundamentale pentru o dezvoltare sustenabilă;

K.  întrucât este clar că, în noul acord, trebuie menținută condiționalitatea legată de drepturile omului și trebuie consolidat dialogul politic;

L.  întrucât, în ciuda recunoașterii clare a rolului parlamentelor naționale, al autorităților locale, al societății civile și al sectorului privat în versiunea revizuită din 2010 a Acordului de la Cotonou, participarea acestora la deliberările privind politicile și activitățile ACP-UE, inclusiv în procesele de programare, de monitorizare și de evaluare, a fost limitată;

M.  întrucât dialogul politic a fost utilizat în mare parte într-un stadiu avansat al crizelor politice, și nu ca măsură preventivă;

N.  întrucât organizațiile societății civile se confruntă cu o legislație tot mai restrictivă și cu alte obstacole care le limitează activitățile și spațiul de acțiune;

O.  întrucât capacitățile tehnice, în numeroase țări ACP, pentru a gestiona problemele din domeniul fiscal constituie un impediment pentru mobilizarea veniturilor interne și pentru participarea la cooperarea fiscală internațională;

P.  întrucât FED este finanțat prin contribuții directe de la statele membre ale UE și nu intră sub incidența normelor bugetare obișnuite ale UE; întrucât Parlamentul nu are nicio putere asupra bugetului FED în afara acordării descărcării de gestiune pentru plățile deja efectuate, și nici nu dispune de drepturi oficiale de control bugetar în ceea ce privește programarea FED;

Q.  întrucât accentuarea dimensiunii parlamentare a parteneriatului ACP-UE și consolidarea rolului său consultativ ar trebui să fie elemente esențiale ale noului parteneriat ACP-UE;

R.  întrucât frecvența și varietatea reuniunilor Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE au permis un dialog coerent între membrii Parlamentului European și cei ai ACP, crescându-i astfel legitimitatea și consolidând diplomația parlamentară; întrucât Adunarea Parlamentară Paritară a fost utilizată ca un model de diplomație parlamentară în diferite foruri politice;

1.  salută principalele aspecte și arhitectura globală a cooperării viitoare dintre grupul statelor ACP și Uniunea Europeană, propusă de Comisie în recomandarea sa pentru o decizie a Consiliului de autorizare a începerii negocierilor pentru un viitor acord de parteneriat;

2.  insistă asupra faptului că Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, ODD și Consensul european privind dezvoltarea trebuie să stea în centrul reînnoirii parteneriatului ACP-UE;

3.  salută faptul că realizarea ODD este considerată un obiectiv esențial în pactele propuse, dar regretă lipsa unor măsuri concrete de implementare; subliniază necesitatea integrării unor probleme transversale precum viabilitatea ecologică, obiectivele legate de schimbările climatice, aspectele de gen sau justiția socială în toate politicile, planurile și intervențiile din cadrul viitorului acord;

4.  salută faptul că propunerea Comisiei referitoare la un nou acord de parteneriat este deschisă partenerilor externi;

5.  reamintește că primul ODD este eradicarea sărăciei, care rămâne o problemă majoră în majoritatea statelor ACP; subliniază, prin urmare, că lupta împotriva sărăciei trebuie să rămână un element central al viitorului acord;

6.  observă că Comisia a luat în considerare în mare măsură opinia Parlamentului, iar fundamentul comun și pactele regionale vor fi în egală măsură obligatorii din punct de vedere juridic, așa cum a solicitat Parlamentul;

7.  reamintește că viitorul acord de parteneriat va include principiile echității, respectului reciproc și interesului reciproc;

8.  insistă asupra faptului că elementele esențiale ale Acordului de la Cotonou - respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a principiilor democratice, a statului de drept și a bunei guvernări - trebuie să rămână la baza cooperării după 2020 și să facă parte integrantă din acordul de bază și din pactele și protocoalele regionale; solicită Comisiei și Consiliului includă explicit în partea mandatului referitoare la drepturile omului, dreptul de a nu fi discriminat pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, dizabilități, vârstă, orientare sexuală sau identitate de gen, precum și sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile conexe, conform Platformei de acțiune de la Beijing din 1995 și rezultatelor conferințelor de revizuire;

9.  subliniază că problemele legate de drepturile omului și de guvernare trebuie abordate pe baza instrumentelor juridice, a legislației, a principiilor și a mecanismelor internaționale existente, stabilite de organismele de guvernare regionale sau panafricane, pentru creșterea gradului de apropriere;

10.  reamintește că viitorul parteneriat între țările ACP și statele membre ale UE trebuie să integreze Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și să contribuie la implementarea acesteia la toate nivelurile;

11.  invită negociatorii UE și ACP să prevadă în partea referitoare la fundamentele comune din acord o dispoziție clară implementarea integrală de către toate părțile a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale;

12.  insistă asupra faptului că trebuie să existe o coerență între principiile stabilite în fundamentul comun și prioritățile regionale stabilite în pacte, iar fundamentul comun ar trebui să includă trimiteri explicite la asumarea răspunderii, monitorizare și mecanismele de revizuire în caz de nerespectare; subliniază că ar trebui stabilită și răspunderea părților față de cetățeni și societatea civilă, precum și faptul că instituțiile comune ar trebui să prevadă mecanisme care să permită societății civile și cetățenilor să raporteze cazurile de încălcare obligațiilor legate de drepturile omului, precum și alte elemente importante;

13.  reamintește tuturor părților implicate în negocieri că dialogul politic reprezintă un element fundamental al Acordului de la Cotonou, care trebuie să rămână un pilon juridic central, atât în cadrul global, cât și la nivelul regional al noului acord;

14.  subliniază că dialogul politic este parte integrantă a parteneriatului și o bază importantă pentru îmbunătățirea situației popoarelor țărilor partenere; solicită, prin urmare, o mai bună monitorizare a situației drepturilor omului în aceste țări și subliniază că monitorizarea trebuie să fie incluzivă, transparentă și participativă; subliniază că este important ca societatea civilă să fie implicată substanțial în dialog, la toate nivelurile;

15.  reamintește că dialogul politic trebuie să fie echilibrat și să se bazeze pe respectul reciproc;

16.  subliniază că cooperarea UE - ACP ar trebui să prevadă un mecanism de evaluare inter pares pentru a monitoriza regulat progresele și deficiențele implementării ODD, implicând parlamentele, autoritățile locale și societatea civilă, precum și o evaluare periodică și o informare publică cu privire la respectarea drepturilor omului și la alte elemente esențiale; consideră că o implementare eficientă a Agendei 2030 și a ODD necesită legitimitate, proximitate, subsidiaritate și un nivel ridicat de participare a autorităților locale și a actorilor nestatali; solicită îmbunătățirea comunicării și a dialogului în vederea aprofundării relațiilor dintre țările ACP și statele UE;

17.  reamintește că acordurile de parteneriat economic (APE) reprezintă o bază pentru cooperarea regională și sunt instrumente pentru dezvoltarea și integrarea regională; solicită, prin urmare, integrarea deplină a acestor acorduri în noul Acord ACP-UE;

18.  solicită consolidarea influenței politice a parteneriatului ACP-UE la nivel mondial, astfel încât partenerii să devină actori globali mai proeminenți;

19.  solicită introducerea unor dispoziții clare în viitorul acord care să reglementeze rolul și responsabilitățile sectorului privat; subliniază, în special, că întreprinderile implicate în parteneriate de dezvoltare trebuie să respecte principiile responsabilității sociale a întreprinderilor pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor, inclusiv prin respectarea Pactului mondial al ONU, a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, a standardelor fundamentale de muncă ale Organizației Internaționale a Muncii, a standardelor de mediu și a Convenției ONU împotriva corupției; subliniază necesitatea ca atât statele membre ale UE, cât și cele ale ACP să stabilească planuri naționale de aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și, în special, a normelor privind obligația de diligență;

20.  reamintește că mobilizarea resurselor interne prin impozitare reprezintă cea mai importantă sursă de venit pentru finanțarea dezvoltării durabile; regretă că măsurilor de combatere a fluxurilor financiare ilicite și evaziunii fiscale nu li se acordă un loc important în proiectul de mandat; invită părțile la negocieri să includă în noul acord dispoziții ambițioase privind asistența financiară și tehnică acordată țărilor în curs de dezvoltare pentru a face față noilor standarde globale pentru combaterea evaziunii fiscale, inclusiv schimbul automat de informații, informațiile referitoare la beneficiarii reali ai întreprinderilor și privind raportarea publică pentru fiecare țară a întreprinderilor multinaționale, în vederea stopării erodării bazei impozabile și transferului de profituri, după modelelor G20 și OCDE; solicită, de asemenea, părților să se angajeze să susțină crearea unui organism interguvernamental al ONU, cu forță juridică obligatorie juridic, pentru cooperarea fiscală;

21.  regretă că proiectul de mandat de negociere nu prevede nicio dispoziție privind o dimensiune a dezvoltării sustenabile în agricultură, în ciuda uriașelor provocări cu care se confruntă agricultorii din statele ACP ca urmare a schimbărilor climatice; solicită părților participante la negocieri să includă în noul acord sisteme de sprijin pentru practicile agricole sustenabile;

22.  solicită o mai mare implicare a societății civile în dialogul politic, în programare și în implementare, precum și susținerea consolidării capacităților acesteia; subliniază importanța implicării societății civile în dialogul politic, în special pentru grupurile locale afectate direct de politici; subliniază, în acest context, pericolul pe care îl reprezintă reducerea spațiului de acțiune al societății civile în unele țări și necesitatea de a include grupuri precum minoritățile, tineretul și femeile, care nu își pot organiza propriile interese sau care nu sunt recunoscute de guvernul din țara lor, în pofida unui interes democratic legitim;

23.  subliniază că implicarea societății civile ar trebui să se bazeze pe recunoașterea diferitelor roluri pe care le are, precum și că rolul său ca actor cu drepturi depline în cadrul acordului ar trebui accentuat;

24.  subliniază că principiile cooperării eficace pentru dezvoltare integrate în totalitate în noul acord de parteneriat ACP-UE și că la baza acordului și a protocoalelor regionale ar trebui să stea o serie de dispoziții care să asigure aproprierea la nivel de țară, axarea pe rezultate, caracterul incluziv al procesului de dezvoltare, transparența și răspunderea reciprocă; subliniază necesitatea unei abordări geografic echilibrate în alocarea ajutorului, axată cu precădere asupra statelor celor mai puțin dezvoltate sau fragile; consideră că condiționarea alocării ajutorului și a cooperării cu UE de aspecte legate de migrație nu este compatibilă cu principiile eficacității dezvoltării convenite;

25.  subliniază că noua cooperare/parteneriat UE - ACP ar trebui să asigure o acțiune comună mai eficientă în abordarea diferitelor provocări globale, cum ar fi combaterea terorismului și a crimei organizate;

26.  reamintește că viitorul acord trebuie să constituie o ocazie de a îmbunătăți angajamentele și respectarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și ar trebui să prevadă mecanisme de monitorizare sistematică a acesteia; reamintește, în această privință, rolul jucat de delegațiile UE în promovarea CPD și subliniază importanța că acestea trebuie să desfășoare dialoguri regulate la nivel de țară;

27.  subliniază importanța atragerii investițiilor din sectorul privat, facilitând dezvoltarea pe termen lung a piețelor de capital locale și mobilizând bugetele limitate ale AOD pentru a maximiza impactul și a finanța ODD;

28.  reamintește importanța întăririi dimensiunii parlamentare a viitorului acord, conferind o competență consultativă veritabilă viitoarei Adunări Parlamentare Paritare generale și făcând-o un spațiu al unui dialog parlamentar democratic deschis și cuprinzător; solicită să îi fie garantată autonomia juridică și operațională; solicită ca APP să fie asociată îndeaproape la implementarea acordului și să fie consultată regulat cu privire la toate aspectele importante pentru parteneriat; consideră că APP ar trebui să se implice pe deplin în negocierile pentru viitorul parteneriat;

29.  solicită mai multe eforturi suplimentare îmbunătățirea controlului APP asupra programării dezvoltării;

30.  consideră că sunt necesare reuniuni periodice, cel puțin o dată pe an, la nivelul ACP-UE, pentru a asigura stabilitatea și continuitatea parteneriatului și pentru a permite raportări periodice și evaluări inter pares cu privire la progresele realizate în direcția atingerii ODD și a respectării drepturilor omului, precum și la alte elemente esențiale ale acordului, după cum a solicitat Parlamentul;

31.  recomandă, prin urmare, ca APP să se alinieze noii structuri regionale, menținând accentul pe activitatea în forurile regionale și pe implicarea strânsă a parlamentelor naționale și regionale; consideră că Consiliul ACP-UE și APP ar trebui să se întâlnească periodic, dar mai puțin frecvent decât în prezent, în sesiune plenară, alternativ într-un stat ACP și într-un stat UE, însă sesiunea nu ar trebui să depindă de convocarea Consiliului; invită statul membru al UE care asigură președinția prin rotație a Consiliului UE să se implice într-o mai mare măsură în pregătirea, organizarea și găzduirea sesiunilor APP;

32.  solicită ca reuniunile dintre membrii parlamentelor UE și ACP la nivel de pacte regionale să aibă loc cel puțin o dată pe an în fiecare regiune și să fie completate de un for al mai multor actori, care să implice actori nestatali, inclusiv societatea civilă, tineretul și sectorul privat;

33.  își exprimă convingerea că rolul Parlamentului Panafrican trebuie să devină un pilon solid în cadrul Pactului pentru Africa, îndeosebi vizavi și alături de Consiliul UE-Africa; invită, în acest sens, Comisia și omologii săi din cadrul ACP să publice propunerile de text privind dimensiunea parlamentară și rolul Parlamentului Panafrican într-o etapă incipientă a negocierilor și să se consulte cu Parlamentul Panafrican și, respectiv, cu Parlamentul European în acest sens;

34.  reamintește că Parlamentul trebuie informat exhaustiv și fără întârziere pe parcursul tuturor etapelor procedurii de negociere, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE și reiterează necesitatea de a găsi un acord cu privire la îmbunătățirea modalităților practice de cooperare și de schimb de informații pe parcursul întregului ciclu de viață al acordurilor internaționale; invită Consiliul și Comisia, de asemenea, să informeze în mod complet și rapid APP cu privire la negocieri;

35.  invită Consiliul Uniunii Europene să publice mandatul adoptat de Consiliu; invită grupul statelor ACP să facă același lucru pentru mandatul propriu;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului ACP, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican și Biroului Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/03_01/pdf/mn3012634_en.pdf
(2) http://www.wipo.int/edocs/trtdocs/en/acp/trt_acp_3.pdf
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0371.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.
(5) JO C 349, 17.10.2017, p. 11.
(6) JO C 310, 25.8.2016, p. 19.
(7) JO C 170, 30.5.2017, p. 36.
(8) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/2015_acp2/pdf/1081264en.pdf


Monitorizarea aplicării dreptului UE în 2016
PDF 332kWORD 69k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului UE în 2016 (2017/2273(INI))
P8_TA(2018)0268A8-0197/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 1, 2 și 3,

–  având în vedere cel de-al 33-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2015) (COM(2016)0463),

–  având în vedere cel de-al 34-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2016) (COM(2017)0370),

–  având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2010)0070),

–  având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016, intitulată „Monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: raportul anual pe 2014”(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016, intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, (C(2016)8600),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 referitoare la actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii (COM(2012)0154),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 referitoare la un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept (COM(2014)0158),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune - o agendă a UE” (COM(2015)0215),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(2),

–  având în vedere Decizia 2001/470/CE din 28 mai 2001 a Consiliului de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială(3),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2016 referitoare la o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene(7) și Rezoluția din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2016 referitoare la realizarea beneficiilor politicilor de mediu ale UE prin intermediul unei evaluări periodice a punerii lor în aplicare (COM(2016)0316) și Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2017, intitulată „Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE: provocări comune și modalități de unire a eforturilor pentru obținerea de rezultate mai bune” (COM(2017)0063),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0197/2018),

A.  întrucât articolul 17 din TUE stabilește rolul fundamental al Comisiei ca „gardian al Tratatelor”;

B.  întrucât articolul 2 din Tratatul UE prevede că Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; și întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a legislației UE este esențială, prin urmare, pentru realizarea obiectivelor de politică ale UE, astfel cum sunt definite în tratate și în legislația secundară; întrucât articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) încredințează Uniunii sarcina de a urmări, în toate acțiunile sale, să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE și cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE), egalitatea dintre femei și bărbați este una din valorile fundamentale pe care se întemeiază UE și întrucât, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să combată toate formele de discriminare, să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea de șanse și de tratament;

D.  întrucât articolul 3 din TUE prevede că obiectivele Uniunii sunt, printre altele, promovarea păcii, a valorilor sale și a bunăstării popoarelor sale și realizarea unei dezvoltări durabile a Europei, bazată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un grad sporit de competitivitate, care vizează ocuparea deplină a forței de muncă și progresul social, pe un nivel ridicat de protecție și ameliorare a calității mediului, precum și că Uniunea combate excluziunea socială și discriminarea, și promovează justiția și protecția socială, egalitatea dintre femei și bărbați, solidaritatea dintre generații și protecția drepturilor copilului;

E.  întrucât, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), statele membre trebuie să informeze Comisia, într-un mod clar și precis, cu privire la modul în care transpun directivele UE în dreptul intern; întrucât, potrivit Declarației politice comune din 28 septembrie 2011 a Comisiei și a statelor membre(9) și potrivit Declarației politice comune din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(10), statele membre, atunci când comunică măsurile naționale de transpunere către Comisie, pot fi solicitate, de asemenea, să furnizeze documente care să explice modul în care au transpus directivele în dreptul intern;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din TUE și cu articolul 288 alineatul (3) și articolul 291 alineatul (1) din TFUE, statele membre au responsabilitatea principală de a transpune, aplica și implementa, în mod corect și în termenele prevăzute, dreptul UE, precum și de a prevedea suficiente căi de atac pentru o protecție juridică efectivă în domeniile acoperite de dreptul UE;

G.  întrucât aplicarea corectă a dreptului UE garantează că toți cetățenii europeni beneficiază de politicile Uniunii, iar întreprinderile se bucură de condiții de concurență echitabile;

H.  întrucât, în urma adoptării din decembrie 2016 a Comunicării sale, intitulate „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, Comisia Europeană a decis să se concentreze pe cazurile în care statele membre nu comunică măsurile de transpunere, măsurile respective transpun incorect directivele sau statele membre nu se conformează unei hotărâri a CJUE [astfel cum se prevede la articolul 260 alineatul (2) din TFUE], aduc prejudicii grave intereselor financiare ale UE sau încalcă competențele exclusive ale UE;

I.  întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, CDFUE are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor și se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când aplică dreptul Uniunii [articolul 51 alineatul (1) din CDF];

J.  întrucât procedurile EU Pilot vizează o cooperare mai strânsă și mai coerentă între Comisie și statele membre, pentru a remedia, ori de câte ori este posibil, în faza inițială, prin intermediul dialogului bilateral, situațiile de încălcare a legislației UE, fără a se recurge la procedurile oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

K.  întrucât este necesar - ca reacție la deficitul democratic actual și având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale - să se creeze un nou mecanism, care să ofere un cadru unic și coerent, pe baza instrumentelor și a mecanismelor existente, și care să se aplice, în mod uniform, tuturor instituțiilor UE și tuturor statelor membre;

L.  întrucât, cu toate acestea, în conformitate cu noile politici de asigurare a respectării legislației UE, adoptate de către Comisie, scopul EU Pilot nu este acela de a prelungi procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care este, în sine, un mijloc de a intra într-un dialog de soluționare a problemelor cu un stat membru;

M.  întrucât, în vederea instituirii unei abordări mai strategice și mai eficiente a procesului de asigurare a respectării legislației în ceea ce privește gestionarea cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor, Comisia a decis, după cum a precizat în Comunicarea sa, intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, fără a se baza pe mecanismul EU Pilot, cu excepția cazului în care se consideră că recurgerea la acesta este utilă într-un caz dat;

N.  întrucât, în 2016, Comisia a primit 3 783 noi plângeri care semnalau potențiale încălcări ale dreptului UE, cele mai multe dintre acestea fiind depuse împotriva Italiei (753), Spaniei (424) și Franței (325);

O.  întrucât, în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) și alineatul (2) din TFUE, în cazul în care consideră că un stat membru a încălcat una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia emite un aviz motivat și, în cazul în care statul în cauză nu se conformează avizului în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție;

P.  întrucât, în 2016, Comisia a inițiat 847 de noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind transpunerea tardivă a unor directive;

Q.  întrucât, în 2016, 95 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt încă deschise, motiv pentru care CJUE s-a pronunțat asupra nerespectării obligațiilor de către statele membre în cauză;

R.  întrucât, în Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 privind crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte, până în septembrie 2017, în temeiul articolului 295 din TFUE, o propunere în vederea încheierii unui Pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul UE pentru DSF), sub forma unui acord interinstituțional care să instituie măsuri de facilitare a cooperării dintre instituțiile Uniunii și statele membre în cadrul articolului 7 din TUE;

S.  întrucât Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană prevede un schimb de informații cu privire la toate procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, sub forma unor scrisori de punere în întârziere, însă nu include procedura informală EU Pilot, care precede deschiderea unei proceduri formale în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

T.  întrucât articolul 41 din CDFUE definește dreptul la bună administrare ca fiind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, iar articolul 298 din TFUE prevede că, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană deschisă, eficientă și independentă;

U.  întrucât, în Comunicarea sa din 3 februarie 2017 privind evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE (EIR), Comisia declară că a desfășurat un dialog structurat și cuprinzător cu statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu și se oferă, fără a aduce atingere competențelor de executare ce îi revin în temeiul tratatelor UE, să faciliteze eforturile statelor membre prin intermediul unui nou cadru specific;

V.  întrucât articolul 157 și articolul 19 din TFUE permit adoptarea legislației pentru a combate toate formele de discriminare, inclusiv pe criterii de gen;

W.  întrucât UE și statele sale membre s-au angajat, prin Declarația nr. 19 anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, să lupte ,,împotriva tuturor formelor de violență domestică, […] pentru a preveni și reprima aceste acte criminale, precum și pentru ajutorarea și protejarea victimelorˮ;

X.  întrucât, în temeiul articolelor 79 și 83 din TFUE, s-au adoptat acte legislative ale UE de combatere a traficului de persoane, în special de femei și copii; întrucât programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” finanțează, printre altele, măsuri ce contribuie la eradicarea violenței împotriva femeilor;

Y.  întrucât o serie de directive UE, în special cele axate pe egalitatea de gen, nu sunt puse în aplicare în mod corect în mai multe state membre, persoane de diverse genuri rămânând neprotejate împotriva discriminării în domenii precum accesul la locuri de muncă, bunuri și servicii;

Z.  întrucât discriminarea pe criterii de gen se intersectează cu alte tipuri de discriminare, inclusiv discriminarea pe criterii de rasă și origine etnică, religie, dizabilitate, stare de sănătate, identitate de gen, orientare sexuală, vârstă și/sau condiție socioeconomică;

AA.  întrucât 33% dintre femeile din UE s-au confruntat cu acte de violență fizică și/sau sexuală, iar 55% dintre ele au fost hărțuite sexual, dintre care 32% la locul de muncă; întrucât femeile sunt deosebit de vulnerabile la violența sexuală, fizică și online, la hărțuirea pe internet și la urmărirea obsesivă; întrucât mai mult de jumătate dintre femeile care sunt victime ale omorurilor sunt ucise de un partener sau de o rudă; întrucât violența împotriva femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial, indiferent de vârsta, naționalitatea, religia, educația sau statutul social și financiar al victimei, reprezentând un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați; întrucât în statele membre fenomenul feminicidului nu înregistrează scăderi;

AB.  întrucât, potrivit sondajului privind persoanele LGBT din UE, lesbienele, femeile bisexuale și transgen se confruntă cu un risc uriaș de discriminare din cauza orientării lor sexuale sau a identității lor de gen; întrucât 23 % dintre lesbiene și 35 % dintre persoanele transgen au fost agresate fizic sau sexual sau amenințate cu violența acasă sau în alte locuri (pe stradă, în mijloacele de transport în comun, la locul de muncă etc.) cel puțin o dată în ultimii cinci ani;

AC.  întrucât s-a constatat că punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE în materie de egalitate de gen în statele membre prezintă probleme specifice legate de transpunerea și punerea în aplicare a directivelor relevante, de exemplu, deficiențe substanțiale în legislație și inconsecvențe în punerea sa în aplicare de către instanțele naționale;

AD.  întrucât instituțiile și mecanismele pentru egalitatea de gen sunt adesea marginalizate în structurile guvernamentale naționale, fiind divizate între diferite domenii de politică și obstrucționate de mandate complexe, precum și de lipsa personalului adecvat, a formării, a datelor, a resurselor suficiente și a sprijinului suficient din partea liderilor politici;

AE.  întrucât, potrivit analizei comparative a legislației de combatere a discriminării în Europa, publicată în 2017 de către rețeaua europeană de experți juridici în domeniul egalității de gen și al nediscriminării, în marea majoritate a țărilor, percepția și conștientizarea rămân în continuare preocupări majore, deoarece, adeseori, cetățenii nu sunt informați despre drepturile lor la protecție împotriva discriminării sau existența unor mecanisme de protecție; întrucât, potrivit acestei analize, au apărut și alte aspecte preocupante în ceea ce privește asigurarea respectării directivelor UE de combatere a discriminării, cum ar fi absența (sau caracterul limitat al) calității procesuale a organizațiilor și asociațiilor pentru a formula acțiuni în justiție în numele sau în sprijinul victimelor discriminării și aplicarea restrictivă a inversării sarcinii probei, precum și o serie de piedici în calea accesului efectiv la justiție, iar toate acestea constituie obstacole care împiedică efectiv cetățenii să-și exercite pe deplin și să-și protejeze drepturile care decurg din dispozițiile legislației de combatere a discriminării;

AF.  întrucât indicele egalității de gen pe 2017 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) arată doar îmbunătățiri minore, subliniind faptul că UE este departe de atingerea egalității de gen, punctajul global fiind în prezent de 66,2 din 100, cu doar 4 puncte mai mare decât acum 10 ani;

AG.  întrucât, în ceea ce privește sfera factorilor de decizie, datele privind egalitatea de gen menționate mai sus arată o îmbunătățire de aproape 10 puncte în ultimul deceniu, punctajul fiind în prezent de 48,5, însă acest domeniu are în continuare cel mai scăzut punctaj; întrucât această cifră negativă reflectă în principal reprezentarea inegală a femeilor și a bărbaților în politică și evidențiază un deficit democratic în guvernanța UE;

AH.  întrucât raportul Eurofound referitor la diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă estimează că aceste disparități generează pentru UE costuri de aproximativ 370 de miliarde EUR pe an, adică 2,8 % din PIB-ul UE;

AI.  întrucât, potrivit sondajului privind condițiile de muncă realizat de Eurofound, indicatorul sintetic al orelor lucrate remunerate și neremunerate arată că, dacă se calculează orele lucrate remunerate și neremunerate, femeile au un program de lucru mai lung;

AJ.  întrucât, în ciuda angajamentului UE față de egalitatea de gen în procesul decizional, consiliile de administrație ale agențiilor UE au un grav dezechilibru de gen și demonstrează tendințe persistente de segregare de gen;

AK.  întrucât feminizarea sărăciei este un fapt în UE și întrucât punerea în aplicare adecvată și deplină a legislației UE privind egalitatea și egalitatea de gen și asigurarea respectării ei ar trebui să fie însoțită de politici vizând rata deosebit de ridicată a șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale în rândul femeilor; întrucât lipsa politicilor privind egalitatea și aplicarea deficientă a legislației privind egalitatea de gen pun și mai mult în pericol femeile și cresc riscul de sărăcie și marginalizare socială, excluzându-le de pe piața muncii;

AL.  întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a legislației existente este esențială pentru promovarea egalității între femei și bărbați; întrucât, chiar dacă Directiva 2006/54/CE reformată interzice în mod clar deopotrivă discriminarea directă și indirectă și, deși, în medie, femeile au un nivel mai ridicat de educație, diferența de remunerare între femei și bărbați încă era de 16,3 % în 2015;

AM.  întrucât principiul egalității de gen trebuie să fie o componentă esențială a procesului de monitorizare a aplicării legislației UE în vigoare;

AN.  întrucât colectarea datelor, dacă este posibil, defalcate în funcție de gen, este deosebit de importantă pentru a evalua progresul înregistrat până în prezent în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului UE,

1.  salută decizia Comisiei(11) de a reacționa cu promptitudine în cazurile de neîndeplinire a obligațiilor, și susține eforturile acesteia de a soluționa în mod informal problemele de aplicare; invită Comisia să îmbunătățească sistemul EU Pilot de soluționare a problemelor;

2.  își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea volumului total de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în 2016, numărul acestora fiind cel mai mare înregistrat în ultimii cinci ani;

3.  salută Raportul anual al Comisiei pe 2016 privind monitorizarea aplicării dreptului UE și constată că, potrivit acestui raport, cele patru sectoare în care au fost deschise, împotriva statelor membre, cele mai numeroase proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de transpunere, în 2016, au fost mediul, justiția și consumatorii, impozitarea și piața internă;

4.  reamintește că dreptul de a adresa petiții Parlamentului este o componentă esențială a cetățeniei europene, consacrată de articolele 20 și 227 din TFUE, precum și de articolul 44 din CDFUE, fiind clasată pe poziția a doua ca importanță de către cetățeni, potrivit unor sondaje recente; subliniază importanța petițiilor ca modalitate prin care cetățenii și rezidenții se pot simți implicați în activitățile Uniunii și își pot exprima preocupările în legătură cu cazurile de aplicare necorespunzătoare sau de încălcare a dreptului UE și cu potențialele lacune ale cadrului legislativ și care oferă, de asemenea, posibilitatea de a sesiza aceste deficiențe, în speranța unei rezolvării prompte și eficiente a problemelor ridicate; împărtășește opinia Comisiei că eforturile depuse pentru a asigura respectarea efectivă a dreptului UE în vigoare trebuie să fie recunoscute ca fiind la fel de importante ca cele consacrate elaborării de noi acte legislative; invită Comisia să îmbunătățească, în acest sens, modul de tratare a petițiilor adresate, prin furnizarea unor răspunsuri prompte și aprofundate;

5.  atrage atenția asupra studiului solicitat de Comisia pentru petiții a Parlamentului Departamentului tematic C, intitulat „Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii: instrumente și provocări”, și salută recomandările sale concrete privind acțiunile necesare din partea Parlamentului; atrage atenția asupra unui studiu publicat recent, comandat Departamentului tematic C, intitulat „Accesul efectiv la justiție”, ca urmare a acuzațiilor recurente care au rezultat în urma tratării mai multor petiții; susține propunerea Comisiei de a încuraja formarea judiciară în domeniul dreptului UE pentru diferitele state membre, în vederea asigurării consecvenței în ceea ce privește hotărârile judecătorești și, prin urmare, a egalității asigurării respectării drepturilor în întreaga Uniune;

6.  salută faptul că raportul din 2016 al Comisiei se caracterizează printr-o transparență crescută și oferă mai multe informații statistice, comparativ cu rapoartele anterioare; regretă, cu toate acestea, faptul că raportul nu furnizează informații precise privind numărul petițiilor care au condus la inițierea de proceduri EU Pilot sau de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și solicită Comisiei să furnizeze această informație specifică; constată cu regret că nici Parlamentul, nici petiționarii nu sunt implicați în aceste proceduri; își reiterează apelul adresat Comisiei de a informa Parlamentul cu privire la toate procedurile EU Pilot lansate și la toate procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate, cu scopul de a îmbunătăți transparența, a reduce timpul de soluționare a litigiilor prin intermediul Comisiei pentru petiții, a consolida încrederea în proiectul UE și, în cele din urmă, a spori legitimitatea procedurii EU Pilot, în special în ceea ce privește procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; invită Comisia să comunice sistematic deciziile pe care le ia și diferitele etape parcurse de Colegiul Comisarilor și să publice ordinea de zi și principalele rezultate ale reuniunilor privind pachetele de măsuri propuse de Comisie; recunoaște hotărârile CJUE în cauzele C-39/05 P, C-52/05P și C-562/14 P din mai 2017, potrivit cărora documentele din cadrul procedurii EU Pilot nu ar trebui să fie făcute publice dacă există riscul ca publicarea acestor documente să afecteze natura procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, să influențeze evoluția acesteia sau să îi submineze obiectivele; solicită Comisiei să facă publice documentele schimbate cu statele membre atunci când acest risc nu mai există, și anume de îndată ce procedurile EU Pilot sunt încheiate; sprijină, în acest sens, sugestiile formulate de Ombudsmanul European cu privire la promptitudinea și transparența cazurilor EU Pilot prealabile procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; subliniază că este important ca toți actorii vizați să fie informați constant, și ca procedurile EU Pilot să fie mai transparente; regretă lipsa de angajament de care a dat dovadă Comisia atunci când a răspuns preocupărilor exprimate de către deputați în legătură cu procedurile EU Pilot și solicită Comisiei să informeze Comisia pentru petiții în legătură cu orice noi etape semnificative și cu dialogul cu statele membre atunci când este vorba despre petițiile deschise; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a include în raportul său anual și rata de punere în aplicare atât a regulamentelor UE, cât și a directivelor;

7.  consideră că numărul mare de proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor indică faptul că aplicarea corectă și oportună a legislației UE în statele membre rămâne o provocare considerabilă și o prioritate, având în vedere noua abordare mai strategică și mai eficientă a procesului de asigurare a respectării legislației, adoptată de Comisie pentru anul 2016; consideră că unele dintre aceste cazuri sunt rezultatul lipsei de resurse dedicate administrației publice în unele state membre;

8.  subliniază faptul că numărul de plângeri noi este cel mai ridicat începând cu 2011, reprezentând o creștere de 67,5 % față de anul trecut, cu un număr record de 3 783 de plângeri noi și o scădere a ratelor de soluționare, că, în plus, 1 657 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au rămas deschise la sfârșitul anului 2016, în timp ce au fost deschise 986 de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor în 2016, dintre care 847 se referă la transpunerea târzie; ia act cu îngrijorare de faptul că sunt încă deschise 95 cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în urma unei hotărâri a Curții, întrucât Comisia a considerat că statele membre în cauză nu s-au conformat încă hotărârilor judecătorești în temeiul articolul 258 din TFUE, și că, în general, domeniile „ocuparea forței de muncă” și „justiție și consumatori” sunt cele mai afectate, urmate de piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, impozitare și uniune vamală, precum și mediul;

9.  salută scăderea numărului de dosare noi EU Pilot inițiate în 2016 (790, comparativ cu 881 în 2014) și faptul că acest număr a atins cel mai scăzut nivel din 2011, deși Comisia nu desfășoară nicio procedură EU Pilot în cazul transpunerii tardive a directivelor; constată, cu toate acestea, că rata de soluționare a scăzut ușor, comparativ cu 2015 (de la 75 % la 72 %); solicită Comisiei să ofere clarificări despre stabilirea priorităților sale în ceea ce privește politica de asigurare a respectării legislației, conform căreia declară că își va axa acțiunea de asigurare a respectării legislației pe problemele în cazul cărora ar putea aduce rezultate cu adevărat semnificative și pe prioritățile de politică care vizează cazurile care indică deficiențe sistemice în sistemul juridic al unui stat membru;

10.  ia act de faptul că angajamentul Comisiei de a avea o abordare mai strategică a asigurării respectării dreptului UE a condus recent la închiderea unor cazuri de neîndeplinire a obligațiilor din motive politice; invită, prin urmare, Comisia să explice considerentele care stau la baza unor astfel de decizii în viitoarele rapoarte de monitorizare;

11.  subliniază faptul că cele mai multe dosare EU Pilot care au condus la proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au vizat, în principal, domeniile de politică privind mediul, piața internă, industria, antreprenoriatul și IMM-urile, energia și impozitarea și uniunea vamală; ia act, de asemenea, de faptul că țările care au făcut obiectul celui mai mare număr de dosare în cadrul EU Pilot, în urma cărora s-a recurs la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost Ungaria, Germania, Spania și Polonia.

12.  recunoaște că responsabilitatea principală pentru aplicarea și executarea corespunzătoare a dreptului UE revine statelor membre, dar subliniază că acest lucru nu scutește instituțiile UE de obligația de a respecta dreptul primar al UE atunci când elaborează actele de drept secundar al UE, și cu atât mai mult în domeniul statului de drept și al drepturilor fundamentale, ținând cont de CDFUE;

13.  subliniază faptul că punerea în aplicare și în executare corespunzătoare a dreptului UE este esențială pentru realizarea politicilor UE în ceea ce privește principiul egalității între femei și bărbați, consacrat în tratate, și pentru încurajarea și clădirea încrederii reciproce între instituțiile publice atât la nivelul UE, cât și la nivel național, reamintind și că încrederea și securitatea juridică constituie temeiul unei bune cooperări și al punerii în aplicare eficace a dreptului UE;

14.  este preocupat de faptul că există, în continuare, deficiențe semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE în domeniul mediului în unele state membre, în special în domeniile gestionării deșeurilor, infrastructurii de tratare a apelor reziduale și respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului;

15.  subliniază rolul important pe care îl joacă partenerii sociali, organizațiile societății civile, cetățenii europeni și alți actori în monitorizarea și semnalarea deficiențelor de transpunere și aplicare a dreptului UE de către statele membre; salută, așadar, faptul că cetățenii răspund foarte pozitiv în legătură cu punerea în aplicare a politicii UE, inclusiv rolul esențial al denunțătorilor în sectorul privat și public; subliniază că, din oficiu, cetățenii UE trebuie să fie primii informați în mod clar, efectiv accesibil, transparent și oportun atunci când se adoptă legi naționale de transpunere a actelor legislative ale UE, care sunt acestea și ce autorități naționale au responsabilitatea de a se asigura că sunt aplicate corect;

16.  evidențiază importanța acordată de Comisie cu privire la transpunerea la timp și corectă a dreptului UE în legislația națională și la existența unui cadrul legislativ intern clar, care obligă statele membre să considere aceste aspecte ca fiind prioritare, astfel încât să se evite cazurile de încălcare a dreptului UE, oferind totodată cetățenilor și întreprinderilor beneficiile scontate printr-o aplicare efectivă și eficientă a acestuia;

17.  remarcă, totuși, faptul că termenele nerealiste de punere în aplicare a legislației pot determina incapacitatea statelor membre de a se conforma, ceea ce implică aprobarea tacită a întârzierii aplicării; îndeamnă instituțiile europene să convină asupra unor calendare mai adecvate privind punerea în aplicare a regulamentelor și a directivelor, prin care se ține seama în mod corespunzător de perioadele necesare pentru verificare și consultare; consideră că Comisia ar trebui să prezinte rapoarte, sinteze și revizuiri legislative la datele convenite de colegislatori și conform prevederilor legislației aplicabile;

18.  subliniază faptul că, în 2016, au existat 70 de directive care trebuiau transpuse, față de 56 în 2015; își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea mare a numărului de cazuri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, de la 543 la 847; regretă faptul că, la sfârșitul anului 2016, erau încă deschise 868 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, reprezentând o creștere de 67,5 % în comparație cu cele 518 de cazuri deschise la sfârșitul anului 2015;

19.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, la fel ca în anul 2015, statele membre nu și-au îndeplinit în toate cazurile angajamentul de a prezenta documente explicative împreună cu măsurile de transpunere a directivelor în legislația națională; consideră că, în contextul în care mare parte dintre documentele explicative prezentate au fost de o calitate neuniformă, Comisia ar trebui să ofere mai mult sprijin statelor membre în procesul de elaborare a acestor documente și a tabelelor de corespondență;

20.  subliniază faptul că nerespectarea obligației de a asigura transpunerea la timp și corectă a legislației UE existente, care abordează principiul egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de educație, ocupare a forței de muncă și exercitare a profesiilor, egalitate de remunerare pentru muncă egală și egalitate de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, precum și a dispozițiilor existente pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată și pentru a pune capăt tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor privează, în ultimă instanță, cetățenii și întreprinderile de beneficiile la care au dreptul în temeiul dreptului UE;

21.  subliniază faptul că UE a fost creată ca o uniune bazată pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului (articolul 2 din TUE); evidențiază faptul că, la punerea în aplicare a legislației UE, statele membre trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a UE; reiterează faptul că monitorizarea atentă a actelor și omisiunilor statelor membre și instituțiilor UE este extrem de importantă;

22.  își reiterează preocuparea în legătură cu numărul petițiilor adresate Parlamentului și al reclamațiilor adresate Comisiei privind o serie de chestiuni considerate ca fiind soluționate de către Comisie;

23.  subliniază că este important să se garanteze integritatea ordinii juridice a UE, care include legislația primară, legislația secundară și instrumentele juridice neobligatorii; solicită, din acest motiv, adoptarea la timp a inițiativelor legislative și nelegislative necesare pentru transformarea Pilonului european al drepturilor sociale într-o realitate pentru cetățeni; invită Comisia să facă uz de un maximum de transparență și de coerență în eforturile sale de a crea un nou cadru dedicat punerii în aplicare corespunzătoare a legislației, cum ar fi EIR; invită Comisia să aibă în vedere crearea unui astfel de cadru, dedicat în mod specific dezvoltării echitabile și echilibrate, ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și chestiunilor referitoare la incluziune, în corelație cu Pilonul european al drepturilor sociale;

24.  reiterează faptul că a invitat Comisia, în rezoluția sa din 25 octombrie 2016, să înainteze o propunere pentru încheierea unui pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul UE pentru DSF), unind astfel rapoartele sale tematice anuale, cu rezultatele mecanismelor de monitorizare existente și instrumentele de evaluare periodică, pentru a fi prezentate în timp util; reamintește că Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, cu respectarea deplină a principiilor bunei și eficientei administrări prevăzute de articolele 298 din TFUE și articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, are datoria de a monitoriza și de a evalua punerea corectă în aplicare a dreptului Uniunii și respectarea principiilor și obiectivelor consacrate în tratate de către statele membre și toate instituțiile și organismele Uniunii și să își respecte angajamentul de a sprijini în mod activ statele membre să transpună și să pună în aplicare anumite directive și regulamente; recomandă, prin urmare, ca această sarcină să fie luată în considerare în ciclul politicii DSF începând cu anul 2018, iar rapoartele sale tematice anuale, cu rezultatele mecanismelor existente de monitorizare și ale instrumentelor de evaluare periodică, să fie prezentate în timp util;

25.  reamintește că Parlamentul a invitat, în mai multe rânduri, Comisia să monitorizeze, să direcționeze și să sprijine punerea în aplicare a legislației și a politicilor privind mediul;

26.  salută angajamentul Comisiei de a sprijini în mod activ statele membre să transpună și să pună în aplicare legislația europeană prin pregătirea de planuri de punere în aplicare pentru anumite directive și regulamente;

27.  consideră că, având în vedere responsabilitatea sa comună în asigurarea punerii în aplicare și a respectării dreptului UE în conformitate cu Acordul interinstituțional, precum și funcția sa relevantă de control politic asupra Comisiei, conferită prin articolul 14 din TUE, Parlamentul ar trebui să fie notificat automat despre orice procedură EU Pilot deschisă și despre orice procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată și ar trebui să i se acorde accesul adecvat la documentele referitoare la aceste două tipuri de proceduri, în special atunci când rezultă din petiții, respectând în același timp dispozițiile în materie de confidențialitate necesare pentru soluționarea cu succes a cazurilor;

28.  propune ca reprezentanții statelor membre să participe mai mult la discuțiile referitoare la petiții din cadrul Comisiei pentru petiții;

29.  ia act de nivelul nesatisfăcător de aplicare a dreptului UE în statele membre, după cum arată numărul mare de plângeri trimise Comisiei și fluxul important de petiții adresate Parlamentului; salută intenția Comisiei, exprimată în comunicarea sa din decembrie 2016, de a spori utilizarea instrumentelor preventive, cum ar fi reuniunile privind pachetele de măsuri, orientările de punere în aplicare, grupurile de experți și rețelele specializate (inclusiv rețeaua SOLVIT), și de a sprijini consolidarea capacităților în statele membre pentru a asigura respectarea legislației UE; invită Comisia să utilizeze dispozițiile articolului 197 din TFUE pentru a pune în aplicare această politică de asigurare a respectării legislației reînnoită în deplin parteneriat cu statele membre și cu instituțiile europene; invită Comisia să își îmbunătățească modul de tratare a petițiilor adresate, oferind răspunsuri oportune și aprofundate;

30.  constată că, deși 95 de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor sunt încă deschise, deși CJUE s-a pronunțat cu privire la nerespectarea obligațiilor de către statele membre, numai trei dintre aceste cazuri au fost sesizate Curții de către Comisie în temeiul articolului 260 din TFUE; consideră că este extrem de important să se asigure respectarea deplină și în timp util a deciziilor instanțelor și, atunci când este necesar, să facă uz pe deplin de dispozițiile articolului 279 din TFUE, pentru a preveni orice subminare a dreptului UE și a autorității CJUE; invită Comisia să remedieze această situație și să raporteze în mod regulat progresele realizate Parlamentului;

31.  subliniază faptul că toate instituțiile UE sunt obligate să respecte dispozițiile tratatelor UE și ale CDFUE(12);

32.  recomandă ca orice dezbatere interparlamentară referitoare la democrație, la statul de drept și la drepturile fundamentale să includă participarea societății civile și a cetățenilor, de exemplu prin intermediul petițiilor transmise Parlamentului și al inițiativei cetățenești europene;

33.  subliniază că memorandumurile de înțelegere încheiate între instituțiile UE și statele membre nu sunt considerate acte ale UE, în temeiul articolul 288 din TFUE;

34.  subliniază importanța crucială a eficienței, transparenței și responsabilității în procesul de elaborare și aplicare a dreptului UE de către instituțiile UE; evidențiază, în special, principiul responsabilității democratice și rolul Parlamentului în asigurarea ei, precum și dreptul cetățenilor UE la justiție și la bună administrare, prevăzut la articolele 41 și 47 din CDFUE; evidențiază faptul că, în conformitate cu aceste drepturi și principii, cetățenii trebuie să beneficieze de acces adecvat și facil la proiectele de acte juridice care îi privesc; reamintește că aceleași drepturi și principii ar trebui, de asemenea, să fie de o importanță majoră pentru statele membre atunci când propun proiecte de acte legislative cu obiectivul de a pune în aplicare dreptul UE;

35.  invită Comisia să consolideze, acolo unde este posibil și necesar, resursele financiare ale UE, cum ar fi Fondul social european, dedicate „consolidării capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și administrației publice eficiente”, cu scopul de a promova bunăstarea socială și dezvoltarea economică și de a spori eficacitatea legislației în materie de beneficii; invită Comisia să facă uz deplin de articolul 197 din TFUE pentru a contribui la consolidarea capacității statelor membre de a pune în aplicare și a asigura respectarea dreptului UE;

36.  invită Comisia să dezvolte instrumentele menite să ajute statele membre să identifice problemele de transpunere, să le soluționeze într-o fază timpurie a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și să găsească soluții comune;

37.  reamintește că legislația care conduce la cele mai flagrante proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este rezultatul directivelor; reamintește că regulamentele sunt aplicabile în mod direct și obligatoriu în toate statele membre; invită, așadar, Comisia să recurgă, în măsura posibilului, la regulamente atunci când are în vedere prezentarea unor propuneri legislative; consideră că o astfel de abordare ar putea atenua riscul de reglementare excesivă;

38.  reamintește că deciziile preliminare contribuie la clarificarea modului în care trebuie aplicat dreptul Uniunii Europene; consideră că recurgerea la această procedură permite interpretarea și aplicarea uniformă a legislației UE; invită, prin urmare, Comisia să monitorizeze mai eficient îndeplinirea obligației instanțelor naționale de a solicita decizii preliminare CJUE, așa cum se prevede la articolul 267 din TFUE; încurajează, așadar, instanțele naționale să adreseze întrebări, în caz de îndoială, CJUE și să prevină, astfel, procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

39.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită controlului său asupra punerii în aplicare a Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne(13), precum și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când este necesar, menținând o vigilentă deosebită în ceea ce privește aplicarea incorectă sau necorespunzătoare;

40.  salută eforturile continue ale Comisiei de a consolida normele UE în materie de mediu pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toate statele membre și toți operatorii economici și de a remedia deficiențele de punere în aplicare și asigurare a respectării legislației UE în materie de mediu, inclusiv prin recurgerea la proceduri în constarea neîndeplinirii obligațiilor, dacă este necesar; accentuează, cu toate acestea, limitele cunoscute ale eficacității normelor UE în materie de mediu și în special ale Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DRM); invită Comisia să ia act de rezoluția Parlamentului din 26 octombrie 2017(14) privind punerea în aplicare a DRM; remarcă faptul că, în unele state membre, dreptul cetățenilor la un mediu sănătos este afectat de deficiențele în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării dreptului UE în domeniul mediului, în special în ceea ce privește prevenirea deteriorării aerului și a apei, gestionarea deșeurilor și infrastructura de epurare a apelor reziduale; subliniază că punerea în aplicare pe deplin a legislației UE privind mediul ar putea aduce UE economii de 50 de miliarde EUR în fiecare an, mai ales, prin reducerea costurilor cu sănătatea și a costurilor directe pentru mediu;

41.  accentuează faptul că acquis-ul UE cuprinde, de asemenea, acorduri internaționale încheiate de UE; ia act, cu profundă îngrijorare, de faptul că este posibil ca normele UE în materie de mediu să nu fie conforme cu Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”)(15) pentru că nu acordă un acces suficient la justiție organizațiilor de protecție a mediului și publicului; invită, în consecință, Comisia să acorde atenție constatărilor și recomandărilor Comitetului pentru respectarea Convenției de la Aarhus(16) și poziției Consiliului din 17 iulie 2017(17) și să caute moduri și mijloace de a se conforma Convenției de la Aarhus într-un fel compatibil cu principiile fundamentale ale ordinii juridice din Uniune și cu sistemul său de control judiciar;

42.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită aplicării măsurilor adoptate în domeniul azilului și al migrației pentru a asigura respectarea principiilor consacrate în CDFUE, să conlucreze cu statele membre pentru depășirea dificultăților pe care acestea le întâmpină în respectiva punere în aplicare și să inițieze procedurile necesare de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, atunci când este cazul; constată cu îngrijorare că anumite state membre nu își respectă obligațiile stabilite de politica în domeniul azilului și al migrației, în special în privința transferului solicitanților de azil; evidențiază necesitatea de a combate lipsa de solidaritate dintre unele state membre în domeniul azilului și al migrației, în așa fel încât toate statele membre să își îndeplinească obligațiile; solicită statelor membre să combată creșterea traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă sau al exploatării sexuale;

43.  invită Comisia să reacționeze în mod eficace la evoluția situației în materie de migrație și de securitate și să aplice în mod eficient Agenda europeană privind migrația, precum și pachetele de punere în aplicare aferente; solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva privind returnarea (2008/115/CE)(18) în mod corect și să raporteze periodic cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația;

44.  invită Comisia să verifice compatibilitatea contractelor în care nu se specifică numărul de ore de muncă cu legislația UE în materie de ocupare a forței de muncă, inclusiv cu directiva privind lucrătorii cu fracțiune de normă, deoarece multe petiții dintre cele primite în 2016 se referă la munca precară;

45.  salută faptul că raportul recunoaște rolul Parlamentului de a atrage atenția Comisiei cu privire la deficiențele în aplicarea dreptului UE în statele membre, prin intermediul întrebărilor parlamentare și al petițiilor; atrage atenția asupra faptului că un control mai atent din partea parlamentelor naționale asupra guvernelor lor, atunci când acestea din urmă sunt implicate în procesul de legiferare, va contribui la o aplicare mai eficace a dreptului UE, așa cum este prevăzută de tratate;

46.  își exprimă îngrijorarea că, în cazul multor directive, există diferențe de traducere între limbile oficiale ale UE, și, prin urmare, există probabilitatea ca versiunile lingvistice diferite să ducă la o interpretare divergentă a textelor respective și o transpunere diferită a lor în statele membre; regretă, așadar, faptul că aceste diferențe de transpunere și de interpretare juridică a directivelor nu pot fi descoperite în mod sistematic, ci numai atunci când sunt clarificate de hotărârile CJUE;

47.  reamintește că parlamentele naționale joacă un rol esențial, atât în etapa de control pre-legislativ al proiectelor de acte juridice ale UE, cât și în etapa de control post-legislativ al aplicării corecte a dreptului UE de către statele membre; invită parlamentele naționale să își asume acest rol în mod proactiv;

48.  consideră că, în concordanță cu eforturile Comisiei de a produce o legislație UE mai bună și mai eficace, ar trebui să se ia întotdeauna în considerare principiul subsidiarității și cel al proporționalității;

49.  își reiterează apelul privind crearea, în cadrul direcțiilor generale relevante (DG IPOL, DG EXPO și DG EPRS), a unui sistem autonom de evaluare ex-post a impactului principalelor acte legislative ale UE adoptate de Parlament prin codecizie și în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

50.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită controlului său asupra punerii în aplicare a legislației UE de stabilire a normelor împotriva practicilor de corupție care afectează în mod direct funcționarea pieței interne, precum și să ia măsurile necesare pentru a combate astfel de fenomene;

51.  reamintește statelor membre și instituțiilor UE că asigurarea unei aplicări adecvate și în timp util a legislației în statele membre rămâne o prioritate pentru UE; subliniază importanța respectării principiilor atribuirii, subsidiarității și proporționalității, în temeiul articolului 5 din TUE, precum și a principiului egalității în fața legii, în vederea unei mai bune monitorizări a aplicării dreptului UE; reamintește importanța sensibilizării publicului cu privire la dispozițiile directivelor în vigoare care vizează diferite aspecte referitoare la principiul egalității între femei și bărbați și punerea sa în practică;

52.  încurajează instituțiile Uniunii să își îndeplinească întotdeauna obligația de a respecta dreptul primar al UE atunci când instituie norme de drept secundar al UE și instrumente juridice neobligatorii și când dezvoltă politici și semnează acorduri și tratate cu instituții din afara UE, să sprijine prin toate mijloacele statele membre ale Uniunii în eforturile lor de a transpune legislația UE în toate domeniile și să respecte valorile și principiile Uniunii, în special având în vedere evoluțiile recente din unele state membre;

53.  susține opinia Comisiei conform căreia reclamanții individuali joacă un rol esențial în identificarea problemelor mai vaste legate de asigurarea respectării și punerea în aplicare a dreptului UE care afectează interesele cetățenilor și ale întreprinderilor;

54.  subliniază că lipsa unui set coerent și cuprinzător de norme codificate de bună administrație la nivelul Uniunii îngreunează înțelegerea rapidă și deplină de către cetățeni și întreprinderi a drepturilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii; subliniază, prin urmare că, pentru consolidarea drepturilor cetățenilor și a transparenței, este esențială codificarea normelor privind buna administrare sub forma unui regulament care să stabilească diversele aspecte legate de procedura administrativă, inclusiv notificările, termenele limită obligatorii, dreptul de a fi ascultat și dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu; consideră că acest regulament ar aduce mai multă accesibilitate, claritate și coerență în interpretarea normelor existente, în beneficiul cetățenilor, al întreprinderilor, al administrației și al funcționarilor;

55.  reamintește că, în rezoluțiile sale din 15 ianuarie 2013 și 9 iunie 2016, Parlamentul a cerut adoptarea unui regulament privind o administrație a UE deschisă, eficientă și independentă, în temeiul articolului 298 din TFUE, și constată că această solicitare a Parlamentului nu a fost urmată de o propunere din partea Comisiei; invită, prin urmare, din nou Comisia să prezinte o propunere legislativă privind dreptul de procedură administrativă al UE, luând în considerare demersurile Parlamentului European de până acum, în acest domeniu;

56.  subliniază că integrarea inadecvată a preocupărilor legate de mediu în alte domenii de politică este una dintre cauzele profunde ale implementării deficiente a politicii și legislației din domeniul mediului;

57.  subliniază necesitatea de a menține un nivel ridicat de protecție a mediului, precum și al sănătății și siguranței alimentare;

58.  subliniază faptul că aplicarea eficientă a normelor UE în domeniul sănătății, al siguranței alimentare și al mediului este importantă pentru cetățenii europeni, deoarece le influențează traiul zilnic și servește interesului general;

59.  solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de mediu care au o dimensiune transfrontalieră, în special în domeniul legislației privind aerul curat, inclusiv transpunerea și aplicarea corectă a dreptului UE în viitoarele state membre; solicită, în plus, Comisiei să informeze reclamanții în mod corespunzător, transparent și în timp util cu privire la argumentele oferite de statele în cauză ca reacție la plângerea depusă;

60.  ia act de faptul că numărul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în materie de mediu a scăzut în 2016 comparativ cu 2015, dar este îngrijorat că s-a înregistrat o creștere a numărului de proceduri în domeniul sănătății și al siguranței alimentare și solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită acestui aspect;

61.  subliniază faptul că egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al UE care trebuie să fie integrat în toate politicile;

62.  subliniază rolul fundamental pe care îl are statul de drept în ceea ce privește legitimitatea oricărei forme de guvernare democratică; subliniază că aceasta este o piatră de temelie a ordinii juridice a Uniunii și că, prin urmare, se înscrie în logica unei Uniuni bazate pe statul de drept;

63.  reamintește că principiul remunerației egale pentru muncă egală, este consacrat în tratatele europene încă din 1957 (a se vedea articolul 157 din TFUE) și subliniază că articolul 153 din TFUE permite UE să ia măsuri în domeniul mai larg al egalității de șanse și de tratament în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și exercitarea profesiilor;

64.  salută faptul că interpretarea largă a conceptului de remunerație egală pentru muncă egală de către CJUE, așa cum reiese din hotărârile sale și din jurisprudența sa amplă cu privire la acest articol, a înmulțit cu siguranță posibilitățile de combatere a discriminării salariale pe criterii de gen directe și indirecte, în ceea ce privește salarizarea și de reducere a diferenței de remunerare între femei și bărbați, dar subliniază că mai rămân multe de făcut pentru a elimina diferența persistentă de remunerare între femei și bărbați în UE;

65.  constată cu profundă tristețe că introducerea principiilor juridice prin care se interzice inegalitatea salarială între femei și bărbați nu s-a dovedit suficientă pentru a elimina de una singură diferența persistentă de salarizare între femei și bărbați; subliniază faptul că Directiva reformată 2006/54/CE le impune statelor membre să se asigure că toate prevederile din contractele colective de muncă, grilele de salarizare, acordurile de salarizare și contractele de muncă individuale care încalcă principiul remunerației egale sunt sau pot fi declarate nule si neavenite sau pot fi modificate;

66.  subliniază faptul că atât statele membre, cât și Comisia ar trebui să acorde atenție punerii în aplicare a legislației UE, în special a dispozițiilor privind remunerația egală; reiterează importanța integrării principiului egalității între femei și bărbați într-o serie de directive ale UE și consideră că instrumentele alternative sunt instrumente valoroase pentru punerea corectă în aplicare a dreptului UE; reamintește importanța sensibilizării publicului cu privire la dispozițiile directivelor în vigoare care vizează diferite aspecte ale principiului egalității între femei și bărbați și punerea sa în practică; subliniază că negocierile colective pot permite aplicarea în continuare a legislației UE privind remunerația egală a femeilor și bărbaților pentru muncă egală, concediul parental, condițiile de muncă și programul de lucru, incluzând o zi săptămânală comună de odihnă, pentru a ajunge la un echilibru între viața de familie și viața profesională a femeilor și bărbaților și pentru a îmbunătăți situația lor pe piața muncii;

67.  reamintește că, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2013, Parlamentul a solicitat adoptarea unui regulament al UE privind dreptul de procedură administrativă al UE în temeiul articolului 298 din TFUE; ia act cu dezamăgire de faptul că Comisia nu a dat curs solicitării Parlamentului de a prezenta o propunere de act legislativ privind dreptul de procedură administrativă;

68.  recunoaște importanța colectării datelor, dacă este posibil, defalcate în funcție de gen, pentru a evalua progresele înregistrate în promovarea drepturilor femeilor;

69.  regretă abordarea deficitară adoptată de Comisie în domeniul bunăstării animalelor, care ignoră inconsecvențele grave semnalate de un număr mare de cetățeni care și-au exercitat dreptul de a adresa petiții; își reiterează solicitarea pentru lansarea unei noi strategii la nivelul UE pentru eliminarea tuturor lacunelor existente și pentru a asigura protecția deplină și efectivă a bunăstării animalelor prin intermediul unui cadru legislativ clar și cuprinzător care să respecte pe deplin cerințele prevăzute la articolul 13 TFUE;

70.  invită Comisia să realizeze o analiză aprofundată a petițiilor legate de diferențele de calitate dintre produse alimentare de la aceeași marcă în diferite state membre; îndeamnă Comisia să pună capăt practicilor neloiale și să se asigure că toți consumatorii sunt tratați în mod egal;

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0385.
(2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(3) JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
(4) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5) JO C 316, 22.9.2017, p. 246.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(7) JO C 86, 6.3.2018, p. 126.
(8) JO C 440, 30.12.2015, p. 17.
(9) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(10) JO C 369, 17.12.2011, p. 15.
(11) JO C 18, 19.1.2017, p. 10.
(12) Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 20 septembrie 2016 în cauzele conexate C-8/15 P - C-10/15 P, Ledra Advertising Ltd (C-8/15 P), Andreas Eleftheriou (C-9/15 P), Eleni Eleftheriou (C-9/15 P), Lilia Papachristofi (C-9/15 P), Christos Theophilou (C-10/15 P), Eleni Theophilou (C-10/15 P) / Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (ECLI:EU:C:2016:701).
(13) JO L 193, 19.7.2016, p. 1.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2017)0414.
(15) JO L 124, 17.5.2005, p. 4.
(16) ACCC/C/2008/32 (UE), partea II, adoptate la 17 martie 2017.
(17) JO L 186, 19.7.2017, p. 15;
(18) JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

Notă juridică