Index 
Texte adoptate
Miercuri, 12 septembrie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Cantitățile nominale pentru introducerea pe piața Uniunii a shochu distilat o singură dată ***I
 Modificarea Memorandumului de cooperare SUA-UE (implementarea sistemelor de management al traficului aerian) ***
 Acordul privind transportul aerian dintre Canada și UE (aderarea Croației) ***
 Dreptul de autor pe piața unică digitală ***I
 Controlul numerarului care intră sau iese din Uniune ***I
 Combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor ***I
 Situația din Ungaria
 Sistemele de arme autonome
 Stadiul actual al relațiilor UE-SUA
 Stadiul actual al relațiilor UE-China

Cantitățile nominale pentru introducerea pe piața Uniunii a shochu distilat o singură dată ***I
PDF 132kWORD 48k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 în ceea ce privește cantitățile nominale pentru introducerea pe piața Uniunii a shochu distilat o singură dată, produs în alambic și îmbuteliat în Japonia (COM(2018)0199 – C8-0156/2018 – 2018/0097(COD))
P8_TA(2018)0334A8-0255/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0199),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0156/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 10 iulie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0255/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 în ceea ce privește cantitățile nominale pentru introducerea pe piața Uniunii a shochu distilat o singură dată, produs în alambic și îmbuteliat în Japonia

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1670.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Modificarea Memorandumului de cooperare SUA-UE (implementarea sistemelor de management al traficului aerian) ***
PDF 111kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Modificării 1 la Memorandumul de cooperare NAT-I-9406 dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană (05800/2018 – C8-0122/2018 – 2018/0009(NLE))
P8_TA(2018)0335A8-0214/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (05800/2018),

–  având în vedere Modificarea 1 la Memorandumul de cooperare NAT-I-9406 între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană (14031/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0122/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0214/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statelor Unite ale Americii.


Acordul privind transportul aerian dintre Canada și UE (aderarea Croației) ***
PDF 107kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al statelor sale membre, a unui Protocol de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Canada și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pentru a se ține cont de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (12256/2014 – C8-0080/2017 – 2014/0023(NLE))
P8_TA(2018)0336A8-0256/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12256/2014),

–  având în vedere Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Canada și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pentru a se ține cont de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (12255/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0080/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A8-0256/2018),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Canadei.


Dreptul de autor pe piața unică digitală ***I
PDF 322kWORD 119k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 12 septembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de autor pe piața unică digitală (COM(2016)0593 – C8-0383/2016 – 2016/0280(COD))(1)
P8_TA(2018)0337A8-0245/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)   Directivele adoptate în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe asigură un nivel ridicat de protecție a titularilor de drepturi și creează un cadru în care poate avea loc exploatarea operelor și a altor obiecte protejate. Prezentul cadru juridic armonizat contribuie la buna funcționare a pieței interne, stimulând inovarea, creativitatea, investițiile și producerea de conținut nou, inclusiv în mediul digital. Protecția oferită de prezentul cadru juridic contribuie, de asemenea, la obiectivul Uniunii de a respecta și a promova diversitatea culturală și, în același timp, de a aduce în prim-plan patrimoniul cultural comun european. Articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conține cerința ca Uniunea să țină seama de aspectele culturale în acțiunile sale.
(2)   Directivele adoptate în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe contribuie la funcționarea pieței interne, asigură un nivel ridicat de protecție a titularilor de drepturi, facilitează procesul de obținere a drepturilor și creează un cadru în care poate avea loc exploatarea operelor și a altor obiecte protejate. Prezentul cadru juridic armonizat contribuie la buna funcționare a unei piețe interne cu adevărat integrate, stimulând inovarea, creativitatea, investițiile și producerea de conținut nou, inclusiv în mediul digital, urmărind a se evita fragmentarea pe piața internă. Protecția oferită de prezentul cadru juridic contribuie, de asemenea, la obiectivul Uniunii de a respecta și a promova diversitatea culturală și, în același timp, de a aduce în prim-plan patrimoniul cultural comun european. Articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conține cerința ca Uniunea să țină seama de aspectele culturale în acțiunile sale.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)   Rapidele evoluții tehnologice continuă să transforme modul în care sunt create, produse, distribuite și exploatate operele și alte obiecte protejate. Continuă să apară noi modele de afaceri și noi actori. Obiectivele și principiile stabilite în cadrul juridic al Uniunii privind drepturile de autor sunt în continuare valabile. Cu toate acestea, atât pentru titularii de drepturi, cât și pentru utilizatori continuă să existe insecuritate juridică în ceea ce privește anumite utilizări, printre care și utilizările transfrontaliere, ale operelor și ale altor obiecte protejate în mediul digital. După cum s-a enunțat în Comunicarea Comisiei intitulată „Către un cadru modern, mai european privind drepturile de autor”26, este necesar ca actualul cadru al UE privind drepturile de autor să fie adaptat și completat în anumite domenii. Prezenta directivă conține norme pentru adaptarea anumitor excepții și limitări la mediul digital și la cel transfrontalier, precum și măsuri pentru facilitarea anumitor practici de acordare a licențelor în ceea ce privește difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial și disponibilitatea online a operelor audiovizuale pe platforme de video la cerere, în scopul asigurării unui acces mai larg la conținut. În vederea asigurării unei piețe performante a drepturilor de autor, ar trebui să existe norme pentru drepturile în cazul publicațiilor, pentru utilizarea operelor și a altor obiecte protejate de către furnizorii de servicii online de stocare și permitere a accesării conținutului încărcat de utilizatori și pentru transparența contractelor autorilor și ale artiștilor interpreți sau executanți.
(3)   Rapidele evoluții tehnologice continuă să transforme modul în care sunt create, produse, distribuite și exploatate operele și alte obiecte protejate, iar legislația relevantă trebuie să fie orientată spre viitor, astfel încât să nu împiedice dezvoltarea tehnologică. Continuă să apară noi modele de afaceri și noi actori. Obiectivele și principiile stabilite în cadrul juridic al Uniunii privind drepturile de autor sunt în continuare valabile. Cu toate acestea, atât pentru titularii de drepturi, cât și pentru utilizatori continuă să existe insecuritate juridică în ceea ce privește anumite utilizări, printre care și utilizările transfrontaliere, ale operelor și ale altor obiecte protejate în mediul digital. După cum s-a enunțat în Comunicarea Comisiei intitulată „Către un cadru modern, mai european privind drepturile de autor”26, este necesar ca actualul cadru al UE privind drepturile de autor să fie adaptat și completat în anumite domenii. Prezenta directivă conține norme pentru adaptarea anumitor excepții și limitări la mediul digital și la cel transfrontalier, precum și măsuri pentru facilitarea anumitor practici de acordare a licențelor în ceea ce privește difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial și disponibilitatea online a operelor audiovizuale pe platforme de video la cerere, în scopul asigurării unui acces mai larg la conținut. În vederea asigurării unei piețe performante și echitabile a drepturilor de autor, ar trebui să existe norme vizând exercitarea și aplicarea utilizării operelor și a altor obiecte protejate pe platformele furnizorilor de servicii online, precum și transparența contractelor autorilor și ale artiștilor interpreți sau executanți și a contabilității legate de exploatarea operelor protejate în conformitate cu contractele respective.
__________________
__________________
26 COM(2015) 626 final.
26 COM(2015)0626.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)   Prezenta directivă se bazează pe normele stabilite în directivele aflate în vigoare în acest domeniu, și anume Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului27, Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului28, Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului29, Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului30, Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului31 și Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului32, și completează respectivele norme.
(4)   Prezenta directivă se bazează pe normele stabilite în directivele aflate în vigoare în acest domeniu, și anume Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului27, Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului27a, Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului28, Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului29, Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului30, Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului31 și Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului32, și completează respectivele norme.
_________________
_________________
27 Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, 27.3.1996, p. 20-28).
27 Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, 27.3.1996, p. 20).
27a Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
28 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, 22.6.2001, p. 10-19).
28 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, 22.6.2001, p. 10).
29 Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, 27.12.2006, p. 28-35).
29 Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, 27.12.2006, p. 28).
30 Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO L 111, 5.5.2009, p. 16-22).
30 Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO L 111, 5.5.2009, p. 16).
31 Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5-12).
31 Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5).
32 Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO L 84, 20.3.2014, p. 72-98).
32 Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO L 84, 20.3.2014, p. 72).
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)   În domeniul cercetării, al educației și al conservării patrimoniului cultural, tehnologiile digitale permit noi tipuri de utilizări care nu sunt reglementate în mod clar de normele actuale ale Uniunii în materie de excepții și limitări. În plus, caracterul opțional al excepțiilor și limitărilor prevăzute de Directivele 2001/29/CE, 96/9/CE și 2009/24/CE în aceste domenii poate avea un impact negativ asupra funcționării pieței interne. Acest lucru este deosebit de relevant în ceea ce privește utilizările transfrontaliere, care devin tot mai importante în mediul digital. Prin urmare, excepțiile și limitările care sunt prevăzute în prezent în dreptul Uniunii și care au relevanță pentru cercetarea științifică, activitățile didactice și conservarea patrimoniului cultural ar trebui să fie reevaluate prin prisma noilor utilizări respective. Ar trebui introduse excepții obligatorii sau limitări pentru utilizarea tehnologiilor de extragere a textului și a datelor în domeniul cercetării științifice, al ilustrării didactice din mediul digital și al conservării patrimoniului cultural. În cazul utilizărilor care nu fac obiectul excepțiilor sau al limitării prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să se aplice în continuare excepțiile și limitările existente în dreptul Uniunii. Directivele 96/9/CE și 2001/29/CE ar trebui adaptate.
(5)   În domeniul cercetării, al inovării, al educației și al conservării patrimoniului cultural, tehnologiile digitale permit noi tipuri de utilizări care nu sunt reglementate în mod clar de normele actuale ale Uniunii în materie de excepții și limitări. În plus, caracterul opțional al excepțiilor și limitărilor prevăzute de Directivele 2001/29/CE, 96/9/CE și 2009/24/CE în aceste domenii poate avea un impact negativ asupra funcționării pieței interne. Acest lucru este deosebit de relevant în ceea ce privește utilizările transfrontaliere, care devin tot mai importante în mediul digital. Prin urmare, excepțiile și limitările care sunt prevăzute în prezent în dreptul Uniunii și care au relevanță pentru inovare, cercetarea științifică, activitățile didactice și conservarea patrimoniului cultural ar trebui să fie reevaluate prin prisma noilor utilizări respective. Ar trebui introduse excepții obligatorii sau limitări pentru utilizarea tehnologiilor de extragere a textului și a datelor în domeniul inovării și al cercetării științifice, al ilustrării didactice din mediul digital și al conservării patrimoniului cultural. În cazul utilizărilor care nu fac obiectul excepțiilor sau al limitării prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să se aplice în continuare excepțiile și limitările existente în dreptul Uniunii. Prin urmare, ar trebui să funcționeze în continuare excepțiile funcționale existente în aceste domenii în statele membre, atât timp cât nu restrâng domeniul de aplicare al excepțiilor și al limitărilor prevăzute în prezenta directivă. Directivele 96/9/CE și 2001/29/CE ar trebui adaptate.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)   Excepțiile și limitarea stabilite în prezenta directivă au scopul de a asigura un echilibru corect între drepturile și interesele autorilor și ale altor titulari de drepturi, pe de o parte, și cele ale utilizatorilor, pe de altă parte. Acestea pot fi aplicate doar în anumite cazuri speciale care nu sunt în contradicție cu exploatarea normală a operelor sau a altor obiecte protejate și în care interesele legitime ale titularilor de drepturi nu sunt lezate în mod nejustificat.
(6)   Excepțiile și limitările stabilite în prezenta directivă au scopul de a asigura un echilibru corect între drepturile și interesele autorilor și ale altor titulari de drepturi, pe de o parte, și cele ale utilizatorilor, pe de altă parte. Acestea pot fi aplicate doar în anumite cazuri speciale care nu sunt în contradicție cu exploatarea normală a operelor sau a altor obiecte protejate și în care interesele legitime ale titularilor de drepturi nu sunt lezate în mod nejustificat.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)   Noile tehnologii permit analiza numerică automatizată a informațiilor în formă digitală, cum ar fi texte, sunete, imagini sau alte date, procedeu cunoscut în general sub denumirea de extragere a textului și a datelor. Respectivele tehnologii permit cercetătorilor să prelucreze volume mari de informații pentru dobândirea de noi cunoștințe și descoperirea de noi tendințe. În timp ce tehnologiile de extragere a textului și a datelor predomină în toată economia digitală, există o largă recunoaștere a faptului că extragerea textului și a datelor poate, în special, să fie utilă mediului de cercetare și, astfel, să încurajeze inovarea. În Uniune, organismele de cercetare, precum universitățile și institutele de cercetare, se confruntă însă cu insecuritate juridică în ceea ce privește măsura în care pot efectua extrageri de text și de date din conținuturi. În anumite cazuri, extragerea textului și a datelor poate presupune acte protejate prin drepturi de autor și/sau prin dreptul sui generis privind bazele de date, în special reproducerea operelor sau a altor obiecte protejate și/sau extragerea de conținuturi dintr-o bază de date. Dacă nu se aplică nicio excepție sau limitare, pentru întreprinderea acestor acte este necesară o autorizație din partea titularilor de drepturi. Extragerea textului și a datelor poate avea loc, de asemenea, în legătură cu simple fapte sau date care nu sunt protejate prin drepturi de autor, iar în astfel de cazuri autorizația nu ar fi necesară.
(8)   Noile tehnologii permit analiza numerică automatizată a informațiilor în formă digitală, cum ar fi texte, sunete, imagini sau alte date, procedeu cunoscut în general sub denumirea de extragere a textului și a datelor. Extragerea textului și a datelor permite citirea și analizarea unor volume mari de informații stocate digital pentru dobândirea de noi cunoștințe și descoperirea de noi tendințe. În timp ce tehnologiile de extragere a textului și a datelor predomină în toată economia digitală, există o largă recunoaștere a faptului că extragerea textului și a datelor poate, în special, să fie utilă mediului de cercetare și, astfel, să încurajeze inovarea. În Uniune, organismele de cercetare, precum universitățile și institutele de cercetare, se confruntă însă cu insecuritate juridică în ceea ce privește măsura în care pot efectua extrageri de text și de date din conținuturi. În anumite cazuri, extragerea textului și a datelor poate presupune acte protejate prin drepturi de autor și/sau prin dreptul sui generis privind bazele de date, în special reproducerea operelor sau a altor obiecte protejate și/sau extragerea de conținuturi dintr-o bază de date. Dacă nu se aplică nicio excepție sau limitare, pentru întreprinderea acestor acte este necesară o autorizație din partea titularilor de drepturi. Extragerea textului și a datelor poate avea loc, de asemenea, în legătură cu simple fapte sau date care nu sunt protejate prin drepturi de autor, iar în astfel de cazuri autorizația nu ar fi necesară.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Pentru extragerea de text și date, în majoritatea cazurilor, este necesară în primul rând accesarea informațiilor și apoi reproducerea lor. În general, informațiile sunt prelucrate prin extragere de text și date numai după ce au fost normalizate. În cazul accesului legal la informații, utilizarea protejată prin drepturi de autor are loc în momentul în care informațiile sunt normalizate, întrucât aceasta presupune o reproducere prin schimbarea formatului informațiilor sau prin extragerea dintr-o bază de date într-un format compatibil cu extragerea de text și date. Procesele cu relevanță pentru drepturile de autor în utilizarea tehnologiilor de extragere de text și date nu sunt, în consecință, procesele ca atare de extragere de text și date, care constau în lectura și analiza informațiilor normalizate și stocate digital, ci accesarea și procesul de normalizare a informațiilor care permite analiza lor computațională automatizată, în măsura în care acest proces implică extragerea dintr-o bază de date sau reproduceri. Excepțiile pentru extragerea textului și a datelor în scopurile prevăzute în prezenta directivă ar trebui înțelese ca o trimitere la procesele cu relevanță pentru drepturile de autor necesare pentru a permite extragerea textului și a datelor. În cazul în care dreptul existent de proprietate intelectuală a fost neaplicabil pentru extragerea textului și a datelor, aceste utilizări ar trebui să rămână neafectate de prezenta directivă.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)   Problema insecurității juridice ar trebui rezolvată prin prevederea unei excepții obligatorii de la dreptul de reproducere și, de asemenea, de la dreptul de prevenire a extragerii dintr-o bază de date. Ar trebui ca noua excepție să nu aducă atingere actualei excepții obligatorii pentru actele provizorii de reproducere, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29, care ar trebui să continue să se aplice în cazul tehnicilor de extragere a textului și a datelor, când acestea nu implică realizarea de copii care depășesc domeniul de aplicare al excepției respective. Organismele de cercetare ar trebui, de asemenea, să beneficieze de excepție atunci când sunt implicate într-un parteneriat public-privat.
(10)   Problema insecurității juridice ar trebui rezolvată prin prevederea unei excepții obligatorii pentru organizațiile de cercetare, de la dreptul de reproducere și, de asemenea, de la dreptul de prevenire a extragerii dintr-o bază de date. Ar trebui ca noua excepție să nu aducă atingere actualei excepții obligatorii pentru actele provizorii de reproducere, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE, care ar trebui să continue să se aplice în cazul tehnicilor de extragere a textului și a datelor, când acestea nu implică realizarea de copii care depășesc domeniul de aplicare al excepției respective. Şi pentru instituțiile de învățământ și instituțiile de patrimoniu cultural care desfășoară activități de cercetare științifică ar trebui să funcționeze excepția pentru extragerea textului și a datelor, cu condiția ca de rezultatele cercetării să nu beneficieze o firmă care exercită o influență decisivă asupra acestui tip de organizații, în particular. În cazul în care cercetarea este efectuată în cadrul unui parteneriat public-privat, întreprinderea care participă la parteneriatul public-privat ar trebui să aibă, de asemenea, acces legal la opere și la alte materiale. Reproducerile și extracțiile făcute în scopul extragerii textului și a datelor ar trebui fie stocate în condiții de siguranță și într-un mod care să garanteze că exemplarele sunt folosite doar în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Pentru a încuraja inovarea în sectorul privat, statele membre ar trebui să poată prevedea o excepție care merge mai departe decât excepția obligatorie, cu condiția ca utilizarea operelor și a altor obiecte protejate menționate să fi fost rezervate expres de către titularii de drepturi, inclusiv de mijloace de citire automată.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)   Deși programele de învățare la distanță și programele educaționale transfrontaliere sunt dezvoltate cel mai adesea la nivelul învățământului superior, instrumentele și resursele digitale sunt utilizate din ce în ce mai mult la toate nivelurile de învățământ, în special pentru a îmbunătăți și a îmbogăți experiența de învățare. De excepția sau limitarea prevăzută în prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să beneficieze toate instituțiile de învățământ din cadrul învățământului primar, secundar, profesional și superior, în măsura în care acestea își desfășoară activitatea educațională în scopuri necomerciale. Structura de organizare și mijloacele de finanțare ale unei instituții de învățământ nu sunt factorii decisivi pentru a stabili natura necomercială a activității.
(15)   Deși programele de învățare la distanță și programele educaționale transfrontaliere sunt dezvoltate cel mai adesea la nivelul învățământului superior, instrumentele și resursele digitale sunt utilizate din ce în ce mai mult la toate nivelurile de învățământ, în special pentru a îmbunătăți și a îmbogăți experiența de învățare. De excepția sau limitarea prevăzută în prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să beneficieze toate instituțiile de învățământ din cadrul învățământului primar, secundar, profesional și superior, în măsura în care acestea își desfășoară activitatea educațională în scopuri necomerciale. Structura de organizare și mijloacele de finanțare ale unei instituții de învățământ nu sunt factorii decisivi pentru a stabili natura necomercială a activității. În cazul în care instituțiile de patrimoniu cultural urmăresc un obiectiv educațional și sunt implicate în activități de predare, ar trebui să existe posibilitatea ca statele membre să considere această instituție ca instituție de învățământ în cadrul acestei excepții, în măsura în care sunt vizate activitățile de predare.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 16
(16)   Excepția sau limitarea ar trebui să acopere utilizările digitale ale operelor și ale altor obiecte protejate, cum ar fi utilizarea unor părți sau extrase din opere pentru a sprijini, a îmbogăți sau a completa procesul de predare, inclusiv activitățile de învățare conexe. Utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate în temeiul excepției sau al limitării ar trebui să se facă numai în cadrul activităților de predare și de învățare desfășurate sub responsabilitatea instituțiilor de învățământ, inclusiv în cursul examenelor, și să se limiteze la ceea ce este necesar pentru desfășurarea activităților respective. Excepția sau limitarea ar trebui să acopere atât utilizările prin mijloace digitale în clasă, cât și utilizările online prin intermediul rețelei electronice securizate a instituției de învățământ, accesul la aceasta trebuind să fie protejat, în special prin proceduri de autentificare. Ar trebui să se înțeleagă că excepția sau limitarea acoperă și nevoile specifice de accesibilitate ale persoanelor cu handicap în cadrul ilustrării în scopuri didactice.
(16)   Excepția sau limitarea ar trebui să acopere utilizările digitale ale operelor și ale altor obiecte protejate pentru a sprijini, a îmbogăți sau a completa procesul de predare, inclusiv activitățile de învățare conexe. Excepția sau limitarea utilizării ar trebui acordată atâta timp cât opera sau alte obiecte protejate folosite indică sursa, inclusiv numele autorilor, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil din motive de ordin practic. Utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate în temeiul excepției sau al limitării ar trebui să se facă numai în cadrul activităților de predare și de învățare desfășurate sub responsabilitatea instituțiilor de învățământ, inclusiv în cursul examenelor, și să se limiteze la ceea ce este necesar pentru desfășurarea activităților respective. Excepția sau limitarea ar trebui să acopere atât utilizările prin mijloace digitale în cazul în care activitatea didactică se desfășoară fizic, inclusiv atunci când aceasta are loc în afara spațiilor instituției de învățământ, de exemplu în biblioteci sau instituții de patrimoniu cultural, atâta timp cât utilizarea se face sub responsabilitatea unității de învățământ, cât și utilizările online prin intermediul mediului electronic securizate al instituției de învățământ, accesul la acesta trebuind să fie protejat, în special prin proceduri de autentificare. Ar trebui să se înțeleagă că excepția sau limitarea acoperă și nevoile specifice de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități în contextul ilustrării în scopuri didactice.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 16 a (nou)
(16a)  Prin mediu electronic securizat ar trebui să se înțeleagă un mediu de învățare și predare digitale, la care au acces prin intermediul unei proceduri de autentificare adecvate ale instituției de învățământ numai personalul didactic și elevii sau studenții înscriși într-un program de studiu.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 17
(17)   Pentru a facilita utilizările educaționale ale operelor și ale altor obiecte protejate, într-o serie de state membre sunt în vigoare dispoziții diferite, bazate pe punerea în aplicare a excepției prevăzute în Directiva 2001/29/CE sau pe contracte de licență care vizează alte utilizări. De obicei, aceste dispoziții au fost elaborate ținând seama de necesitățile instituțiilor de învățământ și ale diferitelor niveluri de învățământ. Deși este esențial să se armonizeze domeniul de aplicare al noii excepții obligatorii sau limitări în ceea ce privește utilizările digitale și activitățile didactice transfrontaliere, modalitățile de punere în aplicare pot diferi de la un stat membru la altul în măsura în care nu împiedică aplicarea efectivă a excepției sau a limitării sau utilizările transfrontaliere. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să folosească drept punct de plecare dispozițiile existente la nivel național. Mai precis, statele membre ar putea decide să condiționeze aplicarea excepției sau a limitării, integral sau parțial, de disponibilitatea unor licențe adecvate, care să acopere cel puțin aceleași utilizări ca și cele autorizate în temeiul excepției. Acest mecanism ar permite, de exemplu, să se dea prioritate licențelor pentru materiale care sunt destinate în principal pieței educației. Pentru a evita ca acest mecanism să genereze insecuritate juridică sau sarcini administrative excesive pentru instituțiile de învățământ, statele membre care adoptă această abordare ar trebui să ia măsuri concrete pentru a se asigura că sistemele de acordare a licențelor ce permit utilizări digitale ale operelor sau ale altor obiecte protejate pentru ilustrare în scopuri didactice sunt ușor accesibile și că instituțiile de învățământ au cunoștință de existența unor astfel de sisteme de acordare a licențelor.
(17)   Pentru a facilita utilizările educaționale ale operelor și ale altor obiecte protejate, într-o serie de state membre sunt în vigoare dispoziții diferite, bazate pe punerea în aplicare a excepției prevăzute în Directiva 2001/29/CE sau pe contracte de licență care vizează alte utilizări. De obicei, aceste dispoziții au fost elaborate ținând seama de necesitățile instituțiilor de învățământ și ale diferitelor niveluri de învățământ. Deși este esențial să se armonizeze domeniul de aplicare al noii excepții obligatorii sau limitări în ceea ce privește utilizările digitale și activitățile didactice transfrontaliere, modalitățile de punere în aplicare pot diferi de la un stat membru la altul în măsura în care nu împiedică aplicarea efectivă a excepției sau a limitării sau utilizările transfrontaliere. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să folosească drept punct de plecare dispozițiile existente la nivel național. Mai precis, statele membre ar putea decide să condiționeze aplicarea excepției sau a limitării, integral sau parțial, de disponibilitatea unor licențe adecvate. Aceste tipuri de licențe pot lua forma unor acorduri de licențe colective, acorduri de licență colective extinse și licențe care sunt negociate colectiv precum „licențe generale”, pentru a evita ca instituțiile de învățământ trebuiască să negocieze în mod individual cu titularii de drepturi. Aceste tipuri de licențe ar trebui să fie accesibile și să acopere cel puțin aceleași utilizări ca și cele autorizate în temeiul excepției. Acest mecanism ar permite, de exemplu, să se dea prioritate licențelor pentru materiale care sunt destinate în principal pieței educației sau pentru predarea în instituții de învățâmânt sau partituri muzicale. Pentru a evita ca acest mecanism să genereze insecuritate juridică sau sarcini administrative excesive pentru instituțiile de învățământ, statele membre care adoptă această abordare ar trebui să ia măsuri concrete pentru a se asigura că astfel de sisteme de acordare a licențelor ce permit utilizări digitale ale operelor sau ale altor obiecte protejate pentru ilustrare în scopuri didactice sunt ușor accesibile și că instituțiile de învățământ au cunoștință de existența unor astfel de sisteme de acordare a licențelor. Statele membre ar trebui să poată să prevadă sisteme care garantează că există o compensație echitabilă pentru titularii de drepturi pentru utilizările care fac obiectul acestor excepții sau limitări. Statele membre ar trebui încurajate să folosească sisteme care nu generează o sarcină administrativă, cum ar fi sistemele care prevăd plăți unice.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 17 a (nou)
(17a)  Pentru a asigura securitate juridică atunci când un stat membru decide să supună aplicarea excepției condiției de disponibilitate a licențelor adecvate, este necesar să se specifice condițiile în care o instituție de învățământ poate utiliza opere sau alte obiecte protejate în baza excepției respective și, dimpotrivă, situațiile în care ar trebui să acționeze în temeiul unui sistem de acordare a licenței.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 18
(18)   Un act de conservare poate necesita reproducerea unei opere sau a unui alt obiect protejat din colecția unei instituții de patrimoniu cultural și, prin urmare, autorizarea în acest scop de către titularii de drepturi în cauză. Instituțiile de patrimoniu cultural s-au angajat să își conserve colecțiile pentru generațiile viitoare. Tehnologiile digitale oferă noi modalități de conservare a patrimoniului conținut în aceste colecții, dar creează și noi provocări. Având în vedere aceste noi provocări, este necesar să se adapteze cadrul juridic actual prin prevederea unei excepții obligatorii de la dreptul de reproducere, pentru a permite actele de conservare respective.
(18)   Un act de conservare a unei opere sau a unui alt obiect protejat din colecția unei instituții de patrimoniu cultural poate impune reproducerea și, prin urmare, cere autorizarea de către titularii de drepturi în cauză. Instituțiile de patrimoniu cultural s-au angajat să își conserve colecțiile pentru generațiile viitoare. Tehnologiile digitale oferă noi modalități de conservare a patrimoniului conținut în aceste colecții, dar creează și noi provocări. Având în vedere aceste noi provocări, este necesar să se adapteze cadrul juridic actual prin prevederea unei excepții obligatorii de la dreptul de reproducere, pentru a permite actele de conservare respective de către astfel de instituții.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 19
(19)   Modurile diferite în care statele membre abordează actele de conservare realizate de către instituțiile de patrimoniu cultural îngreunează cooperarea transfrontalieră și schimbul de mijloace de conservare de către instituțiile de patrimoniu cultural în cadrul pieței interne, ceea ce duce la o utilizare ineficientă a resurselor.
(19)   Modurile diferite în care statele membre abordează actele de reproducere în scopuri de conservare îngreunează cooperarea transfrontalieră, schimbul de mijloace de conservare și crearea unor rețele de conservare transfrontaliere de către instituțiile de patrimoniu cultural în cadrul pieței interne, ceea ce duce la o utilizare ineficientă a resurselor. Acest lucru poate avea consecințe negative asupra conservării patrimoniului cultural.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 20
(20)   Prin urmare, statele membre ar trebui să fie obligate să prevadă o excepție care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să reproducă opere și alte obiecte din colecțiile lor permanente în scopul conservării, de exemplu pentru a rezolva problema uzurii tehnologice sau a degradării suporturilor inițiale. O astfel de excepție ar trebui să permită realizarea de copii cu ajutorul instrumentelor, mijloacelor sau tehnologiilor de conservare adecvate, în numărul necesar și în orice moment pe durata de viață a unei opere sau a unui alt obiect protejat în măsura necesară pentru a realiza o copie exclusiv în scopul conservării.
(20)   Prin urmare, statele membre ar trebui să fie obligate să prevadă o excepție care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să reproducă opere și alte obiecte din colecțiile lor permanente în scopul conservării, pentru a rezolva problema uzurii tehnologice sau a degradării suporturilor inițiale sau pentru a asigura operele. O astfel de excepție ar trebui să permită realizarea de copii cu ajutorul instrumentelor, mijloacelor sau tehnologiilor de conservare adecvate, în orice format sau mediu, în numărul necesar, în orice moment pe durata de viață a unei opere sau a unui alt obiect protejat și în măsura necesară pentru a realiza o copie exclusiv în scopul conservării. Arhivele organizațiilor de cercetare sau ale organismelor de radiodifuziune aflate în serviciu public ar trebui să fie considerate instituții de patrimoniu cultural și, prin urmare, beneficiare ale acestei excepții. În scopul acestei excepții, statele membre ar trebui să poată menține dispoziții prin care galeriile accesibile publicului să fie tratate ca muzee.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 21
(21)   În sensul prezentei directive, ar trebui să se considere că operele și alte obiecte protejate se află în colecția permanentă a unei instituții de patrimoniu cultural atunci când aceasta are copii în proprietate sau în păstrare permanent, de exemplu ca urmare a unui transfer de proprietate sau a unui contract de licență.
(21)   În sensul prezentei directive, ar trebui să se considere că operele și alte obiecte protejate se află în colecția permanentă a unei instituții de patrimoniu cultural atunci când organizațiile respective au în proprietate sau în păstrare permanentă copii ale acestor opere sau ale altor obiecte protejate, de exemplu ca urmare a unui transfer de proprietate sau a unui contract de licență, a unui depozit legal sau a unui împrumut pe termen lung. Operele sau alte obiecte protejate pe care le accesează instituțiile de patrimoniu cultural prin intermediul serverului unei părți terțe nu sunt considerate ca făcând parte permanentă din colecțiile lor.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 21 a (nou)
(21a)  Ca urmare a evoluțiilor tehnologice, au apărut servicii ale societății informaționale care permit utilizatorilor lor să încarce sau să pună la dispoziție conținuturi sub diverse forme și în scopuri diverse, inclusiv pentru a ilustra o idee, critica, parodia sau pastișa. Aceste conținuturi pot include extrase scurte din opere sau din alte obiecte protejate preexistente, modificate, combinate sau prelucrate probabil de către acești utilizatori.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 21 b (nou)
(21b)  În pofida unei suprapuneri cu excepțiile sau cu limitările existente, cum ar fi citarea sau parodia, nu tot conținutul încărcat sau pus la dispoziție de către utilizator, care include în mod rezonabil extrase din opere sau din alte obiecte protejate, intră sub incidența articolului 5 din Directiva 2001/29/CE. Acest lucru creează insecuritate juridică atât pentru utilizatori cât și pentru titularii drepturilor. Prin urmare, ar trebui să se prevadă o nouă excepție specifică, care să permită utilizările legitime ale extraselor din opere sau din alte obiecte protejate preexistente în conținuturile încărcate sau puse la dispoziție de către utilizatori. În cazul în care conținutul încărcat sau pus la dispoziție de către un utilizator implică utilizarea limitată și proporțională în scopuri legitime a unui citat sau a unui fragment dintr-o operă sau din alt obiect protejat, o astfel de utilizare ar trebui să fie protejată în temeiul excepției prevăzute de prezenta directivă. Excepția respectivă ar trebui să se aplice doar în anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altor obiecte protejate în cauză și care nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului drepturilor de autor. Pentru a evalua un astfel de prejudiciu, este esențial să se analizeze gradul de originalitate a conținutului în cauză, lungimea/amploarea citatului sau a fragmentului utilizat, caracterul profesional al conținutului în cauză sau amploarea prejudiciului de natură economică, dacă este cazul, fără a aduce atingere, însă, exercitării legitime a excepției. Această excepție nu ar trebui să aducă atingere drepturilor morale ale autorilor operei sau altor obiecte protejate.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Considerentul 21 c (nou)
(21c)  Furnizorii de servicii ai societății informaționale care intră în domeniul de aplicare al articolul 13 din prezenta directivă nu ar trebui să poată invoca în beneficiul lor excepția vizând utilizarea de extrase din opere preexistente, prevăzută în prezenta directivă, pentru folosirea de citate sau de extrase din opere sau din alte obiecte protejate în conținutul încărcat sau pus la dispoziție de către utilizatori pentru aceste servicii ale societății informaționale, pentru a reduce domeniul de aplicare a obligațiilor care le revin în temeiul articolul 13 din prezenta directivă.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Considerentul 22
(22)   Instituțiile de patrimoniu cultural ar trebui să beneficieze de un cadru clar privind digitalizarea și difuzarea, inclusiv la nivel transfrontalier, a operelor sau a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial. Cu toate acestea, caracteristicile colecțiilor de opere aflate în afara circuitului comercial pot face extrem de dificilă obținerea consimțământului prealabil al titularilor de drepturi individuali. Acest lucru poate fi cauzat, de exemplu, de vechimea operelor sau a altor obiecte protejate, de valoarea lor comercială limitată sau de faptul că acestea nu au fost niciodată destinate utilizării în scop comercial. Prin urmare, este necesar să se prevadă măsuri pentru a facilita acordarea de licențe privind drepturile asupra operelor aflate în afara circuitului comercial care fac parte din colecțiile instituțiilor patrimoniului cultural și, astfel, să se permită încheierea de contracte cu efect transfrontalier în cadrul pieței interne.
(22)   Instituțiile de patrimoniu cultural ar trebui să beneficieze de un cadru clar privind digitalizarea și difuzarea, inclusiv la nivel transfrontalier, a operelor sau a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial. Cu toate acestea, caracteristicile colecțiilor de opere aflate în afara circuitului comercial pot face extrem de dificilă obținerea consimțământului prealabil al titularilor de drepturi individuali. Acest lucru poate fi cauzat, de exemplu, de vechimea operelor sau a altor obiecte protejate, de valoarea lor comercială limitată sau de faptul că acestea nu au fost niciodată destinate utilizării în scop comercial sau nu au fost niciodată comercializate. Prin urmare, este necesar să se prevadă măsuri pentru a facilita utilizarea online a operelor aflate în afara circuitului comercial care fac parte din colecțiile instituțiilor patrimoniului cultural și, astfel, să se permită încheierea de contracte cu efect transfrontalier în cadrul pieței interne.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Considerentul 22 a (nou)
(22a)  Mai multe state membre au adoptat deja regimuri de acordare de licențe colective extinse, mandate legale sau prezumții juridice care facilitează acordarea de licențe pentru operele aflate în afara circuitului comercial. Cu toate acestea, având în vedere diversitatea operelor și a altor obiecte protejate din colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural, precum și variația între practicile de gestionare colectivă între statele membre și sectoarele de producție culturală, aceste măsuri nu pot oferi o soluție universală, de exemplu, pentru că nu există nicio practică de gestionare colectivă pentru un anumit tip de opere sau de obiecte protejate. În aceste cazuri specifice, este necesar, așadar, să se permită instituțiilor de patrimoniu cultural să pună la dispoziție online operele aflate în afara circuitului comercial deținute în colecțiile permanente, în temeiul unei excepții la dreptul de autor și drepturile conexe. Deși este esențial să se armonizeze domeniul de aplicare al noii excepții obligatorii pentru a permite utilizările transfrontaliere ale operelor aflate în afara circuitului comercial, statelor membre ar trebui să li se permită, totuși, să folosească sau să continue să folosească acordurile de acordare a licențelor colective extinse încheiate cu instituțiile de patrimoniu cultural la nivel național, pentru categoriile de opere care sunt permanent în colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural. Lipsa unui acord privind condițiile de licență nu ar trebui interpretată ca o lipsă de disponibilitate a soluțiilor bazate pe licențe. Toate utilizările în temeiul acestei excepții ar trebui să facă obiectul acelorași cerințe de retragere și publicitate precum utilizările autorizate printr-un mecanism de acordare de licențe. Pentru a se asigura că excepția se aplică numai atunci când sunt îndeplinite anumite condiții și pentru a garanta certitudinea juridică, statele membre ar trebui să hotărască, în consultare cu titularii de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu organizațiile de patrimoniu cultural și la intervale corespunzătoare de timp, pentru ce sectoare și ce tipuri de opere nu sunt disponibile soluții adecvate bazate pe licențe, iar în acest caz ar trebui să se aplice excepția.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Considerentul 23
(23)   Statele membre ar trebui, în cadrul prevăzut în prezenta directivă, să dispună de flexibilitate la alegerea tipului specific de mecanism care să permită ca licențele pentru operele aflate în afara circuitului comercial să vizeze și drepturile titularilor de drepturi care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă, în conformitate cu tradițiile, practicile sau circumstanțele lor juridice. Astfel de mecanisme pot include acordarea de licențe colective extinse și prezumțiile de reprezentare.
(23)   Statele membre ar trebui, în cadrul prevăzut în prezenta directivă, să dispună de flexibilitate la alegerea tipului specific de mecanism care să permită ca licențele pentru operele aflate în afara circuitului comercial să vizeze și drepturile titularilor de drepturi care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă relevant, în conformitate cu tradițiile, practicile sau circumstanțele lor juridice. Astfel de mecanisme pot include acordarea de licențe colective extinse și prezumțiile de reprezentare.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Considerentul 24
(24)   În scopul aplicării acestor mecanisme de acordare a licențelor, este important să existe un sistem riguros și performant de gestiune colectivă. Acest sistem cuprinde în special norme de bună guvernanță, transparență și raportare, precum și repartizarea și plata cu regularitate, cu diligență și cu exactitate a sumelor datorate fiecărui titular de drepturi, astfel cum se prevede în Directiva 2014/26/UE. Ar trebui să fie disponibile garanții suplimentare adecvate pentru toți titularii de drepturi, care ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude aplicarea unor astfel de mecanisme în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Condițiile aferente acestor mecanisme nu ar trebui să aducă atingere relevanței lor practice pentru instituțiile de patrimoniu cultural.
(24)   În scopul aplicării acestor mecanisme de acordare a licențelor, este important să existe un sistem riguros și performant de gestiune colectivă și acesta ar trebui să fie încurajat de statele membre. Acest sistem cuprinde în special norme de bună guvernanță, transparență și raportare, precum și repartizarea și plata cu regularitate, cu diligență și cu exactitate a sumelor datorate fiecărui titular de drepturi, astfel cum se prevede în Directiva 2014/26/UE. Ar trebui să fie disponibile garanții suplimentare adecvate pentru toți titularii de drepturi, care ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude aplicarea unor astfel de mecanisme de acordare a licențelor sau a acestor excepții în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Condițiile aferente acestor mecanisme nu ar trebui să aducă atingere relevanței lor practice pentru instituțiile de patrimoniu cultural.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Considerentul 25
(25)   Având în vedere diversitatea operelor și a altor obiecte protejate din colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural, este important ca mecanismele de acordare a licențelor introduse prin prezenta directivă să fie disponibile și să poată fi utilizate în practică pentru diferite tipuri de opere și de alte obiecte protejate, inclusiv fotografii, înregistrări sonore și opere audiovizuale. Pentru a reflecta particularitățile diferitelor categorii de opere și de alte obiecte protejate în ceea ce privește modurile de publicare și de distribuție și pentru a facilita utilizarea acestor mecanisme, ar putea fi necesar ca statele membre să stabilească cerințe și proceduri specifice pentru aplicarea practică a respectivelor mecanisme de acordare a licențelor. Este oportun ca statele membre să consulte titularii de drepturi, utilizatorii și organismele de gestiune colectivă în această privință.
(25)   Având în vedere diversitatea operelor și a altor obiecte protejate din colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural, este important ca mecanismele de acordare a licențelor introduse prin prezenta directivă să fie disponibile și să poată fi utilizate în practică pentru diferite tipuri de opere și de alte obiecte protejate, inclusiv fotografii, înregistrări sonore și opere audiovizuale. Pentru a reflecta particularitățile diferitelor categorii de opere și de alte obiecte protejate în ceea ce privește modurile de publicare și de distribuție și pentru a facilita utilizarea soluțiilor referitoare la folosirea operelor aflate în afara circuitului comercial introdusă de prezenta directivă, ar putea fi necesar ca statele membre să stabilească cerințe și proceduri specifice pentru aplicarea practică a respectivelor mecanisme de acordare a licențelor. Este oportun ca statele membre să consulte titularii de drepturi, instituțiile de patrimoniu cultural și organismele de gestiune colectivă în această privință.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Considerentul 26
(26)   Din motive de curtoazie internațională, mecanismele de acordare a licențelor în vederea digitalizării și difuzării operelor aflate în afara circuitului comercial, care sunt prevăzute de prezenta directivă, nu ar trebui să se aplice operelor sau altor obiecte protejate care sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, difuzate pentru prima dată într-o țară terță și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-o țară terță. Aceste mecanisme ar trebui să nu se aplice nici operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care respectivele opere sau alte obiecte protejate sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, sunt difuzate pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-un stat membru.
(26)   Din motive de curtoazie internațională, mecanismele de acordare a licențelor și excepția privind digitalizarea și difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial, care sunt prevăzute de prezenta directivă, nu ar trebui să se aplice operelor sau altor obiecte protejate care sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, difuzate pentru prima dată într-o țară terță și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-o țară terță. Aceste mecanisme ar trebui să nu se aplice nici operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care respectivele opere sau alte obiecte protejate sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, sunt difuzate pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-un stat membru.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Considerentul 27
(27)   Având în vedere că proiectele de digitalizare în masă pot presupune investiții semnificative din partea instituțiilor de patrimoniu cultural, licențele acordate în cadrul mecanismelor prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să le împiedice pe instituțiile respective să genereze venituri rezonabile pentru a acoperi costurile licenței și costurile legate de digitalizarea și difuzarea operelor și a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al licenței.
(27)   Având în vedere că proiectele de digitalizare în masă pot presupune investiții semnificative din partea instituțiilor de patrimoniu cultural, licențele acordate în cadrul mecanismelor prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să le împiedice pe instituțiile respective să acopere costurile licenței și costurile legate de digitalizarea și difuzarea operelor și a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al licenței.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Considerentul 28
(28)   Ar trebui să se publice suficiente informații referitoare la utilizarea viitoare și actuală, de către instituțiile de patrimoniu cultural, a operelor și a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial, pe baza mecanismelor de acordare a licențelor prevăzute în prezenta directivă, și referitoare la dispozițiile în vigoare care le permit tuturor titularilor de drepturi să excludă aplicarea licențelor în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Acest lucru este deosebit de important atunci când utilizările au un caracter transfrontalier în cadrul pieței interne. Prin urmare, este oportun să se prevadă crearea unui portal online unic, accesibil publicului, pe care Uniunea să pună aceste informații la dispoziția publicului pentru o perioadă de timp rezonabilă înainte ca utilizarea transfrontalieră să aibă loc. În temeiul Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală i se încredințează anumite sarcini și activități, finanțate din mijloace bugetare proprii, menite să faciliteze și să sprijine activitățile autorităților naționale, ale sectorului privat și ale instituțiilor Uniunii de combatere și de prevenire a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, este oportun să se recurgă la oficiul în cauză în vederea creării și gestionării portalului european pe care să fie puse la dispoziție astfel de informații.
(28)   Ar trebui să se publice suficiente informații referitoare la utilizarea viitoare și actuală, de către instituțiile de patrimoniu cultural, a operelor și a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial, pe baza mecanismelor de acordare a licențelor sau a excepției prevăzute în prezenta directivă, și referitoare la dispozițiile în vigoare care le permit tuturor titularilor de drepturi să excludă aplicarea licențelor sau a excepției în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Acest lucru este deosebit de important atunci când utilizările au un caracter transfrontalier în cadrul pieței interne. Prin urmare, este oportun să se prevadă crearea unui portal online unic, accesibil publicului, pe care Uniunea să pună aceste informații la dispoziția publicului pentru o perioadă de timp rezonabilă înainte ca utilizarea transfrontalieră să aibă loc. În temeiul Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală i se încredințează anumite sarcini și activități, finanțate din mijloace bugetare proprii, menite să faciliteze și să sprijine activitățile autorităților naționale, ale sectorului privat și ale instituțiilor Uniunii de combatere și de prevenire a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, este oportun să se recurgă la oficiul în cauză în vederea creării și gestionării portalului european pe care să fie puse la dispoziție astfel de informații.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Considerentul 28 a (nou)
(28a)  Pentru a garanta că mecanismele de acordare a licențelor instituite pentru operele care se află în afara circuitului comercial sunt relevante și funcționează în mod corespunzător, că titularii de drepturi sunt protejați în mod corespunzător în temeiul respectivelor mecanisme, că licențele sunt mediatizate în mod corespunzător și că claritatea juridică este asigurată în ceea ce privește reprezentativitatea organismelor de gestiune colectivă și clasificarea operelor, statele membre ar trebui să încurajeze dialogul între părțile interesate din fiecare sector în parte.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Considerentul 30
(30)   Pentru a facilita acordarea de licențe privind drepturile asupra operelor audiovizuale către platformele de video la cerere, prezenta directivă impune statelor membre să instituie un mecanism de negociere care să permită părților care doresc să încheie un contract să se bazeze pe asistența unui organism imparțial. Organismul respectiv ar trebui să se întâlnească cu părțile și să le ajute să negocieze oferind consiliere profesională și externă. În acest context, statele membre ar trebui să decidă condițiile de funcționare a mecanismului de negociere, inclusiv când și pentru cât timp se acordă asistență pentru negocieri, precum și cine suportă costurile. Statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile administrative și financiare rămân proporționale, pentru a garanta eficiența forumului de negociere.
(30)   Pentru a facilita acordarea de licențe privind drepturile asupra operelor audiovizuale către platformele de video la cerere, statele membre ar trebui să instituie un mecanism de negociere, gestionat de un organism național desemnat, existent sau nou înființat, care să permită părților care doresc să încheie un contract să se bazeze pe asistența unui organism imparțial. Participarea la acest mecanism de negociere și încheierea acordurilor ulterioare ar trebui să fie voluntară. Atunci când negocierea implică părți din state membre diferite, acestea ar trebui să convină în prealabil asupra statului membru competent, în cazul în care decid să recurgă la mecanismul de negociere. Organismul respectiv ar trebui să se întâlnească cu părțile și să le ajute să negocieze oferind consiliere profesională, imparțială și externă. În acest context, statele membre ar trebui să decidă condițiile de funcționare a mecanismului de negociere, inclusiv când și pentru cât timp se acordă asistență pentru negocieri, și repartizarea eventualelor costuri, precum și componența acestor organisme. Statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile administrative și financiare rămân proporționale, pentru a garanta eficiența forumului de negociere.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Considerentul 30 a (nou)
(30a)  Conservarea patrimoniului Uniunii este de o importanță capitală și ar trebui consolidată, în beneficiul generațiilor viitoare. Acest lucru ar trebui realizat în special prin protecția patrimoniului publicat. În acest scop, ar trebui creat un depozit legal al Uniunii, pentru a asigura colectarea sistematică a publicațiilor referitoare la Uniune, cum ar fi cele referitoare la dreptul Uniunii, la istoria și integrarea acesteia, la politică și democrație, la chestiunile instituționale și parlamentare sau la politică, păstrând astfel patrimoniul intelectual al Uniunii și viitorul patrimoniu de publicații. Acest patrimoniu ar trebui nu doar protejat prin crearea unei arhive a Uniunii pentru publicațiile care se ocupă de aspecte legate de Uniune, ci și pus la dispoziția cetățenilor Uniunii și a generațiilor viitoare. Biblioteca Parlamentului European, ca bibliotecă a singurei instituții care îi reprezintă în mod direct pe cetățenii Uniunii, ar trebui desemnată biblioteca de depozit a Uniunii. Pentru a nu crea complicații excesive pentru editori, tipografi și importatori, ar trebui depozitate la aceasta doar publicațiile electronice, cum ar fi cărțile, ziarele și revistele electronice, Biblioteca trebuind apoi să pună la dispoziția cititorilor publicațiile care fac obiectul depozitului legal al Uniunii pe care ea îl păstrează, pentru cercetare sau studiu și sub controlul său. Aceste publicații nu ar trebui să fie disponibile online în afara bibliotecii.
Amendamentele 33 și 137
Propunere de directivă
Considerentul 31
(31)   O presă liberă și pluralistă este esențială pentru a asigura un jurnalism de calitate și accesul cetățenilor la informații. Aceasta are o contribuție fundamentală la dezbaterea publică și la buna funcționare a unei societăți democratice. În contextul tranziției de la presa tipărită la cea digitală, editorii de publicații de presă se confruntă cu probleme în ceea ce privește acordarea de licențe privind drepturile de utilizare online a publicațiilor lor și recuperarea investițiilor. Atât timp cât editorii de publicații de presă nu sunt recunoscuți ca titulari de drepturi, acordarea de licențe și asigurarea respectării acestora în mediul digital sunt adesea complexe și ineficiente.
(31)   O presă liberă și pluralistă este esențială pentru a asigura un jurnalism de calitate și accesul cetățenilor la informații. Aceasta are o contribuție fundamentală la dezbaterea publică și la buna funcționare a unei societăți democratice. Dezechilibrul în creștere dintre platformele puternice și editorii de presă, care pot fi și agenții de presă, a condus deja la o regresie remarcabilă a peisajului mediatic la nivel regional. În contextul tranziției de la presa tipărită la cea digitală, editorii de publicații și agențiile de știri se confruntă cu probleme în ceea ce privește acordarea de licențe privind drepturile de utilizare online a publicațiilor lor și recuperarea investițiilor. Atât timp cât editorii de publicații de presă nu sunt recunoscuți ca titulari de drepturi, acordarea de licențe și asigurarea respectării acestora în mediul digital sunt adesea complexe și ineficiente.
Amendamentele 34 și 138
Propunere de directivă
Considerentul 32
(32)   Contribuția organizatorică și financiară a editorilor la producerea publicațiilor de presă trebuie să fie recunoscută și încurajată în continuare pentru a asigura viabilitatea sectorului editorial. Prin urmare, este necesar să se prevadă, la nivelul Uniunii, o protecție juridică armonizată pentru publicațiile de presă în cazul utilizărilor digitale. Această protecție ar trebui să fie asigurată în mod efectiv prin introducerea, în dreptul Uniunii, a unor drepturi conexe dreptului de autor pentru reproducerea și punerea la dispoziția publicului a publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale.
(32)   Contribuția organizatorică și financiară a editorilor la producerea publicațiilor de presă trebuie să fie recunoscută și încurajată în continuare pentru a asigura viabilitatea sectorului editorial și a garanta astfel disponibilitatea unor informații fiabile. Prin urmare, este necesar ca statele membre să prevadă, la nivelul Uniunii, o protecție juridică pentru publicațiile de presă din Uniune în cazul utilizărilor digitale. Această protecție ar trebui să fie asigurată în mod efectiv prin introducerea, în dreptul Uniunii, a unor drepturi conexe dreptului de autor pentru reproducerea și punerea la dispoziția publicului a publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale, pentru a obține o remunerare echitabilă și proporțională pentru astfel de utilizări. Utilizările private ar trebui să fie excluse din această trimitere. În plus, enumerarea într-un motor de căutare nu ar trebui să fie considerată drept remunerație echitabilă și proporțională.
Amendamentul 139
Propunere de directivă
Considerentul 33
(33)  În sensul prezentei directive, este necesar ca noțiunea de publicație de presă să fie definită în așa fel încât să cuprindă numai publicațiile jurnalistice publicate periodic sau actualizate regulat, de către un furnizor de servicii, în orice formă de media, în scop de informare sau de divertisment. Printre astfel de publicații s-ar număra, de exemplu, cotidienele, revistele săptămânale sau lunare de interes general sau de specialitate și site-urile de știri. Publicațiile periodice care sunt publicate în scop științific sau academic, cum ar fi revistele științifice, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al protecției acordate publicațiilor de presă în temeiul prezentei directive. Protecția nu se aplică actelor de introducere de hyperlinkuri, deoarece aceste acte nu constituie o comunicare publică.
(33)  În sensul prezentei directive, este necesar ca noțiunea de publicație de presă să fie definită în așa fel încât să cuprindă numai publicațiile jurnalistice publicate periodic sau actualizate regulat, de către un furnizor de servicii, în orice formă de media, în scop de informare sau de divertisment. Printre astfel de publicații s-ar număra, de exemplu, cotidienele, revistele săptămânale sau lunare de interes general sau de specialitate și site-urile de știri. Publicațiile periodice care sunt publicate în scop științific sau academic, cum ar fi revistele științifice, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al protecției acordate publicațiilor de presă în temeiul prezentei directive. Protecția nu se aplică actelor de introducere de hyperlinkuri. Protecția nu se aplică nici informațiilor factuale care sunt prezentate în articolele de presă dintr-o publicație de presă și, prin urmare, nu va împiedica pe nimeni să prezinte astfel de informații factuale.
Amendamentele 36 și 140
Propunere de directivă
Considerentul 34
(34)   Drepturile acordate editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive ar trebui să aibă același domeniu de aplicare ca și drepturile de reproducere și de punere la dispoziția publicului prevăzute în Directiva 2001/29/CE, în măsura în care sunt vizate utilizările digitale. De asemenea, acestea ar trebui să fie reglementate de aceleași dispoziții referitoare la excepții și limitări precum cele aplicabile drepturilor prevăzute în Directiva 2001/29/CE, inclusiv excepția referitoare la utilizarea de citate în scopuri cum sunt cel al criticii sau al recenziei, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din directiva menționată.
(34)   Drepturile acordate editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive ar trebui să aibă același domeniu de aplicare ca și drepturile de reproducere și de punere la dispoziția publicului prevăzute în Directiva 2001/29/CE, în măsura în care sunt vizate utilizările digitale. Statele membre ar trebui să poată aplica acestor drepturi aceleași dispoziții referitoare la excepții și limitări precum cele aplicabile drepturilor prevăzute în Directiva 2001/29/CE, inclusiv excepția referitoare la utilizarea de citate în scopuri cum sunt cel al criticii sau al recenziei, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din directiva menționată.
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Considerentul 35
(35)   Protecția acordată editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere drepturilor autorilor și ale altor titulari de drepturi asupra operelor și a altor obiecte protejate încorporate în acestea, inclusiv în ceea ce privește măsura în care autorii și alți titulari de drepturi își pot exploata operele sau alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care acestea sunt încorporate. Prin urmare, editorii de publicații de presă nu ar trebui să poată invoca protecția care le este acordată împotriva autorilor și a altor titulari de drepturi. Aceasta nu aduce atingere angajamentelor contractuale încheiate între editorii de publicații de presă, pe de o parte, și autori și alți titulari de drepturi, pe de altă parte.
(35)   Protecția acordată editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere drepturilor autorilor și ale altor titulari de drepturi asupra operelor și a altor obiecte protejate încorporate în acestea, inclusiv în ceea ce privește măsura în care autorii și alți titulari de drepturi își pot exploata operele sau alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care acestea sunt încorporate. Prin urmare, editorii de publicații de presă nu ar trebui să poată invoca protecția care le este acordată împotriva autorilor și a altor titulari de drepturi. Aceasta nu aduce atingere angajamentelor contractuale încheiate între editorii de publicații de presă, pe de o parte, și autori și alți titulari de drepturi, pe de altă parte. Fără a aduce atingere faptului că autorii operelor încorporate într-o publicație de presă primesc o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor pe baza termenilor de acordare a licenței pentru operele lor editorului de presă, autorii a căror operă este încorporată într-o publicație de presă ar trebui să aibă dreptul la o cotă adecvată din veniturile noi, suplimentare, obținute de editorii de presă pentru anumite tipuri de utilizare secundară a publicațiilor lor de presă de către furnizorii de servicii ale societății informaționale, conform drepturilor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă. Valoarea compensației atribuite autorilor ar trebui să ia în considerare condițiile de acordare a licențelor specifice sectorului industrial în ceea ce privește operele încorporate într-o publicație de presă, care sunt considerate adecvate în respectivul stat membru; iar compensația atribuită autorilor nu ar trebui să afecteze condițiile de acordare a licențelor convenite între autor și editorul de presă pentru utilizarea articolului autorului de către editorul de presă.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Considerentul 36
(36)   Editorii, inclusiv cei de publicații de presă, cărți sau publicații științifice, recurg adesea la transferul drepturilor autorilor pe baza unor acorduri contractuale sau a unor dispoziții legale. În acest context, editorii realizează o investiție în vederea exploatării operelor cuprinse în publicațiile lor și, în anumite cazuri, pot fi privați de venituri atunci când aceste opere sunt utilizate în temeiul excepțiilor sau al limitărilor de tipul celor pentru copierea privată și reprografie. Într-o serie de state membre, compensația pentru utilizările care fac obiectul excepțiilor respective este împărțită între autori și editori. Pentru a ține seama de această situație și a îmbunătăți securitatea juridică pentru toate părțile interesate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili că, atunci când autorul și-a transferat drepturile sau a acordat o licență unui editor ori a contribuit în alt mod cu operele sale la o publicație și când sunt instituite sisteme pentru a compensa prejudiciul cauzat de o excepție sau o limitare, editorii au dreptul să pretindă o parte dintr-o astfel de compensație, iar sarcina editorului de a-și susține pretenția nu ar trebui să depășească cerințele prevăzute în cadrul sistemului existent.
(36)   Editorii, inclusiv cei de publicații de presă, cărți sau publicații științifice și publicații muzicale, lucrează pe baza unor acorduri contractuale cu autorii. În acest context, editorii realizează o investiție și obțin anumite drepturi, în unele domenii inclusiv dreptul de a pretinde o parte din compensație în cadrul organismelor comune de gestiune colectivă ale autorilor și editorilor, în vederea exploatării operelor, și pot, în consecință, să fie și ei privați de venituri atunci când aceste opere sunt utilizate în temeiul excepțiilor sau al limitărilor de tipul celor pentru copierea privată și reprografie. În multe state membre, compensația pentru utilizările care fac obiectul excepțiilor respective este împărțită între autori și editori. Pentru a ține seama de această situație și pentru a îmbunătăți securitatea juridică pentru toate părțile interesate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea un sistem echivalent de partajare a compensațiilor, în cazul în care un astfel de sistem a fost în funcțiune în respectivul stat membru înainte de 12 noiembrie 2015. Partajarea acestei compensații între autori și editori ar putea fi stabilită în normele interne de repartizare ale organismului de gestiune colectivă, care acționează în comun în numele autorilor și editorilor, sau stabilită de statele membre, prin legi sau reglementări, în conformitate cu sistemul echivalent care a fost în funcțiune în respectivul stat membru înainte de 12 noiembrie 2015. Această prevedere nu aduce atingere regimului prevăzut de statele membre în ceea ce privește dreptul de împrumut public, gestionarea drepturilor care nu au la bază excepții de la drepturile de autor sau limitări ale acestora, cum este cazul sistemelor de acordare a licențelor colective extinse sau în ceea ce privește drepturile la remunerație prevăzute de legislația națională.
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Considerentul 36 a (nou)
(36a)  Industriile culturale și creative (ICC) joacă un rol cheie în reindustrializarea Europei, sunt un motor al creșterii și se află într-o poziție strategică pentru a declanșa efecte externe inovatoare în alte sectoare industriale. Mai mult, ICC-urile reprezintă o forță motrice pentru inovarea și dezvoltarea TIC în Europa. Industriile culturale și creative din Europa oferă peste 12 milioane de locuri de muncă cu normă întreagă, ceea ce reprezintă 7,5 % din forța de muncă a Uniunii, creând o valoare adăugată de aproximativ 509 miliarde EUR suplimentar față de PIB (5,3 % din valoarea adăugată brută totală a UE). Protecția drepturilor de autor și a drepturilor conexe se află în centrul veniturilor ICC.
Amendamentele 40 și 215 rev
Propunere de directivă
Considerentul 37
(37)   În ultimii ani, funcționarea pieței conținuturilor online a devenit din ce în ce mai complexă. Serviciile online care oferă acces la conținuturi protejate prin drept de autor care sunt încărcate de către utilizatorii lor fără implicarea titularilor drepturilor s-au înmulțit și au devenit principalele surse de acces la conținuturile online. Această situație afectează posibilitățile titularilor de drepturi de a stabili dacă și în ce condiții opera lor și alte obiecte protejate sunt utilizate, precum și posibilitățile lor de a obține o remunerație adecvată pentru utilizarea respectivă.
(37)   În ultimii ani, funcționarea pieței conținuturilor online a devenit din ce în ce mai complexă. Serviciile online care oferă acces la conținuturi protejate prin drept de autor care sunt încărcate de către utilizatorii lor fără implicarea titularilor drepturilor s-au înmulțit și au devenit principalele surse de acces la conținuturile online protejate prin drepturi de autor. Serviciile online reprezintă mijloace de a oferi un acces mai larg la operele culturale și creative și oferă oportunități deosebite pentru industriile culturale și creative de a dezvolta noi modele de afaceri. Cu toate acestea, deși oferă diversitate și un acces facil la conținut, serviciile online generează și provocări atunci când conținut protejat prin drepturi de autor este încărcat fără autorizarea prealabilă a titularilor drepturilor. Această situație afectează posibilitățile titularilor de drepturi de a stabili dacă și în ce condiții opera lor și alte obiecte protejate sunt utilizate, precum și posibilitățile lor de a obține o remunerație adecvată pentru utilizarea respectivă, dat fiind faptul că anumite servicii de conținut încărcate de utilizatori nu încheie contracte de licență pe baza faptului că se consideră acoperite de excepția privind „sfera de siguranță” prevăzută în Directiva 2000/31/CE.
Amendamentul 143
Propunere de directivă
Considerentul 37 a (nou)
(37a)   Anumite servicii ale societății informaționale sunt concepute pentru a oferi publicului, în cadrul utilizării lor normale, acces la conținut protejat prin drepturi de autor sau la alte obiecte protejate încărcate de către utilizatorii lor. Definiția unui furnizor de servicii de partajare de conținuturi online, în temeiul prezentei directive, acoperă furnizorii de servicii ale societății informaționale care au printre scopurile lor principale să stocheze volume semnificative de conținut protejat prin drepturi de autor încărcat/pus la dispoziție de utilizatorii săi, să ofere acces publicului la acesta sau să îl transmită prin streaming, și care optimizează conținutul și promovează, în scopul de a obține profit, inclusiv, printre altele, prin afișare, marcare, conservare, secvenționare, operele sau alte obiecte protejate încărcate, indiferent de mijloacele utilizate pentru acestea, și prin urmare acționează într-un mod activ. Prin urmare, aceștia nu pot beneficia de exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 din Directiva 2000/31/CE. Definiția furnizorilor de servicii de partajare de conținuturi online, în temeiul prezentei directive, nu include microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii în sensul titlului I din anexa la Recomandarea Comisiei 2003/361/CE și furnizorii de servicii care acționează în scop necomercial, cum ar fi enciclopediile online și furnizorii de servicii online în cazul cărora conținutul este încărcat cu autorizație din partea tuturor titularilor de drepturi în cauză, cum ar fi arhivele științifice sau educative. Furnizorii de servicii cloud pentru uz individual care nu oferă acces direct publicului, platformele care dezvoltă programe informatice cu sursă deschisă și piețele online a căror activitate principală este vânzarea online cu amănuntul de bunuri fizice nu ar trebui să fie considerați furnizori de servicii de partajare de conținuturi online în sensul prezentei directive.
Amendamentele 144, 145 și 146
Propunere de directivă
Considerentul 38
(38)  În cazul în care furnizorii de servicii ale societății informaționale stochează opere sau alte obiecte protejate prin drept de autor încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea, depășind astfel simpla furnizare a instalațiilor fizice și realizând un act de comunicare publică, aceștia au obligația de a încheia contracte de licență cu titularii de drepturi, cu excepția cazului în care îndeplinesc condițiile pentru exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului34.
(38)  Furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online realizează un act de comunicare către public și, prin urmare, sunt responsabili pentru conținutul lor și ar trebui, deci, să încheie contracte de licență echitabile și corespunzătoare cu titularii de drepturi. În cazurile în care sunt încheiate contracte de licență, acestea ar trebui, de asemenea, să acopere, în aceeași măsură și cu aceeași sferă de aplicare, răspunderea utilizatorilor, atunci când aceștia acționează în scop necomercial. În conformitate cu articolul 11 alineatul (2a), responsabilitatea furnizorilor de servicii de partajare de conținuturi online, în temeiul articolul 13, nu se extinde la actele de introducere de hyperlinkuri în ceea ce privește publicațiile de presă. Dialogul între părțile interesate este esențial în lumea digitală. Acestea ar trebui să definească cele mai bune practici pentru a asigura funcționarea contractelor de licență și cooperarea dintre furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online și titularii de drepturi. Aceste bune practici ar trebui să țină seama de amploarea conținutului care aduce atingere drepturilor de autor în cadrul serviciului.
În ceea ce privește articolul 14, este necesar să se verifice dacă furnizorul de servicii joacă un rol activ, cum ar fi prin optimizarea prezentării operelor sau a altor obiecte protejate încărcate ori prin promovarea acestora, indiferent de natura mijloacelor utilizate în acest scop.
Pentru a asigura funcționarea unui contract de licență, furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate prin drept de autor încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea ar trebui să ia măsuri corespunzătoare și proporționale pentru a asigura protecția operelor sau a altor obiecte protejate, de exemplu prin utilizarea unor tehnologii eficace. Această obligație ar trebui să se aplice și atunci când furnizorii de servicii ale societății informaționale îndeplinesc condițiile pentru exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 din Directiva 2000/31/CE.
_________________
34 Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, 17.7.2000, p. 1–16).
Amendamentul 147
Propunere de directivă
Considerentul 39
(39)  Colaborarea dintre furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate prin drept de autor încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea și titularii drepturilor este esențială pentru funcționarea tehnologiilor, cum ar fi tehnologiile de recunoaștere a conținutului. În astfel de cazuri, titularii de drepturi ar trebui să furnizeze datele necesare pentru a permite serviciilor să le identifice conținutul, iar serviciile ar trebui să manifeste transparență față de titularii de drepturi în ceea ce privește tehnologiile utilizate, pentru a permite evaluarea adecvării acestora. Serviciile ar trebui în special să ofere titularilor de drepturi informații privind tipul tehnologiilor utilizate, modul în care funcționează acestea și rata lor de succes în ceea ce privește recunoașterea conținutului titularilor de drepturi. Tehnologiile respective ar trebui, de asemenea, să permită titularilor de drepturi să obțină informații de la furnizorii de servicii ale societății informaționale privind utilizarea conținutului lor care intră sub incidența unui contract.
(39)  Dacă titularii de drepturi nu doresc să încheie acorduri de licență, statele membre ar trebui să se asigure că furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi cooperează cu bună-credință pentru a garanta că, în cadrul serviciilor lor, nu sunt disponibile opere sau alte obiecte protejate neautorizate. Cooperarea între furnizorii de servicii de conținut online și titularii de drepturi nu ar trebui să conducă la indisponibilitatea operelor sau a altor obiecte protejate care nu încalcă drepturile de autor, inclusiv a celor care fac obiectul unei excepții sau al unei limitări a drepturilor de autor.
Amendamentul 148
Propunere de directivă
Considerentul 39 a (nou)
(39a)   Statele membre ar trebui să se asigure că furnizorii de servicii de partajare a conținutului online menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri eficace și rapide de care să dispună utilizatorii în cazul în care cooperarea menționată la alineatul (2a) duce la eliminarea nejustificată a conținuturilor lor. Orice reclamație depusă prin intermediul acestor mecanisme ar trebui să fie tratată fără întârzieri nejustificate. Titularii de drepturi ar trebui să își justifice în mod rezonabil deciziile pentru a se evita cazurile de respingere arbitrară a reclamațiilor. În plus, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, Directiva 2002/58/CE și Regulamentul general privind protecția datelor, cooperarea nu ar trebui să conducă la identificarea utilizatorilor individuali, nici la prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că utilizatorii se pot adresa unui organism independent pentru soluționarea litigiilor, precum și unei instanțe sau altei autorități judiciare competente pentru a beneficia de utilizarea unei excepții sau limitări în ceea ce privește dispozițiile referitoare la drepturile de autor.
Amendamentul 149
Propunere de directivă
Considerentul 39 b (nou)
(39b)   În cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia și statele membre ar trebui să organizeze dialoguri între părțile interesate în vederea armonizării și a definirii celor mai bune practici. Acestea ar trebui să emită orientări pentru a asigura funcționarea acordurilor de licență și privind cooperarea dintre furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte în sensul prezentei directive. La definirea celor mai bune practici ar trebui să se țină seama în special de drepturile fundamentale, de utilizarea excepțiilor și a limitărilor. Ar trebui, de asemenea, să se pună un accent deosebit pe garantarea faptului că sarcina impusă IMM-urilor rămâne adecvată și că se evită blocarea automată a conținutului.
Amendamentele 44 și 219
Propunere de directivă
Considerentul 39 c (nou)
(39c)  Statele membre ar trebui să prevadă instituirea unor măsuri intermediare care să permită furnizorilor de servicii și titularilor de drepturi să identifice, dacă este cazul, o soluție amiabilă pentru orice litigiu privind dispozițiile referitoare la acordurile de cooperare între ele. Statele membre ar trebui, în acest scop, să desemneze un organism independent, cu competența și experiența corespunzătoare necesare pentru a ajuta părțile să soluționeze litigiul dintre ele.
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Considerentul 39 d (nou)
(39d)  În principiu, titularii de drepturi ar trebui să primească întotdeauna o remunerație echitabilă și adecvată. Autorii și artiștii interpreți sau executanți care au încheiat contracte cu intermediari, cum ar fi casele de discuri și producătorii, ar trebui să primească o remunerație echitabilă și adecvată de la aceștia, fie prin contracte individuale și /sau contracte colective de negociere, acorduri de gestiune colectivă fie prin norme cu efecte similare, de exemplu norme comune de remunerare. Această remunerație ar trebui menționată în mod explicit în contracte, în funcție de fiecare mod de exploatare, inclusiv exploatarea online. Statele membre ar trebui să ia în considerare caracteristicile specifice ale fiecărui sector și să aibă dreptul să prevadă că remunerația este considerată echitabilă și adecvată dacă este stabilită în conformitate cu contractul colectiv de negociere sau cu acordul comun de remunerație.
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Considerentul 40
(40)   Anumiți titulari de drepturi, cum ar fi autorii și artiștii interpreți sau executanți au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică a drepturilor lor care sunt armonizate în temeiul legislației Uniunii. Acest lucru este valabil în special în cazul în care respectivii titulari de drepturi acordă o licență sau transferă drepturi în schimbul unei remunerații. Având în vedere că autorii și artiștii interpreți sau executanți tind să se afle într-o poziție contractuală mai slabă atunci când acordă licențe sau își transferă drepturile, aceștia au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică continuă a drepturilor lor în comparație cu remunerația primită pentru licență sau transfer, însă se confruntă adesea cu o lipsă de transparență. Prin urmare, comunicarea de informații adecvate de către partenerii lor contractuali sau succesorii în drepturi ai acestora este importantă pentru a asigura transparența și echilibrul în cadrul sistemului care reglementează remunerarea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți.
(40)   Anumiți titulari de drepturi, cum ar fi autorii și artiștii interpreți sau executanți au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică a drepturilor lor care sunt armonizate în temeiul legislației Uniunii. Acest lucru este valabil în special în cazul în care respectivii titulari de drepturi acordă o licență sau transferă drepturi în schimbul unei remunerații. Având în vedere că autorii și artiștii interpreți sau executanți tind să se afle într-o poziție contractuală mai slabă atunci când acordă licențe sau își transferă drepturile, aceștia au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică continuă a drepturilor lor în comparație cu remunerația primită pentru licență sau transfer, însă se confruntă adesea cu o lipsă de transparență. Prin urmare, comunicarea de informații cuprinzătoare și relevante de către partenerii lor contractuali sau succesorii în drepturi ai acestora este importantă pentru a asigura transparența și echilibrul în cadrul sistemului care reglementează remunerarea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți. Informațiile pe care autorii și artiștii interpreți sau executanți au dreptul să le pretindă ar trebui să fie proporționale și să acopere toate modurile de exploatare, veniturile directe și indirecte generate, inclusiv veniturile provenite din vânzarea de produse promoționale, precum și remunerația datorată. Informațiile privind exploatarea ar trebui să includă, de asemenea, informații cu privire la identitatea oricărui titular al unei sub-licențe sau beneficiar al unui sub-transfer. Cu toate acestea, obligația de transparență ar trebui să se aplice doar în cazul în care drepturile de autor relevante sunt vizate.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Considerentul 42
(42)   Anumite contracte privind exploatarea drepturilor armonizate la nivelul Uniunii sunt de lungă durată și oferă autorilor și artiștilor interpreți sau executanți puține posibilități de a le renegocia cu partenerii lor contractuali sau cu succesorii în drepturi ai acestora. Prin urmare, fără a aduce atingere legislației aplicabile contractelor din statele membre, ar trebui să existe un mecanism de ajustare a remunerațiilor pentru cazurile în care remunerația convenită inițial pe baza unei licențe sau a unui transfer de drepturi este disproporționat de scăzută în comparație cu veniturile și beneficiile relevante generate de exploatarea operei sau de fixarea interpretării ori a execuției, având în vedere mai ales transparența asigurată de prezenta directivă. La evaluarea situației ar trebui să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, precum și de particularitățile și practicile diferitelor sectoare de conținut. În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind ajustarea remunerațiilor, autorul ori artistul interpret sau executant ar trebui să aibă dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente.
(42)   Anumite contracte privind exploatarea drepturilor armonizate la nivelul Uniunii sunt de lungă durată și oferă autorilor și artiștilor interpreți sau executanți puține posibilități de a le renegocia cu partenerii lor contractuali sau cu succesorii în drepturi ai acestora. Prin urmare, fără a aduce atingere legislației aplicabile contractelor din statele membre, ar trebui să existe un mecanism de ajustare a remunerațiilor pentru cazurile în care remunerația convenită inițial pe baza unei licențe sau a unui transfer de drepturi este disproporționat de scăzută în comparație cu veniturile directe sau indirecte și beneficiile relevante generate de exploatarea operei sau de fixarea interpretării ori a execuției, având în vedere mai ales transparența asigurată de prezenta directivă. La evaluarea situației ar trebui să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, de particularitățile și practicile diferitelor sectoare de conținut, precum și de natura și de contribuția la opera autorului sau artistului interpret sau executant. O astfel de cerere de ajustare a contractelor ar putea fi, de asemenea, făcută de organismul care reprezintă autorul ori artistul interpret sau executant în numele său, cu excepția cazului în care cererea ar fi în detrimentul intereselor autorului sau ale artistului interpret sau executant. În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind ajustarea remunerațiilor, autorul ori artistul interpret sau executant sau un organism de reprezentare numit de acesta ar trebui, la cererea autorului sau a artistului interpret sau executant, să aibă dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente.
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Considerentul 43
(43)   Autorii și artiștii interpreți sau executanți sunt adesea reticenți să apeleze la instanțele judecătorești pentru a-și asigura respectarea drepturilor de către partenerii lor contractuali. Statele membre ar trebui, prin urmare, să prevadă o procedură de soluționare alternativă a litigiilor care să vizeze cererile legate de obligațiile de transparență și de mecanismul de ajustare a contractului.
(43)  Autorii și artiștii interpreți sau executanți sunt adesea reticenți să apeleze la instanțele judecătorești pentru a-și asigura respectarea drepturilor de către partenerii lor contractuali. Statele membre ar trebui, prin urmare, să prevadă o procedură de soluționare alternativă a litigiilor care să vizeze cererile legate de obligațiile de transparență și de mecanismul de ajustare a contractului. Organismele de reprezentare a autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți, inclusiv organismele de gestiune colectivă și sindicatele, ar trebui să fie în măsură să inițieze astfel de proceduri la solicitarea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți. Detaliile cu privire la inițiatorul procedurii ar trebui să rămână confidențiale.
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Considerentul 43 a (nou)
(43a)  Atunci când autorii și artiștii interpreți sau executanți acordă licențe sau își transferă drepturile, aceștia se așteaptă ca opera ori interpretarea sau execuția lor să fie exploatate. Cu toate acestea, se întâmplă ca unele opere sau interpretări pentru care s-a acordat o licență sau un transfer să nu fie exploatate deloc. Atunci când aceste drepturi au fost transferate în mod exclusiv, autorii și artiștii interpreți sau executanți nu pot apela la un alt partener pentru exploatarea operei lor. Într-un astfel de caz, și după o perioadă de timp rezonabilă, autorii și artiștii interpreți sau executanți ar trebui să dispună de un drept de revocare care să le permită să își transfere drepturile sau să acorde o licență altei persoane. Revocarea ar trebui, de asemenea, să fie posibilă în cazul în care persoana care a beneficiat de transfer sau de licență nu s-a conformat obligației de raportare/transparență prevăzută la articolul 14 din prezenta directivă. Revocarea ar trebui luată în considerare numai după ce toate măsurile alternative de soluționare a litigiilor au fost finalizate, în special în ceea ce privește raportarea. Întrucât exploatarea operelor pot varia în funcție de sectoare, dispoziții specifice ar putea fi luate la nivel național, pentru a lua în considerare particularitățile sectoarelor - cum ar fi sectorul audiovizual - sau ale operelor și ale perioadelor de exploatare anticipate, în special prevăzând termene pentru dreptul de revocare. Pentru a preveni abuzurile și a ține seama de faptul că o anumită perioadă de timp este necesară înainte ca o operă să fie exploatată efectiv, autorii și artiștii interpreți sau executanți ar trebui să fie în măsură să își exercite dreptul de revocare numai după o anumită perioadă de timp de la încheierea contractului de licență sau de transfer. Dreptul național ar trebui să reglementeze exercitarea dreptului de revocare în cazul operelor care implică mai mulți autori sau artiști interpreți sau executanți, luând în considerare importanța relativă a contribuțiilor individuale.
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Considerentul 43 b (nou)
(43b)  Pentru a sprijini aplicarea eficientă în cadrul statelor membre a dispozițiilor relevante ale prezentei directive, Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să încurajeze schimbul de bune practici și să promoveze dialogul la nivelul Uniunii.
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Considerentul 46
(46)   Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal prevăzute la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și trebuie să fie conformă cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului35 și cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului36.
(46)   Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal prevăzute la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și trebuie să fie conformă cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directiva 2002/58/CE. Ar trebui să fie respectate dispozițiile din Regulamentul general privind protecția datelor, inclusiv privind „dreptul de a fi uitat”.
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Considerentul 46 a (nou)
(46a)  Este important să fie subliniată importanța anonimității atunci când datele cu caracter personal sunt gestionate în scopuri comerciale. În plus, ar trebui promovată opțiunea „implicită” de nepartajare în ceea ce privește datele cu caracter personal în timp ce se utilizează interfețele platformei online.
Amendamentele 54 și 238
Propunere de directivă
Articolul 1
Articolul 1
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
Obiectul și domeniul de aplicare
1.   Prezenta directivă stabilește norme care vizează armonizarea în continuare a legislației Uniunii aplicabile drepturilor de autor și drepturilor conexe în cadrul pieței interne, ținând seama în special de utilizările digitale și transfrontaliere ale conținuturilor protejate. Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme pentru excepții și limitări și pentru facilitarea licențelor, precum și norme care vizează asigurarea unei piețe performante pentru exploatarea operelor și a altor obiecte protejate.
1.   Prezenta directivă stabilește norme care vizează armonizarea în continuare a legislației Uniunii aplicabile drepturilor de autor și drepturilor conexe în cadrul pieței interne, ținând seama în special de utilizările digitale și transfrontaliere ale conținuturilor protejate. Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme pentru excepții și limitări și pentru facilitarea licențelor, precum și norme care vizează asigurarea unei piețe performante pentru exploatarea operelor și a altor obiecte protejate.
2.   Cu excepția cazurilor menționate la articolul 6, prezenta directivă lasă intacte și nu afectează în niciun fel normele existente stabilite în directivele care sunt în vigoare în acest domeniu, în special Directivele 96/9/CE, 2001/29/CE, 2006/115/CE, 2009/24/CE, 2012/28/UE și 2014/26/UE.
2.   Cu excepția cazurilor menționate la articolul 6, prezenta directivă lasă intacte și nu afectează în niciun fel normele existente stabilite în directivele care sunt în vigoare în acest domeniu, în special Directivele 96/9/CE, 2000/31/CE, 2001/29/CE, 2006/115/CE, 2009/24/CE, 2012/28/UE și 2014/26/UE.
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 – partea introductivă
(1)   „organism de cercetare” înseamnă o universitate, un institut de cercetare sau orice altă organizație al cărei scop principal este efectuarea de cercetări științifice sau efectuarea de cercetări științifice și furnizarea de servicii de învățământ:
(1)   „organism de cercetare” înseamnă o universitate, inclusiv bibliotecile acesteia, un institut de cercetare sau orice altă organizație al cărei scop principal este efectuarea de cercetări științifice sau efectuarea de cercetări științifice și furnizarea de servicii de învățământ:
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 – paragraful 2
astfel încât de accesul la rezultatele generate de cercetarea științifică să nu poată beneficia în mod preferențial o întreprindere care exercită o influență decisivă asupra unui astfel de organism;
astfel încât de accesul la rezultatele generate de cercetarea științifică să nu poată beneficia în mod preferențial o întreprindere care exercită o influență semnificativă asupra unui astfel de organism;
Amendamentul 58
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2
(2)   „extragerea textului și a datelor” înseamnă orice tehnică analitică automatizată care vizează analizarea textului și a datelor în formă digitală pentru a genera informații precum modele, tendințe și corelații;
(2)   „extragerea textului și a datelor” înseamnă orice tehnică analitică automatizată ce analizează opere și alte obiecte protejate în formă digitală pentru a genera informații care includ modele, tendințe și corelații, fără a se limita însă la acestea.
Amendamentul 59
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4
(4)   „publicație de presă” înseamnă fixarea unei colecții de opere literare cu caracter jurnalistic, care poate include alte opere sau obiecte protejate și care constituie un element individual în cadrul unei publicații periodice sau actualizate regulat sub un singur titlu, cum ar fi un ziar sau o revistă de interes general ori de specialitate, având scopul de a oferi informații referitoare la știri sau alte subiecte și fiind publicată în orice formă de media la inițiativa, pe răspunderea editorială și sub supravegherea unui furnizor de servicii.
(4)   „publicație de presă” înseamnă fixarea de către editorii sau agențiile de știri a unei colecții de opere literare cu caracter jurnalistic, care poate include alte opere sau obiecte protejate și care constituie un element individual în cadrul unei publicații periodice sau actualizate regulat sub un singur titlu, cum ar fi un ziar sau o revistă de interes general ori de specialitate, având scopul de a oferi informații referitoare la știri sau alte subiecte și fiind publicată în orice formă de media la inițiativa, pe răspunderea editorială și sub supravegherea unui furnizor de servicii. Publicațiile periodice care sunt publicate în scop științific sau academic, cum ar fi revistele științifice, nu intră în domeniul de aplicare al prezentei definiții;
Amendamentul 60
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)
4a.  „operă aflată în afara circuitului comercial” înseamnă:
(a)  o întreagă operă sau un întreg alt obiect în toate versiunile și manifestările sale, care nu mai este la dispoziția publicului prin canalele comerciale obișnuite;
(b)  o operă sau un alt obiect care nu a fost niciodată la dispoziția publicului prin canalele comerciale într-un stat membru, cu excepția cazului în care se poate deduce, din circumstanțele cazului respectiv, că autorul său a contestat punerea operei sau a obiectului respectiv la dispoziția publicului;
Amendamentul 150
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 b (nou)
(4b)   „furnizor al unui serviciu de partajare de conținuturi online” înseamnă un furnizor al unui serviciu al societății informaționale, unul dintre scopurile principale ale acestuia fiind cel de a stoca și a oferi publicului acces la o cantitate semnificativă de opere protejate prin drepturi de autor sau la alte obiecte protejate încărcate de către utilizatorii săi, operațiuni pe care serviciul respectiv le optimizează și promovează în scop lucrativ. Microîntreprinderile și întreprinderile mici în sensul Titlului I din anexa la Recomandarea Comisiei 2003/361/CE, și serviciile care nu au un caracter comercial, cum ar fi enciclopediile online, și furnizorii de servicii online în cazul cărora conținuturile sunt încărcate cu autorizația tuturor titularilor de drepturi vizați, cum ar fi arhivele educaționale sau științifice, nu intră sub incidența dispozițiilor aplicabile furnizorilor de servicii de partajare de conținuturi online în sensul prezentei directive. Furnizorii de servicii de tip cloud pentru uz individual care nu oferă acces direct publicului, platformele care dezvoltă programe informatice cu sursă deschisă și piețele online a căror activitate principală este vânzarea online cu amănuntul de bunuri fizice nu ar trebui să fie considerați/considerate a fi furnizori de servicii de partajare de conținuturi online în sensul prezentei directive;
Amendamentul 62
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 c (nou)
4c.  „serviciu al societății informaționale” înseamnă un serviciu astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului1a;
___________
1a Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 d (nou)
(4d)  „serviciu automatizat de referențiere a imaginilor” înseamnă orice serviciu online în care sunt reproduse sau puse la dispoziția publicului, în scopul indexării sau al referențierii, opere grafice, plastice sau fotografice colectate în mod automat, prin intermediul unui serviciu online terț.
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 3
Articolul 3
Articolul 3
Extragerea textului și a datelor
Extragerea textului și a datelor
1.   Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile efectuate de organismele de cercetare pentru a realiza extragerea textului și a datelor din opere sau alte obiecte la care au acces legal în scopuri de cercetare științifică.
1.   Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile din opere sau alte obiecte la care organismele de cercetare au acces legal și care sunt efectuate pentru a realiza extragerea textului și a datelor în scopuri de cercetare științifică de către aceste organisme.
Statele membre le permit instituțiilor de învățământ și instituțiilor de patrimoniu cultural care efectuează cercetări științifice în sensul punctului (1) litera (a) sau al punctului (1) litera (b) de la articolul 2, cu condiția ca o întreprindere care exercită o influență semnificativă asupra unei astfel de instituții să nu poată beneficia în mod preferențial de accesul la rezultatele generate de cercetarea științifică, să beneficieze, de asemenea, de excepția prevăzută la prezentul articol.
1a.  Reproducerile și extragerile efectuate în scopul extragerii textului și a datelor trebuie să fie stocate în condiții de siguranță, de exemplu de către organisme de încredere desemnate în acest scop.
2.   Dispozițiile contractuale care nu respectă excepția prevăzută la alineatul (1) sunt inaplicabile.
2.   Dispozițiile contractuale care nu respectă excepția prevăzută la alineatul (1) sunt inaplicabile.
3.   Titularilor de drepturi li se permite să aplice măsuri menite să asigure securitatea și integritatea rețelelor și a bazelor de date în care sunt găzduite operele sau alte obiecte protejate. Aceste măsuri nu pot depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
3.   Titularilor de drepturi li se permite să aplice măsuri menite să asigure securitatea și integritatea rețelelor și a bazelor de date în care sunt găzduite operele sau alte obiecte protejate. Aceste măsuri nu pot depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
4.  Statele membre încurajează titularii de drepturi și organismele de cercetare să definească, de comun acord, bune practici referitoare la aplicarea măsurilor menționate la alineatul (3).
4.   Statele membre pot continua să prevadă excepții în ceea ce privește extragerea textului și a datelor în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2001/29/CE.
Amendamentul 65
Propunere de directivă
Articolul 3 a (nou)
Articolul 3a
Excepția sau limitarea opțională în cazul extragerii textului și a datelor
1.  Fără a aduce atingere articolului 3 din prezenta directivă, statele membre pot prevedea o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, precum și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile din opere și din alte obiecte protejate accesibile în mod legal efectuate în cadrul procesului de extragere a textului și a datelor, cu condiția ca utilizarea operelor și a altor obiecte protejate menționate în prezentul articol să nu fi fost rezervată în mod expres de către titularii de drepturi, inclusiv în cazul mijloacelor de citire automată.
2.  Reproducerile și extragerile efectuate în conformitate cu alineatul (1) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât pentru extragerea textului și a datelor.
3.  Statele membre pot continua să prevadă excepții în ceea ce privește extragerea textului și a datelor în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2001/29/CE.
Amendamentul 66
Propunere de directivă
Articolul 4
Articolul 4
Articolul 4
Utilizarea operelor și a altor obiecte protejate în activități de predare digitale și transfrontaliere
Utilizarea operelor și a altor obiecte protejate în activități de predare digitale și transfrontaliere
1.   Statele membre prevăd o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolele 2 și 3 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru a permite utilizarea digitală a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, cu condiția ca utilizarea:
1.   Statele membre prevăd o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolele 2 și 3 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru a permite utilizarea digitală a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, cu condiția ca utilizarea:
(a)  să aibă loc la sediul unei instituții de învățământ sau prin intermediul unei rețele electronice securizate la care au acces doar elevii sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ;
(a)  să aibă loc la sediul unei instituții de învățământ sau în orice alt loc în care activitatea educațională se desfășoară sub responsabilitatea instituției de învățământ sau prin intermediul unui mediu electronic securizat la care au acces doar elevii sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ;
(b)  să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil.
(b)  să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil din motive de ordin practic.
2.   Statele membre pot prevedea că excepția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în general sau în cazul anumitor tipuri de opere sau alte obiecte protejate, în măsura în care pe piață sunt disponibile cu ușurință licențe adecvate de autorizare a actelor descrise la alineatul (1).
2.   Statele membre pot prevedea că excepția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în general sau în cazul anumitor tipuri de opere sau alte obiecte protejate, cum ar fi materialele care sunt destinate în principal pieței educației sau partiturile, în măsura în care pe piață sunt disponibile cu ușurință contracte de licență adecvate de autorizare a actelor descrise la alineatul (1), care sunt adaptate nevoilor și particularităților instituțiilor de învățământ.
Statele membre care recurg la dispoziția prevăzută la primul paragraf iau măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și vizibilitatea corespunzătoare a licențelor de autorizare a actelor descrise la alineatul (1) pentru instituțiile de învățământ.
Statele membre care recurg la dispoziția prevăzută la primul paragraf iau măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și vizibilitatea corespunzătoare a licențelor de autorizare a actelor descrise la alineatul (1) pentru instituțiile de învățământ.
3.   Se consideră că actul de utilizare a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică prin intermediul unei rețele electronice securizate care este întreprins în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentului articol are loc numai în statul membru în care este stabilită instituția de învățământ.
3.   Se consideră că actul de utilizare a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică prin intermediul unor medii electronice securizate care este întreprins în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentului articol are loc numai în statul membru în care este stabilită instituția de învățământ.
4.   Statele membre pot prevedea compensații echitabile pentru prejudiciul suferit de titularii de drepturi ca urmare a utilizării operelor lor sau a altor obiecte protejate în temeiul alineatului (1).
4.   Statele membre pot prevedea compensații echitabile pentru prejudiciul suferit de titularii de drepturi ca urmare a utilizării operelor lor sau a altor obiecte protejate în temeiul alineatului (1).
4a.  Fără a aduce atingere alineatului (2), dispozițiile contractuale care nu respectă excepția sau limitarea adoptată în conformitate cu alineatul (1) sunt neexecutabile. Statele membre asigură faptul că titularii de drepturi au dreptul de a acorda licențe gratuite de autorizare a actelor descrise la alineatul (1), în general sau vizând tipuri specifice de opere sau alte obiecte protejate, la propria discreție.
Amendamentul 67
Propunere de directivă
Articolul 5
Articolul 5
Articolul 5
Conservarea patrimoniului cultural
Conservarea patrimoniului cultural
Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să realizeze copii ale operelor sau ale altor obiecte protejate din colecțiile lor permanente, în orice format sau pe orice suport, numai în scopul conservării acestor opere sau alte obiecte protejate și în măsura în care este necesar pentru o astfel de conservare.
1.  Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să realizeze copii ale operelor sau ale altor obiecte protejate din colecțiile lor permanente, în orice format sau pe orice suport, în scopuri legate de conservarea acestor opere sau a altor obiecte protejate și în măsura în care este necesar pentru o astfel de conservare.
1a.  Statele membre se asigură că niciun material care rezultă dintr-un act de reproducere a materialului care face parte din domeniul public nu intră sub incidența drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, cu condiția ca o astfel de reproducere să fie o reproducere fidelă în scopuri de conservare a materialului original.
1b.  Orice dispoziții contractuale care nu respectă excepția prevăzută la alineatul (1) sunt inaplicabile.
Amendamentul 68
Propunere de directivă
Articolul 6
Articolul 6
Articolul 6
Dispoziții comune
Dispoziții comune
Excepțiilor și limitărilor prevăzute în prezentul titlu li se aplică articolul 5 alineatul (5) și articolul 6 alineatul (4) primul, al treilea și al cincilea paragraf din Directiva 2001/29/CE.
1.  Accesul la conținutul care face obiectul unei excepții prevăzute în prezenta directivă nu conferă utilizatorului dreptul de a folosi conținutul în alt mod care face obiectul unei alte excepții.
2.  Excepțiilor și limitărilor prevăzute în prezentul titlu li se aplică articolul 5 alineatul (5) și articolul 6 alineatul (4) primul, al treilea, al patrulea și al cincilea paragraf din Directiva 2001/29/CE.
Amendamentul 69
Propunere de directivă
Articolul 7
Articolul 7
Articolul 7
Utilizarea operelor aflate în afara circuitului comercial de către instituțiile de patrimoniu cultural
Utilizarea operelor aflate în afara circuitului comercial de către instituțiile de patrimoniu cultural
1.   Statele membre prevăd că, atunci când un organism de gestiune colectivă, acționând în numele membrilor săi, încheie o licență neexclusivă pentru scopuri necomerciale cu o instituție de patrimoniu cultural pentru digitalizarea, distribuția, comunicarea publică sau punerea la dispoziție a operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și prezente în colecția permanentă a instituției, o astfel de licență neexclusivă poate fi acordată sau se presupune că ea se aplică titularilor de drepturi din aceeași categorie cu cei vizați de licență care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă, cu condiția ca:
1.   Statele membre prevăd că, atunci când un organism de gestiune colectivă, acționând în numele membrilor săi, încheie o licență neexclusivă pentru scopuri necomerciale cu o instituție de patrimoniu cultural pentru digitalizarea, distribuția, comunicarea publică sau punerea la dispoziție a operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și prezente în colecția permanentă a instituției, o astfel de licență neexclusivă poate fi acordată sau se presupune că ea se aplică titularilor de drepturi din aceeași categorie cu cei vizați de licență care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă, cu condiția ca:
(a)   organismul de gestiune colectivă să asigure, pe baza mandatelor din partea titularilor de drepturi, reprezentarea largă a titularilor de drepturi din categoria de opere sau alte obiecte protejate și a drepturilor care fac obiectul licenței;
(a)   organismul de gestiune colectivă să asigure, pe baza mandatelor din partea titularilor de drepturi, reprezentarea largă a titularilor de drepturi din categoria de opere sau alte obiecte protejate și a drepturilor care fac obiectul licenței;
(b)   tuturor titularilor de drepturi să li se garanteze tratamentul egal în ceea ce privește condițiile licenței;
(b)   tuturor titularilor de drepturi să li se garanteze tratamentul egal în ceea ce privește condițiile licenței;
(c)   toți titularii de drepturi să poată obiecta în orice moment față de încadrarea operelor lor sau a altor obiecte protejate în categoria operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și să poată exclude aplicarea licenței în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate.
(c)   toți titularii de drepturi să poată obiecta în orice moment față de încadrarea operelor lor sau a altor obiecte protejate în categoria operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și să poată exclude aplicarea licenței în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate.
1a.  Statele membre prevăd o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolele 2 și 3 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă, pentru a permite instituțiilor de patrimoniu cultural să pună la dispoziție online, în scop necomercial, copii ale operelor aflate în afara circuitului comercial și care se află în colecțiile lor permanente, cu condiția ca:
(a)  numele autorului sau al oricărui alt titular de drepturi identificabil să fie indicat, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil;
(b)  toți titularii de drepturi să poată obiecta în orice moment față de încadrarea operelor lor sau a altor obiecte protejate în categoria operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și să poată exclude aplicarea excepției în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate.
1b.  Statele membre prevăd că excepția adoptată în temeiul alineatului (1a) nu se aplică în cazul anumitor sectoare sau tipuri de opere pentru care sunt disponibile soluții adecvate bazate pe acordarea de licențe, inclusiv soluțiile prevăzute la alineatul (1), însă fără a se limita la acestea. Statele membre, în consultare cu autorii, cu alți titulari de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu instituțiile de patrimoniu cultural, stabilesc disponibilitatea soluțiilor bazate pe acordarea de licențe colective extinse pentru anumite sectoare sau tipuri de opere.
2.   Se consideră că o operă sau un alt obiect protejat se află în afara circuitului comercial atunci când întreaga operă sau întregul alt obiect protejat, în toate traducerile, versiunile și manifestările sale, nu este la dispoziția publicului prin canalele comerciale obișnuite și când nu se poate preconiza în mod rezonabil că va deveni disponibil.
2.   Statele membre pot să prevadă o dată-limită pentru a stabili dacă o operă care a fost comercializată anterior este încadrată în categoria operelor aflate în afara circuitului comercial.
Statele membre, în consultare cu titularii de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu instituțiile de patrimoniu cultural, se asigură că cerințele utilizate pentru a stabili dacă pentru o operă și alt obiect protejat se poate acorda o licență în conformitate cu alineatul (1) nu depășesc ceea ce este necesar și rezonabil și nu exclud posibilitatea de a considera colecția în ansamblu ca aflată în afara circuitului comercial, atunci când este rezonabil să se presupună că toate operele sau alte obiecte protejate din cadrul colecției se află în afara circuitului comercial.
Statele membre, în consultare cu titularii de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu instituțiile de patrimoniu cultural, se asigură că cerințele utilizate pentru a stabili dacă pentru o operă și alt obiect protejat se poate acorda o licență în conformitate cu alineatul (1) sau dacă respectiva operă sau alt obiect protejat pot fi utilizate în conformitate cu alineatul (1a) nu depășesc ceea ce este necesar și rezonabil și nu exclud posibilitatea de a considera colecția în ansamblu ca aflată în afara circuitului comercial, atunci când este rezonabil să se presupună că toate operele sau alte obiecte protejate din cadrul colecției se află în afara circuitului comercial.
3.   Statele membre se asigură că se iau măsuri adecvate de publicitate cu privire la:
3.   Statele membre se asigură că se iau măsuri adecvate de publicitate cu privire la:
(a)   considerarea unor opere sau a altor obiecte protejate ca aflate în afara circuitului comercial;
(a)   considerarea unor opere sau a altor obiecte protejate ca aflate în afara circuitului comercial;
(b)   licență, în special la aplicarea sa în cazul titularilor de drepturi nereprezentați;
(b)   orice licență, în special la aplicarea sa în cazul titularilor de drepturi nereprezentați;
(c)   posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la alineatul (1) litera (c),
(c)   posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la alineatul (1) litera (c) și la alineatul (1a) litera (b);
inclusiv în cursul unei perioade de timp rezonabile înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului.
inclusiv în cursul unei perioade de timp de cel puțin șase luni înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului.
4.   Statele membre se asigură că licențele menționate la alineatul (1) sunt solicitate de la un organism de gestiune colectivă care este reprezentativ pentru statul membru în care:
4.   Statele membre se asigură că licențele menționate la alineatul (1) sunt solicitate de la un organism de gestiune colectivă care este reprezentativ pentru statul membru în care:
(a)   operele sau fonogramele au fost publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, în care au fost difuzate pentru prima dată, cu excepția operelor cinematografice și audiovizuale;
(a)   operele sau fonogramele au fost publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, în care au fost difuzate pentru prima dată, cu excepția operelor cinematografice și audiovizuale;
(b)   producătorii lucrărilor își au sediul sau reședința obișnuită, în cazul operelor cinematografice și audiovizuale sau
(b)   producătorii lucrărilor își au sediul sau reședința obișnuită, în cazul operelor cinematografice și audiovizuale sau
(c)   în care este stabilită instituția de patrimoniu cultural, în cazul în care, după depunerea unor eforturi rezonabile, nu s-a putut determina statul membru sau țara terță prevăzută la literele (a) și (b).
(c)   în care este stabilită instituția de patrimoniu cultural, în cazul în care, după depunerea unor eforturi rezonabile, nu s-a putut determina statul membru sau țara terță prevăzută la literele (a) și (b).
5.   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care se aplică alineatul (4) literele (a) și (b).
5.   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care se aplică alineatul (4) literele (a) și (b).
Amendamentul 70
Propunere de directivă
Articolul 8
Articolul 8
Articolul 8
Utilizările transfrontaliere
Utilizările transfrontaliere
1.   Operele sau alte obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 pot fi utilizate de către instituția de patrimoniu cultural în conformitate cu condițiile licenței în toate statele membre.
1.   Operele sau alte obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial, care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 pot fi utilizate de către instituția de patrimoniu cultural în conformitate cu dispozițiile articolului respectiv în toate statele membre.
2.   Statele membre se asigură că informațiile care permit identificarea operelor sau a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 și informațiile privind posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c), sunt publicate pe un portal online unic cu cel puțin șase luni înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului în alte state membre decât cel în care se acordă licența și rămân la dispoziția publicului pe toată durata de valabilitate a licenței.
2.   Statele membre se asigură că informațiile care permit identificarea operelor sau a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 și informațiile privind posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (1a) litera b sunt ușor accesibile publicului în mod permanent și concret, pe un portal online unic public cu cel puțin șase luni înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului în alte state membre decât cel în care se acordă licența, sau în cazurile reglementate de articolul 7 alineatul (1a) în statul membru unde își are sediul instituția de patrimoniu cultural, și rămân la dispoziția publicului pe toată durata de valabilitate a licenței.
3.   Portalul menționat la alineatul (2) este creat și administrat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 386/2012.
3.   Portalul menționat la alineatul (2) este creat și administrat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 386/2012.
Amendamentul 71
Propunere de directivă
Articolul 9 – paragraful 1
Statele membre asigură desfășurarea unui dialog periodic între organizațiile de reprezentare ale utilizatorilor și titularilor de drepturi și alte organizații ale părților interesate relevante, cu scopul de a îmbunătăți, pentru fiecare sector, relevanța și utilizarea mecanismelor de acordare a licențelor menționate la articolul 7 alineatul (1), de a asigura eficacitatea garanțiilor pentru titularii de drepturi, menționate în prezentul capitol, în special în ceea ce privește măsurile de publicitate, și, dacă este cazul, de a acorda asistență pentru stabilirea cerințelor menționate la articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf.
Statele membre asigură desfășurarea unui dialog periodic între organizațiile de reprezentare ale utilizatorilor și titularilor de drepturi și alte organizații ale părților interesate relevante, cu scopul de a îmbunătăți, pentru fiecare sector, relevanța și utilizarea mecanismelor de acordare a licențelor menționate la articolul 7 alineatul (1) și funcționarea excepției menționate la articolul 7 alineatul (1a), de a asigura eficacitatea garanțiilor pentru titularii de drepturi, menționate în prezentul capitol, în special în ceea ce privește măsurile de publicitate, și, dacă este cazul, de a acorda asistență pentru stabilirea cerințelor menționate la articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf.
Amendamentul 72
Propunere de directivă
Articolul 10
Articolul 10
Articolul 10
Mecanismul de negociere
Mecanismul de negociere
Statele membre se asigură că, în cazul în care părțile doritoare să încheie un acord pentru punerea la dispoziție a unor opere audiovizuale pe platforme de video la cerere se confruntă cu dificultăți legate de acordarea de licențe privind drepturile, acestea pot recurge la asistența unui organism imparțial cu experiență relevantă. Organismul respectiv oferă asistență pentru negocieri și încheierea de acorduri.
Statele membre se asigură că, în cazul în care părțile doritoare să încheie un acord pentru punerea la dispoziție a unor opere audiovizuale pe platforme de video la cerere se confruntă cu dificultăți legate de acordarea de licențe privind drepturile audiovizuale, acestea pot recurge la asistența unui organism imparțial cu experiență relevantă. Organismul imparțial creat sau desemnat de statul membru în sensul prezentului articol oferă părților asistență pentru negocieri și le sprijină în încheierea de acorduri.
Până cel târziu la data de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)], statele membre notifică Comisiei organismul menționat la alineatul (1).
Până cel târziu la data de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)], statele membre informează Comisia cu privire la organismul pe care îl creează sau îl desemnează în conformitate cu primul paragraf.
Pentru a încuraja punerea la dispoziție a operelor audiovizuale pe platformele de video la cerere, statele membre promovează dialogul între organismele reprezentative ale autorilor, producătorilor, platformelor de video la cerere și alte părți interesate relevante.
Amendamentul 73
Propunere de directivă
Titlul III – Capitolul 2 a (nou) – Articolul 10 a (nou)
CAPITOLUL 2a
Accesul la publicațiile Uniunii
Articolul 10a
Depozitul legal al Uniunii
1.  Toate publicațiile electronice care se ocupă de chestiuni legate de Uniune, cum ar fi dreptul Uniunii, istoria și integrarea, politica și democrația, chestiuni instituționale și parlamentare sau politicile Uniunii și care sunt puse la dispoziția publicului pe teritoriul acesteia fac obiectul unui depozit legal al Uniunii.
2.  Biblioteca Parlamentului European are dreptul de a primi în mod gratuit câte un exemplar din orice publicație menționată la alineatul (1).
3.  Obligația prevăzută la alineatul (1) se aplică editorilor, tipografilor și importatorilor de publicații pentru lucrările pe care le publică, le imprimă sau le importă în Uniune.
4.  De la data livrării lor la Biblioteca Parlamentului European, publicațiile menționate la alineatul (1) fac parte din colecția permanentă a Bibliotecii Parlamentului European. Acestea sunt puse la dispoziția utilizatorilor în incintele Bibliotecii Parlamentului European, exclusiv în scopul cercetării sau studiului de către cercetători acreditați, sub controlul Bibliotecii Parlamentului European.
5.  Comisia adoptă acte pentru a preciza modalitățile de livrare a publicațiilor menționate la alineatul (1) la Biblioteca Parlamentului European.
Amendamentele 151, 152, 153, 154 și 155
Propunere de directivă
Articolul 11
Articolul 11
Articolul 11
Protejarea publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale
Protejarea publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale
1.   Statele membre acordă editorilor de publicații de presă drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de presă.
1.  Statele membre acordă editorilor de publicații de presă drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE, astfel încât aceștia să obțină o remunerație echitabilă și proporțională pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de presă de către furnizorii de servicii ai societății informaționale.
1a.   Drepturile menționate la alineatul (1) nu împiedică utilizarea legitimă, privată și necomercială a publicațiilor de presă de către utilizatorii individuali.
2.  Drepturile menționate la alineatul (1) lasă intacte și nu afectează în niciun fel drepturile de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, autorii și alți titulari de drepturi în ceea ce privește operele și alte obiecte protejate încorporate într-o publicație de presă. Aceste drepturi nu pot fi invocate împotriva respectivilor autori și alți titulari de drepturi și, în special, nu îi pot priva de dreptul de a-și exploata operele și alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care sunt încorporate.
2.   Drepturile menționate la alineatul (1) lasă intacte și nu afectează în niciun fel drepturile de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, autorii și alți titulari de drepturi în ceea ce privește operele și alte obiecte protejate încorporate într-o publicație de presă. Aceste drepturi nu pot fi invocate împotriva respectivilor autori și alți titulari de drepturi și, în special, nu îi pot priva de dreptul de a-și exploata operele și alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care sunt încorporate.
2a.   Drepturile menționate la alineatul (1) nu se aplică unor simple hyperlinkuri însoțite de cuvinte izolate.
3.  În ceea ce privește drepturile menționate la alineatul (1), se aplică mutatis mutandis articolele 5-8 din Directiva 2001/29/CE și Directiva 2012/28/UE.
3.   În ceea ce privește drepturile menționate la alineatul (1), se aplică mutatis mutandis articolele 5-8 din Directiva 2001/29/CE și Directiva 2012/28/UE.
4.   Drepturile menționate la alineatul (1) expiră după 20 ani de la publicarea publicației de presă. Acest termen se calculează începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului care urmează datei publicării.
4.  Drepturile menționate la alineatul (1) expiră după cinci ani de la publicarea publicației de presă. Acest termen se calculează începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului care urmează datei publicării. Dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică cu efect retroactiv.
4a.   Statele membre se asigură că autorii primesc o parte echitabilă din veniturile suplimentare pe care le obțin editorii de presă în urma utilizării unei publicații de presă de către furnizorii de servicii ai societății informaționale.
Amendamentul 75
Propunere de directivă
Articolul 12
Articolul 12
Articolul 12
Pretențiile la compensații echitabile
Pretențiile la compensații echitabile
Statele membre pot prevedea că, în cazul în care un autor și-a transferat un drept sau a acordat o licență unui editor, transferul sau licența respectivă constituie un temei juridic suficient pentru ca editorul să pretindă o parte din compensația pentru utilizările operelor efectuate în temeiul unei excepții de la dreptul care face obiectul transferului sau al licenței ori în temeiul unei limitări a acestui drept.
Statele membre care aplică sisteme de partajare între autori și editori a compensațiilor acordate pentru utilizările care fac obiectul excepțiilor și limitărilor pot prevedea că, în cazul în care un autor și-a transferat un drept sau a acordat o licență unui editor, transferul sau licența respectivă constituie un temei juridic suficient pentru ca editorul să pretindă o parte din compensația pentru utilizările operelor efectuate în temeiul unei excepții de la dreptul care face obiectul transferului sau al licenței ori în temeiul unei limitări a acestui drept, cu condiția ca în statul membru respectiv să fi funcționat un sistem echivalent de partajare a compensațiilor înainte de 12 noiembrie 2015.
Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere regimului prevăzut de statele membre în ceea ce privește dreptul de împrumut public, gestionarea drepturilor care nu au la bază excepții de la drepturile de autor sau limitări ale acestora, cum este cazul sistemelor de acordare a licențelor colective extinse sau în ceea ce privește drepturile la remunerație prevăzute de legislația națională.
Amendamentul 76
Propunere de directivă
Titlul IV – Capitolul 1 a (nou) – Articolul 12 a (nou)
CAPITOLUL 1a
Protecția organizatorilor de evenimente sportive
Articolul 12a
Protecția organizatorilor de evenimente sportive
Statele membre acordă organizatorilor de evenimente sportive drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE și la articolul 7 din Directiva 2006/115/CE.
Amendamentele 156, 157, 158, 159, 160 și 161
Propunere de directivă
Articolul 13
Articolul 13
Articolul 13
Utilizarea conținutului protejat de către furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează și cantități mari de opere și alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă acces la acestea
Utilizarea conținutului protejat de către furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online care stochează cantități mari de opere și alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă acces la acestea
1.  În cooperare cu titularii de drepturi, furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea iau măsuri pentru a asigura funcționarea acordurilor încheiate cu titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate sau pentru a împiedica punerea la dispoziție, prin intermediul serviciilor lor, a operelor sau a altor obiecte protejate identificate de către titularii de drepturi în cadrul cooperării cu furnizorii de servicii. Măsurile respective, cum ar fi utilizarea de tehnologii eficace de recunoaștere a conținutului, sunt adecvate și proporționale. Furnizorii de servicii prezintă titularilor de drepturi informații adecvate privind funcționarea și aplicarea măsurilor, precum și, dacă este cazul, rapoarte adecvate privind recunoașterea și utilizarea operelor și a altor obiecte protejate.
1.  Fără a aduce atingere articolului 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2001/29/CE, furnizorii de servicii de partajare a conținutului online îndeplinesc un act de comunicare către public. În consecință, ei încheie contracte de licență echitabile și adecvate cu titularii de drepturi.
2.  Statele membre se asigură că furnizorii de servicii menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri de care să dispună utilizatorii în caz de litigiu cu privire la aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1).
2.  Contractele de licență încheiate de furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online cu titularii de drepturi pentru actele de comunicare menționate la alineatul (1) includ răspunderea pentru operele încărcate de către utilizatorii acestor servicii de partajare de conținuturi online în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute în contractul de licență, cu condiția ca acești utilizatorii să nu acționeze în scopuri comerciale.
2a.   Dacă titularii de drepturi nu doresc să încheie contracte de licență, statele membre se asigură că furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi cooperează cu bună-credință pentru a garanta că, în cadrul serviciilor lor, nu sunt disponibile opere sau alte obiecte protejate neautorizate. Cooperarea între furnizorii de servicii de conținut online și titularii de drepturi nu duce la indisponibilitatea operelor sau a altor obiecte protejate care nu încalcă drepturile de autor, inclusiv a celor care fac obiectul unei excepții sau al unei limitări a drepturilor de autor.
2b.   Statele membre se asigură că furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri eficace și rapide care să fie la dispoziția utilizatorilor în cazul în care cooperarea menționată la alineatul (2a) duce la eliminarea nejustificată a conținuturilor lor. Orice reclamație depusă prin intermediul acestor mecanisme este tratată fără întârzieri nejustificate și face obiectul unei examinări din partea unei persoane. Titularii de drepturi își justifică în mod rezonabil deciziile pentru a evita cazurile de respingere arbitrară a reclamațiilor. În plus, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, Directiva 2002/58/CE și Regulamentul general privind protecția datelor, cooperarea nu duce la identificarea utilizatorilor individuali, nici la prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Statele membre se asigură, de asemenea, că utilizatorii se pot adresa unui organism independent pentru soluționarea litigiilor, precum și unei instanțe sau altei autorități judiciare competente pentru a beneficia de utilizarea unei excepții sau limitări în ceea ce privește dispozițiile referitoare la drepturile de autor.
3.  Statele membre facilitează, după caz, cooperarea dintre furnizorii de servicii ale societății informaționale și titularii de drepturi prin dialoguri ale părților interesate cu scopul de a defini bune practici, cum ar fi tehnologii adecvate și proporționale de recunoaștere a conținutului, ținând seama, printre altele, de natura serviciilor, de disponibilitatea tehnologiilor și de eficacitatea acestora în lumina evoluțiilor tehnologice.
3.  Începând cu [data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia și statele membre organizează dialoguri între părțile interesate cu scopul de a armoniza și a defini cele mai bune practici și de a formula orientări pentru a asigura funcționarea contractelor de licență, precum și orientări referitoare la cooperarea dintre furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor materiale în sensul prezentei directive. Atunci când se definesc cele mai bune practici, se ține seama în special de drepturile fundamentale, de utilizarea excepțiilor și a limitărilor, precum și de garantarea faptului că sarcina pentru IMM-uri rămâne adecvată și că se evită blocarea automată a conținutului.
Amendamentele 78 și 252
Propunere de directivă
Articolul 13 a (nou)
Articolul 13a
Statele membre prevăd că litigiile dintre succesorii în drepturi și serviciile societății informaționale referitoare la aplicarea articolului 13 alineatul (1) pot fi supuse unui mecanism de soluționare alternativă a litigiilor.
Statele membre înființează sau desemnează un organism imparțial, care dispune de expertiza necesară pentru a ajuta părțile să soluționeze litigiul în cadrul acestui sistem.
Statele membre informează Comisia cu privire la înființarea acestui organism nu mai târziu de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)].
Amendamentul 79
Propunere de directivă
Articolul 13 b (nou)
Articolul 13b
Utilizarea conținutului protejat de către serviciile societății informaționale care furnizează referențiere automatizată a imaginilor
Statele membre se asigură că furnizorii de servicii ale societății informaționale care reproduc în mod automat sau se referă la cantități semnificative de opere vizuale protejate de drepturi de autor și le pun la dispoziția publicului în scopul indexării și al referențierii încheie contracte de licență echitabile și echilibrate cu titularii de drepturi care solicită acest lucru, pentru a le asigura o remunerare echitabilă. Remunerarea poate fi gestionată de organismul de gestiune colectivă al titularilor de drepturi în cauză.
Amendamentul 80
Propunere de directivă
Capitolul 3 – Articolul -14 (nou)
Articolul -14
Principiul remunerării echitabile și proporționale
1.  Statele membre asigură faptul că autorii și artiștii interpreți sau executanți primesc o remunerație echitabilă și proporțională pentru exploatarea operelor lor și a altor obiecte protejate, inclusiv pentru exploatarea online a acestora. Acest obiectiv poate fi realizat în fiecare sector printr-o combinație de acorduri, inclusiv prin contracte colective de muncă, precum și prin mecanisme de remunerare statutară.
2.  Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant acordă în mod gratuit un drept de utilizare neexclusiv în beneficiul tuturor utilizatorilor.
3.  Statele membre țin seama de caracteristicile specifice ale fiecărui sector în eforturile depuse pentru a promova o remunerare proporțională pentru drepturile acordate de autori și artiștii interpreți sau executanți.
4.  Contractele precizează remunerația aplicabilă în cazul fiecărui mod de exploatare.
Amendamentul 81
Propunere de directivă
Articolul 14
Articolul 14
Articolul 14
Obligația de transparență
Obligația de transparență
1.   Statele membre se asigură că autorii și artiștii interpreți sau executanți primesc, la intervale regulate și în funcție de particularitățile fiecărui sector, informații oportune, adecvate și suficiente privind exploatarea operelor și a interpretărilor sau execuțiilor lor de către cei cărora le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor, în special în ceea ce privește modurile de exploatare, veniturile generate și remunerația datorată.
1.   Statele membre se asigură că autorii și artiștii interpreți sau executanți primesc, la intervale regulate, dar nu mai puțin de o dată pe an, și în funcție de particularitățile fiecărui sector și de importanța relativă a fiecărei contribuții individuale, informații oportune, corecte, relevante și cuprinzătoare privind exploatarea operelor și a interpretărilor sau execuțiilor lor de către cei cărora le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor, în special în ceea ce privește modurile de exploatare, veniturile directe și indirecte generate și remunerația datorată.
1a.  Statele membre se asigură că, în cazul în care persoanele cărora autorii și artiștii interpreți sau executanți le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor acordă ulterior o licență unei terțe părți în ceea ce privește drepturile respective, partea terță în cauză are obligația de a comunica toate informațiile menționate la alineatul (1) cesionarilor sau titularilor de licențe.
Cesionarul sau titularul de licențe principal transmite toate informațiile menționate la primul paragraf autorului sau artistului interpret sau executant. Aceste informații nu suferă nicio modificare, cu excepția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, astfel cum sunt definite în legislația Uniunii sau în cea națională, care, fără a aduce atingere articolelor 15 și 16a, pot face obiectul unui acord de confidențialitate, în scopul menținerii unei concurențe loiale. În cazul în care cesionarul sau titularul de licențe principal nu furnizează informațiile menționate în prezentul paragraf în timp util, autorul sau artistul interpret sau executant are dreptul de a solicita informațiile respective direct de la titularul sublicenței.
2.   Obligația menționată la alineatul (1) este proporțională și eficace și asigură un nivel adecvat de transparență în fiecare sector. Cu toate acestea, în cazurile în care sarcina administrativă generată de obligație ar fi disproporționată în raport cu veniturile generate de exploatarea operei ori a interpretării sau execuției, statele membre pot ajusta obligația menționată la alineatul (1), cu condiția ca aceasta să rămână eficace și să asigure un nivel adecvat de transparență.
2.   Obligația menționată la alineatul (1) este proporțională și eficace și asigură un nivel ridicat de transparență în fiecare sector. Cu toate acestea, în cazurile în care sarcina administrativă generată de obligație ar fi disproporționată în raport cu veniturile generate de exploatarea operei ori a interpretării sau execuției, statele membre pot ajusta obligația menționată la alineatul (1), cu condiția ca aceasta să rămână eficace și să asigure un nivel ridicat de transparență.
3.  Statele membre pot decide că obligația menționată la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care contribuția autorului ori a artistului interpret sau executant nu este semnificativă având în vedere opera ori interpretarea sau execuția în ansamblu.
4.   Alineatul (1) nu se aplică în cazul entităților care sunt supuse obligațiilor de transparență stabilite în Directiva 2014/26/UE.
4.   Alineatul (1) nu se aplică în cazul entităților care sunt supuse obligațiilor de transparență stabilite în Directiva 2014/26/UE sau contractelor colective de negociere, în cazul în care obligațiile sau contractele respective prevăd cerințe de transparență comparabile cu cele menționate la alineatul (2).
Amendamentul 82
Propunere de directivă
Articolul 15 – paragraful 1
Statele membre se asigură că autorii și artiștii interpreți sau executanți au dreptul de a cere o remunerație suplimentară adecvată părții cu care au încheiat un contract pentru exploatarea drepturilor atunci când remunerația convenită inițial este disproporționat de scăzută în raport cu veniturile și beneficiile relevante ulterioare obținute din exploatarea operelor ori a interpretărilor sau a execuțiilor.
Statele membre se asigură că, în absența unor contracte colective de negociere în care să fie prevăzut un mecanism comparabil, autorii și artiștii interpreți sau executanți sau orice organizație reprezentativă care acționează în numele acestora au dreptul de a cere o remunerație suplimentară, adecvată și echitabilă părții cu care au încheiat un contract pentru exploatarea drepturilor atunci când remunerația convenită inițial este disproporționat de scăzută în raport cu veniturile directe sau indirecte și beneficiile relevante obținute ulterior din exploatarea operelor ori a interpretărilor sau a execuțiilor.
Amendamentul 83
Propunere de directivă
Articolul 16 – paragraful 1
Statele membre prevăd că litigiile referitoare la obligația de transparență prevăzută la articolul 14 și mecanismul de ajustare a contractelor prevăzut la articolul 15 pot face obiectul unei proceduri voluntare de soluționare alternativă a litigiilor.
Statele membre prevăd că litigiile referitoare la obligația de transparență prevăzută la articolul 14 și mecanismul de ajustare a contractelor prevăzut la articolul 15 pot face obiectul unei proceduri voluntare de soluționare alternativă a litigiilor. Statele membre se asigură că organizațiile reprezentative ale autorilor și ale artiștilor interpreți și executanți pot iniția astfel de proceduri la cererea unuia sau mai multor autori și artiști interpreți sau executanți.
Amendamentul 84
Propunere de directivă
Articolul 16 a (nou)
Articolul 16a
Dreptul de revocare
1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant și-a transferat în mod exclusiv drepturile sau a acordat o licență exclusivă în ceea ce privește o operă sau un alt obiect protejat, autorul ori artistul interpret sau executant beneficiază de un drept de revocare în cazul în care se constată o absență a exploatării operei sau a altui obiect protejat sau în cazul în care se constată o încălcare persistentă a obligației de raportare periodică prevăzută la articolul 14. Statele membre pot prevedea dispoziții specifice, ținând seama de caracteristicile specifice ale diferitelor sectoare și opere și de perioada de exploatare anticipată și pot stabili, în special, termene în care dreptul de revocare poate fi exercitat.
2.  Dreptul de revocare prevăzut la alineatul (1) poate fi exercitat numai după un interval de timp rezonabil de la încheierea contractului de licență sau de la realizarea transferului și numai în urma transmiterii unei notificări scrise prin care se stabilește un termen adecvat în care trebuie să aibă loc exploatarea drepturilor care fac obiectul licenței sau care au fost transferate. După expirarea acestui termen, autorul ori artistul interpret sau executant pot alege să anuleze caracterul exclusiv al contractului în loc să revoce drepturile. În cazul în care o operă sau alt obiect protejat presupune contribuția unei multitudini de autori ori artiști interpreți sau executanți, exercitarea dreptului de revocare individual al acestor autori ori artiști interpreți sau executanți este reglementată de legislația națională, care stabilește normele referitoare la dreptul de revocare pentru operele colective, ținând seama de importanța relativă a contribuțiilor individuale.
3.  Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care neexercitarea drepturilor se datorează, în principal, unor circumstanțe despre care se consideră în mod rezonabil că autorul sau artistul interpret sau executant poate să le remedieze.
4.  Dispozițiile contractuale sau de altă natură care implică o derogare de la dreptul de revocare sunt legale numai dacă sunt instituite prin intermediul unui acord care se bazează pe un contract colectiv de negociere.
Amendamentul 85
Propunere de directivă
Articolul 17 a (nou)
Articolul 17a
Statele membre pot adopta sau menține în vigoare dispoziții mai ample, compatibile cu excepțiile și limitările existente în dreptul Uniunii, pentru utilizări care fac obiectul excepțiilor sau al limitării prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul 86
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 2
2.  Dispozițiile articolului 11 se aplică și publicațiilor de presă publicate înainte de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)].
eliminat

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0245/2018).


Controlul numerarului care intră sau iese din Uniune ***I
PDF 123kWORD 51k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 (COM(2016)0825 – C8-0001/2017 – 2016/0413(COD))
P8_TA(2018)0338A8-0394/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0825),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 33 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0001/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuțiile prezentate de Camera Deputaților din Cehia și de Parlamentul Spaniei cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, conform articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0394/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1672.)

(1) JO C 246, 28.7.2017, p. 22.


Combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor ***I
PDF 122kWORD 50k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (COM(2016)0826 – C8-0534/2016 – 2016/0414(COD))
P8_TA(2018)0339A8-0405/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0826),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0534/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuțiile prezentate de Camera Deputaților din Cehia, Senatul Cehiei și Parlamentul Spaniei cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și, de asemenea, avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0405/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/1673.)


Situația din Ungaria
PDF 248kWORD 82k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la o propunere prin care invită Consiliul să stabilească, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea (2017/2131(INL))
P8_TA(2018)0340A8-0250/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 2 și articolul 7 alineatul (1),

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele sale,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere tratatele internaționale privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei, cum ar fi Carta socială europeană și Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 mai 2017 referitoare la situația din Ungaria(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 16 decembrie 2015(2) și 10 iunie 2015(3) referitoare la situația din Ungaria,

–  având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (ca urmare a rezoluției Parlamentului European din 16 februarie 2012)(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria(5) și rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 aprilie 2004 privind Comunicarea Comisiei referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană: Respectarea și promovarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 octombrie 2003 adresată Consiliului și Parlamentului European privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană - Respectarea și promovarea valorilor pe care se bazează Uniunea(9),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere articolele 45, 52 și 83 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0250/2018),

A.  întrucât Uniunea este întemeiată pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității și statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, stipulate în articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și integrate în tratatele internaționale privind drepturile omului, și întrucât aceste valori, care sunt comune statelor membre și la care toate statele membre au subscris în mod liber, constituie fundamentul drepturilor de care se bucură persoanele care trăiesc în Uniune;

B.  întrucât orice risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE nu privește numai statele membre individuale în care riscul se materializează, ci are un impact asupra celorlalte state membre, asupra încrederii reciproce între acestea, asupra naturii înseși a Uniunii și asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi în temeiul dreptului Uniunii;

C.  întrucât, așa cum se arată în Comunicarea Comisiei din 2003 privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, sfera de aplicare a articolului 7 din TUE nu se limitează la obligațiile care intră sub incidența tratatelor, ca în cazul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și întrucât Uniunea poate evalua existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor comune în domeniile care intră sub incidența competențelor statelor membre;

D.  întrucât articolul 7 alineatul (1) din TUE constituie o etapă preventivă, care conferă Uniunii capacitatea de a interveni în cazul unui risc clar de încălcare gravă a valorilor comune; întrucât această acțiune preventivă prevede un dialog cu statul membru în cauză și vizează evitarea unor eventuale sancțiuni;

E.  întrucât, deși autoritățile ungare au fost în mod constant gata să discute cu privire la legalitatea oricărei măsuri specifice, situația nu s-a îmbunătățit și persistă multe motive de îngrijorare, având un impact negativ asupra imaginii Uniunii, precum și asupra eficacității și a credibilității sale în ceea ce privește apărarea drepturilor fundamentale, a drepturilor omului și a democrației la nivel mondial, și evidențiind necesitatea de a le aborda printr-o acțiune concertată a Uniunii;

1.  afirmă că îngrijorările exprimate de Parlament se referă la următoarele aspecte:

   funcționarea sistemului constituțional și al celui electoral;
   independența sistemului judiciar și a altor instituții și drepturile judecătorilor;
   corupția și conflictele de interese;
   respectarea vieții private și protecția datelor;
   libertatea de exprimare,
   libertatea universitară;
   libertatea religioasă;
   libertatea de asociere;
   dreptul la egalitatea de tratament;
   drepturile persoanelor aparținând minorităților, inclusiv ale romilor și evreilor, și protejarea împotriva declarațiilor incitatoare la ură împotriva acestor minorități;
   drepturile fundamentale ale migranților, ale solicitanților de azil și ale refugiaților;
   drepturile economice și sociale.

2.  consideră că faptele și tendințele menționate în anexa la prezenta rezoluție, luate împreună, reprezintă o amenințare sistemică la adresa valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE și constituie un risc clar de încălcare gravă a acestora;

3.  ia act de rezultatul alegerilor parlamentare din Ungaria, care au avut loc la 8 aprilie 2018; subliniază faptul că guvernul ungar este responsabil de eliminarea riscului de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE, chiar și în cazul în care acest risc este o consecință de lungă durată a unor decizii politice propuse sau aprobate de guvernele anterioare;

4.  având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE, înaintează propunerea motivată anexată Consiliului, invitându-l să stabilească dacă există un risc clar de încălcare gravă, de către Ungaria, a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE, și să adreseze recomandări corespunzătoare Ungariei în această privință;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și propunerea motivată de decizie a Consiliului anexată, Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

Propunere de decizie a Consiliului de stabilire, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, a existenței unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 7 alineatul (1),

având în vedere propunerea motivată a Parlamentului European,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)  Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care sunt comune statelor membre și care includ respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului. Potrivit articolului 49 din TUE, aderarea la Uniune impune respectarea și promovarea valorilor menționate la articolul 2 din TUE.

(2)  Aderarea Ungariei a reprezentat un act voluntar bazat pe o decizie suverană și s-a bucurat de un consens larg în rândul întregului spectru politic al Ungariei.

(3)  În propunerea sa motivată, Parlamentul European și-a exprimat îngrijorarea cu privire la situația din Ungaria. În special, principalele preocupări erau legate de funcționarea sistemului constituțional și a celui electoral, de independența sistemului judiciar și a altor instituții, de drepturile judecătorilor, de corupție și de conflictele de interese, de confidențialitate și de protecția datelor, de libertatea de exprimare, de libertatea universitară, de libertatea de religie, de libertatea de asociere, de dreptul la un tratament egal, de drepturile persoanelor ce aparțin minorităților, inclusiv ale romilor și evreilor, de drepturile fundamentale ale migranților, ale solicitanților de azil și ale refugiaților și de drepturile economice și sociale.

(4)  Parlamentul European a constatat, de asemenea, că autoritățile ungare au fost disponibile în mod repetat să discute legalitatea oricăror măsuri specifice, dar că nu au întreprins acțiunile recomandate în rezoluțiile sale anterioare.

(5)  În rezoluția sa din 17 mai 2017 referitoare la situația din Ungaria, Parlamentul European a afirmat că situația actuală din Ungaria prezintă un risc clar de încălcare gravă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE și justifică lansarea procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din TUE.

(6)  În Comunicarea sa din 2003 privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia a enumerat mai multe surse de informații care trebuie luate în considerare atunci când se monitorizează respectarea și promovarea valorilor comune, cum ar fi rapoartele organizațiilor internaționale, rapoartele ONG-urilor și hotărârile pronunțate de instanțele regionale și internaționale. O gamă largă de actori de la nivel național, european și internațional și-au exprimat preocuparea profundă cu privire la situația democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale din Ungaria, incluzând instituțiile și organele Uniunii, Consiliul Europei, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Organizația Națiunilor Unite (ONU), precum și numeroase organizații ale societății civile, însă acestea trebuie considerate opinii fără caracter juridic obligatoriu, deoarece numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate interpreta dispozițiile tratatelor.

Funcționarea sistemului constituțional și a sistemului electoral

(7)  Comisia de la Veneția și-a exprimat de mai multe ori îngrijorarea cu privire la procesul de elaborare a Constituției în Ungaria, atât în ceea ce privește Legea fundamentală, cât și modificările aduse acesteia. Aceasta a salutat faptul că Legea fundamentală stabilește o ordine constituțională bazată pe democrație, pe statul de drept și pe protecția drepturilor fundamentale ca principii fundamentale și a recunoscut eforturile depuse pentru stabilirea unei ordini constituționale în conformitate cu valorile și standardele democratice europene comune și pentru a reglementa drepturile și libertățile fundamentale în conformitate cu instrumentele internaționale cu caracter obligatoriu. Criticile s-au axat pe lipsa de transparență a procesului, pe implicarea insuficientă a societății civile, pe absența unei consultări sincere, pe punerea în pericol a separării puterilor și pe slăbirea sistemelor naționale de control și echilibru.

(8)  Competențele Curții Constituționale a Ungariei au fost limitate ca urmare a reformei constituționale, inclusiv în ceea ce privește chestiunile bugetare, abolirea actio popularis, posibilitatea ca Curtea să facă referire la jurisprudența sa de dinainte de 1 ianuarie 2012 și limitarea capacității Curții de a examina constituționalitatea oricăror modificări ale Legii fundamentale în afară de cele de natură strict procedurală. Comisia de la Veneția și-a exprimat îngrijorarea gravă cu privire la aceste limitări și cu privire la procedura de numire a judecătorilor și a transmis recomandări autorităților ungare de a asigura mecanisme de control și echilibru, în avizul său cu privire la Legea CLI din 2011 privind Curtea Constituțională a Ungariei, adoptată la 19 iunie 2012 și în avizul său privind cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală a Ungariei, adoptat la 17 iunie 2013. În avizele sale, Comisia de la Veneția a identificat, de asemenea, o serie de elemente pozitive ale reformelor, cum ar fi dispozițiile privind garanțiile bugetare, eliminarea realegerii judecătorilor și atribuirea dreptului de a iniția proceduri în vederea examinării ex post comisarului pentru drepturile fundamentale.

(9)  În observațiile finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că actuala procedură de plângere constituțională oferă un acces mai limitat la Curtea Constituțională, nu prevede un termen-limită pentru exercitarea unui control al constituționalității și nu are un efect suspensiv asupra legislației contestate. De asemenea, acesta a menționat că dispozițiile noii Legi privind Curtea Constituțională reduc inamovibilitatea judecătorilor și cresc influența guvernului asupra alcătuirii și funcționării Curții Constituționale prin modificarea procedurii de numire a magistraților, a numărului de judecători din cadrul Curții și a vârstei lor de pensionare. Comitetul a fost, de asemenea, îngrijorat de limitarea competențelor și atribuțiilor Curții Constituționale în ceea ce privește reexaminarea legislației care aduce atingere chestiunilor bugetare.

(10)  În raportul său, adoptat la 27 iunie 2018, misiunea limitată de observare a alegerilor desfășurată de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului a afirmat că administrarea tehnică a alegerilor a fost la nivel profesionist și transparent, că drepturile și libertățile fundamentale au fost, în general, respectate, dar că au fost exercitate într-o atmosferă ostilă. Administrația electorală și-a îndeplinit mandatul în mod profesionist și transparent, s-a bucurat de încrederea generală în rândul părților interesate și a fost percepută, în general, drept imparțială. Campania a fost animată, însă retorica de campanie ostilă și intimidantă a limitat spațiul pentru dezbateri de fond și a redus capacitatea alegătorilor de a face o alegere în cunoștință de cauză. Finanțarea publică a campaniei și plafoanele de cheltuieli au avut ca scop garantarea egalității de șanse pentru toți candidații. Cu toate acestea, capacitatea candidaților de a concura în condiții de egalitate a fost compromisă în mod semnificativ de cheltuielile excesive ale guvernului pentru anunțurile publice cu caracter informativ care au amplificat mesajul campaniei coaliției de la guvernare. Întrucât au existat obligații de raportare doar după alegeri, alegătorii nu au fost practic informați despre finanțarea campaniilor electorale, element esențial pentru a putea alege în cunoștință de cauză. Acesta și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la delimitarea circumscripțiilor electorale uninominale. Preocupări similare au fost exprimate în avizul comun din 18 iunie 2012 referitor la Legea privind alegerea deputaților în Parlamentul Ungariei, adoptat de Comisia de la Veneția și de Consiliul pentru alegeri democratice, în care se menționa că delimitarea circumscripțiilor electorale din Ungaria trebuie efectuată într-un mod transparent și profesionist, prin intermediul unui proces imparțial și nepartizan, evitându-se obiectivele politice pe termen scurt (gerrymandering).

(11)  În ultimii ani, guvernul ungar a utilizat pe scară largă consultările naționale, extinzând democrația directă la nivel național. La 27 aprilie 2017, Comisia a arătat că consultarea națională „Să oprim Bruxelles-ul” conținea o serie de afirmații și declarații care erau faptic incorecte sau extrem de înșelătoare. Guvernul ungar a organizat, de asemenea, consultări pe tema „Migrația și terorismul” în mai 2015 și împotriva unui așa-numit „Plan Soros” în octombrie 2017. Aceste consultări au stabilit paralele între terorism și migrație, provocând ura împotriva migranților și au vizat în special persoana lui George Soros și Uniunea.

Independența sistemului judiciar și a altor instituții și drepturile judecătorilor

(12)  Ca urmare a modificărilor substanțiale aduse cadrului juridic adoptat în 2011, președintele nou-creatului Birou judecătoresc național (BJN) a fost învestit cu competențe extinse. Comisia de la Veneția a criticat aceste competențe extinse în avizul său privind Legea CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor și Legea CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea instanțelor de judecată din Ungaria, adoptată la 19 martie 2012, precum și în avizul său referitor la legile organice privind sistemul judiciar, adoptate la 15 octombrie 2012. Preocupări similare au fost formulate, la 29 februarie 2012 și la 3 iulie 2013, și de raportorul special al ONU privind independența judecătorilor și avocaților, precum și de Grupul de state împotriva corupției (GRECO), în raportul său adoptat la 27 martie 2015. Toți acești actori au subliniat necesitatea de a consolida rolul organului colectiv, Consiliul judecătoresc național (CJN), ca exemplu de supraveghere, întrucât președintele BJN, care este ales de către Parlamentul Ungariei, nu poate fi considerat un organ de autoguvernare judecătorească. Dând curs recomandărilor internaționale, statutul președintelui BJN a fost schimbat, iar puterile președintelui au fost restrânse pentru a asigura un mai bun echilibru între președinte și CJN.

(13)  Din 2012, Ungaria a adoptat măsuri pozitive pentru a transfera anumite funcții de la președintele BJN către CJN, cu scopul de a crea un mai bun echilibru între aceste două organe. Cu toate acestea, sunt încă necesare progrese suplimentare. În raportul său din 27 martie 2015, GRECO a solicitat reducerea la minimum a riscurilor potențiale privind decizii discreționare luate de către președintele BJN. Președintele BJN are, printre altele, posibilitatea de a transfera și a numi judecători, și joacă un rol în disciplina judiciară. Președintele BJN face, de asemenea, o recomandare Președintelui Ungariei privind numirea și destituirea șefilor instanțelor, inclusiv președinții și vicepreședinții instanțelor de apel. GRECO a salutat recent-adoptatul Cod de etică al judecătorilor, dar consideră că acesta ar putea fi explicat mai clar și însoțit de formare la locul de muncă. GRECO a recunoscut, de asemenea, modificările aduse normelor privind procedurile de recrutare și selecție în sistemul judiciar în perioada 2012-2014 în Ungaria, prin care CJN i-a fost conferită o funcție de supraveghere mai puternică în procesul de selecție. La 2 mai 2018, CJN a organizat o sesiune în care a adoptat în unanimitate decizii cu privire la practica președintelui BJN de a declara că cererile de candidaturi la funcțiile judiciare și pozițiile de conducere nu au avut succes. Deciziile au stabilit că practica președintelui este ilegală.

(14)  La 29 mai 2018, guvernul ungar a prezentat un proiect al celui de al șaptelea amendament la Legea fundamentală (T/332), care a fost adoptat la 20 iunie 2018. Acesta a instituit un nou sistem de instanțe administrative.

(15)  În urma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”) din 6 noiembrie 2012 în cauza C-286/12, Comisia/ Ungaria(10), care a apreciat că, prin adoptarea unui regim național care impune pensionarea obligatorie a judecătorilor, procurorilor și notarilor atunci când aceștia împlinesc vârsta de 62 de ani, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii, Parlamentul ungar a aprobat Legea XX din 2013 care prevede că vârsta de pensionare în sistemul judiciar va fi redusă treptat la 65 de ani în cursul unei perioade de zece ani și a stabilit criterii pentru reîncadrare sau despăgubire. Potrivit Legii, exista posibilitatea ca judecătorii pensionați să revină la fostele posturi de la aceeași instanță în aceleași condiții ca cele anterioare reglementărilor în materie de pensionare sau, dacă nu doreau să se întoarcă, primeau o compensație forfetară de 12 luni pentru remunerația lor pierdută și puteau solicita o compensație suplimentară în fața instanței, însă reîncadrarea în funcții administrative de conducere nu era garantată. Cu toate acestea, Comisia a recunoscut măsurile Ungariei vizând să facă legislația în materie de pensionare compatibilă cu dreptul Uniunii. În raportul său din octombrie 2015, Institutul pentru drepturile omului din cadrul Asociației internaționale a barourilor a afirmat că majoritatea judecătorilor înlăturați nu s-au întors la posturile lor inițiale, în parte pentru că posturile lor anterioare fuseseră deja ocupate. Aceasta a menționat, de asemenea, că independența și imparțialitatea sistemului judiciar din Ungaria nu poate fi garantată, iar statul de drept rămâne slăbit.

(16)  În Hotărârea sa din 16 iulie 2015, Gazsó/ Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a statuat că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la o cale de atac efectivă. CEDO a ajuns la concluzia că încălcările își aveau originea în incapacitatea recurentă a Ungariei de a asigura că procedurile care stabilesc drepturile și obligațiile civile se completau într-un interval de timp rezonabil și de a lua măsuri care să permită solicitanților să solicite despăgubiri pentru proceduri civile excesiv de lungi la nivel național. Executarea hotărârii respective este încă pendinte. Un nou Cod de procedură civilă, adoptat în 2016, prevede accelerarea procedurilor civile prin introducerea unei proceduri în două etape. Ungaria a informat Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei că noua lege care creează o cale de atac eficientă pentru procedurile prelungite va fi adoptată până în octombrie 2018.

(17)  În Hotărârea sa din 23 iunie 2016, Baka/ Ungaria, CEDO a considerat că a existat o încălcare a dreptului de acces la o instanță și a libertății de exprimare ale lui András Baka, care fusese ales în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție pentru un mandat de șase ani, în iunie 2009, dar a încetat să mai ocupe această funcție în conformitate cu dispozițiile tranzitorii ale Legii fundamentale, care prevedea că Curia urma să fie succesorul legal al Curții Supreme. Executarea hotărârii respective este încă pendinte. La 10 martie 2017, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a solicitat luarea de măsuri pentru a se împiedica alte destituiri premature ale judecătorilor din motive similare, împiedicând orice abuz în acest sens. Guvernul ungar a precizat că măsurile respective nu sunt legate de punerea în aplicare a hotărârii.

(18)  La 29 septembrie 2008, dl András Jóri a fost numit Comisarul pentru protecția datelor pentru un mandat de șase ani. Cu toate acestea, începând cu data de 1 ianuarie 2012, Parlamentul Ungariei a decis să reformeze sistemul de protecție a datelor și să îl înlocuiască pe Comisar cu o autoritate națională pentru protecția datelor și libertatea de informare. Dl Jóri a trebui să își părăsească funcția înainte ca mandatul său să fi expirat. La 8 aprilie 2014, Curtea de Justiție a statuat că independența autorităților de supraveghere include în mod necesar obligația de a le permite acestora să își exercite în întregime mandatul și că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11). Ungaria a modificat normele privind numirea Comisarului, a prezentat scuze și a plătit suma convenită drept compensație.

(19)  Comisia de la Veneția a identificat mai multe deficiențe în avizul său referitor la Legea CLXIII din 2011 privind Parchetul și la Legea CLXIV din 2011, adoptată la 19 iunie 2012, privind statutul Procurorului general, al procurorilor și al altor angajați ai Ministerului Public, precum și cariera de procuror în Ungaria. În raportul său, adoptat la 27 martie 2015, GRECO a îndemnat autoritățile ungare să adopte măsuri suplimentare pentru a împiedica abuzurile și a crește independența procuraturii, printre altele prin eliminarea posibilității ca Procurorul general să fie reales. În plus, GRECO a solicitat ca deschiderea unei proceduri disciplinare împotriva procurorilor ordinari să devină mai transparentă, iar deciziile de a muta cazuri de la un procuror la altul să fie întemeiate pe criterii și justificări juridice stricte. Potrivit guvernului ungar, raportul de conformitate al GRECO din 2017 a recunoscut progresele realizate de Ungaria cu privire la procurori (publicarea nu este încă autorizată de autoritățile ungare, în pofida apelurilor lansate în cadrul reuniunilor plenare ale GRECO). Al doilea raport privind conformitatea este pendinte.

Corupția și conflictele de interese

(20)  În raportul său adoptat la 27 martie 2015, GRECO a solicitat instituirea unor coduri de conduită pentru deputații în Parlamentul ungar care să includă îndrumări privind cazurile de conflicte de interese. Pe de altă parte, deputații ar trebui, de asemenea, să fie obligați să informeze cu privire la conflictele de interese care apar în mod ad-hoc, iar această declarație ar trebui să fie însoțită de o obligație mai fermă de a depune declarații de avere. Acestea ar trebui, de asemenea, să fie însoțite de dispoziții care să permită sancțiuni pentru prezentarea unor declarații de avere incorecte. În plus, declarațiile de avere ar trebui să fie făcute publice online pentru a permite o adevărată supraveghere din partea publicului. Ar trebui creată o bază de date electronică standard care să permită ca toate declarațiile și modificările să fie accesibile într-un mod transparent.

(21)  În raportul său, adoptat la 27 iunie 2018, misiunea limitată de observare a alegerilor a Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului a concluzionat că monitorizarea limitată a cheltuielilor de campanie și absența unor informări detaliate privind sursele fondurilor de campanie până după alegeri subminează transparența finanțării campaniei și capacitatea alegătorilor de a face o alegere în cunoștință de cauză, contrar obligațiilor internaționale și bunelor practici. Oficiul Național de Audit are competența de a monitoriza și a controla dacă au fost îndeplinite cerințele legale. Raportul nu a inclus raportul oficial de audit al acestuia privind alegerile parlamentare din 2018, deoarece nu era finalizat la momentul respectiv.

(22)  La 7 decembrie 2016, Comitetul director al Parteneriatului pentru o guvernare deschisă (OGP) a primit o scrisoare din partea guvernului Ungariei în care acesta anunța retragerea sa imediată din parteneriat, care regrupează în mod voluntar 75 de țări și sute de organizații ale societății civile. OGP examina guvernul Ungariei din iulie 2015 din cauza îngrijorărilor exprimate de organizațiile societății civile, îndeosebi cu privire la spațiul lor de funcționare în această țară. Nu toate statele membre sunt membre ale OGP.

(23)  Ungaria beneficiază de o finanțare din partea Uniunii care se ridică la 4,4 % din PIB-ul acesteia sau peste jumătate din investițiile publice. Ponderea contractelor atribuite după desfășurarea de proceduri de achiziții publice care au beneficiat doar de o singură ofertă rămâne ridicată, 36 % în 2016. Ungaria are procentul cel mai ridicat din Uniune de recomandări financiare primite din partea OLAF în ceea ce privește fondurile structurale și agricultura pentru perioada 2013-2017; În 2016, OLAF a încheiat o investigație privind un proiect de transport în valoare de 1,7 miliarde EUR în Ungaria, în cadrul căruia mai multe firme specializate în domeniul construcțiilor erau principalii actori. Ancheta a dezvăluit nereguli foarte grave, precum și posibile fraude și acte de corupție în executarea proiectului. În 2017, OLAF a găsit „nereguli grave” și „conflicte de interese” în timpul anchetei sale privind 35 de contracte de iluminat stradal acordate întreprinderii care la momentul respectiv era controlată de ginerele prim-ministrului Ungariei. OLAF a trimis raportul final conținând recomandări de ordin financiar Direcției Generale Politică Regională și Urbană a Comisiei pentru a recupera 43,7 milioane de euro și recomandări judiciare Procurorului General al Ungariei. O anchetă transfrontalieră, încheiată de către OLAF în 2017 a inclus acuzații legate de potențiala utilizare incorectă a fondurilor Uniunii în 31 proiecte de cercetare și dezvoltare. Ancheta, care s-a desfășurat în Ungaria, Letonia și Serbia, a descoperit un sistem de subcontractare utilizat pentru a crește în mod artificial costurile proiectului și a ascunde faptul că furnizorii finali erau întreprinderi afiliate. Prin urmare, OLAF a încheiat ancheta, cu o recomandare financiară adresată Comisiei, de a recupera 28,3 de milioane EUR și o recomandare judiciară adresată autorităților judiciare ungare. Ungaria a decis să nu participe la crearea unui Parchet European (EPPO), responsabil de anchetarea, urmărirea penală și trimiterea în judecată a autorilor infracțiunilor și a complicilor acestora care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

(24)  Potrivit celui de al Șaptelea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, eficacitatea autorităților publice din Ungaria s-a diminuat din 1996, iar țara este unul dintre statele membre cu cel mai puțin eficace guvern din Uniune; Toate regiunile Ungariei sunt cu mult sub media Uniunii în ceea ce privește calitatea administrației publice. Potrivit raportului anticorupție publicat de Comisia Europeană în 2014, corupția este percepută (în proporție de 89 %) ca fiind răspândită în Ungaria. Potrivit Raportului privind competitivitatea globală din 2017-2018 publicat de Forumul economic mondial, nivelul ridicat al corupției a fost unul dintre factorii cei mai problematici pentru activitatea de afaceri din Ungaria.

Respectarea vieții private și protecția datelor

(25)  În Hotărârea sa din 12 ianuarie 2016, Szabó și Vissy v. Ungaria, CEDO a statuat că dreptul la respectarea vieții private a fost încălcat din cauza garanțiilor juridice insuficiente împotriva supravegherii secrete ilegale posibile în scopuri legate de securitatea națională, inclusiv în ceea ce privește utilizarea telecomunicațiilor. Solicitanții nu au susținut că au fost supuși unor măsuri de supraveghere secretă, prin urmare nu a fost necesară nicio altă măsură specifică. Modificarea legislației pertinente este necesară ca măsură generală. Propunerile de modificare a Legii privind serviciile de securitate națională sunt în prezent discutate de experții ministerelor competente din Ungaria. Executarea Hotărârii respective este încă pendinte.

(26)  În observațiile finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că cadrul juridic ungar privind supravegherea secretă în scopuri de securitate națională permite interceptarea în masă a comunicațiilor și cuprinde garanții insuficiente împotriva amestecului arbitrar în dreptul la respectarea vieții private. De asemenea, acesta era preocupat de lipsa unor dispoziții care să asigure căi de atac eficiente în cazuri de abuz, precum și înștiințarea persoanei în cauză cât mai curând posibil, fără a pune în pericol scopul restricției, după încetarea măsurii de supraveghere.

Libertatea de exprimare

(27)  La 22 iunie 2015, Comisia de la Veneția a adoptat avizul cu privire la legislația privind mass-media (Legea CLXXXV privind serviciile media și mass-media, Legea CIV privind libertatea presei, și legislația referitoare la impozitarea veniturilor din publicitate ale mass-media din Ungaria, care impunea o serie de modificări la Legea presei și la Legea privind mass-media, în special în ceea ce privește definirea „conținutului media ilegal”, divulgarea surselor ziariștilor și sancțiunile aplicate companiilor de media. Preocupări similare au fost exprimate în analiza comandată de Biroul reprezentantului OSCE pentru libertatea mass-mediei în februarie 2011, de către fostul comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei în avizul său referitor la legislația ungară privind mass-media din perspectiva standardelor Consiliului Europei referitoare la libertatea mass-mediei din 25 februarie 2011, precum și de experți ai Consiliului Europei privind legislația ungară referitoare la mass-media în expertiza lor din 11 mai 2012. În declarația sa din 29 ianuarie 2013, secretarul general al Consiliului Europei a salutat faptul că discuțiile din domeniul mass-media au dus la câteva schimbări importante. Cu toate acestea, preocupările ce au continuat să existe au fost împărtășite de comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului în raportul întocmit în urma vizitei sale în Ungaria, publicat la 16 decembrie 2014. Comisarul a menționat, de asemenea, probleme de concentrare a proprietății asupra mass-mediei și autocenzura și a menționat că cadrul juridic care incriminează defăimarea ar trebui abrogat.

(28)  În avizul său din 22 iunie 2015 privind legislația în materie de mass-media, Comisia de la Veneția a recunoscut eforturile guvernului Ungariei, depuse de-a lungul anilor, de a îmbunătăți textul original al legilor privind mass-media, în concordanță cu observațiile diferiților observatori, inclusiv Consiliul Europei, și a remarcat cu plăcere voința autorităților ungare de a continua dialogul. Totuși, Comisia de la Veneția a insistat asupra necesității de a modifica normele care reglementează alegerea membrilor Consiliului pentru mass-media pentru a asigura o reprezentare corectă a grupurilor politice și a altor grupuri semnificative din punct de vedere social și că metoda de numire și funcția de președinte al Consiliului mass-mediei sau de președinte al Autorității pentru mass-media ar trebui să fie revizuite pentru a reduce concentrația puterilor și a asigura neutralitatea politică; Consiliul director ar trebui de asemenea să fie reformat în concordanță cu aceste principii. Comisia de la Veneția a recomandat, de asemenea, descentralizarea administrării furnizorilor de servicii publice de mass-media și ca Agenția națională de știri să nu fie unicul furnizor de știri pentru furnizorii de servicii publice de mass-media. Preocupări similare au fost exprimate în analiza comandată de Biroul reprezentantului OSCE pentru libertatea mass-mediei în februarie 2011, de către fostul comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei în avizul său referitor la legislația ungară privind mass-media din perspectiva standardelor Consiliului Europei referitoare la libertatea mass-mediei din 25 februarie 2011, precum și de experți ai Consiliului Europei privind legislația ungară referitoare la mass-media în expertiza lor din 11 mai 2012. În declarația sa din 29 ianuarie 2013, secretarul general al Consiliului Europei a salutat faptul că discuțiile din domeniul mass-media au dus la câteva schimbări importante. Cu toate acestea, preocupările ce au continuat să existe au fost împărtășite de comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului în raportul întocmit în urma vizitei sale în Ungaria, care a fost publicat la 16 decembrie 2014.

(29)  La 18 octombrie 2012, Comisia de la Veneția a adoptat avizul cu privire la Legea CXII din 2011 privind autodeterminarea în domeniul informației și libertatea de informare în Ungaria. În ciuda evaluării în general pozitive, Comisia de la Veneția a identificat necesitatea unor îmbunătățiri suplimentare. Totuși, în urma unor modificări ulterioare ale acestei legi, dreptul de acces la informațiile guvernamentale a fost restricționat în mod semnificativ. Aceste modificări au fost criticate în analiza comandată de Biroul reprezentantului OSCE pentru libertatea mass-mediei în martie 2016. Aceasta a indicat că sumele care urmează a fi percepute pentru costurile directe par a fi în întregime rezonabile, însă facturarea pentru timpul necesar funcționarilor publici pentru a răspunde cererilor este inacceptabilă. După cum s-a recunoscut și în raportul de țară pe 2018 al Comisiei Europene, comisarul pentru protecția datelor și instanțele, inclusiv Curtea Constituțională, au adoptat o poziție progresistă în cazurile legate de transparență.

(30)  În raportul său adoptat la 27 iunie 2018, misiunea limitată de observare a alegerilor desfășurată de Biroul OSCE pentru instituții democratice și drepturile omului la alegerile parlamentare din Ungaria din 2018 a declarat că accesul la informație, precum și libertatea presei și libertatea de asociere au fost restricționate, inclusiv prin recentele modificări legislative și că mediatizarea campaniei a fost de mare amploare, dar extrem de polarizată și lipsită de analiză critică, datorită partizanatului politic al proprietarilor organelor de presă și a afluxului de campanii de publicitate ale guvernului. Organismul public de radiodifuziune și-a îndeplinit mandatul de a oferi timp de emisie gratuit candidaților, dar transmisiunile sale de știri și conținutul redacțional au favorizat în mod clar coaliția aflată la guvernare, contrar standardelor internaționale. Majoritatea organismelor comerciale de radiodifuziune au fost partizane în mediatizare, fie în favoarea partidelor aflate la guvernare, fie pentru cele de opoziție. Presa online a oferit o platformă pentru dezbateri politice pluraliste, orientate tematic. Aceasta a remarcat, de asemenea, că politizarea proprietarilor, împreună cu un cadru legislativ restrictiv și cu lipsa unui organism independent de reglementare a mass-mediei, a avut un efect de descurajare asupra libertății editoriale, împiedicând accesul alegătorilor la informații pluraliste. Aceasta a mai menționat că modificările au introdus restricții nejustificate în ceea ce privește accesul la informații prin extinderea definiției informațiilor care nu fac obiectul divulgării și prin creșterea taxei pentru tratarea cererilor de acces la informații.

(31)  În observațiile sale de încheiere din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru drepturile omului al ONU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la legile și practicile ungare privind mass-media, care restricționează libertatea de opinie și de exprimare. Acesta era preocupat de faptul că, în urma modificărilor succesive, cadrul legislativ actual nu asigură pe deplin o presă necenzurată și neîngrădită. Comitetul a constatat cu îngrijorare că Consiliul mass-mediei și Autoritatea pentru mass-media nu dispun de suficientă autonomie pentru a-și îndeplini funcțiile și au competențe de reglementare și de sancționare prea extinse.

(32)  La 13 aprilie 2018, reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-mediei a condamnat cu fermitate publicarea unei liste cu numele a peste 200 de persoane de către un organ de media din Ungaria care a susținut că peste 2 000 de persoane, inclusiv cele ale căror nume au fost incluse pe listă, sunt presupuse a lucra la „răsturnarea guvernului”. Lista a fost publicată de revista ungară Figyelő la 11 aprilie și include mulți ziariști și alți cetățeni. La 7 mai 2018, reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-mediei și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la refuzul acreditării mai multor ziariști independenți, lucru care i-a împiedicat pe aceștia să relateze de la reuniunea inaugurală a noului parlament al Ungariei. În plus, s-a mai remarcat că un astfel de eveniment nu ar trebui utilizat ca instrument de limitare a conținutului relatărilor critice și că o astfel de practică stabilește un precedent nepotrivit pentru noul mandat legislativ al parlamentului Ungariei.

Libertatea universitară

(33)  La 6 octombrie 2017, Comisia de la Veneția a adoptat avizul cu privire la Legea XXV din 4 aprilie 2017 privind modificarea Legii CCIV din 2011 privind sistemul național de învățământ superior. Aceasta a concluzionat că introducerea unor norme mai stricte fără motive foarte solide, împreună cu termene-limită stricte și impunerea unor consecințe juridice severe pentru universități din străinătate care sunt deja stabilite în Ungaria și funcționează în mod legal de mulți ani, pare deosebit de problematică din perspectiva statului de drept și a principiilor și garanțiilor privind drepturile fundamentale. Aceste universități și studenții lor sunt protejate de reglementări naționale și internaționale privind libertatea universitară, libertatea de exprimare și de întrunire și dreptul la educație și libertatea acesteia. Comisia de la Veneția a recomandat autorităților ungare, în special, să se asigure că noile reglementări privind obligația de a deține un permis de muncă nu afectează în mod disproporționat libertatea universitară și sunt aplicate într-un mod nediscriminatoriu și flexibil fără a pune în pericol calitatea și caracterul internațional al instruirii deja oferite de universitățile existente. Preocupările privind modificarea Legii CCIV din 2011 referitoare la sistemul de învățământ superior au fost, de asemenea, împărtășite de raportorii speciali ai ONU privind libertatea de opinie și de exprimare, în declarația lor din 11 aprilie 2017 cu privire la dreptul la libertatea de întrunire pașnică și de asociere și la drepturile culturale. În observațiile finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU a luat act de lipsa unei justificări suficiente pentru impunerea unor astfel de restricții cu privire la libertatea de gândire, de exprimare și de asociere, precum și la libertatea universitară.

(34)  La 17 octombrie 2017, Parlamentul Ungariei a prelungit până la 1 ianuarie 2019 termenul-limită pentru ca universitățile străine care își desfășoară activitatea în țară să îndeplinească noile criterii, la cererea explicită a instituțiilor interesate și în urma recomandării președinției Conferinței rectorilor din Ungaria. Comisia de la Veneția a salutat această prelungire. Negocierile dintre guvernul ungar și instituțiile străine de învățământ superior afectate, în special Universitatea Central Europeană, sunt încă în curs de desfășurare, în timp ce pentru universitățile străine incertitudinea juridică persistă, chiar dacă Universitatea Central Europeană s-a conformat în timp util noilor cerințe.

(35)  La 7 decembrie 2017, Comisia a luat decizia să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind Ungaria, motivând că modificarea la Legea privind învățământul superior național din 2011 restricționează în mod disproporționat activitatea universităților din UE și din afara UE, și că legea trebuie să fie realiniată la dreptul Uniunii; Comisia a constatat că noua legislație contravine dreptului la libertatea universitară, dreptului la educație și libertății de a desfășura o activitate comercială prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și obligațiilor juridice ale Uniunii în temeiul dreptului comercial internațional.

(36)  La 9 august 2018 a fost făcută publică informația că guvernul Ungariei intenționează să pună capăt programului de masterat în domeniul studiilor de gen de la Universitatea Eötvös Loránd, instituție de stat, și să refuze să recunoască masteratul în studii de gen de la Universitatea Central Europeană, instituție privată. Parlamentul subliniază că o interpretare eronată a noțiunii de gen a dominat discursul public în Ungaria și regretă această interpretare eronată intenționată a termenilor „gen” și „egalitate de gen”. Parlamentul European condamnă atacurile asupra libertății învățământului și cercetării, în special în domeniul studiilor de gen, al căror scop este de a analiza raporturile de putere, discriminarea și relațiile între sexe în societate și de a găsi soluții la forme de inegalitate și care au devenit ținta unor campanii de defăimare; Parlamentul European cere ca principiul democratic fundamental al libertății educației să fie restabilit pe deplin și apărat.

Libertatea religioasă

(37)  La 30 decembrie 2011, Parlamentul Ungariei a adoptat Legea CCVI din 2011 privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, confesiunilor și comunităților religioase din Ungaria, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012. Legea a reexaminat personalitatea juridică a multor organizații religioase și a redus numărul bisericilor recunoscute în mod legal în Ungaria la 14. La 16 decembrie 2011, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a comunicat preocupările sale cu privire la această lege într-o scrisoare trimisă autorităților ungare. În februarie 2012, ca răspuns la presiunea internațională, Parlamentul Ungariei a mărit numărul de bisericilor recunoscute la 31. La 19 martie 2012, Comisia de la Veneția a adoptat avizul referitor la Legea CCVI din 2011 privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, al confesiunilor și comunităților religioase din Ungaria, în care a indicat că Legea stabilește o serie de cerințe care sunt exagerate și se bazează pe criterii arbitrare în ceea ce privește recunoașterea unei biserici. În plus, Comisia de la Veneția a indicat faptul că legea a dus la un proces de radiere a sute de biserici recunoscute anterior în mod legal și că legea cauzează, într-o anumită măsură, un tratament inegal și chiar discriminatoriu al convingerilor și comunităților religioase, în funcție de faptul dacă acestea sunt recunoscute sau nu.

(38)  În februarie 2013, Curtea Constituțională a Ungariei a statuat că radierea bisericilor recunoscute fusese neconstituțională. Ca răspuns la Hotărârea Curții Constituționale, Parlamentul Ungariei a modificat Legea fundamentală în martie 2013. În iunie și în septembrie 2013, parlamentul ungar a modificat Legea CCVI din 2011 creând o clasificare pe două niveluri ce constă în „comunități religioase” și „biserici încorporate”. În septembrie 2013, parlamentul ungar a modificat, de asemenea, Legea fundamentală pentru a-și acorda în mod explicit autoritatea de a selecta comunități religioase pentru „cooperarea” cu statul în serviciul „activităților de interes public”, acordându-și o putere discreționară de a recunoaște o organizație religioasă cu o majoritate de două treimi a voturilor.

(39)  În Hotărârea sa din 8 aprilie 2014, Magyar Keresztény Mennonita Egyház și alții/ Ungaria, CEDO a statuat că Ungaria încălcase libertatea de asociere, interpretată în sensul libertății de conștiință și de religie. Curtea Constituțională a Ungariei a constatat că anumite norme care reglementează condițiile de recunoaștere a statutului de biserică au fost neconstituționale și a dispus legiuitorului să asigure conformitatea normelor relevante cu cerințele Convenției europene a drepturilor omului. În consecință, legea respectivă a fost înaintată Parlamentului în decembrie 2015, dar nu a obținut majoritatea necesară. Executarea hotărârii respective este încă pendinte.

Libertatea de asociere

(40)  La 9 iulie 2014, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a indicat în scrisoarea sa adresată autorităților ungare că era îngrijorat de retorica stigmatizantă folosită de politicienii ce pun la îndoială legitimitatea activității ONG-urilor în contextul auditurilor efectuate de către Biroul de control al guvernului ungar la ONG-urile care aveau calitatea de operatori și care beneficiau de sprijin din partea Fondului pentru ONG-uri al subvențiilor din partea SEE/Norvegiei. Guvernul maghiar a semnat un acord cu fondul și, prin urmare, plățile subvențiilor continuă să fie efectuate. . În perioada 8-16 februarie 2016, raportorul special al ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului a vizitat Ungaria și a indicat în raportul său că provocări semnificative sunt generate de cadrul juridic existent care reglementează exercitarea libertăților fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere, și că legislația referitoare la securitatea națională și migrația poate avea, de asemenea, un impact restrictiv asupra mediului societății civile.

(41)  În aprilie 2017, un proiect de lege privind transparența organizațiilor care primesc sprijin din străinătate a fost introdus în Parlamentul ungar cu scopul declarat de a introduce cerințe referitoare la prevenirea spălării banilor sau a terorismului. În 2013, Comisia de la Veneția a recunoscut că pot exista mai multe motive pentru ca un stat să restricționeze finanțarea externă, inclusiv prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, însă aceste scopuri legitime nu ar trebui să fie utilizate ca pretext pentru a controla ONG-urile sau pentru a le restrânge capacitatea de a-și desfășura activitatea legitimă, în special în domeniul apărării drepturilor omului. La 26 aprilie 2017, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a adresat o scrisoare președintelui Adunării Naționale a Ungariei, observând că proiectul de lege a fost introdus în contextul continuării retoricii antagoniste a anumitor membri ai coaliției de la guvernare, care au etichetat în mod public o serie de ONG-uri drept „agenți străini” în funcție de sursa lor de finanțare și au pus sub semnul întrebării legitimitatea acestora; cu toate acestea, termenul de „agenți străini” a lipsit din proiect. Preocupări similare au fost exprimate în declarația din 7 martie 2017 a președintelui Conferinței ONGI-urilor a Consiliului Europei și a președintelui Consiliului de experți privind Legea referitoare la ONG-uri, precum și în avizul din 24 aprilie 2017 elaborat de Consiliul de experți privind Legea referitoare la ONG-uri și în declarația din 15 mai 2017 a raportorilor speciali ai ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului și privind promovarea și protejarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare.

(42)  La 13 iunie 2017, Parlamentul Ungariei a adoptat proiectul de lege cu câteva modificări. În avizul său din 20 iunie 2017, Comisia de la Veneția a recunoscut că termenul de „organizație care primește sprijin din străinătate” este neutru și descriptiv și că unele din aceste modificări reprezintă o îmbunătățire importantă, dar, în același timp, alte îngrijorări nu au fost luate în considerare, iar modificările nu au fost suficiente pentru a atenua preocupările cu privire la faptul că legea ar cauza un amestec disproporționat și inutil în libertatea de asociere și în libertatea de exprimare, în dreptul la confidențialitate și în interzicerea discriminării. În observațiile sale de încheiere din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru drepturile omului al ONU a luat act de lipsa unei justificări suficiente pentru impunerea acestor cerințe, care par a face parte dintr-o încercare de a discredita anumite ONG-uri, inclusiv ONG-urile specializate în protecția drepturilor omului în Ungaria.

(43)  La 7 decembrie 2017, Comisia a decis să inițieze procedurile judiciare împotriva Ungariei pentru neîndeplinirea obligațiilor care îi revin acesteia în temeiul dispozițiilor din Tratat privind libera circulație a capitalurilor, din cauza unor prevederi din Legea privind ONG-urilor care, în opinia Comisiei, discriminează în mod indirect și restricționează în mod disproporționat donațiile primite din străinătate de organizațiile societății civile. În plus, Comisia a susținut că Ungaria a încălcat dreptul la libertatea de asociere și drepturile la protecția vieții private și a datelor cu caracter personal consacrate în Cartă, interpretate coroborat cu dispozițiile din Tratat privind libera circulație a capitalurilor, prevăzute la articolul 26 alineatul (2) și la articolele 56 și 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(44)  În februarie 2018, guvernul ungar a prezentat un pachet legislativ constând în trei proiecte de lege (T/19776, T/19775, T/19774). La 14 februarie 2018, președintele Conferinței ONG-urilor internaționale din cadrul Consiliului Europei și președintele Consiliului de experți privind legislația ONG-urilor au făcut o declarație în care au afirmat că pachetul în cauză nu respectă libertatea de asociere, în special în cazul ONG-urilor care se ocupă de migranți. La 15 februarie 2018, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a exprimat preocupări similare. La 8 martie 2018, raportorul special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, raportorul special privind situația apărătorilor drepturilor omului, expertul independent privind drepturile omului și solidaritatea internațională, raportorul special pentru drepturile omului ale migranților și raportorul special privind formele actuale de rasism, discriminarea rasială, xenofobia și formele de intoleranță conexe au avertizat că proiectul de lege va duce la restricții nejustificate privind libertatea de asociere și libertatea de exprimare în Ungaria. În observațiile sale finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a exprimat preocuparea față de faptul că, făcând aluzie la „supraviețuirea națiunii” și la protecția cetățenilor și a culturii și făcând legătura între activitatea ONG-urilor și o presupusă conspirație internațională, pachetul legislativ ar stigmatiza ONG-urile și le-ar limita capacitatea de a-și desfășura activitățile importante în sprijinul drepturilor omului și, în special, al drepturilor refugiaților, solicitanților de azil și migranților. Comitetul este preocupat, de asemenea, de faptul că impunerea unor restricții asupra finanțării externe a ONG-urilor ar putea fi un instrument de aplicare a unei presiuni nelegitime asupra acestora și de interferență nejustificată în activitățile lor. Unul dintre proiectele de lege viza impozitarea eventualelor fonduri ale ONG-urilor primite din afara Ungariei, inclusiv finanțarea din partea Uniunii, cu o rată de 25 %; de asemenea, pachetul legislativ ar priva ONG-urile de căi de atac judiciare împotriva deciziilor arbitrare. La 22 martie 2018, Comisia pentru afaceri juridice și drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a solicitat un aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la proiectul de pachet legislativ.

(45)  La 29 mai 2018, guvernul Ungariei a prezentat un proiect de lege de modificare a anumitor legi privind măsurile de combatere a imigrației ilegale (T/333). Proiectul este o versiune revizuită a pachetului legislativ anterior și propune sancțiuni penale pentru „facilitarea imigrației ilegale”. În aceeași zi, Biroul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați a solicitat retragerea propunerii și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că aceste propuneri, în cazul în care ar fi adoptate, ar priva persoanele care sunt forțate să își abandoneze casele de ajutor și de servicii vitale și ar amplifica în continuare discursul public tensionat și creșterea atitudinilor xenofobe. La 1 iunie 2018, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a exprimat preocupări similare. La 31 mai 2018, președintele Comisiei pentru afaceri juridice și drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a confirmat solicitarea unui aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la noua propunere. Proiectul a fost adoptat la 20 iunie 2018, înainte de emiterea avizului de către Comisia de la Veneția. La 21 iunie 2018, Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a condamnat decizia Parlamentului Ungariei. La 22 iunie 2018, Comisia de la Veneția și Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului au indicat că dispoziția privind răspunderea penală poate descuraja activitățile protejate de organizare și de exprimare și încalcă dreptul la libertatea de asociere și de exprimare și ar trebui, prin urmare, să fie abrogată. La 19 iulie 2018, Comisia a trimis Ungariei o scrisoare de punere în întârziere privind noile legi care incriminează activitățile de sprijinire a depunerii de cereri de azil și de ședere și care limitează și mai mult dreptul de a cere azil.

Dreptul la egalitatea de tratament

(46)  În perioada 17-27 mai 2016 Grupul de lucru al ONU privind discriminarea împotriva femeilor în legislație și în practică a vizitat Ungaria. În raportul său, Grupul de lucru a precizat că familia în forma ei conservatoare, a cărei protecție este garantată ca fiind esențială pentru supraviețuirea națională, nu ar trebui să fie considerată mai importantă decât drepturile politice, economice și sociale ale femeilor și decât capacitarea lor. Grupul de lucru a subliniat, de asemenea, că dreptul la tratament egal al femeilor nu poate fi considerat doar din perspectiva protecției grupurilor vulnerabile din care mai fac parte copiii, vârstnicii și persoanele cu handicap, deoarece femeile fac parte integrantă din toate aceste grupuri. Noile manuale școlare conțin încă stereotipuri de gen, înfățișând femeile în primul rând ca mame și soții, iar în câteva cazuri prezentând mamele ca mai puțin inteligente decât tații. Pe de altă parte, grupul de lucru a recunoscut eforturile guvernului ungar de sprijinire a concilierii vieții profesionale cu viața de familie prin introducerea unor dispoziții generoase în sistemul de sprijinire a familiei și în legătură cu educația și îngrijirea copiilor preșcolari. În raportul său adoptat la 27 iunie 2018, misiunea limitată de observare a alegerilor desfășurată de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului la alegerile parlamentare din Ungaria din 2018 a declarat că femeile rămân subreprezentate în viața politică și că nu există cerințe legale de promovare a echilibrului de gen în alegeri. Deși un partid important a plasat o femeie în fruntea listei naționale, iar unele partide au abordat chestiuni legate de gen în programele lor, tema capacitării femeilor a beneficiat de o atenție redusă în campanie, inclusiv în mass-media.

(47)  În observațiile sale finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU a salutat semnarea Convenției de la Istanbul, dar și-a exprimat regretul că atitudinile patriarhale stereotipice domină în continuare în Ungaria în ceea ce privește poziția femeilor în societate și a luat act cu preocupare de afirmațiile discriminatorii ale unor personalități politice la adresa femeilor. Comitetul a constatat, de asemenea, că Codul Penal din Ungaria nu le protejează pe deplin pe femeile care sunt victime ale violenței în familie. Comitetul și-a exprimat preocuparea în legătură cu faptul că femeile sunt subreprezentate în posturile de decizie din sectorul public, în special în ministere și în Parlamentul ungar. Convenția de la Istanbul nu a fost încă ratificată.

(48)  Legea fundamentală a Ungariei prevede dispoziții obligatorii pentru protecția locurilor de muncă ale părinților și pentru garantarea principiului egalității de tratament; prin urmare, există norme speciale în materie de legislație a muncii pentru femei și pentru mamele și tații care cresc copii. La 27 aprilie 2017, Comisia a emis un aviz motivat în care a solicitat Ungariei să implementeze corect Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12), dat fiind faptul că legislația ungară prevede o excepție de la interzicerea discriminării din motive de sex mult mai extinsă decât excepția prevăzută în directiva în cauză. La aceeași dată, Comisia a emis un aviz motivat adresat Ungariei pentru nerespectarea Directivei 92/85/CEE a Consiliului(13) care prevede că angajatorii au datoria să adapteze condițiile de muncă pentru angajatele însărcinate sau care alăptează, pentru a evita riscurile la adresa sănătății și siguranței lor. Guvernul ungar s-a angajat să modifice dispozițiile necesare din Legea CXXV din 2003 privind egalitatea de tratament și promovarea egalității de șanse, precum și Legea I din 2012 privind Codul muncii. Ca urmare, la 7 iunie 2018 cazul a fost închis.

(49)  În observațiile sale finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a exprimat preocuparea cu privire la faptul că interzicerea prin Constituție a discriminării nu enumeră explicit orientarea sexuală și identitatea de gen printre motivele de discriminare, precum și că definiția restrictivă pe care o dă familiei ar putea genera discriminare, deoarece nu include anumite tipuri de familii, inclusiv cuplurile de același sex. Comitetul este preocupat, de asemenea, de actele de violență și de dominanța stereotipurilor negative și a prejudecăților împotriva persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen, îndeosebi în domeniul ocupării forței de muncă și al educației.

(50)  De asemenea, în observațiile finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU a menționat internarea forțată în instituții medicale, izolarea și tratamentul cu forța aplicat unui număr mare de persoane cu handicapuri mintale, intelectuale și psihosociale, precum și relatările privind acte de violență, tratamente crude, inumane și degradante, și acuzațiile referitoare la un mare număr de decese neanchetate produse în instituțiile închise.

Drepturile persoanelor aparținând minorităților, inclusiv ale romilor și evreilor, și protejarea împotriva declarațiilor incitatoare la ură împotriva acestor minorități

(51)  În raportul său în urma vizitei în Ungaria, publicat la 16 decembrie 2014, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a afirmat că este preocupat de deteriorarea situației în ceea ce privește rasismul și intoleranța din Ungaria, intoleranța la adresa romilor fiind cea mai evidentă formă de intoleranță, astfel cum o demonstrează actele grave de violență împotriva romilor și marșurile și patrulele paramilitare din satele locuite de romi. El a subliniat, de asemenea, că, în ciuda pozițiilor autorităților ungare, care au condamnat discursul antisemit, antisemitismul este o problemă recurentă, manifestându-se prin discursuri de incitare la ură și cazuri de violență împotriva evreilor sau bunurilor acestora. În plus, comisarul a menționat recrudescența xenofobiei îndreptate împotriva migranților, inclusiv a solicitanților de azil și a refugiaților, precum și a intoleranței la adresa altor grupuri sociale cum sunt persoanele LGBTI, săracii și persoanele fără adăpost. Comisia Europeană împotriva Rasismului și Xenofobiei (ECRI) a menționat preocupări similare în raportul său privind Ungaria, publicat la 9 iunie 2015.

(52)  În cel de Al patrulea aviz privind Ungaria adoptat la 25 februarie 2016, Comitetul consultativ privind Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a constatat că romii suferă în continuare de discriminare sistemică și de inegalități în toate aspectele vieții, inclusiv în ceea ce privește locuințele, încadrarea în muncă, educația, accesul la servicii medicale și participarea la viața socială și politică. În Rezoluția sa din 5 iulie 2017, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a recomandat autorităților ungare să depună eforturi susținute și eficace pentru a împiedica, a combate și a sancționa inegalitățile și discriminările suferite de romi, să îmbunătățească, în strânsă consultare cu reprezentanții romilor, condițiile de viață, accesul la serviciile medicale și la locuri de muncă al romilor, să ia măsuri eficace pentru a pune capăt practicilor care duc la segregarea continuă a copiilor romi în școli și să intensifice eforturile menite să elimine neajunsurile cu care se confruntă copiii romi în domeniul educației, să asigure copiilor romi șanse egale de acces la toate nivelurile de învățământ de calitate și să continue să ia măsuri pentru a împiedica repartizarea nejustificată a copiilor în școli și în clase speciale. Guvernul ungar a adoptat câteva măsuri substanțiale pentru a promova includerea romilor. La 4 iulie 2012, a adoptat Planul de acțiune pentru protecția locurilor de muncă pentru protejarea locurilor de muncă ale angajaților defavorizați și pentru promovarea angajării șomerilor de lungă durată. De asemenea, a adoptat Strategia sectorială pentru sistemul de sănătate „Ungaria sănătoasă 2014-2020” menită să reducă inegalitățile în materie de sănătate. În 2014 a adoptat o strategie pentru perioada 2014-2020 pentru abordarea problemei locuințelor sărăcăcioase și improvizate din așezările segregate. Cu toate acestea, în conformitate cu raportul pe 2018 privind drepturile fundamentale al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, procentajul tinerilor romi neangajați și care nu urmează niciun program educațional sau de formare a crescut de la 38 % în 2011 la 51 % în 2016.

(53)  În Hotărârea sa din 29 ianuarie 2013, Horváth și Kiss/Ungaria, CEDO a constatat că legislația ungară relevantă, astfel cum este aplicată în practică, nu a prevăzut garanții adecvate și a dus la suprareprezentarea și la segregarea copiilor romi în școlile speciale, din cauza erorilor sistematice de diagnosticare a handicapurilor mintale, ceea ce a generat încălcarea dreptului la educație fără discriminare. Executarea hotărârii respective este încă pendinte.

(54)  La 26 mai 2016, Comisia a trimis autorităților ungare o scrisoare de punere în întârziere în ceea ce privește atât legislația ungară, cât și practicile administrative care fac ca copiii romi să fie suprareprezentați în mod disproporționat în școlile speciale pentru copii cu handicapuri mintale sau să facă obiectul unui nivel considerabil de segregare educațională în școlile obișnuite, afectând integrarea socială. Guvernul ungar a participat activ la dialogul cu Comisia. Strategia de integrare din Ungaria se axează pe promovarea educației integrante, pe reducerea segregării, pe blocarea transmiterii dezavantajelor de la o generație la alta și pe instituirea unui mediu școlar care favorizează includerea. În plus, Legea privind învățământul public național a fost completată cu garanții suplimentare începând din ianuarie 2017 iar guvernul ungar a inițiat audituri oficiale în 2011-2015, urmate de acțiuni ale departamentelor guvernamentale.

(55)  În Hotărârea sa din 20 octombrie 2015, Balázs/Ungaria, CEDO a constatat o încălcare a interzicerii discriminării, în contextul neexaminării presupusei motivări anti-romi a unui atac. În Hotărârea sa din 12 aprilie 2016, R.B./Ungaria și în hotărârea sa din 17 ianuarie 2017, Király și Dömötör v. Ungaria, CEDO a constatat o încălcare a dreptului la viață privată, din cauza anchetării necorespunzătoare a acuzațiilor de abuz din motive rasiale. În Hotărârea sa din 31 octombrie 2017, M.F./Ungaria, CEDO a constatat o încălcare a interzicerii discriminării, conjugată cu o încălcare a interzicerii tratamentului inuman sau degradant, deoarece autoritățile au omis să investigheze posibilele motivații rasiste din spatele incidentului în cauză. Executarea ambelor hotărâri este încă pendinte. Cu toate acestea, ulterior Hotărârilor Balázs/Ungaria și R.B./Ungaria, modificarea modelului faptic al infracțiunii de „incitare la violență sau ură împotriva comunității” din Codul penal a intrat în vigoare la 28 octombrie 2016, având ca obiectiv punerea în aplicare a Deciziei-cadru 2008/913/JAI a Consiliului(14). În 2011 Codul penal a fost modificat cu scopul de a împiedica campanii ale grupărilor paramilitare de extremă dreaptă, prin introducerea așa-numitei „criminalități în uniformă”, care pedepsește cu trei ani de închisoare orice comportament antisocial provocator care induce teamă unui membru al unei comunități naționale, etnice sau religioase.

(56)  Între 29 iunie și 1 iulie 2015, Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al OSCE a efectuat o vizită de evaluare în Ungaria, în urma unor rapoarte privind acțiunile întreprinse de administrația locală a orașului Miskolc în privința evacuărilor cu forța ale romilor. Autoritățile locale au adoptat un model de măsuri împotriva romilor chiar înainte de modificarea decretului local din 2014, iar personalitățile din oraș au făcut adesea declarații împotriva romilor. S-a relatat că, în februarie 2013, primarul orașului Miskolc a spus că dorește să curețe orașul de „romii antisociali și pervertiți” despre care se presupune că au beneficiat ilegal de programul „Adăpost” (Fészekrakó) pentru alocații pentru locuințe și pentru persoanele care locuiesc în apartamente sociale cu chirie și taxe de întreținere. Afirmațiile sale au marcat începutul unei serii de evacuări și în luna respectivă au fost eliminate din categoria respectivă 50 din 273 de apartamente – de asemenea, și pentru a elibera terenul pentru renovarea unui stadion. În baza apelului formulat de biroul guvernamental responsabil, Curtea Supremă a anulat prevederile relevante prin hotărârea sa din 28 aprilie 2015. Comisarul pentru drepturi fundamentale și comisarul adjunct pentru drepturile minorităților naționale au emis un aviz comun la 5 iunie 2015 cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale ale romilor din Miskolc, însă administrația locală nu a adoptat recomandările acestora. Autoritatea pentru egalitate de tratament din Ungaria a efectuat, de asemenea, o investigație și a adoptat o decizie în iulie 2015 prin care a invitat administrația locală să înceteze orice evacuări și să elaboreze un plan de acțiune cu privire la modalitățile de a oferi locuințe care să respecte demnitatea umană. La 26 ianuarie 2016, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a trimis guvernelor din Albania, Bulgaria, Franța, Ungaria, Italia, Serbia și Suedia scrisori privitoare la evacuările forțate ale romilor. Scrisoarea adresată autorităților ungare a exprimat îngrijorări cu privire la tratamentul la care au fost supuși romii la Miskolc. Planul de acțiune a fost adoptat la 21 aprilie 2016 și, între timp, a fost înființată, de asemenea, o agenție pentru locuințe sociale. În decizia sa din 14 octombrie 2016, Autoritatea pentru egalitate de tratament a constatat că municipalitatea și-a îndeplinit obligațiile. Cu toate acestea, ECRI a menționat în concluziile sale privind punerea în aplicare a recomandărilor în ceea ce privește Ungaria, publicat la 15 mai 2018, că recomandarea sa nu a fost pusă în aplicare, în pofida unor evoluții pozitive în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de locuit ale romilor.

(57)  În Rezoluția sa din 5 iulie 2017, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a recomandat autorităților ungare să îmbunătățească în continuare dialogul cu comunitatea evreiască, făcându-l sustenabil, și să acorde cea mai mare prioritate combaterii antisemitismului în spațiile publice, să depună eforturi susținute pentru a preveni, a identifica, a investiga, a urmări în justiție și a sancționa în mod eficace toate actele motivate rasial și etnic sau antisemite, inclusiv actele de vandalism și discursurile de incitare la ură, și să ia în considerare modificarea legislației astfel încât să asigure cel mai ridicat grad de protecție juridică împotriva infracțiunilor rasiste.

(58)  Guvernul ungar a dispus ca renta viageră a supraviețuitorilor Holocaustului să crească cu 50 % în 2012, a înființat în 2013 Comisia memorială a Holocaustului – 2014 din Ungaria, a declarat anul 2014 ca Anul memorial al Holocaustului, a lansat programe de renovare și de restaurare a mai multor sinagogi și cimitire evreiești din Ungaria și se pregătește, în prezent, pentru Jocurile Europene Maccabi 2019, care vor avea loc la Budapesta. Prevederile legale din Ungaria identifică câteva infracțiuni legate de ură sau de instigarea la ură, inclusiv acte denigratoare antisemite sau de negare a Holocaustului. Ungariei i s-a acordat președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance - IHRA) în 2015-2016. Cu toate acestea, într-un discurs ținut la 15 martie 2018 în Budapesta, prim-ministrul Ungariei a utilizat atacuri polemice, inclusiv stereotipuri clar antisemite împotriva lui George Soros, care ar fi putut fi evaluate ca pasibile de pedeapsă.

(59)  În observațiile sale finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a exprimat preocuparea cu privire la relatările conform cărora comunitatea romă continuă să sufere de discriminare și excluziune extinse, șomaj, segregare locativă și educațională. Acesta este preocupat îndeosebi de faptul că, în pofida Legii învățământului public, segregarea în școli, în special în școlile religioase și private, rămâne preponderentă, iar numărul copiilor romi repartizați în școli pentru copii cu handicapuri ușoare este în continuare disproporționat de mare. Comitetul a menționat, totodată, preocuparea cu privire la prevalența infracțiunile motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură în cadrul discursului politic, în mass-media și pe internet, având drept țintă minoritățile, în special romii, musulmanii, migranții și refugiații, inclusiv în cadrul unor campanii sponsorizate de guvern. Comitetul și-a exprimat preocuparea cu privire la prevalența stereotipurilor antisemite. Comitetul a remarcat, de asemenea, cu preocupare acuzațiile potrivit cărora numărul infracțiunilor motivate de ură înregistrate este extrem de scăzut, deoarece frecvent poliția omite să ancheteze și să urmărească în justiție cazuri bazate pe acuzații credibile de infracțiuni motivate de ură și discursuri de incitare la ură. În fine, Comitetul s-a arătat preocupat de rapoartele privind practica recurentă de stabilire de către poliție a profilurilor rasiale în cazul romilor.

(60)  În cazul privitor la satul Gyöngyöspata, unde poliția locală îi amenda doar pe romi pentru infracțiuni minore în trafic, hotărârea în primă instanță a constatat că practica constituia hărțuire și discriminare directă împotriva romilor, chiar dacă măsurile individuale erau legale. Instanța de apel și Curtea Supremă au hotărât că Uniunea Maghiară pentru Libertăți Civile, care intentase o actio popularis, nu a putut să aducă probe în sprijinul acuzației de discriminare. Cauza a fost înaintată Curții Europene a Drepturilor Omului.

(61)  În conformitate cu Al patrulea amendament la Legea fundamentală, „libertatea de exprimare nu poate fi exercitată cu scopul de a leza demnitatea națiunii ungare sau a oricărei comunități naționale, etnice, rasiale sau religioase”; Codul penal ungar pedepsește incitarea la violență sau la ură împotriva unui membru al unei comunități. Guvernul a înființat un Grup de lucru împotriva infracțiunilor motivate de ură, care oferă formare pentru ofițerii de poliție și ajută victimele să coopereze cu poliția și să raporteze incidente.

Drepturile fundamentale ale migranților, ale solicitanților de azil și ale refugiaților

(62)  La 3 iulie 2015, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și-a exprimat preocuparea cu privire la procedura accelerată de modificare a legislației în materie de azil. La 17 septembrie 2015, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și-a exprimat opinia potrivit căreia Ungaria a încălcat dreptul internațional prin tratamentul pe care îl aplică refugiaților și migranților. La 27 noiembrie 2015, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a făcut o declarație în care a afirmat că reacția Ungariei la problema refugiaților este deficitară din perspectiva drepturilor omului. La 21 decembrie 2015, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Consiliul Europei și Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al OSCE au îndemnat Ungaria să se abțină de la aplicarea unor politici și practici care promovează intoleranța și teama și care încurajează xenofobia față de refugiați și de migranți. La 6 iunie 2016, înaltul comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru refugiați și-a exprimat preocuparea cu privire la numărul tot mai mare de acuzații de abuzuri comise de către autoritățile de frontieră împotriva solicitanților de azil și migranților din Ungaria, precum și la măsurile restrictive extinse la frontieră și în materie legislativă, inclusiv accesul la procedurile de azil. La 10 aprilie 2017, Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați a solicitat suspendarea imediată a transferurilor efectuate în temeiul Regulamentului Dublin către Ungaria. În 2017, din cele 3 397 de cereri de protecție internațională depuse în Ungaria, au fost respinse 2 880, ceea ce înseamnă o rată de respingere de 69,1 %. În 2015, dintre cele 480 de apeluri formulate în legătură cu cererile de acordare a protecției internaționale, 40 au fost admise, adică 9 % dintre acestea. În 2016, au fost formulate 775 de apeluri și au fost admise 5, adică 1 %, și niciunul în 2017.

(63)  Ofițerul responsabil pentru drepturile fundamentale al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă a vizitat Ungaria în octombrie 2016 și în martie 2017, ca urmare a preocupării acestuia privind faptul că agenția ar putea funcționa în condiții care nu se dedică respectării, protecției și aplicării drepturilor persoanelor care trec frontiera ungaro-sârbă și care pot pune agenția în situații care încalcă în fapt Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Ofițerul responsabil pentru drepturile fundamentale a concluzionat în martie 2017 că riscul unei responsabilități comune a agenției în ceea ce privește încălcarea drepturilor fundamentale în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul privind Poliția de Frontieră și Garda de Coastă rămâne foarte ridicat.

(64)  La 3 iulie 2014, Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a indicat faptul că situația solicitanților de azil și a migranților aflați în situații neregulamentare are nevoie de îmbunătățiri semnificative și de atenție pentru a asigura că nu există riscul privării arbitrare de libertate. Preocupări similare privind detenția, în special detenția minorilor neînsoțiți, fuseseră, de asemenea, împărtășite de comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului în raportul întocmit în urma vizitei sale în Ungaria, care a fost publicat la 16 decembrie 2014. La 21-27 octombrie 2015, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) a efectuat o vizită în Ungaria și a indicat în raportul său un număr considerabil de declarații ale unor cetățeni străini (inclusiv minori neînsoțiți) care susțin că au fost supuși la rele tratamente fizice de către ofițeri de poliție și gardieni înarmați care lucrează în centrele de imigrație sau de detenție pentru solicitanții de azil. La 7 martie 2017, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru refugiați și-a exprimat preocuparea cu privire la o nouă lege votată de Parlamentul ungar, care preconizează detenția obligatorie a tuturor solicitanților de azil, inclusiv a copiilor, pentru întreaga durată a procedurii de azil. La 8 martie 2017, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a făcut publică o declarație în care a exprimat preocupări similare cu privire la această lege. La 31 martie 2017, Subcomitetul ONU pentru prevenirea torturii a invitat insistent Ungaria să abordeze imediat problema utilizării excesive a detenției și să examineze alternativele.

(65)  În hotărârea sa din 5 iulie 2016, O.M./Ungaria, CEDO a constatat o încălcare a dreptului la libertate și securitate, sub forma unei detenții aflate la limita arbitrariului. În particular, autoritățile au fost neglijente când au dispus plasarea în detenție a solicitantului fără a lua în considerare măsura în care persoanele vulnerabile — de exemplu, LGBT, cum ar fi solicitantul — se aflau sau nu în siguranță printre alte persoane reținute, dintre care multe proveneau din țări în care prejudecățile culturale sau religioase împotriva acestor persoane sunt larg răspândite. Executarea hotărârii respective este încă pendinte.

(66)  La 12-16 iunie 2017, reprezentantul special al Secretarului General al Consiliului Europei pentru migrație și refugiați a vizitat Serbia și două zone de tranzit din Ungaria. În raportul său, reprezentantul special a afirmat că returnările violente ale migranților și ale refugiaților din Ungaria în Serbia prezintă motive de îngrijorare în temeiul articolului 2 (dreptul la viață) și al articolului 3 (interzicerea torturii) din Convenția europeană a drepturilor omului. De asemenea, reprezentantul special a remarcat că practicile restrictive de primire a solicitanților de azil în zonele de tranzit din Röszke și Tompa determină adesea solicitanții de azil să caute modalități ilegale de trecere a frontierei, fiind nevoiți să apeleze la călăuze și traficanți, cu toate riscurile pe care le implică acest fapt. Acesta a arătat că procedurile de azil, care se desfășoară în zonele de tranzit, nu oferă garanții adecvate pentru a proteja solicitanții de azil împotriva returnării în țările în care aceștia riscă să fie supuși unui tratament contrar dispozițiilor articolelor 2 și 3 din Convenție. Reprezentantul special a concluzionat că este necesar ca legislația și practicile din Ungaria să fie aliniate la cerințele Convenției europene a drepturilor omului. Reprezentantul special a formulat o serie de recomandări, printre acestea numărându-se un apel la autoritățile ungare să ia măsurile necesare, inclusiv prin revizuirea cadrului legislativ aplicabil și schimbarea practicilor relevante, pentru a se asigura că niciun cetățean străin care sosește la frontieră sau care se află pe teritoriu ungar nu este împiedicat să înainteze o cerere de protecție internațională. În perioada 5-7 iulie 2017, o delegație a Comitetului de la Lanzarote al Consiliului Europei (Comitetul părților la Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale) a vizitat, de asemenea, două zone de tranzit și a făcut o serie de recomandări, inclusiv o solicitare de a trata toate persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 de ani drept copii fără discriminare pe motive de vârstă, de a garanta că toți copiii aflați sub jurisdicție ungară sunt protejați împotriva exploatării și abuzului sexual și de a-i integra în mod sistematic în instituțiile de protecție a copilului pentru a preveni posibila exploatare sexuală sau posibilul abuz sexual împotriva lor de către adulți și adolescenți în zonele de tranzit. În perioada 18-20 decembrie 2017, o delegație a Grupului de experți pentru lupta împotriva traficului de ființe umane al Consiliului Europei (GRETA) a vizitat Ungaria, inclusiv două zone de tranzit, și a concluzionat că o zonă de tranzit, care este efectiv un loc de privare de libertate, nu poate fi considerată un loc de cazare adecvată și sigură pentru victimele traficului de persoane. GRETA a invitat autoritățile ungare să adopte un cadru juridic pentru identificarea victimelor traficului de ființe umane dintre cetățenii țărilor terțe care nu au o reședință legală și să grăbească procedurile pentru identificarea victimelor traficului de ființe umane dintre solicitanții de azil și migranții aflați în situație neregulamentară. De la 1 ianuarie 2018 au fost introduse reglementări suplimentare care favorizează minorii, în general, și minorii neînsoțiți, în special; printre altele, a fost elaborată o programă de învățământ specifică pentru solicitanții de azil minori. În concluziile sale cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor în ceea ce privește Ungaria, publicate la 15 mai 2018, ECRI a menționat că, deși recunoaște că Ungaria s-a confruntat cu probleme enorme în urma sosirilor masive de migranți și refugiați, este consternată de măsurile luate ca răspuns și de deteriorarea gravă a situației în perioada scursă de la cel de-al cincilea raport al său. Autoritățile ar trebui, în regim de urgență, să pună capăt detenției în zonele de tranzit, în special în cazul familiilor cu copii și al tuturor minorilor neînsoțiți.

(67)  La mijlocul lunii august 2018, autoritățile de imigrație au încetat să le dea hrană solicitanților de azil adulți care atacau în justiție deciziile de inadmisibilitate. Mai mulți solicitanți de azil au trebuit să solicite măsuri provizorii din partea CEDO pentru a începe să primească hrană. CEDO a garantat măsuri provizorii în două cazuri la 10 august 2018 și într-un al treilea caz la 16 august 2018 și a dispus să li se dea hrană solicitanților de azil. Autoritățile ungare au respectat hotărârile.

(68)  În Hotărârea sa din 14 martie 2017, Ilias și Ahmed/Ungaria, CEDO a constatat că a existat o încălcare a dreptului la libertate și securitate al solicitanților. CEDO a constatat, de asemenea, că s-a încălcat interzicerea tratamentelor inumane sau degradante în ceea ce privește expulzarea solicitanților în Serbia, precum și că s-a încălcat dreptul la o cale de atac eficientă în ceea ce privește condițiile de detenție din zona de tranzit Röszke. În prezent, cauza se află pe rolul Marii Camere a CEDO.

(69)  La 14 martie 2018, Ahmed H., un cetățean sirian rezident în Cipru care încerca să-și ajute familia să fugă din Siria și să traverseze frontiera dintre Serbia și Ungaria în septembrie 2015, a fost condamnat de un tribunal ungar la șapte ani de închisoare și la expulzarea din țară pentru o perioadă de zece ani, pe baza unor acuzații de „acte teroriste”, ceea ce ridică problema aplicării adecvate a legilor împotriva terorismului în Ungaria, precum și pe cea a dreptului la un proces echitabil.

(70)  În Hotărârea sa din 6 septembrie 2017 în cauza C-643/15 și în cauza C-647/15, Curtea de Justiție a Uniunii Europene respinge în totalitate acțiunile formulate de Slovacia și Ungaria împotriva mecanismului provizoriu pentru transferul obligatoriu al solicitanților de azil, în acord cu Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului. Cu toate acestea, în timpul scurs de la această hotărâre Ungaria nu s-a conformat Deciziei. La 7 decembrie 2017, Comisia a hotărât să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind nerespectarea de către Republica Cehă, Ungaria și Polonia a obligațiilor lor legale privind transferul.

(71)  La 7 decembrie 2017, Comisia a decis să continue procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Ungariei cu privire la legislația sa din domeniul azilului, trimițând un aviz motivat. Comisia consideră că legislația ungară nu este conformă cu dreptul Uniunii, în special cu Directivele 2013/32/UE(15), 2008/115/CE(16) și 2013/33/UE(17) ale Parlamentului European și ale Consiliului, și cu mai multe dispoziții din Cartă. La 19 iulie 2018, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind Ungaria pentru faptul că legislația Ungariei privind azilul și returnarea nu respectă legislația europeană în acest domeniu.

(72)  În observațiile sale finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a exprimat îngrijorarea că legislația ungară adoptată în martie 2017, care permite îndepărtarea automată în zonele de tranzit și pentru durata procedurii de azil a tuturor solicitanților de azil, cu excepția copiilor neînsoțiți care sunt identificați ca având sub 14 ani, nu respectă standardele legale din cauza perioadei îndelungate și nedefinite de izolare permise, a lipsei oricărei obligații legale de a examina rapid condițiile specifice ale fiecărei persoane afectate și a lipsei unor garanții procedurale pentru a contesta în mod real îndepărtarea în zonele de tranzit. Comitetul s-a declarat în mod special preocupat de utilizarea pe scară largă a detenției automate a migranților în centrele de detenție din interiorul țării, precum și de faptul că restricționările libertății personale au fost utilizate mai degrabă ca mijloc general de descurajare a intrării ilegale și nu ca reacție la o identificare individualizată a unui risc. În plus, Comitetul a fost preocupat de acuzațiile privind condițiile precare din unele centre de detenție. Acesta a luat act cu preocupare de returnarea forțată, care a fost introdusă pentru prima dată în iunie 2016 și care permite expulzarea sumară de către poliție a oricărei persoane care traversează frontiera în mod neregulamentar și care a fost reținută pe teritoriul ungar pe o rază de opt kilometri de la frontieră, extinsă ulterior la întreg teritoriul Ungariei, și de decretul 191/2015 care desemnează Serbia ca „țară terță sigură”, permițând returnări la granița Ungariei cu Serbia. Comitetul a luat act cu preocupare de relatările potrivit cărora returnările forțate au fost aplicate în mod nediferențiat, iar persoanele supuse acestei măsuri au foarte puține ocazii de a depune o cerere de azil sau dreptul la o cale de atac. Comitetul a luat totodată act cu preocupare de expulzările colective și violente, inclusiv de acuzațiile privind bătăi violente, atacuri ale câinilor polițiști și împușcarea cu gloanțe de cauciuc, care au cauzat răniri grave și, cel puțin într-un caz, decesul unui solicitant de azil. Comitetul s-a declarat, de asemenea, preocupat de relatările potrivit cărora evaluarea vârstei copiilor solicitanți de azil și a minorilor neînsoțiți realizată în zonele de tranzit este inadecvată, se bazează excesiv pe examinarea vizuală efectuată de un expert și este inexactă, precum și de relatările privind presupusa lipsă a accesului adecvat al acestor solicitanți de azil la educație, servicii sociale și psihologice și asistență juridică. Conform noii propuneri de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE, evaluarea medicală a vârstei va fi o măsură de ultimă instanță.

Drepturi economice și sociale

(73)  La 15 februarie 2012 și la 11 decembrie 2012, Raportorul special al ONU pentru sărăcia extremă și drepturile omului și Raportorul special al ONU pentru dreptul la locuințe adecvate au solicitat Ungariei să reexamineze legislația care permite autorităților să pedepsească lipsa de adăpost și să respecte hotărârea Curții Constituționale care dezincriminează persoanele fără adăpost. În raportul său întocmit în urma vizitei în Ungaria, publicat la 16 decembrie 2014, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului și-a exprimat preocuparea cu privire la măsurile adoptate pentru a interzice dormitul pe stradă și construirea de colibe sau barăci, care au fost descrise pe larg drept măsuri care incriminează în practică persoanele fără adăpost. Comisarul a îndemnat autoritățile ungare să ancheteze cazurile raportate de evacuări forțate fără soluții alternative și cele ale copiilor luați de lângă familiile lor din motive care țin de condiții socioeconomice precare. În observațiile sale finale din 5 aprilie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a exprimat preocuparea cu privire la legislația națională și la cea locală, bazată pe cel de Al patrulea amendament la Legea fundamentală, care desemnează numeroase spații publice în care este interzis dormitul și sancționează efectiv persoanele fără adăpost. La 20 iunie 2018, Parlamentul Ungariei a adoptat cel de-al Șaptelea amendament la Legea fundamentală, care interzice stabilirea reședinței obișnuite într-un spațiu public. În aceeași zi, Raportorul special al ONU privind dreptul la locuințe adecvate a calificat actul Ungariei de a incrimina lipsa de adăpost drept crud și incompatibil cu legislația internațională în domeniul drepturilor omului.

(74)  În concluziile din 2017 ale Comitetului european pentru drepturile sociale se afirmă că Ungaria nu respectă Carta socială europeană, deoarece lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și lucrătorii casnici, precum și alte categorii de lucrători, nu sunt protejați prin norme de securitate și sănătate în muncă, deoarece măsurile adoptate pentru reducerea mortalității materne au fost insuficiente, deoarece cuantumul minim al pensiei pentru limită de vârstă este necorespunzător, deoarece cuantumul minim al ajutorului de șomaj este necorespunzător, deoarece durata maximă de plată a ajutorului de șomaj pentru persoanele care își caută un loc de muncă este prea scurtă și deoarece cuantumul minim al ajutoarelor pentru reabilitare și al indemnizațiilor de invaliditate este, în unele cazuri, necorespunzător. Comitetul a concluzionat, de asemenea, că Ungaria nu respectă Carta socială europeană, deoarece nivelul asistenței sociale plătite unei persoane celibatare fără resurse, inclusiv persoanelor vârstnice, este necorespunzător, accesul egal la serviciile sociale nu este garantat pentru resortisanții statelor părți cu reședința legală și nu s-a stabilit că există o ofertă adecvată de locuințe pentru familiile vulnerabile. În ceea ce privește drepturile sindicale, Comitetul a declarat că dreptul lucrătorilor de a beneficia de concediu plătit nu este garantat în mod suficient, că nu a fost luată nicio măsură pentru a încuraja încheierea unor contracte colective de muncă, în timp ce protecția lucrătorilor prin intermediul acestora este în mod clar slabă în Ungaria și că, în administrația publică, dreptul la grevă este rezervat sindicatelor care sunt parte la acordul încheiat cu guvernul; criteriile utilizate pentru a defini funcționarii cărora li se refuză dreptul la grevă depășesc domeniul de aplicare al Cartei; sindicatele funcționarilor publici pot recurge la grevă numai cu aprobarea majorității lucrătorilor în cauză.

(75)  Începând din decembrie 2010, grevele din Ungaria au fost scoase în afara legii, în principiu, de când guvernul lui Viktor Orbán a adoptat o modificare a așa-numitei legi privind grevele. Modificările se referă la faptul că, în principiu, grevele vor fi permise în întreprinderile asociate cu administrația publică prin contracte de servicii publice. Modificarea nu se aplică grupurilor profesionale care pur și simplu nu au un astfel de drept, cum ar fi mecanicii de locomotivă, polițiștii, personalul medical și controlorii de trafic aerian. Problema este alta, în principal procentul angajaților - până la 70 % - care trebuie să ia parte la referendumul privind greva, pentru ca acesta să conteze. Apoi, decizia privind legalitatea grevelor va fi luată de o instanță pentru litigii de muncă care este complet subordonată statului. În 2011 au fost depuse nouă cereri de eliberare a unor permise de grevă. În șapte cazuri au fost respinse fără a se prezenta vreun motiv; două dintre ele au fost prelucrate, dar emiterea unei decizii s-a dovedit imposibilă.

(76)  În raportul Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la „Observațiile finale referitoare la al treilea, al patrulea și al cincilea raport periodic al Ungariei”, publicat la 14 octombrie 2014, au fost exprimate preocupări cu privire la un număr din ce în ce mai mare de cazuri în care copiii sunt luați de lângă familiile lor din cauza condițiilor socioeconomice precare. Părinții își pot pierde copiii din cauza șomajului, a lipsei de locuințe sociale și a lipsei de spațiu din instituțiile de găzduire temporară. Pe baza unui studiu realizat de Centrul European pentru Drepturile Romilor, această practică afectează în mod disproporționat familiile rome și copiii romi.

(77)  În Recomandarea sa din 23 mai 2018 pentru adoptarea unei Recomandări a Consiliului privitoare la Programul național de reformă din 2018 al Ungariei și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al Ungariei pe 2018, Comisia a arătat că proporția persoanelor expuse riscului de sărăcie și excludere socială a scăzut la 26,3 % în 2016, dar rămâne peste media Uniunii; copiii sunt, în general, mai expuși la sărăcie decât alte grupe de vârstă. Venitul minim se situează sub 50 % din pragul de sărăcie pentru fiecare gospodărie, fiind unul dintre cele mai scăzute din UE. Nivelul de adecvare al indemnizației de șomaj este foarte scăzut: perioada maximă de 3 luni în care se acordă indemnizația este cea mai scurtă din UE și reprezintă doar aproximativ un sfert din durata medie de care are nevoie o persoană pentru a-și găsi un loc de muncă. În plus, nivelul indemnizațiilor se numără printre cele mai scăzute din UE. Comisia a recomandat ca nivelul de adecvare și de acoperire al indemnizațiilor de asistență socială și de șomaj să fie ameliorat.

(78)  La [….] 2018, Consiliul a audiat Ungaria în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE.

(79)  Din aceste motive, ar trebui să se constate, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE, că există un risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor menționate la articolul 2 din TUE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Există un risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea.

Articolul 2

Consiliul recomandă Ungariei să întreprindă următoarele acțiuni în termen de trei luni de la notificarea prezentei decizii: [...]

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la a [...] zi următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Ungariei.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu,

Președintele

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0216.
(2) JO C 399, 24.11.2017, p. 127.
(3) JO C 407, 4.11.2016, p. 46.
(4) JO C 75, 26.2.2016, p. 52.
(5) JO C 249 E, 30.8.2013, p. 27.
(6) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154.
(7) JO C 215, 19.6.2018, p. 162.
(8) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 408.
(9) COM(2003)0606.
(10) Hotărârea Curții de Justiție din 6 noiembrie 2012, Comisia/ Ungaria, C-286/12, ECLI:EU:C:2012:687.
(11) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(12) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, 26.7.2006, p. 23).
(13) Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii siguranței și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 348, 28.11.1992, p. 1).
(14) Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 55).
(15) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
(16) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).
(17) Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).


Sistemele de arme autonome
PDF 123kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome (2018/2752(RSP))
P8_TA(2018)0341RC-B8-0308/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul V, articolele 21 și 21 alineatul 2 litera (c), din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere „clauza Martens” inclusă în Protocolul 1 din 1977 adițional la Convențiile de la Geneva,

–  având în vedere partea IV a Agendei ONU pentru dezarmare din 2018, intitulată „Asigurarea viitorului nostru comun” („Securing Our Common Future”),

–  având în vedere studiul său din 3 mai 2013 intitulat „Implicațiile utilizării în război a dronelor și a roboților fără pilot asupra drepturilor omului” („Human Rights Implications of the Usage of Drones and Unmanned Robots in Warfare”),

–  având în vedere diversele sale poziții, recomandări și rezoluții prin care a solicitat interzicerea la nivel internațional a sistemelor de arme autonome letale (LAWS), cum ar fi recomandarea sa adresată Consiliului din 5 iulie 2018 cu privire la cea de a 73-a sesiune a Adunării Generale a ONU(1), mandatul de începere a negocierilor adoptat în plen la 13 martie 2018 în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării, rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual pe 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(2), recomandarea sa adresată Consiliului din 7 iulie 2016 privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(3) și rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate(4),

–  având în vedere raportul din 9 aprilie 2013 al Raportorului special al ONU privind execuțiile extrajudiciare, sumare și arbitrare, Christof Heyns (A/HRC/23/47),

–  având în vedere declarațiile UE privind sistemele de arme autonome letale făcute în fața Grupului de experți guvernamentali ai părților la Convenția privind anumite tipuri de arme convenționale, cu ocazia reuniunilor sale de la Geneva în perioadele 13-17 noiembrie 2017, 9-13 aprilie 2018 și 27-31 august 2018,

–  având în vedere contribuțiile aduse de diverse state, inclusiv de statele membre ale UE, înainte de reuniunile Grupului de experți guvernamentali din 2017 și 2018,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017 în care acesta solicită adoptarea unei abordări bazate pe controlul uman în domeniul inteligenței artificiale și interzicerea sistemelor de arme autonome letale,

–  având în vedere solicitarea Sfântului Scaun privind interzicerea armelor autonome letale,

–  având în vedere scrisoarea deschisă din iulie 2015 semnată de peste 3 000 de cercetători din domeniul inteligenței artificiale și roboticii, cea din 21 august 2017 semnată de 116 fondatori ai unor companii de prim rang din domeniul roboticii și inteligenței artificiale, avertizând cu privire la sistemele de arme autonome letale, precum și scrisoarea semnată de 240 de organizații din sectorul tehnologiei și de 3 089 de persoane care s-au angajat să nu dezvolte, să nu producă și să nu utilizeze niciodată sisteme de arme autonome letale,

–  având în vedere declarațiile Comitetului Internațional al Crucii Roșii și inițiativele societății civile, cum ar fi Campania împotriva roboților ucigași, la care participă 70 de organizații din 30 de țări, inclusiv Human Rights Watch, Article 36, PAX și Amnesty International,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât politicile și acțiunile UE sunt ghidate de principiile drepturilor omului și respectării demnității umane, de principiile Cartei ONU și ale dreptului internațional; întrucât aceste principii ar trebui aplicate pentru a menține pacea, a preîntâmpina conflictele și a întări securitatea internațională;

B.  întrucât termenul de „sisteme de arme autonome letale” se referă la sisteme de arme fără control uman semnificativ asupra funcțiilor de importanță critică precum identificarea și atacarea unor obiective specifice;

C.  întrucât se pare că un număr necunoscut de țări, sectoare cu finanțare publică și sectoare private desfășoară activități de cercetare și dezvoltare a unor sisteme de arme autonome letale, mergând de la rachete capabile de a-și alege ținta în mod selectiv până la mașini de învățare cu competențe cognitive pentru a decide cu cine, când și unde să lupte;

D.  întrucât sistemele neautonome, precum sistemele automatizate, comandate la distanță și teleghidate nu ar trebui considerate a fi sisteme de arme autonome letale;

E.  întrucât sistemele de arme autonome letale au potențialul să schimbe în mod radical caracterul acțiunilor militare, declanșând o cursă a înarmărilor fără precedent și necontrolată;

F.  întrucât utilizarea sistemelor de arme autonome letale ridică întrebări fundamentale de ordin etic și juridic privind controlul uman, mai ales în ceea ce privește funcțiile de importanță critică precum identificarea și atacarea obiectivelor; întrucât, spre deosebire de oameni, mașinile și roboții nu pot lua decizii întemeiate pe principiile juridice ale diferențierii, proporționalității și precauției;

G.  întrucât operarea umană și controlul uman sunt esențiale în procesele cu consecințe letale, dat fiind că persoanele luând astfel de decizii trebuie să poată fi trase la răspundere;

H.  întrucât dreptul internațional, inclusiv dreptul umanitar internațional și cel în materie de drepturi ale omului, vizează toate sistemele de arme și pe operatorii acestora, și întrucât respectarea dreptului internațional este o cerință minimă ce trebuie îndeplinită de actorii statali, mai ales în ceea ce privește principii precum protecția populației civile sau precauțiile în caz de atac;

I.  întrucât utilizarea sistemelor de arme autonome letale ridică întrebări cruciale privind implementarea dreptului internațional din domeniul drepturilor omului, a dreptului internațional umanitar și a normelor și valorilor europene în ceea ce privește viitoarele acțiuni militare;

J.  întrucât, în august 2017, 116 fondatori ai unor companii care se află în fruntea domeniului roboticii și inteligenței artificiale pe plan internațional au trimis ONU o scrisoare deschisă în care guvernele sunt chemate „să evite o cursă a înarmărilor cu astfel de arme” și „să evite efectele destabilizatoare ale acestor tehnologii”;

K.  întrucât orice sistem de arme autonome dat ar putea duce la o funcționare defectuoasă din cauza codului scris necorespunzător sau a unui atac cibernetic săvârșit de un stat inamic sau de un actor nestatal,

L.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat elaborarea și adoptarea de urgență a unei poziții comune privind sistemele de arme autonome letale, interzicerea la nivel internațional a dezvoltării, producerii și utilizării sistemelor de arme autonome letale care permit efectuarea de atacuri fără un control uman real, precum și lansarea unor negocieri efective în vederea interzicerii lor;

1.  reamintește ambiția UE de a fi un actor global pentru pace și solicită implicarea sa mai puternică în eforturile internaționale de dezarmare și de neproliferare și ca acțiunile și politicile sale să urmărească menținerea păcii și a securității internaționale, asigurând respectarea dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului, precum și protecția civililor și a infrastructurii civile;

2.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), statele membre și Consiliul European să elaboreze și să adopte de urgență o poziție comună privind sistemele de arme autonome, care să garanteze controlul uman asupra funcțiilor critice în timpul utilizării lor, înainte de reuniunea din noiembrie 2018 a înaltelor părți contractante la Convenția privind anumite tipuri de arme convenționale, și să prezinte o poziție unitară în cadrul forurilor relevante și să acționeze în consecință; invită, în acest context, VP/ÎR, statele membre și Consiliul să facă schimb de bune practici și de contribuții din partea experților, a cadrelor universitare și a societății civile;

3.  îndeamnă VP/ÎR, statele membre și Consiliul să depună eforturi în vederea lansării unor negocieri la nivel internațional pentru adoptarea unui instrument obligatoriu care să interzică sistemele de arme autonome letale;

4.  subliniază, în acest sens, importanța fundamentală a împiedicării dezvoltării și fabricării oricărui tip de sisteme de arme autonome letale care nu sunt prevăzute cu un control uman în ceea ce privește funcțiile de importanță critică precum alegerea țintei și atacul;

5.  își reiterează poziția din 13 martie 2018 referitoare la Regulamentul privind programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării, în special în ceea ce privește articolul 6 alineatul (4) (acțiuni admisibile), și își subliniază disponibilitatea de a adopta o poziție similară în contextul apropiatelor programe de cercetare în domeniul apărării, de dezvoltare industrială în domeniul apărării și al altor acțiuni relevante din cadrul Fondului european de apărare după 2020;

6.  subliniază că nicio armă sau niciun sistem de arme folosite în prezent de forțele armate ale UE nu sunt sisteme de arme autonome letale; reamintește că armele și sistemele de arme concepute special pentru apărarea propriilor platforme, forțe și populație împotriva unor amenințări extrem de dinamice precum rachete, bombe și avioane ostile nu sunt considerate a fi sisteme de arme autonome letale; subliniază că deciziile de atacare a aeronavelor care transportă ființe umane ar trebui luate de operatori umani;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației Națiunilor Unite, precum și Secretarului General al NATO.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0312.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0494.
(3) JO C 101, 16.3.2018, p. 166.
(4) JO C 285, 29.8.2017, p. 110.


Stadiul actual al relațiilor UE-SUA
PDF 199kWORD 73k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-SUA (2017/2271(INI))
P8_TA(2018)0342A8-0251/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016, precum și Comunicarea comună a Comisiei și a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 7 iunie 2017 privind o abordare strategică privind reziliența în cadrul acțiunii externe a UE (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere rezultatele summiturilor UE-SUA organizate la 28 noiembrie 2011 la Washington, D.C. și la 26 martie 2014 la Bruxelles,

–  având în vedere declarațiile comune ale celei de a 79-a reuniuni interparlamentare a dialogului transatlantic al legislatorilor (TLD) organizate la 28 și 29 noiembrie 2016 la Washington, D.C., ale celui de al 80-lea TLD organizat la 2 și 3 iunie 2017 la Valletta, ale celui de al 81-lea TLD organizat la 5 decembrie 2017 la Washington, D.C. și ale celui de al 82-lea TLD organizat la 30 iunie 2018 la Sofia, Bulgaria,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu din 6 aprilie 2016 intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride: un răspuns al Uniunii Europene” (JOIN(2016)0018),

–  având în vedere declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și al Comisiei și a Secretarului General al NATO privind setul comun de propuneri aprobate de consiliile NATO și UE la 5 și 6 decembrie 2016 și rapoartele privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestora adoptate la 14 iunie și la 5 decembrie 2017,

–  având în vedere declarația comună UE-NATO din 2016,

–  având în vedere Strategia națională de securitate a SUA din 18 decembrie 2017 și Strategia națională de apărare a SUA din 19 ianuarie 2018,

–  având în vedere Inițiativa europeană de asigurare,

–  având în vedere planul de acțiune privind diplomația în domeniul climei din 2015, adoptat de Consiliul Afaceri Externe,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1996 de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice, în special punctul 13(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile transatlantice, în special Rezoluția sa din 1 iunie 2006 referitoare la îmbunătățirea relațiilor UE-SUA în cadrul unui Acord de parteneriat transatlantic(3), Rezoluția sa din 26 martie 2009 referitoare la situația relațiilor transatlantice în urma alegerilor din SUA(4), Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la Summitul UE-SUA din 28 noiembrie 2011(5) și Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la rolul UE în promovarea unui parteneriat transatlantic lărgit(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (PESC)(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (PSAC)(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 februarie 2018 referitoare la situația UNRWA(10),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0251/2018),

A.  întrucât parteneriatul UE-SUA se bazează pe legături politice, culturale, economice și istorice puternice, pe valori comune cum sunt libertatea, democrația, promovarea păcii și a stabilității, drepturile omului și statul de drept și pe obiective comune cum sunt prosperitatea, securitatea, economiile deschise și integrate, progresul social și includerea, dezvoltarea sustenabilă și soluționarea pașnică a conflictelor și întrucât atât SUA, cât și UE sunt democrații în care domnește legea și care dispun de sisteme funcționale de ponderi și contraponderi; întrucât acest parteneriat se confruntă cu un număr semnificativ de încercări și perturbări pe termen scurt, însă fundamentele pe termen lung rămân solide, iar cooperarea dintre UE și SUA, ca parteneri ce împărtășesc aceleași valori, rămâne crucială;

B.  întrucât UE și SUA, bazându-se pe fundația lor solidă de valori și principii comune, ar trebui să caute modalități alternative de întărire a relației transatlantice și să răspundă în mod eficient provocărilor importante cu care ne confruntăm, utilizând toate canalele de comunicare disponibile; întrucât, în calitate de legiuitori, Congresul SUA și Parlamentul European joacă roluri importante și influente în democrațiile noastre și ar trebui să utilizeze întregul potențial al cooperării lor pentru a menține ordinea democratică, liberală și multilaterală și pentru a promova stabilitatea și continuitatea pe continentul nostru și în lume;

C.  întrucât, într-o lume mondializată, complexă și tot mai multipolară, UE și SUA ar trebui să joace în continuare roluri constructive esențiale prin întărirea și susținerea dreptului internațional, prin promovarea și protejarea drepturilor și principiilor fundamentale și prin soluționarea conflictelor regionale și a provocărilor la nivel global;

D.  întrucât UE și SUA se confruntă cu o epocă a schimbărilor geopolitice și trebuie să facă față unor amenințări complexe similare, atât convenționale, cât și hibride, generate de actorii statali și nestatali din Sud și din Est; întrucât atacurile cibernetice sunt din ce în ce mai frecvente și mai sofisticate și întrucât cooperarea dintre UE și SUA prin intermediul NATO poate completa eforturile ambelor părți și poate proteja infrastructura esențială de apărare și alte infrastructuri informaționale guvernamentale; întrucât aceste amenințări necesită o cooperare internațională pentru a le aborda;

E.  întrucât UE recunoaște sprijinul militar constant acordat de SUA pentru a asigura securitatea și apărarea UE și întrucât UE datorează recunoștință tuturor americanilor care și-au sacrificat viața pentru a asigura securitatea europeană în conflictele din Kosovo și Bosnia; întrucât UE urmărește în prezent să-și asigure propria securitate prin edificarea unei mai mari autonomii strategice;

F.  întrucât SUA au decis să-și reducă bugetul de menținere a păcii în cadrul ONU cu 600 de milioane de dolari SUA;

G.  întrucât o politică externă a SUA mai imprevizibilă creează o incertitudine sporită în relațiile internaționale și ar putea lăsa spațiu pentru apariția altor actori pe scena mondială, precum China, a cărei influență politică și economică este în creștere la nivel mondial; întrucât multe țări-cheie din Asia, care înainte erau mai apropiate de SUA, se orientează acum spre China;

H.  întrucât UE își menține pe deplin angajamentul față de multilateralism și față de promovarea valorilor comune, inclusiv față de democrație și de drepturile omului; întrucât ordinea internațională bazată pe reguli aduce avantaje atât SUA, cât și UE; întrucât, în această privință, este extrem de important ca UE și SUA să acționeze împreună și în sinergie pentru a sprijini ordinea bazată pe reguli, garantată de organizații supranaționale și de instituții internaționale puternice, credibile și eficace;

I.  întrucât, timp de peste șapte decenii, parteneriatul dintre SUA și Europa a fost esențial pentru ordinea economică, politică și de securitate mondială; întrucât relația transatlantică se confruntă cu numeroase provocări și a fost din ce în ce mai mult pusă sub presiune în multe chestiuni de la alegerea președintelui Trump;

J.  întrucât politica privind schimbările climatice a fost integrată în politica externă și de securitate în cadrul Strategiei globale a UE, și au fost întărite legăturile dintre domenii precum energia și clima, securitatea și obiectivele de dezvoltare, migrația și comerțul liber și echitabil;

K.  întrucât UE rămâne pe deplin angajată într-un sistem comercial multilateral bazat pe reguli, deschis și nediscriminatoriu; întrucât OMC se află în centrul sistemului comercial global, fiind singura instituție care poate asigura condiții de concurență echitabile și veritabile;

L.  întrucât atât SUA, cât și UE ar trebui să sprijine aspirațiile țărilor din Balcanii de Vest de a se alătura comunității transatlantice; întrucât, pe lângă angajamentul consolidat al UE, angajamentul continuu al SUA este esențial în acest sens;

M.  întrucât Uniunea are o responsabilitate sporită de a-și asigura propria securitate într-un mediu strategic care s-a deteriorat în mod semnificativ în ultimii ani;

N.  întrucât securitatea europeană are la bază ambiția unei autonomii strategice comune, recunoscută în iunie 2016 de către cei 28 de șefi de stat și de guvern în cadrul Strategiei globale a Uniunii Europene,

Un cadru general bazat pe valori comune

1.  reamintește și insistă asupra faptului că parteneriatul și alianța UE-SUA de lungă durată se bazează și ar trebui să se bazeze pe împărtășirea și promovarea comună a unor valori comune, inclusiv libertatea, statul de drept, pacea, democrația, egalitatea, multilateralismul bazat pe reguli, economia de piață, justiția socială, dezvoltarea sustenabilă și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților, precum și securitatea colectivă, având ca prioritate soluționarea pașnică a conflictelor; subliniază importanța întăririi relației UE-SUA, una din axele principale de cooperare într-o lume mondializată, pentru realizarea acestor obiective;

2.  salută întrevederea dintre președintele Comisiei, Juncker, și președintele SUA, Trump, la Washington, la 25 iulie 2018 ca marcând o îmbunătățire a relațiilor bilaterale; ia act de declarația lor și de disponibilitatea lor de a colabora în vederea detensionării relațiilor transatlantice în domeniul comerțului; reamintește, în acest context, impactul negativ al taxelor vamale punitive; reiterează, în același timp, sprijinul acordat pentru o abordare amplă și cuprinzătoare a acordurilor comerciale și a multilateralismului;

3.  evidențiază faptul că relația UE-SUA constituie garantul fundamental al stabilității mondiale și a constituit piatra de temelie a eforturilor noastre menite să asigure pacea, prosperitatea și stabilitatea societăților noastre de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, precum și crearea unui sistem comercial și de cooperare politică și economică multilaterală bazat pe reguli și pe valori; reafirmă faptul că relația UE-SUA este strategică și autentică și că o legătură transatlantică puternică este în interesul ambelor părți și al lumii; este de părere că politica unilaterală actuală de tip „America pe primul loc” dăunează atât intereselor UE, cât și celor ale SUA, subminează încrederea reciprocă și poate avea implicații mai ample pentru stabilitatea și prosperitatea mondială; reamintește interesul UE de a cultiva parteneriate durabile, reciproc avantajoase, bazate pe valori și principii comune care să prevaleze în fața câștigurilor pe termen scurt rezultate din schimburile comerciale;

4.  subliniază că parteneriatul depășește cu mult aspectele comerciale și de politică externă stricto sensu și include, de asemenea, alte teme cum ar fi securitatea (cibernetică), chestiuni economice, digitale și financiare, schimbările climatice, energia, cultura, precum și știința și tehnologia; subliniază că aceste aspecte sunt strâns legate între ele și ar trebui luate în considerare în același cadru general;

5.  își exprimă preocuparea față de abordările adoptate de către SUA pentru soluționarea problemelor mondiale și a conflictelor regionale de la alegerea președintelui Trump; subliniază importanța pe care o au pentru UE relațiile transatlantice și dialogul susținut, subliniind importanța aspectelor care apropie UE și SUA; solicită mai multă claritate în ceea ce privește pertinența actuală a relației noastre transatlantice, care a fost definită cu mai multe decenii în urmă, pentru partenerii noștri americani; subliniază că cadrul general al parteneriatului nostru, bazat pe valori, este esențial pentru a menține și a întări în continuare arhitectura economiei și securității mondiale; subliniază că, în cele din urmă, aspectele care apropie SUA și UE ar trebui să aibă o importanță mai mare decât cele care le despart;

6.  subliniază că, într-un sistem internațional marcat în mod durabil de instabilitate și de incertitudine, Europa are responsabilitatea de a-și construi autonomia strategică pentru a face față unui număr crescând de provocări comune; evidențiază, prin urmare, necesitatea ca țările europene să își păstreze capacitatea de a decide și de a acționa singure pentru a-și apăra interesele; reamintește că autonomia strategică constituie atât o ambiție legitimă pentru Europa, cât și un obiectiv prioritar care trebuie avut în vedere în domeniile industrial și operațional și în ce privește capacitățile;

Consolidarea parteneriatului

7.  reamintește imensul potențial și interesul strategic al acestui parteneriat, atât pentru SUA, cât și pentru UE, în instaurarea prosperității și securității reciproce și întărirea unei ordini bazate pe reguli și pe valori care să sprijine instituțiile internaționale și să le ofere mijloacele necesare pentru a îmbunătăți efectiv guvernarea la nivel mondial; solicită încurajarea dialogului și a angajamentului nostru cu privire la toate elementele acestui parteneriat și la toate nivelurile de cooperare, inclusiv cu organizațiile societății civile; subliniază că deciziile și acțiunile noastre au un impact asupra economiei globale și arhitecturii de securitate și, prin urmare, ar trebui să fie un model de urmat și să fie în interesul ambilor parteneri;

8.  subliniază responsabilitățile SUA ca putere mondială și invită administrația SUA să susțină valorile fundamentale comune care stau la baza relațiilor transatlantice și să asigure, în orice situație, respectarea dreptului internațional, a democrației, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Carta ONU și cu alte instrumente internaționale semnate sau ratificate de SUA;

9.  subliniază că UE și SUA sunt cel mai important partener reciproc într-o lume multipolară și că acțiunile unilaterale slăbesc parteneriatul transatlantic, care trebuie să fie un parteneriat între egali bazat pe dialog și să vizeze reinstaurarea încrederii reciproce;

10.  regretă timpul îndelungat care a trecut până la numirea unui nou ambasador al SUA pe lângă Uniunea Europeană, dar salută faptul că a fost făcută o nominalizare pentru această funcție și că se așteaptă confirmarea ulterioară din partea Senatului SUA la 29 iunie 2018;

11.  își exprimă dezacordul profund față de declarațiile noului ambasador al SUA în Germania, Richard Grenell, care și-a exprimat ambiția de a capacita populiștii naționaliști din întreaga Europă și reamintește că rolul diplomaților nu este de a sprijini anumite forțe politice, ci de a promova înțelegerea reciprocă și parteneriatul; consideră, de asemenea, declarațiile funcționarilor din cadrul administrației Trump care își exprimă disprețul față de UE și sprijinul pentru forțele xenofobe și populiste care încearcă să distrugă proiectul european, ca fiind ostile și incompatibile cu spiritul parteneriatului transatlantic;

12.  invită VP/ÎR, Consiliul, Comisia și statele membre ale UE să intensifice cooperarea, coordonarea, coerența și eficacitatea politicii UE față de SUA pentru a prezenta UE drept un actor internațional unit și eficace, purtător al unui mesaj coerent;

13.  reamintește că SUA este un partener esențial, având în vedere convergența intereselor în domeniul apărării și al securității, precum și relațiile bilaterale solide; solicită organizarea, cât mai curând posibil, a unui summit UE-SUA, într-un efort de a depăși încercările actuale și de a continua colaborarea în ceea ce privește chestiunile mondiale și regionale de interes reciproc;

14.  consideră că este importantă prezența forțelor armate ale SUA în țările europene acolo unde este necesar și în concordanță cu îndeplinirea în continuare a angajamentelor convenite;

15.  insistă că un dialog structurat și strategic privind politica externă la nivel transatlantic, în care să fie implicate și Parlamentul European și Congresul SUA, este esențial pentru întărirea arhitecturii transatlantice, inclusiv a cooperării în domeniul securității și solicită extinderea domeniului de aplicare de politică externă al dialogului UE-SUA;

16.  reamintește sugestia sa de a înființa un Consiliu politic transatlantic (TPC) pentru consultare și coordonare sistematică privind politica externă și de securitate, care ar fi condus de VP/ÎR și de Secretarul de stat al SUA și ar fi susținut de contacte periodice ale directorilor politici;

17.  salută activitatea continuă și neîntreruptă a TLD în ceea ce privește promovarea relațiilor UE-SUA prin intermediul dialogului parlamentar și al coordonării asupra aspectelor de interes comun; reiterează importanța contactelor interpersonale și a dialogului pentru consolidarea relațiilor transatlantice; solicită, prin urmare, intensificarea angajamentului atât din partea Senatului SUA, cât și din partea Camerei Reprezentanților și a Parlamentului European; salută relansarea Grupului bipartit privind UE din Congres pentru cel de-al 115-lea Congres și solicită Biroului de legătură al Parlamentului European (EPLO) și delegației UE de la Washington să colaboreze mai strâns cu acestea;

18.  reamintește că, atât în UE, cât și în SUA, societățile noastre sunt puternice, ancorate în democrația liberală și statul de drept, și se bazează pe o multitudine de actori, incluzând, printre altele, guvernele și parlamentele noastre, organe și actori descentralizate, diferite instituții politice, patronatului și sindicatele, organizații ale societății civile, organe de media libere și independente, grupuri religioase și comunități universitare și de cercetare; subliniază că ar trebui să încurajăm legăturile transatlantice pentru a promova meritele și importanța parteneriatului nostru transatlantic, la diferite niveluri, peste tot în UE și în SUA, nu axându-ne doar pe Coastele de Est și de Vest; solicită ca programele consolidate și specializate să beneficieze de o finanțare corespunzătoare în acest sens;

19.  salută rolul revigorant al relațiilor dintre instituțiile europene și statele federale americane, precum și cu zonele metropolitane în ceea ce privește relația transatlantică generală, în special în cazul relațiilor de înfrățire; subliniază, în acest context, cooperarea existentă în temeiul memorandumului de înțelegere „Under 2”; invită statele federale americane să își întărească contactele cu instituțiile UE;

20.  subliniază că schimburile culturale prin programe de educație au o importanță fundamentală pentru promovarea și crearea de valori comune, precum și pentru crearea de legături între partenerii transatlantici; solicită, prin urmare, întărirea, sporirea și înlesnirea accesului la programele de mobilitate pentru studenți între Statele Unite și Uniunea Europeană în cadrul programului Erasmus+;

21.  își exprimă admirația în special pentru modul în care elevii americani s-au mobilizat după numeroasele tragedii care au implicat utilizarea armelor de foc în școli pentru a transmite un semnal prin susținerea unor legi mai stricte privind armele și pentru a se opune influenței exercitate de National Rifle Association asupra procesului legislativ;

Făcând față împreună încercărilor la nivel mondial

22.  insistă că UE și SUA ar trebui să joace în continuare roluri constructive esențiale soluționând împreună conflictele regionale și încercările la nivel mondial, pe baza principiilor dreptului internațional; subliniază că multilateralismul, de care Europa este profund atașată, este pus tot mai mult sub semnul întrebării de atitudinea Statelor Unite și a altor mari puteri mondiale; reamintește importanța multilateralismului pentru menținerea păcii și a stabilității între state, ca mijloc de promovare a valorilor statului de drept și pentru soluționarea problemelor mondiale, și insistă asupra faptului că acestea ar trebui abordate în cadrul forurilor internaționale pertinente; este preocupat, prin urmare, de faptul că recentele decizii ale SUA – dezangajarea din acorduri internaționale cheie, revocarea anumitor angajamente, subminarea normelor internaționale, retragerea din foruri internaționale și încurajarea tensiunilor diplomatice și comerciale – se pot îndepărta de aceste valori comune și pot pune presiune pe relația noastră, subminând-o; invită Uniunea Europeană să dea dovadă de unitate, de fermitate și de proporționalitate în modul în răspunsurile sale la astfel de decizii; invită, prin urmare, statele membre ale UE să evite orice acțiune sau manevră menită să obțină avantaje bilaterale în detrimentul unei abordări europene comune coerente;

23.  remarcă faptul că alte puteri mondiale majore, cum ar fi Rusia și China, au strategii politice și economice solide, multe dintre acestea putând fi îndreptate împotriva valorilor noastre comune, angajamentelor noastre internaționale și parteneriatului transatlantic ca atare și punându-le în pericol; reamintește că astfel de evoluții fac cooperarea UE-SUA cu atât mai esențială pentru a putea susține în continuare societățile deschise, promova și proteja drepturile, principiile și valorile noastre comune, inclusiv respectarea dreptului internațional; solicită, în acest sens, o coordonare sporită între UE și SUA privind alinierea și instituirea unei politici comune de sancțiuni în vederea creșterii eficacității acesteia;

24.  consideră că combaterea încercărilor Rusiei de a pune presiune, a destabiliza și a profita de slăbiciunile și de alegerile democratice ale societăților occidentale necesită un răspuns transatlantic comun; consideră, prin urmare, că SUA și UE ar trebui să acorde prioritate acțiunilor coordonate în ceea ce privește Rusia, după caz, cu implicarea NATO; ia act cu îngrijorare, în acest context, de declarațiile președinților SUA și Rusiei cu ocazia întrevederii acestora de la Helsinki la 16 iulie 2018; reamintește pericolul evident pentru democrațiile noastre reprezentat de știrile false, de dezinformare și, în special, de amestecul răuvoitor al unor surse; solicită stabilirea unui dialog politic și societal care să introducă un echilibru între anonimat și responsabilitate în rețelele de socializare;

25.  subliniază că securitatea este multidimensională și interconectată și că definiția ei nu acoperă doar aspecte militare, ci și aspecte de mediu, energetice, comerciale, cibernetice și de comunicare, din domeniul sănătății, al dezvoltării, al responsabilității, umanitar etc.; insistă că aspectele de securitate ar trebui soluționate printr-o abordare largă; în acest context, regretă reducerile bugetare substanțiale propuse, ca de exemplu pentru întărirea statului în Afganistan, pentru ajutorul pentru dezvoltare în Africa și pentru contribuțiile SUA la programele, operațiunile și agențiile ONU;

26.  subliniază că un acord comercial transatlantic, echilibrat și reciproc avantajos, ar avea un impact care ar depăși cu mult aspectele comerciale și economice;

27.  afirmă că NATO este în continuare principalul garant pentru apărarea colectivă a Europei; salută reafirmarea angajamentului SUA față de NATO și de securitatea europeană și subliniază că aprofundarea cooperării UE-NATO întărește, de asemenea, parteneriatul transatlantic;

28.  subliniază importanța cooperării, a coordonării și a efectelor de sinergie în domeniul securității și al apărării; subliniază că este important ca fondurile pentru apărare să fie mai bine cheltuite și insistă în acest sens, asupra faptului că repartizarea sarcinilor nu ar trebui să se axeze exclusiv pe aporturi (obiectivul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare), ci ar trebui să se axeze și pe rezultate (capacități măsurate în forțe mobilizate, pregătite și sustenabile); reamintește că acest obiectiv cuantificat reflectă totuși o asumare a responsabilității sporite a europenilor pentru propria lor securitate, devenită indispensabilă prin deteriorarea mediului lor strategic; salută faptul că apărarea devine un domeniu cu o prioritate mai mare pentru UE și statele sale membre, ceea ce generează mai multă eficiență militară, atât în beneficiul UE, cât și al NATO și salută, în acest context, prezența trupelor SUA pe teritoriul UE; afirmă că NATO este în continuare vitală pentru apărarea colectivă a Europei și a aliaților săi (articolul 5 din Tratatul de la Washington); subliniază că capacitatea NATO de a-și îndeplini sarcinile rămâne în continuare strâns legată de forța relației transatlantice;

29.  invită UE să consolideze Uniunea Europeană a Apărării în vederea construirii capacităților asigurând relevanța strategică a UE în domeniul apărării și securității, ca de exemplu în crearea mai multor sinergii și creșteri ale eficienței în cheltuielile de apărare, cercetare, dezvoltare, achiziții, întreținere și formare între statele membre; insistă asupra faptului că o mai bună cooperare în domeniul apărării la nivelul UE întărește contribuția europeană pentru pace, securitate și stabilitate la nivel regional și internațional și, prin aceasta, contribuie și la îndeplinirea obiectivelor alianței NATO și consolidează legătura noastră transatlantică; sprijină, prin urmare, eforturile recente de a intensifica arhitectura europeană de apărare, inclusiv Fondul european de apărare, precum și nou înființata cooperarea structurată permanentă (PESCO);

30.  salută lansarea PESCO și sprijină primele proiecte ale acesteia, cum ar fi mobilitatea militară; subliniază faptul că PESCO este de interes comun, atât pentru UE, cât și pentru NATO și ar trebui să fie un factor de stimulare a continuării cooperării între cele două organizații în ceea ce privește dezvoltarea capacităților și întărirea unui pilon UE în cadrul NATO, în contextul fiecărei constituții naționale;

31.  reiterează necesitatea ca UE și SUA să își intensifice cooperarea în domeniul securității cibernetice și al apărării, și anume prin intermediul agențiilor specializate și al grupurilor operative precum ENISA, Europol, Interpol, viitoarele structuri ale PESCO și ale Fondului european de apărare (EDF), în special în ceea ce privește combaterea atacurilor cibernetice și promovarea în comun a unor eforturi de a dezvolta un cadru internațional cuprinzător și transparent care să stabilească standarde minime pentru politicile de securitate cibernetică, sprijinind totodată libertățile fundamentale; consideră că este esențial ca UE și NATO să intensifice schimbul de informații pentru ca atacurile cibernetice să poată fi atribuite oficial și, în consecință, pentru a face posibilă impunerea de sancțiuni restrictive celor care se fac vinovați de atacurile cibernetice; subliniază importanța și contribuția pozitivă pe care le are Inițiativa europeană de asigurare a SUA pentru securitatea statelor membre ale UE;

32.  subliniază faptul că importanța tot mai mare a inteligenței artificiale și a învățării automate necesită consolidarea cooperării dintre UE și SUA și că ar trebui luate măsuri pentru a promova cooperarea între întreprinderile americane și europene din domeniul tehnologiei pentru a asigura o valorificare optimă a parteneriatului în materie de dezvoltare și de implementare;

33.  invită Congresul SUA să includă Parlamentul European în programul său de partajare a informațiilor privind amenințările cibernetice, alături de Parlamentele Australiei, Canadei, Noii Zeelande și Regatului Unit;

34.  subliniază necesitatea unei abordări comune a reglementării platformelor digitale și a creșterii responsabilității acestora pentru a discuta problema cenzurii, a dreptului de autor, a drepturilor titularilor de drepturi, a datelor cu caracter personal și a noțiunii de neutralitate a internetului; reiterează necesitatea colaborării în scopul promovării unui internet deschis, interoperabil și sigur, administrat pe baza unui model multipartit, care să promoveze drepturile omului, democrația, statul de drept, libertatea de exprimare și să favorizeze prosperitatea economică și inovarea, respectând totodată confidențialitatea și oferind protecție împotriva înșelătoriei, fraudei și furtului; solicită să se depună eforturi comune pentru elaborarea de norme și reglementări și pentru promovarea aplicabilității dreptului internațional în spațiul cibernetic;

35.  reiterează faptul că neutralitatea internetului este consacrată în dreptul Uniunii; regretă decizia Comisiei federale pentru comunicații de a revoca reglementările cu privire la neutralitatea internetului; salută votul recent al Senatului SUA de a reveni asupra deciziei respective; invită Congresul SUA să respecte această decizie pentru a menține un internet deschis, sigur și securizat, care să nu permită tratamentul discriminatoriu al conținutului paginilor de internet;

36.  subliniază necesitatea unor negocieri adecvate cu privire la standardizare, în special în contextul evoluției tot mai rapide a tehnologiei, în special în domeniul TI;

37.  subliniază că o parte importantă a întăririi eforturilor de combatere a terorismului dintre UE și SUA cuprinde protecția infrastructurii critice, inclusiv promovarea unor standarde comune și stimularea compatibilității și interoperabilității, precum și o abordare cuprinzătoare a luptei împotriva terorismului, inclusiv prin intermediul coordonării în forurile regionale, multilaterale și mondiale și prin cooperarea în schimburile de date legate de activitățile teroriste; reiterează necesitatea de a sprijini mecanisme precum Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și alte eforturi comune care pot contribui în mod semnificativ la lupta împotriva terorismului și a extremismului și pot face diferența în această privință; reamintește ambelor părți că lupta împotriva terorismului trebuie să fie în concordanță cu dreptul internațional și cu valorile democratice, respectând pe deplin libertățile civile și drepturile fundamentale ale omului;

38.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numirea recentă a doamnei Gina Haspel în funcția de director al Agenției Centrale de Informații (CIA), din cauza bilanțului său nesatisfăcător din domeniul respectării drepturilor omului, inclusiv din cauza complicității sale la programul CIA de predare și de detenție secretă;

39.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că administrația SUA a declarat că elimină restricțiile limitate ale programului de drone, ceea ce crește riscul de victime și de asasinate ilegale în rândul populației civile, precum și cu privire la lipsa de transparență a programului de drone al SUA și la asistența acordată de unele state membre ale UE; solicită SUA și statelor membre ale UE să se asigure că utilizarea dronelor militare respectă obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional, inclusiv în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului și al dreptului internațional umanitar și că au fost stabilite standarde obligatorii stricte care să reglementeze furnizarea tuturor formelor de asistență în cazul operațiunilor cu drone care au efecte letale;

40.  subliniază necesitatea ca UE și SUA să combată evaziunea fiscală și alte infracțiuni financiare și să asigure transparența;

41.  încurajează o cooperare consolidată în ceea ce privește lupta împotriva evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale, a spălării banilor și a finanțării terorismului, îndeosebi în cadrul Acordului dintre UE și SUA privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP), care ar trebui întărit pentru a include date privind fluxurile financiare asociate intervențiilor străine sau operațiunilor ilegale ale serviciilor de informații; invită, de asemenea, UE și SUA să coopereze în cadrul OCDE în lupta împotriva evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, stabilind norme și standarde internaționale menite să combată această problemă mondială; subliniază că continuarea cooperării în materie de aplicare a legii este esențială pentru întărirea securității noastre comune și invită SUA să asigure cooperarea bilaterală și multilaterală în acest domeniu; regretă abrogarea parțială a Legii Dodd-Frank, ca urmare a acestui lucru supravegherea băncilor americane scăzând în mod semnificativ;

42.  evidențiază deficiențele persistente ale Scutului de confidențialitate în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate; salută și sprijină invitația adresată legislatorului american de a se îndrepta spre o lege omnibus privind protecția vieții private și a datelor; subliniază faptul că, în Europa, protecția datelor cu caracter personal este un drept fundamental și că SUA nu are norme comparabile cu noul Regulament general privind protecția datelor (RGDP);

43.  reamintește de solidaritatea transatlantică manifestată la scară largă ca reacție la otrăvirea familiei Skripal la Salisbury, care a dus la expulzarea unor diplomați ruși de către 20 de state membre ale UE, Canada, SUA, Norvegia și cinci state aspirante la statutul de membru al UE;

44.  își reiterează îngrijorarea cu privire la respingerea de către Congres, în martie 2017, a normei prezentate de Comisia federală pentru comunicații referitoare la „Protecția vieții private a clienților serviciilor de bandă largă și ai altor servicii de telecomunicații”, care, în practică, elimină normele referitoare la protecția vieții private în contextul serviciilor de bandă largă, ce ar fi obligat furnizorii de servicii de internet să obțină consimțământul explicit al consumatorilor înainte de vânzarea sau schimbul de date de navigare pe internet sau alte informații confidențiale cu agențiile de publicitate și alte întreprinderi; consideră că acest lucru reprezintă o altă amenințare la adresa protecției vieții private în Statele Unite;

45.  reamintește faptul că SUA rămân singura țară din afara UE care figurează pe lista UE a țărilor scutite de viză, dar care nu acordă acces fără viză cetățenilor din toate statele membre ale UE; îndeamnă SUA să introducă cât mai repede cu putință cele cinci state membre UE în cauză (Bulgaria, Croația, Cipru, Polonia și România) în Programul său de scutire de vize; reamintește faptul că Comisia este obligată din punct de vedere juridic să adopte un act delegat care să suspende temporar exonerarea de la obligația de a deține viză pentru cetățenii țărilor terțe care nu au eliminat obligația de a deține viză pentru cetățenii anumitor state membre, în termen de 24 de luni de la data publicării notificărilor în acest sens, termen care s-a încheiat la 12 aprilie 2016; invită Comisia, în temeiul articolului 265 din TFUE, să adopte actul delegat solicitat;

46.  subliniază că UE s-a angajat să întărească în mod direct democrația, drepturile omului, statul de drept, prosperitatea, stabilitatea, rezistența și securitatea vecinilor săi prin mijloace nemilitare, în special prin punerea în aplicare a acordurilor de asociere; invită UE și SUA să își intensifice cooperarea și să își coordoneze mai bine acțiunile și pozițiile, în vecinătatea UE, atât din est, cât și din sud; reamintește că politicile UE în domeniul dezvoltării și al ajutorului umanitar în lume contribuie, de asemenea, la securitatea mondială;

47.  salută orientarea strategică și deschiderea SUA față de regiune și reamintește că țările din Balcani reprezintă o încercare pentru Europa și pentru securitatea întregului continent; invită, prin urmare, SUA să se implice în viitoarele eforturi comune în Balcanii de Vest, în special în ceea ce privește întărirea statului de drept, a democrației, a libertății de exprimare și a cooperării în domeniul securității; recomandă creșterea numărului de acțiuni comune, cum ar fi mecanismele de combatere a corupției și întărirea instituțiilor și pentru a asigura un grad mai ridicat de securitate, de stabilitate, de rezistență și de prosperitate economică țărilor din regiune, precum și asumarea unui rol în soluționarea problemelor ce durează de mult timp; consideră că UE și SUA ar trebui să inițieze un nou dialog la nivel înalt cu privire la Balcanii de Vest, pentru a se asigura că obiectivele de politică și programele de asistență sunt aliniate și, de asemenea, să adopte măsuri pertinente;

48.  invită UE și SUA să joace un rol mai activ și mai eficace în soluționarea conflictului de pe teritoriul Ucrainei și să sprijine toate eforturile în direcția unei soluții pașnice de durată, care să respecte unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și preconizează retrocedarea peninsulei Crimeea Ucrainei și să încurajeze și să sprijine procesele de reformă și dezvoltarea economică din Ucraina, care trebuie să fie în deplină conformitate cu angajamentele asumate de Ucraina și cu recomandările organizațiilor internaționale; își exprimă profunda dezamăgire față de lipsa în continuare a unor progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk și față de deteriorarea situației de securitate și umanitare din Ucraina de Est; afirmă, prin urmare, că sancțiunile împotriva Rusiei sunt încă necesare și că SUA ar trebui să-și coordoneze eforturile cu UE; solicită o cooperare mai strânsă în acest sens între ÎR/VP și reprezentantul special al SUA pentru Ucraina;

49.  reamintește, de asemenea, importanța pentru UE și SUA de a căuta o soluție la conflictele „înghețate” din Georgia și Republica Moldova;

50.  reamintește că ordinea internațională se bazează pe respectarea acordurilor internaționale; în acest context, regretă decizia Statelor Unite de a nu aproba concluziile reuniunii la nivel înalt G7 din Canada; își reiterează angajamentul față de dreptul internațional și față de valorile universale, în special responsabilitatea, neproliferarea nucleară și soluționarea pașnică a conflictelor; subliniază că consecvența strategiei noastre de neproliferare nucleară este esențială pentru credibilitatea noastră în calitate de actor global și negociator de prim plan; invită UE și SUA să coopereze în vederea facilitării dezarmării nucleare și a măsurilor eficiente de reducere a riscurilor nucleare;

51.  subliniază că Planul comun de acțiune comun (Joint Comprehensive Plan of Action - JCPOA) cu Iranul reprezintă un acord multilateral important și o realizare diplomatică notabilă pentru diplomația multilaterală și diplomația UE în vederea promovării stabilității în regiune; reamintește că UE este hotărâtă să depună toate eforturile pentru a menține Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) cu Iranul ca pilon central al arhitecturii internaționale de neproliferare, având pertinență și pentru chestiunea Coreei de Nord, precum și ca element esențial pentru securitatea și stabilitatea din regiune; reiterează necesitatea de a aborda de o manieră mai critică activitățile Iranului legate de rachetele balistice și stabilitatea regională, în special implicarea Iranului în diferite conflicte din regiune, și situația drepturilor omului și a drepturilor minorităților din Iran care sunt separate de JCPOA, în toate formatele și forurile relevante; subliniază că este esențială cooperarea transatlantică în abordarea acestor chestiuni; subliniază că, în conformitate cu o serie de rapoarte ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Iranul își îndeplinește angajamentele în temeiul JCPOA; critică în mod ferm decizia președintelui Trump de a renunța în mod unilateral la JCPOA și de a impune măsuri extrateritoriale pentru întreprinderile din UE care desfășoară activități în Iran; subliniază că UE este hotărâtă să își protejeze interesele proprii și pe cele ale întreprinderilor și investitorilor europeni în fața efectului extrateritorial al sancțiunilor americane; salută, în acest context, decizia de a activa „regulamentul privind blocarea”, menit să protejeze interesele comerciale ale UE în Iran de impactul sancțiunilor extrateritoriale ale SUA și invită Consiliul, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să ia orice alte măsuri considerate necesare pentru a proteja JCPOA;

52.  își exprimă îngrijorarea cu privire la politica SUA de securitate și comerț în Asia de Est și de Sud-Est, inclusiv vidul politic rezultat din retragerea SUA din Parteneriatul transpacific (TPP); reiterează importanța unui angajament constructiv al UE în Asia de Est și de Sud-Est și în regiunea Pacificului și salută în acest sens politica comercială activă a UE în această parte a lumii și inițiativele UE în materie de securitate, în special cele incluse în concluziile Consiliului privind o cooperare sporită a UE în domeniul securității în Asia și împreună cu aceasta, inclusiv în favoarea echilibrului politic și economic;

53.  salută deschiderea unor noi dialoguri la nivel înalt cu Coreea de Nord (RPDC) și summitul de la Singapore din 12 iunie 2018; reamintește că aceste convorbiri, care încă nu au prezentat rezultate concrete și care pot fi verificate, urmăresc o soluționare pașnică a tensiunilor și, astfel, promovarea păcii, securității și stabilității regionale și mondiale; subliniază că, în același timp, comunitatea internațională, inclusiv UE și SUA, trebuie să mențină presiunea asupra RPDC până când aceasta se va denucleariza în mod credibil prin ratificarea Tratatului de interzicere totală a testelor nucleare (CTBT) și prin autorizarea Comisiei pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a testelor nucleare (CTBTO) și AIEA să prezinte dovezi ale denuclearizării; își exprimă îngrijorarea cu privire la progresele insuficiente în domeniul denuclearizării realizate de RPDC, care, la 24 august 2018, l-au determinat pe președintele Trump să își anuleze convorbirile planificate în această țară cu Secretarul de stat Mike Pompeo;

54.  reamintește Statelor Unite că încă nu au ratificat CTBT, în ciuda faptului că este o țară inclusă în anexa II, a cărei semnătură este necesară pentru intrarea în vigoare a tratatului; reiterează solicitarea făcută de VP/ÎR, care a îndemnat liderii mondiali să ratifice acest tratat; încurajează SUA să ratifice CTBT cât mai curând posibil și să sprijine în continuare CTBTO convingând celelalte state din anexa II să ratifice tratatul;

55.  insistă asupra respectării dreptului maritim internațional, inclusiv în Marea Chinei de Sud; în acest sens, invită SUA să ratifice Convenția ONU asupra dreptului mării (UNCLOS);

56.  solicită o cooperare consolidată între UE și SUA pentru soluționarea pașnică a conflictelor regionale și a războiului prin interpuși din Siria, deoarece lipsa unei strategii comune subminează soluționarea pașnică a conflictelor, și invită toate părțile implicate și toți actorii regionali implicați să se abțină de la acte de violență și orice alte acțiuni care ar putea agrava situația; reafirmă întâietatea procesului de la Geneva condus de ONU pentru soluționarea conflictului din Siria, în conformitate cu Rezoluția 2254 a Consiliului de Securitate al ONU, negociat de părțile implicate în conflict și beneficiind de sprijinul principalilor actori internaționali și regionali; solicită punerea în aplicare deplină și respectarea rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU încălcate de țările care sunt părți la negocierile de la Astana; solicită depunerea unor eforturi comune pentru a garanta accesul umanitar la persoanele aflate în dificultate, desfășurarea unei anchete independente, imparțiale, amănunțite și credibile și urmărirea penală a celor răspunzători; solicită, de asemenea, sprijin, printre altele, pentru lucrările Mecanismului internațional, imparțial și independent (MIII) privind crimele internaționale comise în Republica Arabă Siriană din martie 2012;

57.  reamintește că UE sprijină reluarea unui proces semnificativ de pace în Orientul Mijlociu în direcția unei soluții bazate pe coexistența a două state, pe baza frontierelor din 1967, cu un stat palestinian independent, democratic, viabil și contiguu, care să existe în pace și securitate lângă un stat Israel a cărui securitate este asigurată și ceilalți vecini, și insistă că trebuie evitată orice acțiune care ar submina aceste eforturi; regretă profund decizia guvernului SUA de a-și muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim și de a recunoaște oficial orașul ca fiind capitala Israelului; subliniază că problema Ierusalimului trebuie să facă parte dintr-un acord final de pace între israelieni și palestinieni; subliniază că foaia de parcurs comună ar trebui să fie întărită și evidențiază necesitatea ca SUA să își coordoneze acțiunile cu partenerii săi europeni în ce privește eforturile sale pentru pace în Orientul Mijlociu;

58.  salută UNRWA și personalul său devotat pentru activitățile umanitare și de dezvoltare remarcabile și indispensabile refugiaților palestinieni (în Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, în Fâșia Gaza, în Iordania, Liban și Siria), care sunt vitale pentru securitatea și stabilitatea regiunii; regretă profund decizia Administrației SUA de a stopa finanțarea acordată UNRWA și solicită SUA să reconsidere această decizie; subliniază sprijinul consecvent al Parlamentului European și al Uniunii Europene pentru agenție și încurajează statele membre ale UE să furnizeze fonduri suplimentare pentru a garanta sustenabilitatea activităților UNRWA pe termen lung;

59.  încurajează cooperarea în continuare dintre programele UE și SUA la nivel mondial, care promovează democrația, libertatea mass-mediei, alegerile libere și echitabile și protejarea drepturilor omului, inclusiv drepturile refugiaților și migranților, ale femeilor, și ale minorităților rasiale și religioase; subliniază importanța valorilor bunei administrări, asumării responsabilității, transparenței și statului de drept care stau la baza apărării drepturilor omului; reiterează poziția fermă și principială a UE împotriva pedepsei cu moartea și în favoarea unui moratoriu universal privind pedeapsa capitală, în vederea abolirii sale la nivel mondial; subliniază necesitatea cooperării în domeniul prevenirii crizelor și al consolidării păcii, precum și în ceea ce privește reacția la urgențele umanitare;

60.  reiterează faptul că UE și SUA au interese comune în Africa, unde ambele trebuie să se coordoneze și să își intensifice sprijinul la nivel local, regional și multinațional, pentru buna administrare, pentru democrație, pentru drepturile omului, pentru dezvoltarea socială sustenabilă, protecția mediului, gestionarea migrației, gestionarea economică și aspectele de securitate, precum și pentru soluționarea pașnică a conflictelor regionale, combaterea corupției, a tranzacțiilor financiare ilegale, precum și a violenței și a terorismului; consideră că o mai bună coordonare între UE și SUA, inclusiv prin intensificarea dialogului politic și elaborarea unor strategii comune privind Africa, ținând seama în mod corespunzător de opiniile organizațiilor regionale și ale grupărilor subregionale, ar duce la acțiuni mai eficiente și la o utilizare mai rațională a resurselor;

61.  subliniază importanța intereselor politice, economice și de securitate comune ale UE și ale SUA în ceea ce privește politicile economice ale unor țări ca China și Rusia, și reamintește că ar putea fi utile eforturi comune, inclusiv la nivelul OMC, pentru a aborda chestiuni precum dezechilibrele actuale din schimburile comerciale mondiale și situația din Ucraina; invită administrația SUA să se abțină de la a bloca în continuare numirea judecătorilor din cadrul organului de apel al OMC; subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse în abordarea strategiei „One Belt, One Road” (OBOR) a Chinei, inclusiv prin dezvoltarea cooperării în acest sens între UE și Dialogul cvadrilateral în materie de securitate (QUAD) între SUA, India, Japonia și Australia;

62.  subliniază necesitatea unei mai bune cooperări cu privire la politica privind regiunea arctică, îndeosebi în contextul Consiliului Arctic, în special având în vedere că din cauza schimbărilor climatice pot apărea noi rute de navigație și pot deveni disponibile noi resurse naturale;

63.  insistă asupra faptului că migrația reprezintă un fenomen mondial și, prin urmare, ar trebui abordată prin cooperare, parteneriat și protejarea drepturilor omului și securitate, dar și prin gestionarea rutelor de migrație și prin urmărirea unei abordări globale la nivelul ONU, cu respectarea dreptului internațional, în special a Convenției de la Geneva din 1951 și a Protocolului său din 1967; salută eforturile depuse până în prezent în cadrul ONU pentru a se ajunge la un pact la nivel mondial pentru o migrație sigură, ordonată și regulată, precum și la un pact mondial pentru refugiați și regretă decizia SUA din decembrie 2017 de a se retrage din discuții; solicită o politică comună privind combaterea cauzelor profunde ale migrației;

64.  pledează pentru intensificarea cooperării dintre UE și SUA în ceea ce privește aspectele energetice, inclusiv energiile regenerabile, pe baza cadrului oferit de Consiliul pentru energie UE-SUA; prin urmare, își relansează invitația ca reuniunile să continue; solicită, de asemenea, mai multă cooperare în cercetarea în domeniul energiei și al noilor tehnologii, precum și o cooperare mai strânsă în vederea protejării infrastructurii energetice împotriva atacurilor cibernetice; insistă asupra necesității de a colabora în ceea ce privește securitatea furnizării de energie și asupra necesității unei clarificări suplimentare cu privire la modul în care Ucraina va continua să joace rolul de țară de tranzit;

65.  subliniază preocuparea sa legată de conducta Nord Stream 2 și rolul său potențial controversat în ce privește securitatea energetică și solidaritatea statelor membre și salută sprijinul acordat de SUA în asigurarea securității energetice în Europa;

66.  regretă retragerea SUA din Acordul de la Paris, dar apreciază eforturile continue ale persoanelor, întreprinderilor, orașelor și statelor din SUA care încă mai depun eforturi în vederea îndeplinirii Acordului de la Paris și a combaterii schimbărilor climatice și evidențiază necesitatea unei implicări mai mari a UE față de acești actori; ia act de faptul că schimbările climatice reprezintă nu mai fac parte din Strategia Națională de Securitate a SUA; reafirmă angajamentul UE față de Acordul de la Paris și față de Agenda ONU 2030 și subliniază necesitatea de a le pune în aplicare pentru a asigura securitatea globală și pentru a dezvolta o economie și o societate mai sustenabile, reamintește că trecerea la o economie ecologică implică multe posibilități de creștere economică și locuri de muncă;

67.  încurajează continuarea cooperării în domeniul inovării, științei și tehnologiei și solicită reînnoirea Acordului SUA-UE în domeniul științei și tehnologiei;

Apărarea unei ordini comerciale bazate pe norme într-o perioadă dificilă

68.  ia act de faptul că în 2017 SUA a fost cea mai mare piață pentru exporturile UE și a doua sursă de importuri a UE ca importanță; ia act de faptul că există diferențe în ceea ce privește deficitele și excedentele comerciale între UE și SUA la comerțul cu mărfuri, comerțul cu servicii, comerțul digital și investițiile străine directe; subliniază că relația comercială și de investiții dintre UE și SUA, fiind cea mai importantă din lume și care a fost dintotdeauna bazată pe valori comune, este unul dintre factorii cei mai importanți ai creșterii economice, comerțului și prosperității la nivel mondial; constată, de asemenea, că UE are un surplus de 147 miliarde dolari SUA în schimburile de bunuri cu SUA; atrage atenția asupra faptului că întreprinderile din UE aveau 4,3 milioane de angajați în SUA;

69.  subliniază faptul că UE și SUA sunt doi actori-cheie într-o lume mondializată care evoluează cu o viteză și o intensitate fără precedent și că, având în vedere încercările comune, UE și SUA au un interes comun în a colabora și a se coordona cu privire la aspectele privind politica comercială, pentru a defini viitorul sistem comercial multilateral și standardele la nivel mondial;

70.  subliniază rolul central jucat de OMC în cadrul sistemului multilateral ca cea mai bună opțiune pentru a garanta un sistem deschis, echitabil și bazat pe norme care ține cont de numeroasele și diferitele interese ale membrilor săi și le echilibrează; își reafirmă sprijinul pentru continuarea întăririi sistemului comercial multilateral; sprijină activitatea desfășurată de Comisie pentru a colabora în continuare cu SUA cu privire la găsirea unui răspuns pozitiv la încercările instituționale și sistemice actuale;

71.  subliniază rolul OMC în soluționarea litigiilor legate de comerț; invită toți membrii OMC să asigure buna funcționare a sistemului OMC de soluționare a litigiilor; regretă, în acest sens, blocarea de către Statele Unite a noilor numiri pentru a ocupa posturile vacante în organul de apel, lucru care amenință însăși funcționarea sistemului OMC de soluționare a litigiilor; invită Comisia și toți membrii OMC să analizeze modalitățile de a depăși acest impas privind reînnoirea judecătorilor din cadrul Organului de apel al OMC și, dacă este necesar, prin reformarea sistemului de soluționare a litigiilor; astfel de reforme ar putea avea ca obiectiv asigurarea celui mai înalt nivel posibil de eficiență și de independență pentru sistem, rămânând în același timp compatibile cu valorile și cu abordarea generală pe care UE le-a apărat în mod constant de la crearea OMC, îndeosebi promovarea unui comerț liber și echitabil la nivel mondial, în conformitate cu principiile statului de drept și cu necesitatea ca toți membrii OMC să respecte toate obligațiile impuse de OMC;

72.  deși regretă lipsa de rezultate a celei de a 11-a Conferințe ministeriale a OMC (MC11), salută semnarea de către SUA, UE și Japonia a declarației comune privind eliminarea practicilor neloiale, protecționiste și care denaturează concurența, lucru subliniat și în Declarația G20 din iulie 2017; solicită continuarea colaborării cu SUA și Japonia în acest sens pentru a elimina practicile comerciale neloiale, cum ar fi discriminarea, limitarea accesului la piață, dumpingul și subvențiile;

73.  invită Comisia să stabilească un plan de lucru cu SUA și cu alți membri ai OMC privind eliminarea subvențiilor care cauzează distorsiuni în sectorul bumbacului și în sectorul pescuitului (în special în ce privește pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN)); invită la cooperare în promovarea agendei multilaterale cu privire la noi aspecte, cum ar fi comerțul electronic, comerțul digital, inclusiv dezvoltarea digitală, înlesnirea investițiilor, comerțul și mediul, și comerțul și aspectele de gen, precum și în promovarea unor politici specifice pentru a înlesni participarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (MSME) la economia mondială;

74.  solicită UE și SUA să promoveze cooperarea la nivel internațional în vederea întăririi acordurilor internaționale în domeniul achizițiilor publice, îndeosebi a Acordului privind achizițiile publice (GPA);

75.  invită Comisia să intre în dialog cu Statele Unite în vederea reluării negocierilor referitoare la acordul plurilateral privind bunurile de mediu (EGA) și Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA);

76.  solicită UE și SUA să își pună în comun resursele pentru a combate politicile și practicile comerciale neloiale, respectând în același timp normele multilaterale și procesul de soluționare a litigiilor din cadrul OMC și evitând acțiunile unilaterale deoarece acestea afectează negativ toate lanțurile valorice globale în care întreprinderile europene și americane își desfășoară activitatea; regretă profund nesiguranța cauzată în sistemul comercial internațional de aplicarea de către SUA a unor instrumente și pârghii de politică (de exemplu articolul 232 din 1962, articolul 301 din 1974), create înainte de înființarea OMC și a sistemului său de soluționare a litigiilor; observă, în acest sens, că decizia SUA de a impune taxe vamale la oțel și la aluminiu în conformitate cu articolul 232 nu poate fi justificată pe motive de securitate națională și invită SUA să acorde UE și altor aliați o scutire totală și permanentă de la aceste măsuri; invită Comisia să reacționeze în mod ferm dacă aceste taxe sunt utilizate ca o modalitate de a reduce exporturile UE; subliniază, de asemenea, că orice sancțiuni care ar putea fi adoptate de SUA sub formă de contramăsuri cu privire la bunurile europene, în urma publicării raportului Organului de apel privind conformitatea, în cadrul plângerii SUA împotriva UE privind măsurile care afectează comerțul cu aeronave civile de mari dimensiuni, nu ar fi legitime, deoarece 204 dintre cele 218 cereri prezentate de SUA au fost respinse de OMC și se așteaptă în continuare un nou raport privind o cauză conexă împotriva unor subvenții ilegale acordate de SUA;

77.  ia act de cooperarea bilaterală continuă dintre UE și SUA cu privire la o gamă largă de aspecte de reglementare, evidențiată de recent încheiatul acord bilateral referitor la măsurile prudențiale privind asigurarea și reasigurarea sau acordul reciproc de recunoaștere a inspecțiilor la producătorii de medicamente; invită Comisia și Consiliul să respecte pe deplin rolul Parlamentului European în acest proces;

78.  subliniază importanța fundamentală a proprietății intelectuale pentru economiile UE și SUA; invită ambele părți să sprijine cercetarea și inovarea de ambele părți ale Atlanticului, garantând un nivel ridicat de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și asigurându-se că cei care creează produse inovatoare de înaltă calitate pot continua să facă acest lucru;

79.  invită UE și SUA să îmbunătățească accesul pe piață pentru IMM-urile care exportă în SUA și în UE, sporind transparența privind normele în vigoare și deschizând piețele de ambele părți ale Atlanticului, de exemplu, prin intermediul portalului pentru IMM-uri;

80.  subliniază importanța pieței americane pentru IMM-urile din UE; invită UE și SUA să abordeze problema efectului disproporționat pe care îl au barierele tarifare, netarifare și tehnice asupra IMM-urilor de ambele părți ale Atlanticului, vizând nu numai reducerea tarifelor, ci și o simplificare a procedurilor vamale și, eventual, noi mecanisme care să favorizeze schimburile de experiență și de bune practici ale IMM-urilor, prin operațiuni de vânzare și de cumpărare pe piețele din UE și SUA;

81.  invită UE și SUA să se abțină, în cadrul cooperării lor bilaterale, să creeze o concurență fiscală reciprocă, întrucât acest lucru nu va conduce decât la o scădere a investițiilor în ambele economii;

82.  le cere UE și SUA să convină asupra unui cadru comun pentru comerțul digital care să respecte cadrele juridice și acordurile în vigoare ale ambelor părți, precum și legislația privind protecția datelor și normele privind confidențialitatea datelor, care este deosebit de importantă pentru sectorul serviciilor; subliniază, în acest sens, că UE și SUA ar trebui să colaboreze pentru a încuraja țările terțe să adopte standarde la fel de înalte în materie de protecție a datelor;

83.  solicită UE și SUA să intensifice cooperarea în domeniul schimbărilor climatice; solicită UE și SUA să utilizeze negocierile comerciale actuale și viitoare la toate nivelurile pentru a asigura punerea în aplicare a standardelor convenite la nivel internațional, cum ar fi Acordul de la Paris, pentru a promova comerțul cu bunuri ecologice, inclusiv cu tehnologie, și pentru a asigura tranziția energetică globală, cu o agendă comercială internațională clară și coordonată, atât pentru a proteja mediul, cât și pentru a crea oportunități pentru locuri de muncă și creștere economică;

84.  consideră că un eventual nou acord privind relațiile comerciale și de investiții dintre UE și SUA nu poate fi negociat nici sub presiune, nici sub amenințare, și că numai un acord extins, ambițios, echilibrat și cuprinzător care să acopere toate domeniile comerciale ar fi în interesul UE; ia act, în acest sens, de faptul că instituirea unui eventual mecanism de cooperare în materie de reglementare și de consultare în vederea cooperării, specific și permanent, ar putea reprezenta un avantaj; invită Comisia să reia negocierile cu SUA dacă sunt reunite condiții favorabile;

85.  evidențiază faptul că fluxurile comerciale necesită din ce în ce mai mult moduri noi, mai rapide și mai sigure de transport pentru bunuri și servicii la nivel transfrontalier; invită UE și SUA, în calitate de parteneri comerciali cheie, să colaboreze pentru găsirea unor soluții în domeniul tehnologiei digitale legate de comerț, pentru a facilita comerțul;

86.  reamintește importanța dialogului dintre UE și SUA și a cooperării care există în materie de știință și tehnologie; recunoaște rolul eforturilor depuse de UE și SUA în materie de cercetare și inovare ca vectori esențiali ai cunoașterii și creșterii economice și sprijină menținerea și extinderea acordului UE-SUA în domeniul științei și tehnologiei dincolo de anul 2018, cu scopul de a stimula cercetarea, inovarea, noile tehnologii emergente, protecția drepturilor de proprietate intelectuală, și crearea de locuri de muncă mai numeroase și de mai bună calitate, schimburile comerciale sustenabile și o creștere favorabilă includerii;

87.  împărtășește îngrijorarea SUA privind capacitatea excedentară de producție de oțel la nivel mondial; regretă, totodată că măsurile unilaterale, incompatibile cu normele OMC, nu vor face decât să submineze integritatea unui comerț bazat pe norme; subliniază că chiar și o derogare permanentă de la tarifele SUA, acordată UE, nu poate justifica această linie de acțiune; invită Comisia să coopereze cu Statele Unite pentru a intensifica eforturile de combatere a capacității siderurgice excedentare în cadrul Forumului mondial al G20, cu scopul de a exploata potențialul enorm al acțiunii multilaterale; reafirmă convingerea sa că acțiunile concertate și comune în cadrul unor sisteme comercial bazate pe norme constituie cea mai bună modalitate de a soluționa astfel de probleme globale;

88.  reafirmă că este important ca UE și SUA să abordeze în mod coordonat și constructiv problema modernizării necesare a OMC, pentru a o face mai eficace, mai transparentă și mai responsabilă, precum și pentru a garanta că, în procesul de elaborare a normelor comerciale și a politicilor internaționale, dimensiunile de gen, socială, de mediu și în materie de drepturile omului sunt integrate în mod corespunzător;

89.  subliniază faptul că UE sprijină o economie de piață nedenaturată, precum și valori deschise și un comerț echitabil, bazat pe norme; își reiterează sprijinul pentru strategia Comisiei, ca răspuns la politica comercială actuală a Statelor Unite, respectând, în același timp, normele sistemului comercial multilateral; solicită unitate între toate statele membre ale UE și invită Comisia să elaboreze o abordare comună în soluționarea acestei situații; subliniază că este important să se mențină unitatea statelor membre ale UE în această privință, deoarece acțiunile comune ale UE în cadrul politicii comerciale comune (CCP) și al uniunii vamale a UE, la nivel internațional, precum și la nivel bilateral, cu SUA, s-au dovedit a fi mult mai eficace decât orice inițiativă întreprinsă de statele membre, în mod individual; reiterează faptul că UE este pregătită să colaboreze cu Statele Unite cu privire la chestiuni comerciale de interes reciproc, respectând normele sistemului comercial multilateral;

90.  regretă decizia președintelui Trump de a retrage SUA din Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) și efectul pe care această decizie îl va avea asupra întreprinderilor din UE care desfășoară activități în Iran; sprijină toate eforturile depuse de UE care au ca obiectiv protejarea intereselor întreprinderilor din UE care investesc în Iran, în special decizia Comisiei de a activa legea de blocaj, fapt care demonstrează angajamentul UE față de JCPOA; consideră că aceeași lege ar putea fi utilizată oricând va fi potrivit;

91.  solicită UE și SUA să își intensifice cooperarea și eforturile depuse pentru a pune în aplicare și a extinde sistemele de diligență necesară pentru întreprinderi, cu scopul de a întări protejarea drepturilor omului la nivel internațional, inclusiv în domeniul comerțului cu minereuri și metale care provin din zonele afectate de conflicte;

92.  regretă retragerea SUA din protecția mediului; regretă, în acest sens, decizia președintelui Trump, în contextul în care SUA este cel mai mare importator de trofee de elefanți, de a ridica interdicția asupra importurilor acestor trofee provenind din anumite țări africane, inclusiv Zimbabwe și Zambia;

93.  solicită UE și SUA să întărească în continuare cooperarea parlamentară transatlantică, care ar trebui să ducă la crearea unui cadru politic mai robust și mai larg, pentru a îmbunătăți relațiile comerciale și de investiții dintre UE și SUA;

94.  își exprimă îngrijorarea că SUA și China ar putea ajunge la un acord care să nu fie pe deplin compatibil cu OMC, lucru care ar putea, de asemenea, submina interesele noastre și afecta relațiile comerciale transatlantice; subliniază, prin urmare, necesitatea încheierii unui acord mai global cu principalii noștri parteneri comerciali, ținând seama de interesele noastre comune la nivel mondial;

o
o   o

95.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, SEAE, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și statelor în curs de aderare și statelor candidate, Președintelui SUA și Senatului și Camerei Reprezentanților din SUA.

(1) JO L 309, 29.11.1996, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0068.
(3) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 226.
(4) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 198.
(5) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 124.
(6) JO C 65, 19.2.2016, p. 120.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0435.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0492.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0042.


Stadiul actual al relațiilor UE-China
PDF 213kWORD 86k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-China (2017/2274(INI))
P8_TA(2018)0343A8-0252/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere stabilirea relațiilor diplomatice dintre UE și China la 6 mai 1975,

–  având în vedere Parteneriatul strategic dintre UE și China lansat în 2003,

–  având în vedere principalul cadru legal pentru relațiile cu China, respectiv Acordul de cooperare comercială și economică(1), semnat în mai 1985, care cuprinde relațiile economice și comerciale și Programul de cooperare UE-China,

–  având în vedere Agenda strategică 2020 de cooperare între UE și China adoptată la 21 noiembrie 2013,

–  având în vedere dialogul politic structurat UE-China, lansat oficial în 1994, și dialogul strategic la nivel înalt privind aspecte strategice și de politică externă, lansat în 2010, în special cel de al 5-lea și cel de-al 7-lea dialog strategic la nivel înalt între UE și China, care au avut loc la Beijing la 6 mai 2015 și, respectiv, 19 aprilie 2017,

–  având în vedere negocierile privind un nou acord de parteneriat și cooperare, care au început în 2007,

–  având în vedere negocierile privind un acord bilateral de investiții, care au demarat în ianuarie 2014,

–  având în vedere cel de-al 19-lea summit UE-China, desfășurat la Bruxelles în perioada 1-2 iunie 2017,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 iunie 2016 intitulată „Elemente pentru o nouă strategie a UE cu China” (JOIN(2016)0030),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 privind Strategia UE privind China,

–  având în vedere raportul comun al Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 24 aprilie 2018 intitulat „Regiunea Administrativă Specială Hong Kong: raport anual 2017” (JOIN(2018) 0007),

–  având în vedere liniile directoare ale Consiliului din 15 iunie 2012 privind politica externă și de securitate a UE în Asia de Est,

–  având în vedere adoptarea la 1 iulie 2015 a unei noi legi privind securitatea națională de către Comitetul permanent al Congresului național al poporului chinez,

–  având în vedere Cartea albă din 26 mai 2015 privind strategia militară a Chinei,

–  având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de-a 35-a rundă a acestuia organizată la Bruxelles la 22 și 23 iunie 2017,

–  având în vedere cele peste 60 de dialoguri sectoriale între UE și China,

–  având în vedere stabilirea, în februarie 2012, a dialogului interpersonal la nivel înalt între UE și China, care cuprinde toate inițiativele comune UE-China din acest domeniu,

–  având în vedere Acordul de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și China, intrat în vigoare în 2000(2) și Acordul de parteneriat privind știința și tehnologia, semnat la 20 mai 2009,

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Acordul de la Paris privind schimbările climatice, care a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016,

–  având în vedere dialogul pe tema energiei dintre Comunitatea Europeană și China,

–  având în vedere mesele rotunde UE-China,

–  având în vedere cel de-al 19-lea Congres național al Partidului Comunist Chinez, care a avut loc în perioada 18-24 noiembrie 2017,

–  având în vedere Legea privind taxa pentru protecția mediului înconjurător („Environmental Protection Tax Law”), promulgată de către Congresul Național al Poporului în decembrie 2016, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2018;

–  având în vedere faptul că Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) a declarat că factorii de mediu au un impact asupra fluxurilor de migrație la nivel național și internațional, pe măsură ce populația părăsește locurile cu condiții dificile sau pe cale de a se deteriora din cauza schimbărilor climatice(3),

–  având în vedere Anul Turismului 2018 UE-China, lansat la 19 ianuarie 2018 la Veneția,

–  având în vedere raportul Clubului corespondenților străini în China, (FCCC) (privind condițiile de muncă, publicat la 30 ianuarie 2018 și intitulat „Access Denied – Surveillance, harassment and intimidation as reporting conditions in China deteriorate” („Acces refuzat - supraveghere, hărțuire și intimidare în timp ce condițiile de lucru ale jurnaliștilor în China se deteriorează”),

–  având în vedere declarația UE - articolul 4, emisă în cadrul celei de-a 37-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 13 martie 2018, intitulată „Situația drepturilor omului care necesită atenția Consiliului”,

–  având în vedere cea de-a 41-a reuniune interparlamentară PE-China, care a avut loc la Beijing în mai 2018,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la China, în special rezoluția din 2 februarie 2012 referitoare la politica externă a UE față de țările BRICS și alte puteri emergente: obiective și strategii(4), cea din 23 mai 2012 referitoare la UE și China: există un dezechilibru în relațiile comerciale?(5), cea din 14 martie 2013 referitoare la amenințările nucleare și drepturile omului în Republica Populară Democrată Coreeană(6), cea din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(7), cea din 17 aprilie 2014 referitoare la situația din Coreea de Nord(8), cea din 21 ianuarie 2016 referitoare la Coreea de Nord(9), și cea din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (PESC)(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2006 privind relațiile dintre UE și China(11), cea din 5 februarie 2009 referitoare la relațiile economice și comerciale cu China(12), cea din 14 martie 2013 referitoare la relațiile dintre UE și China(13), cea din 9 octombrie 2013 referitoare la negocierile UE - China pentru un acord bilateral de investiții(14) și cea privind relațiile comerciale dintre UE și Taiwan(15), cea din 16 decembrie 2015 referitoare la relațiile UE-China(16), și recomandarea sa din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la Hong Kong, 20 ani după retrocedare(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și călugărilor(18), cea din 14 iunie 2012 referitoare la situația drepturilor omului din Tibet(19), cea din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe în China(20), cea din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și cel al lui Ilham Tohti(21), cea din 16 martie 2017 referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 2017(22), cea din 6 iulie 2017 referitoare la cazurile laureatului premiului Nobel Liu Xiabo și Lee Ming-che(23) și cea din 18 ianuarie 2018 referitoare la cazurile activiștilor pentru drepturile omului Wu Gan, XieYang, Lee Ming-che și Tashi Wangchuk, și al călugărului tibetan Choekyi(24),

–  având în vedere embargoul asupra armelor introdus de UE după reprimarea protestelor din Piața Tienanmen din iunie 1989, sprijinit de Parlament prin Rezoluția sa din 2 februarie 2006 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind principalele aspecte și opțiunile fundamentale ale PESC(25),

–  având în vedere cele nouă runde de negocieri care a avut loc între 2002 și 2010 între reprezentanți de rang înalt ai guvernului chinez și Dalai Lama, Cartea albă a Chinei referitoare la Tibet, intitulată „Drumul spre dezvoltare al Tibetului este condus de un flux istoric irezistibil” și publicată de Biroul de Informare al Consiliului de Stat chinez la 15 aprilie 2015, și memorandumul privind o autonomie reală din 2008 și nota la acest memorandum din 2009, ambele prezentate de reprezentanții celui de-al 14-lea Dalai Lama,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0252/2018),

A.  întrucât cel de-al 19-lea summit UE-China din 2017 a promovat un parteneriat strategic bilateral, care are un impact global și a evidențiat angajamente comune pentru a face față problemelor globale, amenințărilor la adresa securității comune și promovării multilateralismului; întrucât există numeroase domenii în care cooperarea constructivă ar putea aduce beneficii reciproce, inclusiv în cadrul forurilor internaționale, cum ar fi ONU și G20; întrucât UE și China și-au confirmat intenția de a intensifica cooperarea în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului de la Paris din 2015 privind combaterea schimbărilor climatice, reducerea consumului de combustibili fosili, promovarea energiei curate și reducerea poluării; întrucât, în continuare, este necesară o cooperare și o coordonare în acest sector între cele două părți, inclusiv în domeniul cercetării și în ceea ce privește schimbul de bune practici; întrucât China a adoptat un sistem de comercializare a certificatelor de emisii de carbon bazat pe sistemul ETS al UE; întrucât viziunea UE privind guvernanța multilaterală este una a unei ordini bazate pe reguli și a unor valori universale precum democrația, drepturile omului, statul de drept, transparența și responsabilitatea; întrucât, în actualul context geopolitic, promovarea multilateralismului și a unui sistem bazat pe reguli devine mai importantă ca niciodată; întrucât UE se așteaptă ca relația sa cu China să fie una care să aducă avantaje reciproce, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic; întrucât se așteaptă din partea Chinei să își asume responsabilități pe măsura impactului pe care îl are la nivel mondial și să sprijine ordinea internațională bazată pe reguli de pe urma căreia beneficiază la rândul său;

B.  întrucât cooperarea dintre UE și China în ceea ce privește politica externă, securitatea și apărarea, precum și combaterea terorismului este extrem de importantă; întrucât cooperarea dintre cele două părți a fost esențială pentru încheierea acordului nuclear iranian; întrucât poziția Chinei a jucat un rol esențial în crearea unui spațiu pentru negocieri în contextul crizei nord-coreene;

C.  întrucât, fapt în mare parte ignorat în Europa, conducerea chineză și-a intensificat treptat și în mod sistematic eforturile de a transpune ponderea sa economică în influență politică, mai ales prin investiții în infrastructura strategică și în legăturile de transport, precum și prin comunicarea strategică menită să influențeze factorii de decizie politică și economică, mass-media, universitățile și editorii academici și publicul larg din Europa, pentru a modela percepțiile despre China și a transmite o imagine pozitivă a țării, prin crearea unei „rețele” de persoane și organizații europene sinofile; întrucât supravegherea de către China a numărului mare de studenți din regiunea continentală care studiază în prezent în Europa este un motiv de îngrijorare, la fel și eforturile sale de a controla persoanele din Europa care au fugit din China;

D.  întrucât formatul 16 + 1 între China, pe de o parte, și unsprezece țări din Europa Centrală și de Est (ECE) și cinci țări balcanice, pe de altă parte, a fost înființat în 2012 ca urmare a crizei financiare și ca parte a diplomației subregionale a Chinei pentru a dezvolta proiecte de infrastructură de mare amploare și pentru a consolida cooperarea economică și comercială; întrucât investițiile și finanțările chineze planificate în aceste țări sunt substanțiale, dar nu la fel de importante ca investițiile și angajamentele UE; întrucât țările europene care participă la acest format ar trebui să acorde mai multă importanță noțiunii de o singură voce a UE în relațiile sale cu China;

E.  întrucât China este piața cu cea mai rapidă creștere pentru produsele alimentare din UE;

F.  întrucât inițiativa chineză „O centură, un drum”, precum și politica Chinei privind regiunea arctică, este cea mai ambițioasă inițiativă de politică externă pe care această țară a adoptat-o vreodată, cuprinzând dimensiuni geopolitice și de securitate și, prin urmare, depășind domeniile economic și comercial invocate; întrucât această inițiativă a fost consolidată și mai mult prin înființarea Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură în 2015; întrucât UE insistă asupra unei structuri de guvernanță multilaterală a inițiativei și asupra introducerii sale nediscriminatorii; întrucât partea europeană dorește să garanteze că orice proiect de conectivitate în cadrul inițiativei va respecta obligațiile care decurg din Acordul de la Paris și celelalte standarde internaționale din domeniul mediului, al muncii și social, precum și drepturile popoarelor indigene; întrucât proiectele chineze de infrastructură ar putea crea datorii importante pentru guvernele europene la băncile chineze de stat, în împrumuturi netransparente, și puține locuri de muncă în Europa; întrucât unele proiecte de infrastructură legate de această inițiativă au adus deja unele guverne terțe într-o situație de supra-îndatorare; întrucât, până în prezent, cea mai mare parte a tuturor contractelor a fost acordată unor societăți chineze; întrucât China utilizează în mod discriminatoriu unele dintre standardele sale industriale în cadrul proiectelor; întrucât proiectele asociate nu trebuie atribuite prin licitații netransparente; întrucât China utilizează o multitudine de canale în aceste inițiative; întrucât 27 de ambasadori ai țărilor UE la Beijing au elaborat recent un raport care critică profund proiectul, acuzându-l că este conceput pentru a împiedica comerțul liber și pentru a aduce avantaje companiilor chineze; întrucât această inițiativă este, din păcate, lipsită de orice fel de măsuri de protecție a drepturilor omului;

G.  întrucât diplomația chineză a devenit din ce în ce mai marcantă după cel de-al 19-lea Congres al Partidului și în urma Congresului Național al Poporului (CNP) din acest an, cu cel puțin cinci funcționari de rang înalt responsabili cu politica externă a țării și o creștere semnificativă a bugetului Ministerului Afacerilor Externe; întrucât nou-creata Agenție de stat pentru cooperarea internațională pentru dezvoltare va fi responsabilă de coordonarea bugetului în creștere al Chinei pentru ajutor extern;

H.  întrucât China a introdus limite la mandatul în funcție în anii 1980, ca răspuns la excesele comise în timpul revoluției culturale; întrucât, la 11 martie 2018, CNP a votat aproape în unanimitate în favoarea abrogării limitei de două mandate consecutive pentru funcțiile de președinte și vicepreședinte al Republicii Populare Chineze;

I.  întrucât conducerea Chinei, deși pretinde că nu se implică în afacerile interne ale altor țări, aduce în mod regulat în discuție sistemul politic al țărilor occidentale în comunicările sale oficiale;

J.  întrucât, la 11 martie 2018, CNP a adoptat crearea unei Comisii naționale de supraveghere, un nou organism de partid menit să instituționalizeze și să amplifice controlul asupra tuturor funcționarilor civili din China, introducând-o ca organ de stat în constituția Chinei;

K.  întrucât, în 2014, Consiliul de Stat al Chinei a anunțat planuri detaliate privind crearea unui sistem de credite sociale menit să recompenseze comportamentul pe care partidul îl consideră responsabil din punct de vedere financiar, economic și sociopolitic, și în același timp să sancționeze nerespectarea politicilor sale; întrucât proiectul de cotare al creditelor sociale va avea, probabil, un impact și asupra străinilor care locuiesc și lucrează în China, inclusiv asupra cetățenilor UE, și va atrage consecințe pentru întreprinderile UE și pentru alte societăți străine care își desfășoară activitatea în țară;

L.  întrucât este clar că în unele regiuni din China mijloacele de subzistență ale populației rurale vor cunoaște o deteriorare din cauza variațiilor de temperatură și a precipitațiilor, precum și a altor fenomene climatice extreme; întrucât planificarea strămutării a devenit o opțiune eficace de politică de adaptare pentru reducerea vulnerabilității și sărăciei cauzate de schimbările climatice(26);

M.  întrucât situația drepturilor omului în China a continuat să se deterioreze, guvernul intensificându-și ostilitatea față de opoziția pașnică, libertatea de exprimare și libertatea religioasă, precum și față de statul de drept; întrucât activiștii societății civile și apărătorii drepturilor omului sunt reținuți, puși sub acuzare și condamnați în baza unor acuzații vagi, cum ar fi „subminarea puterii de stat” și „deranjarea ordinii publice”, aflându-se adesea în detenție fără dreptul de a comunica, în locații nedivulgate, fără acces la îngrijiri medicale sau la reprezentare juridică; întrucât apărătorii drepturilor omului și activiștii care au fost reținuți se află uneori sub „supraveghere la domiciliu într-o locație desemnată”, o metodă folosită pentru a-i împiedica pe cei reținuți să intre în contact cu exteriorul, în timpul căreia sunt raportate frecvent tortura și relele tratamente; întrucât China continuă să refuze libertatea de exprimare și libertatea de informare, iar un număr mare de jurnaliști, bloggeri și voci independente au fost închiși; întrucât, în cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE se angajează să promoveze drepturile omului, democrația și statul de drept „în toate domeniile acțiunilor externe ale UE, fără excepție” și să pună „drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici”; întrucât summiturile UE-China trebuie utilizate pentru a obține rezultate concrete în domeniul drepturilor omului, și anume eliberarea apărătorilor drepturilor omului, a avocaților și a activiștilor;

N.  întrucât diplomații UE au fost uneori împiedicați de autoritățile chineze să asiste la procese sau să viziteze apărători ai drepturilor omului, activitățile fiind desfășurate în concordanță cu Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului;

O.  întrucât China a creat o arhitectură de stat extinsă a supravegherii digitale, de la acțiunile polițienești predictive la colectarea arbitrară de date biometrice într-un mediu lipsit de dreptul la viața privată;

P.  întrucât guvernul chinez a adoptat legi noi, în special Legea privind securitatea statului, la 1 iulie 2015, Legea privind combaterea terorismului, Legea securității cibernetice, precum și Legea privind administrarea ONG-urilor străine, care consideră că activismul public și critica pașnică la adresa guvernului constituie amenințări la adresa securității de stat, întăresc cenzura, supravegherea și controlul indivizilor și grupurilor sociale și descurajează persoanele care luptă pentru drepturile omului;

Q.  întrucât Legea privind administrarea ONG-urilor străine, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2017, este una dintre cele mai mari provocări pentru ONG-urile internaționale (ONGI), deoarece această lege reglementează toate activitățile din China finanțate de ONGI și forțele de securitate din teritoriu sunt responsabile, în primul rând, cu punerea în aplicare a Legii privind administrarea ONGI;

R.  întrucât noile reglementări privind chestiunile religioase, care au intrat în vigoare la 1 februarie 2018, sunt mai restrictive față de grupurile și activitățile religioase și le constrâng să adere la linia partidului; întrucât noile norme amenință persoanele asociate cu comunitățile religioase care nu dețin statut legal în țară cu impunerea de amenzi atunci când călătoresc în străinătate în scopul educației religioase, în sens larg, și cu atât mai mult pentru pelerinaje, care fac obiectul unor amenzi în valoare de câteva ori mai mare decât salariul minim; întrucât libertatea religioasă și de conștiință a atins un nou punct minim de la începutul reformelor economice și deschiderea Chinei la sfârșitul anilor 1970; întrucât comunitățile religioase au avut de înfruntat o represiune sporită în China, fiind vizate atât bisericile clandestine, cât și bisericile autorizate de stat, prin hărțuirea și reținerea credincioșilor, demolarea bisericilor și reprimarea adunărilor creștine;

S.  întrucât situația din Xinjiang, unde trăiesc 10 milioane uiguri și kazahi musulmani, s-a deteriorat rapid în special după venirea la putere a președintelui Xi, controlul absolut al regiunii Xinjiang fiind ridicat la nivel de prioritate de vârf, ca urmare atât a atacurilor teroriste periodice comise de uiguri, survenite în regiunea autonomă Xinjiang sau presupuse să aibă legătură cu aceasta, cât și a localizării strategice a regiunii autonome uigure Xinjiang pe ruta inițiativei „O centură, un drum”; întrucât a fost introdus un program de detenție extrajudiciară, zeci de mii de persoane fiind nevoite să se supună unei „reeducări” politice, însoțit de dezvoltarea unei rețele digitale invazive și sofisticate de supraveghere, cu tehnologie de recunoaștere facială și colectare de date, desfășurări masive ale forțelor de poliție, restricții stricte privind practicile religioase, limba și obiceiurile etniei uigure;

T.  întrucât situația din Tibet s-a deteriorat în ultimii câțiva ani, în ciuda creșterii economice și a dezvoltării infrastructurii, guvernul chinez restricționând o serie largă de drepturi ale omului sub pretextul securității și stabilității, și proferând atacuri neîncetate împotriva identității și culturii tibetane; întrucât măsurile de supraveghere și de control au crescut în ultimii ani, la fel și arestările arbitrare, actele de tortură și relele tratamente; întrucât guvernul chinez a creat în Tibet un mediu în care nu există limite pentru autoritatea statului, unde este omniprezent un climat de teamă, iar fiecare aspect al vieții publice și private este strict controlat și reglementat; întrucât, în Tibet, orice act de disidență sau critică pașnică a politicilor de stat cu privire la minoritățile etnice sau religioase poate fi considerat „separatist” și, prin urmare, poate fi incriminat; întrucât, în prezent, accesul străinilor, inclusiv al cetățenilor UE, în Regiunea autonomă Tibet este mai restrictiv decât oricând, îndeosebi pentru ziariști, diplomați și alți observatori independenți, și chiar și mai dificil pentru cetățenii UE de origine tibetană; întrucât, în ultimii ani, nu s-a înregistrat niciun progres în soluționarea crizei din Tibet, ultima rundă a negocierilor de pace având loc în 2010; întrucât deteriorarea situației umanitare din Tibet a condus la creșterea numărului de cazuri de autoincendiere, ajungând în total la 156 din 2009 până acum;

U.  întrucât Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze (RPC) a emis la 10 iunie 2014 o carte albă privind aplicarea principiului „o țară, două sisteme” în Hong Kong, subliniind faptul că autonomia Regiunii Administrative Speciale Hong Kong este în ultimă instanță supusă aprobării guvernului central al RPC; întrucât, de-a lungul anilor, populația din Hong Kong a fost martora unor demonstrații în masă în favoarea democrației, a libertății mass-mediei și a punerii depline în aplicare a Legii fundamentale; întrucât societatea în mod tradițional deschisă din Hong Kong a pregătit calea pentru dezvoltarea unei societăți civile autentice și independente, care participă în mod activ și constructiv la viața publică a RAS;

V.  întrucât evoluțiile politice contrastante din Republica Populară Chineză (RPC) și din Taiwan, cu un regim de partid-stat din ce în ce mai autoritar și naționalist pe de o parte, și o democrație pluripartită, pe de altă parte, sporesc pericolul escaladării tensiunilor dintre China și Taiwan; întrucât UE rămâne fidelă politicii sale „o Chină unică” în ceea ce privește Taiwanul și sprijină principiul „o țară, două sisteme” în ceea ce privește Hong Kong-ul;

W.  întrucât, după mai mult de trei ani de discuții, China și Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) au convenit, în august 2017, asupra unui cadru de o pagină, care să constituie baza pentru viitoarele discuții privind un cod de conduită (CoC) pentru toate părțile riverane la Marea Chinei de Sud; întrucât controversatele recuperări de terenuri practicate de către China au fost în mare parte încheiate în Insulele Spratly, dar au continuat anul trecut în Insulele Paracel, mai spre nord;

X.  întrucât și China devine un actor extern mai activ și mai important în Orientul Mijlociu, datorită intereselor sale economice, de securitate și geopolitice evidente;

Y.  întrucât China furnizează din ce în ce mai multă asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) și devine un actor major în politica de dezvoltare, oferind un impuls atât de necesar politicii de dezvoltare, dar, în același timp, dă naștere unor preocupări cu privire la asumarea proiectelor la nivel local;

Z.  întrucât prezența și investițiile chineze în Africa au crescut considerabil, iar acest lucru a condus la exploatarea resurselor naturale, adesea fără consultarea populației locale,

1.  reafirmă faptul că parteneriatul strategic cuprinzător UE-China este unul dintre cele mai importante parteneriate ale UE și că există un potențial încă mult mai mare pentru aprofundarea acestei relații și pentru cooperarea în continuare pe scena internațională; subliniază importanța consolidării cooperării și coordonării în domeniul guvernanței globale și al instituțiilor internaționale, în special la nivelul ONU și al G20; subliniază că, în contextul unei lumi complexe, globalizate și multipolare, în care China a devenit un actor economic și politic important, UE trebuie să mențină oportunități de dialog și de cooperare constructive și să promoveze toate reformele necesare în domenii de interes comun; reamintește, totodată, Chinei, obligațiile și responsabilitățile sale internaționale de a contribui la pacea și securitatea mondială, în calitate de membru permanent al CS al ONU;

2.  reamintește că parteneriatul strategic cuprinzător UE-China se bazează pe un angajament comun privind deschiderea și cooperarea ca parte a unui sistem internațional bazat pe norme; subliniază că ambele părți s-au angajat să instituie un sistem transparent, just și echitabil de guvernanță globală, împărțind responsabilitatea pentru promovarea păcii, a prosperității și a dezvoltării durabile; reamintește că relația UE cu China ar trebui să fie una principială, practică și pragmatică, rămânând fidelă intereselor și valorilor sale; este preocupat de faptul că creșterea puterii economice și politice globale a Chinei din ultimul deceniu a pus la încercare angajamentele comune aflate în centrul relațiilor dintre UE și China; subliniază responsabilitățile Chinei ca putere mondială și invită autoritățile de la Beijing să asigure, în orice împrejurare, respectarea dreptului internațional, a democrației, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Carta ONU și cu Declarația universală a drepturilor omului, precum și cu alte instrumente internaționale semnate sau ratificate de China; invită Consiliul, Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia să se asigure că cooperarea dintre UE și China se bazează pe universalitatea drepturilor omului, pe angajamentele internaționale în domeniul drepturilor omului asumate de ambele părți și pe angajamentul de a progresa în direcția atingerii celui mai înalt standard de protecție a drepturilor omului; subliniază că ar trebui consolidate reciprocitatea, condițiile echitabile și concurența loială în toate domeniile de cooperare;

3.  subliniază că este necesar un parteneriat veritabil UE-China pentru abordarea problemelor mondiale și regionale, cum ar fi securitatea, dezarmarea, neproliferarea, combaterea terorismului și spațiul cibernetic, cooperarea în ceea ce privește pacea, schimbările climatice, energia, oceanele și eficiența resurselor, despăduririle, traficul cu specii sălbatice, migrația, sănătatea globală, dezvoltarea și combaterea distrugerii siturilor din patrimoniul cultural, precum și jaful și traficul ilegal; îndeamnă UE să valorifice angajamentul Chinei de a aborda problemele globale precum schimbările climatice și să extindă în continuare cooperarea de succes cu China în ceea ce privește operațiunile de menținere a păcii, întrucât aceasta este unul dintre cei mai mari contribuitori la bugetul ONU și un contribuitor din ce în ce mai important cu trupe în cadrul operațiunilor ONU de menținere a păcii, precum și în alte domenii de interes comun, promovând în același timp multilateralismul și o guvernanță globală bazată pe respectarea dreptului internațional, inclusiv a dreptului umanitar internațional și a drepturilor omului; salută, în acest sens, cooperarea de succes în domeniul luptei împotriva pirateriei începând din 2011 în Golful Aden; invită UE și statele sale membre să promoveze în mod proactiv interesele lor economice și politice și să apere valorile și principiile UE; subliniază faptul că multilateralismul este una dintre valorile esențiale ale UE în ceea ce privește guvernanța globală și că trebuie protejat în mod activ în relațiile cu China;

4.  remarcă comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei, intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”, alături de concluziile Consiliului din 18 iulie 2016, acestea oferind cadrul de politici pentru relațiile dintre UE și China în următorii ani;

5.  subliniază faptul că Consiliul a concluzionat că, în cadrul relațiilor cu China, statele membre, Înaltul Reprezentant și Comisia trebuie să coopereze pentru a asigura coerența cu legislația, normele și politicile UE și că rezultatul general trebuie să fie benefic pentru UE în ansamblul său;

6.  reamintește că, pe măsură ce continuă să se dezvolte și să se integreze în economia globală, în conformitate cu politica sa de mondializare („Go Out”), anunțată în 2001, China încearcă să sporească accesul bunurilor și serviciilor chineze pe piața europeană, precum și accesul la tehnologie și know-how pentru a susține planuri precum „Made in China 2025” și pentru a-și consolida influența politică și diplomatică în Europa; subliniază faptul că aceste ambiții s-au intensificat, în special în urma crizei financiare globale din 2008, care a generat o nouă dinamică a relațiilor dintre UE și China;

7.  invită statele membre participante în formatul 16 + 1 să se asigure că participarea lor în acest format permite UE să vorbească cu o singură voce în relația sa cu China; invită aceste state membre să efectueze o analiză temeinică și un control cuprinzător ale proiectelor de infrastructură recomandate care să implice toate părțile interesate și să asigure că nu se compromit interesele naționale și europene pentru un sprijin financiar pe termen scurt și angajamente pe termen lung față de implicarea Chinei în proiecte strategice de infrastructură și, eventual, pentru o influență politică mai amplă, lucru care ar submina pozițiile comune ale UE față de China; este conștient de influența tot mai mare a Chinei asupra infrastructurii și piețelor din țările candidate la UE; subliniază necesitatea transparenței formatului prin invitarea instituțiilor UE la reuniunile sale și prin informarea deplină a instituțiilor UE cu privire la activitățile sale, pentru a se asigura că aspectele relevante sunt coerente cu politica și legislația UE și pentru a oferi tuturor părților beneficii și oportunități reciproce;

8.  ia act de interesul manifestat de China pentru investițiile în infrastructura strategică din Europa; constată că guvernul chinez utilizează inițiativa sa „O centură, un drum” ca pe un cadru de desfășurare foarte eficace pentru elemente ale politicii sale externe și că eforturile UE în domeniul diplomației publice trebuie întărite având în vedere această evoluție; sprijină solicitarea adresată Chinei de a respecta principiile transparenței în achizițiile publice, precum și standardele sociale și de mediu; invită toate statele membre ale UE să vină în sprijinul răspunsurilor diplomatice publice ale UE; sugerează ca datele privind toate investițiile chineze în infrastructură din toate statele membre ale UE și din țările în proces de negociere pentru aderarea la UE să fie comunicate instituțiilor UE și celorlalte state membre; reamintește faptul că aceste investiții sunt parte a unei strategii globale care vizează să permită întreprinderilor chineze controlate sau finanțate de stat să preia controlul asupra sectorului bancar și energetic și asupra lanțurilor de aprovizionare; subliniază șase probleme principale ale inițiativei: inițiativa ar trebui gestionată dintr-o perspectivă multilaterală; foarte puțină forță de muncă locală angajată, implicarea extrem de limitată a contractanților din țara de destinație și din țările terțe - aproximativ 86 % din proiecte implică contractanți chinezi, materiale de construcție și echipamente importate din China, lipsa transparenței în ceea ce privește ofertele și aplicarea eventuală a standardelor chineze în locul standardelor internaționale; insistă asupra faptului că inițiativa trebuie să includă garanții privind drepturile omului și consideră că este extrem de important să se dezvolte sinergii și proiecte în deplină transparență și cu implicarea tuturor părților interesate și în conformitate cu legislația UE, venind în completarea politicilor și proiectelor UE, cu scopul de a oferi beneficii pentru toate țările situate de-a lungul rutelor planificate; salută instituirea platformei de conectivitate UE-China, care promovează cooperarea în domeniul infrastructurii de transport pe întreg continentul eurasiatic; constată cu satisfacție că au fost identificate mai multe proiecte de infrastructură și subliniază că acestea ar trebui implementate pe baza unor principii esențiale, cum ar fi promovarea proiectelor durabile din punct de vedere economic, social și al mediului, echilibrul geografic între regiuni, condițiile de concurență echitabile pentru investitori și promotorii de proiecte, precum și transparența;

9.  apreciază faptul că politica UE privind China face parte dintr-o abordare de politică echilibrată referitoare la regiunea Asia-Pacific, valorificând la maximum și luând pe deplin în considerare relațiile strânse dintre UE și parteneri precum Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud, țările ASEAN, Australia și Noua Zeelandă;

10.  subliniază că o cooperare UE-China ar trebui să fie mai orientată către cetățeni și să le aducă beneficii mai reale pentru a îmbunătăți încrederea și înțelegerea reciproce; solicită UE și Chinei să-și respecte promisiunile făcute cu ocazia celui de-al 4-lea dialog interpersonal la nivel înalt UE-China din 2017 și să promoveze mai mult interacțiunea dintre persoane, de exemplu prin intensificarea cooperării culturale în domeniile educației, formării, tineretului și egalității de gen și în ceea ce privește inițiativele comune în domeniul schimburilor interpersonale;

11.  atrage atenția asupra necesității unui sprijin mai mare pentru studenții și cadrele didactice din China care se află în Europa, astfel încât aceștia să fie mai puțin vulnerabili la presiunea exercitată de autoritățile chineze de a se supraveghea reciproc și de a deveni instrumente ale statului chinez, precum și asupra importanței de a acorda o atenție sporită finanțării substanțiale venite din China continentală pentru instituțiile academice din Europa;

12.  salută rezultatul celui de-al 4-lea dialog interpersonal la nivel înalt dintre UE și China, care a avut loc între 13 și 14 noiembrie 2017 la Shanghai; subliniază că dialogul interpersonal la nivel înalt ar trebui să contribuie la construirea încrederii reciproce și la consolidarea înțelegerii interculturale dintre UE și China;

13.  salută Anul Turismului 2018 UE-China; subliniază că, pe lângă semnificația sa economică, este un exemplu excelent al diplomației culturale a UE în cadrul parteneriatului strategic UE-China, precum și o modalitate de a dezvolta o mai bună înțelegere între popoarele europene și poporul chinez; subliniază faptul că Anul Turismului 2018 UE-China coincide cu Anul European al Patrimoniului Cultural și că un număr tot mai mare de turiști chinezi apreciază în mod deosebit bogăția culturală a Europei;

14.  invită statele membre ale UE să își intensifice urgent și în mod decisiv colaborarea și unitatea în materie de politici în relațiile cu China, inclusiv în cadrul ONU, având în vedere eșecul UE, pentru prima dată în istorie, de a emite o declarație comună privind situația respectării drepturilor omului în China, în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului de la Geneva din iunie 2017; sugerează cu fermitate să se profite de puterea mult mai mare a Europei de negociere colectivă în relațiile cu China și invită Europa să își susțină democrațiile astfel încât să facă față mai bine eforturilor sistematice ale Chinei de a influența actorii săi politici și societatea sa civilă pentru a forma o opinie mai favorabilă intereselor strategice ale Chinei; în acest sens, invită statele membre mai mari să își utilizeze puterea politică și economică față de China pentru a promova interesele UE; este îngrijorat de faptul că China încearcă, de asemenea, să influențeze instituțiile educaționale și universitare și programele lor; propune ca UE și statele membre să promoveze crearea de grupuri de reflecție europene de înaltă calitate privind China pentru a asigura disponibilitatea cunoștințelor specializate independente pentru orientări strategice și procesele decizionale;

15.  subliniază că promovarea drepturilor omului și a statului de drept trebuie să rămână o parte esențială a relației UE cu China; condamnă ferm practicile curente de hărțuire, arestări arbitrare și urmărire în justiție a apărătorilor drepturilor omului, avocaților, jurnaliștilor, bloggerilor, personalului universitar și apărătorilor drepturilor lucrătorilor, precum și ale familiilor acestora, fără un proces echitabil, inclusiv ale cetățenilor străini, atât în China continentală, cât și peste hotare; subliniază faptul că o societate civilă dinamică, precum și activitatea apărătorilor drepturilor omului sunt esențiale pentru o societate deschisă și prosperă; subliniază că este important ca UE să acționeze cu fermitate pentru a promova respectarea deplină a drepturilor omului în contextul relației sale cu China, punând accentul atât pe rezultate imediate, cum ar fi încetarea represiunii guvernamentale împotriva apărătorilor drepturilor omului, a actorilor societății civile și a disidenților, încetarea hărțuirii lor în justiție și intimidării lor, eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici, inclusiv cetățeni ai UE, cât și pe rezultate pe termen mediu și lung, cum ar fi reformele juridice și de politică, în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului, și dezvoltarea, punerea în aplicare și continuare adaptării unei strategii de menținere a vizibilității acțiunilor UE în domeniul drepturilor omului în China, inclusiv o strategie privind comunicarea cu publicul; insistă asupra faptului că diplomații UE și ai statelor membre nu trebuie să fie împiedicați să pună în aplicare Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului; se angajează ca UE să acorde prioritate asigurării protecției și sprijinului pentru apărătorii drepturilor omului aflați în situație de risc;

16.  invită UE și statele sale membre să urmărească o abordare politică mai ambițioasă, unită și transparentă cu privire la drepturile omului în China și să consulte și să implice în mod substanțial societatea civilă, în special înaintea reuniunilor la nivel înalt și a dialogurilor privind drepturile omului; subliniază faptul că UE, în cadrul celei de a 35-a runde a dialogului UE-China privind drepturile omului, a atras atenția asupra deteriorării situației drepturilor civile și politice din China, inclusiv asupra restricțiilor privind libertatea de exprimare; invită China să ia măsuri în privința problemelor semnalate în cadrul dialogului privind drepturile omului, să își îndeplinească obligațiile internaționale și să respecte propriile garanții constituționale în vederea afirmării statului de drept; insistă asupra menținerii unui dialog regulat, la nivel înalt și bazat pe rezultate privind drepturile omului; este îngrijorat de faptul că evaluarea dialogurilor cu China privind drepturile omului nu a fost niciodată publică și nu a fost niciodată deschisă grupurilor independente din China; solicită Uniunii Europene să stabilească repere clare pentru progrese, să asigure o mai mare transparență și să implice în discuție vocile independente din China; solicită UE și statelor sale membre să divulge, să colecteze și să abordeze toate formele de hărțuire în procedurile de acordare a vizelor (eliberarea întârziată sau refuzată a vizei, fără justificări, și presiuni aplicate de autoritățile chineze în cursul procedurii, sub forma unor „interviuri” cu interlocutori chinezi neidentificați), în ceea ce privește cadrele didactice universitare, jurnaliștii sau membrii organizațiilor societății civile din China;

17.  este profund îngrijorat de constatările raportului din 2017 al Clubului corespondenților străini în China (FCCC), potrivit căruia guvernul chinez și-a intensificat încercările de a refuza sau restricționa accesul ziariștilor străini la un mare număr de regiuni ale țării, utilizând din ce în ce mai mult procedura de reînnoire a vizelor pentru a pune presiune asupra corespondenților și agențiilor de știri nedorite; îndeamnă UE și statele sale membre să solicite din partea autorităților chineze reciprocitate în ceea ce privește libertatea presei și avertizează cu privire la presiunea cu care corespondenții străini se confruntă acasă deoarece diplomații chinezi contactează sediile organelor de mass-media pentru a critica activitatea ziariștilor de pe teren;

18.  observă că RPC este al doilea partener comercial al UE ca importanță, aceasta din urmă fiind cel mai important partener comercial al RPC; subliniază creșterea constantă a volumului schimburilor comerciale între UE și China, dar consideră că balanța comercială în comerțul cu bunuri înclină în favoarea RPC; solicită o abordare bazată pe cooperare și o atitudine constructivă pentru a soluționa în mod eficace problemele și să valorifice importantul potențial al comerțului UE-RPC; invită Comisia să își intensifice cooperarea și dialogul cu RPC;

19.  ia act de constatările unor anchete recente potrivit cărora, începând din 2008, China a achiziționat active în Europa în valoare de 318 miliarde USD; remarcă faptul că această cifră nu include mai multe fuziuni, investiții și întreprinderi comune;

20.  ia act de faptul că RPC este un important actor comercial la nivel mondial și că, în principiu, piața vastă a țării ar putea reprezenta, îndeosebi în actualul context comercial mondial, o bună oportunitate pentru UE și întreprinderile europene; reamintește că întreprinderile din China, inclusiv întreprinderile deținute de stat, beneficiază de piețele larg deschise ale UE; recunoaște rezultatele remarcabile obținute de RPC în scoaterea a sute de milioane de cetățeni din sărăcie în ultimele patru decenii;

21.  ia act de faptul că investițiile străine directe (ISD) ale UE în RPC au scăzut în mod constant din 2012, în special în sectorul industrial tradițional, în paralel cu o creștere a investițiilor în serviciile de înaltă tehnologie, utilitățile, serviciile agricole și sectorul construcțiilor, în timp ce investițiile RPC în UE au crescut în mod exponențial în ultimii ani; recunoaște că, din 2016, RPC a devenit un investitor net în UE; ia act de faptul că, în 2017, 68% din investițiile Chinei în Europa proveneau de la întreprinderi deținute de stat; este preocupat de achizițiile orchestrate de stat care ar putea afecta interesele strategice, obiectivele de securitate publică, competitivitatea și ocuparea forței de muncă din UE;

22.  salută propunerea Comisiei privind un mecanism de examinare a ISD în domeniile securității și ordinii publice, care reprezintă unul din eforturile UE de a se adapta la un mediu mondial în schimbare, fără a viza în mod specific vreunul dintre partenerii comerciali internaționali ai UE; atrage atenția asupra faptului că mecanismul nu ar trebui să ducă la un protecționism mascat; solicită, cu toate acestea, adoptarea rapidă a acestuia;

23.  salută angajamentele luate de președintele Xi Jinping de a deschide și mai mult piața chineză investitorilor străini și de a îmbunătăți mediul de investiții, de a finaliza revizuirea listei negre a investițiilor străine, de a ridica restricțiile aplicate întreprinderilor europene, de a întări protecția drepturilor de proprietate intelectuală, precum și de a crea condiții de concurență echitabile care să facă piața RPC mai transparentă și mai bine reglementată; solicită respectarea acestor angajamente;

24.  reiterează că este important să se pună capăt tuturor practicilor discriminatorii împotriva investitorilor străini; reamintește, în acest sens, că aceste reforme vor fi benefice atât întreprinderilor chineze, cât și celor europene, îndeosebi microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM);

25.  solicită Comisiei să promoveze noul Regulament general al Uniunii privind protecția datelor, ca standard de bază în relațiile sale comerciale cu China; subliniază necesitatea unui dialog sistematic cu China și cu alți parteneri din cadrul OMC privind cerințele de reglementare referitoare la digitalizarea economiilor noastre și la impactul multidimensional al acesteia asupra: schimburilor comerciale, lanțurilor de producție, serviciilor digitale transfrontaliere, imprimării 3D, modelelor de consum, plăților, impozitelor, protecției datelor cu caracter personal, chestiunilor legate de drepturile de proprietate, furnizării și protejării serviciilor audiovizuale, mass-mediei și contactelor interpersonale;

26.  invită RPC să accelereze procesul aderării la Acordul privind achizițiile publice al OMC și să depună o ofertă de aderare pentru a da întreprinderilor europene acces la piața sa pe o bază egală cu accesul de care întreprinderile chineze se bucură deja în UE; regretă faptul că piața achizițiilor publice chineze rămâne în mare măsură închisă pentru furnizorii străini, întreprinderile europene suferind de pe urma discriminării și a lipsei accesului la piața chineză; solicită RPC să permită accesul nediscriminatoriu întreprinderilor și lucrătorilor din UE la achizițiile publice; invită Consiliul să adopte cu rapiditate Instrumentul pentru achiziții publice internaționale; invită Comisia să fie vigilentă față de contractele atribuite unor întreprinderi străine suspectate de practici de dumping și să ia măsuri, dacă este cazul;

27.  solicită o cooperare coordonată cu RPC cu privire la inițiativa „O centură, un drum”, pe baza reciprocității, a dezvoltării sustenabile și a bunei guvernări, precum și pe baza unor reglementări deschise și transparente, în special cu privire la achizițiile publice; regretă, în acest sens, faptul că memorandumul de înțelegere semnat de Fondul european de investiții și Fondul „Drumul mătăsii” (Silk Road Fund – SRF) al RPC, și cel semnat de Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Asiatică de Dezvoltare, Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Noua Bancă de Dezvoltare și Banca Mondială nu au îmbunătățit încă mediul de afaceri pentru întreprinderile europene și lucrătorii europeni; regretă absența unor evaluări ale impactului sustenabile și profesioniste în diferite proiecte legate de inițiativa „O centură, un drum” și subliniază importanța investițiilor de calitate, în special în ceea ce privește efectele pozitive asupra ocupării forței de muncă, a drepturilor de muncă, a producției ecologice, precum și pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice, în concordanță cu guvernarea multilaterală și standardele internaționale;

28.  sprijină negocierile în curs privind un acord de investiții cuprinzător UE-RPC, lansate în 2013, și invită RPC să se implice mai mult în acest proces; invită părțile să își reînnoiască eforturile pentru a progresa în negocierile destinate atingerii unor condiții de concurență echitabile autentice pentru întreprinderile și lucrătorii europeni, precum și să asigure reciprocitatea în privința accesului la piață, și să se străduiască să introducă dispoziții specifice cu privire la IMM-uri și achizițiile publice; invită ambele părți, în plus, să profite de ocazia oferită de acordul de investiții pentru a-și intensifica cooperarea în domeniul protecției mediului și a drepturilor lucrătorilor și să includă în text un capitol privind dezvoltarea sustenabilă;

29.  reamintește că întreprinderile din UE se confruntă cu un număr tot mai ridicat de măsuri de restricționare a accesului pe piața RPC din cauza obligațiilor privind întreprinderile comune din mai multe sectoare industriale și a unor noi cerințe tehnice discriminatorii, incluzând localizarea forțată a datelor și dezvăluirea codului sursei, și norme de reglementare pentru operatorii economici străini; salută, în acest sens, Comunicarea privind mai multe măsuri de promovare a deschiderii în continuare și a utilizării active a investițiilor străine, emisă de Consiliul de stat al RPC în 2017, dar regretă absența unui calendar pentru atingerea obiectivelor sale; invită, prin urmare, autoritățile chineze să concretizeze cu rapiditate aceste angajamente;

30.  invită UE și statele sale membre, precum și China, să își intensifice cooperarea în vederea construirii unor economii circulare, întrucât această nevoie urgentă a devenit și mai vizibilă în urma deciziei legitime a Chinei de a interzice importurile de deșeuri din plastic din Europa; invită cei doi parteneri să își intensifice cooperarea economică și tehnologică pentru a împiedica lanțurile de producție globale, schimburile comerciale și transporturile, precum și serviciile de turism să cauzeze un nivel inacceptabil de poluare cu materiale plastice în oceanele noastre;

31.  invită RPC să joace un rol responsabil pe scena mondială, în deplină cunoștință a responsabilităților care decurg din prezența și activitățile sale economice în țări terțe și pe piețele internaționale, inclusiv oferind sprijinul său activ sistemului comercial multilateral bazat pe reglementări și OMC; consideră că, în actualul context de lanțuri valorice mondiale, creșterea tensiunilor comerciale internaționale ar trebui soluționată prin negocieri, reiterând în același timp necesitatea de a urmări soluții multilaterale; solicită, în acest sens, îndeplinirea obligațiilor cuprinse în protocolul de aderare a RPC la OMC și protejarea mecanismelor sale operaționale; subliniază obligațiile de notificare și de transparență care decurg din acordurile OMC în ceea ce privește subvențiile și își exprimă îngrijorarea cu privire la practicile actuale de subvenționare directă sau indirectă a întreprinderilor chineze; solicită coordonarea cu principalii parteneri comerciali ai UE cu privire la eforturile și acțiunile comune pentru a aborda și elimina denaturările pieței cauzate de stat, care afectează comerțul mondial;

32.  regretă faptul că, în pofida finalizării procedurii privind reforma metodologiei europene de calcul pentru taxele antidumping, RPC încă nu și-a retras recursul la adresa UE înaintat la organul de apel al OMC;

33.  își exprimă preocuparea cu privire la escaladarea măsurilor tarifare, adoptate de China și de Statele Unite;

34.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul de restricții cu care continuă să se confrunte întreprinderile europene în China, îndeosebi MIMM, printre care Catalogul investițiilor străine din 2017 și Lista neagră privind zona de liber schimb din 2017, precum și în sectoarele vizate de planul „Made in China 2025”; solicită reducerea rapidă a acestor restricții pentru a fructifica la maximum potențialul cooperării și al sinergiilor dintre sistemele Industria 4.0 din Europa și strategia „Made in China 2025”, în vederea restructurării sectoarelor noastre de producție în direcția unei producții inteligente, inclusiv a cooperării în dezvoltarea și definirea standardelor industriale respective în forumurile multilaterale; reamintește importanța reducerii subvențiilor guvernamentale în RPC;

35.  invită China să pună capăt practicii care condiționează tot mai mult accesul la piață de transferurile de tehnologie, după cum afirmă Camera de Comerț a Uniunii Europene într-un document de poziție din 2017 referitor la China;

36.  solicită reluarea negocierilor cu privire la Acordul privind bunurile de mediu (EGA), pe baza cooperării fructuoase dintre UE și RPC în combaterea schimbărilor climatice, și angajamentul comun solid privind punerea în aplicare a Acordului de la Paris; subliniază potențialul comercial al cooperării tehnologice privind tehnologiile nepoluante;

37.  ia act cu îngrijorare de concluziile raportului Comisiei privind protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe, care identifică RPC ca principal motiv de preocupare; reiterează nevoia de a asigura protecția economiei europene bazate pe cunoaștere; solicită RPC să combată utilizarea ilicită a licențelor europene de către societățile din China;

38.  invită Comisia să asigure prezența Uniunii Europene la Târgul „China International Import Expo”, organizat la Shanghai în noiembrie 2018, precum și să ofere în special IMM-urilor posibilitatea de a își prezenta activitatea; invită Comisia să informeze camerele de comerț, îndeosebi cele din statele membre care sunt, în prezent, mai puțin implicate în schimburi comerciale cu China, în vederea promovării acestei oportunități;

39.  își exprimă îngrijorarea cu privire la măsurile de stat ale RPC care generează denaturarea comerțului, cauzând inclusiv capacitate industrială excedentară în sectoare ale materiilor prime, cum ar fi sectoarele oțelului și aluminiului; reamintește angajamentele asumate cu ocazia primei reuniuni ministeriale a Forumului mondial privind capacitatea siderurgică excedentară, din 2017, de a se abține de la furnizarea de subvenții care distorsionează piața, dar regretă faptul că delegația chineză nu a reușit să ofere date privind capacitatea; invită RPC să își îndeplinească angajamentul de a identifica și a dezvălui date privind subvențiile și măsurile sale de sprijin acordate sectoarelor oțelului și aluminiului; recunoaște legătura dintre capacitatea industrială globală excedentară și valul de măsuri comerciale protecționiste și continuă să îndemne la cooperare multilaterală pentru găsirea unei soluții la problemele structurale care stau la baza capacității excedentare; salută acțiunea tripartită propusă a Statelor Unite, Japoniei și UE la nivelul OMC;

40.  subliniază importanța unui acord ambițios UE-RPC privind indicațiile geografice (IG) bazat pe cele mai înalte standarde internaționale și salută anunțul comun al UE și al RPC din 2017 privind lista celor 200 de IG chineze și europene a căror protecție va face obiectul negocierilor; consideră, cu toate acestea, având în vedere că negocierile au fost lansate în 2010, că lista constituie un rezultat foarte modest și regretă lipsa de progrese în această privință; solicită o finalizare rapidă a negocierilor și îndeamnă ambele părți să ia în considerare posibilitatea oferită de viitorul summit UE-RPC ca o ocazie bună de a înregistra progrese concrete în acest sens; reiterează necesitatea de a coopera în continuare în domeniul măsurilor sanitare și fitosanitare în scopul reducerii sarcinilor pentru exportatorii din UE;

41.  salută decizia Chinei de a amâna cu un an punerea în aplicare a noilor certificări pentru alimentele și băuturile importate, ceea ce ar reduce semnificativ importurile de alimente din UE; salută, de asemenea, amânarea punerii în aplicare a noilor standarde pentru vehiculele electrice și solicită un dialog substanțial și o coordonare sporită cu privire la astfel de inițiative;

42.  recomandă UE și guvernului chinez să lanseze o inițiativă comună în cadrul G20 pentru a înființa un Forum mondial privind capacitatea excedentară de aluminiu, mandatat să abordeze întregul lanț valoric al industriei de bauxită, alumină și aluminiu, inclusiv prețurile materiilor prime și aspectele legate de mediu;

43.  invită Comisia să monitorizeze activ măsurile Chinei vizând denaturarea comerțului care afectează pozițiile întreprinderilor din UE pe piețele internaționale și să ia măsuri adecvate în cadrul OMC și în alte forumuri, inclusiv prin soluționarea litigiilor;

44.  constată că o nouă lege a Chinei privind investițiile străine este în curs de elaborare; îndeamnă părțile responsabile chineze să urmărească transparența, responsabilitatea, previzibilitatea și securitatea juridică și să țină seama de propunerile și de așteptările din cadrul dialogului actual dintre UE și China cu privire la relația comercială și de investiții;

45.  își exprimă preocupările legate de noua lege privind securitatea cibernetică, care include, printre altele, noi bariere de reglementare pentru întreprinderile străine care vând echipamente și servicii de telecomunicații și de tehnologie a informației (TI); regretă faptul că astfel de măsuri, recent adoptate, împreună cu înființarea de grupuri ale Partidului Comunist Chinez în cadrul întreprinderilor private, inclusiv în întreprinderile străine, ca și măsuri precum legea privind ONG-urile, au imprimat mediului general de afaceri din RPC un caracter mai ostil pentru agenții economici străini și privați;

46.  constată că, în 2016, sistemul bancar al RPC l-a depășit pe cel al zonei euro ca cel mai mare sistem bancar din lume; invită RPC să permită întreprinderilor bancare străine să concureze în condiții echitabile cu instituțiile naționale și să coopereze cu UE în domeniul reglementării financiare; salută decizia RPC de a reduce taxele vamale la 187 de bunuri de consum și eliminarea plafoanelor pentru participarea acționarilor străini în cazul băncilor;

47.  reamintește raportul său din 2015 privind relațiile dintre UE și RPC, în care a solicitat lansarea negocierilor pentru un acord de investiții bilateral cu Taiwanul; subliniază faptul că Comisia a anunțat în mai multe rânduri lansarea negocierilor în materie de investiții cu Hong Kong-ul și cu Taiwanul, dar regretă faptul că, până în prezent, negocierile nu au început; își reiterează sprijinul pentru un acord bilateral de investiții cu Taiwanul și cu Hong Kong-ul; recunoaște faptul că ambii parteneri ar putea, de asemenea, servi drept rampă de lansare către China continentală pentru întreprinderile din UE;

48.  invită Comisia să se coordoneze cu statele membre ale UE și, în consultare cu Parlamentul European, să formuleze o poziție europeană unită și o strategie economică comună față de China; invită toate statele membre să adere în mod consecvent la această strategie;

49.  subliniază posibilele consecințe pentru mediul de afaceri ale sistemului de credite sociale propus și solicită punerea sa în aplicare într-un mod transparent, corect și echitabil;

50.  salută progresul legislativ înregistrat în UE cu privire la Regulamentul (UE) 2017/821 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat și legislația similară a Chinei privind minereurile din zone de conflict vizând să asigure că comerțul cu aceste minereuri nu finanțează conflicte armate; subliniază necesitatea de a împiedica prelucrarea minereurilor din zonele de conflict pentru a fabrica telefoanele mobile, automobilele și bijuteriile noastre; invită Comisia și guvernul chinez să instituie o cooperare structurată pentru a sprijini punerea în aplicare a noii legislații și a împiedica în mod eficace topitoriile și rafinăriile din UE, din China și de la nivel mondial să utilizeze minereurile din zonele de conflict, pentru a proteja minerii, inclusiv copiii, de abuzuri și să solicite întreprinderilor din UE și din China să se asigure că importă aceste minereuri și metale numai din surse responsabile;

51.  ia act de faptul că în cadrul celui de-al 19-lea Congres al partidului, care a avut loc în octombrie 2017, și la ultima sa reuniune a CNP, secretarul general și președintele Xi Jinping și-a consolidat poziția de putere, deschizând calea extinderii nelimitate a mandatului său, și a amplificat controlul organelor de partid asupra aparatului de stat și a economiei, inclusiv prin înființarea de celule de partid în cadrul întreprinderilor străine; ia act de faptul că revizuirea corespunzătoare a sistemului politic din RPC este însoțită de o nouă schimbare de politică concentrată în direcția unei politici bazate pe o supraveghere strictă în toate domeniile;

52.  subliniază faptul că înființarea Comisiei Naționale de Supraveghere, cu un statut juridic asimilat instanțelor și procuraturii, este probabil cea mai drastică măsură în direcția unirii funcțiilor de partid și de stat, deoarece aceasta înființează un organism de supraveghere la nivel de stat, care primește ordine de la Comisia Centrală de Inspecție și Disciplină a Partidului (CCDI) și împarte birourile și personalul cu aceasta; își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele personale ample ale acestei extinderi a supravegherii partidului asupra unui mare număr de persoane, deoarece aceasta înseamnă că campania anticorupție poate fi extinsă pentru a-i urmări penal nu numai pe membrii de partid, ci și pe funcționarii publici, de la directorii companiilor de stat la profesorii universitari și directorii școlilor din mediul rural;

53.  observă că, deși sistemul de credite sociale este încă în construcție, există liste negre cu persoanele fizice și juridice care nu se conformează, precum și „liste roșii” cu persoanele fizice și companiile remarcabile, aceste liste constituind elementul central al stadiului actual al punerii în aplicare, în care accentul este pus pe pedepsirea infractorilor de pe listele negre și recompensarea celor aflați pe listele roșii; constată că, la începutul anului 2017, Curtea Supremă din China a arătat că peste șase milioane de cetățeni chinezi au primit interdicție de a călători cu avionul ca urmare a unor delicte sociale; respinge cu fermitate numirea și condamnarea publică a persoanelor aflate pe o listă neagră ca parte integrantă a sistemului de credite sociale; subliniază importanța și necesitatea unui dialog între instituțiile UE și omologii lor chinezi privind toate consecințele grave asupra societății pe care le are actuala planificare centrală și experimentele locale cu sistemul de credite sociale;

54.  își exprimă îngrijorarea față de sistemele de supraveghere în masă a spațiului cibernetic din China și solicită adoptarea unei reglementări privind drepturile la viață privată aplicabile; condamnă represiunea continuă la adresa libertății internetului de către autoritățile chineze, în special libertatea de a accesa site-uri internet străine, și regretă politica de autocenzură adoptată de unele companii occidentale care își desfășoară activitatea în China; reamintește că opt dintre cele mai populare 25 de site-uri din lume sunt blocate în China, inclusiv site-urile internet ale unor mari companii informatice;

55.  remarcă faptul că declarația lui Xi Jinping cu privire la importanța vitală a „stabilității pe termen lung” în regiunea Xinjiang pentru succesul inițiativei „O centură, un drum” (BRI) a condus la intensificarea strategiilor de control de lungă durată, însoțite de o varietate de inovații tehnologice și de o creștere rapidă a cheltuielilor pentru securitatea internă și la utilizarea măsurilor de combatere a terorismului pentru a incrimina oponenții și disidenții prin aplicarea unei definiții extinse a terorismului; este preocupat de punerea în aplicare de către stat a măsurilor care asigură „supravegherea amplă” a regiunii prin instalarea supravegherii electronice „Skynet” a Chinei în zonele urbane importante, instalarea de dispozitive de urmărire GPS în toate autovehiculele, utilizarea cititoarelor de recunoaștere facială la punctele de trecere, în trenuri și la stațiile de carburanți și printr-un efort de recoltare a sângelui de către poliția din Xinjiang pentru extinderea în continuare a bazei de date ADN a Chinei; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la trimiterea a mii de uiguri și de etnici kazahi în „tabere de reeducare” politice pe baza analizei datelor culese prin intermediul unui sistem de „poliție predictivă”, inclusiv a persoanelor care au călătorit în străinătate sau care au fost considerate prea evlavioase; consideră că proclamația lui Xi Jinping, potrivit căreia BRI va „aduce beneficii oamenilor din întreaga lume”, deoarece se va baza pe „spiritul drumului mătăsii” de „pace și cooperare, deschidere și incluziune”, este departe de realitatea cu care se confruntă uigurii și etnicii kazahi în Xinjiang; îndeamnă autoritățile chineze să elibereze persoanele reținute pentru opiniile lor sau pentru practicile și identitățile lor culturale;

56.  subliniază că consolidarea instituțională și financiară a diplomației Chinei reflectă prioritatea ridicată pe care o acordă Xi Jinping politicii externe, ca parte a viziunii sale de a transforma China într-o putere mondială până în 2049; observă că transferul de responsabilitate pentru afaceri externe, efectuat în cursul ultimei sesiuni a NPC, dovedește rolul tot mai mare al politicii externe în procesul decizional al partidului; subliniază faptul că crearea Agenției de stat pentru cooperarea internațională pentru dezvoltare exprimă deosebita importanță pe care stilul de conducere a președintelui Xi o acordă întăririi intereselor sale globale de securitate prin mijloace economice, de exemplu printr-o „mai bună deservire” a BRI; concluzionează, prin urmare, că, în următorii cinci ani, China va fi mai prezentă și mai implicată în străinătate, cu inițiative diplomatice și economice la care UE și statele sale membre trebuie să găsească răspunsuri și strategii comune;

57.  subliniază importanța asigurării păcii și securității în Marea Chinei de Est și de Sud pentru stabilitatea în regiune; subliniază importanța asigurării libertății și a siguranței navigației în regiune pentru multe state din Asia și Europa; constată că structurile terestre finalizate pe parcursul ultimului an atât în Insulele Spratly, cât și în Insulele Paracel din Marea Chinei de Sud includ hangare mari de-a lungul unor piste de aterizare lungi de 3 km, adăposturi fortificate pentru platforme de lansare a rachetelor, spații mari de depozitare subterană, multe clădiri administrative, echipamente militare de bruiere, rețele extinse de înaltă frecvență și radare și senzori cu capacități dincolo de orizont, și că acest lucru indică o fază de consolidare a capabilităților militare și de instituire în continuare a unei supravegheri de mare întindere, în timp ce militarizarea suplimentară a insulelor prin plasarea unor platforme militare tot mai avansate ar putea fi destinată unor eventuale represalii pentru noi acțiuni legale sau unei prezențe extinse a prezenței navale internaționale; solicită Chinei și ASEAN să accelereze consultările cu privire la un cod de conduită pentru soluționarea pașnică a litigiilor și a controverselor în acest domeniu; insistă asupra faptului că această problemă ar trebui soluționată în conformitate cu dreptul internațional, în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS); subliniază că UE și statele membre, în calitate de părți contractante la UNCLOS, recunosc hotărârea pronunțată de instanța de arbitraj; își reiterează apelul adresat Chinei de a accepta hotărârea instanței; subliniază că UE ar dori să mențină ordinea internațională bazată pe statul de drept;

58.  își exprimă îngrijorarea cu privire la restrângerea spațiului societății civile, de când Xi Jinping a ajuns la putere în 2012, în special având în vedere Legea privind gestionarea ONG-urilor străine, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2017, care mărește povara administrativă și presiunea economică asupra tuturor ONG-urilor străine, inclusiv asupra grupurilor de reflecție și instituțiilor academice, sub controlul strict al unei unități de supraveghere afiliate Ministerului Securității Publice, cu un impact negativ puternic asupra operațiunilor și finanțării lor; se așteaptă ca ONG-urile europene să beneficieze în China de aceleași libertăți pe care le au ONG-urile din China în UE; invită autoritățile chineze să abroge legislația restrictivă, cum ar fi legea privind ONG-urile străine, care nu este în concordanță cu dreptul la libertatea de asociere, de opinie și de exprimare;

59.  insistă asupra faptului că autoritățile chineze trebuie să garanteze faptul că toate persoanele aflate în detenție trebuie tratate în conformitate cu normele internaționale și să aibă acces la consiliere juridică și la tratament medical, în conformitate cu Ansamblul de principii al ONU pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare;

60.  încurajează China, cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a semnării Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, să îl ratifice și să asigure punerea deplină în aplicare a acestuia, inclusiv prin încetarea tuturor practicilor abuzive și prin adaptarea legislației sale după cum este necesar;

61.  condamnă aplicarea pedepsei cu moartea, reamintind că China a executat mai multe persoane decât toate celelalte țări la un loc, iar în 2016, în țară au fost executate aproximativ 2 000 de pedepse cu moartea; îndeamnă China să clarifice amploarea execuțiilor din țară și să asigure transparența judiciară; solicită UE să își intensifice eforturile diplomatice și să solicite respectarea drepturilor omului și abolirea pedepsei cu moartea;

62.  este profund îngrijorat de faptul că dispozițiile principale ale noilor reglementări în materie de religie vor duce la atribuirea anumitor „etichete” tuturor religiilor și asociațiilor etice non-religioase, autorizate sau neautorizate, de către guvernul chinez; subliniază faptul că există numeroase congregații de case de rugăciune („house churches”) în China care refuză, din motive teologice, să se alăture Comitetului Mișcării Patriotice „Three-Self” și Consiliului creștin, recunoscute de partid și de stat; invită guvernul chinez să permită numeroaselor case de rugăciune, care sunt dispuse să se înregistreze, să facă acest lucru în mod direct la Ministerul afacerilor civile, astfel încât drepturile și interesele lor ca organizații sociale să fie protejate;

63.  îndeamnă China să își revizuiască politicile în Tibet; invită China să revizuiască și să modifice legile, reglementările și măsurile adoptate în ultimii ani și care limitează drastic exercitarea drepturilor civile și politice ale tibetanilor, inclusiv libertatea lor de exprimare și libertatea lor religioasă; îndeamnă conducerea chineză să urmeze politici de dezvoltare și de mediu care să respecte drepturile economice, sociale și culturale ale tibetanilor și care să implice populația locală, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; invită guvernul chinez să ancheteze cazurile actuale de dispariții forțate, tortură și maltratare a tibetanilor și să respecte drepturile lor la libertatea de asociere, la libertatea de întrunire pașnică, la libertatea de religie și de convingere, în conformitate cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului; subliniază că degradarea drepturilor omului în Tibet trebuie abordată sistematic la fiecare summit UE-China; solicită reluarea unui dialog constructiv și pașnic între guvernul chinez și reprezentanții poporului tibetan; îndeamnă China să acorde diplomaților, ziariștilor și cetățenilor UE acces nerestricționat în Tibet în reciprocitate cu accesul gratuit și liber la întreg teritoriul statelor membre ale UE de care beneficiază turiștii chinezi; solicită autorităților chineze să le permită tibetanilor din Tibet să călătorească liber și să le respecte dreptul la libera circulație; îndeamnă autoritățile chineze să permită accesul în Tibet al observatorilor independenți, inclusiv accesul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului; îndeamnă instituțiile UE să ia serios în considerare problema accesului în Tibet în discuțiile privind acordul de facilitare a eliberării vizelor dintre UE și China;

64.  remarcă faptul că raportul anual privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (RAS) din 2017 al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisiei Europene concluzionează că, în pofida unor probleme, în general principiul „o țară, două sisteme” a funcționat bine, că principiul statului de drept este aplicat, iar libertatea de exprimare și libertatea de informare sunt, în general, respectate, dar că în același raport se exprimă îngrijorarea cu privire la eroziunea treptată a principiului „o țară, două sisteme”, care generează întrebări legitime privind punerea sa în aplicare și gradul ridicat de autonomie al Hong Kong-ului pe termen lung; subliniază că raportul anual arată că două tendințe negative în ceea ce privește libertatea de exprimare și libertatea de informare au devenit mai pronunțate, și anume autocenzura în furnizarea de informații cu privire la evoluția politicilor interne și externe ale Chinei și presiunea asupra jurnaliștilor; sprijină pe deplin încurajarea UE față de RAS Hong Kong și autoritățile guvernamentale centrale de a relua reforma electorală în conformitate cu Legea fundamentală, pentru a ajunge la un acord privind un sistem electoral democratic, echitabil, deschis și transparent; subliniază că populația din Hong Kong are dreptul legitim să continue să se bazeze pe o justiție de încredere, pe prevalența statului de drept și niveluri scăzute de corupție, pe transparență, pe drepturile omului, pe libertatea de opinie și pe standarde înalte de sănătate publică și siguranță; subliniază că respectarea pe deplin a autonomiei Hong Kong-ului ar putea oferi un model pentru procesul de reforme politice democratice profunde în China și pentru liberalizarea treptată și deschiderea societății chineze;

65.  invită UE și statele sale membre să facă tot posibilul să îndemne China să se abțină de la alte provocări militare față de Taiwan și de la a periclita pacea și stabilitatea în strâmtoarea Taiwan; subliniază că toate diferendele dintre China și Taiwan ar trebui soluționate prin mijloace pașnice, în conformitate cu dreptul internațional; își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia unilaterală a Chinei de a începe să utilizeze noi rute de zbor deasupra Strâmtorii Taiwan; încurajează reluarea dialogului oficial dintre Beijing și Taipei; își reafirmă sprijinul pentru participarea semnificativă a Taiwanului la organizații internaționale, precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), unde excluderea permanentă a Taiwanului nu este în conformitate cu interesele UE;

66.  reamintește că, în calitate de cel mai mare partener comercial al Coreei de Nord și de principală sursă de alimente și energie a acesteia, China continuă să joace un rol esențial, alături de comunitatea internațională, în abordarea provocărilor Coreei de Nord, care reprezintă amenințări la nivel mondial; salută, prin urmare, tendința recentă a Chinei de a respecta unele dintre sancțiunile internaționale împotriva Phenianului, inclusiv suspendarea importurilor de cărbune din Coreea de Nord și restrângerea activităților financiare ale persoanelor fizice și ale întreprinderilor din Coreea de Nord, precum și restricțiile comerciale în domeniul produselor textile și al fructelor de mare; salută eforturile depuse de Beijing pentru stabilirea dialogului cu Phenianul; îndeamnă UE să exprime o poziție unitară față de China pentru a juca un rol constructiv în sprijinirea viitorului summit la nivel înalt inter-coreean și a summitului la nivel înalt Coreea de Nord-SUA, pentru a contribui activ la denuclearizarea verificabilă a Coreei de Nord și la stabilirea unei păci permanente în Peninsula Coreeană;

67.  felicită China pentru alinierea la sancțiunile impuse Coreei de Nord; invită China să contribuie constructiv la soluționarea situației din Peninsula Coreeană și să continue să aplice sancțiuni Coreei de Nord până când aceasta va face progrese semnificative în ceea ce privește renunțarea la armele nucleare, schimbarea de atitudine față de Coreea de Sud și Japonia și până când va începe să susțină drepturile omului;

68.  subliniază importanța eforturilor Chinei de a se ajunge la pace, securitate și stabilitate în Peninsula Coreeană;

69.  salută contribuția Chinei la operațiunile de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite și ale Uniunii Africane; remarcă faptul că UE dorește să își consolideze relația cu China în ceea ce privește politica externă și problemele de securitate, încurajând China să își mobilizeze resursele diplomatice și de altă natură pentru a sprijini securitatea internațională și pentru a contribui la pacea și securitatea din vecinătatea UE în baza dreptului internațional; remarcă faptul că cooperarea cu China în domeniul controlului exporturilor, al dezarmării, dar și în ceea ce privește chestiunile de neproliferare și de denuclearizare a Peninsulei Coreene este esențială pentru asigurarea stabilității în regiunea Asiei de Est;

70.  salută obiectivul Chinei de a se dezvolta într-o economie durabilă; subliniază faptul că UE poate sprijini programul de reformă economică al Chinei prin know-how-ul său; subliniază faptul că China este un partener esențial al UE în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice și provocările globale legate de mediu; își propune să colaboreze cu China pentru a accelera punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice;

71.  salută reformele întreprinse de China, de la lansarea strategiei sale „civilizația ecologică”; consideră că statutul special acordat în instanță ONG-urilor de mediu, auditurile de impact asupra mediului ale activității funcționarilor și nivelul ridicat de investiții în electromobilitate și energia curată constituie reforme în direcția cea bună;

72.  salută planul de acțiune din 2016 al Chinei având ca obiectiv combaterea rezistenței la antimicrobiene; subliniază importanța cooperării între China, care reprezintă jumătate din consumul mondial anual de medicamente antimicrobiene, și UE în combaterea acestei amenințări la scară mondială; insistă asupra faptului că dispozițiile referitoare la calitatea vieții animalelor ar trebui incluse în acordurile comerciale bilaterale dintre UE și China;

73.  ia act de decizia Chinei de a interzice importurile de deșeuri solide, fapt care evidențiază importanța procesului de concepere, producere, reparare, reutilizare și reciclare a produselor, cu un accent specific pe producerea și utilizarea plasticului; reamintește recenta încercare a Chinei de a interzice exporturile de pământuri rare și solicită Comisiei să țină seama de interdependența economiilor globale atunci când acordă un nivel de prioritate politicilor UE;

74.  consideră că ar exista posibilitate, interes și necesitate pentru colaborarea dintre UE și ASEAN pentru a elabora o strategie privind economia circulară; consideră că China poate juca un rol-cheie în promovarea acestei inițiative în cadrul ASEAN;

75.  consideră că China și Uniunea Europeană vor beneficia de promovarea sustenabilității în economiile lor și de dezvoltarea unei bioeconomii sustenabile și circulare multisectoriale;

76.  salută acordul vizând creșterea cooperării în materie de cercetare și inovare cu privire la inițiativele emblematice, cum ar fi produsele alimentare, agricultura și biotehnologiile, mediul și urbanizarea sustenabilă, transportul de suprafață, un sector al aviației mai sigur și mai ecologic și biotehnologiile pentru mediu și sănătatea umană, pentru care s-a găsit un acord în cadrul celui de-al treilea Dialog UE-China privind cooperarea în domeniul inovării desfășurat în iunie 2017, și foaia de parcurs corespunzătoare pentru cooperarea UE-China în domeniul științei și tehnologiei începând din octombrie 2017; invită UE și China să continue aceste eforturi și să pună în practică rezultatele proiectelor de cercetare și dezvoltare;

77.  subliniază faptul că UE și China sunt puternic dependente de combustibilii fosili și reprezintă, împreună, aproximativ o treime din consumul total la nivel mondial, fapt care plasează China în vârful clasamentului întocmit de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în ceea ce privește poluarea atmosferică; subliniază faptul că intensificarea schimburilor comerciale în domeniul produselor bioeconomiei fabricate din materiale regenerabile poate contribui la reducerea dependenței de combustibilii fosili a economiilor Chinei și Uniunii Europene; invită UE și China să își aprofundeze relațiile în alte domenii de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi electromobilitatea, energia din surse regenerabile și eficiența energetică, să continue să extindă foaia de parcurs UE-China privind cooperarea în domeniul energiei dincolo de 2020 și să intensifice eforturile comune privind dezvoltarea de instrumente pentru finanțarea ecologică, în special finanțarea în domeniul climei; invită China și UE să analizeze și să se angajeze în planificarea și dezvoltarea liniilor transfrontaliere de transmisie a energiei electrice utilizând tehnologia de înaltă tensiune în curent continuu pentru a face sursele regenerabile de energie mai accesibile;

78.  încurajează UE și China să își continue parteneriatul privind urbanizarea sustenabilă, inclusiv în domenii precum transportul nepoluant, îmbunătățirea calității aerului, economia circulară și proiectarea ecologică; subliniază că este nevoie de măsuri suplimentare de protecție a mediului, având în vedere faptul că peste 90 % din orașe nu respectă standardul național pentru poluarea aerului de 2,5 PM și că, în China, bolile legate de poluarea atmosferică provoacă anual moartea a peste un milion de persoane;

79.  subliniază interesul reciproc al UE și Chinei în a promova dezvoltarea cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a aborda emisiile de gaze cu efect de seră (GES) în cadrul unor piețe de energie transparente, publice și bine reglementate; crede în valoarea parteneriatelor strategice UE-China ca parteneriate necesare pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris și pentru combaterea eficientă a schimbărilor climatice; invită UE și China să se folosească de importanța lor politică pentru a promova punerea în aplicare a Acordului de la Paris, precum și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), și solicită o abordare bazată pe cooperare la Conferința părților la CCONUSC, precum și la Forumul politic la nivel înalt al ONU; invită ambele părți să adopte prezenta declarație comună privind combaterea schimbărilor climatice pentru a-și demonstra angajamentul comun față de punerea fermă în aplicare a Acordului de la Paris și participarea lor activă în cadrul Dialogului Talanoa 2018, precum și la COP 24; încurajează ambele părți să joace un rol responsabil în negocierile internaționale, prin contribuția la obiectivul de limitare a încălzirii globale prin intermediul propriilor politici interne privind clima, precum și prin contribuțiile financiare pentru atingerea obiectivului de a acorda 100 de miliarde USD anual, până în 2020, pentru atenuare și adaptare;

80.  salută lansarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii la nivel național în China, în decembrie 2017; ia act de cooperarea încununată de succes dintre China și UE din timpul etapei de pregătire, care a permis lansarea; recunoaște voința exprimată de conducerea chineză de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și așteaptă cu interes rezultatele activităților de monitorizare, raportare și verificare aflate în curs de desfășurare, esențiale pentru buna funcționare a sistemului; subliniază importanța acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice la nivelul întregii economii și salută intenția de a extinde sfera de acoperire pentru a include sectoarele industriale și a îmbunătăți mecanismele comerciale din sistem; solicită UE și Chinei să își continue parteneriatul în cadrul proiectului de cooperare pentru dezvoltarea pieței dioxidului de carbon a Chinei pentru ca acesta să devină un instrument eficient care să creeze stimulente semnificative pentru reducerea emisiilor și alinierea și pe mai departe a acesteia la sistemul UE de comercializare a emisiilor; invită ambele părți să promoveze în continuare mecanismele de stabilire a prețului carbonului în alte țări și regiuni utilizând propria experiență și cunoștințele de specialitate și efectuând schimburi de bune practici, precum și implicându-se în eforturile de întărire a cooperării existente între piețele carbonului, pentru a crea condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

81.  speră ca China să separe creșterea economică de degradarea ecologică prin integrarea protecției biodiversității în strategiile globale actuale, facilitând realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și prin implementarea în mod eficace a interdicției comerțului cu fildeș; recunoaște activitatea desfășurată de către Mecanismul de coordonare bilaterală UE-China (BCM) privind asigurarea aplicării legislației și guvernarea în domeniul forestier (FLEG) în vederea combaterii exploatării forestiere ilegale la nivel mondial; îndeamnă totuși China să investigheze cu privire la volumul semnificativ al comerțului clandestin cu lemn dintre statele semnatare ale Acordului de parteneriat voluntar FLEGT și China;

82.  recomandă adoptarea unor orientări de politică chineză obligatorii privind investițiile responsabile în silvicultură efectuate în străinătate pe care să le aplice în comun cu țările furnizoare, implicând întreprinderile chineze în combaterea comerțului cu lemn recoltat ilegal;

83.  salută faptul că UE și China au semnat un memorandum de înțelegere cu privire la politicile privind apa, cu scopul de a consolida dialogul privind dezvoltarea și asigurarea respectării legislației referitoare la protecția apei; sprijină cu fermitate Declarația de la Turku din septembrie 2017, semnată de UE și China, care a subliniat faptul că o bună administrare a apei ar trebui să acorde prioritate ecologiei și dezvoltării ecologice, să plaseze conservarea apei într-o poziție vizibilă și să refacă ecosistemul acvatic; subliniază faptul că memorandumul de înțelegere (MoU) privind instituirea dialogului China-UE referitor la politica în domeniul apei nu numai că reprezintă un câștig pentru conținutul parteneriatului strategic China-UE, dar precizează și direcția, domeniul de aplicare, metodologia și mecanismul financiar pentru cooperare;

84.  recunoaște rolul esențial pe care îl joacă proiectul de cooperare dintre organizațiile europene și chineze finanțat de Comisie, pus în aplicare în perioada 2014-2017 sub egida Instrumentului pentru cooperarea în materie de securitate nucleară (ICSN), în evaluarea normelor și modalităților de gestionare a situațiilor de urgență radiologică și nucleară în China și în consolidarea capacităților Institutului chinez de cercetare în domeniul tehnologiei energiei nucleare în ceea ce privește elaborarea de orientări privind gestionarea accidentelor grave;

85.  încurajează investitorii chinezi și europeni să adopte standarde globale mai bune de responsabilitate socială și de mediu și să îmbunătățească standardele de siguranță din industriile lor extractive din întreaga lume; reiterează că, în ceea ce privește negocierile privind un acord cuprinzător privind investițiile (CAI) cu China, Uniunea Europeană trebuie să acorde sprijin inițiativelor de dezvoltare sustenabilă prin încurajarea investițiilor responsabile și prin promovarea standardelor de mediu și de muncă fundamentale; solicită autorităților chineze și europene să instituie stimulente care să încurajeze întreprinderile miniere chineze și europene să își desfășoare activitățile în țări în curs de dezvoltare în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului și care să încurajeze investițiile în consolidarea capacităților pentru transferul de cunoștințe, de tehnologie și angajarea de forță de muncă locală;

86.  salută anunțul făcut de China în cadrul reuniunii „One Planet Summit” din decembrie 2017 de a face mai transparent impactul asupra mediului al societăților din China și al investițiilor chineze în străinătate; este preocupat de faptul că proiectele de infrastructură precum inițiativa chineză BRI a Chinei ar putea avea un impact negativ asupra mediului și climei și ar putea duce la o utilizare sporită a combustibililor fosili în alte țări implicate sau afectate de dezvoltarea infrastructurii; invită instituțiile UE și statele membre să realizeze evaluări de impact asupra mediului și să includă clauze de sustenabilitate în orice proiect de cooperare în cadrul BRI; insistă asupra creării unui comitet mixt, compus din reprezentanți ai țărilor implicate și ai părților terțe, care să supravegheze impactul asupra mediului și asupra climei; salută inițiativa Comisiei și a SEAE de a elabora o strategie de conectivitate UE-Asia în prima jumătate a anului 2018; insistă asupra faptului că această strategie ar trebui să cuprindă angajamente ferme în direcția sustenabilității, protecției mediului și combaterii schimbărilor climatice;

87.  salută progresul înregistrat de China în îmbunătățirea standardelor de siguranță alimentară, aspecte fundamentale pentru protejarea consumatorilor chinezi și prevenirea fraudelor din sectorul alimentar; subliniază că îmbunătățirea capacitării consumatorilor constituie un pas important în dezvoltarea unei culturi a consumatorului în China;

88.  încurajează serviciile chineze și europene de poliție și organele judiciare să întreprindă acțiuni comune pentru a controla exporturile de droguri ilegale și să facă schimb de informații cu privire la traficul de droguri pentru a identifica persoane și rețele infracționale; ia act de faptul că, în conformitate cu studiul intitulat „Raportul european 2017 privind drogurile: tendințe și evoluții” publicat de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), o mare parte din oferta de noi substanțe psihoactive din Europa este originară din China, noi substanțe chimice fiind produse în vrac de către companiile farmaceutice din China, de unde acestea sunt transportate în Europa, unde sunt transformate în produse, ambalate și vândute;

89.  recunoaște că, din cauza secetei și a altor catastrofe naturale, grupuri de populație au fost nevoite să se strămute și că, drept răspuns, autoritățile chineze au planificat mai multe proiecte de strămutare pe scară largă; este preocupat cu privire la relatările din regiunea Ningxia care indică numeroase probleme legate de noile orașe și represaliile la care au fost supuse persoanele care au refuzat să se mute; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că apărătorii mediului sunt deținuți, urmăriți în justiție și condamnați și că ONG-urile de mediu înregistrate la nivel național se confruntă cu un control crescând din partea autorităților de supraveghere chineze;

90.  solicită Chinei să își intensifice în continuare eforturile de a asigura respectarea legii pentru a pune capăt pescuitului ilegal, având în vedere că vasele de pescuit chineze continuă să pescuiască ilegal în ape străine, inclusiv în Marea de Vest a Coreei, în Marea Chinei de Est, în Marea Chinei de Sud, în Oceanul Indian și chiar și în America de Sud;

91.  solicită exportatorilor chinezi și importatorilor europeni să reducă reziduurile toxice din hainele produse în China prin elaborarea unor reglementări adecvate de gestionare a produselor chimice și prin eliminarea treptată a utilizării plumbului, a etoxilaților de nonilfenol (NPE), a ftalaților, a substanțelor chimice perfluorurate (PFC), a formaldehidei și a altor produse toxice detectate în componența produselor textile.

92.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, statelor în curs de aderare și statelor candidate, guvernului Republicii Populare Chineze, Congresului Național al Poporului Chinez, guvernului taiwanez și Adunării legislative taiwaneze (Yuan).

(1) JO L 250, 19.9.1985, p. 2.
(2) JO L 6, 11.1.2000, p. 40.
(3) https://www.iom.int/migration-and-climate-change
(4) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 1.
(5) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 33.
(6) JO C 36, 29.1.2016, p. 123.
(7) JO C 93, 24.3.2017, p. 93.
(8) JO C 443, 22.12.2017, p. 83.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0024.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(11) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 219.
(12) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 132.
(13) JO C 36, 29.1.2016, p. 126.
(14) JO C 181, 19.5.2016, p. 45.
(15) JO C 181, 19.5.2016, p. 52.
(16) JO C 399, 24.11.2017, p. 92.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0495.
(18) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 121.
(19) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 69.
(20) JO C 468, 15.12.2016, p. 208.
(21) Texte adoptate, P8_TA(2016)0505.
(22) Texte adoptate, P8_TA(2017)0089.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2017)0308.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2018)0014.
(25) JO C 288 E, 25.11.2006, p. 59.
(26) Y. Zhen, J. Pan, X. Zhang, ‘Relocation as a policy response to climate change vulnerability in Northern China’ („Strămutarea ca răspuns politic la vulnerabilitățile create de schimbările climatice”), ISSC și UNESCO 2013, World Social Science Report 2013, Changing Global Environments, p. 234-241.

Notă juridică