Index 
Texte adoptate
Miercuri, 4 iulie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Programul de sprijin pentru reforme structurale: pachet financiar și obiectiv general ***I
 Reforma legislației electorale a Uniunii Europene ***
 Acordul de parteneriat dintre UE și CEEA și Armenia ***
 Acordul de parteneriat dintre UE și CEEA și Armenia (rezoluție)
 Acordul de parteneriat şi cooperare UE-Irak ***
 Acordul de parteneriat şi cooperare UE-Irak (rezoluție)
 Acordul UE-Noua Zeelandă referitor la modificarea concesiilor (aderarea Croației) ***
 Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene: sisteme de compensare și de plată ***I
 Taxarea vehiculelor: aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri *
 Proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018: înregistrarea excedentului aferent exercițiului financiar 2017
 Proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018: extinderea Instrumentului pentru refugiații din Turcia
 Către o strategie externă a UE împotriva căsătoriilor timpurii și forțate
 Definiția IMM-urilor
 Negocierile referitoare la Acordul cuprinzător UE-Azerbaidjan
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Iordania privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Turcia privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Israel privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Tunisia privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Maroc privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Liban privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Egipt privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
 Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Algeria privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului

Programul de sprijin pentru reforme structurale: pachet financiar și obiectiv general ***I
PDF 160kWORD 56k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 4 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/825 pentru a majora pachetul financiar aferent Programului de sprijin pentru reforme structurale și pentru a adapta obiectivul general al acestuia (COM(2017)0825 – C8-0433/2017 – 2017/0334(COD))(1)
P8_TA(2018)0281A8-0227/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul -1 (nou)
(-1)  La cererea acestora, Uniunea are obligația de a sprijini statele membre să își amelioreze capacitatea administrativă de aplicare a dreptului Uniunii.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 1
(1)  Programul de sprijin pentru reforme structurale (denumit în continuare „programul”) a fost instituit cu scopul de a consolida capacitatea statelor membre de a elabora și de a pune în aplicare reforme administrative și structurale menite să promoveze creșterea, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă și eficace a fondurilor Uniunii. Sprijinul acordat în cadrul programului este furnizat de către Comisie, la cererea unui stat membru, și poate acoperi o gamă largă de domenii de politică. Dezvoltarea unor economii reziliente, întemeiate pe structuri economice și sociale solide, care să le permită statelor membre să absoarbă șocurile în mod eficient și să se redreseze rapid în urma acestora contribuie la coeziunea economică și socială. Punerea în aplicare a unor reforme instituționale, administrative și structurale menite să promoveze creșterea este un instrument adecvat în acest sens.
(1)  Programul de sprijin pentru reforme structurale (denumit în continuare „programul”) a fost instituit cu scopul de a consolida capacitatea statelor membre de a elabora și de a pune în aplicare reforme administrative și structurale cu valoare adăugată europeană, menite să promoveze creșterea, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă și eficace a fondurilor Uniunii. Sprijinul acordat în cadrul programului este furnizat de către Comisie, la cererea unui stat membru, și poate acoperi o gamă largă de domenii de politică. Dezvoltarea unor economii și a unei societăți reziliente, întemeiate pe structuri economice, sociale și teritoriale solide, care să le permită statelor membre să absoarbă șocurile în mod eficient și să se redreseze rapid în urma acestora contribuie la coeziunea economică, socială și teritorială. Realizarea reformelor sprijinite prin program necesită o administrație publică națională și regională eficientă și eficace, precum și asumarea responsabilității de către toate părțile interesate și participarea activă a acestora. Punerea în aplicare a unor reforme instituționale, administrative și structurale menite să promoveze creșterea care sunt specifice fiecărei țări în parte, precum și asumarea pe plan local a responsabilității pentru reformele structurale care prezintă interes pentru Uniune, în special prin intermediul autorităților locale și regionale și al partenerilor sociali, reprezintă instrumente adecvate în acest sens.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 1 a (nou)
(1a)  Transmiterea și comunicarea eficientă a rezultatelor programului la nivelul Uniunii, precum și la nivel național și regional sunt necesare pentru a asigura vizibilitatea în ceea ce privește rezultatele reformelor puse în aplicare pe baza solicitărilor fiecărui stat membru. Acest lucru ar asigura schimbul de cunoștințe, experiență și bune practici, ceea ce reprezintă, de asemenea, unul dintre obiectivele programului.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 1 b (nou)
(1b)  Este de așteptat ca cererea de sprijin în cadrul programului să rămână ridicată, ceea ce înseamnă că anumite cereri vor trebui tratate cu prioritate. Ar trebui favorizate, după caz, cererile care vizează tranziția de la impozitarea muncii către impozitarea averii și a poluării, promovând creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și politicile sociale și, astfel, incluziunea socială, combătând frauda fiscală, evaziunea fiscală și eludarea obligațiilor fiscale printr-o transparență sporită, instituind strategii pentru o reindustrializare inovativă și sustenabilă și îmbunătățind sistemele educative și de formare. Ar trebui să se acorde o atenție specială cererilor care beneficiază de un nivel ridicat de sprijin democratic, care presupun implicarea partenerilor și care au efecte de propagare asupra altor sectoare. Programul ar trebui să vină în completarea altor instrumente, pentru a evita suprapunerile.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 1 c (nou)
(1c)   În urmărirea obiectivului său de a consolida capacitatea statelor membre de a pregăti și pune în aplicare reforme structurale de stimulare a creșterii, programul nu ar trebui să înlocuiască finanțarea din bugetele naționale ale statelor membre și nici să fie folosit pentru a acoperi cheltuielile curente.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 3
(3)  Întărirea coeziunii economice și sociale prin consolidarea reformelor structurale este esențială pentru o participare reușită la uniunea economică și monetară. Acest aspect este deosebit de important pentru statele membre a căror monedă nu este euro, în vederea pregătirii lor pentru aderarea la zona euro.
(3)  Întărirea coeziunii economice, sociale și teritoriale prin intermediul reformelor structurale care sunt avantajoase pentru Uniune și în conformitate cu principiile și valorile sale este esențială pentru o participare reușită și asigurarea unei convergențe reale sporite în cadrul uniunii economice și monetare, asigurând stabilitatea și prosperitatea sa pe termen lung. Acest aspect este deosebit de important pentru statele membre a căror monedă nu este încă euro, în vederea pregătirii lor pentru aderarea la zona euro.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  Prin urmare, este oportun ca în obiectivul general al programului – în contextul contribuției sale ca răspuns la provocările de ordin economic și social – să se sublinieze că îmbunătățirea coeziunii, a competitivității, a productivității, a creșterii economice durabile și a creării de locuri de muncă ar trebui, de asemenea, să contribuie la pregătirea în vederea participării viitoare la zona euro a statelor membre a căror monedă nu este euro.
(4)  Prin urmare, este oportun ca în obiectivul general al programului – în contextul contribuției sale ca răspuns la provocările de ordin economic și social – să se sublinieze că îmbunătățirea coeziunii economice, sociale și teritoriale, a competitivității, a productivității, a creșterii economice durabile, a creării de locuri de muncă, a incluziunii sociale și reducerea disparităților dintre statele membre și regiuni ar trebui, de asemenea, să contribuie la pregătirea în vederea participării viitoare la zona euro a statelor membre a căror monedă nu este încă euro.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 5
(5)  Este, de asemenea, necesar să se indice faptul că acțiunile și activitățile programului pot sprijini reforme menite să acorde asistență statelor membre care doresc să adopte moneda euro în vederea pregătirii lor pentru participarea la zona euro.
(5)  Având în vedere experiența pozitivă pe care Uniunea a avut-o cu asistența tehnică oferită altor state care au aderat deja la moneda euro, este, de asemenea, necesar să se indice faptul că acțiunile și activitățile programului pot sprijini reforme menite să acorde asistență statelor membre care au aderat mai târziu la Uniune și care doresc să adopte moneda euro în vederea pregătirii lor pentru participarea la zona euro.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 5 a (nou)
(5a)   Șapte dintre statele membre ale Uniunii au obligația ca, în conformitate cu dispozițiile tratatului, să se pregătească în vederea participării la zona euro, și anume Bulgaria, Croația, Polonia, Republica Cehă, România, Suedia și Ungaria. Unele dintre aceste state membre au făcut progrese limitate în ultimii ani pentru atingerea acestui obiectiv și, prin urmare, sprijinul acordat de Uniune pentru a face posibilă participarea lor la zona euro are o importanță tot mai mare. Danemarca și Marea Britanie nu au obligația de a deveni membre ale zonei euro.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 5 b (nou)
(5b)   Autoritățile regionale și locale au un rol important în realizarea reformelor structurale, într-o măsură care depinde de organizarea constituțională și administrativă a fiecărui stat membru. Prin urmare, este necesar să se asigure un nivel adecvat de implicare și de consultare a autorităților regionale și locale în elaborarea și punerea în aplicare a reformelor structurale.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  Pentru a răspunde cererii crescânde de sprijin din partea statelor membre, precum și prin prisma necesității de a sprijini punerea în aplicare a reformelor structurale în statele membre a căror monedă nu este euro, resursele financiare alocate programului ar trebui să fie majorate pentru a atinge un nivel suficient care să îi permită Uniunii să ofere sprijin pentru a răspunde nevoilor statelor membre solicitante.
(6)  Pentru a răspunde cererii crescânde de sprijin din partea statelor membre, precum și prin prisma necesității de a sprijini punerea în aplicare a reformelor structurale care prezintă interes pentru Uniune în statele membre a căror monedă nu este încă euro, resursele financiare alocate programului ar trebui să fie majorate, utilizându-se Instrumentul de flexibilitate prevăzut de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/20131a al Consiliului, pentru a atinge un nivel suficient care să îi permită Uniunii să ofere sprijin pentru a răspunde nevoilor statelor membre solicitante. Această creștere nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra altor priorități ale politicii de coeziune. În plus, statele membre nu ar trebui să fie obligate să își transfere resursele naționale și regionale alocate din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) pentru a remedia deficitul de finanțare al programului.
___________
1a Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 7
(7)  Pentru a oferi sprijin în mod cât mai prompt, Comisia ar trebui să fie în măsură să utilizeze o parte din pachetul financiar și pentru a acoperi costul aferent activităților de sprijin ale programului, cum ar fi cheltuielile legate de controlul calității și de monitorizarea proiectelor pe teren.
(7)  Pentru a oferi sprijin de bună calitate în mod cât mai prompt, Comisia ar trebui să fie în măsură să utilizeze o parte din pachetul financiar și pentru a acoperi costul aferent activităților de sprijin ale programului, cum ar fi cheltuielile legate de controlul calității și de monitorizarea, precum și de evaluarea proiectelor pe teren. Aceste cheltuieli ar trebui să fie proporționale cu valoarea totală a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor de sprijin.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Pentru a asigura o raportare eficientă către Parlamentul European și Consiliu în ceea ce privește punerea în aplicare a programului, ar trebui să fie precizată perioada în care Comisia trebuie să pună la dispoziție rapoartele anuale de monitorizare.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 1
Regulamentul (UE) 2017/825
Articolul 4 – alineatul 1
Obiectivul general al programului este de a contribui la realizarea de reforme instituționale, administrative și structurale favorabile creșterii în statele membre prin acordarea de sprijin autorităților naționale pentru măsurile ce vizează reformarea și consolidarea instituțiilor, a guvernanței, a administrației publice și a sectorului economic și social ca răspuns la provocările de ordin economic și social, în vederea consolidării coeziunii, a competitivității, a productivității, a creșterii economice durabile, a creării de locuri de muncă și a investițiilor, reforme care vor pregăti, de asemenea, terenul pentru participarea la zona euro, în special în contextul proceselor de guvernanță economică, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă, transparentă și eficace a fondurilor Uniunii.
Obiectivul general al programului este de a contribui la realizarea de reforme instituționale, administrative și structurale favorabile creșterii în statele membre, prin acordarea de sprijin autorităților statelor membre, inclusiv autorităților regionale și locale, după caz, pentru măsurile ce vizează reformarea și consolidarea instituțiilor, a guvernanței, a administrației publice și a sectorului economic și social ca răspuns la provocările de ordin economic și social, în vederea consolidării coeziunii economice, sociale și teritoriale, a competitivității, a productivității, a creșterii economice durabile, a creării de locuri de muncă, a incluziunii sociale, a combaterii evaziunii fiscale și a sărăciei, a investițiilor și a convergenței reale în cadrul Uniunii, reforme care vor pregăti, de asemenea, terenul pentru participarea la zona euro, în special în contextul proceselor de guvernanță economică, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă, transparentă și eficace a fondurilor Uniunii.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 1 a (nou)
Regulamentul (UE) 2017/825
Articolul 5 – alineatul 1 – litera da (nouă)
(1a)   La articolul 5 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:
(da)   sprijinirea implicării și a consultării autorităților regionale și locale în procesul de elaborare și punere în aplicare a unor măsuri de reformă structurală la un nivel proporțional cu competențele și responsabilitățile respectivelor autorități regionale și locale, în cadrul structurii constituționale și administrative din fiecare stat membru.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 3 – litera a
Regulamentul (UE) 2017/825
Articolul 10 – alineatul 1
1.  Pachetul financiar pentru implementarea programului este stabilit la 222 800 000 EUR în prețuri curente.;
1.  Pachetul financiar pentru implementarea programului este stabilit la 222 800 000 EUR în prețuri curente, din care suma de 80 000 000 EUR este furnizată din Instrumentul de flexibilitate prevăzut de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului*;
_________________
* Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 3 a (nou)
Regulamentul (UE) 2017/825
Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
(3a)   La articolul 16 alineatul (2), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:
2.  Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual de monitorizare privind punerea în aplicare a programului. Acest raport cuprinde informații privind:
„2. Începând din 2018 și până în 2021 inclusiv, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual de monitorizare privind punerea în aplicare a programului. Acest raport cuprinde informații privind:
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 3 b (nou)
Regulamentul (UE) 2017/825
Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera da (nouă)
(3b)  La articolul 16 alineatul (2), se adaugă litera (da):
„ (da) rezultatele controlului de calitate și monitorizarea proiectelor de sprijin pe teren; ”

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0227/2018).


Reforma legislației electorale a Uniunii Europene ***
PDF 112kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 (09425/2018 - C8-0276/2018 - 2015/0907(APP))
P8_TA(2018)0282A8-0248/2018

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09425/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 223 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0276/2018),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene și propunerea anexată de Decizie a Consiliului de adoptare a dispozițiilor de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct(1),

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către Senatul Franței, Camera Deputaților din Luxemburg, Parlamentul Maltei, Senatul Țărilor de Jos, Camera Reprezentanților din Țările de Jos, Parlamentul Suediei, Camera Comunelor din Regatul Unit și Camera Lorzilor din Regatul Unit, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0248/2018),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 366, 27.10.2017, p. 7.


Acordul de parteneriat dintre UE și CEEA și Armenia ***
PDF 111kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte (12543/2017 – C8-0422/2017 – 2017/0238(NLE))
P8_TA(2018)0283A8-0177/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12543/2017),

–  având în vedere proiectul de acord de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte (12548/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 37 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în conformitate cu articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolele 207 și 209, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), articolul 218 alineatul (7) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0422/2017),

–  având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 4 iulie 2018(1) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0177/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Armenia.

(1) Texte adoptate, P8_TA-PROV(2018)0284.


Acordul de parteneriat dintre UE și CEEA și Armenia (rezoluție)
PDF 161kWORD 58k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la decizia Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte (12543/2017 – C8-0422/2017 – 2017/0238(NLE)2017/2269(INI))
P8_TA(2018)0284A8-0179/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12543/2017),

–  având în vedere Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte (12548/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 37 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu articolul 91, cu articolul 100 alineatul (2), cu articolele 207 și 209, cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), cu articolul 218 alineatul (7) și cu articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0422/2017),

–  având în vedere rezoluțiile sale relevante referitoare la relațiile UE-Armenia,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(1);

–  având în vedere Declarațiile comune ale Summiturilor Parteneriatului Estic, în special cea din 2017, de la Bruxelles,

–  având în vedere comunicările comune ale Comisiei și ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Politica europeană de vecinătate (PEV), în special Raportul din 18 mai 2017 privind punerea în aplicare a reexaminării PEV (JOIN(2017)0018) și documentul de lucru comun din 9 iunie 2017, intitulat „Parteneriatul estic - 20 de obiective pentru 2020: concentrarea pe prioritățile-cheie și rezultatele concrete” (SWD(2017)0300), precum și comunicarea din 2016 privind „O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din vecinătatea estică și, în special, recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și SEAE privind Parteneriatul estic, în perioada premergătoare reuniunii la nivel înalt din noiembrie 2017(2), precum și rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la centenarul Genocidului armean(3),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 4 iulie 2018(4) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere prioritățile Parteneriatului dintre Uniunea Europeană și Armenia, semnat la 21 februarie 2018,

–  având în vedere articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0179/2018),

A.  întrucât cadrul actual privind relațiile dintre Armenia și Uniunea Europeană este reglementat de Acordul de parteneriat și cooperare din 1996 care a intrat în vigoare în 1999 și care urmează să fie înlocuit prin acest acord de parteneriat cuprinzător și consolidat (APCC);

B.  întrucât, prin Parteneriatul estic, UE și Armenia și-au întemeiat relațiile pe un angajament comun față de dreptul internațional și valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și buna guvernare, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

C.  întrucât rămân preocupări în legătură cu deplina respectare de către Armenia a unora dintre valorile fundamentale menționate anterior, în special în ceea ce privește democrația și statul de drept care sunt subminate de corupție, de cumpărarea voturilor, de criminalitatea organizată și de controlul oligarhic abuziv;

D.  întrucât localizarea geografică a Armeniei între Europa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu și puterile regionale învecinate, în special Rusia, Iran și Turcia, este atât strategică, cât și problematică; întrucât nerecunoașterea de către anumite părți a tragediilor din trecut - în special genocidul împotriva armenilor, prezența trupelor străine în Armenia, precum și conflictele prelungite din Caucazul de Sud, care afectează și Azerbaidjan și Georgia - reprezintă o amenințare majoră la adresa securității și stabilității regionale a tuturor partenerilor; întrucât conflictul din Nagorno-Karabah poate fi soluționat numai pe cale pașnică, în conformitate cu principiile fundamentale ale OSCE din 2009, îndeosebi prin eforturile și propunerile copreședinților Grupului de la Minsk din cadrul OSCE;

E.  întrucât UE este principalul partener comercial al Armeniei și cel mai important donator; întrucât Armenia este, de asemenea, membră a Uniunii Economice Eurasiatice, demonstrând astfel că Uniunea Europeană nu impune partenerilor săi cerința prealabilă de a alege aprofundarea relațiilor cu UE în detrimentul relațiilor lor cu terții, chiar dacă anumite oportunități - cum ar fi o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare cu EU - nu puteau fi realizate în acest context;

F.  întrucât noul acord stabilește un nou temei juridic pentru a revigora dialogul politic și a extinde sfera cooperării economice, precum și cooperarea în sectoare cum ar fi energia, transportul, infrastructura și mediul; întrucât se așteaptă ca aceste dispoziții să aibă un impact pozitiv asupra Armeniei în ceea ce privește promovarea unor standarde democratice, creșterea economică și dezvoltarea durabilă; întrucât asemenea perspective sunt deosebit de importante pentru tinerii din Armenia, inclusiv printr-o îmbunătățire a educației și creșterea oportunităților de angajare; întrucât atât cetățenii UE, cât și cei armeni beneficiază de pe urma unei cooperări sporite;

1.  salută călduros semnarea unui acord de parteneriat cuprinzător și consolidat, care constituie un important pas înainte în relațiile Uniunea Europeană-Armenia și reprezintă un angajament de aprofundare în continuare a relațiilor politice și economice;

2.  constată că semnarea acordului nu reprezintă un punct final în ceea ce privește cooperare Uniunea Europeană-Armenia; subliniază mai degrabă importanța punerii rapide și eficiente în aplicare înainte de a trece la analiza potențialului de consolidare în continuare a cooperării și integrării dintre cele două părți, într-un ritm și la o scară reciproc acceptabilă;

3.  reamintește că progresele semnificative, în sensul respectării valorilor fundamentale, cum ar fi statul de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și un sistem democratic funcțional care apără independența și imparțialitatea sistemului judiciar și asigură rezultate în lupta împotriva corupției, constituie cheia deblocării perspectivelor viitoare de cooperare; în această privință, se așteaptă ca Uniunea Europeană să ia în considerare, în timp util, deschiderea unui dialog privind liberalizarea vizelor cu Armenia, cu condiția să existe condiții pentru o mobilitate bine gestionată și sigură, incluzând punerea în aplicare eficace a acordurilor de facilitare a acordării vizelor și de readmisie încheiate între părți;

4.  salută cetățenii armeni pentru schimbarea politică din aprilie și mai 2018, care s-a desfășurat într-o atmosferă pașnică și a dus la o schimbare de guvern, în conformitate cu constituția Republicii Armenia; salută reținerea manifestată de către organele de aplicare a legii în recurgerea la violență, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la arestarea nejustificată a unor demonstranți pașnici, printre care deputați în parlament; îl felicită călduros pe Nikol Pashinyan pentru alegerea sa ca nou prim-ministru al Republicii Armenia; așteaptă cu interes intensificarea cooperării cu acesta, cu guvernul său și cu Adunarea Națională, nu în ultimul rând pentru a-i sprijini în îndeplinirea așteptărilor exprimate de societatea armeană în cursul demonstrațiilor și își exprimă disponibilitatea de a observa viitoarele alegeri parlamentare din Armenia;

Domeniu de aplicare, principii generale, valori fundamentale și angajamentul în ceea ce privește soluționarea conflictelor

5.  subliniază că aplicarea teritorială a acordului cuprinde, pe de o parte, teritoriile în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în condițiile prevăzute de aceste tratate și, pe de altă parte, teritoriul Republicii Armenia; solicită Comisiei să se asigure că nu se exportă produse în mod ilegal în UE prin Armenia;

6.  ia act de faptul că acordul este în conformitate cu spiritul și principiile exprimate în recomandarea Parlamentului European din 15 noiembrie 2017, care afirmă fără echivoc că niciun acord cuprinzător nu va fi ratificat cu o țară care nu respectă valorile UE, cum ar fi democrația, statul de drept, buna guvernanță, drepturile omului și libertățile fundamentale; îndeamnă, totuși, autoritățile din Armenia, să asigure, cu sprijinul UE, că nu există niciun regres în ceea ce privește aceste valori, fapt care ar putea declanșa suspendarea aplicării acordului în baza articolului 379 din acesta; reiterează că asistența financiară acordată de către UE Armeniei continuă să fie condiționată de punerea în aplicare și de calitatea reformelor;

7.  încurajează Armenia să adopte și să pună prompt în aplicare reformele convenite, îndeosebi cele în domeniile care vizează stabilitatea sistemului electoral, independența sistemului judiciar și transparența în administrarea instituțiilor publice, îndeosebi în contextul priorităților parteneriatului UE-Armenia care ar trebui să acționeze ca un cadru director pentru punerea în aplicare a acordului, pentru a asigura rezultate tangibile și pozitive pentru cetățenii armeni;

8.  subliniază importanța capitală a unei implicări semnificative și a unei includeri a organizațiilor societății civile relevante în această etapă de implementare, inclusiv prin noua Platformă a societății civile înființată de către Acord, depășind obligațiile limitate de a informa reprezentanții societății civile și de a avea schimburi de vederi cu aceștia, după cum se prevede în prezent la articolul 366 din acord; reamintește că organizațiile societății civile care trebuie implicate în acest proces ar trebui să reflecte un spectru cât mai larg de interese politice, societale și sociale diverse;

9.  invită Comisia să continue condiționarea asistenței financiare acordate de către UE prin legarea în mod sistematic a sprijinului UE, inclusiv prin intermediul Instrumentului european de vecinătate, al asistenței macrofinanciare și al altor instrumente, de punerea efectivă în aplicare a reformelor, progrese care ar trebui să facă obiectul unei monitorizări aprofundate;

10.  observă că Acordul este, de asemenea, în concordanță cu spiritul și principiile exprimate în recomandarea Parlamentului European din 15 noiembrie 2017 în ceea ce privește condiționarea ratificării unui nou acord cu Armenia sau cu Azerbaidjanul de angajamente semnificative și progrese substanțiale în direcția soluționării conflictului din Nagorno-Karabah; îndeamnă ambele părți ca, de bună credință, să intensifice ritmul și rezultatele negocierilor lor după alegerile din 2018 din ambele țări, pentru a intra în istorie prin încheierea unui conflict care nu poate fi rezolvat prin mijloace armate și care s-a soldat cu pierderea a prea multe vieți, în special persoane civile, și care a împiedicat nu numai instaurarea păcii și stabilității, ci și dezvoltarea socioeconomică în regiune timp de aproape trei decenii; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la acumularea de forțe militare și la cheltuielile disproporționate în domeniul apărării în regiune; sprijină toate inițiativele care vizează procesul de pace și dezvoltarea unor relații de bună vecinătate, inclusiv discuțiile la nivel înalt și un mecanism de monitorizare a acordului de încetare a focului și invită SEAE și Comisia să intensifice sprijinul acordat de către UE programelor care permit contacte sporite între ONG-urile și organizațiile de tineret din Armenia și Azerbaidjan, asigurându-se, în același timp, că statele membre ale UE evită exporturile indirecte de produse și tehnologii cu dublă utilizare către părțile la conflict;

Reforma politică

11.  invită atât Armenia cât și UE să acorde o prioritate ridicată reformelor pe plan intern, astfel cum se prevede la articolul 4, pentru a garanta, în special, trecerea fără probleme de la un sistem prezidențial la un sistem parlamentar și nepolitizarea instituțiilor de stat; încurajează guvernul armean să asigure că principalele reforme, cum ar fi cele referitoare la structura și activitățile guvernului sau la codul penal, fac obiectul unui grad mai ridicat de transparență și unui dialog cuprinzător cu opoziția și cu societatea civilă, în interesul societății armene în general;

12.  subliniază că este necesar să se creeze condiții echitabile pentru opoziție și un mediu în care societatea civilă, reprezentanții mass-mediei și apărătorii drepturilor omului își exercită activitatea fără teamă de represalii; invită Armenia, în acest context, să asigure desfășurarea unor procese rapide și echitabile pentru toți deținuții, inclusiv Andreas Ghukasyan, lipsite de orice considerații politice; invită autoritățile armene să garanteze faptul că jurnaliștii nu se confruntă cu niciun fel de presiune sau cu teama de represalii sau violență în exercitarea muncii lor și că dreptul la libertatea de întrunire este respectat, autoritățile fiind invitate să se abțină de la utilizarea excesivă a forței și presiunii, cum ar fi acuzațiile penale împotriva protestatarilor pașnici și a liderilor protestelor; solicită investigații imparțiale și procese corecte în toate cazurile, inclusiv în ceea ce privește ultimele acțiuni excesive ale poliției împotriva protestatarilor pașnici și în cazul „Sasna Tsrer”, în care poliția a obstrucționat în mod grav activitatea avocaților apărării;

13.  solicită insistent autorităților armene, în vederea viitoarelor alegeri, să pună în aplicare cu rapiditate și pe deplin toate recomandările misiunilor internaționale de observare conduse de Biroul european pentru instituții democratice și drepturile omului din cadrul OSCE (OSCE/ODIHR), astfel cum se regăsesc acestea în raportul final, în special în ceea ce privește constatările referitoare la cumpărarea voturilor, la intimidarea alegătorilor, la efectuarea de presiuni asupra funcționarilor publici și a angajaților din sectorul privat și la amestecul nejustificat în procesul electoral din partea reprezentanților partidelor sau a organelor legii, practici care nu au reușit să îmbunătățească încrederea publicului în sistemul electoral al țării;

14.  încurajează Armenia să pună în aplicare recomandările Comisiei de la Veneția, cum ar fi cele din avizul acesteia din 2017 privind proiectul de cod judiciar, potrivit căruia codul a pus în aplicare schimbări pozitive introduse de reforma constituțională, dar cuprinde lacune și incoerențe care trebuie soluționate;

Statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

15.  își reiterează atașamentul ferm față de dreptul internațional și valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și buna guvernare, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și încurajează Armenia să facă progrese semnificative în aceste domenii, în special în ceea ce privește libertatea mass-mediei, independența sistemului judiciar și combaterea corupției, a criminalității organizate, a spălării banilor, a evaziunii fiscale, a nepotismului și a controlului oligarhic abuziv; încurajează autoritățile armene să înceapă un proces profund și real de reforme economice pentru a depăși structura oligarhică actuală și a elimina monopolurile existente; încurajează autoritățile armene să continue să acționeze în spiritul obligațiilor care îi revin țării în calitate de parte la Convenția ONU împotriva torturii, în scopul de a preveni, urmări penal și pedepsi toate încălcările;

16.  regretă faptul că violența bazată pe gen și orientare sexuală rămâne încă un factor de îngrijorare semnificativă în Armenia; ia act de recunoașterea violenței domestice ca fiind o problemă majoră odată cu adoptarea, la 8 decembrie 2017, a Legii privind prevenirea violenței domestice, protecția victimelor violenței domestice și restaurarea păcii (coeziunii) în familie de către Adunarea Națională, dar solicită o legislație mai strictă, pentru a combate în mod eficace acest tip de violență și pentru ca autoritățile să îmbunătățească protecția și sprijinul acordat supraviețuitorilor; felicită Armenia pentru semnarea, la 18 ianuarie 2018, a Convenției de la Istanbul a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și încurajează Armenia să ratifice și să pună în aplicare în mod cuprinzător această convenție pentru a îndeplini în mod real angajamentele luate cu privire la standardele internaționale în acest domeniu;

17.  invită Armenia să abordeze problemele legate de egalitatea de gen și de lupta împotriva discriminării prin adoptarea rapidă de măsuri eficace în vederea realizării egalității de șanse pentru toți, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, egalitatea de remunerare și accesul la funcțiile publice, în mod ideal prin adoptarea unei legi cuprinzătoare privind combaterea discriminării, care în același timp să ofere protecție altor grupuri vulnerabile, precum persoanele LGBTI, în conformitate cu standardele internaționale și cu diversele angajamente asumate de Armenia în materie de drepturile omului, și să asigure mecanisme de protecție eficace și care să dispună de resurse adecvate; în acest sens, își exprimă îngrijorarea cu privire la incompatibilitatea legislației în curs de adoptare cu standardele internaționale privind combaterea discriminării;

18.  invită autoritățile armene să acorde o prioritate ridicată eliminării practicii selecției bazate pe gen care are loc prin avorturi selective, ale căror rate, împreună cu cele din Azerbaidjan, rămân printre cele mai ridicate la nivel mondial după China; încurajează Armenia în angajamentul său de a îmbunătăți viețile copiilor - în special ale celor cu handicap și ale orfanilor - prin punerea consecventă în aplicare a priorităților stabilite în Strategia națională pentru protecția drepturilor copilului și în planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile copilului, precum și prin garantarea educației favorabile incluziunii pentru toți copiii până în 2025 și eradicarea muncii copiilor;

19.  încurajează depunerea unor eforturi suplimentare în vederea intensificării cooperării privind prevenirea și combaterea activităților infracționale, cum ar fi terorismul, criminalitatea organizată, criminalitatea informatică și criminalitatea transfrontalieră și invită Armenia să se alinieze mai mult la politica externă și de securitate a UE;

20.  invită Armenia să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), pe care l-a semnat în 1999;

Cooperarea comercială și economică

21.  salută aprofundarea relațiilor comerciale și economice dintre UE și Armenia și faptul că APCC, în unele cazuri, depășește angajamentele OMC în materie de transparență și accesul la piață pentru produsele din UE și actorii din domenii cum ar fi comerțul cu servicii, drepturile de proprietate intelectuală și achizițiile publice;

22.  solicită Armeniei să se angajeze în relații comerciale de încredere cu UE în conformitate cu angajamentele asumate cu ocazia aderării la OMC; reamintește că termenii și condițiile apartenenței la OMC, precum și obligațiile în temeiul acordurilor OMC și dispozițiile acestor acorduri se aplică doar teritoriilor Republicii Armenia astfel cum au fost recunoscute de Organizația Națiunilor Unite;

23.  își exprimă speranța că Acordul va crea cu rapiditate noi și interesante oportunități economice pentru cetățenii armeni care trăiesc în Armenia sau care se întorc acolo, nu în ultimul rând pentru tinerii din țară;

24.  regretă, cu toate acestea, că acordul nu poate include eliminarea barierelor tarifare, din cauza aderării Armeniei la Uniunea Economică Eurasiatică; salută, cu toate acestea, rata ridicată de utilizare a sistemului generalizat de preferințe al UE (SGP+) de către Armenia, dar constată, cu o oarecare îngrijorare, că aceste exporturi SGP+ se concentrează puternic pe doar câteva tipuri de bunuri; ia act de faptul că acordul respectă politica externă multivectorială a Armeniei, dar invită Comisia să se asigure că asistența acordată de UE nu este direcționată în Armenia spre sectoare afectate de sancțiuni ruse împotriva UE, și îndeamnă Comisia să supravegheze în mod strict respectarea de către statele membre ale UE a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 al Consiliului, în scopul de a evita situațiile în care Rusia achiziționează bunuri și tehnologii cu dublă utilizare prin Armenia;

25.  salută acordul la care s-a ajuns cu privire la protecția mărcilor comerciale, inclusiv dispozițiile tranzitorii de la articolul 237 privind coniacul și șampania, protejând, astfel, interesele UE și permițând, de asemenea, Armeniei să își dezvolte schimburile comerciale în toate sectoarele importante ale economiei sale;

Energie și alte domenii de cooperare

26.  salută accentul pus, în special în articolul 42, pe siguranța nucleară pe baza standardelor și practicilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) și ale Uniunii Europene; regretă decizia autorităților armene de a prelungi durata de viață a centralei nucleare de la Medzamor, și își reafirmă profunda îngrijorare cu privire la persistența discrepanțelor dintre standardele de siguranță ale centralei nucleare și riscurile majore reprezentate de amplasarea sa într-o zonă seismică; felicită negociatorii pentru includerea la articolul 42 din APCC a cooperării specifice privind „închiderea și dezafectarea în condiții de siguranță a centralei nucleare de la Medzamor și adoptarea timpurie a unei foi de parcurs sau a unui plan de acțiune în acest sens, luând în considerare necesitatea înlocuirii acesteia cu o nouă capacitate pentru a asigura securitatea energetică a Republicii Armenia și condițiile pentru o dezvoltare sustenabilă”;

27.  salută, de asemenea, dispozițiile specifice referitoare la cooperarea privind aspectele de mediu în Armenia, având în vedere necesitatea urgentă de a realiza progrese în acest domeniu, precum și oportunitatea de a crea locuri de muncă și a reduce dependența de importurile de energie care poate rezulta din dezvoltarea de surse alternative de energie curată; în special, solicită Comisiei să asiste și să sprijine guvernul Republicii Armenia atât tehnic, cât și financiar în planul său ambițios de dezvoltare a energiei din surse regenerabile;

28.  invită autoritățile armene să asigure o mai mare transparență și răspundere în gestiunea finanțelor publice, precum și în procedurile de achiziții publice și în procesul de privatizare, și, în plus, să întărească supravegherea sectorului bancar;

29.  subliniază importanța dispozițiilor referitoare la dialogul și cooperarea privind politica ocupării forței de muncă, drepturile de muncă, cum ar fi sănătatea și siguranța la locul de muncă, egalitatea de gen și combaterea discriminării, inclusiv pentru grupurile vulnerabile și marginalizate, pentru a oferi locuri de muncă mai bune, cu condiții de muncă îmbunătățite, în special tinerilor armeni și pentru a contribui la lupta împotriva șomajului ridicat și a sărăciei grave;

Dispoziții instituționale

30.  salută instituirea unei Comisii parlamentare de parteneriat prevăzute la articolul 365 din Acord și se angajează să elaboreze în mod rapid, împreună cu Parlamentul din Armenia, regulamentul său de procedură în vederea începerii timpurii a activităților sale;

31.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei și SEAE de a transmite Parlamentului, o dată la șase luni, un raport scris detaliat privind punerea în aplicare a acordurilor internaționale, în conformitate cu recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și SEAE privind Parteneriatul estic, în perioada premergătoare reuniunii la nivel înalt din noiembrie 2017, care a reafirmat hotărârea Parlamentului de a-și spori monitorizarea implementării acordurilor internaționale cu partenerii estici și controlul sprijinului acordat de către UE în acest sens;

32.  invită UE și autoritățile armene să își intensifice eforturile de comunicare cu privire la scopurile și obiectivele acestui nou Acord pentru a îmbunătăți și mai mult gradul de conștientizare publică, atât în Armenia, cât și în UE, cu privire la oportunitățile și beneficiile preconizate care ar apărea în urma încheierii acestuia; în plus, solicită ambelor părți să depună în continuare eforturi în combaterea oricărei campanii de dezinformare legată de relațiile Uniunea Europeană - Armenia;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Armeniei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0440.
(3) JO C 328, 6.9.2016, p. 2.
(4) Texte adoptate, P8_TA-PROV(2018)0283.


Acordul de parteneriat şi cooperare UE-Irak ***
PDF 114kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte (10209/1/2012 – C8-0038/2018 – 2010/0310(NLE))
P8_TA(2018)0285A8-0222/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10209/1/2012),

–  având în vedere proiectul de acord de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte (5784/2/2011 și 8318/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 91, al articolului 100, al articolului 207, al articolului 209 și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0038/2018),

–  având în vedere poziția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte(1),

–  având în vedere schimbarea temeiului juridic ca urmare a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 11 iunie 2014(2),

–  având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 4 iulie 2018(3) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0222/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Irak.

(1) JO C 440, 30.12.2015, p. 301.
(2) Hotărârea din 11 iunie 2014, Comisia/Consiliul, privind acordul-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și Republica Filipine, C-377/12, ECLI: EU:C:2014:1903.
(3) Texte adoptate, P8_TA-PROV(2018)0286.


Acordul de parteneriat şi cooperare UE-Irak (rezoluție)
PDF 171kWORD 62k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte (10209/1/2012 – C8-0038/2018 – 2010/0310M(NLE))
P8_TA(2018)0286A8-0224/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10209/1/2012),

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte(1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 91, 100, 207 și 209 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0038/2018),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak(2),

–  având în vedere comunicarea comună a vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a Comisiei din 8 ianuarie 2018, prin care se stabilesc elementele unei strategii a UE pentru Irak,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 ianuarie 2018 de instituire a unei noi strategii privind Irakul,

–  având în vedere programul indicativ multianual al Comisiei pentru Irak (2014-2017),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la situația din nordul Irakului/Mosul(4),

–  având în vedere Rezoluțiile 2367 (2017) și 2379 (2017), adoptate de Consiliul de Securitate al ONU la 14 iulie 2017 și 21 septembrie 2017,

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 4 iulie 2018(5) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0224/2018),

A.  întrucât Europa și Irak sunt legate de mii de ani de influențe culturale reciproce și de o istorie comună;

B.  întrucât Irakul a fost devastat timp de decenii de conducerea dictatorială a lui Saddam Hussein, care a declanșat războaie de agresiune împotriva Iranului, în 1980 și a Kuweitului, în 1990, de sancțiuni care au paralizat țara și de un conflict intern după invazia organizată de Statele Unite în 2003, inclusiv de violențele interconfesionale și separatismul kurd, precum și de terorismul jihadist al Daesh; întrucât toți acești factori explică amploarea provocărilor cu care se confruntă Irakul în eforturile sale de a realiza progrese în vederea unei mai bune guvernanțe, a progresului economic și a reconcilierii naționale;

C.  întrucât UE și-a reafirmat angajamentul de a construi un parteneriat solid cu Irakul, bazat pe Acordul de parteneriat și cooperare, și de a sprijini autoritățile irakiene pe tot parcursul tranziției către democrație și al procesului de reconstrucție, combătând, în același timp, cauzele profunde ale instabilității politice, sociale și economice; întrucât costul eforturilor de reconstrucție a fost estimat la 88 de miliarde USD;

D.  întrucât statele membre ale UE implicate în războiul din 2003 și Uniunea, în ansamblul său, au o responsabilitate deosebită de a sprijini populația Irakului și eforturile de a asigura pacea și stabilitatea în această țară;

E.  întrucât, la 12 mai 2018, au avut loc alegeri parlamentare; întrucât, în regiunea confruntată cu restricțiile regimurilor și practicilor autoritare, Irakul constituie unul dintre puținele exemple de mediu politic competitiv, inclusiv de sistem pluripartit și de mass-media relativ liberă; întrucât forțele politice din țară par să înțeleagă necesitatea de a forma alianțe interconfesionale pentru a spori legitimitatea și stabilitatea sistemului; întrucât organizarea unor alegeri veritabile și competitive este de o importanță fundamentală pentru consolidarea democrației în Irak; întrucât participarea deplină a tuturor părților societății irakiene va reprezenta un pas important spre o democrație favorabilă incluziunii și un sentiment comun de apartenență la națiune;

F.  întrucât situația securității trebuie îmbunătățită semnificativ pentru a promova stabilizarea, reconcilierea, o guvernanță favorabilă incluziunii și progresul economic și social în această țară, atât la nivel național, cât și local; întrucât responsabilitatea pentru crimele comise de toate părțile este necesară pentru a se ajunge la reconciliere; întrucât UE oferă asistență pentru reforma sectorului securității din Irak prin intermediul misiunii Uniunii Europene de consiliere; întrucât Misiunea ONU de asistență pentru Irak (UNAMI) este prezentă în țară din 2003 și a desfășurat activități importante în ceea ce privește promovarea dialogului politic favorabil incluziunii și a reconcilierii naționale; întrucât NATO continuă să desfășoare în Irak activități legate de inițiativa privind consolidarea capacităților, care se concentrează asupra combaterii dispozitivelor explozive improvizate, eliminării dispozitivelor explozive, deminării, planificării civile-militare, întreținerii echipamentelor din epoca sovietică, medicinei militare și reformei instituțiilor de securitate irakiene;

G.  întrucât Irakul se confruntă cu provocări în materie de guvernanță în ceea ce privește consolidarea capacităților instituționale și administrative și a statului de drept, asigurarea respectării legii și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeilor și a tuturor minoritățile etnice și religioase;

H.  întrucât este important să fie combătute șomajul și excluziunea socială, în special în rândul tinerilor, pentru ca aceștia să nu se radicalizeze și să nu fie recrutați ușor de organizațiile teroriste sau de alte organizații criminale;

I.  întrucât Serviciul irakian de combatere a terorismului, actorul principal în eliberarea orașului Mosul, a suferit pierderi grele și trebuie să primească o recunoaștere și un sprijin adecvate în vederea întăririi capacităților de recrutare și pentru a reveni la efective echitabile și sustenabile;

J.  întrucât autoritățile irakiene ar trebui să considere veniturile petroliere ale țării ca o oportunitate și un instrument pentru o reconstrucție socială și economică sustenabilă, de care să beneficieze întreaga societate irakiană, în loc să distribuie aceste venituri pe bază de clientelism; întrucât, în regiunea autonomă Kurdistan din Irak, se găsesc importante zăcăminte de petrol; întrucât este necesar să se normalizeze relațiile dintre guvernul central de la Bagdad și guvernul regional kurd al regiunii autonome Kurdistan din Irak, în conformitate cu prevederile Constituției;

K.   întrucât Irakul este un mozaic de comunități, adesea în concurență pentru putere și pentru controlul asupra resurselor naționale; întrucât mii de cetățeni irakieni, aparținând inclusiv comunităților minoritare, în special femei și fete, au fost exterminați în mod inuman sau luați în sclavie de către Daesh prin acte ce constituie crime de război și crime împotriva umanității; întrucât grupările teroriste și extremiste pot să profite în continuare cu ușurință de tensiunile interconfesionale și locale; întrucât, în 2003, în Irak trăiau peste 1,5 milioane de cetățeni irakieni creștini (caldeeni, siriaci, asirieni și membri ai altor minorități creștine) și întrucât aceștia constituie o populație autohtonă veche, foarte expusă persecuțiilor și exilului; întrucât milioane de cetățeni irakieni, inclusiv creștini, au fost forțați să fugă din calea violențelor, fie părăsindu-și țara definitiv, fie fiind strămutați în interiorul granițelor acesteia; întrucât kurzii constituie o minoritate semnificativă a populației din Irak, majoritatea acestora trăind în regiunea autonomă Kurdistan din Irak;

L.  întrucât Daesh, Al-Qaida și alte organizații teroriste similare sunt inspirate de versiunea extremă a salafismului/wahhabismului; întrucât, în ciuda înfrângerii militare și teritoriale a Daesh, amenințarea pe care o reprezintă această ideologie trebuie încă să fie combătută prin îmbunătățirea guvernanței, a educației, a prestării de servicii, a eforturilor de deradicalizare și prin participarea deplină a comunității sunnite din Irak la procesul politic;

M.  întrucât, până în prezent, într-o țară care are o populație de 26 de milioane de locuitori, 11 milioane de persoane au nevoie de ajutor umanitar, peste trei milioane de irakieni au fost strămutați în interiorul țării, mulți dintre aceștia trăind în regiunea Kurdistan din Irak, iar 246 000 de persoane sunt refugiați din Siria; întrucât acordarea de sprijin economic persoanelor strămutate în interiorul țării pentru ca acestea să dispună din nou de mijloace de subzistență este esențială pentru întoarcerea lor;

N.  întrucât înfrângerea teritorială a Daesh este rezultatul eforturilor forțelor armate irakiene susținute de coaliția internațională împotriva Daesh, precum și ale diverselor unități de mobilizare populară, Peshmerga și ale altor forțe aliate; întrucât, în pofida înfrângerii teritoriale a Daesh în Irak, amenințarea jihadistă continuă să existe și periclitează consolidarea stabilității și a securității în țară, în special de-a lungul frontierei siriene; întrucât pentru reconstrucția țării și integrarea societății irakiene este necesar să se depășească diferențele bazate pe criterii religioase, să se dizolve unitățile de mobilizare populară, iar membrii acestora să fie integrați în conformitate cu necesitățile statului, lucru fără de care nu va fi posibilă realizarea unui stat funcțional bazat pe democrație și pluralism; întrucât, în 2016, parlamentul irakian a adoptat o lege care a transformat efectiv diferitele grupări de miliții într-o componentă permanentă a forțelor de securitate ale Irakului; întrucât un stat irakian unit, pluralist și democratic este o condiție prealabilă pentru stabilitatea și dezvoltarea țării și a cetățenilor săi,

1.  salută încheierea unui acord de parteneriat și cooperare (APC) între Uniunea Europeană și Irak; solicită să fie folosite pe deplin mecanismele pe care APC le stabilește pentru a aprofunda legăturile dintre UE și Irak;

2.  subliniază faptul că APC este un instrument esențial pentru punerea în aplicare a strategiei UE pentru Irak, precum și pentru întărirea cooperării noastre în reconstrucția, stabilizarea și în reconcilierea țării, la nivel național și local, prin intermediul unei strategii pe termen lung; subliniază importanța asumării de către irakieni a responsabilității pentru procesul de construire a unui stat democratic, federal și pluralist, bazat pe respectarea drepturilor omului și a statului de drept;

3.  salută inițiativa de a organiza Conferința internațională pentru reconstrucția Irakului, care a avut loc în Kuweit la 12 februarie 2018; invită Uniunea și statele sale membre să își onoreze angajamentele financiare și în materie de asistență tehnică;

4.  salută angajamentul UE de a acorda sprijin pe termen mai lung acestei țări și faptul că aceasta a recunoscut Irakul drept țară-pilot pentru mai buna gestionare și operaționalizare a legăturii dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării, cu scopul de a încuraja tranziția de la ajutorul umanitar la reconstrucția și stabilizarea pe termen mai lung; reamintește că criza din Irak reprezintă, potrivit ONU, o urgență umanitară de nivelul 3 și că 11 milioane de persoane au în prezent nevoie de asistență; îndeamnă, prin urmare, Uniunea și statele sale membre ca, în primul rând, să depună eforturi mai mari pentru a răspunde urgent provocărilor umanitare majore și nevoilor de bază ale populației, în special în cazul celor 3 milioane de persoane strămutate în interiorul țării;

5.  subliniază că sărăcia este larg răspândită în țară și că, deși Irakul este o țară cu venituri medii superioare, anii de violență, conflictele și sectarismul au subminat considerabil progresele în materie de dezvoltare; solicită UE să își concentreze asistența pentru dezvoltare, prin intermediul unor proiecte cu obiective precise, pe grupurile cele mai vulnerabile și pe persoanele care au cel mai mult nevoie de ajutor, și anume femeile și copiii, tinerii, persoanele strămutate în interiorul țării și refugiații;

Prioritățile acțiunii Uniunii Europene în Irak

6.  invită UE și statele sale membre să își mențină ajutorul umanitar pe care îl acordă în prezent pentru a-i ajuta și a-i proteja pe toți irakienii afectați de conflicte, utilizând ajutorul ca mijloc de consolidare a guvernanței, a democrației și a statului de drept; invită Comisia și statele membre să asigure o supraveghere cuprinzătoare a asistenței financiare pe care au acordat-o pentru a se asigura că aceasta ajunge la cei care au nevoie de ea; subliniază că toți cetățenii irakieni au dreptul legal de a obține documente de stare civilă și de a avea acces la ajutoare, fără nicio discriminare;

7.  invită UE să își intensifice cooperarea pentru a facilita stabilizarea și securitatea zonelor eliberate recent și a permite, astfel, întoarcerea în siguranță, în cunoștință de cauză, voluntară și demnă a persoanelor strămutate în interiorul țării; invită UE să sprijine în continuare autoritățile irakiene pentru a asigura desfășurarea proceselor electorale democratice și să ajute Înalta Comisie electorală independentă irakiană în eforturile sale de a permite persoanelor strămutate intern să voteze la alegeri; încurajează UE să ofere asistență tehnică pentru a întăriri capacitățile irakiene în materie de deminare și îndepărtare a pericolelor explozive din zonele eliberate; invită guvernul irakian să depună eforturi pentru a accelera procesele de înregistrare a organizațiilor de deminare;

8.  îndeamnă UE și statele membre să furnizeze urgent asistență financiară pentru reconstrucția infrastructurilor prioritare și restabilirea serviciilor publice de primă necesitate, cum ar fi accesul la apă și serviciile de salubritate, energia electrică, educația și asistența medicală, pentru a asigura condiții de trai de bază pentru populație, a consolida sprijinul pentru societatea civilă și a acorda prioritate finanțării de proiecte care sprijină actorii care promovează responsabilitatea și schimbările democratice; invită statele membre ale UE să sprijine un proces de planificare a reconstrucției urbane care să le ofere cetățenilor posibilitatea de a se implica în procesele decizionale privind reconstrucția, pentru a asigura caracterul incluziv al planificării și refacerii urbane, cu scopul de a spori încrederea cetățenilor în stat; îndeamnă Comisia să se asigure că fondurile de reconstrucție furnizate sunt distribuite uniform între comunitățile care au nevoie de ele, indiferent de identitatea etnică sau religioasă a destinatarilor, și că sunt canalizate prin intermediul agențiilor legitime ale statului, mai degrabă decât prin intermediul actorilor substatali; consideră că asistența financiară ar putea să fie introdusă și distribuită și întreprinzătorilor și întreprinderilor locale pentru a asigura furnizarea de capital pentru întreprinderile mici și mijlocii;

9.  invită UE să depună toate eforturile pentru a încuraja desfășurarea unui dialog susținut și constructiv între autoritatea centrală și autoritățile din regiunea Kurdistanului irakian, în special după referendumul organizat în Kurdistan în septembrie 2017, pentru a crea relații stabile care să satisfacă ambele părți, să favorizeze un proces decizional favorabil incluziunii la cel mai înalt nivel și să respecte pe deplin diversitatea țării și drepturile tuturor componentelor societății irakiene, precum și principiile Constituției irakiene, unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Irakului; subliniază necesitatea de a soluționa delimitarea liniei de demarcație dintre regiunea kurdă și restul Irakului prin intermediul dialogului, cu sprijinul ONU; consideră că Irakul și guvernul regional autonom al Kurdistanului ar trebui să poată beneficia de exporturile de petrol fără amestec din exterior; invită, de asemenea, UE să promoveze o cooperare mai puternică între autoritățile federale și cele locale, pentru a reconstrui efectiv țara și a ajunge la o stabilitate pe termen lung și la o coexistență pașnică; subliniază nevoia urgentă ca regiunea Kurdistan din Irak să pună în aplicare reformele politice și economice necesare, să combată corupția, să permită apariția unor noi partide funcționale și să garanteze alegeri autentice și competitive pentru parlamentul regional în 2018;

10.  consideră că, în cursul tranziției de la ajutorul umanitar de urgență la dezvoltare, o abordare pe termen lung, stabilizarea, reformele și îmbunătățirile în domeniile bunei guvernanțe și asumării răspunderii, educația, sănătatea și dezvoltarea competențelor, accesul la oportunități de asigurare a mijloacelor de trai și prestarea de servicii de sănătate și de servicii sociale de bază constituie domenii prioritare ale ajutorului pentru dezvoltare; subliniază, de asemenea, importanța pe care o au reformele pentru îmbunătățirea situației egalității de gen și a reprezentării femeilor în viața politică a țării; așteaptă cu interes să primească propuneri concrete privind acțiunile preconizate pentru a răspunde acestor nevoi și îndeamnă Comisia să prezinte dovezi ale rezultatelor obținute și ale efectelor avute în cadrul programului indicativ multianual 2014-2017;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la fragmentarea semnificativă a societății irakiene; invită UE, în coordonare cu UNAMI și cu autoritățile irakiene, să sprijine pe deplin lucrările Comisiei naționale de reconciliere care vizează promovarea reconcilierii intercomunale și un proces de reconciliere național pentru care Irakul să-și asume responsabilitatea, pentru a asigura respectarea diversității irakiene și promovarea unei guvernanțe favorabile incluziunii și reprezentative, la nivel național și local, și care să contribuie la consolidarea unei cetățenii irakiene comune; constată că necesitatea de a preveni conflictele și de a aborda provocările în materie de securitate, precum și nevoia de reconciliere, de mediere și de inițiative de dialog, fac necesară majorarea semnificativă a fondurilor disponibile pentru astfel de inițiative, în principal prin intermediul Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); salută recomandările adresate de liderii religioși irakieni guvernului irakian de a înființa un consiliu alcătuit din înalți demnitari religioși și din cadre universitare din Irak, de a solicita parlamentului irakian să adopte o lege care să încrimineze discursurile religioase extremiste care incită la ură și violență și să îi pedepsească pe cei care încurajează astfel de acte, să revizuiască programa de învățământ și să pună accentul pe reconciliere și pe cetățenia națională, nu pe identitatea confesională;

12.  încurajează comunitatea internațională și Uniunea să ofere sprijin pentru a păstra diversitatea identităților etnice, culturale și religioase din Irak; solicită să se încerce, în cadrul Constituției irakiene, să se găsească moduri de a recunoaște, a proteja și a îmbunătăți autoguvernarea locală a minorităților etnice și religioase care trăiesc în regiuni unde au fost prezente în număr mare de-a lungul istoriei și au conviețuit pașnic –de exemplu, în munții Sinjar (yazidiții) și în câmpiile Ninive (populațiile caldeene, siriene și asiriene); invită autoritățile irakiene să le permită kurzilor, creștinilor și yazidiților să se întoarcă în regiunile în care își aveau inițial reședința și să se asigure că pot face acest lucru în siguranță;

Dialogul politic

13.  invită UE să consolideze dialogul politic cu autoritățile irakiene pentru a promova respectarea drepturilor omului și consolidarea instituțiilor democratice prin respectarea în mai mare măsură a principiilor statului de drept, o bună guvernanță și un sistem judiciar eficient; solicită, în acest context, ca abolirea pedepsei cu moartea să devină o prioritate a acestui dialog și invită autoritățile irakiene să aplice imediat un moratoriu asupra pedepsei cu moartea;

14.  subliniază necesitatea de a sprijini dezvoltarea societății civile irakiene, precum și reprezentarea sa politică și participarea sa deplină la diferitele procese ale reformelor; consideră că ar trebui acordată o atenție specială reprezentării femeilor, a tinerilor și a persoanelor aparținând tuturor grupurilor etnice și religioase ale societății irakiene, inclusiv a creștinilor, a musulmanilor șiiți și sunniți, a yazidiților, a mandeenilor, a populației shabak, a turkmenilor și a altor populații, de a căror nevoi trebuie să se țină seama; subliniază, de asemenea, că este necesar să se facă o prioritate din formarea unei clase politice favorabile incluziunii, nesectare și reprezentative pentru toate părțile care formează societatea irakiană;

15.  invită Uniunea și statele sale membre, ținând seama de acquis-ul european în materie de combatere a corupției, să inițieze, împreună cu autoritățile irakiene, programe de cooperare judiciară și schimburi de bune practici și instrumente eficace pentru combaterea concretă a corupției extrem de răspândite și pentru a asigura, astfel, distribuirea echitabilă a bogăției țării; subliniază importanța pe care o are UE, în calitate de sursă de consiliere a guvernului irakian pe teme de securitate și guvernanță, pentru asigurarea stabilității Irakului;

16.   salută contribuția forțelor armate irakiene la lupta globală împotriva organizației teroriste Daesh; continuă să ofere sprijin acțiunilor ample de combatere a terorismului întreprinse de coaliția internațională împotriva Daesh, care rămâne o amenințare importantă, în ciuda recentelor victorii militare obținute împotriva acestei organizații, garantând, în același timp, respectarea dreptului internațional și a drepturilor omului; recunoaște că, în Irak, combaterea terorismului este foarte mult influențată de situațiile din vecinătatea sa, cum ar fi războiul din Siria; solicită UE să stabilească un dialog cu privire la aspectele legate de combaterea terorismului în vederea reformării legislației privind combaterea terorismului și a consolidării capacității țării de a face față amenințărilor teroriste și să colaboreze cu autoritățile irakiene pentru a combate impunitatea pentru toate crimele împotriva grupurilor etnice, religioase sau de altă natură, inclusiv a minorități, sub toate formele lor; înțelege că, pentru a putea combate terorismul, trebuie să se combată cauzele care stau la baza lui;

17.  invită Uniunea să încurajeze autoritățile irakiene să adopte o strategie națională pentru a investiga crimele comise de Daesh și să adere la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), acceptând în mod voluntar jurisdicția CPI pentru a ancheta în mod transparent și echitabil cu privire la cazurile de încălcare a drepturilor omului, crimele de război și crimele împotriva umanității comise de Daesh și pentru a se asigura că autorii lor sunt trași la răspundere; subliniază că este necesar să se inițieze acțiuni credibile în justiție împotriva persoanelor care se fac responsabile de crimele comise de Daesh, cu participarea relevantă a victimelor, precum și să se creeze un cazier judiciar amănunțit privind aceste crime; este preocupat, în același timp, de faptul că un domeniu de aplicare excesiv de larg al acțiunilor penale prezintă riscul comiterii unor noi nedreptăți, împiedicând, în viitor, reconcilierea între comunități și reintegrarea;

18.  subliniază că este nevoie de vaste cunoștințe de specialitate în chestiunile care țin de mass-media și libertatea de exprimare, pentru a forma actorii locali din mass-media în domeniul jurnalismului de pace;

19.  invită UE să își asume responsabilitatea pentru cetățenii europeni care s-au deplasat în Irak pentru a participa la crime comise de Daesh și care ar trebui să intre sub incidența statului de drept și să fie judecați; solicită să se stabilească proceduri clare între Irak și statele membre ale UE în ceea ce privește repatrierea și responsabilitatea juridică a celor implicați;

20.  invită Comisia să sprijine reforma sistemului judiciar, în special în ceea ce privește justiția de tranziție, pentru a garanta respectarea standardelor internaționale privind garanțiile procedurale, procesele echitabile, independența justiției și imparțialitate, cu scopul de a asigura asumarea responsabilității în cadrul structurilor guvernamentale; invită, de asemenea, Uniunea să colaboreze cu autoritățile irakiene pentru a combate impunitatea pentru crimele comise împotriva tuturor grupurilor minoritare, fie ele etnice, religioase sau de altă natură, sub toate formele sale;

21.  invită autoritățile irakiene să acorde prioritate egalității de gen și eradicării tuturor formelor de violență și de discriminare împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a violenței pe criterii de gen; subliniază, în acest sens, că este important să se abroge legislația care exonerează persoana acuzată de urmărire penală pentru săvârșirea unui viol, a unei agresiuni sexuale, a unui act sexual cu un minor, a unei răpiri sau a unor fapte similare în cazul în care violatorul se căsătorește victima sa;

22.  invită UE să promoveze relații bune și constructive între Irak și vecinii săi, precum și rolul său de participant la menținerea păcii în regiune; subliniază că Irakul întreține relații ample cu Statele Unite și cu Iranul și că, recent, relațiile sale cu Arabia Saudită s-au îmbunătățit, lucru care ar putea face ca Irakul să devină un punct focal al eforturilor regionale de a dezamorsa tensiunile; invită toate părțile implicate să pună în aplicare punctul 8 din Rezoluția 598 a Consiliului de Securitate al ONU, în care se cere să se încheie un acord de securitate regional între statele cu ieșire la Golful Persic;

23.   invită UE să colaboreze cu autoritățile irakiene pentru a elabora o strategie națională pentru protecția și exhumarea gropilor comune, care să permită protejarea lor în zonele în care au avut loc recent conflicte, cu scopul de a exhuma rămășițele umane aflate în acestea și a realiza o analiză medico-legală a acestora, pentru a permite înmormântarea decentă a rămășițelor victimelor sau restituirea lor către familii și pentru a obține dovezi și a permite anchetarea și judecarea persoanelor suspectate de crime împotriva umanității; invită, de asemenea, Uniunea și statele sale membre să acționeze pentru a înființa de urgență un grup de experți care să aibă sarcina de a colecta toate dovezile cu privire la orice act de criminalitate internațională în curs, inclusiv de genocid, oriunde sunt comise aceste crime, pentru a pregăti urmărirea penală internațională a celor responsabili;

24.  solicită să se instituie la nivel mondial o zi de comemorare anuală a victimelor atrocităților teroriste comise de Daesh, Al-Qaida și organizații teroriste similare;

Cooperarea sectorială

25.  subliniază că procesul de reconstrucție și de stabilizare trebuie să fie însoțit de politici coerente de dezvoltare economică și socială, benefice tuturor irakienilor, într-un mod sustenabil și favorabil incluziunii; invită Uniunea să se angajeze pe deplin alături de autoritățile irakiene, nu doar pentru a remedia dezechilibrele economice și bugetare, ci și pentru a promova o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii, capabilă să creeze locuri de muncă, în special pentru tineri, pe lângă crearea unui cadru pentru comerț și a unui mediu favorabil pentru investiții; invită UE să încurajeze și să sprijine Irakul pentru a le oferi tinerilor care au încetat să participe la procesul de învățământ oficial atunci când au fost strămutați forțat de către Daesh, posibilități de a participa la programe de învățământ oficial, în urma cărora vor dobândi cunoștințe și competențe, pentru a le îmbunătăți șansele de a obține locuri de muncă;

26.  solicită Uniunii să încurajeze și să sprijine Irakul în diversificarea economiei sale;

27.  este preocupat de rata ridicată a abandonului școlar în rândul elevilor de ambele sexe în școlile irakiene (potrivit organizațiilor societății civile, care au dezvăluit că 60 % din cei înscriși în școlile primare în 2015 au abandonat școala); subliniază că nivelurile ridicate de alfabetizare sunt esențiale pentru consolidarea păcii în contextele de conflict;

28.  invită Uniunea să își intensifice cooperarea în domeniul educației și în scopul de a promova o reformă a educației pentru a asigura accesul tuturor, în special al minorilor, la o educație de calitate la toate nivelurile; recunoaște problema pe care o reprezintă faptul că fetele nu au acces la școli din cauza cutumelor, a modului în care sunt percepute de societate, a sărăciei și a siguranței; invită UE să promoveze sensibilizarea opiniei publice cu privire la educația fetelor și să colaboreze cu guvernul irakian pentru a îmbunătăți situația, deoarece acest lucru este esențial pentru îmbunătățirea calității vieții acestora;

29.  invită UE să dezvolte posibilități de cooperare în domeniul științei și al cercetării, mai ales cooperare și parteneriate universitare, în special în ceea ce privește Erasmus + și oportunitățile de schimburi în materie de predare și cercetare;

30.  invită Uniunea să continue și să consolideze cooperarea în domeniul culturii, cu scopul de a proteja, a conserva și a reconstrui patrimoniul artistic și cultural al Irakului;

31.  salută lansarea, la cererea autorităților irakiene și în cadrul strategiei irakiene în materie de securitate, a unei misiuni de sprijinire a reformei sectorului securității din Irak (EUAM Irak); speră că aceasta va contribui la consolidarea instituțiilor publice și va permite formarea unor forțe polițienești imparțiale și favorabile incluziunii; subliniază că reforma sectorului securității din Irak reprezintă o provocare importantă, care ar trebui să fie, de asemenea, sprijinită de ONU; subliniază că este necesar să se încurajeze demobilizarea milițiilor și reintegrarea luptătorilor în cadrul unui efort mai amplu de a reforma sectorul securității și prin programe de reintegrare adaptate, dacă este cazul;

32.  solicită Uniunii să acorde o asistență tehnică consolidată autorităților irakiene pentru buna gestionare a resurselor naturale, mai buna colectare a taxelor și reducerea fluxurilor financiare ilicite, astfel încât să se asigure că Irakul va fi în măsură să își finanțeze la nivel național dezvoltarea pe termen mediu și să reducă inegalitățile din rândul populației sale și dintre regiunile sale; subliniază necesitatea de a consilia activ sectorul privat și investitorii, pentru a mări atât sensibilitatea lor la conflict, cât și contribuția lor la consolidarea păcii și la dezvoltarea durabilă.

33.  solicită Uniunii să stabilească, în cadrul oferit de APC, un dialog cu Irakul privind migrația sub toate aspectele sale și să pună în practică o abordare bazată pe drepturile omului pentru a trata chestiunea migrației, ținând seama de necesitatea de a găsi soluții viabile, eficace și pe termen lung atât în beneficiul cetățenilor UE, cât și al cetățenilor Irakului;

34.  subliniază că Irakul poate fi un partener important pentru a asigura reconstruirea infrastructurilor legate de energie și o mai mare diversificare a surselor de energie pentru Irak și a surselor de aprovizionare pentru Uniune; solicită, prin urmare, Uniunii să sprijine Irakul în tranziția sa energetică și să coopereze cu Irakul în stabilirea de proiecte comune și a schimbului de bune practici și de know-how în domeniile-cheie ale eficienței energetice, energiei din surse regenerabile, mediului și gestionării eficiente a resurselor, inclusiv a apei, cu scopul, printre altele, de a accelera punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă;

35.  reamintește că femeile și fetele sunt afectate în mod disproporționat de conflicte și extremism și că acestea sunt mai vulnerabile în fața violenței și abuzurilor, inclusiv a violenței sexuale, torturii, traficului de ființe umane, sclaviei și căsătoriilor timpurii; subliniază necesitatea de a răspunde nevoilor umanitare și de dezvoltare specifice ale femeilor și fetelor, în special în comunitățile strămutate; invită UE să promoveze în continuare egalitatea între femei și bărbați și capacitarea femeilor prin eforturile sale în materie de dezvoltare și să sublinieze rolul femeilor în redresarea țării și consolidarea păcii în această țară;

36.  subliniază necesitatea de investi în agricultura din Irak, ținând seama de potențialul său ridicat de a crea locuri de muncă și de importanța repopulării zonelor rurale, unde populația se află într-un declin constant din cauza conflictelor;

37.  salută angajamentul ferm al Irakului de a adera la Organizația Mondială a Comerțului și solicită Comisiei să sprijine autoritățile irakiene în eforturile lor de a se reintegra în economia și comerțul mondial;

Relațiile interinstituționale

38.  insistă că orice ajutor oferit de Uniune este condiționat de respectarea strictă a principiilor respectării drepturilor omului și a statului de drept și va fi însoțit de un proces de evaluare permanentă, ale cărui rezultate trebuie comunicate Parlamentului, în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 113 din APC;

39.  se angajează să creeze, împreună cu parlamentul irakian, o Comisie parlamentară de cooperare, după cum prevede APC, pentru ca aceasta să-și poată începe activitățile, și anume monitorizarea implementării proiectelor de cooperare dintre Irak și Uniunea Europeană;

40.  dorește ca Grupul său de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor (GDA) să includă Irakul pe lista țărilor prioritare pentru 2019 și să se angajeze în elaborarea de programe de consolidare a capacității Parlamentului irakian; invită Comisia să sprijine aceste programe;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei Europene, vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și Consiliului Reprezentanților al Republicii Irak.

(1) JO L 204, 31.7.2012, p. 20.
(2) JO C 440, 30.12.2015, p. 83.
(3) JO C 35, 31.1.2018, p. 77.
(4) JO C 215, 19.6.2018, p. 194.
(5) Texte adoptate, P8_TA-PROV(2018)0285.


Acordul UE-Noua Zeelandă referitor la modificarea concesiilor (aderarea Croației) ***
PDF 112kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor din lista de angajamente a Republicii Croația în cursul procesului său de aderare la Uniunea Europeană (10670/2017 – C8-0121/2018 – 2017/0137(NLE))
P8_TA(2018)0287A8-0220/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10670/2017),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor din lista de angajamente a Republicii Croația în cursul procesului său de aderare la Uniunea Europeană (10672/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0121/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0220/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Noii Zeelande.


Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene: sisteme de compensare și de plată ***I
PDF 168kWORD 56k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 4 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a articolului 22 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (10850/2017 – ECB/2017/18 - C8-0228/2017 – 2017/0810(COD))(1)
P8_TA(2018)0288A8-0219/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Proiectul Băncii Centrale Europene   Amendamentul
Amendamentul 1
Proiect de decizie
Considerentul 1
(1)  Misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) includ definirea și punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii și promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți. Pentru îndeplinirea acestor misiuni fundamentale sunt esențiale infrastructuri sigure și eficiente ale piețelor financiare, în special sisteme de compensare.
(1)  Misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) includ definirea și punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii și promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți, care este fundamentală pentru menținerea stabilității financiare. Pentru îndeplinirea acestor misiuni fundamentale sunt esențiale infrastructuri sigure și eficiente ale piețelor financiare, în special sisteme de compensare.
Amendamentul 2
Proiect de decizie
Considerentul 3
(3)  La 4 martie 2015, Tribunalul a pronunțat hotărârea în cauza T-496/11, Regatul Unit/BCE7, prin care acesta a statuat că BCE nu dispune de competența necesară pentru a reglementa activitatea sistemelor de compensare. Tribunalul a precizat că articolul 129 alineatul (3) din tratat permite Parlamentului European și Consiliului, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, la recomandarea BCE, să modifice dispozițiile articolului 22 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”). Tribunalul a concluzionat că «în eventualitatea în care ar aprecia că recunoașterea în favoarea sa a unei competențe de reglementare a infrastructurilor care efectuează compensarea de operațiuni cu titluri de valoare este necesară pentru buna exercitare a misiunii prevăzute la articolul 127 alineatul (2) a patra liniuță TFUE, BCE ar avea obligația să solicite legiuitorului Uniunii o modificare a articolului 22 din statut prin adăugarea unei referiri explicite la sistemele de compensare a titlurilor de valoare».
(3)  La 4 martie 2015, Tribunalul a pronunțat hotărârea în cauza T-496/11, Regatul Unit/BCE7, prin care acesta a statuat că BCE nu dispune de competența necesară pentru a reglementa activitatea sistemelor de compensare a titlurilor de valoare, astfel încât un cadru al politicii de supraveghere care impune contrapărților centrale care intervin în compensarea titlurilor de valoare financiare o cerință privind localizarea în zona euro trebuie să fie anulat pentru necompetență”. Tribunalul a precizat că articolul 129 alineatul (3) din tratat permite Parlamentului European și Consiliului, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, la recomandarea BCE, să modifice dispozițiile articolului 22 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”). Așadar, Tribunalul a concluzionat că «în eventualitatea în care ar aprecia că recunoașterea în favoarea sa a unei competențe de reglementare a infrastructurilor care efectuează compensarea de operațiuni cu titluri de valoare este necesară pentru buna exercitare a misiunii prevăzute la articolul 127 alineatul (2) a patra liniuță TFUE, BCE ar avea obligația să solicite legiuitorului Uniunii o modificare a articolului 22 din statut prin adăugarea unei referiri explicite la sistemele de compensare a titlurilor de valoare».
_________________
_________________
7 ECLI: EU:T:2015:133.
7ECLI: EU:T:2015:133.
Amendamentul 3
Proiect de decizie
Considerentul 3 a (nou)
(3a)  Deși sistemele de compensare a titlurilor de valoare constituie o categorie a sistemelor de plăți, este necesar să se asigure, având în vedere Hotărârea Tribunalului din 4 martie 2015 în cauza T-496/11, o claritate sporită în această privință și, prin urmare, să se precizeze competența în ceea ce privește sistemele respective, prin intermediul modificării articolului 22 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene.
Amendamentul 4
Proiect de decizie
Considerentul 4
(4)  Anumite evoluții semnificative atât la nivel global, cât și la nivel european sunt de natură să crească riscul ca perturbările care afectează sistemele de compensare, în special contrapărțile centrale (CPC), să amenințe buna funcționare a sistemelor de plăți și punerea în aplicare a politicii monetare unice, în final afectând obiectivul principal al Eurosistemului de menținere a stabilității prețurilor.
(4)  Anumite evoluții semnificative atât la nivel global, cât și la nivel european sunt de natură să crească riscul ca perturbările care afectează sistemele de compensare, în special contrapărțile centrale (CPC), să amenințe buna funcționare a sistemelor de plăți și punerea în aplicare a politicii monetare unice, în final afectând stabilitatea financiară, inclusiv obiectivul principal al Eurosistemului de menținere a stabilității prețurilor.
Amendamentul 5
Proiect de decizie
Considerentul 5
(5)  La 29 martie 2017, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a notificat Consiliul European cu privire la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană. Retragerea Regatului Unit va conduce la o modificare fundamentală a modului în care sunt reglementate, monitorizate și supravegheate anumite activități de compensare exprimate în euro de importanță sistemică, prin aceasta afectând negativ capacitatea Eurosistemului de a monitoriza și gestiona riscurile la adresa bunei funcționări a sistemelor de plăți și punerea în aplicare a politicii monetare a Eurosistemului.
eliminat
Amendamentul 6
Proiect de decizie
Considerentul 6
(6)  Compensarea centrală dobândește din ce în ce mai mult un caracter transfrontalier și o importanță sistemică. Dată fiind diversitatea membrilor acestora și natura paneuropeană a serviciilor financiare pe care le furnizează, CPC au o importanță esențială pentru Uniune în ansamblu și în special pentru zona euro. Acest lucru se reflectă în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului8, care instituie mecanisme de supraveghere colective sub formă de colegii alcătuite din autoritățile relevante naționale și ale Uniunii, inclusiv Eurosistemul în rolul acestuia de bancă centrală de emisiune pentru euro.
(6)  Compensarea centrală dobândește din ce în ce mai mult un caracter transfrontalier și o importanță sistemică. Dată fiind diversitatea membrilor acestora și natura paneuropeană a serviciilor financiare pe care le furnizează, CPC au o importanță esențială pentru Uniune în ansamblu și în special pentru zona euro. Acest lucru se reflectă în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, care instituie mecanisme de supraveghere colective sub formă de colegii alcătuite din autoritățile relevante naționale și ale Uniunii, inclusiv Eurosistemul în rolul acestuia de bancă centrală de emisiune pentru euro, moneda Uniunii.
_________________
8Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
Amendamentul 7
Proiect de decizie
Considerentul 7
(7)  Pentru a aborda aceste aspecte, la 13 iunie 2017 Comisia și-a prezentat propunerea legislativă de asigurare a stabilității financiare, precum și a siguranței și solidității CPC care au relevanță sistemică pentru piețele financiare din întreaga Uniune. Pentru a asigura că Eurosistemul, ca bancă centrală de emisiune pentru euro, își poate desfășura rolul preconizat de propunerea legislativă, este deosebit de important ca acesta să dispună de competențele relevante în temeiul tratatului și al Statutului SEBC. În special, Eurosistemul ar trebui să dispună de competențele de reglementare necesare pentru a adopta evaluări cu caracter obligatoriu și pentru a solicita măsuri corective, în strânsă cooperare cu alte autorități din Uniune. În plus, atunci când este necesar să se protejeze stabilitatea euro, BCE ar trebui să dispună și de competențele de reglementare necesare pentru a adopta cerințe suplimentare pentru CPC implicate în compensarea unor volume semnificative de tranzacții exprimate în euro.
(7)  Pentru a aborda aceste aspecte, la 13 iunie 2017 Comisia și-a prezentat propunerea legislativă de asigurare a stabilității financiare, precum și a siguranței și solidității CPC care au relevanță sistemică pentru piețele financiare din întreaga Uniune. Pentru a asigura că Eurosistemul, ca bancă centrală de emisiune pentru euro, își poate desfășura rolul preconizat de propunerea legislativă, este deosebit de important ca acesta să dispună de competențele relevante în temeiul tratatului și al Statutului SEBC. În special, Eurosistemul ar trebui să dispună de competențele de reglementare necesare pentru a adopta evaluări cu caracter obligatoriu și pentru a solicita măsuri corective, în strânsă cooperare cu alte autorități din Uniune. În plus, atunci când este necesar să se protejeze stabilitatea euro, BCE ar trebui să dispună și de competențele de reglementare necesare pentru a adopta cerințe suplimentare pentru CPC implicate în compensarea unor volume semnificative de tranzacții exprimate în euro. Cerințele respective ar trebui să protejeze integritatea pieței unice și să asigure preeminența dreptului Uniunii și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în supravegherea CPC din țări terțe.
Amendamentul 8
Proiect de decizie
Considerentul 8
(8)  Articolul 22 din Statutul SEBC face parte din capitolul IV „Funcțiile monetare și operațiunile SEBC”. În consecință, misiunile conferite în acesta ar trebui utilizate numai în scopuri de politică monetară.
(8)  Articolul 22 din Statutul SEBC face parte din capitolul IV „Funcțiile monetare și operațiunile SEBC”. În consecință, misiunile conferite în acesta ar trebui utilizate numai în scopuri de politică monetară. În ceea ce privește sistemele de compensare pentru instrumente financiare, cerințele care pot fi aplicate în temeiul articolului respectiv ar trebui să includă cerințele de raportare sau cerințele impuse sistemului de compensare de a coopera cu BCE și cu băncile centrale naționale în evaluarea rezilienței sistemului la condiții nefavorabile de piață. Astfel de cerințe ar trebui să includă, de asemenea, deschiderea de către sistem a unui cont de depozit overnight la SEBC în conformitate cu criteriile de acces aplicabile și cu cerințele SEBC. Acestea ar trebui să includă, de asemenea, cerințe necesare pentru a aborda situațiile în care un sistem de compensare pentru instrumente financiare prezintă un risc iminent de prejudicii substanțiale pentru instituțiile financiare sau piețele Uniunii sau pentru sistemul financiar al Uniunii sau al unuia dintre statele sale membre, cum ar fi cerințe privind controlul riscurilor de lichiditate, mecanismele de decontare, cerințele de marjă, garanțiile sau mecanismele de interoperabilitate. În ceea ce privește sistemele de compensare pentru instrumente financiare de importanță sistemică din țări terțe, Regulamentul (UE) nr ... /... [Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește procedurile și autoritățile implicate în autorizarea contrapărților centrale și cerințele pentru recunoașterea contrapărților centrale din țări terțe] prevede posibilitatea ca BCE să propună cerințe suplimentare pentru aceste sisteme.
Amendamentul 9
Proiect de decizie
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Noile competențe ale BCE în ceea ce privește sistemele de compensare pentru instrumente financiare pe baza articolului 22 modificat din Statutul SEBC și al BCE vor fi exercitate alături de competențele exercitate de alte instituții, agenții și organisme ale Uniunii în temeiul dispozițiilor referitoare la instituirea sau funcționarea pieței interne prevăzute în partea III din TFUE, inclusiv al actelor adoptate de Comisie sau de Consiliu în temeiul competențelor care le sunt conferite. În acest context, pentru a se asigura că competențele respective ale fiecărei entități sunt respectate și pentru a evita existența unor norme contradictorii și a unor neconcordanțe între deciziile luate de diferite instituții, agenții și organisme ale Uniunii, competențele conferite în temeiul articolului 22 modificat din Statutul SEBC și al BCE ar trebui să fie exercitate cu respectarea cadrului general al pieței interne stabilit de colegiuitori și într-un mod care să respecte pe deplin actele legislative ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și măsurile adoptate în temeiul acestora.
Amendamentul 10
Proiect de decizie
Considerentul 8 b (nou)
(8b)  BCE ar trebui să asigure transparența și răspunderea deplină în fața Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește exercitarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul articolul 22 din statutul său. În special, ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul în mod regulat cu privire la toate deciziile și regulamentele adoptate în temeiul acestui articol. În acest scop, ar trebui să introducă în raportul său anual un capitol special dedicat exercitării competențelor sale în temeiul articolul 22 din statutul său și ar trebui să își publice pe site toate deciziile, recomandările și avizele referitoare la regulamentele pe care le adoptă în temeiul articolului respectiv.
Amendamentul 11
Proiect de decizie
Articolul 1
Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene
Articolul 22
Articolul 22
Articolul 22
Sistemele de compensare și sistemele de plăți
Sistemele de compensare și sistemele de plăți
BCE și băncile centrale naționale pot acorda facilități, iar BCE poate adopta regulamente în vederea asigurării eficienței și solidității sistemelor de compensare și de plăți și a sistemelor de compensare pentru instrumente financiare în cadrul Uniunii și în raporturile cu țările terțe.
BCE și băncile centrale naționale pot acorda facilități, iar BCE poate adopta regulamente în vederea asigurării eficienței și solidității sistemelor de compensare și de plăți în cadrul Uniunii și în raporturile cu țările terțe.
Pentru a atinge obiectivele SEBC și pentru a-și îndeplini misiunile, BCE poate adopta regulamente privind sistemele de compensare pentru instrumente financiare în cadrul Uniunii și cu țări terțe, ținând seama în mod corespunzător de actele legislative adoptate de Parlamentul European și de Consiliu și de măsurile adoptate în temeiul unor astfel de acte și într-un mod care respectă în totalitate actele și măsurile respective.

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0219/2018).


Taxarea vehiculelor: aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri *
PDF 154kWORD 50k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la taxarea vehiculelor (COM(2017)0276 – C8-0196/2017 – 2017/0115(CNS))
P8_TA(2018)0289A8-0200/2018

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2017)0276),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0196/2017),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0200/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  Aplicarea taxelor pe vehicule reprezintă un cost pe care industria trebuie să îl suporte deocamdată în orice caz, chiar dacă statele membre ar percepe taxe de trecere. Prin urmare, taxele pe vehicule ar putea acționa ca un obstacol în calea introducerii de taxe de trecere.
(4)  Aplicarea taxelor pe vehicule reprezintă un cost pe care industria, și mai ales IMM-urile, trebuie să îl suporte deocamdată în orice caz, chiar dacă statele membre ar percepe taxe de trecere. Prin urmare, taxele pe vehicule ar putea acționa ca un obstacol în calea introducerii de taxe de trecere.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)  Așadar, statelor membre ar trebui să li se acorde o flexibilitate mai mare în ceea ce privește reducerea taxelor pe vehicule, și anume prin reducerea valorilor minime stabilite în Directiva 1999/62/CE. Pentru a reduce la minimum riscul denaturării concurenței dintre operatorii de transport stabiliți în state membre diferite, această reducere ar trebui să fie progresivă.
(5)  Având în vedere forma de taxare rutieră care este legată de distanța parcursă și pentru a reduce la minimum riscul denaturării concurenței dintre operatorii de transport stabiliți în state membre diferite și posibila sarcină administrativă, statelor membre ar trebui să li se acorde o flexibilitate mai mare în ceea ce privește reducerea taxelor pe vehicule, și anume prin reducerea valorilor minime stabilite în Directiva 1999/62/CE.
Amendamentele 3 și 17
Propunere de directivă
Considerentul 5 a (nou)
(5a)   Statele membre ar trebui încurajate să elimine orice stimulente fiscale contradictorii care descurajează mobilitatea cu emisii scăzute și care subvenționează vehiculele ineficiente și poluante, cum ar fi automobilele diesel de serviciu.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 5 b (nou)
(5b)  Pentru a oferi statelor membre mai multă libertate să își reducă cota de impozitare a vehiculelor pentru a stimula astfel introducerea taxelor de trecere în funcție de distanța parcursă și pentru a evita eventuale noi sarcini administrative, ratele minime de impozitare ar trebui eliminate într-o unică etapă, începând cu 1 ianuarie 2024, permițând statelor membre cea mai mare flexibilitate în luarea deciziilor cu privire la rata și viteza de reducere.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 a (nou)
Directiva 1999/62/CE
Articolul 6 – alineatul 4 a (nou)
(2a)   La articolul 6, se adaugă următorul alineat:
„4a. Reducerea progresivă a taxei pe vehiculele grele de marfă aplicată de un stat membru este pe deplin compensată prin veniturile suplimentare generate de sistemul său de taxare. Până la 1 ianuarie 2024, trebuie ca toate statele membre să fi pus în aplicare sistemul de taxare în conformitate cu prezenta directivă.”
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Anexa I – paragraful 1 – litera a
Directiva 1999/62/CE
Anexa I – titlu
Tabelul A: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ PÂNĂ LA 31 DECEMBRIE [...]” [a se introduce anul intrării în vigoare a prezentei directive];
Tabelul A: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ PÂNĂ LA 31 DECEMBRIE 2023
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Anexa I – paragraful 1 – litera b
Directiva 1999/62/CE
Anexa I – tabelul B
„Tabelul B: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ ÎNCEPÂND DE LA 1 IANUARIE [...] [a se introduce anul următor celui în care intră în vigoare prezenta directivă]
eliminat
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Anexa I – paragraful 1 – litera b
Directiva 1999/62/CE
Anexa I – tabelul C
Tabelul C: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ ÎNCEPÂND DE LA 1 IANUARIE [...] [a se introduce al doilea an de la intrarea în vigoare a prezentei directive]
eliminat
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Anexa I – paragraful 1 – litera b
Directiva 1999/62/CE
Anexa I – tabelul D
Tabelul D: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ ÎNCEPÂND DE LA 1 IANUARIE [...] [a se introduce al treilea an de la intrarea în vigoare a prezentei directive]
eliminat
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Anexa I – paragraful 1 – litera b
Directiva 1999/62/CE
Anexa I – tabelul E
Tabelul E: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ ÎNCEPÂND DE LA 1 IANUARIE [...] [a se introduce al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentei directive]
eliminat
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Anexa I – paragraful 1 – litera b
Directiva 1999/62/CE
Anexa I – tabelul F - titlu
Tabelul F: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ ÎNCEPÂND DE LA 1 IANUARIE [...] [a se introduce al cincilea an de la intrarea în vigoare a prezentei directive]
Tabelul F: TARIFELE MINIME ALE TAXEI CARE SE APLICĂ VEHICULELOR GRELE DE MARFĂ ÎNCEPÂND DE LA 1 IANUARIE 2024

Proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018: înregistrarea excedentului aferent exercițiului financiar 2017
PDF 121kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018: Înregistrarea excedentului aferent exercițiului financiar 2017 (09325/2018 – C8-0277/2018 – 2018/2057(BUD))
P8_TA(2018)0290A8-0209/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1), în special articolul 18 alineatul (3) și articolul 41,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, adoptat definitiv la 30 noiembrie 2017(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(3),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4),

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(5),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018 adoptat de Comisie la 13 aprilie 2018 (COM(2018)0227),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018 adoptată de Consiliu la 18 iunie 2018 și transmisă Parlamentului European la 19 iunie 2018 (09325/2018 – C8-0277/2018),

–  având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0209/2018),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018 are ca obiectiv înscrierea în bugetul pe 2018 a excedentului din exercițiul financiar 2017, care se ridică la 555,5 milioane EUR;

B.  întrucât principalele componente ale acestui excedent sunt un rezultat pozitiv în urma execuției veniturilor de 338,6 milioane EUR, o subutilizare a cheltuielilor în valoare de 383,4 milioane EUR și un sold pozitiv al diferențelor de curs valutar în valoare de 166,4 milioane EUR;

C.  întrucât, în ceea ce privește veniturile, cea mai mare diferență rezultă din volumul mai mare decât cel preconizat cu privire la dobânzile de întârziere și amenzi (342,6 milioane EUR);

D.  întrucât, în ceea ce privește cheltuielile, nivelul de subutilizare a plăților de către Comisie s-au ridicat la 201,5 milioane EUR pentru 2017 (din care 99,3 milioane sunt din Rezerva pentru ajutoare de urgență) și 53,5 milioane EUR pentru reportările din 2016, iar nivelul de subutilizare de către alte instituții s-au ridicat la 82,6 milioane EUR pentru 2017 și 45,7 milioane EUR pentru reportările din 2016,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018, astfel cum a fost prezentat de Comisie, care este consacrat exclusiv înscrierii în buget a excedentului din 2017, cu suma de 555,5 milioane EUR, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și cu poziția Consiliului în acest sens;

2.  reamintește că nivelul scăzut al subutilizării plăților la sfârșitul anului 2017 a devenit posibil numai prin adoptarea bugetului rectificativ nr. 6/2017, care a redus creditele de plată cu 7 719,7 milioane EUR din cauza întârzierilor semnificative în implementare, în special la subrubrica 1b, „Coeziune economică, socială și teritorială”; reamintește, de asemenea, că toate bugetele rectificative din 2017, chiar și atunci când au majorat substanțial creditele de angajament (de exemplu, 1 166,8 milioane EUR în cadrul Fondului de solidaritate al UE pentru Italia, 500 de milioane EUR pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, 275 de milioane EUR pentru Fondul european pentru dezvoltare durabilă), au fost finanțate integral prin redistribuiri ale creditelor de plată neutilizate; regretă faptul că întârzierile în implementare și previziunile inexacte prezentate de statele membre par să continue în 2018;

3.  ia act, încă o dată, de nivelul relativ ridicat al amenzilor privind încălcarea dreptului concurenței în 2017, însumând 3 273 de milioane EUR; consideră că, pe lângă orice excedent rezultat din subutilizare, ar trebui să se poată reutiliza în bugetul Uniunii eventualele venituri provenite din amenzi sau legate de întârzierea efectuării plăților fără o scădere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB; reamintește propunerea sa de a se constitui o rezervă specială în bugetul Uniunii, care va fi treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute și reportată în mod corespunzător pentru a oferi posibilități suplimentare de cheltuieli atunci când este nevoie;

4.  în plus, consideră că, dată fiind nevoia presantă de a răspunde rapid la provocarea reprezentată de migrație și ținând cont de întârzierile legate de extinderea Instrumentului pentru refugiații din Turcia, excedentul din 2017, care se ridică la 555,5 milioane EUR, ar putea oferi o soluție excelentă pentru finanțarea contribuției UE la acest instrument în 2018 fără a împinge la limită bugetul general al Uniunii;

5.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2018;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 2/2018 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și celorlalte instituții și organelor interesate și parlamentelor naționale.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 57, 28.2.2018.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(4) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(5) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.


Proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018: extinderea Instrumentului pentru refugiații din Turcia
PDF 120kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, secțiunea III – Comisia: prelungirea Instrumentului pentru refugiații din Turcia (09713/2018 – C8-0302/2018 – 2018/2072(BUD))
P8_TA(2018)0291A8-0246/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1), în special articolul 18 alineatul (3) și articolul 41,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, adoptat definitiv la 30 noiembrie 2017(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(3) („Regulamentul privind CFM”),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4),

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(5),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018 adoptat de Comisie la 23 mai 2018 (COM(2018)0310),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018 adoptată de Consiliu la 22 iunie 2018 și transmisă Parlamentului European la 25 iunie 2018 (09713/2018 – C8-0302/2018),

–  având în vedere scrisoarea transmisă de Comisia pentru afaceri externe,

–  având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0246/2018),

A.  întrucât Comisia a modificat, la 14 martie 2018, decizia sa privind Instrumentul pentru refugiații din Turcia (denumit în continuare „IRT”) în vederea alocării unei sume suplimentare de 3 miliarde EUR (o „a doua tranșă”) la IRT, în conformitate cu Declarația UE-Turcia din 18 martie 2016;

B.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018 are drept scop suplimentarea cu 500 de milioane EUR în credite de angajament a bugetului Uniunii pe 2018, această sumă reprezentând contribuția Uniunii în 2018 la cea de a doua tranșă, pe lângă cele 50 de milioane EUR finanțate din actualul pachet bugetar pentru ajutor umanitar în 2018;

C.  întrucât Comisia propune utilizarea marjei globale pentru angajamente, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul privind CFM, pentru a finanța suma de 243,8 de milioane EUR care nu poate fi acoperită exclusiv din marja nealocată de la rubrica 4, de la care se propune contribuirea cu 256,2 milioane EUR;

D.  întrucât Comisia a propus includerea unei sume suplimentare de 1,45 miliarde EUR în proiectul de buget pentru 2019, drept contribuție de la bugetul UE pentru IRT;

E.  întrucât Parlamentul a subliniat în mod constant sprijinul său pentru continuarea IRT, subliniind în același timp că, fiind una dintre cele două componente ale autorității bugetare, trebuie să fie asociat pe deplin la procesul decizional referitor la prelungirea IRT, printre altele pentru a evita repetarea procedurii de înființare; întrucât încă nu au avut loc negocieri privind finanțarea celei de-a doua tranșe pentru IRT între Parlament și Consiliu; întrucât ar fi fost de dorit ca discuțiile privind finanțarea celei de-a doua tranșe să aibă loc în cadrul procedurii de conciliere privind bugetul pe 2018 al Uniunii,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018, astfel cum a fost prezentat de Comisie, care este consacrat exclusiv finanțării contribuției de la bugetul Uniunii în favoarea IRT, în sumă de 500 milioane EUR în credite de angajament și ia act de poziția Consiliului în acest sens;

2.  regretă profund neconcordanța dintre faptul că Parlamentul nu a fost implicat în adoptarea deciziilor cu privire la înființarea și la prelungirea IRT, pe de o parte, și rolul său de autoritate bugetară în finanțarea IRT de la bugetul Uniunii, pe de altă parte;

3.  regretă faptul că Comisia nu a inclus finanțarea pe 2018 a IRT în proiectul său de buget pentru 2018, în niciunul dintre stadiile procedurii bugetare pentru 2018; consideră că acest lucru ar fi permis celor două componente ale autorității bugetare să dezbată finanțarea celei de-a doua tranșe pentru IRT în întregime, deoarece pozițiile Parlamentului și ale Consiliului sunt divergente cu privire la ordinul de mărime al contribuției de la bugetul Uniunii;

4.  insistă ca Comisia să consolideze monitorizarea utilizării IRT și să prezinte rapoarte periodice și suficient de detaliate autorității bugetare cu privire la compatibilitatea acțiunilor finanțate sub temeiul juridic subiacent, în general, și la tipurile de acțiuni menționate la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Comisiei de instituire a IRT, în special;

5.  ia act de faptul că scopul proiectului de buget rectificativ nr. 3/2018 este, în principal, de a permite ca școlarizarea copiilor cu statut de refugiați din Turcia să continue fără întrerupere;

6.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2018;

7.  subliniază că această decizie nu aduce atingere poziției sale privind partea rămasă din cea de a doua tranșă de finanțare a IRT; subliniază că, indiferent de deliberările Consiliului cu privire la prelungirea IRT, Parlamentul va veghea la respectarea deplină a prerogativelor sale pe durata procedurii bugetare pentru exercițiul 2019;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 3/2018 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și celorlalte instituții și organelor interesate și parlamentelor naționale.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 57, 28.2.2018.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(4) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(5) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.


Către o strategie externă a UE împotriva căsătoriilor timpurii și forțate
PDF 160kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la strategia externă a UE împotriva căsătoriilor forțate și timpurii - etapele următoare (2017/2275(INI))
P8_TA(2018)0292A8-0187/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2017 referitoare la eradicarea practicii de căsătorie a copiilor(1),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 16, și toate celelalte tratate și instrumente ale ONU privind drepturile omului,

–  având în vedere articolul 23 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere articolul 10 alineatul (1) din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989, și cele patru principii fundamentale ale sale privind nediscriminarea (articolul 2), interesul superior al copilului (articolul 3), supraviețuirea, dezvoltarea și protecția (articolul 6) și participarea (articolul 12), precum și Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(2),

–  având în vedere articolul 16 din Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind consimțământul pentru căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2014 și 19 decembrie 2016 privind căsătoriile între copii, timpurii și forțate,

–  având în vedere Rezoluția nr. 29/8 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 2 iulie 2015 privind consolidarea eforturilor de prevenire și combatere a căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate, Rezoluția nr. 24/23 din 9 octombrie 2013 privind consolidarea eforturilor de prevenire și combatere a căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate: provocări, realizări, bune practici și lacune în punerea în aplicare, și Rezoluția nr. 35/16 din 22 iunie 2017 privind căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate în contexte umanitare,

–  având în vedere poziția adoptată în iunie 2015 la Johannesburg (Africa de Sud) de Conferința șefilor de stat și de guvern ai Uniunii Africane privind căsătoria între copii,

–  având în vedere Observația generală comună a Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor (ACHPR) și a Comitetului african de experți privind drepturile și binele copilului (ACERWC) privind eradicarea căsătoriilor între copii,

–  având în vedere articolele 32, 37 și 59 alineatul (4) din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Raportul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) din 2012 intitulat „Căsătoriți prea devreme - eradicarea practicii de căsătorie a copiilor”,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 9,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 privind Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind promovarea și protecția drepturilor copiilor,

–  având în vedere principiile fundamentale consacrate în Comunicarea Serviciului European de Acțiune Externă din 2016 privind o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene,

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliu la 25 iunie 2012(3), Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015(4), și documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 27 iunie 2017 intitulat „Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (2015-2019): evaluare la jumătatea perioadei, iunie 2017” (SWD(2017)0254),

–  având în vedere Orientările revizuite ale UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului din 6 martie 2017 intitulate „Să nu lăsăm niciun copil în urmă”,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din 7 iunie 2017, care subliniază angajamentul Uniunii Europene față de integrarea drepturilor omului și a egalității de gen, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0187/2018),

A.  întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate constituie o încălcare gravă a drepturilor omului, în special a drepturilor femeilor, inclusiv a dreptului la egalitate, autonomie și integritate corporală, la acces la educație și la nediscriminare și neexploatare și reprezintă o problemă care există nu doar în țările terțe, ci poate apărea și în anumite state membre; întrucât eradicarea acestor practici reprezintă una dintre prioritățile acțiunii externe a UE în domeniul promovării drepturilor femeilor și a drepturilor omului; întrucât diferite carte și legi internaționale interzic căsătoria între minori, cum ar fi Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și protocoalele opționale la aceasta; întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate au efecte extrem de negative asupra sănătății fizice și mentale și asupra dezvoltării personale a celor implicați și a copiilor rezultați din aceste căsătorii și, prin urmare, asupra societății în ansamblu; întrucât căsătoria între copii este o formă de căsătorie forțată, deoarece copiii nu sunt, prin natura lor, în măsură să își dea pe deplin, în mod liber și în cunoștință de cauză consimțământul cu privire la căsătoria lor sau la momentul când aceasta are loc; întrucât copiii reprezintă o parte a unui grup deosebit de vulnerabil;

B.  întrucât UE s-a angajat să promoveze drepturile copilului și întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate reprezintă încălcări ale acestor drepturi; întrucât UE își exprimă angajamentul față de protejarea și promovarea deplină a drepturilor copilului în cadrul politicii sale externe;

C.  întrucât căsătoria nu este legal încheiată fără consimțământul deplin și liber al ambelor părți și nici dacă este încheiată de o persoană care nu are vârsta minimă pentru căsătorie;

D.  întrucât căsătoriile între copii constituie o problemă la nivel mondial, care transcende țări, culturi și religii; întrucât se pot întâlni fete foarte tinere căsătorite în toate regiunile lumii, din Orientul Mijlociu până în America Latină, din Asia până în Europa și din Africa până în America de Nord; întrucât căsătoriile între copii îi afectează, de asemenea, pe băieți, însă într-o măsură mult mai mică decât pe fete;

E.  întrucât, până în prezent, peste 750 de milioane de femei s-au căsătorit înainte de a împlini vârsta de 18 ani, iar dintre acestea, 250 de milioane s-au căsătorit înainte de a împlini 15 ani; întrucât, în prezent, există aproximativ 40 de milioane de fete cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani care sunt căsătorite sau care trăiesc în concubinaj; întrucât în fiecare an se mai căsătoresc încă aproximativ 15 milioane de fete înainte de a împlini 18 ani, dintre care 4 milioane se căsătoresc înainte de vârsta de 15 ani; întrucât 156 de milioane de băieți s-au căsătorit înainte de a împlini vârsta de 18 ani, iar dintre aceștia, 25 de milioane s-au căsătorit înainte de a împlini 15 ani; întrucât căsătoriile între copii, timpurii și forțate sunt mai des întâlnite în regiunile sărace și slab dezvoltate; întrucât numărul căsătoriilor între copii, timpurii și forțate crește odată cu creșterea populației mondiale; întrucât un raport recent al UNICEF estimează că, în 2050, circa 1,2 miliarde de fete se vor fi căsătorit înainte de a împlini 18 ani; întrucât nouă din 10 țări cu cele mai ridicate rate de căsătorii între copii sunt clasificate drept state fragile;

F.  întrucât cauzele principale ale căsătoriilor între copii sunt, în general, sărăcia, lipsa educației, inegalitatea de gen și stereotipurile adânc înrădăcinate, percepția potrivit căreia căsătoria le va oferi „protecție”, onoarea familiei și lipsa unei protecții efective a drepturilor băieților și fetelor, precum și practicile, percepțiile și obiceiurile dăunătoare și normele discriminatorii; întrucât acești factori sunt adesea agravați de accesul limitat la o educație de calitate și la oportunități de angajare, precum și de anumite norme sociale înrădăcinate privind căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate;

G.  întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate prezintă un risc ridicat de sarcini precoce și nedorite, generează rate crescute ale mortalității materne și infantile, sunt asociate unui recurs rar la planificarea familială, unor sarcini nedorite cu riscuri ridicate și unui acces insuficient sau inexistent la informații privind sănătatea sexuală și reproductivă și echivalează, în general, cu renunțarea la studii în cazul fetelor; întrucât unele țări le interzic fetelor însărcinate și tinerelor mame să revină în sala de clasă; întrucât căsătoriile între copii pot implica, de asemenea, munca forțată, sclavia și prostituția;

H.  întrucât, deși Convenția ONU cu privire la drepturile copilului subliniază importanța măsurilor care încurajează frecventarea regulată a școlii, numeroase fete nu se află în nicio formă de învățământ din cauza unui număr mare de factori, de exemplu, deoarece școlile sunt inaccesibile sau costisitoare; întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate au un impact devastator disproporționat și consecințe asupra întregii vieți pentru victime și le privează adeseori pe persoanele vizate de posibilitatea de a-și continua studiile deoarece fetele tind să abandoneze școala în timpul perioadei de pregătire care precedă căsătoria sau la scurt timp după aceasta; întrucât educația, inclusiv educația sexuală, reprezintă un mijloc eficace de prevenire a căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate, deoarece accesul la educație și formare contribuie la emancipare, la oportunități de angajare și promovează libertatea de a alege, dreptul la autodeterminare și participarea activă la societate, permițându-le persoanelor să se elibereze de orice formă de control care le-ar aduce atingere drepturilor de care beneficiază, fără de care situația economică, juridică, sanitară și socială a femeilor și a fetelor, precum și dezvoltarea societății în ansamblul său continuă să fie afectate;

I.  întrucât, în fiecare an, 17 milioane de minori au un copil, fapt care îi obligă să-și asume responsabilități specifice adulților și care le pune în pericol sănătatea, educația și perspectivele economice; întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate expun fetele la maternități timpurii, care implică riscuri și dificultăți considerabile în timpul sarcinii și la naștere, în special din cauza accesului extrem de insuficient sau inexistent la îngrijire medicală, inclusiv la centre medicale de calitate, cauzând adeseori mortalitate și morbiditate maternă; întrucât riscul contractării unor infecții transmisibile, inclusiv HIV, este mai ridicat; întrucât complicațiile în timpul sarcinii și la naștere sunt cauza principală a deceselor înregistrate în rândul fetelor cu vârsta între 15 și 19 ani din țările cu venituri reduse și medii; întrucât rata mortalității copiilor născuți de mame adolescente este cu aproximativ 50 % mai mare, iar acești copii prezintă un risc mai ridicat de a avea probleme de dezvoltare fizică și cognitivă; întrucât sarcinile timpurii și frecvente pot cauza o serie de complicații medicale pe termen lung și chiar decesul;

J.  întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate reprezintă o încălcare a drepturilor copilului și o formă de violență împotriva fetelor și băieților și, din această perspectivă, statele au obligația de a investiga acuzațiile, de a îi pedepsi pe cei vinovați și de a oferi despăgubiri victimelor, care sunt, cu precădere, femei și fete; întrucât aceste căsătorii trebuie condamnate și nu pot fi justificate de niciun motiv cultural sau religios; întrucât căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate cresc riscul de violență bazată pe gen și se află deseori la originea violenței domestice, a violenței în cuplu și a abuzurilor sexuale, fizice, psihologice, emoționale și financiare, precum și a altor practici dăunătoare pentru fete și femei, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”, mărind totodată riscul ca femeile și fetele să fie expuse discriminării și violenței bazate pe gen pe parcursul vieții;

K.  întrucât numărul căsătoriilor între copii, al căsătoriilor timpurii și al căsătoriilor forțate crește considerabil în situațiile de instabilitate, conflict armat și catastrofe naturale și umanitare, în timpul cărora accesul la îngrijiri medicale și psihologice sau la educație, precum și posibilitățile de subzistență lipsesc adesea, iar rețelele și rutinele sociale sunt perturbate; întrucât, în cursul crizelor migratorii recente, unii părinți, preocupați să își protejeze copiii, în special fiicele, de agresiuni sexuale sau deoarece ele sunt considerate o povară financiară pentru familiile lor, ajung la concluzia că nu au nicio altă opțiune decât să le mărite înainte să fi împlinit 18 ani, considerând că aceasta ar putea fi o cale de a scăpa de sărăcie;

L.  întrucât Convenția de la Istanbul clasifică căsătoriile forțate drept o formă de violență împotriva femeilor și solicită ca actul de a forța un copil să încheie o căsătorie și practica prin care copiii sunt ademeniți în străinătate pentru a fi constrânși să încheie o căsătorie să fie incriminate; întrucât lipsa accesului victimelor la asistență juridică, medicală și socială poate exacerba această problemă; întrucât 11 state membre ale UE nu au ratificat încă această convenție;

M.  întrucât natura căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii sau a căsătoriilor forțate implică faptul că multe cazuri rămân adesea neraportate, cazurile de abuz depășind frontierele internaționale și barierele culturale, și pot reprezenta chiar o formă de trafic de ființe umane, conducând la sclavie, exploatare și/sau control;

N.  întrucât, în iulie 2014, a avut loc la Londra primul Summit al fetelor, care a urmărit mobilizarea eforturilor naționale și internaționale de a pune capăt mutilării genitale feminine, căsătoriilor între copii, căsătoriilor timpurii și căsătoriilor forțate în decurs de o generație;

O.  întrucât unul dintre obiectivele Planului de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020 este prevenirea și luarea de măsuri în legătură cu toate formele de violență împotriva fetelor și femeilor, inclusiv căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate;

P.  întrucât căsătoria între copii va implica costuri de mii de miliarde de dolari pentru țările în curs de dezvoltare până în 2030(5);

Q.  întrucât fenomenul căsătoriilor între copii și al căsătoriilor timpurii reprezintă în continuare un subiect tabu și trebuie abordat în mod public pentru a pune capăt suferinței zilnice a fetelor și adolescentelor și încălcării continue a drepturilor omului; întrucât acest lucru se poate face prin sprijinirea și diseminarea activității jurnaliștilor, artiștilor, fotografilor și activiștilor care se ocupă de problema căsătoriilor timpurii,

1.  constată că anumite state membre ale UE permit căsătoria la 16 ani, cu consimțământul părinților; face apel la legiuitori, atât la cei din statele membre ale UE, cât și la cei din țările terțe, să stabilească vârsta minimă universală pentru căsătorie la 18 ani și să adopte măsurile administrative, juridice și financiare necesare pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a acestei cerințe, de exemplu prin promovarea înregistrării căsătoriilor și a nașterilor, și să se asigure că fetele au acces la mecanisme de sprijin instituțional, inclusiv la consiliere psihosocială, mecanisme de protecție și oportunități pentru emanciparea economică; reiterează faptul că căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate trebuie considerate o încălcare gravă a drepturilor omului și un atac grav asupra drepturilor fundamentale ale minorilor implicați, în special asupra dreptului de a-și exprima în mod liber consimțământul și asupra dreptului la integritate fizică și sănătate mentală, dar indirect și asupra dreptului la educație și la exercitarea pe deplin a drepturilor civile și politice; condamnă căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate și consideră că orice încălcare a legislației ar trebui abordată într-o manieră proporțională și eficace;

2.  consideră că este important să se abordeze cauzele multiple ale căsătoriilor între copii, ale căsătoriilor timpurii și ale căsătoriilor forțate, printre care se numără tradițiile dăunătoare, sărăcia endemică, conflictele, obiceiurile, consecințele dezastrelor naturale, stereotipurile, lipsa de respect pentru egalitatea de gen și drepturile fetelor și ale femeilor, lipsa de sănătate și stare de bine, lipsa de educație și de oferte educaționale adecvate, nivelul redus de răspunsuri juridice și politice, acordând o atenție specială copiilor care provin din comunități dezavantajate; solicită, în acest sens, UE și statelor membre să lucreze împreună cu organismele relevante ale ONU și cu alți parteneri pentru a atrage atenția cu privire la problema căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate; solicită UE și statelor membre să îndeplinească obiectivele Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă în ceea ce privește combaterea practicilor nocive, cum ar fi mutilarea genitală feminină, într-un mod mai eficace și să-i tragă la răspundere pe cei responsabili; sprijină creșterea finanțării din partea UE și a statelor sale membre prin mecanismele de ajutor pentru dezvoltare care promovează egalitatea de gen și educația, pentru a îmbunătăți accesul la educație pentru fete și femei și a consolida posibilitățile acestora de a participa la programele comunitare de dezvoltare și la conducerea economică și politică, în vederea eliminării cauzelor căsătoriilor între copii, ale căsătoriilor timpurii și ale căsătoriilor forțate;

3.  recunoaște faptul că simpla interzicere prin lege a căsătoriilor copiilor, a căsătoriilor timpurii și a celor forțate nu garantează încetarea acestor practici; solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să își coordoneze mai bine și să își consolideze măsurile de asigurare a respectării tratatelor internaționale, a legislației și a programelor, precum și să își utilizeze relațiile diplomatice cu guvernele și organizațiile din țări terțe pentru a aborda problemele legate de căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate; solicită să se depună toate eforturile pentru a asigura respectarea interdicțiilor și pentru a le completa cu un set mai larg de legi și politici; recunoaște faptul că acest lucru impune adoptarea și punerea în aplicare a unor politici, strategii și programe cuprinzătoare și holistice, inclusiv abrogarea dispozițiilor legislative discriminatorii privind căsătoria și adoptarea de măsuri pozitive de capacitare a fetelor;

4.  constată că inegalitatea de gen, lipsa de respect față de femei și de fete, în general, și adeziunea la tradițiile culturale și sociale care perpetuează discriminarea față de fete și femei reprezintă cele mai mari obstacole în calea eliminării căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a celor forțate; recunoaște, în plus, legătura dintre căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate și violența bazată pe onoare și solicită ca aceste infracțiuni să fie investigate în mod corespunzător, iar cei acuzați să fie urmăriți penal; indică faptul că și băieții și bărbații tineri pot fi victime ale acestei violențe; solicită ca aceste aspecte să fie abordate în cadrul tuturor programelor relevante ale Uniunii Europene și în dialogurile politice ale UE cu țările partenere, precum și prin educație și eforturi de sensibilizare în țările partenere;

5.  este de părere că, pentru a combate fenomenul căsătoriilor între copii, al căsătoriilor timpurii și al căsătoriilor forțate în integralitatea lui, Uniunea Europeană, în calitatea sa de principal actor în domeniul dezvoltării și al drepturilor omului la nivel mondial, trebuie să joace un rol de prim-plan, în cooperare cu organizațiile regionale și cu comunitățile locale; invită Uniunea Europeană și statele membre să coopereze cu autoritățile de aplicare a legii și cu sistemele judiciare din țările terțe și să ofere formare și asistență tehnică pentru a ajuta la adoptarea și asigurarea respectării legislației care interzice căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate și la eliminarea legislației, a standardelor sociale și a tradițiilor culturale care acționează ca o frână asupra drepturilor și libertăților fetelor tinere și ale femeilor; invită statele membre să contribuie la inițiative precum Inițiativa Spotlight UE-ONU axată pe eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor;

6.  invită, în acest sens, statele membre ale Uniunii Europene care nu au făcut încă acest lucru să introducă în legislațiile lor interne dispoziții prin care să interzică toate căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate, să asigure respectarea legislației penale și să ratifice Convenția de la Istanbul; solicită, de asemenea, statelor membre să coopereze cu societatea civilă pentru a-și coordona acțiunile cu privire la această chestiune; subliniază importanța de a se acorda un sprijin suficient și pe termen lung pentru adăposturile pentru femei, refugiați și copiii neînsoțiți și strămutați, astfel încât nimănui să nu i se refuze protecția din cauza lipsei resurselor; invită toate statele membre să asigure respectarea vârstei minime legale pentru căsătorie și să monitorizeze situația, prin colectarea de date defalcate pe sexe și de dovezi privind elemente conexe, pentru a fi în măsură să evalueze mai bine amploarea problemei; solicită Comisiei să creeze o bază de date europeană, care să includă și informații din țări terțe, pentru a monitoriza fenomenul căsătoriilor forțate;

7.  încurajează Uniunea Europeană ca, în cadrul politicii sale externe și al politicii de cooperare pentru dezvoltare, să prezinte un pact strategic partenerilor săi și să solicite în acest scop:

   (a) interzicerea căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate de către toate țările partenere, care trebuie să elimine toate lacunele juridice și să asigure respectarea legislației în conformitate cu normele internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv eliminarea oricărei dispoziții care poate permite, justifica sau conduce la căsătoriile între copii, la căsătoriile timpurii sau căsătoriile forțate, inclusiv a dispozițiilor care permit autorilor violurilor, ai abuzurilor sexuale, ai exploatării sexuale, ai răpirilor, ai traficului de persoane sau ai unor forme contemporane de sclavie să se sustragă urmăririi penale și pedepsei prin căsătorie cu victimele, în special abrogând sau modificând aceste legi;
   (b) respectarea în practică a acestei interdicții, după intrarea în vigoare a legii, și punerea în aplicare a unor strategii și programe cuprinzătoare și holistice, care să includă obiective măsurabile și progresive și care să prevină și să elimine căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate, precum și finanțarea și evaluarea lor adecvată, în special prin garantarea accesului la justiție, la mecanisme de responsabilizare și la măsuri reparatorii;
   (c) demonstrarea unui leadership și a unei voinței politice puternice ale guvernelor partenere pentru a pune capăt căsătoriei între copii și a dezvolta cadre juridice cuprinzătoare și planuri de acțiune cu etape și termene clare, care să integreze măsurile de prevenire a căsătoriilor între copii în diferite sectoare, și asigurarea unor medii politice, economice, sociale, culturale și civile care să garanteze protecția și capacitarea femeilor și a fetelor, precum și egalitatea de gen;
   (d) mobilizarea resurselor necesare pentru realizarea acestui obiectiv, asigurând că această cooperare este deschisă tuturor actorilor instituționali, cum ar fi profesioniștii din domeniul judiciar, din domeniul educației și cel al sănătății, organele de conducere din cadrul instituțiilor de aplicare a legii, liderii comunităților și liderii religioși, precum și societatea civilă activă în domeniul combaterii căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate;
   (e) corelarea nivelului de ajutor public pentru dezvoltare acordat autorităților guvernamentale cu angajamentul țării beneficiare de a respecta cerințele legate, în special, de drepturile omului, în special de combaterea căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate;
   (f) angajarea UNFPA și a Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) într-o cooperare triunghiulară, care să implice aceste două organizații, Uniunea Europeană, statele sale membre și organizațiile societății lor civile care acționează în acest domeniu și țările partenere, în lupta împotriva căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate, prin punerea în aplicare a unor planuri de acțiune naționale prevăzute în buget, acordând prioritate, în special, programelor și metodelor care ar putea trece dincolo de practicile așa-zis culturale, religioase sau tribale care constituie, în realitate, cele mai grave atingeri la adresa drepturilor și a demnității copiilor; solicită ca această cooperare să abordeze și aspectele conexe legate de violența bazată pe onoare;
   (g) asigurarea faptului că transpunerea în practică a acestor programe se bazează pe convențiile și pe textele relevante, precum și pe țintele și obiectivele specifice adoptate prin Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 25 septembrie 2015, în cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și al obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), îndeosebi în cadrul obiectivului nr. 3 („Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la toate vârstele”), al obiectivului nr. 4 („Asigurarea unui învățământ de calitate, favorabil incluziunii și echitabil și promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți”) și al obiectivului nr. 16 („Promovarea unei societăți pacifiste și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă, asigurarea accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficace, responsabile și favorabile incluziunii, la toate nivelurile”), în special în ceea ce privește „încetarea abuzului, a exploatării, a traficului și a tuturor formelor de violență și de tortură împotriva copiilor”;
   (h) ca aceste programe să aibă la bază și obiectivul nr. 5 din ODD („Realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor”), inclusiv accesul la planificarea familială și accesul public și universal la toate drepturile de sănătate sexuală și a reproducerii, îndeosebi la mijloacele de contracepție moderne și la avortul legal și în condiții de siguranță pentru fete; invită, în acest context, Comisia și statele membre să sprijine mișcarea SheDecides și să garanteze fonduri suplimentare pentru ajutorul internațional pentru servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv pentru avorturi în condiții de siguranță și informații despre avorturi, contracarând „regula călușului mondial” (Global Gag Rule), care a fost reinstaurată de către guvernul Statelor Unite la începutul anului 2017;
   (i) abordarea aspectelor legate de căsătoriile între copii, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate în dialogul în curs dintre Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, și țările terțe; încurajează Comisia și statele membre să integreze o perspectivă de gen în programele de consolidare a păcii și de reconstrucție post-conflict, să dezvolte programe de subzistență economică și de educație pentru fetele și femeile care sunt victime ale căsătoriilor între copii, ale căsătoriilor timpurii și ale căsătoriilor forțate și să faciliteze accesul acestora la servicii medicale și de sănătate reproductivă în zonele afectate de conflict;

8.  consideră că este deosebit de important să se creeze un spațiu de dialog respectuos cu liderii comunităților și să se sensibilizeze opinia publică, în general, și persoanele vulnerabile, în special, prin intermediul campaniilor de educație și de sensibilizare, al rețelelor sociale și al noilor canale media, în cadrul luptei împotriva căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate; solicită, prin urmare, dezvoltarea de acțiuni guvernamentale, juridice, sociale și diplomatice transversale menite să prevină astfel de practici; consideră că este esențială implicarea în cadrul comunităților locale a principalelor părți interesate, cum ar fi elevii adolescenți de sex feminin și masculin, profesorii, părinții, liderii religioși și de la nivelul comunității, prin programe bazate pe comunitate sau programe specifice de sensibilizare pentru a atrage atenția cu privire la impactul negativ al căsătoriilor între copii asupra copiilor, familiilor și comunităților, la legislația existentă privind căsătoriile între copii și la inegalitatea de gen și modul de obținere a accesului la finanțare pentru remedierea acestei situații;

9.  consideră că capacitarea femeilor și a fetelor prin educație, asistență socială și oportunități economice este un instrument esențial pentru combaterea acestor practici; recomandă ca UE să promoveze și să protejeze drepturile egale ale femeilor și ale fetelor în ceea ce privește accesul la educație, acordând o atenție deosebită unei educații gratuite și de calitate în învățământul primar și secundar, integrând cursuri privind sănătatea sexuală și reproductivă în programa școlară și acordând stimulente financiare și/sau asistență financiară familiilor fetelor pentru înscrierea la școală și finalizarea studiilor; subliniază că este necesar să se garanteze accesul deplin al copiilor refugiați la educație și să se promoveze integrarea și includerea acestora în sistemele naționale de educație; recunoaște nevoia de sprijin și protecție pentru persoanele care sunt expuse riscului de căsătorie între copii, căsătorie timpurie și căsătorie forțată sau a celor care se află deja într-o astfel de căsătorie, din perspectiva educației, a unui sprijin psihologic și social, a accesului la o locuință și la alte servicii sociale de înaltă calitate, precum și a îngrijirii și a serviciilor de sănătate mintală, sexuală și reproductivă;

10.  invită Uniunea Europeană să se asigure că funcționarii guvernamentali, inclusiv personalul diplomatic, lucrătorii sociali, liderii religioși și de la nivelul comunității, toate autoritățile de aplicare a legii, sistemele judiciare din țările terțe, toți profesorii și pedagogii și alte persoane care lucrează cu potențiale victime să beneficieze de instruire pentru a fi mai în măsură să reacționeze în cazurile de căsătorii între copii și de violență bazată pe gen și să identifice și să sprijine fetele și băieții expuși la căsătoriile între copii, la căsătoriile timpurii și la căsătoriile forțate, la violența în cuplu, la riscul de violență sexuală și la orice altă practică care subminează drepturile omului și demnitatea umană, precum și pentru ca aceștia să fie în măsură să ia măsuri eficace pentru a impune respectarea drepturilor și a demnității acestor persoane;

11.  invită Uniunea Europeană să se asigure că autoritățile de aplicare a legii beneficiază de instruire pentru a fi mai în măsură să impună respectarea drepturilor fetelor expuse la căsătoriile timpurii și la căsătoriile forțate, la violența în cuplu, la riscul de viol, precum și la orice altă practică care subminează demnitatea umană;

12.  invită statele membre să le garanteze femeilor și fetelor migrante un permis de ședere autonom, care să nu depindă de statutul soțului sau al partenerului, în special în cazul victimelor violenței fizice și psihologice, inclusiv al căsătoriilor forțate sau aranjate, și să garanteze că se iau toate măsurile administrative pentru a le proteja, inclusiv asigurând accesul efectiv la mecanisme de asistență și de protecție;

13.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să aibă în vedere sprijinirea și consolidarea măsurilor de protecție în țările terțe, cum ar fi asigurarea de adăposturi sigure și accesul la asistență medicală și juridică și, în cazul în care este necesar, acordarea de asistență consulară victimelor căsătoriilor între copii, căsătoriilor timpurii și căsătoriilor forțate;

14.  recunoaște că Uniunea Europeană, atașată respectării drepturilor omului și a valorilor fundamentale, printre care respectarea demnității umane, trebuie să fie absolut ireproșabilă la nivelul statelor sale membre și invită Comisia să inițieze o vastă campanie de sensibilizare și să consacre un an european luptei împotriva căsătoriilor între copii, a căsătoriilor timpurii și a căsătoriilor forțate;

15.  sprijină cu fermitate activitatea parteneriatului global Girls Not Brides pentru a eradica căsătoriile între copii și a le permite fetelor să își atingă potențialul;

16.  salută campania în curs a Uniunii Africane pentru eradicarea căsătoriei între copii și activitățile unor organizații precum Royal Commonwealth Society, care pledează pentru intensificarea măsurilor de eradicare a căsătoriilor între copii și abordarea inegalităților de gen;

17.  subliniază necesitatea ca bărbații și băieții să fie informați și educați în mod urgent, mobilizându-i în favoarea măsurilor de apărare a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor copiilor și femeilor;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0379.
(2) JO C 289, 9.8.2016, p. 57.
(3) https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/131181.pdf
(4) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/eu_action_plan_on_human_rights_and_democracy_en_2.pdf
(5) Wodon, Quentin T.; Male, Chata; Nayihouba, Kolobadia Ada; Onagoruwa, Adenike Opeoluwa; Savadogo, Aboudrahyme; Yedan, Ali; Edmeades, Jeff; Kes, Aslihan; John, Neetu; Murithi, Lydia; Steinhaus, Mara; Petroni, Suzanne, Economic Impacts of Child Marriage: Global Synthesis Report, („Impactul economic al căsătoriilor copiilor: raport de sinteză global”), Economic Impacts of Child Marriage, Washington, D.C., Grupul Băncii Mondiale, 2017.


Definiția IMM-urilor
PDF 144kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la definiția IMM-urilor (2018/2545(RSP))
P8_TA(2018)0293B8-0304/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011 intitulată „Revizuirea «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078) și Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 pe această temă(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 intitulată „Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri): competitivitate și oportunități de afaceri”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la întreprinderile familiale din Europa(4),

–  având în vedere hotărârea din 15 septembrie 2016 a Tribunalului Curții de Justiție a Uniunii Europene,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată „Viitorii lideri ai Europei: inițiativa privind întreprinderile nou-înființate și extinderea acestora” (COM(2016)0733);

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind definiția IMM-urilor (O-000050/2018 – B8‑0031/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,

–  având în vedere articolul 128 și articolul 123 alineatele (2) - (8) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cele 23 de milioane de IMM-uri din UE, care reprezintă aproximativ 99 % din totalul întreprinderilor, dau de lucru la aproape două treimi dintre persoanele cu drept de muncă din Europa și asigură peste 90 de milioane de locuri de muncă, generând o valoare adăugată de ordinul a 3,9 mii de miliarde EUR; întrucât ele au o contribuție esențială la creșterea economică, coeziunea socială și crearea de locuri de muncă, fiind vectori esențiali în contextul tranziției energetice, al combaterii schimbărilor climatice și pentru competitivitatea UE în domeniul tehnologiei ecologice, și totodată o sursă majoră de inovații în UE;

B.  întrucât 90 % din IMM-urile din UE și 93 % din totalul întreprinderilor UE din sectorul întreprinderilor nefinanciare sunt microîntreprinderi, care necesită o atenție specială dat fiind că au cea mai mare contribuție la valoarea adăugată și la ocuparea forței de muncă din rândul IMM-urilor, asigurând locuri de muncă pentru aproximativ 30 % din forța de muncă din UE;

C.  întrucât sarcina administrativă și obstacolele financiare pentru IMM-uri sunt, în raport cu marile întreprinderi și indiferent de structura lor organizatorică, disproporționat de mari, reprezentând o barieră în calea competitivității lor, a exporturilor și a creării de locuri de muncă; întrucât, cu toate că beneficiază de sprijin specific la nivelul Uniunii și la nivel național, regional și local, inclusiv de oportunități de finanțare și proceduri simplificate, s-ar putea face totuși mai multe eforturi, dincolo de declarațiile politice de intenție ca să se asigure un mediu propice și mai simplu pentru IMM-uri;

D.  întrucât la definiția IMM-urilor (în continuare, „definiția IMM-urilor”) se face trimitere în circa 100 de acte legislative ale Uniunii, în primul rând în domenii precum politica privind concurența, legislația privind piața financiară, fondurile structurale și pentru cercetare și inovare, dar și în legislația despre mediu, energie, protecția consumatorilor și protecție socială ca, de exemplu, în actele legislative secundare ale Uniunii referitoare la înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și în Directiva privind eficiența energetică;

E.  întrucât un cadru de reglementare coerent cu norme clare este benefic pentru toți și întrucât o definiție mai strictă a IMM-urilor este un instrument cu ajutorul căruia se pot atenua disfuncționalități ale pieței sau probleme inerente concurenței între întreprinderi care diferă între ele ca mărime, volum de active și model de afaceri;

F.  întrucât Comisia monitorizează periodic punerea în aplicare a definiției IMM-urilor dată de UE; întrucât în 2006, 2009, iar cel mai recent în 2012, au fost efectuate evaluări în urma cărora s-a concluzionat că nu este necesară o revizuire majoră a definiției dată de UE IMM-urilor;

G.  întrucât lanțul valoric intersectorial pentru IMM-uri permite reducerea obstacolelor instituționale, tehnice și birocratice și întrucât sunt necesare politici eficiente de sprijin pentru crearea de rețele între întreprinderi;

H.  întrucât o definiție a IMM-urilor trebuie să contribuie la facilitarea creării de locuri de muncă de calitate, îmbunătățind condițiile de muncă și securitatea și limitând orice abuz la minimul absolut;

Definiția IMM-urilor

Acțiunile Comisiei

1.  salută evaluarea de impact inițială a Comisiei și aprobă axarea pe întreprinderile care au nevoie de susținere și pe reguli simple, pentru mai multă siguranță juridică și de planificare pentru IMM-uri; salută, în acest context, consultarea publică efectuată de Comisie;

2.  este de părere că, din cauza caracteristicilor acestui instrument strategic și a diferențelor între IMM-uri și între statele membre, ar trebui menținută flexibilitatea oferită de recomandarea din 2003; este convins că structura generală a definiției trebuie păstrată și aplicată, combinând în mod corect criteriile identificate deja;

Reevaluarea definiției IMM-urilor

3.  îi cere ferm Comisiei să împiedice firmele mai mari să încerce să construiască structuri artificiale de întreprinderi pentru a profita de definiția IMM-urilor, ceea ar putea duce la situația în care sprijinul disponibil să se împrăștie pe nedrept la mai mulți beneficiari în loc să ajungă la acele IMM-uri care au nevoie de el; afirmă răspicat că o ajustare a definiției IMM-urilor ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul IMM-urilor și să le faciliteze accesul la sprijin public;

4.  solicită Comisiei să aibă în vedere actualizarea definiției IMM-urilor, ținând seama de previziunile economice ale Comisiei privind inflația și productivitatea muncii, pentru a nu fi nevoie să mai facă încă o ajustare în pripă în următorii câțiva ani; consideră că orice adaptare viitoare a definiției IMM-urilor ar trebui făcută astfel încât să se asigure stabilitatea pe termen lung a definiției;

5.  subliniază faptul că numărul de angajați a devenit un criteriu general acceptat și ar trebui să rămână principalul criteriu; recunoaște că criteriul numărului de angajați are anumite limitări în ceea ce privește acuratețea pentru o comparație la nivelul UE, și consideră, prin urmare, că cifra de afaceri și totalul bilanțului sunt, de asemenea, criterii importante pentru definiție; subliniază în plus că este important să se recunoască așa cum se cuvine statutul de întreprinderi nou-înființate și de „microîntreprinderi” și, implicit, acronimul MSME;

6.  subliniază că trebuie clarificați termenii „întreprinderi afiliate” și „întreprinderi partenere” precum și statutul IMM-urilor în fuziuni; consideră de maximă urgență simplificarea procedurilor, a birocrației și a normelor în vigoare; invită Comisia, în acest context, să simplifice normele în vigoare; consideră totodată că, dacă întreprinderile nou-înființate lucrează împreună cu întreprinderi comune, întreprinderile afiliate cu întreprinderile comune nu ar trebui luate în considerare când se evaluează statutul de IMM al întreprinderii nou-înființate, atâta timp cât nu există nicio altă legătură între firma nou-înființată și întreprinderile afiliate și nu este vorba de o construcție artificială;

7.  solicită Comisiei să sprijine agregarea întreprinderilor, în special grupurile (cluster) și rețelele de întreprinderi, în scopul de a promova raționalizarea costurilor, îmbunătățirea schimbului de cunoștințe și de competențe funcționale, în special pentru inovarea atât a produsului/serviciului, cât și a proceselor;

Alte puncte referitoare la definiția IMM-urilor

8.  susține inițiativa Comisiei privind întreprinderile nou-înființate și extinderea acestora; consideră că este esențial să se promoveze antreprenoriatul deoarece este important pentru creșterea economică în Uniune; consideră binevenită perioada de tranziție de doi ani în care, de exemplu, întreprinderile cu creștere rapidă care de fapt nu mai îndeplinesc statutul de IMM, să își păstreze statutul de IMM; solicită o evaluare a necesității de a extinde perioada de tranziție; îi cere Comisiei să își continue eforturile de sprijinire a antreprenorilor, întreprinderilor recent înființate și IMM-urilor în noile inițiative de strângere de fonduri, precum finanțarea participativă;

9.  consideră că prin instrumente de diplomație economică la nivelul Uniunii, cum ar fi, de exemplu, misiunea pentru creșterea economică, pot fi abordate mai bine provocările și șansele la nivel mondial; îi cere Comisiei să își intensifice eforturile în această privință în cadrul strategiei UE de politică industrială, fără a crea structuri duble; în acest context, solicită elaborarea unui indicator pentru IMM-uri, „potențialul exporturilor raportat la mărimea întreprinderii”, pentru a îmbunătăți informațiile și exemplele de bune practici privind oportunitățile de internaționalizare și competitivitatea internațională a IMM-urilor, și să ofere un sprijin suplimentar IMM-urilor cu potențial mare de export;

10.  este preocupat de faptul că la nivel politic nu se acordă atenția cuvenită întreprinderilor care, deși nu se încadrează în definiția IMM-urilor, prezintă structuri tipice acestora – așa-numitele „întreprinderi mici cu capitalizare medie” –, în ciuda contribuției lor însemnate, datorată productivității, la ocuparea forței de muncă și creșterea economică; solicită, prin urmare, Comisiei să aibă în vedere elaborarea unei definiții separate a întreprinderilor respective, pentru a permite luarea unor măsuri specifice, destinate „întreprinderilor mici cu capitalizare medie”, evitând în același timp riscul de a extinde definiția IMM-urilor într-o asemenea măsură încât să contravină obiectivelor sale inițiale;

11.  observă că, pe lângă IMM-uri, lucrătorii independenți și întreprinderile mari, și „întreprinderi mici cu capitalizare medie” contribuie la ocuparea forței de muncă și la creștere, în special datorită productivității și, prin urmare, merită tratate cu atenția cuvenită în cadrul politicilor UE;

12.  invită Comisia ca, pe lângă prioritizarea măsurilor politice pentru IMM-urile din UE, să cântărească ideea de a lansa o inițiativă destinată finanțării, care să cuprindă accesul la cooperări pentru cercetare, la strategii de digitalizare și la deschiderea de piețe de export;

Obligații de raportare, statistici, studii și evaluări de impact

13.  consideră că viitoarele COSME, PC9, precum și programele de fonduri structurale din cadrul următorului CFM ar trebui să continue să aloce fonduri suficiente pentru a sprijini IMM-urile să inoveze și să creeze locuri de muncă;

14.  subliniază importanța menținerii unei definiții clare și comune a IMM-urilor, în contextul negocierilor în curs de retragere a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, având în vedere că IMM-urile sunt definite în legislația UE și li se acordă, adesea, un statut special în acordurile comerciale ale Uniunii;

15.  invită Comisia să studieze posibilele efecte ale definiției IMM-urilor asupra dezvoltării economice, precum și efectele de blocare, care se manifestă prin faptul că întreprinderile renunță de bună voie la creștere pentru a evita sarcinile birocratice și alte obligații asociate cu pierderea statutului de IMM;

16.  subliniază faptul că micile întreprinderi de servicii publice locale care îndeplinesc criteriile pentru IMM-uri îndeplinesc sarcini importante pentru comunitățile locale, sunt profund înrădăcinate în mediul lor de afaceri local, furnizând, printre altele, condițiile necesare pentru creșterea tuturor celorlalte IMM-uri; observă faptul că proprietatea publică nu înseamnă neapărat sprijin financiar sau de reglementare din partea entității publice din cauza legislației naționale, a legislației privind ajutoarele de stat și a unor entități publice fără posibilități economice; încurajează, prin urmare, Comisia să realizeze un studiu privind impactul definiției întreprinderilor aflate în proprietate publică care sunt independente din punct de vedere financiar, organizate în temeiul dreptului privat sau își desfășoară activitatea în condiții de concurență cu întreprinderile private;

17.  roagă Comisia să studieze cât de fezabil ar fi să se adopte definiții ale IMM-urilor diferențiate pe ramură economică și să evalueze efectele asupra acestor ramuri economice și valoarea adăugată generată;

18.  cere ca în cazul tuturor propunerilor legislative ale UE să se efectueze – în afară de demersurile Comisiei – un test al impactului asupra IMM-urilor care să aplice principiul „a gândi întâi la scară mică”; subliniază că rezultatul acestui test trebuie să figureze în evaluarea impactului tuturor propunerilor legislative; cere să i se încredințeze Comisiei și statelor membre o misiune în acest sens în viitorul acord interinstituțional privind o mai bună legiferare și este de părere că ar putea fi luată în considerare o actualizare a „Small Business Act” pentru Europa;

Orientări pentru IMM-uri legate de definiție

19.  invită statele membre și Comisia să le ofere întreprinderilor în timp util de o manieră optimă orientări pentru a le ajuta să își determine statutul de IMM, precum și informații privind orice schimbare adusă definiției IMM-urilor sau procedurilor referitoare la acestea;

o
o   o

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 124, 20.5.2003, p. 36.
(2) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 102.
(3) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 40.
(4) JO C 316, 22.9.2017, p. 57.


Negocierile referitoare la Acordul cuprinzător UE-Azerbaidjan
PDF 170kWORD 59k
Recomandarea Parlamentului European din 4 iulie 2018 adresată Consiliului , Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind negocierile referitoare la Acordul cuprinzător UE-Azerbaidjan (2017/2056(INI))
P8_TA(2018)0294A8-0185/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3 și 8 și titlul V, în special articolele 21, 22 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și partea a cincea din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere lansarea, la 7 februarie 2017, a negocierilor dintre Uniunea Europeană și Azerbaidjan privind un nou acord cuprinzător, care ar trebui să înlocuiască Acordul de parteneriat și cooperare din 1999 între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte și Republica Azerbaidjan, pe de altă parte(1),

–  având în vedere adoptarea de către Consiliu, la 7 noiembrie 2016, a directivelor de negociere pentru acest acord,

–  având în vedere memorandumul de înțelegere privind un parteneriat strategic între UE și Azerbaidjan în domeniul energiei, din 7 noiembrie 2006,

–  având în vedere rezultatele principale ale celei de a 15-a reuniuni a Consiliului de cooperare dintre Uniunea Europeană și Azerbaidjan, din 9 februarie 2018,

–  având în vedere raportul Comisiei din 19 decembrie 2017 privind relațiile UE-Azerbaidjan din cadrul PEV revizuite (SWD(2017)0485),

–  având în vedere mesajul din 30 octombrie 2017 al Biroului Adunării Parlamentare Euronest adresat șefilor de stat sau de guvern,

–  având în vedere recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Parteneriatul estic, în perioada premergătoare reuniunii la nivel înalt din noiembrie 2017(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(3);

–  având în vedere declarațiile comune ale summiturilor Parteneriatului estic, inclusiv cea din 24 noiembrie 2017,

–  având în vedere publicarea, de către Comisie și SEAE, în iunie 2016, a „Strategiei globale pentru politica externă și de securitate a Uniunii”, și în special principiile esențiale enunțate în aceasta,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2017 referitoare la cazul jurnalistului Afgan Mukhtarli(4) din Azerbaidjan, precum și celelalte rezoluții referitoare la Azerbaidjan, în special cele privind situația drepturilor omului și statul de drept,

–  având în vedere declarația din 14 ianuarie 2018 a purtătorului de cuvânt pentru afaceri externe și politica de securitate/politica europeană de vecinătate și negocierile privind extinderea referitoare la condamnarea jurnalistului Afgan Mukhtarli în Azerbaidjan,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 11 octombrie 2017 referitoare la funcționarea instituțiilor democratice în Azerbaidjan,

–  având în vedere lansarea, la 5 decembrie 2017, a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei din cauza refuzului continuu al autorităților azere de a pune în aplicare Hotărârea Ilgar Mammadov/Azerbaidjan a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere raportul misiunii de evaluare a necesităților, din 2 martie 2018, privind alegerile prezidențiale anticipate din Republica Azerbaidjan al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/ODIHR),

–  având în vedere articolul 108 alineatul (4) și articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru comerț internațional (A8-0185/2018),

A.  întrucât Parteneriatul estic se bazează pe un angajament comun asumat de Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina și Uniunea Europeană pentru aprofundarea relațiilor dintre acestea și respectarea dreptului internațional și a valorilor fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept, buna guvernare, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; întrucât noul acord dintre UE și Azerbaidjan ar trebui să susțină interesele Uniunii în regiune și să promoveze valorile acesteia;

B.  întrucât Parlamentul sprijină o aprofundare a relațiilor cu toți membrii Parteneriatului estic în măsura în care aceștia respectă aceste valori fundamentale; întrucât, în cadrul politicii Parteneriatului estic, modelul de „Parteneriat Estic+” atractiv pe termen mai lung, propus de Parlament în rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 privind Parteneriatul Estic, care ar putea conduce, în cele din urmă, la aderarea acestora la uniunile vamală, energetică, digitală și la spațiul Schengen, printre altele, ar trebui, de asemenea, să fie deschis țărilor care nu au un acord de asociere cu UE - cum este Azerbaidjanul - odată ce acestea sunt pregătite pentru astfel de angajamente sporite și au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor stabilite de comun acord;

C.  întrucât relațiile UE-Azerbaidjan sunt reglementate în prezent de Acordul de parteneriat și cooperare din 1999; întrucât UE este cel mai important partener comercial al Azerbaidjanului și cea mai însemnată piață pentru exporturi și importuri, cu 48,6 % din totalul schimburilor comerciale ale țării, și este, de asemenea, cea mai mare sursă de investiții străine directe; întrucât Azerbaidjanul este un partener energetic strategic pentru UE, care permite diversificarea surselor de energie ale UE; întrucât, cu toate acestea, economia Azerbaidjanului se bazează pe petrol și gaze pentru aproximativ 90 % din exporturile sale, făcând-o astfel vulnerabilă în fața șocurilor externe și a fluctuațiilor prețurilor petrolului la nivel mondial; întrucât Azerbaidjanul nu este încă membru al OMC, ceea ce rezultă în bariere tarifare și netarifare în calea comerțului și a relațiilor de afaceri cu UE;

D.  întrucât, în Declarația comună a summitului Parteneriatului estic din 24 noiembrie 2017, UE și Azerbaidjan au subliniat că „în mod diferențiat, UE va continua să dezbată împreună cu fiecare țară parteneră, inclusiv cu Armenia, Azerbaidjan și Belarus, opțiuni atractive și realiste pentru a consolida schimburile comerciale și a încuraja investițiile pentru a reflecta interesele comune, politica de investiții reformată în ceea ce privește protecția investițiilor, precum și normele comerțului internațional și standardele comerciale internaționale, inclusiv în domeniul proprietății intelectuale, și pentru a contribui la modernizarea și diversificarea economiilor”;

E.  întrucât se preconizează că noul acord va avea un impact pozitiv asupra Azerbaidjanului în ceea ce privește promovarea standardelor democratice, a creșterii și a dezvoltării economice; întrucât aceste perspective sunt deosebit de importante pentru tineretul din Azerbaidjan în ceea ce privește favorizarea unei noi generații de cetățeni azeri educați, pentru respectarea valorilor noastre fundamentale și modernizarea țării; întrucât o societate civilă pe deplin funcțională este o condiție prealabilă vitală pentru asigurarea diversificării economice;

1.  recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

Principii generale, valori fundamentale și angajamentul față de soluționarea conflictelor

Dialogul politic și cooperarea regională

Statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

Cooperarea comercială și economică

Energie și alte domenii de cooperare

Dispoziții instituționale

   (a) să asigure că aprofundarea relațiilor dintre UE și Azerbaidjan este condiționată de apărarea și respectarea valorilor fundamentale și principiilor democrației, statului de drept, bunei guvernări, de respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare și de asociere, a drepturilor minorităților și a egalității între femei și bărbați, în interesul ambelor părți și în special al cetățenilor lor;
   (b) să reamintească autorităților din Azerbaidjan poziția Parlamentului exprimată în recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 privind Parteneriatul Estic, care solicită Azerbaidjanului să își respecte angajamentele internaționale și afirmă fără echivoc că niciun acord cuprinzător nu va fi ratificat cu o țară care nu respectă valorile și drepturile fundamentale ale UE, în special în ceea ce privește nepunerea în aplicare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și hărțuirea, intimidarea și persecutarea apărătorilor drepturilor omului, a ONG-urilor, a membrilor opoziției, a avocaților, a ziariștilor și a militanților ecologiști; să asigure eliberarea tuturor prizonierilor politici și a prizonierilor de conștiință din Azerbaidjan, anunțată de autoritățile din Azerbaidjan, înainte de încheierea oricărui nou acord între UE și Azerbaidjan; să asigure că în noul acord este inclus un mecanism specific de suspendare care să includă dispoziții clare legate de respectarea statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
   (c) să reamintească autorităților din Azerbaidjan poziția Parlamentului exprimată în rezoluția respectivă, potrivit căreia ratificarea noilor acorduri între UE și fiecare dintre părțile la conflictul privind Nagorno Karabah trebuie să fie condiționată de angajamente semnificative și de progrese substanțiale în direcția soluționării pașnice a conflictului, cum ar fi menținerea acordului de încetare a focului și sprijinirea punerii în aplicare a Principiilor de bază ale OSCE din 2009 și a eforturilor copreședinților Grupului de la Minsk al OSCE; să reitereze necesitatea de a implica atât societatea civilă din Armenia, cât și cea din Azerbaidjan în orice proces de negociere;
   (d) să asigure că viitorul acord cu Azerbaidjanul este ambițios, cuprinzător și orientat spre viitor, că este compatibil atât cu aspirațiile UE, cât și cu cele al Azerbaidjanului în ceea ce privește valorile și interesele comune, că este aliniat cu Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă și că oferă beneficii tangibile și concrete pentru ambele părți, nu numai pentru întreprinderile mari, dar și ținând seama de caracteristicile specifice ale IMM-urilor, precum și pentru cetățenii din UE și din Azerbaidjan;
   (e) să se asigure că sunt realizate progrese rapide și constante în negocieri, cu obiectivul de a semna acest nou acord înainte de următorul summit al Parteneriatului estic în 2019, numai în măsura în care condițiile susmenționate sunt îndeplinite;
   (f) să comunice în mod activ și clar cu privire la obiectivele și condițiile cuprinse în noul acord și la procesul de negocieri în curs pentru îmbunătățirea transparenței și a informării publicului, atât în Azerbaidjan, cât și în UE, precum și cu privire la oportunitățile și beneficiile preconizate care ar apărea în urma încheierii acestuia, contracarând astfel toate campaniile de dezinformare;
   (g) să asigure un dialog politic periodic și aprofundat pentru a încuraja reforme solide vizând întărirea instituțiilor și consolidarea separării între puteri, astfel încât acestea să devină mai democratice și mai independente, pentru a sprijini drepturile omului și libertatea mass-mediei și a crea un mediu de reglementare în care societatea civilă să poată acționa fără amestecuri nejustificate, inclusiv în procesul de reformă;
   (h) să stabilească măsuri specifice menite să pună în aplicare recomandările formulate de către OSCE/ODHIR și Comisia de la Veneția a Consiliului Europei în vederea asigurării progresului către alegeri și referendumuri libere și credibile care favorizează includerea și garantează exprimarea liberă și echitabilă a opiniilor și aspirațiilor cetățenilor Azerbaidjanului;
   (i) să sprijine pe deplin concluziile preliminare ale misiunii de observare a alegerilor a OSCE și a Consiliului Europei în ceea ce privește alegerile prezidențiale anticipate de la 11 aprilie 2018, potrivit cărora „în alegeri nu a existat o concurență veritabilă” din cauza „mediului politic restrictiv”, a „unui cadru juridic care îngrădește drepturile și libertățile fundamentale”, din cauza „absenței pluralismului, inclusiv în mass-media”, „a disprețului la scară largă față de procedurile obligatorii, a lipsei de transparență și a numeroaselor nereguli grave, cum ar fi umplerea cu buletine a urnelor de votare”;
   (j) să vizeze adoptarea unor dispoziții care consolidează cooperarea pentru promovarea păcii și a justiției internaționale și în special să insiste ca Azerbaidjanul să își respecte obligațiile internaționale, inclusiv în calitate de membru al Consiliului Europei, și să respecte deciziile CEDO; să îndemne Azerbaidjanul să semneze și să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); să urmărească, de asemenea, adoptarea unor măsuri de strânsă colaborare în domeniul combaterii proliferării armelor de distrugere în masă, precum și combaterea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor;
   (k) să asigure o mai strânsă cooperare în chestiuni de politică externă, de apărare și de securitate în vederea garantării unui grad cât mai ridicat de convergență cu putință, în special în ceea ce privește răspunsurile la amenințările și încercările pe plan mondial, inclusiv terorismul, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și cooperarea regională, ținând seama, în același timp, de politica externă diversificată a Azerbaidjanului; să sprijine semnarea Acordului-Cadru de Participare (ACP) dintre UE și Azerbaidjan pentru a asigura o bază legală și politică cooperării la misiunile și operațiunile din domeniul politicii de securitate și apărare comună;
   (l) să se asigure că se acordă prioritate absolută dialogului dintre Azerbaidjan și Armenia, precum și consolidării participării UE la soluționarea pașnică a conflictului din Nagorno-Karabah, în conformitate cu Principiile de bază ale OSCE din 2009 și în special cu sprijinul copreședinților Grupului de la Minsk al OSCE, promovând toate inițiativele care favorizează edificarea păcii, cum ar fi respectarea încetării focului de către toate părțile, dialog la toate nivelurile, inclusiv convorbiri la nivel înalt, stoparea discursului de incitare la ură, măsuri reale de consolidare a încrederii, o creștere substanțială a numărului observatorilor internaționali din partea OSCE și contacte mai aprofundate între societățile civile din Armenia și Azerbaidjan, inclusiv între personalități religioase și culturale, pentru a pregăti societățile armeană și azeră pentru coexistența pașnică; să își exprime profunda îngrijorare cu privire la acumularea de forțe militare și la cheltuielile disproporționate în domeniul apărării în regiune;
   (m) să pună în aplicare dispoziții specifice pentru sprijinirea eforturilor importante ale autorităților de sprijinire a numărului mare de refugiați și de persoane strămutate în interiorul țării și de sprijinire a populației civile care trăiește în zonele de conflict în interiorul frontierelor recunoscute la nivel internațional ale Azerbaidjanului; să insiste asupra respectării drepturilor tuturor persoanelor care locuiesc, temporar sau permanent, în interiorul granițelor Azerbaidjanului; să contribuie în special la apărarea dreptului acestora de a reveni la locuințele și bunurile lor și de a primi despăgubiri în conformitate cu hotărârile CEDO din partea tuturor părților la conflict;
   (n) să ofere sprijin pentru reforma sistemului judiciar, menită să asigure imparțialitatea și independența acestuia față de puterea executivă, cât și consolidarea statului de drept; în special, să garanteze independența practicienilor în domeniul dreptului și să pună capăt oricărui amestec în activitatea avocaților, să permită avocaților independenți să reprezinte clienți în temeiul unei procuri legalizate la notariat și să pună capăt puterilor arbitrare ale Baroului din Azerbaidjan de a exclude avocați din Barou și de a refuza admiterea de noi membri;
   (o) să ofere, de asemenea, sprijin pentru a elabora un cadru solid de protecție a drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a egalității între bărbați și femei; să sublinieze importanța reprezentării femeilor la toate nivelurile de guvernare, inclusiv a participării lor egale, depline și active în prevenirea și soluționarea conflictelor și să îndemne Azerbaidjanul să semneze Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie;
   (p) să pună în aplicare dispoziții specifice de sprijinire a Azerbaidjanului în combaterea infracțiunilor economice, inclusiv a corupției, a spălării banilor și a evaziunii fiscale; să promoveze o mai mare transparență cu privire la beneficiarii reali ai societăților și ai fiduciilor, precum și la activitățile financiare ale marilor întreprinderi în ceea ce privește profiturile realizate și impozitele plătite; să sprijine investigațiile privind mecanismele de spălare a banilor, în special „cazul Laundromat”, și să instituie mecanisme de supraveghere și control specifice, cum ar fi accesul restrâns la sistemul bancar european pentru cei implicați în mecanismele de spălare de bani și de fraudă;
   (q) să permită intensificarea cooperării și să sprijine Azerbaidjanul în lupta împotriva terorismului, a criminalității organizate și a criminalității informatice, în prevenirea radicalizării și a criminalității transfrontaliere; să conlucreze, în special, în combaterea eforturilor de recrutare de către organizațiile teroriste;
   (r) să includă dispoziții care să încurajeze punerea în aplicare în Azerbaidjan a legislației penale referitoare la protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale menite să pună capăt urmăririlor penale cu substrat politic și răpirilor, interdicțiilor de călătorie arbitrare, acțiunilor îndreptate împotriva dizidenților politici, inclusiv prin calomnie, a ziariștilor independenți, a apărătorilor drepturilor omului, a reprezentanților ONG-urilor și a membrilor cei mai vulnerabili ai societății, cum ar fi membrii unor grupuri minoritare, inclusiv ai comunității LGBTQI; să asigure că referirile specifice la aceste grupuri sunt incluse în acord; să reitereze faptul că aceste practici sunt inacceptabile pentru orice țări potențial partenere ale UE; să înființeze un forum pentru un dialogul privind drepturile omului eficace și orientat spre rezultate între UE și Azerbaidjan, în consultare cu principalele ONG-uri internaționale și azere cu adevărat independente și pentru care progresele înregistrate ar trebui să fie evaluate anual, prin raportare la criterii de referință concrete;
   (s) să insiste cu privire la adoptarea unor modificări pertinente ale legislației pentru a permite desfășurarea activităților legitime ale societății civile, eliminarea restricțiilor nejustificate privind cerințele legate de înregistrare, funcționarea și accesul la finanțare și la subvenții străine, și pentru a pune capăt urmăririlor penale nejustificate, informarea inutilă a diferitelor agenții guvernamentale, raziile la birouri, înghețarea conturilor, interdicțiile de călătorie și persecutarea liderilor lor;
   (t) să asigure că, înainte de încheierea negocierilor, Azerbaidjanul eliberează prizonierii politici și prizonierii de conștiință, inclusiv, printre cazurile cele mai emblematice, Ilgar Mammadov, Afgan Mukhtarli, Mehman Huseynov, Ilkin Rustamzada, Seymur Haziyev, Rashad Ramazanov, Elchin Ismayilli, Giyas Ibrahimov, Beyram Mammadov, Asif Yusifli și Fuad Gahramanli, precum și ridicarea interdicțiilor de călătorie impuse acestora după ce au fost eliberați, inclusiv a celor impuse ziaristei Khadija Ismayilova și avocatului Intigam Aliyev și că pune pe deplin în aplicare deciziile CEDO, îndeosebi în cazul lui Ilgar Mammadov; să asigure eliberarea și îmbunătățirea situației acestor persoane, inclusiv reintegrarea acestora și a familiilor lor prin intermediul sistemului judiciar și aplicarea statului de drept și să protejeze dizidenții azeri din UE; să condamne faptul că, spre deosebire de anunțurile autorităților din Azerbaidjan, niciunul dintre prizonierii politici enumerați mai sus nu a fost eliberat, iar alte persoane au fost reținute pentru că și-au exercitat în mod pașnic drepturile constituționale, inclusiv membri ai partidelor de opoziție și avocatul specializat în drepturile omului Emin Aslan; să solicite eliberarea imediată a lui Emin Aslan, avocat specializat în drepturile omului, din detenția administrativă, precum și retragerea integrală a acuzațiilor îndoielnice de „nesupunere față de poliție”; să asigure că Azerbaidjanul încetează să mai utilizeze detenția administrativă pentru a îi reduce la tăcere pe criticii guvernului;
   (u) să se asigure că Azerbaidjanul respectă dreptul de întrunire pașnică, se abține de la restricționarea acestui drept în moduri care nu sunt compatibile cu obligațiile sale în temeiul dreptului internațional, inclusiv în temeiul Convenției europene a drepturilor omului (ECHR), și investighează de îndată și în mod eficace toate cazurile de folosire excesivă a forței, de arestare sau detenție arbitrară a protestatarilor pașnici, inclusiv în legătură cu mitingurile autorizate ale opoziției, desfășurate în septembrie 2017 și în martie 2018, și îi aduce pe autorii acestor acte în fața justiției;
   (v) să solicite, înainte de încheierea negocierilor, un angajament din partea autorităților din Azerbaidjan de a aplica Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante și că aceștia vor ancheta cu adevărat toate cazurile de rele tratamente aplicate deținuților politici și prizonierilor de conștiință, în special în cazul lui Mehman Galandarov, care a murit în arest în Azerbaidjan, precum și al membrilor comunității LGBTI, care au fost hărțuiți și arestați în masă în septembrie 2017;
   (w) să sublinieze preocuparea UE față de situația actuală a libertății presei în Azerbaidjan, care se situează pe locul 163 din 180 de țări în clasamentul mondial al libertății presei pe 2018 al organizației „Reporteri fără frontiere”; să sublinieze importanța unei mass-media libere și independente, atât offline, cât și online, și să asigure creșterea sprijinului acordat de UE, atât la nivel politic, cât și financiar, pentru o mass-media liberă și pluralistă în Azerbaidjan, independentă din punct de vedere editorial față de grupurile politice și oligarhice dominante și în concordanță cu standardele UE; să solicite autorităților să deblocheze accesul la site-urile de internet ale Azadliq și la trei posturi de știri care funcționează din străinătate: Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL) Azerbaijan Service, Meydan TV și Azerbaycan Saati;
   (x) să includă dispoziții echitabile și ambițioase privind comerțul și investițiile, în măsura în care acest lucru este compatibil cu statutul Azerbaidjanului de nemembru al OMC, care să fie pe deplin în concordanță cu standardele UE, în special în domeniul sanitar, fitosanitar, de mediu, al muncii, social, al echilibrului de gen și al nediscriminării, și care să garanteze recunoașterea și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a indicațiilor geografice, îndeosebi pentru vinuri și pentru băuturile spirtoase; să sprijine Azerbaidjanul în procesul său de aderare la OMC;
   (y) să pună în aplicare măsuri solide care să asigure realizarea de progrese rapide în direcția îmbunătățirii climatului de afaceri și de investiții din Azerbaidjan, în special în ceea ce privește fiscalitatea, gestionarea finanțelor publice și a achizițiilor publice, cu trimitere la normele stabilite în Acordul OMC privind achizițiile publice, pentru a permite o mai mare transparență, o mai bună guvernare și asumare a răspunderii, accesul egal și concurența loială;
   (z) să permită intensificarea cooperării în sectorul energiei în concordanță cu parteneriatul strategic al UE și al Azerbaidjanului în domeniul energiei și cu bilanțul Azerbaidjanului ca furnizor de energie fiabil, ținând totodată seama de suspendarea și de retragerea ulterioară a Azerbaidjanului din Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI), în martie 2017, din cauza „modificărilor legislației în domeniul ONG-urilor în Azerbaidjan”, care nu erau conforme cu cerințele grupului legate de societatea civilă; să insiste pentru ca Azerbaidjanul să se realinieze la aceste cerințe în vederea reluării activităților sale în cadrul EITI;
   (aa) să sprijine, de asemenea, diversificarea mixului energetic al Azerbaidjanului, promovând sursele de energie fără emisii de dioxid de carbon, precum și pregătind țara pentru era post-carbon prin reducerea dependenței de combustibilii fosili și prin promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de asemenea, în interesul securității energetice; să sprijine finalizarea Coridorului sudic al gazelor după ce se va fi dat un răspuns la îngrijorările importante legate de schimbările climatice și de impactul asupra comunităților locale în cadrul deciziei Băncii Europene de Investiții cu privire la finanțarea gazoductului transanatolian (TANAP);
   (ab) să introducă dispoziții ambițioase în materie de protecție a mediului și de reducere a schimbărilor climatice, ca parte a noului acord, în concordanță cu agenda Uniunii în acest domeniu și cu angajamentele ambelor părți față de Acordul de la Paris, inclusiv prin integrarea acestor dispoziții în alte politici sectoriale;
   (ac) să ofere noi perspective pentru o cooperare consolidată în domeniile fără impact energetic, în special în domeniile educației, sănătății, transporturilor, conectivității și turismului, pentru a diversifica economia Azerbaidjanului, a stimula crearea de locuri de muncă, a moderniza sectoarele industriale și ale serviciilor și a stimula dezvoltarea sustenabilă în mediul de afaceri și în activitățile de cercetare; să permită mai multe schimburi interpersonale, atât la nivel european, cât și în schimburile regionale cu ONG-urile din Armenia;
   (ad) să intensifice cooperarea în ceea ce privește schimburile de tineri și de studenți prin întărirea programelor existente, deja încununate de succes, cum ar fi rețeaua „Vecini europeni tineri” („Young European Neighbour”), prin elaborarea de noi programe de burse și de formare, precum și prin facilitarea participării la programe din domeniul învățământului superior, îndeosebi la programul ERASMUS +, care vor asigura dezvoltarea abilităților, inclusiv a celor lingvistice și vor permite cetățenilor Azerbaidjanului să se familiarizeze cu UE și cu valorile acesteia;
   (ae) să promoveze, de asemenea, creșterea economică, prin intermediul transportului și conectivității; să extindă rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) pentru a include Azerbaidjanul;
   (af) în concordanță cu declarația comună a summitului Parteneriatului Estic din 2017, să „analizeze, la momentul oportun, dacă se întrunesc condițiile necesare, deschiderea unui dialog cu Armenia și cu Azerbaidjan privind liberalizarea vizelor, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pentru o mobilitate bine gestionată și sigură, incluzând punerea în aplicare eficace a acordurilor de facilitare a acordării vizelor și de readmisie încheiate între părți.”
   (ag) să asigure că acordul are o dimensiune parlamentară solidă, care să consolideze actualele dispoziții și mecanisme de cooperare pentru a permite o mai mare contribuție și un control sporit al punerii sale în aplicare, îndeosebi prin stabilirea unei structuri interparlamentare actualizate care să încurajeze dialogul periodic și constructiv dintre Parlamentul European și Parlamentul Azerbaidjanului cu privire la toate aspectele relațiilor noastre, inclusiv punerea în aplicare a acordurilor;
   (ah) să poarte negocierile într-un mod cât mai transparent posibil; să informeze Parlamentul în toate etapele de negociere în concordanță cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, potrivit căruia „Parlamentul European este informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii”; să furnizeze, de asemenea, Parlamentului texte de negociere, precum și procesele-verbale ale fiecărei runde de negocieri; să reamintească Consiliului că, având în vedere încălcarea articolului 218 alineatul (10) din TFUE în trecut, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a anulat deja deciziile Consiliului privind semnarea și încheierea mai multor acorduri; să țină seama de faptul că aprobarea Parlamentului cu privire la noi acorduri poate fi, de asemenea, suspendată pe viitor, până când Consiliul își îndeplinește obligațiile legale;
   (ai) să se asigure că noul acord nu face obiectul aplicării cu titlu provizoriu decât după ce Parlamentul își dă acordul; să evidențieze faptul că aprobarea noile acorduri și a altor viitoare acorduri de către Parlament poate fi refuzată în cazul în care acest lucru este ignorat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Azerbaidjan.

(1) JO L 246, 17.9.1999, p. 3.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0440.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0267.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Iordania privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 133kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile iordaniene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)07982018/2060(INI))
P8_TA(2018)0295A8-0232/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile iordaniene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0798),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și țările terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0232/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-o țară terță sau către o organizație internațională, cu condiția ca un astfel de transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional, în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt aduse garanțiile adecvate;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE și, prin urmare, ar trebui să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, așa cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7) subliniază relevanța din ce în ce mai mare a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

E.  întrucât Parlamentul a subliniat în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității informatice;

F.  întrucât în trecut Europol a încheiat deja mai multe acorduri cu țări terțe privind schimbul de date, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția, Ucraina și Statele Unite ale Americii;

G.  întrucât AEPD supraveghează activitatea Europol începând cu 1 mai 2017 și oferă, de asemenea, consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor,

1.  consideră că necesitatea cooperării cu Regatul Hașemit al Iordaniei în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene, precum și proporționalitatea acestei cooperări trebuie să fie evaluate corespunzător; invită Comisia, în acest context, să realizeze o evaluare aprofundată a impactului; subliniază că este necesar să se facă uz de precauția cuvenită în procesul de definire a mandatului de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile iordaniene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că trebuie să se asigure coerența deplină cu articolele 7 și 8 din Cartă, precum și cu celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă, în țările terțe care primesc datele; invită, în acest sens, Consiliul să completeze orientările pentru negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizată o evaluare corespunzătoare a impactului pentru a evalua în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Regatul Hașemit al Iordaniei în ceea ce privește drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, dar și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze o evaluare corespunzătoare a impactului, astfel încât să definească garanțiile necesare ce trebuie incluse în acord;

4.  insistă asupra faptului că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție asigurat de legislația UE; subliniază că dacă acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în fapt, acordul nu poate fi încheiat;

5.  solicită ca, pentru a respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și a se evita orice posibilă răspundere din partea Europol pentru încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

6.  solicită ca orientarea B să fie completată pentru a indica în mod expres acordul ca Europol, în temeiul articolului 19 din Regulamentul privind Europol, să aibă obligația de a respecta orice restricție impusă asupra datelor cu caracter personal transmise către Europol de statele membre sau de alți furnizori în ceea ce privește utilizarea datelor care urmează să fie transferate Regatului Hașemit al Iordaniei și accesul la acestea;

7.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie, în prealabil, autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui să fie documentate de către Europol și puse la dispoziția AEPD la cererea acesteia; solicită ca acordul să conțină, de asemenea, o dispoziție care să oblige autoritățile competente din Regatul Hașemit al Iordaniei să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care urmează să fie asigurată respectarea acestor restricții;

8.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea datelor cu caracter personal transferate la sfârșitul perioadei de păstrare a datelor; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a asigura conformitatea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate în mod corespunzător de a stoca datele pentru o perioadă mai lungă de timp, după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

9.  se așteaptă să fie aplicate criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul obligațiilor de confidențialitate ale autorităților iordaniene competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității, iar datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

10.  consideră că categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal trebuie să fie clar definite și incluse în acordul internațional, în conformitate cu definițiile stabilite de UE pentru infracțiuni, atunci când acestea sunt disponibile; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile cuprinse în aceste infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

11.  îndeamnă Consiliul și Comisia să definească, în temeiul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, împreună cu guvernul Regatului Hașemit al Iordaniei, care este autoritatea independentă de supraveghere responsabilă cu supravegherea punerii în aplicare a acordului internațional; insistă ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

12.  consideră că ar trebui ca oricare dintre părțile contractante să poată suspenda sau revoca acordul internațional în cazul unei încălcări a acestuia și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a propune suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate înainte de suspendarea sau denunțarea acestuia, pot fi prelucrate în continuare în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui prevăzută o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

13.  este de părere că este nevoie de o definiție clară a conceptului de cazuri individuale, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la anchetele penale efective;

14.  este de părere că trebuie definit conceptul de „motive întemeiate” pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la anchetele penale efective;

15.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest scop, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Regatul Hașemit al Iordaniei, către care Europol poate transfera date, incluzând o descriere a competențelor autorităților; consideră că orice modificare a unei astfel de liste prin care s-ar înlocui sau s-ar adăuga o nouă autoritate competentă ar necesita o revizuire a acordului internațional;

16.  insistă asupra necesității de a se indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Regatul Hașemit al Iordaniei către alte autorități din Regatul Hașemit al Iordaniei pot fi autorizate doar pentru atingerea scopului inițial al transferului de către Europol și ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

17.  subliniază necesitatea de a indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Regatul Hașemit al Iordaniei către alte țări sunt interzise și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

18.  consideră că acordul internațional cu Regatul Hașemit al Iordaniei ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare sau ștergere, după cum prevăd alte acte legislative ale Uniunii referitoare la protecția datelor cu caracter personal;

19.  subliniază că transferul datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filosofice, apartenența la un sindicat, a datelor genetice sau a datelor privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor preocupări profunde, având în vedere cadrul juridic, caracteristicile sociale și mediul cultural diferite din Regatul Hașemit al Iordaniei, comparativ cu Uniunea Europeană; subliniază faptul că infracțiunile sunt definite în mod diferit în Uniune față de Regatul Hașemit al Iordaniei; consideră că un astfel de transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice care trebuie respectate de Regatul Hașemit al Iordaniei în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

20.  consideră că ar trebui inclus în acord un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui analizat periodic pentru a se evalua funcționarea acestuia în legătură cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care acordul respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

21.  invită Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

22.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernului Regatului Hașemit al Iordaniei.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Turcia privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 132kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile turce competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)07992018/2061(INI))
P8_TA(2018)0296A8-0233/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile turce competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0799),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și țările terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0233/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-o țară terță sau o organizație internațională, cu condiția ca un astfel de transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate, sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal, încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794, și numai dacă sunt furnizate garanțiile adecvate;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE, și, prin urmare, să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, astfel cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă, în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât, în ultimii ani, au fost raportate mai multe încălcări ale drepturilor omului în Republica Turcia; întrucât, în special, opoziția a fost suprimată cu brutalitate, jurnaliștii, activiștii politici și apărătorii drepturilor omului figurând printre persoanele vizate; întrucât au fost semnalate în continuare cazuri de tortură, inclusiv după tentativa de lovitură de stat din iulie 2016; întrucât impunitatea generalizată a împiedicat investigarea eficace a cazurilor de încălcare a drepturilor omului săvârșite de funcționari ai statului, iar abuzurile comise de grupurile armate au continuat;

E.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7) subliniază relevanța crescândă a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

F.  întrucât Parlamentul a subliniat, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice, că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității cibernetice;

G.  întrucât Europol a instituit în trecut mai multe acorduri privind schimbul de date cu țările terțe, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția, Ucraina, Statele Unite ale Americii;

H.  întrucât AEPD supraveghează activitatea Europol, începând cu 1 mai 2017, și oferă, de asemenea, consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor,

1.  consideră că necesitatea cooperării cu Republica Turcia în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene, precum și proporționalitatea acestei cooperări trebuie să fie evaluate corespunzător; invită Comisia, în acest context, să realizeze o evaluare aprofundată a impactului; subliniază că este necesar să se facă uz de precauția cuvenită la definirea mandatului de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile turce de combatere a criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că statele terțe care primesc datele trebuie să asigure coerența deplină cu articolele 7 și 8 din Cartă, precum și cu celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; invită, în acest sens, Consiliul să completeze orientările pentru negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  consideră că există preocupări majore cu privire la respectarea drepturilor fundamentale în Republica Turcia, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare, libertatea religioasă și dreptul de a nu fi supus torturii sau unui tratament inuman, care sunt consacrate în Cartă și în Convenția europeană a drepturilor omului;

4.  evidențiază faptul că o condiție prealabilă pentru demararea negocierilor este ca Turcia să își îndeplinească obligația orizontală de a coopera pe deplin, în mod eficace și nediscriminatoriu cu toate statele membre în chestiuni ce țin de justiție și afaceri interne, inclusiv cu Republica Cipru;

5.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizată o evaluare de impact corespunzătoare pentru a analiza în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Republica Turcia, atât în ceea ce privește drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, cât și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze o evaluare corespunzătoare a impactului, astfel încât să definească garanțiile necesare care trebuie incluse în acord;

6.  insistă asupra faptului că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție asigurat de legislația UE; subliniază că, în cazul în care acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în practică, acordul nu poate fi încheiat;

7.  solicită ca, pentru a respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și a se evita orice posibilă răspundere din partea Europol pentru încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

8.  solicită ca orientarea B să fie completată pentru a indica în mod expres acordul că Europol, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul Europol, trebuie să respecte orice restricție impusă asupra datelor cu caracter personal transmise către Europol de statele membre sau de alți furnizori în ceea ce privește utilizarea și accesul la datele care urmează să fie transferate Republicii Turcia;

9.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie în prealabil autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui să fie documentate de către Europol și puse la dispoziția AEPD la cererea acesteia; solicită ca acordul să conțină, de asemenea, o dispoziție care să oblige autoritățile competente din Republica Turcia să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care respectarea acestor restricții urmează să fie asigurată;

10.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea datelor cu caracter personal transferate la sfârșitul perioadei de păstrare a datelor; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a asigura conformitatea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate de a stoca datele pentru o lungă perioadă de timp, după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

11.  se așteaptă să fie aplicate criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul obligațiilor de confidențialitate ale autorităților turce competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității și datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

12.  consideră că categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal trebuie să fie clar definite și incluse în acordul internațional, în conformitate cu definițiile comune existente la nivelul UE privind infracțiunile; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile acoperite de astfel de infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

13.  invită Consiliul și Comisia să definească, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, împreună cu guvernul Turciei, care este autoritatea independentă de supraveghere responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a acordului internațional; susține că o astfel de autoritate ar trebuie să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

14.  este de părere că Comisia ar trebui să fie precaută în ceea ce privește complexitatea riscurilor aferente transferului de date personale către Turcia, date fiind plângerile frecvente ale cetățenilor despre încălcarea drepturilor omului în Republica Turcia;

15.  consideră că ar trebui să fie posibil ca ambele părți la acordul internațional să îl poată suspenda sau revoca în cazul unei încălcări a acestuia, precum și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a sugera suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate înainte de suspendarea sau denunțarea acestuia, pot fi prelucrate în continuare în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui stabilită o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

16.  este de părere că este nevoie de o definiție clară a conceptului de cazuri individuale, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere numai la anchetele penale efective, și nu la operațiunile de colectare a datelor operative în materie penală care vizează anumite persoane considerate suspecte;

17.  este de părere că trebuie definit conceptul de motive întemeiate pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la anchetele penale efective;

18.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest sens, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Republica Turcia, către care Europol poate transfera date, incluzând o descriere a competențelor autorităților; consideră că orice modificare a unei astfel de liste care ar înlocui sau ar adăuga o nouă autoritate competentă ar necesita o revizuire a acordului internațional;

19.  insistă asupra necesității de a se indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Republica Turcia către alte autorități din Republica Turcia pot fi autorizate doar în scopul inițial al transferului de către Europol și ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

20.  subliniază necesitatea de a indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Republica Turcia către alte țări sunt interzise și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

21.  consideră că acordul internațional cu Republica Turcia ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare sau ștergere, după cum prevede legislația Uniunii de protecție a datelor cu caracter personal;

22.  subliniază faptul că transferul de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat, date genetice sau date privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor preocupări importante, având în vedere cadrul juridic diferit, caracteristicile sociale și mediul cultural din Turcia, comparativ cu Uniunea Europeană; evidențiază faptul că infracțiunile sunt definite în mod diferit în Uniune față de Turcia; consideră că un astfel de transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice, care trebuie respectate de Turcia în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

23.  consideră că în acord ar trebui inclus un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui supus unor evaluări periodice pentru a evalua funcționarea acestuia în legătură cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care acordul respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

24.  îndeamnă Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, după cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

25.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului Republicii Turcia.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Israel privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 132kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Statul Israel privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile israeliene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)08062018/2062(INI))
P8_TA(2018)0297A8-0235/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Statul Israel privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile israeliene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0806),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și statele terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE;

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0235/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-un stat terț sau o organizație internațională, cu condiția ca un astfel de transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE care furnizează garanții adecvate, sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt aduse garanțiile adecvate;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE, și, prin urmare, să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, astfel cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă în temeiul articolului 218 din TFUE, care furnizează garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7) subliniază relevanța crescândă a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

E.  întrucât Parlamentul a subliniat, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice, că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității cibernetice;

F.  întrucât Europol a încheiat deja mai multe acorduri privind schimbul de date cu țările terțe în trecut, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția, Ucraina și Statele Unite ale Americii;

G.  întrucât Statul Israel a fost inclus pe lista de state terțe și organizații cu care Europol ar trebui să încheie acorduri, stabilită prin Decizia 2009/935/JAI a Consiliului de la 30 noiembrie 2009(8); întrucât negocierile referitoare la un acord de cooperare operațională au început în 2010, dar nu au fost încheiate până la intrarea în vigoare a Regulamentului Europol (Regulamentul (UE) 2016/794) la 1 mai 2017;

H.  întrucât AEPD supraveghează activitatea Europol, începând cu 1 mai 2017, și oferă, de asemenea, consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor;

1.  consideră că necesitatea cooperării cu Statul Israel în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene, precum și proporționalitatea acestei cooperări trebuie să fie evaluate corespunzător; invită Comisia, în acest context, să realizeze o analiză de impact aprofundată ; subliniază că este necesar să se facă uz de precauția cuvenită în procesul de definire a mandatului de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Statul Israel privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile israeliene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că statele terțe primitoare trebuie să asigure coerența deplină cu articolele 7 și 8 din Cartă, precum și cu celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită, în acest sens, Consiliului să completeze directivele de negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizată o evaluare de impact corespunzătoare pentru a evalua în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Statul Israel în ceea ce privește drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, dar și pentru celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze o evaluare corespunzătoare a impactului, astfel încât să definească garanțiile necesare care trebuie incluse în acord;

4.  insistă asupra faptului că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție din cadrul dreptului UE; subliniază că, dacă acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în practică, acordul nu poate fi încheiat; salută, în acest context, recunoașterea oficială de către Comisie în anul 2011 a Israelului ca stat care oferă un nivel corespunzător de protecție a datelor în ceea ce privește prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE;

5.  solicită ca, pentru a respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și a se evita orice posibilă răspundere din partea Europol pentru încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

6.  solicită ca orientarea B să fie completată pentru a indica în mod expres acordul conform căruia Europol, pe baza articolului 19 din Regulamentul Europol, trebuie să respecte orice restricție impusă asupra datelor cu caracter personal transmise Europol de către statele membre sau de către alți furnizori în ceea ce privește utilizarea și accesul la datele care urmează să fie transferate statului Israel;

7.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie în prealabil autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui să fie documentate de către Europol și puse la dispoziția AEPD, la cererea acesteia; solicită ca acordul să conțină, de asemenea, o dispoziție care să oblige autoritățile competente din Statul Israel să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care respectarea acestor restricții urmează să fie pusă în aplicare;

8.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea datelor cu caracter personal transferate la sfârșitul perioadei de păstrare a datelor; solicită ca măsurile procedurale să fie stabilite în acord, pentru a garanta conformitatea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate de a stoca datele pentru o lungă perioadă de timp, după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

9.  se așteaptă ca criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680 să fie aplicate, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul obligațiilor de confidențialitate de către autoritățile israeliene competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității și datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

10.  consideră că categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal trebuie să fie clar definite și incluse în acordul internațional, în conformitate cu definițiile comune la nivelul UE privind infracțiunile, atunci când acestea există; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile cuprinse în aceste infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

11.  invită Consiliul și Comisia să definească, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, împreună cu guvernul Israelului, care este autoritatea independentă de supraveghere responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a acordului internațional; insistă ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

12.  consideră că ar trebui să fie posibil ca oricare din părțile contractante să poată suspenda sau revoca acordul internațional în cazul unei încălcări a acestuia, precum și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a sugera suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate anterior suspendării sau denunțării acestuia, pot fi prelucrate în continuare, în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui prevăzută o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

13.  este de părere că o definiție clară a conceptului de cazuri individuale este necesară, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

14.  este de părere că trebuie definit conceptul de motive întemeiate pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

15.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest sens, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Statul Israel, către care Europol poate transfera date, incluzând o descriere a competențelor autorităților; consideră că orice modificare a unei astfel de liste care ar înlocui sau ar adăuga o nouă autoritate competentă ar necesita o revizuire a acordului internațional;

16.  insistă asupra necesității de a se indică în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Statul Israel către alte autorități din statul Israel pot fi autorizate doar în scopul inițial al transferului de către Europol și ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

17.  subliniază necesitatea de a indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Statul Israel către alte țări sunt interzise și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

18.  consideră că acordul internațional cu Statul Israel ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare sau ștergere, după cum prevăd alte acte legislative ale Uniunii referitoare la protecția datelor cu caracter personal;

19.  subliniază că transferul de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat, a datelor genetice sau a datelor privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor îngrijorări profunde, având în vedere cadrul juridic diferit, caracteristicile sociale și mediul cultural din Statul Israel, comparativ cu Uniunea Europeană; atrage atenția că infracțiunile sunt definite în mod diferit în Uniune față de Statul Israel; consideră că un astfel de transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice care trebuie respectate de Statul Israel în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

20.  consideră că ar trebui inclus în acord un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui analizat periodic pentru a evalua funcționarea acestuia în legătură cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care acordul respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

21.  îndeamnă Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, după cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

22.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului statului Israel.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.
(8) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Tunisia privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 131kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Tunisia privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile tunisiene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)08072018/2063(INI))
P8_TA(2018)0298A8-0237/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Tunisia privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile tunisiene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0807),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și țările terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE;

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0237/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-o țară terță sau o organizație internațională, cu condiția ca un astfel de transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE care să furnizeze garanții adecvate sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal, încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt aduse garanțiile adecvate;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE, și, prin urmare, să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, astfel cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă, în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7) subliniază relevanța crescândă a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

E.  întrucât Parlamentul a subliniat, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice, că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității cibernetice;

F.  întrucât Europol a încheiat deja mai multe acorduri privind schimbul de date cu țările terțe în trecut, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția, Ucraina și Statele Unite ale Americii;

G.  întrucât, de la 1 mai 2017, AEPD supraveghează activitatea Europol și oferă, de asemenea, consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor,

1.  consideră că trebuie analizate corespunzător necesitatea cooperării cu Tunisia în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene, precum și proporționalitatea acestei cooperări ; invită Comisia, în acest context, să realizeze o analiză de impact aprofundată ; subliniază că este necesară o atenție deosebită atunci când se definește mandatul de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Tunisia privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile tunisiene de combatere a criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că statele terțe care primesc datele trebuie să asigure coerența deplină cu articolele 7 și 8 din Cartă, precum și cu celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; invită, în acest sens, Consiliul să completeze orientările pentru negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizată o evaluare de impact corespunzătoare pentru a analiza în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Tunisia în ceea ce privește atât drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, cât și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze o analiză de impact corespunzătoare a impactului, astfel încât să definească garanțiile necesare care trebuie incluse în acord;

4.  insistă că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție asigurat de legislația UE; subliniază că, dacă acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în practică, acordul nu poate fi încheiat;

5.  solicită ca, pentru a respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și a se evita orice posibilă răspundere din partea Europol pentru încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

6.  cere ca orientarea B să fie completată pentru a indica în mod expres acordul care obligă Europol, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul Europol, să respecte orice restricție impusă asupra datelor cu caracter personal transmise Europol de către statele membre sau de către alți furnizori în ceea ce privește utilizarea și accesul la datele care urmează să fie transferate Tunisiei;

7.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie în prealabil autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui să fie documentate de către Europol și puse la dispoziția AEPD la cererea acesteia; cere ca acordul să conțină, de asemenea, o dispoziție care să oblige autoritățile competente din Tunisia să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care respectarea acestor restricții urmează să fie pusă în aplicare;

8.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă, care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea datelor cu caracter personal transferate la sfârșitul perioadei de păstrare a datelor; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a asigura conformitatea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate de a stoca datele pentru o lungă perioadă de timp, după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

9.  se așteaptă să fie aplicate criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul obligațiilor de confidențialitate ale autorităților tunisiene competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității și datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

10.  consideră că categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal trebuie să fie clar definite și incluse în acordul internațional, în conformitate cu definițiile comune la nivelul UE privind infracțiunile, atunci când acestea există; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile cuprinse în aceste infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

11.  invită Consiliul și Comisia să definească, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, împreună cu guvernul Tunisiei, care este autoritatea independentă de supraveghere responsabilă de supravegherea aplicării acordului internațional; insistă ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

12.  consideră că ar trebui să fie posibil ca oricare din părțile contractante să poată suspenda sau revoca acordul internațional în cazul unei încălcări a acestuia, precum și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a sugera suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate înainte de suspendarea sau denunțarea acestuia, pot fi prelucrate în continuare în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui prevăzută o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

13.  consideră că este nevoie de o definiție clară a conceptului de cazuri individuale, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

14.  este de părere că trebuie definit conceptul de motive întemeiate pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

15.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest sens, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Tunisia către care Europol poate transfera date, incluzând o descriere a competențelor autorităților; consideră că orice modificare a unei astfel de liste care ar înlocui sau ar adăuga o nouă autoritate competentă ar necesita o revizuire a acordului internațional;

16.  insistă că trebuie să se indice în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Tunisia către alte autorități din Tunisia pot fi autorizate doar în scopul inițial al transferului de către Europol și că ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

17.  subliniază că trebuie indicat în mod expres că sunt interzise transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Tunisia către alte țări și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

18.  consideră că acordul internațional cu Tunisia ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare și ștergerea datelor, după cum prevăd alte acte legislative ale Uniunii referitoare la protecția datelor cu caracter personal;

19.  subliniază că transferul de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat, a datelor genetice sau a datelor privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor îngrijorări profunde, având în vedere cadrul juridic diferit, caracteristicile sociale și mediul cultural din Tunisia, comparativ cu Uniunea Europeană; atrage atenția că infracțiunile sunt definite în mod diferit în Uniune față de Tunisia; consideră că un astfel de transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice care trebuie respectate de Tunisia în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

20.  consideră că ar trebui inclus în acord un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui analizat periodic pentru a evalua funcționarea acestuia în legătură cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care acordul respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

21.  îndeamnă Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, după cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

22.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernului Tunisiei.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Maroc privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 132kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei privind adoptarea de către Consiliu a unei decizii de autorizare a deschiderii de negocieri în vederea unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile marocane competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)08082018/2064(INI))
P8_TA(2018)0299A8-0238/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei privind adoptarea de către Consiliu a unei decizii de autorizare a deschiderii de negocieri în vederea unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile marocane competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0808),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană , în special articolul 6, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și țările terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE;

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0238/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-o țară terță sau o organizație internațională, cu condiția ca acest transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE care să furnizeze garanții adecvate, sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal, încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt oferite garanții corespunzătoare;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE, și, prin urmare, ar trebui să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, așa cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă, în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7) subliniază relevanța crescândă a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

E.  întrucât Parlamentul a subliniat, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice, că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității cibernetice;

F.  întrucât Europol a încheiat deja mai multe acorduri privind schimbul de date cu țările terțe în trecut, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția, Ucraina și Statele Unite ale Americii;

G.  întrucât, de la 1 mai 2017, AEPD supraveghează activitatea Europol și oferă, de asemenea, consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor,

1.  consideră că necesitatea cooperării cu Regatul Maroc în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene, precum și proporționalitatea acestei cooperări, trebuie să fie evaluate corespunzător; invită Comisia, în acest context, să realizeze o analiză de impact aprofundată; subliniază că este necesar să se facă uz de precauția cuvenită în procesul de definire a mandatului de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile marocane competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că trebuie să asigure coerența deplină cu articolele 7 și 8 din Cartă, precum și cu celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă, în țările terțe care primesc datele; invită, în acest sens, Consiliul să completeze orientările pentru negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizată o evaluare de impact corespunzătoare pentru a evalua în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Regatul Maroc atât în ceea ce privește drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, cât și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze o evaluare corespunzătoare a impactului pentru a defini garanțiile necesare care trebuie incluse în acord;

4.  insistă asupra faptului că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție asigurat de legislația UE; subliniază că, dacă acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în practică, acordul nu poate fi încheiat;

5.  solicită ca, pentru a respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și a se evita orice posibilă răspundere din partea Europol pentru încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

6.  solicită ca orientarea B să fie completată pentru a indica în mod expres acordul prin care Europol, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul Europol, trebuie să respecte orice restricție impusă asupra datelor cu caracter personal transmise Europol de către statele membre sau de către alți furnizori în ceea ce privește utilizarea și accesul la datele care urmează să fie transferate Regatului Maroc;

7.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie, în prealabil, autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui să fie documentate de către Europol și puse la dispoziția AEPD la cererea acesteia; solicită ca acordul să conțină, de asemenea, o dispoziție care să oblige autoritățile competente din Regatul Maroc să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care urmează să fie asigurată respectarea acestor restricții;

8.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea datelor cu caracter personal transferate la sfârșitul perioadei de păstrare a datelor; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a asigura conformitatea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate de a stoca datele pentru o lungă perioadă de timp, după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

9.  se așteaptă să fie aplicate criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul obligațiilor de confidențialitate ale autorităților marocane competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității și datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

10.  consideră că categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal trebuie să fie clar definite și incluse în acordul internațional, în conformitate cu definițiile comune la nivelul UE privind infracțiunile, atunci când acestea există; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile cuprinse în aceste infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

11.  invită Consiliul și Comisia să definească, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, împreună cu guvernul Regatului Maroc, care este autoritatea independentă de supraveghere responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a acordului internațional; insistă ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

12.  consideră că ar trebui să fie posibil ca oricare dintre părțile contractante să poată suspenda sau revoca acordul internațional în cazul unei încălcări a acestuia, precum și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a sugera suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate înainte de suspendarea sau denunțarea acestuia, pot fi prelucrate în continuare în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui prevăzută o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

13.  este de părere că este nevoie de o definiție clară a conceptului de „cazuri individuale”, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

14.  este de părere că trebuie definit conceptul de „motive întemeiate” pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

15.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest sens, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Regatul Maroc, către care Europol poate transfera date, inclusiv o descriere a competențelor autorităților; consideră că orice modificare a unei astfel de liste care ar înlocui sau ar adăuga o nouă autoritate competentă ar necesita o revizuire a acordului internațional;

16.  insistă asupra necesității de a indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Regatul Maroc către alte autorități din Regatul Maroc pot fi autorizate doar în scopul inițial al transferului de către Europol și ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

17.  subliniază necesitatea de a indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Regatul Maroc către alte țări sunt interzise și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

18.  consideră că acordul internațional cu Regatul Maroc ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare sau ștergere, după cum prevăd alte acte legislative ale Uniunii referitoare la protecția datelor cu caracter personal;

19.  subliniază faptul că transferul de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat, a datelor genetice sau a datelor privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor preocupări profunde, având în vedere cadrul juridic diferit, caracteristicile sociale și mediul cultural din Regatul Maroc, comparativ cu Uniunea Europeană; subliniază faptul că infracțiunile sunt definite în mod diferit în Uniune față de Regatul Maroc; consideră că aceste transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice care trebuie respectate de Regatul Maroc în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

20.  consideră că ar trebui inclus în acord un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui analizat periodic pentru a evalua funcționarea acestuia în legătură cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care acordul respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

21.  invită Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, după cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

22.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului Regatului Maroc.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Liban privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 132kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Libaneză privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile libaneze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)08052018/2065(INI))
P8_TA(2018)0300A8-0234/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Libaneză privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile libaneze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0805),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protecția persoanelor în cazul prelucrării automatizate a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și țările terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE;

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0234/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-o țară terță sau o organizație internațională, cu condiția ca transferul să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE care să ofere garanții corespunzătoare sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal, încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt aduse garanțiile necesare;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE, și, prin urmare, să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare, și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, astfel cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă, în temeiul articolului 218 din TFUE, care să ofere garanții adecvate de privește protecție a vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7) subliniază relevanța crescândă a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

E.  întrucât Parlamentul a subliniat, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice, că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității cibernetice;

F.  întrucât Europol a încheiat deja mai multe acorduri privind schimbul de date cu țările terțe în trecut, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția, Ucraina și Statele Unite ale Americii;

G.  întrucât, de la 1 mai 2017, AEPD supervizează activitatea Europol și oferă consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor,

1.  consideră că trebuie analizată corespunzător necesitatea și proporționalitatea cooperării cu Republica Libaneză în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene; invită Comisia, în acest context, să realizeze o analiză de impact aprofundată ; subliniază că este necesar să se facă uz de precauția cuvenită în procesul de definire a mandatului de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Libaneză privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile libaneze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că statele terțe care primesc datele trebuie să respecte integral articolele 7 și 8 din Cartă, precum și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; invită, în acest sens, Consiliul să completeze orientările pentru negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizată o evaluare de impact corespunzătoare, pentru a evalua în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Republica Libaneză în ceea ce privește atât drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, cât și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze o evaluare corespunzătoare a impactului, astfel încât să definească garanțiile necesare care trebuie incluse în acord;

4.  insistă asupra faptului că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție asigurat de dreptul UE; subliniază că, dacă acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în practică, acordul nu poate fi încheiat;

5.  solicită ca, pentru a respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și a evita ca Europol să se facă răspunzător de încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte, care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

6.  solicită ca orientarea B să fie completată, pentru a indica explicit că Europol, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul Europol, are obligația de a respecta toate restricțiile impuse asupra datelor cu caracter personal transmise Europol de către statele membre sau de către alți furnizori, în ceea ce privește utilizarea și accesul la datele care urmează să fie transferate Republicii Libaneze;

7.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie în prealabil autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui înregistrate de Europol și puse la dispoziția AEPD la cererea acesteia; solicită ca acordul să conțină și o dispoziție care să oblige autoritățile competente din Republica Libaneză să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care respectarea acestor restricții urmează să fie transpusă în practică;

8.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea acestora la sfârșitul perioadei de păstrare; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a asigura conformitatea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate de a stoca datele pentru o perioadă îndelungată după expirarea perioadei de păstrare, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

9.  se așteaptă să fie aplicate criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul unor obligații de confidențialitate ale autorităților libaneze competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității și datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a cere, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

10.  consideră că categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal trebuie să fie clar definite și incluse în acordul internațional, în conformitate cu definițiile comune la nivelul UE privind infracțiunile penale, atunci când acestea există; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile care corespund acestor infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

11.  invită Consiliul și Comisia să definească, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, împreună cu guvernul Republicii Libaneze, care este autoritatea independentă de supraveghere responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a acordului internațional; insistă ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

12.  consideră că ar trebui să fie posibil ca oricare din părțile contractante să poată suspenda sau revoca acordul internațional în cazul unei încălcări a acestuia, precum și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a sugera suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate înainte de suspendarea sau revocarea acestuia, pot fi prelucrate în continuare în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui prevăzută o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

13.  consideră că este nevoie de o definiție clară a conceptului de „caz individual”, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

14.  este de părere că trebuie definit și conceptul de „motiv întemeiat” pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui, de asemenea, să se refere la investigațiile penale efective;

15.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest sens, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Republica Libaneză către care Europol poate transfera date, incluzând o descriere a competențelor autorităților; consideră că, pentru orice modificare a acestei de liste care înlocuiește sau adaugă o nouă autoritate competentă, este necesară o revizuire a acordului internațional;

16.  insistă asupra necesității de a indica explicit că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Republica Libaneză către alte autorități din această țară pot fi autorizate doar în scopul inițial al transferului de către Europol și ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

17.  subliniază necesitatea de a indica explicit că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Republica Libaneză către alte țări sunt interzise și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

18.  consideră că acordul internațional cu Republica Libaneză ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare și ștergerea datelor, după cum prevăd alte acte legislative ale Uniunii referitoare la protecția datelor cu caracter personal;

19.  subliniază faptul că transferul de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat, datele genetice sau date privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor preocupări profunde, având în vedere cadrul juridic diferit, caracteristicile sociale și mediul cultural din Republica Libaneză, comparativ cu Uniunea Europeană; subliniază că faptele penale sunt definite în mod diferit în Uniune față de Republica Libaneză; consideră că acest tip de transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice care trebuie respectate de Republica Libaneză în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

20.  consideră că ar trebui inclus în acord un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui analizat periodic pentru a-i evalua funcționarea în raport cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

21.  invită insistent Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, după cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

22.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernului Republicii Libaneze.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Egipt privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 132kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Arabă Egipt privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile egiptene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)08092018/2066(INI))
P8_TA(2018)0301A8-0236/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Arabă Egipt privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile egiptene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0809),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și țările terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE;

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0236/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-o țară terță sau o organizație internațională, cu condiția ca un astfel de transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE care să furnizeze garanții adecvate sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal, încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt aduse garanțiile adecvate;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE, și, prin urmare, să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, astfel cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă, în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât, în ultimii ani, au fost raportate mai multe încălcări ale drepturilor omului în Republica Arabă Egipt; întrucât, în special, opoziția a fost suprimată cu brutalitate, jurnaliștii, activiștii politici și apărătorii drepturilor omului figurând printre persoanele vizate; întrucât au fost raportate în continuare cazuri de tortură; întrucât impunitatea generalizată a împiedicat investigarea eficace a cazurilor de încălcare a drepturilor omului săvârșite de funcționari ai statului;

E.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7)subliniază relevanța crescândă a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

F.  întrucât Parlamentul a subliniat, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice, că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității informatice;

G.  întrucât Europol a încheiat deja mai multe acorduri privind schimbul de date cu țările terțe în trecut, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția, Ucraina și Statele Unite ale Americii;

H.  întrucât, de la 1 mai 2017, AEPD supraveghează activitatea Europol și oferă, de asemenea, consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor,

1.  consideră că necesitatea cooperării cu Republica Arabă Egipt în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene, precum și proporționalitatea acestei cooperări trebuie să fie evaluate corespunzător; invită Comisia, în acest context, să realizeze o analiză de impact aprofundată; subliniază că este necesar să se facă uz de precauția cuvenită în procesul de definire a mandatului de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Arabă Egipt privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile egiptene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că statele terțe care primesc datele trebuie să asigure coerența deplină cu articolele 7 și 8 din Cartă, precum și cu celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; invită, în acest sens, Consiliul să completeze orientările pentru negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  consideră că există preocupări majore cu privire la respectarea drepturilor fundamentale în Republica Arabă Egipt, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare, libertatea religioasă și dreptul de a nu fi supus torturii sau unui tratament inuman, care sunt consacrate în Cartă și în Convenția europeană a drepturilor omului;

4.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizată o evaluare de impact corespunzătoare pentru a evalua în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Republica Arabă Egipt în ceea ce privește atât drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, cât și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze o evaluare corespunzătoare a impactului, astfel încât să definească garanțiile necesare care trebuie incluse în acord;

5.  insistă asupra faptului că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție asigurat de legislația UE; subliniază că, dacă acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în practică, acordul nu poate fi încheiat;

6.  solicită ca, pentru a se respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și pentru a se evita orice posibilă răspundere din partea Europol pentru încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără să existe garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

7.  solicită ca orientarea B să fie completată pentru a indica în mod expres acordul față de faptul că Europol, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul Europol, trebuie să respecte orice restricție impusă asupra datelor cu caracter personal transmise Europol de către statele membre sau de către alți furnizori în ceea ce privește utilizarea și accesul la datele care urmează să fie transferate Republicii Arabe Egipt;

8.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie în prealabil autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui să fie documentate de către Europol și puse la dispoziția AEPD la cererea acesteia; solicită ca acordul să conțină, de asemenea, o dispoziție care să oblige autoritățile competente ale Republicii Arabe Egipt să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care se va asigura respectarea acestor restricții;

9.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea datelor cu caracter personal transferate la sfârșitul perioadei de păstrare a datelor; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a se asigura aplicarea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate pentru stocarea datelor pe o lungă perioadă de timp, după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

10.  se așteaptă să fie aplicate criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul obligațiilor de confidențialitate ale autorităților egiptene competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității, iar datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

11.  consideră că este necesar să se definească în mod clar și să se enumere în acordul internațional propriu-zis categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal, în conformitate cu definițiile comune la nivelul UE privind infracțiunile, atunci când acestea există; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile cuprinse în aceste infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

12.  invită Consiliul și Comisia să definească, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolul 8 alineatul (3) din Cartă, cu Guvernul Republicii Arabe Egipt, care să fie autoritatea independentă de supraveghere responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a acordului internațional; insistă ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

13.  consideră că ar trebui să fie posibil ca oricare din părțile contractante să poată suspenda sau revoca acordul internațional în cazul unei încălcări a acestuia, precum și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a sugera suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate înainte de suspendarea sau denunțarea acestuia, pot fi prelucrate în continuare în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui prevăzută o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

14.  este de părere că este nevoie de o definiție clară a conceptului de cazuri individuale, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

15.  este de părere că trebuie definit conceptul de motive întemeiate pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

16.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest sens, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Republica Arabă Egipt către care Europol poate transfera date, incluzând o descriere a competențelor autorităților; consideră că orice modificare a unei astfel de liste care ar înlocui sau ar adăuga o nouă autoritate competentă ar necesita o revizuire a acordului internațional;

17.  insistă asupra necesității de a se indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Republica Arabă Egipt către alte autorități din Republica Arabă Egipt pot fi autorizate doar pentru a realiza scopul inițial al transferului de informații de către Europol și ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

18.  subliniază necesitatea de a indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente ale Republicii Arabe Egipt către alte țări sunt interzise și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

19.  consideră că acordul internațional cu Republica Arabă Egipt ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare sau ștergere, după cum prevede legislația Uniunii de protecție a datelor cu caracter personal;

20.  subliniază că transferul de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat, datele genetice sau datele privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor preocupări profunde, având în vedere cadrul juridic diferit, caracteristicile sociale și mediul cultural din Republica Arabă Egipt, comparativ cu Uniunea Europeană; subliniază faptul că faptele penale sunt definite în mod diferit în Uniune față de Republica Arabă Egipt; consideră că un astfel de transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice care trebuie respectate de către Republica Arabă Egipt în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

21.  consideră că ar trebui inclus în acord un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui analizat periodic pentru a evalua funcționarea acestuia în legătură cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care acordul respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

22.  invită insistent Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, după cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

23.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului Republicii Arabe Egipt.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.


Deschiderea negocierilor pentru încheierea unui acord UE-Algeria privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului
PDF 132kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 iulie 2018 referitoare la recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile algeriene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)08112018/2067(INI))
P8_TA(2018)0302A8-0239/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile algeriene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2017)0811),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7 și 8,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Avizul 2/2018 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind opt mandate de negociere pentru încheierea de acorduri internaționale permițând schimbul de date între Europol și țările terțe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(6),

–  având în vedere acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul referitor la propunerea de regulament privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008) și, în special, având în vedere capitolul referitor la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal care se aplică în cazul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența capitolelor 4 și 5 de la titlul V din partea a treia a TFUE,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0239/2018),

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) permite transferul de date cu caracter personal către o autoritate dintr-o țară terță sau o organizație internațională, cu condiția ca un astfel de transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE care să furnizeze garanții adecvate sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt aduse garanțiile adecvate;

B.  întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte dispozițiile articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și ale articolului 16 din TFUE și, prin urmare, să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare și ar trebui să fie monitorizate de o autoritate independentă, astfel cum este prevăzut în mod explicit în Cartă, și să se dovedească necesare și proporționale pentru îndeplinirea sarcinilor Europol;

C.  întrucât un astfel de transfer trebuie să se bazeze pe un acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă în temeiul articolului 218 din TFUE, care să furnizeze garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor;

D.  întrucât Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020(7) subliniază pertinența crescândă a unei abordări multidisciplinare consolidate, care să includă punerea în comun a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor necesare deținute de o gamă din ce în ce mai largă de parteneri, pentru a îndeplini misiunea Europol;

E.  întrucât Parlamentul a subliniat, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice, că acordurile de cooperare strategică și operațională între Europol și țările terțe înlesnesc atât schimbul de informații, cât și cooperarea practică în combaterea criminalității cibernetice;

F.  întrucât Europol a încheiat deja mai multe acorduri privind schimbul de date cu țările terțe în trecut, precum cele cu Albania, Australia, Bosnia și Herțegovina, Canada, Columbia, Elveția, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Statele Unite ale Americii și Ucraina;

G.  întrucât Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) supraveghează activitatea Europol, începând cu 1 mai 2017, și oferă, de asemenea, consiliere instituțiilor UE cu privire la politicile și actele legislative referitoare la protecția datelor,

1.  consideră că necesitatea cooperării cu Republica Algeriană Democratică și Populară în materie de aplicare a legii pentru protejarea intereselor de securitate ale Uniunii Europene, precum și proporționalitatea acestei cooperări trebuie să fie evaluate corespunzător; invită Comisia, în acest context, să realizeze o analiză de impact aprofundată; subliniază că este necesar să se facă uz de precauția cuvenită în procesul de definire a mandatului de negociere pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile algeriene competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului;

2.  consideră că statele terțe care primesc datele trebuie să asigure coerența deplină cu articolele 7 și 8 din Cartă, precum și cu celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; invită, în acest sens, Consiliul să completeze orientările pentru negociere propuse de Comisie cu condițiile stabilite în prezenta rezoluție;

3.  ia act de faptul că, până în prezent, nu a fost realizat un studiu de impact corespunzător pentru a evalua în detaliu riscurile pe care le prezintă transferurile de date cu caracter personal către Republica Algeriană Democratică și Populară, atât în ceea ce privește drepturile persoanelor la viața privată și la protecția datelor, cât și celelalte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; solicită Comisiei să realizeze un studiu de impact corespunzător, astfel încât să definească garanțiile necesare ce trebuie incluse în acord;

4.  insistă asupra faptului că nivelul de protecție care rezultă din acord ar trebui să fie, în esență, echivalent cu nivelul de protecție asigurat de legislația UE; subliniază că, dacă acest nivel nu poate fi garantat atât în drept, cât și în practică, acordul nu poate fi încheiat;

5.  solicită ca, pentru a respecta pe deplin articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE și a se evita orice posibilă răspundere din partea Europol pentru încălcarea dreptului Uniunii în materie de protecție a datelor în urma unui transfer de date cu caracter personal fără garanțiile necesare și adecvate, acordul să conțină dispoziții specifice și stricte care să impună respectarea principiului limitării scopului, cu condiții clare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal transmise;

6.  solicită ca orientarea B să fie completată pentru a indica în mod expres acordul potrivit căruia Europol, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul Europol, trebuie să respecte orice restricție impusă asupra datelor cu caracter personal transmise către Europol de statele membre sau de alți furnizori în ceea ce privește utilizarea și accesul la datele care urmează să fie transferate Republicii Algeriene Democratice și Populare;

7.  solicită ca acordul să prevadă clar că orice prelucrare ulterioară ar trebui întotdeauna să fie în prealabil autorizată în scris de Europol; subliniază că aceste autorizații ar trebui să fie documentate de către Europol și puse la dispoziția AEPD la cererea acesteia; solicită ca acordul să conțină, de asemenea, o dispoziție care să oblige autoritățile competente ale Republicii Algeriene Democratice și Populare să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care se va asigura respectarea acestor restricții;

8.  insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal care au fost transferate și să solicite ștergerea datelor cu caracter personal transferate la sfârșitul perioadei de păstrare a datelor; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a asigura conformitatea; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate de a stoca datele pentru o lungă perioadă de timp, după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

9.  se așteaptă să fie aplicate criteriile incluse în considerentul 71 din Directiva (UE) 2016/680, și anume transferurile de date cu caracter personal să facă obiectul obligațiilor de confidențialitate ale autorităților algeriene competente care primesc date cu caracter personal de la Europol, să se aplice principiul specificității și datele cu caracter personal să nu fie folosite în niciun caz pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman;

10.  consideră că categoriile de infracțiuni pentru care se va face schimb de date cu caracter personal trebuie să fie clar definite și incluse în acordul internațional, în conformitate cu definițiile comune la nivelul UE privind infracțiunile, atunci când acestea există; subliniază că această listă ar trebui să definească într-un mod clar și precis activitățile cuprinse în aceste infracțiuni, precum și persoanele, grupurile și organizațiile care pot fi afectate de transfer;

11.  invită Consiliul și Comisia să definească, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, cu guvernul Republicii Algeriene Democratice și Populare, care este autoritatea independentă de supraveghere responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a acordului internațional; insistă ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului internațional; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în anexa la acord;

12.  consideră că ar trebui să fie posibil ca oricare din părțile contractante să poată suspenda sau revoca acordul internațional în cazul unei încălcări a acestuia, precum și că organismul independent de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a sugera suspendarea sau denunțarea acordului în cazul unei încălcări a acestuia; consideră că toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului, transferate înainte de suspendarea sau denunțarea acestuia, pot fi prelucrate în continuare în conformitate cu dispozițiile acordului; consideră că ar trebui prevăzută o evaluare periodică a acordului pentru a analiza măsura în care partenerii îl respectă;

13.  este de părere că este nevoie de o definiție clară a conceptului de cazuri individuale, acest concept fiind necesar pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

14.  este de părere că trebuie definit conceptul de motive întemeiate pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea transferurilor de date; subliniază că această definiție ar trebui să se refere la investigațiile penale efective;

15.  subliniază că datele transferate către o autoritate de primire nu mai pot fi prelucrate ulterior de către alte autorități și că, în acest sens, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților competente din Republica Algeriană Democratică și Populară către care Europol poate transfera date, incluzând o descriere a competențelor autorităților; consideră că orice modificare a unei astfel de liste care ar înlocui sau ar adăuga o nouă autoritate competentă ar necesita o revizuire a acordului internațional;

16.  insistă asupra necesității de a se indica în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente din Republica Algeriană Democratică și Populară către alte autorități din Republica Algeriană Democratică și Populară pot fi autorizate doar pentru a realiza scopul inițial al transferului de informații de către Europol și ar trebui comunicate întotdeauna autorității independente, AEPD și Europol;

17.  subliniază că este necesar să se indice în mod expres că transferurile ulterioare de informații din partea autorităților competente ale Republicii Algeriene Democratice și Populare către alte țări sunt interzise și ar avea drept rezultat încetarea imediată a acordului internațional;

18.  consideră că acordul internațional cu Republica Algeriană Democratică și Populară ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare sau ștergere, după cum prevede legislația Uniunii de protecție a datelor cu caracter personal;

19.  subliniază că transferul de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat, datele genetice sau datele privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor este extrem de sensibil și dă naștere unor preocupări profunde, având în vedere cadrul juridic diferit, caracteristicile sociale și mediul cultural din Republica Algeriană Democratică și Populară comparativ cu Uniunea Europeană; subliniază că faptele penale sunt definite în mod diferit în Uniune față de Republica Algeriană Democratică și Populară ; consideră că un astfel de transfer de date ar trebui, prin urmare, să aibă loc numai în cazuri excepționale și cu garanții clare pentru persoana vizată și persoanele care au legături cu persoana vizată; consideră că este necesar să se definească garanții specifice care trebuie respectate de Republica Algeriană Democratică și Populară în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv respectarea libertății de exprimare, a libertății de religie și a demnității umane;

20.  consideră că ar trebui inclus în acord un mecanism de monitorizare și că acordul ar trebui analizat periodic pentru a evalua funcționarea acestuia în legătură cu nevoile operaționale ale Europol, precum și măsura în care acordul respectă drepturile și principiile europene de protecție a datelor;

21.  invită insistent Comisia să solicite consiliere din partea AEPD înainte de finalizarea acordului internațional, după cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

22.  subliniază că Parlamentul va aproba încheierea acordului numai dacă Parlamentul va fi implicat într-o măsură satisfăcătoare în toate etapele procedurii, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și Guvernului Republicii Algeriene Democratice și Populare.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(4) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(7) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2018-2020, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 30 noiembrie 2017, EDOC# 856927v18.

Notă juridică