Index 
Texte adoptate
Joi, 5 iulie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Criza politică din Moldova ca urmare a invalidării alegerilor locale de la Chișinău
 Somalia
 Burundi
 Lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Croația *
 Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) ***I
 Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS): sarcinile Europol ***I
 Normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii ***I
 Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție ***I
 Bugetul pe 2019 - mandatul pentru trilog
 Cea de a 73-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
 Criza migrației și situația umanitară din Venezuela și de la frontierele acestei țări
 Orientări pentru statele membre pentru a preveni incriminarea asistenței umanitare
 Caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA
 Efectele negative ale Legii conformității fiscale a conturilor străine din SUA asupra cetățenilor UE
 Statutul întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate

Criza politică din Moldova ca urmare a invalidării alegerilor locale de la Chișinău
PDF 127kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la criza politică din Moldova ca urmare a invalidării alegerilor locale de la Chișinău (2018/2783(RSP))
P8_TA(2018)0303RC-B8-0322/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Republica Moldova, în special Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la acordurile de asociere/zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina(1) (AA/DCFTA),

–  având în vedere raportul privind punerea în aplicare a acordului de asociere cu Republica Moldova din 3 aprilie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 4 iulie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Republicii Moldova(2),

–  având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei de stabilire a condițiilor politice prealabile pentru acordarea de asistență macrofinanciară Republicii Moldova, anexată la rezoluția legislativă din 4 iulie 2017,

–  având în vedere votul din Parlamentul Republicii Moldova din 20 iulie 2017, de adoptare a unor modificări ale sistemului electoral,

–  având în vedere recomandările ODIHR al OSCE și ale Comisiei de la Veneția din 19 iulie 2017,

–  având în vedere declarațiile din 21 iunie 2018 făcute de președintele Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, raportorul său privind Moldova și copreședintele Euronest, precum și declarațiile din partea Serviciului European de Acțiune Externă din 20 iunie 2018 și 27 iunie 2018 privind validarea alegerii primarului orașului Chișinău,

–  având în vedere articolul 2 din Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova, în care se precizează că „[...] respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale [...] stau la baza politicilor interne și externe ale părților și constituie un element esențial al prezentului acord”,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Andrei Năstase a câștigat alegerile anticipate pentru funcția de primar al Chișinăului, după două tururi de scrutin, desfășurate la 20 mai și la 3 iunie 2018, obținând 52,57 % din voturi și învingându-l pe Ion Ceban, care a obținut 47,43 %;

B.  întrucât observatorii internaționali la alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului au recunoscut rezultatele și caracterul concurențial al scrutinului;

C.  întrucât la 19 iunie 2018 o instanță din Chișinău a anulat rezultatele alegerilor de primar, pe motivul că ambii candidați s-au adresat alegătorilor pe platformele de comunicare socială în ziua alegerilor, după încheierea legală a campaniei electorale; întrucât niciunul dintre candidați nu a solicitat anularea alegerilor;

D.  întrucât la 21 iunie 2018 o instanță de apel la Chișinău a confirmat decizia instanței inferioare, concluzionând că comunicarea cu alegătorii prin intermediul platformelor sociale a afectat ilegal rezultatul alegerilor;

E.  întrucât la 25 iunie 2018 Curtea Supremă din Moldova a confirmat decizia instanțelor inferioare de a invalida rezultatele alegerilor de primar din Chișinău;

F.  întrucât la 29 iunie 2018 Comisia electorală centrală a Republicii Moldova a confirmat hotărârea Curții Supreme de a invalida alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului;

G.  întrucât invitația de „a ieși la vot”, pe care instanțele au considerat-o ca reprezentând o presiune și influență necuvenită asupra alegătorilor, a fost o practică comună la alegerile anterioare din Moldova și nu a dus niciodată la anularea lor;

H.  întrucât această turnură a situației riscă să abată această țară de la calea aderării la valorile și principiile europene și să surpe încrederea și așa destul de șubredă a cetățenilor moldoveni în instituțiile statului; întrucât partidele politice din Republica Moldova au declarat că acest caz creează un precedent periculos pentru alegerile viitoare și întrucât mii de persoane au protestat împotriva deciziei instanțelor din Chișinău;

I.  întrucât comunitatea internațională, inclusiv Uniunea Europeană și Departamentul de Stat al SUA, a criticat decizia, subliniind că trebuie respectată voința alegătorilor;

J.  întrucât UE și Moldova și-au asumat angajamentul comun de a promova asocierea politică și integrarea economică reciprocă, un proces care presupune ca Moldova să adopte și să pună în aplicare reforme structurale și alte reforme substanțiale în conformitate cu dispozițiile AA/DCFTA și ale Programului de asociere, și implică, de asemenea, un angajament din partea Republicii Moldova de a apăra valorile europene, inclusiv respectul pentru valorile și libertățile umane, democrația, egalitatea și statul de drept;

K.  întrucât invalidarea alegerilor este un semn îngrijorător și semnificativ al deteriorării continue a aplicării standardelor democratice în Republica Moldova, în special dacă ne reamintim că un sistem judiciar independent și transparent este un pilon esențial al democrației și al statului de drept; întrucât această invalidare demonstrează o tendință tot mai pronunțată spre o guvernare autoritară și arbitrară și scăderea simțitoare a încrederii populației în autoritățile și instituțiile sale;

L.  întrucât Parlamentul Republicii Moldova, contrar recomandărilor negative ale OSCE/ODIHR și ale Comisiei de la Veneția, a adoptat o modificare controversată a legii electorale în iulie 2017, care a stârnit îngrijorare față de riscul de exercitare a unor influențe necorespunzătoare asupra candidaților, circumscripțiile cu un singur membru, pragurile excesive de reprezentare parlamentară în cadrul componentei proporționale și riscurile de reprezentare necorespunzătoare a minorităților și a femeilor; întrucât Comisia de la Veneția a subliniat, de asemenea, că polarizarea în jurul acestei inițiative legislative indică faptul că nu a existat o consultare semnificativă și un consens larg între principalele părți interesate;

M.  întrucât, potrivit raportorului special al ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului, în Moldova apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii sunt victime ale unor campanii de stigmatizare și se confruntă cu acuzații penale motivate politic sau sunt amenințați ori de câte ori sar în apărarea vocilor disidente, în timp ce accesul jurnaliștilor la informații este restricționat;

N.  întrucât, în octombrie 2017, din cauza progreselor insuficiente înregistrate în reformarea sistemului judiciar din Moldova și a neîndeplinirii condițiilor impuse de UE, UE a luat decizia de a bloca o plată de 28 de milioane EUR în cadrul programului UE de reformă a justiției;

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la decizia luată de Curtea Supremă din Moldova de a anula rezultatele alegerilor pentru funcția de primar al orașului Chișinău, din motive dubioase și în mod netransparent, care a subminat în mod semnificativ integritatea procesului electoral;

2.  reamintește că alegerile credibile, transparente, echitabile și deschise unei participări largi reprezintă piatra de temelie a oricărui sistem democratic, menținând imparțialitatea și independența sistemului judiciar împotriva oricărui tip de influență politică, fiind, în același timp, piatra de temelie a încrederii în sistemul politic al țării, și că intervențiile politice în sistemul judiciar și în desfășurarea alegerilor contravin standardelor europene la care Moldova a aderat, în special în cadrul Acordului de asociere UE-Moldova;

3.  își exprimă solidaritatea fermă cu acțiunile și cererile miilor de oameni care protestează pe străzile din Chișinău și cer ca autoritățile moldovene să ia măsuri adecvate pentru ca rezultatele alegerilor de primar al Chișinăului, recunoscute, de asemenea, de observatori naționali și internaționali și care reflectă voința votanților, să fie respectate; le cere autorităților să garanteze dreptul la proteste pașnice;

4.  îndeamnă autoritățile moldovene să garanteze funcționarea mecanismelor democratice, insistă asupra faptului că atât puterea executivă, cât și puterea judiciară trebuie să respecte separarea puterilor, să susțină neabătut principiile democratice și să se supună principiilor statului de drept;

5.  își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea și mai gravă a standardelor democratice în Moldova; recunoaște că decizia instanțelor, despre care s-a afirmat de mai multe ori că este influențată și dirijată politic, este un exemplu al acaparării statului și denotă o criză foarte profundă a instituțiilor din Moldova; regretă că, în ciuda numeroaselor apeluri făcute de comunitatea internațională, autoritățile continuă să submineze încrederea cetățenilor în corectitudinea și imparțialitatea instituțiilor statului;

6.  consideră că, în urma deciziei de a invalida alegerile pentru funcția de primar la Chișinău, condițiile politice pentru asistență macrofinanciară (AMF) nu au fost îndeplinite, reamintind că „o condiție prealabilă pentru acordarea AMF este ca țara beneficiară să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit, și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului.”

7.  îndeamnă Comisia să suspende orice plăți prevăzute de AMF pentru Moldova; consideră că orice decizie privind plățile viitoare ar trebui să aibă loc numai după alegerile parlamentare planificate și cu condiția ca acestea să aibă loc în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internațional și să fie evaluate de către organisme internaționale specializate, și să fi fost îndeplinite condițiile AMF;

8.  solicită Comisiei să suspende sprijinul bugetar pentru Moldova, utilizând precedentul din iulie 2015, când o astfel de suspendare a avut loc în urma crizei bancare; consideră că mecanismul de suspendare a sprijinului bugetar al UE ar trebui să fie aplicat ca o reacție la invalidare alegerilor pentru funcția de primar al Chișinăului și că acesta ar trebui să includă o listă de condiții care trebuie să fie îndeplinite de către autoritățile moldovene, printre care să se numere validarea alegerilor din Chișinău și derularea de investigații orientate spre rezultate concrete și complet transparente, precum și recuperarea activelor și urmărirea penală a făptașilor, în caz de fraudă;

9.  invită autoritățile să urmeze integral recomandările OSCE/ODIHR și ale Comisiei de la Veneția cu privire la reforma electorală;

10.  își reiterează îngrijorarea cu privire la concentrarea puterii politice și economice în mâinile unui grup restrâns de persoane, deteriorarea statului de drept, a standardelor democratice și a respectării drepturilor omului, politizarea excesivă a instituțiilor statului, corupția sistemică, anchetarea insuficientă a fraudei bancare din 2014, și pluralismul limitat al mijloacelor de informare în masă; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de independență a sistemului judiciar, și în special față de cazurile de justiție selectivă folosite ca instrument pentru a exercita presiune asupra opozanților politici; invită autoritățile moldovene să reformeze sistemul judiciar, inclusiv numirea noilor judecători, astfel încât să împiedice sistemul judiciar să intervină în procesul politic și electoral sau să submineze în orice alt mod voința poporului din Moldova exprimată în mod democratic;

11.  este preocupat de faptul că opozanții politici și avocații lor sunt persecutați de autoritățile moldovene prin acuzații și procedurile penale inventate și atrage atenția că, procedând astfel, autoritățile încalcă statul de drept și drepturile oponenților politici și avocaților;

12.  regretă faptul că, după frauda bancară din 2014, în care au fost furați în total aproximativ 1 miliarde USD din sistemul financiar din Republica Moldova, autoritățile au făcut foarte puține progrese în anchetarea amănunțită și imparțială a cazului; îndeamnă la eforturi susținute pentru a recupera fondurile furate și a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției, indiferent de apartenența lor politică; consideră că acest lucru este indispensabil pentru a restabili încrederea cetățenilor în instituțiile din Moldova și a restabili credibilitatea autorităților;

13.  solicită autorităților moldovene să respecte principiile internaționale și cele mai bune practici și să garanteze un mediu propice pentru societatea civilă; își exprimă îngrijorarea, în special, față de includerea în actualul proiect de lege privind ONG-urile, aflat în prezent în curs de dezbatere în parlament, a unor dispoziții care ar putea limita finanțarea din străinătate a ONG-urilor din Republica Moldova;

14.  invită Parlamentul Republicii Moldova să consulte societatea civilă și mass-media independentă înainte de adoptarea finală a noii Legi a audiovizualului și să respingă „reformarea sa cu dublă destinație”; își exprimă îngrijorarea cu privire la capacitatea mediei independente, locale și de opoziție din Moldova, care, printre altele, nu dispun de resurse suficiente, de a aplica cerințele din noua lege privind conținutul local obligatoriu;

15.  invită SEAE și Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluțiile în toate aceste domenii și să informeze în mod corespunzător Parlamentul;

16.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Comisiei și statelor membre, Președintelui, prim-ministrului și Președintelui Parlamentului Republicii Moldova. OSCE/ODHIR și Comisiei de la Veneția.

(1) JO C 11, 12.1.2018, p. 82.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0283.


Somalia
PDF 140kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la Somalia (2018/2784(RSP))
P8_TA(2018)0304RC-B8-0323/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Somalia, în special cea din 15 septembrie 2016(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la tabăra de refugiați de la Dadaab(2),

–  având în vedere declarația din 30 octombrie 2017 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă referitoare la atacul din Somalia, precum și toate declarațiile anterioare ale acestuia,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Somalia,

–  având în vedere Strategia comună UE-Africa,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere raportul Oficiului ONU pentru Drepturile Omului „Protection of Civilians: Building the Foundation for Peace, Security and Human Rights in Somalia” (Protecția civililor: consolidarea temeliei pentru pace, securitate și drepturile omului în Somalia) din decembrie 2017,

–  având în vedere Programul indicativ național UE-Somalia pentru Republica Federală Somalia 2014-2020,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 15 mai 2018 de prelungire a mandatului Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 27 martie 2018 privind Somalia, precum și toate rezoluțiile sale anterioare,

–  având în vedere scrisoarea din 15 mai 2018 adresată de Reprezentantul special al ONU pentru Somalia Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere declarațiile de presă ale Consiliului de Securitate al ONU din 25 ianuarie 2018, 25 februarie 2018 și 4 aprilie 2018 referitoare la Somalia,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 iunie 2018 referitoare la Cornul Africii, din 17 iulie 2017 privind abordarea riscurilor de foamete și din 3 aprilie 2017 privind Somalia,

–  având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU din 26 decembrie 2017 și 2 mai 2018 referitoare la Somalia,

–  având în vedere comunicatul Conferinței de securitate ONU-Somalia din 4 decembrie 2017,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 29 septembrie 2017 privind asistența pentru Somalia în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere declarația AMISOM din 8 noiembrie 2017, care anunță intenția sa de a iniția o retragere treptată a trupelor din Somalia începând din decembrie 2017, intenționându-se realizarea unei retrageri complete până în 2020,

–  având în vedere declarația comună a patru experți ONU pentru drepturile omului din 4 mai 2016, în care și-au exprimat îngrijorarea față de persecutarea sindicaliștilor în Somalia,

–  având în vedere concluziile și recomandările precizate în cel de al 380-lea raport din noiembrie 2016 al Comitetului OIM privind libertatea de asociere, astfel cum a fost aprobat de organismul de conducere al OIM pentru cauza nr. 3113,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât al-Shabaab a comis numeroase atacuri teroriste pe teritoriul somalez; întrucât, la 14 octombrie 2017, Somalia a suferit cel mai grav atac terorist, în care, conform datelor oficiale, cel puțin 512 de persoane au decedat și 357 de persoane au fost rănite; întrucât Al-Shabaab și alte grupări teroriste afiliate Statului Islamic au continuat să comită atacuri teroriste împotriva guvernului somalez recunoscut la nivel internațional și împotriva civililor;

B.  întrucât, la 1 aprilie 2018, al-Shabaab a condus un atac cu mașină-capcană împotriva bazei forțelor de menținere a păcii ale Uniunii Africane, la Bulamarer și în satele învecinate; întrucât, la 25 februarie 2018, au avut loc două atacuri teroriste la Mogadiscio, în care au fost ucise cel puțin 32 de persoane;

C.  întrucât forțele de securitate ale guvernului somalez au ucis și au rănit în mod ilegal civili, ca urmare a luptelor interne dintre forțele guvernamentale la o tabără de distribuire a ajutorului la Baidoa, în iunie 2017; întrucât populațiile civile au făcut, de asemenea, obiectul unor atacuri în timpul confruntărilor dintre forțele regionale și milițiile clanurilor din regiunile Lower Shabelle, Galguduud și Hiran;

D.  întrucât, în conformitate cu raportul Oficiului ONU pentru Drepturile Omului și al misiunii ONU de asistență în Somalia (UNSOM), în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 14 octombrie 2017, s-au înregistrat 2 078 de decese ale civililor și 2 507 de răniți în Somalia; întrucât cea mai mare parte a acestora au fost cauzate de militanți al-Shabaab; întrucât un procent important al acestor decese au fost provocate de actori statali, de milițiile clanurilor, inclusiv de armată și poliție, și chiar de Misiunea Uniunii Africane în Somalia;

E.  întrucât Somalia a trăit două decenii de război civil; întrucât, începând din 2012, când a fost instalat un nou guvern susținut la nivel internațional, țara a făcut progrese importante în direcția păcii și a stabilității; întrucât, deși al-Shabaab a suferit pierderi importante în urma operațiunilor de combatere a terorismului în ultimii ani, rapoartele ONU indică faptul că facțiunea din Somalia a ISIS/Daesh a crescut în mod considerabil;

F.  întrucât, la 8 februarie 2017, Somalia și-a desfășurat primele alegeri libere de la instalarea guvernului susținut la nivel internațional; întrucât sistemul electoral a reprezentat un progres în materie de participare, dar a afișat doar un număr limitat de caracteristici electorale; întrucât guvernul s-a angajat să treacă la un sistem electoral neponderat, pe baza votului universal, la alegerile din 2020/2021;

G.  întrucât mandatul Misiunii Uniunii Africane în Somalia a fost prelungit până la 31 iulie 2018; întrucât, în conformitate cu Rezoluția 2372/17 a Consiliului de Securitate al ONU, numărul personalului în uniformă al AMISOM ar trebui să fie redus la 20 626 până la 30 octombrie 2018; întrucât membri ai personalului AMISOM au fost acuzați de încălcări ale drepturilor omului, de violență sexuală și abuz în serviciu;

H.  întrucât libertatea de exprimare, un pilon fundamental al oricărei democrații funcționale, continuă să fie extrem de limitată în Somalia; întrucât jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului, activiștii societății civile și liderii politici continuă să se confrunte zilnic cu amenințări; întrucât al-Shabaab recurge, în continuare, la intimidări, arestări, rețineri fără respectarea garanțiilor procedurale și chiar la ucideri; întrucât autoritățile anchetează rareori astfel de cazuri; întrucât Somalia, conform Federației Internaționale a Jurnaliștilor (IFJ), a fost considerată opt ani consecutivi ca fiind cea mai letală țară din Africa în care lucrează și își exercită dreptul fundamental la libertatea de exprimare jurnaliști și alți profesioniști mass-media;

I.  întrucât drepturile la liberă asociere și sindicalizare sunt vitale pentru dezvoltarea oricărei democrații funcționale; întrucât guvernul federal al Somaliei nu permite efectiv instituirea și existența unor sindicate independente; întrucât sindicaliștii și activiștii pentru drepturile lucrătorilor din Somalia se confruntă zilnic cu acte de intimidare, represalii și hărțuire; întrucât stigmatizarea și campaniile de denigrare a sindicaliștilor sunt un lucru obișnuit în Somalia;

J.  întrucât Organizația Internațională a Muncii (OIM) a pronunțat o hotărâre împotriva guvernului somalez în urma unei plângeri pentru încălcarea libertății de asociere; întrucât OIM a îndemnat guvernul să „recunoască fără întârziere conducerea Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Somalia (NUSOJ) și a Federației Sindicatelor din Somalia (FESTU) de către dl Omar Faruk Osman”;

K.  întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului au declarat public că „Somalia nu își îndeplinește obligațiile internaționale în materie de drepturile omului și situația cu privire la sindicate continuă să se înrăutățească, în ciuda recomandărilor specifice formulate de organul de conducere al Organizației Internaționale a Muncii, care a îndemnat guvernul somalez să se abțină de la alte ingerințe în sindicatele înregistrate în Somalia, cu referire specială la NUSOJ și FESTU”;

L.  întrucât încălcările drepturilor omului sunt larg răspândite în Somalia; întrucât persoanele responsabile de acestea sunt în cea mai mare parte actori nestatali — militanți al-Shabaab sau milițiile clanurilor — dar și actori statali; întrucât au avut loc execuții extrajudiciare, acte de violență sexuală și bazată pe gen, arestări arbitrare, detenții și răpiri; întrucât, potrivit Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, Agenția națională pentru informații și securitate (NISA) din Somalia încalcă în mod periodic legislația internațională privind drepturile omului; întrucât aceasta își desfășoară deseori activitatea în mod extrajudiciar, iar competențele sale sunt prea vaste;

M.  întrucât, cu toate acestea, situația politică este instabilă, iar guvernanța rămâne slabă, împiedicând astfel progresele în reforma justiției și a sectorului de securitate; întrucât, potrivit Transparency International, Somalia este cea mai coruptă țară din lume;

N.  întrucât tribunalele militare continuă să judece o gamă largă de cazuri, inclusiv pentru infracțiuni legate de terorism, în cadrul unor proceduri care sunt departe de a atinge standardele internaționale privind un proces echitabil; întrucât, în al treilea trimestru din 2017, cel puțin 23 de persoane au fost executate în urma unor condamnări ale instanțelor militare, dintre care majoritatea pentru acuzații legate de terorism; întrucât, la 13 februarie 2017, șapte inculpați, inclusiv un copil, au fost condamnați la moarte pentru omor, la Puntland, în principal pe baza unor mărturisiri obținute prin constrângere de către serviciile de informații din Puntland; cinci persoane au fost executate în luna aprilie a aceluiași an;

O.  întrucât interesele străine complică și mai mult peisajul politic; întrucât, în ceea ce privește confruntarea mai largă dintre Emiratele Arabe Unite (EAU) și Arabia Saudită, pe de o parte, și Qatar, pe de altă parte, guvernul federal al Somaliei a încercat să rămână neutru; întrucât, ca represalii, Arabia Saudită și EAU și-au încetat plățile periodice de sprijin bugetar către Somalia, ceea ce slăbește și mai mult capacitatea guvernului de a plăti forțele de securitate;

P.  întrucât copiii sunt printre cele mai importante victime ale conflictului din Somalia; întrucât s-au înregistrat numeroase cazuri de răpire și de recrutare a copiilor de către grupuri teroriste; întrucât aceștia au fost tratați ca dușmani de către forțele de securitate somaleze și s-au înregistrat cazuri frecvente de ucideri, mutilări, arestări și rețineri;

Q.  întrucât un raport al organizației Human Rights Watch din 21 februarie 2018 face referire la încălcări și abuzuri – inclusiv bătăi, tortură, izolare și violență sexuală — suferite începând din 2015 de sute de copii deținuți în custodia publică, ca urmare a activităților lor legate de terorism; întrucât, în Puntland, au fost condamnați la moarte copii pentru infracțiuni de terorism;

R.  întrucât, după ani de secetă, inundațiile cauzate de ploile torențiale recente au dus la strămutarea a 230 000 de persoane, dintre care peste jumătate se estimează că sunt copii; întrucât acestea se adaugă la cele aproximativ 2.6 milioane de persoane din întreaga țară care au fost deja afectate de secete și de conflicte;

S.  întrucât milițiile clanurilor sunt responsabile pentru un număr semnificativ din cazurile înregistrate de victime civile; întrucât principalul declanșator de conflicte între clanuri sunt litigiile privind terenurile și resursele, agravate de un ciclu continuu de represalii; întrucât aceste conflicte au fost amplificate de penuria de resurse și de secetă; întrucât conflictele sunt exploatate de elemente antiguvernamentale pentru a destabiliza și mai mult regiunile;

T.  întrucât nesiguranța alimentară reprezintă, în continuare, o problemă gravă pentru statul și populația somaleză; întrucât, potrivit Direcției Generale Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene din cadrul Comisiei, aproximativ jumătate din populația de 12 milioane a Somaliei suferă de insecuritate alimentară și are nevoie de asistență umanitară; întrucât se estimează că 1.2 milioane de copii suferă de malnutriție acută, dintre care 232 000 vor fi în pericol de moarte din cauza malnutriției severe acute; întrucât numeroase zone ale țării nu și-au revenit încă pe deplin după foametea din 2011-2012; întrucât secetele agravează problemele de insecuritate alimentară din Somalia;

U.  întrucât există mai multe tabere de refugiați somalezi în Kenya, inclusiv tabăra de la Dadaab, care singură adăpostește aproximativ 350 000 de refugiați; întrucât, având în vedere eșecul comunității internaționale de a furniza un sprijin adecvat, autoritățile kenyene intenționează să reducă aceste tabere, insistând asupra returnărilor în Somalia;

V.  întrucât actorii umanitari internaționali joacă un rol esențial în combaterea insecurității alimentare și furnizarea asistenței umanitare; întrucât aceștia și-au adus o contribuție majoră la evitarea unei catastrofe umanitare în Somalia; întrucât au existat încercări de a redirecționa ajutorului umanitar către finanțarea războiului;

W.  întrucât, începând din 2016, UE și-a sporit treptat sprijinul umanitar anual pentru Somalia, în special ca reacție la seceta gravă care afectează țara, alocând 120 de milioane EUR partenerilor umanitari în 2017; întrucât planul de răspuns umanitar internațional este finanțat doar până la 24 %;

X.  întrucât UE a furnizat 486 de milioane EUR prin Fondul european de dezvoltare (2014-2020), punând accentul pe construirea statului și a păcii, securitatea alimentară, reziliență și educație; întrucât UE sprijină, de asemenea, AMISOM prin intermediul Instrumentului financiar pentru pace în Africa; întrucât forța Uniunii Africane de menținere a păcii, cu un efectiv de 22 000 de persoane, AMISOM, a adus un anumit grad de stabilitate în unele părți ale Somaliei; întrucât unele regiuni ale țării rămân sub controlul Al-Shabaab sau sunt amenințate de această mișcare islamistă radicală sau sunt controlate de autorități separate, așa cum este cazul în Somaliland și Puntland;

1.  condamnă toate atacurile teroriste împotriva populației somaleze, comise de al-Shabaab și de alte grupuri teroriste extremiste; afirmă că nu poate exista niciun motiv legitim pentru implicarea în activități teroriste; solicită ca persoanele responsabile de atacuri teroriste și încălcări ale drepturilor omului să fie aduse în fața justiției în conformitate cu dreptul internațional privind drepturile omului; își exprimă profunda compasiune față de victimele atacurilor teroriste din Somalia și solidaritatea cu familiile lor și își exprimă regretul profund pentru pierderile de vieți omenești; reamintește autorităților somaleze obligația lor de a garanta respectarea drepturilor omului și de a proteja populația civilă în toate circumstanțele;

2.  subliniază că eliminarea cauzelor profunde ale terorismului, precum sărăcia, insecuritatea, încălcarea drepturilor omului, degradarea mediului, impunitatea, lipsa de justiție și opresiunea ar contribui enorm la eradicarea organizațiilor teroriste și a activităților teroriste în Somalia; afirmă că subdezvoltarea și insecuritatea formează un cerc vicios; invită, prin urmare, actorii internaționali, inclusiv programele de dezvoltare ale UE, să se angajeze în reforma sectorului securității și în inițiative de consolidare a capacităților pentru a asigura coerența între politicile lor de securitate și dezvoltare în Somalia; solicită UE să continue să sprijine procesul de pace și reconciliere din Somalia prin Cadrul privind răspunderea reciprocă și Pactul de securitate;

3.  încurajează guvernul federal al Somaliei să își continue eforturile de consolidare a statului și a păcii în vederea dezvoltării unor instituții puternice, care să fie guvernate de principiile statului de drept și care să poată oferi servicii publice de bază, și în vederea asigurarea securității, a libertății de exprimare și a libertății de asociere; salută faptul că al-Shabaab nu a fost în măsură să împiedice procesul electoral 2016-2017; solicită guvernului federal din Somalia să asigure funcționarea unui sistem electoral bazat pe votul universal neponderat înainte de alegerile din 2020-2021; reamintește că stabilitatea și pacea de durată pot fi realizate numai prin incluziune socială, dezvoltare durabilă și bună guvernanță, pe baza principiilor democratice și a statului de drept;

4.  invită guvernul federal al Somaliei să își intensifice eforturile de consolidare a statului de drept în întreaga țară; consideră că impunitatea este o cauză majoră a ciclului recurent de violențe și a înrăutățirii situației drepturilor omului; solicită ca autoritățile somaleze să transfere în viitor cauzele civile aflate pe rolul instanțelor militare către instanțele civile; solicită președintelui somalez să comute fără întârziere sentințele de pedeapsă capitală, ca un prim pas în direcția introducerii unui moratoriu privind toate condamnările la moarte; consideră că numai statul de drept poate eradica impunitatea; invită guvernul și actorii internaționali să continue colaborarea în vederea creării unui sistem judiciar independent, a asigurării unor anchete independente și credibile ale crimelor comise împotriva jurnaliștilor somalezi, a eradicării corupției, precum și a înființării unor instituții responsabile, în special în sectorul securității; salută, în acest context, lansarea de către guvern, anul trecut, în cooperare cu ONU și cu UE, a unei programe de formare judiciară la nivel național;

5.  regretă încălcările libertății de exprimare în Somalia, de către actori statali și nestatali; este preocupat de abordarea autocratică afișată de prezenta administrație și de către unele administrații regionale, ce a dus la arestarea oponenților politici și a criticilor pașnici; consideră că orice intimidare, hărțuire, detenție sau ucidere a jurnaliștilor și activiștilor societății civile ca absolut inacceptabile; solicită ca autoritățile somaleze să înceteze a mai folosi NISA pentru a intimida jurnaliști independenți și oponenți politici; invită guvernul și UE, ca parte a activităților sale dedicate statului de drept în Somalia, să se asigure că NISA este reglementată de mecanisme eficiente de control; afirmă că libertatea de exprimare și de gândire este indispensabilă pentru dezvoltarea unei societăți democratice și puternice; solicită guvernului federal din Somalia să asigure că dreptul la libertatea de exprimare este respectat pe deplin; solicită guvernului somalez să modifice Codul penal, noua lege privind mass-media și alte dispoziții, pentru a le aduce în conformitate cu obligațiile internaționale ale Somaliei în ceea ce privește dreptul la libertatea de exprimare și a mass-mediei;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la anumite interese străine care complică și mai mult peisajul politic; constată, în ceea ce privește confruntarea mai largă dintre EAU și Arabia Saudită, pe de o parte, și Qatar, pe de altă parte, faptul că guvernul federal din Somalia, în încercarea sa de a rămâne neutru, a fost lipsit de plăți de sprijin bugetar efectuate periodic de către Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ceea slăbește capacitatea guvernului de a remunera forțele de securitate; îndeamnă Emiratele Arabe Unite să înceteze imediat toate actele de destabilizare în Somalia, cu respectarea suveranității și integrității teritoriale ale Somaliei;

7.  condamnă cu fermitate încălcările grave ale libertății de asociere și ale libertății de exprimare împotriva sindicatelor libere și independente din Somalia, în special represiunea de lungă durată a NUSOJ și a FESTU, și insistă asupra finalizării anchetelor în curs și asupra închiderii cauzei deschise de către Procurorul general împotriva dlui Omar Faruk Osman, secretar general al NUSOJ pentru organizarea, fără aprobarea Ministerului Informațiilor, a sărbătoririi Zilei internaționale a libertății presei;

8.  denunță represiunea de către autoritățile somaleze a sindicaliștilor; solicită statului somalez să pună capăt tuturor formelor de represiune împotriva sindicaliștilor; insistă ca guvernul să permită formarea de sindicate independente; este ferm convins că sindicatele sunt indispensabile pentru garantarea drepturilor lucrătorilor în Somalia; afirmă că sindicatele independente ar putea contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea situației de securitate în Somalia;

9.  îndeamnă guvernul federal al Somaliei să respecte și să susțină principiile internaționale ale statului de drept, și să accepte și să pună în aplicare pe deplin deciziile adoptate de OIM cu privire la cauza 3113;

10.  salută activitatea UNSOM în toate aspectele, inclusiv în monitorizarea drepturilor omului în Somalia, în mod special, precum și decizia Consiliului de Securitate al ONU de a prelungi mandatul acesteia până la 31 martie 2019; salută eforturile depuse de Uniunea Africană de a readuce un anumit grad de stabilitate în Somalia și de a organiza procesul politic de tranziție; solicită o mai bună monitorizare și consolidarea capacităților de către UE pentru a asigura tragerea la răspundere pentru abuzurile comise de AMISOM, în special având în vedere faptul că UE asigură cea mai mare parte a fondurilor care îi sunt alocate; solicită cu insistență AMISOM să-și îndeplinească în totalitate mandatul de a proteja populația civilă;

11.  deplânge recrutarea de copii-soldați în Somalia și o consideră o crimă de război odioasă; consideră că copiii sunt unul dintre cele mai vulnerabile grupuri în conflict; invită toate grupările armate să pună capăt acestei practici și să elibereze imediat toți copiii înrolați în prezent; solicită statului să-i trateze ca victime ale terorismului și nu ca făptași, și solicită UE să sprijine guvernul somalez în eforturile de reabilitare și reintegrare a acestora; solicită insistent autorităților somaleze să pună capăt detenției arbitrare a copiilor suspectați de a fi asociați în mod ilegal la activitățile al-Shabaab; îndeamnă toate părțile implicate din Somalia să respecte obiectivele Protocolului opțional la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, și încurajează guvernul federal al Somaliei să îl ratifice fără întârziere;

12.  salută desemnarea membrilor în nou-înființata Comisie națională independentă pentru drepturile omului din Somalia, și solicită guvernului somalez să numească Comisia fără întârziere; este profund îngrijorat de rapoartele privind încălcările drepturilor omului comise de forțele de securitate somaleze, inclusiv uciderile, arestările arbitrare, cazurile de tortură, violuri și răpiri; invită autoritățile să se asigure că toate încălcările sunt pe deplin investigate și că făptașii sunt aduși în fața justiției; invită guvernul și UE să consolideze expertiza tehnică a Departamentului pentru anchete penale al Somaliei, pentru a putea efectua anchete amănunțite și eficace, cu respectarea drepturilor; invită trupele străine și interne care intervin în lupta împotriva al-Shabaab să acționeze în conformitate cu dreptul internațional; solicită guvernului somalez să își îndeplinească angajamentele de a pune capăt evacuărilor forțate ale persoanelor strămutate în interiorul țării, inclusiv din capitala țării, Mogadishu;

13.  își exprimă aprecierea față de guvernul somalez pentru lansarea procesului de revizuire a constituției provizorii somaleze, în urma unei convenții constituționale naționale de trei zile în mai 2018, ce va conduce la finalizarea constituției permanente a Somaliei; solicită guvernului somalez să finalizeze Planul național de acțiune privind prevenirea și combaterea extremismului violent, ca parte a abordării cuprinzătoare a țării în materie de securitate, cu sprijinul AMISOM;

14.  condamnă ca crimă de război odioasă violențele sexuale și pe criterii de gen împotriva femeilor, bărbaților, băieților și fetelor, femeile și fetele fiind afectate în mod deosebit; solicită ca statul să își intensifice eforturile de a proteja grupurile vulnerabile din societate; salută, în acest context, lansarea de către guvern, anul trecut, în cooperare cu ONU și cu UE, a unei programe de formare judiciară la nivel național; își reiterează preocuparea primordială cu privire la drepturile femeilor; solicită autorităților competente să promoveze egalitatea de gen și emanciparea femeilor; condamnă scoaterea în afara legii a homosexualității în Somalia și incriminarea persoanelor LGBTI;

15.  deplânge situația umanitară dezastruoasă, care amenință viețile a milioane de somalezi; reamintește că numărul morților din timpul foametei din 2011 a fost exacerbat de situația de insecuritate și de acțiunile militanților extremiști aparținând al-Shabaab, care au interzis furnizarea de ajutor alimentar în zonele din sudul și centrul Somaliei pe care le controla această grupare în perioada respectivă; solicită UE, statelor membre și comunității internaționale să intensifice asistența acordată populației somaleze, să îmbunătățească condițiile de trai ale persoanelor cele mai vulnerabile și să abordeze consecințele strămutărilor, insecurității alimentare, epidemiilor și catastrofelor naturale; condamnă toate atacurile împotriva actorilor umanitari și a forțelor de menținere a păcii în Somalia; solicită ca ajutorul UE să fie aliniat cu principiile eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional, în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă aprobate recent (ODD);

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, Președintelui, prim-ministrului și Parlamentului Somaliei, Secretarului general al ONU, Consiliului de Securitate al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO C 204, 13.6.2018, p. 127.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0229.


Burundi
PDF 133kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la Burundi (2018/2785(RSP))
P8_TA(2018)0305RC-B8-0333/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Burundi, în special cele din 9 iulie 2015(1), 17 decembrie 2015(2), 19 ianuarie 2017(3) și 6 iulie 2017(4),

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit, în special articolul 96,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea,

–  având în vedere Rezoluțiile 2248 (2015) din 12 noiembrie 2015 și 2303 (2016) din 29 iulie 2016 ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Burundi,

–  având în vedere informarea orală din 27 iunie 2018 a Comisiei de anchetă a ONU, referitoare la Burundi, adresată Consiliului ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere primul raport al Secretarului General al ONU referitor la situația din Burundi, publicat la 23 februarie 2017, precum și declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind situația politică și violențele permanente din Burundi, care a lansat un apel categoric guvernului și tuturor părților implicate pentru a înceta imediat și a respinge aceste violențe,

–  având în vedere declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU din 13 martie 2017 cu privire la situația din Burundi și declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU din 5 aprilie 2018, care condamnă toate abuzurile și încălcările drepturilor omului din Burundi,

–  având în vedere raportul privind ancheta independentă a Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Burundi, publicat la 20 septembrie 2016,

–  având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 30 septembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Burundi,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha, încheiat la 28 august 2000,

–  având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Uniunii Africane din 13 iunie 2015,

–  având în vedere decizia cu privire la activitățile Consiliului pentru pace și securitate și starea de pace și securitate în Africa (Assembly/AU/Dec.598(XXVI), adoptată în cadrul celei de a 26-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat sau de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 30 și 31 ianuarie 2016 la Addis Abeba (Etiopia),

–  având în vedere deciziile și declarațiile Uniunii Africane (Assembly/AU/Dec.605-620(XXVII), adoptate în cadrul celei de a 27-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat și de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 17 și 18 iulie 2016 la Kigali (Ruanda),

–  având în vedere rezoluția Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor din 4 noiembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Burundi,

–  având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Comunității Africii de Est din 31 mai 2015,

–  având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea procedurii de consultare cu Republica Burundi în conformitate cu articolul 96 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015(6), precum și deciziile (PESC) 2015/1763 din 1 octombrie 2015(7) și (PESC) 2016/1745 din 29 septembrie 2016(8) ale Consiliului, privind măsuri restrictive luând în considerare situația din Burundi,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie, 18 mai, 22 iunie și 16 noiembrie 2015 și respectiv din 15 februarie 2016 referitoare la Burundi,

–  având în vedere declarațiile ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la din 28 mai 2015, 19 decembrie 2015, 21 octombrie 2016 și 27 octombrie 2017,

–  având în vedere declarația din 8 iunie 2018 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind situația din Burundi,

–  având în vedere declarația din 8 mai 2018 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind situația din Burundi înaintea referendumului constituțional,

–  având în vedere declarația din 6 ianuarie 2017 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind interzicerea Ligii Iteka în Burundi,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Burundi se confruntă cu o criză politică, a drepturilor omului și umanitară din aprilie 2015, când președintele Nkurunziza a anunțat că va candida pentru un al treilea mandat, contestat, anunț urmat de luni de tulburări soldate cu moarte a 593 de persoane, conform Curții Penale Internaționale (CPI) și, potrivit UNHCR, de atunci 413 000 de persoane au fugit din țară, iar 169 000 au fost strămutate intern; întrucât 3,6 de milioane de persoane din această țară au nevoie de asistență umanitară, în conformitate cu Oficiul ONU pentru Coordonarea afacerilor umanitare (OCHA);

B.  întrucât printre schimbările constituționale votate la referendum se numără extinderea puterii prezidențiale, reducerea puterii vicepreședintelui, numirea unui prim-ministru de către președintele, introducerea unei proceduri cu majoritate simplă pentru a aproba sau a modifica legislația în parlament, posibilitatea de a modifica cotele introduse prin Acordul de la Arusha și interdicția de a participa la guvernare pentru partidele politice cu mai puțin de 5 % din totalul voturilor, care periclitează Acordul de la Arusha;

C.  întrucât violența și intimidările îndreptate împotriva oponenților politici din întreaga țară s-a intensificat înainte de referendumul constituțional din 17 mai 2018, unii dintre aceștia dispărând forțat; întrucât referendumul constituțional permite, de asemenea, negocierea eliminării unor dispoziții ale Acordului de la Arusha, ceea ce poate diminua și mai mult incluziunea și poate atrage după sine consecințe grave pentru stabilitatea politică a Burundi; întrucât, în pofida modificării constituției, președintele Nkurunziza a anunțat că nu va candida la alegerile din 2020;

D.  întrucât, potrivit Amnesty International, în cursul campaniei electorale oficiale, au au fost semnalate numeroase arestări, bătăi și intimidări ale celor în favoarea lui „NU”; întrucât referendumul a avut loc într-un context de represiune continuă, determinând episcopii catolici din Burundi să declare că mulți cetățeni sunt atât de îngroziți încât nu îndrăznesc să spună ce cred de teama de represaliilor;

E.  întrucât, conform UNCI, violența politică, execuțiile extrajudiciare, arestările arbitrare, execuțiile extrajudiciare, bătăile, incitările la ură și diverse alte abuzuri continuă să afecteze populația; întrucât liga tinerilor din partidul politic aflat la putere, Imbonerakure, comite în continuare încălcări ale drepturilor omului și folosește diverse tactici de intimidare, cum ar fi blocarea străzilor și instalarea de puncte de control în unele provincii, extorsiuni de bani, hărțuirea trecătorilor și arestarea persoanelor suspectate de legături cu opoziția, dintre care multe au fost deținute, violate, bătute și torturate, și unele și-au pierdut viața în urma acestui tratament;

F.  întrucât, în perioada referendumului din 2018, organizațiile de apărare a drepturilor au semnalat cazuri de restrângere a spațiului civic și de degradare a spațiului media, atât la nivel național, cât și la nivel local; întrucât ONG-urile locale și apărătorii drepturilor omului sunt din ce în ce mai mult amenințați și vizați de către guvern din 2015, iar libertatea presei și condițiile în care lucrează jurnaliștii s-au deteriorat constant; întrucât media și jurnaliștii privați au avut mult de suferit în lupta cu guvernul, fiind arestați, executați sumar și făcuți dispăruți forțat sau uneori tratați de criminali și chiar de teroriști de către guvern;

G.  întrucât, potrivit organizației Reporteri fără Frontiere, Burundi se află pe locul 159 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei pe 2018;

H.  întrucât mulți activiști din domeniul drepturilor omului au fost condamnați la pedepse mari cu închisoarea, în special Germain Rukuki, care lucrează pentru a Asociația Juriștilor Catolici din Burundi, condamnat la 32 ani, sau sunt în detenție în așteptarea procesului, cum ar fi Nestor Nibitanga; întrucât au fost aprobate legi restrictive pentru a controla ONG-urile locale și internaționale; întrucât unele organizații au fost obligate să își suspende activitățile, iar altele să-și închidă permanent activitatea, precum liga ITEKA, FOCODE și ACAT; întrucât numeroși lideri și apărători ai drepturilor omului au fost exilați, iar cei care au rămas sunt supuși unor presiuni constante sau arestați; întrucât Emmanuel Nshimirimana, Aimé Constant Gatore și Marius Nizigama au fost condamnați la pedepse cu închisoarea între 10 și 32 ani, iar Nestor Nibitanga riscă o pedeapsă de 20 ani; întrucât jurnalistul Jean Bigirimana este dat dispărut de aproape doi ani, fiind una dintre numeroasele victime ale disparițiilor forțate;

I.  întrucât, în octombrie 2017, judecătorii CPI au autorizat procurorul CPI să deschidă o anchetă asupra suspiciunilor de infracțiuni penale, care se încadrează în jurisdicția Curții, săvârșite în Burundi sau de către resortisanți burundezi în afara țării în perioada 26 aprilie 2015 - 26 octombrie 2017; întrucât, cu efect de la 27 octombrie 2017, Burundi a devenit prima națiune care a părăsit CPI ca urmare a deciziei Curții, în aprilie 2016, de a deschide o anchetă preliminară cu privire la violențele, încălcările drepturilor omului și posibilele crime împotriva umanității din Burundi, în timp ce regimul continuă să ucidă în condiții de impunitate în țară;

J.  întrucât prezența trupelor de menținere a păcii în Burundi permite regimul președintelui Nkurunziza să oculteze realitatea problemelor interne și să prezinte Burundi ca factor de stabilizare în alte țări aflate în criză, într-un moment în care Burundi se confruntă cu o criză fără precedent, marcată de încălcări grave ale drepturilor omului; întrucât procedând astfel Burundi câștigă enorme sume de bani, care nu sunt redistribuite în beneficiul populației; întrucât nu vor fi posibile alegeri pașnice, libere, democratice și independente dacă nu este desființată miliția Imbonerakure;

K.  întrucât Burundi se află într-o situație de deteriorare socioeconomică continuă și pe penultimul loc în clasamentul PIB-ului pe cap de locuitor la nivel global; întrucât aproximativ 3,6 de milioane de burundezi (30 % din populație) au nevoie de asistență, iar 1,7 milioane sunt într-o situație de insecuritate alimentară; întrucât sărăcia este agravată de introducerea unei contribuții „voluntare” pentru alegerile din 2020, care sunt adesea colectate cu forța de Imbonerakure și se ridică la aproximativ 10 % sau mai mult din salariul lunar al unui funcționar public;

L.  întrucât, la cea de a 30-a reuniune la nivel înalt a Uniunii Africane și la cea de a 19-a reuniune la nivel înalt a Comunității Africii de Est, Uniunea Africană și Comunitatea Africii de Est și-au exprimat angajamentul pentru o soluționare pașnică a situației politice din Burundi, prin intermediul unui dialog incluziv, pe baza Acordului de la Arusha din 28 august 2000;

M.  întrucât mai mulți parteneri bilaterali și multilaterali și-au suspendat asistența financiară și tehnică pentru guvernul burundez din cauza situației din această țară; întrucât UE și-a suspendat sprijinul financiar direct acordat administrației din Burundi, inclusiv cel bugetar, dar își menține sprijinul pentru populație și asistența umanitară.

N.  întrucât UE și SUA au adoptat sancțiuni specifice individuale împotriva Burundi; întrucât, la 23 octombrie 2017, Consiliul a reînnoit măsurile restrictive ale UE împotriva Burundi, prelungindu-le până la 31 octombrie 2018; întrucât aceste măsuri constau în interdicția de a călători și înghețarea activelor anumitor persoane ale căror activități sunt considerate ca subminând democrația sau împiedicând găsirea unei soluții politice la criza din Burundi;

O.  întrucât Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat rezultatele evaluării periodice universale a Burundi, la 28 iunie 2018, în cadrul celei de a 38-a sesiuni; întrucât Burundi a acceptat 125 dintre cele 242 de recomandări din evaluare, respingându-le în special pe cele referitoare la luarea unor măsuri concrete pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului din această țară;

P.  întrucât Curtea Constituțională a confirmat rezultatele referendumului din 17 mai 2018 și a respins o petiție depusă de opoziție, în care aceasta acuza intimidări și abuzuri;

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la impunitatea endemică și încălcările drepturilor omului, printre care execuții extrajudiciare, torturi, dispariții forțate și detenții arbitrare; reamintește Burundi obligația sa, ca membră a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, de a relua cooperarea și de a coopera integral cu Comisia de anchetă a ONU pentru Burundi și cu echipa de trei experți ai ONU, precum și de a permite accesul în țară al Raportorului special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului;

2.  invită guvernul din Burundi să respecte în totalitate Acordul de la Arusha, ca instrument principal pentru pacea și stabilitatea țării; solicită guvernului din Burundi să își respecte obligațiile juridice internaționale privind drepturile omului și drepturile civile și să promoveze și să protejeze dreptul la libertatea de exprimare și de asociere, ambele consacrate în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Burundi este un stat parte;

3.  denunță din nou intimidările, represiunea, violențele și hărțuirile împotriva jurnaliștilor, susținătorilor opoziției și apărătorilor drepturilor omului; solicită autorităților burundeze să respecte statul de drept și drepturile fundamentale ale omului, printre care libertatea de exprimare și libertatea media, și să-i elibereze imediat și necondiționat pe Germain Rukuki, Nestor Nibitanga, Emmanuel Nshimirimana, Aimé Constant Gatore și Marius Nizigama, cinci apărători ai drepturilor omului care sunt deținuți pentru singurul motiv al activității lor în sprijinul drepturilor omului, dar care sunt acuzați de autorități de subminare a securității interne a statului; solicită autorităților burundeze să efectueze investigații cu privire la situația jurnalistului Jean Bigirimana;

4.  condamnă decizia Burundi de a se retrage din CPI; susține continuarea unei anchete preliminare de către CPI cu privire la crimele și actele extinse de represiune din Burundi; solicită UE să continue să insiste asupra tragerii la răspundere a vinovaților de crimele comise în Burundi; se așteaptă ca Burundi să reia și să își continue cooperarea cu CPI, având în vedere faptul că lupta împotriva impunității, urmărirea penală în toate cazurile de încălcare a drepturilor omului și stabilirea răspunderii sunt în continuare necesare pentru depășirea crizei și pentru o soluție pașnică de durată;

5.  salută informarea orală a Comisiei de anchetă a ONU pentru Burundi și activitatea sa vitală de colectare a dovezilor privind criza drepturilor omului din această țară;

6.  își subliniază îngrijorarea cu privire la situația umanitară: 169 000 de persoane sunt strămutate intern, 1,67 milioane au nevoie de asistență umanitară și peste 410 000 încearcă să se refugieze în țările vecine; salută eforturile țărilor de primire și invită guvernele din regiune să se asigure că reîntoarcerea refugiaților se face de bună voie, pe baza unor decizii în cunoștință de cauză și se realizează în condiții de siguranță și demnitate;

7.  regretă, cu toate acestea, progresul lent al dialogului interburundez condus de Comunitatea Est Africană și lipsa de implicare a guvernului Burundi în această privință; solicită părților, și în special autorităților burundeze, să se angajeze să reia de urgență acest dialog, care ar trebui organizat într-un cadru cu adevărat incluziv și fără precondiții;‑

8.  solicită o nouă abordare, coordonată între UA, UE, Comisia Economică pentru Africa a ONU (CEA) și ONU în ansamblu; regretă faptul că guvernul din Burundi nu ia în considerare rapoartele Secretarului General al ONU, rezoluțiile Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU de la Geneva, decizia UA din ianuarie 2018 și eforturile de mediere ale CEA; încurajează partenerii bilaterali și multilaterali și guvernul din Burundi să își continue dialogul pentru ca acesta din urmă să creeze condiții adecvate pentru reluarea asistenței; invită toți actorii burundezi să participe activ la acest proces; își reafirmă sprijinul pentru procesul de mediere, cu sprijinul UA și al Reprezentantului special al Secretarului General al ONU;

9.  salută asistența acordată de partenerii bilaterali și multilaterali pentru îmbunătățirea situației umanitare și invită comunitatea internațională să continue să ofere sprijin pentru a răspunde nevoilor umanitare din țară; încurajează Comisia să ofere un sprijin direct suplimentar pentru populație în 2018; subliniază că revenirea la modul clasic de cooperare necesită o revenire la statul de drept și democrație, inclusiv la lupta împotriva impunității și protecția cetățenilor din Burundi;

10.  își exprimă îngrijorarea pentru faptul că actuala criză politică se poate transforma într-un conflict etnic din cauza propagandei, a incitărilor la ură și violență, a catalogării oponenților, membrilor societății civile, jurnaliștilor și populației tutsi ca „dușmani ai regimului” care trebuie eliminați; solicită insistent tuturor părților din Burundi să evite comportamentele și limbajul care pot agrava violența, adânci criza sau afecta stabilitatea regională pe termen lung;

11.  rămâne profund preocupat de faptul că noua constituție, adoptată prin referendum la 17 mai 2018, ar putea conducă la eliminarea dispozițiilor negociate atent, stabilite în Acordul de la Arusha, care au contribuit la încetarea războiului civil din Burundi;

12.  își reafirmă susținerea pentru decizia UE, în urma consultărilor cu autoritățile din Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, de a suspenda ajutorul financiar direct acordat administrației burundeze și salută adoptarea de către UE a restricțiilor de călătorie și a măsurilor de înghețare a activelor împotriva celor care încearcă să submineze eforturile de pace și drepturilor omului;

13.  solicită oprirea oricăror plăți către trupele din Burundi și diferitele contingente din Burundi implicate în misiunile de menținere a păcii ale ONU și UA; ia act de anunțul făcut de președintele Nkurunziza că nu va candida pentru un nou mandat în 2020; invită comunitatea internațională să urmărească îndeaproape situația din Burundi, în pofida declarației președintelui Nkurunziza cu privire la alegerile din 2020;

14.  reamintește declarația categorică a VP/ÎR din 8 mai 2018 privind lansarea fazei pregătitoare finale pentru referendumul constituțional din 17 mai 2018; regretă inexistența unei abordări consensuale între diferitele grupuri politice și societale din Burundi, lipsa de informații publice oficiale cu privire la principalele elemente ale proiectului de constituție și controlul strict al jurnaliștilor și al media;

15.  reamintește guvernului din Burundi că, pentru organizarea unor alegeri incluzive, credibile și transparente în 2020, sunt necesare dreptul la libertatea de exprimare, accesul la informații și existența unui spațiu liber în care apărătorii drepturilor omului să se poată exprima fără teamă de represalii sau intimidări;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului Burundi, Consiliului de Miniștri ACP-UE, Comisiei, Consiliului, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, statelor membre și instituțiilor Uniunii Africane și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO C 265, 11.8.2017, p. 137.
(2) JO C 399, 24.11.2017, p. 190.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0004.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0310.
(5) JO L 73, 18.3.2016, p. 90.
(6) JO L 257, 2.10.2015, p. 1.
(7) JO L 257, 2.10.2015, p. 37.
(8) JO L 264, 30.9.2016, p. 29.


Lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Croația *
PDF 112kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Croația (06986/2018 – C8-0164/2018 – 2018/0806(CNS))
P8_TA(2018)0306A8-0225/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (06986/2018),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0164/2018),

–  având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(1), în special articolul 33,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0225/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.


Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) ***I
PDF 649kWORD 194k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399 și (UE) 2016/1624 (COM(2016)0731 – C8-0466/2016 – 2016/0357A(COD))
P8_TA(2018)0307A8-0322/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0731),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0466/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2017(1),

–  având în vedere decizia luată de Conferința președinților la 14 septembrie 2017 de a autoriza Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să împartă propunerea Comisiei susmenționată și să elaboreze două rapoarte legislative în temeiul acesteia,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 25 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru bugete (A8-0322/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, ▌(UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226

P8_TC1-COD(2016)0357A


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a) ▌,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Comunicarea Comisiei din 6 aprilie 2016 intitulată „Sisteme de informații mai puternice și mai inteligente în materie de frontiere și securitate” a subliniat necesitatea ca Uniunea să își consolideze și să își îmbunătățească sistemele informatice, arhitectura de date și schimbul de informații în domeniul gestionării frontierelor, al asigurării respectării legii și al combaterii terorismului. Comunicarea subliniază necesitatea de a îmbunătăți interoperabilitatea sistemelor de informații. Este important de menționat faptul că aceasta stabilește opțiuni posibile pentru valorificarea la maximum a avantajelor oferite de sistemele de informații existente și, dacă este necesar, pentru dezvoltarea unor sisteme de informații noi și complementare, menite să remedieze lacunele încă existente în materie de informații .

(2)  Comunicarea din 6 aprilie 2016 a identificat, în fapt, o serie de lacune în materie de informații. Printre acestea se numără și faptul că autoritățile de frontieră de la frontierele externe Schengen nu dețin informații privind călătorii exonerați de obligația de a deține viză la trecerea frontierelor externe (denumită în continuare „obligația de a deține viză”). Comunicarea din 6 aprilie 2016 a anunțat lansarea de către Comisie a unui studiu referitor la fezabilitatea instituirii unui Sistem European de Informații și de Autorizare privind Călătoriile (ETIAS). Studiul de fezabilitate a fost finalizat în noiembrie 2016. Sistemul ar determina eligibilitatea resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză înainte ca aceștia să se deplaseze în spațiul Schengen, precum și dacă o astfel de deplasare prezintă un risc în materie de securitate, , un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat.

(3)  Comunicarea din 14 septembrie 2016 intitulată „Creșterea nivelului de securitate într-o lume a mobilității: îmbunătățirea schimbului de informații în cadrul combaterii terorismului și consolidarea frontierelor externe” confirmă prioritatea acordată securizării frontierelor externe și prezintă inițiative concrete pentru a accelera și a extinde răspunsul Uniunii în continuarea eforturilor de consolidare a gestionării frontierelor externe.

(4)  Este necesar să se precizeze obiectivele ETIAS, să se definească arhitectura sa tehnică și organizațională, să se stabilească norme privind operarea și utilizarea datelor care trebuie introduse în sistem de către solicitant și norme privind eliberarea sau refuzarea autorizațiilor de călătorie, să se stabilească scopurile în care urmează a fi prelucrate datele, să se identifice autoritățile autorizate să aibă acces la date și să se asigure protecția datelor cu caracter personal.

(5)  ETIAS ar trebui să se aplice resortisanților țărilor terțe care sunt exonerați de obligația de a deține viză.

(6)  ETIAS ar trebui, de asemenea, să se aplice resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză care sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4) sau ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte și care nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului(5). În temeiul articolului 21 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Limitările și condițiile respective sunt prevăzute în Directiva 2004/38/CE.

(7)  Astfel cum a confirmat Curtea de Justiție(6), acești membri de familie au dreptul de a intra pe teritoriul statelor membre și de a obține o viză de intrare în acest scop. În consecință, membrii de familie exonerați de obligația de a deține viză ar trebui să aibă dreptul de a obține o autorizație de călătorie. Statele membre ar trebui să acorde acestor persoane toate facilitățile pentru a obține autorizația de călătorie necesară, care ar trebui eliberată gratuit.

(8)  Dreptul de a obține o autorizație de călătorie nu este necondiționat, întrucât poate fi refuzat membrilor de familie care reprezintă un risc pentru ordinea publică, securitatea publică sau sănătatea publică în temeiul Directivei 2004/38/CE. În acest context, membrilor de familie li se poate solicita să furnizeze datele lor cu caracter personal referitoare la identificarea și la statutul lor numai în măsura în care datele respective sunt relevante pentru evaluarea amenințării în materie de securitate pe care aceștia ar putea să o reprezinte. În mod similar, examinarea cererilor lor de autorizație de călătorie ar trebui să se facă exclusiv în raport cu preocupările legate de securitate, și nu cu cele legate de riscurile în materie de migrație.

(9)  ETIAS ar trebui să asigure o autorizație de călătorie pentru resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză ▌, care să permită să se evalueze dacă prezența lor pe teritoriul statelor membre nu constituie sau nu va constitui un risc în materie de securitate, un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat. Prin urmare, o autorizație de călătorie ar trebui să reprezinte o decizie care să ateste că nu există indicii concrete sau motive întemeiate pentru a considera că prezența unei persoane pe teritoriul statelor membre constituie un astfel de risc. Ca atare, o autorizație de călătorie este, prin natura sa, diferită de o viză; aceasta nu va necesita mai multe informații, nici nu impune solicitanților sarcini mai grele decât o viză. Deținerea unei autorizații de călătorie valabile ar trebui să constituie o nouă condiție de intrare pe teritoriul statelor membre. Simpla deținere a unei autorizații de călătorie nu ar trebui, totuși, să confere în mod automat dreptul de intrare.

(10)  ETIAS ar trebui să contribuie la un nivel ridicat de securitate, la prevenirea imigrației ilegale și la protecția sănătății publice prin furnizarea unei evaluări a vizitatorilor înainte de sosirea acestora în punctele de trecere a frontierei externe.

(11)  ETIAS ar trebui să contribuie la facilitarea verificărilor la frontiere efectuate de polițiștii de frontieră la punctele de trecere a frontierei externe. De asemenea, ar trebui să se asigure o evaluare coordonată și armonizată a resortisanților țărilor terțe supuși obligației de a deține o autorizație de călătorie care intenționează să călătorească în statele membre. Mai mult, sistemul ar trebui să permită o mai bună informare a solicitanților cu privire la eligibilitatea lor pentru a călători în statele membre. În plus, ETIAS ar trebui să contribuie la facilitarea verificărilor la frontiere prin reducerea numărului de cazuri de refuz al intrării la frontiera externă și prin punerea la dispoziția polițiștilor de frontieră a anumitor informații suplimentare privind atenționările.

(12)  ETIAS ar trebui, de asemenea, să sprijine obiectivele Sistemului de informații Schengen (SIS) referitoare la alertele privind resortisanții țărilor terțe cărora li s-a refuzat intrarea și șederea, privind persoanele căutate în vederea arestării, predării sau extrădării, privind persoanele dispărute, privind persoanele căutate în vederea participării la o procedură judiciară și privind persoanele supuse unor controale discrete sau al unor controale specifice. În acest scop, ETIAS ar trebui să compare datele relevante din dosarele de cerere cu alertele relevante din SIS. În cazul în care comparația dezvăluie o corespondență între datele cu caracter personal din dosarul de cerere și alertele privind resortisanții țărilor terțe cărora li s-a refuzat intrarea și șederea sau privind persoane căutate în vederea arestării, predării sau extrădării, dosarul de cerere ar trebui să fie prelucrat manual de către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil. Evaluarea efectuată de unitatea națională a ETIAS ar trebui să conducă la decizia de a elibera sau nu autorizația de călătorie. În cazul în care comparația dezvăluie o corespondență între datele cu caracter personal din dosarul de cerere și alertele privind persoane dispărute, persoane căutate în vederea participării la o procedură judiciară și persoane supuse unor controale discrete sau al unor controale specifice, aceste informații ar trebui transmise biroului SIRENE și ar trebui tratate în conformitate cu legislația relevantă privind SIS.

(13)  Condițiile de eliberare a unei autorizații de călătorie ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele specifice asociate diferitelor tipuri de alerte înregistrate în SIS. În special, faptul că solicitanții ar figura într-o alertă privind persoane căutate în vederea arestării, predării sau extrădării sau într-o alertă privind persoane supuse unor controale discrete sau unor controale specifice nu ar trebui să îi împiedice să primească o autorizație de călătorie în vederea luării măsurilor corespunzătoare de către statele membre în conformitate cu Decizia 2007/533/JAI a Consiliului(7).

(14)  ETIAS ar trebui să fie format dintr-un sistem de informații la scară largă – sistemul de informații al ETIAS, ▌unitatea centrală a ETIAS și ▌unitățile naționale ale ETIAS.

(15)  Unitatea centrală a ETIAS ar trebui să facă parte din Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Unitatea centrală a ETIAS ar trebui să fie responsabilă cu verificarea ▌, în cazul în care procesul automat de prelucrare a cererilor a semnalat un răspuns pozitiv, dacă datele cu caracter personal ale solicitantului corespund datelor cu caracter personal ale persoanei care a generat acel răspuns pozitiv. În cazul în care se confirmă un răspuns pozitiv sau în cazul în care persistă îndoieli, Unitatea centrală a ETIAS ar trebui să inițieze prelucrarea manuală a cererii. Aceasta ar trebui să asigure faptul că datele pe care le introduce în dosarele de cerere sunt la zi, și să definească, să estimeze, să pună în aplicare, să evalueze ex-post, să revizuiască și să elimine indicatorii de risc specifici, cu asigurarea faptului că verificările efectuate și rezultatele acestora sunt înregistrate în dosarele de cerere. De asemenea, aceasta ar trebui să efectueze audituri periodice privind prelucrarea cererilor și privind punerea în aplicare a regulilor de verificare ETIAS, inclusiv prin evaluarea periodică a impactului acestora asupra drepturilor fundamentale, în special în ceea ce privește protecția vieții private și a datelor cu caracter personal. Aceasta ar trebui, în plus, să răspundă de îndeplinirea anumitor sarcini de sprijin, cum ar fi asigurarea trimiterii notificărilor necesare și furnizarea de informații și asistență. Aceasta ar trebui să funcționeze 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână.

(16)  Fiecare stat membru ar trebui să instituie o unitate națională a ETIAS, responsabilă de examinarea cererilor și de luarea unei decizii cu privire la eliberarea, refuzarea, anularea sau revocarea autorizațiilor de călătorie. Unitățile naționale ale ETIAS ar trebui să coopereze între ele și cu Agenția Uniunii Europene pentru cooperare în materie de aplicare a legii (Europol) în scopul evaluării cererilor. Unitățile naționale ale ETIAS ar trebui să dispună de resursele adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile în conformitate cu termenele stabilite în prezentul regulament. În vederea facilitării procesului decizional și a schimbului de informații între statele membre, și a reducerii costurilor de traducere și a timpului de răspuns, este de preferat ca toate unitățile naționale ale ETIAS să comunice într-o singură limbă.

(17)  Pentru a-și îndeplini obiectivele, ETIAS ar trebui să pună la dispoziție un formular de cerere online pe care solicitantul ar trebui să îl completeze cu declarații referitoare la identitatea sa, documentul de călătorie, informații privind rezidența, datele de contact, nivelul de educație și grupa de meserii, calitatea de membru de familie al unor cetățeni ai Uniunii sau al unor resortisanți ai unor țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație și care nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002, detaliile persoanei care răspunde de solicitant în cazul în care acesta este minor, precum și răspunsuri la o serie de întrebări generale ▌. ▌

(18)  ETIAS ar trebui să accepte cererile introduse în numele solicitantului pentru călătorii care nu sunt în măsură să creeze o cerere, indiferent de motiv. În astfel de cazuri, cererea ar trebui să fie transmisă de către un terț care este autorizată de călător, sau care răspunde din punct de vedere juridic de acesta, cu condiția ca identitatea persoanei respective să fie inclusă în formularul de cerere. Ar trebui să fie posibil pentru călători să autorizeze intermediarii comerciali să creeze și să transmită o cerere în numele lor. Unitatea centrală a ETIAS ar trebui să acționeze în mod corespunzător în legătură cu orice raportare privind abuzurile comise de intermediarii comerciali.

(19)  Pentru a verifica admisibilitatea cererilor de autorizație de călătorie, ar trebui stabiliți parametri pentru asigurarea faptului că cererea este completă și că datele transmise sunt conforme. De exemplu, verificarea ar trebui să împiedice utilizarea documentelor de călătorie care vor expira în mai puțin de trei luni, care au expirat sau care au fost eliberate cu în urmă cu mai mult de 10 ani . Verificarea ar trebui să aibă loc înainte ca solicitantul să fie invitat să plătească taxa.

(20)  Pentru a finaliza cererea, ▌solicitanții ▌ar trebui să aibă obligația de a plăti o taxă de autorizație de călătorie. Plata ar trebui să fie gestionată de o bancă sau de un intermediar financiar. Datele necesare pentru efectuarea plății electronice ar trebui să fie furnizate doar băncii sau intermediarului financiar care operează tranzacția financiară, și să nu facă parte din datele stocate în ETIAS.

(21)  Majoritatea autorizațiilor de călătorie ar trebui să fie eliberate în câteva minute, însă pentru unele ar putea fi nevoie de mai mult, în special în cazuri excepționale. În astfel de cazuri excepționale, ar putea fi necesar să se solicite informații sau documente suplimentare solicitantului, să se prelucreze acele informații sau documente suplimentare și în urma analizării informațiilor sau documentelor furnizate de solicitant, acesta să fie invitat la un interviu. Interviurile ar trebui realizate numai în situații excepționale, în ultimă instanță și când persistă îndoieli serioase cu privire la informațiile sau documentele furnizate de solicitant. Caracterul excepțional al interviurilor ar trebui să însemne că mai puțin de 0,1 % dintre solicitanți să fie invitați la un interviu. Numărul de solicitanți invitați să susțină un interviu ar trebui să facă obiectul unei analize periodice de către Comisie.

(22)  Datele cu caracter personal furnizate de solicitant ar trebui să fie prelucrate de ETIAS exclusiv ▌pentru a evalua dacă ▌intrarea solicitantului în Uniune ar putea constitui un risc de securitate, de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat în Uniune.

(23)  Evaluarea acestor riscuri nu poate fi efectuată fără prelucrarea datelor cu caracter personal care urmează să fie furnizate într-o cerere de autorizație de călătorie. Datele cu caracter personal din cereri ar trebui comparate cu datele existente într-o fișă, într-un dosar sau într-o alertă înregistrată într-un sistem de informații UE sau într-o bază de date UE [Sistemul central al ETIAS, SIS, Sistemul de informații privind vizele (VIS), Sistemul de intrare/ieșire (EES) sau Eurodac], în datele Europol sau în bazele de date ale Interpol [baza de date Interpol privind documentele de călătorie furate și pierdute (SLTD) ▌ sau baza de date Interpol privind documentele de călătorie asociate unor notificări (TDAWN)]. Datele cu caracter personal din cereri ar trebui de asemenea comparate cu lista de supraveghere din ETIAS sau cu indicatori de risc specifici. Categoriile de date cu caracter personal care ar trebui utilizate în scopul comparării ar trebui să se limiteze la categoriile de date existente în respectivele sisteme de informații UE care au fost consultate, în datele Europol și bazele de date ale Interpol, în lista de supraveghere din ETIAS sau în indicatorii de risc specifici.

(24)  Comparația ar trebui să se efectueze prin mijloace automate. Ori de câte ori această comparație indică faptul că există o corespondență (un „răspuns pozitiv”) între oricare dintre datele cu caracter personal din cerere și indicatorii de risc specifici sau o combinație a acestora și datele cu caracter personal dintr-o fișă, un dosar sau o alertă din sistemele de informații menționate mai sus, sau din lista de supraveghere din ETIAS , cererea ar trebui să fie prelucrată manual de ▌unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ▌. Evaluarea efectuată de unitatea națională a ETIAS ar trebui să conducă la decizia de a elibera sau nu autorizația de călătorie.

(25)  Se preconizează că marea majoritate a cererilor vor obține un răspuns pozitiv prin mijloace automate. Refuzul, anularea sau revocarea unei autorizații de călătorie nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe prelucrarea automată a datelor cu caracter personal conținute în cereri. Din acest motiv, cererile care au generat un răspuns pozitiv ar trebui să fie prelucrate manual de ▌ o unitate națională a ETIAS.

(26)  Solicitanții cărora li s-a refuzat autorizația de călătorie ar trebui să aibă dreptul la exercitarea unei căi de atac. Căile de atac ar trebui exercitate în statul membru care a luat decizia cu privire la cerere și în conformitate cu dreptul intern al respectivului stat membru.

(27)  Pentru a analiza un dosar de cerere, ar trebui să se utilizeze reguli de verificare ale ETIAS care să permită efectuarea unei comparații între datele înregistrate în acesta ▌și indicatori de risc specifici care corespund unui risc identificat anterior în materie de securitate sau de imigrație ilegală sau unor riscuri epidemice ridicate. Criteriile utilizate pentru definirea indicatorilor de risc specifici nu ar trebui să se bazeze în niciun caz numai pe sexul sau vârsta unei persoane. De asemenea, nu ar trebui să se bazeze în niciun caz pe informații privind culoarea, rasa, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența religioasă sau convingerile filozofice, apartenența la un sindicat, apartenența la o minoritate națională, situația materială, statutul la naștere, handicapul sau orientarea sexuală a unei persoane. Indicatorii de risc specifici ar trebui să fie definiți, stabiliți, evaluați ex-ante, implementați, evaluați ex-post, modificați sau eliminați de către unitatea centrală ETIAS după consultarea comitetului de verificare al ETIAS, alcătuit din reprezentanți ai unităților naționale ale ETIAS și ai agențiilor implicate. Pentru a contribui la asigurarea respectării drepturilor fundamentale în punerea în aplicare a regulilor de verificare ale ETIAS și a indicatorilor de risc specifici, ar trebui instituit un Comitet de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale. Secretariatul reuniunilor sale ar trebui să fie asigurat de ofițerul pentru drepturile fundamentale al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.

(28)  Ar trebui să se stabilească o listă de supraveghere în ETIAS pentru identificarea conexiunilor dintre datele dintr-un ▌dosar de cerere și informațiile referitoare la persoane care sunt suspectate că au comis sau au participat la o infracțiune de terorism sau la o altă infracțiune gravă ori cu privire la care există indicii concrete sau motive întemeiate, bazate pe o evaluare generală a persoanei, care justifică prezumția că vor comite o infracțiune de terorism sau alte infracțiuni grave. Lista de supraveghere din ETIAS ar trebui să fie parte a sistemului central ETIAS. Datele ar trebui introduse în lista de supraveghere din ETIAS de către Europol ▌, fără a aduce atingere dispozițiilor relevante privind cooperarea internațională din Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului(8) și de către statele membre. Înainte de introducerea datelor în lista de supraveghere din ETIAS, ar trebui să se stabilească dacă datele sunt adecvate, exacte și suficient de importante pentru a fi incluse în lista respectivă și dacă introducerea acestora nu ar urma să ducă la un număr disproporționat de cereri prelucrate manual. Datele ar trebui să fie reexaminate și verificate periodic pentru a asigura exactitatea continuă a acestora .

(29)  Apariția continuă a unor noi forme de amenințări la adresa securității, noi modele de imigrație ilegală și riscuri epidemice ridicate impune răspunsuri eficace utilizând mijloace moderne. Întrucât aceste mijloace implică deseori prelucrarea unui volum important de date cu caracter personal, ar trebui să se introducă garanții corespunzătoare pentru ca atingerea adusă dreptului la protecția vieții private și dreptului la protecția datelor cu caracter personal să rămână limitată la ceea ce este necesar într-o societate democratică.

(30)  Prin urmare, datele cu caracter personal din ETIAS ar trebui păstrate în condiții de siguranță . Accesul la acestea ar trebui limitat strict la personalul autorizat. Accesul nu ar trebui să fie utilizat în nicio circumstanță ▌ pentru a lua decizii întemeiate pe vreo formă de discriminare. Datele cu caracter personal stocate ar trebui păstrate în condiții de siguranță în echipamentele Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (eu-LISA) din Uniune.

(31)  Autorizațiile de călătorie eliberate ar trebui anulate sau revocate de îndată ce devine evident că nu au fost îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite condițiile de eliberare a acestora. În special, în cazul în care în SIS se introduce o nouă alertă care▌ raportează refuzul intrării și al șederii sau o alertă privind pierderea, furtul, deținerea fără drept sau anularea unui document de călătorie, SIS ar trebui să informeze ETIAS. ETIAS ar trebui să verifice dacă această nouă alertă corespunde unei autorizații de călătorie valabile. În cazul în care a fost emisă o nouă alertă privind refuzul intrării și al șederii, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ar trebui să revoce autorizația de călătorie. În cazul în care autorizația de călătorie este legată de un document de călătorie declarat pierdut, furat, deținut fără drept sau anulat în SIS sau declarat pierdut, furat sau anulat în SLTD, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ar trebui să prelucreze manual dosarul de cerere. Pe baza unei abordări similare, noile date introduse în lista de supraveghere din ETIAS ar trebui comparate cu dosarele de cerere stocate în ETIAS pentru a verifica dacă aceste noi date corespund unei autorizații de călătorie valabile. Într-un astfel de caz, unitatea națională a ETIAS din statul membru care a introdus noile date sau din statul membru al primei șederi preconizate în cazul unor date introduse de Europol ar trebui să evalueze răspunsul pozitiv și, dacă este necesar, să revoce autorizația de călătorie. Ar trebui de asemenea să fie posibilă revocarea unei autorizații de călătorie la cererea solicitantului.

(32)  Atunci când, în circumstanțe excepționale, un stat membru consideră necesar să permită unui resortisant al unei țări terțe să călătorească pe teritoriul său din motive umanitare, din motive de interes național sau în virtutea unor obligații internaționale, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a elibera o autorizație de călătorie valabile numai pentru un teritoriu și o perioadă limitate.

(33)  Înainte de îmbarcare, operatorii de transport aerian și maritim, și operatorii de transport internațional care transportă grupuri cu autocarul pe cale terestră ar trebui să aibă obligația de a verifica ▌ dacă respectivii călători dețin o autorizație de călătorie valabilă. Dosarul ETIAS în sine nu ar trebui să fie accesibil operatorilor de transport. Operatorii de transport ar trebui să aibă un acces securizat la sistemul de informații al ETIAS pentru a le permite consultarea acestuia utilizând datele din documentele de călătorie.

(34)  Specificațiile tehnice pentru accesarea sistemului de informații al ETIAS prin portalul pentru operatorii de transport, ar trebui să limiteze cât mai mult posibil impactul asupra călătoriei pasagerilor și asupra operatorilor de transport. În acest scop, ar trebui luată în considerare integrarea cu EES.

(35)  În vederea limitării impactului obligațiilor prevăzute în prezentul regulament asupra operatorilor de transport internațional care transportă grupuri cu autocarul pe cale terestră, ar trebui pusă la dispoziție soluții mobile ușor de utilizat.

(36)  În termen de doi ani de la începerea funcționării ETIAS, Comisia ar trebui să evalueze adecvarea, compatibilitatea și coerența dispozițiilor menționate la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune(9) în sensul dispozițiilor ETIAS privind transportul pe cale terestră cu autocarul. Ar trebui să fie luată în considerare evoluția recentă a transportului pe cale terestră cu autocarul. Ar trebui analizată necesitatea de a modifica dispozițiile referitoare la transportul pe cale terestră cu autocarul menționate la articolul 26 din Convenția respectivă sau în prezentul regulament.

(37)  Pentru a asigura respectarea condițiilor revizuite de intrare, polițiștii de frontieră ar trebui să verifice dacă călătorii dețin autorizații de călătorie valabile. Prin urmare, în cursul procesului obișnuit de control la frontieră, polițiștii de frontieră ar trebui să citească electronic datele din documentul de călătorie. Această operațiune ar trebui să genereze o interogare în diferite baze de date, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului(10) (Codul frontierelor Schengen), inclusiv o interogare în ETIAS care ar trebui să furnizeze starea actualizată a autorizației de călătorie. Dacă nu există o autorizație de călătorie valabilă, polițistul de frontieră ar trebui să refuze intrarea și să finalizeze procesul de control la frontieră în consecință. Dacă există o autorizație de călătorie valabilă, decizia de a autoriza sau de a refuza intrarea ar trebui luată de către polițistul de frontieră. Anumite date din dosarul ETIAS ▌ar trebui ▌să fie accesibile polițiștilor de frontieră pentru a-i sprijini în îndeplinirea sarcinilor care le revin.

(38)  În cazul în care unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil consideră că anumite aspecte ale cererii de autorizație de călătorie merită supuse unei examinări suplimentare din partea autorităților de frontieră, aceasta ar trebui să poată adăuga o atenționare la autorizația de călătorie pe care o eliberează, recomandând efectuarea de verificări în linia a doua în punctul de trecere a frontierei. De asemenea, ar trebui să fie posibilă adăugarea unei astfel de atenționări la solicitarea unui stat membru consultat. Dacă unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil consideră că un anumit răspuns pozitiv generat în cursul prelucrării cererii constituie un răspuns fals pozitiv sau dacă prelucrarea manuală arată că nu există niciun motiv pentru refuzul unei autorizații de călătorie, aceasta ar trebui să poată adăuga o atenționare la autorizația de călătorie pe care o eliberează, pentru a facilita verificările la frontiere prin transmiterea către autoritățile de frontieră a informațiilor referitoare la verificările care au fost efectuate și pentru a limita consecințele negative ale răspunsurilor fals pozitive asupra călătorilor. Instrucțiunile operaționale pentru autoritățile de frontieră pentru gestionarea autorizațiilor de călătorie ar trebui să fie furnizate într-un ghid practic.

(39)  Având în vedere că deținerea unei autorizații de călătorie valabile reprezintă o condiție de intrare și de ședere pentru anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe, autoritățile responsabile în domeniul imigrației din statele membre ar trebui să fie în măsură să consulte sistemul central al ETIAS atunci când s-a efectuat anterior o căutare în EES și această căutare indică faptul că EES nu conține o fișă de intrare corespunzătoare prezenței unui resortisant al unei țări terțe pe teritoriul statelor membre. Autoritățile responsabile în domeniul imigrației din statele membre ar trebui să aibă acces la anumite informații stocate în sistemul central al ETIAS, în special în scopul returnărilor.

(40)  În combaterea infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave și dată fiind globalizarea rețelelor infracționale, este imperativ ca autoritățile desemnate responsabile cu prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave (denumite în continuare „autoritățile desemnate”) să aibă informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace. Accesul la datele din VIS în aceste scopuri şi-a dovedit deja eficiența prin faptul că a permis anchetatorilor să realizeze progrese substanțiale în cazuri legate de trafic de persoane, terorism sau trafic de droguri. VIS nu conține date referitoare la resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză.

(41)  Accesul la informațiile din ETIAS este necesar pentru prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism, astfel cum sunt menționate în Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului(11), sau a altor infracțiuni grave, astfel cum sunt menționate în Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului(12). În cadrul unei anchete specifice și pentru a obține probe și informații referitoare la o persoană suspectată de a fi comis o infracțiune gravă sau la o victimă a unei infracțiuni grave, autoritățile desemnate pot avea nevoie să acceseze datele generate de ETIAS. Datele stocate în ETIAS pot fi, de asemenea, necesare pentru a-l identifica pe autorul unei infracțiuni de terorism sau al altor infracțiuni grave, în special atunci când sunt necesare măsuri urgente. Accesul la ETIAS în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave reprezintă o atingere adusă drepturilor fundamentale de respectare a vieții private și de protecție a datelor cu caracter personal ale persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate în ETIAS. Prin urmare, datele din ETIAS ar trebui păstrate și puse la dispoziția autorităților desemnate ale statelor membre și la dispoziția Europol numai în condițiile stricte stabilite în prezentul regulament. Acest lucru va asigura faptul că prelucrarea datelor stocate în ETIAS este limitată la ceea ce este strict necesar în vederea prevenirii, depistării și investigării infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave, în conformitate cu cerințele stabilite în jurisprudența Curții, în special în cauza Digital Rights Ireland(13).

(42)  În special, accesul la datele stocate în ETIAS în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave ar trebui acordat doar în urma unei cereri motivate din partea unității operative a autorității desemnate, care explică necesitatea acestuia. ▌În cazuri de urgență, care implică necesitatea prevenirii unui pericol iminent pentru viața unei persoane asociate unei infracțiuni de terorism sau unei alte infracțiuni grave, verificarea îndeplinirii condițiilor ar trebui să fie efectuată după acordarea accesului la aceste date autorităților competente desemnate. Această verificare ex post ar trebui efectuată fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult șapte zile lucrătoare de la prelucrarea solicitării.

(43)  Prin urmare, este necesar să se desemneze autoritățile ▌ statelor membre care sunt autorizate să solicite acest acces în scopuri specifice pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave.

(44)  ▌Punctul sau punctele centrale de acces ar trebui să acționeze independent de autoritățile desemnate și ar trebui să verifice dacă în cazul respectiv sunt îndeplinite condițiile pentru a solicita accesul la sistemul central al ETIAS.

(45)  Europol este punctul central pentru schimbul de informații la nivelul Uniunii. Acesta joacă un rol-cheie în cooperarea dintre autoritățile statelor membre responsabile de investigațiile transfrontaliere prin sprijinirea activităților de prevenire, analiză și investigare a infracțiunilor la nivelul Uniunii. În consecință, Europol ar trebui, de asemenea, să aibă acces la sistemul central al ETIAS în cadrul sarcinilor sale și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794, în cazuri specifice în care este necesar ca Europol să sprijine și să consolideze acțiunile statelor membre în materie de prevenire, depistare sau investigare a infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave.

(46)  Pentru a exclude efectuarea unor căutări sistematice, prelucrarea datelor stocate în sistemul central al ETIAS ar trebui efectuată numai în cazuri specifice și numai atunci când este necesar în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave. Autoritățile desemnate și Europol ar trebui să solicite acces la ETIAS numai atunci când au motive întemeiate să creadă că acest acces va furniza informații care le vor ▌ajuta în prevenirea, depistarea sau investigarea unei infracțiuni de terorism ori a unei alte infracțiuni grave. ▌

(47)  Datele cu caracter personal înregistrate în ETIAS nu ar trebui păstrate mai mult decât este necesar pentru scopurile pentru care sunt prelucrate. Pentru ca ETIAS să funcționeze, este necesar să se păstreze datele referitoare la solicitanți pe perioada de valabilitate a autorizației de călătorie. După ce perioada de valabilitate a expirat, datele ar trebui păstrate numai cu acordul explicit al solicitantului și numai în scopul facilitării unei noi cereri ETIAS. O decizie de a refuza, a anula sau a revoca o autorizație de călătorie ar putea indica faptul că solicitantul prezintă un ▌risc în materie de securitate, un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat. În consecință, în cazul în care s-a emis o astfel de decizie, ▌datele ar trebui păstrate timp de cinci ani de la data deciziei respective, pentru ca ETIAS să fie în măsură să țină seama în mod exact de riscul mai ridicat pe care îl poate prezenta solicitantul în cauză. În cazul în care datele care conduc la această decizie sunt șterse mai devreme, dosarul de cerere ar trebui să fie șters în termen de șapte zile. După expirarea acestei perioade, datele cu caracter personal ar trebui șterse.

(48)  Datele cu caracter personal stocate în sistemul central al ETIAS nu ar trebui puse la dispoziția niciunei țări terțe, organizații internaționale sau entități private. Totuși, ca excepție de la această regulă, ar trebui să fie posibil să se transfere astfel de date cu caracter personal către o țară terță în cazul în care transferul este supus unor condiții stricte și este necesar în cazuri individuale în scopul returnării. În absența unei decizii privind caracterul adecvat adoptate prin intermediul unui act de punere în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(14) sau a unor garanții adecvate la care sunt supuse transferurile în temeiul respectivului regulament, ar trebui să fie posibil ca datele stocate în ETIAS să fie transferate, în mod excepțional, în scopul returnării, către o țară terță, numai atunci când transferul este necesar din motive importante de interes public, astfel cum sunt menționate în respectivul regulament.

(49)  Ar trebui de asemenea să fie posibil ca datele cu caracter personal obținute de statele membre în temeiul prezentului regulament să fie transferate către o țară terță într-un caz excepțional de urgență, atunci când există un pericol iminent asociat cu o infracțiune de terorism sau atunci când există un pericol iminent pentru viața unei persoane asociat cu o infracțiune gravă. Un pericol iminent pentru viața unei persoane ar trebui înțeles ca însemnând și un pericol care rezultă din comiterea unei infracțiuni grave împotriva persoanei respective, cum ar fi vătămarea corporală gravă, traficul ilicit de organe și țesuturi umane, răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici, exploatarea sexuală a copiilor, precum și pornografia infantilă și violul.

(50)  Pentru a asigura sensibilizarea publicului în ceea ce privește ETIAS, în special în rândul resortisanților țărilor terțe supuși obligației de a deține o autorizație de călătorie, informațiile privind ETIAS, inclusiv legislația relevantă a Uniunii, și procedura privind cererea de autorizație de călătorie ar trebui să fie puse la dispoziția publicului larg prin intermediul unui site web public și al unei aplicații pentru dispozitive mobile care să fie utilizate pentru introducerea cererii în ETIAS. Aceste informații ar trebui să fie difuzate, de asemenea, prin intermediul unei broșuri comune și prin oricare alte mijloace corespunzătoare. În plus, solicitanții unei autorizații de călătorie ar trebui să primească o notificare prin e-mail cu informații referitoare la cererea lor. Această notificare prin e-mail ar trebui să includă linkuri către legislația Uniunii și legislațiile naționale aplicabile.

(51)  Ar trebui stabilite norme precise privind responsabilitățile eu-LISA în materie de proiectare, dezvoltare și gestionare tehnică a sistemului de informații al ETIAS. De asemenea, ar trebui stabilite norme privind responsabilitățile Agenției Europene ▌ pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, responsabilitățile statelor membre și responsabilitățile Europol privind ETIAS. eu-LISA ar trebui să acorde o atenție deosebită riscului de majorare a costurilor și să asigure o supraveghere suficientă a contractanților.

(52)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(15) se aplică activităților eu-LISA și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă atunci când îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentului regulament.

(53)  Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în temeiul prezentului regulament▌.

(54)  În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre în scopul evaluării cererilor este efectuată de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave, se aplică Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului(16).

(55)  Directiva (UE) 2016/680 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către▌ autoritățile desemnate ale statelor membre în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave în temeiul prezentului regulament ▌.

(56)  Autoritățile de supraveghere independente instituite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre, iar Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor instituită prin Regulamentul (CE) nr. 45/2001, ar trebui să monitorizeze activitățile instituțiilor și organelor Uniunii în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze în ceea ce privește monitorizarea ETIAS.

(57)  Ar trebui să se stabilească norme stricte în materie de acces la sistemul central al ETIAS și garanțiile necesare. Este necesar, de asemenea, să se prevadă dreptul persoanelor fizice la accesarea, rectificarea, restricționarea, completarea și ștergerea datelor cu caracter personal și la acțiuni reparatorii în legătură cu datele personale, în special dreptul la exercitarea unei căi de atac judiciare, precum și supravegherea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal de către autorități publice independente.

(58)  Pentru a evalua riscurile în materie de securitate sau de imigrație ilegală sau riscul epidemic ridicat care ar putea fi prezentate de un călător, ar trebui să se stabilească interoperabilitatea dintre sistemul de informații al ETIAS și alte sisteme de informații ale Uniunii. Interoperabilitatea ar trebui să se instituie în deplină conformitate cu acquis-ul Uniunii referitor la drepturile fundamentale. În cazul în care la nivelul Uniunii se instituie un sistem centralizat de identificare a statelor membre care dețin informații privind condamnări referitoare la resortisanți ai țărilor terțe și apatrizi, ETIAS ar trebui să poată efectua interogări în acesta.

(59)  Prezentul regulament ar trebui să conțină dispoziții clare privind răspunderea și dreptul la despăgubiri în cazul prelucrării ilegale a datelor cu caracter personal sau în cazul oricărui alt act incompatibil cu prezentul regulament. Aceste dispoziții ar trebui să nu aducă atingere dreptului la despăgubiri ori răspunderii operatorului sau a persoanei împuternicite de operator în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, Directiva (UE) 2016/680 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001. eu-LISA ar trebui să răspundă pentru orice prejudiciu cauzat în calitate de operator de date în cazul în care nu a respectat obligațiile ce îi revin în mod specific în temeiul prezentului regulament sau în cazul în care a acționat în afara sau în contradicție cu instrucțiunile legale ale statului membru care este operatorul.

(60)  Monitorizarea eficace a aplicării prezentului regulament necesită efectuarea unei evaluări periodice. Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile pentru încălcarea ▌ prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt aplicate.

(61)  În vederea instituirii măsurilor tehnice necesare pentru aplicarea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește:

   definirea cerințelor aplicabile serviciului de cont securizat;
   întocmirea listei prestabilite de grupe de meserii folosite în formularul de cerere ;
   precizarea conținutului și a formatului ▌întrebărilor referitoare la condamnări pentru infracțiuni, șederi în zone de război sau de conflict și decizii de părăsire a teritoriului sau decizii de returnare, care pot fi puse unei persoane care solicită o autorizație de călătorie;
   precizarea conținutului și a formatului ▌întrebărilor suplimentare ▌puse solicitanților care răspund afirmativ la una dintre întrebările referitoare la condamnări pentru infracțiuni, șederi în zone de război sau de conflict și decizii de părăsire a teritoriului sau decizii de returnare și a prevedea o listă prestabilită de răspunsuri ;

   stabilirea metodelor și a procesului de plată pentru colectarea taxei aferente autorizației de călătorie și a oricăror modificări ale cuantumului acestei taxe pentru a reflecta orice majorare a costurilor ETIAS;
   stabilirea conținutului și a formatului unei liste prestabilite de opțiuni pentru solicitanții cărora li se cere să prezinte informații sau documente suplimentare;
   definirea în detaliu a instrumentului de verificare;
   definirea în detaliu a riscurilor în materie de securitate, de imigrație ilegală sau riscuri epidemice ridicate care trebuie utilizate pentru stabilirea indicatorilor de risc specifici;
   definirea tipului de informații suplimentare referitoare la atenționări care pot fi adăugate în dosarul de cerere ETIAS, formatele lor, limba și motivele atenționărilor;
   stabilirea garanțiilor corespunzătoare prin instituirea de norme și proceduri pentru evitarea conflictelor cu alertele din alte sisteme de informații și a defini condițiile, criteriile și durata atenționării;
   definirea în detaliu a instrumentului care va fi utilizat de către solicitanți pentru a-și da și a-și retrage consimțământul;
   prelungirea duratei perioadei de tranziție ▌în care nu este necesară o autorizație de călătorie și durata perioadei de grație în timpul căreia polițiștii de frontieră permit în mod excepțional intrarea unor resortisanți ai unor țări terțe care solicită o autorizație de călătorie dar nu o dețin , sub rezerva anumitor condiții;

   definirea sprijinului financiar pentru statele membre pentru cheltuielile suportate pentru a personaliza și automatiza verificările la frontiere la momentul punerii în aplicare a ETIAS.

(62)  Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(17). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(63)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru adoptarea unor norme detaliate privind:

   un formular care să permită raportarea abuzurilor comise de intermediarii comerciali autorizați de solicitanți să transmită cererea în numele lor,
   condițiile de funcționare a site-ului web public și a aplicației pentru dispozitive mobile și privind normele detaliate în materie de protecție a datelor și de securitate aplicabile site-ului web public și aplicației pentru dispozitive mobile, ▌
   cerințele care se aplică formatului datelor cu caracter personal care urmează să fie incluse în formularul de cerere, și parametrii și verificările care trebuie puse în aplicare pentru a asigura caracterul complet al cererii și coerența acestor date;
   cerințele, testarea și funcționarea mijloacelor de comunicare audio și video cu ajutorul cărora se realizează interviurile cu solicitanții și normele detailate privind protecția datelor, securitatea și confidențialitatea aplicabile unor astfel de comunicări;
   securitatea sau imigrația ilegală și riscurile epidemice ridicate pe care se vor baza indicatorii de risc specifici;
   specificațiile tehnice ale listei de supraveghere din ETIAS și ale instrumentului de evaluare care vor fi utilizate pentru evaluarea impactului potențial al introducerii datelor în lista de supraveghere din ETIAS asupra volumului de cereri care sunt prelucrate manual;
   un formular pentru refuzarea, anularea sau revocarea unei autorizații de călătorie;
   condițiile de asigurare a accesului în condiții de siguranță la sistemul de informații al ETIAS al operatorilor de transport, precum și normele în materie de protecție a datelor și de securitate aplicabile acestui acces;
   un sistem de autentificare ▌pentru accesul membrilor personalului operatorilor de transport autorizați în mod corespunzător la sistemul de informații al ETIAS ;
   procedurile alternative de urmat în cazul în care operatorii de transport se află în imposibilitatea tehnică de a efectua interogări în sistemul de informații al ETIAS;
   modele de planuri pentru situații neprevăzute în cazul în care autoritățile de frontieră se află în imposibilitatea tehnică de a consulta sistemul central al ETIAS sau în cazul unei defecțiuni a ETIAS;
   un model de plan de securitate și un model de plan de asigurare a continuității activității și de recuperare în caz de dezastru în ceea ce privește securitatea prelucrării datelor cu caracter personal;
   accesul la datele din sistemul de informații al ETIAS,
   modificarea, ștergerea și ștergerea anticipată a datelor,
   păstrarea și accesarea evidențelor,
   cerințele de funcționare,
   specificațiile privind soluțiile tehnice de conectare a punctelor centrale de acces la sistemul central al ETIAS,
   un mecanism, procedurile și interpretările respectării calității datelor în ceea ce privește datele cuprinse în sistemul central al ETIAS;
   broșuri comune pentru informarea călătorilor cu privire la cerința de a deține o autorizație de călătorie valabilă;
   funcționarea unui registru central cuprinzând date exclusiv în scopul întocmirii de rapoarte și statistici, precum și normele în materie de protecție a datelor și de securitate aplicabile registrului și
   specificațiile unei soluții tehnice în scopul facilitării colectării de date statistice necesare pentru raportarea cu privire la eficacitatea accesului la datele stocate în sistemul central al ETIAS în scopul aplicării legii.

(64)  Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv instituirea unui sistem european de informații și de autorizare privind călătoriile și crearea unor obligații, condiții și proceduri comune pentru utilizarea datelor nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și impactul acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(65)  Costurile operaționale și de întreținere ▌legate de sistemul de informații al ETIAS ▌, de unitatea centrală a ETIAS și de unitățile naționale ale ETIAS ar trebui să fie acoperite în întregime de veniturile generate de taxe aferente autorizației de călătorie. Prin urmare, taxa ar trebui să fie adaptată în mod corespunzător, ținând cont de costurile suportate.

(66)  Veniturile generate de plata taxelor aferente autorizațiilor de călătorie ar trebui alocate pentru a acoperi costurile operaționale și de întreținere recurente ale sistemului de informații al ETIAS, ale unității centrale a ETIAS și ale unităților naționale ale ETIAS. Având în vedere caracterul specific al sistemului, este oportun ca veniturile să fie tratate ca venituri alocate interne. Orice venituri rămase după acoperirea acestor costuri ar trebui alocate bugetului Uniunii.

(67)  Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivei 2004/38/CE.

(68)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(69)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(70)  Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului(18); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(71)  Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului(19); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(72)  În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(20), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului(21).

(73)  În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(22), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului(23) și cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului(24).

(74)  În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(25), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului(26) și cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului(27).

( ▌75) Pentru a stabili modalitățile privind contribuția financiară a țărilor terțe asociate la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, ar trebui să fie încheiate acorduri suplimentare între Uniune și țările respective, în conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor de asociere a acestora. Astfel de acorduri ar trebui să constituie acorduri internaționale în înțelesul articolului 218 din TFUE.

(76)  Pentru ca prezentul regulament să se încadreze în cadrul juridic existent și să reflecte modificările operaționale necesare privind eu-LISA și Agenția Europeană ▌ pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă ▌, Regulamentele (UE) nr. 1077/2011(28), (UE) nr. 515/2014(29), (UE) 2016/399▌, (UE) 2016/1624(30) și (UE) 2017/2226(31) ale Parlamentului European și ale Consiliului ar trebui modificate.

(77)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 6 martie 2017(32),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiectul

(1)  Prezentul regulament instituie un „sistem european de informații și de autorizare privind călătoriile” (ETIAS) pentru resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză la trecerea frontierelor externe (denumită în continuare „obligația de a deține viză”), care permite să se evalueze dacă prezența pe teritoriul statelor membre a respectivilor resortisanți ai țărilor terțe ar constitui un risc în materie de securitate, un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat. În acest scop, se introduce o autorizație de călătorie și se stabilesc condițiile și procedurile de eliberare sau de refuzare a acesteia.

(2)  Prezentul regulament stabilește condițiile în care autoritățile desemnate ale statelor membre și Europol pot consulta datele stocate în sistemul central al ETIAS în scopul prevenirii, depistării și investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave care sunt de competența lor.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică următoarelor categorii de resortisanți ai țărilor terțe ▌:

(a)  resortisanții țărilor terțe menționate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului(33) care sunt exonerați de obligația de a deține viză pentru ▌șederile preconizate pe teritoriul statelor membre cu o durată de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile;

(b)  ▌persoanele ▌care, în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001, sunt exonerate de obligația de a deține viză ▌ pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre cu o durată de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile;

(c)  resortisanții țărilor terțe care sunt exonerați de obligația de a deține viză și care îndeplinesc următoarele condiții:

(i)  sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE sau ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte și

(ii)  nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002.

(2)  Prezentul regulament nu se aplică următoarelor categorii:

(a)  refugiaților sau apatrizilor sau altor persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări și care își au rezidența într-un stat membru și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de respectivul stat membru;

(b)  resortisanților țărilor terțe care sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE și care dețin un permis de ședere în temeiul directivei respective;

(c)  resortisanților țărilor terțe care sunt membri de familie ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țara terță respectivă, pe de altă parte, și care dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002;

(d)  titularilor permiselor de ședere menționate la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul (UE) 2016/399 ▌;

(e)  titularilor vizelor uniforme;

(f)  titularilor vizelor naționale de lungă ședere;

(g)  resortisanților din Andorra, Monaco și San Marino și titularilor unui pașaport eliberat de Statul Cetății Vaticanului sau de Sfântul Scaun;

(h)  ▌resortisanților țărilor terțe ▌care sunt titulari ai unui permis de trecere locală a frontierei eliberat de statele membre în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(34), în cazul în care astfel de titulari își exercită dreptul în cadrul regimului specific micului trafic de frontieră;

(i)  persoanelor sau categoriilor de persoane menționate la articolul 4 alineatul (1) ▌literele (a)-(f) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001;

(j)  resortisanților țărilor terțe care sunt titulari de pașapoarte diplomatice sau de serviciu și care au fost exonerați de obligația de a deține viză în temeiul unui acord internațional încheiat între Uniune și o țară terță;

(k)  persoanelor care sunt supuse obligației de a deține viză în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001;

(l)  resortisanților țărilor terțe care își exercită dreptul la mobilitate în conformitate cu Directiva 2014/66/UE(35) sau (UE) 2016/801(36) a Parlamentului European și a Consiliului.

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „frontiere externe” înseamnă frontierele externe astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2016/399;

2.  „aplicarea legii” înseamnă prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave;

3.  „verificare în linia a doua” înseamnă verificare în linia a doua astfel cum este definită la articolul 2 punctul 13 din Regulamentul (UE) 2016/399;

4.  „autoritate de frontieră înseamnă polițistul de frontieră desemnat, în conformitate cu dreptul intern, să efectueze verificări la frontiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 ▌ punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/399;

5.  „autorizație de călătorie” înseamnă o decizie emisă în conformitate cu prezentul regulament ▌ care este obligatorie pentru resortisanții țărilor terțe menționați la articolul 2 alineatul (1) din prezentul regulament în vederea îndeplinirii condiției de intrare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/399 și care precizează:

(a)  faptul că nu au fost identificate indicii concrete sau motive întemeiate bazate pe indicii concrete pentru a considera că prezența persoanei respective pe teritoriul statelor membre constituie sau va constitui un risc în materie de securitate, un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat;

(b)  faptul că nu au fost identificate indicii concrete sau motive întemeiate bazate pe indicii concrete pentru a considera că prezența persoanei respective pe teritoriul statelor membre constituie sau va constitui un risc în materie de securitate, un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat, deși persistă îndoieli cu privire la existența unor motive suficiente pentru a refuza autorizația de călătorie, în temeiul articolului 36 alineatul (2);

(c)  în cazul în care au fost identificate indicii concrete pentru a considera că prezența persoanei pe teritoriul statelor membre constituie sau va constitui un risc în materie de securitate, un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat, faptul că valabilitatea teritorială a autorizației a fost limitată în temeiul articolului 44; sau

(d)  în cazul în care au fost identificate indicii concrete pentru a considera că prezența persoanei pe teritoriul statelor membre constituie sau va constitui un risc în materie de securitate, faptul că respectivul călător este subiectul unei alerte în SIS cu privire la persoanele supuse unor controale discrete sau al unor controale specifice sau al unei alerte în SIS cu privire la persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării în temeiul unui mandat european de arestare sau căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării, în sprijinul obiectivelor SIS prevăzute la articolul 4 litera (e);

6.  „risc în materie de securitate” înseamnă amenințarea la adresa ordinii publice, a securității interne sau a relațiilor internaționale pentru orice stat membru;

7.  „risc în materie de imigrație ilegală” înseamnă riscul ca un resortisant al unei țări terțe să nu îndeplinească condițiile de intrare și de ședere astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399;

8.  „risc epidemic ridicat” înseamnă orice boală cu potențial epidemic, astfel cum este definită de Regulamentul Sanitar Internațional al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) sau de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, cu condiția să facă obiectul dispozițiilor de protecție cu privire la resortisanții statelor membre;

9.  „solicitant” înseamnă orice resortisant al unei țări terțe menționat la articolul 2 care a transmis o cerere de autorizație de călătorie;

10.  „document de călătorie” înseamnă un pașaport sau un alt document echivalent care îi dă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză;

11.  „ședere pe termen scurt” înseamnă o ședere pe teritoriul statelor membre în înțelesul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/399;

12.  „persoană care a depășit durata de ședere autorizată” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile referitoare la durata de ședere pe termen scurt pe teritoriul statelor membre;

13.  „aplicație pentru dispozitive mobile” înseamnă o aplicație software concepută pentru a funcționa pe dispozitive mobile, cum ar fi telefoanele inteligente și tabletele;

14.  „răspuns pozitiv” înseamnă existența unei corespondențe stabilite prin compararea datelor cu caracter personal înregistrate într-un dosar de cerere din sistemul central al ETIAS cu indicatorii de risc specifici menționați la articolul 33 sau cu datele cu caracter personal existente într-o fișă, într-un dosar sau într-o alertă înregistrată în sistemul central al ETIAS, într-un alt sistem de informații sau o altă bază de date a UE menționată la articolul 20 alineatul (2) (denumite în continuare „sistemele de informații ale UE”), în datele Europol sau într-o bază de date a Interpol în care sistemul central ▌ al ETIAS efectuează interogări;

15.  „infracțiune de terorism” înseamnă o infracțiune care corespunde sau este echivalentă cu una dintre infracțiunile menționate în Directiva (UE) 2017/541;

16.  „infracțiune gravă” înseamnă o infracțiune care corespunde sau este echivalentă cu una dintre infracțiunile menționate la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, dacă este pasibilă de pedeapsă cu închisoarea sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate pe o perioadă maximă de cel puțin trei ani în temeiul dreptului intern;

17.  „datele Europol” înseamnă datele cu caracter personal prelucrate de Europol în scopul menționat la articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/794;

18.  „semnat electronic” înseamnă confirmarea acordului prin bifarea unei căsuțe corespunzătoare în formularul de cerere sau în cererea de exprimare a consimțământului;

19.  „minor” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid sub vârsta de 18 ani;

20.  „consulat” înseamnă misiunea diplomatică sau oficiul consular al unui stat membru astfel cum este definit de Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963;

21.  „autoritate desemnată” înseamnă o autoritate desemnată de un stat membru în temeiul articolului 50 drept responsabilă cu prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave;

22.  „autoritate responsabilă în domeniul imigrației” înseamnă autoritatea competentă responsabilă, în conformitate cu dreptul intern, de una sau mai multe dintre următoarele activități:

(a)  verificarea, pe teritoriul statelor membre, a îndeplinirii condițiilor de intrare sau de ședere pe teritoriul statelor membre;

(b)  examinarea condițiilor referitoare la rezidența resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre și adoptarea de decizii în acest sens în măsura în care respectiva autoritate nu constituie o „autoritate decizională” astfel cum este definită la articolul 2 litera (f) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului(37) și, după caz, furnizarea de consiliere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului(38);

(c)  returnarea resortisanților țărilor terțe către o țară terță de origine sau de tranzit.

(2)  Termenii definiți la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 au același înțeles în prezentul regulament în măsura în care datele cu caracter personal sunt prelucrate de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și de către eu-LISA.

(3)  Termenii definiți la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2016/679 au același înțeles în prezentul regulament în măsura în care prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată de către autoritățile statelor membre în scopurile prevăzute la articolul 4 literele (a)-(e) din prezentul regulament.

(4)  Termenii definiți la articolul 3 din Directiva (UE) 2016/680 au același înțeles în prezentul regulament în măsura în care datele cu caracter personal sunt prelucrate de către autoritățile statelor membre în scopurile prevăzute la articolul 4 litera (f) din prezentul regulament.

Articolul 4

Obiectivele ETIAS

Prin sprijinirea autorităților competente ale statelor membre, ETIAS:

(a)  contribuie la un nivel ridicat de securitate prin furnizarea unei evaluări aprofundate a riscurilor în materie de securitate prezentate de solicitanți, înainte de sosirea acestora în punctele de trecere a frontierelor externe, în scopul de a stabili dacă există indicii concrete sau motive întemeiate bazate pe indicii concrete pentru a concluziona că prezența persoanelor respective pe teritoriul statelor membre constituie un risc în materie de securitate;

(b)  contribuie la prevenirea imigrației ilegale prin furnizarea unei evaluări a riscurilor în materie de imigrație ilegală prezentate de solicitanți înainte de sosirea acestora în punctele de trecere a frontierelor externe;

(c)  contribuie la protecția sănătății publice prin furnizarea unei evaluări care să stabilească dacă solicitantul prezintă un risc epidemic ridicat în înțelesul articolului 3 alineatul (1) punctul 8 înainte de sosirea acestuia în punctele de trecere a frontierelor externe;

(d)  consolidează eficacitatea verificărilor la frontiere;

(e)  sprijină îndeplinirea obiectivelor SIS referitoare la alertele privind resortisanții țărilor terțe cărora li s-a refuzat intrarea și șederea, alertele privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau a extrădării, persoanele dispărute, alertele privind persoanele căutate în vederea participării la o procedură judiciară și alertele privind persoanele supuse unor controale discrete sau al unor controale specifice;

(f)  contribuie la prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave.

Articolul 5

Structura generală a ETIAS

ETIAS constă în:

(a)  sistemul de informații al ETIAS, astfel cum este menționat la articolul 6;

(b)  unitatea centrală a ETIAS, astfel cum este menționată la articolul 7;

(c)  unitățile naționale ale ETIAS, astfel cum sunt menționate la articolul 8.

Articolul 6

Instituirea și arhitectura tehnică a sistemului de informații al ETIAS

(1)  Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție („eu-LISA”) dezvoltă sistemul de informații al ETIAS și asigură gestionarea tehnică a acestuia.

(2)  Sistemul de informații al ETIAS este alcătuit din următoarele elemente:

(a)  sistemul central al ETIAS, care include lista de supraveghere din ETIAS menționată la articolul 34;

(b)  o interfață uniformă națională (National Uniform Interface – NUI) în fiecare stat membru, bazată pe specificații tehnice comune și identică pentru toate statele membre, care permite conectarea în mod securizat a sistemului central al ETIAS la infrastructurile naționale de frontieră și la punctele centrale de acces din statele membre menționate la articolul 50 alineatul (2);

(c)  o ▌infrastructură de comunicații securizată și criptată între sistemul central al ETIAS și NUI;

(d)  o infrastructură de comunicații securizată între sistemul central al ETIAS și sistemele de informații menționate la articolul 11;

(e)  un site web public și o aplicație pentru dispozitive mobile;

(f)  un serviciu de e-mail;

(g)  un serviciu de cont securizat care le permite solicitanților să furnizeze orice informație sau document suplimentar, dacă este necesar;

(h)  un instrument de verificare pentru solicitanți;

(i)  un instrument care le permite solicitanților să își dea sau să își retragă consimțământul pentru încă o perioadă de păstrare a dosarului lor de cerere;

(j)  un instrument care permite Europol și statelor membre să evalueze impactul potențial al introducerii de noi date în lista de supraveghere a ETIAS asupra volumului de cereri prelucrate manual;

(k)  un portal pentru operatorii de transport;

(l)  un serviciu web securizat care permite sistemului central al ETIAS să comunice cu site-ul web public, aplicația pentru dispozitive mobile, serviciul de e-mail, serviciul de cont securizat, portalul pentru operatorii de transport, instrumentul de verificare pentru solicitanți, instrumentul pentru acordarea sau retragerea consimțământului pus la dispoziția solicitanților, intermediarul de plăți și bazele de date ale Interpol;

(m)  un software care permite unității centrale a ETIAS și unităților naționale ale ETIAS să prelucreze cererile și să administreze consultările cu alte unități naționale ale ETIAS, astfel cum este menționat la articolul 28, și cu Europol, astfel cum este menționat la articolul 29;

(n)  un registru central de date dedicat elaborării de rapoarte și de statistici.

(3)  Sistemul central al ETIAS, NUI, serviciul web, portalul pentru operatorii de transport și infrastructura de comunicații aferente ETIAS partajează și reutilizează, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, componentele de hardware și software ale sistemului central al EES, ale interfețelor uniforme naționale ale EES, ale serviciului web al EES ▌ și, respectiv, ale infrastructurii de comunicații a EES menționate în Regulamentul (UE) 2017/2226.

(4)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 în ceea ce privește definirea cerințelor aplicabile serviciului de cont securizat menționat la alineatul (2) litera (g) din prezentul articol.

Articolul 7

Unitatea centrală a ETIAS

(1)  Unitatea centrală a ETIAS se instituie în cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.

(2)  Unitatea centrală a ETIAS este operațională 24 de ore pe zi, șapte zile din șapte. Aceasta are următoarele responsabilități:

(a)  în cazurile în care procesul de prelucrare automată a cererilor a semnalat un răspuns pozitiv, verificarea în conformitate cu articolul 22 dacă datele cu caracter personal ale solicitantului corespund datelor cu caracter personal ale persoanei care a generat acel răspuns pozitiv în sistemul central al ETIAS, inclusiv în lista de supraveghere din ETIAS menționată la articolul 34, într-unul dintre sistemele de informații ale UE consultate, în datele Europol ori într-una dintre bazele de date ale Interpol menționate la articolul 12, sau indicatorilor de risc specifici menționați la articolul 33 și, în cazul în care se confirmă o corespondență sau persistă îndoieli, lansarea prelucrării manuale a cererilor, astfel cum se menționează la articolul 26;

(b)  asigurarea faptului că datele pe care le introduce în dosarele de cerere sunt la zi, în conformitate cu dispozițiile relevante de la articolele 55 și 64;

(c)  definirea, stabilirea, estimarea ex ante, punerea în aplicare, evaluarea ex post, revizuirea și ștergerea indicatorilor de risc specifici, astfel cum se menționează la articolul 33, după consultarea Comitetului de verificare al ETIAS;

(d)  asigurarea faptului că verificările efectuate în conformitate cu articolul 22 și rezultatele respective sunt înregistrate în dosarele de cerere;

(e)  efectuarea de audituri periodice referitoare la prelucrarea cererilor și punerea în aplicare a articolului 33, inclusiv evaluarea periodică a impactului acestora asupra drepturilor fundamentale, în special în ceea ce privește viața privată și protecția datelor cu caracter personal;

(f)  în cazul în care se dovedește necesar, indicarea statului membru responsabil pentru prelucrarea manuală a cererilor astfel cum este menționată la articolul 25 alineatul (2);

(g)  în cazul unor probleme tehnice sau a unor circumstanțe neprevăzute, facilitarea, dacă este necesar, a consultărilor între statele membre, astfel cum se menționează la articolul 28, și a consultărilor între statul membru responsabil și Europol, astfel cum se menționează la articolul 29;

(h)  notificarea operatorilor de transport în cazurile unei defecțiuni a sistemului de informații al ETIAS, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1);

(i)  notificarea unităților naționale ale ETIAS din statele membre în cazul unei defecțiuni a sistemului de informații al ETIAS, astfel cum se menționează la articolul 48 alineatul (1);

(j)  prelucrarea solicitărilor din partea Europol de consultare a datelor aflate în sistemul central al ETIAS, astfel cum se menționează la articolul 53;

(k)  punerea la dispoziția publicului larg a tuturor informațiilor relevante cu privire la cererea de autorizație de călătorie, astfel cum se menționează la articolul 71;

(l)  cooperarea cu Comisia în ceea ce privește campania de informare menționată la articolul 72;

(m)  acordarea de sprijin în scris călătorilor care au întâmpinat probleme la completarea formularului de cerere și au solicitat asistență prin intermediul unui formular standard de contact; menținerea unei liste cu întrebări frecvente și răspunsuri disponibile online;

(n)  asigurarea monitorizării și raportarea periodică către Comisie cu privire la abuzurile raportate comise de intermediarii comerciali, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (5).

(3)  Unitatea centrală a ETIAS publică un raport de activitate anual. Raportul respectiv include:

(a)  statistici privind:

(i)  numărul de autorizații de călătorie eliberate automat de sistemul central al ETIAS;

(ii)  numărul de cereri verificate de unitatea centrală a ETIAS;

(iii)  numărul de cereri prelucrate manual, cu defalcare pe state membre;

(iv)  numărul de cereri care au fost refuzate, cu defalcare pe țările terțe, și motivele refuzului;

(v)  măsura în care au fost respectate termenele menționate la articolul 22 alineatul (6) și la articolele 27, 30 și 32.

(b)  informații generale privind funcționarea unității centrale a ETIAS, activitățile sale stabilite la prezentul articol și informații privind tendințele și provocările actuale care afectează desfășurarea sarcinilor sale.

Raportul de activitate anual se transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei până la data de 31 martie a anului următor.

Articolul 8

Unitățile naționale ale ETIAS

(1)  Fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă ca unitate națională a ETIAS.

(2)  Unitățile naționale ale ETIAS sunt responsabile cu:

(a)  examinarea și luarea unei decizii în ceea ce privește cererile de autorizații de călătorie pentru care procesul de prelucrare automată a cererilor a semnalat un răspuns pozitiv, iar unitatea centrală a ETIAS a demarat procesul de prelucrare manuală a cererii;

(b)  asigurarea faptului că sarcinile efectuate în temeiul literei (a) și rezultatele respective sunt înregistrate în dosarele de cerere;

(c)  asigurarea faptului că datele pe care le introduc în dosarele de cerere sunt la zi, în conformitate cu dispozițiile relevante de la articolele 55 și 64;

(d)  luarea unor decizii cu privire la eliberarea de autorizații de călătorie cu valabilitate teritorială limitată, astfel cum se menționează la articolul 44;

(e)  asigurarea coordonării cu alte unități naționale ale ETIAS și cu Europol cu privire la cererile de consultare menționate la articolele 28 și 29;

(f)  furnizarea de informații solicitanților cu privire la procedura care trebuie urmată în cazul exercitării unei căi de atac în temeiul articolului 37 alineatul (3);

(g)  anularea și revocarea unei autorizații de călătorie, astfel cum se menționează la articolele 40 și 41.

(3)  Statele membre pun la dispoziția unităților naționale ale ETIAS resursele adecvate pentru ca acestea să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu termenele stabilite în prezentul regulament.

Articolul 9

Comitetul de verificare al ETIAS

(1)  În cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă se instituie Comitetul de verificare al ETIAS, care are un rol consultativ. Acesta este alcătuit din reprezentanți din partea fiecărei unități naționale a ETIAS, ai Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și ai Europol.

(2)  Comitetul de verificare al ETIAS este consultat ▌:

(a)  de către unitatea centrală a ETIAS, cu privire la definirea, stabilirea, estimarea ex ante, punerea în aplicare, evaluarea ex post, revizuirea și ștergerea indicatorilor de risc specifici menționați la articolul 33;

(b)  de către statele membre cu privire la punerea în aplicare a listei de supraveghere din ETIAS menționate la articolul 34;

(c)  de către Europol cu privire la punerea în aplicare a listei de supraveghere din ETIAS menționate la articolul 34.

(3)  Comitetul de verificare al ETIAS emite avize, orientări, recomandări și bune practici în scopurile menționate la alineatul (2). Atunci când emite recomandări, Comitetul de verificare al ETIAS ține seama de recomandările emise de Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale.

(4)  Comitetul de verificare al ETIAS se reunește ori de câte ori este necesar și cel puțin de două ori pe an. Costurile și organizarea reuniunilor acestuia sunt suportate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.

(5)  Comitetul de verificare al ETIAS poate consulta Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale cu privire la chestiuni specifice legate de drepturile fundamentale, în special în ceea ce privește viața privată, protecția datelor cu caracter personal și nediscriminarea.

(6)  În cursul primei sale reuniuni, Comitetul de verificare al ETIAS adoptă regulamentul de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi.

Articolul 10

Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale

(1)  Se instituie un Comitet independent de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale, care are un rol consultativ și de evaluare. Fără a aduce atingere independenței și competențelor lor respective, acesta este alcătuit din ofițerul pentru drepturile fundamentale din cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, dintr-un reprezentant al forumului consultativ privind drepturile fundamentale din cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, dintr-un reprezentant al Autorității Europene pentru Protecția Datelor, dintr-un reprezentant al Comitetului european pentru protecția datelor instituit prin Regulamentul (UE) 2016/679 și dintr-un reprezentant al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

(2)  Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale efectuează în mod regulat evaluări și emite recomandări către Comitetul de verificare al ETIAS cu privire la impactul asupra drepturilor fundamentale al prelucrării cererilor și al punerii în aplicare a articolului 33, în special în ceea ce privește viața privată, protecția datelor cu caracter personal și nediscriminarea.

Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale sprijină, de asemenea, Comitetul de verificare al ETIAS la executarea sarcinilor sale atunci când este consultat de acesta din urmă cu privire la chestiuni specifice legate de drepturile fundamentale, în special în ceea ce privește viața privată, protecția datelor cu caracter personal și nediscriminarea.

Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale are acces la auditurile menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (e).

(3)  Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale se reunește ori de câte ori este necesar și cel puțin de două ori pe an. Costurile și organizarea reuniunilor acestuia sunt suportate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Reuniunile sale au loc la sediul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Secretariatul reuniunilor sale este asigurat de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. În cursul primei sale reuniuni, Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale adoptă un regulament de procedură, cu majoritatea simplă a membrilor săi.

(4)  Un reprezentant al Comitetului de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale este invitat să participe la reuniunile Comitetului de verificare al ETIAS cu rol consultativ. Membrii Comitetului de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale au acces la informațiile și dosarele Comitetului de verificare al ETIAS.

(5)  Comitetul de orientare al ETIAS pentru drepturile fundamentale elaborează un raport anual. Raportul este pus la dispoziția publicului.

Articolul 11

Interoperabilitatea cu alte sisteme de informații ale UE

(1)  Se instituie interoperabilitatea dintre sistemul de informații al ETIAS, alte sisteme de informații ale UE și datele Europol, pentru a face posibilă verificarea menționată la articolul 20.

(2)  Modificările actelor juridice de instituire a sistemelor de informații ale UE care sunt necesare pentru stabilirea interoperabilității lor cu ETIAS, precum și adăugarea dispozițiilor corespunzătoare la prezentul regulament fac obiectul unui instrument juridic separat.

Articolul 12

Interogarea bazelor de date ale Interpol

Sistemul central al ETIAS efectuează interogări în baza de date a Interpol privind documentele de călătorie furate și pierdute (SLTD) și în baza de date a Interpol privind documentele de călătorie asociate unor notificări (TDAWN). Orice interogare și verificare se efectuează în așa fel încât niciun fel de informații să nu fie dezvăluite autorului unei alerte introduse într-una dintre bazele de date ale Interpol.

Articolul 13

Accesul la datele stocate în ETIAS

(1)  Accesul la sistemul de informații al ETIAS este rezervat exclusiv personalului autorizat în mod corespunzător din cadrul unității centrale a ETIAS și al unităților naționale ale ETIAS.

(2)  Accesul autorităților de frontieră la sistemul central al ETIAS în conformitate cu articolul 47 se limitează la efectuarea de căutări în sistemul central al ETIAS pentru a obține starea autorizației de călătorie a unui călător aflat într-un punct de trecere a frontierei externe, precum și la datele menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (a), (c) și (d). În plus, autoritățile de frontieră sunt informate automat cu privire la atenționările prevăzute la articolul 36 alineatele (2) și (3) și la motivele atenționărilor.

Atunci când, în mod excepțional, potrivit unei atenționări, se recomandă o verificare în linia a doua la frontieră sau sunt necesare verificări suplimentare în scopul unei verificări în linia a doua, autoritățile de frontieră accesează sistemul central al ETIAS pentru a obține informațiile suplimentare prevăzute la articolul 39 alineatul (1) litera (e) sau la articolul 44 alineatul (6) litera (f).

(3)  Accesul operatorilor de transport la sistemul de informații al ETIAS ▌ în conformitate cu articolul 45 se limitează la lansarea de interogări în sistemul de informații al ETIAS pentru a obține starea autorizației de călătorie a unui călător.

(4)  Accesul autorităților responsabile în domeniul imigrației la sistemul central al ETIAS în conformitate cu articolul 49 se limitează la obținerea stării autorizației de călătorie a unui călător prezent pe teritoriul statului membru, precum și la anumite date, astfel cum se prevede la articolul respectiv.

Accesul autorităților responsabile în domeniul imigrației la sistemul central al ETIAS în conformitate cu articolul 65 alineatul (3) se limitează la datele menționate la articolul respectiv.

(5)  Fiecare stat membru desemnează autoritățile naționale competente menționate la alineatele (1), (2) și (4) din prezentul articol și comunică eu-LISA fără întârziere o listă autorităților respective, în conformitate cu articolul 87 alineatul (2). În lista respectivă se specifică scopul în care personalul autorizat în mod corespunzător din cadrul fiecărei autorități poate avea acces la datele din sistemul de informații al ETIAS în conformitate cu alineatele (1), (2) și (4) din prezentul articol.

Articolul 14

Nediscriminarea și drepturile fundamentale

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul sistemului de informații al ETIAS de către orice utilizator nu conduce la discriminare împotriva resortisanților țărilor terțe pe motive de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Aceasta respectă pe deplin demnitatea și integritatea umană, precum și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. Se acordă o atenție specială copiilor, persoanelor în vârstă și persoanelor cu handicap. Interesul superior al copilului este considerat primordial.

CAPITOLUL II

Cererea

Articolul 15

Aspecte practice privind transmiterea unei cereri

(1)  Solicitanții transmit o cerere completând formularul de cerere online pe site-ul web public dedicat sau în aplicația pentru dispozitive mobile cu suficient timp înainte de o eventuală călătorie preconizată sau, atunci când se află deja pe teritoriul statelor membre, înainte de expirarea unei autorizații de călătorie pe care o dețin.

(2)  Titularii unei autorizații de călătorie pot transmite o cerere pentru o nouă autorizație de călătorie începând cu 120 de zile înainte de expirarea autorizației de călătorie.

Cu 120 de zile înainte de expirarea autorizației de călătorie, sistemul central al ETIAS informează automat titularul autorizației de călătorie respective prin intermediul serviciului de e-mail cu privire la:

(a)  data expirării autorizației de călătorie;

(b)  posibilitatea de a transmite o cerere pentru o nouă autorizație de călătorie;

(c)  obligația de a deține o autorizație de călătorie valabilă pe întreaga durată a unei șederi pe termen scurt pe teritoriul statelor membre.

(3)  Toate notificările către solicitant legate de cererea sa pentru o autorizație de călătorie se trimit la adresa de e-mail furnizată de solicitant în formularul de cerere, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (2) litera (g).

(4)  Cererile pot fi transmise de solicitant sau de un terț ori un intermediar comercial autorizat de către solicitant să transmită cererea în numele său.

(5)  Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, creează un formular care să permită raportarea abuzurilor comise de intermediarii comerciali menționați la alineatul (4) din prezentul articol. Acest formular se pune la dispoziție pe site-ul web specializat sau prin intermediul aplicației pentru dispozitive mobile menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Aceste formulare completate sunt trimise unității centrale a ETIAS, care ia măsurile corespunzătoare, inclusiv rapoarte regulate către Comisie. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

Articolul 16

Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile

(1)  Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile permit resortisanților țărilor terțe supuși obligației de a deține o autorizație de călătorie să transmită o cerere de autorizație de călătorie, să furnizeze datele solicitate în formularul de cerere în conformitate cu articolul 17 și să plătească taxa aferentă autorizației de călătorie.

(2)  Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile asigură punerea gratuită la dispoziția solicitanților a formularului de cerere care este disponibil la scară largă și ușor accesibil. Se acordă o atenție deosebită accesibilității site-ului web public și a aplicației pentru dispozitive mobile pentru persoanele cu handicap.

(3)  Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile sunt disponibile în toate limbile oficiale ale statelor membre.

(4)  În cazul în care limba sau limbile oficiale ale țărilor menționate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 nu corespund limbilor menționate la alineatul (3), eu-LISA pune la dispoziție pe site-ul web public și în aplicația pentru dispozitive mobile fișe informative cu explicații privind ETIAS, procedura de solicitare, utilizarea site-ului web public și a aplicației pentru dispozitive mobile, precum și un ghid pas cu pas privind cererea în cel puțin una dintre limbile oficiale ale țărilor menționate. În cazul în care o țară are mai multe limbi oficiale, aceste fișe informative sunt necesare numai în cazul în care niciuna dintre aceste limbi nu corespunde limbilor menționate la alineatul (3).

(5)  Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile îi informează pe solicitanți cu privire la limbile pe care le pot utiliza la completarea formularului de cerere.

(6)  Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile oferă solicitantului un serviciu de cont care îi permite acestuia să furnizeze informații sau documente suplimentare, dacă este necesar.

(7)  Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile îi informează pe solicitanți cu privire la dreptul lor la o cale de atac în temeiul prezentului regulament în cazul în care o autorizație de călătorie este refuzată, revocată sau anulată. În acest scop, acestea conțin informații privind dreptul intern aplicabil, autoritatea competentă, modul și termenul de introducere a unei căi de atac și informații privind orice fel de asistență care poate fi furnizată de către autoritatea națională de protecție a datelor.

(8)  Site-ul web public și aplicația pentru dispozitive mobile oferă solicitanților posibilitatea de a indica faptul că scopul șederii preconizate are legătură cu motive umanitare sau cu obligații internaționale.

(9)  Site-ul web public conține informațiile menționate la articolul 71.

(10)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, adoptă norme detaliate privind funcționarea site-ului web public și a aplicației pentru dispozitive mobile și norme detaliate în materie de protecție a datelor și de securitate aplicabile site-ului web public și aplicației pentru dispozitive mobile. Aceste norme detaliate se bazează pe gestionarea riscurilor pentru securitatea informațiilor și pe principiul asigurării protecției datelor începând cu momentul conceperii și în mod implicit . Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

Articolul 17

Formularul de cerere și datele cu caracter personal ale solicitantului

(1)  Fiecare solicitant transmite un formular de cerere completat care include o declarație cu privire la autenticitatea, exhaustivitatea, corectitudinea și temeinicia datelor furnizate și o declarație privind veridicitatea și temeinicia declarațiilor făcute. Fiecare solicitant declară, de asemenea, că a înțeles condițiile de intrare menționate la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399 și faptul că i se poate solicita să furnizeze documentele justificative relevante la fiecare intrare. Minorii transmit un formular de cerere semnat electronic de o persoană care exercită în mod permanent sau temporar autoritatea părintească ori tutela.

(2)  În formularul de cerere, solicitantul furnizează următoarele date cu caracter personal:

(a)  numele (de familie), prenumele (numele de botez), numele la naștere; data nașterii, locul nașterii, țara nașterii, sexul, cetățenia actuală, prenumele părinților solicitantului;

(b)  alte nume [pseudonim, nume artistic(e), nume uzual(e)], dacă este cazul;

(c)  alte cetățenii, dacă este cazul;

(d)  tipul, numărul și țara emitentă a documentului de călătorie;

(e)  data eliberării și data expirării perioadei de valabilitate a documentului de călătorie;

(f)  adresa de domiciliu a solicitantului sau, dacă aceasta nu este disponibilă, localitatea și țara de rezidență;

(g)  adresa de e-mail și, dacă există, numere de telefon;

(h)  nivelul de educație (învățământ primar, secundar, superior sau fără studii);

(i)  ocupația actuală (grupa de meserii); în cazul în care cererea este prelucrată manual în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26, statul membru responsabil poate, în conformitate cu articolul 27, să îi ceară solicitantului să furnizeze informații suplimentare cu privire la postul exact ocupat și angajatorul sau, în cazul studenților, denumirea instituției de învățământ;

(j)  statul membru al primei șederi preconizate și, opțional, adresa primei șederi preconizate;

(k)  în cazul minorilor, numele și prenumele ▌, adresa de domiciliu, adresa de e-mail și, dacă există, un număr de telefon ale persoanei care exercită autoritatea părintească sau ale tutorelui legal al solicitantului;

(l)  în cazul în care acesta declară statutul de membru de familie menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (c):

(i)  statutul său de membru de familie;

(ii)  numele, prenumele, data nașterii, locul nașterii, țara nașterii, cetățenia actuală, adresa de domiciliu, adresa de e-mail și, dacă există, numărul de telefon ale membrului de familie cu care solicitantul are legături de rudenie;

(iii)  legăturile sale de rudenie cu respectivul membru de familie în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE;

(m)  în cazul unei cereri completate de către o altă persoană decât solicitantul, numele, prenumele, denumirea societății sau a organizației, dacă este cazul, adresa de e-mail, adresa poștală și numărul de telefon, dacă există, ale respectivei persoane; relația cu solicitantul și o declarație de reprezentare semnată.

(3)  Solicitantul alege ▌ ocupația actuală ▌(grupa de meserii) dintr-o listă prestabilită. Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 89, pentru întocmirea acestei liste prestabilite.

(4)  În plus, solicitantul răspunde la următoarele întrebări:

(a)  dacă a fost ▌condamnat în ultimii 10 ani pentru comiterea vreunei infracțiuni enumerate în anexă , iar în cazul infracțiunilor de terorism, în ultimii douăzeci de ani și, în caz afirmativ, când anume și în ce țară;

(b)  dacă a avut vreo ședere într-o anumită zonă de război sau de conflict în ultimii 10 ani și motivele șederii;

(c)  dacă i se aplică vreo decizie prin care i s-a impus să părăsească teritoriul unui stat membru sau al oricărei țări terțe enumerate în anexa II la Regulamentul nr. 539/2001 ori dacă i s-a aplicat orice decizie de returnare emisă în ultimii 10 ani.

(5)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 care să precizeze conținutul și formatul întrebărilor menționate la alineatul (4) din prezentul articol. Conținutul și formatul acestor întrebări permit solicitanților să formuleze răspunsuri clare și precise.

(6)  ▌În cazul în care solicitantul răspunde afirmativ la oricare dintre întrebările menționate la alineatul (4), acesta trebuie să răspundă la un set suplimentar de întrebări prestabilite în formularul de cerere selectând dintr-o listă prestabilită de răspunsuri. Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 care să precizeze conținutul și formatul acestor întrebări suplimentare și lista prestabilită de răspunsuri la respectivele întrebări.

(7)  Datele menționate la alineatele (2) și (4) se introduc de către solicitant cu caractere din alfabetul latin ▌.

(8)  Sistemul de informații al ETIAS colectează adresa IP de la care s-a transmis formularul de cerere.

(9)  Comisia definește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințele privind formatul datelor cu caracter personal menționate la alineatele (2) și (4) din prezentul articol care urmează să fie incluse în formularul de cerere, precum și parametrii și verificările care trebuie puse în aplicare pentru a asigura caracterul complet al cererii și coerența acestor date. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

Articolul 18

Taxa aferentă autorizației de călătorie

(1)  Solicitantul plătește pentru fiecare cerere ▌ o taxă aferentă autorizației de călătorie în valoare de 7 EUR.

(2)  Solicitanții cu vârsta sub 18 ani sau peste 70 de ani în momentul depunerii cererii sunt scutiți de plata taxei aferente autorizației de călătorie.

(3)  Taxa aferentă autorizației de călătorie se percepe în euro.

(4)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 cu privire la metodele și procesul de plată a taxei aferente autorizației de călătorie și cu privire la modificările cuantumului acestei taxe. Modificările sumei țin cont de orice majorare a costurilor menționate la articolul 85.

CAPITOLUL III

Crearea dosarului de cerere și examinarea cererii de către sistemul central al ETIAS

Articolul 19

Admisibilitatea și crearea dosarului de cerere

(1)  După ce s-a introdus o cerere, sistemul de informații al ETIAS verifică automat dacă:

(a)  toate câmpurile din formularul de cerere sunt completate și conțin toate elementele prevăzute la articolul 17 alineatele (2) și (4);

(b)  s-a încasat taxa aferentă autorizației de călătorie.

(2)  În cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) literele (a) și (b), cererea este considerată admisibilă. Sistemul central al ETIAS creează în mod automat, fără întârziere, un dosar de cerere și îi atribuie un număr de cerere.

(3)  La crearea dosarului de cerere, sistemul central al ETIAS înregistrează și stochează următoarele date:

(a)  numărul cererii;

(b)  informații referitoare la stadiul procedurii, menționându-se faptul că s-a solicitat o autorizație de călătorie;

(c)  datele cu caracter personal menționate la articolul 17 alineatul (2) și, după caz, articolul 17 alineatele (4) și (6), inclusiv codul din trei litere al țării care a eliberat documentul de călătorie;

(d)  datele menționate la articolul 17 alineatul (8);

(e)  data și ora transmiterii formularului de cerere, precum și o mențiune cu privire la efectuarea cu succes a plății taxei aferente autorizației de călătorie și numărul unic de referință al plății.

(4)  La crearea dosarului de cerere, sistemul central al ETIAS stabilește dacă solicitantul are deja un alt dosar de cerere în sistemul central al ETIAS, prin compararea datelor menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (a) cu datele cu caracter personal din dosarele de cerere stocate în sistemul central al ETIAS. Într-un astfel de caz, sistemul central al ETIAS conexează noul dosar de cerere cu orice dosar de cerere existent anterior creat pentru același solicitant.

(5)  La crearea dosarului de cerere, solicitantul primește imediat, prin intermediul serviciului de e-mail, o notificare în care se explică faptul că, în timpul prelucrării cererii, solicitantului i se poate cere să furnizeze informații sau documente suplimentare sau, în circumstanțe excepționale, să participe la un interviu. Această notificare include:

(a)  informații cu privire la stadiul procedurii, confirmarea introducerii unei cereri de autorizație de călătorie; și

(b)  numărul cererii.

Notificarea îi permite solicitantului să utilizeze instrumentul de verificare prevăzut la articolul 6 alineatul (2) litera (h).

Articolul 20

Prelucrarea automată

(1)  Dosarele de cerere se prelucrează automat de sistemul central al ETIAS pentru identificarea răspunsurilor pozitive. Sistemul central al ETIAS examinează fiecare dosar de cerere în parte.

(2)  Sistemul central al ETIAS compară datele relevante menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a), (b), (c), (d), (f), (g), (j), (k), (m) și la articolul 17 alineatul (8) cu datele existente într-o fișă, într-un dosar sau într-o alertă înregistrată în sistemul central al ETIAS, în SIS, în EES, în VIS, în Eurodac ▌, în datele Europol și în bazele de date SLTD și TDAWN ale Interpol .

În special, sistemul central al ETIAS verifică:

(a)  dacă documentul de călătorie utilizat pentru cerere corespunde unui document de călătorie declarat în SIS drept pierdut, furat, deținut fără drept sau anulat;

(b)  dacă documentul de călătorie utilizat pentru cerere corespunde unui document de călătorie declarat în SIS drept pierdut, furat sau anulat;

(c)  dacă solicitantul este subiectul unei alerte introduse în SIS privind refuzul intrării și șederii;

(d)  dacă solicitantul este subiectul unei alerte în SIS privind persoane căutate pentru a fi arestate în vederea predării în temeiul unui mandat european de arestare sau căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării;

(e)  dacă solicitantul și documentul de călătorie corespund unei autorizații de călătorie refuzate, revocate sau anulate ▌în sistemul central al ETIAS;

(f)  dacă datele privind documentul de călătorie furnizate în cerere corespund unei alte cereri de autorizație de călătorie asociate cu date de identitate diferite menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din sistemul central al ETIAS;

(g)  dacă în prezent solicitantul figurează în EES ca persoană care a depășit durata de ședere autorizată sau dacă în trecut solicitantul a figurat ca persoană care a depășit durata de ședere autorizată;

(h)  dacă în EES este înregistrat faptul că solicitantului i s-a refuzat intrarea;

(i)  dacă solicitantul a fost supus unei decizii de refuzare, de anulare sau de revocare ▌a unei vize de scurtă ședere înregistrate în VIS;

(j)  dacă datele furnizate în cerere corespund informațiilor înregistrate în datele Europol;

(k)  dacă solicitantul este înregistrat în Eurodac;

(l)  dacă documentul de călătorie utilizat pentru cerere corespunde unui document de călătorie înregistrat într-un dosar din baza de date TDAWN;

(m)  în cazurile în care solicitantul este minor, dacă autoritatea părintească sau tutorele legal al solicitantului:

(i)  este subiectul unei alerte în SIS privind persoane căutate pentru a fi arestate în vederea predării în temeiul unui mandat european de arestare sau căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării;

(ii)  este subiectul unei alerte privind refuzul intrării și șederii introduse în SIS.

(3)  Sistemul central al ETIAS verifică dacă solicitantul a răspuns afirmativ la oricare dintre întrebările enumerate la articolul 17 alineatul (4) și dacă solicitantul nu a furnizat o adresă de domiciliu, ci doar localitatea și țara de rezidență, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (2) litera (f).

(4)  Sistemul central al ETIAS compară datele relevante menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a), (b), (c), (d), (f), (g), (j), (k), (m) și la articolul 17 alineatul (8) cu datele existente în lista de supraveghere din ETIAS menționată la articolul 34.

(5)  Sistemul central al ETIAS compară datele relevante menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a) (c), (f), (h) și (i) cu indicatorii de risc specifici menționați la articolul 33.

(6)  Dacă se obține un răspuns pozitiv în temeiul alineatelor (2)-(5), sistemul central al ETIAS adaugă la dosarul de cerere o mențiune în acest sens.

(7)  Atunci când datele înregistrate în dosarul de cerere corespund datelor care generează un răspuns pozitiv în temeiul alineatelor (2) și (4), sistemul central al ETIAS identifică, dacă este cazul, statul membru (statele membre) care a(u) introdus sau a(u) furnizat datele care au generat răspunsul pozitiv și consemnează acest lucru în dosarul de cerere.

8. În urma oricărui răspuns pozitiv în temeiul alineatului (2) litera (j) și al alineatului (4) și în cazul în care niciun stat membru nu a furnizat datele care au generat răspunsul pozitiv, sistemul central al ETIAS stabilește dacă Europol a introdus datele și consemnează acest lucru în dosarul de cerere.

Articolul 21

Rezultatele prelucrării automate

(1)  În cazul în care, în urma prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatele (2)-(5), nu se obține niciun răspuns pozitiv, sistemul central al ETIAS eliberează în mod automat o autorizație de călătorie în conformitate cu articolul 36 și ▌ îl informează pe solicitant în conformitate cu articolul 38.

(2)   În cazul în care, în urma prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatele (2)-(5), se obțin unul sau mai multe răspunsuri pozitive, ▌cererea se prelucrează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22.

(3) În cazul în care verificarea conform articolului 22 confirmă faptul că datele înregistrate în dosarul de cerere corespund datelor care au generat un răspuns pozitiv în cursul prelucrării automate în temeiul articolului 20 alineatele (2)-(5) sau în cazul în care persistă îndoieli cu privire la identitatea solicitantului în urma unei astfel de verificări, cererea se prelucrează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26.

(4)  În cazul în care, în urma prelucrării automate conform articolului 20 alineatul (3), reiese că solicitantul a răspuns afirmativ la oricare dintre întrebările menționate la articolul 17 alineatul (4) și dacă nu există niciun alt răspuns pozitiv, cererea se trimite către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil în vederea prelucrării manuale, astfel cum se prevede la articolul 26.

Articolul 22

Verificarea de către unitatea centrală a ETIAS

(1)  În cazul în care, în urma prelucrării automate în temeiul articolului 20 alineatele (2)‑(5), se obțin unul sau mai multe răspunsuri pozitive, sistemul central al ETIAS consultă automat unitatea centrală a ETIAS.

(2)  Atunci când este consultată, unitatea centrală a ETIAS are acces la dosarul de cerere și la orice dosare de cerere conexe, precum și la toate răspunsurile pozitive generate în cursul prelucrării automate în temeiul articolului 20 alineatele (2)-(5) și la informațiile identificate de sistemul central al ETIAS în conformitate cu articolul 20 alineatele (7) și (8).

(3)  Unitatea centrală a ETIAS verifică dacă datele înregistrate în dosarul de cerere corespund unora sau mai multora dintre următoarele:

(a)  indicatorilor de risc specifici menționați la articolul 33;

(b)  datelor existente în sistemul central al ETIAS, inclusiv în lista de supraveghere din ETIAS menționată la articolul 34;

(c)  datelor existente într-unul dintre sistemele de informații UE care sunt consultate;

(d)  datelor Europol;

(e)  datelor existente în bazele de date SLTD sau TDAWN ale Interpol.

(4)  În cazul în care datele nu corespund și nu s-a obținut niciun alt răspuns pozitiv în cursul prelucrării automate în temeiul articolului 20 alineatele (2)-(5), unitatea centrală a ETIAS șterge răspunsul fals pozitiv din dosarul de cerere și sistemul central al ETIAS eliberează în mod automat o autorizație de călătorie în conformitate cu articolul 36.

(5)  În cazul în care datele corespund cu cele ale solicitantului sau în cazul în care persistă îndoieli cu privire la identitatea solicitantului, cererea se prelucrează manual în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26.

(6)  Unitatea centrală a ETIAS finalizează prelucrarea manuală în termen de maximum 12 ore de la primirea dosarului de cerere.

Articolul 23

Sprijin pentru obiectivele SIS

(1)  În sensul articolului 4 litera (e), sistemul central al ETIAS compară datele relevante menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a), (b) și (d) cu datele existente în SIS pentru a stabili dacă solicitantul este subiectul uneia dintre următoarele alerte:

(a)  o alertă privind persoane dispărute;

(b)  o alertă privind persoane căutate în vederea participării la o procedură judiciară;

(c)  o alertă privind persoane supuse unor controale discrete sau al unor controale specifice.

(2)  În cazul în care comparația menționată la alineatul (1) indică unul sau mai multe răspunsuri pozitive, sistemul central al ETIAS transmite o notificare automată unității centrale a ETIAS. Unitatea centrală a ETIAS verifică dacă datele cu caracter personal ale solicitantului corespund datelor cu caracter personal incluse în alerta care a generat acel răspuns pozitiv, iar, dacă se confirmă că datele corespund, sistemul central al ETIAS transmite o notificare automată către biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea. Biroul SIRENE respectiv verifică în continuare dacă datele cu caracter personal ale solicitantului corespund datelor cu caracter personal conținute în alerta care a generat respectivul răspuns pozitiv și ia măsurile care se impun.

Sistemul central al ETIAS transmite, de asemenea, o notificare automată către biroul SIRENE din statul membru care a introdus alerta care a generat un răspuns pozitiv în raport cu SIS în timpul prelucrării automate menționate la articolul 20, în cazul în care, în urma verificării de către unitatea centrală a ETIAS, astfel cum se menționează la articolul 22, alerta respectivă a condus la prelucrarea manuală a cererii în conformitate cu articolul 26.

(3)  Notificarea trimisă către biroul SIRENE din statul membru care a introdus alerta cuprinde următoarele date:

(a)  numele, prenumele și, dacă este cazul, pseudonimul;

(b)  locul și data nașterii;

(c)  sexul;

(d)  cetățenia și, dacă este cazul, alte cetățenii;

(e)  statul membru al primei șederi preconizate și, dacă este disponibilă, adresa primei șederi preconizate;

(f)  adresa de domiciliu a solicitantului sau, dacă aceasta nu este disponibilă, localitatea și țara de rezidență;

(g)  informații despre starea autorizației de călătorie, menționând dacă a fost eliberată sau refuzată o autorizație de călătorie sau dacă cererea face obiectul unui proces de prelucrare manuală în temeiul articolului 26;

(h)  o trimitere către orice răspuns pozitiv obținut în conformitate cu alineatele (1) și (2), inclusiv data și ora la care a fost generat răspunsul pozitiv.

(4)  Dacă se obține un răspuns pozitiv în temeiul alineatului (1), sistemul central al ETIAS adaugă la dosarul de cerere o mențiune în acest sens.

Articolul 24

Norme specifice privind membrii de familie ai cetățenilor Uniunii sau ai altor resortisanți ai țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii

(1)  În cazul resortisanților țărilor terțe menționați la articolul 2 alineatul (1) litera (c), autorizația de călătorie, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 5, se înțelege ca fiind o decizie emisă în conformitate cu prezentul regulament care precizează că nu există indicii concrete sau motive întemeiate bazate pe indicii concrete pentru a concluziona că prezența persoanei respective pe teritoriul statelor membre constituie un risc în materie de securitate sau un risc epidemic ridicat în conformitate cu Directiva 2004/38/CE.

(2)  În cazul în care un resortisant al unei țări terțe menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (c) solicită o autorizație de călătorie, se aplică următoarele norme specifice:

(a)  solicitantul nu răspunde la întrebarea menționată la articolul 17 alineatul (4) litera (c);

(b)  se elimină taxa menționată la articolul 18.

(3)  Atunci când prelucrează o cerere de autorizație de călătorie pentru un resortisant al unei țări terțe menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (c), sistemul central al ETIAS nu verifică dacă:

(a)  în prezent solicitantul figurează ca persoană care a depășit durata de ședere autorizată sau dacă în trecut solicitantul a figurat ca persoană care a depășit durata de ședere autorizată, prin consultarea EES, astfel cum se menționează la articolul 20 alineatul (2) litera (g);

(b)  solicitantul corespunde unei persoane ale cărei date sunt înregistrate în Eurodac, astfel cum se menționează la articolul 20 alineatul (2) litera (k).

Nu se aplică indicatorii de risc specifici bazați pe riscuri în materie de imigrație ilegală stabiliți în temeiul articolului 33 ▌.

(4)  O cerere de autorizație de călătorie nu poate fi refuzată prin invocarea unui risc în materie de imigrație ilegală, astfel cum se menționează la articolul 37 alineatul (1) litera (c).

(5)  În cazul în care, în urma prelucrării automate conform articolului 20, s-a obținut un răspuns pozitiv care corespunde unei alerte privind refuzul intrării și al șederii menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(39), unitatea națională a ETIAS verifică temeiul juridic al deciziei în urma căreia a fost introdusă această alertă în SIS. În cazul în care acest temei este legat de un risc în materie de imigrație ilegală, alerta nu este luată în considerare la evaluarea cererii. Unitatea națională a ETIAS procedează în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006.

(6)  Se aplică, de asemenea, următoarele norme:

(a)  prin notificarea menționată la articolul 38 alineatul (1), solicitantul primește informații cu privire la faptul că, la trecerea frontierei externe, este necesar să fie în măsură să dovedească statutul său de membru de familie menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (c); astfel de informații includ, de asemenea, o mențiune referitoare la faptul că membrul de familie al unui cetățean care își exercită dreptul la liberă circulație și care deține o autorizație de călătorie are dreptul de a intra doar dacă respectivul membru de familie este însoțit de sau se alătură cetățeanului Uniunii sau altui resortisant al unui stat terț care își exercită dreptul la liberă circulație sau ;

(b)  calea de atac menționată la articolul 37 alineatul (3) se introduce în conformitate cu Directiva 2004/38/CE;

(c)  perioada de păstrare a dosarului de cerere menționată la articolul 54 alineatul (1) este:

(i)  perioada de valabilitate a autorizației de călătorie;

(ii)  ▌cinci ani de la ultima decizie de refuzare, de anulare sau de revocare ▌ a autorizației de călătorie în conformitate cu articolele 37, 40 și 41. În cazul în care datele existente într-o fișă, într-un dosar sau într-o alertă înregistrată într-unul dintre sistemele de informații UE, în datele Europol, în bazele de date SLTD sau TDAWN ale Interpol, în lista de supraveghere din ETIAS sau în regulile de verificare ale ETIAS care au determinat o astfel de decizie sunt șterse înainte de expirarea perioadei de cinci ani, dosarul de cerere se șterge în termen de șapte zile de la data ștergerii datelor din fișa, dosarul sau alerta respectivă. În acest scop, sistemul central al ETIAS verifică regulat și în mod automat dacă condițiile pentru păstrarea dosarelor de cerere menționate la prezenta literă sunt îndeplinite în continuare. Dacă acestea nu mai sunt îndeplinite, acesta șterge dosarul de cerere în mod automat.

Cu scopul de a facilita depunerea unei noi cereri după expirarea perioadei de valabilitate a unei autorizații de călătorie ETIAS, dosarul de cerere poate fi stocat în sistemul central al ETIAS pentru o perioadă suplimentară de cel mult trei ani de la expirarea perioadei de valabilitate a autorizației de călătorie și numai în cazul în care, în urma unei cereri de exprimare a consimțământului, solicitantul consimte în mod liber și explicit, prin intermediul unei declarații semnate electronic. Cererea de exprimare a consimțământului este prezentată într-o formă care o diferențiază în mod clar de alte aspecte, într-o formă inteligibilă și ușor accesibilă și utilizând un limbaj clar și simplu, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679.

Consimțământul se solicită după furnizarea automată a informațiilor conform articolului 15 alineatul (2). Informațiile transmise automat reamintesc solicitantului care este scopul păstrării datelor pe baza informațiilor menționate la articolul 71 litera (o).

CAPITOLUL IV

Examinarea cererii de către unitățile naționale ale ETIAS

Articolul 25

Statul membru responsabil

(1)  Statul membru responsabil cu prelucrarea manuală a cererilor în temeiul articolului 26 (denumit în continuare „statul membru responsabil”) este identificat de sistemul central al ETIAS după cum urmează:

(a)  în cazul în care se identifică un singur stat membru care a introdus sau a furnizat datele care au generat un răspuns pozitiv în temeiul articolului 20, acel stat membru este statul membru responsabil;

(b)  în cazul în care se identifică mai multe state membre care au introdus sau au furnizat datele care au generat răspunsurile pozitive în temeiul articolului 20, statul membru responsabil este:

(i)  statul membru care a introdus sau a furnizat cele mai recente date privind o alertă menționată la articolul 20 alineatul (2) litera (d); sau

(ii)  în cazul în care niciuna dintre datele respective nu corespunde unei alerte menționate la articolul 20 alineatul (2) litera (d), statul membru care a introdus sau a furnizat cele mai recente date privind o alertă menționată la articolul 20 alineatul (2) litera (c); sau

(iii)  în cazul în care niciuna dintre datele respective nu corespunde unei alerte menționate la articolul 20 alineatul (2) litera (c) sau (d), statul membru care a introdus sau a furnizat cele mai recente date privind o alertă menționată la articolul 20 alineatul (2) litera (a).

(c)  în cazul în care se identifică mai multe state membre care au introdus sau au furnizat datele care au generat răspunsurile pozitive în temeiul articolului 20, dar niciuna dintre datele respective nu corespunde alertelor menționate la articolul 20 alineatul (2) litera (a), (c) sau (d), statul membru responsabil este cel care a introdus sau a furnizat datele cele mai recente.

În sensul literelor (a) și (c) din primul paragraf, răspunsurile pozitive generate de date care nu sunt introduse sau furnizate de un stat membru nu sunt luate în considerare în scopul identificării statului membru responsabil. În cazul în care prelucrarea manuală a unei cereri nu este declanșată de date introduse sau furnizate de un stat membru, statul membru responsabil este statul membru al primei șederi preconizate.

(2)  Sistemul central al ETIAS indică statul membru responsabil în dosarul de cerere. În cazul în care sistemul central al ETIAS nu este în măsură să identifice statul membru responsabil, astfel cum se menționează la alineatul (1), acesta este identificat de unitatea centrală a ETIAS.

Articolul 26

Prelucrarea manuală a cererilor de către unitățile naționale ale ETIAS

(1)  În cazul în care, în urma prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatele (2)-(5), se obțin unul sau mai multe răspunsuri pozitive, cererea se prelucrează manual de către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil. Acea unitate națională a ETIAS are acces la dosarul de cerere și la orice dosare de cerere conexe, precum și la orice răspunsuri pozitive generate în cursul prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatele (2)-(5). Unitatea centrală a ETIAS informează unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil dacă s-a stabilit că unul sau mai multe alte state membre sau Europol au introdus sau au furnizat datele care au generat răspunsul pozitiv în temeiul articolului 20 alineatul (2) sau (4). În cazul în care se identifică unul sau mai multe state membre care au introdus sau au furnizat datele care au generat răspunsul pozitiv, unitatea centrală a ETIAS specifică, de asemenea, statele membre în cauză.

(2)  În urma prelucrării manuale a cererii, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil:

(a)  eliberează autorizația de călătorie sau

(b)  refuză autorizația de călătorie.

(3)  În cazul în care, în urma prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatul (2), s-a obținut un răspuns pozitiv, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil:

(a)  refuză autorizația de călătorie, în cazul în care răspunsul pozitiv corespunde uneia sau mai multor verificări menționate la articolul 20 alineatul (2) literele (a) și (c);

(b)  evaluează riscurile în materie de securitate sau de imigrație ilegală și decide dacă să elibereze sau să refuze autorizația de călătorie, în cazul în care răspunsul pozitiv corespunde uneia sau mai multor verificări menționate la articolul 20 alineatul (2) literele (b) și (d)-(m).

(4)  În cazul în care, în urma prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatul (3), s-a obținut informația că solicitantul a răspuns afirmativ la una dintre întrebările menționate la articolul 17 alineatul (4), unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil evaluează ▌riscurile în materie de securitate sau de imigrație ilegală și decide dacă să elibereze sau să refuze autorizația de călătorie.

(5)  În cazul în care, în urma prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatul (4), s-a obținut un răspuns pozitiv, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil evaluează riscurile în materie de securitate și decide dacă să elibereze sau să refuze autorizația de călătorie.

(6)  În cazul în care, în urma prelucrării automate prevăzute la articolul 20 alineatul (5), s-a obținut un răspuns pozitiv, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil evaluează ▌riscurile în materie de securitate, de imigrație ilegală sau riscul epidemic ridicat și decide dacă să elibereze sau să refuze autorizația de călătorie. În niciun caz unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil nu poate lua o decizie în mod automat pe baza unui răspuns pozitiv bazat pe indicatori de risc specifici. Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil evaluează individual riscurile în materie de securitate, de imigrație ilegală și riscurile epidemice ridicate, în toate cazurile.

(7)  Sistemul de informații al ETIAS ține evidențe ale tuturor operațiunilor de prelucrare a datelor desfășurate pentru evaluarea menționată în temeiul prezentului articol de către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil sau de către unitățile naționale ale ETIAS din statele membre consultate în conformitate cu articolul 28. Evidențele respective sunt create și introduse automat în dosarul de cerere. Acestea indică data și ora fiecărei operațiuni, datele utilizate pentru consultarea altor sisteme de informații ale UE, datele legate de răspunsul pozitiv primit și membrii personalului care au desfășurat evaluarea riscurilor.

Rezultatele evaluării riscului în materie de securitate sau de imigrație ilegală sau a riscului epidemic ridicat și justificarea care stă la baza deciziei de a elibera sau de a refuza o autorizație de călătorie se înregistrează în dosarul de cerere de către membrul personalului care a efectuat evaluarea riscurilor.

Articolul 27

Solicitarea de informații sau documente suplimentare din partea solicitantului

(1)  În cazul în care unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil consideră că informațiile furnizate de solicitant în formularul de cerere sunt insuficiente pentru a-i permite să decidă dacă să elibereze sau să refuze autorizația de călătorie, aceasta poate solicita informații sau documente suplimentare de la solicitant. La cererea unui stat membru consultat în conformitate cu articolul 28, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil solicită informații sau documente suplimentare.

(2)  Solicitarea de informații sau documente suplimentare se notifică prin serviciul de e-mail menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (f) utilizând adresa de e-mail de contact înregistrată în dosarul de cerere. În solicitarea de informații sau documente suplimentare se indică în mod clar informațiile sau documentele pe care solicitantul trebuie le furnizeze, precum și o listă cu limbile în care pot fi transmise informațiile sau documentele. Lista respectivă cuprinde cel puțin limba engleză, franceză sau germană, cu excepția cazului în care cuprinde o limbă oficială din țara terță al cărei resortisant este solicitantul, potrivit declarației sale. În cazul în care se solicită documente suplimentare, se solicită și o copie electronică a documentației originale. Solicitantul furnizează informațiile sau documentele suplimentare direct unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil prin intermediul serviciului de cont securizat menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (g) în termen de 10 zile de la data primirii solicitării. Solicitantul furnizează informațiile sau documentele respective în una dintre limbile menționate în solicitare. Solicitantului nu i se poate cere să furnizeze o traducere oficială. Pot fi solicitate numai informații sau documente suplimentare necesare pentru evaluarea cererii depuse în ETIAS.

(3)  În scopul solicitării de informații sau documente suplimentare astfel cum se menționează la alineatul (1), unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil utilizează o listă prestabilită de opțiuni. Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 care să precizeze conținutul și formatul respectivei liste prestabilite de opțiuni.

(4)  În circumstanțe excepționale și ca ultimă soluție după prelucrarea informațiilor sau a documentației suplimentare, în cazul în care persistă îndoieli serioase cu privire la informațiile sau documentația furnizate de solicitant, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil îl poate invita pe solicitant la un interviu ▌ în țara sa de rezidență la consulatul situat cel mai aproape de reședința solicitantului. În mod excepțional, atunci când este în interesul solicitantului, interviul poate avea loc la un consulat aflat într-o altă țară decât țara de rezidență a solicitantului.

În cazul în care consulatul situat cel mai aproape de reședința solicitantului se află la o distanță mai mare de 500 km, solicitantul are posibilitatea de a efectua interviul prin mijloace de comunicare audio și video la distanță. În cazul în care distanța este mai mică de 500 km, solicitantul și unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil pot conveni împreună să utilizeze pentru interviu astfel de mijloace de comunicare audio și video. Atunci când aceste mijloace de comunicare audio și video sunt utilizate, interviul se realizează de către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil sau, în mod excepțional, de către unul dintre consulatele statului membru respectiv. Mijloacele de comunicare audio și video la distanță asigură un nivel corespunzător de securitate și confidențialitate.

Motivul solicitării interviului se consemnează în dosarul de cerere.

(5)  Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia definește cerințele pentru mijloacele de comunicare audio și video menționate la alineatul (4), inclusiv în ceea ce privește normele privind protecția datelor, securitatea și confidențialitatea, și adoptă norme privind testarea și selectarea instrumentelor adecvate și privind funcționarea lor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

(6)  Invitația la interviu se emite solicitantului de către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil prin intermediul serviciului de e-mail menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (f) utilizând adresa de e-mail de contact înregistrată în dosarul de cerere. Invitația la interviu se emite în cel mult 72 de ore de la transmiterea de către solicitant a informațiilor sau a documentației suplimentare în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Invitația la interviu conține informații cu privire la statul membru care emite invitația respectivă, opțiunile menționate la alineatul (4) și datele de contact relevante. Solicitantul contactează unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil sau consulatul cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci zile de la data la care a fost emisă invitația la interviu, pentru a conveni o dată și o oră reciproc convenabile pentru interviu și pentru a conveni dacă interviul se desfășoară la distanță. Interviul are loc în termen de 10 zile de la data invitației.

Invitația la interviu se înregistrează în dosarul de cerere de către sistemul central al ETIAS.

(7)  În cazul în care ▌ solicitantul nu se prezintă la interviu în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol în urma unei invitații la interviu, cererea este refuzată în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) litera (g). Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil îl informează imediat pe solicitant.

(8)  În scopul interviului menționat la alineatul (4), unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil indică elementele de pus în discuție de persoana care realizează interviul. Elementele respective au legătură cu motivele pentru care a fost solicitat interviul.

Interviul prin mijloace de comunicare audio și video la distanță se desfășoară în limba unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil care solicită interviul sau în limba aleasă pentru transmiterea informațiilor sau a documentelor suplimentare.

Interviul care are loc la un consulat se desfășoară într-o limbă oficială a țării terțe în care se află consulatul sau în orice altă limbă convenită de către solicitant și consulat.

În urma interviului, persoana care realizează interviul emite un aviz care oferă justificări ale recomandărilor.

Elementele puse în discuție și avizul sunt incluse într-un formular care este înregistrat în dosarul de cerere în aceeași zi a datei interviului.

(9)  După transmiterea de către solicitant a informațiilor sau a documentației suplimentare în conformitate cu alineatul (2), sistemul central al ETIAS înregistrează și stochează informațiile sau documentele respective în dosarul de cerere. Informațiile sau documentele suplimentare furnizate pe durata unui interviu în conformitate cu alineatul (6) se adaugă la dosarul de cerere de către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil.

Formularul utilizat pentru interviu și informațiile sau documentele suplimentare înregistrate în dosarul de cerere sunt consultate numai în scopul de a evalua cererea și de a lua o decizie cu privire la aceasta, în scopul de a gestiona o procedură de introducere a unei căi de atac și în scopul prelucrării unei noi cereri introduse de către același solicitant.

(10)  Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil reia examinarea cererii în momentul în care solicitantul furnizează informațiile sau documentele suplimentare sau, după caz, după data interviului.

Articolul 28

Consultarea altor state membre

(1)  ▌În cazul în care se stabilește că unul sau mai multe state membre au introdus sau au furnizat datele care au generat un răspuns pozitiv în conformitate cu articolul 20 alineatul (7) ▌, în urma verificării conform articolului 22, unitatea centrală a ETIAS notifică acest lucru unității naționale a ETIAS din ▌statul sau statele membre implicate, lansând astfel un proces de consultare între acestea și unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ▌.

(2)  ▌Unitățile naționale ale ETIAS din statele membre consultate au acces la dosarul de cerere în scopul consultării.

(3)  Unitatea națională a ETIAS din statul membru consultat:

(a)  emite un aviz pozitiv motivat privind cererea sau

(b)  emite un aviz negativ motivat privind cererea.

Avizul pozitiv sau negativ se înregistrează în dosarul de cerere de către unitatea națională a ETIAS din statul membru consultat.

(4)  Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil poate consulta, de asemenea, unitățile naționale ale ETIAS din unul sau mai multe state membre în urma răspunsului dat de un solicitant la o solicitare de informații suplimentare. În cazul în care aceste informații suplimentare au fost solicitate în numele unui stat membru consultat în temeiul articolului 27 alineatul (1), unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil consultă unitatea națională a ETIAS din acel stat membru consultat în urma răspunsului solicitantului la solicitarea de informații suplimentare. În astfel de cazuri, unitățile naționale ale ETIAS din statele membre consultate au, de asemenea, acces la informațiile sau documentele suplimentare relevante furnizate de solicitant în urma unei solicitări din partea unității naționale ETIAS din statul membru responsabil în legătură cu chestiunea cu privire la care sunt consultate. În cazul în care sunt consultate mai multe state membre, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil asigură coordonarea.

(5)  Unitatea națională a ETIAS din statul membru consultat răspunde în termen de 60 de ore de la notificarea consultării. Nefurnizarea de către statele membre a unui răspuns în termenul stabilit se consideră ca fiind un aviz pozitiv cu privire la cerere.

(6)  În cursul procesului de consultare, cererea de consultare și răspunsurile la aceasta se transmit prin intermediul software-ului menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (m) și se pun la dispoziția unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil.

(7)  În cazul în care unitatea națională a ETIAS din cel puțin un stat membru consultat emit un aviz negativ cu privire la cerere, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil refuză autorizația de călătorie în temeiul articolului 37. Prezentul alineat nu aduce atingere articolului 44.

(8)  Acolo unde se dovedește necesar în caz de probleme tehnice sau de circumstanțe neprevăzute, unitatea centrală a ETIAS stabilește statul membru responsabil și statele membre care trebuie consultate și facilitează consultările între statele membre, menționate în prezentul articol.

Articolul 29

Consultarea Europol

(1)  ▌ În cazul în care se stabilește că Europol a furnizat datele care au generat un răspuns pozitiv în conformitate cu articolul 20 alineatul (8) din prezentul regulament, unitatea centrală a ETIAS îi notifică acest lucru, lansând astfel un proces de consultare între Europol și unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ▌. Această consultare se desfășoară în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794, în special capitolul IV.

(2)  În cazul în care ▌se consultă Europol, unitatea centrală a ETIAS ▌transmite către Europol datele relevante ale dosarului de cerere și răspunsurile pozitive care sunt necesare în scopul consultării. ▌

(3)  În orice caz, Europol nu are acces la datele cu caracter personal privind nivelul de educație al solicitantului menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (h) ▌.

(4)  În cazul în care este consultat în conformitate cu alineatul (1), Europol emite un aviz motivat cu privire la cerere. Avizul Europol se pune la dispoziția unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil, care îl înregistrează în dosarul de cerere.

(5)  Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil poate consulta Europol în urma răspunsului dat de un solicitant la o solicitare de informații suplimentare. Într-un astfel de caz, unitatea națională a ETIAS transmite către Europol informațiile sau documentele suplimentare relevante furnizate de solicitant în legătură o cerere de autorizație de călătorie în privința căreia Europol este consultat.

(6)  Europol răspunde în termen de 60 de ore de notificarea consultării. Nefurnizarea de către Europol a unui răspuns în termenul stabilit se consideră ca fiind un aviz pozitiv cu privire la cerere.

(7)  În cursul procesului de consultare, cererea de consultare și răspunsurile la aceasta se transmit prin intermediul software-ului menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (m) și se pun la dispoziția unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil.

(8)  În cazul în care Europol emite un aviz negativ cu privire la cerere și unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil decide să elibereze autorizația de călătorie, aceasta își justifică decizia și înregistrează justificarea în dosarul de cerere.

(9)  Acolo unde se dovedește necesar în caz de probleme tehnice sau de circumstanțe neprevăzute, unitatea centrală a ETIAS stabilește statul membru responsabil și facilitează consultările dintre statul membru responsabil și Europol, menționate în prezentul articol.

Articolul 30

Termene de notificare a solicitantului

În termen de 96 de ore de la transmiterea unei cereri care este admisibilă în conformitate cu articolul 19, solicitantul primește o notificare în care se menționează:

(a)  dacă autorizația sa de călătorie a fost eliberată ori refuzată; sau

(b)   sunt solicitate informații sau documente suplimentare și că solicitantul ar putea fi invitat la un interviu, cu indicarea termenelor maxime de prelucrare în conformitate cu articolul 32 alineatul (2).

Articolul 31

Instrumentul de verificare

Comisia asigură un instrument de verificare cu ajutorul căruia solicitanții să poată examina starea cererilor lor, precum și perioada de valabilitate și starea autorizațiilor lor de călătorie (valabilă, refuzată, anulată sau revocată). Acest instrument este pus la dispoziție pe site-ul web specializat sau prin intermediul aplicației pentru dispozitive mobile menționate la articolul 16.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a defini mai precis acest instrument de verificare.

Articolul 32

Decizia privind cererea

(1)  Decizia cu privire la cerere se ia în cel mult 96 de ore de la transmiterea unei cereri care este admisibilă în conformitate cu articolul 19.

(2)  În mod excepțional, dacă se notifică o solicitare de informații sau de documente suplimentare și dacă solicitantul este invitat la un interviu, perioada prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol se prelungește ▌. Decizia cu privire la o astfel de cerere ▌se ia în cel mult 96 de ore de la transmiterea informațiilor sau a documentelor suplimentare de către solicitant. În cazul în care solicitantul este invitat la un interviu, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (4), decizia cu privire la cerere se ia în cel mult 48 de ore după ce interviul a avut loc.

(3)  Înainte de expirarea termenelor menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, se ia decizia:

(a)  de a se elibera autorizația de călătorie în conformitate cu articolul 36 sau

(b)  de a se refuza autorizația de călătorie în conformitate cu articolul 37.

CAPITOLUL V

Regulile de verificare ale ETIAS și lista de supraveghere din ETIAS

Articolul 33

Regulile de verificare ale ETIAS

(1)  Regulile de verificare ale ETIAS sunt un algoritm care permite crearea de profiluri, astfel cum este aceasta definită la articolul 4 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2016/679, prin efectuarea unei comparații în conformitate cu articolul 20 din prezentul regulament a datelor înregistrate într-un dosar de cerere din sistemul central al ETIAS cu o serie de indicatori de risc specifici stabiliți de către unitatea centrală a ETIAS în temeiul alineatului 4 din prezentul articol care evidențiază ▌riscurile în materie de securitate, de imigrație ilegală sau riscurile epidemice ridicate. Unitatea centrală înregistrează regulile de verificare ale ETIAS ▌ în sistemul central al ETIAS.

(2)  ▌Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 89, pentru a defini mai precis riscurile în materie de securitate sau de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat pe baza:

(a)  statisticilor generate de EES care indică rate anormale ale depășirilor perioadei de ședere permise sau ale refuzurilor intrării pentru un anumit grup de călători;

(b)  statisticilor generate de ETIAS în conformitate cu articolul 84 care indică rate anormale ale refuzurilor autorizațiilor de călătorie din cauza unui risc în materie de securitate, a unui risc de imigrație ilegală sau a unui risc epidemic ridicat, asociate cu un anumit grup de călători;

(c)  statisticilor generate de ETIAS în conformitate cu articolul 84 și de EES care arată corelații între informațiile colectate prin intermediul formularului de cerere și cazurile de depășire de către călători a perioadei de ședere permise sau de refuzare a intrării;

(d)  informațiilor susținute de elemente faptice și bazate pe dovezi furnizate de statele membre cu privire la indicatori de risc specifici în materie de securitate sau cu privire la amenințări identificate de respectivele state membre;

(e)  informațiilor susținute de elemente faptice și bazate pe dovezi furnizate de statele membre cu privire la rate anormale de depășire a perioadei de ședere autorizate sau de refuzare a intrării pentru un anumit grup de călători în cazul respectivelor state membre;

(f)  informațiilor privind riscuri epidemice ridicate specifice furnizate de statele membre, precum și a informațiilor privind supravegherea epidemiologică și a evaluărilor riscurilor furnizate de ECDC și privind focarele de boală raportate de către OMC.

(3)  Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, specifică riscurile, astfel cum sunt acestea definite în prezentul regulament și în actul delegat menționat la alineatul (2) din prezentul articol, pe care se bazează indicatorii de risc specifici menționați la alineatul (4) din prezentul articol. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

Riscurile specifice sunt reexaminate cel puțin o dată la șase luni și, în cazul în care este necesar, Comisia adoptă un nou act de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

(4)  Pe baza riscurilor specifice determinate în conformitate cu alineatul (3), unitatea centrală a ETIAS stabilește un set de indicatori de risc specifici care constau într-o combinație de date care includ unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(a)  categoria de vârstă, sexul, ▌cetățenia;

(b)  țara și localitatea de rezidență;

(c)  nivelul de educație ▌(învățământ primar, secundar, superior sau fără studii);

(d)  ocupația actuală (grupa de meserii).

(5)  Indicatorii de risc specifici sunt direcționați și proporționali. Aceștia nu se întemeiază în niciun caz exclusiv pe sexul sau vârsta unei persoane. Aceștia nu se întemeiază în niciun caz pe informații care dezvăluie culoarea, rasa, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, opiniile politice sau de orice altă natură, religia sau convingerile filozofice, apartenența la un sindicat, ▌la o minoritate națională, averea, nașterea, handicapul sau orientarea sexuală ale unei persoane.

(6)  Indicatorii de risc specifici se definesc, se stabilesc, se estimează ex ante, se pun în aplicare, se evaluează ex post, se revizuiesc și se șterg de către unitatea centrală a ETIAS după consultarea Comitetului de verificare al ETIAS.

Articolul 34

Lista de supraveghere din ETIAS

(1)  Lista de supraveghere din ETIAS cuprinde date referitoare la persoane care sunt suspectate că au comis sau au participat la o infracțiune de terorism sau la o altă infracțiune gravă ori referitoare la persoane cu privire la care există indicii concrete sau motive întemeiate, bazate pe evaluarea globală a persoanei, care justifică prezumția că vor comite o infracțiune de terorism sau alte infracțiuni grave. Lista de supraveghere din ETIAS face parte din sistemului central al ETIAS.

(2)  Lista de supraveghere din ETIAS se stabilește pe baza unor informații referitoare la infracțiuni de terorism sau la alte infracțiuni grave.

(3)  Informațiile menționate la alineatul (2) sunt introduse în lista de supraveghere din ETIAS de către Europol, fără a se aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/794, sau de către statele membre. Europol și statele membre în cauză sunt responsabile fiecare pentru toate datele pe care le introduc. Lista de supraveghere din ETIAS indică, pentru fiecare element de date, data și ora introducerii de către Europol sau de către statul membru care l-a introdus.

(4)  Pe baza informațiilor menționate la alineatul ▌(2), lista de supraveghere din ETIAS este alcătuită din date care constau în unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(a)  numele de familie ▌;

(b)  numele de familie la naștere;

(c)  data nașterii ▌;

(d)  alte nume [pseudonim, nume artistic(e), nume uzual(e)];

(e)  ▌documentul (documentele) de călătorie [tipul, numărul și țara de eliberare a documentului (documentelor) de călătorie];

(f)  adresa de domiciliu;

(g)  adresa de e-mail;

(h)  numărul de telefon;

(i)  numele, adresa de e-mail, adresa poștală, numărul de telefon al unei întreprinderi sau organizații;

(j)  adresa IP.

Dacă sunt disponibile, la elementul corespunzător constând în cel puțin unul dintre elementele de date enumerate mai sus se adaugă următoarele elemente de date: prenumele, locul nașterii, țara nașterii, sexul și cetățenia.

Articolul 35

Responsabilități și sarcini privind lista de supraveghere din ETIAS

(1)  Înainte de a introduce date în lista de supraveghere din ETIAS, Europol sau un stat membru:

(a)  stabilește dacă informațiile sunt adecvate, exacte și suficient de importante pentru a fi incluse pe lista de supraveghere din ETIAS;

(b)  evaluează impactul potențial al datelor asupra volumului de cereri prelucrate manual;

(c)  verifică dacă datele corespund unei alerte introduse în SIS .

(2)  eu-LISA creează un instrument specific în scopul evaluării în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

(3)  În cazul în care verificarea în conformitate cu alineatul (1) litera (c) indică faptul că datele corespund unei alerte introduse în SIS, acestea nu sunt introduse în lista de supraveghere din ETIAS. În situațiile în care condițiile pentru utilizarea datelor în scopul introducerii unei alerte în SIS sunt îndeplinite, se acordă prioritate introducerii unei alerte în SIS.

(4)  Statele membre și Europol sunt responsabile pentru acuratețea datelor menționate la articolul 34 alineatul (2) pe care le-au introdus în lista de supraveghere din ETIAS și pentru menținerea lor la zi.

(5)  Europol reexaminează și verifică în mod regulat, cel puțin o dată pe an, acuratețea continuă a datelor pe care le-a introdus în lista de supraveghere din ETIAS. Statele membre, de asemenea, reexaminează și verifică în mod regulat și cel puțin o dată pe an, acuratețea continuă a datelor pe care le-au introdus în lista de supraveghere din ETIAS. Europol și statele membre elaborează și pun în aplicare o procedură comună de asigurare a unei astfel de reexaminări.

(6)  În urma reexaminării, statele membre și Europol retrag datele din lista de supraveghere din ETIAS în cazul în care se dovedește că motivele pentru care au fost introduse nu mai sunt valabile sau că datele sunt perimate sau neactuale.

(7)  eu-LISA se ocupă de conceperea din punct de vedere tehnic și de găzduirea listei de supraveghere din ETIAS și a instrumentului de evaluare menționat la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește specificațiile tehnice pentru lista de supraveghere din ETIAS și pentru respectivul instrument de evaluare. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

CAPITOLUL VI

Eliberarea, refuzarea, anularea sau revocarea unei autorizații de călătorie

Articolul 36

Eliberarea unei autorizații de călătorie

(1)  În cazul în care examinarea unei cereri în temeiul procedurilor prevăzute în capitolele III, IV și V arată că nu există indicii concrete sau motive întemeiate bazate pe indicii concrete pentru a conchide că prezența persoanei respective pe teritoriul statelor membre constituie un risc în materie de securitate, un risc de imigrație ilegală sau un risc epidemic ridicat, se eliberează o autorizație de călătorie de către sistemul central al ETIAS sau de către unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil.

(2)  În cazul în care există îndoieli cu privire la existența unor motive suficiente pentru a refuza autorizația de călătorie, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil are posibilitatea, inclusiv în urma unui interviu, de a elibera o autorizație de călătorie însoțită de o atenționare prin care să recomande autorităților de frontieră să efectueze o verificare în linia a doua.

Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil poate, de asemenea, să adauge o astfel de atenționare la cererea unui stat membru consultat. O astfel de atenționare este vizibilă doar pentru autoritățile de frontieră.

Atenționarea este ștearsă în mod automat de îndată ce autoritățile de frontieră efectuează verificarea și introduc în EES fișa de intrare aferentă.

(3)  Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil are posibilitatea de a adăuga o atenționare prin care transmite autorităților de frontieră și altor autorități care au acces la datele din sistemul central al ETIAS că un răspuns pozitiv specific generat în cursul prelucrării cererii a fost evaluat și că s-a confirmat faptul că acesta reprezintă un răspuns fals pozitiv sau că prelucrarea manuală a demonstrat că nu există niciun motiv pentru a refuza acordarea autorizației de călătorie.

(4)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a stabili garanții corespunzătoare prin instituirea de norme și proceduri pentru evitarea conflictelor cu atenționările din alte sisteme de informații și pentru a defini condițiile, criteriile și durata atenționării în temeiul prezentului regulament.

(5)  Autorizația de călătorie este valabilă pentru o perioadă de trei ani sau până la sfârșitul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie înregistrat în timpul introducerii cererii, oricare dintre acestea survine mai întâi, și este valabilă pe teritoriul statelor membre.

(6)  Autorizația de călătorie nu conferă în mod automat dreptul de intrare sau de ședere.

Articolul 37

Refuzarea acordării unei autorizații de călătorie

(1)  Autorizația de călătorie se refuză dacă solicitantul:

(a)  folosește un document de călătorie care este raportat în SIS ca fiind pierdut, furat, deținut fără drept sau anulat;

(b)  ▌prezintă un risc în materie de securitate;

(c)  prezintă un risc în materie de imigrație ilegală;

(d)  prezintă un risc epidemic ridicat;

(e)  este o persoană pentru care a fost introdusă o alertă ▌ în SIS în scopul refuzării intrării și șederii;

(f)  nu răspunde la o solicitare de informații sau documente suplimentare în termenele prevăzute la articolul 27;

(g)  nu se prezintă la interviu, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (4).

(2)  Autorizația de călătorie se refuză, de asemenea, dacă la momentul depunerii cererii există îndoieli întemeiate și serioase cu privire la autenticitatea datelor, temeinicia declarațiilor făcute de solicitant, documentele justificative prezentate de solicitant sau veridicitatea conținutului acestora.

(3)  Solicitanții cărora li s-a refuzat autorizația de călătorie au dreptul de a exercita o cale de atac. Căile de atac se introduc în statul membru care a luat decizia cu privire la cerere și în conformitate cu dreptul național al respectivului stat membru. Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil furnizează solicitanților informații cu privire la procedura de introducere a căilor de atac. ▌Informația se furnizează într-una dintre limbile oficiale ale țărilor menționate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, ai căror resortisanți sunt solicitanții.

(4)  Refuzarea anterioară a acordării unei autorizații de călătorie nu conduce la o refuzare automată a unei noi cereri. O nouă cerere este evaluată pe baza tuturor informațiilor disponibile.

Articolul 38

Notificarea privind eliberarea sau a refuzarea unei autorizații de călătorie

(1)  Odată ce s-a eliberat o autorizație de călătorie, solicitantul primește imediat, prin intermediul serviciului de e-mail, o notificare ce include:

(a)  precizarea clară a faptului că autorizația de călătorie a fost eliberată și numărul cererii de autorizație de călătorie;

(b)  data la care începe și data la care expiră autorizația de călătorie;

(c)  precizarea clară a faptului că, la intrare, solicitantul va trebui să prezinte documentul de călătorie indicat în formularul de cerere și că orice schimbare a documentului de călătorie va necesita o nouă cerere de autorizație de călătorie;

(d)  o înștiințare cu privire la condițiile de intrare prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399 și cu privire la faptul că o ședere pe termen scurt este posibilă numai pentru o perioadă de maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile;

(e)  o înștiințare cu privire la faptul că simpla deținere a unei autorizații de călătorie nu conferă în mod automat dreptul de intrare;

(f)  o înștiințare cu privire la faptul că autoritățile de frontieră pot solicita documente justificative la frontierele externe pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de intrare și de ședere;

(g)  o înștiințare cu privire la faptul că deținerea unei autorizații de călătorie valabile constituie o condiție de ședere care trebuie îndeplinită pe toată perioada unei șederi pe termen scurt pe teritoriul statelor membre;

(h)  un link către serviciul web menționat la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2017/2226, care permite resortisanților țărilor terțe să verifice în orice moment durata rămasă de ședere autorizată;

(i)  dacă este cazul, statele membre în care solicitantul este autorizat să călătorească;

(j)  un link către site-ul web public al ETIAS care cuprinde informații privind posibilitatea ca solicitantul să ceară revocarea autorizației de călătorie și posibilitatea ca autorizația să fie revocată în cazul în care condițiile de eliberare nu mai sunt respectate și să fie anulată în cazul în care se constată că condițiile de eliberare nu erau îndeplinite la momentul eliberării;

(k)  informații cu privire la procedurile de exercitare a drepturilor prevăzute la articolele 13-16 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și la articolele 15-18 din Regulamentul (UE) 2016/679 și cu privire la datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor din cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor și ale autorității naționale de supraveghere din statul membru al primei șederi preconizate, dacă autorizația de călătorie a fost eliberată de către sistemul central al ETIAS, sau din statul membru responsabil, dacă autorizația de călătorie a fost eliberată de o unitate națională a ETIAS.

(2)  În cazul în care acordarea unei autorizații de călătorie a fost refuzată, solicitantul primește imediat, prin intermediul serviciului de e-mail, o notificare ce include:

(a)  precizarea clară a faptului că autorizația de călătorie a fost refuzată și numărul cererii de autorizație de călătorie;

(b)  denumirea unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil care a refuzat autorizația de călătorie și adresa acesteia;

(c)  motivele refuzului autorizației de călătorie, cu indicarea motivului aplicabil din lista prevăzută la articolul 37 alineatele (1) și (2), astfel încât solicitantul să poată introduce o cale de atac;

(d)  informații cu privire la dreptul de a introduce o cale de atac și termenul în care trebuie întreprins un astfel de demers; un link către informațiile relevante de pe site-ul web menționate la articolul 16 alineatul (7);

(e)  informații cu privire la procedurile de exercitare a drepturilor prevăzute la articolele 13- 16 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și la articolele 15-18 din Regulamentul (UE) 2016/679; datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor din cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor și ale autorității naționale de supraveghere din statul membru responsabil.

(3)  Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un formular standard pentru refuzarea, anularea sau revocarea unei autorizații de călătorie. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

Articolul 39

Datele care trebuie adăugate la dosarul de cerere în urma deciziei de a elibera sau de a refuza o autorizație de călătorie

(1)  În cazul în care s-a luat o decizie de a elibera ▌o autorizație de călătorie, sistemul central al ETIAS sau, în cazul în care decizia a fost luată în urma prelucrării manuale astfel cum se menționează la capitolul IV, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil adaugă, fără întârziere, următoarele date în dosarul de cerere:

(a)  informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea faptului că autorizația de călătorie a fost eliberată ▌;

(b)  o mențiune care să indice dacă autorizația de călătorie ▌a fost eliberată de către sistemul central al ETIAS sau în urma prelucrării manuale; în acest din urmă caz, se adaugă denumirea și adresa unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil care a luat decizia;

(c)  ▌data deciziei de eliberare a ▌autorizației de călătorie;

(d)  data la care începe și data de valabilitate a autorizației de călătorie;

(e)  eventualele atenționări care însoțesc autorizația de călătorie, astfel cum se prevede la articolul 36 alineatele (2) și (3), împreună cu indicarea motivelor care stau la baza acestor atenționări, precum și alte informații relevante fie pentru verificările în linia a doua în contextul articolului 36 alineatul (2), fie pentru autoritățile de frontieră în contextul articolului 36 alineatul (3).

(2)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a defini tipurile de informații suplimentare ce pot fi adăugate, limba și formatele acestora, precum și motivele care stau la baza atenționărilor.

(3)  În cazul în care s-a luat o decizie de a refuza autorizația de călătorie, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil adaugă următoarele date în dosarul de cerere:

(a)  informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea faptului că autorizația de călătorie a fost refuzată;

(b)  denumirea unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil care a refuzat autorizația de călătorie și adresa acesteia;

(c)  data deciziei de refuz al autorizației de călătorie;

(d)  motivele refuzului autorizației de călătorie, cu indicarea motivului din lista prevăzută la articolul 37 alineatele (1) și (2).

(4)  În plus față de datele menționate la alineatele (1) și (3), în cazul în care s-a luat o decizie de a elibera sau de a refuza autorizația de călătorie, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil adaugă, de asemenea, motivele deciziei sale finale, cu excepția cazului în care decizia respectivă este un refuz întemeiat pe un aviz negativ din partea unui stat membru consultat.

Articolul 40

Anularea unei autorizații de călătorie

(1)  O autorizație de călătorie se anulează în cazul în care devine evident că, la momentul eliberării, nu erau îndeplinite condițiile de eliberare a acesteia. Autorizația de călătorie se anulează pe baza unuia sau a mai multora dintre motivele de refuz al autorizației de călătorie prevăzute la articolul 37 alineatele (1) și (2).

(2)  În cazul în care un stat membru deține dovezi conform cărora condițiile de eliberare a unei autorizații de călătorie nu erau îndeplinite la momentul eliberării sale, unitatea națională a ETIAS din respectivul stat membru anulează autorizația de călătorie.

(3)  O persoană a cărei autorizație de călătorie a fost anulată are dreptul de a exercita o cale de atac. Căile de atac se introduc în statul membru care a luat decizia cu privire la anularea autorizației și în conformitate cu dreptul intern al respectivului stat membru. Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil furnizează solicitanților informații cu privire la procedura de introducere a căii de atac. Informația se furnizează într-una dintre limbile oficiale ale țărilor menționate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, ai căror resortisanți sunt solicitanții.

(4)  Justificarea care stă la baza deciziei de anulare a unei autorizații de călătorie se înregistrează în dosarul de cerere de către membrul personalului care a efectuat evaluarea riscurilor.

Articolul 41

Revocarea unei autorizații de călătorie

(1)  O autorizație de călătorie se revocă în cazul în care devine evident că nu mai sunt îndeplinite condițiile de eliberare a acesteia. Autorizația de călătorie se revocă pe baza unuia sau a mai multora dintre motivele de refuz al autorizației de călătorie prevăzute la articolul 37 alineatul (1).

(2)  În cazul în care un stat membru deține dovezi conform cărora condițiile de eliberare a autorizației de călătorie nu mai sunt îndeplinite, unitatea națională a ETIAS din respectivul stat membru revocă autorizația de călătorie.

(3)  Fără a aduce atingere alineatului (2), în cazul în care în SIS se raportează o nouă alertă privind refuzul intrării și a șederii sau privind declararea pierderii, furtului, deținerii fără drept sau a anulării unui document de călătorie, SIS informează sistemul central al ETIAS. Sistemul central al ETIAS verifică dacă această nouă alertă corespunde unei autorizații de călătorie valabile. În caz afirmativ, sistemul central al ETIAS transferă dosarul de cerere unității naționale a ETIAS din statul membru care a introdus alerta ▌. În cazul în care a fost raportată o nouă alertă privind refuzul intrării și a șederii, unitatea națională a ETIAS revocă autorizația de călătorie. În cazul în care autorizația de călătorie este legată de un document de călătorie declarat pierdut, furat, deținut fără drept sau anulat în SIS sau în SLTD, unitatea națională a ETIAS prelucrează manual dosarul de cerere.

(4)  Noile date introduse ▌în lista de supraveghere din ETIAS se compară cu datele din dosarele de cerere din sistemul central al ETIAS. Sistemul central al ETIAS verifică dacă noile date în cauză corespund unei autorizații de călătorie valabile. În caz afirmativ, sistemul central al ETIAS transferă dosarul de cerere către unitatea națională a ETIAS din statul membru care a introdus noile date sau, în cazul în care noile date au fost introduse de Europol, către unitatea națională a ETIAS din statul membru al primei șederi preconizate, conform declarației făcute de către solicitant în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (j). Unitatea națională a ETIAS evaluează riscul în materie de securitate și revocă autorizația de călătorie în cazul în care conchide că nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea acesteia ▌.

(5)  În cazul în care în EES se introduce o fișă de refuz al intrării vizându-l pe titularul unei autorizații valabile de călătorie și înregistrarea este justificată prin motivul B sau I enumerat în partea B din anexa V la Regulamentul (UE) 2016/399, sistemul central al ETIAS transferă dosarul de cerere către unitatea națională a ETIAS din statul membru care a refuzat intrarea. Unitatea națională a ETIAS evaluează dacă condițiile de acordare a autorizației de călătorie mai sunt îndeplinite și, în caz contrar, revocă autorizația de călătorie.

(6)  Justificarea care stă la baza deciziei de revocare a unei autorizații de călătorie se înregistrează în dosarul de cerere de către membrul personalului care a efectuat evaluarea riscurilor.

(7)  Un solicitant a cărui autorizație de călătorie a fost revocată are dreptul de a exercita o cale de atac. Căile de atac se introduc în statul membru care a luat decizia cu privire la revocare și în conformitate cu dreptul intern al respectivului stat membru. Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil furnizează solicitanților informații cu privire la procedura de introducere a căii de atac. Informația se furnizează într-una dintre limbile oficiale ale țărilor menționate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 , ai căror resortisanți sunt solicitanții.

(8)  O autorizație de călătorie poate fi revocată la cererea solicitantului. Împotriva unei revocări în acest temei nu se poate introduce o cale de atac. În cazul în care solicitantul se află pe teritoriul unui stat membru atunci când o astfel de cerere este introdusă, revocarea intră în vigoare odată ce solicitantul părăsește teritoriul și din momentul în care fișa corespunzătoare de intrare/ieșire este creată în EES în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) și cu articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226.

Articolul 42

Notificarea anulării sau a revocării unei autorizații de călătorie

În cazul în care o autorizație de călătorie a fost anulată sau revocată, solicitantul primește imediat, prin intermediul serviciului de e-mail, o notificare ce include:

(a)  precizarea clară a faptului că autorizația de călătorie a fost anulată sau revocată și numărul cererii de autorizație de călătorie;

(b)  denumirea unității naționale a ETIAS din statul membru responsabil care a anulat sau a revocat autorizația de călătorie și adresa acesteia;

(c)  precizarea motivelor anulării sau revocării autorizației de călătorie, cu indicarea motivelor relevante din lista prevăzută la articolul 37 alineatele (1) și (2), astfel încât solicitantul să poată introduce o cale de atac;

(d)  informații cu privire la dreptul de a introduce o cale de atac și termenul în care trebuie întreprins un astfel de demers; un link către informațiile menționate la articolul 16 alineatul (7) de pe site-ul web, ;

(e)  o înștiințare clară cu privire la faptul că deținerea unei autorizații de călătorie valabile constituie o condiție de ședere care trebuie îndeplinită pe toată perioada unei șederi pe termen scurt pe teritoriul statelor membre;

(f)  informații cu privire la procedurile de exercitare a drepturilor prevăzute la articolele 13-16 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și la articolele 15-18 din Regulamentul (UE) 2016/679; datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor din cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor și ale autorității naționale de supraveghere din statul membru responsabil.

Articolul 43

Datele care trebuie adăugate la dosarul de cerere în urma deciziei de a anula sau de a revoca unei autorizații de călătorie

(1)  În cazul în care s-a luat o decizie de a anula sau a revoca o autorizație de călătorie, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil care a anulat sau a revocat autorizația de călătorie adaugă fără întârziere următoarele date în dosarul de cerere:

(a)  informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea faptului că autorizația de călătorie a fost anulată sau revocată;

(b)  denumirea unității naționale a ETIAS care a revocat sau a anulat autorizația de călătorie și adresa acesteia și

(c)  ▌data deciziei de anulare sau de revocare a autorizației de călătorie.

(2)  ▌Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil care a anulat sau a revocat autorizația de călătorie indică, de asemenea, în dosarul de cerere ori motivul (motivele) anulării sau revocării aplicabile în temeiul articolului 37 alineatele (1) și (2) ori faptul că autorizația de călătorie a fost revocată la cererea solicitantului, în temeiul articolului 41 alineatul (8).

Articolul 44

Eliberarea unei autorizații de călătorie cu valabilitate teritorială limitată din motive umanitare, din motive de interes național sau ca urmare a unor obligații internaționale

(1)  În cazul în care o cerere a fost considerată admisibilă în conformitate cu articolul 19, statul membru către care intenționează să se deplaseze resortisantul țării terțe în cauză poate elibera, în mod excepțional, o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată ▌, în cazul în care statul membru în cauză ▌consideră acest lucru necesar din motive umanitare în conformitate cu dreptul său intern, din motive de interes național sau ca urmare a unor obligații internaționale, chiar dacă:

(a)  prelucrarea manuală în temeiul articolului 26 nu este încă finalizată sau ▌

(b)  autorizația de călătorie a fost refuzată, anulată sau revocată.

Astfel de autorizații pot fi în general valabile numai pe teritoriul statului membru care le-a eliberat. Totuși, acestea pot fi, de asemenea, în mod excepțional, eliberate cu valabilitate teritorială pentru mai multe state membre, sub rezerva acordului fiecărui stat membru vizat, obținut prin intermediul unităților naționale ale ETIAS. În cazul în care o unitate națională a ETIAS are în vedere să elibereze o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată pentru mai multe state membre, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil se consultă cu statele membre în cauză.

În cazul în care o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată a fost solicitată sau eliberată în circumstanțele descrise la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, acest fapt nu întrerupe procesul de prelucrare manuală a cererii, urmat de eliberarea unei autorizații de călătorie fără valabilitate teritorială limitată.

(2)  În sensul alineatului (1), și astfel cum se prevede pe site-ul web public și în aplicația pentru dispozitive mobile, solicitantul poate contacta unitatea centrală a ETIAS indicând numărul cererii sale, statul membru către care intenționează să se deplaseze și faptul că scopul călătoriei sale are la bază motive umanitare sau este legat de obligații internaționale ▌,. În cazul în care se stabilește un astfel de contact, unitatea centrală a ETIAS informează unitatea națională a ETIAS din statul membru către care intenționează să se deplaseze resortisantul țării terțe și înregistrează informațiile în dosarul de cerere.

(3)  Unitatea națională a ETIAS din statul membru către care intenționează să se deplaseze resortisantul țării terțe poate solicita informații sau documente suplimentare din partea solicitantului și poate stabili termenul până la care trebuie să fie transmise informațiile sau documentele suplimentare respective. Această solicitare se notifică prin serviciul de e-mail menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (f), utilizându-se adresa de e-mail de contact înregistrată în dosarul de cerere, și indică o listă cu limbile în care pot fi transmise informațiile sau documentele suplimentare. Lista respectivă cuprinde cel puțin limba engleză, franceză sau germană, cu excepția cazului în care cuprinde o limbă oficială din țara terță al cărei resortisant este solicitantul, potrivit declarației sale. Solicitantului nu i se poate cere să furnizeze o traducere oficială în aceste limbi. Solicitantul furnizează informațiile sau documentele suplimentare direct unității naționale a ETIAS, prin intermediul serviciului de cont securizat menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (g). După transmiterea informațiilor sau a documentelor suplimentare, sistemul central al ETIAS înregistrează și stochează informațiile sau documentele respective în dosarul de cerere. Informațiile sau documentele suplimentare înregistrate în dosarul de cerere sunt consultate numai în scopul de a evalua cererea și de a lua o decizie cu privire la aceasta, în scopul de a gestiona o procedură de introducere a unei căi de atac sau în scopul prelucrării unei noi cereri introduse de către același solicitant.

(4)  O autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată este valabilă pentru o perioadă de maximum 90 de zile de la data primei intrări pe baza autorizației respective.

(5)  Autorizațiile de călătorie eliberate în temeiul prezentului articol pot fi însoțite de atenționări în temeiul articolului 36 alineatul (2) sau (3).

(6)  În cazul în care se eliberează o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată, unitatea națională a ETIAS care a eliberat autorizația respectivă adaugă următoarele date în dosarul de cerere:

(a)  informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea faptului că a fost eliberată o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată ▌;

(b)  statul membru (statele membre) către care titularul autorizației de călătorie are dreptul să se deplaseze și perioada de valabilitate a autorizației de călătorie;

(c)  unitatea națională a ETIAS din statul membru care a eliberat autorizația de călătorie cu valabilitate teritorială limitată, precum și adresa acesteia;

(d)  data deciziei de eliberare a autorizației de călătorie cu valabilitate teritorială limitată;

(e)  o mențiune cu privire la motivele umanitare, motivele de interes național sau obligațiile internaționale invocate;

(f)  eventualele atenționări care însoțesc autorizația de călătorie, astfel cum se prevede la articolul 36 alineatele (2) și (3), împreună cu indicarea motivelor care stau la baza acestor atenționări, precum și alte informații relevante fie pentru verificările în linia a doua în contextul articolului 36 alineatul (2), fie pentru autoritățile de frontieră în contextul articolului 36 alineatul (3).

În cazul în care o unitate națională a ETIAS eliberează o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată în lipsa unor informații sau documente transmise de solicitant, acea unitate națională a ETIAS înregistrează și stochează în dosarul de cerere informații sau documente adecvate care justifică decizia respectivă.

(7)  În cazul în care s-a eliberat o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată, solicitantul primește, prin intermediul serviciului de e-mail, o notificare ce include:

(a)  precizarea clară a faptului că a fost eliberată o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată și numărul cererii de autorizație de călătorie;

(b)  data la care începe și data la care expiră autorizația de călătorie cu valabilitate teritorială limitată;

(c)  precizarea clară a statelor membre către care titularul respectivei autorizații de călătorie are dreptul să se deplaseze și a faptului că acesta se poate deplasa exclusiv pe teritoriul statelor membre respective;

(d)  o înștiințare privind deținerea unei autorizații de călătorie valabile constituie o condiție de ședere care trebuie îndeplinită pe toată perioada unei șederi pe termen scurt pe teritoriul statului membru pentru care a fost eliberată autorizația de călătorie cu valabilitate teritorială limitată;

(e)  un link către serviciul web menționat la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2017/2226, care permite resortisanților țărilor terțe să verifice în orice moment durata rămasă de ședere autorizată.

CAPITOLUL VII

Utilizarea ETIAS de către operatorii de transport

Articolul 45

Accesul operatorilor de transport la date în scopul verificării

(1)  Operatorii de transport aerian, operatorii de transport maritim și operatorii de transport internațional care transportă grupuri cu autocarul pe cale terestră inițiază o interogare în sistemul de informații al ETIAS pentru a verifica dacă resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține o autorizație de călătorie dețin sau nu o autorizație de călătorie valabilă.

(2)  Accesul securizat la portalul pentru operatorii de transport menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (k), inclusiv posibilitatea de a utiliza soluții tehnice mobile, permite operatorilor de transport să efectueze interogarea menționată la alineatul (1) înainte de îmbarcarea unui pasager. Operatorul de transport introduce datele de pe banda de citire optică a documentului de călătorie și indică statul membru de intrare. Prin derogare, în cazul tranzitului aeroportuar, operatorul de transport nu este obligat să verifice dacă resortisantul țării terțe deține o autorizație de călătorie valabilă.

Sistemul de informații al ETIAS ▌indică, prin portalul pentru operatorii de transport, dacă persoana în cauză are sau nu o autorizație de călătorie valabilă, oferind operatorilor de transport un răspuns de tip „OK/NOT OK”. În cazul în care a fost eliberată o autorizație de călătorie cu valabilitate teritorială limitată, în conformitate cu articolul 44, răspunsul oferit de sistemul central al ETIAS ține seama de statul membru (statele membre) pentru care autorizația este valabilă, precum și de statul membru de intrare indicat de operatorul de transport. Operatorii de transport pot stoca informațiile trimise și răspunsul primit în conformitate cu dreptul aplicabil. Răspunsul de tip „OK/NOT OK” nu poate fi considerat drept o decizie de autorizare sau de refuzare a intrării în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399.

Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, adoptă norme detaliate referitoare la condițiile de operare a portalului pentru operatorii de transport, precum și referitoare la protecția datelor și la normele de securitate aplicabile. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

(3)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, înființează un sistem de autentificare destinat exclusiv operatorilor de transport, pentru a le permite membrilor autorizați în mod corespunzător ai personalului operatorilor de transport să aibă acces la portalul pentru operatorii de transport, în scopul aplicării alineatului (2) din prezentul articol. Atunci când se înființează sistemul de autentificare, se au în vedere gestionarea riscurilor pentru securitatea informațiilor, precum și principiul asigurării protecției datelor începând cu momentul conceperii și în mod implicit a datelor. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

(4)  Portalul pentru operatorii de transport utilizează o bază de date separată care poate fi doar citită, actualizată zilnic prin extragerea unidirecțională a subsetului minim necesar de date stocate în ETIAS. eu-LISA este responsabilă de securitatea portalului pentru operatorii de transport, de securitatea datelor cu caracter personal pe care le conține și de procesul de extragere a datelor cu caracter personal către baza de date separată care poate fi doar citită.

(5)  Operatorii de transport menționați la alineatul (1) din prezentul articol sunt supuși sancțiunilor prevăzute în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (denumită în continuare „Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen”) și cu articolul 4 din Directiva 2001/51/CE a Consiliului(40), în cazul în care transportă resortisanți ai țărilor terțe care, deși sunt supuși obligației de a deține o autorizație de călătorie, nu dețin o autorizație de călătorie valabilă.

(6)  Prin derogare de la alineatul (5) din prezentul articol, în cazul în care, pentru același resortisant al unei țări terțe, operatorilor de transport menționați la alineatul (1) li se aplică deja sancțiunile prevăzute în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen și cu articolul 4 din Directiva 2001/51/CE, sancțiunile menționate la alineatul (5) din prezentul articol nu se aplică.

(7)  În scopul punerii în aplicare a alineatului (5) sau pentru a soluționa eventualele litigii generate de aplicarea sa, eu-LISA ține evidențe ale tuturor operațiunilor de prelucrare a datelor efectuate pe portalul pentru operatorii de transport de către aceștia. Aceste evidențe indică data și ora fiecărei operațiuni, datele utilizate pentru interogare, datele transmise de portalul pentru operatorii de transport și numele operatorului de transport în cauză.

Evidențele sunt păstrate pentru o perioadă de doi ani. Evidențele sunt protejate prin măsuri adecvate împotriva accesului neautorizat.

(8)  În cazul în care resortisanților țărilor terțe li se refuză intrarea, orice operator de transport care i-a transportat la frontierele externe pe cale aeriană, maritimă sau terestră are obligația de a-și asuma de îndată din nou responsabilitatea pentru aceștia. La solicitarea autorităților de frontieră, operatorii de transport sunt obligați să returneze resortisanții țărilor terțe fie către țara terță din care au fost transportați, fie către țara terță care a eliberat documentul de călătorie cu care au efectuat călătoria, fie către orice altă țară terță în care există certitudinea admisiei.

(9)  Prin derogare de la alineatul (1), pentru operatorii de transport care transportă grupuri cu autocarul pe cale terestră, în primii trei ani de la data la care ETIAS devine operațional, verificarea menționată la alineatul (1) este opțională, iar dispozițiile menționate la alineatul (5) nu li se aplică.

Articolul 46

Procedurile de rezervă în cazul imposibilității tehnice de accesare a datelor de către operatorii de transport

(1)  În cazul în care este imposibil din punct de vedere tehnic să se efectueze interogarea menționată la articolul 45 alineatul (1), din cauza unei defecțiuni a oricărei componente a sistemului de informații al ETIAS ▌, operatorii de transport sunt scutiți de obligația de a verifica deținerea unei autorizații de călătorie valabile. În cazul în care o astfel de defecțiune este detectată de eu-LISA, unitatea centrală a ETIAS notifică acest fapt operatorilor de transport. De asemenea, aceasta notifică operatorilor de transport remedierea defecțiunii. În cazul în care o astfel de defecțiune este detectată de operatorii de transport, aceștia pot notifica acest fapt unității centrale a ETIAS.

(2)  Sancțiunile menționate la articolul 45 alineatul (5) nu se impun operatorilor de transport în cazurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)  În cazul în care, din alte motive decât o defecțiune a oricărei componente a sistemului de informații al ETIAS, este imposibil din punct de vedere tehnic pentru o perioadă mai lungă de timp ca un operator de transport să efectueze interogarea menționată la articolul 45 alineatul (1), operatorii de transport informează unitatea centrală a ETIAS ▌.

(4)  Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare, stabilește detaliile procedurilor de rezervă menționate la prezentul articol. Respectivul act de punere în aplicare este adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

CAPITOLUL VIII

Utilizarea ETIAS de către autoritățile de frontieră la frontierele externe

Articolul 47

Accesul la date în scopul verificării la frontierele externe

(1)  Autoritățile de frontieră competente să efectueze verificări la frontiere la punctele de trecere a frontierelor externe în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399 ▌consultă sistemul central al ETIAS utilizând datele de pe banda de citire optică a documentului de călătorie.

(2)  Sistemul central al ETIAS afișează un răspuns care indică:

(a)  dacă persoana deține sau nu o autorizație de călătorie valabilă și, în cazul unei autorizații de călătorie cu valabilitate teritorială limitată eliberate în temeiul articolului 44, statul membru (statele membre) pentru care este valabilă aceasta;

(b)  eventualele atenționări adăugate la autorizația de călătorie în temeiul articolului 36 alineatele (2) și (3);

(c)  dacă autorizația de călătorie expiră în următoarele 90 de zile și perioada de valabilitate rămasă;

(d)  datele menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (k) și (l).

(3)  În situația în care autorizația de călătorie urmează să expire în următoarele 90 de zile, autoritățile de frontieră îl informează pe titularul respectivei autorizații de călătorie despre perioada de valabilitate rămasă, despre posibilitatea de a transmite o cerere pentru o nouă autorizație de călătorie chiar și în timpul unei șederi pe teritoriul statelor membre, precum și despre obligația de a deține o autorizație de călătorie valabilă pe toată perioada unei șederi pe termen scurt . Respectivele informații sunt furnizate fie de către polițistul de frontieră la momentul verificărilor la frontiere, fie prin intermediul echipamentului instalat la punctul de trecere a frontierei care permite resortisantului țării terțe să utilizeze instrumentul de verificare menționat la articolul 31. În plus, informațiile sunt furnizate prin intermediul site-ului web public menționat la articolul 16. Sistemul central al ETIAS transmite totodată automat titularului unei autorizații de călătorie aceleași informații prin intermediul serviciului de e-mail.

(4)  În cazul în care sistemul central al ETIAS răspunde prin afișarea unei atenționări adăugate la o autorizație de călătorie în temeiul articolului 36 alineatul (2), autoritățile de frontieră efectuează o verificare în linia a doua. În vederea realizării verificării în linia a doua, acestea sunt autorizate să consulte informațiile suplimentare adăugate în dosarul de cerere în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) litera (e) sau cu articolul 44 alineatul (6) litera (f).

În cazul în care sistemul central al ETIAS răspunde prin afișarea unei atenționări menționate la articolul 36 alineatul (3) și în cazul în care sunt necesare verificări suplimentare, autoritățile de frontieră pot accesa sistemul central al ETIAS pentru a obține informațiile suplimentare prevăzute la articolul 39 alineatul (1) litera (e) sau la articolul 44 alineatul (6) litera (f).

Articolul 48

Procedurile de rezervă în cazul imposibilității tehnice de accesare a datelor la frontierele externe

(1)  În cazul în care, din motive tehnice, este imposibil să se efectueze consultarea menționată la articolul 47 alineatul (1) din cauza unei defecțiuni a oricărei părți a sistemului de informații al ETIAS, unitatea centrală a ETIAS notifică acest lucru autorităților de frontieră și unităților naționale ale ETIAS din statele membre.

(2)  În cazul în care, din motive tehnice, este imposibil să se efectueze consultarea menționată la articolul 47 alineatul (1) din cauza unei defecțiuni a infrastructurii naționale de frontieră dintr-un stat membru, autoritățile de frontieră notifică acest lucru unității centrale a ETIAS și unității naționale a ETIAS din respectivul stat membru. Unitatea centrală a ETIAS informează de îndată eu-LISA și Comisia în acest sens.

(3)  În ambele situații menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, autoritățile de frontieră aplică planurile lor naționale pentru situații neprevăzute. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, planul național pentru situații neprevăzute poate autoriza autoritățile de frontieră să deroge temporar de la obligația de a consulta sistemul central al ETIAS menționată la articolul 47 alineatul (1).

(4)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, adoptă modele de planuri pentru situații neprevăzute pentru cazurile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, inclusiv proceduri care trebuie urmate de către autoritățile de frontieră. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2). Statele membre își adoptă propriile planuri naționale pentru situații neprevăzute pe baza acestor modele de planuri, care trebuie adaptate necesităților la nivel național.

CAPITOLUL IX

Utilizarea ETIAS de către autoritățile responsabile în domeniul imigrației

Articolul 49

Accesul la date al autorităților responsabile în domeniul imigrației

(1)  În scopul de a verifica sau de a confirma îndeplinirea condițiilor de intrare sau de ședere pe teritoriul statelor membre și de a lua măsurile adecvate aferente, autoritățile responsabile în domeniul imigrației din statele membre au acces la sistemul central al ETIAS pentru efectuarea de căutări utilizând datele menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a)-(e).

(2)  Accesul la sistemul central al ETIAS în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este permis numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  s-a efectuat o căutare anterioară în EES în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) 2017/2226 și

(b)  rezultatul căutării indică faptul că EES nu conține o fișă de intrare care să corespundă prezenței resortisantului unei țări terțe pe teritoriul statelor membre.

În cazul în care este necesar, îndeplinirea condițiilor menționate la primul paragraf literele (a) și (b) din prezentul alineat este verificată prin accesarea evidențelor din EES prevăzute la articolul 46 din Regulamentul (UE) 2017/2226, care corespund căutării menționate la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat și răspunsului la care se face referire la litera (b) din respectivul paragraf.

(3)  Sistemul central al ETIAS afișează un răspuns care indică dacă persoana deține sau nu o autorizație de călătorie valabilă și, în cazul unei autorizații de călătorie cu valabilitate teritorială limitată eliberată în temeiul articolului 44, statele membre pentru care este valabilă respectiva autorizație de călătorie. Sistemul central al ETIAS indică totodată dacă autorizația de călătorie va expira în următoarele 90 de zile și perioada de valabilitate rămasă.

În cazul minorilor, autoritățile responsabile în domeniul imigrației au de asemenea acces la informațiile referitoare la persoanele care exercită autoritatea părintească sau la tutorele legal al călătorului, menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (k).

CAPITOLUL X

Procedura și condițiile de acces la sistemul central al ETIAS în scopul aplicării legii

Articolul 50

Autoritățile ▌ desemnate ale statelor membre

(1)  Statele membre desemnează ▌autoritățile care au dreptul de a solicita consultarea datelor înregistrate în sistemul central al ETIAS pentru prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave.

(2)  Fiecare stat membru desemnează un punct central de acces care asigură accesul la sistemul central al ETIAS. Punctul central de acces verifică îndeplinirea condițiilor pentru solicitarea accesului la sistemul central al ETIAS, prevăzute la articolul 52.

Autoritatea desemnată și punctul central de acces pot face parte din aceeași organizație, dacă dreptul intern permite acest lucru, însă punctul central de acces acționează în mod deplin independent de autoritatea desemnată atunci când își îndeplinește atribuțiile în temeiul prezentului regulament. Punctul central de acces este separat de autoritățile desemnate și nu primește instrucțiuni din partea acestora în ceea ce privește rezultatul verificării pe care o efectuează în mod independent.

Statele membre pot desemna mai multe puncte centrale de acces pentru a reflecta structura lor organizațională și administrativă în îndeplinirea obligațiilor lor constituționale sau altor obligații legale.

Statele membre notifică eu-LISA și Comisiei autoritățile lor desemnate și punctele lor centrale de acces și pot în orice moment să își modifice sau să își înlocuiască notificările.

(3)  La nivel național, fiecare stat membru întocmește o listă a unităților operative din cadrul autorităților desemnate care sunt autorizate să solicite consultarea datelor stocate în sistemul central al ETIAS prin intermediul punctelor centrale de acces.

(4)  Numai personalul împuternicit în mod corespunzător din cadrul punctelor centrale de acces este autorizat să acceseze sistemul central al ETIAS în conformitate cu articolele 51 și 52.

Articolul 51

Procedura de acces la sistemul central al ETIAS în scopul aplicării legii

(1)  O unitate operativă menționată la articolul 50 alineatul (3) transmite unui punct central de acces menționat la articolul 50 alineatul (2), o cerere motivată, în format electronic sau în scris, pentru consultarea unui set specific de date stocate în sistemul central al ETIAS. În cazul în care se solicită consultarea datelor menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (i) și alineatul (4) literele (a), (b) și (c), cererea motivată în format electronic sau în scris include o justificare a necesității de a consulta respectivele date specifice.

(2)  La primirea cererii de acces, punctul central de acces verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de acces menționate la articolul 52, inclusiv controlând dacă orice cerere de consultare a datelor menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (i) și alineatul (4) literele (a), (b) și (c) este justificată.

(3)  În cazul în care sunt îndeplinite condițiile de acces menționate la articolul 52, punctul central de acces prelucrează cererea. Datele stocate în sistemul central al ETIAS accesate de punctul central de acces se transmit unității operative care a făcut solicitarea într-un mod care să nu compromită securitatea datelor.

(4)  În caz de urgență, când trebuie prevenit un pericol iminent pentru viața unei persoane asociat unei infracțiuni de terorism sau altei infracțiuni grave, punctul central de acces prelucrează solicitarea imediat și verifică doar ex post dacă sunt îndeplinite toate condițiile menționate la articolul 52, inclusiv dacă a existat cu adevărat un caz de urgență. Verificarea ex post este efectuată fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult șapte zile lucrătoare după prelucrarea solicitării ▌.

În cazul în care, în urma unei verificări ▌ex post, se constată că accesul la datele înregistrate în sistemul central al ETIAS sau consultarea acestora nu au fost justificate, toate autoritățile care au accesat ▌datele respective șterg datele accesate din sistemul central al ETIAS. Autoritățile informează punctul central de acces relevant din statul membru în care a fost depusă solicitarea cu privire la ștergere.

Articolul 52

Condițiile de acces al autorităților desemnate ale statelor membre la datele înregistrate în sistemul central al ETIAS

(1)  Autoritățile desemnate pot solicita consultarea datelor stocate în sistemul central al ETIAS dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  accesarea în vederea consultării este necesară în scopul prevenirii, depistării sau investigării unei infracțiuni de terorism ori a altei infracțiuni grave;

(b)  accesarea în vederea consultării este necesară și proporțională într-un caz specific; și

(c)  există dovezi sau motive întemeiate pentru a se considera că, prin consultarea datelor din sistemul central al ETIAS, se va contribui la prevenirea, depistarea sau investigarea oricăreia dintre infracțiunile în cauză, în special în cazul unei suspiciuni justificate potrivit căreia suspectul, autorul sau victima unei infracțiuni de terorism ori a altei infracțiuni grave se încadrează într-o categorie de călători ▌aflată sub incidența prezentului regulament ▌.

(2)  Consultarea sistemului central al ETIAS se limitează la efectuarea de căutări utilizând drept criteriu una sau mai multe dintre următoarele elemente de date înregistrate în dosarul de cerere:

(a)  numele (de familie) și, dacă este (sunt) disponibil(e), prenumele (numele de botez);

(b)  alte nume [pseudonim, nume artistic(e), nume uzual(e)];

(c)  numărul documentului de călătorie;

(d)  adresa de domiciliu;

(e)  adresa de e-mail;

(f)  numerele de telefon;

(g)  adresa IP.

(3)  Consultarea sistemului central al ETIAS utilizând datele enumerate la alineatul (2) poate fi corelată cu următoarele date din dosarul de cerere pentru a restrânge căutarea:

(a)  cetățenia sau cetățeniile;

(b)  sexul;

(c)  data nașterii sau categoria de vârstă.

(4)  În cazul obținerii unui răspuns pozitiv pe baza datelor înregistrate într-un dosar de cerere, consultarea sistemului central al ETIAS permite accesul la datele menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a)-(g) și (j)-(m), care sunt înregistrate în respectivul dosar de cerere, precum și la datele introduse în respectivul dosar de cerere în ceea ce privește eliberarea , refuzarea, anularea sau revocarea ▌unei autorizații de călătorie, în conformitate cu articolele 39 și 43. Accesul la datele menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (i) și alineatul (4) literele (a), (b) și (c), înregistrate în dosarul de cerere, se acordă numai în cazul în care consultarea datelor respective a fost solicitată în mod explicit de o unitate operativă într-o cerere motivată în format electronic sau în scris transmisă în temeiul articolului 51 alineatul (1), iar cererea a fost verificată și aprobată în mod independent de către punctul central de acces. Consultarea sistemului central al ETIAS nu permite accesul la datele privind educația menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (h) ▌.

Articolul 53

Procedura și condițiile de acces al Europol la datele înregistrate în sistemul central al ETIAS

(1)  În scopul articolului 1 alineatul (2), Europol poate solicita să consulte datele stocate în sistemul central al ETIAS și poate transmite unității centrale a ETIAS o cerere motivată în format electronic pentru consultarea unui set specific de date stocate în sistemul central al ETIAS. În cazul în care se solicită consultarea datelor menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (i) și alineatul (4) literele (a)-(c), cererea motivată în format electronic include o justificare a necesității de a consulta respectivele date specifice.

(2)  Cererea motivată dovedește că sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  consultarea este necesară pentru a sprijini și a consolida măsurile adoptate de statele membre pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave care intră sub incidența mandatului Europol;

(b)  consultarea este necesară și proporțională într-un caz specific;

(c)  consultarea se limitează la efectuarea de căutări utilizând datele menționate la articolul 52 alineatul (2) în combinație cu datele enumerate la articolul 52 alineatul (3), dacă este cazul;

(d)  există dovezi sau motive întemeiate pentru a se considera că prin consultarea datelor se va contribui la prevenirea, depistarea sau investigarea oricăreia dintre infracțiunile în cauză, în special în cazul unei suspiciuni justificate potrivit căreia suspectul, autorul sau victima unei infracțiuni de terorism sau a altei infracțiuni grave se încadrează într-o categorie de călători aflată sub incidența prezentului regulament.

(3)  Cererile Europol de consultare a datelor stocate în sistemul central al ETIAS fac obiectul unei verificări prealabile efectuate de o unitate specializată formată din funcționari ai Europol împuterniciți în mod corespunzător, care examinează în mod eficient și în timp util dacă cererea îndeplinește toate condițiile de la alineatul (2).

(4)  În cazul obținerii unui răspuns pozitiv pe baza datelor stocate într-un dosar de cerere, consultarea sistemului central al ETIAS permite accesul la datele menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a)-(g) și (j)-(m), precum și la datele adăugate în dosarul de cerere în ceea ce privește eliberarea, refuzarea, anularea sau revocarea ▌unei autorizații de călătorie, în conformitate cu articolele 39 și 43. Accesul la datele menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (i) și alineatul (4) literele (a), (b) și (c) adăugate în dosarul de cerere se acordă numai în cazul în care consultarea datelor respective a fost solicitată în mod explicit de Europol. Consultarea sistemului central al ETIAS nu permite accesul la datele privind educația menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (h).

(5)  Odată ce unitatea specializată formată din funcționari ai Europol împuterniciți în mod corespunzător a aprobat cererea, unitatea centrală a ETIAS prelucrează cererea de consultare a datelor stocate în sistemul central al ETIAS. Aceasta transmite către Europol datele solicitate în așa fel încât să nu fie compromisă securitatea datelor.

CAPITOLUL XI

Păstrarea și modificarea datelor

Articolul 54

Păstrarea datelor

(1)  Fiecare dosar de cerere este stocat în sistemul central al ETIAS:

(a)  pentru perioada de valabilitate a autorizației de călătorie;

(b)  timp de cinci ani de la ultima decizie de refuzare, de anulare sau de revocare a autorizației de călătorie în conformitate cu articolele 37, 40 și 41. În cazul în care datele existente într-o fișă, într-un dosar sau într-o alertă înregistrată într-unul dintre sistemele de informații UE, în datele Europol, în bazele de date SLTD sau TDAWN ale Interpol, în lista de supraveghere din ETIAS sau în regulile de verificare ale ETIAS care au determinat o astfel de decizie sunt șterse înainte de expirarea perioadei de cinci ani, dosarul de cerere se șterge în termen de șapte zile de la data ștergerii datelor din fișa, dosarul sau alerta respectivă. În acest scop, sistemul central al ETIAS verifică regulat și în mod automat dacă condițiile pentru păstrarea dosarelor de cerere menționate la prezenta literă sunt îndeplinite în continuare. Dacă acestea nu mai sunt îndeplinite, acesta șterge dosarul de cerere în mod automat.

(2)  Cu scopul de a facilita depunerea unei noi cereri după expirarea perioadei de valabilitate a unei autorizații de călătorie ETIAS, dosarul de cerere poate fi stocat în sistemul central al ETIAS pentru o perioadă suplimentară de cel mult trei ani de la expirarea perioadei de valabilitate a autorizației de călătorie și numai în cazul în care, în urma unei cereri de exprimare a consimțământului, solicitantul consimte în mod liber și explicit, prin intermediul unei declarații semnate electronic. Cererea de exprimare a consimțământului este prezentată într-o formă care o diferențiază în mod clar de alte aspecte, într-o formă inteligibilă și ușor accesibilă și utilizând un limbaj clar și simplu, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679.

Consimțământul se solicită după furnizarea automată a informațiilor conform articolului 15 alineatul (2). Informațiile furnizate automat reamintesc solicitantului care este obiectivul păstrării datelor în concordanță cu informațiile menționate la articolul 71 litera (o), precum și că există posibilitatea de a retrage consimțământul în orice moment.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, solicitantul poate, în orice moment, să își retragă consimțământul. În cazul în care solicitantul își retrage consimțământul, dosarul de cerere se șterge automat din sistemul central al ETIAS.

eu-LISA elaborează un instrument pentru a le permite solicitanților să își dea și să își retragă consimțământul. Respectivul instrument este disponibil pe site-ul web specializat sau prin intermediul aplicației pentru dispozitive mobile.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a defini mai în detaliu instrumentul care va fi utilizat de către solicitanți pentru a-și da și pentru a-și retrage consimțământul.

(3)  La expirarea perioadei sale de păstrare, dosarul de cerere se șterge automat din sistemul central al ETIAS.

Articolul 55

Modificarea datelor și ștergerea anticipată a datelor

(1)  Unitatea centrală a ETIAS și unitățile naționale ale ETIAS au obligația de a actualiza datele stocate în sistemul central al ETIAS și de a se asigura că acestea sunt exacte. Unitatea centrală a ETIAS și unitățile naționale ale ETIAS nu au dreptul să modifice datele adăugate în formularul de cerere direct de către solicitant în temeiul articolului 17 alineatul (2), (3) sau (4).

(2)  În cazul în care unitatea centrală a ETIAS are dovezi că datele înregistrate în sistemul central al ETIAS de către unitatea centrală a ETIAS conțin erori de fapt sau că datele au fost prelucrate în sistemul central al ETIAS cu încălcarea prezentului regulament, aceasta verifică datele respective și, dacă este necesar, le modifică sau le șterge imediat din sistemul central al ETIAS.

(3)  În cazul în care statul membru responsabil are dovezi că datele înregistrate în sistemul central al ETIAS conțin erori de fapt sau că datele au fost prelucrate în sistemul central al ETIAS cu încălcarea prezentului regulament, unitatea sa națională a ETIAS verifică datele respective și, dacă este necesar, le modifică sau le șterge imediat din sistemul central al ETIAS.

(4)  În cazul în care unitatea centrală a ETIAS are dovezi care sugerează că datele stocate în sistemul central al ETIAS conțin erori de fapt sau că datele au fost prelucrate în sistemul central al ETIAS cu încălcarea prezentului regulament, acesta contactează unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil în termen de 14 zile. Dacă statul membru diferit de statul membru responsabil are astfel de dovezi, acesta contactează unitatea centrală a ETIAS sau unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil în termen de 14 zile. Unitatea centrală a ETIAS sau unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil verifică exactitatea datelor și legalitatea prelucrării acestora în termen de o lună și, dacă este necesar, modifică sau șterge fără întârziere datele din sistemul central al ETIAS.

(5)  În cazul în care un resortisant al unei țări terțe a dobândit cetățenia unui stat membru sau a intrat sub incidența articolului 2 alineatul (2) literele (a), (b) și (c), autoritățile respectivului stat membru verifică dacă persoana în cauză are o autorizație de călătorie valabilă și, dacă este cazul, șterge imediat dosarul de cerere din sistemul central al ETIAS. Autoritatea responsabilă de ștergerea dosarului de cerere este ▌:

(a)  unitatea națională a ETIAS din statul membru care a eliberat documentul de călătorie, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (2) litera (a);

(b)  unitatea națională a ETIAS din statul membru a cărui cetățenie a dobândit-o respectivul resortisant al unei țări terțe;

(c)  unitatea națională a ETIAS din statul membru care a eliberat permisul de ședere ▌.

(6) În cazul în care un resortisant al unei țări terțe intră sub incidența articolului 2 alineatul (2) litera (d), (e), (f) sau (l), acesta poate informa autoritățile competente ale statului membru care a eliberat permisul de ședere, viza uniformă sau viza națională de lungă ședere menționată în respectivul articol că are o autorizație de călătorie valabilă și poate solicita ștergerea dosarului de cerere corespunzător din sistemul central al ETIAS. Autoritățile statului membru în cauză verifică dacă persoana respectivă deține o autorizație de călătorie valabilă. Dacă se confirmă faptul că persoana deține o astfel de autorizație, unitatea națională a ETIAS din statul membru care a eliberat permisul de ședere, viza uniformă sau viza națională de lungă ședere șterge imediat dosarul de cerere din sistemul central al ETIAS.

(7)  În cazul în care un resortisant al unei țări terțe a intrat sub incidența articolului 2 alineatul (2) litera (g ▌), acesta poate informa autoritățile competente ale următorului stat membru pe teritoriul căruia intră cu privire la această schimbare. Respectivul stat membru informează unitatea centrală a ETIAS în termen de 14 zile. Unitatea centrală a ETIAS verifică exactitatea datelor în termen de o lună și, dacă este necesar, șterge dosarul de cerere fără întârziere din sistemul central al ETIAS . ▌

(8)  Fără a aduce atingere căilor de atac administrative sau nejudiciare existente, persoanele au acces la o cale de atac judiciară eficientă pentru a se asigura că datele stocate în ETIAS sunt modificate sau șterse.

CAPITOLUL XII

Protecția datelor

Articolul 56

Protecția datelor

(1)  În cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și de către eu-LISA, se aplică Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2)  Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către unitățile naționale ale ETIAS care evaluează cererile, de către autoritățile de frontieră și de către autoritățile responsabile în domeniul imigrației.

În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal de către unitățile naționale ale ETIAS este efectuată de autoritățile competente care evaluează cererile în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave, se aplică Directiva (UE) 2016/680.

În cazul în care unitatea națională a ETIAS decide cu privire la eliberarea, refuzarea, revocarea sau anularea unei autorizații de călătorie, se aplică Regulamentul (UE) 2016/679.

(3)  Directiva (UE) 2016/680 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile desemnate ale statelor membre în sensul articolului 1 alineatul (2) din prezentul regulament.

(4)  Regulamentul (UE) 2016/794 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către Europol în temeiul articolelor 29 și 53 din prezentul regulament .

Articolul 57

Operatorul de date

(1)  Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă este considerată operator de date în conformitate cu articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în sistemul central al ETIAS. În ceea ce privește gestionarea securității informațiilor din sistemul central al ETIAS, eu-LISA este considerată operator.

(2)  În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în sistemul central al ETIAS de către un stat membru, unitatea națională a ETIAS este considerată operator în conformitate cu articolul 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679. Aceasta are responsabilitatea centrală pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în sistemul central al ETIAS de către statul membru respectiv.

Articolul 58

Persoana împuternicită de operator

(1)  eu-LISA este considerată persoană împuternicită de operator în conformitate cu articolul 2 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în sistemul de informații al ETIAS.

(2)  eu-LISA se asigură că sistemul de informații al ETIAS funcționează în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 59

Securitatea prelucrării

(1)  ▌ eu-LISA, unitatea centrală a ETIAS și unitățile naționale ale ETIAS asigură securitatea prelucrării datelor cu caracter personal ▌în temeiul ▌prezentului regulament. eu-LISA, unitatea centrală a ETIAS și unitățile naționale ale ETIAS cooperează în ceea ce privește sarcinile legate de securitatea datelor.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, eu-LISA ia măsurile necesare pentru a asigura securitatea sistemului de informații al ETIAS;

(3)  Fără a aduce atingere articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și articolelor 32 și 34 din Regulamentul (UE) 2016/679, ▌eu-LISA, unitatea centrală a ETIAS și unitățile naționale ale ETIAS adoptă măsurile necesare, inclusiv un plan de securitate, un plan de asigurare a continuității activității și un plan de recuperare în caz de dezastru, pentru:

(a)  a proteja fizic datele, inclusiv prin elaborarea de planuri pentru situații neprevăzute în scopul protecției infrastructurii critice;

(b)  a împiedica accesul persoanelor neautorizate la serviciul web securizat, la serviciul de e-mail, la serviciul de cont securizat, la portalul pentru operatorii de transport, la instrumentul de verificare pentru solicitanți și la instrumentul pentru acordarea sau retragerea consimțământului pus la dispoziția solicitanților;

(c)  a împiedica accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor și în incintele naționale, în conformitate cu scopurile ▌ETIAS;

(d)  a împiedica citirea, copierea, modificarea sau îndepărtarea neautorizată a suporturilor de date;

(e)  a împiedica introducerea neautorizată de date, precum și orice inspectare, modificare sau ștergere neautorizată a datelor cu caracter personal înregistrate;

(f)  a împiedica utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate, cu ajutorul echipamentelor de comunicare a datelor;

(g)  a împiedica prelucrarea neautorizată a datelor în sistemul central al ETIAS și orice modificare ori ștergere neautorizată a datelor prelucrate în sistemul central al ETIAS;

(h)  a asigura că persoanele autorizate să acceseze sistemul de informații al ETIAS au acces numai la datele care fac obiectul autorizației lor de acces, prin utilizarea exclusivă a unor nume de utilizator individuale și unice, precum și a unor moduri de acces confidențiale;

(i)  a asigura că toate autoritățile cu drept de acces la sistemul de informații al ETIAS creează profiluri care descriu funcțiile și responsabilitățile persoanelor autorizate să acceseze datele și pun aceste profiluri la dispoziția autorităților de supraveghere;

(j)  a asigura că se poate verifica și stabili care sunt organismele cărora le pot fi transmise datele cu caracter personal prin utilizarea echipamentelor de comunicare a datelor;

(k)  a asigura că se poate verifica și stabili ce date au fost prelucrate în sistemul de informații al ETIAS, în ce moment, de către cine și cu ce scop;

(l)  a împiedica citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal în timpul transmiterii acestora către sau din sistemul central al ETIAS ori în timpul transportului suporturilor de date, în special prin intermediul unor tehnici de criptare corespunzătoare;

(m)  a asigura că, în cazul unei întreruperi, sistemele instalate pot fi readuse la operarea normală;

(n)  a asigura fiabilitatea, garantând că orice erori de funcționare a ETIAS sunt semnalate în mod adecvat și că sunt luate măsurile tehnice necesare pentru a garanta că datele cu caracter personal pot fi recuperate în cazul coruperii acestora din cauza unei funcționări defectuoase a ETIAS;

(o)  a monitoriza eficacitatea măsurilor de securitate prevăzute la prezentul alineat și a lua măsurile de organizare necesare referitoare la supravegherea internă, astfel încât să se asigure respectarea prezentului regulament.

(4)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, adoptă un model de plan de securitate și un model de plan de asigurare a continuității activității și de recuperare în caz de dezastru. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2). Consiliul de administrație al eu-LISA, consiliul de administrație al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și statele membre adoptă planurile de securitate și planurile de asigurare a continuității activității și de recuperare în caz de dezastru pentru eu-LISA, pentru unitatea centrală a ETIAS și, respectiv, pentru unitățile naționale ale ETIAS. Acestea utilizează ca bază modelele de planuri adoptate de Comisie, ajustate în funcție de necesități.

(5)  eu-LISA informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia, precum și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor cu privire la măsurile pe care le ia în temeiul prezentului articol.

Articolul 60

Incidente de securitate

(1)  Orice eveniment care are sau care poate avea un impact asupra securității ETIAS și care poate cauza daune sau pierderi datelor stocate în ETIAS este considerat a fi un incident de securitate, în special în cazul în care este posibil să se fi accesat datele în mod neautorizat sau în cazul în care au fost compromise sau este posibil să fi fost compromise disponibilitatea, integritatea și confidențialitatea datelor.

(2)  Incidentele de securitate se gestionează astfel încât să se asigure un răspuns rapid, eficace și corespunzător.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor privind notificarea și comunicarea în cazul încălcării securității datelor cu caracter personal, în temeiul articolului 33 din Regulamentul (UE) 2016/679, al articolului 30 din Directiva (UE) 2016/680 sau al ambelor, statele membre informează Comisia, eu-LISA și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor cu privire la incidentele de securitate. În cazul unui incident de securitate în legătură cu sistemul de informații al ETIAS, eu-LISA informează Comisia și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. Europol notifică Comisia și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în cazul unui incident de securitate legat de ETIAS.

(4)  Informațiile privind un incident de securitate care are sau care ar putea avea un impact asupra funcționării ETIAS sau asupra disponibilității, integrității și confidențialității datelor stocate în ETIAS sunt puse la dispoziția Comisiei și, dacă sunt afectate, la dispoziția unității centrale a ETIAS, a unităților naționale ale ETIAS și a Europol. Astfel de incidente se raportează în conformitate cu planul de gestionare a incidentelor care trebuie furnizat de eu-LISA.

(5)  Statele membre, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, eu-LISA și Europol colaborează în cazul în care survine un incident de securitate.

Articolul 61

Monitorizarea proprie

Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, Europol și statele membre se asigură că fiecare autoritate care are drept de acces la sistemul de informații al ETIAS ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității cu prezentul regulament și cooperează, în cazul în care este necesar, cu autoritatea de supraveghere.

Articolul 62

Sancțiuni

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 63

Răspunderea

(1)  Fără a aduce atingere dreptului la despăgubiri și răspunderii din partea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, Directiva (UE) 2016/680 și Regulamentul (CE) nr. 45/2001:

(a)  orice persoană sau stat membru care a suferit prejudicii materiale sau morale ca urmare a unei operațiuni ilegale de prelucrare a datelor cu caracter personal sau a oricărei alte acțiuni incompatibile cu prezentul regulament realizate de către un stat membru are dreptul de a primi despăgubiri din partea statului membru respectiv;

(b)  orice persoană sau stat membru care a suferit prejudicii materiale sau morale ca urmare a oricărei acțiuni incompatibile cu dispozițiile prezentului regulament realizate de eu-LISA are dreptul de a primi despăgubiri din partea acesteia. eu-LISA este responsabilă de operațiunile ilegale de prelucrare a datelor cu caracter personal în conformitate cu rolul său de persoană împuternicită de către operator sau, după caz, de operator.

Statul membru sau eu-LISA este exonerată de răspunderea în temeiul primului paragraf, integral sau parțial, dacă dovedește că nu este responsabilă de fapta care a provocat prejudiciul.

(2)  În cazul prejudiciilor produse sistemului central al ETIAS ca urmare a nerespectării de către un stat membru a oricăreia dintre obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament, răspunderea aparține statului membru respectiv, cu excepția cazului în care și în măsura în care eu-LISA sau un alt stat membru participant la sistemul central al ETIAS nu a luat măsurile rezonabile necesare pentru a preveni producerea prejudiciului sau pentru a reduce la minimum impactul acestuia.

(3)  Acțiunile în despăgubiri împotriva unui stat membru pentru prejudiciile menționate la alineatele (1) și (2) sunt reglementate de dreptul intern al statului membru respectiv. Acțiunile în despăgubiri împotriva operatorului sau a eu-LISA pentru prejudiciile menționate la alineatele (1) și (2) fac obiectul condițiilor prevăzute în tratate.

Articolul 64

Dreptul ▌de acces, dreptul la rectificarea, completarea și ștergerea datelor cu caracter personal și dreptul la restricționarea prelucrării

(1)  Fără a aduce atingere dreptului la informare prevăzut la articolele 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, solicitanții ale căror date sunt stocate în sistemul central al ETIAS sunt informați, la momentul colectării datelor lor, cu privire la procedurile de exercitare a drepturilor prevăzute la articolele 13- 16 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și la articolele 15- 18 din Regulamentul (UE) 2016/679. Acestora le sunt furnizate, în același timp, și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor din cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și al Autorității Europene pentru Protecția Datelor ▌.

(2)  Pentru a-și exercita drepturile prevăzute la articolele 13 - 16 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și la articolele 15 - 18 din Regulamentul (UE) 2016/679, orice solicitant are dreptul de a se adresa unității centrale a ETIAS sau unității naționale a ETIAS responsabile de cererea sa. Unitatea care primește cererea examinează solicitarea și răspunde la aceasta cât mai rapid posibil, în termen de maximum 30 de zile.

În cazul în care în urma unei cereri se constată că datele stocate în sistemul central al ETIAS conțin erori de fapt sau au fost înregistrate ilegal, unitatea centrală a ETIAS sau unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ▌rectifică sau șterge fără întârziere datele respective din sistemul central al ETIAS.

În cazul în care, în urma unei solicitări în temeiul prezentului alineat, o autorizație de călătorie este modificată de unitatea centrală a ETIAS sau de o unitate națională a ETIAS în cursul perioadei sale de valabilitate, sistemul central al ETIAS efectuează prelucrarea automată prevăzută la articolul 20 pentru a stabili dacă dosarul de cerere modificat generează un răspuns pozitiv în temeiul articolului 20 alineatele (2)-(5). În cazul în care, în urma prelucrării automate, nu se obține niciun răspuns pozitiv, sistemul central al ETIAS eliberează o autorizație de călătorie modificată cu aceeași perioadă de valabilitate ca cea a autorizației originale și notifică solicitantului acest fapt. În cazul în care, în urma prelucrării automate, se obțin unul sau mai multe răspunsuri pozitive, unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ▌evaluează riscul în materie de securitate, ▌ riscul de imigrație ilegală ori riscul epidemic ridicat în conformitate cu articolul 26. Aceasta decide dacă să elibereze o autorizație de călătorie modificată sau, în cazul în care ajunge la concluzia că nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare a autorizației de călătorie, dacă să revoce autorizația de călătorie.

(3)  În cazul în care unitatea centrală a ETIAS sau unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil de cerere nu este de acord cu afirmația că datele stocate în sistemul central al ETIAS conțin erori de fapt sau au fost înregistrate ilegal, unitatea centrală a ETIAS sau unitatea națională a ETIAS din ▌statul membru responsabil adoptă fără întârziere o decizie administrativă prin care persoanei vizate i se explică, în scris, motivele pentru care nu este dispusă să corecteze sau să șteargă datele care o privesc.

(4)  Respectiva decizie furnizează, de asemenea, persoanei vizate informații care explică posibilitatea de a contesta decizia luată în privința cererii menționate la alineatul (2) și, dacă este cazul, informații cu privire la modalitatea de a introduce o acțiune sau de a depune o plângere la autoritățile sau instanțele judecătorești competente și cu privire la orice asistență de care poate beneficia, inclusiv din partea autorităților naționale de supraveghere competente.

(5)  Orice cerere înaintată în temeiul alineatului (2) conține informațiile necesare pentru a identifica persoana vizată. Aceste informații se utilizează exclusiv pentru a permite exercitarea drepturilor menționate la alineatul (2) și apoi se șterg imediat.

(6)  Unitatea centrală a ETIAS sau unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ▌ține o evidență sub forma unui document scris care să ateste faptul că s-a depus o cerere de tipul celei menționate la alineatul (2) și modul în care aceasta a fost soluționată. Aceasta pune documentul respectiv la dispoziția autorităților naționale de supraveghere competente în domeniul protecției datelor fără întârziere, în cel mult șapte zile de la luarea deciziei de a rectifica sau șterge datele menționate la alineatul (2) al doilea paragraf sau, respectiv, de la luarea deciziei menționate la alineatul (3).

Articolul 65

Comunicarea datelor cu caracter personal către țări terțe, organizații internaționale și entități private

(1)  Datele cu caracter personal stocate în sistemul central al ETIAS nu se transferă și nu se pun la dispoziția niciunei țări terțe, organizații internaționale sau entități private, cu excepția transferurilor către Interpol în scopul efectuării prelucrării automate menționate la articolul 20 alineatul (2) literele (b) și (l) din prezentul regulament. Transferurile de date cu caracter personal către Interpol fac obiectul dispozițiilor articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2)  Datele cu caracter personal accesate din sistemul central al ETIAS de un stat membru sau de Europol în scopul menționat la articolul 1 alineatul (2) nu se transferă și nu se pun la dispoziția niciunei țări terțe, organizații internaționale sau entități private. Interdicția se aplică și atunci când aceste date sunt prelucrate ulterior la nivel național sau între statele membre.

(3)  Prin derogare de la articolul 49 din prezentul regulament, în cazul în care acest lucru este necesar în scopul returnării, autoritățile responsabile în domeniul imigrației pot accesa sistemul central al ETIAS pentru a extrage datele care urmează a fi transferate către o țară terță, în cazuri individuale, numai atunci când sunt îndeplinite în totalitate următoarele condiții:

(a)  s-a efectuat o căutare anterioară în EES în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) 2017/2226; și

(b)  această căutare indică faptul că EES nu conține date referitoare la resortisantul unei țări terțe care urmează să fie returnat.

În cazul în care este necesar, îndeplinirea acestor condiții este verificată prin accesarea evidențelor prevăzute la articolul 46 din Regulamentul (UE) 2017/2226 corespunzătoare căutării menționate la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat și răspunsului aferent de la litera (b) de la respectivul paragraf.

În cazul în care respectivele condiții sunt îndeplinite, autoritățile responsabile în domeniul imigrației au acces la interogarea sistemului central al ETIAS utilizând drept criteriu, integral sau parțial, datele menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a)-(e) din prezentul regulament. În cazul în care un dosar de cerere din ETIAS corespunde acestor date, autoritățile responsabile în domeniul imigrației vor avea acces la datele menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a)-(g) din prezentul regulament și, în cazul minorilor, alineatul (2) litera (k) din respectivul articol.

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, datele accesate din sistemul central al ETIAS de către autoritățile responsabile în domeniul imigrației pot fi transferate unei țări terțe în cazuri individuale, dacă acest lucru este necesar pentru a dovedi identitatea resortisanților țărilor terțe, exclusiv în scopul returnării, și numai în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)  Comisia a adoptat, în conformitate cu articolul 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, o decizie în care constată că țara terță respectivă asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal;

(b)  au fost prezentate garanții adecvate, astfel cum se prevede la articolul 46 din Regulamentul (UE) 2016/679, de exemplu prin intermediul unui acord de readmisie care este în vigoare între Uniune sau un stat membru și țara terță în cauză;

(c)  se aplică articolul 49 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/679.

Datele menționate la articolul 17 alineatul (2) literele (a), (b) (d), (e) și (f) din prezentul regulament pot fi transferate numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  transferul datelor este realizat în conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii, în special dispozițiile privind protecția datelor, inclusiv capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679, ale acordurilor de readmisie, precum și ale dreptului intern al statului membru care transferă datele;

(b)  țara terță a fost de acord să prelucreze datele exclusiv în scopurile pentru care acestea au fost furnizate și

(c)  a fost emisă o decizie de returnare adoptată în temeiul Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului(41) cu privire la resortisantul țării terțe în cauză, cu condiția ca aplicarea unei astfel de decizii de returnare să nu fie suspendată și să nu fi fost introdusă nicio cale de atac care poate conduce la suspendarea aplicării acesteia.

(4)  Transferurile de date cu caracter personal către țări terțe în temeiul alineatului (3) nu aduc atingere drepturilor solicitanților și ale beneficiarilor de protecție internațională, în special în ceea ce privește principiul nereturnării.

(5)  Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, datele din sistemul central al ETIAS menționate la articolul 52 alineatul (4) accesate de autoritățile desemnate în scopurile menționate la articolul 1 alineatul (2) pot fi transferate sau puse la dispoziția unei țări terțe de către autoritatea desemnată, în cazuri individuale, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  survine un caz excepțional de urgență, care implică:

(i)  un pericol iminent asociat cu o infracțiune de terorism sau

(ii)  un pericol iminent pentru viața unei persoane, pericolul respectiv fiind asociat cu o infracțiune gravă;

(b)  transferul de date este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea, pe teritoriul statelor membre sau în țara terță în cauză, a unei astfel de infracțiuni de terorism sau a unei infracțiuni grave;

(c)  autoritatea desemnată are acces la aceste date în conformitate cu procedura și condițiile prevăzute la articolele 51 și 52;

(d)  transferul este efectuat în conformitate cu condițiile aplicabile prevăzute de Directiva (UE) 2016/680, în special la capitolul V;

(e)  a fost transmisă, din țara terță, o cerere motivată în mod corespunzător, în formă scrisă sau pe cale electronică;

(f)  este asigurată în mod reciproc furnizarea către statul membru care operează ETIAS a oricărei informații din sistemele privind autorizația de călătorie deținute de țara terță solicitantă.

Atunci când se efectuează un transfer în temeiul primului paragraf din prezentul alineat, acest transfer se documentează, iar documentația se pune, la cerere, la dispoziția autorității de supraveghere instituite în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/680, incluzând data și ora transferului, informații cu privire la autoritatea competentă destinatară, justificarea transferului și datele cu caracter personal transferate.

Articolul 66

Supravegherea de către ▌autoritatea de supraveghere

(1)  Fiecare stat membru se asigură că autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 monitorizează independent legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament de către statul membru în cauză, inclusiv a transmiterii acestora către și din ETIAS.

(2)  Fiecare stat membru se asigură că actele cu putere de lege și actele administrative naționale adoptate în temeiul Directivei (UE) 2016/680 sunt aplicabile și accesului la ETIAS de către autoritățile sale naționale în conformitate cu capitolul X din prezentul regulament, inclusiv în ceea ce privește drepturile persoanelor ale căror date sunt accesate în acest mod.

(3)  Autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/680 monitorizează legalitatea accesului statelor membre la datele cu caracter personal în conformitate cu capitolul X din prezentul regulament, inclusiv a transmiterii datelor către și din ETIAS. Articolul 66 alineatele (5) și (6) din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător.

(4)  Autoritatea sau autoritățile de supraveghere instituite în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 se asigură că se realizează un audit al operațiunilor de prelucrare a datelor desfășurate de unitățile naționale ale ETIAS, în conformitate cu standardele internaționale de audit relevante, cel puțin o dată la trei ani de la punerea în funcțiune a ETIAS. Rezultatele auditului pot fi luate în considerare în evaluările realizate în cadrul mecanismului instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului(42). Autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 publică anual numărul solicitărilor de rectificare, completare sau ștergere a datelor ori de restricționare a prelucrării datelor, acțiunile întreprinse ulterior, precum și numărul rectificărilor, completărilor, ștergerilor și restricționărilor prelucrării efectuate în urma solicitărilor adresate de persoanele în cauză.

(5)  Statele membre se asigură că autoritatea lor de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 dispune de resurse și de cunoștințe de specialitate suficiente pentru a îndeplini atribuțiile care i-au fost încredințate în temeiul prezentului regulament.

(6)  ▌Statele membre furnizează toate informațiile solicitate de autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. În special, acestea îi furnizează informații privind activitățile desfășurate în conformitate cu responsabilitățile lor, astfel cum se prevede în prezentul regulament. ▌Statele membre acordă autorității de supraveghere instituite în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 accesul la evidențele lor și îi permit în orice moment accesul la toate incintele lor utilizate în scopul ETIAS.

Articolul 67

Supravegherea de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

(1)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este responsabilă de monitorizarea activităților de prelucrare a datelor cu caracter personal ale eu-LISA, ale Europol și ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă în legătură cu ETIAS, precum și de asigurarea conformității desfășurării acestora cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu prezentul regulament.

(2)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor se asigură că, cel puțin o dată la trei ani, se efectuează un audit al activităților de prelucrare a datelor cu caracter personal de către eu-LISA și unitatea centrală a ETIAS, în conformitate cu standardele internaționale de audit relevante. Un raport asupra acestui audit se trimite Parlamentului European, Consiliului, ▌Comisiei, eu-LISA și autorităților de supraveghere. Se acordă eu-LISA și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă posibilitatea de a face observații înainte de adoptarea raportului.

(3)  eu-LISA și unitatea centrală a ETIAS pun la dispoziția Autorității Europene pentru Protecția Datelor informațiile solicitate de aceasta, asigurându-i accesul la toate documentele și la evidențele lor, precum și în toate incintele lor, în orice moment.

Articolul 68

Cooperarea dintre ▌autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

(1)  Autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ▌, fiecare acționând în limitele competențelor sale respective, cooperează activ în cadrul responsabilităților lor. Acestea asigură o supraveghere coordonată a ETIAS și a infrastructurilor naționale de frontieră.

(2)  Autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor fac schimb de informații relevante, se asistă reciproc în efectuarea auditurilor și a inspecțiilor, examinează eventualele dificultăți legate de interpretarea sau aplicarea prezentului regulament, evaluează problemele privind exercitarea supravegherii independente sau exercitarea drepturilor persoanei vizate, formulează propuneri armonizate în vederea găsirii unor soluții comune la eventualele probleme și promovează sensibilizarea publicului în ceea ce privește drepturile în materie de protecție a datelor, după caz.

(3)   În scopul alineatului (2), autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor se reunesc ▌cel puțin de două ori pe an în cadrul Comitetului european pentru protecția datelor instituit prin Regulamentul (UE) 2016/679. Costurile aferente reuniunilor și organizarea acestora sunt în sarcina comitetului respectiv. În cursul primei reuniuni se adoptă regulamentul de procedură. Alte metode de lucru sunt elaborate de comun acord, dacă este necesar.

(4)  La fiecare doi ani, Comitetul european pentru protecția datelor trimite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și eu-LISA un raport comun al activităților. Acest raport include un capitol despre fiecare stat membru, elaborat de autoritatea de supraveghere a statului membru respectiv.

Articolul 69

Ținerea evidențelor

(1)  eu-LISA ține evidențe ale tuturor operațiunilor de prelucrare a datelor ▌din sistemul de informații al ETIAS. Aceste evidențe includ următoarele elemente:

(a)  scopul accesării;

(b)  data și ora fiecărei operațiuni;

(c)  datele utilizate pentru prelucrarea automată a cererilor;

(d)  răspunsurile pozitive generate în cursul efectuării prelucrării automate prevăzute la articolul 20;

(e)  datele utilizate pentru verificarea identității stocate în sistemul central al ETIAS sau alte sisteme de informații și baze de date;

(f)  rezultatele procesului de verificare menționat la articolul 22; și

(g)  membrul personalului care a desfășurat procesul respectiv.

(2)  Unitatea centrală a ETIAS ține evidențe privind membrii personalului autorizat în mod corespunzător să efectueze verificări ale identității.

Unitatea națională a ETIAS din statul membru responsabil ține evidențe ▌privind membrii personalului autorizat în mod corespunzător să introducă sau să extragă date.

(3)  eu-LISA ține evidențe ale tuturor operațiunilor de prelucrare a datelor efectuate în sistemul de informații al ETIAS care presupun accesul autorităților de frontieră menționate la articolul 47 și al autorităților responsabile în domeniul imigrației menționate la articolul 49. Aceste evidențe indică data și ora fiecărei operațiuni, datele utilizate pentru lansarea căutării, datele transmise de sistemul central al ETIAS și denumirea autorităților de frontieră și a autorităților responsabile în domeniul imigrației care introduc și extrag datele.

În plus, ▌autoritățile competente țin evidențe privind membrii personalului autorizat în mod corespunzător să introducă și să extragă datele.

(4)  Aceste evidențe pot fi utilizate numai pentru monitorizarea admisibilității prelucrării datelor și pentru asigurarea securității și a integrității datelor. Evidențele respective sunt protejate, prin măsuri corespunzătoare, împotriva accesului neautorizat. Acestea sunt șterse la un an de la expirarea perioadei de păstrare menționate la articolul 54, dacă nu sunt necesare pentru proceduri de monitorizare deja inițiate.

eu-LISA și unitățile naționale ale ETIAS pun evidențele la dispoziția Autorității Europene pentru Protecția Datelor și a autorităților de supraveghere competente, la cerere.

Articolul 70

Ținerea ▌evidențelor ▌aferente cererilor de consultare a datelor în scopul prevenirii, depistării și investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave

(1)  eu-LISA ține evidențe ale tuturor operațiunilor de prelucrare a datelor din cadrul sistemului central al ETIAS care implică accesul punctelor centrale de acces menționate la articolul 50 alineatul (2) în scopul prevăzut la articolul 1 alineatul (2). Evidențele respective indică data și ora fiecărei operațiuni, datele utilizate pentru lansarea căutării, datele transmise de sistemul central al ETIAS și numele membrilor personalului autorizat al punctelor centrale de acces care introduc și extrag datele.

(2)  În plus, fiecare stat membru și Europol țin evidențe ale tuturor operațiunilor de prelucrare a datelor în sistemul central al ETIAS care rezultă din cererile de consultare a datelor ▌sau din accesul la datele stocate în sistemul central al ETIAS în scopul prevăzut la articolul 1 alineatul (2). ▌

(3)  Evidențele menționate la alineatul (2) indică:

(a)  scopul exact al cererii de consultare a datelor stocate în sistemul central al ETIAS sau de acces la acestea, inclusiv infracțiunea de terorism sau altă infracțiune gravă vizată, iar în cazul Europol, scopul exact al cererii de consultare;

(b)  decizia luată cu privire la admisibilitatea cererii;

(c)  referința dosarului național;

(d)  data și ora exactă a cererii de acces înaintate de punctul central de acces către sistemul central al ETIAS;

(e)  dacă este cazul, utilizarea procedurii de urgență menționate la articolul 51 alineatul (4) și rezultatul verificării ex post;

(f)  care dintre datele sau seturile de date menționate la articolul 52 alineatele (2) și (3) au fost utilizate pentru consultare și

(g)  în conformitate cu normele naționale sau cu Regulamentul (UE) 2016/794, datele de identificare ale funcționarului care a efectuat căutarea și ale funcționarului care a dispus căutarea sau transmiterea datelor.

(4)  Evidențele menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se utilizează numai pentru a verifica admisibilitatea cererii, pentru a monitoriza legalitatea prelucrării datelor și pentru a asigura integritatea și securitatea datelor. ▌Evidențele respective sunt protejate, prin măsuri corespunzătoare, împotriva accesului neautorizat. Acestea sunt șterse la un an de la expirarea perioadei de păstrare menționate la articolul 54, dacă nu sunt necesare pentru proceduri de monitorizare deja inițiate. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile de supraveghere competente care sunt responsabile cu monitorizarea legalității prelucrării datelor și a integrității și securității datelor au acces la evidențe, la cerere, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care le revin. Autoritatea responsabilă cu verificarea admisibilității cererii are, de asemenea, acces la evidențe în acel scop. În afara scopurilor menționate mai sus, datele cu caracter personal ▌sunt șterse din toate dosarele naționale și ale Europol după o perioadă de o lună, cu excepția cazului în care datele respective ▌sunt necesare în scopurile anchetei penale specifice în curs pentru care au fost solicitate de către statul membru respectiv sau de către Europol. Doar evidențele care conțin date fără caracter personal pot fi utilizate pentru monitorizarea și evaluarea menționate la articolul 92.

CAPITOLUL XIII

Sensibilizarea publicului

Articolul 71

Informarea publicului larg

După consultarea Comisiei și a Autorității Europene pentru Protecția Datelor, unitatea centrală a ETIAS pune la dispoziția publicului larg toate informațiile relevante cu privire la cererea de autorizație de călătorie. Aceste informații sunt disponibile pe site-ul web public și includ:

(a)  criteriile, condițiile și procedurile de solicitare a unei autorizații de călătorie;

(b)  informații privind site-ul web și aplicația pentru dispozitive mobile prin care poate fi transmisă cererea;

(c)  informații privind posibilitatea transmiterii unei cereri de către o altă persoană ori de către un intermediar comercial;

(d)  informații privind posibilitatea de a raporta abuzuri comise de intermediarii comerciali care folosesc formularul prevăzut la articolul 15 alineatul (5);

(e)  termenele în care se ia o decizie cu privire la cerere prevăzute la articolul 32;

(f)  faptul că o autorizație de călătorie este legată de documentul de călătorie indicat în formularul de cerere și că, în consecință, expirarea și orice modificare a documentului de călătorie au drept consecință nulitatea sau nerecunoașterea autorizației de călătorie la trecerea frontierei;

(g)  faptul că solicitanții sunt responsabili pentru caracterul autentic, complet, corect și temeinic al datelor transmise și pentru veridicitatea și temeinicia declarațiilor pe care le fac;

(h)  faptul că deciziile cu privire la cereri trebuie notificate solicitanților, că, în cazul în care o autorizație de călătorie este refuzată, aceste decizii trebuie să menționeze motivele pe care se întemeiază refuzul ▌și faptul că solicitanții ale căror cereri au fost respinse au dreptul de a exercita o cale de atac, precum și informații referitoare la procedura care trebuie urmată în cazul exercitării unei căi de atac, inclusiv detaliile privind autoritatea competentă și termenul de introducere a căii de atac;

(i)  faptul că solicitanții au posibilitatea de a contacta unitatea centrală a ETIAS și de a semnala că scopul deplasării lor are la bază motive umanitare sau este legat de obligații internaționale, precum și condițiile și procedurile aferente;

(j)  condițiile de intrare prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399 și faptul că o ședere pe termen scurt este posibilă numai pentru o durată de maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile, cu excepția resortisanților țărilor terțe care beneficiază de dispoziții mai favorabile ale unui acord bilateral preexistent Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen;

(k)  faptul că simpla deținere a unei autorizații de călătorie nu conferă în mod automat dreptul de intrare;

(l)  faptul că autoritățile de frontieră pot solicita documente justificative la frontierele externe pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de intrare;

(m)  faptul că deținerea unei autorizații de călătorie valabile constituie o condiție de ședere care trebuie îndeplinită pe toată perioada unei șederi pe termen scurt pe teritoriul statelor membre;

(n)  un link către serviciul web menționat la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2017/2226, care permite resortisanților țărilor terțe să verifice în orice moment durata rămasă de ședere autorizată;

(o)  faptul că datele introduse în sistemul de informații al ETIAS sunt utilizate în scopul gestionării frontierelor, inclusiv pentru verificări în bazele de date, și pot fi accesate de către statele membre și Europol în scopul prevenirii, depistării și investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave, în conformitate cu procedurile și condițiile menționate la capitolul X;

(p)  perioada de stocare a acestor date;

(q)  drepturile persoanelor vizate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 45/2001, (UE) 2016/679 și (UE) 2016/794 și Directivei (UE) 2016/680;

(r)  posibilitatea călătorilor de a obține sprijin în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (m).

Articolul 72

Campania de informare

La începerea funcționării ETIAS, Comisia organizează, în cooperare cu Serviciul European de Acțiune Externă, cu unitatea centrală a ETIAS și cu statele membre, inclusiv cu consulatele acestora în țările terțe în cauză, o campanie de informare pentru a aduce la cunoștința resortisanților țărilor terțe care intră sub incidența prezentului regulament că au obligația de a deține o autorizație de călătorie valabilă atât pentru a trece frontierele externe, cât și pe întreaga perioadă a șederii pe termen scurt a acestora pe teritoriul statelor membre.

Această campanie de informare se desfășoară în mod periodic și în cel puțin una dintre limbile oficiale ale țărilor ai căror resortisanți intră sub incidența prezentului regulament.

CAPITOLUL XIV

Responsabilități

Articolul 73

Responsabilitățile eu-LISA în timpul etapei de proiectare și dezvoltare

(1)  Sistemul central al ETIAS este găzduit de eu-LISA în sediile sale tehnice și asigură funcționalitățile prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu condițiile de securitate, disponibilitate, calitate și viteză prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol și la articolul 74 alineatul (1).

(2)  Infrastructurile care susțin site-ul web public, aplicația pentru dispozitive mobile, serviciul de e-mail, serviciul de cont securizat, instrumentul de verificare pentru solicitanți, instrumentul pentru acordarea sau retragerea consimțământului pus la dispoziția solicitanților, instrumentul de evaluare pentru lista de supraveghere din ETIAS, portalul pentru operatorii de transport, serviciul web, software-ul pentru prelucrarea cererilor, depozitul central de date și soluțiile tehnice menționate la articolul 92 alineatul (8) sunt găzduite în sedii ale eu-LISA sau în sedii ale Comisiei. Aceste infrastructuri sunt repartizate geografic pentru a furniza funcționalitățile prevăzute în prezentul regulament în conformitate cu condițiile de securitate, de protecție și securitate a datelor, de disponibilitate, de calitate și de viteză prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol și la articolul 74 alineatul (1). Lista de supraveghere din ETIAS este găzduită într-un sediu al eu-LISA.

(3)  eu-LISA este responsabilă cu dezvoltarea tehnică a sistemului de informații al ETIAS, cu orice dezvoltare tehnică necesară pentru stabilirea interoperabilității dintre sistemul central al ETIAS și sistemele de informații UE menționate la articolul 11, precum și cu asigurarea interogării bazelor de date ale Interpol menționate la articolul 12.

eu-LISA definește modul în care este proiectată arhitectura fizică a sistemului, inclusiv infrastructura sa de comunicații, precum și specificațiile sale tehnice și evoluția ulterioară a acestora și NUI. Respectivele specificații tehnice se adoptă de către Consiliul de administrație al eu-LISA, sub rezerva unui aviz favorabil din partea Comisiei. De asemenea, eu-LISA pune în aplicare orice adaptare necesară a EES, SIS, Eurodac ▌sau VIS care rezultă din stabilirea interoperabilității cu ETIAS.

eu-LISA dezvoltă și pune în aplicare sistemul central al ETIAS, inclusiv lista de supraveghere din ETIAS, NUI și infrastructura de comunicații cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a prezentului regulament și adoptarea de către Comisie:

(a)  a măsurilor prevăzute la articolul 6 alineatul (4), articolul 16 alineatul (10), articolul 17 alineatul (9), articolul 31, articolul 35 alineatul (7), articolul 45 alineatul (2), articolul 54 alineatul (2), articolul 74 alineatul (5), articolul 84 alineatul (2) și articolul 92 alineatul (8) și

(b)  a unor măsuri, adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2), necesare pentru dezvoltarea și implementarea tehnică a sistemului central al ETIAS, a NUI, a infrastructurii de comunicații și a portalului pentru operatorii de transport, în special a unor acte de punere în aplicare pentru:

(i)  accesarea datelor în conformitate cu articolele 22-29 și articolele 33-53;

(ii)  modificarea, ștergerea și ștergerea anticipată a datelor în conformitate cu articolul 55;

(iii)  ținerea și accesarea evidențelor în conformitate cu articolul 45 și articolul 69;

(iv)  cerințele de funcționare;

(v)  specificațiile privind soluțiile tehnice de conectare a punctelor centrale de acces în conformitate cu articolele 51-53.

Dezvoltarea constă în elaborarea și punerea în aplicare a specificațiilor tehnice, efectuarea de teste și coordonarea generală a proiectului. În acest sens, sarcinile eu-LISA includ, de asemenea:

(a)  realizarea unei evaluări a riscurilor în materie de securitate;

(b)  respectarea principiilor protecției vieții private începând cu momentul conceperii și în mod implicit pe parcursul întregului ciclu de viață al dezvoltării ETIAS și

(c)  desfășurarea unei evaluări a riscurilor în materie de securitate cu privire la interoperabilitatea ETIAS cu sistemele de informații ale UE și cu datele Europol menționate la articolul 11.

(4)  În cursul fazei de proiectare și dezvoltare se instituie un consiliu de administrație al programului, cu maximum 10 membri. Acesta este compus din șase membri numiți de consiliul de administrație al eu-LISA din rândul membrilor săi sau al membrilor săi supleanți, președintele Grupului consultativ EES-ETIAS menționat la articolul 91, un membru care reprezintă eu-LISA numit de directorul executiv al acesteia, un membru care reprezintă Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă numit de directorul executiv al acesteia și un membru numit de Comisie. Membrii numiți de către consiliul de administrație al eu-LISA sunt aleși numai din statele membre pentru care instrumentele legislative care reglementează dezvoltarea, instituirea, operarea și utilizarea tuturor sistemelor IT la scară largă gestionate de eu-LISA au caracter pe deplin obligatoriu, în temeiul dreptului Uniunii, și care vor participa la ETIAS. Consiliul de administrație al programului se întrunește periodic, cel puțin de trei ori pe trimestru. Acesta asigură gestionarea adecvată a etapei de proiectare și dezvoltare a ETIAS. Consiliul de administrație al programului transmite lunar consiliului de administrație al eu-LISA rapoarte scrise cu privire la progresul proiectului. Consiliul de administrație al programului nu are competențe decizionale și nu dispune de un mandat pentru a-i reprezenta pe membrii consiliului de administrație al eu-LISA.

(5)  Consiliul de administrație al eu-LISA stabilește regulamentul de procedură al Consiliului de administrație al programului, care include în special norme privind:

(a)  președinția;

(b)  locul reuniunilor;

(c)  pregătirea reuniunilor;

(d)  accesul experților la reuniuni;

(e)  planurile privind comunicarea care asigură faptul că membrii neparticipanți din cadrul consiliului de administrație al eu-LISA sunt informați în mod complet.

Președinția este asigurată de un stat membru pentru care instrumentele legislative care reglementează dezvoltarea, instituirea, operarea și utilizarea tuturor sistemelor IT la scară largă gestionate de eu-LISA prevăd obligații depline, în temeiul dreptului Uniunii ▌.

Toate cheltuielile de deplasare și de ședere suportate de membrii Consiliului de administrație al programului sunt plătite de eu-LISA. Articolul 10 din regulamentul de procedură al eu-LISA se aplică mutatis mutandis. Secretariatul Consiliului de administrație al programului este asigurat de către eu-LISA.

Grupul consultativ EES-ETIAS se reunește cu regularitate până la începerea funcționării ETIAS. După fiecare reuniune, acesta prezintă un raport Consiliului de administrație al programului. Grupul consultativ EES-ETIAS asigură cunoștințele tehnice de specialitate pentru sprijinirea sarcinilor Consiliului de administrație al programului și monitorizează stadiul de pregătire al statelor membre.

Articolul 74

Responsabilitățile eu-LISA după începerea funcționării ETIAS

(1)  După începerea funcționării ETIAS, eu-LISA este responsabilă cu gestionarea tehnică a sistemului central al ETIAS și a NUI. Aceasta este, de asemenea, responsabilă cu orice testare tehnică necesară pentru instituirea și actualizarea regulilor de verificare ale ETIAS. În cooperare cu statele membre, aceasta se asigură în permanență este utilizată cea mai bună tehnologie existentă, sub rezerva unei analize cost-beneficiu. Agenția este, de asemenea, responsabilă cu gestionarea tehnică a infrastructurii de comunicații dintre sistemul central al ETIAS și NUI, precum și cu site-ul web public, aplicația pentru dispozitive mobile, serviciul de e-mail, serviciul de cont securizat, instrumentul de verificare pentru solicitanți, instrumentul pentru acordarea sau retragerea consimțământului pus la dispoziția solicitanților, instrumentul de evaluare pentru lista de supraveghere din ETIAS, portalul pentru operatorii de transport, serviciul web ▌, software-ul pentru prelucrarea cererilor și registrul central de date menționat la articolul 6.

Gestionarea tehnică a ETIAS cuprinde toate sarcinile necesare pentru a menține sistemul de informații al ETIAS în funcțiune 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, în conformitate cu prezentul regulament, în special lucrările de întreținere și dezvoltările tehnice necesare pentru a se asigura funcționarea sistemului la un nivel satisfăcător de calitate tehnică, mai ales în ceea ce privește timpul de răspuns pentru consultarea sistemului central al ETIAS în conformitate cu specificațiile tehnice.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 17 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene prevăzut în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului(43), eu-LISA aplică norme corespunzătoare privind secretul profesional sau alte responsabilități echivalente de confidențialitate tuturor membrilor personalului său care trebuie să lucreze cu date stocate în sistemul central al ETIAS. Această obligație continuă să se aplice și după ce persoanele respective au încetat să ocupe o anumită funcție sau un anumit post ori după ce și-au încetat activitatea.

(3)  În cazul în care eu-LISA cooperează cu contractanți externi pentru îndeplinirea oricărei sarcini în legătură cu ETIAS, agenția monitorizează îndeaproape activitățile contractanților pentru a asigura respectarea tuturor dispozițiilor prezentului regulament, inclusiv, în special, în ceea ce privește securitatea, confidențialitatea și protecția datelor.

(4)  eu-LISA îndeplinește, de asemenea, sarcini legate de asigurarea formării pe tema utilizării tehnice a sistemului de informații al ETIAS.

(5)  eu-LISA elaborează și întreține un mecanism și o serie de proceduri pentru efectuarea de verificări de calitate privind datele din sistemul central al ETIAS și prezintă periodic rapoarte statelor membre și unității centrale a ETIAS. eu-LISA prezintă periodic un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la situațiile problematice întâmpinate. Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, respectivul mecanism, procedurile și cerințele corespunzătoare pentru respectarea calității datelor. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

Articolul 75

Responsabilitățile Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă

(1)  Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă este responsabilă cu:

(a)  instituirea și funcționarea unității centrale a ETIAS și asigurarea condițiilor pentru gestionarea în condiții de siguranță a datelor stocate în ETIAS;

(b)  prelucrarea automată a cererilor și

(c)  regulile de verificare ale ETIAS.

(2)  Înainte de a fi autorizat să prelucreze datele înregistrate în sistemul central al ETIAS, personalul unității centrale a ETIAS care are drept de acces la sistemul central al ETIAS beneficiază de o formare corespunzătoare privind securitatea datelor și drepturile fundamentale, în special în domeniul protecției datelor. De asemenea, personalul respectiv participă la formarea oferită de eu-LISA privind utilizarea tehnică a sistemului de informații al ETIAS și privind calitatea datelor.

Articolul 76

Responsabilitățile statelor membre

(1)  Fiecare stat membru este responsabil de:

(a)  conectarea la NUI;

(b)  organizarea, gestionarea, funcționarea și întreținerea unităților naționale ale ETIAS pentru prelucrarea manuală a ▌cererilor de autorizații de călătorie pentru care, în urma prelucrării automate a cererilor, s-a înregistrat un răspuns pozitiv, astfel cum se menționează la articolul 26;

(c)  organizarea punctelor centrale de acces și conectarea acestora la NUI în scopul prevenirii, depistării și investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave;

(d)  gestionarea și reglementarea accesului personalului autorizat în mod corespunzător al autorităților naționale competente la sistemul de informații al ETIAS în conformitate cu prezentul regulament, precum și de întocmirea și actualizarea periodică a unei liste cu membrii personalului respectiv și cu profilurile acestora;

(e)  instituirea și funcționarea unităților naționale ale ETIAS;

(f)  introducerea datelor în lista de supraveghere din ETIAS referitoare la infracțiuni de terorism sau alte infracțiuni grave în temeiul articolului 34 alineatele (2) și (3) și

(g)  asigurarea faptului că fiecare dintre autoritățile sale care au drept de acces la sistemul de informații al ETIAS ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității cu prezentul regulament, inclusiv măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale și securitatea datelor.

(2)  Fiecare stat membru utilizează procese automate pentru efectuarea de interogări în sistemul central al ETIAS la frontierele externe.

(3)  Înainte de a fi autorizat să prelucreze datele înregistrate în sistemul central al ETIAS, personalul unităților naționale ale ETIAS care are drept de acces la sistemul de informații al ETIAS beneficiază de o formare corespunzătoare cu privire la securitatea datelor și la drepturile fundamentale, în special la protecția datelor.

De asemenea, personalul respectiv participă la cursuri de formare oferite de eu-LISA privind utilizarea tehnică a sistemului de informații al ETIAS și privind calitatea datelor.

Articolul 77

Responsabilitățile Europol

(1)  Europol asigură prelucrarea interogărilor menționate la articolul 20 alineatul (2) litera (j) și la articolul 20 alineatul (4). Acesta își adaptează în consecință sistemul de informații.

(2)  Responsabilitățile și sarcinile referitoare la lista de supraveghere din ETIAS, prevăzută la articolul 35 alineatul (1) și alineatele (3) - (6) revin Europol.

(3)  Europol este responsabil cu furnizarea unui aviz motivat în urma unei cereri de consultare în temeiul articolului 29.

(4)  În temeiul articolului 34 alineatul (2), Europol este responsabil cu introducerea datelor referitoare la infracțiuni de terorism sau la alte infracțiuni grave, obținute de Europol în lista de supraveghere din ETIAS.

(5)  Înainte de a fi autorizat să desfășoare oricare dintre sarcinile menționate la articolele 34 și 35, personalul Europol beneficiază de o formare corespunzătoare cu privire la securitatea datelor și la drepturile fundamentale, în special la protecția datelor. De asemenea, personalul respectiv participă la formarea oferită de eu-LISA privind utilizarea tehnică a sistemului de informații al ETIAS și privind calitatea datelor.

CAPITOLUL XV

Modificări ale altor instrumente ale Uniunii

Articolul 78

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1077/2011

Se introduce următorul articol în Regulamentul (UE) nr. 1077/2011:"

„Articolul 5b

Sarcini legate de ETIAS

În ceea ce privește ETIAS, agenția îndeplinește sarcinile care îi sunt conferite prin articolul 73 din Regulamentul (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului (44)(45).”

_________________________

* Regulamentul (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226 (JO L …, p. …).

"

Articolul 79

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 515/2014

La articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 se introduce următorul alineat:"

„(3a) În timpul etapei de dezvoltare a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), statele membre beneficiază, pe lângă alocarea lor de bază, de o finanțare suplimentară de 96,5 milioane EUR, pe care o alocă în întregime ETIAS pentru a asigura dezvoltarea sa rapidă și eficace în conformitate cu punerea în aplicare a sistemului central al ETIAS, astfel cum a fost stabilit în Regulamentul (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului(46) (47).

_______________________

* Regulamentul (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226 (JO L …, p. …).”

"

Articolul 80

Modificarea Regulamentului (UE) 2016/399

Regulamentul (UE) 2016/399 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 6 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) să dețină o viză valabilă, dacă aceasta este obligatorie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului*, sau o autorizație de călătorie valabilă, dacă aceasta este obligatorie în temeiul Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului**(48), cu excepția cazului în care dețin un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere valabilă;

______________________

* Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).

** Regulamentul (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226 (JO L …, p. …).”

"

(b)  se adaugă următoarele paragrafe:"

„Pentru o perioadă de tranziție stabilită în temeiul articolului 83 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2018/...(49), utilizarea Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) este opțională, iar cerința de a deține o autorizație de călătorie valabilă stabilită la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat nu se aplică. Statele membre îi informează la trecerea frontierelor externe pe resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține o autorizație de călătorie cu privire la faptul că trebuie să dețină o autorizație de călătorie valabilă de la data expirării perioadei de tranziție. În acest scop, statele membre distribuie o broșură comună acestei categorii de călători, astfel cum se menționează la articolul 83 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/…++.

În cursul unei perioade de grație stabilite în temeiul articolului 83 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/…(50), autoritățile de frontieră acordă în mod excepțional unui resortisant al unei țări terțe care este supus obligației de a deține o autorizație de călătorie, dar care nu deține o astfel de autorizație permisiunea de a trece frontierele externe în cazul în care îndeplinește toate celelalte condiții prevăzute la prezentul articol, cu condiția ca acesta să treacă frontierele externe ale statelor membre pentru prima dată de la sfârșitul perioadei de tranziție menționate la articolul 83 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2018/…++ . Autoritățile de frontieră îi informează pe acești resortisanți ai țărilor terțe cu privire la faptul că trebuie să dețină o autorizație de călătorie valabilă în conformitate cu prezentul articol. În acest scop, autoritățile de frontieră distribuie acestor călători o broșură comună, astfel cum se menționează la articolul 83 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/…++ , prin care aceștia sunt informați că li se permite în mod excepțional să treacă frontierele externe, în pofida neîndeplinirii obligației de a deține o autorizație de călătorie valabilă, și care oferă explicații cu privire la această obligație.”

"

2.  Articolul 8 alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(a)  la litera (a), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) verificarea faptului că resortisantul țării terțe deține un document valabil și care nu a expirat, care permite trecerea frontierei, și a faptului că documentul respectiv este însoțit, după caz, de viza necesară, de autorizația de călătorie necesară sau de permisul de ședere necesar.”;

"

(b)  se introduce următoarea literă:"

„(ba) dacă resortisantul țării terțe deține autorizația de călătorie menționată la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, verificările amănunțite efectuate la intrare includ și verificarea autenticității, a valabilității și a stării autorizației de călătorie și, dacă este cazul, a identității titularului autorizației de călătorie, prin consultarea ETIAS în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (UE) 2018/…++. În cazul în care este imposibil din punct de vedere tehnic să se desfășoare consultarea sau să se efectueze căutările menționate la articolul 47 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2018/…(51), se aplică articolul 48 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

"

3.  În anexa V partea B, în modelul uniform de formular pentru refuzul intrării la frontieră, litera (C) în lista motivelor de refuz se înlocuiește cu următorul text:"

„(C) nu deține o viză valabilă, o autorizație de călătorie valabilă sau un permis de ședere valabil.”

"

Articolul 81

Modificarea Regulamentului (UE) 2016/1624

Regulamentul (UE) 2016/1624 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 8 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:"

„(qa) îndeplinește sarcinile și obligațiile care îi revin Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, menționate în Regulamentul (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului* (52) și asigură instituirea și funcționarea unității centrale a ETIAS în conformitate cu articolul 7 din respectivul regulament.

_______________

* Regulamentul (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226 (JO L …, p. …).”

"

2.  În capitolul II se adaugă următoarea secțiune:"

„Secțiunea 5

ETIAS

Articolul 33a

Instituirea unității centrale a ETIAS

(1)  Se instituie o unitate centrală a ETIAS.

(2)  Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă asigură instituirea și funcționarea unității centrale a ETIAS în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului* (53).

_______________

* Regulamentul (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226 (JO L …, p. …).”

"

Articolul 82

Modificarea Regulamentului (UE) 2017/2226

La articolul 64 din Regulamentul (UE) 2017/2226 se adaugă următorul alineat:"

„(5) Finanțarea care urmează să fie mobilizată din pachetul menționat la articolul 5 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 pentru a acoperi costurile menționate la alineatele (1) - (4) din prezentul articol este pusă în aplicare în cadrul gestiunii indirecte pentru costurile suportate de eu-LISA și în cadrul gestiunii partajate pentru cheltuielile suportate de statele membre.”

"

CAPITOLUL XVI

Dispoziții finale

Articolul 83

Perioada tranzitorie și măsurile tranzitorii

(1)  Pentru o perioadă de șase luni de la data începerii funcționării ETIAS, utilizarea ETIAS este opțională și nu se aplică cerința de a deține o autorizație de călătorie valabilă. Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a prelungi această perioadă cu o perioadă suplimentară de maximum șase luni, cu posibilitate de reînnoire o singură dată.

(2)  În cursul perioadei menționate la alineatul (1), statele membre îi informează la trecerea frontierelor externe pe resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține o autorizație de călătorie cu privire la faptul că trebuie să dețină o autorizație de călătorie valabilă de la data expirării perioadei de șase luni. În acest scop, statele membre distribuie acestei categorii de călători o broșură comună. ▌Broșura este, de asemenea, pusă la dispoziție la consulatele statelor membre din țările ai căror resortisanți intră sub incidența prezentului regulament.

(3)  La încheierea perioadei menționate la alineatul (1) din prezentul articol se aplică o perioadă de grație de șase luni. În cursul perioadei de grație se aplică cerința de a deține o autorizație de călătorie valabilă. În cursul perioadei de grație, autoritățile ▌de frontieră acordă în mod excepțional unui resortisant al unei țări terțe care este supus obligației de a deține o autorizație de călătorie, dar care nu deține o astfel de autorizație permisiunea de a trece frontierele externe în cazul în care îndeplinește toate celelalte condiții prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/399, cu condiția ca acesta să treacă frontierele externe ale statelor membre pentru prima dată de la sfârșitul perioadei menționate la alineatul (1) din prezentul articol ▌. Autoritățile de frontieră îi informează pe acești resortisanți ai țărilor terțe cu privire la faptul că trebuie să dețină o autorizație de călătorie valabilă în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/399. În acest scop, autoritățile de frontieră distribuie acelor călători o broșură comună, prin care aceștia sunt informați că li se permite în mod excepțional să treacă frontierele externe, în pofida neîndeplinirii obligației de a deține o autorizație de călătorie valabilă, și care oferă explicații cu privire la această obligație. Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a prelungi această perioadă cu o perioadă suplimentară de maximum șase luni.

În cursul perioadei de grație, nu sunt luate în considerare intrările pe teritoriile statelor membre care nu utilizează EES.

(4)  Comisia elaborează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cele două broșuri comune menționate la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, conținând cel puțin informațiile menționate la articolul 71. Broșurile sunt redactate într-un limbaj clar și simplu și sunt disponibile în cel puțin una dintre limbile oficiale ale fiecărei țări ai cărei resortisanți intră sub incidența prezentului regulament. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

(5)  În cursul perioadei de tranziție menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, sistemul de informații al ETIAS răspunde interogării efectuate de operatorii de transport, astfel cum este menționată la articolul 45 alineatul (2), oferindu-le un răspuns de tip „OK”. În cursul perioadei de grație menționate la alineatul ▌(3) din prezentul articol, răspunsul furnizat de sistemul de informații al ETIAS la interogarea efectuată de operatorii de transport ia în considerare dacă resortisantul unei țări terțe traversează frontierele externe ale statelor membre pentru prima dată de la sfârșitul perioadei menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 84

Utilizarea datelor în scopul elaborării de rapoarte și de statistici

(1)  Personalul autorizat în mod corespunzător din cadrul autorităților competente ale statelor membre, al Comisiei, al eu-LISA și al unității centrale a ETIAS are acces pentru a consulta, exclusiv în scopul întocmirii de rapoarte și statistici, datele de mai jos, fără a se permite identificarea individuală și în conformitate cu garanțiile privind nediscriminarea prevăzute la articolul 14:

(a)  informații referitoare la stadiul procedurii;

(b)  cetățeniile, sexul și anul nașterii solicitantului;

(c)  țara de rezidență;

(d)  nivelul de educație (învățământ primar, secundar, superior sau fără studii);

(e)  ocupația actuală (▌grupa de meserii);

(f)  tipul documentului de călătorie și codul format din trei litere al țării care l-a eliberat;

(g)  tipul de autorizație de călătorie și, în cazul unei autorizații de călătorie cu valabilitate teritorială limitată astfel cum se menționează la articolul 44, o mențiune cu privire la statul membru (statele membre) care a(u) eliberat autorizația de călătorie cu valabilitate teritorială limitată;

(h)  perioada de valabilitate a autorizației de călătorie și

(i)  motivele refuzării, revocării sau anulării unei autorizații de călătorie.

(2)  În sensul alineatului (1), eu-LISA instituie, pune în aplicare și găzduiește un registru central în sediile sale tehnice care conține datele menționate la alineatul (1), care să nu facă posibilă identificarea persoanelor, dar care să permită autorităților menționate la alineatul (1) să obțină rapoarte și statistici adaptabile în funcție de necesități pentru a îmbunătăți evaluarea riscurilor în materie de securitate, ▌ riscurilor de imigrație ilegală, precum și a riscurilor epidemice ridicate, pentru a spori eficacitatea verificărilor la frontiere, pentru a ajuta unitatea centrală și unitățile naționale ale ETIAS să prelucreze cereri de autorizații de călătorie și pentru a susține elaborarea unor politici ale Uniunii în materie de migrație care să fie bazate pe date concrete. Registrul conține, de asemenea, statistici zilnice privind datele menționate la alineatul (4). Accesul la registrul central se acordă prin intermediul unui acces securizat prin ▌TESTA, cu controlul accesului, și prin profiluri de utilizator specifice, exclusiv în scopul elaborării de rapoarte și statistici.

Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind funcționarea registrului central și normele în materie de protecție a datelor și de securitate aplicabile acestuia. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

(3)  Procedurile instituite de eu-LISA pentru a monitoriza dezvoltarea și funcționarea sistemului de informații al ETIAS menționate la articolul 92 alineatul (1) includ posibilitatea de a elabora statistici periodice pentru asigurarea monitorizării respective.

(4)  Trimestrial, eu-LISA publică statistici privind sistemul de informații al ETIAS, care arată, în special, numărul și cetățenia solicitanților cărora le-a fost eliberată sau refuzată autorizația de călătorie, inclusiv motivele refuzului, precum și numărul și cetățenia resortisanților țărilor terțe a căror autorizație de călătorie a fost anulată sau revocată.

(5)  La sfârșitul fiecărui an, datele statistice sunt compilate într-un raport anual pentru anul respectiv. Raportul este publicat și transmis Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Autorității Europene pentru Protecția Datelor, Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și autorităților naționale de supraveghere.

(6)  La cererea Comisiei, eu-LISA furnizează statistici privind aspecte specifice legate de punerea în aplicare a prezentului regulament, precum și statistici în temeiul alineatului (3).

Articolul 85

Costuri

(1)   Costurile aferente dezvoltării sistemului de informații al ETIAS, integrării infrastructurii naționale de frontieră existente și conectării la NUI, găzduirii NUI și instituirii unității centrale a ETIAS și unităților naționale ale ETIAS ▌se suportă de la bugetul general al Uniunii.

eu-LISA acordă o atenție deosebită riscului de majorare a costurilor și asigură o monitorizare suficientă a contractanților.

(2)  Costurile aferente operării ETIAS se suportă de la bugetul general al Uniunii. Acestea includ costurile de funcționare și de întreținere a sistemului de informații al ETIAS, inclusiv a NUI, costurile de operare a unității centrale a ETIAS și costurile cu personalul și cu echipamentele tehnice (hardware și software) necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor unităților naționale ale ETIAS, precum și costurile de traducere suportate în temeiul articolului 27 alineatele (2) și (8).

Se exclud costurile legate de:

(a)  gestionarea proiectelor de către statele membre (reuniuni, misiuni, birouri);

(b)  găzduirea sistemelor IT naționale (spații, implementare, electricitate, răcire);

(c)  operarea sistemelor IT naționale (contracte încheiate cu operatorii și contracte de sprijin); ▌

(d)  proiectarea, dezvoltarea, punerea în aplicare, funcționarea și întreținerea rețelelor naționale de comunicații.

(3)  Costurile aferente operării ETIAS includ, de asemenea, sprijinul financiar destinat statelor membre pentru cheltuielile suportate în legătură cu personalizarea și automatizarea verificărilor la frontiere pentru punerea în aplicare a ETIAS. Cuantumul total al acestui sprijin financiar este limitat la un plafon maxim de 15 milioane EUR pentru primul an de funcționare, la un plafon maxim de 25 de milioane EUR pentru al doilea an de funcționare și la un plafon maxim de 50 de milioane EUR pe an pentru anii următori de funcționare. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru definirea în detaliu a respectivului sprijin financiar.

(4)  Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, eu-LISA și Europol primesc finanțare și personal suplimentare în vederea acoperirii în mod adecvat a necesităților pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite în temeiul prezentului regulament.

(5)  Finanțarea care urmează să fie mobilizată din pachetul menționat la articolul 5 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 pentru a acoperi costurile punerii în aplicare a prezentului regulament menționate la alineatele (1) - (4) din prezentul articol este executată în cadrul gestiunii indirecte pentru costurile suportate de eu-LISA și de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și în cadrul gestiunii partajate pentru cheltuielile suportate de statele membre.

Articolul 86

Venituri

Veniturile generate de ETIAS constituie venituri alocate interne, în conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(54). Acestea se alocă pentru acoperirea costurilor de funcționare și de întreținere a ETIAS. Eventualele venituri rămase după acoperirea acestor costuri ar trebui alocate bugetului Uniunii.

Articolul 87

Notificări

(1)  Statele membre notifică Comisiei autoritatea care trebuie să fie considerată drept operatorul menționat la articolul 57.

(2)  Unitatea centrală a ETIAS și statele membre notifică Comisiei și eu-LISA autoritățile competente menționate la articolul 13 care au acces la sistemul de informații al ETIAS.

În termen de trei luni de la data la care ETIAS începe să funcționeze, în conformitate cu articolul 88, eu-LISA publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ▌o listă consolidată a acestor autorități ▌. De asemenea, statele membre notifică fără întârziere Comisiei și eu-LISA orice modificare a autorităților respective. În cazul în care intervin modificări ale acesteia, eu-LISA publică, o dată pe an, o versiune consolidată actualizată a respectivelor informații. eu-LISA menține un site web public, actualizat în permanență, unde pot fi găsite respectivele informații.

(3)  Statele membre notifică Comisiei și eu-LISA autoritățile lor desemnate și punctele lor centrale de acces menționate la articolul 50 și notifică fără întârziere orice modificare în acest sens.

(4)  eu-LISA notifică Comisiei finalizarea cu succes a testării menționate la articolul 88 alineatul (1) litera (e).

Comisia publică informațiile menționate la alineatele (1) și (3) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care intervin modificări ale acestor informații, Comisia publică o dată pe an o versiune consolidată actualizată a acestora. Comisia menține un site web public, actualizat în permanență, unde pot fi găsite informațiile.

Articolul 88

Începerea funcționării

(1)  Comisia stabilește data de la care ETIAS începe să funcționeze, după ce sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  au intrat în vigoare modificările necesare ale actelor juridice de instituire a sistemelor de informații ale UE menționate la articolul 11 alineatul (2) cu care se stabilește interoperabilitatea cu sistemul de informații al ETIAS;

(b)  a intrat în vigoare regulamentul prin care eu-LISA i se încredințează gestionarea operațională a ETIAS;

(c)  au intrat în vigoare modificările necesare ale actelor juridice de instituire a sistemelor de informații ale UE menționate la articolul 20 alineatul (2) prin care se prevede accesul pentru unitatea centrală a ETIAS la aceste baze de date;

(d)  au fost adoptate măsurile menționate la articolul 15 alineatul (5), articolul 17 alineatele (3), (5) și (6), articolul 18 alineatul (4), articolul 27 alineatele (3) și (5), articolul 33 alineatele (2) și (3), articolul 36 alineatul (3), articolul 38 alineatul (3), articolul 39 alineatul (2), articolul 45 alineatul (3), articolul 46 alineatul (4), articolul 48 alineatul (4), articolul 59 alineatul (4), articolul 73 alineatul (3) litera (b), articolul 83 alineatele (1), (3) și (4) și articolul 85 alineatul (3);

(e)  eu-LISA a anunțat efectuarea cu succes a unui test complet al ETIAS;

(f)  eu-LISA și unitatea centrală a ETIAS au validat mecanismele tehnice și juridice privind colectarea și transmiterea datelor menționate la articolul 17 către sistemul central al ETIAS și au notificat aceste mecanisme Comisiei;

(g)  statele membre și unitatea centrală a ETIAS au notificat Comisiei datele referitoare la diversele autorități menționate la articolul 87 alineatele (1) și (3).

(2)  Testul ETIAS menționat la alineatul (1) litera (e) se efectuează de către eu-LISA în cooperare cu statele membre și cu unitatea centrală a ETIAS.

(3)  Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele testării realizate în temeiul alineatului (1) litera (e).

(4)  Decizia Comisiei menționată la alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)  Statele membre și unitatea centrală a ETIAS încep să utilizeze ETIAS de la data stabilită de către Comisie în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 89

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (4), articolul 17 alineatele (3), (5) și (6), articolul 18 alineatul (4), articolul 27 alineatul (3), articolul 31, articolul 33 alineatul (2), articolul 36 alineatul (4), articolul 39 alineatul (2), articolul 54 alineatul (2), articolul 83 alineatele (1) și (3) și articolul 85 alineatul (3) este conferită Comisiei pe ▌o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (4), articolul 17 alineatele (3), (5) și (6), articolul 18 alineatul (4), articolul 27 alineatul (3), articolul 31, articolul 33 alineatul (2), articolul 36 alineatul (4), articolul 39 alineatul (2), articolul 54 alineatul (2), articolul 83 alineatele (1) și (3) și articolul 85 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (4), al articolului 17 alineatul (3), (5) sau (6), al articolului 18 alineatul (4), al articolului 27 alineatul (3), al articolului 31, al articolului 33 alineatul (2), al articolului 36 alineatul (4), al articolului 39 alineatul (2), al articolului 54 alineatul (2), al articolului 83 alineatul (1) sau (3) ori al articolului 85 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 90

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 91

Grupul consultativ

Responsabilitățile grupului consultativ EES, în cadrul eu-LISA se extind pentru a cuprinde și ETIAS. Respectivul grup consultativ EES-ETIAS furnizează eu-LISA cunoștințele de specialitate legate de ETIAS, în special în contextul pregătirii programului său de lucru anual și al raportului său de activitate anual.

Articolul 92

Monitorizare și evaluare

(1)  Agenția se asigură că există proceduri pentru a monitoriza dezvoltarea sistemului de informații al ETIAS din perspectiva obiectivelor referitoare la planificare și costuri și pentru a monitoriza funcționarea ETIAS din perspectiva obiectivelor referitoare la rezultatele tehnice, raportul cost-eficacitate, securitate și calitatea serviciului.

(2)  Până la ...[șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la șase luni în etapa de dezvoltare a sistemului de informații al ETIAS, eu-LISA transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind stadiul dezvoltării sistemului central al ETIAS, a NUI și a infrastructurii de comunicații dintre sistemul central al ETIAS și NUI. Respectivul raport conține informații detaliate despre costurile implicate, precum și informații despre riscurile care pot avea un impact asupra costurilor totale ale sistemului care urmează a fi suportate din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolul 85.

Până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la șase luni în etapa de dezvoltare a sistemului de informații al ETIAS, Europol și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă transmit Parlamentului European și Consiliului un raport privind stadiul pregătirilor pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv informații detaliate despre costurile implicate, precum și informații despre riscurile care pot avea un impact asupra costurilor totale ale sistemului care urmează a fi suportate din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolul 85.

După încheierea etapei de dezvoltare, eu-LISA transmite Parlamentului European și Consiliului un raport în care se explică în detaliu modul în care au fost îndeplinite obiectivele, în special cele referitoare la planificare și costuri, și în care se justifică eventualele abateri.

(3)  Pentru asigurarea întreținerii tehnice, eu-LISA are acces la informațiile necesare referitoare la operațiunile de prelucrare a datelor efectuate în sistemul de informații al ETIAS.

(4)  La doi ani de la începerea funcționării ETIAS și, ulterior, o dată la doi ani, eu-LISA transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind funcționarea tehnică a sistemului de informații al ETIAS, inclusiv privind securitatea acestuia, precum și date statistice privind lista de supraveghere din ETIAS în conformitate cu procedura de reexaminare menționată la articolul 35 alineatele (5) și (6).

(5)  La trei ani de la începerea funcționării ETIAS și ulterior o dată la patru ani, Comisia evaluează ETIAS și transmite Parlamentului European și Consiliului recomandările necesare. Această evaluare include:

(a)  interogarea bazelor de date SLTD și TDAWN ale Interpol prin intermediul ETIAS, inclusiv informații privind numărul de răspunsuri pozitive generate ca urmare a efectuării unei căutări în bazele de date ale Interpol, numărul de autorizații de călătorie respinse în urma acestor răspunsuri pozitive și informații privind eventualele dificultăți întâmpinate, precum și, dacă este cazul, o evaluare a necesității unei propuneri legislative de modificare a prezentului regulament.

(b)  rezultatele obținute de ETIAS în ceea ce privește obiectivele, mandatul și sarcinile sale;

(c)  impactul, eficacitatea și eficiența activității ETIAS și ale practicilor sale de lucru având în vedere obiectivele, mandatul și sarcinile sale;

(d)  o evaluare a gradului de securitate al ETIAS;

(e)  regulile de verificare ale ETIAS ▌utilizate pentru evaluarea riscurilor;

(f)  impactul listei de supraveghere din ETIAS, inclusiv numărul de cereri de autorizații de călătorie care au fost refuzate din motive care țin cont de un răspuns pozitiv obținut în urma consultării listei de supraveghere din ETIAS;

(g)  eventuala necesitate de a modifica mandatul unității centrale a ETIAS și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări;

(h)  impactul asupra drepturilor fundamentale;

(i)  impactul asupra relațiilor diplomatice dintre Uniune și țările terțe implicate;

(j)  veniturile generate prin taxa aferentă autorizației de călătorie, costurile aferente dezvoltării ETIAS, costurile aferente funcționării ETIAS, costurile suportate de eu-LISA, Europol și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă aferente sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, precum și eventualele venituri alocate în conformitate cu articolul 86;

(k)  utilizarea ETIAS în scopul aplicării legii pe baza informațiilor menționate la alineatul (8) din prezentul articol;

(l)  numărul de solicitanți care sunt invitați la un interviu și procentajul pe care îl reprezintă din numărul total al solicitanților, motivele pentru care se solicită un interviu, numărul de interviuri la distanță, numărul de decizii prin care o autorizație de călătorie a fost acordată, a fost acordată cu o atenționare sau a fost respinsă și numărul solicitanților invitați la interviu care nu s-au prezentat la acesta și, dacă este cazul, o evaluare a necesității de a adopta o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

Comisia transmite raportul de evaluare Parlamentului European ▌, Consiliului, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

(6)  Statele membre și Europol furnizează eu-LISA, unității centrale a ETIAS și Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea rapoartelor menționate la alineatele (4) și (5). Aceste informații nu afectează metodele de lucru și nici nu includ informații care dezvăluie sursele, membrii personalului sau investigațiile autorităților desemnate.

(7)  eu-LISA și unitatea centrală a ETIAS furnizează Comisiei informațiile necesare pentru realizarea evaluărilor menționate la alineatul (5).

(8)  Respectând dispozițiile dreptului intern referitoare la publicarea informațiilor sensibile, fiecare stat membru și Europol întocmesc rapoarte anuale privind eficacitatea accesului la datele stocate în sistemul central al ETIAS în scopul aplicării legii, care conțin informații și statistici privind:

(a)  scopul exact al consultării, inclusiv tipul infracțiunii de terorism sau al altei infracțiuni grave;

(b)  motivele întemeiate invocate pentru suspiciunea justificată conform căreia suspectul, autorul sau victima intră sub incidența prezentului regulament;

(c)  numărul cererilor de acces la sistemul central al ETIAS în scopul aplicării legii;

(d)  numărul și tipul de cazuri care au generat răspunsuri pozitive;

(e)  numărul și tipul de cazuri în care s-a făcut recurs la ▌procedura de urgență menționată la articolul 51 alineatul (4), inclusiv cazurile în care urgența respectivă nu a fost acceptată în urma verificării ex post efectuate de punctul central de acces.

Statelor membre li se pune la dispoziție o soluție tehnică în vederea facilitării colectării datelor respective în temeiul capitolului X, în scopul generării statisticilor menționate la prezentul alineat. Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, adoptă specificațiile soluției tehnice. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (2).

Articolul 93

Ghidul practic

Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre și cu agențiile relevante ale Uniunii, pune la dispoziție un ghid practic care conține orientări, recomandări și bune practici privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Ghidul practic ține seama de ghidurile relevante deja existente. Comisia adoptă ghidul practic sub forma unei recomandări.

Articolul 94

Ceuta și Melilla

Prezentul regulament nu aduce atingere normelor speciale aplicabile în orașele Ceuta și Melilla, astfel cum au fost definite prin Declarația Regatului Spaniei privind orașele Ceuta și Melilla, care figurează în Actul final al Acordului privind aderarea Regatului Spaniei la Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985.

Articolul 95

Contribuția financiară a țărilor asociate la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen

În temeiul dispozițiilor relevante din respectivele acorduri de asociere, se stabilesc măsuri referitoare la contribuțiile financiare ale țărilor asociate la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen.

Articolul 96

Intrarea în vigoare și aplicabilitatea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la data stabilită de către Comisie în conformitate cu articolul 88, cu excepția articolelor 6, 11, 12, 33, 34, 35, 59, 71, 72, 73, 75 - 79, 82, 85, 87, 89, 90 și 91, a articolului 92 alineatele (1) și (2) și a articolelor 93 și 95, precum și a dispozițiilor aferente măsurilor menționate la articolul 88 alineatul (1) litera (d), care se aplică de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Dispozițiile referitoare la procedura de consultare a Eurodac se aplică de la data la care se aplică reformarea Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(55).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

Anexă

Lista infracțiunilor menționate la articolul 17 alineatul (4) litera (a)

1.  infracțiuni de terorism,

2.  participarea la un grup infracțional organizat,

3.  traficul de persoane,

4.  exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă,

5.  traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope,

6.  traficul ilegal de arme, muniții și materiale explozibile,

7.  corupția,

8.  frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii,

9.  spălarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni și falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro,

10.  infracțiuni informatice și criminalitatea cibernetică,

11.  infracțiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție,

12.  facilitarea intrării și șederii neautorizate,

13.  omorul și vătămarea corporală gravă,

14.  traficul ilicit de organe și țesuturi umane,

15.  răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci,

16.  furtul organizat și tâlhăria prin folosirea unei arme,

17.  traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă,

18.  contrafacerea și pirateria de produse,

19.  falsificarea de documente administrative și uzul de fals,

20.  traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere,

21.  traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive,

22.  violul,

23.  infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale,

24.  sechestrarea ilicită a aeronavelor sau navelor,

25.  sabotajul,

26.  traficul de autovehicule furate,

27.  spionajul industrial,

28.  incendierea cu intenție,

29.  rasismul și xenofobia.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului

Costurile operaționale și de întreținere legate de sistemul de informații al ETIAS, de unitatea centrală a ETIAS și de unitățile naționale ale ETIAS vor fi acoperite în întregime de veniturile generate de taxe. Prin urmare, taxa ar trebui să fie adaptată în mod corespunzător, ținând cont de costuri. Sunt incluse atât costurile suportate în această privință de statele membre ale UE, cât și cele suportate de țările asociate spațiului Schengen, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului ETIAS. Costurile legate de dezvoltarea sistemului de informații al ETIAS, de integrarea infrastructurii naționale de frontieră existente și conectarea la interfața uniformă națională, precum și costurile legate de găzduirea interfeței uniforme naționale și de instituirea unității centrale a ETIAS și unităților naționale ale ETIAS, inclusiv cele suportate de statele membre ale UE și țările asociate spațiului Schengen, vor fi acoperite de Fondul pentru securitate internă (componenta frontiere și vize), respectiv de succesorul/succesorii săi.

Prin urmare, aceste costuri nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea contribuției la ETIAS pe care țările asociate spațiului Schengen o datorează în temeiul acordurilor de asociere relevante și al modalităților specifice de participare a acestor țări în cadrul agențiilor. Acest lucru ar trebui să fie luat în considerare, în special în contextul negocierilor referitoare la succesorul/succesorii Fondului pentru securitate internă (componenta frontiere și vize) și la modalitățile specifice de participare a țărilor asociate spațiului Schengen în cadrul următorului fond.

Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să prezinte o propunere privind modalitățile specifice prevăzute la articolul 95 din acest regulament, imediat după adoptarea sa.

(1) JO C 246, 28.7.2017., p. 28.
(2)JO C 246, 28.7.2017. p. 28.
(3) Poziția Parlamentului European din 5 iulie 2018.
(4)Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(5)Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1).
(6)Hotărârea Curții de Justiție din 31 ianuarie 2006, Comisia/Spania, C-503/03, ECLI:EU:C:2006:74..
(7) Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înfiinţarea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II) (JO L 205, 7.8.2007, p. 63).
(8)Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).
(9)JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
(10)Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).
(11)Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului ▌și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).
(12)Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).
(13)Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 8 aprilie 2014, Digital Rights Ireland Ltd, cauzele conexe C-293/12 și C-594/12, ECLI:EU:C:2014:238.
(14)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(15)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(16)Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).
(17) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(18)Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
(19)Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
(20)JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
(21)Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
(22)JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(23)Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
(24)Decizia 2008/149/JAI a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 50).
(25)JO L 160, 18.6.2011, p. 21.
(26)Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
(27)Decizia 2011/349/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în special în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală și cooperarea polițienească (JO L 160, 18.6.2011, p. 1).
(28)Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 286, 1.11.2011, p. 1).
(29)Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize și de abrogare a Deciziei nr. 574/2007/CE (JO L 150, 20.5.2014, p. 143).
(30)Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).
(31)Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011 (JO L 327, 9.12.2017, p. 20).
(32) JO C 162, 23.5.2017, p. 9.
(33)Regulamentul (CE) nr. 539/2001al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).
(34) Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen (JO L 405, 30.12.2006, p. 1).
(35) Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii (JO L 157, 27.5.2014, p. 1).
(36) Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (JO L 132, 21.5.2016, p. 21).
(37)Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
(38)Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație (JO L 64, 2.3.2004, p. 1).
(39)Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 'decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).
(40)Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispozițiilor prevăzute la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 187, 10.7.2001, p. 45).
(41)Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).
(42)Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen (JO L 295, 6.11.2013, p. 27).
(43) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
(44)
(45)+JO: a se introduce în text numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18) și a se completa nota de subsol.
(46)
(47)+JO: a se introduce în text numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18) și a se completa nota de subsol corespunzătoare.
(48)+JO: a se introduce în text numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18) și a se completa nota de subsol corespunzătoare.
(49)++JO: a se introduce numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18).
(50)++JO: a se introduce numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18).
(51)++JO: a se introduce numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18).
(52)+JO: a se introduce în text numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18) și a se completa nota de subsol corespunzătoare.
(53)+ JO: a se introduce în text numărul prezentului regulament (PE CONS 21/18) și a se completa nota de subsol corespunzătoare.
(54)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1)
(55) Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 180, 29.6.2013, p. 1).


Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS): sarcinile Europol ***I
PDF 120kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/794 în scopul instituirii Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) (COM(2016)0731 – C8-0466/2016 – 2016/0357B(COD))
P8_TA(2018)0308A8-0323/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0731),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 88 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0466/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere decizia luată de Conferința președinților la 14 septembrie 2017 de a autoriza Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să împartă propunerea Comisiei susmenționată și să elaboreze două rapoarte legislative în temeiul acesteia,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0323/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/794 în scopul instituirii Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) ▌

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1241.)


Normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii ***I
PDF 1580kWORD 432k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002, a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1308/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014, (UE) nr. 652/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei nr. 541/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (COM(2016)0605 – C8-0372/2016 – 2016/0282A(COD))
P8_TA(2018)0309A8-0211/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0605),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 42, 43 alineatul (2), 46 litera (d), 149, 153 alineatul (2) litera (a), 164, 168 alineatul (4) litera (b), 172, 175, 177, 178, 189 alineatul (2), 212 alineatul (2), 322 alineatul (1) și articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0372/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Curții de Conturi Europene nr. 1/2017 din 26 ianuarie 2017(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru control bugetar și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru pescuit și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0211/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE, Euratom) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, ▌(UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 ▌ și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012

P8_TC1-COD(2016)0282A


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 46 litera (d), articolul 149, articolul 153 alineatul (2) litera (a), articolele 164, 172, 175, 177 și 178, articolul 189 alineatul (2), ▌articolul 212 alineatul (2), articolul 322 alineatul (1) și articolul 349, coroborat cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi(2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  După trei ani de punere în aplicare, ar trebui aduse noi modificări normelor financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (denumit în continuare „bugetul”) pentru a se elimina dificultățile legate de execuție prin creșterea flexibilității, pentru a se simplifica modalitățile de acordare a finanțării pentru părțile interesate și servicii ▌, pentru a se pune accentul mai mult pe rezultate și pentru a se îmbunătăți accesibilitatea, transparența și responsabilitatea. Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(6) ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(2)  Pentru a reduce complexitatea normelor financiare aplicabile bugetului și pentru a include normele relevante într-un singur regulament ▌, Comisia ar trebui să abroge Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012(7). Din motive de claritate, principalele norme din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 ar trebui incluse în prezentul regulament, iar alte norme ar trebui incluse în orientările pentru servicii.

(3)  Principiile bugetare fundamentale ar trebui menținute. Derogările existente de la aceste principii pentru anumite domenii, cum ar fi cercetarea, acțiunile externe și fondurile structurale, ar trebui revizuite și simplificate cât mai mult posibil, ținându-se cont de pertinența lor continuă, valoarea lor adăugată pentru buget și sarcina pe care o impun părților interesate.

(4)  Normele privind reportarea creditelor ar trebui prezentate mai clar și ar trebui făcută o distincție între reportările automate și cele neautomate. Instituțiile vizate ale Uniunii ar trebui să furnizeze informații Parlamentului European și Consiliului atât cu privire la reportările automate, cât și la cele neautomate.

(5)  Reportarea și utilizarea veniturilor alocate externe pentru programul sau acțiunea următoare ar trebui permise în vederea utilizării eficiente a acestor fonduri. Veniturile alocate interne ar trebui să poată fi reportate numai în exercițiul financiar următor, în absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament.

(6)  În ceea ce privește veniturile alocate interne, ar trebui permisă finanțarea proiectelor imobiliare noi cu veniturile din închirieri și vânzarea de clădiri. În acest scop, aceste venituri ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne care pot fi reportate până în momentul în care sunt utilizate pe deplin.

(7)  Instituțiile Uniunii ar trebui să poată accepta orice donație în favoarea Uniunii.

(8)  Ar trebui introdusă o dispoziție pentru a permite unei persoane juridice să sponsorizeze în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor.

(9)  Conceptul de performanță în ceea ce privește bugetul ar trebui să fie clarificat. Performanța ar trebui legată de aplicarea directă a principiului bunei gestiuni financiare. De asemenea, ar trebui definit principiul bunei gestiuni financiare și ar trebui stabilită o legătură între obiectivele stabilite și indicatorii de performanță ▌, rezultate și economie, eficiență și eficacitate în utilizarea creditelor. Din motive de securitate juridică, evitând totodată conflictele cu cadrele de performanță existente ale diferitelor programe, ▌ar trebui definită terminologia legată de performanță, în special realizările și rezultatele.

(10)  În conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(8), legislația Uniunii ar trebui să fie de înaltă calitate și ar trebui să se concentreze pe domeniile în care are cea mai mare valoare adăugată pentru cetățeni și este cât mai eficace și eficientă cu putință în realizarea obiectivelor comune de politică ale Uniunii. Evaluarea programelor de cheltuieli existente și a celor noi, precum și a activităților existente și noi care presupun cheltuieli semnificative poate contribui la atingerea respectivelor obiective.

(11)  În conformitate cu principiul transparenței consacrat la articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), instituțiile Uniunii trebuie să acționeze în mod cât mai deschis cu putință. În ceea ce privește execuția bugetului, aplicarea principiului menționat implică faptul că cetățenii ar trebui să știe unde și în ce scop sunt cheltuite fondurile Uniunii. Astfel de informații promovează dezbaterea democratică, contribuie la participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii ▌, consolidează controlul instituțional și supravegherea cheltuielilor Uniunii și contribuie la creșterea credibilității acesteia. Comunicarea ar trebui să fie mai precisă și să urmărească sporirea vizibilității contribuției Uniunii pentru cetățeni. Obiectivele menționate ar trebui să fie realizate prin publicarea, preferabil folosind instrumente moderne de comunicare, a unor informații relevante privind toți destinatarii fondurilor finanțate din buget, care să țină seama de interesele legitime ale respectivilor destinatari în materie de confidențialitate și securitate și, în ceea ce privește persoanele fizice, de dreptul la respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, instituțiile Uniunii ar trebui să adopte o abordare selectivă în ceea ce privește publicarea informațiilor, în conformitate cu principiul proporționalității. Deciziile de publicare ar trebui să se bazeze pe criterii relevante, pentru a se furniza informații de interes real.

(12)  Fără a se aduce atingere normelor privind protecția datelor cu caracter personal, ar trebui să se urmărească o transparență maximă în ceea ce privește informațiile referitoare la destinatari,. Informațiile privind destinatarii fondurilor Uniunii executate prin gestiune directă ar trebui să fie publicate pe un site dedicat al instituțiilor Uniunii, precum sistemul de transparență financiară, și ar trebui să includă cel puțin numele și localitatea destinatarului, cuantumul angajat din punct de vedere juridic și scopul măsurii. Informațiile respective ar trebui să ia în considerare criterii relevante, cum ar fi periodicitatea, tipul și importanța măsurii.

(13)   Comisia ar trebui să fie în măsură să execute bugetul în mod indirect, prin intermediul unor organizații din statele membre. Din motive de securitate juridică, este, prin urmare, oportun să se definească o organizație dintr-un stat membru ca fiind o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public, sau ca fiind un organism reglementat de dreptul privat căruia i-a fost încredințată o misiune de serviciu public și căruia i s-au oferit garanții financiare adecvate de către statul membru respectiv. Sprijinul financiar furnizat unor astfel de organisme de drept privat de către un stat membru în conformitate cu cerințele existente prevăzute în dreptul Uniunii sub o formă stabilită de statul membru respectiv și care nu necesită neapărat o garanție bancară ar trebui considerat ca reprezentând o garanție financiară adecvată.

(14)  În cazul premiilor, granturilor și contractelor atribuite în urma deschiderii unei proceduri publice concurențiale și, în special, în cazul concursurilor, al cererilor de propuneri și al cererilor de oferte, pentru a respecta principiile TFUE și, mai ales, principiile transparenței, proporționalității, egalității de tratament și nediscriminării, ar trebui să fie publicate numele și localitatea destinatarilor fondurilor Uniunii. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la controlul procedurilor de atribuire de către candidații respinși în cadrul procedurii concurențiale.

(15)  Datele cu caracter personal care se referă la persoane fizice nu ar trebui să fie disponibile public decât pe perioada de utilizare a fondurilor de către destinatari și, prin urmare, datele respective ar trebui șterse după doi ani. Aceeași dispoziție ar trebui să se aplice în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice.

(16)  În majoritatea cazurilor care fac obiectul prezentului regulament, publicarea se referă la persoane juridice. Atunci când sunt vizate persoane fizice, publicarea datelor cu caracter personal ar trebui să respecte principiul proporționalității dintre valoarea cuantumului acordat și necesitatea de a controla utilizarea optimă a fondurilor. În astfel de cazuri, publicarea regiunii corespunzătoare nivelului 2 din nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) este în concordanță cu obiectivul publicării informațiilor privind destinatarii și asigură egalitatea de tratament între state membre de dimensiuni diferite, respectând, totodată, dreptul destinatarilor la viață privată și, în special, la protecția datelor lor cu caracter personal.

(17)   Din motive de securitate juridică și în conformitate cu principiul proporționalității, ar trebui să se specifice situațiile în care nu ar trebui să aibă loc publicarea. De exemplu, nu ar trebui să fie publicate informațiile privind bursele de studii sau alte forme de sprijin direct acordat persoanelor fizice aflate cel mai mult în nevoie, privind anumite contracte cu o valoare foarte mică sau privind sprijinul financiar sub un anumit prag prevăzut prin instrumente financiare sau în cazurile în care divulgarea riscă să amenințe drepturile și libertățile persoanelor fizice vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă prejudicii intereselor comerciale ale destinatarilor. Cu toate acestea, în cazul granturilor, nu ar trebui să existe nicio scutire specială de la obligația de a publica informațiile pe baza unui prag specific pentru a menține practica actuală și pentru a permite transparența.

(18)   În cazul în care datele cu caracter personal ale destinatarilor sunt publicate în scopul transparenței în ceea ce privește utilizarea fondurilor Uniunii și controlul procedurilor de atribuire, destinatarii respectivi ar trebui să fie informați cu privire la o astfel de publicare, precum și cu privire la drepturile lor și la procedurile aplicabile pentru exercitarea drepturilor respective, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 45/2001(9) și (UE) 2016/679(10) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(19)  Pentru a asigura faptul că principiul egalității de tratament este respectat pentru toți destinatarii, informațiile referitoare la persoanele fizice ar trebui, de asemenea, să fie publicate în conformitate cu obligația impusă statelor membre de a asigura un grad ridicat de transparență cu privire la contractele care depășesc pragurile prevăzute în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(11).

(20)  În cazul gestiunii indirecte și partajate, persoanele, entitățile sau organismele desemnate care execută fonduri ale Uniunii ar trebui să pună la dispoziție informații privind destinatarii și destinatarii finali. În cazul gestiunii partajate, informațiile ar trebui să fie publicate în conformitate cu norme sectoriale specifice. Comisia ar trebui să pună la dispoziție informații privind un site unic, inclusiv o mențiune privind adresa acestuia, unde se pot găsi informațiile privind destinatarii și destinatarii finali.

(21)  Pentru a asigura o mai mare claritate și transparență a datelor cu privire la instrumentele financiare executate prin gestiune directă și indirectă, este necesar să se reunească toate cerințele de raportare într-un singur document de lucru care să fie anexat la proiectul de buget.

(22)   În vederea promovării bunelor practici în execuția Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului social european (FSE), a Fondului de coeziune, a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și a Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), precum și a Fondului european de garantare agricolă (FEGA), Comisia ar trebui, în scop informativ, să poată pune la dispoziția organismelor responsabile de activități de gestiune și de control un ghid metodologic fără caracter obligatoriu care să prezinte abordarea și strategiile sale de control, inclusiv listele de verificare și exemple de bune practici. Ghidul respectiv ar trebui actualizat ori de câte ori este necesar.

(23)  Este necesar să se prevadă posibilitatea încheierii de către instituțiile Uniunii a unor acorduri între acestea la nivelul serviciilor ▌, pentru a facilita executarea creditelor acestora și, de asemenea, posibilitatea de a încheia astfel de acorduri între departamentele instituțiilor Uniunii, organele Uniunii, oficiile europene, organele sau persoanele cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Biroul secretarului general al Consiliului superior al școlilor europene pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare.

(24)  Este oportun să se stabilească procedura pentru înființarea de noi oficii europene și să se stabilească o distincție între sarcinile obligatorii și neobligatorii ale unor astfel de oficii. Ar trebui introdusă posibilitatea ca instituțiile Uniunii, organele Uniunii și alte oficii europene să delege competențele de ordonator de credite directorului unui oficiu european. Oficiile europene ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a încheia acorduri la nivelul serviciilor pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare. Este o să se stabilească norme specifice pentru ținerea de evidențe contabile, dispoziții de autorizare a contabilului Comisiei să delege o parte din sarcinile sale personalului acestor oficii, precum și proceduri de operare pentru conturile bancare pe care Comisia ar trebui să poată să le deschidă în numele unui oficiu european.

(25)  Pentru a îmbunătăți ▌ eficacitatea agențiilor executive din punctul de vedere al costurilor și având în vedere experiența practică dobândită cu alte organe ale Uniunii, ar trebui să existe posibilitatea de a încredința contabilului Comisiei toate sarcinile contabilului agenției executive în cauză sau o parte a acestor sarcini.

(26)  Din motive de securitate juridică, este necesar să se clarifice faptul că directorii agențiilor executive acționează în calitate de ordonatori de credite delegați atunci când gestionează creditele operaționale ale programelor delegate agențiilor lor. Pentru a asigura un impact maxim al creșterilor de eficiență care decurg din centralizarea globală a anumitor servicii de sprijin ar trebui să se prevadă în mod explicit posibilitatea ca agențiile executive să execute cheltuielile administrative.

(27)  Este necesar să se stabilească norme privind competențele și responsabilitățile actorilor financiari, în special ale ordonatorilor de credite și ale contabililor.

(28)  Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi și contabilul Comisiei ar trebui să fie informați cu privire la numirea sau încetarea exercitării funcției a unui ordonator de credite delegat, a unui auditor intern și a unui contabil, în termen de două săptămâni de la o astfel de numire sau încetare a exercitării funcției.

(29)  Ordonatorii de credite ar trebui să fie pe deplin responsabili de toate operațiunile de venituri și de cheltuieli efectuate sub autoritatea lor și de sistemele de control intern, și ar trebui să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor, printre altele, dacă este necesar, prin proceduri disciplinare.

(30)  Ar trebui, de asemenea, să se stabilească sarcinile, responsabilitățile și principiile procedurilor de urmat de către ordonatorii de credite. Ordonatorii de credite delegați ar trebui să se asigure că ordonatorii de credite subdelegați și personalul lor primesc informații și formare privind standardele de control, precum și metodele și tehnicile respective și că sunt luate măsuri pentru a asigura funcționarea sistemului de control. Ordonatorul de credite delegat ar trebui să raporteze instituției Uniunii de care aparține cu privire la modul de îndeplinire a sarcinilor sub forma unui raport anual. Raportul respectiv ar trebui să includă informațiile financiare și de gestiune necesare pentru a sprijini declarația de asigurare a ordonatorului în cauză referitoare la îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv informațiile privind performanța generală a operațiunilor efectuate. Documentele justificative referitoare la operațiunile efectuate ar trebui păstrate pentru cel puțin cinci ani. Diversele forme de proceduri de negociere pentru atribuirea contractelor de achiziții publice ar trebui să facă obiectul unui raport special din partea ordonatorului de credite delegat adresat instituției Uniunii în cauză și al unui raport de la respectiva instituție a Uniunii către Parlamentul European și Consiliu, întrucât procedurile respective reprezintă derogări de la procedurile obișnuite de atribuire.

(31)  Ar trebui să fie luat în considerare rolul dublu al șefilor de delegații ale Uniunii, precum și al adjuncților, în absența acestora, de ordonatori de credite subdelegați pentru Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și, în ceea ce privește creditele operaționale, pentru Comisie.

(32)  Delegarea de către Comisie a competențelor de execuție bugetară pentru creditele operaționale înscrise în propria sa secțiune din buget către adjuncții șefilor de delegații ale Uniunii ar trebui să fie limitată la situațiile în care executarea respectivelor sarcini de către adjuncții șefilor de delegații ale Uniunii este strict necesară pentru a asigura continuitatea activității pe durata absenței șefilor de delegații ale Uniunii. Adjuncțiilor șefilor de delegații ale Uniunii nu ar trebui să li se permită să exercite respectivele competențe în mod sistematic sau din motive care țin de diviziunea activității interne.

(33)  Contabilul ar trebui să fie responsabil cu buna executare a plăților, cu încasarea veniturilor și cu recuperarea creanțelor. Contabilul ar trebui să gestioneze trezoreria, conturile bancare și dosarele terților, să țină evidența contabilă și să fie responsabil cu întocmirea situațiilor financiare ale instituțiilor Uniunii. Contabilul Comisiei ar trebui să fie singura persoană care are dreptul să stabilească normele contabile și planurile de conturi armonizate, în timp ce contabilii tuturor celorlalte instituții ale Uniunii ar trebui să stabilească procedurile contabile aplicabile în instituțiile lor.

(34)  De asemenea, ar trebui să se definească modalitățile de numire și de încetare a exercitării funcției privind contabilul.

(35)  Contabilul ar trebui să instituie proceduri prin care să se asigure că nici conturile deschise pentru gestionarea trezoreriei și nici conturile de avans nu au sold debitor.

(36)  Ar trebui stabilite condițiile de utilizare a conturilor de avans, un sistem de gestiune care constituie o excepție de la procedurile bugetare uzuale și care se referă numai la sume limitate și ar trebui precizate sarcinile și responsabilitățile administratorilor conturilor de avans, precum și cele ale ordonatorului de credite și ale contabilului în ceea ce privește controlul conturilor de avans. Curtea de Conturi ar trebui informată cu privire la orice numire a unui administrator al contului de avans. Din motive de eficiență, în delegațiile Uniunii ar trebui să se constituie conturi de avans pentru creditele înscrise atât în secțiunile din buget aferente Comisiei, cât și în cele ale SEAE. De asemenea, este oportun să se permită, în condiții specifice, utilizarea conturilor de avans în delegațiile Uniunii pentru plățile cu o valoare limitată, conform procedurilor bugetare. În ceea ce privește numirea administratorilor conturilor de avans ar trebui să fie posibil ca aceștia să fie selectați și din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul operațiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor și a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidența Statutului funcționarilor Uniunii Europene și Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului(12) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(37)  Pentru a ține cont de situația existentă în domeniul operațiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor și a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidența Statutului funcționarilor, precum și de dificultățile tehnice de a avea toate angajamentele juridice semnate de ordonatorul de credite competent, ar trebui să se permită personalului angajat de Comisie în acest domeniu să își asume angajamente juridice cu o valoare foarte mică, de până la 2 500 EUR, care sunt legate de plățile efectuate din conturile de avans, iar șefilor de delegații ale Uniunii sau adjuncților acestora să își asume angajamente juridice la solicitarea ordonatorului de credite competent al Comisiei.

(38)  Odată definite sarcinile și responsabilitățile actorilor financiari, aceștia pot fi ținuți răspunzători numai în condițiile prevăzute de Statutul funcționarilor. În cadrul instituțiilor Uniunii au fost constituite grupuri specializate în domeniul neregulilor financiare în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012. Însă, având în vedere numărul limitat de cazuri care le sunt prezentate, precum și din motive de eficiență, este oportun ca funcțiile lor să fie transferate unui grup interinstituțional instituit în temeiul regulamentului menționat (denumit în continuare „grupul”). Grupul ar trebui să fie creat cu scopul de a evalua cererile și de a emite recomandări cu privire la nevoia de a lua decizii privind excluderea și impunerea de sancțiuni financiare în cazurile care îi sunt sesizate de Comisie sau de alte instituții și ▌ organe ale Uniunii, fără a aduce atingere autonomiei administrative a acestora în ceea ce privește personalul lor. Respectivul transfer vizează și evitarea dublării eforturilor și reducerea riscurilor de conflict între recomandări sau avize, în cazurile în care sunt implicați atât un operator economic, cât și un membru al personalului unei instituții sau al unui organ al Uniunii. Este necesar să se mențină procedura prin care un ordonator de credite să poată solicita confirmarea unei instrucțiuni despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, fiind astfel exonerat de orice răspundere. Componența grupului ar trebui modificată atunci când îndeplinește acest rol. Grupul nu ar trebui să aibă competențe de investigare.

(39)  În ceea ce privește veniturile, este necesar să se abordeze ajustările negative ale resurselor proprii reglementate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului(13). Cu excepția cazului resurselor proprii, este necesar să se mențină sarcinile existente și controalele care țin de responsabilitatea ordonatorilor de credite în diferitele etape ale procedurii: întocmirea unei estimări a creanțelor, emiterea ordinelor de recuperare, expedierea notei de debit care informează debitorul cu privire la constatarea creanței ▌și decizia, dacă este necesar, de a renunța la creanță în conformitate cu criteriile care garantează respectarea bunei gestiuni financiare pentru a asigura o colectare eficientă a veniturilor.

(40)  Ordonatorul de credite ar trebui să poată să renunțe total sau parțial la recuperarea unei creanțe constatate în cazul în care debitorul face obiectul unor proceduri de insolvență, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului(14), în special în cazul acordurilor amiabile, al concordatelor și al altor proceduri similare.

(41)  Ar trebui stabilite dispoziții speciale privind procedurile de ajustare sau de reducere la zero a unei estimări a creanței.

(42)   Este necesar să se clarifice momentul înscrierii în buget a sumelor încasate din amenzi și alte sancțiuni, precum și a oricăror dobânzi acumulate sau a altor venituri generate de acestea.

(43)  Ținând seama de evoluțiile recente de pe piețele financiare și de rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, este necesar să se revizuiască dispozițiile privind rata dobânzii pentru amenzi sau alte sancțiuni și să se prevadă norme în cazul în care se înregistrează o rată negativă a dobânzii.

(44)  Pentru a reflecta natura specifică a creanțelor care constau în amenzi sau alte sancțiuni impuse de instituțiile Uniunii în temeiul TFUE sau al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), este necesar să se introducă dispoziții specifice privind ratele dobânzii aplicabile sumelor datorate, dar încă neplătite, în cazul în care astfel de sume sunt majorate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(45)  Normele privind recuperările ar trebui să fie atât clarificate, cât și consolidate. În special, ar trebui să se precizeze că contabilul trebuie să recupereze cuantumuri prin compensare și în raport cu cuantumurile datorate debitorului de către o agenție executivă atunci când execută bugetul.

(46)  Pentru a garanta securitatea juridică și transparența, ar trebui stabilite normele referitoare la termenele în care urmează să se transmită o notă de debit.

(47)  Pentru a asigura gestionarea activelor, vizându-se, totodată, generarea unui randament pozitiv, este necesar ca cuantumurile referitoare la amenzi sau alte sancțiuni impuse în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom, cum ar fi amenzile în domeniul concurenței care sunt contestate, să fie încasate provizoriu și să se investească în active financiare și să se stabilească destinația profitului obținut din aceste investiții. Întrucât Comisia nu este singura instituție a Uniunii care are dreptul de a impune amenzi sau alte sancțiuni, este necesar să se stabilească dispoziții privind astfel de amenzi sau alte sancțiuni impuse de alte instituții ale Uniunii și să se stabilească norme pentru recuperarea lor care ar trebui să fie echivalente cu cele aplicabile Comisiei.

(48)  Pentru a se garanta faptul că toate informațiile necesare pentru adoptarea deciziilor de finanțare se află la dispoziția Comisiei, este necesar să se stabilească cerințele minime referitoare la conținutul deciziilor de finanțare privind granturile, achizițiile, fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acțiuni externe (denumite în continuare „fonduri fiduciare ale Uniunii”), premiile, instrumentele financiare, mecanismele de finanțare mixtă și garanțiile bugetare. În același timp, pentru a oferi o perspectivă pe termen mai lung destinatarilor potențiali, este necesar să se permită adoptarea deciziilor de finanțare pe o perioadă mai mare de un exercițiu financiar, specificând în același timp că punerea în aplicare se efectuează sub rezerva disponibilității creditelor bugetare pentru exercițiile financiare respective. În plus, este necesar să se reducă numărul de elemente necesare pentru decizia de finanțare. În sensul obiectivului simplificării, decizia de finanțare ar trebui să constituie, în același timp, un program de lucru anual sau multianual. Întrucât contribuțiile la organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 sunt deja stabilite în buget, nu ar trebui să fie obligatorie adoptarea unei anumite decizii de finanțare în acest sens.

(49)  În ceea ce privește cheltuielile, relația dintre deciziile de finanțare, angajamentele bugetare globale și angajamentele bugetare individuale, precum și conceptele de angajament bugetar și juridic ar trebui clarificate pentru a stabili un cadru cât mai precis pentru diferitele faze de execuție a bugetului.

(50)  Pentru a ține seama în special de numărul de angajamente juridice asumate de către delegațiile Uniunii și de către reprezentanțele Uniunii și de fluctuațiile cursului de schimb cu care acestea se confruntă, ar trebui să se poată aplica angajamente bugetare provizorii și în cazurile în care beneficiarii finali și cuantumurile sunt cunoscute.

(51)  În ceea ce privește tipologia plăților pe care le pot efectua ordonatorii de credite, ar trebui clarificate diferitele tipuri de plăți, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Normele de lichidare a plăților de prefinanțare ar trebui clarificate în continuare, în special în situațiile în care nu este posibilă lichidarea intermediară. În acest scop, în angajamentele juridice asumate ar trebui introduse dispoziții adecvate.

(52)  Prezentul regulament ar trebui să stipuleze că plățile trebuie să fie efectuate în termenele specificate și că, în cazul nerespectării unor astfel de termene, creditorii vor avea dreptul la dobânzi penalizatoare care urmează a fi imputate din buget, mai puțin în cazul statelor membre, a Băncii Europene de Investiții (BEI) și a Fondului european de investiții (FEI).

(53)  Este oportun ca dispozițiile privind lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor să fie integrate într-un singur articol și să se introducă o definiție a dezangajărilor. Deoarece tranzacțiile se efectuează în sisteme computerizate, semnarea unei mențiuni „bun de plată”” pentru a exprima decizia de lichidare ar trebui să fie înlocuită cu o semnătură electronică securizată, cu excepția unui număr limitat de cazuri. Este, de asemenea, necesar să se clarifice faptul că lichidarea cheltuielilor se aplică tuturor costurilor eligibile, inclusiv costurilor care nu sunt asociate cu o cerere de plată, precum în cazul pentru lichidarea prefinanțărilor.

(54)  Pentru a reduce complexitatea, a raționaliza normele existente și a îmbunătăți lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui stabilite norme comune mai multor instrumente de execuție bugetară. Din aceste motive, anumite dispoziții ar trebui regrupate, modul de redactare și domeniul de aplicare al altor dispoziții ar trebui aliniate, iar repetițiile inutile și referințele încrucișate ar trebui eliminate.

(55)   Fiecare instituție a Uniunii ar trebui să înființeze un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenței auditorului intern, monitorizarea calității activității de audit intern și asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern și extern și le dau curs. Componența respectivului comitet de monitorizare a auditurilor interne ar trebui să fie stabilită de fiecare instituție a Uniunii în parte, ținând seama de autonomia sa organizațională și de importanța consilierii din partea experților independenți.

(56)  Ar trebui pus un accent mai mare pe performanța și rezultatele proiectelor finanțate din buget. Prin urmare, în afară de formele de contribuție din partea Uniunii deja bine stabilite (rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv, costurile unitare, sumele forfetare și finanțarea la rate forfetare), este oportun să se definească o formă suplimentară de finanțare, care să nu fie legată de costurile operațiunilor relevante. Forma suplimentară de finanțare ar trebui să se bazeze pe îndeplinirea anumitor condiții ex ante sau pe rezultatele obținute, măsurate prin raportare la jaloane stabilite anterior sau prin indicatori de performanță.

(57)  În cazul în care efectuează evaluări ale capacității operaționale și financiare a destinatarilor fondurilor Uniunii sau ale sistemelor și procedurilor acestora, Comisia ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe evaluările deja realizate de ea însăși, de alte entități sau donatori, cum ar fi agențiile naționale și organizațiile internaționale, pentru a evita duplicarea evaluărilor acelorași destinatari. Ar trebui să se recurgă la posibilitatea de a recunoaște valabilitatea transversală a evaluărilor efectuate de alte entități în cazul în care astfel de evaluări au fost realizate respectându-se condiții echivalente celor prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuție aplicabilă. Prin urmare, pentru a stimula recunoașterea valabilității transversale a evaluărilor între donatori, Comisia ar trebui să promoveze recunoașterea standardelor recunoscute la nivel internațional sau a celor mai bune practici internaționale.

(58)  De asemenea, este important să se evite situațiile în care destinatarii fondurilor Uniunii să fie auditați de mai multe ori de către entități diferite în ceea ce privește utilizarea respectivelor fonduri. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se recurgă la audituri deja efectuate de auditori independenți, cu condiția să existe dovezi suficiente ale competenței și independenței acestora și cu condiția ca activitatea de audit să se bazeze pe standarde de audit acceptate la nivel internațional care să ofere o asigurare rezonabilă și ca auditurile respective să fi fost efectuate cu privire la situațiile financiare și la rapoartele care descriu modul în care a fost utilizată contribuția din partea Uniunii. Astfel de audituri ar trebui să constituie așadar baza asigurării globale cu privire la utilizarea fondurilor Uniunii. În acest scop, este important să se garanteze faptul că raportul auditorului independent și documentația de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziția Parlamentului European, a Comisiei, a Curții de Conturi și a autorităților de audit ale statelor membre.

(59)   Pentru a recurge la evaluări și audituri și pentru a reduce sarcina administrativă asupra persoanelor și entităților care primesc fonduri din partea Uniunii, este important să se garanteze că orice informație deja disponibilă la nivelul instituțiilor Uniunii, al autorităților de management sau al altor organisme și entități care execută fonduri ale Uniunii este reutilizată pentru a evita cererile multiple adresate destinatarilor sau beneficiarilor.

(60)  Pentru a oferi un mecanism de cooperare pe termen lung cu destinatarii, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a semna acorduri-cadru de parteneriat financiar. Parteneriatele-cadru financiare ar trebui să fie puse în aplicare prin intermediul unor granturi sau prin acorduri de contribuție cu persoane și entități care execută fonduri ale Uniunii. În acest scop, ar trebui specificat conținutul minim al acestor acorduri de contribuție. Parteneriatele-cadru financiare nu ar trebui să restrângă în mod nejustificat accesul la finanțare din partea Uniunii.

(61)  Condițiile și procedurile pentru suspendarea, rezilierea sau reducerea unei contribuții a Uniunii ar trebui armonizate la nivelul diferitelor instrumente de execuție bugetară cum ar fi granturi, achiziții, gestiune indirectă, premii etc.. Ar trebui definite motivele unei astfel de suspendări, rezilieri sau reduceri.

(62)  Prin prezentul regulament ar trebui să se stabilească perioade standard în care documentele referitoare la contribuțiile din partea Uniunii ar trebui să fie păstrate de către destinatari, astfel încât să se evite cerințele contractuale divergente sau disproporționate, dar să existe suficient timp pentru a permite Comisiei, Curții de Conturi și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să aibă acces la datele și documentele respective și să efectueze verificările ex post și auditurile. În plus, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii ar trebui să aibă obligația de a coopera în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii.

(63)  Pentru a furniza informații adecvate participanților și destinatarilor și pentru a se asigura că aceștia au posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, participanților și destinatarilor ar trebui să li se permită să își prezinte observațiile înainte de adoptarea oricărei măsuri care le afectează în mod negativ drepturile și aceștia ar trebui să fie informați cu privire la căile de atac de care dispun pentru a contesta o asemenea măsură.

(64)  În scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să instituie un sistem unic de detectare timpurie și de excludere.

(65)  Sistemul de detectare timpurie și de excludere ar trebui să se aplice participanților, destinatarilor, entităților pe ale căror capacități intenționează să se bazeze candidatul sau ofertantul, subcontractanților unui contractant, oricărei persoane sau entități care primește fonduri din partea Uniunii în cazul în care bugetul este executat prin gestiune indirectă, oricărei persoane sau entități care primește fonduri din partea Uniunii prin intermediul instrumentelor financiare executate prin gestiune directă ▌, participanților sau destinatarilor despre care au furnizat informații entitățile care execută bugetul prin gestiune partajată și sponsorilor.

(66)  Ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care decizia de a înscrie o persoană sau o entitate în baza de date a sistemului de detectare timpurie și de excludere este luată pe baza unei situații de excludere referitoare la o persoană fizică sau juridică care face parte din organul administrativ, de conducere sau de control al persoanei sau al entității respective ori care are competențe de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce privește persoana sau entitatea respectivă ori ale unei persoane fizice sau juridice care își asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau entității respective ori ale unei persoane fizice care este esențială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic, informațiile înregistrate în baza de date trebuie să includă informațiile privind persoanele menționate.

(67)  Decizia privind excluderea unei persoane sau entități de la participarea la procedurile de atribuire sau impunerea unei sancțiuni financiare în sarcina unei persoane sau a unei entități, precum și decizia privind publicarea informațiilor aferente ar trebui să fie luate de ordonatorii de credite competenți, având în vedere autonomia lor în materie administrativă. În absența unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive, precum și în cazurile referitoare la o nerespectare gravă a contractului, ordonatorii de credite competenți ar trebui să ia decizia pe baza unei încadrări juridice preliminare, ținând cont de recomandarea grupului. Grupul ar trebui, de asemenea, să evalueze durata unei excluderi în cazurile în care durata nu a fost stabilită prin hotărârea definitivă sau prin decizia administrativă definitivă.

(68)  Rolul grupului ar trebui să fie acela de a asigura operarea coerentă a sistemului de excludere. Grupul ar trebui să fie compus dintr-un președinte permanent, doi reprezentanți ai Comisiei și un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant.

(69)  Încadrarea juridică preliminară nu aduce atingere evaluării finale a conduitei persoanei sau entității în cauză de către autoritățile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. În consecință, recomandarea grupului, precum și decizia ordonatorului de credite competent ar trebui să fie revizuită în urma notificării unei astfel de evaluări finale.

(70)  O persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă de către ordonatorul de credite competent atunci când s-a stabilit printr‑o hotărâre definitivă sau o decizie administrativă definitivă că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă, de nerespectarea, intenționată sau nu, a obligațiilor legate de plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale sau a impozitelor, de înființarea unei entități într‑o altă jurisdicție cu intenția de a eluda obligațiile fiscale, sociale sau orice altă obligație juridică, de fraudarea bugetului, de corupție, de conduită legată de o organizație infracțională, de spălare de bani sau finanțarea terorismului, de infracțiuni teroriste sau infracțiuni în legătură cu activitățile teroriste, de exploatarea prin muncă a copiilor sau de alte infracțiuni privind traficul de persoane ori de comiterea unor nereguli. De asemenea, o persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă în situațiile de nerespectare gravă a unui angajament juridic sau de faliment.

(71)  Atunci când ia o decizie cu privire la excluderea unei persoane sau a unei entități sau la impunerea unei sancțiuni financiare în sarcina unei persoane sau unei entități și la publicarea informațiilor aferente ▌, ordonatorul de credite competent ar trebui să asigure respectarea principiului proporționalității ținând cont, în special, de gravitatea situației, de impactul său bugetar, de perioada scursă de la respectiva conduită, de durata conduitei și de caracterul repetitiv al acesteia, de caracterul intenționat al conduitei sau de gradul de neglijență arătat și de măsura în care persoana sau entitatea colaborează cu autoritatea competentă relevantă și de contribuția respectivei persoane sau entități la investigație.

(72)  De asemenea, ordonatorul de credite competent ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude o persoană sau o entitate în cazul în care o persoană fizică sau juridică care își asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile operatorului economic este în faliment sau într-o situație similară de insolvență sau respectiva persoană fizică sau juridică nu își îndeplinește obligațiile de plată a contribuțiilor la asigurările sociale sau a impozitelor, în cazul în care astfel de situații au un impact asupra situației financiare a operatorului economic respectiv.

(73)  O persoană sau o entitate nu ar trebui să facă obiectul unei decizii de excludere atunci când a luat măsuri corective, demonstrându-și astfel fiabilitatea. Posibilitatea respectivă nu ar trebui să se aplice în cazul celor mai grave activități infracționale.

(74)  Având în vedere principiul proporționalității, ar trebui să se stabilească o distincție între cazurile în care se poate impune o sancțiune financiară ca alternativă la excludere, pe de o parte, și cazurile în care gravitatea conduitei destinatarului în cauză în legătură cu încercarea de a obține nejustificat fonduri ale Uniunii justifică impunerea unei sancțiuni financiare în plus față de excludere, astfel încât să se asigure un efect disuasiv, pe de altă parte. De asemenea, ar trebui definit cuantumul maxim al sancțiunii financiare care poate să fie impusă de autoritatea contractantă.

(75)  O sancțiune financiară ar trebui impusă numai unui destinatar, și nu unui participant, întrucât cuantumul sancțiunii financiare care urmează să fie impusă este calculat pe baza valorii angajamentului juridic în cauză.

(76)  Posibilitatea de a lua decizii de excludere sau de a impune sancțiuni financiare este independentă de posibilitatea de a aplica sancțiuni contractuale, cum ar fi daunele-interese ▌.

(77)  Durata unei excluderi ar trebui să fie limitată în timp, la fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, și ar trebui să respecte principiul proporționalității.

(78)  Este necesar să se stabilească data de început și durata termenului de prescripție pentru luarea deciziilor de excludere sau impunerea sancțiunilor financiare.

(79)  Este important să se poată consolida efectul disuasiv obținut prin excludere și prin sancțiunea financiară. În acest sens, efectul disuasiv ar trebui consolidat prin posibilitatea de a publica informațiile referitoare la excludere și/sau la sancțiunea financiară, cu respectarea cerințelor privind protecția datelor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 45/2001 și (UE) 2016/679. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la asigurarea nerepetării aceleiași conduite. Din motive de securitate juridică și în conformitate cu principiul proporționalității, ar trebui să se specifice situațiile în care nu ar trebui să aibă loc o publicare. În evaluarea sa, ordonatorul de credite competent ar trebui să țină cont de eventualele recomandări din partea grupului. În ceea ce privește persoanele fizice, datele cu caracter personal ar trebui să fie publicate doar în circumstanțe excepționale, justificate de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii.

(80)  Informațiile referitoare la o excludere sau la o sancțiune financiară ar trebui publicate doar în anumite cazuri precum cele de abatere profesională gravă, fraudă, deficiențe semnificative în respectarea principalelor obligații ale unui angajament juridic finanțat din buget sau în cazul unei nereguli, ori în cazul înființării unei entități într-o altă jurisdicție cu intenția de a eluda obligațiile fiscale, sociale sau orice altă obligație juridică.

(81)  Criteriile de excludere ar trebui să fie disociate în mod clar de criteriile care antrenează o posibilă respingere din cadrul unei proceduri de atribuire.

(82)  Informațiile privind detectarea timpurie a riscurilor și privind deciziile de excludere și de impunere a unor sancțiuni financiare unei persoane sau unei entități ar trebui centralizate. În acest sens, informațiile aferente ar trebui stocate într-o bază de date instituită și gestionată de Comisie, în calitate de proprietar al sistemului centralizat. Acest sistem ar trebui să funcționeze în conformitate cu dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

(83)  Deși Comisiei ar trebui să îi revină responsabilitatea de a institui și de a opera sistemul de detectare timpurie și de excludere, alte instituții și organe ale Uniunii, precum și toate persoanele și entitățile care execută fondurile Uniunii prin gestiune directă, partajată și indirectă ar trebui să participe la respectivul sistem prin transmiterea informațiilor relevante către Comisie. Ordonatorul de credite competent și grupul ar trebui să garanteze dreptul la apărare al persoanei sau entității. Același drept ar trebui să fie acordat persoanei sau entității în contextul unei detectări timpurii, în cazul în care o acțiune preconizată de ordonatorul de credite ar putea afecta negativ drepturile persoanei sau ale entității vizate. În cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii care nu fac încă obiectul unei hotărâri definitive, ordonatorul de credite competent ar trebui să poată amâna notificarea persoanei sau entității iar grupul ar trebui să poată amâna dreptul persoanei sau entității de a-și prezenta observațiile. O astfel de amânare ar trebui să fie justificată doar în cazul în care există motive legitime puternice de păstrare a confidențialității investigației sau al procedurilor judiciare naționale.

(84)  Curții de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să i se confere competența judecării pe fond în ceea ce privește deciziile de excludere și sancțiunile financiare impuse în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu articolul 261 din TFUE.

(85)  Pentru a facilita protecția intereselor financiare ale Uniunii în cadrul tuturor metodelor de execuție bugetară, persoanele și entitățile implicate în execuția bugetului prin gestiune partajată și indirectă ar trebui să poată ține cont, după caz, de excluderile decise de ordonatorii de credite la nivelul Uniunii.

(86)  Prezentul regulament ar trebui să încurajeze obiectivul de e-guvernare, în special folosirea datelor electronice în schimbul de informații dintre instituțiile Uniunii și terți.

(87)  Progresele înregistrate în direcția schimbului electronic de informații și a transmiterii electronice a documentelor, inclusiv în ceea ce privește achizițiile publice electronice, după caz, care constituie o măsură majoră de simplificare, ar trebui să fie însoțite de condiții clare de acceptare a sistemelor care urmează să fie utilizate, astfel încât să se instituie un mediu solid din punct de vedere juridic, menținându-se totodată flexibilitatea gestionării fondurilor Uniunii pentru participanți, destinatari și ordonatorii de credite, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(88)  Ar trebui stabilite normele privind componența și sarcinile comitetului responsabil cu evaluarea documentelor aferente cererii în cazul procedurilor de achiziții, al procedurilor de acordare a granturilor și al concursurilor cu premii. Ar trebui să fie posibil ca comitetul să includă experți externi dacă această posibilitate este prevăzută în actul de bază.

(89)  În conformitate cu principiul bunei administrări, ordonatorul de credite ar trebui să solicite clarificări sau documentele lipsă, respectând în același timp principiul egalității de tratament și fără modificarea substanțială a documentelor aferente cererii. Ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu procedeze astfel numai în cazuri justificate în mod corespunzător. În plus, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a corecta o eroare materială evidentă sau de a solicita participantului să o corecteze.

(90)  Buna gestiune financiară ar trebui să impună Comisiei să se protejeze prin solicitarea de garanții în etapa plății prefinanțărilor. Obligația contractanților și a beneficiarilor de a depune garanții nu ar trebui să fie automată, ci ar trebui să se bazeze pe o analiză a riscurilor. Dacă, în cursul execuției, ordonatorul de credite constată că un garant nu este sau nu mai este autorizat să emită garanții în conformitate cu legislația națională aplicabilă, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita înlocuirea garanției.

(91)  Diferitele seturi de norme privind gestiunea directă și indirectă, în special în ceea ce privește conceptul de „sarcini de execuție bugetară”, au creat confuzie și au implicat riscul de erori de calificare atât pentru Comisie, cât și pentru partenerii săi și ar trebui, prin urmare, să fie simplificate și armonizate.

(92)  Dispozițiile referitoare la evaluarea ex ante a pilonilor cu privire la persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii prin gestiune indirectă ar trebui revizuite pentru a permite Comisiei să se bazeze cât mai mult posibil pe sistemele, normele și procedurile respectivelor persoane și entități care au fost considerate echivalente celor utilizate de Comisie. În plus, este important să se clarifice faptul că, în cazul în care evaluarea evidențiază existența unor domenii în care procedurile existente nu sunt suficiente pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să poată semna acorduri de contribuție luând totodată măsuri de supraveghere adecvate. De asemenea, este important să se clarifice care sunt cazurile în care Comisia poate decide să nu solicite o evaluare ex ante a pilonilor pentru a semna acorduri de contribuție.

(93)  Remunerația persoanelor și entităților care execută bugetul ar trebui, atunci când este relevant și posibil, să fie bazată pe performanță.

(94)  Comisia încheie parteneriate cu țările terțe prin intermediul acordurilor de finanțare. Este important să se clarifice conținutul unor astfel de acorduri de finanțare, în special pentru acele părți ale unei acțiuni care sunt puse în aplicare de țara terță prin gestiune indirectă.

(95)  Este important să se recunoască natura specifică a mecanismelor sau platformelor de finanțare mixtă în cazul în care Comisia combină contribuția sa cu cea a instituțiilor de finanțare și să se clarifice aplicarea dispozițiilor privind instrumentele financiare și garanțiile bugetare.

(96)  Normele privind achizițiile și principiile aplicabile contractelor de achiziții publice atribuite de instituțiile Uniunii pe cont propriu ar trebui să se bazeze pe normele prevăzute în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului(15) și în Directiva 2014/24/UE.

(97)  În cazul contractelor mixte, ar trebui clarificată metodologia utilizată de autoritățile contractante pentru determinarea normelor aplicabile.

(98)  Măsurile de publicitate ex ante și ex post necesare pentru lansarea unei proceduri de achiziții ar trebui să fie clarificate în cazul contractelor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite în Directiva 2014/24/UE, în cazul contractelor cu o valoare inferioară respectivelor praguri și în cazul contractelor care nu intră sub incidența directivei respective.

(99)  Prezentul regulament ar trebui să includă o listă completă a tuturor procedurilor de achiziții la care pot recurge instituțiile Uniunii, indiferent de prag.

(100)  În vederea simplificării administrative și pentru a încuraja participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), ar trebui prevăzute proceduri de negociere pentru contractele cu o valoare medie.

(101)  La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, prezentul regulament ar trebui să permită efectuarea unor consultări ale pieței înainte de a lansa o procedură de achiziții. Pentru a se asigura că un parteneriat pentru inovare este utilizat numai în cazul în care lucrările, produsele sau serviciile dorite nu există pe piață sau ca o activitate de dezvoltare aproape‑de-piață, în prezentul regulament ar trebui prevăzută o obligație de a se efectua o astfel de consultare preliminară a pieței înainte de a se utiliza un parteneriat pentru inovare.

(102)  Ar trebui să se clarifice contribuția autorităților contractante la protecția mediului și la promovarea dezvoltării durabile, asigurându-se totodată că acestea obțin oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru contractele încheiate, în special impunând anumite etichete sau utilizând metode de atribuire adecvate.

(103)  Pentru a se asigura că, la executarea contractelor, operatorii economici îndeplinesc obligațiile aplicabile de drept al mediului, de drept social și de drept al muncii stabilite prin dreptul Uniunii, în legislația națională, în contractele colective sau în convențiile internaționale în domeniul social și al mediului enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE, obligațiile respective ar trebui să facă parte din cerințele minime definite de autoritatea contractantă și ar trebui să fie integrate în contractele semnate de autoritatea contractantă.

(104)  Este oportun să se identifice și să se trateze în mod separat diferitele cazuri care în mod obișnuit sunt numite situații de „conflict de interese”. Noțiunea de „conflict de interese” ar trebui utilizată exclusiv în cazurile în care o persoană sau o entitate cu responsabilități în ceea ce privește execuția, auditul sau controlul bugetului, un funcționar sau un agent al unei instituții a Uniunii sau o autoritate națională de la orice nivel se află într-o astfel de situație. Încercările de a influența în mod necorespunzător o procedură de atribuire sau de a obține informații confidențiale ▌ ar trebui considerate drept o abatere profesională gravă care poate conduce la respingerea din cadrul procedurii de atribuire și/sau la excluderea de la fondurile Uniunii. În plus, operatorii economici s-ar putea afla în situația în care nu ar trebui să fie selectați pentru a executa un contract din cauza unui conflict de interese profesional. De exemplu, o întreprindere nu ar trebui să evalueze un proiect la care a participat sau un auditor nu ar trebui să fie în măsură să auditeze conturile pe care anterior le-a certificat.

(105)  În conformitate cu Directiva 2014/24/UE, ar trebui să fie posibil să se verifice dacă un operator economic este exclus, să se aplice criterii de selecție și de atribuire a contractelor, precum și să se verifice conformitatea cu documentele achiziției, indiferent de ordine. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă respingerea ofertelor pe baza criteriilor de atribuire fără o verificare prealabilă a ofertantului respectiv în ceea ce privește criteriile de excludere sau de selecție.

(106)  Contractele ar trebui să fie atribuite pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, în concordanță cu articolul 67 din Directiva 2014/24/UE. ▌

(107)  În interesul securității juridice, este necesar să se clarifice dacă criteriile de selecție sunt strict legate de evaluarea candidaților sau a ofertanților și dacă criteriile de atribuire sunt strict legate de evaluarea ofertelor. În special, calificările și experiența personalului desemnat să execute contractul ar trebui să fie utilizate doar drept criteriu de selecție, și nu drept criteriu de atribuire, deoarece acest lucru ar introduce un risc de suprapunere și de dublă evaluare a aceluiași element. În plus, dacă astfel de calificări și experiență ar fi folosite ca un criteriu de atribuire, orice schimbare în ceea ce privește personalul desemnat să execute contractul, chiar și în cazul în care acest lucru este justificat de motive de boală sau de o schimbare a postului, ar pune sub semnul întrebării condițiile în care a fost atribuit contractul, creând, în felul acesta, insecuritate juridică.

(108)  Achizițiile Uniunii ar trebui să aibă ca scop asigurarea utilizării eficace, transparente și adecvate a fondurilor Uniunii, reducând totodată sarcina administrativă a destinatarilor fondurilor Uniunii. În acest sens, achizițiile electronice ar trebui să contribuie la utilizarea mai eficientă a fondurilor Uniunii și ar trebui să îmbunătățească accesul la contracte pentru toți operatorii economici. Toate instituțiile Uniunii care desfășoară proceduri de achiziții ar trebui să publice pe site-urile lor norme clare privind achizițiile, cheltuielile și monitorizarea, precum și toate contractele atribuite, inclusiv valoarea acestora.

(109)  Ar trebui să se clarifice existența unei faze de deschidere și a unei evaluări pentru fiecare procedură. O decizie de atribuire ar trebui să fie întotdeauna rezultatul unei evaluări.

(110)  Odată cu comunicarea rezultatului unei proceduri, candidații și ofertanții ar trebui să fie informați cu privire la motivele pentru care a fost luată decizia respectivă și să primească o motivare detaliată pe baza conținutului raportului de evaluare.

(111)  Întrucât criteriile nu se aplică într-o ordine dată, ofertanții respinși care au prezentat oferte conforme ar trebui să fie informați în legătură cu caracteristicile și cu avantajele relative ale ofertei câștigătoare, în cazul în care solicită acest lucru.

(112)  În cazul contractelor-cadru pentru care se reia procedura concurențială, nu ar trebui să existe obligația de a comunica informații unui contractant necâștigător privind caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare, întrucât primirea unor astfel de informații de către părțile la același contract-cadru de fiecare dată când se reia procedura concurențială ar putea aduce atingere concurenței loiale dintre acestea.

(113)  O autoritate contractantă ar trebui să aibă posibilitatea de a anula o procedură de achiziții înainte de semnarea contractului, fără ca ofertanții sau candidații să aibă dreptul de a solicita despăgubiri. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere situațiilor în care autoritatea contractantă a acționat în așa fel încât poate fi ținută răspunzătoare pentru prejudiciile aduse, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii.

(114)  La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, este necesar să se clarifice condițiile în care se poate modifica un contract în cursul executării sale, fără a fi nevoie de o nouă procedură de achiziții. În special, nu ar trebui să fie necesară o nouă procedură de achiziții în cazurile referitoare la modificările de natură administrativă, succesiunea cu titlu universal și aplicarea unor clauze sau opțiuni de revizuire clare și fără echivoc care nu modifică cerințele minime ale procedurii inițiale. O nouă procedură de achiziții ar trebui să fie impusă în cazul în care sunt aduse modificări semnificative contractului inițial, în special cu privire la domeniul de aplicare și la conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv în ceea ce privește distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip denotă intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale contractului respectiv, în special în cazul în care clauzele sau condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii dacă ar fi fost incluse în procedura inițială.

(115)  Este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanție de bună execuție pentru lucrări, produse și servicii complexe, pentru a asigura respectarea obligațiilor contractuale substanțiale, precum și o bună execuție pe toată durata contractului. De asemenea, este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanție sub forma unei sume de bani reținute pentru a acoperi perioada de răspundere contractuală, în conformitate cu practica obișnuită în sectoarele în cauză.

(116)  Pentru a determina pragurile și procedurile aplicabile, este necesar să se clarifice dacă instituțiile Uniunii, agențiile executive și organele Uniunii sunt considerate autorități contractante. Acestea nu ar trebui considerate autorități contractante atunci când efectuează o achiziție de la un organism central de achiziție. În plus, instituțiile Uniunii formează o singură entitate juridică și departamentele acestora nu pot încheia contracte, ci doar acorduri la nivelul serviciilor, între ele.

(117)  Este oportun să se includă o trimitere în prezentul regulament la cele două praguri care sunt prevăzute în Directiva 2014/24/UE și care se aplică lucrărilor, produselor și, respectiv, serviciilor. Din motive de simplificare, precum și pentru o bună gestiune financiară, aceste praguri ar trebui, de asemenea, să se aplice contractelor de concesiune, date fiind particularitățile nevoilor în materie de atribuire de contracte ale instituțiilor Uniunii. Prin urmare, o revizuire a respectivelor praguri prevăzute în Directiva 2014/24/UE ar trebui să fie direct aplicabilă achizițiilor efectuate în temeiul prezentului regulament.

(118)  În vederea armonizării și simplificării, procedurile standard aplicabile achizițiilor ar trebui, de asemenea, să se aplice achizițiilor prevăzute în cadrul regimului pentru contracte de servicii sociale și alte servicii specifice menționate la articolul 74 din Directiva 2014/24/UE. Prin urmare, pragul pentru achizițiile în regim moderat ar trebui să fie aliniat cu pragul pentru contractele de achiziții de servicii.

(119)  Este necesar să se precizeze condițiile de aplicare a perioadei de așteptare care trebuie îndeplinite înainte de semnarea unui contract sau a unui contract‑cadru.

(120)  Normele aplicabile achizițiilor în domeniul acțiunilor externe ar trebui să fie consecvente cu principiile stabilite în Directivele 2014/23/UE și 2014/24/UE.

(121)  Pentru a reduce complexitatea, a raționaliza normele existente și a îmbunătăți lizibilitatea normelor în materie de achiziții, este necesar să se regrupeze dispozițiile generale referitoare la achiziții și dispozițiile specifice aplicabile achizițiilor în domeniul acțiunilor externe și să se elimine repetițiile inutile și referințele încrucișate.

(122)  Este necesar să se clarifice care dintre operatorii economici au acces la achizițiile efectuate în temeiul prezentului regulament, în funcție de locul de stabilire al acestora, și să se prevadă în mod explicit posibilitatea unui acces de acest tip și pentru organizațiile internaționale.

(123)  Pentru a se realiza un echilibru între nevoia de transparență și o mai mare coerență a normelor privind achizițiile, pe de o parte, și necesitatea de a oferi flexibilitate cu privire la anumite aspecte tehnice legate de respectivele norme, pe de altă parte, normele tehnice privind achizițiile ar trebui să fie stabilite într‑o anexă la prezentul regulament, iar competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările aduse anexei respective.

(124)  Este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al titlului privind granturile, în special în ceea ce privește tipul de acțiune sau organismul eligibil pentru granturi, precum și în ceea ce privește angajamentele juridice care pot fi utilizate pentru a acoperi granturile. În special, deciziile de grant ar trebui eliminate treptat ca urmare a utilizării limitate a acestora și a introducerii treptate a granturilor electronice. Structura ar trebui să fie simplificată prin mutarea dispozițiilor privind instrumentele care nu sunt granturi în alte părți ale prezentului regulament. Natura organismelor care pot primi granturi de funcționare ar trebui clarificată prin a nu mai face referire la organisme care urmăresc un obiectiv de interes general al Uniunii deoarece respectivele organisme sunt acoperite de noțiunea de organisme care au un obiectiv ce se înscrie în cadrul unei politici a Uniunii și o susține. ▌

(125)  Pentru a simplifica procedurile și a îmbunătăți lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui simplificate și raționalizate dispozițiile privind conținutul cererilor de grant, al cererii de propuneri și al acordului de grant.

(126)  Pentru a facilita punerea în aplicare a acțiunilor finanțate de donatori multipli în cazul în care finanțarea globală a acțiunii nu este cunoscută la data angajamentului contribuției Uniunii, este necesar să se clarifice modul în care contribuția Uniunii este definită și metoda de verificare a utilizării acesteia.

(127)  Experiența rezultată din utilizarea finanțărilor sub forma unor sume forfetare, a unor costuri unitare sau la rate forfetare a indicat faptul că astfel de forme de finanțare simplifică în mod semnificativ procedurile administrative și reduc în mod considerabil riscul de eroare. Independent de domeniul de intervenție a Uniunii, sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare constituie forme adecvate de finanțare și în special în cazul acțiunilor standardizate și recurente, cum ar fi mobilitatea ▌sau activitățile de formare. În plus, întrucât cooperarea instituțională între administrațiile publice ale statelor membre și ale țărilor beneficiare sau partenere (înfrățirea instituțională) este pusă în aplicare de către instituțiile statelor membre, utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri este justificată și ar trebui să favorizeze implicarea acestora. Pentru asigurarea unei mai mari eficiențe, statele membre și alți destinatari ai fondurilor Uniunii ar trebui să poată recurge mai frecvent la opțiunile simplificate în materie de costuri. În contextul menționat, condițiile pentru utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare și a ratelor forfetare ar trebui să devină mai flexibile. Este necesar să se prevadă în mod explicit stabilirea unor sume forfetare unice care să acopere toate costurile eligibile ale acțiunii sau ale programului de lucru. În plus, pentru a susține axarea pe rezultate, ar trebui să se acorde prioritate finanțării bazate pe realizări. Sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare bazate pe contribuții ar trebui să rămână o opțiune în cazul în care cele pe baza realizărilor nu sunt posibile sau adecvate.

(128)  Procedurile administrative de autorizare a sumelor forfetare, a costurilor unitare și a ratelor forfetare ar trebui simplificate atribuind competențe de autorizare ordonatorilor de credite responsabili. După caz, o astfel de autorizație poate fi acordată de Comisie în funcție de natura activităților sau a cheltuielilor ori având în vedere numărul de ordonatori de credite vizați.

(129)  În vederea reducerii decalajului în ceea ce privește disponibilitatea datelor utilizate pentru a stabili sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare, ar trebui să se permită recurgerea la avizele experților.

(130)   Chiar dacă ar trebui să se atingă potențialul utilizării mai frecvente a formelor simplificate de finanțare, ar trebui să se asigure respectarea principiului bunei gestiuni financiare și în special a principiilor economiei, eficienței și excluderii dublei finanțări. În acest scop, formele simplificate de finanțare ar trebui să asigure că resursele utilizate sunt adecvate pentru obiectivele care trebuie să fie îndeplinite, că nu se finanțează aceleași costuri de mai multe ori de la buget, că principiul cofinanțării este respectat și că se evită supracompensarea generală a destinatarilor. Prin urmare, formele simplificate de finanțare ar trebui să se bazeze pe date statistice sau contabile, pe mijloace obiective similare sau pe avize ale experților. În plus, ar trebui să se aplice în continuare verificări, controale și evaluări periodice adecvate.

(131)  Ar trebui clarificată diferența dintre sfera de aplicare a verificărilor și controalelor și sfera evaluărilor periodice a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare. Verificările și controalele respective ar trebui să se axeze pe îndeplinirea condițiilor care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare, inclusiv, dacă este necesar, pe obținerea de realizări și/sau rezultate. Condițiile respective nu ar trebui să necesite raportarea cu privire la costurile suportate efectiv de beneficiar. În cazul în care cuantumurile sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale finanțării la rate forfetare au fost stabilite ex ante de ordonatorul de credite competent sau de Comisie, acestea nu ar trebui contestate în cursul controalelor ex post. Acest lucru ar trebui să nu împiedice reducerea unui grant în caz de executare necorespunzătoare, parțială sau cu întârziere ori în cazul unor nereguli, fraude sau încălcări ale altor obligații. În special, un grant ar trebui să fie redus în cazul în care condițiile care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare nu au fost îndeplinite. Frecvența și domeniul de aplicare ale evaluării periodice ar trebui să depindă de evoluția și natura costurilor, în special ținându-se seama de modificările substanțiale ale prețurilor pieței și de alte circumstanțe relevante. Evaluarea periodică ar putea conduce la ajustări ale sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale ratelor forfetare aplicabile în cadrul acordurilor viitoare, dar nu ar trebui să fie utilizată pentru punerea sub semnul întrebării a valorii sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare care a fost deja convenită. Evaluarea periodică a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare ar putea necesita accesul la conturile beneficiarului în scopuri statistice și metodologice iar un astfel de acces este, de asemenea, necesar în scopul prevenirii și detectării fraudelor.

(132)  Pentru a facilita participarea organizațiilor mici la punerea în aplicare a politicilor Uniunii în condițiile unei disponibilități limitate a resurselor, este necesar ca valoarea muncii prestate de voluntari să fie recunoscută drept costuri eligibile. În consecință, astfel de organizații ar trebui să se poată baza într-o mai mare măsură pe activitatea voluntarilor cu scopul de a contribui la cofinanțarea acțiunii sau a programului de lucru. Fără a aduce atingere ratei maxime de cofinanțare specificate în actul de bază, în astfel de cazuri, grantul din partea Uniunii ar trebui să se limiteze la costurile eligibile estimate, altele decât cele care acoperă activitatea voluntarilor. Întrucât munca voluntarilor este o activitate furnizată de terți fără ca beneficiarul să le plătească o remunerație, limitarea evită rambursarea unor costuri pe care beneficiarul nu le-a suportat. În plus, valoarea activității voluntarilor nu ar trebui să depășească 50 % din contribuțiile în natură și orice altă cofinanțare.

(133)   Pentru apărarea unuia dintre principiile fundamentale ale finanțelor publice, în prezentul regulament ar trebui să se mențină principiul de nonprofit.

(134)  În principiu, granturile ar trebui să fie acordate în urma unei cereri de propuneri. În cazul în care sunt permise excepții, acestea ar trebui să fie interpretate și aplicate în mod restrictiv în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata. Posibilitatea excepțională de a acorda granturi fără organizarea unei cereri de propuneri către organisme cu un monopol de facto sau de jure, ar trebui să fie utilizată doar în cazul în care organismele în cauză sunt singurele capabile să pună în aplicare tipurile relevante de activități sau au fost învestite cu un astfel de monopol prin lege sau de către o autoritate publică.

(135)   În contextul trecerii la granturile electronice și la achizițiile publice electronice, solicitanților și ofertanților ar trebui să li se solicite să furnizeze o dovadă a statutului lor juridic și a viabilității lor financiare doar o singură dată într-o anumită perioadă și nu ar trebui să li se impună să prezinte din nou documente justificative la fiecare procedură de atribuire. Prin urmare, este necesar să se alinieze cerințele referitoare la numărul de ani pentru care vor fi solicitate documentele în cadrul procedurilor de atribuire a granturilor sau al procedurilor de achiziții.

(136)  Ar trebui facilitată utilizarea premiilor ca o formă valoroasă de sprijin financiar, care nu are legătură cu costurile previzibile, iar normele aplicabile ar trebui clarificate. Premiile ar trebui considerate ca fiind complementare altor instrumente de finanțare, cum ar fi granturile, și nu ca înlocuitor al acestora.

(137)  Pentru a permite o punere în aplicare mai flexibilă a premiilor, obligația de a publica, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, concursuri cu premii cu o valoare unitară de 1 000 000 EUR sau mai mare în fișele de program care însoțesc proiectul de buget ar trebui înlocuită cu o obligație de a transmite o informare prealabilă Parlamentului European și Consiliului și de a menționa în mod explicit asemenea premii în decizia de finanțare.

(138)  Premiile ar trebui să se atribuie în conformitate cu principiile transparenței și egalității de tratament. În acest context, ar trebui stipulate caracteristicile minime ale concursurilor, în special modalitățile pentru plata premiului către câștigători după acordare, și mijloacele de publicare corespunzătoare. De asemenea, este necesară stabilirea unei proceduri de acordare clar definite, de la depunerea candidaturilor la furnizarea informațiilor solicitanților și la notificarea solicitantului câștigător, care să reflecte procedura de acordare a granturilor.

(139)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile și condițiile aplicabile instrumentelor financiare, garanțiilor bugetare și asistenței financiare, precum și normele privind limitarea răspunderii financiare a Uniunii, combaterea fraudei și a spălării de bani, lichidarea instrumentelor financiare și raportarea.

(140)  În ultimii ani, Uniunea a utilizat tot mai mult instrumente financiare care permit un efect de levier mai mare pentru buget, însă generează totodată un risc financiar pentru buget. Aceste instrumente financiare includ nu doar instrumentele financiare care intră sub incidența Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, ci și alte instrumente, cum ar fi garanțiile bugetare și asistența financiară, care anterior erau reglementate doar de normele stabilite în actele de bază respective ale acestora. Este important să se stabilească un cadru comun care să asigure omogenitatea principiilor aplicabile acestui set de instrumente și regruparea lor în cadrul unui nou titlu în prezentul regulament, care să cuprindă, pe lângă normele existente aplicabile instrumentelor financiare, secțiuni privind garanțiile bugetare și asistența financiară pentru statele membre sau țările terțe.

(141)  Instrumentele financiare și garanțiile bugetare pot fi utile pentru multiplicarea efectului fondurilor Uniunii atunci când acestea sunt puse în comun cu alte fonduri și când includ un efect de levier. Instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui executate numai în cazul în care nu există niciun risc de denaturare a concurenței pe piața internă sau de incoerență cu normele privind ajutoarele de stat.

(142)  În cadrul creditelor anuale autorizate de Parlamentul European și de Consiliu pentru un anumit program, instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui folosite pe baza unei evaluări ex ante care să demonstreze că sunt eficiente pentru realizarea obiectivelor de politică ale Uniunii.

(143)  Instrumentele financiare, garanțiile bugetare și asistența financiară ar trebui autorizate prin intermediul unui act de bază. Dacă, în cazuri justificate corespunzător, instrumentele financiare sunt instituite în absența unui act de bază, acestea ar trebui autorizate de Parlamentul European și de Consiliu în cadrul bugetului.

(144)  Ar trebui să fie definite instrumentele care pot intra sub incidența titlului X, cum ar fi împrumuturile, garanțiile, investițiile în capitaluri proprii, investițiile în cvasicapitaluri și instrumentele de partajare a riscurilor. Definiția instrumentelor de partajare a riscurilor ar trebui să permită includerea îmbunătățirii bonității pentru obligațiunile de finanțare a proiectelor, acoperirea riscului legat de rambursarea datoriei în cadrul unui proiect și atenuarea riscului de credit al deținătorilor de obligațiuni prin îmbunătățirea bonității sub forma unui împrumut sau a unei garanții.

(145)  Orice rambursare provenind de la un instrument financiar sau de la o garanție bugetară ar trebui utilizată pentru instrumentul sau garanția care a produs rambursarea, cu scopul de a îmbunătăți eficiența respectivului instrument ▌ sau a respectivei garanții, cu excepția cazului în care se prevede altfel în actul de bază, și ar trebui luată în considerare atunci când se propun noi credite pentru respectivul instrument sau garanție.

(146)  Este oportun să se recunoască alinierea intereselor în urmărirea obiectivelor de politică ale Uniunii și, în special, faptul că BEI și FEI au competențele specifice necesare pentru execuția instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare.

(147)  BEI și FEI, acționând ca grup, ar trebui să aibă posibilitatea să își transfere între ele o parte din execuție, atunci când un astfel de transfer ar putea aduce beneficii punerii în aplicare a unei anumite acțiuni și astfel cum a fost definit mai detaliat în acordul relevant cu Comisia.

(148)  Ar trebui clarificat faptul că, în cazul în care instrumentele financiare sau garanțiile bugetare sunt combinate cu forme auxiliare de sprijin din buget, normele privind instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui să se aplice întregii măsuri. Astfel de norme ar trebui completate, după caz, cu cerințe specifice prevăzute în normele sectoriale.

(149)   Execuția instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare finanțate din buget ar trebui să fie conformă cu politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale și cu actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 privind criteriile pentru întocmirea listei UE de jurisdicții necooperante în scopuri fiscale și procesul de întocmire a acestei liste(16) și în anexa la acestea, precum și în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 privind lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale(17) și în anexele la acestea.

(150)  Garanțiile bugetare și asistența financiară pentru statele membre sau țările terțe sunt în general operațiuni extrabugetare, care au un impact semnificativ în bilanțul contabil al Uniunii. Deși rămân în general operațiuni extrabugetare, includerea lor în prezentul regulament oferă o mai bună protecție a intereselor financiare ale Uniunii și un cadru mai clar pentru autorizarea, gestionarea și contabilizarea lor.

(151)  Uniunea a lansat recent inițiative importante bazate pe garanții bugetare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) sau Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD). Aceste instrumente se caracterizează prin faptul că generează o datorie contingentă pentru Uniune și implică provizioane de fonduri pentru punerea la dispoziție a unei rezerve de lichidități care să permită bugetului să răspundă într-o manieră ordonată obligațiilor de plată ce ar putea decurge din aceste datorii contingente. Pentru a garanta ratingul de credit al Uniunii și, prin urmare, capacitatea sa de a furniza finanțare eficace, este esențial ca autorizarea, provizionarea și monitorizarea datoriilor contingente să urmeze un set solid de norme care ar trebui să se aplice tuturor garanțiilor bugetare.

(152)  Datoriile contingente care rezultă din garanțiile bugetare pot să acopere o gamă variată de operațiuni de finanțare și de investiții. Posibilitatea ca o garanție bugetară să fie cerută spre executare nu poate fi programată cu certitudine absolută pe bază anuală, ca în cazul împrumuturilor care au un calendar predefinit de rambursare. Prin urmare, este indispensabil să se stabilească un cadru pentru autorizarea și monitorizarea datoriilor contingente care să asigure respectarea deplină, în orice moment, a plafonului pentru creditele de plată anuale stabilit în Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului(18).

(153)  Cadrul respectiv ar trebui, de asemenea, să prevadă gestiunea și controlul, inclusiv prezentarea de rapoarte periodice privind expunerea financiară a Uniunii. Rata de provizionare a datoriilor financiare ar trebui stabilită pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor financiare care decurg din instrumentul aferent. Sustenabilitatea datoriilor contingente ar trebui evaluată anual în cadrul procedurii bugetare. Ar trebui stabilit un mecanism de alertă timpurie pentru a se evita o penurie de provizioane menite să acopere datoriile financiare.

(154)  Utilizarea tot mai frecventă a instrumentelor financiare, a garanțiilor bugetare și a asistenței financiare necesită mobilizarea și provizionarea unui volum semnificativ de credite de plată. Pentru a produce efectul de levier, asigurând totodată un nivel adecvat de protecție împotriva datoriilor financiare, este important să se optimizeze cuantumul provizioanelor necesare și să se sporească eficiența prin punerea în comun a acestor provizioane într-un fond comun de provizionare. În plus, utilizarea mai flexibilă a acestor provizioane puse în comun permite o rată de provizionare globală eficace, care asigură protecția solicitată cu un volum optimizat de resurse.

(155)  Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a fondului comun de provizionare pentru perioada de programare de după 2020, Comisia ar trebui să prezinte, până la 30 iunie 2019, o evaluare externă independentă a avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă încredințarea gestiunii financiare a activelor fondului comun de provizionare către Comisie, către BEI, sau o combinație a celor două, ținând seama de criteriile tehnice și instituționale relevante utilizate în compararea serviciilor de gestionare a activelor, inclusiv de infrastructura tehnică, compararea costurilor pentru serviciile furnizate, structura instituțională, raportarea, performanța, răspunderea și competențele fiecărei instituții, precum și celelalte mandate de gestionare a activelor pentru buget. Evaluarea ar trebui să fie însoțită, după caz, de o propunere legislativă.

(156)  Normele aplicabile în cazul constituirii de provizioane și al fondului comun de provizionare ar trebui să ofere un cadru solid de control intern. Orientările aplicabile gestionării resurselor în fondul comun de provizionare ar trebui stabilite de către Comisie, după consultarea contabilului Comisiei. Ordonatorii de credite ai instrumentelor financiare, ai garanțiilor bugetare sau ai asistenței financiare ar trebui să monitorizeze în mod activ datoriile financiare aflate în responsabilitatea lor, iar administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare ar trebui să gestioneze numerarul și activele fondului în conformitate cu normele și procedurile stabilite de contabilul Comisiei.

(157)  Garanțiile bugetare și asistența financiară ar trebui să respecte același set de principii care a fost stabilit pentru instrumentele financiare. Garanțiile bugetare, în special, ar trebui să fie irevocabile, necondiționate și la cerere. Acestea ar trebui să fie executate prin gestiune indirectă sau, numai în cazuri excepționale, prin gestiune directă. Ele ar trebui să acopere numai operațiunile de finanțare și de investiții, iar contrapărțile lor ar trebui să contribuie cu propriile resurse la operațiunile acoperite.

(158)  Asistența financiară acordată statelor membre sau țărilor terțe ar trebui să fie sub forma unui împrumut, a unei linii de credit sau a oricărui alt instrument considerat adecvat pentru a asigura eficacitatea sprijinului. În acest scop, Comisia ar trebui să fie împuternicită, în actul de bază relevant, să ia cu împrumut fondurile necesare de pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare, evitându-se implicarea Uniunii în orice transformare a scadențelor care ar expune-o la un risc de rată a dobânzii sau la vreun alt risc comercial.

(159)  Dispozițiile privind instrumentele financiare ar trebui să se aplice cât mai curând posibil ▌ pentru a realiza simplificarea și eficiența cerute. Dispozițiile referitoare la garanțiile bugetare și la asistența financiară, precum și la fondul comun de provizionare ar trebui să se aplice începând cu cadrul financiar multianual de după 2020. Acest calendar va permite pregătirea temeinică a noilor instrumente de gestionare a datoriilor contingente, precum și o aliniere între principiile enunțate în titlul X și, pe de o parte, propunerea de cadru financiar multianual de după 2020 iar pe de altă parte, programele specifice legate de respectivul cadru.

(160)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 (5) al Parlamentului European și al Consiliului(19) stabilește norme referitoare, printre altele, la finanțarea partidelor politice și a fundațiilor politice la nivel european, în special în ceea ce privește condițiile de finanțare, acordarea și distribuirea fondurilor, donațiilor și contribuțiilor, finanțarea campaniilor aferente alegerilor pentru Parlamentul European, cheltuielile rambursabile, interzicerea anumitor finanțări, conturile, raportarea și auditul, executarea și controlul, sancțiunile, cooperarea dintre Autoritatea pentru partidele și fundațiile politice europene, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre și transparența. ▌

(161)  Ar trebui incluse norme în prezentul regulament privind contribuțiile din bugetul în beneficiul partidelor politice europene, astfel cum prevede Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. ▌

(162)  Sprijinul financiar acordat partidelor politice europene ar trebui să ia forma unei contribuții specifice, pentru a răspunde nevoilor specifice ale respectivelor partide.

(163)  Deși sprijinul financiar se acordă fără obligația unui program anual de lucru, partidele politice europene ar trebui să justifice ex post utilizarea eficientă a fondurilor din partea Uniunii. În special, ordonatorul de credite competent ar trebui să verifice dacă fondurile au fost utilizate pentru a plăti cheltuieli rambursabile, astfel cum s-a stabilit în cererea de contribuții, în termenele stabilite în prezentul regulament. Contribuțiile în beneficiul partidelor politice europene ar trebui cheltuite până la sfârșitul exercițiului financiar ulterior celui în care au fost acordate, după care eventualele fonduri necheltuite ar trebui să fie recuperate de către ordonatorul de credite competent.

(164)  Fondurile din partea Uniunii acordate pentru finanțarea costurilor de funcționare ale partidelor politice europene nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, în special pentru a finanța direct sau indirect părți terțe precum partidele politice naționale. Partidele politice europene ar trebui să utilizeze contribuțiile pentru a plăti un procent din cheltuielile actuale și viitoare, și nu cheltuieli sau datorii contractate înainte de depunerea cererilor de contribuții.

(165)  Acordarea contribuțiilor ar trebui, de asemenea, să fie simplificată și adaptată particularităților partidelor politice europene, în special prin lipsa criteriilor de selecție, prin stabilirea unei plăți unice de prefinanțare integrală ca normă generală și prin posibilitatea de a utiliza sume forfetare, finanțare la rate forfetare și costuri unitare ▌.

(166)  Contribuțiile din buget ar trebui să fie suspendate, reduse sau suprimate dacă partidele politice europene încalcă Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(167)  Sancțiunile care se bazează atât pe prezentul regulament, cât și pe Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 ar trebui impuse în mod coerent și cu respectarea principiului ne bis in idem. În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, sancțiunile administrative și/sau financiare prevăzute în prezentul regulament nu trebuie să fie impuse în unul dintre cazurile în care au fost deja impuse sancțiuni în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(168)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru general în care sprijinul bugetar poate fi folosit ca instrument în domeniul acțiunii externe, inclusiv obligația ca țara terță să furnizeze Comisiei informații adecvate și în timp util pentru a evalua îndeplinirea condițiilor și dispozițiilor convenite, asigurându-se protecția intereselor financiare ale Uniunii.

(169)  Pentru a consolida rolul Parlamentului European și al Consiliului, ar trebui clarificată procedura de înființare a unor fonduri fiduciare ale Uniunii. De asemenea, este necesar să se specifice principiile aplicabile contribuțiilor la fondurile fiduciare ale Uniunii, în special importanța obținerii unor contribuții din partea altor donatori, care justifică instituirea acestor fonduri în ceea ce privește valoarea adăugată. Este necesar, de asemenea, să se clarifice responsabilitățile actorilor financiari și ale Consiliului de administrație al fondului fiduciar al Uniunii și să se definească norme care să asigure o reprezentare echitabilă a donatorilor participanți în cadrul Consiliului de administrație al fondului fiduciar al Uniunii și un vot favorabil obligatoriu din partea Comisiei pentru utilizarea fondurilor. Totodată, este important să se stabilească mai în detaliu cerințele de raportare aplicabile fondurilor fiduciare ale Uniunii.

(170)  În concordanță cu raționalizarea normelor existente și pentru a evita repetarea nejustificată, dispozițiile speciale prevăzute în partea a II-a din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 aplicabile FEGA, cercetării, acțiunilor externe și fondurilor specifice ale Uniunii ar trebui fie introduse doar în secțiunile relevante din prezentul regulament, cu condiția ca dispozițiile să fie încă utilizate și pertinente.

(171)  Dispozițiile privind prezentarea conturilor și contabilitatea ar trebui simplificate și clarificate. Prin urmare, este oportun să fie grupate laolaltă toate dispozițiile privind conturile anuale și alte raportări financiare.

(172)  Ar trebui îmbunătățit modul în care instituțiile Uniunii raportează în prezent informații privind proiectele imobiliare către Parlamentul European și Consiliu. Instituțiile Uniunii ar trebui să aibă posibilitatea de a finanța noi proiecte imobiliare cu veniturile primite pentru clădirile deja vândute. În consecință, ar trebui introdusă o trimitere la dispozițiile privind veniturile alocate interne în dispozițiile privind proiectele imobiliare. Acest lucru ar permite satisfacerea nevoilor în schimbare în politica imobiliară a instituțiilor Uniunii, reducându-se costurile și introducându-se un grad mai mare de flexibilitate.

(173)  Pentru a adapta normele aplicabile anumitor organe ale Uniunii, normele detaliate cu privire la achiziții și condițiile detaliate și raportul minim pentru rata efectivă de provizionare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei cu privire la regulamentul financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom, la regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat, modificările aduse anexei 1 la prezentul regulament, condițiile detaliate și metodologia de calcul al ratei efective de provizionare și modificarea raportului minim definit al ratei efective de provizionare, care nu ar trebui stabilită la un nivel mai mic de 85 %. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(174)  Pentru a se garanta faptul că programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(20) oferă rapid resurse adecvate în scopul de a susține prioritățile politice în schimbare, cotele orientative pentru fiecare dintre cele trei axe și procentajele minime pentru fiecare dintre prioritățile tematice în cadrul fiecărei axe ar trebui să permită o mai mare flexibilitate, menținând în același timp un nivel ambițios de utilizare pentru parteneriatele transfrontaliere EURES. Acest lucru ar trebui să îmbunătățească gestionarea EaSI și să permită direcționarea resurselor bugetare asupra unor acțiuni care produc rezultate sociale și de ocupare a forței de muncă mai bune.

(175)  Pentru a facilita investițiile în infrastructurile de turism cultural și durabil, fără a aduce atingere aplicării actelor juridice ale Uniunii în domeniul mediului, în special a Directivelor 2001/42/CE(21) și 2011/92/UE(22) ale Parlamentului European și ale Consiliului, după caz, ar trebui clarificate anumite restricții în ceea ce privește anvergura sprijinului în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(23) pentru astfel de investiții. Prin urmare, este necesar să se introducă restricții clare în ceea ce privește limitarea amplorii contribuției FEDR la astfel de investiții de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

(176)  Pentru a putea face față provocărilor generate de creșterea fluxurilor de migranți și de refugiați, ar trebui precizate obiectivele la care FEDR poate contribui în cadrul sprijinului său pentru migranți și refugiați, astfel încât statele membre să poată asigura investiții care să se axeze pe resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală, inclusiv solicitanți de azil și beneficiari de protecție internațională.

(177)  În vederea facilitării punerii în aplicare a operațiunilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(24), ar trebui extinsă sfera potențialilor beneficiari. Prin urmare, autorităților de management ar trebui să li se permită să considere persoanele fizice drept beneficiari și ar trebui elaborată o definiție mai flexibilă a beneficiarilor în contextul ajutorului de stat.

(178)   În practică, strategiile macroregionale sunt convenite prin adoptarea de concluzii ale Consiliului. Așa cum s-a întâmplat de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, astfel de concluzii pot fi aprobate de Consiliul European, după caz, ținând seama de competențele respectivei instituții prevăzute la articolul 15 din TUE. Prin urmare, definiția „strategiilor macroregionale” prevăzută în regulamentul menționat ar trebui modificată în consecință.

(179)  Cu scopul de a garanta o bună gestiune financiară a FEDR, FSE, Fondului de coeziune, FEADR și FEPAM (denumite în continuare „fonduri structurale și de investiții europene“ - „fonduri ESI”) care sunt executate prin gestiune partajată și de a clarifica obligațiile statelor membre, principiile generale prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui să se refere la principiile prevăzute în prezentul regulament privind controlul intern al execuției bugetare și evitarea conflictelor de interese.

(180)  În vederea maximizării sinergiilor între toate fondurile Uniunii pentru a răspunde într‑un mod eficace provocărilor legate de migrație și azil, ar trebui să se garanteze faptul că, atunci când obiectivele tematice sunt transpuse în priorități în cadrul normelor specifice fondurilor, aceste priorități reflectă utilizarea adecvată a fiecărui fond ESI pentru respectivele domenii. După caz, ar trebui să se asigure coordonarea cu Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI).

(181)  Pentru a asigura coerența dispozițiilor referitoare la programare, o dată pe an ar trebui efectuată o aliniere între acordurile de parteneriat și modificările programelor aprobate de Comisie în anul calendaristic precedent.

(182)  Pentru a facilita elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, fondul principal ar trebui să fie în măsură să acopere costurile de pregătire, de funcționare și de animare.

(183)  În scopul de a facilita realizarea investițiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității și a investițiilor teritoriale integrate (ITI), ar trebui clarificate rolurile și responsabilitățile grupurilor de acțiune locală în ceea ce privește strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, respectiv ale autorităților locale, ale organismelor de dezvoltare regională sau ale organizațiilor neguvernamentale în ceea ce privește ITI, în ceea ce privește alte organisme ale programului. Desemnarea unui organism intermediar în conformitate cu normele specifice fondurilor ar trebui solicitată numai în cazurile în care organismele competente execută sarcini suplimentare care intră în responsabilitatea autorității de management sau de certificare sau a agenției de plăți.

(184)  Autoritățile de management ar trebui să aibă posibilitatea de a implementa instrumentele financiare prin atribuirea directă a unui contract ▌către BEI și instituțiile financiare internaționale.

(185)  Numeroase state membre au înființat bănci sau instituții ▌ aflate în proprietate publică care își desfășoară activitatea în temeiul unui mandat de politică publică pentru promovarea unor activități de dezvoltare economică. Astfel de bănci sau instituții aflate în proprietate publică ▌au caracteristici specifice care le diferențiază de băncile comerciale private în ceea ce privește tipul de proprietate, mandatul lor de dezvoltare și faptul că nu se axează cu precădere pe maximizarea profiturilor. Rolul principal al acestor bănci sau instituții aflate în proprietate publică este de a atenua disfuncționalitățile pieței, atunci când în anumite regiuni sau în anumite domenii de politică sau sectoare de activitate serviciile financiare nu sunt asigurate într-o măsură suficientă de băncile comerciale. Respectivele bănci sau instituții ▌ aflate în proprietate publică sunt cele mai în măsură să promoveze accesul la fondurile ESI, menținând în același timp neutralitatea concurențială. Rolul și caracteristicile lor specifice pot permite statelor membre să crească utilizarea instrumentelor financiare, în vederea maximizării impactului fondurilor ESI în economia reală. Un astfel de rezultat ar fi în concordanță cu politica Comisiei de a facilita rolul acestor bănci sau instituții aflate în proprietate publică în calitate de administratori de fonduri, atât în contextul implementării fondurilor ESI, cât și în ceea ce privește combinarea fondurilor ESI cu finanțarea din partea FEIS, astfel cum se prevede în special în Planul de investiții pentru Europa. Fără a aduce atingere contractelor deja atribuite pentru implementarea instrumentelor financiare în conformitate cu legislația aplicabilă, este justificat se clarifice faptul că autoritățile de management pot să atribuie contracte în mod direct unor astfel de bănci sau ▌ instituții aflate în proprietate publică. Totuși, pentru a se asigura că posibilitatea de atribuire directă rămâne compatibilă cu principiile pieței interne, ar trebui să fie stabilite condiții stricte care trebuie îndeplinite de către băncile sau instituțiile aflate în proprietate publică. Astfel de condiții ar trebui să includă faptul că nu poate exista participare privată directă la capital, cu excepția formelor nemajoritare sau nedecisive de participare a capitalului privat în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 2014/24/UE. Mai mult, și strict limitat la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, o bancă sau instituție aflată în proprietate publică ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea să implementeze instrumente financiare în cazul în care participarea capitalului privat nu exercită nicio influență asupra deciziilor privind gestiunea curentă a instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI.

(186)  Pentru a se menține posibilitatea ca FEDR și FEADR să contribuie la instrumente financiare comune de garanție neplafonată și de securitizare în favoarea IMM-urilor, este necesar să se prevadă posibilitatea ca statele membre să utilizeze FEDR și FEADR pentru a contribui la astfel de instrumente pe parcursul întregii perioade de programare și să se actualizeze dispozițiile relevante referitoare la respectiva opțiune, precum cele privind evaluările ex ante și analizele și să se introducă pentru FEDR posibilitatea programării la nivel de axă prioritară.

(187)  Adoptarea Regulamentului (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului(25) a urmărit să dea statelor membre posibilitatea să utilizeze fondurile ESI pentru a contribui la finanțarea proiectelor eligibile ▌sprijinite prin FEIS. Ar trebui introdusă în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 o dispoziție specifică pentru a stabili termenii și condițiile care vor permite o mai bună interacțiune și complementaritate care să faciliteze posibilitatea de a combina fondurile ESI cu produse financiare ale BEI în cadrul garanției UE aferente FEIS.

(188)   La desfășurarea operațiunilor lor, organismele care implementează instrumente financiare ar trebui să respecte politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale și actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 și în anexa la acestea, precum și în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 și în anexele la acestea.

(189)  Pentru a simplifica și a armoniza cerințele în materie de control și de audit și pentru a îmbunătăți responsabilitatea instrumentelor financiare implementate de către BEI și alte instituții financiare internaționale, este necesar să se modifice dispozițiile privind gestiunea și controlul instrumentelor financiare în vederea facilitării procesului de asigurare. Respectiva modificare nu ar trebui să se aplice instrumentelor financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) și la articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 care au fost stabilite printr-un acord de finanțare semnat înainte de … [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Pentru astfel de instrumente financiare, ar trebui să se aplice în continuare articolul 40 din regulamentul menționat, în forma aplicabilă în momentul semnării acordului de finanțare.

(190)  În scopul de a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește modelele rapoartelor de control și ale rapoartelor anuale de audit menționate la articolul 40 alineatul (1) din regulamentul menționat, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (26).

(191)  Pentru a asigura consecvența cu felul în care au fost tratate corecțiile financiare în perioada de programare 2007‑2013, este necesar să se clarifice faptul că, în cazul instrumentelor financiare, ar trebui să fie posibil să se permită o contribuție anulată ca urmare a unei nereguli individuale care urmează să fie reutilizată pentru cheltuieli reglementare în cadrul aceleiași operațiuni, astfel încât corecția financiară aferentă să nu aibă drept consecință o pierdere netă pentru operațiunea privind instrumentul financiar.

(192)   Pentru a acorda mai mult timp pentru semnarea unor acorduri de finanțare care să permită utilizarea de conturi de garanție pentru plăți destinate investițiilor în destinatari finali după sfârșitul perioadei de eligibilitate pentru instrumentele bazate pe participații, termenul pentru semnarea acestor acorduri de finanțare ar trebui să fie prelungit până la 31 decembrie 2018.

(193)  Pentru a încuraja investitorii ▌care îşi desfăşoară activitatea după principiul economiei de piață să coinvestească în proiecte de interes public, ar trebui introdus conceptul de tratament diferențiat al investitorilor, care permite în anumite condiții ca fondurile ESI să ocupe o poziție subordonată față de un investitor care îşi desfăşoară activitatea după principiul economiei de piață și față de produsele financiare ale BEI care sunt acoperite de garanția UE aferentă FEIS. În același timp, ar trebui stabilite condițiile de aplicare a unui astfel de tratament diferențiat atunci când se execută fondurile ESI.

(194)  Având în vedere faptul că ratele dobânzii s-au menținut o perioadă îndelungată la un nivel scăzut și pentru a nu penaliza nejustificat organismele care execută instrumente financiare, este necesar, sub rezerva unei gestiuni active a trezoreriei, să se permită finanțarea dobânzii negative generate ca urmare a investițiilor din fondurile ESI în temeiul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 din resursele restituite instrumentului financiar.

(195)  Pentru a alinia cerințele de raportare la noile dispoziții privind tratamentul diferențiat al investitorilor și pentru a evita suprapunerea anumitor cerințe, articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui modificat.

(196)  Pentru a se facilita implementarea fondurilor ESI, este necesar să se acorde statelor membre posibilitatea implementării acțiunilor de asistență tehnică prin atribuirea directă a unui contract către BEI, alte instituții financiare internaționale și bănci sau instituții aflate în proprietate publică.

(197)   Pentru o armonizare sporită a condițiilor pentru operațiunile generatoare de venituri nete după finalizare acestora, dispozițiile relevante ale prezentului regulament ar trebui să se aplice operațiunilor deja selectate, dar aflate încă în derulare și operațiunilor care încă nu au fost selectate în cadrul respectivei perioade de programare.

(198)   Pentru a se oferi un stimulent puternic implementării măsurilor în materie de eficiență energetică, economiile de costuri care rezultă din îmbunătățirea eficienței energetice realizate de o operațiune nu ar trebui să fie tratate drept venituri nete.

(199)  În vederea facilitării implementării operațiunilor generatoare de venituri, ar trebui permisă reducerea ratei de cofinanțare în orice moment pe parcursul implementării programului și ar trebui prevăzute posibilități de stabilire a unor procente forfetare din venituri nete la nivel național.

(200)  Ca urmare a adoptării cu întârziere a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(27) și a faptului că nivelurile de intensitate a ajutorului au fost stabilite prin regulamentul menționat, este necesar să se stabilească anumite derogări în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru FEPAM în ceea ce privește operațiunile generatoare de venituri. Dat fiind faptul că respectivele derogări prevăd condiții mai favorabile pentru anumite operațiuni generatoare de venituri în cazul cărora cuantumurile sau ratele sprijinului sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 508/2014, este necesar să se stabilească o altă dată de aplicare a acestor derogări pentru a se asigura egalitatea de tratament a operațiunilor sprijinite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

(201)  Pentru a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, ar trebui majorat pragul care scutește anumite operațiuni de la cerința de a calcula și de a lua în considerare veniturile generate în timpul implementării lor.

(202)  Pentru a facilita sinergiile dintre fondurile ESI și alte instrumente ale Uniunii, cheltuielile suportate ar trebui să poată fi rambursate din diferite fonduri ESI și instrumente ale Uniunii pe baza unei proporții stabilite în prealabil.

(203)  Pentru a promova utilizarea unor sume forfetare și având în vedere faptul că sumele forfetare trebuie să se bazeze pe o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, care asigură buna gestiune financiară, limita superioară aplicabilă pentru utilizarea lor ar trebui să fie eliminată.

(204)  Pentru a reduce sarcina administrativă generată de implementarea proiectelor de către beneficiari, ar trebui introdusă o nouă opțiune simplificată în materie de costuri pentru finanțarea bazată pe alte condiții decât costurile operațiunilor.

(205)   Pentru a simplifica normele care reglementează utilizarea fondurilor și a reduce sarcina administrativă aferentă, statele membre ar trebui să recurgă în mai mare măsură la opțiuni simplificate în materie de costuri.

(206)  Luând în considerare faptul că, în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, obligația de a asigura caracterul durabil al operațiunilor de investiții se aplică de la plata finală către beneficiar, precum și faptul că, atunci când investiția constă în achiziționarea prin leasing de mașini și echipamente noi, plata finală are loc la sfârșitul perioadei contractuale, obligația respectivă nu ar trebui să se aplice acestui tip de investiții.

(207)  Pentru a se asigura o aplicare pe scară largă a opțiunilor simplificate în materie de costuri, ar trebui stabilită utilizarea obligatorie a unor bareme standard de costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare pentru operațiuni sau proiecte care fac parte dintr‑o operațiune care primește sprijin din partea FEDR și a FSE sub un anumit prag, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii relevante. Autorității de management sau comitetului de monitorizare pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană ar trebui să i se acorde posibilitatea de a prelungi perioada tranzitorie cu o perioadă pe care o consideră adecvată dacă consideră că o astfel de obligație creează o sarcină administrativă disproporționată. O astfel de obligație nu ar trebui să se aplice operațiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul unui ajutor de stat care nu constituie ajutor de minimis. Pentru astfel de operațiuni, toate formele de granturi și de asistență rambursabilă ar trebui să rămână o opțiune. În același timp, pentru toate fondurile ESI ar trebui introdusă utilizarea proiectelor de buget ca metodologie suplimentară de stabilire a costurilor simplificate.

(208)  Pentru a facilita o aplicare mai timpurie și mai bine orientată a opțiunilor simplificate în materie de costuri, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește completarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 cu norme specifice suplimentare privind rolul, răspunderea și responsabilitățile organismelor care implementează instrumentele financiare, criteriile de selecție aferente și produsele care pot fi furnizate prin intermediul instrumentelor financiare, completarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 privind baremele standard pentru costuri unitare sau finanțarea la rate forfetare și metoda de calcul justă, echitabilă și verificabilă cu ajutorul căreia acestea ar putea fi stabilite, precum și specificarea modalităților detaliate privind finanțarea bazată mai degrabă pe îndeplinirea condițiilor legate de progresele înregistrate în implementarea sau realizarea obiectivelor programelor decât pe costuri și pe aplicarea lor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(209)  În vederea reducerii sarcinii administrative, ar trebui intensificată utilizarea ratelor forfetare, care nu necesită stabilirea unei metodologii de către statele membre. Prin urmare, ar trebui introduse alte două rate forfetare: una pentru calcularea cheltuielilor directe cu personalul, iar cealaltă pentru calcularea costurilor eligibile rămase, pe baza cheltuielilor cu personalul. În plus, ar trebui oferite clarificări suplimentare privind metodele de calculare a cheltuielilor cu personalul.

(210)  În vederea îmbunătățirii eficacității și a impactului operațiunilor, ar trebui facilitată implementarea operațiunilor care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru sau a operațiunilor care acoperă diferite zone vizate de programe și ar trebui sporite posibilitățile de a efectua cheltuieli în afara Uniunii pentru anumite investiții.

(211)  Pentru a încuraja statele membre să recurgă la evaluarea proiectelor majore de către experți independenți, declarația de cheltuieli privind proiectul major transmisă Comisiei înainte de evaluarea pozitivă de către expertul independent ar trebui să fie luată în considerare după ce Comisia a fost informată cu privire la transmiterea informațiilor relevante către expertul independent.

(212)  Pentru a promova utilizarea de planuri comune de acțiune, care vor reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, este necesar să se reducă cerințele de reglementare legate de stabilirea unui plan comun de acțiune, menținând în același timp o atenție adecvată în privința principiilor orizontale, inclusiv egalitatea de gen și dezvoltarea durabilă, care au adus contribuții importante la implementarea efectivă a fondurilor ESI.

(213)  Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru beneficiari, normele privind informarea, comunicarea și vizibilitatea ar trebui să respecte principiul proporționalității. Prin urmare, este important să se clarifice domeniul de aplicare al respectivelor norme.

(214)  În scopul de a se reduce sarcina administrativă și de a se asigura utilizarea eficientă a asistenței tehnice în cadrul FEDR, al FSE și al Fondului de coeziune și în diferite categorii de regiuni, ar trebui să se asigure un grad mai mare de flexibilitate pentru calcularea și monitorizarea limitelor respective care se aplică asistenței tehnice acordate statelor membre.

(215)  Cu scopul raționalizării structurilor de implementare, ar trebui să se clarifice faptul că posibilitatea ca autoritatea de management, autoritatea de certificare și autoritatea de audit să facă parte din același organism public este disponibilă și pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

(216)  Responsabilitățile autorităților de management în ceea ce privește verificarea cheltuielilor în cazul în care sunt folosite opțiuni simplificate în materie de costuri ar trebui precizate mai în detaliu.

(217)  Pentru a se asigura că beneficiarii pot valorifica pe deplin potențialul de simplificare oferit de soluțiile de e-guvernanță în implementarea fondurilor ESI și a Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), în special cu scopul de a facilita gestionarea electronică integrală a documentelor, este necesar să se clarifice faptul că nu este necesar un suport de hârtie dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

(218)   Pentru a se spori proporționalitatea controalelor și a se diminua sarcina administrativă provenită din suprapunerea controalelor, mai ales pentru micii beneficiari, fără ca principiul bunei gestiuni financiare să fie subminat, pentru FEDR, FSE, Fondul de coeziune și FEPAM ar trebui să prevaleze principiul auditului unic, iar pragurile sub care o operațiune nu este supusă la mai mult de un audit ar trebui dublate.

(219)   Este important să se îmbunătățească vizibilitatea fondurilor ESI și să se sensibilizeze publicul cu privire la rezultatele și realizările acestora. Activitățile de informare și comunicare și măsurile de sporire a vizibilității pentru public rămân esențiale în ceea ce privește publicarea realizărilor fondurilor ESI și demonstrarea modului în care sunt investite resursele financiare ale Uniunii.

(220) În vederea facilitării accesului anumitor grupuri-țintă la FSE, nu ar trebui să fie necesară colectarea de date pentru anumiți indicatori menționați în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(28).

(221)  Pentru a se asigura egalitatea de tratament în cazul operațiunilor sprijinite în temeiul prezentului regulament, este necesar să se stabilească data aplicării anumitor modificări la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(222)   Pentru a se garanta faptul că întreaga perioadă de programare pentru Regulamentele (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013 și (UE) nr. 223/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului(29) este reglementată de un set coerent de norme, este necesar ca unele dintre modificările aduse regulamentelor menționate să se aplice de la 1 ianuarie 2014. Prin adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări, este luat în considerare principiul încrederii legitime.

(223)   Pentru a se accelera implementarea instrumentelor financiare care combină sprijinul prin fondurile ESI cu produsele financiare ale BEI în cadrul garanției UE aferente FEIS și pentru a se prevedea un temei juridic continuu pentru semnarea unor acorduri de finanțare care să permită utilizarea de conturi de garanție pentru instrumentele bazate pe participații, este necesar ca unele dintre modificările aduse prezentului regulament să se aplice începând cu 1 ianuarie 2018. Adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări asigură facilitarea avansată a finanțării proiectelor prin intermediul unui sprijin combinat din partea fondurilor ESI și din partea FEIS și evitarea unui vid juridic între data expirării anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și data intrării în vigoare a prelungirii acestora în temeiul prezentului regulament.

(224)  Simplificările și modificările aduse normelor sectoriale ar trebui să se aplice cât mai curând posibil, pentru a facilita accelerarea punerii în aplicare în cursul actualei perioade de programare și, prin urmare, ar trebui să se aplice de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

(225)  Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui să continue, după 31 decembrie 2017, să acorde temporar sprijin tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), care locuiesc în regiuni ▌afectate în mod disproporționat de concedieri masive. Pentru a permite acordarea de asistență continuă către NEET, modificarea la Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(30), care asigură această asistență, ar trebui să se aplice începând de la 1 ianuarie 2018.

(226)  Pentru unul sau mai multe sectoare ale Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) ar trebui să poată fi instituite, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(31), mecanisme de finanțare mixtă. Aceste mecanisme de finanțare mixtă ar putea să finanțeze operațiuni de finanțare mixtă, care sunt acțiuni ce combină forme de sprijin nerambursabile, cum ar fi sprijin din bugetele statelor membre, al granturilor MIE, al fondurilor ESI, și instrumente financiare din bugetul Uniunii, inclusiv combinații între instrumentele bazate pe participații ale MIE și instrumentele de datorie ale MIE, pe de o parte, și finanțarea din partea grupului BEI, a băncilor naționale de promovare, a instituțiilor de dezvoltare sau a altor instituții de finanțare, din partea investitorilor, și sprijin financiar privat. Finanțarea din partea grupului BEI ar trebui să includă finanțarea acordată de BEI în cadrul FEIS iar sprijinul financiar privat ar trebui să includă atât contribuții financiare directe cât și indirecte, precum și sprijin primit prin parteneriate de tip public-privat.

(227)   Conceperea și instituirea mecanismelor de finanțare mixtă ar trebui să se bazeze pe o evaluare ex ante efectuată în conformitate cu prezentul regulament și ar trebui să reflecte învățămintele desprinse din implementarea „Cererii de finanțare mixtă” a MIE menționată în Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 20 ianuarie 2017 de modificare a Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2014)1921 de instituire a unui program de lucru multianual 2014‑2020 pentru acordarea de asistență financiară în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – Sectorul transporturi. Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să fie stabilite de programele de lucru multianuale și/sau anuale și adoptate în conformitate cu articolele 17 și 25 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Comisia ar trebui să garanteze transparența și transmiterea în timp util Parlamentului European și Consiliului a rapoartelor sale privind punerea în aplicare a oricărui mecanism de finanțare mixtă al MIE.

(228)   Obiectivul mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să fie de a facilita și de a raționaliza o singură cerere pentru toate formele de sprijin, inclusiv granturile Uniunii din MIE și finanțarea din partea sectorului privat. Astfel de mecanisme de finanțare mixtă ar trebui să aibă ca obiectiv optimizarea procesului de depunere a cererilor pentru promotorii de proiecte, oferind un singur proces de evaluare, din punct de vedere tehnic și financiar.

(229)   Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să crească flexibilitatea în ceea ce privește prezentarea proiectelor și să simplifice și să raționalizeze procesul de identificare și finanțare a proiectelor. Acestea ar trebui, de asemenea, să sporească asumarea responsabilității și angajamentul instituțiilor financiare implicate, astfel atenuând riscurile aferente proiectelor.

(230)   Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să aducă o mai bună coordonare, un mai bun schimb de informații și o mai bună cooperare între statele membre, Comisie, BEI, băncile naționale de promovare și investitorii privați, cu scopul de a genera și sprijini o rezervă solidă de proiecte care urmăresc obiectivele de politică ale MIE.

(231)  Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să vizeze sporirea efectului multiplicator al cheltuielilor Uniunii prin atragerea de resurse suplimentare din partea investitorilor privați, asigurând astfel un grad maxim de implicare a investitorilor privați. În plus, ele ar trebui să garanteze faptul că acțiunile sprijinite devin viabile din punct de vedere economic și financiar și contribuie la atragerea de investiții. Ele ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii de atingere a țintelor stabilite în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice (COP 21), la crearea de locuri de muncă și la conectivitatea transfrontalieră. Este important ca, atunci când se folosesc atât MIE, cât și FEIS pentru finanțarea unor acțiuni, Curtea de Conturi să examineze dacă a fost asigurată buna gestiune financiară, în conformitate cu articolul 287 din TFUE și articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013.

(232)   În majoritatea cazurilor, se preconizează că granturile din sectorul transporturilor vor rămâne principalul mijloc de sprijinire a obiectivelor de politică ale Uniunii. Aplicarea mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE ar trebui, prin urmare, să nu reducă disponibilitatea unor astfel de granturi.

(233)   Participarea coinvestitorilor privați la proiectele de transporturi ar putea fi facilitată prin reducerea riscului financiar. Garanțiile de primă pierdere furnizate de BEI prin mecanismele financiare comune sprijinite de buget precum mecanismele de finanțare mixtă pot fi adecvate în acest scop.

(234)  Finanțarea din partea MIE ar trebui să se bazeze pe criteriile de selecție și de atribuire stabilite în programele de lucru multianuale și anuale în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, indiferent de forma de finanțare utilizată, sau pe o combinație a acestora.

(235)   În evaluările Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 ar trebui luată în considerare experiența dobândită în materie de mecanisme de finanţare mixtă.

(236)   Nu ar trebui să se înţeleagă că introducerea mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE prin prezentul regulament aduce atingere rezultatului negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru perioada de după 2020.

(237)  Ținându-se seama de rata foarte ridicată de execuție a MIE în sectorul transporturilor și pentru a se sprijini punerea în aplicare a proiectelor cu cea mai mare valoare adăugată pentru rețeaua transeuropeană de transport în ceea ce privește coridoarele rețelei centrale, a proiectelor transfrontaliere ▌, a proiectelor privind celelalte secțiuni ale rețelei centrale și a proiectelor eligibile în cadrul priorităților orizontale astfel cum sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, este necesar să se permită în mod excepțional utilizarea cu mai multă flexibilitate a programului de lucru multianual, permițându-se cuantumului pachetului financiar să ajungă până la 95 % din resursele bugetare financiare menționate în Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Cu toate acestea, este important să se ofere sprijin suplimentar în perioada rămasă de punere în aplicare a MIE priorităților cuprinse în programele anuale de lucru.

(238)   Având în vedere natura diferită a sectorului telecomunicațiilor din cadrul MIE și a sectoarelor transporturilor și energiei din cadrul MIE, și anume dimensiunea medie mai mică a granturilor și diferențele privind tipul de costuri și tipul de proiecte, ar trebui evitată o sarcină inutilă pentru beneficiarii și statele membre care participă la acțiuni conexe printr‑o obligație de certificare mai puțin împovărătoare, fără a slăbi principiul bunei gestiuni financiare.

(239)  În temeiul Regulamentului (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(32), numai granturile și achizițiile pot fi în prezent utilizate pentru a sprijini acțiuni în domeniul infrastructurilor de servicii digitale. Pentru a se asigura funcționarea cât mai eficientă a infrastructurilor pentru servicii digitale, ar trebui puse la dispoziție și alte instrumente financiare pentru sprijinirea unor astfel de acțiuni, actualmente utilizate în cadrul MIE, inclusiv instrumente financiare inovatoare.

(240)  Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru autoritățile de management care ar putea împiedica punerea în aplicare eficace a FEAD, este oportun să se simplifice și să se faciliteze procedura de modificare a elementelor neesențiale ale programelor operaționale.

(241)  Pentru a se simplifica în continuare utilizarea FEAD, este oportun să se prevadă dispoziții suplimentare cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, în special cu privire la utilizarea de bareme standard de costuri unitare, sume forfetare și rate forfetare.

(242)  Pentru a se evita tratamentul inechitabil al organizațiilor partenere, neregulile imputabile numai organismului responsabil de achiziționarea de asistență nu ar trebui să afecteze eligibilitatea cheltuielilor efectuate de organizațiile partenere.

(243)  Pentru a se simplifica execuția fondurilor ESI și FEAD și pentru a se evita insecuritatea juridică, ar trebui clarificate anumite responsabilități ale statelor membre în materie de gestiune și control.

(244)   Având în vedere necesitatea aplicării coerente a normelor financiare relevante în cadrul exercițiului financiar, este recomandat în principiu ca partea întâi a prezentului regulament (Regulamentul financiar) să înceapă să aplice de la începutul unui exercițiu financiar. Cu toate acestea, pentru a garanta că simplificarea considerabilă prevăzută de prezentul regulament, atât în ceea ce privește Regulamentul financiar, cât și modificările aduse normelor sectoriale, aduce avantaje beneficiarilor fondurilor Uniunii cât mai devreme cu putință, este oportun să se prevadă, în mod excepțional, ca prezentul regulament să se aplice de la intrarea sa în vigoare. În același timp, pentru a lăsa un termen suplimentar pentru adaptarea la noile norme, instituțiile Uniunii ar trebui să continue să aplice Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 până la sfârșitul exercițiului financiar 2018 în ceea ce privește punerea în aplicare a creditelor lor administrative.

(245)   Anumite modificări referitoare la instrumente financiare, garanții bugetare și asistența financiară ar trebui să se aplice doar de la data intrării în vigoare a cadrului financiar multianual de după 2020, astfel încât să existe suficient timp pentru a adapta temeiurile juridice aplicabile și programele la noile norme.

(246)  Informațiile cu privire la media anuală de echivalente normă întreagă și la valoarea estimată a veniturilor alocate reportate din exercițiile precedente ar trebui furnizate pentru prima dată împreună cu proiectul de buget care urmează să fie prezentat în 2021 pentru a acorda Comisiei suficient timp pentru adaptarea la noua obligație,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

REGULAMENTUL FINANCIAR

TITLUL I

OBIECT, ▌DEFINIȚII ȘI PRINCIPII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele privind întocmirea și execuția bugetului general al Uniunii Europene și al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „bugetul”), precum și privind prezentarea și auditarea conturilor acestora.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții ▌:

1.  „solicitant” înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică care a depus o cerere în cadrul unei proceduri de atribuire de granturi sau al unui concurs cu premii;

2.  „document aferent cererii” înseamnă o ofertă, o cerere de participare, o cerere de grant sau o candidatură la un concurs cu premii;

3.  „procedură de atribuire” înseamnă o procedură de achiziții, o procedură de atribuire de granturi, un concurs cu premii sau o procedură de selectare a experților sau a persoanelor sau entităților care execută bugetul în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);

4.  „act de bază” înseamnă un act juridic, altul decât o recomandare sau un aviz, care asigură un temei juridic pentru o acțiune și pentru execuția cheltuielilor corespunzătoare înregistrate în buget, a garanției bugetare sau a asistenței financiare furnizate din buget și care poate avea oricare dintre următoarele forme:

(a)  în sfera de aplicare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), forma unui regulament, a unei directive sau a unei decizii în sensul articolului 288 din TFUE; sau

(b)  în sfera de aplicare a titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), una dintre formele specificate la articolul 28 alineatul (1), articolul 31 alineatul (2), articolul 33, articolul 42 alineatul (4) și articolul 43 alineatul (2) din TUE;

5.  „beneficiar” înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică cu care s-a semnat un acord de grant;

6.  „mecanism sau platformă de finanțare mixtă” înseamnă un cadru de cooperare instituit între Comisie și instituții de dezvoltare sau alte instituții de finanțare publice în vederea combinării unor forme de ajutor nerambursabil și/sau instrumente financiare și/sau garanții bugetare din buget cu forme de sprijin rambursabil din partea instituțiilor de dezvoltare sau a altor instituții de finanțare publice, precum și din partea unor instituții de finanțare din sectorul privat și a investitorilor din sectorul privat;

7.  „execuție bugetară” înseamnă desfășurarea de activități referitoare la gestionarea, monitorizarea, controlul și auditarea creditelor bugetare în conformitate cu metodele prevăzute la articolul 62;

8.  „angajament bugetar” înseamnă operațiunea prin care ordonatorul de credite competent rezervă creditele bugetare care sunt necesare pentru a acoperi plăți ulterioare în vederea onorării unor angajamente juridice;

9.  „garanție bugetară” înseamnă un angajament juridic al Uniunii de sprijinire a unui program de acțiuni prin asumarea unei obligații financiare din buget la care se poate recurge în cazul în care un anumit eveniment se materializează în cursul punerii în aplicare a programului și care îşi păstrează valabilitatea pe întreaga durată a angajamentelor asumate în cadrul programului sprijinit;

10.  „contract imobiliar” înseamnă un contract care are ca obiect achiziționarea, schimbul, închirierea pe termen lung, uzufructul, leasingul, închirierea sau închirierea în vederea cumpărării, cu sau fără opțiunea de cumpărare, a unor terenuri, a unor clădiri sau a altor bunuri imobile. Acesta acoperă atât clădirile existente, cât și clădirile nefinalizate, cu condiția ca respectivul candidat să fi obținut o autorizație de construire valabilă pentru ele. Acesta nu acoperă clădiri proiectate în conformitate cu specificațiile autorității contractante care sunt vizate de contracte de achiziţii de lucrări;

11.  „candidat” înseamnă un operator economic care a solicitat o invitație de participare sau a fost invitat să participe la o procedură restrânsă, la o procedură competitivă cu negociere, la un dialog competitiv, la un parteneriat pentru inovare, la un concurs de proiecte sau la o procedură de negociere;

12.  „organism central de achiziție” înseamnă o autoritate contractantă care oferă activități de achiziție centralizate și, atunci când este cazul, activități de achiziție auxiliare;

13.  „verificare” înseamnă verificarea unui aspect specific al unei operațiuni de venituri sau de cheltuieli;

14.  „contract de concesiune” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante în sensul articolelor 174 și 178, pentru a încredința executarea de lucrări sau prestarea și gestionarea de servicii unui operator economic (denumit în continuare „concesiune”) și pentru care:

(a)  remunerarea constă fie numai în dreptul de a exploata lucrările sau serviciile, fie în acest drept împreună cu o plată;

(b)  atribuirea contractului de concesiune presupune transferul către concesionar a unui risc de exploatare în ceea ce privește exploatarea respectivelor lucrări sau servicii, care cuprinde riscul aferent cererii sau riscul aferent ofertei ori ambele. Se consideră că concesionarul își asumă un risc de exploatare atunci când, în condiții normale de exploatare, nu i se garantează recuperarea investițiilor efectuate sau a costurilor suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor în cauză;

15.  „datorie contingentă” înseamnă o obligație financiară potențială care ar putea apărea în funcție de rezultatul unui eveniment viitor;

16.  „contract” înseamnă un contract de achiziții publice sau un contract de concesiune;

17.  „contractant” înseamnă un operator economic cu care s-a încheiat un contract de achiziții publice;

18.  „acord de contribuție” înseamnă un acord încheiat cu persoane sau entități care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii)-(viii);

19.  „control” înseamnă orice măsură luată pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la eficacitatea, eficiența și economia operațiunilor, fiabilitatea informațiilor raportate, protejarea activelor și a informațiilor, prevenirea, detectarea și corectarea fraudelor și a neregulilor și monitorizarea acestora, precum și buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, ținându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum și de natura plăților respective. Controalele pot presupune diverse verificări, precum și punerea în aplicare a oricăror politici și proceduri în vederea atingerii obiectivelor menționate la prima teză;

20.  „contraparte” înseamnă ▌ partea căreia i se acordă o garanție bugetară;

21.  „criză” înseamnă:

(a)  o situație de pericol imediat sau iminent care riscă să degenereze într-un conflict armat sau să destabilizeze o țară sau vecinătatea acesteia;

(b)  ▌o situație provocată de dezastre naturale, crize provocate de om, cum ar fi războaiele și alte conflicte sau circumstanțe excepționale cu efecte comparabile, legate, de exemplu, de schimbările climatice, de degradarea mediului, de privarea de acces la resursele energetice și naturale sau de sărăcia extremă;

22.  „dezangajare” înseamnă o operațiune prin care ordonatorul de credite competent anulează total sau parțial rezervarea creditelor efectuată anterior printr-un angajament bugetar;

23.  „sistem dinamic de achiziție” înseamnă un proces în întregime electronic pentru achiziții curente de bunuri disponibile în general pe piaţă;

24.  „operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv o entitate publică sau un grup de astfel de persoane, care se oferă să furnizeze produse, să execute lucrări, să presteze servicii sau să furnizeze bunuri imobile;

25.  „investiție de capital” înseamnă punerea la dispoziția unei societăți a unei investiții, directe sau indirecte, de capital, în schimbul dreptului de proprietate totală sau parțială asupra societății respective, atunci când investitorul de capital poate exercita un anumit control asupra managementului societății și poate beneficia de profiturile acesteia;

26.  „oficiu european” înseamnă o structură administrativă înființată de Comisia Europeană sau de către Comisie împreună cu una sau mai multe alte instituții ale Uniunii pentru a îndeplini sarcini orizontale specifice;

27.  „decizie administrativă definitivă” înseamnă o decizie a unei autorități administrative care are un efect definitiv și obligatoriu în conformitate cu legea aplicabilă;

28.  „activ financiar” înseamnă orice activ sub formă de numerar, un instrument de capital al unei entități publice sau private sau un drept contractual de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o astfel de entitate;

29.  „instrument financiar” înseamnă o măsură a Uniunii de sprijin financiar acordat de la buget ▌în vederea atingerii unuia sau mai multor obiective de politică specifice ale Uniunii care poate lua forma unor investiții de capital sau cvasicapital, împrumuturi, garanții sau alte instrumente de partajare a riscurilor și care poate fi, după caz, combinată cu alte forme de sprijin financiar, cu fonduri cu gestiune partajată sau cu ▌fonduri din Fondul european de dezvoltare (FED);

30.  „datorie financiară” înseamnă o obligație contractuală de a ceda numerar sau un alt activ financiar unei alte entități;

31.  „contract-cadru” înseamnă un contract de achiziții publice încheiat între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante în scopul stabilirii clauzelor unor contracte specifice care se întemeiază pe acesta și care trebuie atribuite pe parcursul unei perioade date, în special în ceea ce privește prețul, și, după caz, cantitatea preconizată;

32.  „provizionare globală” înseamnă cuantumul total al resurselor considerate necesare pe întreaga durată a unei garanții bugetare ca urmare a aplicării ratei de provizionare menționate la articolul 211 alineatul (1) cuantumului din garanția bugetară autorizat prin actul de bază, menționat la articolul 210 alineatul (1) litera (b);

33.  „grant” înseamnă o contribuție financiară acordată sub formă de donație. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuție este reglementată de titlul VIII;

34.  „garanție” înseamnă un angajament scris de asumare a responsabilității, integral sau parțial, pentru datoria, obligația sau executarea de către o terță parte a obligațiilor sale în cazul în care intervine un eveniment care determină executarea unei astfel de garanții, cum ar fi imposibilitatea de rambursare a împrumutului;

35.  „garanție la cerere” înseamnă o garanție care trebuie onorată de către garant la cererea contrapărții, în pofida unor eventuale deficiențe în executarea obligației-suport;

36.  „contribuție în natură” înseamnă resurse nefinanciare puse gratuit la dispoziția unui beneficiar de către terți;

37.  „angajament juridic” înseamnă o acțiune prin care ordonatorul de credite competent creează sau stabilește o obligație care determină o plată ulterioară sau plăți ulterioare și recunoașterea unei cheltuieli ▌de la buget și care include acorduri şi contracte specifice încheiate în temeiul unor acorduri-cadru de parteneriat financiar și contracte-cadru;

38.  „efect de levier” înseamnă cuantumul finanțării rambursabile acordate destinatarilor finali eligibili împărțit la cuantumul contribuției Uniunii;

39.  „risc de lichiditate” înseamnă riscul ca un activ financiar deținut în fondul comun de provizionare să nu poată fi vândut în cursul unei anumite perioade de timp fără a suporta pierderi semnificative;

40.  „împrumut” înseamnă un contract prin care creditorul este obligat să pună la dispoziția debitorului un cuantum în bani convenit pentru o perioadă convenită și în temeiul căruia debitorul este obligat să ramburseze cuantumul respectiv la termenul convenit;

41.  „grant de valoare scăzută” înseamnă un grant mai mic sau egal cu 60 000 EUR;

42.  „organizație dintr-un stat membru” înseamnă o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public sau ca organism de drept privat căreia îi este încredințată o misiune de serviciu public și care primește garanții financiare adecvate din partea statului membru;

43.  „metodă de execuție” înseamnă oricare dintre metodele de execuție bugetară menționate la articolul 62 ▌, și anume gestiune directă, gestiune indirectă și gestiune partajată;

44.  „acțiune cu donatori multipli” înseamnă orice acțiune în cadrul căreia fondurile Uniunii sunt puse în comun cu cele ale cel puțin unui alt donator;

45.  „efect multiplicator” înseamnă investiția realizată de destinatarii finali eligibili împărțită la cuantumul contribuției Uniunii;

46.  „performanțe” înseamnă realizările obținute în urma unei acțiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale;

47.  „participant” înseamnă un candidat sau un ofertant în cadrul unei proceduri de achiziții, un solicitant în cadrul unei proceduri de acordare de granturi, un expert în cadrul unei proceduri de selectare a experților, un solicitant care participă la un concurs cu premii sau o persoană sau o entitate care participă la o procedură de executare a fondurilor Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);

48.  „premiu” înseamnă o contribuție financiară oferită ca recompensă în urma unui concurs. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuție este reglementată de titlul IX;

49.  „achiziție” înseamnă achiziționarea, prin intermediul unui contract, de lucrări, produse sau servicii, precum și achiziționarea sau închirierea de terenuri, de clădiri sau de alte bunuri imobile de către una sau mai multe autorități contractante de la operatori economici aleși de respectivele autorități contractante;

50.  „document de achiziție” înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a determina elementele procedurii de achiziție, inclusiv:

(a)  măsurile de publicitate prevăzute la articolul 163;

(b)  invitația la procedura de ofertare;

(c)  caietul de sarcini, care include specificațiile tehnice și criteriile relevante, sau documentele descriptive în cazul unui dialog competitiv;

(d)  proiectul de contract;

51.  „contract de achiziții publice” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante în sensul articolelor 174 și 178, pentru a obține, în schimbul unui preț plătit integral sau parțial de la buget, furnizarea de bunuri mobile sau imobile, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cuprinzând:

(a)  contracte imobiliare;

(b)  contracte de achiziții de produse;

(c)  contracte de achiziții de lucrări;

(d)  contracte de achiziții de servicii.

52.  „investiție de cvasicapital” înseamnă un tip de finanțare care se situează între capital și datorie, care implică un risc mai mare decât datoria cu rang prioritar, dar mai redus decât fondurile proprii, și care poate fi structurată ca datorie, în mod tipic negarantată și subordonată și în unele cazuri convertibilă în capital sau în capital preferențial;

53.  „destinatar” înseamnă un beneficiar, un contractant, un expert extern remunerat sau o persoană ori entitate care primește premii sau fonduri în temeiul unui instrument financiar sau care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);

54.  „acord repo” înseamnă vânzarea de titluri de valoare contra numerar, cu un acord de răscumpărare a acestora la o dată ulterioară prestabilită sau la cerere;

55.  „credit pentru cercetare și dezvoltare tehnologică” înseamnă un credit înregistrat fie într-unul dintre titlurile bugetare referitoare la domeniile de politică aferente „cercetării indirecte” sau „cercetării directe”, fie într-un capitol referitor la activitățile de cercetare dintr-un alt titlu;

56.  „rezultat” înseamnă efectele punerii în aplicare a unei acțiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale;

57.  „instrument de partajare a riscului” înseamnă un instrument financiar care permite partajarea unui risc definit între două sau mai multe entități, dacă este cazul în schimbul unei remunerări convenite;

58.  „contract de servicii” înseamnă un contract care are ca obiect toate serviciile intelectuale și neintelectuale, altele decât cele care fac obiectul contractelor de achiziții de produse, contractelor de achiziții de lucrări și contractelor imobiliare;

59.  „bună gestiune financiară” înseamnă execuția bugetului în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității;

60.  „Statutul funcționarilor” înseamnă Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil altor agenți ai Uniunii Europene stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68;

61.  „subcontractant” înseamnă un operator economic care este propus de un candidat, un ofertant sau un contractant să execute o parte dintr-un contract sau de un beneficiar să execute o parte din sarcinile cofinanțate printr-un grant;

62.  „cotizație” înseamnă sume plătite organismelor la care Uniunea este membru, în conformitate cu deciziile bugetare și condițiile de plată stabilite de organismul respectiv;

63.  „contract de achiziții de produse” înseamnă un contract care are ca obiect achiziționarea, leasingul, închirierea sau cumpărarea în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare, de produse și care poate include, cu titlu accesoriu, lucrări de amplasare și de instalare;

64.  „asistență tehnică” înseamnă, fără a se aduce atingere normelor sectoriale, activitățile de sprijin și de consolidare a capacităților necesare pentru punerea în aplicare a unui program sau a unei acțiuni, în special activități de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, audit și control;

65.  „ofertant” înseamnă un operator economic care a depus o ofertă;

66.  „Uniune” înseamnă Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice sau ambele, în funcție de context;

67.  „instituție a Uniunii” înseamnă Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor sau Serviciul European de Acțiune Externă („SEAE”); Banca Centrală Europeană nu trebuie considerată o instituție a Uniunii ▌;

68.  „vânzător” înseamnă un operator economic înregistrat pe o listă de vânzători care vor fi invitați să prezinte cereri de participare la proceduri de ofertare sau să depună oferte;

69.  „voluntar” înseamnă o persoană care desfășoară de bună voie o activitate pentru o organizație, fără să fie remunerată;

70.  „lucrare” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții de clădiri sau de geniu civil care este suficient în sine pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică;

71.  „contract de achiziții de lucrări” înseamnă un contract care are ca obiect:

(a)  execuția sau execuția și proiectarea unei lucrări;

(b)  execuția sau execuția și proiectarea unei lucrări legate de una dintre activitățile menționate în anexa II la Directiva 2014/24/UE ;sau

(c)  realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerințelor precizate de autoritatea contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării.

Articolul 3

Conformitatea legislației secundare cu prezentul regulament

(1)  Dispozițiile privind execuția veniturilor și a cheltuielilor bugetare, menționate într-un act de bază, respectă principiile bugetare prevăzute în titlul II.

(2)  Fără a se aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), orice propunere sau modificare a unei propuneri prezentate autorității legislative care face derogare de la dispozițiile prezentului regulament, altele decât cele prevăzute în titlul II, sau de la actele delegate adoptate în temeiul acestuia precizează respectivele derogări și, în cuprinsul considerentelor și al expunerii de motive din propunerile sau modificările respective, motivele specifice care justifică astfel de derogări.

Articolul 4

Perioade, date și termene

În absența unor dispoziții contrare ale prezentului regulament, termenelor stabilite în prezentul regulament li se aplică Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului(33).

Articolul 5

Protecția datelor cu caracter personal

Prezentul regulament nu aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 45/2001 și (UE) 2016/679.

TITLUL II

BUGETUL ȘI PRINCIPIILE BUGETARE

Articolul 6

Respectarea principiilor bugetare

Întocmirea și execuția bugetului respectă principiile unității, exactității bugetare, anualității, echilibrului, unității de cont, universalității, specificității, bunei gestiuni financiare ▌și transparenței, în conformitate cu prezentul regulament ▌.

CAPITOLUL 1

Principiile unității și exactității bugetare

Articolul 7

Domeniul de aplicare al bugetului

(1)  Pentru fiecare exercițiu financiar, bugetul prevede și autorizează toate veniturile și cheltuielile considerate necesare pentru Uniune. Acesta cuprinde:

(a)  veniturile și cheltuielile Uniunii, inclusiv cheltuielile administrative care rezultă în urma punerii în aplicare a dispozițiilor TUE referitoare la politica externă și de securitate comună (PESC), ▌ și cheltuielile operaționale generate de punerea în aplicare a dispozițiilor respective, atunci când acestea se efectuează de la buget;

(b)  veniturile și cheltuielile Comunității Europene a Energiei Atomice.

(2)  Bugetul conține credite diferențiate, formate din credite de angajament și credite de plată, și credite nediferențiate.

Creditele autorizate pentru exercițiul financiar constau în:

(a)  credite prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative;

(b)  credite reportate din exercițiile financiare anterioare;

(c)  credite reconstituite în conformitate cu articolul 15;

(d)  credite rezultate din plăți de prefinanțare care au fost rambursate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) litera (b);

(e)  credite prevăzute ca urmare a încasării de venituri alocate în cursul exercițiului financiar sau reportate din exerciții financiare precedente ▌.

(3)  Creditele de angajament acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar, sub rezerva articolului 114 alineatul (2).

(4)  Creditele de plată acoperă plăți efectuate pentru onorarea angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar sau al exercițiilor financiare precedente.

(5)  Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu împiedică angajarea globală a creditelor și nici constituirea angajamentelor bugetare pe tranșe anuale, astfel cum se prevede la articolul 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b) și la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 8

Norme speciale care reglementează principiile unității și exactității bugetare

(1)  Fiecare venit și fiecare cheltuială se înregistrează la o linie bugetară.

(2)  Fără a aduce atingere cheltuielilor ordonanțate generate de datoriile contingente prevăzute la articolul 210 alineatul (2), nu se poate angaja sau autoriza nicio cheltuială peste creditele autorizate.

(3)  Un credit se înregistrează în buget numai dacă se referă la un element de cheltuieli considerat necesar.

(4)  Dobânzile generate de plățile de prefinanțare efectuate de la buget nu sunt datorate Uniunii, cu excepția cazului în care se prevede altfel în acordurile de contribuție sau în acordurile de finanțare în cauză.

CAPITOLUL 2

Principiul anualității

Articolul 9

Definiție

Creditele înregistrate în buget se autorizează pentru exercițiul financiar care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie.

Articolul 10

Contabilizarea bugetară a veniturilor și a creditelor

(1)  Veniturile unui exercițiu financiar se înregistrează în conturile exercițiului respectiv pe baza sumelor încasate în cursul acestuia. Cu toate acestea, resursele proprii ale lunii ianuarie din următorul exercițiu financiar pot fi puse la dispoziție în avans, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(2)  Înregistrările privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) și resursele proprii bazate pe venitul național brut pot fi regularizate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(3)  Angajamentele se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza angajamentelor juridice asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză. Cu toate acestea, angajamentele bugetare globale menționate la articolul 112 alineatul (4) se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza angajamentelor bugetare asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză.

(4)  Plățile se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza plăților efectuate de contabil până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză.

(5)  Prin derogare de la alineatele (3) și (4):

(a)  cheltuielile Fondului european de garantare agricolă (FEGA) se înregistrează în conturi pentru un anumit exercițiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză, cu condiția ca ordinul de plată să îi fi parvenit contabilului până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar următor;

(b)  cheltuielile executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepția FEGA, se înregistrează în conturi pentru un anumit exercițiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză, inclusiv cheltuielile contabilizate până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar următor, astfel cum se prevede la articolele 30 și 31.

Articolul 11

Angajarea creditelor

(1)  Creditele înregistrate în buget se pot angaja cu efect de la 1 ianuarie, de îndată ce bugetul a fost adoptat în mod definitiv.

(2)  Începând cu data de 15 octombrie a unui exercițiu financiar, următoarele cheltuieli ▌ se pot angaja în avans din creditele prevăzute pentru exercițiul financiar următor:

(a)  cheltuielile administrative curente, cu condiția ca astfel de cheltuieli să fi fost aprobate în ultimul buget adoptat în mod corespunzător şi numai până la maximum o pătrime din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European și de Consiliu pentru exercițiul financiar în curs ▌;

(b)  cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA, cu condiția ca baza unor astfel de cheltuieli să fie prevăzută într-un act de bază existent şi numai până la maximum trei pătrimi din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European și de Consiliu pentru exercițiul financiar în curs ▌.

Articolul 12

Anularea și reportarea creditelor

(1)  Creditele care nu au fost utilizate până la sfârșitul exercițiului financiar pentru care au fost înregistrate se anulează, cu excepția cazului în care acestea se reportează în conformitate cu alineatele (2)-(8).

(2)  Următoarele credite se pot reporta printr-o decizie adoptată în temeiul alineatului (3), dar numai în exercițiul financiar următor ▌:

(a)  creditele de angajament și creditele nediferențiate pentru care cea mai mare parte a etapelor pregătitoare din procedura de angajare au fost finalizate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar. Astfel de credite pot fi angajate până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor, cu excepția creditelor nediferențiate destinate proiectelor imobiliare, care pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor;

(b)  creditele care sunt necesare în cazul în care autoritatea legislativă a adoptat un act de bază în ultimul trimestru al exercițiului financiar, iar Comisia nu a putut angaja până la data de 31 decembrie a exercițiului respectiv creditele prevăzute în acel scop. Creditele în cauză pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor;

(c)  creditele de plată necesare pentru acoperirea angajamentelor existente sau a angajamentelor legate de creditele de angajament reportate, atunci când creditele de plată prevăzute la liniile relevante din bugetul exercițiului financiar următor sunt insuficiente.

(d)  creditele neangajate referitoare la acțiunile menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(34) ▌.

În ceea ce privește primul paragraf litera (c), instituția în cauză a Uniunii utilizează mai întâi creditele autorizate pentru exercițiul financiar în curs și nu utilizează creditele reportate înainte de epuizarea celor dintâi;

Reportările de credite neangajate astfel cum sunt menţionate la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat nu depășesc, în limita a 2 % din creditele inițiale votate de Parlamentul European şi de Consiliu, cuantumul ajustării plăților directe aplicate în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în cursul exercițiului financiar precedent. Creditele reportate se returnează la liniile bugetare de finanțare a acțiunilor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)  Instituția în cauză a Uniunii își adoptă decizia privind reportările astfel cum se menţionează la alineatul (2) până la data de 15 februarie a exercițiului financiar următor. Aceasta informează Parlamentul European și Consiliul, până la data de 15 martie a respectivului exercițiu, cu privire la decizia de reportare adoptată. Aceasta precizează, de asemenea, pentru fiecare linie bugetară, modul în care s-au aplicat criteriile prevăzute la alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b) și (c) în cazul fiecărei reportări.

(4)  Creditele se reportează automat în cazul:

(a)  creditelor de angajament ▌ destinate Rezervei pentru ajutoare de urgență și Fondului de solidaritate al Uniunii Europene. Aceste credite pot fi reportate numai în exercițiul financiar următor și pot fi angajate până la data de 31 decembrie a respectivului exercițiu;

(b)  creditelor corespunzătoare veniturilor alocate interne. Aceste credite se pot reporta numai în exercițiul financiar următor și se pot angaja până la data de 31 decembrie a respectivului exercițiu, cu excepția veniturilor alocate interne din închirieri și vânzarea de clădiri și terenuri, care se pot reporta până când sunt utilizate în totalitate. Creditele de angajament astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(35), care sunt disponibile la 31 decembrie, obținute din rambursarea plăților de prefinanțare se pot reporta până la închiderea programului și se pot utiliza atunci când este necesar, cu condiția să nu mai fie disponibile alte credite de angajament;

(c)  creditelor corespunzătoare veniturilor alocate externe. Astfel de credite se utilizează în totalitate până la efectuarea tuturor operațiunilor legate de programul sau acțiunea pentru care sunt alocate sau se pot reporta și utiliza pentru programul sau acțiunea următoare. Acest lucru nu se aplică veniturilor menționate la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctul (iii), în cazul cărora creditele neangajate în termen de cinci ani se anulează;

(d)  creditelor de plată aferente FEGA rezultate din suspendări, în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Tratamentul aplicat veniturilor alocate externe, astfel cum sunt menționate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol și care rezultă din participarea statelor Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) la anumite programe ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (e), este conform cu Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE).

(6)  În plus față de informațiile prevăzute la alineatul (3), instituția Uniunii în cauză transmite Parlamentului European și Consiliului informații privind creditele care au fost reportate în mod automat, inclusiv cuantumurile implicate și dispozițiile prezentului articol în temeiul cărora creditele au fost reportate.

(7)  Creditele nediferențiate angajate din punct de vedere juridic de la sfârșitul exercițiului financiar se plătesc până la sfârșitul următorului exercițiu financiar.

(8)  Fără a se aduce atingere alineatului (4), creditele plasate în rezervă și creditele pentru cheltuieli cu personalul nu se reportează. În sensul prezentului articol, cheltuielile cu personalul includ remunerațiile și indemnizațiile destinate membrilor și personalului instituțiilor Uniunii cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

Articolul 13

Dispoziții detaliate privind anularea și reportarea creditelor

(1)   Creditele de angajament și creditele nediferențiate menționate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) pot fi reportate numai dacă angajamentele nu au putut fi realizate înainte de data de 31 decembrie a exercițiului financiar din motive independente de ordonatorul de credite și dacă etapele pregătitoare sunt suficient de avansate pentru a permite să se preconizeze în mod rezonabil că angajamentul va fi realizat până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor sau, în ceea ce privește proiectele imobiliare, până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor.

(2)   Etapele pregătitoare menționate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a), care trebuie finalizate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în scopul de a permite reportarea pentru exercițiul financiar următor, sunt în special:

(a)  pentru angajamentele bugetare individuale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (a), finalizarea selecției potențialilor contractanți, beneficiari, câștigători ai premiilor sau delegați;

(b)  pentru angajamentele bugetare globale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b), adoptarea unei decizii de finanțare sau finalizarea consultării cu departamentele vizate din fiecare instituție a Uniunii pentru adoptarea deciziei de finanțare.

(3)  Creditele reportate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) care nu au fost angajate până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor sau, în cazul sumelor destinate proiectelor imobiliare, până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor se anulează automat.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la creditele anulate în conformitate cu primul paragraf în termen de o lună de la anulare.

Articolul 14

Dezangajări

(1)  În cazul în care se dezangajează angajamente bugetare într-un exercițiu financiar ulterior anului în care acestea au fost efectuate, ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a acțiunilor pentru care fuseseră alocate, creditele corespunzătoare acestor dezangajări se anulează, cu excepția cazului în care se prevede altfel în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 514/2014 și fără a aduce atingere articolului 15 din prezentul regulament.

(2)  Creditele de angajament menționate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 514/2014 sunt dezangajate automat în conformitate cu regulamentele respective.

(3)  Prezentul articol nu se aplică veniturilor alocate externe menționate la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 15

Reconstituirea creditelor care corespund dezangajărilor

(1)  Creditele ▌ care corespund dezangajărilor menționate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 223/2014 și (UE) nr. 514/2014 se pot reconstitui în cazul unei erori evidente imputabile exclusiv Comisiei.

În acest scop, Comisia examinează dezangajările efectuate în decursul exercițiului financiar precedent și decide, până la data de 15 februarie a exercițiului financiar în curs, în funcție de solicitări, dacă este necesară reconstituirea creditelor corespunzătoare.

(2)  În plus față de situația menționată la alineatul (1) din prezentul articol, creditele care corespund dezangajărilor se reconstituie în cazul:

(a)  dezangajării dintr-un program în temeiul modalităților de executare a rezervei de performanță prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)  dezangajării dintr-un program destinat unui instrument financiar specific pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) ca urmare a întreruperii participării unui stat membru la instrumentul financiar, astfel cum se menţionează la articolul 39 alineatul (2) al șaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(3)  Creditele de angajament corespunzătoare cuantumului dezangajărilor ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a ▌ proiectelor de cercetare corespunzătoare pot fi, de asemenea, reconstituite în beneficiul programului de cercetare de care aparțin proiectele sau al succesorului acestuia în contextul procedurii bugetare.

Articolul 16

Norme aplicabile în cazul adoptării cu întârziere a bugetului

(1)  În cazul în care bugetul nu a fost adoptat definitiv la începutul exercițiului financiar, se aplică procedura prevăzută la articolul 315 primul paragraf din TFUE (regimul doisprezecimilor provizorii). Se pot asuma angajamente și se pot efectua plăți în limitele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)  Se pot asuma angajamente pe capitole până la maximum o pătrime din creditele totale autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent, plus o doisprezecime pentru fiecare lună scursă.

Nu se poate depăși limita creditelor prevăzute în proiectul de buget.

Plățile se pot efectua lunar pe capitole până la cel mult o doisprezecime din creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent. Cu toate acestea, suma nu depășește o doisprezecime din creditele prevăzute în același capitol din proiectul de buget.

(3)  Creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), se interpretează ca referindu-se la creditele votate în buget, inclusiv prin bugete rectificative, și în urma ajustării pentru transferurile efectuate în cursul exercițiului financiar respectiv.

(4)  În cazul în care continuitatea acțiunii Uniunii și nevoile de gestiune impun acest lucru, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate autoriza cheltuieli care depășesc o doisprezecime provizorie, dar care nu depășesc în total patru doisprezecimi provizorii ▌, cu excepția unor cazuri justificate corespunzător, atât pentru angajamente, cât și pentru plăți, în plus față de cele puse în mod automat la dispoziție în conformitate cu alineatele (1) și (2). Fără întârziere, Consiliul transmite Parlamentului European decizia sa de autorizare.

Decizia menționată la primul paragraf intră în vigoare la 30 de zile de la data adoptării, cu excepția cazului în care Parlamentul European ia una dintre următoarele măsuri:

(a)  hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, decide să reducă cheltuielile înainte de expirarea celor 30 de zile, caz în care Comisia prezintă o nouă propunere;

(b)  informează Consiliul și Comisia că nu dorește să reducă cheltuielile, caz în care decizia intră în vigoare înainte de expirarea celor 30 de zile.

Doisprezecimile suplimentare se autorizează integral și nu sunt divizibile.

(5)  Dacă, pentru un anumit capitol, autorizarea a patru doisprezecimi provizorii acordate în conformitate cu alineatul (4) nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru a evita o întrerupere în acțiunea Uniunii în domeniul acoperit de capitolul în cauză, se poate autoriza în mod excepțional depășirea sumelor creditelor înregistrate în capitolul corespunzător din bugetul exercițiului financiar precedent. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatul (4). Cu toate acestea, în niciun caz nu se poate depăși cuantumul total al creditelor disponibile din bugetul exercițiului financiar precedent sau din proiectul de buget propus.

CAPITOLUL 3

Principiul echilibrului

Articolul 17

Definiție și domeniul de aplicare

(1)  Veniturile și creditele de plată trebuie să fie echilibrate.

(2)  Uniunea și organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 nu pot contracta împrumuturi în cadrul bugetului.

Articolul 18

Soldul exercițiului financiar

(1)  Soldul fiecărui exercițiu financiar se înregistrează în bugetul exercițiului financiar următor drept venit, în cazul unui excedent, sau drept credit de plată, în cazul unui deficit.

(2)  Estimările veniturilor sau creditelor de plată menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se înregistrează în buget în cursul procedurii bugetare și într-o scrisoare rectificativă prezentată în temeiul articolului 42 din prezentul regulament. Estimările se stabilesc în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului(36).

(3)  După prezentarea conturilor provizorii pentru fiecare exercițiu financiar, eventualele diferențe dintre respectivele conturi și estimări se înregistrează în bugetul exercițiului financiar următor cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor diferențe. În acest caz, Comisia prezintă proiectul de buget rectificativ, simultan, Parlamentului European și Consiliului în termen de 15 zile de la prezentarea conturilor provizorii.

CAPITOLUL 4

Principiul unității de cont

Articolul 19

Utilizarea monedei euro

(1)  Cadrul financiar multianual și bugetul se întocmesc și se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro. Cu toate acestea, pentru fluxurile de numerar menționate la articolul 77, contabilul și, în cazul conturilor de avans, administratorii conturilor de avans, precum și, pentru gestionarea administrativă a Comisiei și a ▌SEAE, ▌ordonatorul de credite competent sunt autorizați să efectueze operațiuni în alte monede.

(2)  Fără a se aduce atingere dispozițiilor specifice prevăzute în normele sectoriale sau în contracte, acorduri de grant, acorduri de contribuție și acorduri de finanțare specifice, ordonatorul de credite competent efectuează conversia utilizând cursul de schimb zilnic pentru euro publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din data la care departamentul de ordonanțare întocmește ordinul de plată sau de recuperare.

În cazul în care nu se publică un astfel de curs de schimb zilnic, ordonatorul de credite competent utilizează cursul menționat la alineatul (3).

(3)  În scopurile contabile prevăzute la articolele 82, 83 și 84, conversia dintre euro și o altă monedă se realizează utilizând cursul de schimb contabil lunar pentru euro. Contabilul Comisiei stabilește cursul de schimb contabil în cauză prin utilizarea unor surse de informare considerate fiabile, pe baza cursului de schimb din penultima zi lucrătoare a lunii anterioare celei pentru care se stabilește cursul.

(4)  Operațiunile de schimb valutar se efectuează în așa fel încât să se evite un impact semnificativ asupra nivelului de cofinanțare din partea Uniunii sau un impact negativ asupra bugetului. Dacă este cazul, cursul de schimb dintre euro și alte monede se poate calcula pe baza mediei cursului de schimb zilnic dintr-o perioadă dată.

CAPITOLUL 5

Principiul universalității

Articolul 20

Domeniul de aplicare

Fără a se aduce atingere articolului 21, totalul veniturilor acoperă totalul creditelor de plată. Fără a se aduce atingere articolului 27, toate veniturile și cheltuielile se înregistrează integral în buget fără a fi compensate între ele.

Articolul 21

Venituri alocate

(1)  Veniturile alocate externe și veniturile alocate interne se ▌utilizează pentru finanțarea unor cheltuieli specifice.

(2)  Următoarele elemente constituie venituri alocate externe:

(a)  contribuțiile financiare suplimentare specifice din partea statelor membre la următoarele tipuri de acțiuni şi programe ▌:

(i)  anumite programe suplimentare de cercetare și dezvoltare tehnologică;

(ii)  anumite acţiuni sau programe de ajutor extern finanțate de Uniune și gestionate de Comisie;

(b)  creditele aferente veniturilor generate de Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel instituit prin Protocolul nr. 37 referitor la consecințele financiare ale expirării Tratatului ▌CECO și la Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel, anexat la TUE și la TFUE;

(c)  dobânda pentru depozite și amenzile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului(37);

(d)  veniturile alocate pentru un anumit scop, precum veniturile din fundații, subvenții, donații și moșteniri, inclusiv veniturile alocate specifice fiecărei instituții a Uniunii;

(e)  contribuțiile financiare la activitățile Uniunii din partea țărilor terțe sau a altor organelor ▌decât cele instituite în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom;

(f)  veniturile alocate interne menționate la alineatul (3), în măsura în care sunt auxiliare veniturilor alocate externe menționate la prezentul alineat;

(g)  veniturile provenite din activitățile cu caracter concurențial desfășurate de Centrul Comun de Cercetare (JRC) care pot lua oricare dintre următoarele forme:

(i)  proceduri de achiziții și de atribuire a granturilor la care participă JRC;

(ii)  activități întreprinse de JRC în numele unor terți;

(iii)  activități întreprinse în cadrul unui contract administrativ cu alte instituții ale Uniunii sau cu alte departamente ale Comisiei, în conformitate cu articolul 59, pentru furnizarea de servicii tehnico-științifice.

(3)  Următoarele elemente constituie venituri alocate interne:

(a)  veniturile provenite de la terți pentru livrarea de bunuri, prestarea de servicii sau efectuarea de lucrări la cererea acestora;

(b)  veniturile obținute din rambursarea, în conformitate cu articolul 101, a sumelor plătite în mod necuvenit;

(c)  încasările din livrări de bunuri, prestări de servicii sau efectuarea de lucrări pentru alte departamente din cadrul unei instituții a Uniunii sau pentru alte instituții sau organe ale Uniunii, inclusiv indemnizațiile de delegație plătite în numele altor instituții sau organe ale Uniunii și rambursate de acestea;

(d)  plățile încasate din asigurări;

(e)  veniturile din închirieri și din vânzarea de clădiri și terenuri;

(f)  rambursările către instrumente financiare sau garanții bugetare în conformitate cu articolul 209 alineatul (3) al doilea paragraf;

(g)  veniturile provenite din rambursările ulterioare ale taxelor, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) primul paragraf litera (b).

(4)  Veniturile alocate se reportează și se transferă în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) literele (b) și (c) și cu articolul 32.

(5)  Un act de bază poate dispune alocarea de venituri pentru anumite cheltuieli. În absența unor dispoziții contrare în actul de bază, respectivele venituri constituie venituri alocate interne.

(6)  Bugetul include linii pentru înregistrarea veniturilor alocate externe și a veniturilor alocate interne și indică, în măsura posibilului, cuantumul acestora.

Articolul 22

Structura pentru înregistrarea veniturilor alocate și constituirea creditelor corespunzătoare

(1)  Fără a se aduce atingere alineatului (2) al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol și nici articolului 24, structura pentru înregistrarea în buget a veniturilor alocate include:

(a)  în situația veniturilor din secțiunea corespunzătoare fiecărei instituții a Uniunii, o linie bugetară pentru înregistrarea veniturilor;

(b)  în situația cheltuielilor, comentariile, inclusiv comentariile generale, care indică liniile bugetare ce pot primi creditele deschise corespunzătoare veniturilor alocate.

În cazul menționat la primul paragraf litera (a), la linia în cauză se introduce mențiunea simbolică pro memoria, iar venitul estimat se indică, spre informare, în comentarii.

(2)  Creditele corespunzătoare veniturilor alocate sunt puse la dispoziție automat, atât ca credite de angajament, cât și ca credite de plată, după încasarea veniturilor de către instituția Uniunii, cu excepția oricăruia dintre următoarele cazuri:

(a)  în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (a) pentru contribuţiile financiare din partea statelor membre al căror acord de contribuție este exprimat în euro, creditele de angajament se pot pune la dispoziție în momentul în care statul membru semnează acordul de contribuție;

(b)  în cazurile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) litera (b) ▌ și la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctele (i) și (iii), creditele de angajament se pun la dispoziție de îndată ce creanța a fost estimată;

(c)  în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (c), înregistrarea cuantumurilor în situația veniturilor determină deschiderea, în situația cheltuielilor, a unor credite de angajament și a unor credite de plată.

Creditele menționate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat se execută în conformitate cu articolul 20.

(3)  Estimările creanțelor menționate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) ▌ și ▌(g) se trimit contabilului pentru înregistrare.

Articolul 23

Contribuțiile din partea statelor membre la programe de cercetare

(1)  Contribuțiile din partea statelor membre la finanțarea anumitor programe suplimentare de cercetare, prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, se plătesc după cum urmează:

(a)  șapte doisprezecimi din suma înregistrată în buget se plătesc până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar în curs;

(b)  restul de cinci doisprezecimi se achită până la data de 15 iulie a exercițiului financiar în curs.

(2)  Dacă bugetul nu a fost adoptat definitiv înainte de începerea unui exercițiu financiar, contribuțiile prevăzute la alineatul (1) se bazează pe suma înregistrată în bugetul pentru exercițiul financiar precedent.

(3)  Orice contribuție sau plată suplimentară datorată de statele membre la buget se înregistrează în contul sau conturile Comisiei în termen de treizeci de zile calendaristice de la solicitarea de fonduri.

(4)  Plățile efectuate se înregistrează în contul prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 și fac obiectul condițiilor prevăzute în regulamentul respectiv.

Articolul 24

Venituri alocate rezultate din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii

(1)  Structura bugetară pentru înregistrarea veniturilor din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii este următoarea:

(a)  în situația veniturilor se introduce o linie bugetară cu o mențiune simbolică pro memoria pentru înregistrarea cuantumului total al contribuției fiecăruia dintre statele AELS aferente exercițiului financiar;

(b)  în situația cheltuielilor, o anexă, care face parte integrantă din buget, prezintă toate liniile bugetare referitoare la activitățile Uniunii la care participă statele AELS și include informații privind cuantumul estimat al participării fiecăruia dintre statele AELS.

(2)  În temeiul articolului 82 din Acordul privind SEE, cuantumul participării anuale a statelor AELS, confirmat Comisiei de Comitetul mixt al Spațiului Economic European în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind SEE, determină stabilirea, la începutul exercițiului financiar, a întregului cuantum al creditelor de angajament și de plată corespunzătoare.

(3)  Utilizarea veniturilor provenite din contribuția financiară a statelor AELS este monitorizată separat.

Articolul 25

Donații

(1)  Instituțiile Uniunii pot accepta orice donație în favoarea Uniunii, precum veniturile din fundații, subvenții, cadouri și moșteniri.

(2)  Acceptarea unei donații în valoare de cel puțin 50 000 EUR, care implică cheltuieli financiare, inclusiv costuri subsecvente, care depășesc 10 % din valoarea donației acordate, se supune spre aprobare Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European și Consiliul iau o hotărâre în termen de două luni de la primirea unei cereri pentru o astfel de aprobare din partea instituțiilor Uniunii în cauză. Dacă nu s-a formulat nicio obiecție în acest termen, instituțiile Uniunii în cauză iau o decizie definitivă cu privire la acceptarea donației. Instituțiile Uniunii în cauză explică în cererea lor către Parlamentul European și Consiliu cheltuielile financiare rezultate din acceptarea de donații în favoarea Uniunii.

Articolul 26

Sponsorizarea corporativă

(1)  „Sponsorizare corporativă” înseamnă un contract prin care o persoană juridică sprijină în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor.

(2)  Pe baza unor norme interne specifice, care se publică pe site-urile lor, instituțiile și organele Uniunii pot accepta, în mod excepțional, sponsorizarea corporativă, cu condiția ca:

(a)  să se țină cont în mod corespunzător de principiile nediscriminării, proporționalității, tratamentului egal și transparenței în toate etapele procedurii pentru acceptarea sponsorizării corporative;

(b)  sponsorizarea corporativă să contribuie la imaginea pozitivă a Uniunii și să fie direct legată de obiectivul de bază ▌al unui eveniment sau al unei activități;

(c)  sponsorizarea corporativă să nu genereze conflicte de interese și nici să nu vizeze exclusiv evenimente sociale;

(d)  evenimentul sau activitatea să nu fie finanțat(ă) exclusiv din sponsorizare corporativă;

(e)  serviciile oferite în schimbul sponsorizării corporative să se limiteze la vizibilitatea publică a mărcii sau a numelui sponsorului;

(f)  sponsorul să nu se afle, la momentul procedurii de sponsorizare, într-una din situațiile menționate la articolul 136 alineatul (1) și la articolul 141 alineatul (1) și să nu fie înregistrat ca exclus în baza de date menționată la articolul 142 alineatul (1).

(3)  În cazul în care valoarea sponsorizării corporative depășește 5 000 EUR, sponsorul trebuie să figureze într-un registru public care include informații referitoare la tipul de eveniment sau activitate care este sponsorizată.

Articolul 27

Norme privind deducerile și ajustări datorate cursului de schimb

(1)  Se pot face următoarele deduceri din cererile de plată, care apoi sunt ordonanțate la valoarea netă:

(a)  sancțiuni impuse părților la contracte sau beneficiarilor;

(b)  sconturi, rambursări și rabaturi la facturi și declarații de cheltuieli individuale;

(c)  dobânda generată de plăți de prefinanțare;

(d)  regularizări ale sumelor plătite în mod necuvenit.

Regularizările menționate la primul paragraf litera (d) se pot face prin deducere directă dintr-o nouă plată interimară sau din plata soldului către același beneficiar în cadrul capitolului, articolului și exercițiului financiar în care s-a efectuat plata în exces.

Deducerilor menționate la primul paragraf literele (c) și (d) li se aplică normele contabile ale Uniunii.

(2)  Costul produselor și serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de statele membre în temeiul ▌Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, se impută din buget la cuantumul fără taxe.

(3)  Costul produselor și serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de țări terțe în temeiul acordurilor relevante, se poate imputa din buget la unul dintre următoarele cuantumuri:

(a)  cuantumul fără taxe;

(b)  cuantumul cu taxe incluse.

În cazul menționat la litera (b) de la primul paragraf, rambursările ulterioare ale taxelor sunt considerate venituri alocate interne.

(4)  Pentru diferențele de curs de schimb apărute în execuția bugetară se pot face ajustări. Rezultatul final, profit sau pierdere, se înregistrează în soldul exercițiului financiar.

CAPITOLUL 6

Principiul specificității

Articolul 28

Dispoziții generale

(1)  Creditele se alocă unor destinații specifice pe titluri și capitole. Capitolele sunt subîmpărțite în articole și posturi.

(2)  Comisia și celelalte instituții ale Uniunii pot transfera credite în cadrul bugetului sub rezerva condițiilor specifice prevăzute la articolele 29-32.

Creditele se pot transfera numai către liniile bugetare pentru care bugetul a autorizat credite sau care poartă o mențiune simbolică pro memoria.

Limitele menționate la articolele 29, 30 și 31 se calculează în momentul introducerii cererii de transfer și cu privire la creditele prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative.

Cuantumul care trebuie luat în considerare pentru calcularea limitelor menționate la articolele 29, 30 și 31 este suma transferurilor care urmează să fie efectuate în cadrul liniei bugetare de la care se fac transferurile, după ajustarea operată ca urmare a transferurilor anterioare. Cuantumul corespunzător transferurilor pe care le efectuează autonom Comisia sau orice altă instituție a Uniunii în cauză fără o decizie a Parlamentului European și a Consiliului nu se ia în considerare.

Propunerile de transferuri și toate informațiile adresate Parlamentului European și Consiliului cu privire la transferurile efectuate în temeiul articolelor 29, 30 și 31 sunt însoțite de documente justificative corespunzătoare și detaliate care prezintă cele mai recente informații disponibile pentru executarea creditelor și estimări ale necesarului până la sfârșitul exercițiului financiar, atât pentru liniile bugetare către care se transferă creditele, cât și pentru cele de la care se transferă acestea.

Articolul 29

Transferuri efectuate de alte instituții ale Uniunii decât Comisia

(1)  Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri de credite:

(a)  de la un titlu la altul, în limita a 10 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;

(b)  de la un capitol la altul, fără limită.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (4) de la prezentul articol, cu trei săptămâni înainte de efectuarea unui transfer, astfel cum se menționează la alineatul (1), instituția Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la intențiile sale în acest sens. În cazul unor obiecții bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

(3)  Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate propune Parlamentului European și Consiliului, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri de la un titlu la altul care depășesc limita menționată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol. Aceste transferuri se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

(4)  Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri în cadrul articolelor ▌, fără a informa în prealabil Parlamentul European și Consiliul. ▌

Articolul 30

Transferuri efectuate de Comisie

(1)  În cadrul propriei secțiuni din buget, Comisia poate efectua în mod autonom:

(a)  transferuri de credite în cadrul fiecărui capitol;

(b)  în ceea ce privește cheltuielile cu personalul și cheltuielile administrative care sunt comune mai multor titluri, transferuri de credite de la un titlu la altul în limita a 10 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul și în limita a 30 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară către care se efectuează transferul;

(c)  în ceea ce privește cheltuielile operaționale, transferuri de credite între capitolele din cadrul aceluiași titlu ▌ în limita a 10 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;

(d)  în ceea ce privește creditele pentru cercetare și dezvoltare tehnologică executate de JRC, ▌ transferuri de credite între capitole, în cadrul titlului din buget referitor la domeniul de politică „cercetare directă”, în limita a maxim 15 % din creditele înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;

(e)  în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea tehnologică, transferuri de credite operaționale de la un titlu la altul, cu condiția ca respectivele credite să fie utilizate pentru aceeași destinație;

(f)  în ceea ce privește cheltuielile operaționale ale fondurilor executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepția FEGA, transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiția ca respectivele credite să fie destinate aceluiași obiectiv în sensul regulamentului de instituire a fondului în cauză sau să reprezinte cheltuieli pentru asistența tehnică;

(g)  transferuri de credite de la postul bugetar al unei garanții bugetare la postul bugetar al unei alte garanții bugetare, în cazurile excepționale în care resursele provizionate din cadrul fondului comun de provizionare ale acesteia din urmă sunt insuficiente pentru a plăti o cerere de executare a garanției și sub rezerva restabilirii ulterioare a cuantumului transferat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 212 alineatul (4).

Cheltuielile menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (b) acoperă, pentru fiecare domeniu de politică, posturile menționate la articolul 47 alineatul (4).

În cazurile în care transferă credite aferente FEGA în conformitate cu primul paragraf după ▌ data de 31 decembrie, Comisia adoptă o decizie până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar următor. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.

Cu trei săptămâni înainte de efectuarea transferurilor menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (b), Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la intenția sa în acest sens. În cazul unor obiecții bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

Prin derogare de la al patrulea paragraf, în cursul ultimelor două luni ale exercițiului financiar, Comisia poate transfera, în mod autonom, credite de la un titlu la altul pentru cheltuielile cu personalul, cu personalul extern și cu alți agenți, în limita a 5 % din creditele aferente exercițiului financiar respectiv. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.

(2)  În cadrul propriei secțiuni din buget, Comisia poate decide să efectueze următoarele transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiția să informeze imediat Parlamentul European și Consiliul cu privire la decizia luată:

(a)  transferul creditelor de la titlul „provizioane” menționat la articolul 49 din prezentul regulament, atunci când singura condiție pentru deblocarea rezervei o constituie adoptarea unui act de bază în conformitate cu articolul 294 din TFUE;

(b)  în cazuri excepționale bine întemeiate, de exemplu în cazul unor dezastre și crize umanitare internaționale care se produc după data de 1 decembrie a exercițiului financiar, transferul creditelor neutilizate în exercițiul respectiv, încă disponibile la titlurile de la rubrica din cadrul financiar multianual dedicată acțiunii externe a Uniunii, către titlurile referitoare la ajutorul pentru gestionarea crizelor și operațiunile de ajutor umanitar.

Articolul 31

Propuneri de transferuri prezentate Parlamentului European și Consiliului de către instituțiile Uniunii

(1)  Fiecare instituție a Uniunii prezintă simultan Parlamentului European și Consiliului propunerile sale de transferuri.

(2)  Comisia poate prezenta Parlamentului European și Consiliului, până la data de 10 ianuarie a exercițiului financiar următor, propuneri de transfer al creditelor de plată către fonduri executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepția FEGA. Transferul creditelor de plată se poate efectua de la orice post bugetar. În astfel de cazuri, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.

În cazul în care transferul nu este aprobat sau este aprobat doar parțial de Parlamentul European și de Consiliu, partea corespunzătoare a cheltuielilor menționate la articolul 10 alineatul (5) litera (b) se impută din creditele de plată din exercițiul financiar următor.

(3)  Parlamentul European și Consiliul iau decizii privind transferurile de credite în conformitate cu alineatele (4)-(8).

(4)  Cu excepția cazurilor urgente, Parlamentul European și Consiliul, care hotărăște cu majoritate calificată, decid cu privire la fiecare propunere de transfer în termen de șase săptămâni de la data la care ambele instituții au primit propunerea. În cazuri urgente, Parlamentul European și Consiliul decid în termen de trei săptămâni de la primirea propunerii.

(5)  În cazul în care intenționează să transfere credite aferente FEGA în conformitate cu prezentul articol, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului propuneri de transfer până la data de 10 ianuarie a exercițiului financiar următor. În astfel de cazuri, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.

(6)  O propunere de transfer este aprobată sau se consideră a fi aprobată dacă, în termenul de șase săptămâni, intervine oricare dintre următoarele situații:

(a)  Parlamentul European și Consiliul o aprobă;

(b)  fie Parlamentul European, fie Consiliul o aprobă, iar cealaltă instituție se abține de la luarea unei decizii;

(c)  nici Parlamentul European, nici Consiliul ▌ nu iau o decizie de modificare sau respingere a propunerii de transfer.

(7)  În absența unei cereri contrare din partea Parlamentului European sau a Consiliului, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni în următoarele cazuri:

(a)  transferul reprezintă mai puțin de 10 % din creditele aferente liniei bugetare de la care se efectuează transferul și nu depășește 5 000 000 EUR;

(b)  transferul privește numai credite de plată, iar cuantumul total al transferului nu depășește 100 000 000 EUR.

(8)  Dacă fie Parlamentul European, fie Consiliul a modificat cuantumul transferului, în timp ce cealaltă instituție l-a aprobat sau s-a abținut de la luarea unei decizii ori dacă atât Parlamentul European, cât și Consiliul au modificat cuantumul transferului, se consideră aprobat cuantumul cel mai scăzut, cu excepția cazului în care instituția Uniunii în cauză își retrage propunerea de transfer.

Articolul 32

Transferuri reglementate de dispoziții speciale

(1)  Creditele corespunzătoare veniturilor alocate se pot transfera numai dacă aceste venituri sunt utilizate în scopul în care sunt alocate.

(2)  Parlamentul European și Consiliul iau deciziile cu privire la transferurile destinate să permită utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgență ▌ la propunerea Comisiei.

În sensul prezentului alineat, se aplică procedura prevăzută la articolul 31 alineatele (3) și (4). Dacă nu ajung la un acord cu privire la propunerea Comisiei și dacă nu pot conveni cu privire la o poziție comună referitor la utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgență, Parlamentul European și Consiliul se abțin să ia o decizie cu privire la respectiva propunere.

Propunerile de transferuri din rezerva pentru ajutoare de urgență ▌sunt însoțite de documente justificative corespunzătoare și detaliate care conțin:

(a)  cele mai recente informații disponibile privind executarea creditelor și estimarea necesarului până la sfârșitul exercițiului financiar pentru linia bugetară către care se efectuează transferul;

(b)  o analiză a posibilităților de realocare a creditelor.

CAPITOLUL 7

Principiul bunei gestiuni financiare și performanța

Articolul 33

Performanța și principiile economiei, eficienței și eficacității

(1)  Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și, prin urmare, se execută cu respectarea următoarelor principii:

(a)  principiul economiei, care prevede ca resursele utilizate de instituția Uniunii în cauză pentru a-și desfășura activitățile să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea și la calitatea adecvate și la cel mai bun preț;

(b)  principiul eficienței, care se referă la raportul optim dintre resursele utilizate, activitățile întreprinse și îndeplinirea obiectivelor;

(c)  principiul eficacității, care se referă la gradul de îndeplinire a obiectivelor urmărite prin activitățile întreprinse.

(2)  În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, utilizarea creditelor se axează pe performanță și, în acest scop:

(a)  obiectivele programelor și ale activităților se stabilesc ex ante;

(b)  progresele înregistrate în realizarea obiectivelor se monitorizează cu ajutorul unor indicatori de performanță;

(c)  progresele înregistrate și problemele întâmpinate în îndeplinirea obiectivelor se raportează Parlamentului European și Consiliului, în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) primul paragraf litera (h) și cu articolul 247 alineatul (1) litera (e).

(3)  Se definesc, după caz, obiectivele specifice, măsurabile, realizabile, relevante și încadrate în timp astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), precum și indicatori relevanți, acceptați, credibili, simpli și robuști.

Articolul 34

Evaluări

(1)  Programele și activitățile care presupun cheltuieli semnificative sunt supuse unei evaluări ex ante și unei evaluări retrospective, care sunt proporționale cu obiectivele și cu cheltuielile.

(2)  Evaluările ex ante, care contribuie la elaborarea de programe și activități, se bazează pe dovezi privind performanța programelor sau a activităților conexe și identifică și analizează aspectele care trebuie abordate, valoarea adăugată a implicării Uniunii, obiectivele, efectele preconizate ale diferitelor opțiuni și modalitățile de monitorizare și de evaluare.

În cazul programelor sau activităților majore care se estimează că vor avea un impact semnificativ din punct de vedere economic, social sau de mediu, evaluarea ex ante poate să fie sub forma unei evaluări a impactului care, pe lângă îndeplinirea cerințelor prevăzute la primul paragraf, analizează diferitele opțiuni privind metodele de execuție.

(3)  Evaluările retrospective evaluează performanța programului sau a activității, inclusiv aspecte precum eficacitatea, eficiența, coerența, relevanța și valoarea adăugată a UE. Evaluările retrospective se bazează pe informațiile generate de modalitățile de monitorizare și de indicatorii stabiliți pentru acțiunea în cauză. Acestea se efectuează cel puțin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual și, dacă este posibil, la un moment care să ofere suficient timp pentru a se ține cont de constatările lor în evaluările ex ante sau evaluările impactului care contribuie la elaborarea de programe și activități conexe.

Articolul 35

Fișa financiară obligatorie

(1)  Orice propunere sau inițiativă prezentată autorității legislative de către Comisie, de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) sau de către un stat membru care poate avea un impact asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoțită de o fișă financiară care prezintă estimările creditelor de plată și de angajament printr-o evaluare a diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, precum și de o evaluare ex ante sau o evaluare a impactului, în conformitate cu articolul 34.

Orice modificare adusă unei propuneri sau inițiative prezentate autorității legislative care poate avea un impact considerabil asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoțită de o fișă financiară întocmită de instituția Uniunii care propune modificarea.

Fișa financiară conține datele financiare și economice necesare pentru evaluarea, de către autoritatea legislativă, a necesității ca Uniunea să ia măsuri. Aceasta furnizează informații relevante privind coerența și orice posibilă sinergie cu alte activități ale Uniunii.

În cazul operațiunilor multianuale, fișa financiară conține graficul preconizat al necesarului anual de credite de angajament și de plată și de posturi, inclusiv pentru personalul extern, precum și o evaluare a impactului financiar al acestora pe termen mediu și, atunci când este posibil, pe termen lung.

(2)  În cursul procedurii bugetare, Comisia furnizează informațiile necesare pentru o comparație între evoluția necesarului de credite și estimările inițiale făcute în fișa financiară, ținând seama de progresele înregistrate în cadrul deliberărilor privind propunerea sau inițiativa prezentată autorității legislative.

(3)  Pentru a reduce riscurile de fraudă, de nereguli și de neîndeplinire a obiectivelor, fișa financiară ▌ prezintă informații privind sistemul de control intern instituit, o estimare a costurilor și a beneficiilor controalelor presupuse de un astfel de sistem și o evaluare a nivelului preconizat al riscului de eroare, precum și informații privind măsurile existente sau planificate de prevenire a fraudei și de protecție împotriva acesteia.

Această evaluare ține seama de amploarea și de tipul de erori preconizate, precum și de condițiile specifice ale domeniului de politică vizat și de normele aplicabile acestuia.

(4)  La prezentarea unor propuneri de cheltuieli revizuite sau noi, Comisia estimează costurile și beneficiile sistemelor de control, precum și nivelul preconizat al riscului de eroare menționat la alineatul (3).

Articolul 36

Controlul intern al execuției bugetare

(1)  Conform principiului bunei gestiuni financiare, bugetul se execută pe baza controlului intern eficace și eficient corespunzător fiecărei metode de execuție și în conformitate cu normele sectoriale relevante.

(2)  În scopul execuției bugetare, controlul intern se aplică la toate nivelurile gestiunii și se concepe pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la realizarea următoarelor obiective:

(a)  eficacitatea, eficiența și economia operațiunilor;

(b)  fiabilitatea informațiilor raportate;

(c)  protejarea activelor și a informațiilor;

(d)  prevenirea, detectarea, corectarea și monitorizarea fraudei și a neregulilor;

(e)  buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, ținându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum și de natura plăților respective.

(3)  Un control intern eficace se bazează pe cele mai bune practici internaționale și include, în special, următoarele elemente:

(a)  separarea sarcinilor;

(b)  o strategie adecvată de gestionare și de control al riscurilor, care include controale la nivelul destinatarilor;

(c)  evitarea conflictelor de interese;

(d)  piste de audit corespunzătoare și integritatea datelor în sistemele de date;

(e)  proceduri de monitorizare a eficacității și a eficienței;

(f)  proceduri de întreprindere a măsurilor ulterioare necesare în ceea ce privește vulnerabilitățile constatate în materie de control intern și excepțiile;

(g)  evaluarea periodică a bunei funcționări a sistemului de control intern.

(4)  Un control intern eficient se bazează pe următoarele elemente:

(a)  punerea în aplicare a unei strategii adecvate de gestionare și control al riscurilor, în urma coordonării între actorii interesați implicați în lanțul de control;

(b)  accesibilitatea rezultatelor controalelor efectuate la nivelul tuturor actorilor interesați implicați în lanțul de control;

(c)  utilizarea, după caz, a declarațiilor de gestiune ale partenerilor de execuție bugetară, precum și a avizelor de audit independent, cu condiția ca activitățile subiacente să fie de o calitate adecvată și acceptabilă și să fi fost realizate în conformitate cu standardele convenite;

(d)  aplicarea la timp a unor măsuri de remediere, inclusiv, după caz, a unor sancțiuni disuasive;

(e)  claritatea și lipsa de ambiguitate a legislației pe care se bazează politicile în cauză, inclusiv acte de bază privind elementele controlului intern;

(f)  eliminarea controalelor multiple;

(g)  ameliorarea raportului cost-beneficiu al controalelor.

(5)  În cazul în care, în timpul execuției, nivelul de eroare este constant ridicat, Comisia identifică deficiențele de la nivelul sistemelor de control, analizează costurile și beneficiile posibilelor măsuri de remediere și adoptă sau propune măsuri adecvate, cum ar fi simplificarea dispozițiilor aplicabile, îmbunătățirea sistemelor de control și redefinirea programului sau a sistemelor de execuție.

CAPITOLUL 8

Principiul transparenței

Articolul 37

Publicarea conturilor și a bugetelor

(1)  Bugetul se întocmește și se execută și conturile se prezintă în conformitate cu principiul transparenței.

(2)  Președintele Parlamentului European dispune publicarea bugetului și a bugetelor rectificative, astfel cum au fost adoptate definitiv, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Bugetele se publică în termen de trei luni de la data la care sunt declarate adoptate definitiv.

Până la publicarea oficială în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cifrele detaliate ale bugetului definitiv se publică în toate limbile pe site-urile instituțiilor Uniunii, la inițiativa Comisiei, cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru săptămâni după adoptarea definitivă a bugetului.

Conturile anuale consolidate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-urile instituțiilor Uniunii.

Articolul 38

Publicarea de informații referitoare la destinatari și a altor informații

(1)  Comisia pune la dispoziție, într-un mod adecvat și cu promptitudine, informațiile referitoare la destinatarii fondurilor finanțate de la buget atunci când bugetul este executat de aceasta în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a).

Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică și celorlalte instituții ale Uniunii atunci când acestea execută bugetul în temeiul articolului 59 alineatul (1).

(2)  Cu excepția cazurilor menționate la alineatele (3) și (4), următoarele informații ▌ se publică, cu respectarea corespunzătoare a cerințelor de confidențialitate și de securitate, în special a protecției datelor cu caracter personal ▌:

(a)  numele destinatarului;

(b)  locul în care se află destinatarul, și anume:

(i)  adresa destinatarului, în cazul în care destinatarul este o persoană juridică;

(ii)  regiunea la nivelul NUTS 2, în cazul în care destinatarul este o persoană fizică;

(c)  cuantumul angajat din punct de vedere juridic;

(d)  natura și scopul măsurii.

Informațiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se publică doar pentru premiile, granturile și contractele care au fost acordate sau atribuite în urma unor concursuri, a unor proceduri de acordare de granturi sau proceduri de achiziții și pentru experții selectați în temeiul articolului 237 alineatul (2).

(3)  Informațiile menționate la primul paragraf de la alineatul (2) nu se publică pentru:

(a)  sprijinul plătit persoanelor fizice pentru educație și alte modalități de sprijin direct acordat persoanelor fizice care au cel mai mult nevoie de sprijin, menționate la articolul 191 alineatul (4) litera (b);

(b)  contractele cu valoare foarte scăzută atribuite experților selectați în conformitate cu articolul 237 alineatul (2), precum și contractele cu valoare foarte scăzută, mai mică decât cuantumul menționat la punctul 14.4 din ▌ anexa 1;

(c)  sprijinul financiar acordat prin intermediul instrumentelor financiare cu un cuantum mai mic de 500 000 EUR;

(d)  cazurile în care divulgarea riscă să amenințe drepturile și libertățile persoanelor sau entităților vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă atingere intereselor comerciale ale destinatarilor.

În cazurile menționate la litera (c) de la primul paragraf, informațiile puse la dispoziție se limitează la date statistice agregate în conformitate cu criterii relevante, precum situarea geografică, tipologia economică a destinatarilor, tipul de sprijin primit și domeniul de politică al Uniunii în cadrul căruia s-a acordat sprijinul.

▌ În ceea ce privește persoanele fizice, ▌ divulgarea informațiilor menționate la primul paragraf de la alineatul (2) se bazează pe criterii relevante, precum frecvența sau tipul ▌măsurii și cuantumurile implicate.

(4)  Persoanele sau entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) publică informații privind destinatarii în conformitate cu normele și procedurile proprii, în măsura în care normele respective sunt considerate echivalente în urma evaluării efectuate de către Comisie în temeiul articolului 154 alineatul (4) primul paragraf litera (e) și cu condiția ca orice publicare de date cu caracter personal să facă obiectul unor garanții echivalente cu cele stabilite la prezentul articol.

Organismele desemnate în temeiul articolului 63 alineatul (3) publică informațiile în conformitate cu normele sectoriale. Aceste norme sectoriale pot, în conformitate cu temeiul juridic corespunzător, să deroge de la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, în special în ceea ce privește publicarea datelor cu caracter personal, atunci când acest lucru se justifică pe baza criteriilor menționate la alineatul (3) al treilea paragraf de la prezentul articol și ținând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză.

(5)  Informațiile menționate la alineatul (1) se publică pe site‑urile instituțiilor Uniunii până la data de 30 iunie a exercițiului care urmează exercițiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic.

Site-urile instituțiilor Uniunii conține o trimitere la adresa site-ului unde pot fi găsite informațiile menționate la alineatul (1), dacă acestea nu sunt publicate direct pe un site specific al instituțiilor Uniunii.

Comisia pune la dispoziție, într-un mod corespunzător și la timp, informațiile despre un site unic, inclusiv o mențiune privind adresa acestuia, pe care sunt disponibile informațiile furnizate de persoanele, entitățile sau organismele menționate la alineatul (4).

(6)  În cazul publicării de date cu caracter personal, informațiile se elimină la doi ani după încheierea exercițiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic. Aceeași dispoziție se aplică în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice.

TITLUL III

ÎNTOCMIREA ȘI STRUCTURA BUGETULUI

CAPITOLUL 1

Întocmirea bugetului

Articolul 39

Estimările veniturilor și ale cheltuielilor

(1)  Cu excepția Comisiei, orice altă instituție a Uniunii întocmește o estimare a propriilor venituri și cheltuieli pe care o transmite Comisiei și, în paralel, spre informare, Parlamentului European și Consiliului, înainte de data de 1 iulie a fiecărui exercițiu.

(2)  Înaltul Reprezentant organizează consultări cu membrii Comisiei responsabili pentru politica de dezvoltare, politica de vecinătate, cooperarea internațională, ajutorul umanitar și reacția la crize, având ca obiect responsabilitățile care revin fiecăruia.

(3)  Comisia întocmește propriile sale estimări, pe care le transmite, Parlamentului European și Consiliului imediat după adoptare. Pentru întocmirea estimărilor sale, Comisia utilizează informațiile menționate la articolul 40.

Articolul 40

Bugetul estimat al organelor Uniunii menționate la articolul 70

Până la data de 31 ianuarie a fiecărui exercițiu, în conformitate cu instrumentul de instituire, fiecare organ al Uniunii menționat la articolul 70 transmite Comisiei, Parlamentului European și Consiliului proiectul de document unic de programare care conține programarea sa anuală și multianuală împreună cu planificarea corespunzătoare a resurselor umane și financiare.

Articolul 41

Proiectul de buget

(1)  Până la data de 1 septembrie a exercițiului care precede exercițiul execuției bugetului, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere care conține proiectul de buget. Comisia transmite ▌propunerea respectivă parlamentelor naționale, spre informare.

Proiectul de buget conține o situație generală rezumativă a veniturilor și a cheltuielilor Uniunii și consolidează estimările menționate la articolul 39. Proiectul poate conține și estimări diferite de cele întocmite de instituțiile Uniunii.

Proiectul de buget este structurat și prezentat în conformitate cu articolele 47-52.

Fiecare dintre secțiunile proiectului de buget este precedată de o introducere redactată de instituția Uniunii vizată.

Comisia redactează introducerea generală la proiectul de buget. Introducerea generală cuprinde tabele financiare care prezintă principalele date pe titluri și justificările privind modificările creditelor de la un exercițiu financiar la altul pe categorii de cheltuieli din cadrul financiar multianual.

(2)  Pentru a furniza previziuni mai precise și mai fiabile referitoare la implicațiile bugetare ale legislației în vigoare și ale propunerilor legislative în curs, Comisia anexează la proiectul de buget o programare financiară indicativă pentru exercițiile următoare, structurată pe categorii de cheltuieli, domenii de politică și linii bugetare. Programarea financiară completă vizează categoriile de cheltuieli reglementate la punctul 30 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(38). Se furnizează date sintetice pentru categoriile de cheltuieli care nu sunt reglementate la punctul 30 din acordul interinstituțional menționat.

Programarea financiară indicativă se actualizează după adoptarea bugetului pentru a include rezultatele procedurii bugetare și orice altă decizie relevantă.

(3)  Comisia anexează la proiectul de buget:

(a)  un tabel comparativ care include proiectul de buget pentru celelalte instituții ale Uniunii și estimările financiare inițiale ale celorlalte instituții ale Uniunii, astfel cum au fost transmise Comisiei, și, după caz, motivele pentru care proiectul de buget conține estimări diferite ▌de cele întocmite de alte instituții ale Uniunii;

(b)  orice document de lucru pe care îl consideră util în legătură cu schemele de personal ale instituțiilor Uniunii, în care se indică cea mai recentă schemă de personal autorizată și care prezintă:

(i)  întregul personal angajat de Uniune, prezentat în funcție de tipul de contract de muncă;

(ii)  o declarație privind politica legată de posturi, personalul extern și proporția bărbați-femei;

(iii)  numărul de posturi ocupate efectiv în ultima zi a exercițiului care precede exercițiul în care se prezintă proiectul de buget și media anuală a numărului persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă aflate efectiv pe post, pentru respectivul exercițiu precedent, indicându-se distribuția acestora pe grade, pe sexe și pe unități administrative;

(iv)  o listă a posturilor defalcate pe domenii de politică;

(v)  pentru fiecare categorie de personal extern, estimările inițiale privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor autorizate, precum și numărul persoanelor aflate efectiv pe post la începutul exercițiului în care se prezintă proiectul de buget, indicându-se distribuția acestora pe grupe de funcții și, dacă este cazul, pe grade;

(c)  pentru organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71, un document de lucru care prezintă veniturile și cheltuielile, precum și toate informațiile privind personalul menționate la litera (b) de la prezentul paragraf;

(d)  un document de lucru privind execuția planificată a creditelor pentru exercițiul financiar și angajamentele restante;

(e)  în ceea ce privește creditele pentru administrație, un document de lucru care prezintă cheltuielile administrative ce urmează să fie executate de către Comisie în cadrul secțiunii sale din buget;

(f)  un document de lucru referitor la proiectele-pilot și la acțiunile pregătitoare, care cuprinde și o evaluare a rezultatelor și a acțiunilor subsecvente avute în vedere;

(g)  în ceea ce privește finanțarea acordată organizațiilor internaționale, un document de lucru care cuprinde:

(i)  un rezumat al tuturor contribuțiilor, defalcate pe programe sau fonduri ale Uniunii și pe organizații internaționale;

(ii)  o justificare prin care să se explice de ce este mai eficient pentru Uniune să finanțeze respectivele organizații internaționale decât să acționeze direct;

(h)  fișe de program sau orice alte documente relevante cuprinzând următoarele:

(i)  precizarea politicilor și obiectivelor Uniunii la care urmează să contribuie programul;

(ii)  justificarea clară a intervenției la nivelul Uniunii în conformitate, printre altele, cu principiul subsidiarității;

(iii)  progresul înregistrat în îndeplinirea obiectivelor programului, astfel cum se prevede la articolul 33;

(iv)  o justificare completă, inclusiv o analiză cost-beneficiu a modificărilor propuse ale nivelului creditelor;

(v)  informații privind ratele de execuție ale programului din exercițiul financiar curent și precedent;

(i)  o situație rezumativă a graficului plăților în care se rezumă, defalcat pe programe și pe titluri, plățile scadente în următoarele exerciții financiare pentru respectarea angajamentelor bugetare propuse în proiectul de buget asumate în exercițiile financiare precedente.

Atunci când parteneriatele public-privat recurg la instrumente financiare, informațiile referitoare la instrumentele respective se includ în documentul de lucru menționat la alineatul (4).

(4)  În cazul în care recurge la instrumente financiare, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare instrument financiar, următoarele:

(a)  o trimitere la instrumentul financiar și la actul său de bază, împreună cu o descriere generală a instrumentului, impactul său asupra bugetului, durata sa și valoarea adăugată a contribuției din partea Uniunii;

(b)  instituțiile financiare implicate în executare, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2);

(c)  contribuția instrumentului financiar la realizarea obiectivelor programului vizat, măsurată pe baza indicatorilor stabiliți, inclusiv, după caz, a diversificării geografice;

(d)  operațiunile avute în vedere, inclusiv volumele-țintă în funcție de efectul de levier vizat și de capitalul privat preconizat să fie mobilizat sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, efectul de levier rezultat din instrumentele financiare existente;

(e)  liniile bugetare care corespund operațiunilor relevante și totalul plăților și angajamentelor bugetare din buget;

(f)  durata medie dintre angajamentul bugetar față de instrumentele financiare și angajamentele juridice pentru proiectele individuale sub formă de capital propriu sau datorii, atunci când durata menționată depășește trei ani ▌;

(g)  veniturile și rambursările în conformitate cu articolul 209 alineatul (3), prezentate separat, inclusiv o evaluare a utilizării acestora;

(h)  valoarea investițiilor de capital, în ceea ce privește anii precedenți;

(i)  totalul provizioanelor pentru riscuri și datorii, precum și orice informație cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar, inclusiv orice datorie contingentă;

(j)  deprecierea activelor și garanțiile cerute spre executare atât pentru exercițiul financiar precedent, cât și cifrele acumulate aferente;

(k)  performanța instrumentului financiar, inclusiv investițiile realizate, efectul de levier și efectul multiplicator vizate ▌și realizate, precum și volumul capitalului privat mobilizat;

(l)  resursele provizionate în fondul comun de provizionare și, după caz, soldul contului fiduciar.

Documentul de lucru menționat la primul paragraf include, de asemenea, o prezentare generală a cheltuielilor administrative care decurg din plata comisioanelor de gestiune și a altor taxe financiare și de funcționare plătite pentru gestionarea instrumentelor financiare, în total și pentru fiecare parte gestionară și fiecare instrument financiar gestionat.

Comisia explică motivele pentru durata menționată la primul paragraf litera (f) și, după caz, prezintă un plan de acțiune în vederea reducerii duratei în cadrul procedurii anuale de descărcare de gestiune.

Documentul de lucru menționat la primul paragraf rezumă într-un tabel clar și concis informații pentru fiecare instrument financiar.

(5)  Atunci când Uniunea acordă o garanție bugetară, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare garanție bugetară și pentru fondul comun de provizionare:

(a)  o trimitere la garanția bugetară și la actul de bază al acesteia, împreună cu o descriere generală a garanției bugetare, impactul acesteia asupra datoriilor financiare ale bugetului, durata acesteia și valoarea adăugată a sprijinului acordat de Uniune;

(b)  contrapărțile pentru garanția bugetară, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2);

(c)  contribuția garanției bugetare la îndeplinirea obiectivelor garanției bugetare, măsurată pe baza indicatorilor stabiliți, inclusiv, după caz, diversificarea geografică și mobilizarea resurselor din sectorul privat;

(d)  informații referitoare la operațiunile acoperite de garanția bugetară la nivel agregat pe sectoare, țări și instrumente, inclusiv, după caz, portofolii și sprijin combinat cu alte acțiuni ale Uniunii;

(e)  cuantumul transferat beneficiarilor și o evaluare a efectului de levier obținut de proiectele sprijinite în temeiul garanției bugetare;

(f)  informații agregate la același nivel cu cel menționat la litera (d) privind cererile de executare a garanției bugetare, pierderile, rentabilitatea, sumele recuperate și orice alte tipuri de plăți încasate;

(g)  informații cu privire la gestiunea financiară, performanța și riscul fondului comun de provizionare la sfârșitul anului calendaristic precedent;

(h)  rata de provizionare efectivă a fondului comun de provizionare și, după caz, operațiunile ulterioare în conformitate cu articolul 213 alineatul (4);

(i)  fluxurile financiare din cadrul fondului comun de provizionare din anul calendaristic precedent, precum și operațiunile semnificative și eventualele informații relevante cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar;

(j)  în conformitate cu articolul 210 alineatul (3), o evaluare a sustenabilității datoriilor contingente suportate de buget care rezultă din garanții bugetare sau asistență financiară.

(6)  În cazul în care recurge la fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acțiuni externe, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru detaliat cu privire la activitățile sprijinite prin intermediul respectivelor fonduri fiduciare, inclusiv:

(a)  cu privire la execuția lor, conținând, printre altele, informații cu privire la modalitățile de monitorizare cu entitățile care execută fondurile fiduciare;

(b)  costurile de gestionare aferente;

(c)  contribuțiile de la alți donatori decât Uniunea;

(d)  o evaluare preliminară a performanței lor pe baza condițiilor prevăzute la articolul 234 alineatul (3);

(e)  o descriere a modului în care activitățile acestora au contribuit la obiectivele stabilite în actul de bază al instrumentului de la care a fost asigurată contribuția Uniunii la fondurile fiduciare.

(7)  Comisia anexează la proiectul de buget o listă care conține deciziile sale prin care se aplică amenzi în domeniul dreptului concurenței și precizează cuantumul fiecărei amenzi aplicate, împreună cu informațiile care arată dacă amenzile au devenit definitive sau dacă fac obiectul sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și, în cazul în care este posibil, informații privind data la care se preconizează că fiecare amendă va deveni definitivă.

(8)  Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru în care indică, pentru fiecare linie bugetară care beneficiază de venituri alocate interne sau externe:

(a)  cuantumul estimat al veniturilor de acest tip care urmează să fie primite;

(b)  cuantumul estimat al veniturilor de acest tip reportate din anii precedenți.

(9)  Comisia anexează, de asemenea, la proiectul de buget orice alt document de lucru pe care îl consideră util pentru Parlamentul European și pentru Consiliu la evaluarea solicitărilor bugetare.

(10)  În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului(39) ▌, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, împreună cu proiectul de buget, un document de lucru care prezintă, în mod exhaustiv:

(a)  toate cheltuielile administrative și operaționale aferente acțiunilor externe ale Uniunii, inclusiv sarcinilor din cadrul PESC și al politicii de securitate și apărare comune, care sunt finanțate de la buget;

(b)  cheltuielile administrative globale ale SEAE pentru exercițiul financiar precedent, defalcate pe cheltuieli pentru fiecare delegație a Uniunii și cheltuieli pentru administrația centrală a SEAE; împreună cu cheltuielile operaționale defalcate pe zone geografice (regiuni, țări), domenii tematice, delegații și misiuni ale Uniunii.

(11)  De asemenea, documentul de lucru menționat la alineatul (10) prezintă:

(a)  numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie și numărul de posturi permanente și temporare, inclusiv numărul de agenți contractuali și locali autorizați în limitele creditelor în fiecare dintre delegațiile Uniunii, precum și în administrația centrală a SEAE;

(b)  eventualele majorări sau reduceri față de exercițiul financiar precedent ale numărului de posturi pe grade și pe categorii în cadrul administrației centrale a SEAE și în cadrul tuturor delegațiilor Uniunii ▌;

(c)  numărul de posturi autorizate pentru exercițiul financiar respectiv și pentru exercițiul financiar precedent, precum și numărul de posturi ocupate de diplomați detașați din statele membre și de funcționari ai Uniunii;

(d)  o imagine detaliată a întregului personal din delegațiile Uniunii la momentul prezentării proiectului de buget, inclusiv o defalcare pe zone geografice, gen, fiecare țară și misiune în parte, făcând distincție între posturile din schema de personal, agenții contractuali, agenții locali și experții naționali detașați, precum și a creditelor solicitate în proiectul de buget pentru astfel de categorii de personal, cu estimările corespunzătoare privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor solicitate.

Articolul 42

Scrisori rectificative la proiectul de buget

Pe baza oricăror informații noi care nu erau disponibile în momentul întocmirii proiectului de buget, din proprie inițiativă sau la cererea unei alte instituții a Uniunii, fiecare cu privire la propria sa secțiune, Comisia poate prezenta simultan Parlamentului European și Consiliului una sau mai multe scrisori rectificative la proiectul de buget înainte de convocarea Comitetului de conciliere menționat la articolul 314 din TFUE. Astfel de scrisori pot include și o scrisoare rectificativă de actualizare, în special, a estimărilor privind cheltuielile din domeniul agriculturii.

Articolul 43

Obligații care le revin statelor membre în urma adoptării bugetului

(1)  Președintele Parlamentului European constată că bugetul a fost adoptat definitiv în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 314 alineatul (9) din TFUE și la articolul 106a din Tratatul Euratom.

(2)  De îndată ce s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, de la data de 1 ianuarie a exercițiului financiar următor sau de la data la care s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, dacă aceasta din urmă este ulterioară datei de 1 ianuarie, fiecare stat membru este obligat să facă plățile datorate Uniunii în condițiile prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 609/2014.

Articolul 44

Proiectele de bugete rectificative

(1)  Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe venituri în următoarele împrejurări:

(a)  pentru a introduce în buget soldul exercițiului financiar precedent, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18;

(b)  pentru a revizui estimarea resurselor proprii pe baza previziunilor economice actualizate;

(c)  pentru a actualiza estimarea revizuită a resurselor proprii și a altor venituri, precum și pentru a revizui disponibilitatea și necesarul de credite de plată.

În cazul unor circumstanțe inevitabile, excepționale și neprevăzute, în special pentru mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe cheltuieli.

(2)  În aceleași circumstanțe ca la alineatul (1), cererile de bugete rectificative ale altor instituții ale Uniunii decât Comisia se transmit Comisiei.

Înainte de a prezenta un proiect de buget rectificativ, Comisia și celelalte instituții ale Uniunii în cauză examinează posibilitățile de realocare a creditelor relevante, ținând seama în special de o eventuală subutilizare a creditelor.

Bugetelor rectificative li se aplică articolul 43. Bugetele rectificative se justifică prin trimitere la bugetul ale cărui estimări le modifică.

(3)  Cu excepția unor circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător sau în cazul mobilizării Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, pentru care se poate prezenta un proiect de buget rectificativ în orice moment al exercițiului financiar, Comisia prezintă simultan Parlamentului European și Consiliului proiectele de bugete rectificative până la data de 1 septembrie a fiecărui exercițiu financiar. Comisia poate anexa un aviz la cererile de bugete rectificative ale altor instituții ale Uniunii.

(4)  Proiectele de bugete rectificative sunt însoțite de declarații justificative și de informațiile privind execuția bugetară pentru exercițiul financiar precedent și pentru cel curent disponibile la momentul întocmirii lor.

Articolul 45

Transmiterea anticipată a estimărilor și a proiectelor de buget

Comisia, Parlamentul European și Consiliul pot conveni să stabilească anumite date pentru transmiterea estimărilor și pentru adoptarea și transmiterea proiectului de buget. Cu toate acestea, un asemenea acord nu are ca efect reducerea sau prelungirea termenelor de examinare a textelor respective, care sunt prevăzute la articolul 314 din TFUE și la articolul 106a din Tratatul Euratom.

CAPITOLUL 2

Structura și prezentarea bugetului

Articolul 46

Structura bugetului

Bugetul cuprinde următoarele:

(a)  o situație generală a veniturilor și a cheltuielilor;

(b)  secțiuni separate pentru fiecare instituție a Uniunii, cu excepția Consiliului European și a Consiliului, care împart aceeași secțiune, subdivizate în situații ale veniturilor și cheltuielilor.

Articolul 47

Nomenclatorul bugetar

(1)  Parlamentul European și Consiliul clasifică veniturile Comisiei și veniturile și cheltuielile celorlalte instituții ale Uniunii, în funcție de natura sau destinația lor, în titluri, capitole, articole și posturi.

(2)  Situația cheltuielilor din secțiunea din buget aferentă Comisiei se prezintă pe baza unui nomenclator adoptat de Parlamentul European și de Consiliu, care prevede o clasificare în funcție de destinația cheltuielilor.

Fiecare titlu corespunde unui domeniu de politică, iar un capitol corespunde, de regulă, unui program sau unei activități.

Fiecare titlu poate cuprinde credite operaționale și credite administrative. Creditele administrative ale unui titlu se grupează într-un singur capitol.

Nomenclatorul bugetar respectă principiile specificității, ▌bunei gestiuni financiare și transparenței. Acesta asigură claritatea și transparența necesare pentru procesul bugetar, facilitând identificarea principalelor obiective, astfel cum sunt reflectate în temeiurile juridice relevante, făcând ▌posibilă alegerea priorităților politice și permițând o execuție eficientă și eficace.

(3)  Comisia poate cere adăugarea unei mențiuni simbolice pro memoria la o linie fără credite autorizate. O astfel de cerere se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

(4)  Atunci când sunt prezentate în funcție de destinații, creditele administrative pentru fiecare titlu se clasifică după cum urmează:

(a)  cheltuieli cu personalul autorizat în schema de personal, care includ un cuantum de credite și un număr de posturi din schema de personal corespunzător cheltuielilor respective;

(b)  cheltuieli cu personalul extern și alte cheltuieli menționate la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (b) și finanțate în cadrul rubricii „Administrație” din cadrul financiar multianual;

(c)  cheltuieli cu clădirile și alte cheltuieli conexe, inclusiv cheltuieli cu curățenia și întreținerea, închirieri, telecomunicații, apă, gaz și electricitate;

(d)  cheltuieli cu personalul extern și asistența tehnică în directă legătură cu punerea în aplicare a programelor.

Cheltuielile administrative ale Comisiei de același tip pentru mai multe titluri se prezintă într-o situație rezumativă separată, clasificate în funcție de tip.

Articolul 48

Veniturile negative

(1)  Bugetul nu cuprinde venituri negative, cu excepția cazului în care acestea rezultă din remunerarea negativă a depozitelor în total.

(2)  Resursele proprii plătite în temeiul ▌ Deciziei 2014/335/UE, Euratom sunt cuantumuri nete și se prezintă ca atare în buget în situația rezumativă a veniturilor.

Articolul 49

Provizioane

(1)  Fiecare secțiune din buget poate să includă un titlu denumit „provizioane”. În titlul respectiv se înscriu credite în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)  nu există niciun act de bază pentru acțiunea respectivă în momentul întocmirii bugetului;

(b)  există motive serioase de incertitudine cu privire la caracterul adecvat al creditelor sau la posibilitatea executării, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, a creditelor înregistrate la liniile bugetare respective.

Creditele de la titlul respectiv pot fi utilizate doar după efectuarea unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament, atunci când adoptarea actului de bază se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din TFUE și, în toate celelalte cazuri, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 din prezentul regulament.

(2)  În cazul unor dificultăți serioase de execuție, Comisia poate propune, în cursul exercițiului financiar, transferul unor credite în titlul denumit „provizioane”. Parlamentul European și Consiliul decid cu privire la aceste transferuri în conformitate cu articolul 31.

Articolul 50

Rezerva negativă

Secțiunea din buget aferentă Comisiei poate include o „rezervă negativă” limitată la maximum 200 000 000 EUR. Această rezervă, care se înscrie într-un titlu separat, cuprinde exclusiv credite de plată.

Rezerva negativă se utilizează înainte de sfârșitul exercițiului financiar prin transferuri în conformitate cu procedura stabilită la articolele 30 și 31.

Articolul 51

Rezerva pentru ajutoare de urgență ▌

(1)  Secțiunea din buget aferentă Comisiei include o rezervă pentru ajutoarele de urgență pentru țări terțe ▌.

(2)  Rezerva menționată la alineatul (1) se utilizează înainte de sfârșitul exercițiului financiar prin intermediul unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 30 și 32.

Articolul 52

Prezentarea bugetului

(1)  Bugetul prezintă: ▌

(a)  în situația generală a veniturilor și cheltuielilor:

(i)  veniturile estimate ale Uniunii pentru exercițiul financiar în curs (denumit în continuare „exercițiul n”);

(ii)  veniturile estimate pentru exercițiul financiar precedent și veniturile pentru exercițiul n‑2;

(iii)  creditele de angajament și creditele de plată pentru exercițiul n;

(iv)  creditele de angajament și creditele de plată pentru exercițiul financiar precedent;

(v)  cheltuielile angajate și cheltuielile plătite în exercițiul n–2, acestea din urmă fiind exprimate și ca procentaj din bugetul aferent exercițiului n;

(vi)  comentarii adecvate pentru fiecare subdiviziune, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (1), inclusiv trimiteri la actul de bază, dacă acesta există, precum și toate explicațiile adecvate privind natura și scopul creditelor;

(b)  în fiecare secțiune, veniturile și cheltuielile care urmează aceeași structură ca cea descrisă la litera (a);

(c)  în ceea ce privește personalul:

(i)  pentru fiecare secțiune, o schemă de personal care stabilește numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie și din fiecare departament și numărul de posturi permanente și temporare, autorizate în limitele creditelor;

(ii)  o schemă de personal pentru personalul remunerat din creditele destinate cercetării și dezvoltării tehnologice pentru acțiunile directe și o schemă de personal pentru personalul remunerat din aceleași credite pentru acțiunile indirecte; schemele de personal se clasifică în funcție de categorie și de grad, făcându-se distincție între posturile permanente și cele temporare, autorizate în limitele creditelor;

(iii)  o schemă de personal care stabilește numărul de posturi, pe grade și pe categorii, pentru fiecare organ al Uniunii menționat la articolul 70 care beneficiază de o contribuție de la buget. Lângă numărul de posturi autorizate pentru exercițiul financiar, schemele de personal indică și numărul de posturi autorizate pentru exercițiul financiar precedent. Personalul Agenției de Aprovizionare a Euratom este prezentat separat în cadrul schemei de personal a Comisiei;

(d)  în ceea ce privește asistența financiară și garanțiile bugetare:

(i)  în situația generală a veniturilor, liniile bugetare corespunzătoare operațiunilor în cauză, destinate înregistrării eventualelor rambursări din partea unor destinatari care inițial nu și-au îndeplinit obligațiile de plată. Liniile respective poartă mențiunea simbolică pro memoria și sunt însoțite de comentarii adecvate;

(ii)  în secțiunea din buget aferentă Comisiei:

–  liniile bugetare care conțin garanțiile bugetare pentru operațiunile în cauză. Liniile respective poartă mențiunea simbolică pro memoria atât timp cât nu apare o cheltuială efectivă care trebuie acoperită din resurse definitive;

–  comentarii care indică actul de bază și volumul operațiunilor prevăzute, durata și garanția financiară asigurată de Uniune pentru derularea unor astfel de operațiuni;

(iii)  într-un document anexat la secțiunea din buget aferentă Comisiei, cu titlu indicativ, inclusiv pentru riscurile corespunzătoare:

–  operațiunile de capital în curs și gestiunea datoriilor în curs;

–  operațiunile de capital și gestiunea datoriilor pentru exercițiul n;

(e)  în ceea ce privește instrumentele financiare care urmează să fie instituite în absența unui act de bază:

(i)  liniile bugetare care corespund operațiunilor relevante;

(ii)  o descriere generală a instrumentelor financiare, inclusiv durata și impactul acestora asupra bugetului;

(iii)  operațiunile avute în vedere, inclusiv volumele-țintă în funcție de efectul de pârghie și efectul multiplicator preconizate;

(f)  în ceea ce privește fondurile executate de persoane sau entități în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c):

(i)  o trimitere la actul de bază al programului relevant;

(ii)  liniile bugetare corespunzătoare;

(iii)  o descriere generală a acțiunii, inclusiv durata și impactul acesteia asupra bugetului;

(g)  cuantumul total al cheltuielilor PESC înscris într-un capitol intitulat „PESC” și format din articole specifice, care acoperă cheltuielile PESC și conțin linii bugetare specifice care identifică cel puțin misiunile unice majore.

(2)  Pe lângă documentele menționate la alineatul (1), Parlamentul European și Consiliul pot anexa la buget orice alt document relevant.

Articolul 53

Norme privind schemele de personal

(1)  Schemele de personal menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (c) constituie o limită absolută pentru fiecare instituție sau organ al Uniunii. Nu se poate face nicio încadrare de personal peste limita stabilită.

Cu toate acestea, cu excepția gradelor AD 14, AD 15 și AD 16, fiecare instituție sau organ al Uniunii își poate modifica schema de personal cu până la 10 % din posturile autorizate, cu următoarele condiții:

(a)  să nu se afecteze volumul creditelor pentru personal corespunzător unui exercițiu financiar complet;

(b)  să nu se depășească limita numărului total de posturi autorizate de schema de personal;

(c)  instituția sau organul Uniunii să fi participat împreună cu alte instituții și organe ale Uniunii la o analiză comparativă inițiată prin exercițiul de evaluare a personalului Comisiei.

Cu trei săptămâni înainte de efectuarea modificărilor menționate la al doilea paragraf, instituțiile Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul despre intențiile lor în acest sens. Dacă există obiecții întemeiate formulate în acest termen de Parlamentul European sau de Consiliu, instituțiile Uniunii se abțin de la efectuarea modificărilor, aplicându-se procedura prevăzută la articolul 44.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, efectele desfășurării de activități cu normă redusă, autorizate de autoritatea împuternicită să facă numiri în conformitate cu Statutul funcționarilor, pot fi compensate prin alte încadrări de personal.

CAPITOLUL 3

Disciplina bugetară

Articolul 54

Respectarea cadrului financiar multianual și a Deciziei 2014/335/UE, Euratom

Bugetul respectă cadrul financiar multianual și Decizia 2014/335/UE, Euratom.

Articolul 55

Conformitatea actelor Uniunii cu bugetul

Atunci când punerea în aplicare a unui act al Uniunii depășește creditele disponibile în buget, actul respectiv nu poate fi pus în aplicare din punct de vedere financiar înainte de rectificarea bugetului în mod corespunzător.

TITLUL IV

EXECUȚIA BUGETARĂ

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 56

Execuția bugetară în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare

(1)  Comisia execută veniturile și cheltuielile bugetului în conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere și în limitele creditelor autorizate.

(2)  Statele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

Articolul 57

Informații privind transferurile de date cu caracter personal în scopuri de audit

În orice apel lansat în contextul granturilor, al achizițiilor sau al premiilor puse în aplicare în cadrul gestiunii directe, potențialii beneficiari, candidați, ofertanți și participanți sunt informați, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 ▌ că, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, datele lor cu caracter personal pot fi transferate serviciilor de audit intern, Curții de Conturi sau Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum și între ordonatorii de credite ai Comisiei, agențiile executive menționate la articolul 69 din prezentul regulament și organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 din prezentul regulament.

Articolul 58

Actul de bază și excepții

(1)  Creditele înscrise în buget pentru orice acțiune a Uniunii se pot folosi doar dacă a fost adoptat un act de bază.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) și sub rezerva condițiilor stabilite la alineatele (3), (4) și (5), următoarele credite se pot executa în absența unui act de bază, cu condiția ca acțiunile destinate finanțării să intre sub incidența competențelor Uniunii:

(a)  creditele pentru proiectele-pilot de natură experimentală destinate să testeze fezabilitatea și utilitatea unei acțiuni ▌;

(b)  creditele pentru acțiuni pregătitoare, în domeniul de aplicare al TFUE și al Tratatului Euratom, destinate pregătirii de propuneri în vederea adoptării unor acțiuni viitoare ▌;

(c)  creditele pentru măsuri pregătitoare care intră sub incidența titlului V din TUE ▌;

(d)  creditele pentru acțiuni punctuale sau pentru acțiuni de durată nedeterminată, întreprinse de Comisie în virtutea sarcinilor care decurg din prerogativele sale la nivel instituțional în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom, altele decât dreptul său de inițiativă legislativă în materie de propuneri astfel cum se menționează la litera (b) de la prezentul alineat, precum și în virtutea competențelor sale specifice care îi sunt atribuite direct de articolele 154, 156, 159 și 160 din TFUE, articolul 168 alineatul (2), articolul 171 alineatul (2), articolul 173 alineatul (2) din TFUE, articolul 175 al doilea paragraf din TFUE, articolul 181 alineatul (2) din TFUE, articolul 190 din TFUE, articolul 210 alineatul (2) și articolul 214 alineatul (6) din TFUE și articolele 70 și 77‑85 din Tratatul Euratom ▌;

(e)  creditele destinate funcționării fiecărei instituții a Uniunii conform autonomiei sale administrative.

(3)  În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (a), creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget numai pentru două exerciții financiare consecutive. Cuantumul total al creditelor pentru proiecte-pilot nu depășește 40 000 000 EUR într-un exercițiu financiar.

(4)  În ceea ce privește creditele menționate la alineatul 2 litera (b), acțiunile pregătitoare urmează o abordare coerentă și pot lua forme diferite. Creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget pentru cel mult trei exerciții financiare consecutive. Procedura de adoptare a actului de bază relevant se încheie înainte de sfârșitul celui de-al treilea exercițiu financiar. În cursul procedurii respective, angajarea creditelor corespunde caracteristicilor specifice ale acțiunii pregătitoare în ceea ce privește activitățile prevăzute, obiectivele urmărite și destinatarii acesteia. În consecință, cuantumul creditelor angajate nu corespunde cuantumului celor prevăzute pentru finanțarea acțiunii definitive propriu-zise.

Cuantumul total al creditelor pentru acțiunile pregătitoare noi menționate la alineatul (2) litera (b) nu depășește 50 000 000 EUR într-un exercițiu financiar, iar cuantumul total al creditelor angajate efectiv pentru acțiuni pregătitoare nu depășește 100 000 000 EUR.

(5)  În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (c), măsurile pregătitoare se limitează la o perioadă scurtă și sunt destinate stabilirii condițiilor pentru acțiunile Uniunii în îndeplinirea obiectivelor PESC și pentru adoptarea instrumentelor juridice necesare.

În sensul operațiunilor de gestionare a crizelor de către Uniune, măsurile pregătitoare sunt destinate, printre altele, evaluării cerințelor operaționale, asigurării unei prime desfășurări rapide a resurselor sau realizării pe teren a condițiilor de inițiere a operațiunii. Măsurile pregătitoare se aprobă de către Consiliu, la propunerea Înaltului Reprezentant.

Pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a măsurilor pregătitoare, Înaltul Reprezentant informează Parlamentul European și Comisia în cel mai scurt timp cu privire la intenția Consiliului de a iniția o măsură pregătitoare, în special în legătură cu resursele estimate necesare în acest scop. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura plata rapidă a fondurilor.

Finanțarea măsurilor convenite de Consiliu pentru pregătirea operațiilor Uniunii de gestionare a crizelor în temeiul titlului V din TUE acoperă costurile marginale care decurg în mod direct din trimiterea pe teren a unei misiuni sau a unei echipe specifice care include, printre altele, personal din instituțiile Uniunii, inclusiv asigurarea pentru un grad ridicat de risc, costurile de călătorie și de cazare și diurnele.

Articolul 59

Execuția bugetară de către alte instituții ale Uniunii decât Comisia

(1)  Comisia conferă celorlalte instituții ale Uniunii competențele necesare executării secțiunii din buget care le este destinată.

(2)  Pentru a facilita execuția creditelor lor, instituțiile Uniunii pot încheia acorduri la nivelul serviciilor între ele care prevăd condițiile care reglementează prestarea de servicii, furnizarea de produse, executarea lucrărilor sau ▌ a contractelor imobiliare.

Aceste acorduri permit transferul de credite sau recuperarea costurilor care rezultă din executarea acestora.

(3)  Acordurile la nivelul serviciilor menționate la alineatul (2) pot, de asemenea, să fie încheiate între departamente ale instituțiilor Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene, organisme sau persoane cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE, precum și cu Biroul secretarului general al Consiliului superior al școlilor europene. Comisia și celelalte instituții ale Uniunii raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la acordurile la nivelul serviciilor pe care le încheie cu alte instituții ale Uniunii.

Articolul 60

Delegarea competențelor de execuție bugetară

(1)  Comisia și fiecare dintre celelalte instituții ale Uniunii își pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competențele de execuție bugetară în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul regulament și de normele lor interne, în limitele stabilite în actul de delegare. Cei împuterniciți în acest mod acționează numai în limitele competențelor care le-au fost conferite în mod expres.

(2)  În plus față de alineatul (1), Comisia își poate delega competențele de execuție bugetară pentru creditele operaționale înscrise în propria sa secțiune din buget șefilor delegațiilor Uniunii și, pentru a asigura continuitatea activității în caz de absență, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii. O astfel de delegare nu aduce atingere responsabilității șefilor delegațiilor Uniunii pentru execuția bugetară. În cazul în care absența unui șef al delegației Uniunii depășește patru săptămâni, Comisia își revizuiește decizia de delegare a competențelor de execuție bugetară. Atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați ai Comisiei ▌, șefii delegațiilor Uniunii și, în absența acestora, șefii adjuncți ai delegațiilor aplică normele utilizate de Comisie pentru execuția bugetului și le revin aceleași sarcini, obligații și responsabilități ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al Comisiei.

Comisia poate retrage delegarea de competențe menționată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.

În sensul primului paragraf, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a facilita cooperarea dintre delegațiile Uniunii și serviciile Comisiei.

(3)  SEAE poate, în mod excepțional, să își delege competențele de execuție bugetară pentru creditele administrative aferente propriei secțiuni din buget personalului Comisiei din delegațiile Uniunii, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura continuitatea în administrarea unor astfel de delegații în absența ordonatorului de credite competent al SEAE din țara în care își are sediul delegația acestuia. În cazurile excepționale în care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați ai SEAE, membrii personalului Comisiei din delegațiile Uniunii aplică normele interne ale SEAE pentru execuția bugetului și le revin aceleași sarcini, obligații și responsabilități ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al SEAE.

SEAE poate retrage delegarea de competențe menționată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.

Articolul 61

Conflictul de interese

(1)  Actorilor financiari în sensul capitolului 4 de la prezentul titlu ▌și celorlalte persoane, inclusiv autorități naționale la orice nivel, implicate în execuția bugetară în cadrul gestiunii ▌ directe, indirecte și partajate a bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum și în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Uniunii. De asemenea, aceștia iau măsurile adecvate pentru a preveni apariția unui conflict de interese în ceea ce privește funcțiile aflate în responsabilitatea lor și pentru a aborda situațiile care pot fi, în mod obiectiv, percepute ca un conflict de interese.

(2)  În cazul în care există un risc de conflict de interese care implică un membru al personalului unei autorități naționale, persoana în cauză sesizează superiorul său ierarhic cu privire la acest aspect. Atunci când un astfel de risc există pentru personalul care intră sub incidența Statutului funcționarilor, persoana în cauză sesizează ordonatorul de credite delegat relevant. Superiorul ierarhic sau ordonatorul de credite delegat relevant confirmă în scris dacă se constată existența unui conflict de interese. Atunci când se constată existența unui conflict de interese, autoritatea împuternicită să facă numiri sau autoritatea națională relevantă se asigură că persoana în cauză încetează toate activitățile în legătură cu respectiva chestiune. Ordonatorul de credite delegat relevant sau autoritatea națională relevantă se asigură că orice măsuri ulterioare adecvate se iau în conformitate cu legislația aplicabilă.

(3)  În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viața afectivă, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.

CAPITOLUL 2

Metode de execuție

Articolul 62

Metode de execuție bugetară

(1)  Comisia execută bugetul în unul dintre următoarele moduri:

(a)  direct („gestiune directă”), astfel cum se prevede la articolele 125-153, prin serviciile sale, inclusiv prin personalul din cadrul delegațiilor Uniunii care se află sub supravegherea șefului de delegație respectiv, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sau prin agențiile executive, astfel cum se menționează la articolul 69;

(b)  prin gestiune partajată cu statele membre („gestiune partajată”), astfel cum se prevede la articolul 63 și la articolele 125-129;

(c)  indirect („gestiune indirectă”), astfel cum se prevede la articolele 125-149 și 154-159, atunci când se prevede astfel în actul de bază sau în cazurile menționate la ▌articolul 58 alineatul (2) literele (a)-(d), prin delegarea sarcinilor de execuție bugetară către:

(i)  țări terțe sau organismele pe care le-au desemnat acestea;

(ii)  organizații internaționale sau agențiile acestora, în sensul articolului 156;

(iii)  Banca Europeană de Investiții (BEI) sau Fondul European de Investiții (FEI) sau ambele, acționând ca grup („grupul BEI”);

(iv)  organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71;

(v)  organisme de drept public, inclusiv organizații din statele membre;

(vi)  organisme de drept privat cu misiune de serviciu public, inclusiv organizații din statele membre, cu condiția ca acestea să primească garanții financiare adecvate;

(vii)  organisme de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care primește garanții financiare adecvate;

(viii)  organisme sau persoane cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

În ceea ce privește litera (c) punctul (vi) de la primul paragraf, cuantumul garanțiilor financiare solicitate poate fi prevăzut în actul de bază relevant și poate fi limitat la cuantumul maxim al contribuției Uniunii la organismul în cauză. În cazul în care există mai mulți garanți, repartizarea cuantumului datoriei totale care urmează să fie acoperită de garanții se precizează în acordul de contribuție, care poate să prevadă că răspunderea fiecărui garant în parte este proporțională cu cota contribuției sale la organismul în cauză.

(2)  În scopul gestiunii directe, Comisia poate utiliza instrumentele menționate la titlurile VII, VIII, IX, X și XII.

În scopul gestiunii partajate, instrumentele de execuție bugetară sunt cele prevăzute în normele sectoriale.

În scopul gestiunii indirecte, Comisia aplică titlul VI și, în cazul instrumentelor financiare și al garanțiilor bugetare, titlurile VI și X. Entitățile de executare aplică instrumentele de execuție bugetară stabilite în acordul de contribuție în cauză.

(3)  Comisia este răspunzătoare de execuția bugetului în conformitate cu articolul 317 din TFUE și nu poate delega sarcinile respective unor terți în cazul în care aceste sarcini presupun o marjă largă de discreție care implică opțiuni de natură politică.

Comisia nu externalizează, prin intermediul unor contracte în conformitate cu titlul VII din prezentul regulament, sarcini care implică exercitarea unei autorități publice și a unor competențe discreționare de decizie.

Articolul 63

Gestiunea partajată cu statele membre

(1)  În cazul în care Comisia execută bugetul prin ▌gestiune partajată, sarcinile legate de execuția bugetară se deleagă statelor membre. Comisia și statele membre respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenței și nediscriminării și asigură vizibilitatea acțiunilor Uniunii atunci când gestionează fonduri ale Uniunii. În acest scop, Comisia și statele membre își îndeplinesc obligațiile care le revin în materie de control și de audit și își asumă responsabilitățile care rezultă din acestea, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În normele sectoriale se stabilesc dispoziții complementare.

(2)  În îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare și administrative, pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii, și anume:

(a)  garantează că acțiunile finanțate de la buget sunt executate corect și eficient, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile ▌;

(b)  desemnează ▌organismele responsabile de gestiunea și controlul fondurilor Uniunii în conformitate cu alineatul (3) și supraveghează aceste organisme;

(c)  previn, detectează și soluționează neregulile și fraudele;

(d)  cooperează, în conformitate cu prezentul regulament și cu normele sectoriale, cu Comisia, OLAF, Curtea de Conturi și, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului(40), cu Parchetul European (EPPO).

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, statele membre, respectând, totodată, principiul proporționalității și în conformitate cu prezentul articol și cu normele sectoriale relevante, efectuează controale ex ante și ex post și, dacă este cazul, verificări la fața locului pe eșantioane reprezentative și/sau eșantioane bazate pe riscuri ale operațiunilor. De asemenea, acestea recuperează fondurile plătite în mod necuvenit și inițiază procedurile judiciare necesare în acest scop.

Statele membre impun destinatarilor sancțiuni cu caracter eficace, disuasiv și proporțional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispozițiile specifice din dreptul intern.

Ca parte a evaluării riscurilor și în conformitate cu normele sectoriale, Comisia monitorizează sistemele de gestiune și control instituite în statele membre. În acțiunile sale de auditare, Comisia respectă principiul proporționalității și ține seama de nivelul de ▌ risc evaluat în conformitate cu normele sectoriale.

(3)  În conformitate cu criteriile și procedurile specificate în normele sectoriale, statele membre desemnează, la nivelul adecvat, organismele responsabile de gestiunea și controlul fondurilor Uniunii. Organismele respective pot îndeplini, de asemenea, sarcini care nu au legătură cu gestiunea fondurilor Uniunii și pot încredința o parte din aceste sarcini altor organisme ▌.

Pentru a lua decizia privind desemnarea organismelor, statele membre pot analiza dacă sistemele de gestiune și control sunt în esență aceleași ca cele deja existente în perioada anterioară și dacă aceste sisteme au funcționat în mod eficace.

În cazul în care rezultatele auditului și ale controalelor arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile stabilite în normele sectoriale, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficiențele acelor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin încetarea desemnării în conformitate cu normele sectoriale.

Normele sectoriale definesc rolul Comisiei în procesul stabilit la prezentul alineat.

(4)  Organismele desemnate în temeiul alineatului (3):

(a)  instituie un sistem de control intern eficace și eficient și asigură funcționarea acestuia;

(b)  utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informații exacte, complete și fiabile;

(c)  furnizează informațiile prevăzute la alineatele (5), (6) și (7);

(d)  asigură, în conformitate cu articolul 38 alineatele (2)-(6), publicarea ex post.

Orice acțiune de prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679.

(5)  Organismele desemnate în conformitate cu alineatul (3) pun la dispoziția Comisiei, până la data de 15 februarie a exercițiului financiar următor:

(a)  conturile privind cheltuielile care au fost efectuate, pe perioada de referință relevantă astfel cum este definită în normele sectoriale, pentru executarea sarcinilor încredințate și care au fost prezentate Comisiei în vederea rambursării ▌;

(b)  un rezumat anual al rapoartelor finale de audit și al controalelor realizate, inclusiv o analiză a naturii și a ocurenței erorilor și a deficiențelor de sistem identificate, precum și acțiunile corective luate sau planificate.

(6)  Conturile menționate la alineatul (5) litera (a) includ prefinanțarea și sumele pentru care sunt în curs sau au fost deja încheiate proceduri de recuperare. Conturile sunt însoțite de o declarație de gestiune prin care se confirmă că, în opinia responsabililor cu gestiunea fondurilor:

(a)  informațiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete și exacte;

(b)  cheltuielile au fost utilizate în scopul preconizat, astfel cum este definit în normele sectoriale;

(c)  sistemele de control instituite garantează legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.

(7)  Conturile menționate la alineatul (5) litera (a) și rezumatul menționat la litera (b) de la respectivul alineat sunt însoțite de avizul unui organism independent de audit, emis în conformitate cu standardele de audit acceptate pe plan internațional. Acest aviz stabilește dacă conturile redau o imagine corectă și fidelă, dacă cheltuielile prezentate Comisiei spre rambursare sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare și dacă sistemele de control existente funcționează în mod corespunzător. Avizul menționează, de asemenea, dacă auditul pune sub semnul întrebării afirmațiile din cuprinsul declarației de gestiune menționate la alineatul (6).

Termenul de 15 februarie menționat la alineatul (5) poate fi prelungit în mod excepțional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma unei informări din partea statului membru interesat.

Statele membre pot publica, la nivelul adecvat, informațiile menționate la alineatele (5) și (6) și la prezentul alineat.

În plus, statele membre pot prezenta Parlamentului European, Consiliului și Comisiei declarații semnate la nivelul adecvat, pe baza informațiilor menționate la alineatele (5) și (6) și la prezentul alineat.

(8)  Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt utilizate în conformitate cu normele aplicabile, Comisia:

(a)  aplică procedurile în vederea verificării și acceptării conturilor organismelor desemnate, verificând caracterul exhaustiv, exact și veridic al conturilor;

(b)  exclude din cheltuielile de finanțare ale Uniunii plățile care au fost efectuate cu încălcarea legislației aplicabile;

(c)  întrerupe termenele de plată sau suspendă plățile atunci când se prevede astfel în normele sectoriale.

Comisia ridică în întregime sau parțial întreruperea termenelor de plată sau suspendarea plăților după ce statul membru în cauză își prezintă observațiile și imediat ce acesta a luat măsurile necesare. Raportul anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9) vizează toate obligațiile prevăzute la prezentul alineat.

(9)  Normele sectoriale țin seama de necesitățile programelor de cooperare teritorială europeană în ceea ce privește, în special, conținutul declarației de gestiune, procesul prevăzut la alineatul (3) și funcția de audit.

(10)  Comisia alcătuiește un registru al organismelor responsabile de activitățile de gestiune, de certificare și de audit, în temeiul normelor sectoriale.

(11)  ▌Statele membre pot utiliza resursele care le sunt alocate în cadrul gestiunii partajate în combinație cu operațiuni și instrumente instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017 în conformitate cu condițiile prevăzute în normele sectoriale relevante.

CAPITOLUL 3

Oficiile europene și organele Uniunii

SECȚIUNEA 1

OFICIILE EUROPENE

Articolul 64

Sfera de competență a oficiilor europene

(1)  Înainte de instituirea unui nou oficiu european, Comisia efectuează o analiză cost‑beneficiu și o evaluare a riscurilor asociate, informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele acestora și propune introducerea creditelor necesare într-o anexă la secțiunea din buget aferentă Comisiei.

(2)  În cadrul sferei lor de competență, oficiile europene:

(a)  îndeplinesc sarcinile obligatorii prevăzute în actul de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii ▌;

(b)  pot îndeplini, în conformitate cu articolul 66, sarcini neobligatorii autorizate de comitetele lor de conducere după ce acestea au efectuat o analiză cost-beneficiu și au evaluat riscurile asociate pentru părțile implicate. ▌

(3)  Prezenta secțiune se aplică funcționării OLAF, cu excepția alineatului (4) de la prezentul articol, a articolului 66 și a articolului 67 alineatele (1), (2) și (3).

(4)  Auditorul intern al Comisiei își exercită toate responsabilitățile stabilite în capitolul 8 din prezentul titlu.

Articolul 65

Credite referitoare la oficiile europene

(1)  Creditele autorizate pentru execuția sarcinilor obligatorii ale fiecărui oficiu european se înscriu la o linie bugetară specială în cadrul secțiunii din buget aferente Comisiei și se stabilesc în detaliu într-o anexă la secțiunea respectivă.

Anexa menționată la primul paragraf se prezintă sub forma unei situații a veniturilor și cheltuielilor, subdivizată în același fel ca și secțiunile bugetului.

Creditele înscrise în anexa respectivă:

(a)  acoperă toate nevoile financiare ale fiecărui oficiu european pentru a-și îndeplini sarcinile obligatorii prevăzute în actul său de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii ▌;

(b)  pot acoperi nevoile financiare ale unui oficiu european pentru a-și îndeplini sarcinile solicitate de către instituțiile Uniunii, organele Uniunii, alte oficii și agenții europene instituite prin tratate sau în temeiul acestora ori autorizate în conformitate cu actul de instituire a oficiului.

(2)  Pentru creditele înscrise în anexă pentru fiecare oficiu european, Comisia deleagă directorului oficiului european în cauză competențele de ordonator de credite, în conformitate cu articolul 73.

(3)  Schema de personal a fiecărui oficiu european se anexează la cea a Comisiei.

(4)  Directorul fiecărui oficiu european ia deciziile cu privire la transferuri în cadrul anexei menționate la alineatul (1). Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în legătură cu aceste transferuri.

Articolul 66

Sarcini neobligatorii

(1)  Pentru sarcinile neobligatorii menționate la articolul 64 alineatul (2) litera (b), un oficiu european:

(a)  poate obține o delegare pentru directorul său din partea instituțiilor Uniunii, a organelor Uniunii și a altor oficii europene, împreună cu o delegare a competențelor ordonatorului de credite în ceea ce privește creditele înregistrate în secțiunea din buget aferentă instituției Uniunii, organului Uniunii sau altui oficiu european ▌;

(b)  poate încheia acorduri ad-hoc la nivelul serviciilor cu instituții ale Uniunii, organe ale Uniunii, alte oficii europene sau părți terțe.

(2)  În cazurile menționate la alineatul (1) litera (a), instituțiile Uniunii, organele Uniunii și alte oficii europene în cauză stabilesc limitele și condițiile delegării de competențe. O astfel de delegare se stabilește în conformitate cu actul de instituire a oficiului european, în special în ceea ce privește condițiile și modalitățile aferente delegării.

(3)  În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), directorul oficiului european, în conformitate cu actul de instituire a oficiului, adoptă dispozițiile specifice care reglementează îndeplinirea sarcinilor, recuperarea costurilor suportate și ținerea evidenței contabile corespunzătoare. Oficiul european raportează rezultatele acestei evidențe contabile instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii sau altor oficii europene în cauză.

Articolul 67

Evidențele contabile ale oficiilor europene

(1)  Fiecare oficiu european ține o evidență contabilă a propriilor cheltuieli, permițând astfel determinarea procentului din serviciile sale prestat fiecărei instituții a Uniunii, fiecărui organ al Uniunii sau fiecărui oficiu european. Directorul oficiului european în cauză ▌, după aprobarea de către comitetul de conducere, adoptă criteriile pe care se bazează evidența contabilă.

(2)  Comentariile referitoare la linia bugetară specifică, la care sunt înscrise creditele totale pentru fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competențe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a), prezintă o estimare a costurilor serviciilor prestate de oficiul în cauză fiecăreia dintre instituțiile Uniunii, organele Uniunii și celelalte oficii europene în cauză. Această estimare se bazează pe evidența contabilă prevăzută la prezentul articol alineatul (1).

(3)  Fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competențe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a) notifică instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii și celorlalte oficii europene în cauză rezultatele evidenței contabile prevăzute la prezentul articol alineatul (1).

(4)  Evidențele contabile ale tuturor oficiilor europene fac parte integrantă din conturile Uniunii în conformitate cu articolul 241.

(5)  Contabilul Comisiei, hotărând la propunerea comitetului de conducere al oficiului european în cauză, poate delega unui membru al ▌personalului oficiului european unele dintre sarcinile contabilului de colectare a veniturilor și de plată a cheltuielilor efectuate direct de către oficiul european în cauză.

(6)  Pentru acoperirea necesarului de numerar al oficiului european, Comisia, hotărând pe baza unei propuneri a comitetului de conducere, poate deschide conturi bancare sau conturi curente poștale în numele său. Soldul anual de trezorerie se regularizează și se ajustează între oficiul european în cauză și Comisie la sfârșitul exercițiului financiar.

SECȚIUNEA 2

AGENȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII

Articolul 68

Aplicabilitatea la nivelul Agenției de Aprovizionare a Euratom

▌Prezentul regulament se aplică execuției bugetului Agenției de Aprovizionare a Euratom.

Articolul 69

Agenții executive

(1)  Comisia poate delega ▌ agențiilor executive competențe pentru a pune în aplicare, parțial sau integral, un program sau un proiect al Uniunii, inclusiv proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare și execuția cheltuielilor administrative, în numele și sub răspunderea sa, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului(41). Agențiile executive sunt instituite printr-o decizie a Comisiei și au personalitate juridică în temeiul dreptului Uniunii. Acestea primesc o contribuție anuală.

(2)  Directorii agențiilor executive acționează în calitate de ordonatori de credite delegați cu privire la execuția creditelor operaționale legate de programele Uniunii pe care le gestionează integral sau parțial.

(3)  Comitetul director al unei agenții executive poate conveni cu Comisia ca funcția de contabil al agenției executive în cauză să fie îndeplinită de contabilul Comisiei. Comitetul director poate, de asemenea, să încredințeze contabilului Comisiei o parte din sarcinile contabilului agenției executive în cauză, ținând cont de raportul cost-beneficiu. În ambele cazuri, se iau măsurile necesare pentru evitarea eventualelor conflicte de interese.

Articolul 70

Organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul Regulament pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom care au personalitate juridică și beneficiază de contribuții de la buget.

(2)  Respectivul regulament financiar-cadru se bazează pe principiile și normele prevăzute de prezentul regulament, ținând seama de caracteristicile specifice ale organelor menționate la alineatul (1).

(3)  Normele financiare aplicabile organelor menționate la alineatul (1) nu se îndepărtează de regulamentul financiar-cadru decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru și sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.

(4)  Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetelor organelor menționate la alineatul (1) este acordată de Parlamentul European la recomandarea Consiliului. Organele menționate la alineatul (1) cooperează pe deplin cu instituțiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune și furnizează, dacă este cazul, informațiile suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniuni ale organismelor corespunzătoare.

(5)  Auditorul intern al Comisiei exercită cu privire la organele menționate la alineatul (1) aceleași competențe ca și cele pe care le exercită în privința Comisiei.

(6)  Un auditor extern independent verifică dacă în conturile anuale ale fiecăruia dintre organele menționate la prezentul articol alineatul (1) sunt prezentate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile și situația financiară a acestuia, înainte ca acestea să fie consolidate în conturile finale ale Comisiei. În absența unor dispoziții contrare în actul de bază relevant ▌, Curtea de Conturi întocmește un raport anual specific pentru fiecare organ, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 287 alineatul (1) din TFUE. La întocmirea raportului respectiv, Curtea de Conturi ia în considerare activitatea de audit desfășurată de auditorul extern independent, precum și măsurile luate pe baza constatărilor auditorului.

(7)  Toate aspectele legate de auditurile externe independente menționate la alineatul (6), inclusiv constatările consemnate, rămân în responsabilitatea deplină a Curții de Conturi.

Articolul 71

Organismele de parteneriat public-privat

Organismele cu personalitate juridică instituite printr-un act de bază cărora le-a fost încredințată punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat își adoptă propriile norme financiare.

Respectivele norme includ un set de principii necesare pentru asigurarea bunei gestiuni financiare a fondurilor Uniunii.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar tip pentru organismele de parteneriat public‑privat care să stabilească principiile necesare pentru a asigura buna gestiune financiară a fondurilor Uniunii, principii care se bazează pe articolul 154.

Normele financiare ale organismelor de parteneriat public-privat nu se pot îndepărta de regulamentul financiar tip decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru și sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.

În cazul organismelor de parteneriat public-privat, se aplică articolul 70 alineatele ▌(4)-(7).

CAPITOLUL 4

Actorii financiari

SECȚIUNEA 1

PRINCIPIUL SEPARĂRII FUNCȚIILOR

Articolul 72

Separarea funcțiilor

(1)  Funcțiile ordonatorului de credite și cele ale contabilului sunt separate și incompatibile între ele.

(2)  Fiecare instituție a Uniunii pune la dispoziția fiecărui actor financiar resursele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor care îi revin și o cartă în care sunt descrise în detaliu sarcinile, drepturile și obligațiile sale.

SECȚIUNEA 2

ORDONATORUL DE CREDITE

Articolul 73

Ordonatorul de credite

(1)  Fiecare instituție a Uniunii exercită funcțiile de ordonator de credite.

(2)  În sensul prezentului titlu, „personal” înseamnă persoanele cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

(3)  Fiecare instituție a Uniunii, în conformitate cu regulamentul său de procedură, ▌ deleagă funcțiile de ordonator de credite personalului de nivel adecvat. În cadrul normelor sale administrative interne, instituția ▌stabilește personalul căruia îi deleagă respectivele funcții, sfera de aplicare a competențelor delegate și dacă respectivele competențe pot fi subdelegate de către persoanele cărora le-au fost delegate.

(4)  Competențele de ordonator de credite sunt delegate sau subdelegate numai personalului.

(5)  Ordonatorul de credite competent acționează în limitele stabilite prin actul de delegare sau de subdelegare. Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de unul sau mai mulți membri ai personalului însărcinați să efectueze, sub responsabilitatea sa, anumite operațiuni necesare pentru execuția bugetului și pentru producerea de informații financiare și de gestiune.

(6)  Fiecare instituție a Uniunii și fiecare organ al Uniunii menționat la articolul 70 informează Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi, și contabilul Comisiei, în termen de două săptămâni, cu privire la numirea și încetarea exercitării funcției ordonatorilor de credite delegați, a auditorilor interni și a contabililor și cu privire la toate normele interne pe care le adoptă în materie de chestiuni financiare.

(7)  Fiecare instituție a Uniunii informează Curtea de Conturi cu privire la deciziile de delegare și cu privire la desemnarea administratorilor conturilor de avans în temeiul articolelor 79 și 88.

Articolul 74

Competențele și funcțiile ordonatorului de credite

(1)  În instituția Uniunii în cauză, ordonatorul de credite răspunde de execuția veniturilor și a cheltuielilor în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, inclusiv prin asigurarea raportării privind performanța, și de asigurarea respectării cerințelor de legalitate și regularitate și de egalitate de tratament al destinatarilor.

(2)  În sensul prezentului articol alineatul (1), în conformitate cu articolul 36 și cu standardele minime adoptate de fiecare instituție a Uniunii și ținând seama în mod corespunzător de riscurile asociate mediului de gestiune și naturii acțiunilor finanțate, ordonatorul de credite delegat stabilește structura organizatorică și sistemele interne de control adecvate pentru îndeplinirea funcțiilor sale. Instituirea acestei structuri și a acestor sisteme se bazează pe o analiză exhaustivă a riscurilor, care ține seama de considerațiile privind raportul cost-eficacitate și performanța acestora.

(3)  Pentru execuția cheltuielilor, ordonatorul de credite competent își asumă angajamente bugetare și juridice, lichidează cheltuieli, ordonanțează plăți și desfășoară activitățile preliminare în vederea execuției creditelor.

(4)  Pentru execuția veniturilor, ordonatorul de credite competent efectuează estimări ale creanțelor, realizează o constatare a creanțelor de recuperat și emite ordine de recuperare. Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent renunță la creanțele constatate ▌.

(5)  Pentru a preveni erorile și neregulile înainte ca operațiunile să fie autorizate și pentru a reduce riscurile de neîndeplinire a obiectivelor, fiecare operațiune face obiectul a cel puțin unui control ex ante referitor la aspectele sale operaționale și financiare, pe baza unei strategii de control multianuale care ia în considerare riscurile. ▌

Frecvența și intensitatea controalelor ex ante sunt stabilite de ordonatorul de credite competent, ținând seama atât de rezultatele controalelor anterioare, cât și de considerațiile bazate pe analiza riscurilor și de cele privind raportul cost-eficacitate, pe baza propriei analize a riscurilor a ordonatorului de credite. În cazul în care există îndoieli, ordonatorul de credite competent pentru validarea operațiunilor respective solicită, în cadrul controlului ex ante, informații suplimentare sau efectuează un control la fața locului în vederea obținerii unei asigurări rezonabile▌.

Pentru o operațiune dată, verificarea se realizează de alți membri ai personalului decât cei care au inițiat operațiunea. Membrii personalului care realizează verificarea nu se află în subordinea membrilor personalului care au inițiat operațiunea.

(6)  Ordonatorul de credite delegat poate efectua controale ex post pentru a detecta și a corecta erorile și neregulile din cadrul operațiunilor după ce acestea au fost autorizate. Aceste controale, care pot fi organizate pe bază de sondaj, în funcție de riscuri, țin seama de rezultatele controalelor anterioare, precum și de considerațiile privind raportul cost-eficacitate și performanța.

Controalele ex post sunt efectuate de alți membri ai personalului decât cei care efectuează controalele ex ante. Membrii personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex post nu se află în subordinea membrilor personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex ante.

Normele și modalitățile, inclusiv calendarele de desfășurare a auditurilor beneficiarilor ▌ sunt clare, coerente și transparente și sunt puse la dispoziție beneficiarilor la semnarea acordului de grant.

(7)  Ordonatorii de credite competenți și personalul competent pentru execuția bugetară au competențele profesionale necesare.

În fiecare instituție a Uniunii, ordonatorul de credite delegat se asigură:

(a)  că ordonatorii de credite subdelegați și personalul lor primesc informații relevante actualizate periodic și beneficiază de formare privind standardele de control și metodele și tehnicile disponibile în acest sens;

(b)  că se iau măsuri, dacă este cazul, pentru a asigura funcționarea eficace și eficientă a sistemelor de control în conformitate cu alineatul (2).

(8)  Dacă un membru al personalului implicat în gestiunea financiară și controlul operațiunilor consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice sau să o accepte la solicitarea superiorului său implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare ori normelor profesionale pe care trebuie să le respecte, acesta își informează superiorul ierarhic. Dacă informarea se face în scris, superiorul ierarhic răspunde în scris. În cazul în care superiorul ierarhic nu ia măsuri sau confirmă decizia ori instrucțiunea inițială, iar membrul personalului consideră că această confirmare nu constituie un răspuns rezonabil la preocuparea sa, membrul personalului informează în scris ordonatorul de credite delegat. În cazul în care ordonatorul de credite delegat nu răspunde într-un interval rezonabil, date fiind circumstanțele cazului și, în orice caz, în termen de o lună, membrul personalului informează comitetul relevant menționat la articolul 143.

În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, membrul personalului informează autoritățile și organismele desemnate în Statutul funcționarilor și în deciziile instituțiilor Uniunii privind clauzele și condițiile investigațiilor interne referitoare la prevenirea fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care dăunează intereselor Uniunii. În contractele cu auditorii externi care auditează gestiunea financiară a Uniunii se include obligația auditorului extern de a informa ordonatorul de credite delegat cu privire la orice activitate ilegală, de fraudă sau de corupție suspectată care poate prejudicia interesele Uniunii.

(9)  Ordonatorul de credite delegat prezintă instituției Uniunii de care aparține un raport anual de activitate cu privire la îndeplinirea funcțiilor care îi revin, raport care cuprinde informații financiare și de gestiune, inclusiv rezultatele controalelor, în care declară că, exceptând situațiile în care se specifică altfel în cadrul unor obiecții emise cu privire la anumite domenii de venituri și de cheltuieli, a obținut o asigurare rezonabilă conform căreia:

(a)  informațiile cuprinse în raport oferă o imagine corectă și fidelă;

(b)  resursele alocate activităților descrise în raport au fost utilizate în scopul preconizat și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și

(c)  procedurile de control instituite oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.

Raportul anual de activitate include informații privind operațiunile desfășurate, în raport cu obiectivele și considerațiile privind performanța stabilite în planurile strategice, riscurile asociate respectivelor operațiuni, utilizarea resurselor furnizate, precum și eficiența și eficacitatea sistemelor de control intern. Raportul include o evaluare globală a costurilor și a beneficiilor controalelor, precum și informații referitoare la măsura în care cheltuielile operaționale autorizate contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii și generează o valoare adăugată europeană. Comisia pregătește un rezumat al rapoartelor anuale de activitate pentru exercițiul precedent.

Rapoartele anuale de activitate pentru exercițiul financiar ale ordonatorilor de credite și, după caz, ale ordonatorilor de credite delegați ai instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii, oficiilor și agențiilor europene se publică până la data de 1 iulie a exercițiului financiar următor pe site-ul instituției Uniunii, organului Uniunii, oficiului sau agenției europene respective, într-o formă ușor accesibilă, cu respectarea considerațiilor de confidențialitate și de securitate justificate în mod corespunzător.

(10)  Ordonatorul de credite delegat înregistrează, pentru fiecare exercițiu financiar, contractele încheiate prin procedurile de negociere în conformitate cu punctul 11.1 literele (a)-(f) și la punctul 39 din ▌anexa I. Dacă proporția procedurilor de negociere în raport cu numărul contractelor atribuite de același ordonator de credite delegat crește considerabil față de exercițiile anterioare sau dacă proporția în cauză este în mod clar mai mare decât media înregistrată pentru instituția Uniunii, ordonatorul de credite competent prezintă instituției Uniunii un raport în care precizează toate măsurile luate pentru inversarea tendinței respective. Fiecare instituție a Uniunii trimite Parlamentului European și Consiliului un raport privind procedurile de negociere. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la prezentul articol alineatul (9).

Articolul 75

Păstrarea documentelor justificative de către ordonatorii de credite

Ordonatorul de credite instituie un sistem pe suport de hârtie sau electronic pentru păstrarea documentelor justificative originale referitoare la execuția bugetului. Astfel de documente se păstrează timp de cel puțin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exercițiului financiar la care se referă documentele.

Fără a aduce atingere primului paragraf, documentele privind operațiunile se păstrează în orice caz până la sfârșitul exercițiului următor celui în care operațiunile respective au fost închise definitiv.

Dacă este posibil, datele cu caracter personal din documentele justificative ▌ se șterg atunci când datele respective nu sunt necesare în scopul descărcării de gestiune, al controlului și al auditului. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 76

Competențele și funcțiile șefilor delegațiilor Uniunii

(1)  Atunci când șefii delegațiilor Uniunii acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), aceștia se află în subordinea Comisiei, ca instituție a Uniunii responsabilă de definirea, exercitarea, monitorizarea și evaluarea funcțiilor și a responsabilităților care le revin în calitate de ordonatori de credite subdelegați și cooperează strâns cu Comisia în ceea ce privește execuția adecvată a fondurilor, pentru a asigura, în special, legalitatea și regularitatea operațiunilor financiare, respectarea principiului bunei gestiuni financiare în gestionarea fondurilor și protecția efectivă a intereselor financiare ale Uniunii. Aceștia intră sub incidența normelor interne ale Comisiei și a Cartei Comisiei pentru executarea sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. Pentru îndeplinirea funcțiilor care le revin, aceștia pot beneficia de asistență din partea personalului Comisiei din delegațiile Uniunii.

În acest sens, șefii delegațiilor Uniunii iau măsurile necesare pentru a preveni orice situație care este probabil să pună în pericol capacitatea Comisiei de a-și îndeplini responsabilitățile în ceea ce privește execuția bugetului care le-a fost subdelegată, precum și orice conflict de priorități care ar putea avea un impact asupra executării sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.

În cazul apariției unei situații sau a unui conflict dintre cele menționate la al doilea paragraf, șefii delegațiilor Uniunii informează fără întârziere directorii generali competenți din cadrul Comisiei și al SEAE cu privire la acest aspect. Directorii generali respectivi iau măsurile necesare pentru remedierea situației.

(2)  În cazul în care se găsesc în situația menționată la articolul 74 alineatul (8), șefii delegațiilor Uniunii fac apel la comitetul menționat la articolul 143. În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, aceștia informează autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă.

(3)  Șefii delegațiilor Uniunii care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), prezintă rapoarte ordonatorului lor de credite delegat, astfel încât acesta din urmă să poată integra rapoartele în cauză în raportul său anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9). Rapoartele prezentate de șefii delegațiilor Uniunii cuprind informații privind eficiența și eficacitatea sistemelor de control intern instituite în cadrul delegației lor, precum și informații privind gestiunea operațiunilor care le-au fost subdelegate, și oferă asigurarea prevăzută la articolul 92 alineatul (5) al treilea paragraf. Rapoartele respective se anexează la raportul anual de activitate al ordonatorului de credite delegat și se pun la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului, ținându-se cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidențial.

Șefii delegațiilor Uniunii cooperează pe deplin cu instituțiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune și furnizează, după caz, informațiile suplimentare necesare. În acest context, li se poate solicita să participe la reuniuni ale organismelor relevante și să ofere asistență ordonatorului de credite delegat competent.

Șefii delegațiilor Uniunii care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), răspund tuturor solicitărilor adresate de către ordonatorul de credite delegat al Comisiei la cererea Comisiei sau, în contextul descărcării de gestiune, la cererea Parlamentului European.

Comisia se asigură că subdelegarea de competențe către șefii delegațiilor Uniunii nu aduce atingere procedurii de descărcare de gestiune prevăzute la articolul 319 din TFUE.

(4)  Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în absența șefilor delegațiilor Uniunii.

SECȚIUNEA 3

CONTABILUL

Articolul 77

Competențele și funcțiile contabilului

(1)  Fiecare instituție a Uniunii desemnează un contabil care răspunde, în instituția respectivă, de următoarele aspecte:

(a)  execuția corectă a plăților, încasarea corectă a veniturilor și recuperarea corectă a creanțelor constatate;

(b)  pregătirea și prezentarea conturilor în conformitate cu titlul XIII;

(c)  ținerea contabilității în conformitate cu articolele 82 și 84;

(d)  stabilirea normelor și a procedurilor contabile, precum și a planului de conturi în conformitate cu articolele 80-84;

(e)  instituirea și validarea sistemelor contabile și, dacă este cazul, validarea sistemelor instituite de ordonatorul de credite pentru furnizarea sau justificarea informațiilor contabile;

(f)  gestionarea trezoreriei.

În ceea ce privește sarcinile menționate la litera (e) de la primul paragraf, contabilul este împuternicit să verifice în orice moment conformitatea cu criteriile de validare.

(2)  Responsabilitățile contabilului SEAE vizează numai secțiunea din buget aferentă SEAE, astfel cum este executată de acest organism. Contabilul Comisiei rămâne responsabil de întreaga secțiune din buget aferentă Comisiei, inclusiv pentru operațiunile contabile referitoare la credite subdelegate șefilor delegațiilor Uniunii.

De asemenea, contabilul Comisiei acționează în calitate de contabil al SEAE în ceea ce privește execuția secțiunii din buget aferente SEAE.

Articolul 78

Numirea și eliberarea din funcție a contabilului

(1)  Fiecare instituție a Uniunii numește un contabil din rândul funcționarilor cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

Contabilul este ales de instituția Uniunii ținând seama de competența sa deosebită dovedită pe baza diplomelor de studii sau a experienței profesionale echivalente.

(2)  Două sau mai multe instituții sau organe ale Uniunii pot numi același contabil.

În acest caz, ele iau măsurile necesare pentru evitarea oricărui conflict de interese.

(3)  În cazul încetării exercitării funcției contabilului se întocmește fără întârziere o balanță de verificare.

(4)  Balanța de verificare însoțită de un raport de predare este transmisă noului contabil de contabilul a cărui funcție încetează sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către un funcționar din departamentul său.

Noul contabil semnează balanța de verificare, în semn de acceptare, în termen de cel mult o lună de la data transmiterii și poate formula obiecții.

Raportul de predare conține rezultatul balanței de verificare și eventualele obiecții formulate.

Articolul 79

Competențe care pot fi delegate de către contabil

În îndeplinirea funcțiilor sale, contabilul poate să delege anumite sarcini personalului subordonat și administratorilor conturilor de avans numiți în conformitate cu articolul 89 alineatul (1).

Actul de delegare stabilește sarcinile respective.

Articolul 80

Normele contabile

(1)  Normele contabile care trebuie aplicate de instituțiile Uniunii, de oficiile europene și de agențiile și de organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 se bazează pe standardele contabile acceptate la nivel internațional pentru sectorul public. Contabilul Comisiei adoptă aceste norme după consultarea contabililor celorlalte instituții ale Uniunii, ai oficiilor europene și ai organelor Uniunii.

(2)  Contabilul se poate abate de la standardele menționate la alineatul (1) dacă estimează că acest lucru este necesar pentru a reda o imagine corectă a activelor și pasivelor, a cheltuielilor, a veniturilor și a fluxurilor de numerar. Atunci când o normă contabilă se abate semnificativ de la standardele respective, în notele la situațiile financiare se precizează acest fapt și motivele care stau la baza lui.

(3)  Normele contabile menționate la alineatul (1) stabilesc structura și conținutul situațiilor financiare, precum și principiile contabile subiacente conturilor.

(4)  Rapoartele privind execuția bugetară menționate la articolul 241 respectă principiile bugetare stabilite în prezentul regulament. Acestea prezintă o evidență detaliată a execuției bugetare. În aceste rapoarte se înregistrează toate operațiunile de venituri și cheltuieli prevăzute în prezentul titlu și se redă o imagine corectă a operațiunilor respective.

Articolul 81

Organizarea conturilor

(1)  Contabilul fiecărei instituții sau fiecărui organ ale Uniunii întocmește și păstrează la zi o documentație care descrie organizarea conturilor și procedurile contabile din instituția sau organul Uniunii de care aparține.

(2)  Veniturile și cheltuielile se înregistrează în sistemul computerizat, în funcție de natura economică a operațiunii, drept venituri sau cheltuieli curente sau drept capital.

Articolul 82

Ținerea contabilității

(1)  Contabilul Comisiei este responsabil de stabilirea planurilor de conturi armonizate care urmează să fie aplicate de instituțiile Uniunii, de oficiile europene și de agențiile și de organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2.

(2)  Contabilul obține de la ordonatorii de credite toate informațiile necesare pentru întocmirea conturilor care oferă o imagine corectă a situației financiare a instituțiilor Uniunii și a execuției bugetare. Ordonatorii de credite garantează fiabilitatea informațiilor respective.

(3)  Înainte de adoptarea conturilor de către instituția Uniunii sau de către organul Uniunii menționat la articolul 70, contabilul le semnează, certificând astfel că a obținut o asigurare rezonabilă conform căreia acestea redau o imagine corectă a situației financiare a instituției Uniunii sau a organului Uniunii menționat la articolul 70.

În acest scop, contabilul verifică dacă elaborarea conturilor a avut loc în conformitate cu normele contabile menționate la articolul 80 și cu procedurile contabile menționate la articolul 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d), și dacă toate veniturile și cheltuielile au fost contabilizate.

(4)  Ordonatorul de credite delegat trimite contabilului, în conformitate cu normele adoptate de către contabil, informațiile financiare și de gestiune necesare pentru îndeplinirea funcțiilor contabilului.

Contabilul este informat de ordonatorul de credite, periodic și cel puțin pentru închiderea conturilor, cu privire la datele financiare relevante ale conturilor bancare fiduciare, astfel încât utilizarea fondurilor Uniunii să se poată reflecta în contabilitatea Uniunii.

Ordonatorii de credite continuă să fie pe deplin răspunzători de utilizarea corectă a fondurilor pe care le gestionează, de legalitatea și regularitatea cheltuielilor aflate sub controlul lor și de exhaustivitatea și exactitatea informațiilor trimise contabilului.

(5)  Ordonatorul de credite competent îl informează pe contabil cu privire la toate evoluțiile sau modificările semnificative ale unui sistem de gestiune financiară, ale unui sistem de inventariere sau ale unui sistem de evaluare a activelor și a pasivelor, dacă sistemul respectiv furnizează date pentru contabilitatea instituției Uniunii sau dacă este utilizat în scopul justificării datelor acesteia, astfel încât contabilul să poată verifica dacă se respectă criteriile de validare.

În orice moment, contabilul poate reexamina un sistem de gestiune financiară deja validat și poate solicita ca ordonatorul de credite competent să stabilească un plan de acțiune pentru a corecta, în timp util, eventualele deficiențe.

Ordonatorul de credite competent asigură exhaustivitatea informațiilor trimise contabilului.

(6)  Contabilul este împuternicit să verifice informațiile primite și să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru validarea conturilor.

Contabilul formulează obiecții, dacă este necesar, și furnizează explicații cu privire la natura și sfera de aplicare a acestora.

(7)  Sistemul contabil al unei instituții a Uniunii are scopul de a organiza informațiile bugetare și financiare astfel încât cifrele să poată fi introduse, clasate și înregistrate.

(8)  Sistemul contabil este format din contabilitatea generală și din contabilitatea bugetară. Aceste contabilități se țin în euro, pe baza anului calendaristic.

(9)  Ordonatorul de credite delegat poate ține, de asemenea, o contabilitate analitică detaliată.

(10)  Documentele justificative referitoare la sistemul contabil și la întocmirea conturilor prevăzute la articolul 241 se păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exercițiului financiar la care se referă documentele.

Documentele privind operațiunile care nu au fost închise definitiv se păstrează însă până la sfârșitul exercițiului următor celui în care operațiunile au fost închise. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Fiecare instituție a Uniunii decide în ce departament trebuie păstrate documentele justificative.

Articolul 83

Conținutul și ținerea contabilității bugetare

(1)  Contabilitatea bugetară prezintă, pentru fiecare subdiviziune din buget:

(a)  în cazul cheltuielilor:

(i)  creditele autorizate în buget, inclusiv creditele înregistrate în bugetele rectificative, creditele reportate, creditele disponibile după colectarea veniturilor alocate, transferurile de credite și totalul creditelor disponibile;

(ii)  creditele de angajament și creditele de plată aferente exercițiului financiar;

(b)  în cazul veniturilor:

(i)  estimările din buget, inclusiv estimările din bugetele rectificative, veniturile alocate și cuantumul total al venitului estimat;

(ii)  drepturile constatate și sumele recuperate pentru exercițiul financiar;

(c)  angajamentele neplătite încă și veniturile nerecuperate încă, reportate din exercițiile financiare precedente.

Creditele de angajament și creditele de plată menționate la primul paragraf litera (a) se înregistrează și se prezintă separat.

(2)  Contabilitatea bugetară prezintă separat:

(a)  utilizarea creditelor reportate și a creditelor aferente exercițiului financiar;

(b)  lichidarea angajamentelor restante.

În ceea ce privește veniturile, sumele nerecuperate încă din exercițiile financiare precedente se prezintă separat.

Articolul 84

Contabilitatea generală

(1)  Contabilitatea generală înregistrează, în ordine cronologică, utilizând metoda înregistrării în partidă dublă, toate evenimentele și operațiunile care afectează situația economică și financiară și activele și pasivele instituțiilor Uniunii, ale agențiilor și ale organelor Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2.

(2)  Mișcările și soldurile din contabilitatea generală se înregistrează în registre contabile.

(3)  Toate înregistrările contabile, inclusiv ajustările contabile, se bazează pe documente justificative, la care fac trimitere.

(4)  Sistemul contabil permite urmărirea clară prin audit a tuturor înregistrărilor contabile.

Articolul 85

Conturi bancare

(1)  Pentru gestionarea trezoreriei, contabilul poate să deschidă sau să solicite deschiderea de conturi în numele instituției Uniunii de care aparține la instituții financiare sau la bănci centrale naționale. Contabilului îi revine responsabilitatea de a închide aceste conturi sau de a se asigura că acestea sunt închise.

(2)  Condițiile pentru deschiderea, operarea și utilizarea conturilor bancare prevăd, în funcție de cerințele de control intern, ca cecurile, ordinele de virament bancar sau orice alte operațiuni bancare să fie semnate de unul sau mai mulți membri ai personalului autorizați în mod corespunzător. Instrucțiunile manuale se semnează de cel puțin doi membri ai personalului autorizați în mod corespunzător sau de contabil.

(3)  În contextul punerii în aplicare a unui program sau a unei acțiuni, se pot deschide conturi fiduciare în numele Comisiei pentru a permite gestionarea acestor conturi de către o entitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), (iii), (v) sau (vi).

Aceste conturi se deschid sub responsabilitatea ordonatorului de credite însărcinat cu punerea în aplicare a programului sau a acțiunii, de comun acord cu contabilul Comisiei.

Aceste conturi se gestionează sub responsabilitatea ordonatorului de credite.

(4)  Contabilul Comisiei stabilește norme privind deschiderea, gestionarea și închiderea conturilor fiduciare și utilizarea acestora.

Articolul 86

Gestionarea trezoreriei

(1)  Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze numerarul și echivalentele de numerar. Contabilul este răspunzător pentru păstrarea în siguranță a acestora.

(2)  Contabilul se asigură că instituția Uniunii de care aparține are la dispoziție fonduri suficiente pentru a acoperi necesarul de numerar rezultat din execuția bugetară în cadrul de reglementare aplicabil și instituie proceduri pentru a se asigura că niciunul dintre conturile deschise în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) și cu articolul 89 alineatul (3) nu are sold debitor.

(3)  Plățile se efectuează prin virament bancar, prin cec sau din conturile de avans sau, în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru, prin carte de debit, prin debitare directă sau prin alte mijloace de plată, în conformitate cu normele stabilite de contabil.

Înainte de a încheia un angajament față de un terț, ordonatorul de credite confirmă identitatea beneficiarului, stabilește entitatea juridică și detaliile de plată ale beneficiarilor și le introduce în dosarul comun pe instituția Uniunii de care este responsabil contabilul, pentru a asigura transparența, răspunderea și execuția corespunzătoare a plăților.

Contabilul poate efectua plăți numai în cazul în care entitatea juridică a beneficiarului plății și detaliile privind plata au fost înregistrate în prealabil într-un dosar comun pe instituția Uniunii de care contabilul este responsabil.

Ordonatorii de credite informează contabilul cu privire la orice modificare privind entitatea juridică și detaliile de plată care le-a fost comunicată de către beneficiarul plății și verifică validitatea respectivelor date înainte să ordonanțeze plata.

Articolul 87

Inventarierea activelor

(1)  Instituțiile și agențiile Uniunii sau organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 întocmește inventare cantitative și valorice ale tuturor imobilizărilor corporale, necorporale și financiare care le aparțin, în conformitate cu un model instituit de contabilul Comisiei.

De asemenea, acestea verifică dacă înregistrările din inventarele lor corespund situației reale.

Toate bunurile achiziționate care au o perioadă de utilizare mai mare de un an, care nu sunt consumabile și al căror preț de achiziționare sau cost de producție este mai mare decât cel indicat în procedurile contabile menționate la articolul 77 se înregistrează în inventar și în conturile de imobilizări.

(2)  Vânzarea de imobilizări corporale ale Uniunii face obiectul unei publicități adecvate.

(3)  Instituțiile Uniunii și agențiile sau organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 adoptă dispoziții privind protejarea activelor incluse în inventarele lor și stabilesc care sunt departamentele administrative responsabile pentru sistemul de inventariere.

SECȚIUNEA 4

ADMINISTRATORUL CONTULUI DE AVANS

Articolul 88

Conturi de avans

(1)  Conturile de avans pot fi constituite pentru ▌ plata cheltuielilor în cazul în care, din cauza cuantumurilor limitate implicate, este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operațiuni de plată prin proceduri bugetare. Conturile de avans pot fi constituite, de asemenea, pentru colectarea altor venituri decât resursele proprii.

În delegațiile Uniunii, conturile de avans pot fi, de asemenea, utilizate pentru executarea unor plăți cu valori limitate prin procedurile bugetare, în cazul în care această utilizare este eficientă și eficace în contextul cerințelor locale.

Cuantumul maxim care poate fi plătit de administratorul contului de avans, atunci când este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operațiuni de plată prin proceduri bugetare, se stabilește de către contabil și nu depășește în niciun caz 60 000 EUR pentru fiecare cheltuială.

Cu toate acestea, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, conturile de avans pot fi utilizate fără stabilirea unor plafoane, cu respectarea nivelului creditelor stabilite de Parlamentul European și de Consiliu la linia bugetară corespunzătoare pentru exercițiul financiar în curs și în conformitate cu normele interne ale Comisiei.

(2)  În delegațiile Uniunii, se constituie conturi de avans pentru plata cheltuielilor din ambele secțiuni din buget aferente Comisiei și SEAE, asigurându-se trasabilitatea completă a cheltuielilor.

Articolul 89

Crearea și administrarea conturilor de avans

(1)  Crearea unui cont de avans și numirea unui administrator al contului de avans fac obiectul unei decizii a contabilului instituției Uniunii, pe baza unei propuneri motivate în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent. Decizia respectivă stabilește responsabilitățile și obligațiile administratorului contului de avans și ale ordonatorului de credite.

Administratorii conturilor de avans sunt aleși din rândul funcționarilor sau, dacă este necesar și doar în cazuri bine întemeiate, din rândul altor membri ai personalului sau în conformitate cu condițiile stabilite în normele interne ale Comisiei, din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, cu condiția ca contractele de muncă ale acestora să garanteze un nivel echivalent de protecție în ceea ce privește răspunderea aplicabilă personalului în conformitate cu articolul 95. Administratorii conturilor de avans sunt aleși ținând seama de cunoștințele, competențele și calificările speciale ale acestora dovedite pe baza diplomelor de studii sau a experienței profesionale corespunzătoare sau în urma participării la un program adecvat de formare.

(2)  În propunerile de decizii de constituire a unui cont de avans, ordonatorul de credite competent asigură că:

(a)  se acordă prioritate utilizării procedurilor bugetare în cazul în care există acces la sistemul contabil computerizat central;

(b)  conturile de avans sunt utilizate numai în cazuri bine întemeiate.

În deciziile privind crearea unui cont de avans, contabilul precizează condițiile de operare și condițiile de utilizare a acestuia.

Modificarea condițiilor de operare a unui cont de avans face, de asemenea, obiectul unei decizii a contabilului, la propunerea motivată în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent.

(3)  Conturile bancare de avans sunt deschise și monitorizate de contabil, care autorizează, de asemenea, semnăturile delegate pentru acestea, pe baza unei propuneri motivate corespunzător din partea ordonatorului de credite competent.

(4)  Conturile de avans sunt alimentate de contabilul instituției Uniunii și se află în responsabilitatea administratorilor conturilor de avans.

(5)  Plățile efectuate sunt urmate de decizii formale finale de lichidare sau de ordine de plată semnate de ordonatorul de credite competent.

Tranzacțiile de avans sunt regularizate de ordonatorul de credite până la sfârșitul lunii următoare, astfel încât soldul contabil și soldul bancar să poată fi reconciliate.

(6)  Contabilul efectuează verificări sau dispune efectuarea de verificări de către un membru al personalului din propriul său departament sau din departamentul de ordonanțare împuternicit în mod expres în acest scop. De regulă, aceste verificări ▌ sunt efectuate la fața locului și, atunci când este necesar, inopinat, pentru a verifica existența fondurilor alocate administratorilor conturilor de avans și a evidențelor contabile și pentru a controla respectarea termenului stabilit în ceea ce privește regularizarea tranzacțiilor de avans. Contabilul comunică rezultatele verificărilor respective ordonatorului de credite competent.

CAPITOLUL 5

Răspunderea actorilor financiari

SECȚIUNEA 1

NORME GENERALE

Articolul 90

Retragerea delegării de competențe și suspendarea funcțiilor actorilor financiari

(1)  Ordonatorilor de credite competenți li se poate retrage în orice moment, temporar sau definitiv, delegarea sau subdelegarea de către autoritatea care i-a desemnat.

(2)  Contabilii sau administratorii conturilor de avans pot fi suspendați din funcție în orice moment, temporar sau definitiv, de către autoritatea care i-a desemnat.

(3)  Alineatele (1) și (2) se aplică fără a se aduce atingere eventualelor măsuri disciplinare luate cu privire la actorii financiari menționați la alineatele respective.

Articolul 91

Răspunderea actorilor financiari în cazul activităților ilegale, de fraudă sau de corupție

(1)  Prezentul capitol nu aduce atingere răspunderii penale care poate să revină actorilor financiari menționați la articolul 90, în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu dispozițiile în vigoare privind protecția intereselor financiare ale Uniunii și combaterea corupției care implică funcționari ai Uniunii sau ai statelor membre.

(2)  Fără a se aduce atingere articolelor 92, 94 și 95 din prezentul regulament, fiecare ordonator de credite competent, contabil sau administrator al contului de avans răspunde disciplinar și pecuniar în conformitate cu Statutul funcționarilor sau, pentru membrii personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar astfel cum se menționează la articolul 89 alineatul (1) din prezentul regulament, în conformitate cu contractele lor de muncă. În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, se sesizează autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă, în special OLAF.

SECȚIUNEA 2

NORME APLICABILE ORDONATORILOR DE CREDITE COMPETENȚI

Articolul 92

Norme aplicabile ordonatorilor de credite

(1)  Ordonatorul de credite competent răspunde pecuniar în conformitate cu Statutul funcționarilor.

(2)  Răspunderea pecuniară se aplică în special dacă ordonatorul de credite competent, în mod intenționat sau dintr-o neglijență gravă:

(a)  stabilește creanțe de recuperat sau emite ordine de recuperare, angajează cheltuieli sau semnează un ordin de plată fără respectarea prezentului regulament;

(b)  omite să întocmească un document de constatare a unei creanțe, neglijează să emită un ordin de recuperare sau îl emite cu întârziere sau emite cu întârziere un ordin de plată, angajând astfel răspunderea civilă a instituției Uniunii față de terți.

(3)  Un ordonator de credite delegat sau subdelegat care primește o instrucțiune cu forță de constrângere despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, în special din cauză că instrucțiunea nu poate fi pusă în aplicare cu resursele care i-au fost alocate, informează în scris autoritatea de la care a primit delegarea sau subdelegarea cu privire la aceasta. Dacă instrucțiunea este confirmată în scris, iar confirmarea este primită în timp util și este suficient de clară, făcând trimitere explicită la punctele pe care ordonatorul de credite delegat sau subdelegat le-a contestat, ordonatorul de credite delegat sau subdelegat este exonerat de răspundere. Acesta execută instrucțiunea, cu excepția cazului în care aceasta este în mod evident ilegală sau constituie o încălcare a standardelor de siguranță relevante.

Aceeași procedură se aplică în cazurile în care ordonatorul de credite consideră că o decizie care îi revine implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare sau în cazurile în care, în cursul executării unei instrucțiuni cu forță de constrângere, ordonatorul de credite constată că circumstanțele cazului ar putea genera o astfel de situație.

Orice instrucțiune confirmată în circumstanțele menționate la prezentul alineat este înregistrată de ordonatorul de credite delegat competent și menționată în raportul său anual de activitate.

(4)  În cazul subdelegării în cadrul departamentului său, ordonatorul de credite delegat continuă să fie răspunzător de eficiența și eficacitatea sistemelor interne de gestiune și de control instituite și de alegerea ordonatorului de credite subdelegat.

(5)  În cazul subdelegării șefilor delegațiilor Uniunii și adjuncților acestora, ordonatorul de credite delegat este răspunzător de definirea sistemelor interne de gestiune și de control instituite, precum și de asigurarea eficienței și eficacității acestora. Șefii delegațiilor Uniunii sunt responsabili de instituirea și funcționarea în mod adecvat a acestor sisteme, în conformitate cu instrucțiunile ordonatorului de credite delegat, precum și de gestionarea fondurilor și a operațiunilor pe care le desfășoară în cadrul delegației Uniunii din subordinea lor. Înainte de a-și prelua funcția, aceștia participă la cursuri specifice de formare privind sarcinile și responsabilitățile ce le revin ordonatorilor de credite, precum și privind execuția bugetară.

Șefii delegațiilor Uniunii prezintă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (3), rapoarte cu privire la responsabilitățile care le revin în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.

În fiecare an, șefii delegațiilor Uniunii oferă ordonatorului de credite delegat al Comisiei o asigurare privind sistemele interne de gestiune și de control instituite în delegațiile lor, precum și cu privire la gestionarea operațiunilor care le sunt subdelegate și la rezultatele acestora, pentru a-i permite ordonatorului de credite să întocmească declarația de asigurare prevăzută la articolul 74 alineatul (9).

Prezentul alineat se aplică, de asemenea, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în absența șefilor delegațiilor Uniunii.

Articolul 93

Tratarea neregulilor financiare comise de un membru al personalului

(1)  Fără a se aduce atingere competențelor OLAF și autonomiei administrative a instituțiilor Uniunii, a organelor Uniunii, a oficiilor europene sau a organelor sau persoanelor cărora li s-a încredințat punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE în ceea ce privește membrii personalului lor și ținând cont în mod corespunzător de protecția denunțătorilor, comitetul menționat la articolul 143 este sesizat, pentru a emite un aviz cu privire la orice încălcare a dispozițiilor prezentului regulament sau a unei dispoziții privind gestiunea financiară ori verificarea operațiunilor care rezultă dintr-o acțiune sau dintr-o omisiune a unui membru al personalului, de către:

(a)  autoritatea împuternicită să facă numiri responsabilă de chestiuni disciplinare;

(b)   ordonatorul de credite competent, inclusiv șefii delegațiilor Uniunii și, în absența acestora, adjuncții acestora, care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în conformitate cu articolul 60 alineatul (2).

În cazul în care este informat direct cu privire la o chestiune de către un membru al personalului, comitetul transmite dosarul autorității împuternicite să facă numiri în cadrul instituției Uniunii, organului Uniunii, oficiului european sau organului sau persoanei în cauză și îl informează în acest sens pe membrul personalului. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate solicita avizul comitetului cu privire la caz.

(2)  Solicitarea unui aviz din partea comitetului în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf se însoțește de o descriere a faptelor și a acțiunii sau omisiunii în privința cărora comitetul este chemat să se pronunțe, precum și de documente justificative relevante, inclusiv rapoarte cu privire la eventuale anchete care au avut loc. Ori de câte ori este posibil, informațiile se prezintă sub formă anonimizată.

Înainte de a transmite comitetului o cerere sau orice informație suplimentară, autoritatea împuternicită să facă numiri sau ordonatorul de credite, după caz, îi dă membrului personalului în cauză posibilitatea să își prezinte observațiile, după ce i-au fost notificate documentele justificative menționate la primul paragraf, în măsura în care respectiva notificare nu aduce atingere în mod grav desfășurării unor anchete suplimentare.

(3)  În cazurile menționate la prezentul articol alineatul (1), comitetul menționat la articolul 143 este competent să evalueze dacă, pe baza elementelor care i-au fost prezentate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol și a informațiilor suplimentare primite, s-au comis nereguli financiare. Pe baza avizului comitetului, instituția Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză decide cu privire la acțiunile ulterioare corespunzătoare, în conformitate cu Statutul funcționarilor. În cazul în care detectează probleme sistemice, comitetul face o recomandare ordonatorului de credite și ordonatorului de credite delegat, cu condiția ca acesta din urmă să nu fie membrul personalului în cauză, precum și auditorului intern.

(4)  Atunci când emite avizul menționat la prezentul articol alineatul (1), comitetul este alcătuit din membrii menționați la articolul 143 alineatul (2), precum și din următorii trei membri suplimentari, care sunt numiți luându-se în considerare necesitatea evitării conflictelor de interese:

(a)  un reprezentant al autorității împuternicite să facă numiri responsabil de chestiuni disciplinare în cadrul instituției Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză ▌;

(b)  un membru desemnat de Comitetul pentru personal al instituției Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză ▌;

(c)  un membru al serviciului juridic al instituției Uniunii unde lucrează membrul personalului în cauză.

▌Atunci când emite avizul menționat la alineatul (1), comitetul îl adresează autorității împuternicite să facă numiri în cadrul instituției Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau al organului sau persoanei în cauză.

(5)  Comitetul nu are competențe de investigare. Instituția Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză cooperează cu comitetul pentru a se asigura că acesta dispune de toate informațiile necesare pentru a-și exprima avizul.

(6)  În cazul în care comitetul consideră că respectivul caz este de competența OLAF, acesta, în conformitate cu alineatul (1), transmite fără întârziere dosarul autorității împuternicite să facă numiri relevante și informează de îndată OLAF.

(7)  Statele membre sprijină pe deplin Uniunea la punerea în executare a oricăror măsuri luate în temeiul articolului 22 din Statutul funcționarilor, în consecința răspunderii care le incumbă agenților temporari cărora li se aplică articolul 2 litera (e) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

SECȚIUNEA 3

NORME APLICABILE CONTABILILOR ȘI ADMINISTRATORILOR CONTURILOR DE AVANS

Articolul 94

Norme aplicabile contabililor

Contabilul răspunde disciplinar și pecuniar, în condițiile și în conformitate cu procedurile prevăzute în Statutul funcționarilor. Următoarele fapte, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:

(a)  pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;

(b)  modificarea greșită a unor conturi bancare sau a unor conturi curente poștale;

(c)  recuperarea sau plata unor sume care nu sunt conforme cu ordinele de recuperare sau de plată corespunzătoare;

(d)  necolectarea veniturilor exigibile.

Articolul 95

Norme aplicabile administratorilor conturilor de avans

Următoarele fapte ale administratorului contului de avans, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:

(a)  pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;

(b)  incapacitatea de a furniza documente justificative adecvate cu privire la plățile pe care le-a efectuat;

(c)  efectuarea de plăți către alți beneficiari decât cei îndreptățiți la astfel de plăți;

(d)  necolectarea veniturilor exigibile.

CAPITOLUL 6

Operațiuni de venituri

SECȚIUNEA 1

PUNEREA LA DISPOZIȚIE A RESURSELOR PROPRII

Articolul 96

Resurse proprii

(1)  Estimarea veniturilor alcătuite din resursele proprii prevăzute în Decizia 2014/335/UE, Euratom ▌se înregistrează în buget în euro. Punerea la dispoziție a resurselor proprii aferente se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(2)  Ordonatorul de credite stabilește un calendar indicativ referitor la punerea la dispoziția Comisiei a resurselor proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom ▌.

Resursele proprii se stabilesc și se recuperează în conformitate cu normele adoptate în temeiul deciziei menționate.

Din punct de vedere contabil, ordonatorul de credite emite un ordin de recuperare a creditelor și debitează contul de resurse proprii menționat în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

SECȚIUNEA 2

ESTIMAREA CREANȚELOR

Articolul 97

Estimarea creanțelor

(1)  Atunci când dispune de suficiente informații cu privire la o măsură sau o situație care este posibil să dea naștere unei creanțe față de Uniune, ordonatorul de credite competent efectuează o estimare a creanței respective.

(2)  Cuantumul estimativ al creanței este ajustat de către ordonatorul de credite competent de îndată ce acesta ia notă de un eveniment care modifică măsura sau situația care a condus la efectuarea estimării.

În momentul emiterii ordinului de recuperare cu privire la o măsură sau o situație care a condus anterior la efectuarea unei estimări a creanțelor, estimarea respectivă este ajustată în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent.

Atunci când ordinul de recuperare este întocmit pentru același cuantum ca și estimarea inițială, valoarea estimativă a creanțelor se reduce la zero.

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), resursele proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom ▌, care sunt plătite la intervale fixe de statele membre, nu fac obiectul unei estimări a creanțelor înainte de punerea la dispoziția Comisiei a cuantumurilor în cauză de către statele membre. Ordonatorul de credite competent emite un ordin de recuperare cu privire la sumele respective.

SECȚIUNEA 3

CONSTATAREA CREANȚELOR

Articolul 98

Constatarea creanțelor

(1)  În vederea constatării unei creanțe ▌, ordonatorul de credite competent:

(a)  verifică existența datoriei;

(b)  determină sau verifică realitatea și cuantumul datoriei și

(c)  verifică îndeplinirea condițiilor de exigibilitate a creanței.

Constatarea unei creanțe constituie recunoașterea dreptului Uniunii asupra unui debitor și stabilirea dreptului de a cere debitorului în cauză plata datoriei.

(2)  O creanță identificată ca fiind certă, lichidă și exigibilă se constată printr-un ordin de recuperare prin care ordonatorul de credite competent îi dă dispoziție contabilului să recupereze cuantumul. Acesta este urmat de o notă de debit trimisă debitorului, cu excepția cazurilor în care se renunță imediat la recuperarea creanței, în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf. Atât ordinul de recuperare, cât și nota de debit sunt întocmite de ordonatorul de credite competent.

Ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanța și cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituția Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să își invoce creanța. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabilește că, în ciuda eforturilor pe care le-a depus instituția Uniunii, întârzierea acțiunii este imputabilă conduitei debitorului ▌.

(3)  Pentru constatarea unei creanțe, ordonatorul de credite competent se asigură că:

(a)  creanța este certă, în sensul că nu este condiționată;

(b)  creanța este lichidă, exprimată exact în unități monetare;

(c)  creanța este exigibilă și nu face obiectul niciunui termen de plată;

(d)  informațiile privind debitorul sunt corecte;

(e)  cuantumul este contabilizat la postul bugetar corect;

(f)  documentele justificative sunt conforme și

(g)  se respectă principiul bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește criteriile menționate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b).

(4)  Nota de debit informează debitorul că:

(a)  Uniunea a constatat creanța;

(b)  în cazul plății datoriei înainte de scadența specificată în nota de debit, nu se percepe dobândă penalizatoare;

(c)  în cazul neplății datoriei până la scadența menționată la litera (b) de la prezentul paragraf, datoria este purtătoare de dobândă la rata menționată la articolul 99, fără a se aduce atingere niciunei reglementări specifice aplicabile;

(d)  în cazul neplății datoriei până la scadența menționată la litera (b), instituția Uniunii recuperează creanța fie prin compensare, fie prin executarea garanțiilor depuse în avans;

(e)  în circumstanțe excepționale, contabilul poate recupera creanța prin compensare înainte de scadența menționată la litera (b), în cazul în care este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii atunci când acesta are motive întemeiate să considere că cuantumul datorat Uniunii ar putea fi pierdut, după ce debitorul a fost informat cu privire la motive și la data recuperării prin compensare;

(f)  dacă, după ce a luat toate măsurile prevăzute la prezentul paragraf literele (a)-(e), cuantumul nu a fost recuperat integral, instituția Uniunii efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obținute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acțiune în justiție.

În cazul în care, în urma verificării datelor despre debitor sau pe baza altor informații relevante disponibile la momentul respectiv, este clar că datoria se încadrează în cazurile menționate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) sau că nota de debit nu a fost trimisă în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite decide, după ce a constatat creanța, să renunțe în mod direct la recuperarea creanței, în conformitate cu articolul 101, fără a mai trimite o notă de debit, cu acordul contabilului.

În toate celelalte cazuri, ordonatorul de credite imprimă nota de debit și o trimite debitorului. Contabilul este informat cu privire la expedierea notei de debit prin sistemul de informare financiară.

(5)  Cuantumurile plătite în mod necuvenit se recuperează.

Articolul 99

Dobânda penalizatoare

(1)  Fără a aduce atingere niciunei dispoziții specifice care derivă din aplicarea reglementărilor specifice, orice creanță neplătită la scadența prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este purtătoare de dobândă în conformitate cu prezentul articol alineatele (2) și (3).

(2)  Cu excepția cazului menționat la prezentul articol alineatul (4), rata dobânzii pentru creanțele neplătite la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care datoria devine scadentă, majorată cu:

(a)  opt puncte procentuale în cazul în care evenimentul generator este un contract de achiziție de produse sau un contract de achiziție de servicii;

(b)  trei puncte procentuale și jumătate în toate celelalte cazuri.

(3)  Dobânda se calculează de la data calendaristică următoare scadenței menționate la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), până la data calendaristică la care creanța este plătită integral.

Ordinul de recuperare corespunzător cuantumului dobânzii penalizatoare se emite atunci când respectiva dobândă este efectiv încasată.

(4)  În cazul amenzilor sau al altor sancțiuni, rata dobânzii pentru creanțele neplătite la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care s-a adoptat decizia de impunere a unei amenzi sau a altor sancțiuni, majorată cu:

(a)  un punct procentual și jumătate dacă debitorul oferă o garanție financiară care este acceptată de contabil în locul plății;

(b)  trei puncte procentuale și jumătate în toate celelalte cazuri.

În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene, exercitându-și competența prevăzută la articolul 261 din TFUE, majorează cuantumul unei amenzi sau al unei alte sancțiuni, dobânda pentru cuantumul majorării începe să curgă de la data pronunțării hotărârii Curții.

(5)  În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabilește la zero procente.

SECȚIUNEA 4

ORDONANȚAREA RECUPERĂRILOR

Articolul 100

Ordonanțarea recuperărilor

(1)  Ordonatorul de credite competent dă dispoziție contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanță pe care a constatat-o respectivul ordonator de credite competent (denumită în continuare „ordonanțarea recuperărilor”).

(2)  O instituție a Uniunii poate constata în mod oficial o creanță imputabilă altor persoane decât statele membre printr-o decizie care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 din TFUE.

În situații excepționale, justificate de protecția eficientă și oportună a intereselor financiare ale Uniunii, celelalte instituții ale Uniunii pot solicita Comisiei să adopte o astfel de decizie executorie în beneficiul lor ▌în legătură cu creanțele generate în relația cu personalul sau în relație cu membri sau foști membri ai unei instituții a Uniunii, cu condiția ca respectivele instituții să fi convenit cu Comisia cu privire la modalitățile practice de aplicare a prezentului articol.

Sunt considerate situații excepționale cazurile în care nu există nicio perspectivă de recuperare a creanței de către instituția Uniunii în cauză prin intermediul unei plăți voluntare sau prin compensare, astfel cum se prevede la articolul 101 alineatul (1), iar condițiile de renunțare la recuperarea creanței în temeiul articolului 101 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În toate cazurile, decizia executorie specifică faptul că sumele revendicate se înregistrează în secțiunea din buget aferente instituției respective a Uniunii, care acționează în calitate de ordonator de credite. Venitul se înscrie ca venit general, cu excepția situației în care constituie venit alocat, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3).

Instituția solicitantă a Uniunii informează Comisia cu privire la orice eveniment care ar putea afecta recuperarea și intervine în sprijinul Comisiei în cazul exercitării unei căi de atac împotriva deciziei executorii.

SECȚIUNEA 5

RECUPERAREA

Articolul 101

Norme privind recuperările

(1)  Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanțelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul depune toate eforturile pentru a se asigura că Uniunea își încasează veniturile și se asigură că drepturile Uniunii sunt respectate.

Rambursarea parțială de către un debitor care face obiectul mai multor ordine de recuperare se impută în primul rând asupra creanței celei mai vechi, cu excepția cazului în care se specifică altfel de către debitor. Orice plată parțială acoperă mai întâi dobânda.

Contabilul recuperează sumele datorate bugetului prin compensarea lor în conformitate cu articolul 102.

(2)  Ordonatorul de credite competent poate renunța integral sau parțial la o creanță constatată numai în următoarele cazuri:

(a)  atunci când costurile previzibile ale recuperării ar depăși suma care trebuie recuperată, iar renunțarea nu ar dăuna imaginii Uniunii;

(b)  atunci când creanța nu poate fi recuperată din cauza vechimii ei, din cauza depășirii termenului de expediere a notei de debit definit la articolul 98 alineatul (2), din cauza insolvabilității debitorului ori ca urmare a altor proceduri de insolvență;

(c)  atunci când recuperarea nu este conformă cu principiul proporționalității.

Atunci când intenționează să renunțe, total sau parțial, la recuperarea unei creanțe constatate, ordonatorul de credite competent se asigură că renunțarea este corectă și conformă cu principiul bunei gestiuni financiare și cu principiul proporționalității. Decizia de renunțare la recuperarea se motivează. Ordonatorul de credite poate delega competența de a lua respectiva decizie.

(3)  În cazurile menționate la alineatul (2) primul paragraf litera (c), ordonatorul de credite competent acționează în conformitate cu procedurile instituite în prealabil în cadrul instituției Uniunii de care aparține și aplică, în toate circumstanțele, următoarele criterii obligatorii:

(a)  faptele, ținând cont de gravitatea neregulii care generează constatarea creanței (fraudă, recidivă, intenție, diligență, bună-credință, eroare manifestă);

(b)  impactul pe care renunțarea la recuperare l-ar avea asupra funcționării Uniunii și asupra intereselor financiare ale acesteia (suma în cauză, riscul de stabilire a unui precedent, subminarea autorității legii).

(4)  În funcție de circumstanțele cazului, ordonatorul de credite competent ține seama, după caz, de următoarele criterii suplimentare:

(a)  orice denaturare a concurenței care ar fi cauzată de renunțarea la recuperare;

(b)  daunele economice și sociale care ar fi cauzate de recuperarea integrală a creanței.

(5)  Fiecare instituție a Uniunii transmite în fiecare an Parlamentului European și Consiliului un raport privind renunțările acordate de aceasta în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol. Informațiile privind renunțările inferioare cuantumului de 60 000 EUR sunt furnizate sub formă de cuantum total. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la articolul (74) alineatul (9).

(6)  Ordonatorul de credite competent poate anula, integral sau parțial, o creanță constatată. Anularea parțială a unei creanțe constatate nu presupune renunțarea la cealaltă parte a dreptului constatat al Uniunii.

În cazul unei erori, ordonatorul de credite competent anulează total sau parțial creanța constatată și motivează corespunzător această decizie.

Fiecare instituție a Uniunii stabilește în normele sale interne condițiile și procedura de delegare a competenței de anulare a unei creanțe constatate.

(7)  Responsabilitatea principală pentru realizarea controalelor și a auditurilor și pentru recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit, astfel cum se prevede în normele sectoriale, revine statelor membre. În măsura în care statele membre detectează și corectează nereguli în nume propriu, acestea sunt scutite de aplicarea unor corecții financiare de către Comisie cu privire la respectivele nereguli.

(8)  Comisia aplică corecții financiare statelor membre pentru a exclude din finanțarea din bugetul Uniunii cheltuielile care sunt efectuate cu încălcarea legislației aplicabile. Comisia își bazează corecțiile financiare pe identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit și a implicațiilor financiare asupra bugetului. În cazul în care aceste sume nu pot fi identificate cu exactitate, Comisia poate aplica corecții extrapolate sau forfetare, în conformitate cu normele sectoriale.

Atunci când decide cuantumul unei corecții financiare, Comisia ia în considerare natura și gravitatea încălcării legislației aplicabile și implicațiile financiare asupra bugetului, inclusiv deficiențele identificate la nivelul sistemelor de gestiune și de control.

Criteriile pentru stabilirea corecțiilor financiare și procedura care trebuie urmată pot fi prevăzute în norme sectoriale.

(9)  Metodologia pentru aplicarea corecțiilor extrapolate sau forfetare se stabilește în conformitate cu normele sectoriale, pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii.

Articolul 102

Recuperarea prin compensare

(1)  În cazul în care debitorul are asupra Uniunii sau asupra unei agenții executive, atunci când aceasta execută bugetul, o creanță care este certă, în sensul articolului 98 alineatul (3) litera (a), lichidă și exigibilă pentru o sumă stabilită printr-un ordin de plată, contabilul recuperează prin compensare creanța constatată, după ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

În circumstanțe excepționale, atunci când este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii, iar contabilul are motive întemeiate să considere că suma datorată Uniunii ar putea fi pierdută, acesta poate recupera creanțele prin compensare înainte de ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

Contabilul poate, de asemenea, să recupereze creanțele prin compensare înainte de ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) în cazul în care debitorul este de acord.

(2)  Înainte de efectuarea unei recuperări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, contabilul consultă ordonatorul de credite competent și informează debitorii implicați, inclusiv cu privire la căile de atac, în conformitate cu articolul 133.

Atunci când debitorul este o autoritate națională sau una dintre entitățile administrative ale acesteia, contabilul informează, de asemenea, statul membru respectiv cu privire la intenția sa de a recurge la recuperare prin compensare cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de a acționa. Cu toate acestea, de comun acord cu statul membru sau cu entitatea administrativă în cauză, contabilul poate efectua recuperarea prin compensare înainte de ajungerea la scadență.

(3)  Compensarea menționată la alineatul (1) are același efect ca și o plată, prin aceasta achitându-se Uniunii creanța și, dacă este cazul, dobânda datorată.

Articolul 103

Procedura de recuperare în urma neefectuării plății în mod voluntar

(1)  Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care creanța nu a fost recuperată integral până la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), contabilul informează ordonatorul de credite competent și inițiază fără întârziere procedura de recuperare prin orice mijloace legale, inclusiv, dacă este cazul, prin executarea unor garanții depuse în avans.

(2)  Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care nu se poate utiliza metoda de recuperare menționată la prezentul articol alineatul (1), iar debitorul nu plătește ca răspuns la o scrisoare de punere în întârziere trimisă de contabil, contabilul efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obținute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acțiune juridică.

Articolul 104

Termenul suplimentar pentru efectuarea plății

Contabilul, în colaborare cu ordonatorul de credite competent, poate acorda un termen suplimentar pentru efectuarea plății numai la cererea scrisă și motivată corespunzător a debitorului și sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)  debitorul se angajează să plătească dobândă, la rata specificată la articolul 99, pentru întreaga perioadă suplimentară acordată, începând cu data scadenței prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b);

(b)  pentru protejarea drepturilor Uniunii, debitorul depune o garanție financiară, acceptată de contabilul instituției Uniunii, care acoperă creanța exigibilă, atât în ceea ce privește principalul, cât și dobânda.

Garanția menționată la primul paragraf litera (b) poate fi înlocuită cu o garanție personală și solidară depusă de un terț aprobată de contabilul instituției Uniunii.

În circumstanțe excepționale, în urma unei solicitări din partea debitorului, contabilul poate renunța la cerința de depunere a garanției menționate la primul paragraf litera (b) în cazul în care, pe baza evaluării sale, debitorul este dispus și în măsură să efectueze plata în perioada suplimentară, dar nu poate depune o astfel de garanție și se află într-o ▌ situație de dificultăți financiare.

Articolul 105

Termenul de prescripție

(1)  Fără a se aduce atingere dispozițiilor reglementărilor specifice și aplicării Deciziei 2014/335/UE, Euratom, creanțele Uniunii asupra terților și creanțele terților asupra Uniunii fac obiectul unui termen de prescripție de cinci ani.

(2)  Termenul de prescripție pentru creanțele Uniunii asupra terților începe să curgă la ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

Termenul de prescripție pentru creanțele terților asupra Uniunii începe să curgă la data la care este exigibilă plata creanței terțului în cauză, în conformitate cu angajamentul juridic corespunzător.

(3)  Termenul de prescripție pentru creanțele Uniunii asupra terților este întrerupt prin orice act al unei instituții a Uniunii sau al unui stat membru care acționează la solicitarea unei instituții a Uniunii, notificat terțului și vizând recuperarea creanței.

Termenul de prescripție pentru creanțele terților față de Uniune este întrerupt prin orice act notificat Uniunii de către creditorii acesteia, sau în numele acestora, care vizează recuperarea creanței.

(4)  Un nou termen de prescripție de cinci ani începe să curgă în ziua următoare întreruperilor menționate la alineatul (3).

(5)  Orice acțiune în justiție referitoare la o creanță, astfel cum este menționată la alineatul (2), inclusiv acțiunile introduse în fața unei instanțe care declară ulterior că nu are competență în materie, întrerupe termenul de prescripție. Un nou termen de prescripție de cinci ani începe să curgă numai de la data pronunțării unei hotărâri cu forță de res judicata sau de la data la care se ajunge la o soluționare extrajudiciară a aceleiași acțiuni între aceleași părți.

(6)  Atunci când contabilul acordă debitorului un termen de plată suplimentar, în conformitate cu articolul 104, aceasta se consideră a fi o întrerupere a termenului de prescripție. Un nou termen de prescripție de cinci ani începe să curgă în ziua următoare expirării termenului de plată prelungit.

(7)  Creanțele Uniunii nu se recuperează după expirarea termenului de prescripție, astfel cum este prevăzut la alineatele (2)-(6).

Articolul 106

Tratamentul național al creanțelor deținute de Uniune

În cazul unor proceduri de insolvență, creanțele deținute de Uniune beneficiază de același tratament preferențial ca și creanțele de aceeași natură deținute de organisme publice din statele membre în care se desfășoară procedurile de recuperare.

Articolul 107

Amenzi, alte sancțiuni și dobânzi acumulate impuse de instituțiile Uniunii

(1)  Sumele provenite din amenzi, alte sancțiuni, precum și eventualele dobânzi acumulate sau alte venituri generate de acestea nu se înregistrează în buget atât timp cât deciziile care le-au impus fac sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(2)  Sumele menționate la alineatul (1) se înregistrează în buget cât mai curând posibil ▌după epuizarea tuturor căilor de atac. În circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător sau în cazul în care epuizarea tuturor căilor de atac are loc după data de 1 septembrie a exercițiului financiar în curs, sumele se pot înregistra în buget în exercițiul financiar următor.

Sumele care, în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, urmează să fie rambursate entității care le-a plătit nu se înregistrează în buget.

(3)  Alineatul (1) nu se aplică deciziilor referitoare la închiderea conturilor sau la corecțiile financiare.

Articolul 108

Recuperarea amenzilor și a altor sancțiuni impuse de instituțiile Uniunii

(1)  În cazul în care se introduce o acțiune în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene împotriva unei decizii prin care o instituție a Uniunii impune o amendă ▌ sau o altă sancțiune în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom și până la epuizarea tuturor căilor de atac, debitorul fie plătește cu titlu provizoriu sumele respective în contul bancar desemnat de contabilul Comisiei, fie depun o garanție financiară acceptată de contabilul Comisiei. Garanția este independentă de obligația plății amenzii sau a altei sancțiuni și se execută la ▌ cerere. Aceasta acoperă principalul creanței și dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4).

(2)  Comisia asigură cuantumurile primite cu titlu provizoriu prin investirea acestora în active financiare, garantând astfel securitatea și lichiditatea fondurilor și vizând, în același timp, generarea unui randament pozitiv.

(3)  După epuizarea tuturor căilor de atac și în cazul în care amenda ▌ sau altă sancțiune a fost confirmată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene sau în cazul în care decizia de a impune o astfel de amendă sau o altă sancțiune nu mai poate face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, se ia una dintre următoarele măsuri:

(a)  cuantumurile încasate cu titlu provizoriu și alte sume generate de acestea se înregistrează în buget în conformitate cu articolul 107 alineatul (2) ▌;

(b)  în cazul în care s-a depus o garanție financiară, aceasta se execută, iar sumele corespunzătoare se înregistrează în buget.

În cazul în care cuantumul amenzii ▌ sau al altei sancțiuni a fost majorat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prezentul alineat primul paragraf literele (a) și (b) se aplică în limita cuantumurilor prevăzute în decizia inițială a instituției Uniunii sau, dacă este cazul, în limita cuantumului prevăzut într-o hotărâre anterioară pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cadrul aceleiași proceduri. Contabilul Comisiei colectează suma corespunzătoare majorării și dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4), care se înregistrează în buget.

(4)  După epuizarea tuturor căilor de atac și în cazul în care amenda ▌sau o altă sancțiune a fost anulată sau cuantumul ei a fost redus, se ia una dintre următoarele măsuri:

(a)  cuantumurile încasate cu titlu provizoriu ▌ sau, în cazul unei reduceri, partea relevantă din acestea, inclusiv randamentul lor eventual, se rambursează terțului în cauză;

(b)  în cazul în care s-a depus o garanție financiară, aceasta se eliberează în consecință.

În cazurile menționate la primul paragraf litera (a), dacă randamentul global al cuantumului primit cu titlu provizoriu este negativ, pierderea se deduce din cuantumul care trebuie rambursat.

Articolul 109

Dobânzi compensatorii

Fără a se aduce atingere articolului 99 alineatul (2) și articolului 116 alineatul (5) și pentru alte cazuri decât amenzile și alte sancțiuni astfel cum sunt menționate la articolele 107 și 108, în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene sau ca urmare a unei soluționări pe cale amiabilă, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni. Rata dobânzii nu poate fi negativă. Dobânda se calculează de la data plății cuantumului care trebuie rambursat până la data la care este prevăzută rambursarea ▌.

În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabilește la zero la sută.

CAPITOLUL 7

Operațiuni de cheltuieli

Articolul 110

Deciziile de finanțare

(1)  Un angajament bugetar este precedat de o decizie de finanțare adoptată de către instituția Uniunii sau de autoritatea delegată de către aceasta. Deciziile de finanțare sunt anuale sau multianuale.

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul creditelor destinate funcționării fiecărei instituții a Uniunii conform autonomiei sale administrative care pot fi executate în absența unui act de bază în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) litera (e), în cazul cheltuielilor aferente sprijinului administrativ și al contribuțiilor acordate organelor Uniunii menționate la articolele 70 și 71. ▌

(2)  Decizia de finanțare ▌ constituie, în același timp, programul de lucru anual sau multianual și se adoptă, după caz, cât mai curând posibil după adoptarea proiectului de buget și, în principiu, cel târziu la data de 31 martie a exercițiului de execuție. În cazul în care actul de bază relevant prevede modalități specifice pentru adoptarea unei decizii de finanțare sau a unui program de lucru sau a ambelor, modalitățile respective se aplică părții din decizia de finanțare care constituie programul de lucru, în conformitate cu cerințele actului de bază respectiv. Partea care constituie programul de lucru se publică pe site-ul instituției în cauză a Uniunii imediat după ce este adoptat și înainte de a fi pus în aplicare. Decizia de finanțare precizează cuantumul total vizat și conține o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate. În aceasta se precizează:

(a)  actul de bază și linia bugetară;

(b)  obiectivele urmărite și rezultatele preconizate;

(c)  metodele de execuție;

(d)  orice informație suplimentară prevăzută în actul de bază în ceea ce privește programul de lucru.

(3)  În plus față de elementele menționate la alineatul (2), decizia de finanțare stabilește următoarele:

(a)  în cazul granturilor: tipul de solicitanți vizat de cererea de propuneri sau de procedura de atribuire directă și pachetul bugetar global rezervat granturilor;

(b)  în cazul achizițiilor: pachetul bugetar global rezervat achizițiilor;

(c)  pentru contribuțiile la fondurile fiduciare ale Uniunii menționate la articolul 234: creditele rezervate fondului fiduciar pentru exercițiul respectiv, împreună cu sumele planificate pe durata sa de la buget, precum și de la alți donatori;

(d)  în cazul premiilor: tipul de participanți vizat de concurs, pachetul bugetar global rezervat concursului și o trimitere specifică la premiile cu o valoare unitară de cel puțin 1 000 000 EUR;

(e)  în cazul instrumentelor financiare: suma alocată instrumentului financiar;

(f)  în cazul gestiunii indirecte: persoana sau entitatea care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau criteriile care trebuie folosite pentru selectarea persoanei sau a entității;

(g)  în cazul contribuțiilor la mecanismele sau platformele de finanțare mixtă: suma alocată mecanismului sau platformei de finanțare mixtă și lista entităților participante la mecanismul sau platforma de finanțare mixtă;

(h)  în cazul garanțiilor bugetare: cuantumul provizionării anuale și, atunci când este cazul, cuantumul garanției bugetare care urmează să fie eliberat.

(4)  Ordonatorul de credite delegat poate adăuga informații suplimentare considerate adecvate fie în respectiva decizie de finanțare care constituie programul de lucru, fie în orice alt document publicat pe site-ul instituției Uniunii.

O decizie de finanțare multianuală trebuie să fie în concordanță cu programarea financiară menționată la articolul 41 alineatul (2) și să precizeze faptul că punerea în aplicare a deciziei este condiționată de disponibilitatea creditelor bugetare pentru exercițiile financiare respective, după adoptarea bugetului sau după cum se prevede în sistemul doisprezecimilor provizorii ▌.

(5)  Fără a se aduce atingere niciunei dispoziții specifice a unui act de bază, orice modificare semnificativă a unei decizii de finanțare deja adoptate urmează aceeași procedură ca și decizia inițială.

Articolul 111

Operațiuni de cheltuieli

(1)  Fiecare cheltuială se angajează, se lichidează, se ordonanțează și se plătește.

La expirarea termenelor prevăzute la articolul 114, soldul neutilizat al angajamentelor bugetare este dezangajat.

Atunci când execută operațiuni, ordonatorul de credite competent se asigură că cheltuiala este conformă cu dispozițiile tratatelor, ale bugetului, ale prezentului regulament și ale altor acte legislative ▌adoptate în temeiul tratatelor, precum și cu principiul bunei gestiuni financiare.

(2)  Angajamentele bugetare se constituie și angajamentele juridice se asumă de același ordonator de credite, cu excepția cazurilor justificate. În special, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, angajamentele juridice pot fi asumate de șefii delegațiilor Uniunii sau, în absența acestora, de adjuncții acestora, pe baza instrucțiunilor primite de la ordonatorul de credite competent al Comisiei, care rămâne, cu toate acestea, pe deplin răspunzător pentru operațiunea subiacentă. Personalul angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar poate semna angajamente juridice privind plățile executate din conturile de avans cu o valoare de maximum 2 500 EUR.

Ordonatorul de credite competent constituie la un angajament bugetar înainte de a-și asuma un angajament juridic față de terți sau de a transfera fonduri într-un fond fiduciar al Uniunii menționat la articolul 234.

Al doilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică:

(a)  angajamentelor juridice încheiate în urma unei declarații cu privire la o criză în cadrul planului de continuitate a activității, în conformitate cu procedurile adoptate de Comisie sau de orice altă instituție a Uniunii în temeiul autonomiei sale administrative;

(b)  în cazul operațiunilor de ajutor umanitar, al operațiunilor de protecție civilă și al ajutorului pentru gestionarea crizelor, atunci când pentru desfășurarea eficientă a intervenției Uniunii este necesară asumarea imediată de către Uniune a unui angajament juridic cu terți și dacă nu este posibilă constituirea în prealabil a unui angajament bugetar individual.

În cazurile menționate la litera (b) de la al treilea paragraf, angajamentul bugetar se constituie fără întârziere după încheierea unui angajament juridic cu terții.

(3)  Ordonatorul de credite ▌ competent lichidează cheltuielile prin acceptarea faptului că o cheltuială este înregistrată în buget, după ce verifică documentele justificative care atestă dreptul creditorului, în conformitate cu condițiile stabilite în angajamentul juridic, atunci când există un angajament juridic. În acest scop, ordonatorul de credite competent:

(a)  verifică existența dreptului creditorului;

(b)  determină sau verifică realitatea și cuantumul creanței acordând mențiunea „conform cu realitatea”;

(c)  verifică îndeplinirea condițiilor de exigibilitate a creanței.

În pofida primului paragraf, lichidarea cheltuielilor ▌se aplică, de asemenea, rapoartelor intermediare sau finale care nu sunt asociate unei cereri de plată, caz în care impactul asupra sistemului contabil este limitat la contabilitatea generală.

(4)  Decizia de lichidare este exprimată prin semnătură electronică securizată, ▌în conformitate cu articolul 146, de către ordonatorul de credite sau de către un angajat competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător printr-o decizie oficială a ordonatorului de credite sau, în mod excepțional, pentru circuitul pe hârtie, ia forma unei ștampile care cuprinde și semnătura respectivă.

Prin mențiunea „conform cu realitatea”, ordonatorul de credite competent sau angajatul competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent, certifică faptul că:

(a)  pentru prefinanțări: sunt îndeplinite condițiile impuse în angajamentul juridic pentru plata prefinanțărilor;

(b)  pentru plățile intermediare și plata soldului în cazul contractelor: serviciile prevăzute în contract au fost prestate în mod corespunzător, bunurile au fost livrate în mod corespunzător sau lucrările au fost realizate în mod corespunzător;

(c)  pentru plățile intermediare și plata soldului în cazul granturilor: acțiunea sau programul de lucru desfășurat de către beneficiar respectă din toate punctele de vedere acordul de grant, iar, atunci când este cazul, costurile declarate de beneficiar sunt eligibile.

În cazurile menționate la litera (c) de la al doilea paragraf, estimările de costuri nu se consideră că respectă condițiile de eligibilitate prevăzute la articolul 186 alineatul (3). Același principiu se aplică și pentru rapoartele intermediare și finale care nu sunt asociate unei cereri de plată.

(5)  Pentru a ordonanța cheltuielile ▌, ordonatorul de credite competent, după ce verifică disponibilitatea creditelor, emite un ordin de plată pentru a da dispoziție contabilului ▌ să plătească cuantumul unei cheltuieli care a fost lichidată anterior.

Atunci când se efectuează plăți periodice pentru serviciile prestate, inclusiv pentru serviciile de închiriere sau pentru livrarea de bunuri, ordonatorul de credite poate decide, în funcție de analiza riscurilor pe care o efectuează, aplicarea unui sistem de debitare directă dintr-un cont de avans. Aplicarea unui astfel de sistem poate fi, de asemenea, decisă în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru în temeiul articolului 86 alineatul (3).

Articolul 112

Tipuri de angajamente bugetare

(1)  Angajamentele bugetare se încadrează în una dintre următoarele categorii:

(a)  individuale: atunci când destinatarul și cuantumul cheltuielii sunt cunoscute;

(b)  globale: atunci când cel puțin unul dintre elementele necesare identificării angajamentului individual este în continuare necunoscut;

(c)  provizorii: pentru a acoperi cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (2) și cheltuielile administrative curente, în cazul în care nu se cunoaște definitiv care este cuantumul sau cine sunt beneficiarii finali.

În pofida literei (c) de la primul paragraf, cheltuielile administrative curente referitoare la delegațiile Uniunii și la reprezentanțele Uniunii pot fi acoperite prin angajamente bugetare provizorii și atunci când se cunoaște care este cuantumul sau cine este beneficiarul final.

(2)  Angajamentele bugetare pentru acțiuni a căror realizare depășește un singur exercițiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciții în tranșe anuale doar în cazurile prevăzute în actul de bază sau în cazul în care privesc cheltuieli administrative.

(3)  Un angajament bugetar global se constituie în temeiul unei decizii de finanțare.

Angajamentul bugetar global se constituie cel târziu înainte de luarea deciziei privind destinatarii și sumele și, în cazul în care execuția creditelor în cauză implică adoptarea unui program de lucru, cel mai devreme după adoptarea programului în cauză.

(4)  Un angajament bugetar global se execută fie prin încheierea unui acord de finanțare, care permite la rândul său asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice ulterioare, fie prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice.

Acordurile de finanțare din domeniul asistenței financiare directe acordate țărilor terțe – în care se încadrează și sprijinul bugetar – care constituie angajamente juridice, pot conduce la plăți fără asumarea altor angajamente juridice.

Dacă angajamentul bugetar global se execută prin încheierea unui acord de finanțare, al doilea paragraf de la alineatul (3) nu se aplică.

(5)  Fiecare angajament juridic individual asumat în urma unui angajament bugetar global este înregistrat în contabilitatea bugetară centrală de către ordonatorul de credite competent înainte de a fi semnat și se contabilizează la angajamentul bugetar global.

(6)  Angajamentele bugetare provizorii se execută prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice care dau naștere unui drept la plăți ulterioare. Cu toate acestea, în cazul cheltuielilor aferente gestionării personalului, cheltuielilor aferente membrilor sau foștilor membri ai unei instituții a Uniunii sau al cheltuielilor de comunicare angajate de instituții ale Uniunii pentru acoperirea evenimentelor Uniunii sau în cazurile prevăzute la punctul 14.5 din anexa I, acestea pot fi executate direct prin plăți fără asumarea unor angajamente juridice anterioare.

Articolul 113

Angajamente pentru creditele FEGA

(1)  Pentru fiecare exercițiu financiar, creditele FEGA cuprind credite nediferențiate pentru cheltuielile legate de măsurile menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Cheltuielile aferente măsurilor menționate la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 6 din regulamentul menționat, cu excepția măsurilor finanțate în cadrul asistenței tehnice neoperaționale și a contribuțiilor la agențiile executive, ▌sunt acoperite din credite diferențiate.

(2)  Deciziile Comisiei prin care se stabilește valoarea rambursărilor ▌ cheltuielilor legate de FEGA efectuate de statele membre reprezintă angajamente bugetare provizorii globale, care nu depășesc creditele totale înregistrate în buget pentru FEGA.

(3)  Angajamentele bugetare provizorii globale pentru FEGA efectuate pentru un anumit exercițiu financiar care nu au dat naștere unor angajamente la linii bugetare specifice până la data de 1 februarie a exercițiului financiar următor se dezangajează pentru exercițiul financiar în cauză.

(4)  În termen de două luni de la primirea declarațiilor transmise de statele membre, cheltuielile efectuate de autoritățile și organismele menționate în normele referitoare la FEGA fac obiectul unui angajament pe capitole, articole și posturi. Astfel de ▌angajamente se pot face după expirarea termenului de două luni, atunci când este necesară o procedură de transfer al creditelor aferente liniilor bugetare corespunzătoare. Cu excepția cazurilor în care statele membre nu au efectuat încă plata sau în care eligibilitatea este incertă, sumele se impută ca plăți în același termen de două luni.

Angajamentele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se deduc din angajamentul bugetar provizoriu global menționat la alineatul (1).

(5)   Alineatele (2) și (3) se aplică sub rezerva verificării și acceptării conturilor.

Articolul 114

Termenele pentru angajamente

(1)  Fără a aduce atingere articolului 111 alineatul (2) și a articolului 264 alineatul (3), angajamentele juridice referitoare la angajamente bugetare individuale sau provizorii sunt asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului n, exercițiul n fiind cel în care s-a constituit angajamentul bugetar.

(2)  Angajamentele bugetare globale acoperă costul total al angajamentelor juridice corespunzătoare asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului n+1.

În cazul în care angajamentul bugetar global conduce la acordarea unui premiu menționat în titlul IX, angajamentul juridic menționat la articolul 207 alineatul (4) este asumat până la data de 31 decembrie a exercițiului n+3.

În ceea ce privește acțiunile externe, atunci când angajamentul bugetar global conduce la încheierea unui acord de finanțare cu o țară terță, acordurile de finanțare se încheie până la data de 31 decembrie a exercițiului n+1 ▌. În acest caz, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice de punere în aplicare a acordului de finanțare asumate în decursul unei perioade de trei ani de la data încheierii acordului de finanțare.

Cu toate acestea, în următoarele cazuri, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate până la sfârșitul perioadei de punere în aplicare a acordului de finanțare:

(a)  acțiuni cu donatori multipli;

(b)  operațiuni de finanțare mixtă;

(c)  angajamente juridice referitoare la audit și evaluare;

(d)  următoarele circumstanțe excepționale:

(i)  modificări aduse angajamentelor juridice care au fost deja asumate;

(ii)  angajamente juridice care urmează să fie asumate după rezilierea anticipată a unui angajament juridic existent;

(iii)  schimbări ale entității de punere în aplicare.

(3)  Al treilea și al patrulea paragraf de la alineatul (2) nu se aplică următoarelor programe multianuale care sunt puse în aplicare prin angajamente fracționate:

(a)  Instrumentul de asistență pentru preaderare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(42);

(b)  Instrumentul european de vecinătate instituit prin Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(43).

În cazurile menționate la primul paragraf, creditele sunt dezangajate automat de către Comisie în conformitate cu normele sectoriale.

(4)  Pentru angajamentele bugetare individuale și provizorii pentru acțiuni desfășurate pe parcursul mai multor exerciții financiare, cu excepția cheltuielilor cu personalul, se stabilește o dată finală de execuție, în conformitate cu condițiile din angajamentele juridice la care se referă și cu principiul bunei gestiuni financiare.

(5)  Părțile din angajamentele bugetare care nu au fost executate prin plăți în termen de șase luni de la data finală de execuție se dezangajează ▌.

(6)  Cuantumul unui angajament bugetar care nu a antrenat nicio plată în sensul articolului 115 într-o perioadă de doi ani de la asumarea angajamentului juridic se dezangajează, cu excepția cazului în care cuantumul respectiv face obiectul unei acțiuni judiciare aflate pe rolul unei instanțe de judecată sau al unui organism arbitral, a cazului în care angajamentul juridic ia forma unui acord de finanțare cu o țară terță sau a cazului în care există dispoziții speciale în cadrul normelor sectoriale.

Articolul 115

Tipuri de plăți

(1)  Plata cheltuielilor este efectuată de contabil în limita fondurilor disponibile.

(2)  Plata se efectuează după ce a fost demonstrat faptul că acțiunea relevantă este conformă cu contractul, cu acordul sau cu actul de bază și acoperă una sau mai multe din următoarele operațiuni:

(a)  plata întregii sume datorate;

(b)  plata sumei datorate în unul dintre următoarele moduri:

(i)  prefinanțare prin furnizarea unui fond de trezorerie, care poate fi defalcată în mai multe plăți, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; prefinanțarea respectivă se plătește fie pe baza contractului, a acordului sau a actului de bază, fie pe baza documentelor justificative care permit verificarea respectării termenilor contractului sau a acordului în cauză;

(ii)  una sau mai multe plăți intermediare cu titlu de echivalent al executării parțiale a acțiunii, a contractului sau a acordului, care poate lichida prefinanțarea integral sau parțial, fără să aducă atingere actului de bază;

(iii)  plata soldului cuantumurilor datorate atunci când acțiunea, contractul sau acordul a fost executat în întregime;

(c)  plata unui provizion în fondul comun de provizionare creat în conformitate cu articolul 212.

Plata soldului lichidează toate cheltuielile precedente. Pentru cuantumurile neutilizate se emite un ordin de recuperare.

(3)  În contabilitatea bugetară se face o distincție între diferitele tipuri de plăți menționate la alineatul (2) în momentul efectuării fiecărei plăți.

(4)  Normele contabile menționate la articolul 80 includ normele privind lichidarea prefinanțării în contabilitate și cele privind recunoașterea eligibilității costurilor.

(5)  Plățile de prefinanțare sunt lichidate la intervale regulate de ordonatorul de credite competent, în funcție de natura economică a proiectului, și cel mai târziu la încheierea proiectului în cauză. Lichidarea se efectuează pe baza informațiilor privind costurile suportate sau pe baza confirmării îndeplinirii condițiilor de plată în conformitate cu articolul 125, validată de ordonatorul de credite în conformitate cu articolul 111 alineatul (3).

Pentru acordurile de grant, contractele sau acordurile de contribuție de peste 5 000 000 EUR, ordonatorul de credite obține la încheierea fiecărui exercițiu cel puțin informațiile necesare pentru a calcula o estimare rezonabilă a costurilor. Informațiile respective nu pot fi utilizate pentru lichidarea prefinanțării, dar pot fi utilizate de ordonatorul de credite și de contabil pentru a respecta articolul 82 alineatul (2).

În scopul celui de al doilea paragraf, în angajamentele juridice asumate se introduc dispoziții adecvate.

Articolul 116

Termenele pentru plăți

(1)  Plățile se efectuează în termen de:

(a)  90 de zile calendaristice pentru acordurile de contribuție, contractele și acordurile de grant care implică servicii tehnice sau acțiuni a căror evaluare este deosebit de complexă și în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;

(b)  60 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuție, contracte și acorduri de grant în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;

(c)  30 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuție, contracte și acorduri de grant.

(2)  Se consideră că termenul permis pentru efectuarea plăților include lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor.

Acesta începe să curgă de la data la care se primește o cerere de plată.

(3)  Cererea de plată se înregistrează de către departamentul autorizat al ordonatorului de credite competent cât mai curând posibil și se consideră ca fiind primită la data la care este înregistrată.

Data plății se consideră a fi data la care se debitează contul instituției Uniunii.

Cererea de plată include următoarele elemente esențiale:

(a)  datele de identificare ale creditorului;

(b)  suma;

(c)  moneda;

(d)  data.

În cazul în care lipsește cel puțin un element esențial, cererea de plată se respinge.

Creditorul este informat în scris cu privire la o respingere și la motivele acesteia cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care s-a primit cererea de plată.

(4)  Ordonatorul de credite competent poate suspenda termenul de plată atunci când:

(a)  cuantumul vizat de cererea de plată nu este scadent; sau

(b)  nu s-au prezentat documente justificative adecvate.

Dacă ordonatorul de credite competent intră în posesia unor informații care pun la îndoială eligibilitatea cheltuielii care face obiectul unei cereri de plată, acesta poate suspenda termenul de plată pentru a verifica, inclusiv prin intermediul unor controale la fața locului, dacă respectiva cheltuială este eligibilă. Perioada rămasă pentru efectuarea plății începe să curgă de la data la care se primesc informațiile solicitate sau documentele revizuite sau de la data la care se efectuează verificările suplimentare necesare, inclusiv controale la fața locului.

Creditorii vizați sunt informați în scris în legătură cu motivele unei suspendări.

(5)  Mai puțin în cazul statelor membre, a BEI și a FEI, la expirarea termenelor prevăzute la alineatul (1), creditorul are dreptul la plata unei dobânzi, în următoarele condiții:

(a)  ratele dobânzii sunt cele menționate la articolul 99 alineatul (2);

(b)  dobânda se plătește pentru perioada cuprinsă între ziua calendaristică care urmează expirării termenului de plată prevăzut la alineatul (1) și ziua efectuării plății.

Cu toate acestea, în cazul în care dobânda calculată în conformitate cu primul paragraf este mai mică sau egală cu 200 EUR, aceasta se plătește creditorului numai la cererea acestuia, prezentată în termen de două luni de la primirea plății efectuate cu întârziere.

(6)  Fiecare instituție a Uniunii transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la respectarea și la suspendarea termenelor prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Raportul Comisiei se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la articolul 74 alineatul (9).

CAPITOLUL 8

Auditorul intern

Articolul 117

Numirea auditorului intern

(1)  Fiecare instituție a Uniunii instituie o funcție de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaționale relevante. Auditorul intern numit de instituția Uniunii în cauză răspunde în fața acesteia de verificarea bunei funcționări a sistemelor și procedurilor de execuție bugetară. Auditorul intern nu poate fi nici ordonatorul de credite, nici contabilul.

(2)  În scopul realizării auditului intern al SEAE, șefii delegațiilor Uniunii, acționând în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sunt supuși competențelor de verificare ale auditorului intern al Comisiei pentru activitățile de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.

Auditorul intern al Comisiei acționează și în calitate de auditor intern al SEAE în ceea ce privește execuția secțiunii din buget consacrate SEAE.

(3)  Fiecare instituție a Uniunii numește un auditor intern în conformitate cu modalitățile adaptate caracteristicilor și cerințelor sale proprii. Fiecare instituție a Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la numirea auditorului său intern.

(4)  Fiecare instituție a Uniunii determină, în conformitate cu caracteristicile și cerințele sale proprii, sfera misiunii auditorului său intern și stabilește obiectivele și procedurile detaliate pentru exercitarea funcției de auditor intern cu respectarea standardelor internaționale pentru auditul intern.

(5)  Fiecare instituție a Uniunii poate numi ca auditor intern, grație competențelor sale speciale, un funcționar sau un alt angajat care intră sub incidența Statutului funcționarilor, selectat din rândul resortisanților statelor membre.

(6)  Dacă două sau mai multe instituții ale Uniunii numesc același auditor intern, acestea iau măsurile necesare pentru ca auditorul intern să fie declarat răspunzător pentru acțiunile sale în conformitate cu articolul 121.

(7)  În momentul în care funcțiile auditorului său intern încetează, fiecare instituție a Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la acest lucru.

Articolul 118

Competențele și funcțiile auditorului intern

(1)  Auditorul intern oferă consiliere instituției Uniunii din care face parte în ceea ce privește gestionarea riscurilor, prin emiterea unor avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune și de control și a unor recomandări pentru îmbunătățirea condițiilor de aplicare a operațiunilor și pentru promovarea bunei gestiuni financiare.

Auditorul intern este responsabil în special de:

(a)  evaluarea caracterului adecvat și a eficacității sistemelor interne de gestiune și a rezultatelor departamentelor în punerea în aplicare a politicilor, a programelor și a acțiunilor în raport cu riscurile asociate acestora;

(b)  evaluarea eficienței și eficacității sistemelor interne de control și audit aplicabile oricărei operațiuni de execuție bugetară.

(2)  Auditorul intern își îndeplinește funcțiile în legătură cu toate activitățile și departamentele instituției Uniunii în cauză. Acesta beneficiază de acces complet și nelimitat la toate informațiile de care are nevoie pentru a îndeplini funcțiile care îi revin, dacă este cazul de asemenea la fața locului, inclusiv în statele membre și în țări terțe.

Auditorul intern ia notă de raportul anual al ordonatorilor de credite și de orice alte informații identificate.

(3)  Auditorul intern raportează instituției Uniunii în cauză constatările și recomandările sale. Instituția Uniunii în cauză asigură luarea de măsuri conform recomandărilor rezultate din audituri. ▌

Fiecare instituție a Uniunii analizează dacă recomandările făcute în rapoartele auditorului său intern sunt adecvate pentru un schimb de bune practici cu celelalte instituții ale Uniunii.

(4)  Auditorul intern prezintă instituției Uniunii în cauză un raport anual de audit intern care indică numărul și tipul de audituri interne realizate, principalele recomandări formulate și măsurile luate ca urmare a acestor recomandări.

Raportul anual de audit intern menționează problemele sistemice detectate de comitetul constituit în temeiul articolului 143 atunci când comitetul emite avizul menționat la articolul 93.

(5)  Atunci când întocmește raportul, auditorul intern se concentrează în special asupra respectării generale a principiilor bunei gestiuni financiare și performanței și se asigură că s-au luat măsurile corespunzătoare în vederea îmbunătățirii constante și a consolidării aplicării acestora.

(6)  În contextul procedurii de descărcare de gestiune și în conformitate cu articolul 319 din TFUE, Comisia transmite în fiecare an, la cerere, raportul său anual de audit intern, acordând atenția cuvenită cerințelor de confidențialitate.

(7)  Fiecare instituție a Uniunii pune datele de contact ale auditorului său intern la dispoziția oricărei persoane fizice sau juridice implicate în operațiunile de cheltuieli, astfel încât această persoană să îl poată contacta pe auditorul intern în mod confidențial.

(8)  În fiecare an, fiecare instituție a Uniunii elaborează un raport care conține un rezumat privind numărul și tipul de audituri interne efectuate, o sinteză a recomandărilor formulate și măsurile luate ca urmare a acestor recomandări și îl transmite Parlamentului European și Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 247.

(9)  Rapoartele și constatările auditorului intern, precum și raportul instituției Uniunii în cauză se pun la dispoziția publicului numai după ce auditorul intern validează măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.

(10)  Fiecare instituție a Uniunii pune la dispoziția auditorului său intern resursele necesare desfășurării corespunzătoare a activității de audit intern și o fișă a misiunii, care prezintă în detaliu sarcinile, drepturile și obligațiile care revin auditorului său intern.

Articolul 119

Programul de lucru al auditorului intern

(1)  Auditorul intern întocmește programul de lucru și îl prezintă instituției Uniunii în cauză.

(2)  Fiecare instituție a Uniunii îi poate cere auditorului său intern să efectueze audituri care nu sunt incluse în programul de lucru prevăzut la alineatul (1).

Articolul 120

Independența auditorului intern

(1)  Auditorul intern se bucură de independență deplină în efectuarea auditurilor. Normele speciale aplicabile auditorului intern sunt stabilite de instituția Uniunii în cauză, acestea fiind de natură să garanteze independența totală a auditorului intern în îndeplinirea funcțiilor care îi revin și să stabilească responsabilitatea auditorului intern.

(2)  Auditorului intern nu i se poate da nicio instrucțiune și nu i se poate impune nicio limită în ceea ce privește exercitarea funcțiilor care îi revin, în temeiul numirii sale, conform prezentului regulament.

(3)  În cazul în care auditorul intern are calitatea de membru al personalului, acesta își exercită funcțiile exclusive de audit în condiții de independență deplină și își asumă responsabilitatea în condițiile prevăzute în Statutul funcționarilor ▌.

Articolul 121

Răspunderea auditorului intern

Fiecare instituție a Uniunii este singura care, acționând în conformitate cu prezentul articol, poate cere ca auditorul său intern, în calitate de membru al personalului, să fie declarat răspunzător pentru acțiunile sale.

Fiecare instituție a Uniunii ia o decizie motivată pentru a deschide o investigație. Decizia respectivă se comunică părții interesate. Instituția Uniunii în cauză poate încredința investigația, sub directa sa responsabilitate, unuia sau mai multor funcționari având un grad cel puțin egal cu al angajatului implicat. În cursul investigației, partea interesată își exprimă punctele de vedere.

Raportul investigației se comunică părții interesate, care este apoi audiată de instituția Uniunii în cauză cu privire la raportul respectiv.

Pe baza raportului și a audierii, instituția Uniunii în cauză adoptă fie o decizie motivată de încheiere a procedurii, fie o decizie motivată în conformitate cu articolele 22 și 86 și cu anexa IX din Statutul funcționarilor. Deciziile care impun măsuri disciplinare sau sancțiuni financiare se notifică părții interesate și se comunică, spre informare, celorlalte instituții ale Uniunii și Curții de Conturi.

Partea interesată poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la aceste decizii, în conformitate cu Statutul funcționarilor.

Articolul 122

Sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene

Fără a se aduce atingere căilor de atac prevăzute de Statutul funcționarilor, auditorul intern poate sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu orice act referitor la exercitarea funcțiilor sale de auditor intern. Acesta introduce o astfel de acțiune în termen de trei luni începând cu ziua calendaristică în care a avut cunoștință de notificarea actului în cauză.

Aceste sesizări se cercetează și se judecă în conformitate cu articolul 91 alineatul (5) din Statutul funcționarilor.

Articolul 123

Comitetele de monitorizare a auditurilor interne

(1)  Fiecare instituție a Uniunii înființează un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenței auditorului intern, monitorizarea calității activității de audit intern și asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern și extern și le dau curs.

(2)  Componența comitetului de monitorizare a auditurilor interne este stabilită de fiecare instituție a Uniunii în parte, ținând seama de autonomia sa organizațională și de importanța consilierii din partea experților independenți.

TITLUL V

NORME COMUNE

CAPITOLUL 1

Norme aplicabile gestiunii directe, indirecte și partajate

Articolul 124

Domeniul de aplicare

Cu excepția articolului 138, trimiterile din prezentul titlu la angajamente juridice se înțeleg ca trimiteri la angajamente juridice, contracte-cadru și acorduri-cadru de parteneriat financiar.

Articolul 125

Formele contribuției Uniunii

(1)  Contribuțiile Uniunii cu gestiune directă, partajată și indirectă ajută la realizarea unui obiectiv de politică al Uniunii și a unor rezultate specificate și pot avea oricare dintre următoarele forme:

(a)  finanțări care nu sunt legate de costurile operațiunilor relevante, bazate pe:

(i)  îndeplinirea unor condiții prevăzute în normele sectoriale specifice sau în decizii ale Comisiei: sau

(ii)  obținerea unor rezultate măsurate prin raportare la obiectivele de etapă stabilite anterior sau prin indicatori de performanță;

(b)  rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv;

(c)  costuri unitare, care includ toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil printr-o trimitere la o sumă pe unitate;

(d)  sume forfetare, care includ, în mod global, toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil;

(e)  finanțări forfetare, care includ categorii specifice de costuri eligibile, identificate clar în prealabil prin aplicarea unui procentaj;

(f)  o combinație între formele menționate la literele (a)-(e).

Contribuțiile Uniunii prevăzute la litera (a) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe și indirecte, în conformitate cu articolul 181, cu normele sectoriale sau cu o decizie a Comisiei și, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale. Contribuțiile Uniunii prevăzute la literele (c), (d) și (e) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe și indirecte, în conformitate cu articolul 181 sau cu legislația sectorială și, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale.

(2)  Pentru a stabili forma adecvată de contribuție, se ține cont în cea mai mare măsură posibilă de interesele și de metodele contabile ale destinatarilor potențiali.

(3)  Ordonatorul de credite competent raportează cu privire la finanțările care nu sunt legate de costuri în temeiul alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (f) de la prezentul articol în raportul anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9).

Articolul 126

Valabilitatea transversală a evaluărilor

Comisia se poate baza, integral sau parțial, pe evaluările proprii sau pe cele efectuate de alte entități, inclusiv de donatori, în măsura în care astfel de evaluări s-au efectuat privind respectarea unor condiții echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuție aplicabilă. În acest scop, Comisia promovează recunoașterea standardelor acceptate la nivel internațional sau a bunelor practici internaționale.

Articolul 127

Valabilitatea transversală a auditurilor

Fără a aduce atingere posibilităților existente de efectuare a unor audituri suplimentare, dacă un auditor independent a efectuat un audit referitor la situațiile financiare și rapoartele care prezintă utilizarea unei contribuții a Uniunii, bazat pe standarde de audit acceptate la nivel internațional care oferă o asigurare rezonabilă, auditul respectiv stă la baza asigurării generale, astfel cum se specifică mai detaliat, dacă este cazul, în normele sectoriale, cu condiția să existe dovezi suficiente ale independenței și competenței auditorului. În acest scop, raportul auditorului independent și documentația de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziția Parlamentului European, a Comisiei, a Curții de Conturi și a autorităților de audit din statele membre.

Articolul 128

Utilizarea informațiilor deja disponibile

Pentru a evita situațiile în care persoanelor și entităților care primesc fonduri din partea Uniunii li se solicită să furnizeze aceeași informație de mai multe ori, se folosesc, în măsura posibilului, informațiile care se află deja la dispoziția instituțiilor Uniunii, a autorităților de management sau a altor organisme și entități care execută bugetul.

Articolul 129

Cooperarea în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii

(1)  Orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii cooperează pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și, drept condiție pentru primirea fondurilor, acordă accesul și drepturile necesare pentru ordonatorul de credite responsabil pentru EPPO față de statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 , pentru OLAF, ▌ pentru Curtea de Conturi ▌ și, după caz, pentru autoritățile naționale relevante să își exercite în mod exhaustiv competențele care le revin. În cazul OLAF, astfel de drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(44).

(2)  Orice persoană sau entitate care primește din partea Uniunii fonduri în cadrul gestiunii directe și indirecte se angajează în scris să acorde drepturile necesare menționate la alineatul (1) și se asigură că eventualii terți implicați în execuția fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

CAPITOLUL 2

Norme aplicabile gestiunii directe și indirecte

SECȚIUNEA 1

NORME PRIVIND PROCEDURILE ȘI GESTIUNEA

Articolul 130

Parteneriatele-cadru financiare

(1)  Comisia poate încheia acorduri-cadru de parteneriat financiar pentru o cooperare pe termen lung cu persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Fără a aduce atingere alineatului (4) litera (c) de la prezentul articol, acordurile-cadru de parteneriat financiar se revizuiesc cel puțin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual. În temeiul unor astfel de acorduri se pot semna acorduri de contribuție sau acorduri de grant.

(2)  Obiectivul unui acord-cadru de parteneriat financiar este de a facilita realizarea obiectivelor politicilor Uniunii prin stabilizarea termenilor contractuali ai cooperării. Acordul-cadru de parteneriat financiar precizează formele cooperării financiare și include obligația de a stabili, în acordurile specifice semnate în temeiul acordului‑cadru de parteneriat financiar, modalitățile de monitorizare a realizării obiectivelor specifice. Respectivele acorduri indică, de asemenea, pe baza rezultatelor unei evaluări ex ante, măsura în care Comisia se poate baza pe sistemele și procedurile, inclusiv procedurile de audit, ale persoanelor sau entităților care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau ale beneficiarilor.

(3)  Pentru a optimiza costurile și beneficiile auditurilor și pentru a facilita coordonarea, se pot încheia acorduri de audit sau de verificare cu persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Aceste acorduri nu aduc atingere dispozițiilor articolelor 127 și 129.

(4)  În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin granturi specifice:

(a)  în plus față de alineatul (2), în acordul‑cadru de parteneriat financiar se precizează:

(i)  natura acțiunilor sau a programelor de lucru preconizate;

(ii)  procedura de acordare a granturilor specifice, în conformitate cu principiile și normele procedurale din titlul VIII;

(b)  acordul-cadru de parteneriat financiar și acordul de grant specific în ansamblul lor respectă ▌ cerințele de la articolul 201;

(c)  durata parteneriatului-cadru financiar nu poate depăși patru ani, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, care se precizează clar în raportul anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9);

(d)  parteneriatul-cadru financiar se pune în aplicare în conformitate cu principiile transparenței și egalității de tratament al solicitanților;

(e)  parteneriatul-cadru financiar se tratează ca un grant în ceea ce privește programarea, publicarea ex ante și atribuirea;

(f)  granturile specifice bazate pe un astfel de parteneriat-cadru financiar intră sub incidența procedurilor de publicare ex post prevăzute la articolul 38 ▌.

(5)  Un acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice poate prevedea recurgerea la sistemele și procedurile beneficiarului în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care sistemele și procedurile au fost evaluate în conformitate cu articolul 154 alineatele (2), (3) și (4). Într-un astfel de caz, articolul 196 alineatul (1) litera (d) nu se aplică. În cazul în care procedurile beneficiarului de acordare de finanțări terților, menționate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), au obținut o evaluare pozitivă din partea Comisiei, articolele 204 și 205 nu se aplică.

(6)  În cazul unui acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice, verificarea capacității financiare și operaționale menționate la articolul 198 se efectuează înainte de semnarea acordului-cadru de parteneriat financiar. Comisia poate recurge la o verificare echivalentă a capacității financiare și operaționale, efectuată de alți donatori.

(7)  În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin acorduri de contribuție, acordul-cadru de parteneriat financiar și acordul de contribuție în ansamblul lor respectă ▌ articolul 129 și articolul 155 alineatul (6).

Articolul 131

Suspendare, reziliere și reducere

(1)  Dacă o procedură de atribuire a fost viciată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent suspendă procedura și poate lua orice măsuri necesare, inclusiv anularea procedurii. Ordonatorul de credite competent informează imediat OLAF cu privire la cazurile de fraudă suspectate.

(2)  În cazul în care, după atribuire, procedura de atribuire se dovedește a fi fost afectată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent:

(a)  poate refuza să își asume angajamentul juridic sau poate anula acordarea unui premiu;

(b)  poate suspenda plățile;

(c)  poate suspenda punerea în aplicare a angajamentului juridic;

(d)  dacă este cazul, poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privința unuia sau a mai multor destinatari.

(3)  Ordonatorul de credite competent poate suspenda plățile sau punerea în aplicare a angajamentului juridic în cazul în care:

(a)  punerea în aplicare a angajamentului juridic se dovedește a fi fost afectată de nereguli, fraude sau încălcări ale obligațiilor;

(b)  este necesar să se verifice dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligațiilor au avut loc efectiv;

(c)  neregulile, fraudele sau încălcările obligațiilor pun sub semnul întrebării fiabilitatea sau eficacitatea sistemelor de control intern ale unei persoane sau entități care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.

Dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligațiilor menționate la primul paragraf litera (b) nu se confirmă, punerea în aplicare sau plățile se reiau cât mai curând posibil.

Ordonatorul de credite competent poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privința unuia sau mai multor destinatari în cazurile menționate la primul paragraf literele (a) și (c).

(4)  În plus față de măsurile menționate la alineatul (2) sau (3), ordonatorul de credite competent poate reduce grantul, premiul, contribuția prevăzută în acordul de contribuție sau prețul datorat prevăzut într-un contract proporțional cu gravitatea neregulilor, a fraudelor sau a încălcărilor obligațiilor, inclusiv în cazul în care activitățile în cauză nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător, parțial sau cu întârziere.

În cazul finanțării menționate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ordonatorul de credite competent poate reduce contribuția în mod proporțional în cazul în care rezultatele sunt necorespunzătoare, parțiale sau obținute cu întârziere ori în cazul în care co