Index 
Texte adoptate
Marţi, 11 septembrie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Echivalența inspecțiilor în câmp ***I
 Sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici *
 Decizia de punere în aplicare privind supunerea noilor substanțe psihoactive ciclopropilfentanil și metoxiacetilfentanil unor măsuri de control *
 Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Bulgariei, Greciei, Lituaniei și Poloniei
 Proiectul de buget rectificativ nr. 4/2018: mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a se acorda asistență Bulgariei, Greciei, Lituaniei și Poloniei
 Impactul politicii de coeziune a UE asupra Irlandei de Nord
 Măsuri specifice referitoare la Grecia
 Metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate
 Relațiile dintre UE și țările terțe în ceea ce privește reglementarea și supravegherea serviciilor financiare
 Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE
 Corpul european de solidaritate ***I
 Programul de sprijin pentru reforme structurale: pachet financiar și obiectiv general ***I
 Programul Euratom de completare a Programului-cadru Orizont 2020 *
 Măsuri de prevenire și combatere a hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică în UE
 Egalitatea limbilor în epoca digitală
 Gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: pădurile

Echivalența inspecțiilor în câmp ***I
PDF 123kWORD 46k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei 2003/17/CE a Consiliului în ceea ce privește echivalența inspecțiilor în câmp efectuate în Brazilia la culturile producătoare de semințe de plante furajere și la culturile producătoare de semințe de cereale și echivalența semințelor de plante furajere și a semințelor de cereale produse în Brazilia, precum și în ceea ce privește echivalența inspecțiilor în câmp efectuate în Moldova la culturile producătoare de semințe de cereale, la culturile producătoare de semințe de legume și la culturile producătoare de semințe de plante oleaginoase și textile și echivalența semințelor de cereale, a semințelor de legume și a semințelor de plante oleaginoase și textile produse în Moldova (COM(2017)0643 – C8-0400/2017 – 2017/0297(COD))
P8_TA(2018)0318A8-0253/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0643),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0400/2017),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2018(1),

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0253/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 septembrie 2018 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei 2003/17/CE a Consiliului în ceea ce privește echivalența inspecțiilor în câmp efectuate în Republica Federativă a Braziliei la culturile producătoare de semințe de plante furajere și la culturile producătoare de semințe de cereale și echivalența semințelor de plante furajere și a semințelor de cereale produse în Republica Federativă a Braziliei, precum și în ceea ce privește echivalența inspecțiilor în câmp efectuate în Republica Moldova la culturile producătoare de semințe de cereale, la culturile producătoare de semințe de legume și la culturile producătoare de semințe de plante oleaginoase și pentru fibre și echivalența semințelor de cereale, a semințelor de legume și a semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre produse în Republica Moldova

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/1674.)

(1) JO C 227, 28.6.2018, p. 76.


Sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici *
PDF 171kWORD 57k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici (COM(2018)0021 – C8-0022/2018 – 2018/0006(CNS))
P8_TA(2018)0319A8-0260/2018

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2018)0021),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0022/2018),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0260/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului21 permite statelor membre să continue aplicarea propriilor regimuri speciale pentru întreprinderi mici, în conformitate cu dispoziții comune și în vederea unei armonizări sporite. Cu toate acestea, aceste dispoziții sunt depășite și nu reduc sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici, deoarece au fost concepute pentru un sistem comun al taxei pe valoare adăugată (TVA) bazat pe impozitarea în statul membru de origine.
(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului21 permite statelor membre să continue aplicarea propriilor regimuri speciale pentru întreprinderi mici, în conformitate cu dispoziții comune și în vederea unei armonizări sporite. Cu toate acestea, aceste dispoziții sunt depășite și nu își îndeplinesc obiectivul de a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici, deoarece au fost concepute pentru un sistem comun al taxei pe valoare adăugată (TVA) bazat pe impozitarea în statul membru de origine.
_________________
_________________
21 JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
21 JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  În cadrul planului său de acțiune privind TVA22, Comisia a anunțat un amplu pachet de măsuri de simplificare pentru întreprinderile mici, menit să reducă sarcina administrativă a acestora și să contribuie la crearea unui mediu fiscal care să faciliteze creșterea întreprinderilor și dezvoltarea comerțului transfrontalier. Acest pachet ar presupune revizuirea regimului special pentru întreprinderile mici, astfel cum a fost descrisă în Comunicarea referitoare la continuarea planului de acțiune privind TVA23. Revizuirea regimului special pentru întreprinderile mici constituie, așadar, un element important al pachetului de reforme inclus în planul de acțiune privind TVA.
(2)  În cadrul planului său de acțiune privind TVA22, Comisia a anunțat un amplu pachet de măsuri de simplificare pentru întreprinderile mici, menit să reducă sarcina administrativă a acestora și să contribuie la crearea unui mediu fiscal care să faciliteze creșterea întreprinderilor și dezvoltarea comerțului transfrontalier, precum și la atingerea unui nivel mai ridicat de conformitate în materie de TVA. Întreprinderile mici din Uniune cu activitate la nivel transfrontalier sunt active în special în anumite sectoare, cum ar fi construcțiile, comunicațiile, serviciile alimentare și comerțul cu amănuntul, și pot constitui o sursă importantă de ocupare a forței de muncă. Pentru atingerea obiectivelor planului de acțiune privind TVA, este necesară o revizuire a regimului special pentru întreprinderile mici, astfel cum a fost descrisă în Comunicarea referitoare la continuarea planului de acțiune privind TVA23. Revizuirea regimului special pentru întreprinderile mici constituie, așadar, un element important al pachetului de reforme inclus în planul de acțiune privind TVA.
_________________
_________________
22 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European referitoare la un plan de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei [COM(2016)0148 din 7.4.2016].
22 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European referitoare la un plan de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei [COM(2016)0148 din 7.4.2016].
23 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European – În continuarea Planului de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul acțiunii [COM(2017)0566 din 4.10.2017].
23 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European – În continuarea Planului de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul acțiunii [COM(2017)0566 din 4.10.2017].
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Revizuirea acestui regim special este strâns legată de propunerea Comisiei de stabilire a principiilor unui sistem definitiv de TVA pentru comerțul transfrontalier între întreprinderi între statele membre, bazat pe impozitarea livrărilor transfrontaliere de bunuri în statul membru de destinație24. Trecerea sistemului de TVA la impozitarea la destinație a dus la constatarea că o parte din normele actuale nu sunt adecvate pentru un sistem de impozitare la destinație.
(3)  Revizuirea acestui regim special este strâns legată de propunerea Comisiei de stabilire a principiilor unui sistem definitiv de TVA pentru comerțul transfrontalier între întreprinderi între statele membre, bazat pe impozitarea livrărilor transfrontaliere de bunuri în statul membru de destinație24. Trecerea sistemului de TVA la impozitarea la destinație a dus la constatarea că o parte din normele actuale nu sunt adecvate pentru un sistem de impozitare la destinație. Principalele dificultăți cu care se confruntă întreprinderile mici în contextul unei consolidări a comerțului transfrontalier apar din cauza normelor complexe și diferite în întreaga Uniune privind TVA-ul, precum și deoarece scutirea națională pentru întreprinderile mici se aplică numai întreprinderilor mici din statul membru în care acestea sunt stabilite.
_________________
_________________
24 Propunere de Directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată și introducerea sistemului definitiv de impozitare a comerțului dintre statele membre [COM(2017)0569 din 4.10.2017].
24 Propunere de Directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată și introducerea sistemului definitiv de impozitare a comerțului dintre statele membre [COM(2017)0569 din 4.10.2017].
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  Pentru a aborda problema sarcinii disproporționate de asigurare a conformității cu care se confruntă întreprinderile mici, măsurile de simplificare ar trebui să fie aplicabile nu numai întreprinderilor care beneficiază de scutire în conformitate cu normele existente, dar și celor considerate mici în termeni economici. În scopul simplificării normelor în materie de TVA, întreprinderile vor fi considerate „mici” dacă, potrivit cifrei lor de afaceri, se încadrează în categoria microîntreprinderilor, conform definiției generale prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei25.
(4)  Pentru a aborda problema sarcinii disproporționate de asigurare a conformității cu care se confruntă întreprinderile mici, măsurile de simplificare ar trebui să fie aplicabile nu numai întreprinderilor care beneficiază de scutire în conformitate cu normele existente, dar și celor considerate mici în termeni economici. Disponibilitatea unor astfel de măsuri este deosebit de relevantă, dat fiind că majoritatea întreprinderilor mici, indiferent dacă sunt scutite sau nu, sunt în practică obligate să utilizeze serviciile oferite de consilieri sau consultanți externi, pentru a-i asista să își respecte obligațiile privind TVA, ceea ce adaugă o sarcină financiară pentru întreprinderile respective. În scopul simplificării normelor în materie de TVA, întreprinderile vor fi considerate „mici” dacă, potrivit cifrei lor de afaceri, se încadrează în categoria microîntreprinderilor, conform definiției generale prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei25.
_________________
_________________
25 Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
25 Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  Întreprinderile mici pot beneficia de scutire numai în cazul în care cifra lor de afaceri anuală este sub plafonul aplicabil în statul membru în care este datorată TVA. La stabilirea plafoanelor, statele membre ar trebui să respecte normele privind plafoanele stabilite de Directiva 2006/112/CE. Aceste norme, mare parte dintre care au fost instituite în anul 1977, nu mai sunt adecvate.
(6)  Întreprinderile mici pot beneficia de scutire numai în cazul în care cifra lor de afaceri anuală este sub plafonul aplicabil în statul membru în care este datorată TVA. La stabilirea plafoanelor, statele membre ar trebui să respecte normele privind plafoanele stabilite de Directiva 2006/112/CE. Aceste norme, mare parte dintre care au fost instituite în anul 1977, nu mai sunt adecvate. Din motive de flexibilitate și pentru a garanta faptul că este posibil ca statele membre să stabilească praguri corespunzătoare mai mici, proporționale cu dimensiunea și nevoile economiei lor, pragurile maxime ar trebui stabilite numai la nivelul Uniunii.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)  Ar trebui lăsată la latitudinea statelor membre stabilirea propriilor plafoane naționale pentru scutire, la un nivel care să corespundă cel mai bine condițiilor economice și politice specifice, cu respectarea plafonului superior prevăzut de prezenta directivă. În acest sens, ar trebui clarificat faptul că aplicarea unor plafoane diferite de către statele membre trebuie să se bazeze pe criterii obiective.
(8)  Ar trebui lăsată la latitudinea statelor membre stabilirea propriilor plafoane naționale pentru scutire, la un nivel care să corespundă cel mai bine condițiilor economice și politice specifice, cu respectarea plafonului superior prevăzut de prezenta directivă. În acest sens, ar trebui clarificat faptul că aplicarea unor plafoane diferite de către statele membre trebuie să se bazeze pe criterii obiective. Pentru a facilita activitatea transfrontalieră, lista plafoanelor naționale pentru scutire ar trebui să fie ușor accesibilă tuturor întreprinderilor mici care doresc să își desfășoare activitatea în mai multe state membre.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 12
(12)  În cazul în care se aplică o scutire, întreprinderile mici care beneficiază de scutire ar trebui să aibă acces, cel puțin, la obligații simplificate de înregistrare în scopuri de TVA, facturare, contabilitate și raportare.
(12)  În cazul în care se aplică o scutire, întreprinderile mici care beneficiază de scutire ar trebui să aibă acces, cel puțin, la obligații simplificate de înregistrare în scopuri de TVA, facturare, contabilitate și raportare. Pentru a evita confuzia și insecuritatea juridică în statele membre, Comisia ar trebui să elaboreze orientări privind înregistrarea simplificată și contabilitatea, explicând în detaliu ce proceduri ar trebui simplificate și în ce măsură. În termen ... [de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], această simplificare ar trebui să facă obiectul unei evaluări efectuate de Comisie și de statele membre pentru a se analiza dacă are o valoare adăugată și un impact pozitiv real asupra întreprinderilor și consumatorilor.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 13
(13)  Mai mult, pentru a asigura respectarea condițiilor pentru scutirile acordate de un stat membru întreprinderilor care nu sunt stabilite în acel stat, este necesară stabilirea obligației acestor întreprinderi de a notifica în prealabil intenția lor de a beneficia de scutire. Această notificare ar trebui transmisă de către întreprinderea mică în cauză statului membru în care este stabilită. Ulterior, pe baza informațiilor declarate privind cifra de afaceri a întreprinderii, acel stat membru ar trebui să transmită informațiile respective celorlalte state membre vizate.
(13)  Mai mult, pentru a asigura respectarea condițiilor pentru scutirile acordate de un stat membru întreprinderilor care nu sunt stabilite în acel stat, este necesară stabilirea obligației acestor întreprinderi de a notifica în prealabil intenția lor de a beneficia de scutire. Această notificare ar trebui transmisă prin intermediul unui portal online, care ar trebui creat de Comisie. Ulterior, pe baza informațiilor declarate privind cifra de afaceri a întreprinderii, statul membru de stabilire ar trebui să informeze celelalte state membre vizate. Întreprinderile mici pot să notifice în orice moment statul membru de înregistrare cu privire la disponibilitatea lor de a reveni la sistemul general de TVA.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)  Pentru a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici care nu beneficiază de scutiri, statelor membre ar trebui să li se impună să simplifice înregistrarea în scopuri de TVA și procedura de ținere a evidențelor șiprelungească perioadele fiscale, astfel încât să se reducă frecvența depunerii declarațiilor TVA.
(15)  Pentru a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici care nu beneficiază de scutiri, statelor membre ar trebui să li se impună să simplifice înregistrarea în scopuri de TVA și procedura de ținere a evidențelor. În plus, Comisia ar trebuiînființeze un ghișeu unic pentru depunerea de declarații de TVA în diferite state membre.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 17
(17)  Obiectivul prezentei directive este de a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici, obiectiv ce nu poate fi atins în mod suficient de statele membre, putând fi, așadar, mai bine realizat la nivelul Uniunii. În consecință, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul 5, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor sale.
(17)  Obiectivul prezentei directive este de a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici, obiectiv ce nu poate fi atins în mod suficient de statele membre, putând fi, așadar, mai bine realizat la nivelul Uniunii. În consecință, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul 5, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor sale. Cu toate acestea, controalele în materie de rezultate din procesele de asigurare a conformității sunt instrumente valoroase împotriva fraudei fiscale, iar simplificarea sarcinii conformității pentru întreprinderile mici nu urmează să se facă în detrimentul combaterii fraudei în materie de TVA.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 12
Directiva 2006/112/CE
Articolul 284 – alineatul 4 – paragraful 1
Înainte de a beneficia de scutire în alte state membre, întreprinderea mică notifică statul membru în care este stabilită.
Comisia creează un portal online prin care se înregistrează întreprinderile mici care doresc să beneficieze de scutire în alt stat membru.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 12
Directiva 2006/112/CE
Articolul 284 – alineatul 4 – paragraful 2
În cazul în care o întreprindere mică beneficiază de scutire în alte state membre decât cel în care este stabilită, statul membru de stabilire ia toate măsurile necesare pentru a asigura declararea corectă, de către întreprinderea mică respectivă, a cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune și a cifrei de afaceri anuale la nivel de stat membru și informează autoritățile fiscale ale celorlalte state membre vizate în care întreprinderea mică își efectuează livrările și/sau prestările.
În cazul în care o întreprindere mică beneficiază de scutire în alte state membre decât cel în care este stabilită, statul membru de stabilire ia toate măsurile necesare pentru a asigura declararea corectă, de către întreprinderea mică respectivă, a cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune și a cifrei de afaceri anuale la nivel de stat membru și informează autoritățile fiscale ale celorlalte state membre vizate în care întreprinderea mică își efectuează livrările și/sau prestările. De asemenea, statele membre se asigură că dispun de suficiente informații privind statutul întreprinderilor mici și raporturile lor patrimoniale sau de acționariat, astfel încât să confirme statutul lor de întreprinderi mici.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 15
Directiva 2006/112/CE
Articolul 288 a – paragraful 1
În cazul în care, într-un an calendaristic ulterior, cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru a unei întreprinderi mici depășește plafonul de scutire prevăzut la articolul 284 alineatul (1), întreprinderea mică respectivă poate continua să beneficieze de scutire în acel an, cu condiția ca cifra sa de afaceri anuală la nivel de stat membru să nu depășească, în anul respectiv, plafonul stabilit la articolul 284 alineatul (1) cu mai mult de 50%.
În cazul în care, într-un an calendaristic ulterior, cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru a unei întreprinderi mici depășește plafonul de scutire prevăzut la articolul 284 alineatul (1), întreprinderea mică respectivă poate continua să beneficieze de scutire timp de încă doi ani, cu condiția ca cifra sa de afaceri anuală la nivel de stat membru în cei doi ani să nu depășească plafonul stabilit la articolul 284 alineatul (1) cu mai mult de 33 %.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 17
(17)  Articolele 291-294 se elimină.
(17)  Articolele 291 și 292 se elimină.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 17 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 293 – paragraful 1
(17a)   La articolul 293, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă Consiliului, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului capitol, precum și, după caz și luând în seamă necesitatea de a asigura convergența pe termen lung a reglementărilor naționale, propuneri cu privire la următoarele puncte:(1) îmbunătățiri ale regimului special pentru întreprinderile mici;(2) adaptarea sistemelor naționale, în ceea ce privește scutirile și diminuările treptate ale taxelor;(3) adaptarea plafoanelor prevăzute în secțiunea 2.
„Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului capitol, precum și, după caz și luând în seamă necesitatea de a asigura convergența pe termen lung a reglementărilor naționale, propuneri cu privire la următoarele puncte:
(i)   îmbunătățiri ale regimului special pentru întreprinderile mici;
(ii)   adaptarea sistemelor naționale în ceea ce privește scutirile și posibilitatea unei armonizări a plafoanelor de scutire în întreaga Uniune;
(iii)   adaptarea plafoanelor prevăzute în secțiunea 2.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 17 b (nou)
(17b)   articolul 294 se elimină;
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18
Directiva 2006/112/CE
Articolul 294e
Articolul 294e
Articolul 294e
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite de obligația de a depune declarația TVA prevăzută la articolul 250.
Statele membre exonerează întreprinderile mici scutite de obligația de a depune declarația TVA prevăzută la articolul 250 sau permit întreprinderilor mici scutite să depună o declarație TVA simplificată, care include cel puțin următoarele informații: TVA datorat, TVA deductibil, valoarea netă a TVA (care trebuie plătită sau primită), valoarea totală a tranzacțiilor în amonte și valoarea totală a tranzacțiilor în aval - care să acopere durata unui an calendaristic. Cu toate acestea, întreprinderile mici pot opta pentru aplicarea perioadei fiscale stabilite în conformitate cu articolul 252.
În cazul în care această opțiune nu este exercitată, statele membre permit întreprinderilor mici scutite respective să depună o declarație TVA simplificată care să acopere durata unui an calendaristic. Cu toate acestea, întreprinderile mici pot opta pentru aplicarea perioadei fiscale stabilite în conformitate cu articolul 252.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18
Directiva 2006/112/CE
Articolul 294 i
Articolul 294i
eliminat
Pentru întreprinderile mici, perioada fiscală care trebuie să fie acoperită de o declarație TVA este anul calendaristic. Cu toate acestea, întreprinderile mici pot opta pentru aplicarea perioadei fiscale stabilite în conformitate cu articolul 252.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18
Directiva 2006/112/CE
Articolul 294 ia (nou)
Articolul 294ia
Comisia înființează un ghișeu unic prin care întreprinderile mici pot depune cereri de rambursare TVA din diferite state membre în care își desfășoară activitatea. Statul membru de stabilire este responsabil cu colectarea TVA.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18
Directiva 2006/112/CE
Articolul 294 j
Articolul 294j
eliminat
În pofida dispozițiilor articolului 206, statele membre nu impun întreprinderilor mici să efectueze plăți intermediare.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Articolul 1a (nou)
Regulamentul (UE) nr. 904/2010
Articolul 31 – alineatul 1
Articolul 1a
Regulamentul (UE) nr. 904/2010 se modifică după cum urmează:
La articolul 31, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
1.  Autoritățile competente ale fiecărui stat membru se asigură că persoanelor implicate în livrarea intracomunitară de bunuri sau prestarea intracomunitară de servicii, precum și persoanelor impozabile nestabilite care furnizează servicii de telecomunicații, de televiziune și radiodifuziune și servicii pe cale electronică, în special celor menționate în anexa II la Directiva 2006/112/CE, li se permite să obțină, în scopurile acestui tip de operațiune, confirmarea pe cale electronică a validității numărului de identificare TVA al oricărei anumite persoane, precum și numele și adresa corespunzătoare. Aceste informații trebuie să corespundă datelor menționate la articolul 17.
„1. Autoritățile competente ale fiecărui stat membru se asigură că persoanelor implicate în livrarea intracomunitară de bunuri sau prestarea intracomunitară de servicii, precum și persoanelor impozabile nestabilite care furnizează servicii de telecomunicații, de televiziune și radiodifuziune și servicii pe cale electronică, în special celor menționate în anexa II la Directiva 2006/112/CE, li se permite să obțină, în scopurile acestui tip de operațiune, confirmarea pe cale electronică a validității numărului de identificare TVA al oricărei anumite persoane, precum și numele și adresa corespunzătoare. Aceste informații trebuie să corespundă datelor menționate la articolul 17. Sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) precizează dacă sau nu întreprinderile mici eligibile utilizează ele însele scutirea de TVA pentru întreprinderi mici.”
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1
Statele membre adoptă și publică, până la 30 iunie 2022 cel târziu, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2019, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 2
Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 iulie 2022.
Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 ianuarie 2020.

Decizia de punere în aplicare privind supunerea noilor substanțe psihoactive ciclopropilfentanil și metoxiacetilfentanil unor măsuri de control *
PDF 112kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aplicarea unor măsuri de control în privința noilor substanțe psihoactive N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]ciclopropancarboxamidă (ciclopropilfentanil) și 2-metoxi-N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]acetamidă (metoxiacetilfentanil) (09420/2018 – C8-0278/2018 – 2018/0118(NLE))
P8_TA(2018)0320A8-0271/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (09420/2018),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0278/2018),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0271/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.


Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Bulgariei, Greciei, Lituaniei și Poloniei
PDF 132kWORD 51k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Bulgariei, Greciei, Lituaniei și Poloniei (COM(2018)0360 – C8-0245/2018 – 2018/2078(BUD))
P8_TA(2018)0321A8-0272/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0360 – C8-0245/2018),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 10,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), în special punctul 11,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0272/2018),

1.  salută decizia, ca semn de solidaritate a Uniunii față de cetățenii săi și față de regiunile afectate de catastrofe naturale;

2.  subliniază că este urgent necesar să se acorde asistență financiară prin intermediul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene („fondul”) regiunilor afectate de catastrofe naturale și regretă pierderile de vieți omenești cauzate de acestea în Uniune în 2017;

3.  solicită o îmbunătățire suplimentară a procedurii de mobilizare a fondului, pentru a permite reducerea intervalului de timp de la depunerea cererii până la plata contribuției; reamintește că efectuarea unor plăți rapide către beneficiari are o importanță majoră pentru comunitățile locale, pentru autoritățile locale și pentru menținerea încrederii acestora în solidaritatea Uniunii;

4.  sprijină statele membre care utilizează fondurile structurale și de investiții europene pentru reconstrucția regiunilor afectate; invită Comisia să sprijine și să aprobe rapid realocarea financiară a acordurilor de parteneriat solicitată de către statele membre în acest scop;

5.  invită statele membre să utilizeze contribuția financiară din partea fondului în mod transparent, garantând o distribuție echitabilă în toate regiunile afectate;

6.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Bulgariei, Greciei, Lituaniei și Poloniei

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/1505.)

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Proiectul de buget rectificativ nr. 4/2018: mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a se acorda asistență Bulgariei, Greciei, Lituaniei și Poloniei
PDF 120kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 4/2018 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, care însoțește propunerea de mobilizare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a se acorda asistență Bulgariei, Greciei, Lituaniei și Poloniei (11738/2018 – C8-0395/2018 – 2018/2082(BUD))
P8_TA(2018)0322A8-0273/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1), în special articolul 41,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012(2), în special articolul 41,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, adoptat definitiv la 30 noiembrie 2017(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(4) („Regulamentul privind CFM”),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(5),

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(6),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 4/2018 adoptat de Comisie la 31 mai 2018 (COM(2018)0361),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 4/2018 adoptată de Consiliu la 4 septembrie 2018 și transmisă Parlamentului European în aceeași zi (11738/2018 – C8-0395/2018),

–  având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0273/2018),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 4/2018 se referă la propunerea de mobilizare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Bulgariei și Lituaniei pentru inundațiile produse pe teritoriul lor, Greciei pentru cutremurele din Kos, precum și Poloniei pentru furtunile care au avut loc în cursul anului 2017;

B.  întrucât, ca urmare, Comisia propune modificarea bugetului pe 2018 prin majorarea alocării pentru linia bugetară 13 06 01 „Acordarea de asistență statelor membre în cazul unor catastrofe naturale majore cu repercusiuni grave asupra condițiilor de trai, a mediului natural sau a economiei” cu 33 992 206 EUR atât în credite de angajament, cât și în credite de plată;

C.  întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene este un instrument special, astfel cum sunt definite aceste instrumente în Regulamentul privind CFM, iar creditele de angajament și de plată corespunzătoare ar trebui să fie înscrise în buget în afara plafoanelor corespunzătoare prevăzute în CFM,

1.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 4/2018;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 4/2018 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.
(3) JO L 57, 28.2.2018.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(5) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(6) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.


Impactul politicii de coeziune a UE asupra Irlandei de Nord
PDF 119kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la impactul politicii de coeziune a UE asupra Irlandei de Nord (2017/2225(INI))
P8_TA(2018)0323A8-0240/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere impactul politicii de coeziune a UE asupra Irlandei de Nord,

–  având în vedere dispozițiile Acordului de la Belfast (Acordul din Vinerea Mare) din 1998,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0240/2018),

A.  întrucât politica de coeziune a UE în Irlanda de Nord este aplicată prin intermediul mai multor instrumente, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, Programul PEACE pentru Irlanda de Nord și regiunea de frontieră și programul Interreg pentru regiunea transfrontalieră;

B.  întrucât este evident că Irlanda de Nord este o regiune care a beneficiat în foarte mare măsură de pe urma politicii de coeziune a UE; întrucât angajamentul privind viitoarea finanțare a proiectului Comisiei pentru Cadrul financiar multianual 2021-2027 este foarte bine venit;

C.  întrucât, pe lângă fondurile mai generale ale politicii de coeziune, Irlanda de Nord a beneficiat îndeosebi de programele transcomunitare și transfrontaliere speciale, inclusiv de programul PEACE pentru Irlanda de Nord;

D.  întrucât politica de coeziune a UE a contribuit în mod decisiv, în special prin intermediul Programului PEACE, la procesul de pace din Irlanda de Nord, sprijină Acordul din Vinerea Mare și continuă să sprijine reconcilierea dintre comunități;

E.  întrucât, după instituirea primului program PEACE în 1995, s-au cheltuit mai mult de 1,5 miliarde EUR cu dublul obiectiv de a promova, pe de o parte, coeziunea dintre comunitățile implicate în conflictul din Irlanda de Nord și comitatele de graniță ale Irlandei și, pe de altă parte, stabilitatea economică și socială;

F.  întrucât succesul fondurilor de coeziune ale UE decurge parțial din faptul că acestea sunt considerate „neutre”, adică banii nu sunt direct legați de interesele vreuneia dintre comunități;

1.  subliniază contribuția importantă și pozitivă a politicii de coeziune a UE în Irlanda de Nord, în special în ceea ce privește asistența pentru redresarea regiunilor urbane și rurale defavorizate, combaterea schimbărilor climatice și pentru stabilirea de relații intercomunitare și transfrontaliere în contextul procesului de pace; constată, în special, că asistența acordată regiunilor urbane și rurale defavorizate ia adesea forma unui sprijin pentru inițiative economice noi care promovează economia bazată pe cunoaștere, cum ar fi parcurile științifice din Belfast și Derry/Londonderry;

2.  subliniază faptul că, în actuala perioadă de finanțare, peste 1 miliard EUR din asistența financiară acordată de UE vor fi cheltuiți pentru dezvoltare economică și socială în Irlanda de Nord și în regiunile învecinate, din care 230 de milioane EUR vor fi investiți în programul PEACE pentru Irlanda de Nord (cu un buget total de aproape 270 milioane EUR) și 240 de milioane EUR în programul Interreg V-A pentru Irlanda de Nord, Irlanda și în Scoția (cu un buget total de 280 milioane EUR);

3.  consideră că programele UE speciale pentru Irlanda de Nord, în special programul PEACE, sunt de o importanță majoră pentru continuarea procesului de pace, întrucât favorizează reconcilierea și contactele intercomunitare, transcomunitare și transfrontaliere; constată că centrele sociale intercomunitare și transfrontaliere și serviciile comune sunt deosebit de importante în acest sens;

4.  salută progresele importante care au fost obținute în Irlanda de Nord în cadrul programului PEACE și recunoaște eforturile tuturor părților pentru realizarea acestora;

5.  consideră că măsurile intracomunitare și transcomunitare de consolidare a încrederii și măsurile pentru o coexistență pașnică, cum ar fi spațiile comune și rețelele de sprijin, au jucat un rol esențial în procesul de pace, deoarece spațiile comune permit comunităților din Irlanda de Nord să se reunească pentru activități comune și să dezvolte încrederea și respectul reciproc, contribuind astfel la soluționarea disensiunilor;

6.  subliniază importanța pe care o au dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și abordarea de jos în sus, care încurajează toate comunitățile să își asume responsabilitatea proiectelor, consolidând astfel procesul de pace;

7.  ia act de dorința tuturor părților interesate din Irlanda de Nord ca obiectivele politicii de coeziune a UE să continue să fie realizate în regiune; subliniază, în această privință, importanța guvernanței coordonate pe mai multe niveluri și principiul parteneriatului;

8.  consideră, însă, că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți cunoștințele generale cu privire la impactul finanțării UE în Irlanda de Nord și pentru a-i conferi o vizibilitate mai bună, în special prin informarea publicului cu privire la impactul proiectelor finanțate de UE asupra procesului de pace și a dezvoltării economice a regiunii;

9.  salută faptul că sistemele de gestionare și control din regiuni funcționează în mod corespunzător și că asistența financiară din partea UE este, prin urmare, cheltuită în mod eficient; subliniază totuși că, în afară de gradul de conformitate, obiectivele de bază ale programului PEACE trebuie să fie întotdeauna luate în considerare atunci când se evaluează rezultatele acestui program;

10.  consideră, fără a aduce atingere negocierilor în curs dintre UE și Regatul Unit, că este esențial, pentru perioada de după 2020, ca Irlanda de Nord să fie în măsură să participe la anumite programe ale UE, cum ar fi programul PEACE și programul Interreg V-A pentru Irlanda de Nord, Irlanda și Scoția, deoarece acest lucru ar beneficia în mod semnificativ la dezvoltarea economică și socială durabilă, în special în zonele defavorizate, zonele rurale și cele de frontieră, prin reducerea lacunelor existente; îndeamnă, în plus, în contextul CFM post-2020, ca toate instrumentele financiare să fie utilizate pentru a permite continuarea obiectivelor politicii de coeziune;

11.  consideră că, pentru perioada de după 2020, fără a aduce atingere negocierilor în curs de desfășurare între UE și Regatul Unit, sprijinul UE pentru cooperarea teritorială, în special în ceea ce privește proiectele transfrontaliere și intercomunitare, ar trebui continuate, având în vedere realizările programelor de coeziune speciale pentru Irlanda de Nord ale UE, și anume programul PEACE și programele Interreg, care sunt deosebit de importante pentru stabilitatea regiunii; își exprimă temerea că sistarea acestor programe ar pune în pericol activitățile de consolidare a încrederii la nivel intracomunitar, transcomunitar și transfrontalier și, în consecință, procesul de pace;

12.  subliniază faptul că 85 % din finanțarea pentru programele PEACE și Interreg provin din Uniunea Europeană; consideră, deci, că este important ca UE să continue să stabilească relații cu comunitățile din Irlanda de Nord după 2020, prin asumarea unui rol activ în administrarea fondurilor dedicate coeziunii și relațiilor intercomunitare și transcomunitare din Irlanda de Nord, sprijinindu-le astfel să depășească disensiunile din societate; consideră, în acest context, că finanțarea ar trebui să fie menținută la un nivel adecvat pentru perioada de după 2020; subliniază că acest lucru este important pentru a permite continuarea activității de consolidare a păcii;

13.  invită Comisia să promoveze experiența Irlandei de Nord cu fondurile de coeziune, în special cu programul PEACE, ca un exemplu al modului în care UE își propune să trateze conflictele dintre comunități și diviziunile comunitare; subliniază, în acest sens, procesul de reconciliere din Irlanda de Nord ca un exemplu pozitiv pentru alte zone din UE care au cunoscut situații de conflict;

14.  subliniază că bunele practici legate de fondurile de coeziune și programul PEACE ar trebui luate ca model al UE și promovate pentru a depăși neîncrederea între comunitățile în situații de conflict și de a realiza o pace de durată în alte părți ale Europei și chiar în lume;

15.  consideră că este esențial ca cetățenii Irlandei de Nord, în special tinerii, să aibă acces în continuare la schimburile economice, sociale și culturale în Europa, și în special la programul Erasmus+;

16.  ia act de intenția Comisiei Europene de a propune continuarea programelor PEACE și Interreg în cadrul propunerii sale pentru CFM 2021-2027; ia act, în plus, de documentul de poziție al Regatului Unit privind viitorul politicii de coeziune, din aprilie 2018, în care Regatul Unit își declară disponibilitatea de a explora un potențial succesor al PEACE IV, respectiv Interreg V-A, pentru perioada de după 2020 împreună cu executivul din Irlanda de Nord, guvernul irlandez și UE, pe lângă angajamentul său de a onora angajamentele față de programele PEACE și Interreg în actualul CFM;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Adunării Irlandei de Nord și Guvernului Irlandei de Nord, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale regiunilor lor.


Măsuri specifice referitoare la Grecia
PDF 132kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a unor măsuri specifice referitoare la Grecia în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1839 (2018/2038(INI))
P8_TA(2018)0324A8-0244/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată „Un nou început pentru locuri de muncă și creștere în Grecia” (COM(2015)0400),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1839 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește adoptarea unor măsuri specifice referitoare la Grecia(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/825 de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 (PSRS)(3),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 19 septembrie 2016 privind evaluarea ex post a FEDR și a Fondului de coeziune pentru perioada 2007-2013 (SWD(2016)0318),

–  având în vedere raportul Ministerului elen al Economiei și Dezvoltării referitor la utilizarea sumelor în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1839 (perioada de programare 2007-2013)(4),

—   având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/1839 în ceea ce privește adoptarea unor măsuri specifice referitoare la Grecia (O-000100/2017 – B8-0001/2018).

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0244/2018),

A.  întrucât politica de coeziune este o expresie a solidarității și principalul instrument de investiții al UE, care acoperă toate regiunile și reduce decalajele; întrucât importanța valorii sale adăugate și a flexibilității sale în timpul crizei economice și financiare au fost confirmate în mai multe rânduri; întrucât, cu resursele bugetare existente, politica de coeziune a contribuit la menținerea oportunităților de investiții publice, atât de necesare, și la prevenirea înrăutățirii crizei și a permis statelor membre și regiunilor să adopte soluții adaptate în vederea creșterii rezilienței lor la evenimente neașteptate și șocuri externe;

B.  întrucât sprijinul acordat între 2007 și 2015 din FEDR și din Fondul de coeziune în Grecia s-a ridicat la 15,8 miliarde EUR, echivalentul a aproximativ 19 % din totalul cheltuielilor publice de capital;

C.  întrucât criza economică și financiară a dus la înregistrarea constantă a unor rate de creștere negative în Grecia, care nu au putut fi corectate de cele trei pachete internaționale de salvare, precum și la probleme grave în materie de lichiditate și la o lipsă de fonduri publice;

D.   întrucât Grecia și insulele elene au fost și continuă să fie deosebit de afectate de criza refugiaților și a migrației și se află sub o presiune puternică din cauza fluxurilor crescute de migranți și refugiați, ceea ce a dus la o lovitură puternică pentru activitatea economică locală, în special în domeniul turismului;

E.  întrucât, între 2007 și 2013, PIB-ul Greciei a scăzut cu 26 % în termeni reali și, deși recesiunea a luat sfârșit în 2014, creșterea economică în următorii doi ani a fost mai mică de 1 %; întrucât rata ocupării forței de muncă a scăzut de la 66 % la 53 % în 2013,ceea ce înseamnă că doar puțin peste jumătate din persoanele în vârstă de muncă aveau un loc de muncă, în timp ce rata șomajului a crescut, în aceeași perioadă, de la 8,4 % la 27,5 %, afectând puternic puterea de cumpărare a populației și mai multe sectoare, inclusiv sănătatea; întrucât, potrivit celor mai recente date Eurostat, rata șomajului este de 20,8 %, cu un nivel ridicat al șomajului în rândul tinerilor;

F.  întrucât Comisia și colegiuitorii au recunoscut în 2015 că Grecia a fost afectată de criză într-un mod unic, care ar fi putut avea un impact puternic atât asupra finalizării operațiunilor din cadrul programelor operaționale din perioadele 2000-2006 și 2007-2013, cât și asupra începerii punerii în aplicare a programelor din cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020;

G.  întrucât adoptarea Regulamentul (UE) 2015/1839 a avut scopul de a pune la dispoziția Greciei lichidități într-un moment crucial, înainte ca punerea în aplicare a programelor să ajungă în impas și să se piardă oportunități de investiții necesare, deoarece ar fi fost recuperate sume importante în cazul nefinalizării proiectelor din perioadele 2000-2006 și 2007-2013;

H.  întrucât Regulamentul (UE) 2015/1839 a prevăzut o prefinanțare inițială suplimentară pentru perioada de programare 2014-2020, în două tranșe, fiecare în valoare de 3,5 % din cuantumul sprijinului din partea fondurilor pentru politica de coeziune și a Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), precum și aplicarea, pentru perioada de programare 2007-2013, a unei rate de cofinanțare de 100 % pentru cheltuielile eligibile și eliberarea anticipată a ultimelor 5 % din plățile restante ale UE, care ar fi trebuit să fie reținute până la finalizarea programelor;

I.  întrucât regulamentul a fost adoptat cu scopul de a răspunde cât mai prompt posibil unei situații de criză gravă și de a asigura faptul că Grecia dispune de fonduri suficiente pentru a finaliza proiectele din perioada de programare 2007-2013 și a începe punerea în aplicare în cadrul perioadei curente;

J.  întrucât, potrivit articolul 152 alineatul (6) paragraful 2, Grecia trebuia să prezinte Comisiei, până la sfârșitul anului 2016, un raport privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la aplicarea ratei de cofinanțare de 100 % și la plafonul pentru plățile din cadrul programelor la sfârșitul perioadei de programare;

K.  întrucât UE a plătit de asemenea 95 % din costul total al investițiilor pentru perioada de finanțare 2007-2013 în Grecia (un maxim de 85 % aplicabil în mod normal), prin intermediul așa-numitului Regulament (UE) nr. 1311/2011 privind „măsura suplimentară”;

L.  întrucât, în octombrie 2015, a fost înființat un cont dedicat în care au fost transferate toate fondurile alocate pentru finanțarea proiectelor finanțate de UE, pentru a se asigura că aceste fonduri au fost utilizate exclusiv pentru plățile către beneficiari și operațiunile din cadrul programelor operaționale;

M.  întrucât, de asemenea, Grecia a primit sprijin începând din 2011 prin intermediul Grupului operativ al Comisiei pentru Grecia, care a furnizat asistență tehnică pentru procesul de reformă din această țară și, începând din 2015, prin intermediul Serviciului de sprijin pentru reforme structurale, care a oferit asistență pentru pregătirea, conceperea, punerea în aplicare și evaluarea reformelor de stimulare a creșterii; întrucât Regulamentul (UE) 2017/825 de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) pentru perioada 2017-2020 a intrat în vigoare la 20 mai 2017 și a marcat un moment important pentru angajamentele din cadrul Serviciului de sprijin pentru reforme structurale în ceea ce privește statele membre interesate, inclusiv Grecia,

1.  reiterează rolul important pe care îl joacă politica de coeziune în realizarea obiectivelor UE privind creșterea inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, în combaterea șomajului, reducerea inegalităților, consolidarea competitivității tuturor regiunilor din UE, în exprimarea solidarității europene și în completarea altor politici; reamintește, în plus, că fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) reprezintă principala sursă de investiții directe în Grecia;

2.  ia act de raportul referitor la utilizarea sumelor în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1839 în ceea ce privește perioada de programare 2007-2013, care trebuia prezentat la sfârșitul lui 2016; ia act de faptul că raportul a fost prezentat de autoritățile elene în mai 2017 și a fost pus la dispoziția Parlamentului în decembrie 2017, după ce au fost transmise mai multe cereri; apreciază faptul că Comisia a prezentat Parlamentului o evaluare provizorie a listei de 181 de proiecte prioritare, care se ridică la 11,5 miliarde EUR și reprezintă echivalentul a aproximativ 55 % din suma totală alocată Greciei din FEDR, FC și FSE pentru perioada 2007-2013; 118 dintre aceste proiecte au fost deja puse în aplicare cu succes până la sfârșitul perioadei de programare și 24 au fost considerate ca fiind eliminate treptat;

3.  subliniază că, potrivit datelor din raportul menționat mai sus, în urma adoptării Regulamentului privind adoptarea unor măsuri specifice referitoare la Grecia, impactul direct asupra lichidității în 2015 a fost de 1 001 709 731,50 EUR, iar în 2016 aportul s-a ridicat la 467 674 209,45 EUR; observă, în plus, că, pe lângă creșterea prefinanțării inițiale pentru perioada de programare 2014-2020, Grecia a primit aproximativ 2 miliarde EUR în perioada 2015-2016;

4.  apreciază faptul că sumele plătite au fost direcționate către o gamă largă de proiecte: transport și alte infrastructuri (mediu, turism, cultură, regenerare urbană și rurală, infrastructuri sociale), proiecte legate de societatea informațională și acțiuni pentru dezvoltarea resurselor umane; salută, în plus, faptul că 63 % din totalul plăților pentru proiecte de ajutor de stat au vizat ajutoare pentru întreprinderi și proiecte de afaceri, contribuind în mod direct la competitivitate și la reducerea riscului antreprenorial, în timp ce 37 % au vizat măsuri de ajutor de stat pentru proiecte de infrastructură, completând dispozițiile din domeniul ameliorării condițiilor de piață și a afacerilor;

5.  apreciază faptul că raportul prezentat de autoritățile elene recunoaște că creșterea lichidității a implicat atât o creștere a veniturilor financiare cu aproximativ 1,5 miliarde EUR, cât și o consolidare a programului de investiții publice pentru perioada 2015-2016;

6.  salută efectele acestor măsuri în ceea ce privește creșterea activității economice, normalizarea și consolidarea cifrei de afaceri și a capitalului circulant al unui număr semnificativ de întreprinderi, crearea și menținerea locurilor de muncă și realizarea unor importante infrastructuri de producție, care au, de asemenea, un impact semnificativ asupra veniturilor fiscale la buget;

7.  înțelege că fondurile plătite de UE ca urmare a punerii în aplicare a regulamentului au fost utilizate în 2015 pentru finalizarea proiectelor din cadrul programelor operaționale până la sfârșitul perioadei de eligibilitate, precum și că, în 2016, suma rămasă care a fost plătită pe lângă resursele naționale a contribuit, de asemenea, la finalizarea altor proiecte;

8.  apreciază faptul că autoritățile elene s-au angajat să reorganizeze clasificarea proiectelor și să identifice proiectele majore care urmează să fie selectate pentru finalizare; subliniază că acest lucru a contribuit în mod semnificativ la depășirea obstacolelor instituționale și administrative și la stabilirea de acțiuni prioritare care trebuie puse în aplicare fără alte întârzieri, prevenind astfel și corecțiile financiare; salută faptul că fondurile plătite de UE în temeiul Regulamentul (UE) 2015/1839 au redus în mod semnificativ numărul proiectelor declarate ca fiind incomplete; ia act de faptul că, în comparație cu perioada de programare 2000-2006, în care aproximativ 900 de proiecte nu au fost finalizate, la momentul depunerii declarațiilor finale pentru perioada de programare 2007-2013, nu erau încă finalizate 79 de proiecte, dar se preconizează că acestea vor fi finalizate cu ajutorul fondurilor naționale;

9.  subliniază că absorbția fondurilor structurale s-a îmbunătățit considerabil și, la sfârșitul lunii martie 2016, rata plăților efectuate în Grecia pentru perioada de programare 2007-2013 era de peste 97 %(5), iar conform stadiului de execuție a plăților totale și angajamentelor restante aferente programelor pentru perioada 2007-2013 din 31 martie 2018, nu există angajamente restante la rubrica 1b(6) pentru Grecia; salută faptul că Grecia a fost primul stat membru care a utilizat integral resursele disponibile și a atins o rată de absorbție de 100 %, în comparație cu media UE de 96 %;

10.  recunoaște, cu toate acestea, că ratele de absorbție furnizează doar informații orientative și că accentul pus pe absorbția de fonduri nu ar trebui să fie în detrimentul eficacității, al valorii adăugate și al calității investițiilor; observă că măsurile specifice sunt de natură macroeconomică, iar efectele lor sunt dificil de urmărit în cadrul unor proiecte individuale;

11.  reamintește că fondurile ESI au un impact semnificativ asupra PIB-ului și altor indicatori în mai multe state membre, precum și asupra coeziunii sociale, economice și teritoriale în general, și că se estimează că investițiile sprijinite prin politica de coeziune și politicile de dezvoltare rurală în Grecia au dus la creșterea PIB-ului în 2015, la sfârșitul perioadei de programare anterioare, cu mai mult de 2 % peste nivelul care s-ar fi înregistrat în absența finanțării furnizate; reamintește că utilizarea fondurilor structurale ale UE trebuie să se concentreze întotdeauna pe realizarea obiectivelor sale, bazate pe prevederile tratatului, și pe obținerea unei valori adăugate reale la nivelul UE, să vizeze prioritățile UE și să urmărească mai mult decât simpla creștere a PIB-ului;

12.  ia act de analiza mai ales cantitativă din raportul prezentat de autoritățile elene referitor la utilizarea sumelor în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1839 în ceea ce privește perioada de programare 2007-2013, care respectă cerințele legale; recunoaște că efectul măsurilor specifice nu poate fi separat de impactul general al fondurilor ESI în Grecia, dar consideră că o evaluare calitativă, deși dificil de efectuat, ar contribui la completarea analizei și la înțelegerea rezultatelor obținute; încurajează Comisia să ofere mai multe informații referitoare la creșterea competitivității și a productivității și sustenabilității în ceea ce privește aspectele sociale și ecologice;

13.  apreciază faptul că, potrivit datelor finale transmise Comisiei la 31 decembrie 2016, valoarea cererilor de plată din partea autorităților elene era de 1,6 miliarde EUR și faptul că Grecia avea, la 31 martie 2018, o rată de implementare de 28 % pentru perioada de programare 2014-2020(7), fiind unul din statele membre cu cele mai bune performanțe în general, în pofida unor diferențe care se observă în ceea ce privește nivelul de defalcare și rata de absorbție în funcție de fond; sprijină, de asemenea, adoptarea Regulamentului (UE) 2015/1839 ca măsură importantă, adecvată pentru a furniza un sprijin adaptat într-un moment crucial pentru Grecia; salută faptul că, după cum s-a solicitat, prefinanțarea suplimentară a fost integral acoperită de cererile de plată intermediare din cadrul FEDR și FC, observând totodată că aceasta nu a fost acoperită integral de Fondul social european (aproximativ 4 %) sau Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

14.  reamintește importanța reformelor structurale relevante; recunoaște eforturile depuse și invită Grecia să utilizeze în continuare pe deplin posibilitățile de asistență din cadrul PSRS, pentru a crea un mediu de afaceri solid în vederea utilizării eficiente și eficace a fondurilor ESI și a maximizării impactului lor socioeconomic;

15.  recunoaște că, sprijinind investițiile publice și utilizând investițiile UE în mod flexibil, prin reprogramarea fondurilor sau prin creșterea ratei de cofinanțare, politica regională a atenuat impactul crizei financiare și al consolidării fiscale susținute în mai multe state membre; subliniază, în acest context, importanța asigurării unei finanțări adecvate a acestei politici în următorul cadru financiar multianual; reamintește, cu toate acestea, că politica de coeziune ar trebui considerată principalul instrument de investiții publice și un catalizator pentru atragerea de finanțări publice și private suplimentare și că măsuri similare care duc la o reducere a cotelor de cofinanțare națională necesare pentru primirea de fonduri pentru programele operaționale finanțate din fondurile structurale, pentru Grecia sau alt stat membru, ar trebui avute în vedere doar în mod excepțional și, înainte de a fi adoptate și puse în aplicare, ar trebui examinate din perspectiva eficacității lor și ar trebui justificate în mod corespunzător;

16.  constată că unele regiuni se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește cofinanțarea proiectelor în cadrul fondurilor ESI; solicită, prin urmare, Comisiei să aibă urgent în vedere, în contextul semestrului european și al Pactului de stabilitate și de creștere, impactul investițiilor regionale cofinanțate prin fondurile ESI asupra calculării deficitelor guvernamentale, în special în regiunile mai puțin dezvoltate;

17.  reamintește autorităților elene importanța asigurării unei bune comunicări și vizibilități a investițiilor din cadrul fondurilor ESI;

18.  salută evaluarea preliminară conform căreia se preconizează că perioada de programare 2007-2013 se va încheia fără nicio pierdere de fonduri pentru Grecia; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la rezultatele procesului de închidere, care se preconizează a fi finalizat în prima jumătate a anului 2018, precum și să prezinte o imagine actualizată a proiectelor care urmează să fie finalizate cu fonduri naționale și a celor încă nefinalizate la 31 martie 2018;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 270, 15.10.2015, p. 1.
(3) JO L 129, 19.5.2017, p. 1.
(4) Atena, mai 2017.
(5) Documentul de lucru al Comisiei privind evaluarea ex post a FEDR și a Fondului de coeziune pentru perioada 2007-2013.
(6) Stadiul de execuție a plăților totale și nivelul angajamentelor restante pentru rubrica 1b (programele 2007-2013) – Desemnarea autorităților naționale și stadiul de execuție a plăților intermediare pentru programele operaționale finanțate din fonduri ESI pentru perioada 2014-2020 (situația din 31 martie 2018).
(7) Stadiul de execuție a plăților totale și nivelul angajamentelor restante pentru rubrica 1b (programele 2007-2013) - Desemnarea autorităților naționale și stadiul de execuție a plăților intermediare pentru programele operaționale finanțate din fonduri ESI pentru perioada 2014-2020 (situația din 31 martie 2018).


Metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate
PDF 186kWORD 67k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate (2017/2277(INI))
P8_TA(2018)0325A8-0208/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale,

–  având în vedere Carta socială europeană din 3 mai 1996,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă)(1),

–  având în vedere declarația comună a Alianței europene pentru bolile cronice din noiembrie 2017, intitulată „Îmbunătățirea gradului de angajare în Europa a persoanelor care suferă de boli cronice”,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CNUDPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020(2),

–  având în vedere raportul comun al Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) și al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (EUROFOUND) din 2014, intitulat „Riscurile psihosociale în Europa: Răspândire și strategii de prevenție”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 noiembrie 2017 referitoare la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD(4),

–  având în vedere Declarația de la Philadelphia din 10 mai 1944 privind scopurile și obiectivele Organizației Internaționale a Muncii (OIM),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 referitoare la promovarea muncii decente pentru toți(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” [COM(2008)0412],

–  având în vedere raportul Comisiei din 24 februarie 2011 privind punerea în aplicare a Acordului-cadru privind stresul la locul de muncă adoptat de partenerii sociali europeni [SEC(2011)0241],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 februarie 2007 intitulată „Îmbunătățirea calității și productivității în muncă: strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă” [COM(2007)0062],

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(6),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE privind combaterea discriminării și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), precum Hotărârea Curții din aprilie 2013 privind cauzele conexate C-335/11 și C-337/11 (HK Danemarca), care stabilesc, împreună, că angajatorilor le este interzis să discrimineze atunci când o stare precară de sănătate de durată poate fi asimilată unui handicap, precum și obligația angajatorilor de a aduce adaptări rezonabile condițiilor de muncă,

–  având în vedere acțiunea comună a UE privind sănătatea mintală și bunăstarea, lansată în 2013,

–  având în vedere campania EU-OSHA intitulată „Managementul stresului pentru locuri de muncă sănătoase”,

–  având în vedere recentul proiect-pilot privind sănătatea și siguranța lucrătorilor în vârstă, realizat de EU-OSHA,

–  având în vedere raportul din 2016 al EU-OSHA intitulat „Reabilitarea și reluarea muncii: raport de analiză privind politicile, strategiile și programele UE și ale statelor membre”,

–  având în vedere raportul din 2014 al Eurofound intitulat „Posibilitățile de angajare ale persoanelor care suferă de boli cronice”,

–  având în vedere documentul din 2012 al Business Europe intitulat „Practicile angajatorilor pentru o îmbătrânire activă”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0208/2018),

A.  întrucât stresul asociat muncii este o problemă tot mai frecventă, fiind a doua problemă de sănătate asociată muncii, ca frecvență de raportare, în Europa; întrucât 25 %(7) dintre lucrători declară că suferă de stres asociat muncii; întrucât stresul asociat muncii poate să afecteze dreptul persoanelor de a se bucura de condiții de muncă sănătoase; întrucât stresul asociat muncii amplifică absenteismul și agravează sentimentul de insatisfacție la locul de muncă, afectează în mod negativ productivitatea și reprezintă aproape jumătate din numărul zilelor lucrătoare pierdute în fiecare an;

B.  întrucât îmbătrânirea forței de muncă din Europa prezintă noi dificultăți în ceea ce privește mediul de muncă și organizarea modificată a muncii; întrucât îmbătrânirea este însoțită de un risc mai accentuat de a dezvolta probleme de sănătate cronice de ordin psihic și fizic, inclusiv dizabilități și boli, motiv pentru care prevenția, reintegrarea și reabilitarea sunt politici importante care asigură caracterul durabil al locurilor de muncă și al sistemelor de pensii și de securitate socială; întrucât bolile cronice nu afectează numai segmentul mai în vârstă al populației;

C.  întrucât absența de durată de la locul de muncă afectează negativ sănătatea fizică și psihică, generând de asemenea costuri sociale și economice ridicate, și poate împiedica revenirea la locul de muncă; întrucât sănătatea și bunăstarea joacă un rol central în construirea unor economii durabile; întrucât trebuie luat în considerare impactul financiar considerabil pe care îl au bolile și dizabilitățile asupra familiilor, atunci când cei afectați nu își pot relua munca;

D.  întrucât există o diferență între dizabilități, vătămări, boli și afecțiuni asociate vârstei, însă acestea se suprapun frecvent și necesită o abordare cuprinzătoare, dar și de la caz la caz, la nivel individual;

E.  întrucât îmbătrânirea este una dintre principalele provocări sociale cu care se confruntă UE; întrucât, prin urmare, sunt necesare politici care să încurajeze îmbătrânirea activă, pentru a le permite persoanelor să rămână active și să aibă o activitate profesională până la vârsta de pensionare sau chiar după această vârstă dacă doresc acest lucru; întrucât generația mai în vârstă și experiența acesteia sunt esențiale pentru piața muncii; întrucât persoanele în vârstă care doresc să rămână în câmpul muncii solicită frecvent un program de lucru flexibil sau individualizat; întrucât bolile, dizabilitatea și excluderea din câmpul muncii au consecințe financiare grave;

F.  întrucât fumatul și consumul abuziv de alcool și de droguri reprezintă unii dintre cei mai semnificativi factori de risc pentru sănătate în cazul populației de vârstă activă din UE, fiind asociați atât cu vătămări, cât și cu diferite boli netransmisibile(8); întrucât între 20 % și 25 % din totalul accidentelor la locul de muncă implică persoane aflate sub influența alcoolului(9)și întrucât, potrivit estimărilor, între 5 % și 20 % din populația activă din Europa are probleme grave din cauza consumului de alcool(10); întrucât reintegrarea în locuri de muncă de calitate a lucrătorilor care au suferit din cauza unor probleme legate de utilizarea abuzivă de substanțe prezintă provocări specifice pentru angajatori;

G.  întrucât persoanele cu dizabilități ori cu boli cronice sau persoanele care se recuperează după o vătămare sau după o boală se află într-o situație vulnerabilă și ar trebui să beneficieze de sprijin individualizat atunci când revin la locul de muncă sau pe piața muncii; întrucât unele persoane cu boli cronice nu doresc sau nu pot să revină în câmpul muncii;

H.  întrucât domeniul readaptării profesionale și al revenirii în câmpul muncii ar putea oferi oportunități prețioase pentru activitățile de voluntariat, de exemplu prin implicarea în activități de voluntariat după pensionare; întrucât voluntariatul ar trebui sprijinit la orice vârstă;

I.  întrucât angajatorii trebuie în primul rând să promoveze o cultură a sănătății și a siguranței la locul de muncă; întrucât participarea din proprie inițiativă la activități în materie de siguranță și sănătate în muncă, de exemplu la grupuri de lucru, ar putea de asemenea contribui la schimbarea culturii;

J.  întrucât munca joacă un rol important în facilitarea procesului de recuperare și reabilitare, având în vedere beneficiile psihosociale pozitive importante pe care munca le oferă angajaților; întrucât bunele practici de siguranță și sănătate în muncă sunt esențiale pentru productivitatea și motivarea forței de muncă, ceea ce ajută societățile să rămână competitive și inovatoare, asigură bunăstarea lucrătorilor și contribuie la menținerea unor competențe și a unei experiențe profesionale prețioase, la reducerea rotației personalului și la prevenirea excluderii, a accidentelor și a vătămărilor; întrucât, prin urmare, Comisia este încurajată să aibă în vedere calculul tuturor costurilor în domeniul incluziunii active și sociale; întrucât adoptarea unor abordări adecvate și individualizate în ceea ce privește reintegrarea în locuri de muncă de calitate a persoanelor care se recuperează după o vătămare sau o boală reprezintă un factor important pentru prevenirea absențelor suplimentare sau a prezenței în muncă a persoanelor care suferă de boli;

K.  întrucât definiția persoanelor cu o capacitate de muncă redusă poate să difere de la un stat membru la altul;

L.  întrucât IMM-urile și microîntreprinderile au nevoi deosebite în acest sens, deoarece au la dispoziție mai puține resurse pentru a-și îndeplini obligațiile legate de prevenirea bolilor și a accidentelor, având nevoie adesea de sprijin pentru a-și putea îndeplini obiectivele în materie de securitate și sănătate în muncă; întrucât, pe de altă parte, bunele practici în materie de securitate și sănătate în muncă sunt esențiale pentru IMM-uri și microîntreprinderi, în special pentru sustenabilitatea activității acestora; întrucât mai multe programe finanțate de UE oferă posibilități pentru efectuarea unor schimburi prețioase de inovații și de bune practici în materie de asigurare a sustenabilității sănătății și securității în muncă;

M.  întrucât factorii psihosociali negativi de la locul de muncă au legătură nu numai cu rezultatele privind starea de sănătate, ci și cu creșterea absențelor și cu gradul redus de satisfacție la locul de muncă; întrucât măsurile individualizate de securitate și sănătate în muncă îi pot permite unei persoane cu o capacitate de muncă modificată să rămână activă și să aducă beneficii personalului în ansamblu; întrucât, deși absențele de la locul de muncă sunt necesare uneori din motive medicale, persoanele care lipsesc de la locul de muncă pentru perioade îndelungate și care, drept consecință, riscă să nu mai revină în câmpul muncii suferă de efecte psihosociale negative suplimentare; întrucât o îngrijire timpurie și coordonată, care să pună accentul în primul rând pe bunăstarea angajatului, este esențială pentru a îmbunătăți rata revenirii în câmpul muncii și pentru a evita consecințele negative pe termen lung suportate de persoana în cauză;

N.  întrucât disponibilitatea și comparabilitatea datelor privind bolile profesionale la nivelul UE sunt adesea deficitare; întrucât, potrivit Eurofound, aproximativ 28 % dintre europeni declară că au o problemă de sănătate fizică sau mintală cronică, o boală cronică sau o dizabilitate(11); întrucât se estimează că una din patru persoane de vârstă activă trăiește cu probleme de sănătate de lungă durată(12); întrucât dizabilitățile și problemele de sănătate pot să reprezinte atât o cauză, cât și o consecință a sărăciei; întrucât un studiu al OCDE a constatat că veniturile persoanelor cu dizabilități sunt, în medie, cu 12 % mai mici decât cele ale restului populației(13); întrucât, în unele țări, acest decalaj dintre venituri ajunge până la 30 %; întrucât un studiu din anul 2013 a demonstrat că 21,8 % din pacienții care suferă de cancer, cu vârste cuprinse între 18 și 57 de ani, au devenit șomeri imediat după diagnosticare, iar 91,6 % dintre membrii acestui grup au devenit șomeri în cursul unei perioade de 15 luni de la diagnosticare(14); întrucât un studiu al Eurostat din 2011(15) a constatat că numai 5,2 % dintre angajații care suferă de o capacitate de muncă redusă din cauza unei probleme de sănătate de lungă durată și/sau a unei dificultăți în desfășurarea activităților de bază declară că beneficiază de condiții speciale la locul de muncă; întrucât, potrivit aceluiași studiu efectuat de Eurostat, 24,2 % dintre șomerii din această categorie declară că ar avea nevoie de condiții speciale la locul de muncă pentru a putea reveni mai ușor în câmpul muncii;

O.  întrucât digitalizarea poate duce la transformări majore ale modului de organizare a muncii și ar putea contribui la îmbunătățirea oportunităților pentru lucrătorii care prezintă, de exemplu, capacități fizice reduse; întrucât este posibil ca generațiile mai în vârstă să se confrunte cu dificultăți deosebite în această privință; întrucât și aceste generații ar trebui să beneficieze de schimbările menționate;

P.  întrucât dreptul la condiții de muncă ce respectă sănătatea, siguranța și demnitatea fiecărui lucrător este consacrat în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar condițiile de muncă favorabile au o valoare pozitivă inerentă; întrucât fiecare persoană are dreptul la un nivel de trai adecvat pentru starea sa de sănătate și pentru bunăstarea sa, precum și dreptul la o activitate profesională și la condiții de muncă favorabile și corecte, în conformitate cu Declarația universală a drepturilor omului; întrucât îmbunătățirea sănătății și reintegrarea lucrătorilor duc la îmbunătățirea bunăstării globale a societății, aduc avantaje economice statelor membre, angajaților și angajatorilor, inclusiv lucrătorilor mai în vârstă și persoanelor care suferă de probleme de sănătate, și contribuie la păstrarea unor competențe care altfel s-ar pierde; întrucât transformarea unei dizabilități de muncă într-o capacitate de muncă este în beneficiul angajatorilor, al lucrătorilor, al familiilor și al comunităților;

Prevenirea și intervenția timpurie

1.  consideră că este esențial să se îmbunătățească modul în care sunt tratate absențele pe motiv de boală în statele membre, precum și gradul de adaptabilitate al locurilor de muncă la problemele de sănătate cronice și la dizabilități, fiind combătută discriminarea prin aplicarea mai eficace a Directivei 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă; constată că, pentru a realiza o îmbunătățire a situației, în statele membre trebuie să existe o legislație eficace, însoțită de un mecanism de control efectiv, pentru a se garanta că angajatorii asigură condiții de muncă mai favorabile incluziunii pentru persoanele care suferă de boli cronice și de dizabilități, inclusiv, de exemplu, prin modificarea sarcinilor, prin utilizarea de echipamente și prin dezvoltarea de competențe; îndeamnă statele membre să sprijine măsuri rezonabile de adaptare a locurilor de muncă, astfel încât să se asigure revenirea în timp util în câmpul muncii;

2.  invită Comisia să promoveze măsuri de integrare și de readaptare și să sprijine eforturile statelor membre de creștere a gradului de sensibilizare și de identificare și partajare a bunelor practici în ceea ce privește măsurile de acomodare și de adaptare realizate la locul de muncă; solicită tuturor părților interesate de problema revenirii în câmpul muncii să contribuie la facilitarea schimbului de informații cu privire la potențialele obstacole nemedicale ce împiedică revenirea în câmpul muncii, precum și să coordoneze acțiuni de identificare și de eliminare a acestora;

3.  invită Eurofound să examineze și să analizeze în continuare oportunitățile de ocupare a forței de muncă și capacitatea de inserție profesională în cazul persoanelor cu boli cronice; solicită ca politicile bazate pe dovezi să devină o practică standard și să stea la baza măsurilor privind revenirea în câmpul muncii; solicită factorilor de decizie să ia inițiativa și să asigure accesul la informații și la asistență medicală pentru angajatori și angajați și să asigure promovarea acestor bune practici la nivel european;

4.  consideră că viitorul Cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru perioada de după 2020 ar trebui să promoveze mai intens investițiile prin fondurile UE care vizează promovarea și prelungirea vieții în condiții de bună sănătate și a perioadei active și a unor condiții de lucru adaptate nevoilor individuale, precum și susținerea recrutării și a revenirii în câmpul muncii în condiții adaptate, atunci când acest lucru este de dorit și starea de sănătate nu reprezintă un obstacol; consideră că o parte integrantă a acestei strategii o reprezintă investițiile în mecanisme de prevenire principale și secundare, de exemplu prin asigurarea de tehnologii în domeniul e-sănătății; invită Comisia și statele membre să acorde prioritate prevenirii riscurilor și a bolilor la locul de muncă;

5.  încurajează statele membre să se angajeze pe deplin în viitoarea campanie la nivelul UE pentru perioada 2020-2022 privind prevenirea afecțiunilor musculo-scheletale (AMS) legate de locul de muncă, să găsească soluții inovatoare, fără caracter legislativ, și să facă schimb de informații și de bune practici cu partenerii sociali; solicită implicarea activă a statelor membre în difuzarea informațiilor asigurate de EU-OSHA; își repetă solicitarea adresată Comisiei de a prezenta fără întârziere un act juridic privind AMS; solicită statelor membre să efectueze studii privind incidența AMS, defalcate în funcție de gen, vârstă și domeniu de activitate economică, în vederea prevenirii și a combaterii apariției acestor afecțiuni și în vederea elaborării unei strategii cuprinzătoare la nivelul UE privind prevenirea și intervenția timpurie în cazul bolilor cronice;

6.  solicită statelor membre și angajatorilor să dea dovadă de inițiativă în ceea ce privește integrarea informațiilor asigurate de EU-OSHA în politicile și programele lor referitoare la locul de muncă; salută recenta lansare pe site-ul de internet al EU-OSHA a unei secțiuni dedicate afecțiunilor legate de muncă, readaptării și revenirii în câmpul muncii, cu scopul de a pune la dispoziție informații referitoare la politicile și practicile de prevenire;

7.  consideră că prevenirea sistematică a riscurilor psihosociale este o caracteristică fundamentală a locurilor de muncă moderne; ia act cu îngrijorare de creșterea în ultimii ani a numărului de cazuri declarate de sănătate mintală și probleme psihosociale, precum și de faptul că stresul legat de muncă constituie o problemă tot mai frecventă pentru angajați și angajatori; solicită statelor membre și partenerilor sociali să ofere sprijin întreprinderilor pentru punerea în aplicare a unui set coerent de politici și programe la locul de muncă pentru o mai bună prevenire a acestor probleme, pentru combaterea stigmatizării legate de sănătatea mintală și pentru sprijinirea persoanelor care se confruntă cu afecțiuni existente, facilitându-le accesul la sprijin psihologic; evidențiază utilitatea măsurilor de prevenire a riscurilor psihosociale și de promovare a sănătății, inclusiv rentabilitatea dovedită a acestor măsuri, pentru a-i motiva mai mult pe angajatori să întreprindă astfel de măsuri; constată că legislația și recunoașterea riscurilor psihosociale și a problemelor de sănătate mintală, precum stresul cronic și epuizarea, diferă de la un stat membru la altul;

8.  subliniază importanța actualizării și a furnizării unor indicatori comuni în materie de sănătate și a unor definiții comune privind bolile asociate muncii, inclusiv privind stresul la locul de muncă, precum și a unor date statistice la nivelul UE, în vederea stabilirii de obiective pentru reducerea incidenței bolilor profesionale;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare un program pentru monitorizarea, gestionarea și sprijinul sistematic al lucrătorilor afectați de riscuri psihosociale, inclusiv de stres, depresie și epuizare, pentru a formula, printre altele, recomandări și orientări eficace de combatere a acestor riscuri; subliniază faptul că stresul cronic la locul de muncă este recunoscut drept o problemă majoră care afectează productivitatea și calitatea vieții; observă că riscurile psihosociale și stresul asociat muncii sunt în multe cazuri probleme structurale legate de modul de organizare a muncii, fiind posibile prevenirea și gestionarea acestor riscuri; subliniază că este necesar să se realizeze studii, să se îmbunătățească măsurile de prevenire și să se facă schimburi de bune practici și instrumente pentru reintegrarea pe piața muncii a persoanelor afectate;

10.  solicită destigmatizarea problemelor de sănătate mintală și a dizabilităților intelectuale; încurajează inițiativele de sensibilizare și de sprijinire a schimbărilor în această privință, prin elaborarea unor politici și acțiuni de prevenire a riscului psihosocial la nivel de întreprindere; salută, în acest context, acțiunile partenerilor sociali din statele membre care contribuie la o schimbare pozitivă; reamintește importanța instruirii corespunzătoare a furnizorilor de servicii în materie de sănătate și securitate în muncă și a inspectorilor de muncă în ceea ce privește practicile de gestionare a riscului psihosocial; solicită o cooperare mai apropiată și o revitalizare a inițiativelor UE care abordează riscurile psihosociale la locul de muncă, precum și includerea cu statut prioritar a acestui aspect în viitorul cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;

11.  recunoaște că reintegrarea lucrătorilor care au avut probleme legate de dependența de substanțe psihoactive prezintă provocări specifice pentru angajatori; în acest sens, remarcă exemplul modelului Alna, aplicat de partenerii sociali din Suedia(16), pentru a sprijini locurile de muncă în vederea adoptării unor măsuri proactive și de intervenție timpurie, precum și pentru sprijinirea procesului de reabilitare a angajaților care au avut probleme legate de consumul abuziv de substanțe;

12.  salută campania „Locuri de muncă sănătoase - Gestionarea stresului”; subliniază că inițiativele care vizează combaterea stresului la locul de muncă trebuie să includă dimensiunea de gen și să țină seama de condițiile de lucru specifice ale femeilor;

13.  subliniază importanța creșterii investițiilor în politicile de prevenire a riscurilor și a sprijinirii unei culturi a prevenirii; subliniază că, în vederea sprijinirii întreprinderilor, calitatea serviciilor de prevenire este esențială; solicită statelor membre să pună în aplicare politici eficace privind alimentația sănătoasă, consumul de alcool și tutun și privind calitatea aerului, și să promoveze astfel de politici la locul de muncă; solicită, de asemenea, statelor membre să dezvolte servicii de sănătate integrate cu serviciile sociale, psihologice, profesionale și de medicina muncii; încurajează statele membre să asigure accesul adecvat al lucrătorilor la asistența medicală, pentru a asigura depistarea timpurie a debutului bolilor fizice și psihice și pentru a facilita procesul de reintegrare; reamintește că investițiile timpurii și măsurile preventive pot reduce impactul psihosocial pe termen lung asupra individului, precum și costurile totale pentru societate pe termen lung;

14.  solicită ca politicile de reintegrare

   să fie compatibile cu abordarea bazată pe ciclul de viață a politicilor din domeniul educației, în materie de învățare continuă, sociale și în materie de ocupare a forței de muncă,
   să fie adaptate, cu obiective clare și axate pe nevoi, fără a impune cerințe participantului pe care acesta, probabil, nu le-ar putea îndeplini din cauza situației sale,
   să fie participative și bazate pe o abordare integrată, și
   să respecte condițiile prealabile necesare pentru a permite participarea, fără a crea condițiile care să pună în pericol venitul minim de subzistență;

15.  consideră că statele membre ar trebui să ofere beneficii suplimentare specifice pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice, care să acopere costurile suplimentare asociate, printre altele, asistenței și sprijinului personal, utilizării unor echipamente specifice și asistenței medicale și sociale, și să stabilească, printre altele, prețuri accesibile la medicamentele pentru grupurile sociale defavorizate; subliniază nevoia de a asigura niveluri decente ale pensiilor pe caz de boală și de limită de vârstă;

Revenirea în câmpul muncii

16.  recunoaște că munca este o sursă importantă de bunăstare psihosocială pentru persoane și că integrarea profesională a șomerilor de lungă durată, prin intermediul unor măsuri adaptate la nivel individual, reprezintă un factor-cheie pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și are și alte avantaje psihosociale de prevenire; subliniază că integrarea persoanelor care revin în câmpul muncii după o vătămare sau o boală, atât fizică, cât și mentală, are multiple efecte pozitive: favorizează bunăstarea persoanelor în cauză, reduce costurile pentru sistemele naționale de securitate socială și pentru întreprinderi, sprijină economia pe o scară mai largă, de exemplu prin creșterea sustenabilității sistemelor de pensii și de securitate socială pentru generațiile viitoare; ia act de dificultățile întâmpinate de lucrătorii confruntați cu sistemele de compensare, care ar putea conduce la întârzieri inutile în obținerea tratamentului și care, în unele cazuri, ar putea avea un efect de îndepărtare a acestor persoane; solicită urgent o abordare axată pe client în ceea ce privește toate procedurile administrative asociate reintegrării lucrătorilor; invită statele membre să ia măsuri, în cooperare cu Comisia și cu agențiile relevante ale UE, pentru a contracara efectele negative ale absenței îndelungate de la lucru, cum ar fi izolarea, dificultățile psihosociale, consecințele socioeconomice și capacitatea scăzută de inserție profesională;

17.  consideră că statele membre și angajatorii ar trebui să adopte o abordare pozitivă și orientată spre muncă față de lucrătorii cu dizabilități, lucrătorii în vârstă și cei care au suferit o boală mintală sau fizică sau o vătămare, inclusiv persoanele diagnosticate cu boli în stadiu terminal, concentrându-se pe evaluarea timpurie a capacității pe care o mai are persoana și a disponibilității sale de a lucra și organizând consiliere psihologică, socială și de muncă dintr-un stadiu timpuriu și adaptarea locului de muncă, luând în considerare categoria profesională a persoanei și situația sa socioeconomică, precum și situația întreprinderii; încurajează statele membre să îmbunătățească dispozițiile sistemelor lor de securitate socială care favorizează revenirea în câmpul muncii, cu condiția ca angajatul să dorească acest lucru și în cazul în care starea sa de sănătate o permite;

18.  remarcă rolul pozitiv pe care l-au jucat întreprinderile sociale, mai exact întreprinderile sociale de integrare profesională (WISE), în reintegrarea în forța de muncă a șomerilor de lungă durată; invită statele membre să le asigure acestor întreprinderi recunoașterea și sprijinul tehnic necesare;

19.  încurajează, în acest sens, trimiterile la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a protocolului opțional la aceasta (A/RES/61/106) și utilizarea definițiilor internaționale ale funcționării, dizabilității și sănătății (ICF) enunțate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în toate măsurile și politicile relevante; împărtășește opinia potrivit căreia dizabilitatea reprezintă o experiență medicală care survine într-un context socioeconomic;

20.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze și să le ofere angajatorilor orientări privind cele mai bune practici și îndrumare, sprijin și consiliere privind modul de elaborare și de punere în aplicare a planurilor de reintegrare, asigurând totodată un dialog constant între partenerii sociali și garantând că angajații își cunosc drepturile încă de la începutul procesului de revenire în câmpul muncii; încurajează, de asemenea, schimbul de bune practici în interiorul statelor membre și între acestea, între comunitățile profesionale, partenerii sociali, ONG-uri și responsabilii politici cu privire la reintegrarea lucrătorilor în urma unei boli sau a unei vătămări;

21.  solicită statelor membre să coopereze cu partenerii sociali, să ofere sprijin extern pentru a asigura îndrumare și sprijin tehnic IMM-urilor și microîntreprinderilor cu experiență limitată în măsurile de reabilitare profesională și revenire în câmpul muncii; recunoaște că este important să fie luate în considerare situația, nevoile specifice și dificultățile legate de asigurarea conformității cu care se confruntă nu numai IMM-urile și microîntreprinderile, ci și anumite sectoare de servicii publice, în contextul punerii în aplicare a măsurilor la nivel de întreprindere; subliniază că sensibilizarea, schimbul de bune practici, consultarea și platformele online sunt extrem de importante pentru a ajuta IMM-urile și microîntreprinderile în acest proces; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte în continuare instrumente practice și orientări care pot sprijini IMM-urile și microîntreprinderile cu experiență limitată în măsurile de reabilitare profesională și revenire în câmpul muncii; recunoaște importanța investițiilor în formarea în domeniul managementului;

22.  ia act de riscul ca abordările mai creative care vizează reintegrarea pe piața muncii a persoanelor celor mai îndepărtate de aceasta să fie private de fonduri, spre deosebire de abordările mai convenționale, bazate pe rezultate ușor cuantificabile; prin urmare, solicită Comisiei să îmbunătățească finanțarea abordărilor „de jos în sus” în cadrul fondurilor structurale, în special al FSE;

23.  ia act de succesul abordării bazate pe gestionarea cazurilor din programele de reintegrare și subliniază că este necesar un sprijin individualizat și integrat din partea asistenților sociali sau a consilierilor desemnați; consideră că este esențial ca întreprinderile să țină îndeaproape legătura cu lucrătorii sau cu reprezentanții acestora, pe perioada absențelor provocate de o boală sau de o vătămare;

24.  consideră că politicile privind revenirea în câmpul muncii și reintegrarea ar trebui să se înscrie într-o abordare holistică mai amplă a unei vieți profesionale sănătoase, care să vizeze asigurarea unui mediu de lucru sănătos și sigur din punct de vedere fizic și mental, pe întreaga durată a vieții profesionale a persoanelor, și a unei îmbătrâniri active și sănătoase a tuturor lucrătorilor; subliniază importanța esențială a comunicării, a sprijinului specialiștilor în domeniul gestionării reabilitării profesionale (asistenți profesionali) și a unei abordări integrate, care implică toate părțile interesate în reabilitarea fizică și profesională de succes a lucrătorilor; consideră că locul de muncă ar trebui să fie punctul principal de interes pentru sistemele de revenire în câmpul muncii; salută succesul abordării practice și nebirocratice a programului austriac fit2work(17), care pune accentul pe comunicarea facilă, accesibilă pentru toți lucrătorii (precum utilizarea unui limbaj simplificat);

25.  subliniază importanța menținerii persoanelor cu capacități de muncă reduse în activitate, inclusiv prin asigurarea faptului că IMM-urile și microîntreprinderile au resursele necesare pentru a realiza acest lucru în mod eficient; încurajează cu insistență reintegrarea în locuri de muncă de calitate a lucrătorilor care se recuperează după o boală sau o vătămare, dacă angajatul dorește acest lucru și dacă starea sa de sănătate o permite, prin reconversia profesională și perfecționarea pe piața muncii deschisă; subliniază importanța axării dispozițiilor politice asupra capacității de muncă a persoanelor și de a demonstra angajatorului beneficiile legate de păstrarea experienței și a cunoștințelor unui lucrător, care riscă să fie pierdute în cazul unui concediu medical permanent; recunoaște, cu toate acestea, importanța existenței unei plase de siguranță efective, prin intermediul sistemului național de securitate socială, pentru persoanele care nu pot reveni în câmpul muncii;

26.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă politici active privind piața muncii și măsuri de stimulare pentru angajatori în vederea sprijinirii ocupării forței de muncă în rândul persoanelor cu dizabilități și boli cronice, inclusiv prin introducerea unor adaptări adecvate și înlăturarea barierelor la locul de muncă, pentru a facilita reintegrarea acestora; reamintește că este esențial ca întreprinderile și persoanele vizate să fie informate cu privire la stimulentele și drepturile existente;

27.  recunoaște, în acest sens, că formulele de lucru flexibile, individualizate și adaptive – precum munca la distanță, programul de lucru flexibil, echipamentele adaptate și programul sau volumul de lucru redus – joacă un rol important în ceea ce privește revenirea în câmpul muncii; subliniază importanța încurajării timpurii și/sau a revenirii treptate la viața profesională (în cazul în care starea de sănătate permite acest lucru), care ar putea fi însoțite de prestații de boală parțiale pentru a se asigura faptul că persoanele în cauză nu suferă pierderi de venit la revenirea în câmpul muncii, menținând, în același timp, stimulentele financiare pentru întreprinderi; subliniază faptul că aceste formule, care implică o flexibilitate geografică, temporală și funcțională, trebuie să fie fezabile atât pentru lucrători, cât și pentru angajatori, facilitând gestionarea organizării muncii și luând în considerare variațiile ciclurilor de producție;

28.  salută programele și inițiativele naționale care au contribuit la facilitarea reintegrării în locuri de muncă de calitate a persoanelor cu boli cronice, precum programul german „Job4000(18)”, care utilizează o abordare integrată pentru a îmbunătăți integrarea profesională stabilă a persoanelor cu dizabilități grave care se confruntă cu dificultăți deosebite în a găsi un loc de muncă, și înființarea unor agenții de reintegrare pentru a ajuta persoanele cu boli cronice să își găsească un loc de muncă potrivit situației și abilităților lor(19);

29.  remarcă beneficiile psihologice importante și productivitatea sporită, asociate unor niveluri ridicate de autonomie la locul de muncă; consideră că un anumit grad de autonomie la locul de muncă poate fi esențial în facilitarea procesului de reintegrare a lucrătorilor bolnavi și vătămați, caracterizați de stări ale sănătății și nevoi diferite;

30.  recunoaște valoarea revenirii în câmpul muncii în cadrul procesului de îngrijire, întrucât, în cazul multor persoane, munca le asigură independența financiară și le îmbunătățește viața, ceea ce poate fi uneori un factor determinant în procesul de recuperare;

31.  solicită statelor membre să nu retragă imediat prestațiile sociale atunci când persoanele cu boli cronice devin angajate, ajutându-le astfel să evite „capcana prestațiilor”;

Modificarea atitudinii față de reintegrarea lucrătorilor

32.  solicită Comisiei și statelor membre, în cooperare cu partenerii sociali, să se asigure că – în comunicările, orientările și politicile lor – angajatorii consideră procesul de reintegrare ca o oportunitate de a beneficia de aptitudinile, competențele și experiența lucrătorilor; consideră că angajatorii și reprezentanții lucrătorilor sunt actori importanți în procesul de revenire în câmpul muncii de la bun început și fac parte din procesul decizional;

33.  reamintește articolele 26 și 27 din CNUDPD, potrivit cărora statele semnatare au obligația de a organiza, consolida și extinde serviciile și programele de reabilitare, în special în domeniile sănătății, ocupării forței de muncă, educației și serviciilor sociale și de a promova pe piața muncii oportunități de angajare și de evoluție a carierei pentru persoanele cu dizabilități, precum și măsuri de asistență pentru revenirea în câmpul muncii;

34.  subliniază că sensibilizarea cu privire la politicile și programele de reabilitare profesională și de revenire în câmpul muncii și îmbunătățirea culturii de întreprindere sunt factori esențiali pentru succesul procesului de revenire în câmpul muncii și combaterea atitudinilor negative, a prejudecăților și a discriminării; consideră că echipele de experți, de exemplu psihologii și formatorii în domeniul reabilitării profesionale, ar putea să fie utilizate efectiv de mai multe întreprinderi simultan, astfel încât și societățile mai mici să beneficieze de competențele lor de specialitate; consideră că, în acest proces, sunt oportune, de asemenea, sprijinul și implicarea complementară din partea ONG-urilor și a voluntarilor;

35.  salută întreprinderile care au luat inițiative de sprijinire a persoanelor cu probleme de sănătate, dizabilități sau cu o capacitate de lucru modificată, asigurând, de exemplu, programe cuprinzătoare de prevenire, modificarea atribuțiilor, formarea și recalificarea, sau pregătindu-i pe ceilalți angajați pentru abilitățile modificate ale lucrătorilor care revin, contribuind astfel la reintegrarea acestora; încurajează cu insistență implicarea mai multor întreprinderi în acest efort și în adoptarea acestor tipuri de inițiative; consideră că este esențial ca măsurile care facilitează reintegrarea lucrătorilor în cadrul întreprinderilor să facă parte integrantă din cultura întreprinderii;

36.  solicită o mai bună înțelegere a provocărilor și a discriminării care duc la reducerea oportunităților pentru persoanele cu probleme de sănătate sau dizabilități, în mod specific a provocărilor precum lipsa înțelegerii, prejudecăți, percepții despre productivitatea scăzută și stigmatul social;

37.  consideră că sensibilizarea și schimbările din cultura întreprinderilor, precum și campaniile de la nivelul întregii Uniuni, cum ar fi „Vision Zero”, joacă un rol important în modificarea opiniei publice; solicită creșterea gradului de conștientizare a provocărilor demografice cu care se confruntă piețele europene ale forței de muncă; consideră inacceptabil faptul că persoanele în vârstă sunt adesea expuse la discriminarea pe criterii de vârstă; subliniază importanța campaniilor de combatere a discriminării pe criterii de vârstă a lucrătorilor, promovând măsuri de prevenire și sănătatea și siguranța la locul de muncă; invită statele membre și Uniunea să ia în considerare constatările proiectului-pilot al Parlamentului privind sănătatea și siguranța lucrătorilor vârstnici;

38.  consideră că cadrele naționale de politici au un impact decisiv în crearea unui mediu favorabil gestionării categoriilor de vârstă ale populației și a unei îmbătrâniri active și sănătoase; consideră că acesta ar putea fi sprijinit, în mod eficient, prin acțiuni ale UE, precum politici, orientări, schimbul de cunoștințe și utilizarea unor diverse instrumente financiare, precum FSE și fondurile ESI; solicită statelor membre să promoveze măsuri de reabilitare și reintegrare pentru lucrătorii în vârstă, atunci când este posibil și când acest lucru este dorit de persoanele în cauză, de exemplu prin punerea în aplicare a rezultatelor proiectului-pilot al UE privind sănătatea și siguranța lucrătorilor în vârstă;

39.  recunoaște că persoanele diagnosticate cu o boală în stadiu terminal își păstrează dreptul fundamental de a munci; recunoaște, de asemenea, că aceste persoane se confruntă cu o serie unică de provocări în ceea ce privește activitatea lor profesională, diferite față de provocările cu care se confruntă alte grupuri de pacienți, întrucât, deseori, au puțin timp la dispoziție pentru a se adapta stării lor în schimbare și pentru a se efectua ajustări la locul de muncă; salută inițiative precum campania „Dying to work” pentru sensibilizarea cu privire la această serie de probleme specifice; încurajează angajatorii să mențină cât mai mult posibil dialogul cu angajații care au primit un diagnostic terminal, pentru a se asigura că sunt efectuate toate adaptările necesare și posibile cu scopul de a le permite angajaților respectivi să își desfășoare activitatea în cazul în care doresc acest lucru; consideră că, pentru mulți pacienți, a rămâne la locul de muncă reprezintă un imperativ personal, psihologic sau economic și este, de asemenea, un aspect fundamental pentru demnitatea și calitatea vieții acestora; îndeamnă statele membre să sprijine adaptarea rezonabilă a locurilor de muncă la setul unic de provocări cu care se confruntă acest grup de persoane; solicită Comisiei să abordeze problema lipsei de date cu privire la statutul profesional al persoanelor care au cancer și să sprijine colectarea unor date mai fiabile, comparabile între statele membre, pentru a îmbunătăți serviciile de sprijinire a acestor persoane;

40.  în acest sens, subliniază importanța dezvoltării și a actualizării competențelor lucrătorilor, în acord cu nevoile întreprinderilor și ale pieței, punând accentul, în special, pe competențele digitale, oferindu-le lucrătorilor formarea necesară și acces la învățarea pe tot parcursul vieții; subliniază digitalizarea crescândă a pieței muncii; subliniază că îmbunătățirea competențelor digitale poate fi o parte integrantă a pregătirii pentru revenirea în câmpul muncii, în special pentru populația în vârstă;

41.  ia act de faptul că atât îngrijitorii oficiali, cât și cei neoficiali joacă un rol esențial în reabilitarea profesională; recunoaște faptul că, la nivel european, 80 % din activitățile de îngrijire sunt asigurate de îngrijitori neremunerați(20) și că acțiunile de îngrijire reduc semnificativ perspectivele de angajare pe termen lung ale acestei categorii de persoane; recunoaște, de asemenea, că, având în vedere faptul că majoritatea îngrijitorilor sunt femei, situația profesională a îngrijitorilor prezintă în mod clar o dimensiune de gen; solicită Uniunii și statelor membre, precum și angajatorilor, să acorde o atenție specială implicațiilor pentru îngrijitori din perspectiva ocupării profesionale;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 204, 13.6.2018, p. 179.
(2) JO C 366, 27.10.2017, p. 117.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0474.
(4) JO C 101, 16.3.2018, p. 138.
(5) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(6) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(7) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/reports/psychosocial-risks-eu-prevalence-strategies-prevention/view
(8) Institute for Health Metrics and Evaluation (2016) (Institutul pentru Măsurarea și Evaluarea Datelor din Domeniul Sănătății, 2016), vizualizare comparativă a datelor privind GBD. http://vizhub.healthdata.org/gbd-compare
(9) Science Group of the European Alcohol and Health Forum (2011) (Grupul științific din cadrul Forumului european privind alcoolul și sănătatea, 2011), „Alcohol, Work and Productivity” (Alcoolul, munca și productivitatea). https://ec.europa.eu/health//sites/health/files/alcohol/docs/science_02_en.pdf
(10) Eurofound (2012), „Use of alcohol and drugs at the workplace” (Consumul de alcool și droguri la locul de muncă), https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_files/docs/ewco/tn1111013s/tn1111013s.pdf
(11) Al treilea sondaj european privind calitatea vieții 2001-2012, desfășurat de Eurofound, https://www.eurofound.europa.eu/ro/surveys/european-quality-of-life-surveys/european-quality-of-life-survey-2012
(12) p. 7 în https://ec.europa.eu/health//sites/health/files/social_determinants/docs/final_sum_ecorys_web.pdf
(13) p. 7, constatările principale https://www.oecd.org/els/emp/42699911.pdf
(14) p. 5 https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/policies/docs/2017_chronic_framingdoc_en.pdf
(15) Eurostat, modul ad-hoc LFS 2011, menționat în: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/policies/docs/2017_chronic_framingdoc_en.pdf
(16) http://www.alna.se/in-english
(17) „EU-OSHA Studiu de caz privind Austria — Fit2Work program” https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/austria-fit2work/view
(18) Sursa: Raportul 5.2 al proiectului Pathways: „Document privind dovezile disponibile referitoare la eficacitatea strategiilor existente pentru integrarea și reintegrarea la locul de muncă a persoanelor cu afecțiuni cronice”
(19) Sursa: Servicii de instruire pentru revenirea în câmpul muncii, destinate persoanelor cu boli cronice, prestate de către „experți certificați prin experiență”: Țările de Jos. studiu de caz. EU-OSHA
(20) http://www.ecpc.org/WhitePaperOnCancerCarers.pdf


Relațiile dintre UE și țările terțe în ceea ce privește reglementarea și supravegherea serviciilor financiare
PDF 152kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la relațiile dintre UE și țările terțe în ceea ce privește reglementarea și supravegherea serviciilor financiare (2017/2253(INI))
P8_TA(2018)0326A8-0263/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul din 25 februarie 2009 al Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, prezidat de Jacques de Larosière,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 cu recomandări pentru Comisie referitoare la revizuirea Sistemului European de Supraveghere Financiară (ESFS)(1),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 mai 2014 intitulat „Economic Review of the Financial Regulation Agenda” (Analiza economică a agendei privind reglementarea sectorului financiar) (SWD(2014)0158),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 8 august 2014 privind funcționarea autorităților europene de supraveghere (AES) și a Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) (COM(2014)0509),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2016 intitulată „Cerere de contribuții – Cadrul de reglementare al UE pentru serviciile financiare” (COM(2016)0855),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și la provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o Uniune a piețelor de capital(3),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 27 februarie 2017 intitulat „EU equivalence decisions in financial services policy: an assessment” (Deciziile de echivalare ale UE în politica în domeniul serviciilor financiare: o evaluare) (SWD(2017)0102),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0263/2018),

A.  întrucât, după declanșarea crizei financiare, la nivelul UE au fost adoptate peste 40 de acte legislative în domeniul financiar, dintre care 15 includ „dispoziții privind țările terțe”, care conferă Comisiei, în numele UE, competența de a decide în mod unilateral dacă normele de reglementare aplicabile în jurisdicțiile străine pot fi considerate echivalente;

B.  întrucât echivalența și drepturile de „pașaport” sunt concepte net diferite, care implică instituirea unor drepturi și obligații distincte pentru autoritățile de reglementare, supraveghetori, instituțiile financiare și participanții la piață; întrucât deciziile de echivalare nu conferă „drepturi de pașaport” instituțiilor financiare stabilite în țări terțe, deoarece acest concept este strâns legat de piața internă cu cadrul său comun de reglementare, supraveghere, aplicare și judiciar;

C.  întrucât niciun acord comercial încheiat de UE nu a inclus vreodată dispoziții privind accesul transfrontalier reciproc la servicii financiare;

D.  întrucât nu există un cadru unic care să stea la baza deciziilor de echivalare; întrucât fiecare act legislativ instituie un regim specific de echivalare, ce reflectă obiectivele sale de politică; întrucât dispozițiile actuale privind echivalența oferă abordări diferite, care permit o serie de posibile beneficii în funcție de furnizorul de servicii financiare și de piața în care își desfășoară activitatea;

E.  întrucât echivalarea este, printre altele, un instrument de promovare a convergenței internaționale a reglementărilor, care poate contribui la creșterea concurenței pe piața internă a UE într-un mediu concurențial echitabil, prevenind în același timp arbitrajul de reglementare, protejându-i pe consumatori și investitori, menținând stabilitatea financiară a UE și păstrând coerența pieței interne; întrucât echivalarea este, de asemenea, un instrument care asigură un tratament corect și echitabil de reglementare și supraveghere între instituțiile financiare ale UE și instituțiile financiare din țări terțe;

F.  întrucât deciziile de echivalare se bazează pe cadrul de reglementare unic al UE și sunt adoptate pe baza unei evaluări tehnice; întrucât ele ar trebui, cu toate acestea, să facă obiectul unui control mai riguros din partea Parlamentului;

G.  întrucât Comisia descrie echivalența drept instrument-cheie pentru gestionarea eficientă a activității transfrontaliere a actorilor de pe piață într-un mediu prudențial, viabil și sigur, în care jurisdicțiile țărilor terțe aderă, pun în aplicare și respectă strict aceleași standarde ridicate ale măsurilor prudențiale ca UE;

H.  întrucât viitoarea retragere a Regatului Unit din UE ar putea avea un impact semnificativ asupra reglementării și supravegherii serviciilor financiare, având în vedere legătura strânsă care există în prezent între statele membre în acest domeniu; întrucât negocierile privind retragerea Regatului Unit din UE sunt încă în desfășurare;

I.  întrucât, în cazul în care Acordul de retragere, inclusiv perioada de tranziție, este convenit și ratificat, instituțiile financiare vor avea o perioadă mai lungă pentru a se adapta la Brexit; întrucât, în absența unei perioade de tranziție, Comisia și AES trebuie să fie pregătite să protejeze stabilitatea financiară, integritatea pieței interne și autonomia procesului de luare a deciziilor în UE;

J.  întrucât, pentru a asigura stabilitatea financiară a Uniunii, este necesar să se ia în considerare pe deplin interconectarea piețelor țărilor terțe cu piața unică a UE;

K.  întrucât, în Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare, Parlamentul a invitat Comisia „să propună un cadru consecvent, coerent, transparent și practic care să guverneze procedurile și deciziile referitoare la echivalența regimurilor din țări terțe, ținând seama de concluziile unei analize bazate pe rezultate și de standardele sau acordurile internaționale”,

Relațiile cu țările terțe după declanșarea crizei

1.  constată că, după declanșarea crizei financiare, UE a continuat să își dezvolte cadrul de reglementare în domeniul financiar prin desfășurarea unui amplu proces de reformă și prin punerea în aplicare a standardelor internaționale; salută cooperarea sporită dintre UE și țările terțe în materie de reglementare și supraveghere; recunoaște că această cooperare a ajutat la îmbunătățirea coerenței cadrului mondial de reglementare a sectorului financiar și a contribuit la sporirea rezistenței UE la șocurile care au afectat sistemul financiar mondial;

2.  consideră că UE ar trebui să promoveze realizarea de reforme ale cadrului mondial de reglementare a sectorului financiar menite să reducă riscul sistemic și să consolideze stabilitatea financiară, precum și să contribuie la edificarea unui sistem financiar deschis, integrat, eficient și rezistent, care să ofere un mediu propice pentru creșterea economică sustenabilă și incluzivă, crearea de locuri de muncă și investiții; subliniază că orice cadru de cooperare în materie de reglementare și supraveghere la nivel internațional ar trebui să protejeze stabilitatea financiară în cadrul Uniunii și să respecte regimul său de reglementare și de supraveghere, precum și standardele și aplicarea acestora;

3.  remarcă cu îngrijorare că cooperarea internațională este din ce în ce mai dificilă din cauza diferitelor interese naționale și a tendinței inerente de a transfera riscurile către alte jurisdicții;

Procedurile de echivalare ale UE

4.  observă că mai multe acte legislative ale UE conțin dispoziții specifice privind cooperarea în materie de reglementare cu țările terțe, în legătură cu cooperarea în domeniul supravegherii și cu măsurile prudențiale;

5.  subliniază că acordarea echivalenței este o decizie unilaterală adoptată de UE pe baza standardelor proprii; consideră că, în anumite cazuri specifice, cooperarea internațională poate fi promovată și prin mecanisme de cooperare între UE și țările terțe;

6.  evidențiază că UE ar trebui să încurajeze alte jurisdicții să le acorde acces pe piețele lor financiare participanților la piața UE;

7.  subliniază că, prin relația sa cu țările terțe în domeniul reglementării și supravegherii serviciilor financiare, UE ar trebui să consolideze cooperarea fiscală cu țările terțe, în conformitate cu standardele internaționale și ale UE; consideră că deciziile de echivalare ar trebui să depindă de existența unor norme satisfăcătoare ale țărilor terțe privind combaterea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale, a eludării fiscale și a spălării banilor;

8.  recunoaște că regimul de echivalare al UE este parte integrantă a câtorva dintre actele sale legislative de reglementare și de supraveghere a serviciilor financiare și poate oferi mai multe avantaje, cum ar fi: sporirea concurenței, creșterea volumului fluxurilor de capital către UE, sporirea numărului de instrumente și opțiuni de investiții pentru întreprinderile și investitorii din UE, creșterea gradului de protecție a investitorilor și a consumatorilor și stabilitatea financiară;

9.  reiterează faptul că, în majoritatea cazurilor, deciziile de echivalare nu acordă instituțiilor financiare stabilite în țări terțe dreptul de a furniza servicii financiare în întreaga UE; subliniază că, în unele cazuri, ele pot acorda instituțiilor din țări terțe un acces limitat la piața unică pentru anumite produse sau servicii;

10.  evidențiază, în schimb, că „pașaportul UE” acordă întreprinderilor dreptul de a furniza servicii financiare în cadrul SEE, în baza licenței acordate de țara lor de origine și sub supravegherea țării de origine, și că acesta nu este disponibil ca atare pentru instituțiile financiare stabilite în afara statelor SEE, deoarece se bazează pe un set de cerințe prudențiale armonizate în conformitate cu legislația UE și pe recunoașterea reciprocă a licențelor;

11.  subliniază că regimul de echivalare al UE urmărește să promoveze convergența internațională a reglementărilor și să consolideze cooperarea în materie de supraveghere pe baza standardelor UE și internaționale și să asigure egalitatea de tratament între instituțiile financiare din UE și din țările terțe, menținând stabilitatea financiară a UE și protejându-i pe investitori și consumatori;

12.  consideră că, în forma sa actuală, procesul UE de acordare a echivalenței ar avea de câștigat prin creșterea transparenței față de Parlamentul European; este de părere că un cadru structurat, orizontal și practic, însoțit de orientări privind recunoașterea cadrelor de supraveghere din țările terțe și o evaluare detaliată a unor astfel de cadre, ar îmbunătăți transparența;

13.  crede că deciziile de echivalare ar trebui să fie obiective și proporționale și să țină seama de riscuri, menținând standardele ridicate ale reglementărilor UE; în plus, consideră că deciziile de echivalare ar trebui luate în interesul Uniunii, al statelor sale membre și al cetățenilor săi, având în vedere stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, integritatea pieței, protecția investitorilor și a consumatorilor, precum și funcționarea pieței interne;

14.  consideră că evaluările echivalenței sunt de natură tehnică, dar observă că deciziile de echivalare au o dimensiune politică clară, putând pune în balanță diferitele obiective de politică; insistă asupra faptului că procesul de acordare a echivalenței în domeniul serviciilor financiare unei țări terțe ar trebui să fie supus controlului adecvat al Parlamentului și al Consiliului și că, pentru o mai mare transparență, deciziile de acest tip ar trebui să fie adoptate prin intermediul actelor delegate și, după caz, facilitate de o procedură de exprimare timpurie a lipsei de obiecțiuni;

15.  observă că decizia Comisiei din 21 decembrie 2017 de a acorda echivalență locurilor de tranzacționare a acțiunilor din Elveția ca parte a procedurii de echivalare din cadrul MiFID/MiFIR – pentru un interval limitat la 12 luni, cu posibilitatea unei prelungiri cu condiția înregistrării unor progrese suficiente în elaborarea unui cadru instituțional comun – a avut o dimensiune politică clară;

16.  remarcă faptul că Comisia are dreptul de a retrage deciziile de echivalare, în special în cazul unor divergențe semnificative ale reglementărilor din țările terțe și consideră că Parlamentul ar trebui să fie consultat în mod adecvat, în principiu înainte de adoptarea unei astfel de decizii de retragere; solicită să se introducă proceduri transparente în ceea ce privește adoptarea, retragerea sau suspendarea deciziilor de echivalare;

17.  consideră că ar trebui dezvoltat un cadru coerent pentru supravegherea continuă a unui regim echivalent al unei țări terțe; consideră că autorităților europene de supraveghere (AES) ar trebui să li se confere competențele necesare pentru a consilia Comisia și a analiza evoluțiile în materie de reglementare și supraveghere din țările terțe, având în vedere că astfel de evoluții pot avea un efect asupra Uniunii prin interconectarea sistemului financiar; solicită ca Parlamentul să fie informat cu privire la evaluările permanente ale cadrelor de reglementare și de supraveghere din țările terțe; ia act, în acest sens, de pachetul legislativ privind revizuirea sistemului european de supraveghere financiară, care prevede o monitorizare sporită în urma unei decizii de echivalare, acordând atenție printre altele aspectelor de reglementare, supravegherii și aplicării, precum și situației de pe piața țării terțe;

18.  consideră că, prin intermediul viitorului cadru de echivalare al UE, țările terțe trebuie să informeze AES cu privire la toate evoluțiile naționale în materie de reglementare și că decizia de echivalare ar trebui să implice o bună cooperare în domeniul reglementării și al supravegherii, precum și schimbul de informații; consideră, de asemenea, că țările terțe ar trebui să mențină un dialog strâns cu UE;

19.  invită Comisia să realizeze o evaluare și să prezinte un cadru clar pentru o aplicare transparentă, coerentă și consecventă a procedurilor de echivalare, care să introducă un proces ameliorat pentru stabilirea, evaluarea, suspendarea sau retragerea echivalenței; invită Comisia să analizeze beneficiile introducerii unui proces de cerere de acordare a echivalenței pentru țările terțe;

20.  solicită ca deciziile de echivalare să fie monitorizate în permanență de către AES competentă și ca rezultatele acestor monitorizări să fie făcute publice; subliniază că o astfel de monitorizare ar trebui să vizeze legislația relevantă, practicile de asigurare a aplicării și practicile de supraveghere, precum și modificările legislative și evoluțiile pieței majore din țara terță în cauză; solicită, de asemenea, AES să efectueze evaluări ad hoc ale evoluțiilor din țările terțe pe baza cererilor motivate din partea Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei;

21.  invită Comisia să examineze actualul regim de echivalare și să evalueze dacă acesta contribuie la realizarea unor condiții echitabile de concurență între instituțiile financiare din UE și cele din țările terțe, menținând stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, integritatea pieței, protecția investitorilor și a consumatorilor, precum și funcționarea pieței interne; consideră că această evaluare ar trebui făcută publică, împreună cu eventualele propuneri de îmbunătățire;

22.  invită Comisia să informeze anual Parlamentul European în legătură cu toate deciziile privind echivalența, inclusiv echivalența acordată, suspendată și retrasă, și să explice motivele care stau la baza acestor decizii;

23.  reamintește importanța AES în analizarea și monitorizarea cadrelor de supraveghere și de reglementare din țările terțe și solicită, în acest sens, ca AES relevante să aibă capacitatea și competențele de a colecta, sistematiza și analiza datele; reamintește rolul important pe care îl joacă autoritățile naționale competente în procesul de autorizare pentru instituțiile financiare care doresc să delege o parte din sarcinile lor de administrare a portofoliului sau de gestionare a riscurilor către prestatori de servicii din țări terțe în care se aplică un regim de reglementare comparabil cu cel al UE, precum și importanța convergenței în materie de supraveghere; ia act de revizuirea în curs a AES, în special de propunerile de supraveghere a acordurilor de delegare, externalizare și transfer al riscului încheiate de instituțiile financiare; consideră că AES și autoritățile naționale competente ar trebui să coopereze îndeaproape, pentru a putea realiza schimburi de bune practici și a asigura o punere în aplicare uniformă a cooperării în materie de reglementare și a activităților aferente cu țările terțe;

Rolul UE în stabilirea standardelor mondiale privind reglementarea sectorului financiar

24.  subliniază importanța rolului activ jucat de UE în procesul de stabilire a standardelor mondiale, ca parte a efortului depus pentru a asigura o coerență pe plan mondial în domeniul reglementării sectorului financiar, a maximiza stabilitatea financiară, a reduce riscul sistemic, a-i proteja pe consumatori și investitori, a împiedica apariția lacunelor de reglementare între jurisdicții și a dezvolta un sistem financiar internațional eficient;

25.  solicită implicarea activă a Uniunii și a statelor membre în cadrul organismelor mandatate să stabilească standardele mondiale în domeniul serviciilor financiare; reamintește solicitările adresate Comisiei în raportul său referitor la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale;

26.  solicită totodată ca, în acest scop, modul de funcționare a Forumului UE-SUA de reglementare financiară comună să fie revizuit, pentru a include mai multe reuniuni periodice, în vederea unei coordonări mai frecvente și mai consecvente;

27.  evidențiază faptul că îmbunătățirea relațiilor cu țările terțe în domeniul serviciilor financiare și consolidarea piețelor de capital din UE nu trebuie considerate ca excluzându-se reciproc; subliniază, prin urmare, necesitatea de a realiza progrese în proiectul uniunii piețelor de capital;

o
o   o

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0202.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0108.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0006.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0069.


Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE
PDF 161kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE (2018/2054(INI))
P8_TA(2018)0327A8-0266/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 4, 162, 174-178 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT)(3),

–  având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2017 intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” (COM(2017)0534),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 20 septembrie 2017 care însoțește comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” (SWD(2017)0307),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE: cel de-al șaptelea raport al Comisiei Europene(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(10),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2017 referitor la lipsa legăturilor de transport în regiunile de frontieră(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la politica de coeziune și la strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3)(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)(14),

–  având în vedere concluziile și recomandările Grupului la nivel înalt privind monitorizarea simplificării birocrației pentru beneficiarii fondurilor ESI,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0266/2018),

A.  întrucât UE și vecinii săi imediați din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) au 40 de frontiere terestre interne și regiuni frontaliere interne ale UE, iar aceste regiuni acoperă 40 % din teritoriul Uniunii, reprezintă aproape 30 % din populația UE și produc aproape o treime din PIB-ul UE;

B.  întrucât regiunile frontaliere, mai ales cele cu o densitate mai mică a populației, se confruntă cu condiții mai rele de dezvoltare economică și socială și au, în general, o performanță economică mai slabă decât alte regiuni din statele membre, iar potențialul lor economic deplin este neexploatat;

C.  întrucât obstacolele de natură fizică și/ sau geografică contribuie, de asemenea, la limitarea coeziunii economice, sociale și teritoriale între regiunile frontaliere, din UE și din afara UE, în special pentru regiunile montane;

D.  întrucât, în ciuda eforturilor care au fost deja întreprinse, continuă să existe obstacole – reprezentate în principal de bariere administrative, lingvistice și juridice – și acestea împiedică dezvoltarea economică și socială și coeziunea dintre regiunile frontaliere și în interiorul acestora;

E.  întrucât, conform estimărilor Comisiei din 2017, eliminarea a doar 20 % dintre obstacolele existente în regiunile frontaliere ar determina o creștere de 2 % a PIB-ului acestora, sau aproximativ 91 de miliarde EUR, ceea ce ar echivala cu circa un milion de locuri de muncă noi; întrucât cooperarea teritorială, inclusiv cea transfrontalieră, a fost recunoscută la scară largă ca aducând o valoare adăugată reală și vizibilă, în special cetățenilor UE care trăiesc de-a lungul frontierelor interne;

F.  întrucât numărul total de lucrători transfrontalieri și de studenți activi într-o altă țară a UE se ridică la aproximativ 2 milioane, din care 1,3 milioane sunt lucrători, reprezentând 0,6 % din totalul angajaților din UE-28;

G.  întrucât, în actualul cadru financiar multianual (CFM), 95 % din fondurile rețelei transeuropene de transport (TEN-T) și ale Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) merg către coridoarele centrale ale TEN-T, în timp ce proiectele de dimensiuni mici din rețeaua globală și intervențiile de conectare cu rețeaua TEN-T sunt adesea neeligibile pentru cofinanțare sau pentru finanțare națională, deși sunt esențiale pentru rezolvarea problemelor specifice și pentru dezvoltarea legăturilor transfrontaliere și a economiilor;

H.  întrucât Comisia intenționează, de asemenea, să își prezinte poziția în ceea ce privește regiunile frontaliere maritime interne;

I.  întrucât multe dintre provocările cu care se confruntă regiunile frontaliere externe ale UE, inclusiv regiunile ultraperiferice, zonele rurale, zonele afectate de tranziția industrială și regiunile din Uniune care au de suferit din cauza depărtării geografice, a insularității sau a altor handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ar merita să facă obiectul unei poziții adoptate de către Comisie;

1.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” care, după doi ani de cercetări și dialog, oferă informații valoroase despre provocările și obstacolele cu care se confruntă regiunile frontaliere interne ale UE; subliniază, în acest context, importanța utilizării și diseminării bunelor practici și a poveștilor de succes, așa cum se face și prin această comunicare a Comisiei, și solicită o monitorizare similară care să analizeze regiunile frontaliere externe ale UE;

Țintirea obstacolelor persistente

2.  subliniază că accesul la serviciile publice, corelat cu evoluția acestora, este esențial pentru populația din zonele transfrontaliere interne care numără 150 de milioane de persoane, și acesta este în mod frecvent îngrădit de numeroase bariere juridice și administrative, inclusiv lingvistice; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să își maximizeze eforturile și să își accelereze cooperarea pentru a înlătura aceste bariere și pentru a promova și institui utilizarea e-guvernării, în special dacă sunt legate de serviciile de sănătate, transport, construirea infrastructurii fizice esențiale, educație, cultură, sport, comunicații, mobilitatea forței de muncă, mediu, precum și de reglementare, comerțul transfrontalier și dezvoltarea întreprinderilor;

3.  subliniază că problemele și provocările cu care se confruntă regiunile frontaliere sunt comune într-o anumită măsură, însă și variază de la o regiune la alta sau între statele membre și depind de caracteristicile juridice, administrative, economice și geografice specifice ale unei anumite regiuni, ceea ce face necesară o abordare individuală pentru fiecare dintre aceste regiuni; recunoaște însă faptul că regiunile transfrontaliere beneficiază în general de un potențial comun de dezvoltare; încurajează abordările adaptate, integrate și bazate pe realitatea zonei, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC);

4.  subliniază că diferențele dintre cadrele juridice și instituționale ale statelor membre pot duce la incertitudine juridică în regiunile frontaliere, ceea ce rezultă într-o creștere a timpului necesar și a costului de punere în aplicare a proiectelor și constituie un obstacol suplimentar pentru cetățenii, instituțiile și întreprinderile din regiunile frontaliere, îngrădind adesea inițiativele bune; subliniază, prin urmare, că ar fi de dorit mai multă complementaritate, o mai bună coordonare și comunicare, interoperabilitate și disponibilitate în ceea ce privește eliminarea barierelor între statele membre sau cel puțin la nivelul regiunilor frontaliere;

5.  recunoaște situația specială a lucrătorilor transfrontalieri, care sunt cel mai puternic afectați de provocările prezente în regiunile frontaliere, inclusiv, în special, recunoașterea diplomelor și a altor calificări obținute ca urmare a pregătirii în vederea reconversiei profesionale, asistența medicală, transportul și accesul la informații despre locurile de muncă vacante, securitatea socială și sistemele de impozitare; invită, în acest context, statele membre să își intensifice eforturile pentru a depăși aceste obstacole și pentru a acorda autorităților regionale și locale din regiunile frontaliere mai multe competențe, fonduri și suficientă flexibilitate pentru a coordona mai bine sistemele juridice și administrative naționale învecinate, cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții lucrătorilor transfrontalieri; subliniază, în acest context, importanța diseminării și utilizării celor mai bune practici pe întreg teritoriul UE; subliniază că aceste probleme sunt și mai complexe pentru lucrătorii transfrontalieri care lucrează în țările din afara UE sau provin din acestea;

6.  atrage atenția asupra provocărilor legate de activitățile comerciale desfășurate în regiunile frontaliere, în special dacă sunt legate de adoptarea și punerea în aplicare a dreptului muncii și a dreptului comercial, de impozitare, achiziții publice sau sisteme de securitate socială; invită statele membre și regiunile să alinieze sau să armonizeze mai bine dispozițiile juridice pertinente cu provocările reprezentate de zonele transfrontaliere și să promoveze complementaritatea și să realizeze convergența cadrelor de reglementare, cu scopul de a permite mai multă coerență juridică și flexibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației naționale, precum și de a îmbunătăți difuzarea informațiilor privind chestiunile transfrontaliere, de exemplu prin crearea de ghișee unice, care să le permită lucrătorilor și societăților să își onoreze obligațiile și să se bucure pe deplin de drepturile stipulate de sistemul legislativ al statului membru în care își oferă serviciile; solicită o mai bună utilizare a soluțiilor existente și garantarea finanțării pentru structurile de cooperare existente;

7.  își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că în comunicarea Comisiei nu a fost inclusă o evaluare specifică a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor), inclusiv a sprijinului suplimentar care le-ar putea fi acordat acestora; consideră că IMM-urile se confruntă cu provocări deosebite în ceea ce privește interacțiunea transfrontalieră, care includ limba, capacitatea administrativă, diferențele culturale și divergența juridică, dar nu se limitează la acestea; subliniază că rezolvarea acestei provocări este deosebit de importantă, deoarece IMM-urile angajează 67 % dintre lucrătorii din sectoarele de afaceri nefinanciare ale UE și generează 57 % din valoarea adăugată(15);

8.  subliniază că în regiunile transfrontaliere, în special în cele cu o densitate scăzută a populației, transporturile, în special serviciile publice de transport transfrontalier, sunt în continuare insuficient dezvoltate și coordonate, parțial din cauza legăturilor lipsă sau scoase din uz, ceea ce împiedică mobilitatea transfrontalieră și perspectivele de dezvoltare economică; subliniază, în plus, că infrastructura de transport transfrontalieră este, de asemenea, îndeosebi afectată negativ de dispozițiile normative și administrative complexe; subliniază potențialul existent de dezvoltare a transportului durabil, în primul rând bazat pe transportul public, și așteaptă, în acest sens, viitorul studiu al Comisiei privind legăturile feroviare care lipsesc de-a lungul frontierelor interne ale UE; subliniază că orice astfel de studiu sau recomandări viitoare ar trebui să se bazeze, printre altele, pe informațiile și experiența autorităților locale, regionale și naționale, și să țină cont de eventualele propuneri de cooperare transfrontalieră, iar acolo unde aceasta există deja, de propuneri de conexiuni transfrontaliere mai bune, și face apel la autoritățile regionale transfrontaliere să propună moduri de a acoperi lacunele existente în rețelele de transport; reamintește că unele infrastructuri feroviare existente sunt abandonate din cauza lipsei de sprijin; subliniază beneficiile pe care dezvoltarea în continuare a căilor navigabile le poate oferi economiilor locale și regionale; solicită ca o axă din cadrul MIE, cu un buget adecvat, să fie dedicată realizării legăturilor lipsă din infrastructura de transport sustenabil în regiunile frontaliere; subliniază necesitatea de a elimina blocajele din domeniul transporturilor, care împiedică activitățile economice, cum ar fi transportul, turismul și călătoriile cetățenilor;

9.  ia act de faptul că atractivitatea zonelor transfrontaliere pentru trai și investiții depinde în mare măsură de calitatea vieții, de disponibilitatea serviciilor publice și comerciale pentru cetățeni și întreprinderi, precum și de calitatea transportului - condiții care ar putea fi îndeplinite și menținute doar prin cooperarea strânsă dintre autoritățile naționale, regionale și locale, precum și dintre întreprinderile de pe ambele părți ale frontierei;

10.  își exprimă regretul cu privire la faptul că procedurile diferite și complexe de autorizare prealabilă pentru serviciile de asistență medicală și metodele de plată și de rambursare aferente, sarcinile administrative împovărătoare pentru pacienții care au nevoie de consultații transfrontaliere la specialiști, incompatibilitățile în utilizarea tehnologiei și în schimbul de date ale pacienților, precum și lipsa unui sistem unificat de informații accesibile nu numai că limitează accesibilitatea pe ambele părți ale frontierei și îngrădesc astfel posibilitatea de utiliza pe deplin structurile de îngrijire medicală, ci și împiedică serviciile de urgență și de salvare în desfășurarea intervențiilor lor transfrontaliere;

11.  subliniază rolul pe care îl joacă regiunile frontaliere ale UE în ceea ce privește mediul și conservarea acestuia, întrucât poluarea mediului și dezastrele naturale sunt adesea probleme transfrontaliere; sprijină, în acest context, proiectele transfrontaliere privind protecția mediului pentru regiunile frontaliere externe ale UE, întrucât aceste regiuni se confruntă adesea cu provocări de mediu cauzate de existența unor standarde de mediu și a unor reglementări juridice diferite în țările învecinate ale UE; solicită, de asemenea, o mai bună cooperare și coordonare în ceea ce privește gestionarea apelor interioare pentru a preveni dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile;

12.  solicită Comisiei să abordeze de urgență problemele care decurg din existența obstacolelor fizice și geografice între regiunile frontaliere;

Consolidarea cooperării și a încrederii

13.  consideră că încrederea reciprocă, voința politică și o abordare flexibilă în rândul părților interesate de pe mai multe niveluri, de la nivel local la nivel național, incluzând societatea civilă, sunt esențiale pentru a depăși obstacolele persistente menționate mai sus; consideră că valoarea politicii de coeziune pentru regiunile frontaliere se bazează pe obiectivul stimulării locurilor de muncă și creșterii și că această acțiune trebuie să fie inițiată la nivelul Uniunii, al statelor membre, la nivel regional și local; solicită, prin urmare, o coordonare și un dialog mai bune, un schimb de informații mai eficient și continuarea schimbului de cele mai bune practici între autorități, în special la nivel local și regional; îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze acest fel de cooperare și să ofere finanțare pentru structuri de cooperare, pentru a asigura un nivel adecvat de autonomie financiară și funcțională a autorităților locale și regionale respective;

14.  subliniază importanța educației și a culturii și, în special, a oportunităților de intensificare a eforturilor de promovare a multilingvismului și a dialogului intercultural în regiunile frontaliere; subliniază potențialul școlilor și al mass-mediei în cadrul acestor eforturi și încurajează statele membre, regiunile și municipalitățile de-a lungul frontierelor interne să introducă în programele lor de învățământ predarea limbilor țărilor vecine, încă de la nivelul preșcolar; subliniază, mai mult, importanța promovării unei abordări multilingve la toate nivelurile administrative;

15.  îndeamnă statele membre să faciliteze și să încurajeze recunoașterea reciprocă și înțelegerea mai bună a certificatelor, a diplomelor și a calificărilor profesionale între regiuni învecinate; încurajează, prin urmare, includerea unor competențe specifice în programa școlară, cu scopul de a crește șansele de angajare transfrontaliere, inclusiv validarea și recunoașterea competențelor;

16.  încurajează diverse măsuri destinate combaterii tuturor formelor de discriminare în regiunile frontaliere și eliminarea barierelor cu care se confruntă populația vulnerabilă în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă și integrarea în societate; susține, în această privință, promovarea și dezvoltarea de întreprinderi sociale în regiunile frontaliere ca sursă de noi locuri de muncă, în special pentru grupurile vulnerabile, precum tinerii șomeri și persoanele cu dizabilități;

17.  salută Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020(16) ca instrument pentru a obține o administrație publică eficientă și favorabilă incluziunii și recunoaște valoarea deosebită a acestui plan pentru măsurile de simplificare în regiunile frontaliere; observă că interoperabilitatea sistemelor existente de guvernare electronică este necesară la nivel administrativ național, regional și local; este preocupat, cu toate acestea, de punerea în aplicare fragmentată a planului în unele state membre; este preocupat, de asemenea, de interoperabilitatea adesea insuficientă a sistemelor electronice ale autorităților și de nivelul scăzut de servicii online disponibile pentru antreprenorii străini în scopul demarării unei activități comerciale într-o altă țară; invită, prin urmare, statele membre să ia măsuri pentru a facilita accesul utilizatorilor potențiali din zonele învecinate la serviciile lor digitale, inclusiv prin instrumente lingvistice, invită autoritățile din regiunile transfrontaliere să creeze portaluri electronice destinate dezvoltării inițiativelor comerciale transfrontaliere; îndeamnă autoritățile statelor membre, autoritățile regionale și locale să își intensifice eforturile privind proiectele de e-guvernare care vor influența în mod pozitiv viața și munca cetățenilor frontalieri;

18.  ia act de faptul că unele regiuni frontaliere interne și externe se confruntă cu provocări serioase în ceea ce privește migrația, care depășesc adeseori capacitatea regiunilor frontaliere, și încurajează utilizarea adecvată a programelor Interreg, precum și schimbul de cele mai bune practici între autoritățile locale și regionale în zonele de frontieră, în cadrul integrării refugiaților aflați sub protecție internațională; subliniază necesitatea de sprijin și coordonare la nivel european, precum și necesitatea ca guvernele naționale să sprijine autoritățile locale și regionale în abordarea acestor provocări;

19.  îndeamnă Comisia să își prezinte analiza cu privire la rezolvarea provocărilor cu care se confruntă regiunile frontaliere maritime interne, precum și cele externe; solicită acordarea de sprijin suplimentar pentru proiectele transfrontaliere dintre regiunile frontaliere externe ale UE și regiunile frontaliere din țările învecinate, în special regiunile din țările terțe implicate în procesul de integrare al UE; reiterează, în acest context, că caracteristicile regiunilor frontaliere și provocările cu care se confruntă acestea sunt comune într-o anumită măsură, însă necesită o abordare diferențiată, adaptată; subliniază necesitatea de a se acorda o atenție deosebită și un sprijin adecvat regiunilor ultraperiferice, ca regiuni frontaliere externe ale Uniunii;

20.  subliniază că viitoarea politică de coeziune ar trebui să ia în considerare în mod adecvat regiunile europene cele mai expuse consecințelor ieșirii Regatului Unit din Uniunea Europeană și să le ofere sprijin, în special celor care vor deveni, ca urmare a Brexitului, regiuni frontaliere (maritime sau terestre) ale UE;

21.  invită statele membre să își îmbunătățească complementaritatea serviciilor de sănătate în regiunile frontaliere și să asigure o veritabilă cooperare în domeniul prestării de servicii de urgență, cum ar fi intervențiile serviciilor de sănătate, de poliție și de pompieri, pentru a asigura că sunt respectate drepturile pacienților, astfel cum se prevede în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră, precum și să asigure un nivel mai ridicat de disponibilitate și calitate a serviciilor; invită statele membre, regiunile și municipalitățile să încheie acorduri-cadru bilaterale sau multilaterale cu privire la cooperarea în domeniul asistenței medicale transfrontaliere și, în acest context, atrage atenția asupra așa-numitelor zone ZOAST (Zones Organisées d'Accès aux Soins Transfrontaliers), în care rezidenții teritoriilor frontaliere pot beneficia de servicii de sănătate de ambele părți ale frontierei în instituții de asistență medicală desemnate, fără niciun obstacol administrativ sau financiar, și care au devenit puncte de referință pentru cooperarea transfrontalieră în domeniul asistenței medicale în întreaga Europă;

22.  invită Comisia să exploreze posibilitățile de consolidare a cooperării și de depășire a barierelor din calea dezvoltării regionale la frontierele externe cu regiunile învecinate, în special cu regiunile din țările care se pregătesc pentru aderarea la UE;

23.  subliniază importanța proiectelor la scară mică și transfrontaliere pentru a reuni oamenii și a genera, astfel, noi posibilități de dezvoltare locală;

24.  subliniază importanța învățării din poveștile de succes din unele regiuni frontaliere și a exploatării în continuare a potențialului acestora;

25.  subliniază importanța sportului ca instrument de facilitare a integrării comunităților care locuiesc în regiunile frontaliere și solicită statelor membre și Comisiei Europene să aloce resurse economice adecvate programelor de cooperare teritorială pentru finanțarea infrastructurilor sportive locale;

Exploatarea instrumentelor UE pentru o mai bună coerență

26.  subliniază rolul foarte important și pozitiv al programelor de cooperare teritorială europeană (CTE), în special al programelor de cooperare transfrontalieră, în dezvoltarea economică și socială și coeziunea regiunilor frontaliere, inclusiv a regiunilor frontaliere maritime și externe; salută faptul că în propunerea Comisiei referitoare la CFM 2021-2027 CTE este menținut ca obiectiv important, cu un rol mai distinct în politica de coeziune de după 2020, solicită un buget semnificativ mai mare, în special pentru componenta transfrontalieră; subliniază valoarea adăugată europeană perceptibilă a CTE și invită Consiliul să adopte creditele propuse în această privință; subliniază totodată necesitatea de a simplifica programele, de a asigura o mai mare coerență a CTE cu obiectivele generale ale UE și de a da programelor flexibilitatea necesară pentru a aborda mai bine provocările locale și regionale, reducând sarcinile administrative pentru beneficiari și facilitând investițiile sporite în proiecte de infrastructură sustenabilă prin intermediul programelor de cooperare transfrontalieră; invită autoritățile din regiunile transfrontaliere să utilizeze în mod mai intensiv sprijinul acordat prin intermediul acestor programe;

27.  solicită Comisiei să prezinte cu regularitate Parlamentului European un raport privind o listă de obstacole care au fost înlăturate în domeniul cooperării transfrontaliere; încurajează Comisia să îmbunătățească utilizarea instrumentelor inovatoare existente, care contribuie la modernizarea în curs și la intensificarea cooperării transfrontaliere, ca de exemplu „Punctul de contact frontalier”, SOLVIT consolidat și portalul digital unic, care vizează organizarea expertizei și consilierii în privința aspectelor regionale transfrontaliere, precum și să dezvolte altele noi; solicită Comisiei și statelor membre să digitalizeze administrațiile publice în mod implicit, în măsura în care este posibil, pentru a asigura servicii publice digitale de la un capăt la altul pentru cetățenii și întreprinderile din regiunile frontaliere;

28.  subliniază importanța colectării de informații de către Comisie privind interacțiunea transfrontalieră pentru un proces de luare a deciziilor mai bun și mai informat, în cooperare cu statele membre, regiunile și municipalitățile, prin sprijinirea și finanțarea proiectelor-pilot, a programelor, a studiilor, a analizelor și a cercetării teritoriale;

29.  solicită utilizarea mai eficientă a potențialului strategiilor macroregionale ale UE pentru rezolvarea provocărilor legate de regiunile de frontieră;

30.  consideră că politica de coeziune ar trebui să fie mai direcționată către investiții în oameni, întrucât economiile regiunilor frontaliere pot fi stimulate printr-o combinație eficientă de investiții în inovare, capital uman, bună guvernanță și capacitate instituțională;

31.  regretă faptul că potențialul Grupării europene de cooperare teritorială nu este exploatat pe deplin, lucru care ar putea fi cauzat parțial de reținerile autorităților regionale și locale și parțial de teama lor de un transfer de competențe și de lipsa curentă a conștientizării competențelor lor respective; solicită identificarea și tratarea rapidă a oricăror alte posibile cauze ale acestei situații; solicită Comisiei să propună măsuri pentru depășirea obstacolelor din calea aplicării eficace a acestui instrument; reamintește că rolul principal al Comisiei în programele CTE ar trebui să fie de a facilita cooperarea dintre statele membre;

32.  îndeamnă să se țină seama de experiențele numeroaselor euroregiuni existente, care funcționează în cadrul regiunilor de frontieră interne și externe ale UE pentru a promova oportunitățile de dezvoltare economică și socială și calitatea vieții cetățenilor care trăiesc în regiunile de frontieră; solicită evaluarea activității euroregiunilor în domeniul cooperării regionale și a relației acestora cu inițiativele și activitatea regiunilor frontaliere ale UE, pentru a coordona și a optimiza rezultatele activităților lor în acest domeniu;

33.  subliniază că evaluarea impactului teritorial contribuie la o mai bună înțelegere a impactului spațial al politicilor; invită Comisia să aibă în vedere acordarea unui rol mai puternic evaluării impactului teritorial atunci când sunt propuse inițiative legislative ale UE;

34.  are convingerea fermă că o convenție transfrontalieră europeană, care ar permite, în cazul unei infrastructuri sau al unui serviciu transfrontalier circumscris teritorial (de exemplu, un spital sau o linie de tramvai), aplicarea cadrului normativ național și/sau standardele numai uneia dintre cele două sau mai multe țări în cauză, ar reduce și mai mult obstacolele transfrontaliere; salută, în acest context, propunerea recent publicată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier (COM(2018)0373);

35.  așteaptă viitoarea propunere de regulament din partea Comisiei privind un instrument de gestionare a cooperării transfrontaliere, în scopul evaluării utilității sale pentru regiunile în cauză;

o
o   o

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre, CoR și CESE.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(3) JO L 210, 31.7.2006, p. 19.
(4) JO L 88, 4.4.2011, p. 45.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0067.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0105.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0254.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0245.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0222.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.
(11) JO C 207, 30.6.2017, p. 19.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0320.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.
(15) Raportul anual privind IMM-urile din Europa 2016/2017, p.6.
(16) Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020 – Accelerarea transformării digitale a guvernării” (COM(2016)0179).


Corpul european de solidaritate ***I
PDF 132kWORD 54k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a cadrului juridic al Corpului european de solidaritate și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1288/2013, (UE) nr. 1293/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și a Deciziei nr. 1313/2013/UE (COM(2017)0262 – C8-0162/2017 – 2017/0102(COD))
P8_TA(2018)0328A8-0060/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0262),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 165 alineatul (4) și articolul 166 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0162/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2017 referitoare la Corpul european de solidaritate [2017/2629(RSP)](1),

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Senatul Republicii Cehe, Parlamentul Spaniei și Parlamentul Portugaliei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 octombrie 2017(2),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere documentul Agenda de politici pentru voluntariat în Europa (PAVE) privind Anul european al voluntariatului 2011 și revizuirea la cinci ani a Anului european al voluntariatului 2011 (AEV2011), realizată în 2015, Helping Hands,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0060/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 septembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a cadrului juridic al Corpului european de solidaritate și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013, a Regulamentului (UE) nr. 1293/2013 și a Deciziei nr. 1313/2013/UE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1475.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIE COMUNĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN, A CONSILIULUI ȘI A COMISIEI

Fără a aduce atingere competențelor autorității bugetare, un procent de 80 % din bugetul pentru punerea în aplicare a programului în 2019 și 2020 ar trebui asigurat prin realocări de credite specificate de la subrubrica 1a („Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”) a cadrului financiar multianual 2014-2020 (CFM) și prin realocări de credite de la mecanismul de protecție civilă al Uniunii și de la programul LIFE. Cu toate acestea, nu se face nicio altă realocare a creditelor de la programul Erasmus +, în plus față de suma de 231 800 000 EUR menționată în propunerea Comisiei (COM(2017)0262).

Restul de 20% din buget destinat punerii în aplicare a programului în 2019 și 2020 ar trebui să fie obținut din marjele disponibile la subrubrica 1a din cadrul financiar multianual 2014-2020.

Există un consens potrivit căruia Comisia se va asigura că creditele necesare sunt puse la dispoziție prin intermediul procedurii bugetare anuale normale, într-un mod echilibrat și prudent.

DECLARAȚIA COMISIEI

Comisia confirmă faptul că utilizarea, la inițiativa sa, a creditelor din resursele de asistență tehnică, în temeiul Regulamentului privind dispozițiile comune (în special realocările de credite din Fondul social european și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală), pentru finanțarea Corpului european de solidaritate în 2018 nu va fi folosită de Comisie ca un precedent pentru propunerea privind Corpul european de solidaritate post-2020 (COM(2018)0440)).

(1) JO C 298, 23.8.2018, p. 68.
(2) JO C 81, 2.3.2018, p. 160.


Programul de sprijin pentru reforme structurale: pachet financiar și obiectiv general ***I
PDF 130kWORD 50k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/825 pentru a majora pachetul financiar aferent Programului de sprijin pentru reforme structurale și pentru a adapta obiectivul general al acestuia (COM(2017)0825 – C8-0433/2017 – 2017/0334(COD))
P8_TA(2018)0329A8-0227/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0825),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 175 și articolul 197 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0433/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 martie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 aprilie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 iulie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională, avizul Comisiei pentru bugete, cel al Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0227/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 septembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/825 pentru a majora pachetul financiar aferent Programului de sprijin pentru reforme structurale și pentru a adapta obiectivul general al acestuia

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1671.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISALTIVĂ

DECLARAȚIA COMUNĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN, A CONSILIULUI ȘI A COMISIEI

În ceea ce privește finanțarea creșterii pachetului financiar pentru Programul de sprijin pentru reforme structurale și fără a aduce atingere competențelor autorității bugetare, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit după cum urmează:

1.  40 de milioane EUR vor fi finanțate prin linia bugetară a PSRS de la rubrica 1b (13.08.01) din CFM (Coeziune economică, socială și teritorială), mobilizând marja globală pentru angajamente în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul privind CFM (UE, Euratom) nr. 1311/2013 în cadrul procedurii bugetare în temeiul articolul 314 din TFUE;

2.  40 de milioane EUR vor fi finanțate prin linia bugetară a PSRS de la rubrica 2 (13.08.02) din CFM (Creștere durabilă: resurse naturale) prin redistribuiri altele decât asistența tehnică și dezvoltare rurală din cadrul acestei rubrici și fără să recurgă la marje. Sursele exacte pentru aceste redistribuiri vor fi ulterior detaliate în timp util, în contextul negocierilor privind procedura bugetară pentru bugetul 2019.

DECLARAȚIA COMISIEI

(care urmează să fie publicată în JO, seria C)

Comisia va identifica și va propune redistribuirea a 40 de milioane EUR la rubrica 2 din CFM (Creștere durabilă: resurse naturale) în scrisoarea rectificativă la proiectul de buget general pentru 2019.

Comisia intenționează să propună mobilizarea marjei globale pentru angajamente, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013, privind CFM, în cadrul procedurii bugetare pentru 2020, în temeiul articolului 314 din TFUE.

(1) JO C 237, 6.7.2018, p. 53.
(2) JO C 247, 13.7.2018, p. 54.


Programul Euratom de completare a Programului-cadru Orizont 2020 *
PDF 179kWORD 65k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind Programul pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice (2019-2020) de completare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (COM(2017)0698 – C8-0009/2018 – 2017/0312(NLE))
P8_TA(2018)0330A8-0258/2018

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2017)0698),

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0009/2018),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0258/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  Pentru a se asigura continuitatea cercetării în domeniul nuclear la nivelul Comunității, este necesar să se instituie Programul pentru cercetare și formare al Comunității pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020 (denumit în continuare „programul Euratom”). Programul Euratom ar trebui să aibă aceleași obiective ca și programul 2014-2018, să sprijine aceleași activități și să utilizeze același mod de implementare care s-a dovedit eficient și adecvat pentru atingerea obiectivelor programului.
(4)  Pentru a se asigura continuitatea cercetării în domeniul nuclear la nivelul Comunității și a se atinge obiectivele din acest domeniu, este necesar să se instituie Programul pentru cercetare și formare al Comunității pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020 (denumit în continuare „programul Euratom”). Programul Euratom ar trebui să aibă aceleași obiective ca și programul 2014-2018, să sprijine aceleași activități și să utilizeze același mod de implementare care s-a dovedit eficient și adecvat pentru atingerea obiectivelor programului.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  În pofida impactului potențial al energiei nucleară asupra aprovizionării cu energie și asupra dezvoltării economice, accidentele nucleare grave pot pune în pericol sănătatea umană. Prin urmare, în programul Euratom, ar trebui să se acorde cea mai mare atenție posibilă securității nucleare și, dacă este cazul, aspectelor de siguranță de care se ocupă Centrul Comun de Cercetare (denumit în continuare „JRC”).
(6)  În pofida impactului potențial al energiei nucleare asupra aprovizionării cu energie și asupra dezvoltării economice, accidentele nucleare grave pot pune în pericol sănătatea umană, precum și mediul înconjurător, pe termen mediu și lung. Prin urmare, în programul Euratom ar trebui să se acorde cea mai mare atenție posibilă siguranței nucleare și, dacă este cazul, aspectelor de securitate de care se ocupă Centrul Comun de Cercetare (denumit în continuare „JRC”).
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 7
(7)  Planul strategic european privind tehnologiile energetice (denumit în continuare „Planul SET”), stabilit în concluziile ședinței Consiliului din 28 februarie 2008 de la Bruxelles, accelerează dezvoltarea unui portofoliu de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon. Cu ocazia reuniunii sale din 4 februarie 2011, Consiliul European a convenit ca Uniunea și statele sale membre să promoveze investițiile în energia din surse regenerabile și în tehnologii sigure și durabile cu emisii reduse de dioxid de carbon și să se concentreze pe implementarea priorităților tehnologice stabilite în Planul SET. Fiecare stat membru rămâne liber să aleagă tipul de tehnologii pe care să îl susțină.
(7)  Planul strategic european privind tehnologiile energetice (denumit în continuare „Planul SET”), stabilit în concluziile ședinței Consiliului din 28 februarie 2008 de la Bruxelles, accelerează procesul de inovare în domeniul tehnologiilor europene avansate cu emisii reduse de dioxid de carbon. Cu ocazia reuniunii sale din 4 februarie 2011, Consiliul European a convenit ca Uniunea și statele sale membre să promoveze investițiile în energia din surse regenerabile și în tehnologii sigure și durabile cu emisii reduse de dioxid de carbon, inclusiv energia nucleară, și să se concentreze pe implementarea priorităților tehnologice stabilite în Planul SET. Acțiunea 10 (energia nucleară) din Planul SET are ca obiectiv: menținerea unui nivel ridicat de siguranță a reactoarelor nucleare și a ciclurilor de combustibil aferente în timpul funcționării și dezafectării, îmbunătățind în același timp eficiența acestora. Fiecare stat membru rămâne liber să aleagă tipul de tehnologii pe care să îl susțină.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 8
(8)  Având în vedere că toate statele membre dispun de instalații nucleare sau utilizează materiale radioactive, în special în scopuri medicale, Consiliul a recunoscut, în concluziile reuniunii sale de la Bruxelles din 1 și 2 decembrie 2008, nevoia permanentă de competențe în domeniul nuclear, în special printr-o educație și o formare adecvate, aflate în legătură cu cercetarea și coordonate la nivelul Comunității.
(8)  Având în vedere că toate statele membre dispun de instalații nucleare sau utilizează materiale radioactive, în special în scopuri medicale, Consiliul a recunoscut, în concluziile reuniunii sale de la Bruxelles din 1 și 2 decembrie 2008, nevoia permanentă de competențe în domeniul nuclear, în special printr-o educație și o formare adecvate la toate nivelurile și o coordonare adecvată cu proiectele de cercetare de la nivel european.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 9
(9)  Deși rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să aleagă dacă să utilizeze sau nu energia nucleară, se recunoaște, de asemenea, că energia nucleară joacă roluri diferite în diferite state membre.
(9)  Deși rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să aleagă dacă să utilizeze sau nu energia nucleară, se recunoaște, de asemenea, că cercetarea nucleară joacă un rol important în toate statele membre, nu în ultimul rând în domeniul sănătății umane.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)  Pentru ca fuziunea să devină o opțiune credibilă pentru producția comercială de energie, este necesar, în primul rând, să se finalizeze rapid și cu succes construcția ITER și să înceapă funcționarea acestuia. În al doilea rând, este necesar să se stabilească o foaie de parcurs ambițioasă, dar realistă, în vederea producerii de energie electrică până în 2050. Pentru a atinge aceste obiective, este necesar ca programul european de fuziune să fie direcționat către un program comun de activități de punere în aplicare a acestei foi de parcurs. Pentru a se asigura rezultatele activităților de cercetare în curs legate de fuziune, precum și angajamentul pe termen lung al părților interesate din domeniul fuziunii și colaborarea dintre acestea, ar trebui să se asigure continuitatea sprijinului din partea Comunității. Ar trebui să se pună un accent mai puternic în primul rând pe activitățile desfășurate în sprijinul ITER, dar și pe evoluțiile către reactorul demonstrativ, inclusiv o mai mare implicare, după caz, a sectorului privat. Astfel de raționalizare și reorientare ar trebui realizate fără a se pune în pericol poziția de lider a Europei în cadrul comunității științifice din domeniul fuziunii.
(11)  Pentru ca fuziunea să devină o opțiune credibilă pentru producția comercială de energie, este necesar, în primul rând, să se finalizeze rapid și cu succes construcția ITER și să înceapă funcționarea acestuia, iar programul Euratom poate aduce o contribuție semnificativă. În al doilea rând, este necesar să se stabilească o foaie de parcurs ambițioasă, dar realistă, în vederea producerii de energie electrică până în 2050. Pentru a atinge aceste obiective, este necesar ca programul european de fuziune să fie direcționat către un program comun de activități de punere în aplicare a acestei foi de parcurs. Pentru a se asigura rezultatele activităților de cercetare în curs legate de fuziune, precum și angajamentul pe termen lung al părților interesate din domeniul fuziunii și colaborarea dintre acestea, ar trebui să se asigure continuitatea sprijinului pe termen lung din partea Comunității. Ar trebui să se pună un accent mai puternic în primul rând pe activitățile desfășurate în sprijinul ITER, dar și pe evoluțiile către reactorul demonstrativ, inclusiv o mai mare implicare, după caz, a sectorului privat. Astfel de raționalizare și reorientare ar trebui realizate fără a se pune în pericol poziția de lider a Europei în cadrul comunității științifice din domeniul fuziunii.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 12
(12)  JRC ar trebui să continue să furnizeze sprijin științific și tehnologic independent, adaptat nevoilor clienților, pentru elaborarea, dezvoltarea, implementarea și monitorizarea politicilor Comunității, în special în ceea ce privește cercetarea și formarea în domeniul securității și al siguranței nucleare. Pentru optimizarea resurselor umane și pentru a se asigura că nu apar duplicări în cercetarea din Uniune, orice nouă activitate realizată de JRC ar trebui să fie analizată pentru a se verifica coerența sa cu activitățile existente în statele membre. Aspectele privind securitatea ale Programului-cadru Orizont 2020 ar trebui să se limiteze la acțiunile directe ale JRC.
(12)  JRC ar trebui să continue să furnizeze sprijin științific și tehnologic independent, adaptat nevoilor clienților, pentru elaborarea, dezvoltarea, implementarea și monitorizarea politicilor Comunității, în special în ceea ce privește cercetarea și formarea în domeniul securității, al siguranței nucleare, al garanțiilor și al neproliferării. Pentru optimizarea resurselor umane și pentru a se asigura că nu apar duplicări în cercetarea din Uniune, orice nouă activitate realizată de JRC ar trebui să fie analizată pentru a se verifica coerența sa cu activitățile existente în statele membre. Aspectele privind securitatea ale Programului-cadru Orizont 2020 ar trebui să se limiteze la acțiunile directe ale JRC.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 14
(14)  În interesul tuturor statelor sale membre, rolul Uniunii este acela de a dezvolta un cadru pentru sprijinirea cercetării în comun la nivel de vârf, a creării și a păstrării de cunoștințe în sectorul tehnologiilor de fisiune nucleară, cu un accent special pe securitate, siguranță, radioprotecție și neproliferare. Pentru aceasta sunt necesare date științifice independente, la care JRC poate avea o contribuție esențială. Acest lucru a fost recunoscut în comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social European și Comitetul Regiunilor din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativa emblematică «O Uniune a inovării» din cadrul Strategiei Europa 2020 ”, în care Comisia și-a formulat intenția de a consolida, prin intermediul JRC, utilizarea dovezilor științifice pentru elaborarea politicilor. JRC își propune să răspundă acestei provocări concentrându-și cercetările în domeniul securității și siguranței nucleare pe prioritățile de politică ale Uniunii.
(14)  În interesul tuturor statelor sale membre, rolul Uniunii este acela de a dezvolta un cadru pentru sprijinirea cercetării în comun la nivel de vârf, a creării și a păstrării de cunoștințe în sectorul tehnologiilor de fisiune nucleară, cu un accent special pe securitate, siguranță, tratarea deșeurilor nucleare, radioprotecție și neproliferare. Pentru aceasta sunt necesare date științifice independente, la care JRC poate avea o contribuție esențială. Acest lucru a fost recunoscut în comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social European și Comitetul Regiunilor din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativa emblematică «O Uniune a inovării» din cadrul Strategiei Europa 2020”, în care Comisia și-a formulat intenția de a consolida, prin intermediul JRC, utilizarea dovezilor științifice pentru elaborarea politicilor. JRC își propune să răspundă acestei provocări concentrându-și cercetările în domeniul securității și siguranței nucleare pe prioritățile de politică ale Uniunii.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  În vederea aprofundării relației dintre știință și societate și a consolidării încrederii opiniei publice în știință, programul Euratom ar trebui să favorizeze implicarea în cunoștință de cauză a cetățenilor și a societății civile în chestiunile legate de cercetare și inovare prin promovarea educației științifice, prin creșterea accesibilității cunoștințelor științifice, prin dezvoltarea unor agende de cercetare și inovare responsabile, care să răspundă preocupărilor și așteptărilor cetățenilor și ale societății civile, precum și prin facilitarea participării acestora la activitățile din cadrul programului Euratom.
(15)  În vederea aprofundării relației dintre știință și societate și a consolidării încrederii opiniei publice în știință, programul Euratom ar trebui să asigure o mai bună furnizare a informațiilor pentru a permite implicarea în cunoștință de cauză a cetățenilor și a societății civile în chestiunile legate de cercetare și inovare prin promovarea educației științifice, prin creșterea accesibilității cunoștințelor științifice, prin dezvoltarea unor agende de cercetare și inovare responsabile, care să răspundă preocupărilor și așteptărilor cetățenilor și ale societății civile, precum și prin facilitarea participării acestora la activitățile din cadrul programului Euratom.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 17
(17)  Printre rezultatele dezbaterii care a avut loc în cadrul simpozionului intitulat „Beneficii și limite ale cercetării în domeniul fisiunii nucleare pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, pregătit printr-un studiu interdisciplinar care a implicat, printre alții, experți din domeniile energiei, economiei și științelor sociale, organizat în comun la Bruxelles de Comisie și de Comitetul Economic și Social European în perioada 26 - 27 februarie 2013, s-a numărat recunoașterea necesității de a se continua cercetarea în domeniul nuclear la nivel european.
(17)  Printre rezultatele dezbaterii care a avut loc în cadrul simpozionului intitulat „Beneficii și limite ale cercetării în domeniul fisiunii nucleare pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, pregătit printr-un studiu interdisciplinar care a implicat, printre alții, experți din domeniile energiei, economiei și științelor sociale, organizat în comun la Bruxelles de Comisie și de Comitetul Economic și Social European în perioada 26 - 27 februarie 2013, s-a numărat recunoașterea necesității de a se continua cercetarea în domeniul nuclear la nivel european, inclusiv cercetarea privind fisiunea nucleară.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  Programul Euratom ar trebui să contribuie la atractivitatea profesiei de cercetător în Uniune. Ar trebui să se acorde o atenție corespunzătoare Cartei europene a cercetătorilor și Codului de conduită privind recrutarea cercetătorilor17, alături de alte cadre de referință relevante definite în contextul Spațiului European al Cercetării, respectându-se, în același timp, caracterul voluntar al acestora.
(18)  Programul Euratom ar trebui să contribuie la atractivitatea profesiei de cercetător în Uniune și să favorizeze încurajarea tinerilor să se implice în activități de cercetare în acest domeniu. Ar trebui să se acorde o atenție corespunzătoare Cartei europene a cercetătorilor și Codului de conduită privind recrutarea cercetătorilor17, alături de alte cadre de referință relevante definite în contextul Spațiului European al Cercetării, respectându-se, în același timp, caracterul voluntar al acestora.
_________________
_________________
17 Recomandarea Comisiei din 11 martie 2005 referitoare la Carta europeană a cercetătorilor și la Codul de conduită privind recrutarea cercetătorilor (JO L 75, 22.3.2005, p. 67).
17 Recomandarea Comisiei din 11 martie 2005 privind Carta europeană a cercetătorilor și un Cod de conduită pentru recrutarea cercetătorilor (JO L 75, 22.3.2005, p. 67).
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 19
(19)  Activitățile desfășurate în cadrul programului Euratom ar trebuivizeze promovarea egalității dintre femei și bărbați în domeniul cercetării și inovării, prin abordarea, în special, a cauzelor profunde ale dezechilibrului de gen, prin exploatarea întregului potențial al cercetătorilor, atât femei, cât și bărbați, precum și prin integrarea dimensiunii de gen în conținutul proiectelor, pentru îmbunătățirea calității cercetării și pentru stimularea inovării. Activitățile ar trebui să vizeze, de asemenea, implementarea principiilor referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați, astfel cum sunt prevăzute la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(19)  Activitățile desfășurate în cadrul programului Euratom trebuierespecte principiile egalității dintre femei și bărbați în domeniul cercetării și inovării, prin abordarea, în special, a cauzelor profunde ale dezechilibrului de gen, prin exploatarea întregului potențial al cercetătorilor, atât femei, cât și bărbați, îmbunătățind accesul lor la programele de cercetare, pentru îmbunătățirea calității cercetării și pentru stimularea inovării. Activitățile ar trebui să vizeze, de asemenea, implementarea principiilor referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați, astfel cum sunt prevăzute la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 20
(20)  Activitățile de cercetare și inovare sprijinite de programul Euratom ar trebui să respecte principiile etice fundamentale. Ar trebui să fie luate în considerare, după caz, avizele privind chestiuni legate de energie emise de Grupul european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii. Activitățile de cercetare ar trebui să țină seama, de asemenea, de articolul 13 din TFUE și să limiteze folosirea animalelor pentru cercetare și testare, în vederea înlocuirii, în cele din urmă, a utilizării animalelor. În cadrul tuturor activităților desfășurate, ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.
(20)  Activitățile de cercetare și inovare sprijinite de programul Euratom ar trebui să respecte principiile etice fundamentale. Ar trebui să fie luate în considerare, după caz, avizele privind chestiuni legate de energie emise de Grupul european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii. Activitățile de cercetare ar trebui să țină seama, de asemenea, de articolul 13 din TFUE și să înlocuiască folosirea animalelor pentru cercetare și testare, în vederea interzicerii, în cele din urmă, a utilizării animalelor. În cadrul tuturor activităților desfășurate, ar trebui să se asigure cel mai ridicat nivel de protecție a sănătății umane.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 21
(21)  De asemenea, ar trebui să se obțină un impact mai mare prin combinarea programului Euratom cu fonduri din sectorul privat în cadrul unor parteneriate public-privat în domenii-cheie în care cercetarea și inovarea ar putea contribui la obiectivele mai ample ale Uniunii în materie de competitivitate. Ar trebui acordată o atenție deosebită implicării întreprinderilor mici și mijlocii.
(21)  De asemenea, ar trebui să se obțină un impact mai mare prin combinarea programului Euratom cu fonduri din sectorul privat în cadrul unor parteneriate public-privat în domenii-cheie în care cercetarea și inovarea ar putea contribui la obiectivele mai ample ale Uniunii în materie de competitivitate. Ar trebui acordată o atenție deosebită implicării întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv a noilor actori inovatori care apar în domeniul relevant de cercetare.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 25
(25)  Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri proporționale de-a lungul întregului ciclu de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni. O strategie de control revizuită, care să nu mai fie orientată spre reducerea ratelor de eroare, ci spre controale bazate pe analiza riscurilor și pe detectarea fraudei, ar trebui să reducă sarcina pe care o presupune controlul pentru participanți.
(25)  Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri proporționale de-a lungul întregului ciclu de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor prin proceduri comune de audit, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni. O strategie de control revizuită, care să nu mai fie orientată spre reducerea ratelor de eroare, ci spre controale bazate pe analiza riscurilor și pe detectarea fraudei în temeiul unor principii și criterii comune la nivelul UE, ar trebui să reducă sarcina pe care o presupune controlul pentru participanți.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 26
(26)  Este important să se asigure o bună gestiune financiară a programului Euratom și a implementării sale în modul cel mai eficace și mai ușor de utilizat cu putință, garantându-se, în același timp, securitatea juridică și accesibilitatea sa pentru toți participanții. Este necesar să se asigure respectarea dispozițiilor relevante ale Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul financiar”)19, precum și a cerințelor legate de simplificare și de o mai bună legiferare.
(26)  Este important să se asigure o bună gestiune financiară a programului Euratom și a implementării sale în modul cel mai eficace și mai ușor de utilizat cu putință, garantându-se, în același timp, securitatea juridică și informarea adecvată a potențialilor beneficiari, în scopul de a spori accesibilitatea pentru toți participanții. Este necesar să se asigure respectarea dispozițiilor relevante ale Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul financiar”)19, precum și a cerințelor legate de simplificare și de o mai bună legiferare.
_________________
_________________
19 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
19 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 33
(33)  În vederea realizării obiectivelor programului Euratom în domenii relevante, este necesar să fie sprijinite activitățile orizontale, atât în cadrul programului Euratom, cât și în comun cu activitățile din Programul-cadru Orizont 2020.
(33)  În vederea realizării obiectivelor programului Euratom în domenii relevante, este necesar să fie sprijinite activitățile orizontale, atât în cadrul programului Euratom, cât și în comun cu activitățile din Programul-cadru Orizont 2020, de exemplu în cazul acțiunilor Marie Skłodowská Curie, care sprijină mobilitatea cercetătorilor.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 1
1.  Obiectivul general al programului Euratom este de a desfășura activități de cercetare și formare în domeniul nuclear, cu accent pe îmbunătățirea continuă a securității nucleare, a siguranței nucleare și a radioprotecției, și în special de a contribui potențial la decarbonizarea pe termen lung a sistemului energetic, în condiții de siguranță, eficiență și securitate. Obiectivul general este pus în aplicare prin activitățile specificate în anexa I sub formă de acțiuni directe și indirecte, care urmăresc obiectivele specifice stabilite la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.
1.  Obiectivul general al programului Euratom este de a desfășura activități de cercetare și formare în domeniul nuclear, cu accent pe îmbunătățirea continuă a securității nucleare, a siguranței nucleare și a radioprotecției, și în special de a contribui la decarbonizarea pe termen lung a sistemului energetic, în condiții de siguranță, eficiență și securitate. Obiectivul general este pus în aplicare prin activitățile specificate în anexa I sub formă de acțiuni directe și indirecte, care urmăresc obiectivele specifice stabilite la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera a
(a)  să sprijine securitatea sistemelor nucleare;
(a)  să sprijine securitatea sistemelor nucleare, printre altele prin intermediul unor inspecții transfrontaliere structurale în cazul instalațiilor nucleare aflate în apropierea granițelor naționale cu unul sau mai multe alte state membre;
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera b
(b)  să contribuie la dezvoltarea unor soluții sigure pe termen mai lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea acestora;
(b)  să contribuie la cooperarea la nivelul UE și cu statele terțe pentru identificarea și dezvoltarea unor soluții sigure pe termen lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea acestora;
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 3 – paragraful 1 – litera a
(a)  să îmbunătățească securitatea nucleară, inclusiv: securitatea reactoarelor și a combustibililor nucleari, gestionarea deșeurilor, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea; dezafectarea și pregătirea pentru situații de urgență;
(a)  să îmbunătățească securitatea nucleară, inclusiv: securitatea reactoarelor și a combustibililor nucleari, gestionarea deșeurilor pentru a preveni orice efecte nedorite asupra oamenilor sau a mediului, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea; dezafectarea și pregătirea pentru situații de urgență;
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 3 – paragraful 1 – litera b
(b)  să îmbunătățească siguranța nucleară, inclusiv: garanțiile nucleare, neproliferarea, combaterea traficului ilegal și criminalistica nucleară;
(b)  să îmbunătățească siguranța nucleară, inclusiv: garanțiile nucleare, neproliferarea, combaterea traficului ilegal și criminalistica nucleară, depozitarea materialelor sursă și a deșeurilor radioactive, contracararea atacurilor cibernetice și reducerea riscurilor de terorism la centralele nucleare, precum și inspecții transfrontaliere structurale în cazul instalațiilor nucleare aflate în apropierea granițelor naționale cu unul sau mai multe alte state membre ale UE;
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 3 – paragraful 1 – litera d
(d)  să promoveze gestionarea cunoștințelor, educația și formarea;
(d)  să promoveze gestionarea cunoștințelor, educația și formarea, inclusiv formarea profesională pe termen lung pentru a reflecta evoluțiile permanente posibile datorită noilor tehnologii;
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 4
4.  Programul Euratom este implementat astfel încât să se asigure că prioritățile și activitățile sprijinite sunt relevante pentru evoluția necesităților și țin seama de caracterul evolutiv al științei, al tehnologiei, al inovării, al elaborării politicilor, al piețelor și al societății, în scopul optimizării resurselor umane și financiare și al evitării duplicării eforturilor în domeniul cercetării și al dezvoltării nucleare din Uniune.
4.  Programul Euratom este implementat astfel încât să se asigure că prioritățile și activitățile sprijinite sunt relevante pentru evoluția necesităților și țin seama de caracterul evolutiv al științei, al tehnologiei, al inovării, al elaborării politicilor, în special în ceea ce privește politica energetică și de mediu, al piețelor și al societății, în scopul optimizării resurselor umane și financiare, al creării unor mai mari sinergii între programele și proiectele existente și al evitării duplicării în domeniul cercetării și al dezvoltării nucleare din Uniune.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2
2.  Pachetul financiar al programului Euratom poate acoperi cheltuieli legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea programului respectiv și pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia, în special studii și reuniuni ale experților, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament, precum și cheltuieli legate de rețelele informatice specializate în schimbul și prelucrarea de informații, împreună cu toate celelalte cheltuieli legate de asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului Euratom. Cheltuielile pentru acțiuni continue și repetitive, precum controlul, auditul și rețelele informatice, vor fi acoperite în limitele cheltuielilor administrative ale Comisiei menționate la alineatul (1).
2.  Pachetul financiar al programului Euratom poate acoperi cheltuieli legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea programului respectiv și pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia, în special studii și reuniuni ale experților, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament, precum și cheltuieli legate de rețelele informatice specializate în schimbul și prelucrarea de informații și de securitatea acestor rețele, împreună cu toate celelalte cheltuieli legate de asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului Euratom. Cheltuielile pentru acțiuni continue și repetitive, precum controlul, auditul și rețelele informatice, vor fi acoperite în limitele cheltuielilor administrative ale Comisiei menționate la alineatul (1).
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 1 – litera c
(c)  țărilor sau teritoriilor asociate la Al șaptelea program-cadru al Euratom sau la Programul pentru cercetare și formare al Euratom pentru perioada 2014-2018.
(c)  țărilor sau teritoriilor asociate sau participante, în calitate de state membre, la Al șaptelea program-cadru Euratom sau la Programul pentru cercetare și formare al Euratom pentru perioada 2014-2018.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Articolul 11 – alineatul 3
3.  Programele de lucru menționate la alineatele (1) și (2) iau în considerare starea de fapt din domeniul științei, tehnologiei și al inovării la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, precum și evoluțiile relevante ale politicilor, pieței și societății. Programele de lucru se actualizează în funcție de necesități.
3.  Programele de lucru menționate la alineatele (1) și (2) iau în considerare starea de fapt din domeniul științei, tehnologiei și al inovării la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, precum și evoluțiile relevante ale politicilor, pieței și societății. Programele de lucru se actualizează în funcție de necesități, ținând seama de recomandările relevante făcute de grupurile de experți independenți ai Comisiei, instituite pentru a evalua programul EURATOM.
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Articolul 15 – paragraful 1
Se acordă o atenție deosebită asigurării participării adecvate la programul Euratom a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și a sectorului privat în general, precum și impactului inovării asupra acestora. Evaluările cantitative și calitative ale participării IMM-urilor sunt efectuate în cadrul măsurilor de evaluare și de monitorizare.
Se acordă o atenție deosebită asigurării participării adecvate la programul Euratom a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), inclusiv a noilor actori inovatori care apar în domeniul relevant de cercetare, și a sectorului privat în general, precum și impactului inovării asupra acestora. Evaluările cantitative și calitative ale participării IMM-urilor sunt efectuate în cadrul măsurilor de evaluare și de monitorizare.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Articolul 21 – alineatul 2
2.  Comisia raportează și pune la dispoziția publicului rezultatele monitorizării menționate la alineatul (1).
2.  Comisia raportează și pune la dispoziția publicului rezultatele monitorizării menționate la alineatul (1) și le transmite Parlamentului.
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Anexa I – paragraful 2
Energia nucleară constituie un element al dezbaterii privind combaterea schimbărilor climatice și reducerea dependenței Europei de energia importată. În contextul mai larg al găsirii unui mix energetic durabil pentru viitor, programul Euratom va contribui, de asemenea, prin activitățile sale de cercetare, la dezbaterea privind beneficiile și limitările energiei provenite din fisiune nucleară pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prin asigurarea îmbunătățirii continue a securității nucleare, tehnologiile nucleare mai avansate ar putea, de asemenea, oferi perspectiva unor îmbunătățiri semnificative ale eficienței și ale utilizării resurselor, producând totodată cantități mai reduse de deșeuri decât modelele actuale. Aspectele legate de securitatea nucleară vor fi tratate cu cea mai mare atenție.
Energia nucleară aduce o contribuție importantă la combaterea schimbărilor climatice și reducerea dependenței Europei de energia importată. În contextul mai larg al găsirii unui mix energetic durabil pentru viitor, programul Euratom va contribui, de asemenea, prin activitățile sale de cercetare la menținerea avantajelor tehnologice în domeniul energiei provenite din fisiune nucleară pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prin asigurarea îmbunătățirii continue a securității nucleare, tehnologiile nucleare mai avansate ar putea, de asemenea, oferi perspectiva unor îmbunătățiri semnificative ale eficienței și ale utilizării resurselor, producând totodată cantități mai reduse de deșeuri decât modelele actuale. Aspectele legate de securitatea nucleară vor fi tratate cu cea mai mare atenție.
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Anexa I – paragraful 6 – litera a – paragraful 2
În conformitate cu obiectivul general, sprijinirea activităților comune de cercetare care vizează funcționarea și dezafectarea în condiții de siguranță a sistemelor de reactoare (inclusiv a instalațiilor aferente ciclului de combustibil) aflate în uz pe teritoriul Uniunii sau, în măsura în care este necesar pentru a se menține un nivel ridicat de expertiză în materie de securitate nucleară în Uniune, a tipurilor de reactoare care ar putea fi utilizate în viitor, cu o atenție acordată exclusiv aspectelor de securitate, inclusiv tuturor aspectelor legate de ciclul de combustibil, precum separarea și transmutarea.
În conformitate cu obiectivul general, sprijinirea activităților comune de cercetare care vizează funcționarea și dezafectarea în condiții de siguranță a sistemelor de reactoare (inclusiv a instalațiilor aferente ciclului de combustibil) aflate în uz pe teritoriul Uniunii sau, în măsura în care este necesar pentru a se menține un nivel ridicat de expertiză în materie de securitate nucleară în Uniune, a tipurilor de reactoare care ar putea fi utilizate în viitor, în toate aspectele legate de ciclul de combustibil, precum separarea și transmutarea.
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Anexa I – paragraful 9 – litera a – paragraful 2 – punctul 3
(3)  schimburi cu părțile interesate relevante pentru consolidarea capacității Uniunii de a reacționa la accidentele și incidentele nucleare prin cercetarea cu privire la sistemele de alertă și la modelele de dispersie radiologică în aer, precum și prin mobilizarea resurselor și a expertizei necesare pentru analizarea și modelizarea accidentelor nucleare.
(3)  schimburi cu părțile interesate relevante pentru consolidarea capacității Uniunii de a reacționa la accidentele și incidentele nucleare prin cercetarea cu privire la sistemele de alertă și la modelele de dispersie radiologică în mediul înconjurător (aer, apă și sol), precum și prin mobilizarea resurselor și a expertizei necesare pentru analizarea și modelizarea accidentelor nucleare.
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Anexa I – paragraful 11
În scopul realizării obiectivelor programului Euratom, se vor asigura legături și interfețe adecvate, cum ar fi cereri de propuneri comune, cu programul specific al Programului-cadru Orizont 2020.
În scopul realizării obiectivelor programului Euratom și pentru a crea sinergii între activitățile nucleare și cele nenucleare și a asigura transferul de cunoștințe în domeniile relevante, se vor asigura legături și interfețe adecvate, cum ar fi cereri de propuneri comune, cu programul specific al Programului-cadru Orizont 2020.
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Anexa II – partea 1 – litera b – teza introductivă
(b)  Contribuția la dezvoltarea unor soluții sigure pe termen mai lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea
(b)  Contribuția la dezvoltarea unor soluții sigure pe termen lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Anexa II – partea 1 – litera g – partea introductivă
(g)  Promovarea inovării și a competitivității industriale
(g)  Promovarea inovării

Măsuri de prevenire și combatere a hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică în UE
PDF 180kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la prevenirea și combaterea hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică a UE (2018/2055(INI))
P8_TA(2018)0331A8-0265/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona(1), și, în special, articolele 1, 20, 21, 23 și 31,

–  având în vedere raportul din 2014 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE” (2),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(3),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, care definește și condamnă hărțuirea și hărțuirea sexuală(4),

–  având în vedere indicele egalității de gen, publicat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (IEEG),

–  având în vedere studiul Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), intitulat „Violența cibernetică împotriva femeilor și fetelor”, din iunie 2017,

–  având în vedere declarația din 19 iulie 2017 a trioului Președinției UE, alcătuit din Estonia, Bulgaria și Austria, privind egalitatea dintre femei și bărbați,

–  având în vedere instrumentele juridice ale ONU din domeniul drepturilor omului, și în special al drepturilor femeilor, cum ar fi Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția internațională pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și protocolul la aceasta și Convenția pentru combaterea torturii și altor tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere alte instrumente ale ONU privind hărțuirea sexuală și violența împotriva femeilor, precum Declarația și Programul de acțiune de la Viena din 25 iunie 1993, adoptate de Conferința Mondială privind drepturile omului, Declarația Adunării Generale a Națiunilor Unite privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993, Rezoluția privind prevenirea criminalității și măsurile de justiție penală pentru eliminarea violenței împotriva femeilor din 21 iulie 1997, rapoartele Raportorilor speciali ai ONU privind violența împotriva femeilor, Recomandarea generală nr. 19 a Comitetul CEDAW,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale ONU, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(5) („Directiva privind drepturile victimelor”),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 noiembrie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) (COM(2012)0614),

–  având în vedere Acordul-cadru privind hărțuirea și violența la locul de muncă din 26 aprilie 2007, încheiat între ETUC/CES, BUSINESSEUROPE, UEAPME și CEEP,

–  având în vedere raportul Rețelei europene a organismelor de promovare a egalității (EQUINET), intitulat „Persistența discriminării, a hărțuirii și a inegalităților pentru femei. Contribuția organismelor de promovare a egalității la noua Strategie a Comisiei Europene pentru egalitatea de gen”, publicat în 2015,

–  având în vedere raportul EQUINET, intitulat: „Hărțuirea pe considerente de gen și hărțuirea sexuală: sprijinirea activității organismelor de promovare a egalității”, publicat în 2014,

–  având în vedere Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în special articolele 2 și 40(6), precum și Rezoluția Parlamentului din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul de muncă(8), din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(9), din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(10), din 15 decembrie 2011 referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă(11), din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(12) și evaluarea valorii adăugate europene, care o însoțește, din noiembrie 2013, precum și rezoluția din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015(14), cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(15) și cea din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime pentru protejarea avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 privind combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE(17),

–  având în vedere raportul Confederației Europene a Sindicatelor (CES) intitulat „În siguranță și acasă, și la locul de muncă - Strategii sindicale pentru a preveni, a trata și a elimina hărțuirea la locul de muncă și violența împotriva femeilor”,

–  având în vedere raportul pentru reuniunea experților privind violența împotriva femeilor și a bărbaților în mediu profesional (3-6 octombrie 2016), organizată de Organizația Internațională a Muncii,

–  având în vedere studiul realizat de Uniunea Interparlamentară intitulat „Sexismul, hărțuirea și violența împotriva parlamentarelor”, publicat în 2016(18),

–  având în vedere studiul intitulat „Agresiunile și hărțuirea sexuală la locul de muncă, în locurile publice și în viața politică a UE”, publicat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului în martie 2018(19),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0265/2018),

A.  întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE, recunoscută în tratate și în Carta drepturilor fundamentale; întrucât violența de gen este generată de o relație inegală de putere și de responsabilități inegale între femei și bărbați și este legată de patriarhat și de discriminare de gen persistentă;

B.  întrucât persoanele în vârstă, mai ales femeile în vârstă singure, reprezintă un grup social deosebit de vulnerabil atunci când se confruntă cu acte de hărțuire și de agresare psihologică și fizică;

C.  întrucât hărțuirea sexuală este definită în Directiva 2002/73/CE ca situația în care se manifestă „un comportament nedorit cu conotație sexuală, cu manifestări fizice, verbale sau nonverbale, având ca obiect sau ca efect atingerea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator”;

D.  întrucât această definiție ar trebui reformulată, ținând seama de evoluția societății, a tehnologiei și a obiceiurilor, care s-au schimbat;

E.  întrucât combaterea hărțuirii legate de sarcină și de maternitate este necesară pentru a realiza un echilibru real între viața profesională și cea privată pentru femei;

F.  întrucât hărțuirea sexuală este o formă de violență și forma cea mai extremă, deși persistentă, de discriminare de gen; întrucât aproximativ 90 % dintre victimele hărțuirii sexuale sunt femei, iar aproximativ 10 % sunt bărbați; întrucât, potrivit studiului FRA la nivelul UE din 2014 intitulat „Violența împotriva femeilor”, una din trei femei au fost victime ale violenței fizice sau sexuale la vârsta adultă; întrucât până la 55 % dintre femei au fost hărțuite sexual în UE; întrucât 32 % dintre victimele din UE au afirmat că autorul a fost un superior ierarhic, un coleg sau un client; întrucât 75 % dintre femeile care exercită profesii pentru care este nevoie de calificări speciale sau care ocupă funcții superioare de conducere au fost hărțuite sexual; întrucât 61 % dintre femeile angajate în sectorul serviciilor au fost supuse hărțuirii sexuale; întrucât, în general, 5-10% din forța de muncă europeană este, la un moment sau altul, supusă agresiunilor la locul de muncă;

G.  întrucât atât hărțuirea sexuală, cât și hărțuirea psihologică în mediul ocupațional sunt interzise la nivelul UE, inclusiv în ceea ce privește accesul la un loc de muncă, formare profesională și promovare, și se încadrează în considerațiile legate de sănătate și siguranță;

H.  întrucât instituțiile și agențiile UE au responsabilitatea de a îmbunătăți permanent mecanismele instituite, punând în aplicare cele mai eficiente norme, pentru a sensibiliza publicul cu privire la definiția hărțuirii sexuale și pentru a proteja lucrătorii;

I.  întrucât cazurile de hărțuire sexuală sunt semnificativ subraportate, din cauza nivelului scăzut de conștientizare la nivelul societății, a temerii și a rușinii asociate discutării acestui subiect cu alți oameni, a temerii de concediere, a dificultăților de a obține probe, a canalelor insuficiente de raportare, monitorizare și de protecție a victimelor, și a normalizării violenței;

J.  întrucât, de multe ori, raportarea hărțuirii sexuale la locul de muncă poate conduce la concedierea victimei sau la izolarea acesteia la locul de muncă; întrucât, atunci când nu sunt contestate, infracțiuni mai puțin grave oferă motivație pentru comiterea unor infracțiuni mai grave;

K.  întrucât agresiunile și hărțuirea sexuală continuă să reprezinte probleme grave într-o varietate de contexte sociale, inclusiv la locul de muncă, în locurile publice, în spațiul virtual, cum ar fi internetul, și în viața politică, și se desfășoară din ce în ce mai mult cu ajutorul noilor tehnologii, de exemplu site-uri web sau rețele sociale, care le permit autorilor să se simtă în siguranță, sub acoperirea anonimatului;

L.  întrucât apar noi forme de organizare a muncii și a vieții sociale, iar granițele între viața privată, profesională și cea socială sunt din ce în ce mai neclare, se pot intensifica comportamentele negative față de indivizi sau grupuri sociale; întrucât, adesea, actele de hărțuire la locul de muncă pot îmbrăca forme diferite, având loc fie pe verticală (comise de un superior sau subordonat), fie pe orizontală (comise de colegi de muncă de același nivel);

M.  întrucât hărțuirea sexuală și psihologică sunt fenomene care implică victime și agresori de toate vârstele, din toate mediile educaționale și culturale și categoriile de venit și cu statut social divers; întrucât acest fenomen are consecințe fizice, sexuale, emoționale și psihologice pentru victimă; întrucât stereotipurile de gen și sexismul, inclusiv discursurile sexiste de incitare la ură, offline și online, constituie cauze profunde a numeroase forme de violență și discriminare împotriva femeilor și împiedică capacitarea acestora;

N.  întrucât Directiva privind drepturile victimelor definește violența de gen ca o încălcare a libertăților fundamentale ale victimei și include violența sexuală (violul, agresiunea sexuală și hărțuirea); întrucât femeile victime ale violenței de gen și copiii lor au adesea nevoie de sprijin și protecție speciale, din cauza riscului ridicat de repetare a agresiunii, de intimidare sau de răzbunare asociat acestui tip de violență;

O.  întrucât violența în mediul ocupațional este adesea abordată fragmentat, accentul punându-se cu precădere pe formele mai vizibile, cum ar fi violența fizică; întrucât, cu toate acestea, hărțuirea sexuală și cea psihologică pot avea efecte și mai distructive asupra persoanei afectate;

P.  întrucât actele de sexism și, prin urmare, hărțuirea sexuală cu care femeile se pot confrunta la locul de muncă reprezintă un factor care contribuie la ieșirea acestora de pe piața muncii, ceea ce are un impact negativ asupra independenței lor economice și asupra veniturilor familiei;

Q.  întrucât femeile care sunt victime ale hărțuirii și ale violenței în mediul rural și în zonele îndepărtate din UE întâmpină, de obicei, mai multe dificultăți în ceea ce privește accesul la asistență și protecție deplină împotriva agresorilor;

R.   întrucât efectele agresiunilor fizice sau verbale, inclusiv ale celor comise online, sunt nocive nu numai pe termen scurt, dar și pe termen lung, și pot include, de exemplu, stresul sau depresiile grave, și chiar conduce la sinuciderea victimei, după cum demonstrează creșterea numărului de astfel de cazuri raportate; întrucât, pe lângă rezultatele negative în domeniul sănătății, comportamentul agresiv și hărțuirea sexuală la locul de muncă au, de asemenea, un impact negativ asupra carierei unei persoane, asupra organizațiilor și societății, cum ar fi un absenteism crescut, o productivitate redusă, o calitate scăzută a serviciilor și pierderea capitalului uman;

S.  întrucât dreptul UE impune statelor membre și instituțiilor și agențiilor UE să se asigure că dispun de un organism de promovare a egalității, care să ofere asistență independentă victimelor hărțuirii, să efectueze sondaje independente, să colecteze date relevante, defalcate și comparabile, să efectueze cercetări privind definițiile și clasificările, să publice rapoarte independente și să facă recomandări privind aspecte legate de angajare și formare profesională, accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, precum și recomandări pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă;

T.  întrucât femeile din UE nu sunt protejate în aceeași măsură împotriva violenței de gen și a hărțuirii sexuale și psihologice, datorită diferențelor de politici și legislație între statele membre; întrucât sistemele judiciare nu oferă întotdeauna suficient sprijin femeilor; întrucât autorii violenței de gen sunt adesea persoane deja cunoscute victimei și întrucât, în multe cazuri, victima se află într-o poziție de dependență, ceea ce amplifică teama de a raporta violența;

U.  întrucât toate statele membre au semnat Convenția de la Istanbul, dar nu toate au și ratificat-o, iar această întârziere împiedică aplicarea deplină a convenției menționate;

V.  întrucât sexismul și hărțuirea sexuală și psihologică a parlamentarelor este reală și larg răspândită; întrucât autorii hărțuirilor și violențelor nu sunt neapărat din rândul oponenților politici, ci membri ai aceluiași partid, sau lideri religioși, membri ai autorităților locale și chiar membri ai familiei;

W.  întrucât politicienii, în calitate de reprezentanți aleși ai cetățenilor, au responsabilitatea esențială de a fi un exemplu pozitiv în prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în societate;

X.  întrucât legitimitatea femeilor în sfera politică este încă contestată uneori, și întrucât femeile sunt victime ale stereotipurilor, ceea ce le descurajează să se implice în politică, un fenomen care se evidențiază în special acolo unde femeile sunt slab reprezentate în politică;

Y.  întrucât nu toate parlamentele naționale și regionale, nici toate consiliile locale nu au structuri specifice și norme interne pentru a crea canalele adecvate pentru depunerea și tratarea plângerilor pentru hărțuire în condiții de siguranță și confidențialitate; întrucât instruirea cu privire la hărțuirea sexuală și morală ar trebui să fie obligatorie pentru toți angajații și membrii parlamentelor, inclusiv ai Parlamentului European;

Z.  întrucât violența domestică este, de asemenea, o problemă la locul de muncă, deoarece poate afecta participarea victimei la activitatea profesională, randamentul său profesional și siguranța sa la locul de muncă;

AA.  întrucât hărțuirea sexuală și morală are loc nu numai la locul de muncă, dar și în spațiul public, inclusiv în structurile educaționale formale sau informale, în localurile serviciilor medicale sau de agrement, pe stradă și în mijloacele de transport public;

AB.  întrucât urmărirea obsesivă și hărțuirea online implică utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor pentru a urmări, hărțui, controla sau manipula o persoană; întrucât hărțuirea online este o problemă în special pentru tinere, care utilizează mai frecvent aceste mijloace; întrucât 20 % dintre tinerele (cu vârste cuprinse între 18 și 29 ani) din UE-28 au fost victime ale hărțuirii cibernetice;

AC.  întrucât un studiu din 2016 a constatat că peste jumătate dintre femeile chestionate au fost victime ale unei forme de hărțuire sexuală la locul de muncă în Regatul Unit, dar patru din cinci nu au raportat angajatorului că au fost hărțuite(20);

AD.  întrucât noile tehnologii pot fi, de asemenea, un aliat în analizarea, înțelegerea și prevenirea cazurilor de violență;

AE.  întrucât femeile, în special tinerele, sunt victime ale hărțuirii sau hărțuirii sexuale prin intermediul noilor tehnologii, cum ar fi site-urile web și rețelele sociale, uneori în mod organizat prin intermediul unor forumuri secrete sau al unor grupuri pe platformele de comunicare socială; întrucât astfel de acte includ amenințări cu violul, amenințări cu moartea, tentative de piratare informatică și publicarea de informații și fotografii private; întrucât, în contextul utilizării la scară largă a mijloacelor online și a platformelor de socializare, se estimează că una din zece fete a fost victima unei forme de violență cibernetică, inclusiv urmărire obsesivă și hărțuire cibernetică, înainte de vârsta de 15 ani; întrucât femeile care au un rol public, printre altele jurnalistele și în special persoanele LGBTI și femeile cu dizabilități, reprezintă o țintă principală pentru hărțuirea cibernetică și violența online, și întrucât, în consecință, unele dintre ele au trebuit să părăsească rețelele de socializare, confruntându-se cu teama pentru integritatea lor fizică, cu stres, probleme de concentrare, teama de a merge acasă și îngrijorarea pentru cei dragi;

AF.  întrucât prevenirea hărțuirii la locul de muncă se poate realiza doar atunci când atât companiile private și cele publice creează o cultură în care femeile beneficiază de tratament egal, iar angajații se tratează reciproc cu respect;

AG.  întrucât cercetările au ilustrat că hărțuirea este răspândită la locurile de muncă unde bărbații predomină în pozițiile de conducere, iar femeile dețin o putere limitată, precum industriile de media și de divertisment, dar că acest lucru se întâmplă și în companiile cu profil tehnologic sau juridic, în domeniul vânzărilor și în multe alte sectoare dacă echipele de conducere predominant masculine tolerează tratamentul sexualizat al lucrătorilor; întrucât, în companiile cu mai multe femei în posturi de conducere, hărțuirea este mai limitată;

Recomandări generale

1.  condamnă categoric toate formele de violență împotriva femeilor, astfel cum sunt descrise în CEDAW și în Convenția de la Istanbul;

2.  subliniază că hărțuirea sexuală este o încălcare a drepturilor omului, legată de structuri de putere patriarhale care trebuie reorganizate de urgență;

3.  subliniază rolul esențial al tuturor bărbaților în eliminarea tuturor formelor de hărțuire și violență sexuală; invită Comisia și toate statele membre să încurajeze activ implicarea bărbaților în campanii de sensibilizare și de prevenire, precum și în campanii de educație pentru egalitatea de gen; subliniază că campaniile de prevenire trebuie, de asemenea, să se axeze pe infracțiuni mai puțin grave;

4.  subliniază că măsurile și campaniile de conștientizare pentru prevenirea violenței împotriva fetelor și a femeilor trebuie să includă și băieții și trebuie să fie organizate în etapele inițiale ale educației;

5.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze corectitudinea aplicării directivelor UE care interzic hărțuirea sexuală;

6.  invită statele membre să elaboreze planuri naționale cuprinzătoare de acțiune și legi privind violența împotriva femeilor, acordând atenția cuvenită alocării unor resurse adecvate, inclusiv, dar fără a se limita la acțiuni de instruire a personalului, precum și finanțării suficiente a organismelor de promovare a egalității;

7.  solicită Comisiei să selecteze exemple de bune practici în materie de combatere a hărțuirii sexuale și psihologice și a hărțuirii pe motive de sarcină și maternitate la locul de muncă și în alte domenii, și să le difuzeze pe scară largă;

8.  invită Comisia și statele membre să asigure mecanisme de finanțare adecvate și de calitate pentru programele și acțiunile de combatere a hărțuirii sexuale și psihologice a femeilor la toate nivelurile, acordând o atenție deosebită utilizării noilor tehnologii și instrumentelor care provin din inovare, de exemplu prin investiții mai mari în procesele de cercetare și inovare destinate combaterii acestui fenomen;

9.  solicită Ombudsmanului European să colecteze date referitoare la diversele norme de protecție existente în cadrul instituțiilor și agențiilor UE și să emită concluzii obligatorii pentru a armoniza normele cu cele mai bune standarde;

10.  regretă faptul că unele state membre încă nu au ratificat Convenția de la Istanbul și invită toate statele membre care nu au făcut încă acest lucru să o ratifice și să o aplice pe deplin, fără întârziere; mai mult, invită statele membre care au ratificat deja Convenția de la Istanbul să o aplice pe deplin;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să facă astfel încât să aibă o imagine clară cu privire la problema hărțuirii sexuale în întreaga UE, prin studii mai bune și mai solide științific, inclusiv asupra noilor provocări, cum ar fi hărțuirea pe internet;

12.  salută noua dezbatere publică pe scară largă, inclusiv pe platformele de comunicare socială, ceea ce contribuie la reconturarea limitelor în ceea ce privește hărțuirea sexuală și comportamentele acceptabile; salută, în special, inițiative ca mișcarea #MeToo și sprijină cu fermitate toate femeile și fetele care au participat la campanie, inclusiv pe cele care i-au denunțat pe agresorii lor;

13.  solicită Comisiei să prezinte o propunere pentru combaterea hărțuirii morale și sexuale la locul de muncă, în locurile publice și în politică, și să includă în această propunere o definiție actualizată și exhaustivă a hărțuirii sexuale, morale sau de altă natură;

14.  subliniază necesitatea de a combate hărțuirea sau intimidarea persistentă și de lungă durată a angajatului, care provoacă sau are ca scop umilirea sau izolarea angajatului sau excluderea acestuia din echipă;

15.  invită Comisia și statele membre, în cooperare cu Eurostat și EIGE, să îmbunătățească, să promoveze și să asigure colectarea sistematică a unor date relevante, defalcate în funcție de gen și de vârstă, comparabile, cu privire la cazurile de discriminare sexuală și pe criterii de gen și de hărțuire psihologică, inclusiv de hărțuire cibernetică, la nivel național, regional și local; încurajează organizațiile patronale, sindicatele și angajatorii să participe activ la procesul de colectare a datelor, furnizând cunoștințe de specialitate specifice pentru fiecare sector și meserie;

16.  observă că, pentru a obține date comparabile privind prevalența hărțuirii sexuale și a comportamentului agresiv în toate statele membre, ar trebui să se acorde prioritate unui grad mai mare de conștientizare și de recunoaștere a problemelor prin eforturi concertate de a disemina informații și a oferi instruire;

17.   reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta o propunere de directivă pentru a combate toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor și a violenței de gen, care ar trebui să includă definiții comune ale diferitelor tipuri de violență împotriva femeilor, inclusiv o definiție actualizată și cuprinzătoare a hărțuirii sexuale, morale sau de altă natură, precum și standarde juridice comune referitoare la transferarea în domeniul penal a violenței împotriva femeilor; invită Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare a UE împotriva tuturor formelor de violență bazată pe gen, inclusiv hărțuirea și abuzul sexual la adresa femeilor și a fetelor, care să aibă ca punct de pornire mărturiile femeilor și experiența lor directă;

18.  solicită statelor membre să furnizeze un nivel adecvat de finanțare publică, pentru a se asigura că membrii organelor de ordine, judecătorii și toți funcționarii publici care se ocupă de cazurile de comportament agresiv și de hărțuire sexuală au pregătirea necesară pentru a înțelege violența și hărțuirea la locul de muncă și în alte spații;

19.  invită statele membre să garanteze servicii specializate, de înaltă calitate, ușor accesibile și finanțate în mod adecvat pentru victimele violenței de gen și ale hărțuirii sexuale și psihologice, precum și să recunoască faptul că aceste manifestări de violență împotriva femeilor sunt interconectate și trebuie să fie abordate dintr-o perspectivă globală, având în vedere, pe de o parte, aspectele socioculturale care creează fenomenul și, pe de altă parte, permițând serviciilor specializate să se doteze cu instrumente tehnologice pentru prevenirea și gestionarea acestui fenomen;

20.  solicită statelor membre și guvernelor locale și regionale să prevadă planuri și resurse adecvate pentru a se asigura că accesul la asistență și protecție al victimelor violenței și ale hărțuirii din zonele rurale și îndepărtate nu este împiedicat sau redus;

21.  invită Comisia să abordeze formele emergente de violență de gen, cum ar fi hărțuirea online, extinzând definiția discursurilor ilegale de incitare la ură, prevăzută în dreptul UE, în Decizia-cadru privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, pentru a include misoginia și pentru a garanta că Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online vizează și aceste infracțiuni; solicită elaborarea de programe educaționale care să încurajeze femeile să își îmbunătățească competențele în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii, pentru a putea face față mai bine tuturor formelor de hărțuire sexuală și de agresiune în spațiul cibernetic, și încurajează serviciile specializate să colaboreze pentru a crea sisteme de date și resurse capabile să monitorizeze și să analizeze problema violenței de gen, fără a încălca noul Regulament general privind protecția datelor (Regulamentul (UE) 2016/679);

22.  condamnă, de asemenea, larga răspândire a hărțuirii sexuale și a altor tipuri de abuzuri, în special în ceea ce privește jocurile de noroc online și platformele de comunicare socială, și încurajează companiile și operatorii mass-media să monitorizeze și să răspundă fără întârziere oricărei situații de hărțuire; solicită, prin urmare, diferite măsuri, inclusiv acțiuni de sensibilizare, instruire specială și norme interne privind sancțiunile disciplinare împotriva vinovaților și sprijin psihologic și/sau juridic pentru victimele acestor practici, în scopul de a preveni și de a combate comportamentul agresiv și hărțuirea sexuală la locul de muncă și în mediile online;

Violența la locul de muncă

23.  subliniază necesitatea stringentă ca statele membre, autoritățile locale și regionale, organizațiile patronale și sindicatele să înțeleagă obstacolele pe care le întâmpină femeile în raportarea cazurilor de hărțuire sexuală, discriminare de gen și violență de gen și, astfel, să sprijine și să încurajeze pe deplin femeile să raporteze cazurile de hărțuire sexuală, de discriminare de gen, de hărțuire pe motive de sarcină și maternitate și de agresiune, printre altele, fără să se teamă de eventualele consecințe, precum și să stabilească mecanisme care să capaciteze femeile și să le sprijine să raporteze abuzurile în deplină siguranță;

24.  invită statele membre să aplice politici active și eficiente pentru a preveni și a combate toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv hărțuirea sexuală, actele de sexism și hărțuirea morală la care cele mai multe dintre ele sunt supuse la locul de muncă;

25.  subliniază necesitatea urgentă de a stabili standarde cu privire la violența și hărțuirea la locul de muncă, care ar trebui să ofere un cadru legislativ pentru acțiunile guvernelor, angajatorilor, companiilor și sindicatelor, la toate nivelurile;

26.  observă că în unele sectoare și ocupații femeile sunt mai expuse la violență, în special în serviciile de sănătate, serviciile publice de urgențe, politică, educație, transport, muncile casnice, agricultura și economia rurală, precum și în sectorul textilelor, îmbrăcămintei, pielăriei și încălțămintei;

27.  ia act de faptul că anumite categorii de lucrători pot fi mai afectați de hărțuire și violență la locul de muncă, în special femeile însărcinate și părinții, femeile cu dizabilități, femeile migrante, femeile indigene, persoanele LGBTI și femeile care lucrează cu fracțiune de normă, ca stagiare sau cu contracte temporare;

28.  observă că un comportament nedorit poate proveni din mai multe surse în același timp sau se poate referi concomitent la viața profesională, privată sau socială, ceea ce are un efect negativ pentru toți indivizii, toate grupurile profesionale sau sociale din acele domenii;

29.  invită statele membre să introducă măsuri care să prevină și să combată violența și hărțuirea la locul de muncă prin intermediul unor politici care să introducă măsuri preventive, proceduri eficace, transparente și confidențiale de tratare a plângerilor, sancțiuni robuste și disuasive pentru autorii faptelor, informații și cursuri de formare cuprinzătoare pentru ca lucrătorii să înțeleagă politicile și procedurile și să acorde asistență companiilor să elaboreze planuri de acțiune pentru a aplica toate aceste măsuri; subliniază că aceste măsuri nu ar trebui să fie încorporate în structuri existente care au deja bariere de gen inerente;

30.  solicită statelor membre să investească în formarea inspectorilor muncii în colaborare cu psihologi experți și să se asigure că întreprinderile și organizațiile oferă victimelor sprijin profesional și psihosocial calificat;

31.  invită statele membre și partenerii sociali să se asigure că atât companiile și organizațiile publice, cât și cele private organizează acțiuni de formare obligatorii privind hărțuirea sexuală și comportamentul agresiv pentru toți angajații și pentru personalul de conducere; subliniază că o formare eficientă ar trebui să fie interactivă, continuă, adaptată unui anumit loc de muncă și susținută de experți externi;

32.  semnalează nivelul ridicat de subraportare a cazurilor de hărțuire și subliniază importanța prezenței în fiecare organizație a unor consilieri confidențiali calificați pentru a sprijini victimele și pentru a acorda asistență la raportare și asistență juridică;

33.  subliniază că societățile ar trebui să aibă o toleranță zero față de hărțuirea sexuală și politici care să susțină această abordare, și, de asemenea, că societățile trebuie să se asigure că toți angajații cunosc aceste politici, procedurile de raportare și drepturile și responsabilitățile care le revin în ceea ce privește hărțuirea sexuală la locul de muncă;

34.  invită companiile mass-media să protejeze și să susțină jurnaliștii care sunt victime ale hărțuirii cibernetice și să adopte o serie de bune practici, precum campanii de sensibilizare, o formare adecvată a conducerii, inclusiv cu privire la prevenirea acuzării victimelor și a victimizării secundare, măsuri de îmbunătățire a securității cibernetice, și furnizarea de asistență juridică persoanei în cauză în vederea depunerii unei plângeri;

35.  invită statele membre să ia măsuri care să asigure remunerația egală între femei și bărbați, pentru a evita abuzul de putere și a promova egalitatea de gen și respectarea demnității umane, care este fundamentală pentru combaterea violenței împotriva femeilor; subliniază că remunerația egală ar trebui să fie garantată prin transparența salarială, precum și prin apărarea dreptului la informare pentru victimele presupuse, asigurând un tratament egal și șanse egale de angajare pentru femei și bărbați, și de asemenea asigurând și facilitând accesul femeilor la procesul de luare a deciziilor și la posturi de conducere de nivel superior, atât în sectorul public, cât și în cel privat, asigurând astfel o reprezentare echilibrată a femeilor în consiliile de administrație; solicită, prin urmare, Comisiei și Consiliului să își intensifice eforturile pentru deblocarea Directivei privind femeile în consiliile de administrație, care este suspendată în Consiliu din 2013;

36.  consideră că este necesară o abordare globală a violenței la locul de muncă, care ar trebui să includă recunoașterea coexistenței agresiunilor și a hărțuirii sexuale și pe criterii de sarcină și maternitate cu diversele forme de activități neremunerate în economiile formale și informale (cum ar fi agricultura de subzistență, gătitul, îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă), precum și o serie de modele de experiență a muncii (de exemplu, uceniciile, stagiile și munca voluntară);

37.  solicită adoptarea rapidă a revizuirii Directivei privind declarația scrisă (Directiva 91/533/CEE a Consiliului);

38.  recunoaște că violența domestică se extinde adesea și la locul de muncă, cu un impact negativ asupra vieții lucrătorilor și a productivității întreprinderilor, iar această contaminare poate merge și în direcția opusă, de la locul de muncă acasă; solicită, în acest context, Comisiei să ofere o serie de orientări cu privire la aplicabilitatea ordinelor europene de protecție la locul de muncă și să clarifice problema responsabilităților angajatorilor;

39.  invită Comisia și statele membre să recunoască fenomenul hărțuirii pe criterii de sarcină și maternitate pe piața muncii;

Violența în viața politică

40.  solicită tuturor oamenilor politici să respecte cele mai înalte standarde de comportament responsabil și să acționeze ca modele de responsabilitate în ceea ce privește prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în parlamente și în afara lor;

41.  condamnă toate formele de hărțuire a femeilor din politică pe platformele media sociale, prin provocare („trolling”), care implică mesaje sexiste și abuzive, inclusiv amenințări cu moartea sau violul;

42.  subliniază importanța creării unor politici și proceduri transpartinice care să protejeze persoanele alese în funcții politice, dar și angajații;

43.  recunoaște că listele paritare la toate nivelurile au un rol major pentru participarea femeilor în politică și în reorganizarea structurilor de putere care discriminează femeile; invită statele membre să introducă astfel de liste pentru alegerea membrilor Parlamentului European;

44.  invită toate partidele politice, inclusiv cele reprezentate în Parlamentul European, să ia măsuri concrete pentru a rezolva această problemă, inclusiv prin introducerea unor planuri de acțiune și revizuirea regulamentelor interne pentru a introduce o politică a toleranței zero, măsuri preventive, proceduri de tratare a plângerilor și sancțiuni adecvate pentru autorii actelor de hărțuire sexuală și de agresare a femeilor implicate în politică;

45.  invită parlamentele naționale și regionale și consiliile locale să sprijine întru totul victimele în cadrul procedurilor interne și/sau la poliție, să cerceteze cazurile, să țină un registru confidențial al cazurilor de-a lungul timpului, să dispenseze o instruire obligatorie pentru întregul personal și pentru membri cu privire la respect și la demnitate și să adopte alte practici optime pentru a garanta toleranța zero la toate nivelurile în instituții;

46.  îndeamnă toți actorii relevanți din Parlamentul European să asigure aplicarea cuprinzătoare și rapidă a Rezoluției acestuia din 2017 referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE; consideră că este de datoria sa să asigure toleranță zero față de hărțuirea sexuală și să protejeze și să susțină în mod adecvat victimele; în acest sens, solicită:

   un grup de acțiune format din experți independenți, care să examineze situația hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în Parlament;
   o evaluare și, dacă este necesar, o revizuire a componenței organismelor competente ale Parlamentului pentru a asigura independența și echilibrul de gen;
   instruirea obligatorie pentru întregul personal și deputați;
   un calendar clar pentru aplicarea cuprinzătoare a tuturor cerințelor exprimate în rezoluție;

47.  solicită oamenilor politici să încurajeze formarea persoanelor din funcții de conducere și să participe și ei la formări, pentru a evita atitudinile de laissez-faire ale conducerii și pentru a identifica situațiile în care se produce violența împotriva femeilor;

Violența în spațiile publice

48.  solicită Comisiei să dea o definiție a spațiului public, ținând seama de evoluția tehnologiilor de comunicare și incluzând astfel și spațiile publice „virtuale”, cum ar fi rețelele de socializare și site-urile web;

49.  solicită statelor membre să ia în considerare introducerea unor legi specifice privind hărțuirea în spațiile publice, inclusiv a unor programe de intervenție, cu un accent special pe rolul intervenției trecătorilor;

50.  solicită Comisiei și statelor membre să efectueze o muncă de cercetare mai aprofundată cu privire la cauzele și consecințele hărțuirii sexuale în spațiile publice, inclusiv impactul pe care reclamele sexiste și stereotipe îl pot avea asupra incidenței violenței și hărțuirii;

51.  subliniază că campaniile de conștientizare prin care se combat stereotipurile de gen și relațiile de putere patriarhale și se promovează toleranța zero față de hărțuirea sexuală reprezintă unul dintre cele mai bune instrumente pentru a contribui la combaterea violenței în spațiile publice;

52.  subliniază că educația privind egalitatea de gen la toate nivelurile este un instrument fundamental pentru evitarea și eliminarea acestor forme de abuzuri, pentru schimbarea mentalităților și pentru reducerea toleranței culturale a sexismului și a hărțuirii sexuale; subliniază necesitatea de a se introduce în școli programe educaționale și dezbateri în pe acest subiect; ia act de faptul că, în cooperare cu ONG-uri relevante și organisme de promovare a egalității, aceste programe și dezbateri ar trebui, atunci când este necesar și adecvat, să cuprindă informații și discuții cu privire la prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale, pentru a sensibiliza cu privire la drepturile victimelor și a reaminti cetățenilor legăturile dintre hărțuirea sexuală și transformarea femeilor în obiecte;

53.  invită statele membre să încurajeze campaniile de sensibilizare în învățământul secundar și să includă problema hărțuirii cibernetice în programele educaționale ale școlilor și universităților; solicită, mai ales, să se continue campania de succes „Șterge Hărțuirea Sexuală” și inițiativele pentru un internet mai sigur, cu scopul de a combate agresiunile și hărțuirea sexuală pentru a-i ajuta pe tineri, viitorii cetățeni ai UE, să înțeleagă că este necesar să se tindă către egalitatea de gen și să fie respectate femeile;

54.  invită statele membre să instituie un sistem de raportare în școli pentru a urmări toate cazurile de hărțuire cibernetică;

55.  ia act de faptul că unele măsuri luate în statele membre s-au dovedit a fi eficiente în reducerea hărțuirii în spațiile publice, cum ar fi supravegherea oficială (creșterea prezenței poliției și/sau a personalului de transport în transportul public, televiziunea cu circuit închis (CCTV) și supravegherea naturală (o mai bună vizibilitate și o mai bună iluminare);

56.  solicită statelor membre să le reamintească furnizorilor de servicii internet obligația de a proteja consumatorii online, ocupându-se de cazurile repetate de abuz sau de urmărire obsesivă pentru a proteja victimele și a face autorii să înțeleagă că nu pot acționa în impunitate, modificându-le astfel comportamentul;

57.  invită statele membre, cu ajutorul specialiștilor din domeniul informatic și al organismelor de control corespunzătoare, cum ar fi forțele de poliție responsabile de corespondență, să exercite un control sporit asupra site-urilor web, pentru a proteja victimele hărțuirii și ale hărțuirii sexuale și, acolo unde este cazul, pentru a preveni și a pedepsi aceste infracțiuni;

58.  invită statele membre să pună în practică instrumentele adecvate pentru a elimina limbajul politic, public și din mass-media care încurajează comportamentul violent și discreditează imaginea femeilor, încălcând demnitatea umană a acestora;

59.  invită Comisia și statele membre să își armonizeze legislația și definiția violenței de gen în conformitate cu definiția violenței împotriva femeilor prevăzută în Convenția de la Istanbul, pentru a crește eficacitatea legilor în combaterea hărțuirii;

60.  îndeamnă Comisia și statele membre să îmbunătățească mecanismele de monitorizare pentru aplicarea adecvată a legislației UE care interzice hărțuirea sexuală și să se asigure că organismele de promovare a egalității din fiecare stat membru au suficiente resurse pentru a acționa împotriva discriminării;

o
o   o

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 326, 26.10.2012, p. 391.
(2) http://fra.europa.eu/en/publication/2014/violence-against-women-eu-wide-survey-main-results-report
(3) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(4) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(5) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(6) https://rm.coe.int/168008482e
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.
(8) JO C 77 E, 28.3.2002, p. 138.
(9) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53.
(10) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.
(11) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 102.
(12) JO C 285, 29.8.2017, p. 2.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0451.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
(15) JO C 316, 30.8.2016, p. 2.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2017)0402.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0417.
(18) https://www.ipu.org/resources/publications/reports/2016-10/sexism-harassment-and-violence-against-women-parliamentarians
(19) Studiu - „Agresiunile și hărțuirea sexuală la locul de muncă, în locurile publice și în viața politică a UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, martie 2018
(20) https://www.tuc.org.uk/sites/default/files/SexualHarassmentreport2016.pdf


Egalitatea limbilor în epoca digitală
PDF 166kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la egalitatea limbilor în epoca digitală (2018/2028(INI))
P8_TA(2018)0332A8-0228/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 21 alineatul (1) și articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția UNESCO din 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,

–  având în vedere Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public(1),

–  având în vedere Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public(2),

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 de instituire a unui program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare a sectorului public(3),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o strategie europeană în favoarea multilingvismului (2008/C 320/01)(4),

–  având în vedere Decizia Consiliului din 3 decembrie 2013 de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) ‒ Orizont 2020 și de abrogare a Deciziilor 2006/971/CE, 2006/972/CE, 2006/973/CE, 2006/974/CE și 2006/975/CE(5),

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD), ratificată de UE în 2010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2008 intitulată „Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun” (COM(2008)0566),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic” (COM(2011)0942),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245)(6),

–  având în vedere Recomandarea privind promovarea și utilizarea multilingvismului și a accesului universal la spațiul cibernetic, adoptată de Conferința generală a UNESCO în cadrul celei de a 32-a sesiuni, desfășurată la Paris la 15 octombrie 2003,

–  având în vedere raportul „Europenii și limbile lor” din cadrul Eurobarometrului special nr. 386, publicat în iunie 2012,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002 (SN 100/1/02 REV 1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 1988 referitoare la limbajul semnelor pentru persoanele cu deficiențe de auz(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2004 referitoare la protejarea și promovarea diversității culturale: rolul regiunilor europene și al organizațiilor internaționale ca UNESCO și Consiliul Europei(8), precum și Rezoluția sa din 4 septembrie 2003 referitoare la limbile regionale și mai puțin utilizate din Europa – limbile minorităților din UE – în contextul extinderii UE și al diversității culturale(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la multilingvism: un avantaj pentru Europa și un angajament comun(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2018 referitoare la protecție și nediscriminare în ceea ce privește minoritățile în statele membre ale UE(12),

–  având în vedere studiul publicat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) și de Unitatea de prospectivă științifică (STOA), intitulat „Egalitatea limbilor în era digitală – spre un proiect al limbajului uman”, publicat în martie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0228/2018),

A.  întrucât tehnologiile limbajului pot facilita comunicarea persoanelor surde și cu deficiențe de auz, a persoanelor nevăzătoare și cu deficiențe de vedere, precum și a celor dislexice și întrucât, în sensul prezentului raport, „tehnologia limbajului” se referă la tehnologia care sprijină nu numai limbile vorbite, ci și limbajele semnelor, recunoscând că limbajele semnelor reprezintă un element important al diversității lingvistice a Europei;

B.  întrucât dezvoltarea tehnologiilor limbajului acoperă numeroase domenii de cercetare și discipline, inclusiv lingvistica computațională, inteligența artificială, informatica și lingvistica, cu aplicații precum analiza limbajului natural, analiza textelor, tehnologia vorbirii, explorarea de date, printre altele;

C.  întrucât, conform raportului „Europenii și limbile lor” din cadrul Eurobarometrului special nr. 386, numai puțin peste jumătate dintre europeni (54 %) pot să converseze în cel puțin o altă limbă, un sfert (25 %) pot vorbi cel puțin două limbi străine și unul din zece (10 %) poate conversa în cel puțin trei limbi;

D.  întrucât în Uniunea Europeană există 24 de limbi oficiale și peste 60 de limbi naționale, regionale și minoritare, pe lângă limbile migranților și, în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD), diferitele limbaje ale semnelor recunoscute de stat; întrucât multilingvismul reprezintă unul dintre principalele atuuri ale diversității culturale în Europa și, în același timp, una dintre cele mai importante provocări pentru crearea unei Uniuni Europene cu adevărat integrate;

E.  întrucât sprijinul pentru comunitățile locale, cum ar fi comunitățile indigene, rurale sau periferice, vizând depășirea obstacolelor geografice, sociale și economice în calea accesului la banda largă este o condiție preliminară esențială pentru o politică a multilingvismului eficientă la nivelul UE;

F.  întrucât multilingvismul face parte dintr-o serie de domenii de politică ale UE, cum ar fi cultura, educația, economia, piața digitală unică, învățarea pe tot parcursul vieții, ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, competitivitatea, tineretul, societatea civilă, mobilitatea, cercetarea și mass-media; întrucât trebuie să se acorde mai multă atenție eliminării barierelor din calea dialogului intercultural și interlingvistic, precum și stimulării înțelegerii reciproce;

G.  întrucât Comisia recunoaște că piața unică digitală trebuie să fie multilingvă; întrucât nu a fost propusă nicio politică comună a UE pentru a soluționa problema barierelor lingvistice;

H.  întrucât tehnologiile limbajului sunt utilizate zilnic în practic toate produsele și serviciile digitale, dat fiind faptul că majoritatea acestora folosesc limbajul într-o anumită măsură, în special toate produsele legate de internet, cum ar fi motoarele de căutare, rețelele de socializare și serviciile de comerț electronic; întrucât utilizarea tehnologiilor limbajului are, de asemenea, un impact asupra sectoarelor cu importanță fundamentală pentru bunăstarea de zi cu zi a cetățenilor europeni, cum ar fi educația, cultura și sănătatea;

I.  întrucât comerțul electronic transfrontalier este foarte scăzut, doar 16 % dintre cetățenii europeni cumpărând online din alte țări ale UE în 2015; întrucât tehnologiile limbajului pot contribui la viitoarea comunicare transfrontalieră și interlingvistică din Europa, pot stimula creșterea economică și stabilitatea socială și pot reduce barierele naturale, respectând și promovând astfel coeziunea și convergența și îmbunătățind competitivitatea UE pe plan mondial;

J.  întrucât dezvoltarea tehnologică se bazează din ce în ce mai mult pe cunoștințe lingvistice și are consecințe pentru creșterea economică și societate; întrucât este nevoie urgentă de politici care să conștientizeze mai mult aspectele lingvistice, precum și de cercetare și educație atât tehnologică, cât și cu adevărat multidisciplinară privind comunicațiile digitale și tehnologiile limbajului și relația lor cu creșterea economică și cu societatea;

K.  întrucât îndeplinirea obiectivului de la Barcelona, care prevede ca cetățenii să poată comunica bine în limba lor maternă plus în alte două limbi străine, le-ar oferi mai multe oportunități de a avea acces la conținut cultural, educațional și științific în formă digitală și de a participa ca cetățeni, pe lângă accesul la piața digitală unică; întrucât mijloacele și instrumentele suplimentare, în special cele furnizate de tehnologiile limbajului, sunt esențiale pentru gestionarea adecvată a multilingvismului european și promovarea multilingvismului individual;

L.  întrucât s-au realizat progrese importante în domeniul inteligenței artificiale, iar ritmul de dezvoltare a tehnologiilor limbajului a fost rapid; întrucât inteligența artificială centrată pe limbaj oferă noi oportunități de comunicare digitală, de comunicare îmbunătățită digital, de comunicare bazată pe tehnologie și de cooperare în toate limbile europene (și nu numai), acordându-le vorbitorilor unor limbi diverse acces egal la informații și cunoștințe și îmbunătățind funcționalitățile rețelelor informatice;

M.  întrucât valorile europene comune ale cooperării, solidarității, egalității, recunoașterii și respectului ar trebui să implice accesul deplin și egal al tuturor cetățenilor la tehnologiile digitale, care nu numai că ar îmbunătăți coeziunea și bunăstarea europeană, ci ar și permite existența unei piețe digitale unice multilingve;

N.  întrucât, pentru dezvoltarea competențelor lingvistice, în special la copii, este esențială disponibilitatea unor instrumente tehnologice, cum ar fi jocurile video sau aplicațiile educaționale în limbile minorităților naționale și în limbile cu mai puțini vorbitori;

O.  întrucât, vorbitorii de limbi europene mai puțin vorbite trebuie să se poată exprima în modalități semnificative cultural și să-și poată crea propriul conținut cultural în limbile locale;

P.  întrucât apariția unor metode precum învățarea profundă, bazată pe creșterea puterii de calcul și accesul la cantități mari de date, face ca tehnologiile limbajului să devină o soluție reală pentru depășirea barierelor lingvistice;

Q.  întrucât barierele lingvistice au un impact considerabil asupra construcției identității europene și a viitorului procesului de integrare europeană; întrucât procesul decizional al UE și politicile sale ar trebui să le fie comunicate cetățenilor UE în limba lor maternă, atât online, cât și offline;

R.  întrucât limba reprezintă o parte foarte mare a patrimoniului în continuă creștere al volumelor mari de date;

S.  întrucât în limbajele umane este prezent un volum enorm de date; întrucât gestionarea tehnologiilor limbajului ar putea facilita crearea unei game largi de produse și servicii informatice inovatoare în industrie, comerț, guvern, cercetare, servicii publice și administrație, reducând barierele naturale și costurile pieței,

Obstacolele actuale din calea realizării egalității limbilor în epoca digitală în Europa

1.  regretă că, în prezent, în absența unor politici adecvate în Europa, decalajul tehnologic dintre limbile care dispun de resurse și cele cu mai puține resurse se adâncește, indiferent dacă acestea din urmă sunt limbi oficiale, co-oficiale sau neoficiale în UE; regretă, de asemenea, că peste 20 de limbi europene sunt în pericol de dispariție digitală; observă că UE și instituțiile sale au obligația de a consolida, promova și respecta diversitatea lingvistică în Europa;

2.  subliniază faptul că, în ultimul deceniu, tehnologia digitală a avut un impact semnificativ asupra evoluției limbilor, care este în continuare dificil de evaluat; le recomandă decidenților să ia serios în considerare studiile care arată că comunicarea digitală erodează abilitățile de scris-citit ale tinerilor, conducând la bariere gramaticale și educaționale între generații și la o sărăcire generală a limbii; este de părere că comunicarea digitală ar trebui să folosească la lărgirea, îmbogățirea și promovarea limbilor, iar aceste ambiții ar trebui să se reflecte în educația națională și în politicile de alfabetizare;

3.  subliniază că limbile europene mai puțin folosite sunt dezavantajate în mare măsură de lipsa acută a instrumentelor, resurselor și fondurilor destinate cercetării, ce împiedică și restrânge activitățile cercetătorilor, care, deși au competențele tehnologice necesare, nu pot să fructifice la maximum avantajele tehnologiilor limbajului;

4.  constată adâncirea decalajului digital dintre limbile cele mai utilizate și limbile mai puțin folosite, precum și digitalizarea crescândă a societății europene, care conduce la diferențe de acces la informații, în special în cazul persoanelor slab calificate, al vârstnicilor, al persoanelor cu venituri mici și al celor care provin din medii defavorizate; subliniază că furnizarea de conținut în diferite limbi ar reduce inegalitățile;

5.  observă că, deși dispune de o bază științifică puternică în domeniul tehnologiei și ingineriei limbajului, și într-un moment în care tehnologiile limbajului reprezintă o enormă oportunitate pentru ea, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere cultural, Europa rămâne mult în urmă, din cauza fragmentării pieței, a investițiilor inadecvate în cunoaștere și cultură, a cercetării slab coordonate, a finanțării insuficiente și a obstacolelor juridice; constată, de asemenea, că piața este dominată în prezent de actori din afara Europei, care nu abordează nevoile specifice ale unei Europe multilingve; subliniază că această paradigmă trebuie schimbată și trebuie întărită poziția de lider a Europei în domeniul tehnologiilor limbajului prin crearea unui proiect adaptat în mod specific la nevoile și exigențele Europei;

6.  observă că tehnologiile limbajului sunt disponibile în primul rând în limba engleză; este conștient de faptul că firmele mari la nivel global și european, dar și producătorii de la aceste niveluri dezvoltă adesea tehnologii ale limbajului pentru limbile europene majore cu piețe relativ mari: spaniola, franceza și germana (deja aceste limbi nu au resurse în unele subdomenii); subliniază însă că ar trebui adoptate măsuri generale la nivelul UE (în politici, finanțare, cercetare și educație) pentru a se asigura dezvoltarea tehnologiilor limbajului pentru limbile oficiale ale UE cu mai puțini vorbitori, și că ar trebui adoptate măsuri speciale la nivelul UE (în politici, finanțare, cercetare și educație) pentru a include și încuraja limbile regionale și limbile minorităților în acest proces;

7.  insistă că trebuie să se profite mai mult de noile abordări tehnologice, bazate pe o creștere a puterii de calcul și un acces mai bun la cantități semnificative de date, pentru a promova dezvoltarea rețelelor neuronale de învățare profundă, care transformă tehnologiile limbajului uman într-o soluție reală pentru depășirea barierelor lingvistice; solicită, prin urmare, Comisiei să garanteze o finanțare suficientă pentru a sprijini o astfel de dezvoltare tehnologică;

8.  remarcă faptul că limbile cu mai puțini vorbitori au nevoie de sprijin adecvat din partea părților implicate, inclusiv producători de fonturi pentru diacritice, producători de tastatură, precum și sisteme de management al conținutului pentru a stoca, prelucra și afișa corespunzător conținuturi în aceste limbi; cere Comisiei să evalueze modul în care poate fi inițiat acest tip de sprijin și să facă o recomandare în procesul de achiziții publice în cadrul UE;

9.  invită statele membre să stimuleze utilizarea mai multor limbi în serviciile digitale, de exemplu în aplicațiile mobile;

10.  ia act cu îngrijorare de faptul că piața unică digitală rămâne fragmentată din cauza mai multor bariere, inclusiv bariere lingvistice, ceea ce împiedică comerțul online, comunicarea prin intermediul rețelelor de socializare și prin alte canale de comunicare, schimbul transfrontalier de conținut cultural, creativ și audiovizual, precum și răspândirea serviciilor publice paneuropene; subliniază că diversitatea culturală și multilingvismul în Europa ar putea beneficia de pe urma accesului transfrontalier la conținut, în special în scopuri educative; cere Comisiei să elaboreze o strategie robustă și coordonată pentru o piață unică digitală și multilingvă;

11.  constată că, în prezent, tehnologiile limbajului nu joacă niciun rol pe agenda politică europeană, deși respectarea diversității lingvistice este consacrată în tratate;

12.  salută rolul important al rețelelor de cercetare finanțate în trecut de UE, precum FLaReNet CLARIN, HBP și META-NET (inclusiv METASHARE), care au deschis calea spre construirea unei platforme europene a tehnologiilor limbajului;

Îmbunătățirea cadrului instituțional pentru politicile în domeniul tehnologiilor limbajului la nivelul UE

13.  invită Consiliul să elaboreze o recomandare privind protecția și promovarea diversității culturale și lingvistice în Uniune, inclusiv în sfera tehnologiilor limbajului;

14.  recomandă Comisiei ca, pentru a crește vizibilitatea tehnologiilor limbajului în Europa, să aloce domeniul „multilingvismului și tehnologiei limbajului” portofoliului unui comisar; consideră că comisarul responsabil ar trebui să fie însărcinat cu promovarea diversității și egalității lingvistice la nivelul UE, având în vedere importanța diversității lingvistice pentru viitorul Europei;

15.  sugerează să se asigure o protecție juridică cuprinzătoare la nivelul UE pentru cele 60 de limbi regionale și minoritare, recunoașterea drepturilor colective ale minorităților naționale și lingvistice în lumea digitală, precum și predarea în limba maternă pentru vorbitorii limbilor oficiale și neoficiale ale UE;

16.  încurajează acele state membre care și-au dezvoltat deja propriile strategii politice de succes în domeniul tehnologiilor limbajului să facă schimb de experiențe și de bune practici pentru a ajuta alte autorități naționale, regionale și locale să își elaboreze propriile strategii;

17.  invită statele membre să elaboreze politici cuprinzătoare în domeniile care au legătură cu limba și să aloce resurse și să folosească instrumente adecvate pentru promovarea și facilitarea diversității lingvistice și a multilingvismului în domeniul digital; subliniază responsabilitatea comună a UE și a statelor membre, precum și a universităților și a altor instituții publice în luarea de măsuri pentru conservarea limbilor lor în lumea digitală și în dezvoltarea de baze de date și de tehnologii de traducere în toate limbile UE, inclusiv în limbile cu mai puțini vorbitori; cere o coordonare între cercetare și industrie, cu un obiectiv comun de consolidare a posibilităților digitale pentru traducerea limbilor și care să asigure accesul liber la datele necesare pentru progresul tehnologic;

18.  invită Comisia și statele membre să dezvolte strategii și măsuri de politică pentru a facilita multilingvismul pe piața digitală; în acest context, invită Comisia și statele membre să definească resursele lingvistice minime pe care toate limbile europene ar trebui să le dețină pentru a evita dispariția digitală, de exemplu seturi de date, lexicoane, înregistrări vocale, memorii de traducere, corpusuri adnotate și conținuturi enciclopedice;

19.  recomandă Comisiei să aibă în vedere crearea unui centru dedicat diversității lingvistice, care va evidenția importanța limbilor mai puțin vorbite, a limbilor regionale și a celor minoritare, inclusiv în domeniul tehnologiilor limbajului;

20.  cere Comisiei să își reevalueze „Strategia-cadru pentru multilingvism” și să propună un plan de acțiune clar cu privire la modul de promovare a diversității lingvistice și de depășire a obstacolelor lingvistice în domeniul digital;

21.  invită Comisia să acorde prioritate în materie de tehnologii ale limbajului acelor state membre de mici dimensiuni care își au propria limbă, ținând cont de provocările de natură lingvistică cu care acestea se confruntă;

22.  atrage atenția că dezvoltarea tehnologiei limbajului va facilita subtitrarea, dublarea și traducerea jocurilor video și a aplicațiilor software în limbile minorităților și în limbile cu mai puțini vorbitori;

23.  subliniază necesitatea de a se reduce decalajul tehnologic dintre limbi, consolidând transferul de cunoștințe și tehnologie;

24.  îndeamnă statele membre să propună modalități eficiente de întărire a propriei limbi;

Recomandări pentru politicile UE în domeniul cercetării

25.  solicită Comisiei să inițieze un program coordonat, la scară largă și pe termen lung, de finanțare a cercetării, dezvoltării și inovării în domeniul tehnologiilor limbajului, la nivel european, național și regional, adaptat în mod specific la nevoile și exigențele Europei; subliniază că programul ar trebui să încerce să abordeze înțelegerea profundă a limbajului natural și să îmbunătățească eficiența prin punerea în comun de cunoștințe, infrastructuri și resurse, în vederea dezvoltării de tehnologii și servicii inovatoare, pentru a obține următoarele progrese științifice în domeniu și a contribui la reducerea decalajului tehnologic dintre limbile europene; evidențiază că acest lucru ar trebui realizat cu participarea centrelor de cercetare, a mediului academic, a întreprinderilor (în special a IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate), precum și a altor părți interesate relevante; subliniază, de asemenea, că acest proiect ar trebui să fie deschis, bazat pe tehnologia „cloud computing”, și să ofere instrumente de bază foarte adaptabile și de înaltă performanță pentru mai multe aplicații în domeniul tehnologiilor limbajului;

26.  consideră că ar trebui să li se acorde integratorilor TIC în UE stimulente economice pentru a accelera furnizarea de servicii de tip „cloud”, cu scopul de a permite o integrare rapidă a tehnologiilor limbajului uman în aplicațiile lor de comerț electronic, în special pentru a se asigura că IMM-urile beneficiază din plin de avantajele traducerii automate;

27.  subliniază că Europa trebuie să își asigure poziția de lider în domeniul inteligenței artificiale centrate pe limbaj; reamintește că firmele din UE sunt cel mai bine plasate pentru a oferi soluții adaptate nevoilor noastre specifice culturale, societale sau economice;

28.  consideră că programele specifice desfășurate în cadrul sistemelor actuale de finanțare, cum ar fi programul Orizont 2020, și programele de finanțare ulterioare ar trebui să stimuleze cercetarea fundamentală pe termen lung, precum și transferul de cunoștințe și tehnologie între țări și regiuni;

29.  recomandă crearea unei platforme europene de tehnologie a limbajului, cu reprezentanți ai tuturor limbilor europene, care să faciliteze utilizarea în comun a resurselor, a serviciilor și a pachetelor de coduri cu sursă deschisă, în special între universități și centre de cercetare, asigurând, în același timp, posibilitatea tuturor mecanismelor de finanțare de a permite colaborarea și accesul comunității open-source;

30.  recomandă crearea sau extinderea unor proiecte, cum ar fi, printre altele, proiectul dedicat diversității lingvistice digitale, care studiază nevoile digitale ale tuturor limbilor europene, inclusiv ale celor care au un număr foarte mic de vorbitori sau un număr foarte mare de vorbitori, astfel încât să se soluționeze problema decalajului digital și să se susțină pregătirea unui viitor digital sustenabil pentru aceste limbi;

31.  recomandă actualizarea seriei de cărți albe META-NET, un studiu paneuropean publicat în 2012 referitor la statutul tehnologiilor limbajului, la resursele în toate limbile europene, la informațiile despre barierele lingvistice și la politicile relevante, oferind posibilitatea de a evalua și de a dezvolta politicile în domeniul tehnologiilor limbajului;

32.  îndeamnă Comisia să înființeze o platformă de finanțare a tehnologiilor limbajului uman, bazându-se pe punerea în aplicare a celui de al 7-lea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, a programului Orizont 2020 și a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE); consideră, în plus, că Comisia ar trebui să pună accentul pe domeniile de cercetare necesare pentru a asigura o înțelegere profundă a limbajului, cum ar fi lingvistica computațională, lingvistica, inteligența artificială, tehnologiile limbajului, informatica și științele cognitive;

33.  observă că limbajul poate constitui un obstacol în calea transferului de cunoștințe științifice; constată că cele mai multe publicații științifice cu impact ridicat sunt în limba engleză, ceea ce a afectat puternic crearea și distribuția de cunoștințe academice; subliniază că aceste condiții de producere a cunoașterii trebuie să se reflecte în politicile și programele europene de cercetare și inovare; îndeamnă Comisia să caute soluții pentru a se asigura disponibilitatea cunoștințelor științifice și în alte limbi decât limba engleză și să sprijine dezvoltarea inteligenței artificiale pentru limbajul natural;

Politici educaționale menite să îmbunătățească viitorul tehnologiilor limbajului în Europa

34.  consideră că, din cauza situației actuale, în care actori din afara UE domină piața europeană a tehnologiilor limbajului, politicile educaționale europene ar trebui să vizeze păstrarea talentelor în Europa, ar trebui să analizeze nevoile educaționale actuale legate de tehnologiile limbajului (inclusiv toate domeniile și disciplinele implicate) și, în consecință, să ofere orientări pentru realizarea unor acțiuni comune coerente la nivel european și ar trebui să crească gradul de conștientizare în rândul elevilor și studenților cu privire la oportunitățile de carieră în sectorul tehnologiilor limbajului, inclusiv în cel al inteligenței artificiale axate pe limbaj;

35.  consideră că trebuie elaborate, de asemenea, materiale didactice digitale în limbi minoritare sau regionale – un lucru important din punctul de vedere al nediscriminării – dacă dorim să ajungem la egalitatea de șanse și tratament;

36.  constată necesitatea de a promova o participare tot mai mare a femeilor în domeniul studiilor europene privind tehnologiile limbajului ca factor decisiv pentru dezvoltarea cercetării și a inovării;

37.  propune ca statele membre și Comisia să promoveze utilizarea tehnologiilor limbajului în schimburile culturale și educaționale dintre cetățenii europeni, precum „Sprijin lingvistic online” din cadrul Erasmus+, cu scopul de a reduce barierele pe care diversitatea lingvistică le poate pune în calea dialogului intercultural și a înțelegerii reciproce, în special în exprimarea scrisă și audiovizuală;

38.  recomandă ca statele membre să elaboreze, de asemenea, programe de alfabetizare digitală în limbile minoritare și regionale europene și să introducă formări și instrumente în domeniul tehnologiilor limbajului în programa din școli, universități și colegii profesionale; subliniază, totodată, că alfabetizarea rămâne un factor important și o condiție esențială pentru realizarea de progrese în incluziunea digitală a comunităților;

39.  subliniază că statele membre ar trebui să acorde instituțiilor de învățământ sprijinul necesar pentru a îmbunătăți digitalizarea limbilor în UE;

Tehnologiile limbajului: beneficii atât pentru întreprinderile private, cât și pentru organismele publice

40.  subliniază necesitatea de a sprijini dezvoltarea instrumentelor de investiții și a programelor de accelerare care au ca scop creșterea gradului de utilizare a tehnologiilor limbajului în sectorul cultural și creativ, în special vizând comunitățile cu resurse mai puține și încurajând dezvoltarea capacităților tehnologiilor limbajului în domeniile în care acest sector prezintă deficiențe;

41.  solicită elaborarea de acțiuni și o finanțare corespunzătoare, cu scopul de a permite emanciparea și capacitarea IMM-urilor și start-up-urilor europene, pentru ca acestea să acceseze și să utilizeze cu ușurință tehnologiile limbajului pentru a-și dezvolta activitatea online prin accesul la piețe noi și la oportunități de dezvoltare, impulsionând astfel inovarea și crearea de locuri de muncă;

42.  invită instituțiile UE să crească gradul de conștientizare cu privire la avantajele pentru firme, organismele publice și cetățeni prezentate de disponibilitatea serviciilor, conținuturilor și produselor online în mai multe limbi, inclusiv în limbi mai puțin folosite sau în limbi regionale și ale minorităților, în vederea depășirii barierelor lingvistice și a conservării patrimoniului cultural al comunităților lingvistice;

43.  sprijină dezvoltarea unor servicii electronice publice cu caracter multilingv în administrațiile europene, naționale și, după caz, regionale și locale prin intermediul unor tehnologii ale limbajului inovatoare, incluzive și de asistență, care vor reduce inegalitățile între limbi și comunități lingvistice, vor promova accesul egal la servicii, vor stimula mobilitatea întreprinderilor, a cetățenilor și a lucrătorilor din Europa și vor asigura realizarea unei piețe unice digitale multilingve incluzive;

44.  solicită administrațiilor de la toate nivelurile să îmbunătățească accesul la serviciile și informațiile online în diferite limbi, mai ales pentru serviciile în regiunile transfrontaliere și pentru chestiunile cu relevanță culturală, și să utilizeze tehnologiile limbajului gratuite și cu sursă deschisă existente, inclusiv traducerea automată, recunoașterea vorbirii și transformarea textului în vorbire, precum și sisteme lingvistice inteligente, cum ar fi cele care fac căutare de informații multilingve, cele care fac sinteze/rezumate și înțeleg vorbirea, pentru a îmbunătăți accesibilitatea acestor servicii;

45.  subliniază importanța tehnicilor de explorare a textelor și datelor pentru dezvoltarea tehnologiilor limbajului; subliniază că trebuie consolidată colaborarea dintre industrie și proprietarii de date; subliniază că este nevoie să se adapteze cadrul de reglementare și să se garanteze o folosire și o colectare mai deschisă și mai interoperabilă a resurselor lingvistice; observă că informațiile sensibile nu ar trebui să fie transferate către societățile comerciale și software-urile gratuite ale acestora, deoarece nu este clar modul în care ele ar putea utiliza cunoștințele acumulate, de exemplu în cazul datelor medicale;

o
o   o

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 345, 31.12.2003, p. 90.
(2) JO L 175, 27.6.2013, p. 1.
(3) JO L 318, 4.12.2015, p. 1.
(4) JO C 320, 16.12.2008, p. 1.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 965.
(6) JO C 54, 19.2.2011, p. 58.
(7) JO C 187, 18.7.1988, p. 236.
(8) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 322.
(9) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 374.
(10) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 59.
(11) JO C 93, 9.3.2016, p. 52.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2018)0032.


Gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: pădurile
PDF 220kWORD 77k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: pădurile (2018/2003(INI))
P8_TA(2018)0333A8-0249/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE din septembrie 2001 cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale (FLEGT), precum și acordurile FLEGT de parteneriat voluntar (APV) încheiate de UE cu țări terțe,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 208,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn(1) (Regulamentul UE privind lemnul),

–  având în vedere Parteneriatul pentru dezvoltare eficientă încheiat la Busan în 2011,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) pentru perioada 2015-2030,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

–  având în vedere raportul final care însoțește studiul Comisiei intitulat „Impactul consumului UE asupra despăduririlor: analiză cuprinzătoare a impactului consumului UE asupra despăduririlor” (2013),

–  salută publicarea proiectului de studiu de fezabilitate privind opțiunile de intensificare a acțiunii UE împotriva defrișărilor, întocmit la cererea Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene (2017),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008, intitulată „Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității” (COM(2008)0645),

–  având în vedere reuniunea din 2010 a Forumului bunurilor de larg consum, o rețea industrială mondială alcătuită din distribuitori, producători și prestatori de servicii, care s-a angajat să îndeplinească obiectivul de a asigura un nivel net al despăduririi egal cu zero în lanțurile de aprovizionare ale tuturor membrilor săi până în 2020,

–  având în vedere „Provocarea de la Bonn” (Bonn Challenge) din 2011, care este un efort global de a include într-un program de restaurare o suprafață de 150 de milioane de hectare din terenurile despădurite și degradate de pe glob până în 2020 și o suprafață de 350 de milioane de hectare până în 2030,

–  având în vedere Alianța pentru pădurile tropicale 2020,

–  având în vedere Declarația de la New York privind pădurile și programul de acțiune din 2014,

–  având în vedere Concluziile din 2016 ale Consiliului privind aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale,

–  având în vedere Declarația de la Amsterdam din decembrie 2015, intitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”,

–  având în vedere Strategia Comisiei privind comerțul pentru toți (2015),

–  având în vedere Programul ONU de reducere a emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD+),

–  având în vedere Planul strategic pentru păduri 2017-2030 al Organizației Națiunilor Unite (UNSPF), care definește șase obiective globale legate de păduri și 26 de ținte asociate care trebuie îndeplinite până în 2030,

–  având în vedere Convenția ONU privind combaterea defrișărilor, adoptată la 17 iunie 1994,

–  având în vedere dezvoltarea de către Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a unor platforme naționale pentru produsele durabile,

–  având în vedere Mecanismul de cooperare bilaterală UE-China (2009) privind asigurarea respectării legislației și guvernanța în domeniul forestier (BCM-FLEG),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966,

–  având în vedere Convenția americană privind drepturile omului din 1969,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1987,

–  având în vedere Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) referitoare la populațiile indigene și tribale din 1989,

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) din 2007,

–  având în vedere Orientările voluntare pentru guvernanța responsabilă a proprietății funciare (VGGT) din 2012 ale Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO),

–  având în vedere Principiile privind investițiile responsabile în agricultură și în sistemele alimentare elaborate în 2014 de către FAO,

–  având în vedere cel mai recent raport privind „limitele planetare”,

–  având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) din 1973,

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică din 1992, Protocolul conex de la Cartagena privind biosecuritatea din 2000, precum și Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora din 2010,

–  având în vedere raportul final al grupului de experți la nivel înalt privind finanțarea durabilă,

–  având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în 2011 și Orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale, actualizate în 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe(3),

–  având în vedere declarația din aprilie 2018 a reprezentanților societății civile cu privire la rolul UE în ceea ce privește protejarea pădurilor,

–  având în vedere Programul mondial pentru combaterea infracțiunilor împotriva faunei sălbatice și a pădurilor al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNDOC),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru comerț internațional (A8-0249/2018),

A.  întrucât pădurile contribuie în mod substanțial la atenuarea efectelor schimbărilor climatice și la conservarea biodiversității;

B.  întrucât 300 de milioane de persoane trăiesc în păduri și 1,6 miliarde de persoane depind în mod direct de păduri pentru a-și asigura mijloacele de subzistență, inclusiv un număr de peste 2 000 de comunități indigene; întrucât pădurile joacă un rol esențial în dezvoltarea economiei locale; întrucât, conform estimărilor, pădurile adăpostesc 80 % din totalitatea speciilor terestre și sunt, prin urmare, o sursă importantă de biodiversitate; întrucât, potrivit FAO, suprafața terenurilor împădurite se reduce cu aproximativ 13 milioane de hectare în fiecare an;

C.  întrucât defrișările și degradarea pădurilor au loc în special în emisfera sudică și în pădurile tropicale;

D.  întrucât pădurile împiedică degradarea terenurilor și deșertificarea și reduc riscul de inundații, de alunecări de teren și de secetă;

E.  întrucât pădurile sunt esențiale pentru agricultura durabilă și îmbunătățesc securitatea alimentară și calitatea nutriției;

F.  întrucât pădurile oferă, spre exemplu, și servicii ecosistemice esențiale, care susțin agricultura durabilă prin echilibrarea fluxurilor de apă, stabilizarea solurilor, menținerea fertilității solului, reglarea climei, și reprezintă un habitat viabil pentru polenizatorii sălbatici și pentru prădătorii organismelor dăunătoare pentru agricultură;

G.  întrucât produsele forestiere generează 1 % din PIB-ul mondial;

H.  întrucât regenerarea pădurilor face parte din strategiile indispensabile pentru limitarea încălzirii globale la 1,5 grade; întrucât toate țările ar trebui să accepte responsabilitatea care le revine în privința reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră pe teritoriul lor și să adopte măsuri în acest scop;

I.  întrucât despăduririle și degradarea pădurilor reprezintă a doua cea mai importantă sursă de emisii de carbon cauzate de activitățile umane și sunt responsabile pentru aproape 20 % din totalul emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră;

J.  întrucât combustibilul lemnos este încă cel mai important produs forestier în țările în curs de dezvoltare și cea mai importantă sursă de energie în multe țări din Africa și Asia; întrucât, în Africa Subsahariană, patru persoane din cinci folosesc încă lemnul pentru a găti;

K.  întrucât pădurile primare sunt bogate în biodiversitate și pot stoca cu 30-70 % mai mult carbon decât pădurile pe suprafața cărora s-au efectuat defrișări sau care sunt degradate;

L.  întrucât furnizarea de informații clare, coerente și actualizate cu privire la suprafețele împădurite este esențială pentru o monitorizare eficientă și pentru asigurarea respectării legii;

M.  întrucât, deși APV FLEGT s-au dovedit a fi un instrument deosebit de util pentru sprijinirea îmbunătățirii guvernanței în domeniul forestier, acestea au în continuare multe neajunsuri;

N.  întrucât acordurile FLEGT de parteneriat voluntar (APV) se concentrează cu precădere asupra exploatării forestiere industriale, în timp ce, în marea majoritate a cazurilor, exploatarea forestieră ilegală este de tip artizanal și este asociată cu producția de cherestea a fermelor individuale;

O.  întrucât definiția conceptului de „legalitate” pe care se bazează acordurile FLEGT de parteneriat voluntar este prea restrânsă, ignorând uneori aspecte esențiale legate de proprietatea funciară și de drepturile populației locale;

P.  întrucât acordurile FLEGT de parteneriat voluntar, programul REDD+ și sistemele de certificare sunt în continuare inițiative separate, care ar trebui să fie mai bine coordonate;

Q.  întrucât punerea în aplicare a obiectivelor FLEGT depinde în mare măsură de țările în care se desfășoară o parte semnificativă a activităților de producție, prelucrare și comercializare a lemnului, cum sunt China, Rusia, India, Coreea de Sud și Japonia, precum și de angajamentul acestora de a lupta împotriva exploatării forestiere ilegale și a comerțului cu produse din lemn obținute în mod ilegal și întrucât, până în prezent, în urma dialogului politic bilateral cu acești parteneri, s-au obținut rezultate limitate;

R.  întrucât Regulamentul UE privind lemnul (EUTR) are obiectivul de a garanta că lemnul recoltat ilegal nu este introdus pe piața europeană; întrucât, în urma procesului de revizuire a Regulamentului UE privind lemnul din 2016, s-a concluzionat că punerea în aplicare a regulamentului și asigurarea respectării acestuia au fost incomplete; întrucât a fost lansată o consultare publică la începutul anului curent pentru o posibilă revizuire a domeniului de aplicare a EUTR;

S.  întrucât zonele protejate trebuie să se afle în centrul oricărei abordări strategice de conservare a naturii; întrucât acestea ar trebui să servească drept poli de dezvoltare economică siguri și favorabili incluziunii, bazați pe agricultura durabilă, energie, cultură și turism, și să conducă la dezvoltarea unei bune guvernanțe;

T.  întrucât parteneriatele public-privat (PPP) sunt importante pentru dezvoltarea durabilă a parcurilor din Africa Subsahariană, respectând în același timp drepturile comunităților forestiere;

U.  întrucât corupția și capacitatea insuficientă a instituțiilor reprezintă obstacole majore în calea protecției și a conservării pădurilor; întrucât un raport comun din 2016 elaborat de către Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și INTERPOL(5) a identificat infracțiunile silvice ca fiind unul dintre cele mai importante cinci obstacole în calea îndeplinirii ODD și afirmă că exploatarea forestieră ilegală echivalează cu 15 %-30 % din totalul comerțului legal la nivel mondial; întrucât Banca Mondială estimează că țările afectate pierd în fiecare an venituri în valoare de 15 miliarde USD ca urmare a activităților ilegale de exploatare forestieră și comerț cu lemn;

V.  întrucât infracțiunile silvice pot fi încadrate în diferite categorii, mai precis exploatarea ilegală a esențelor de lemn periclitate cu valoare mare (de pe lista CITES); exploatarea ilegală a lemnului pentru a produce materiale pentru construcții și mobilier; exploatarea ilegală a lemnului și „spălarea lemnului” prin intermediul unor întreprinderi-paravan care gestionează plantațiile sau din sectorul agriculturii, pentru a furniza celuloză industriei producătoare de hârtie și utilizarea comerțului cu combustibil lemnos și cărbune de lemn, care este în mare măsură nereglementat, pentru a disimula exploatarea forestieră ilegală în interiorul și în afara zonelor protejate;

W.  întrucât urbanizarea, guvernanța defectuoasă, operațiunile de despădurire de anvergură, realizate în beneficiul sectorului agricol, minier sau pentru a permite dezvoltarea infrastructurii cauzează încălcări grave ale drepturilor omului, cu implicații devastatoare asupra comunităților forestiere și locale, cum sunt acapararea terenurilor, evacuările forțate, hărțuirea de către forțele de poliție, arestările arbitrare și incriminarea liderilor comunităților, a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor;

X.  întrucât Agenda pentru 2030 a ONU stabilește drept obiectiv oprirea despăduririlor și inversarea tendinței de despădurire și de degradare a pădurilor până în 2020; întrucât acest angajament a fost reafirmat în cadrul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, iar eforturile care trebuie depuse pentru respectarea lui nu ar trebui să fie amânate;

Y.  întrucât ODD 15 menționează în mod explicit nevoia de a asigura o bună gestiune în domeniul forestier, iar pădurile pot contribui la realizarea multor alte ODD;

Z.  întrucât REDD+ a adus beneficii sociale și de mediu multor țări în curs de dezvoltare, acestea vizând o varietate de aspecte, de la conservarea biodiversității la dezvoltarea rurală și îmbunătățirea guvernanței în domeniul forestier; întrucât, cu toate acestea, programul REDD+ a fost criticat, fiind perceput drept o formă de presiune asupra comunităților forestiere;

AA.  întrucât există din ce în ce mai multe dovezi cu privire la faptul că garantarea drepturilor de proprietate funciară ale comunităților permite reducerea despăduririlor și o gestionare mai durabilă a pădurilor;

AB.  întrucât activitățile agricole sunt responsabile pentru 80 % din despăduriri la nivel mondial; întrucât creșterea animalelor și marile plantații industriale de soia și de palmieri pentru ulei, în special, se numără printre principalele sectoare de activitate ce cauzează despăduriri, cu precădere în țările tropicale, ca urmare a cererii tot mai mari pentru aceste produse din partea țărilor dezvoltate și a economiilor emergente și a expansiunii agriculturii industriale la nivel mondial; întrucât, într-un studiu al Comisiei Europene din 2013, se constată că UE-27 a fost cel mai mare importator net la nivel mondial de produse asociate cu defrișarea (între 1990 și 2008); întrucât UE are, prin urmare, un rol decisiv de jucat în combaterea defrișării și a degradării pădurilor, în special prin atenția acordată cererii de pe piața internă și prin cerințele referitoare la diligența necesară care vizează produsele agricole;

AC.  întrucât expansiunea culturilor de soia a condus la probleme sociale și de mediu, cum ar fi eroziunea solului, epuizarea resurselor de apă, contaminarea cu pesticide și strămutarea forțată a persoanelor; întrucât comunitățile indigene au fost printre cele mai afectate categorii ale populației;

AD.  întrucât extinderea plantațiilor de palmieri pentru ulei a dus la distrugerea masivă a pădurilor și a creat conflicte sociale între întreprinderile care dețin plantațiile, pe de o parte, și grupurile indigene și comunitățile locale, pe de altă parte;

AE.  întrucât, în ultimii ani, sectorul privat a manifestat un angajament tot mai puternic față de protecția pădurilor și întrucât peste 400 de companii s-au angajat să elimine orice activități asociate cu defrișarea din procesele lor de producție și lanțurile lor de aprovizionare, în conformitate cu Declarația de la New York privind pădurile, punând accentul în special pe produse cum sunt uleiul de palmier, soia, carnea de vită și lemnul; întrucât măsurile publice care vizează produsele agricole continuă să reprezinte demersuri relativ rare,

1.  reamintește că Agenda pentru 2030 recunoaște rolul vital pe care îl joacă pădurile cu o mare biodiversitate pentru dezvoltarea durabilă, precum și în contextul Acordului de la Paris; reamintește că gestionarea durabilă și incluzivă a pădurilor și utilizarea responsabilă a produselor forestiere reprezintă sistemul de captare și de stocare naturală a dioxidului de carbon cel mai eficace și mai competitiv din punctul de vedere al prețului;

2.  solicită UE să sprijine integrarea obiectivelor privind guvernanța funciară și în domeniul forestier în contribuțiile stabilite la nivel național pentru țările în curs de dezvoltare care dispun de păduri;

3.  reamintește că Acordul de la Paris cere tuturor părților să ia măsuri pentru conservarea și consolidarea absorbanților, inclusiv a pădurilor;

4.  remarcă faptul că oprirea defrișărilor și a degradării pădurilor și permiterea refacerii acestora ar echivala cu cel puțin 30 % din toate măsurile de atenuare necesare pentru limitarea încălzirii globale la 1,5° C(6);

5.  observă că defrișările cauzează 11 % din emisiile antropice de gaze cu efect de seră de la nivel mondial, mai mult decât toate autoturismele împreună;

6.  afirmă relevanța tipului de gestionare a pădurilor pentru determinarea bilanțului carbonului la tropice, astfel cum au arătat o serie de studii recente(7), care au reliefat faptul că anumite forme de degradare mai subtile, care nu se limitează la despăduririle pe scară largă, cum se credea în trecut, ar putea fi o sursă foarte importantă de emisii de carbon, reprezentând mai mult de jumătate din cantitatea de emisii totale;

7.  subliniază că reîmpădurirea, regenerarea pădurilor degradate existente și creșterea vegetației arboricole în cadrul peisajelor agricole prin agrosilvicultură reprezintă singura sursă disponibilă de emisii negative, cu potențial semnificativ de a contribui la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris;

8.  reamintește Provocarea de la Bonn(8), care vizează obiectivul de refacere a 350 de milioane de hectare de terenuri degradate și defrișate până în 2030, ceea ce ar putea genera aproximativ 170 de miliarde USD anual în beneficii nete din protecția bazinelor hidrografice, îmbunătățirea productivității culturilor agricole și a produselor forestiere și ar putea sechestra echivalentul a până la 1,7 gigatone de dioxid de carbon anual;

9.  solicită Comisiei să onoreze angajamentele internaționale ale UE, printre care cele asumate în cadrul COP 21, al Forumului Națiunilor Unite pentru păduri (UNFF), al Convenției Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (UNCBD), al Declarației de la New York privind pădurile și, în special, al ODD nr. 15 - mai precis, al obiectivului 15.2, care urmărește promovarea punerii în aplicare a gestionării durabile a tuturor tipurilor de păduri, oprirea despăduririlor, refacerea pădurilor degradate și creșterea semnificativă a împăduririlor și reîmpăduririlor la nivel global până în 2020;

10.  reamintește în mod specific faptul că Uniunea s-a angajat să respecte obiectivele Aichi ale Convenției privind diversitatea biologică, care prevăd conservarea a 17 % din toate habitatele, refacerea a 15 % din ecosistemele degradate și reducerea pierderilor de păduri până aproape de zero sau cel puțin înjumătățirea acestor pierderi până în 2020;

11.  constată că industria aviatică depinde în mare măsură de mecanismele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon, inclusiv de păduri; subliniază totuși că măsurile de compensare bazate pe păduri sunt criticate în mod vehement, deoarece acestea sunt dificil de măsurat și imposibil de garantat; consideră că Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) ar trebui să excludă mecanismele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon bazate pe păduri din Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA);

12.  relevă faptul că factorii care determină despăduririle nu pot fi determinați prin referire strictă la sectorul forestier propriu-zis, fiind asociați cu o gamă largă de aspecte, cum ar fi cele care vizează drepturile de proprietate funciară, protecția drepturilor popoarelor indigene, politicile agricole și schimbările climatice; invită Comisia să-și intensifice eforturile pentru a asigura punerea în aplicare deplină și eficace a APV FLEGT și să abordeze problema despăduririlor într-o manieră holistică, prin intermediul unui cadru de politici coerent, asigurând, mai precis, recunoașterea și respectarea efectivă a drepturilor funciare ale comunităților dependente de păduri, în special în cazul finanțării pentru dezvoltare acordate de UE, precum și în contextul procesului de examinare aferent APV FLEGT, astfel încât să poată fi asigurată subzistența comunităților dependente de păduri, garantând în același timp conservarea ecosistemelor;

13.  invită Comisia să elaboreze o dată la doi ani un raport privind progresele înregistrate de Planul de acțiune FLEGT; subliniază că acest raport ar trebui să includă o evaluare a punerii în aplicare a APV, să facă referire la respectarea termenelor planificate, la dificultățile întâmpinate, precum și la măsurile adoptate sau planificate;

14.  remarcă faptul că punerea în aplicare APV va avea mai multe șanse de reușită dacă va prevedea un sprijin mai bine direcționat pentru grupurile vulnerabile implicate în gestionarea resurselor de lemn (mici proprietari, microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, operatori independenți din sectorul „informal”); subliniază importanța garantării faptului că procesele de certificare respectă interesele grupurilor mai vulnerabile implicate în gestionarea pădurilor;

15.  subliniază importanța combaterii comerțului ilegal cu lemn tropical; sugerează Comisiei ca viitoarele negocieri privind licențele de export FLEGT pentru produsele din lemn legal verificat exportate în UE să ia în considerare experiența sistemului indonezian, aflat în vigoare din noiembrie 2016; solicită Comisiei să realizeze o evaluare autonomă a impactului privind punerea în aplicare a sistemului indonezian de asigurare a legalității lemnului, care ar trebui prezentată într-o perioadă de timp adecvată;

16.  invită Comisia și statele membre să abordeze riscurile asociate lemnului provenit din zone de conflict, pentru a se asigura că acesta este definit ca fiind un produs ilegal prin intermediul procesului APV; consideră că definiția conceptului de legalitate utilizată în cadrul sistemului de asigurare a legalității lemnului ar trebui să fie extinsă, pentru a include și drepturile omului, în special drepturile de proprietate funciară ale comunităților, în toate APV;

17.  invită Comisia și statele membre să recurgă la mecanismul propus de „dialog structurat privind FLEGT” pentru a efectua o evaluare adecvată a riscurilor de corupție existente în sectorul forestier și să elaboreze măsuri pentru consolidarea participării, a transparenței, a responsabilității și a integrității, ca elemente ale unei strategii anticorupție;

18.  invită UE să dezvolte o politică privind achizițiile publice ecologice de lemn, pentru a sprijini protecția și regenerarea ecosistemelor forestiere din întreaga lume;

19.  remarcă cu îngrijorare că sectorul forestier este deosebit de vulnerabil față de guvernanța defectuoasă, inclusiv față de corupție, fraudă și criminalitate organizată, și că astfel de infracțiuni rămân încă în mare parte nepedepsite; regretă faptul că punerea în aplicare a normelor este deficitară chiar și în țările a căror legislație în domeniul forestier este solidă;

20.  ia act de faptul că, potrivit estimărilor, veniturile generate la nivel mondial de infracționalitatea silvică, spre exemplu de exploatarea forestieră ilegală, s-au situat între 50-152 de miliarde USD în 2016, în creștere de la 30-100 de miliarde în 2014, ocupând primul loc în ceea ce privește valoarea veniturilor între diferitele categorii de infracțiuni împotriva mediului; remarcă faptul că exploatarea forestieră ilegală are o contribuție importantă la finanțarea criminalității organizate și, prin urmare, reduce în mod semnificativ bugetele de care dispun guvernele, națiunile și comunitățile locale, împiedicând colectarea veniturilor(9);

21.  se arată îngrijorat de faptul că încălcările drepturilor omului, acaparările de terenuri și confiscarea terenurilor deținute de comunitățile indigene s-au intensificat, ca urmare a expansiunii infrastructurii, a monoculturilor destinate producției de alimente, combustibil și fibre, a exploatării forestiere și a acțiunilor vizând atenuarea emisiilor de dioxid de carbon, cum ar fi producția de biocombustibili, gaze naturale sau dezvoltarea de centrale hidroelectrice de mari dimensiuni;

22.  ia act cu îngrijorare de faptul că aproximativ 300 000 de membri ai comunităților forestiere (denumiți și „pigmei” sau „Batwa”) din pădurile tropicale situate în Africa Centrală trebuie să facă față unor presiuni fără precedent asupra drepturilor lor funciare, a resurselor lor forestiere și a societăților din care fac parte, în condițiile în care pădurile sunt exploatate pentru lemn, defrișate pentru agricultură sau transformate în zone dedicate exclusiv conservării speciilor sălbatice;

23.  îndeamnă în mod ferm Comisia să dea curs solicitărilor cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe(10), inclusiv în ceea ce privește întreprinderile multinaționale din acest domeniu; îndeamnă Comisia, în special, să pună în aplicare măsurile solicitate în rezoluția menționată mai sus, pentru a-i identifica și a-i pedepsi pe cei responsabili, atunci când astfel de activități pot fi atribuite în mod direct sau indirect întreprinderilor multinaționale care își desfășoară activitatea sub jurisdicția unui stat membru;

24.  subliniază faptul că exploatările forestiere ilegale cauzează pierderi de venituri fiscale pentru țările în curs de dezvoltare; regretă, în special, faptul că paradisurile fiscale offshore și mecanismele de eludare a obligațiilor fiscale sunt utilizate pentru finanțarea societăților-fantomă și a filialelor marilor întreprinderi din industria minieră, a celulozei și a lemnului ale căror activități sunt asociate cu despădurirea, după cum au confirmat documentele dezvăluite în afacerile „Panama Papers” și „Paradise Papers”, în condițiile în care efectele globalizării financiare nereglementate pot afecta negativ eforturile de conservare a pădurilor și sustenabilitatea mediului; îndeamnă încă o dată UE să dea dovadă de o voință politică puternică și de fermitate în demersurile de combatere a eludării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale, atât pe plan intern, cât și în relația cu țările terțe;

25.  salută publicarea mult-așteptatului studiu de fezabilitate privind opțiunile disponibile pentru a intensifica acțiunea UE împotriva defrișărilor(11), întocmit la cererea Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene; ia act de faptul că acest studiu se concentrează în principal pe șapte produse care pun în pericol pădurile, și anume uleiul de palmier, soia, cauciucul, carnea de vită, porumbul, cacaua și cafeaua și recunoaște că „UE este, în mod clar, parte a problemei defrișărilor la nivel mondial”;

26.  invită Comisia să inițieze fără întârziere o evaluare exhaustivă a impactului și o consultare veritabilă a părților interesate, asigurând în special implicarea comunităților locale și a femeilor, cu scopul de a institui un plan de acțiune pertinent al UE privind defrișarea și degradarea pădurilor care să includă o serie de măsuri de reglementare concrete și coerente, prin care să se garanteze faptul că niciun lanț de aprovizionare sau tranzacție financiară legată de UE nu duce la defrișarea, la degradarea pădurilor sau la încălcări ale drepturilor omului; solicită ca acest plan de acțiune să promoveze suplimentarea eforturilor de asistență financiară și tehnică în favoarea țărilor producătoare, cu obiectivul specific de a contribui la protejarea, menținerea și regenerarea pădurilor și a ecosistemelor critice și de a consolida mijloacele de subzistență ale comunităților dependente de păduri;

27.  întrucât femeile indigene și femeile din mediul rural joacă un rol esențial în cadrul protecției ecosistemelor forestiere; cu toate acestea, constată cu îngrijorare că, în cadrul procesului de gestionare a resurselor naturale, nu se asigură incluziunea și capacitarea femeilor; regretă lipsa de educație în domeniul forestier: consideră că egalitatea de gen în contextul educației în domeniul forestier constituie un element cheie pentru eforturile de gestiune durabilă a pădurilor, care ar trebui să se reflecte în planul de acțiune al UE;

28.  remarcă deschiderea consultării publice privind gama de produse incluse în domeniul de aplicare a Regulamentului UE privind lemnul; consideră că posibilitatea de a selecționa, în cadrul chestionarului, o opțiune referitoare la reducerea domeniului de aplicare a Regulamentului nu este justificată, întrucât comerțul ilegal înflorește în cadrul domeniului de aplicare actual al Regulamentului; observă, în plus, o poziție favorabilă a Confederației Europene a Industriilor de prelucrare a lemnului legată de extinderea domeniului de aplicare a Regulamentului privind lemnul la toate produsele din lemn;

29.  ia act de faptul că nu a fost posibil să se evalueze, cu ocazia revizuirii din 2016 a Regulamentului UE privind lemnul (SWD(2016)0034), dacă sancțiunile prevăzute de statele membre sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare, deoarece numărul de sancțiuni aplicate până în prezent a fost foarte scăzut; pune sub semnul întrebării aplicarea, de către unele state membre, a criteriului „condițiilor economice naționale” pentru sancțiunile stabilite, având în vedere aspectul internațional al acestei infracționalități, precum și faptul că aceasta se situează pe primul loc la nivel mondial în rândul infracțiunilor împotriva mediului;

30.  invită Comisia și statele membre să pună pe deplin în aplicare și să asigure respectarea EUTR, precum și să extindă domeniul de aplicare a EUTR, pentru a include toate produsele care sunt sau pot fi fabricate din lemn și în a căror compoziție intră sau poate intra lemnul; subliniază necesitatea de a se efectua controale adecvate și eficiente, inclusiv asupra lanțurilor complexe de aprovizionare și a importurilor din țările de prelucrare și solicită, totodată, să se prevadă sancțiuni stricte și disuasive aplicabile tuturor actorilor economici, având în vedere faptul că infracțiunea vizată are un caracter internațional, fiind pe primul loc în ceea ce privește veniturile rezultate din infracțiuni împotriva mediului;

31.  observă că s-a constatat că licențele de export FLEGT permit ca lemnul exploatat în mod ilegal să fie amestecat cu lemn exploatat legal și, prin urmare, creează posibilitatea exportului în UE al acestui lemn exploatat în mod ilegal, ca fiind conform cu EUTR(12);

32.  solicită Comisiei să actualizeze orientările aferente EUTR pentru a aborda problema lemnului din zonele de conflict și să recomande măsuri mai detaliate de reducere a riscurilor pentru a consolida aplicarea legii, inclusiv solicitând o diligență sporită din partea operatorilor care importă din zonele afectate de conflicte sau cu risc ridicat, termeni și condiții de combatere a mituirii în contractele cu furnizorii, punerea în aplicare a unor dispoziții menite să asigure respectarea normelor de combatere a corupției, situații financiare auditate și audituri anticorupție;

Guvernanța funciară și în domeniul forestier

33.  recunoaște importanța activității desfășurate în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) și al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în ceea ce privește gestionarea durabilă a pădurilor la nivel mondial, care joacă, în același timp, un rol cheie pentru comerțul durabil cu produse forestiere;

34.  invită UE să stabilească o cooperare mai strânsă și parteneriate eficiente cu principalele țări consumatoare de lemn și părțile interesate internaționale, cum ar fi ONU, în special FAO, precum și cu Centrul Internațional de Cercetare Forestieră (CIFOR) și Programul pentru păduri (PROFOR) al Băncii Mondiale, pentru o reducere mai eficace a comerțului cu lemn exploatat ilegal la nivel mondial și pentru o mai bună guvernanță în domeniul forestier, în general;

35.  subliniază că pădurile secundare, care se regenerează în mare parte prin procese naturale, după perturbări umane sau naturale semnificative ale pădurilor primare, furnizează, alături de pădurile primare, și servicii ecosistemice esențiale, mijloace de trai pentru populația locală, constituind, totodată, o sursă de lemn; consideră că, dat fiind că supraviețuirea lor este, de asemenea, amenințată de exploatarea forestieră ilegală, orice acțiune care vizează transparența și răspunderea în materie de gestionare a pădurilor ar trebui să vizeze și pădurile secundare, nu doar pădurile primare;

36.  subliniază necesitatea de a încuraja sistemele de gestionare a pădurilor de tip participativ și bazate pe comunități, prin consolidarea participării societății civile la planificarea și punerea în aplicare a politicilor și proiectelor de gestionare a pădurilor, prin creșterea gradului de sensibilizare și asigurarea faptului că o parte din beneficiile asociate exploatării resurselor forestiere ajunge la comunitățile locale;

37.  ia act cu îngrijorare de faptul că insecuritatea cu care se confruntă comunitățile forestiere în materie de drepturi funciare constituie un obstacol major în calea combaterii despăduririlor;

38.  reamintește că o guvernanță responsabilă a drepturilor funciare și în domeniul forestier este esențială pentru a asigura stabilitatea socială, utilizarea durabilă a mediului și investiții responsabile pentru o dezvoltare durabilă;

39.  remarcă existența modelelor de exploatări forestiere comunitare/posesiuni funciare colective care pot aduce o serie de beneficii(13), inclusiv o creștere a suprafeței forestiere și a numărului de resurse de apă disponibile, permițând reducerea amplorii fenomenului de exploatare forestieră ilegală prin stabilirea unor reguli clare privind accesul la lemn și a unui sistem robust de monitorizare a pădurilor; propune să se efectueze mai multe cercetări și să se ofere mai mult sprijin pentru a ajuta la dezvoltarea cadrelor juridice privind exploatările forestiere comunitare;

40.  îndeamnă țările partenere să recunoască și să protejeze drepturile de proprietate cutumiară și de control asupra terenurilor, teritoriilor și resurselor naturale deținute ale comunităților locale care depind de păduri și ale popoarelor indigene, în special ale femeilor indigene, astfel cum se prevede în diverse instrumente internaționale privind drepturile omului, cum ar fi Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, UNDRIP și în Convenția nr. 169 a OIM; solicită UE să sprijine țările partenere în acest efort și în aplicarea riguroasă a principiului consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză (FPIC) în ceea ce privește achizițiile funciare de mare anvergură;

41.  denunță restrângerea spațiului de care dispun societatea civilă și comunitățile locale în ceea ce privește libertatea lor de exprimare cu privire la guvernanța în domeniul forestier și creșterea numărului de încălcări ale acestor drepturi;

42.  invită Comisia să confere un caracter obligatoriu VGGT ale FAO în cadrul Planului european de investiții externe; subliniază că respectarea VGGT implică existența unor sisteme eficace și independente de monitorizare și de punere în aplicare, inclusiv a unor mecanisme adecvate de soluționare a litigiilor și de gestionare a reclamațiilor; solicită în mod insistent ca standardele privind proprietatea funciară să fie incluse în procesul de concepere a proiectelor, de monitorizare și de raportare anuală și ca aplicarea standardelor menționate să devină obligatorie pentru toate acțiunile externe ale UE finanțate prin intermediul asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD);

43.  îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să instituie, ca prim pas imediat, un mecanism administrativ eficace de prezentare a plângerilor destinat celor care au fost victime ale încălcărilor drepturilor omului sau au suferit alte efecte negative ca urmare a activităților finanțate în cadrul AOD, pentru a iniția procese de investigare și reconciliere; relevă faptul că acest mecanism trebuie să aibă proceduri standardizate, caracter administrativ, fiind astfel complementar mecanismelor judiciare, iar delegațiile UE ar putea servi drept puncte de acces;

44.  solicită UE să adopte o reglementare referitoare la dezvăluirea obligatorie a informațiilor privind despăduririle, astfel încât să poată fi furnizate dovezi legate de investițiile financiare asociate cu producția sau prelucrarea de produse ce pun în pericol pădurile;

45.  reamintește că raportul Comisiei referitor la funcționarea Directivei privind transparența (2013/50/UE), care introduce cerința de divulgare a plăților către guverne efectuate de către societăți cotate la bursă și societăți de mari dimensiuni necotate la bursă, care desfășoară activități în industria extractivă și de exploatare forestieră a pădurilor primare (naturale și semi-naturale), ar trebui prezentat Parlamentului European și Consiliului până la 27 noiembrie 2018; observă, în plus, că acest raport ar trebui să fie însoțit de o propunere legislativă; având în vedere o posibilă revizuire, invită Comisia să ia în considerare extinderea obligației și la alte sectoare industriale care afectează pădurile, precum și la alte păduri decât pădurile primare;

46.  regretă faptul că în multe țări există probleme precum o participare locală insuficientă și lipsa unui acord din partea comunităților forestiere în cadrul procesului de zonare aferent amenajării terenului și de atribuire a concesiunilor; consideră că sistemul de asigurare a legalității lemnului (TLAS) ar trebui să includă garanții procedurale care să permită capacitarea comunităților, cu scopul de a reduce riscul comiterii unor acte de corupție sau al adoptării de decizii inechitabile în contextul alocării sau transferurilor de terenuri;

47.  subliniază că transparența datelor, o mai bună cartografiere, monitorizarea independentă, instrumentele de audit și partajarea informațiilor sunt esențiale în vederea îmbunătățirii guvernanței, a cooperării internaționale și a facilitării respectării angajamentelor privind încetarea tuturor măsurilor de defrișare; invită UE să își consolideze sprijinul financiar și tehnic acordat țărilor partenere în vederea îndeplinirii acestor obiective și pentru a le ajuta să dezvolte expertiza necesară cu scopul de a îmbunătăți structurile locale de guvernanță și nivelul de responsabilitate în domeniul forestier;

Finanțarea și lanțurile de aprovizionare responsabile

48.  constată că importurile de lemn și de produse din lemn ar trebui să fie verificate mai amănunțit la frontierele UE, pentru a se asigura că produsele importate respectă cu adevărat criteriile necesare pentru a intra în UE;

49.  ia act de faptul că peste jumătate din mărfurile produse și exportate pe piața mondială sunt obținute în urma unor procese ce implică despăduriri ilegale; subliniază că, dacă sunt luate în considerare produsele agricole care pun în pericol pădurile, se estimează că 65 % din exporturile de carne de vită ale Braziliei și 9 % din exporturile de carne de vită ale Argentinei, precum și, cu privire la soia, 41 % din exporturile Braziliei, 5 % din exporturile Argentinei și 30 % din exporturile provenind din Paraguay ar putea fi asociate cu despăduririle ilegale; constată, în plus, că producătorii din UE importă cantități semnificative de furaje și produse proteice din țările în curs de dezvoltare(14);

50.  subliniază rolul esențial care îi revine sectorului privat în îndeplinirea obiectivelor internaționale în domeniul forestier, inclusiv a obiectivului de regenerare a pădurilor; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a asigura faptul că lanțurile de aprovizionare și fluxurile financiare mondiale sprijină numai procesele legale și durabile de producție a bunurilor de consum, care nu implică activități de defrișare și nu au ca rezultat încălcarea drepturilor omului;

51.  salută faptul că principalii actori din sectorul privat (foarte adesea din UE) s-au angajat să elimine despăduririle din lanțurile lor de aprovizionare și din investiții; observă, cu toate acestea, că UE trebuie să se ridice la înălțimea provocării și să consolideze eforturile sectorului privat prin politici și măsuri adecvate, creând o bază de referință comună pentru toate întreprinderile și condiții concurențiale echitabile; consideră că acest lucru va stimula angajamentele, va genera încredere și va face companiile mai răspunzătoare față de angajamentele lor;

52.  reamintește obligația respectării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; sprijină negocierile în curs pentru înființarea unui instrument obligatoriu al ONU privind întreprinderile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului și subliniază importanța implicării active a UE în acest proces;

53.  încurajează întreprinderile să adopte măsuri pentru a preveni corupția în practicile lor comerciale, în special în cadrul celor care vizează alocarea drepturilor de proprietate funciară, și să extindă gama de aspecte vizate de sistemele lor de monitorizare externe privind standardele de muncă pentru a include angajamente mai cuprinzătoare legate de despăduriri;

54.  solicită UE să stabilească cerințe obligatorii pentru sectorul financiar, care să prevadă respectarea unor dispoziții robuste în materie de diligență necesară la evaluarea riscurilor de natură financiară și nefinanciară care vizează mediul, guvernanța și aspectele sociale; solicită, de asemenea, ca informațiile referitoare la procesul de diligență necesară să fie făcute publice, cel puțin prin intermediul unei proceduri de raportare anuală efectuată de către investitori;

55.  invită UE să abordeze fenomenul global al despăduririi prin reglementarea comerțului și a consumului european de produse care pun în pericol pădurile, cum ar fi soia, uleiul de palmier, produsele furnizate de culturile de eucalipt, carnea de vită, pielea și cacaua, pe baza lecțiilor desprinse din Planul de acțiune FLEGT, a Regulamentului privind lemnul, a Regulamentului privind mineralele din zonele de conflict, a Directivei privind raportarea de informații nefinanciare, a legislației privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), precum și a altor inițiative ale UE care își propun să reglementeze lanțurile de aprovizionare;

56.  relevă faptul că acest cadru de reglementare ar trebui:

   (a) să stabilească criterii obligatorii pentru produsele durabile și obținute prin procese care nu implică măsuri de defrișare;
   (b) să impună cerințe obligatorii privind diligența necesară pentru actorii din amonte și din aval care intervin în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu produse care pun în pericol pădurile;
   (c) să impună respectarea unor cerințe în materie de trasabilitate a produselor și de transparență la toate nivelurile lanțului de aprovizionare;
   (d) să impună autorităților competente ale statelor membre să investigheze și dispună urmărirea penală a resortisanților UE sau a întreprinderilor cu sediul în UE care beneficiază de pe urma conversiei ilegale a terenurilor în țările producătoare;
   (e) să respecte legislația internațională în domeniul drepturilor omului și drepturile cutumiare instituite de VGGT și să garanteze faptul că drepturile în materie de FPIC ale tuturor comunităților ce ar putea fi afectate sunt respectate pe durata întregului ciclu de viață al produselor;

57.  solicită UE să se asigure că măsurile puse în aplicare și cadrul de reglementare nu duc la sarcini excesive asupra producătorilor mici și mijlocii și nu pot împiedica accesul acestora la piețe și la comerțul internațional;

58.  invită, în egală măsură, UE să promoveze un cadru de reglementare cu caracter obligatoriu similar la nivel internațional și să integreze diplomația în domeniul forestier în cadrul politicii sale privind clima, cu scopul de a încuraja țările care prelucrează și/sau importă cantități importante de lemn tropical, precum China și Vietnamul, să adopte o legislație eficientă de interzicere a importurilor de lemn recoltat în mod ilegal și care să impună operatorilor obligația de a implementa proceduri de diligență necesară (similare celor prevăzute de EUTR); solicită, în acest scop, Comisiei să îmbunătățească transparența cu privire la discuțiile purtate și acțiunile întreprinse în cadrul mecanismului BCM - FLEGT de cooperare cu China;

59.  deplânge repunerea în discuție de către guvernul Republicii Democratice Congo (RDC) a moratoriului privind acordarea de noi licențe pentru exploatarea pădurilor tropicale din RDC în favoarea a două întreprinderi chineze; solicită menținerea acestui moratoriu câtă vreme întreprinderile care efectuează exploatarea forestieră, guvernul și populațiile locale care depind de păduri nu au convenit asupra unor protocoale care să asigure un management de mediu și societal satisfăcător;

60.  invită UE să introducă în reforma politicii agricole comune (PAC) criterii de ecocondiționalitate pentru furaje cu obiectivul de a garanta că subvențiile publice sunt acordate doar furajelor obținute în mod durabil și prin procese ce nu implică despăduriri, de a reduce importurile de culturi proteice furajere și de animale, încurajând diversificarea și sporirea producției interne de culturi proteice, precum și cu scopul de a elimina, în cadrul viitoarei politici a UE privind alimentația și agricultura, sprijinul direct sau indirect pentru importurile de produse care pun în pericol pădurile (cum sunt soia, porumbul);

61.  subliniază că viitoarea PAC va trebui să fie în conformitate cu angajamentele internaționale ale UE, inclusiv Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

62.  solicită ca indicatorii ODD să fie utilizați pentru a evalua efectele externe ale PAC, astfel cum a fost propus de către OCDE;

63.  reamintește faptul că Malaysia și Indonezia sunt principalii producători de ulei de palmier, cu o cotă estimată de 85-90 % din producția mondială și că creșterea cererii pentru acest produs conduce la defrișări, exercită presiuni asupra utilizării terenurilor și are efecte semnificative asupra comunităților locale, sănătății și schimbărilor climatice; subliniază, în acest context, că negocierile pentru un acord comercial cu Indonezia și Malaysia ar trebui folosite pentru a îmbunătăți situația de pe teren;

64.  recunoaște, în ceea ce privește uleiul de palmier, contribuția pozitivă a sistemelor de certificare existente, dar constată cu regret că Masa rotundă privind producția durabilă a uleiului de palmier (Round Table on Sustainable Palm Oil –RSPO), Indonesian Sustainable Palm Oil (ISPO), Malaysia Sustainable Palm Oil (MSPO) și toate celelalte sisteme majore de certificare recunoscute nu interzic efectiv membrilor lor să transforme pădurile tropicale sau turbăriile în plantații de palmieri; consideră, prin urmare, că aceste sisteme de certificare majore nu reușesc să limiteze efectiv emisiile de gaze cu efect de seră în procesul de creare și funcționare a plantațiilor și, prin urmare, nu au fost în măsură să împiedice incendiile masive în păduri și turbării; invită Comisia să asigure auditarea și monitorizarea independentă a acestor sisteme de certificare pentru a garanta că uleiul de palmier introdus pe piața UE îndeplinește toate normele necesare și este sustenabil; remarcă faptul că problema sustenabilității în sectorul uleiului de palmier nu poate fi abordată doar prin măsuri și politici voluntare, ci întreprinderile producătoare de ulei de palmier ar trebui să se supună și ele unor norme obligatorii și unui sistem de certificare obligatoriu;

65.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți fiabilitatea sistemelor voluntare de certificare, prin intermediul etichetării, pentru a garanta că pe piața UE poate pătrunde numai uleiul de palmier a cărui producție nu implică despădurirea, degradarea pădurilor, acapararea terenurilor și alte încălcări ale drepturilor omului, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe(15), precum și că mecanisme precum RSPO includ toate utilizările finale ale uleiului de palmier; subliniază necesitatea de a sensibiliza consumatorii cu privire la consecințele negative ale producției nesustenabile de ulei de palmier asupra mediului, obiectivul final fiind acela de a obține o scădere drastică a consumului de ulei de palmier;

66.  îndeamnă Comisia și toate statele membre care încă nu au făcut acest lucru să depună eforturi pentru obținerea unui angajament pentru întreaga UE de a achiziționa, cel târziu până în 2020, ulei de palmier exclusiv din surse durabile, certificate, printre altele prin semnarea și punerea în aplicare a Declarației de la Amsterdam, intitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”, precum și să depună eforturi pentru a obține un angajament din partea sectorului, printre altele prin semnarea și aplicarea Declarației de la Amsterdam în sprijinul unui lanț de aprovizionare cu ulei de palmier pe deplin durabil până în 2020;

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării

67.  reamintește că ODD pot fi îndeplinite numai dacă lanțurile de aprovizionare devin sustenabile și se creează sinergii între politici; este alarmat de faptul că dependența ridicată a UE de importul de furaje sub formă de boabe de soia constituie o cauză a defrișărilor din alte țări; își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul asupra mediului al creșterii importurilor de biomasă și al creșterii cererii de lemn în Europa, în special pentru a îndeplini obiectivele UE privind energia din surse regenerabile; solicită UE să respecte principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), astfel cum este consacrat la articolul 208 din TFUE, având în vedere că acesta constituie o componentă fundamentală a contribuției UE la punerea în aplicare a Agendei 2030, a Acordului de la Paris și a Consensului european privind dezvoltarea; solicită, în consecință, UE să asigure coerența dintre politica sa de dezvoltare și politica sa comercială, agricolă, în domeniul energiei și al climei;

68.  invită Comisia să asigure raționalizarea și îmbunătățirea coordonării eforturilor sale de combatere a exploatării forestiere ilegale în cadrul diferitelor politici ale UE pe care le gestionează și al serviciilor implicate; invită Comisia să negocieze, în contextul viitoarelor acorduri comerciale bilaterale sau multilaterale pe care le va încheia, standarde referitoare la importul de lemn, pentru a evita subminarea progreselor realizate prin intermediul Planului de acțiune FLEGT în cadrul relațiilor cu țările producătoare de lemn;

69.  reamintește că 80 % din suprafața pădurilor reprezintă pământul locuit în mod tradițional și teritoriul popoarelor indigene și al comunităților locale; ia act cu îngrijorare de faptul că Raportorul special al ONU privind drepturile popoarelor indigene a semnalat faptul că îi sunt aduse la cunoștință tot mai frecvent situații în care proiectele de atenuare a efectelor schimbărilor climatice au afectat în mod negativ drepturile popoarelor indigene, acesta fiind în special cazul proiectelor vizând generarea de energie din surse regenerabile, spre exemplu producția de biocombustibili și construcția unui baraj hidroelectric; subliniază necesitatea de a se asigura respectarea drepturilor funciare ale comunităților forestiere locale, inclusiv a drepturilor cutumiare; subliniază că plățile bazate pe rezultate și REDD+ constituie o oportunitate de a îmbunătăți guvernanța în domeniul forestier și de a consolida respectarea drepturilor funciare și mijloacele de subzistență;

70.  subliniază rolul esențial al popoarelor indigene pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale și conservarea biodiversității; reamintește că în Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) se solicită părților să respecte cunoștințele și drepturile popoarelor indigene ca garanții la implementarea programului REDD+; îndeamnă țările partenere să adopte măsuri pentru a implica efectiv popoarele indigene în măsurile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

71.  invită UE și statele sale membre să sporească sinergiile dintre APV FLEGT și REDD+;

72.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la expansiunea utilizării industriale la scară largă a pădurilor pentru producția de energie prin intermediul monoculturilor, fapt care duce la accelerarea tendinței de reducere a biodiversității pe glob și de deteriorare a serviciilor ecosistemice;

73.  reamintește că ar trebui să existe o coerență între politica UE privind biocombustibilii, ODD și principiul CPD; reiterează faptul că UE ar trebui să elimine treptat toate stimulentele politice pentru agrocombustibili, cel târziu până în 2030;

74.  regretă faptul că procesul aflat în curs de desfășurare de revizuire a Directivei privind energia din surse regenerabile (RED II) nu a introdus criterii privind sustenabilitatea socială și alte dispoziții care să reflecte consecințele indirecte ale utilizării terenurilor și care să țină cont de riscurile de acaparare a terenurilor; reamintește că directiva susmenționată ar trebui să fie conformă cu standardele internaționale în materie de drepturi funciare, cum sunt, spre exemplu, cele instituite de Convenția nr. 169 a OIM și de Orientările voluntare privind proprietatea funciară și Principiile privind investițiile responsabile în agricultură și sisteme alimentare ale FAO; subliniază, de asemenea, necesitatea de a introduce criterii mai stricte privind biomasa forestieră, pentru a evita situațiile în care promovarea bioenergiei cauzează despăduriri în alte țări;

75.  observă faptul că, în prezent, există o serie de dovezi care indică fără echivoc faptul că transformarea pădurii tropicale pentru agricultură, plantații și alte utilizări ale terenurilor determină o pierdere semnificativă de specii și, în special, de specii forestiere specializate; relevă necesitatea de a acționa în vederea regenerării pădurilor naturale, cu o mare biodiversitate, ca mijloc de combatere a schimbărilor climatice și de protejare a biodiversității, în conformitate cu obiectivele Agendei 2030 și, în special, cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 15; consideră că programele de regenerare a pădurilor ar trebui să recunoască drepturile funciare cutumiare ale comunităților locale, să fie incluzive, adaptate la condițiile locale și să promoveze soluții bazate pe natură, cum ar fi restaurarea peisajului forestier, pentru a asigura un echilibru în utilizarea terenurilor, inclusiv a zonelor protejate, precum și în sectorul agrosilviculturii, în activitatea exploatațiilor agricole, la nivelul plantațiilor la scară mică și al așezărilor omenești; invită Comisia și statele membre să garanteze faptul că impactul consumului din cadrul UE asupra despăduririlor din alte zone ale globului este examinat în lumina obiectivelor care au fost stabilite în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020;

76.  solicită UE să sprijine inițiativele țărilor în curs de dezvoltare bogate în păduri, care vizează contrabalansarea extinderii neîngrădite a practicilor agricole și a activităților miniere care au avut un impact negativ asupra gestionării pădurilor, asupra mijloacelor de trai și asupra integrității culturale a populațiilor indigene, precum și consecințe dăunătoare asupra stabilității sociale și a suveranității alimentare a fermierilor;

77.  reiterează faptul că lanțurile valorice durabile ale lemnului, asigurate de pădurile gestionate în mod durabil, inclusiv de plantațiile forestiere durabile și de plantațiile de arbori ale exploatațiilor agricole familiale, pot avea o contribuție importantă la realizarea ODD și la îndeplinirea angajamentelor privind schimbările climatice; în condițiile în care degradarea pădurilor și perturbarea ecosistemelor forestiere sunt responsabile pentru 68,9 % din cantitatea totală de carbon care se pierde, neputând fi stocat de ecosistemele tropicale (16), insistă asupra necesității de a asigura faptul că nu se utilizează fonduri publice asociate cu finanțarea acțiunilor în domeniul climei și al dezvoltării pentru a sprijini expansiunea agriculturii, a defrișării la scară industrială, a mineritului, extracția resurselor sau proiectele de infrastructură care se dezvoltă în zonele ocupate de păduri intacte, subliniind totodată faptul că ar trebui să fie prevăzute criterii de sustenabilitate mai solide care să se aplice finanțării asigurate din surse publice; solicită, în plus, UE și statelor membre să coordoneze politica vizând donatorii în acest scop(17);

78.  consideră că eforturile de oprire a defrișărilor trebuie să includă și sprijinul acordat celor mai eficiente moduri de utilizare a terenurilor cultivate existente, care trebuie furnizat în paralel cu măsurile aferente abordării privind satele inteligente; recunoaște faptul că practicile agroecologice au un potențial solid de maximizare a funcțiilor și a rezilienței ecosistemelor prin tehnici mixte de plantare, agrosilvicultură și permacultură de mare diversitate, care sunt relevante și în cazul unor culturi cum sunt cele destinate producției de ulei de palmier, cacao sau cauciuc și pot aduce, de asemenea, beneficii foarte mari în ceea ce privește rezultatele de natură socială, productivitatea și diversificarea producției, fără a recurge la conversia unor suprafețe suplimentare de teren împădurit;

Infracționalitatea silvică

79.  ia act de faptul că, potrivit UNEP și Interpol, exploatarea forestieră ilegală și comerțul ilegal cu lemn reprezintă una dintre cele mai importante cinci forme de criminalitate în domeniul mediului, implicând într-o măsură din ce în ce mai mare grupările de criminalitate organizată transnațională;

80.  subliniază că lupta împotriva comerțului ilegal internațional necesită acțiuni concertate și incluzive pentru a opri distrugerile, despăduririle și exploatarea forestieră ilegală și a combate frauda, masacrele și cererea de produse forestiere și de specii sălbatice;

81.  subliniază că infracționalitatea silvică, de la arderea nereglementată sau ilegală a cărbunelui până la infracțiunile de anvergură comise de întreprinderi în legătură cu lemnul, hârtia și celuloza, are un impact major asupra nivelului global al emisiilor relevante pentru schimbările climatice, a rezervelor de apă, a deșertificării și a regimului precipitațiilor;

82.  constată cu îngrijorare că, potrivit UNEP și Interpol, legislația menită să combată infracțiunile împotriva mediului este considerată a fi inadecvată în numeroase țări, ca urmare a unor factori cum sunt, inter alia, lipsa de expertiză și de personal, nivelul scăzut al amenzilor sau absența sancțiunilor penale etc., care constituie obstacole în calea combaterii eficace a acestor infracțiuni;

83.  subliniază importanța instituirii, în țările producătoare, a unor sancțiuni cu adevărat eficace și disuasive de combatere a exploatării forestiere ilegale și a comerțului ilegal cu lemn;

84.  invită Comisia să extindă domeniul de aplicare al Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal(18), pentru a include în acesta exploatarea forestieră ilegală;

85.  încurajează UE să ofere asistență pentru a consolida supravegherea despăduririi și a activităților ilegale;

86.  subliniază necesitatea de a aborda cauzele profunde ale criminalității în domeniul mediului, cum sunt sărăcia, corupția și guvernanța defectuoasă, prin intermediul unei abordări holistice și integrate, încurajând cooperarea transfrontalieră în sectorul financiar și folosind toate instrumentele relevante în vederea combaterii infracționalității organizate internaționale, inclusiv sechestrul și confiscarea bunurilor obținute din aceste activități și combaterea spălării banilor;

87.  subliniază necesitatea de a consolida cadrele juridice naționale, de a sprijini crearea unor rețele naționale de aplicare a legii și de a actualiza mecanismele de punere în aplicare și asigurare a respectării legislației internaționale relevante în domeniul promovării unei gestiuni transparente și responsabile a pădurilor, prin mijloace cum sunt, printre altele, schimbul de bune practici, evaluările temeinice ale impactului asupra dezvoltării durabile și sistemele de monitorizare și raportare, ținând seama de necesitatea de a proteja membrii gărzii forestiere; solicită consolidarea colaborării intersectoriale și interagenții, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, în special cu Interpol și UNODC, inclusiv schimbul de informații și cooperarea judiciară, precum și extinderea sferei de cuprindere a jurisdicției Curții Penale Internaționale (CPI) pentru a acoperi infracțiunile împotriva mediului;

88.  reamintește că îmbunătățirea accesului la datele vamale privind importurile în UE ar spori transparența și responsabilitatea în cadrul lanțului valoric global; invită Comisia să extindă cerințele privind datele vamale și să includă exportatorul și producătorul ca elemente de date vamale obligatorii, sporind astfel transparența și trasabilitatea în lanțurile valorice globale;

Aspecte comerciale

89.  subliniază că negocierile comerciale ale Uniunii trebuie să fie aliniate cu angajamentele asumate de Uniune pentru a lua măsuri în vederea reducerii defrișărilor și a degradării pădurilor și pentru a spori stocurile de carbon forestier din țările în curs de dezvoltare;

90.  subliniază necesitatea extinderii și a consolidării modalităților de prevenire, monitorizare și verificare a impactului pe care îl au asupra mediului și a drepturilor omului acordurile UE de liber schimb și de investiții bilaterale și multilaterale, inclusiv prin indicatori verificabili și prin inițiative comunitare independente de monitorizare și de raportare;

91.  îndeamnă UE să includă întotdeauna în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă dispoziții cu caracter executoriu pentru a pune capăt exploatării forestiere ilegale, defrișării, degradării pădurilor și acaparării terenurilor, precum și altor încălcări ale drepturilor omului care fac obiectul unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate și eficace și să aibă în vedere, printre diferitele metode de aplicare, un mecanism bazat pe sancțiuni și dispoziții care să garanteze dreptul la proprietate, consultarea prealabilă și consimțământul în cunoștință de cauză; invită Comisia să includă dispoziții de acest tip în acordurile de liber schimb care au fost deja încheiate prin intermediul clauzei de revizuire și, în special, angajamentul de a pune efectiv în aplicare Acordul de la Paris privind schimbările climatice; subliniază importanța monitorizării acestor dispoziții și necesitatea de a demara, fără întârziere, procedurile de consultare a guvernelor în eventualitatea în care partenerii comerciali nu respectă aceste reguli, precum și de a declanșa mecanismele executorii existente, cum sunt mecanismele de soluționare a litigiilor prevăzute în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă;

92.  invită Comisia să includă dispoziții ambițioase specifice sectorului forestier în toate acordurile comerciale și de investiții ale UE; subliniază că aceste dispoziții trebuie să aibă un caracter obligatoriu, să poată fi puse în aplicare prin mecanisme eficace de asigurare a monitorizării și impunerii de sancțiuni, care să permită indivizilor și comunităților din UE sau din afara acesteia să exercite căi de atac;

93.  subliniază că corupția corelată cu exploatarea forestieră ilegală ar trebui abordată în cadrul politicii comerciale a UE; îndeamnă Comisia să includă în acordurile sale de liber schimb dispoziții obligatorii de combatere a corupției legate de exploatarea forestieră ilegală, care să fie executorii, impunând obligația punerii în aplicare eficace și depline a acestora;

94.  îndeamnă Comisia să includă practicile forestiere ilegale, cum ar fi stabilirea unor prețuri prea mici pentru lemn în concesiuni, recoltarea de arbori protejați de către societățile comerciale, contrabanda transfrontalieră cu produse forestiere, exploatarea forestieră ilegală și prelucrarea materiei prime forestiere fără licență în domeniul de aplicare al dispozițiilor obligatorii privind combaterea corupției din cadrul acordurilor de liber schimb;

95.  constată că Regulamentul privind sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP) continuă să aibă un domeniu de aplicare limitat pentru protecția și gestionarea responsabilă a resurselor forestiere; invită Comisia să se asigure că convențiile forestiere relevante care fac obiectul sistemelor SGP și SGP+ sunt monitorizate în mod corespunzător, inclusiv de către organizațiile societății civile, astfel încât să garanteze protecția pădurilor în țările partenere, inclusiv posibilitatea de instituire a unui mecanism de tratare a plângerilor pentru a garanta că plângerile depuse de părțile interesate sunt luate în considerare în mod corespunzător; subliniază că acest mecanism trebuie să țină cont în special de drepturile popoarelor indigene, de drepturile comunităților dependente de păduri, precum și de drepturile acordate în temeiul Convenției OIM nr. 169 privind popoarele indigene și tribale, atunci când este cazul;

96.  reamintește importanța accesului adecvat la justiție, la căi de atac, precum și la o protecție eficace pentru avertizorii din țările exportatoare de resurse naturale, pentru a se asigura eficiența oricărei legislații sau inițiative;

o
o   o

97.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0098.
(3) JO C 215, 19.6.2018, p. 125.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0330.
(5) Nellemann, C. (autor principal); Henriksen, R., Kreilhuber, A., Stewart, D., Kotsovou, M., Raxter, P., Mrema, E. și Barrat, S. (coautori), The Rise of Environmental Crime – A Growing Threat to Natural Resources, Peace, Development And Security, A UNEP-INTERPOL Rapid Response Assessment, United Nations Environment Programme and RHIPTO Rapid Response, Norwegian Centre for Global Analyses, www.rhipto.org, 2016.
(6) Goodman, R.C. și Herold, M., Why Maintaining Tropical Forests is Essential and Urgent for Maintaining a Stable Climate, Documentul de lucru nr. 385, Centre for Global Development, Washington DC, 2014; McKinsey & Company, Pathways to a Low-Carbon Economy, 2009; McKinsey & Company, Pathways to a Low-Carbon Economy: Version 2 of the Global Greenhouse Gas Abatement Cost Curve, 2013.
(7) Baccini, A. et al., ‘Tropical forests are a net carbon source based on aboveground measurements of gain and loss’, Science, Vol. 358, Issue 6360, 2017, pp. 230-234.
(8) A se vedea https://www.iucn.org/theme/forests/our-work/forest-landscape-restoration/bonn-challenge.
(9) Nellemann, C. (autor principal); Henriksen, R., Kreilhuber, A., Stewart, D., Kotsovou, M., Raxter, P., Mrema, E. și Barrat, S. (coautori), The Rise of Environmental Crime – A Growing Threat to Natural Resources, Peace, Development And Security, A UNEP-INTERPOL Rapid Response Assessment, United Nations Environment Programme and RHIPTO Rapid Response, Norwegian Centre for Global Analyses, www.rhipto.org, 2016.
(10) JO C 215, 19.6.2018, p. 125.
(11) http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/feasibility_study_deforestation_kh0418199enn_main_report.pdf
(12) Raportul „Permitting Crimeˮ (Permiterea infracțiunilor) din 2014 al Agenției de investigații în domeniul mediului (EIA) și al Rețelei indoneziene de monitorizare a pădurilor (Jaringan Pemantau Independen Kehutanan/JPIK) a constatat că unele societăți cu licență TLAS sunt implicate în „spălarea lemnului”, amestecând lemnul obținut în mod ilegal cu cel din surse legale. Astăzi, acest lemn ar putea fi exportat în UE ca lemn cu licență FLEGT. Disponibil la: http://www.wri.org/blog/2018/01/indonesia-has-carrot-end-illegal-logging-now-it-needs-stick; sursa principală: https://eia-international.org/wp-content/uploads/Permitting-Crime.pdf
(13) Un caz din Nepal prezentat de ClientEarth, disponibil la adresa https://www.clientearth.org/what-can-we-learn-from-community-forests-in-nepal/.
(14) Forest Trends Report Series (Seria de rapoarte privind tendințele în sectorul gestiunii pădurilor): Consumer Goods and Deforestation: An Analysis of the Extent and Nature of Illegality in Forest Conversion for Agriculture and Timber Plantations, 2014.
(15) JO C 215, 19.6.2018, p. 125.
(16) Baccini, A. et al., ‘Tropical forests are a net carbon source based on aboveground measurements of gain and loss’, Science, Vol. 358, Issue 6360, 2017, pp. 230-234, http://science.sciencemag.org/content/early/2017/09/27/science.aam5962
(17) Baccini, A. et al., op. cit.
(18) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.

Notă juridică