Index 
Texte adoptate
Joi, 13 septembrie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Uganda, arestarea parlamentarilor din opoziție
 Myanmar, în special cazul jurnaliștilor Wa Lone și Kyaw Soe Oo
 Cambodgia, în special cazul lui Kem Sokha
 Acordul de cooperare dintre Eurojust și Albania *
 Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și libera circulație a acestor date ***I
 Portalul digital unic ***I
 Incendiile din iulie 2018 din Mati, regiunea Attica, Grecia, și răspunsul UE
 Amenințarea de demolare a Khan al-Ahmar și a altor sate beduine
 O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară
 Opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile
 Un plan de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)
 Europa în mișcare: o agendă pentru viitorul mobilității în UE
 Punerea în aplicare a Regulamentului privind produsele fitosanitare
 Diferențele de calitate dintre produsele de pe piața unică

Uganda, arestarea parlamentarilor din opoziție
PDF 128kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la Uganda, în special la arestarea parlamentarilor din opoziție (2018/2840(RSP))
P8_TA(2018)0344RC-B8-0364/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Uganda,

–  având în vedere declarația locală comună din 17 august 2018 a Delegației Uniunii Europene, a șefilor de misiune din Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit și a șefilor de misiune din Norvegia și Islanda privind alegerile parțiale organizate în orașul Arua,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, la care Uganda este parte semnatară,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, ratificat de Uganda la 21 iunie 1995,

–  având în vedere Convenția ONU din 1984 împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța (ACDEG),

–  având în vedere declarația Comisiei pentru drepturile omului din Uganda privind noile chestiuni legate de domeniul drepturilor omului din țară în urma alegerilor parțiale organizate în orașul Arua la 15 august 2018,

–  având în vedere raportul referitor la Uganda al Grupului de lucru privind evaluarea periodică universală din cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE („Acordul de la Cotonou”), în special articolul 8 alineatul (4) privind nediscriminarea,

–  având în vedere Constituția Republicii Uganda din 1995, modificată în 2005,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât alegerile parțiale din 15 august 2018 din orașul Arua din nord-vestul Ugandei, care au fost câștigate de Kassiano Wadri, candidat independent al opoziției, au fost marcate de violență;

B.  întrucât președintele Ugandei, Yoweri Museveni, și deputatul independent Robert Kyagulanyi Ssentamu, cunoscut și sub numele de Bobi Wine, împreună cu mai mulți alți politicieni, au militat la Arua la 13 august 2018, în cadrul unor alegeri parțiale foarte tensionate, declanșate de asasinarea în luna iunie a unui parlamentar;

C.  întrucât Bobi Wine, un muzician cunoscut, s-a transformat într-un critic influent al președintelui Museveni după câștigarea unui loc în parlamentul ugandez în 2017;

D.  întrucât, la 13 august 2018, la sfârșitul zilei, șoferul lui Bobi Wine, Yasin Kawuma, a fost împușcat mortal în circumstanțe neclare, iar susținători ai lui Kassiano Wadri ar fi atacat mașina prezidențială cu pietre în timp ce președintele Museveni părăsea Arua;

E.  întrucât poliția a arestat doi jurnaliști, Herbert Zziwa și Ronald Muwanga, de la postul de televiziune NTV din Uganda, deoarece aceștia transmiteau în direct din zona în care a fost ucis Yasin Kawuma;

F.  întrucât, la scurt timp, au fost arestați și Bobi Wine, Kassiano Wadri și alte câteva persoane; întrucât Bobi Wine a fost acuzat de deținerea de arme de foc;

G.  întrucât 33 de persoane, inclusiv Kassiano Wadri și patru deputați din parlament (Robert Kyagulanyi, Francis Zaake, Gerald Karuhanga și Paul Mwiru) au fost acuzați de trădare în ziua următoare alegerilor, iar Bobi Wine a fost acuzat de către un tribunal militar de deținerea ilegală de arme de foc;

H.  întrucât protestele declanșate în Arua, Kampala și Mityana în urma acestor arestări au fost înăbușite violent de forțele de securitate ugandeze; întrucât, conform informațiilor disponibile, s-au utilizat gaze lacrimogene și muniție de război;

I.  întrucât, la 20 august 2018, James Akena, un fotograf al agenției Reuters care fotografia protestele politice #freeBobiWine din Kampala, a fost bătut de soldați, arestat și reținut timp de mai multe ore;

J.  întrucât, potrivit relatărilor, Bobi Wine și alte persoane reținute au fost torturate în timpul detenției; întrucât, după ce inițial au negat aceste acuzații, autoritățile s-au angajat să le investigheze;

K.  întrucât, ulterior, Bobi Wine a fost acuzat de trădare în fața unei instanțe civile, în urma hotărârii tribunalului militar de a nu da curs acuzațiilor de deținere ilegală de arme de foc;

L.  întrucât Bobi Wine a fost ulterior eliberat pe cauțiune și a părăsit Uganda pentru a primi îngrijiri medicale în SUA;

M.  întrucât fostul Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad al-Hussein, a îndemnat guvernul Ugandei să desfășoare o anchetă aprofundată, independentă și imparțială în ceea ce privește acuzațiile grave de încălcare a drepturilor omului, inclusiv execuțiile extrajudiciare, utilizarea excesivă a forței și a torturii și alte forme de rele tratamente, și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției;

N.  întrucât Kizza Besigye, liderul Forumului pentru schimbări democratice (Forum for Democratic Change - FDC) și de patru ori candidat la președinție, a fost reținut în repetate rânduri de către poliție sau armată în perioada 2001-2017, cel mai recent la 25 septembrie 2017;

O.  întrucât în Uganda se comit în mod regulat acte de arestare și de intimidare a politicienilor din opoziție,

1.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la arestarea parlamentarilor din opoziție în contextul alegerilor parțiale din Arua;

2.  subliniază că este esențial pentru democrația din Uganda ca președintele și guvernul din Uganda să respecte independența parlamentului țării ca instituție și independența mandatului membrilor săi și să se asigure că toți deputații din parlament pot să își exercite în mod liber mandatele electorale;

3.  solicită autorităților din Uganda să renunțe la acuzațiile vizibil false la adresa lui Bobi Wine și să pună capăt represiunii exercitate împotriva politicienilor din opoziție și a susținătorilor opoziției;

4.  îndeamnă autoritățile ugandeze să inițieze imediat o anchetă eficace, imparțială și independentă privind asasinarea lui Yasin Kawuma și cazurile de decese și de utilizare excesivă a forței în timpul protestelor, care au fost semnalate; se așteaptă la o anchetă rapidă și independentă privind acuzațiile de tortură și de rele tratamente aplicate persoanelor arestate în Arua; subliniază că este nevoie ca persoanele responsabile să fie aduse în fața justiției;

5.  își reiterează angajamentul față de libertatea de exprimare și reafirmă rolul esențial jucat de mass-media într-o societate democratică; ia act cu îngrijorare de faptul că jurnaliștii care relatau despre manifestațiile și revoltele izbucnite au fost bătuți la fel ca și participanții și că doi jurnaliști au fost arestați; solicită autorităților ugandeze să creeze un mediu în care jurnaliștii să își poată desfășura fără obstacole activitatea de informare cu privire la evoluțiile politice din țară;

6.  reamintește autorităților ugandeze obligațiile lor de a garanta, proteja și promova drepturile fundamentale, inclusiv drepturile civile și politice ale cetățenilor țării, printre care libertatea de exprimare și libertatea de întrunire;

7.  reamintește guvernului din Uganda obligațiile internaționale care îi revin, în special în ceea ce privește respectarea libertăților fundamentale și a statului de drept, precum și tratarea judiciară a cazurilor, mai ales dreptul la un proces echitabil și imparțial;

8.  îndeamnă organismele de aplicare a legii să protejeze libertățile fundamentale fără nicio formă de intimidare, în conformitate cu articolul 24 din Constituția Ugandei, care prevede că „nicio persoană nu poate fi supusă niciunei forme de tortură sau de alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante”;

9.  invită forțele de securitate din Uganda să dea dovadă de moderație atunci când intervin în cadrul manifestațiilor, să se abțină de la utilizarea de gloanțe adevărate, să acționeze în mod legal și cu respectarea deplină a legislației privind drepturile omului și să le permită jurnaliștilor să își desfășoare în mod liber activitatea de informare;

10.  face totodată apel la protestatari să acționeze în conformitate cu legea și să își exercite drepturile și libertățile fără a încălca legea;

11.  invită UE să profite de influența sa politică datorată programelor de ajutor pentru dezvoltare, în special programelor de sprijin bugetar, pentru a consolida apărarea și promovarea drepturilor omului în Uganda;

12.  salută măsurile adoptate de Comisia pentru drepturile omului din Uganda ulterior arestărilor, asasinatelor și actelor de tortură comise în urma alegerilor parțiale de la Arua, printre care raportări, vizite la centrele de detenție, căutarea persoanelor dispărute și intervenții pentru garantarea drepturilor deținuților, asigurarea tratamentelor medicale și a vizitelor din partea familiilor;

13.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să monitorizeze îndeaproape situația din Uganda; subliniază că Parlamentul European ar trebui să fie informat cu privire la orice alte eventuale semne care indică faptul că membrii opoziției din parlamentul ugandez sunt împiedicați să își desfășoare activitatea de legiuitori;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui Republicii Uganda, președintelui parlamentului din Uganda și Uniunii Africane și instituțiilor sale.


Myanmar, în special cazul jurnaliștilor Wa Lone și Kyaw Soe Oo
PDF 134kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la Myanmar, în special cazul jurnaliștilor Wa Lone și Kyaw Soe Oo (2018/2841(RSP))
P8_TA(2018)0345RC-B8-0371/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar și la situația populației rohingya, în special cele adoptate la 14 iunie 2018(1), 14 decembrie 2017(2), 14 septembrie 2017(3), 7 iulie 2016(4) și 15 decembrie 2016(5),

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 3 septembrie 2018 privind condamnarea lui Wa Lone și a lui Kyaw Soe Oo în Myanmar și cea din 9 iulie 2018 privind urmărirea în justiție a doi jurnaliști Reuters în Myanmar,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 octombrie 2017 și din 26 februarie 2018 referitoare la Myanmar,

–  având în vedere deciziile Consiliului (PESC) 2018/655 din 26 aprilie 2018(6) și (PESC) 2018/900 din 25 iunie 2018(7) de impunere a unor măsuri restrictive suplimentare împotriva Myanmar, de consolidare a embargoului UE asupra armelor și vizând forțele armate și forțele poliției de frontieră din Myanmar,

–  având în vedere raportul misiunii internaționale independente de informare privind Myanmar al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 24 august 2018, care va fi prezentat la cea de a 39-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din perioada 10-28 septembrie 2018,

–  având în vedere declarația din 3 septembrie 2018 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet,

–  având în vedere raportul final și recomandările Comisiei consultative privind statul Rakhine, conduse de Kofi Annan,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere dreptul umanitar internațional, Convențiile de la Geneva și protocoalele la acestea, precum și Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere Carta Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN),

–  având în vedere Raportul Secretarului General al ONU prezentat în fața Consiliului de Securitate al ONU privind violențele sexuale asociate conflictelor, din 23 martie 2018,

–  având în vedere decizia Camerei preliminare I a CPI din 6 septembrie 2018,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 12 decembrie 2017 doi jurnaliști, Wa Lone și Kyaw Soe Oo, au fost arestați arbitrar și reținuți pentru acuzații de a fi raportat încălcări grave ale drepturilor omului comise de Tatmadaw (forțele armate din Myanmar) în statul Rakhine;

B.  întrucât jurnaliștii Wa Lone și Kyaw Soe Oo au fost ulterior puși sub acuzație în temeiul Legii privind secretele oficiale din 1923; întrucât la 3 septembrie 2018 au fost condamnați de o instanță din Myanmar la șapte ani de închisoare; întrucât acest caz de referință subminează și mai mult libertatea de exprimare, democrația și statul de drept în Myanmar;

C.  întrucât diplomații din Uniunea Europeană și din statele membre ale UE s-au numărat printre numeroșii observatori internaționali prezenți la fiecare audiere în instanță de la arestarea jurnaliștilor la 12 decembrie 2017 și au adus mereu în discuție această chestiune în fața guvernului din Myanmar;

D.  întrucât actorii societății civile, inclusiv jurnaliști, avocați și apărători ai drepturilor omului care exprimă opinii critice la adresa autorităților din Myanmar, în special a Tatmadaw și a altor forțe de securitate din Myanmar și a actelor săvârșite de aceștia în statul Rakhine, ar fi arestați arbitrar, reținuți sau hărțuiți; întrucât prezentarea în mass-media a violențelor din statul Rakhine este strict controlată de forțele armate și de guvern;

E.  întrucât Wai Nu, activista pentru drepturile omului în favoarea populației rohingya, care a fost închisă de la vârsta de 18 ani până la 25 de ani, rămâne unul dintre numeroasele exemple de activiști vizați de autoritățile din Myanmar;

F.  întrucât fostul copil-soldat Aung Ko Htwe execută o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și șase luni din cauza unui interviu în mass-media în care a descris experiențele sale în armata din Myanmar; întrucât acesta a fost pus sub acuzație în temeiul secțiunii 505 litera (b) din Codul penal al Myanmarului, o dispoziție formulată vag care a fost utilizată frecvent pentru a îngrădi libertatea de exprimare;

G.  întrucât zeci de jurnaliști ar fi fost arestați și reținuți din 2016 încoace; întrucât autoritățile din Myanmar recurg la un număr de legi represive, inclusiv Legea privind secretele oficiale, pentru a aresta, reține, reduce la tăcere sau a hărțui actorii societății civile, jurnaliștii, avocații și apărătorii drepturilor omului care exprimă opinii critice la adresa guvernului sau a forțelor de securitate din Myanmar; întrucât Myanmar s-a situat pe locul 159 din cele 198 de țări incluse în clasamentul pe 2017 privind libertatea presei stabilit de Freedom House;

H.  întrucât raportul misiunii internaționale independente de informare privind Myanmar, mandatată de ONU și desfășurată la 24 august 2018, a conchis că în statele Kachin, Rakhine și Shan au fost comise cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și cele mai grave crime în temeiul dreptului internațional, inclusiv genocid, crime împotriva umanității și crime de război, de către Tatmadaw, forțele de poliție din Myanmar, NaSaKa (anterior Centrul de control al imigrației din zona de frontieră), forțele poliției de frontieră din Myanmar și grupări armate nestatale; întrucât în raport se afirmă, de asemenea, că Armata salvării populației rohingya din Arakan a lansat atacuri coordonate asupra unei baze militare și asupra mai multor posturi ale poliției de frontieră din nordul statului Rakhine, pentru a exercita presiuni asupra comunităților rohingya; întrucât în raport se solicită, în plus, ca comandanții militari cu funcții înalte din Myanmar și cei responsabili de crimele de atrocitate împotriva populației rohingya să fie supuși anchetei și urmăririi penale la nivel internațional; întrucât Myanmar a respins aceste constatări;

I.  întrucât în raportul misiunii internaționale independente de informare privind Myanmar se afirmă că consilierul de stat al Myanmarului, laureata Premiului Nobel pentru pace și a Premiului Sakharov Aung San Suu Kyi, nu și-a folosit poziția sa de facto de șef al guvernului sau autoritatea sa morală pentru a frâna sau împiedica evenimentele care au avut loc în statul Rakhine; întrucât autoritățile civile au contribuit și ele la comiterea crimelor de atrocitate prin acțiunile și omisiunile lor, în special prin răspândirea de știri false, negând faptele ilegale comise de Tatmadaw, blocând anchetele independente și supervizând distrugerea probelor;

J.  întrucât, la 8 septembrie 2018, CPI a confirmat că Curtea își poate exercita jurisdicția asupra presupuselor deportări ale populației rohingya din Myanmar în Bangladesh;

K.  întrucât platformele de comunicare socială au fost folosite în Myanmar pentru a difuza campanii de defăimare și teorii ale conspirației vizând populațiile rohingya și musulmană din țară;

L.  întrucât populația rohingya este, procentual, populația musulmană cu ponderea cea mai mare din Myanmar, trăind în majoritate în statul Rakhine; întrucât, potrivit estimărilor prudente, numărul morților se ridică la 10 000; întrucât, din august 2017, mai mult de 700 000 de persoane rohingya au fugit în Bangladesh în căutarea unui refugiu, aproximativ 500 000 dintre aceștia fiind copii, mulți dintre care au călătorit singuri după ce părinții lor au fost uciși sau după ce au fost separați de familiile lor;

1.  condamnă cu fermitate arestarea și condamnarea arbitrară a jurnaliștilor Wa Lone și Kyaw Soe Oo pentru faptul că au raportat situația din statul Rakhine; solicită autorităților din Myanmar să îi elibereze imediat și necondiționat și să renunțe la toate capetele de acuzare împotriva lor și a tuturor persoanelor private de libertate în mod arbitrar, inclusiv a prizonierilor politici, a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor și a lucrătorilor din sectorul mass media, care nu au făcut altceva decât să își exercite drepturile și libertățile;

2.  condamnă toate actele de intimidare, hărțuire sau privare de libertatea de exprimare, în special cele comise de forțele militare și de securitate din Myanmar; subliniază că libertatea mass-mediei și jurnalismul de critică sunt piloni fundamentali ai democrației, dat fiind că promovează buna guvernanță, transparența și responsabilitatea; invită autoritățile din Myanmar să asigure condiții adecvate pentru jurnaliști și pentru persoanele care lucrează în domeniul mass-media, astfel încât aceștia să își poată desfășura activitatea fără a se teme de intimidare sau hărțuire, ori de a fi arestați sau urmăriți penal în mod nejustificat;

3.  își reiterează apelul adresat guvernului din Myanmar de a-și anula decizia de a opri cooperarea cu Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar și să acorde organizațiilor naționale și internaționale din domeniul mass-media, observatorilor independenți și organizațiilor umanitare, în special Raportorului special al ONU, un acces deplin și neîngrădit la statul Rakhine, precum și să asigure siguranța și securitatea persoanelor care lucrează în sectorul mass-media;

4.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea abuzivă a dispozițiilor juridice represive care limitează libertatea de exprimare; solicită autorităților din Myanmar să abroge, să revizuiască sau să modifice toate legile - inclusiv Legea privind secretele oficiale din 1923 - care nu respectă normele internaționale și care incriminează și încalcă drepturile la libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere; invită guvernul din Myanmar să se asigure că întreaga legislație respectă normele și obligațiile internaționale;

5.  condamnă ferm atacurile extinse și sistematice îndreptate împotriva populației rohingya în statul Rakhine de către Tatmadaw și alte forțe de securitate din Myanmar, care, potrivit IIFFMM, reprezintă un genocid, crime împotriva umanității și crime de război - cele mai grave abuzuri și încălcări ale drepturilor omului; este profund preocupat de gravitatea și de amploarea din ce în ce mai mari ale încălcărilor drepturilor omului permise de guvernul din Myanmar;

6.  își reiterează continuarea sprijinului pentru populația rohingya; solicită din nou guvernului din Myanmar și forțelor de securitate să pună capăt imediat violurilor, uciderilor, distrugerilor de bunuri și violențelor sexuale îndreptate împotriva populației rohingya și a minorităților etnice din nordul Myanmarului să se asigure că în Myanmar, în special în statele Rakhine, Kachin și Shan, prevalează securitatea și statul de drept; le reamintește autorităților din Myanmar obligațiile internaționale care le revin, și anume de a ancheta și urmări în justiție persoanele responsabile; îndeamnă guvernul din Myanmar și pe consilierul de stat Aung San Suu Kyi să condamne fără echivoc orice incitare la ură și să combată discriminarea socială și ostilitățile împotriva minorității rohingya și a altor grupuri minoritare;

7.  ia act de constatările IIFFMM și sprijină recomandările sale; salută hotărârea recentă potrivit căreia Curtea Penală Internațională își poate exercita jurisdicția asupra alegațiilor de deportare a populației rohingya din Myanmar în Bangladesh; recunoaște, totuși, că mai este necesară sesizarea CPI de către Consiliul de Securitate al ONU (CSONU) în vederea anchetării încălcărilor drepturilor omului sub toate aspectele; invită procurorul-șef al CPI să deschidă o anchetă preliminară în acest sens; invită CSONU să sesizeze fără întârziere CPI cu privire la situația din Myanmar; sprijină apelurile adresate de IIFFMM și de parlamentarii ASEAN pentru drepturile omului (APHR) ca generalii militari responsabili să fie anchetați și urmăriți penal;

8.  invită SEAE și statele membre să urmărească tragerea la răspundere în cadrul forurilor multilaterale a persoanelor care au comis crime în Myanmar; invită UE și statele sale membre să preia inițiativa atât în cadrul CSONU cu privire la reacția solicitată de a sesiza CPI cu privire la situație, cât și în cadrul Adunării Generale a ONU și al viitoarei a 39-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și să își intensifice eforturile îndreptate spre instituirea urgentă a unui mecanism internațional, imparțial și independent de tragere la răspundere, pentru a sprijini anchetarea alegațiilor de crime de atrocitate și urmărirea penală a persoanelor responsabile;

9.  își reiterează apelul adresat CSONU de a impune la nivel mondial un embargo cuprinzător asupra armelor împotriva Myanmar, prin suspendarea tuturor aprovizionărilor, vânzărilor sau transferurilor directe și indirecte, inclusiv a tranzitului și a transbordării de arme, muniții și echipament militar și de securitate, precum și a furnizării de instruire sau altă asistență militară și de securitate; îndeamnă CSONU să adopte sancțiuni individuale specifice, inclusiv interdicții de călătorie și înghețări de active, împotriva persoanelor care par să fie responsabile de infracțiuni grave în temeiul dreptului internațional;

10.  invită Comisia să aibă în vedere o anchetă în temeiul mecanismului prevăzut în acordul „Totul în afară de arme” în vederea revizuirii preferințelor comerciale de care beneficiază Myanmar;

11.  salută adoptarea de către Consiliu la 26 aprilie 2018 a unui cadru juridic pentru măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva funcționarilor responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului și consolidarea embargoului UE asupra armelor, precum și stabilirea la 25 iunie 2018 a unei prime liste de sancțiuni; îndeamnă Consiliul să impună interdicții de călătorie, sancțiuni financiare specifice și înghețări de active împotriva funcționarilor din Myanmar identificați de IIFFMM ca fiind responsabili pentru crime de atrocitate;

12.  reamintește că mii de persoane din populația rohingya, multe dintre ele copii, sunt strămutate în interiorul țării și au o nevoie stringentă de asistență și protecție umanitară; solicită accesul imediat și neîngrădit în întreaga țară pentru operațiunile de furnizare de ajutor umanitar; insistă ca guvernul din Myanmar să garanteze întoarcerea în siguranță, voluntară și în condiții demne, sub supravegherea deplină a ONU, a celor care doresc să revină în patria lor;

13.  solicită UE, statelor sale membre și comunității internaționale să răspundă nevoii de asistență umanitară sporită și pe termen lung pentru populația rohingya în Bangladesh și în comunitățile lor gazdă;

14.  reamintește că violurile și violența sexuală s-au aflat în mod recurent printre acțiunile îndreptate împotriva populației civile din statele Kachin, Rakhine și Shan; solicită UE, în special Direcției Generale Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene (ECHO) a Comisiei, precum și statelor membre ale UE, să obțină îmbunătățirea protecției fetelor și femeilor rohingya împotriva violenței de gen;

15.  reamintește nevoia de a se asigura acordarea de asistență medicală și psihologică în taberele de refugiați, mai ales de asistență special adaptată pentru grupurile vulnerabile, inclusiv femeile și copiii; solicită servicii care să sprijine mai bine victimele violurilor și ale agresiunii sexuale;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Myanmar, consilierului de stat Aung San Suu Kyi, guvernului și parlamentului din Bangladesh, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ASEAN, Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0261.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0500.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0351.
(4) JO C 101, 16.3.2018, p. 134.
(5) JO C 238, 6.7.2018, p. 112.
(6) JO L 108, 27.4.2018, p. 29.
(7) JO L 160 I, 25.6.2018, p. 9.


Cambodgia, în special cazul lui Kem Sokha
PDF 133kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la Cambodgia, în special la cazul lui Kem Sokha (2018/2842(RSP))
P8_TA(2018)0346RC-B8-0366/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cambodgia, în special cele din 14 septembrie 2017(1) și din 14 decembrie 2017(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 februarie 2018 referitoare la Cambodgia,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 30 iulie 2018 referitoare la alegerile generale din Cambodgia,

–  având în vedere misiunea de evaluare efectuată de Comisie și de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) în Cambodgia în perioada 5-11 iulie 2018,

–  având în vedere Orientările UE din 2008 cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 16 noiembrie 2017 privind dizolvarea Partidului Salvării Naționale din Cambodgia,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Regatul Cambodgia din 1997,

–  având în vedere declarația locală a UE din 22 februarie 2017 privind situația politică din Cambodgia, precum și declarațiile purtătorului de cuvânt al Delegației UE din 25 august 2017 și din 3 septembrie 2017 privind restricțiile impuse spațiului politic din Cambodgia,

–  având în vedere Rezoluția 36/32 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 29 septembrie 2017 și Raportul Secretarului General din 2 februarie 2018,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru respectarea drepturilor omului în raport cu parlamentarii și deciziile adoptate în martie 2018 de către consiliul de administrație al Uniunii interparlamentare,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/53/144 din 8 martie 1999 privind dreptul și responsabilitatea persoanelor, a grupurilor și a organelor societății de a promova și a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute,

–  având în vedere Acordurile de pace de la Paris din 1991, în cuprinsul cărora, la articolul 15, este consacrat angajamentul de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale în Cambodgia, inclusiv de către semnatarii internaționali,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical,

–  având în vedere Constituția Cambodgiei, în special articolul 41, în care sunt consacrate drepturile și libertățile de exprimare și de întrunire, precum și articolul 35 privind dreptul la participare politică și articolul 80 privind imunitatea parlamentară,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 3 septembrie 2017, Kem Sokha, președintele Partidului Salvării Naționale din Cambodgia (PSNC), a fost arestat și întrucât, la 16 noiembrie 2017, Curtea Supremă a hotărât dizolvarea PSNC după o audiere de o zi; întrucât Curtea Supremă a interzis, de asemenea, unui număr de 118 politicieni, membri ai PSNC, să desfășoare activități politice timp de cinci ani;

B.  întrucât Partidul Popular din Cambodgia (PPC), aflat la putere, a obținut 100% din locurile contestate în alegerile pentru Adunarea Națională organizate la 29 iulie 2018 și în alegerile pentru Senat organizate la 25 februarie 2018;

C.  întrucât dreptul la participare politică este consacrat la articolul 35 din Constituția Cambodgiei; întrucât versiunea modificată a Legii din 2017 privind partidele politice conține numeroase restricții impuse participării partidelor de opoziție, inclusiv dizolvarea partidelor în cazul în care liderii acestora au cazier judiciar;

D.  întrucât alegerile din 2018 din Cambodgia au fost în fapt necompetitive și nu au respectat standardele internaționale minime pentru alegeri democratice; întrucât Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii și-au suspendat asistența financiară acordată Comisiei Electorale Naționale din Cambodgia și au refuzat rolul de observatori la alegeri;

E.  întrucât hotărârea de dizolvare a PSNC constituie un pas semnificativ în direcția creării unui stat autoritar; întrucât structura politică a Cambodgiei nu mai poate fi considerată democratică;

F.  întrucât guvernul din Cambodgia a întreprins măsuri de amploare pentru a asigura lipsa aproape totală a concurenței pentru candidatura PPC în alegerile pentru Senat și pentru Adunarea Națională;

G.  întrucât, în urma arestării sale la 3 septembrie 2017, Kem Sokha a fost acuzat de trădare în temeiul articolului 443 din Codul penal al Cambodgiei, în pofida faptului că se bucură de imunitate parlamentară; întrucât declarațiile guvernului cambodgian au subminat dreptul lui Kem Sokha la un proces echitabil și la prezumția nevinovăției; întrucât, dacă este găsit vinovat, poate fi condamnat la o pedeapsă de până la 30 de ani de închisoare; întrucât președintele Curții, Dith Munty, face parte din Biroul permanent al partidului de guvernământ;

H.  întrucât, la 28 august 2018, autoritățile cambodgiene au eliberat 14 membri ai PSNC după ce aceștia au fost grațiați de rege; întrucât această grațiere este legată de eliberarea a șase activiști și jurnaliști;

I.  întrucât Kem Sokha a fost deținut fără proces timp de mai bine de un an; întrucât Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a declarat că detenția preventivă a dlui Sokha este „arbitrară” și „motivată politic”; întrucât el a fost eliberat pe cauțiune la 10 septembrie 2018; întrucât dl Sokha nu poate să se îndepărteze de casă și nici să comunice cu alți membri ai opoziției sau cu mass-media;

J.  întrucât arestarea și detenția lui Kem Sokha au avut loc într-un context de reprimare generalizată și sistematică a drepturilor politice și electorale din Cambodgia; întrucât se constată o creștere constantă a cazurilor de arestare și detenție a membrilor opoziției politice și a comentatorilor politici; întrucât președintele precedent al PSNC, Sam Rainsy, a fost condamnat într-o cauză penală pentru defăimare și se află în prezent în exil;

K.  întrucât autoritățile cambodgiene au întreprins măsuri represive și împotriva jurnaliștilor și reporterilor care reflectau atacurile la adresa partidelor de opoziție; întrucât documentaristul James Ricketson, în vârstă de 69 de ani, laureat al mai multor premii, este una dintre victimele acestor atacuri împotriva mass-mediei; întrucât dl Ricketson a fost arestat pentru că pilota o dronă în timpul demonstrației unui partid de opoziție în iunie 2017; întrucât dl Ricketson a fost condamnat la șase ani de închisoare în capitala Phnom Penh, fiind acuzat de spionaj;

L.  întrucât au avut loc măsuri drastice de represiune împotriva mass-mediei independente; întrucât au suferit atacuri și rețelele de socializare; întrucât, în luna mai 2018, guvernul a emis un regulament prin care limita dreptul la exprimare, drepturile presei și ale publicațiilor, abilitând guvernul să monitorizeze rețelele de socializare pentru a depista și a reduce la tăcere manifestările de disidență online din Cambodgia;

M.  întrucât sindicatele, activiștii din domeniul drepturilor omului și organizațiile societății civile din Cambodgia funcționează într-un spațiu tot mai limitat și suferă hărțuire, acte de intimidare și arestări arbitrare; întrucât Legea modificată din 2015 privind asocierea și organizațiile neguvernamentale limitează puternic libertatea de asociere și de exprimare, inclusiv prin instituirea unor măsuri de control guvernamental și cenzură care vizează activitatea ONG-urilor; întrucât Legea privind sindicatele limitează libertatea de asociere și creează obstacole și piedici inutile pentru procesul de înregistrare și pentru funcționarea sindicatelor;

N.  întrucât cinci apărători ai drepturilor omului afiliați Asociației din Cambodgia pentru Drepturile Omului și Dezvoltare, și anume Nay Vanda, Ny Sokha, Yi Soksan, Lim Mony și Ny Chakrya, sunt acuzați de mituirea unui martor și de complicitate în mituirea unui martor; întrucât, înainte de a fi eliberați pe cauțiune, cei cinci apărători ai drepturilor omului au petrecut în detenție prevenită 14 luni;

O.  întrucât Cambodgia beneficiază de cel mai favorabil regim disponibil în temeiul sistemului generalizat de preferințe al UE (SGP), și anume de regimul „Totul în afară de arme” (EBA); întrucât UE a alocat în favoarea Cambodgiei, pentru perioada financiară 2014-2020, 410 milioane EUR în cadrul măsurilor de cooperare pentru dezvoltare, din care 10 milioane EUR sunt destinate sprijinirii reformei procesului electoral din Cambodgia, sumă suspendată în prezent;

P.  întrucât, în declarația sa din iulie, Secretarul General al ONU a reamintit că existența unui proces politic pluralist și cuprinzător este în continuare esențială pentru menținerea progreselor realizate de Cambodgia pe calea consolidări păcii;

Q.  întrucât nu au fost încă soluționate conflictele ce vizează plantațiile de trestie de zahăr; întrucât există în continuare preocupări privind evacuările de pe terenuri, impunitatea constantă în raport cu aceste acte și situația drastică a comunităților afectate; întrucât guvernul Cambodgiei nu a acceptat mandatul UE pentru procesul de audit pentru trestia de zahăr,

1.  observă că Kem Sokha a fost eliberat din închisoare pe cauțiune și cu condiții stricte; denunță plasarea în arest la domiciliu a lui Kem Sokha; solicită retragerea tuturor acuzațiilor împotriva lui Kem Sokha și eliberarea sa imediată și necondiționată; solicită, de asemenea, să fie anulate imediat toate celelalte acuzații și hotărâri motivate politic împotriva politicienilor de opoziție, inclusiv împotriva lui Sam Rainsy;

2.  este îngrijorat de starea de sănătate a lui Kem Sokha și le solicită autorităților cambodgiene să-i permită accesul la îngrijiri medicale adecvate; îi solicită guvernului să-i permită lui Kem Sokha să se întâlnească cu diplomați străini, oficiali ai ONU și observatori ai drepturilor omului;

3.  își exprimă convingerea că alegerile din Cambodgia nu pot fi considerate libere și corecte; își exprimă preocuparea puternică cu privire la desfășurarea și la rezultatele alegerilor din Cambodgia din 2018, care nu au asigurat un proces credibil și au fost condamnate în mare măsură de comunitatea internațională;

4.  invită guvernul Cambodgiei să depună eforturi pentru consolidarea democrației și a statului de drept și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, ceea ce include respectarea pe deplin a prevederilor constituționale privind pluralismul și libertatea de asociere și de exprimare; solicită, de asemenea, guvernului cambodgian să abroge toate modificările aduse recent Constituției, Codului penal, Legii privind partidele politice, Legii privind sindicatele, Legii privind ONG-urile și tuturor celorlalte acte legislative care limitează libertatea de exprimare și libertățile politice și care nu respectă întru totul obligațiile Cambodgiei și standardele internaționale;

5.  subliniază că un proces democratic credibil necesită un mediu în care partidele politice, societatea civilă și mass-media pot să-și îndeplinească funcțiile legitime fără teamă, amenințări sau restricții arbitrare; invită guvernul să adopte măsurile necesare pentru restabilirea rapidă a PSNC;

6.  își repetă apelul adresat guvernului Cambodgiei de a pune capăt tuturor formelor de hărțuire, abuz și acuzații penale motivate politic îndreptate, printre altele, împotriva membrilor opoziției politice, apărătorilor drepturilor omului, sindicaliștilor și susținătorilor drepturilor lucrătorilor, activiștilor pentru drepturile funciare și a altor activiști ai societății civile, precum și împotriva jurnaliștilor; invită guvernul Cambodgiei să elibereze fără întârziere toți cetățenii reținuți pentru că și-au exercitat drepturile, inclusiv pe James Ricketson, și să retragă toate acuzațiile împotriva lor;

7.  sprijină decizia de suspendare a sprijinului acordat de UE pentru procesul electoral din Cambodgia; reamintește obligațiile asumate de Cambodgia la nivel național și internațional în ceea ce privește principiile democratice și drepturile fundamentale; îndeamnă guvernul Cambodgiei să inițieze reforme pentru a avansa pe calea democrației și a aplica standardele minime recunoscute la nivel internațional în viitoarele procese electorale, inclusiv prin organizarea unor alegeri pluripartite, libere și corecte, prin crearea unui comitet național electoral cu adevărat independent și prin implicarea ONG-urilor și a mass-mediei independente în monitorizarea și reflectarea alegerilor;

8.  reamintește guvernului cambodgian că trebuie să-și îndeplinească obligațiile și să-și respecte angajamentele cu privire la principiile democratice și drepturile fundamentale ale omului, care constituie un element esențial al Acordului de cooperare dintre UE și Cambodgia și al condițiilor regimului EBA;

9.  salută recenta misiune de informare organizată de UE în Cambodgia în contextul regimului EBA și invită Comisia să-i prezinte Parlamentului concluziile cât mai rapid posibil; invită Comisia să aibă în vedere posibilele consecințe în contextul preferințelor comerciale de care se bucură Cambodgia, inclusiv inițierea unei anchete în cadrul mecanismelor prevăzute de regimul EBA;

10.  invită SEAE și Comisia să întocmească o listă a persoanelor responsabile de dizolvarea opoziției și de alte încălcări grave ale drepturilor omului în Cambodgia, pentru a le impune eventual restricții de acordare a vizelor și a le îngheța activele;

11.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să monitorizeze îndeaproape situația din Cambodgia; invită SEAE și statele membre să întreprindă măsuri și să preia inițiativa în apropiata a 39-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în vederea adoptării unei rezoluții ferme cu privire la situația drepturilor omului din Cambodgia;

12.  invită guvernul Cambodgiei să prelungească Memorandumul de înțelegere cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în Cambodgia, după expirarea acestuia la 31 decembrie 2018;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European pentru Acțiune Externă, Secretarului General al ASEAN, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Guvernului și Adunării Naționale din Cambodgia.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0348.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0497.


Acordul de cooperare dintre Eurojust și Albania *
PDF 109kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de aprobare a încheierii de către Eurojust a Acordului de cooperare dintre Eurojust și Albania (08688/2018 – C8-0251/2018 – 2018/0807(CNS))
P8_TA(2018)0347A8-0275/2018

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (08688/2018),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0251/2018),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0275/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și libera circulație a acestor date ***I
PDF 128kWORD 58k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008 – C8-0008/2017 – 2017/0002(COD))
P8_TA(2018)0348A8-0313/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0008),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 16 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0008/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuțiile prezentate de Camera Deputaților din Cehia, Parlamentul Spaniei și Parlamentul Portugaliei cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0313/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1725.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIILE COMISIEI

Comisia regretă excluderea misiunilor menționate la articolul 42 alineatul (1), la articolul 43 și la articolul 44 din TUE din domeniul de aplicare al regulamentului și ia act de faptul că, în consecință, nicio normă în materie de protecție a datelor nu va fi în vigoare pentru astfel de misiuni. Comisia remarcă faptul că o decizie a Consiliului, pe baza articolului 39 din TUE, ar putea doar să stabilească norme în materie de protecție a datelor pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre atunci când desfășoară activități care intră în domeniul de aplicare al politicii externe și de securitate comună. O astfel de decizie a Consiliului nu ar putea să conțină norme aplicabile activităților desfășurate de către instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE. Pentru a remedia acest vid juridic, o eventuală decizie a Consiliului ar trebui, prin urmare, să fie însoțită de un instrument complementar, bazat pe articolul 16 din TFUE.

Comisia remarcă faptul că articolul 9 alineatul (3) (fostul articolul 70a din Abordarea generală a Consiliului) nu impune o nouă obligație instituțiilor și organismelor Uniunii în ceea ce privește găsirea unui echilibru între protecția datelor cu caracter personal și accesul public la documente.


Portalul digital unic ***I
PDF 123kWORD 54k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unui portal digital unic pentru a furniza informații, proceduri, servicii de asistență și soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (COM(2017)0256 – C8-0141/2017 – 2017/0086(COD))
P8_TA(2018)0349A8-0054/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0256),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 48 și articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0141/2017),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2017(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0054/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1724.)

(1) JO C 81, 2.3.2018, p. 88.


Incendiile din iulie 2018 din Mati, regiunea Attica, Grecia, și răspunsul UE
PDF 119kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la incendiile din iulie 2018 din Mati, regiunea Attica din Grecia și răspunsul UE (2018/2847(RSP))
P8_TA(2018)0350RC-B8-0388/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (COM(2017)0772),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Acordul de la Paris adoptat prin Decizia 1/CP.21 la cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC, precum și cea de a 11-a sesiune a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), care a avut loc la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât incendiile din Mati, regiunea Attica, Grecia, din iulie 2018, au ucis în mod tragic 99 de persoane și au rănit alte câteva sute de persoane;

B.  întrucât incendiile în cauză au distrus locuințe, câteva sute de persoane au trebuit să fie evacuate, au adus prejudicii grave infrastructurii locale și regionale și mediului, cu impact asupra agriculturii și au afectat activitățile economice, inclusiv cele din sectorul turismului și din sectorul hotelier;

C.  întrucât situațiile de secetă extremă și de incendii forestiere au crescut în frecvență, gravitate și complexitate și au un impact asupra întregii Europe, și sunt exacerbate de schimbările climatice;

D.  întrucât sunt necesare de urgență investiții în măsuri de combatere a schimbărilor climatice pentru a preîntâmpina catastrofele provocate de secetă și de incendii;

E.  întrucât, ca urmare a incendiilor, Grecia, Suedia și Letonia au solicitat, în vara anului 2018, sprijinul UE prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii;

1.  transmite sincere condoleanțe familiilor celor care și-au pierdut viața în incendiile din regiunea Attica;

2.  își exprimă solidaritatea cu toți locuitorii care au fost afectați de incendiile din regiunea Attica;

3.  aduce un omagiu devotamentului pompierilor, pazei de coastă, voluntarilor și altor persoane care și-au riscat viața pentru a stinge incendiile și a-și salva concetățenii;

4.  subliniază rolul mecanismului de protecție civilă al Uniunii în furnizarea de avioane, de vehicule, de personal medical și de pompieri din întreaga Uniune Europeană;

5.  reamintește că, în urma unui dezastru natural, pot fi folosite diferite fonduri ale UE, cum ar fi Fondul de solidaritate al UE, pentru a reface infrastructura vitală și pentru operațiunile de curățare;

6.  reiterează importanța sprijinului acordat prin intermediul fondurilor de coeziune ale UE pentru prevenirea incendiilor și răspunsul în situații de urgență și invită statele membre să profite din plin de această finanțare și să informeze publicul cu privire la riscul de incendii forestiere;

7.  subliniază că este nevoie de mai multe cercetări științifice privind mecanismele de evaluare a riscului, sistemele de prevenire și de detectare timpurie și alte mijloace de combatere a acestor fenomene, precum și de îmbunătățirea schimburilor de experiență și de bune practici între regiuni și statele membre;

8.  subliniază că un document publicat de Organizația Meteorologică Mondială la 1 august 2018(2) dovedește că în 2018 valul de căldură din Europa este legat de schimbările climatice; îndeamnă Comisia și statele membre să stabilească obiective și să pună în aplicare politici care să vizeze schimbările climatice, care să îndeplinească angajamentele asumate în cadrul Acordului COP 21 de la Paris;

9.  subliniază necesitatea de a asigura prevenirea inundațiilor în zonele afectate de incendiile forestiere, cu scopul de a evita alte dezastre;

10.  invită Comisia să ia în considerare riscurile de incendii forestiere și gestionarea pădurilor și a peisajului bazată pe ecosisteme atunci când evaluează măsurile actuale ale UE, cum ar fi strategia UE privind pădurile și strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, și să adapteze aceste strategii în cazul în care sunt identificate lacune;

11.  solicită Consiliului și Comisiei să finalizeze negocierile interinstituționale cu Parlamentul privind noul mecanism de protecție civilă al Uniunii și crearea rescEU până la sfârșitul anului 2018;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, guvernelor statelor membre și autorităților regionale din zonele afectate de incendii.

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.
(2) https://public.wmo.int/en/media/news/july-sees-extreme-weather-high-impacts


Amenințarea de demolare a Khan al-Ahmar și a altor sate beduine
PDF 119kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la amenințarea de demolare a satului Khan al-Ahmar și a altor sate de beduini (2018/2849(RSP))
P8_TA(2018)0351RC-B8-0384/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la conflictul israeliano-palestinian,

–  având în vedere declarația din 7 septembrie 2018 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la ultimele evenimente legate de planificata demolare a satului Khan al-Ahmar,

–  având în vedere orientările UE privind dreptul umanitar internațional,

–  având în vedere declarația comună a Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei și Regatului Unit din 10 septembrie 2018 referitoare la satul Khan al-Ahmar,

–  având în vedere cea de a patra Convenție de la Geneva din 1949, în special articolele 49, 50, 51 și 53,

–  având în vedere Raportul pe șase luni (ianuarie 2018-iunie 2018) privind demolările și confiscările unor structuri finanțate de UE în Cisiordania, inclusiv în Ierusalimul de Est, publicat de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) la 24 august 2018,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 5 septembrie 2018, Înalta Curte de Justiție din Israel a respins petițiile depuse de locuitorii din Khan al-Ahmar; întrucât Înalta Curte a hotărât că autoritățile relevante sunt autorizate să execute planul de strămutare a locuitorilor în vestul localității Jahalin; întrucât Înalta Curte a permis autorităților israeliene să pună în aplicare planurile pentru demolarea satului Khan al-Ahmar;

B.  întrucât satul Khan al-Ahmar este una dintre cele 46 comunități de beduini din centrul Cisiordaniei pe care ONU le consideră a fi în pericol important de transfer forțat; întrucât această comunitate este alcătuită din 32 de familii și totalizează 173 de persoane, dintre care 92 de minori; întrucât armata israeliană a emis ordine de demolare pentru toate construcțiile din sat;

C.  întrucât, în 2010, Înalta Curte de Justiție a Israelului a hotărât că ansamblul construcțiilor din Khan al-Ahmar a fost construit ilegal, încălcând legile în materie de amenajare a teritoriului și cadastru și că, prin urmare, acestea trebuie demolate; întrucât Înalta Curte a subliniat, de asemenea, că autoritățile israeliene trebuie să găsească o alternativă adecvată pentru școală și pentru locuitorii comunității; întrucât statul Israel a afirmat în scris că le va oferi familiilor care se vor muta la vest de Jahalin (Abu Dis) posibilitatea de a se instala într-o a doua zonă de relocalizare, aflată la est de Ierihon; întrucât comunitatea din Khan al-Ahmar a refuzat să fie strămutată;

D.  întrucât, în temeiul celei de a patra Convenții de la Geneva, transferul forțat de locuitori ai unui teritoriu ocupat, cu excepția cazului în care securitatea populației sau motive militare imperative impun acest lucru, este interzis și constituie o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional;

E.  întrucât autoritățile israeliene impun un regim de construcții extrem de restrictiv locuitorilor palestinieni din zona C din Cisiordania; întrucât, având în vedere acest regim, lucrările legale de construcții palestiniene sunt aproape imposibile în zonă, iar această situație este folosită ca un mijloc de evacuare a palestinienilor și de extindere a activităților de colonizare; întrucât coloniile israeliene sunt ilegale conform dreptului internațional și constituie un obstacol major în calea eforturilor de pace; întrucât, conform dreptului internațional, toate părțile terțe, inclusiv statele membre ale UE, au obligația de a nu recunoaște, ajuta sau susține coloniile dintr-un teritoriu ocupat, precum și obligația de a li se opune în mod efectiv;

F.  întrucât Khan al-Ahmar este situat în zona de coridor E1 din Cisiordania ocupată; întrucât menținerea status quo-ului în această zonă este de o importanță fundamentală pentru viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state și pentru crearea, în viitor, a unui stat palestinian contiguu și viabil; întrucât Parlamentul s-a opus în repetate rânduri tuturor acțiunilor care subminează viabilitatea soluției cu două state și a invitat insistent ambele părți să demonstreze, prin politici și acțiuni, un adevărat angajament față de această soluție, în vederea restabilirii încrederii;

G.  întrucât 10 state membre ale UE sprijină programe umanitare în Khan al-Ahmar, inclusiv construirea unei școli primare și întrucât se estimează că un ajutor umanitar finanțat de UE în valoare de 315 000 EUR este în prezent în pericol;

H.  întrucât, potrivit Biroului reprezentantului UE în Palestina, distrugerea și confiscarea proprietăților palestiniene din Cisiordania ocupată, inclusiv în Ierusalimul de Est, au continuat în prima jumătate a anului 2018; întrucât demolarea satului Khan al-Ahmar riscă să creeze un precedent negativ pentru zeci de alte comunități de beduini de peste tot din Cisiordania,

1.  se alătură VP/ÎR, Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei și Regatului Unit în apelul lor adresat guvernului israelian pentru ca acesta să renunțe la planul de relocalizare care va duce la demolarea satului Khan al-Ahmar și la transferul forțat al populației sale către un alt amplasament; consideră că este extrem de important ca UE să continue să se exprime cu o singură voce pe acest subiect;

2.  avertizează autoritățile israeliene că demolarea satului Khan al-Ahmar și transferul forțat al locuitorilor săi ar constitui o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul demolării satului Khan al-Ahmar, care ar amenința și mai mult viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state și ar submina perspectivele de pace; reamintește faptul că protejarea și prezervarea viabilității soluției bazate pe două state este prioritatea imediată a politicilor UE și a acțiunilor legate de conflictul israelo-palestinian și de procesul de pace din Orientul Mijlociu;

4.  insistă asupra faptului că, dacă demolarea și evacuarea satului Khan al-Ahmar au loc, răspunsul UE trebuie să fie proporțional cu gravitatea acestui eveniment și să fie concordant cu sprijinul acordat de mult timp de UE comunității Khan al-Ahmar; invită VP/ÎR să intensifice contactele UE cu autoritățile israeliene în vederea respectării depline a drepturilor populației palestiniene din zona C și să ceară compensație din partea Israelului pentru distrugerea infrastructurii finanțate de UE;

5.  invită guvernul israelian să pună capăt imediat politicii sale de amenințări cu demolarea și evacuarea efectivă împotriva comunităților de beduini care locuiesc în Negev și în zona C din Cisiordania ocupată; subliniază că demolarea locuințelor, a școlilor și a altor infrastructuri vitale din teritoriul palestinian ocupat este ilegală în temeiul dreptului internațional umanitar;

6.  reamintește că Israelul poartă întreaga responsabilitate pentru furnizarea serviciilor necesare, inclusiv de educație, asistență medicală și socială, populației care trăiește sub ocupația sa, potrivit celei de-a patra Convenții de la Geneva;

7.  rămâne ferm convins că singura soluție durabilă la conflictul din Orientul Mijlociu este cea cu două state democratice, Israel și Palestina, care să coexiste în pace, între frontiere sigure și recunoscute, pe baza frontierei din 1967 și cu Ierusalim drept capitală a ambelor state; condamnă orice decizie sau acțiune unilaterală care poate submina perspectivele acestei soluții;

8.  invită autoritățile israeliene să își întrerupă și să își abandoneze imediat politica de colonizare; solicită UE să își mențină cu fermitate poziția pe acest subiect;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Coordonatorului special al ONU pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, Knessetului și guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.


O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară
PDF 177kWORD 65k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară (2018/2035(INI))
P8_TA(2018)0352A8-0262/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018 intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind impactul produs asupra mediului de utilizarea materialelor plastice oxodegradabile, inclusiv a pungilor de transport din plastic oxodegradabil (COM(2018)0035),

–  având în vedere comunicarea Comisiei și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (COM(2018)0032),

–  având în vedere Planul de lucru al Comisiei pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019 (COM(2016)0773), îndeosebi obiectivul de a stabili cerințe mai specifice și orizontale pentru produse în domenii cum ar fi durabilitatea, posibilitatea de reparare, posibilitatea de a fi modernizate, schema pentru dezmembrare și ușurința reutilizării și a reciclării,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice(1),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/850 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile(3),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce privește reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire(5),

–  având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic(6) (denumită în continuare „Directiva privind proiectarea ecologică”), regulamentele de punere în aplicare și acordurile voluntare adoptate în temeiul acestei directive,

–  având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020(7),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 18 decembrie 2017 privind ecoinovarea: facilitarea tranziției către o economie circulară,

–  având în vedere Sondajul Eurobarometru special nr. 468 din octombrie 2017 privind atitudinile cetățenilor europeni în privința mediului,

–  având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice și cea de a 21-a sesiune a Conferinței părților (COP21) la CCONUSC,

–  având în vedere rezoluția Națiunilor Unite intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată în cadrul Summitului ONU privind dezvoltarea durabilă din 25 septembrie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(8),

—  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre în contextul ODD-urilor pentru 2030(10),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru pescuit (A8-0262/2018),

A.  întrucât plasticul este un material valoros, utilizat pe scară largă în toate lanțurile valorice, care are un loc util în societatea și în economia noastră, dacă este utilizat și gestionat în mod responsabil;

B.  întrucât modul în care sunt produse, utilizate și eliminate materialele plastice în prezent implică dezavantaje devastatoare pentru mediu, climă și economie, dar și potențiale efecte negative asupra sănătății atât a oamenilor, cât și a animalelor; întrucât principala provocare este, astfel, de a produce și utiliza materialele plastice într-un mod responsabil și sustenabil, cu scopul de a reduce volumul deșeurilor de plastic generate și pentru a reduce utilizarea substanțelor periculoase în materialele plastice, atunci când este posibil; întrucât cercetarea și inovarea în domeniul noilor tehnologii și al alternativelor joacă un rol important în această privință;

C.  întrucât aceste dezavantaje determină un grad ridicat de îngrijorare în rândul publicului larg, respectiv 74 % dintre cetățenii UE exprimă preocupări legate de impactul materialelor plastice asupra sănătății, iar 87 % afirmă că sunt îngrijorați de efectele acestora asupra mediului;

D.  întrucât ar trebui să se profite de impulsul politic actual pentru a trece la o economie circulară sustenabilă a materialelor plastice, în care să aibă prioritate prevenirea generării de deșeuri de materiale plastice, în conformitate cu ierarhia deșeurilor;

E.  întrucât mai multe state membre au pus deja în aplicare măsuri legislative naționale pentru interzicerea microplasticelor care sunt adăugate intenționat produselor cosmetice;

F.  întrucât țările europene au o tradiție în exportul de deșeuri de plastic, inclusiv în țări unde sisteme necorespunzătoare de gestionare a deșeurilor și de reciclare cauzează daune mediului înconjurător și presupun riscuri pentru sănătatea comunităților locale, în special pentru persoanele care manipulează deșeurile;

G.  întrucât deșeurile plastice reprezintă o problemă globală și este nevoie de cooperare la nivel internațional în vederea combaterii provocării; întrucât UE s-a angajat să respecte obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, dintre care mai multe sunt relevante pentru consumul și producția sustenabile de materiale plastice pentru a limita efectele terestre și marine ale acestora;

H.  întrucât producția globală anuală de materiale plastice a ajuns la 322 de milioane de tone în 2015 și se estimează că aceasta se va dubla în următorii 20 de ani;

I.  întrucât, în UE, sunt generate 25,8 milioane de tone de deșeuri de plastic în fiecare an;

J.  întrucât, în UE, doar 30 % din deșeurile de plastic sunt colectate pentru a fi reciclate; întrucât doar 6 % din materialele plastice introduse pe piață sunt fabricate din plastic reciclat;

K.  întrucât ratele de depozitare (31 %) și de incinerare (39 %) ale deșeurilor din plastic continuă să fie ridicate;

L.  întrucât aproximativ 95 % din valoarea ambalajelor din material plastic este pierdută actualmente pentru economie, ceea ce duce la pierderi anuale între 70 și 105 miliarde EUR;

M.  întrucât UE are un obiectiv de reciclare a ambalajelor de plastic în proporție de 55 % până în anul 2030;

N.  întrucât reciclarea materialelor plastice prezintă beneficii semnificative pentru climă, deoarece reduce emisiile de CO2;

O.  întrucât, la nivel mondial, între 5 și 13 milioane de tone de materiale plastice ajung în oceanele lumii în fiecare an și, până în prezent, se estimează că în oceane se află peste 150 de milioane de tone de materiale plastice;

P.  întrucât între 150 000 și 500 000 de tone de deșeuri de materiale plastice ajung în mările și oceanele UE în fiecare an;

Q.  întrucât, potrivit unor studii citate de ONU, dacă nu se face nimic, până în 2050, în oceane vor exista mai multe materiale plastice decât pești;

R.  întrucât materialele plastice reprezintă 85 % din deșeurile de pe plaje, respectiv 80 % din deșeurile marine;

S.  întrucât practic orice tip de material plastic poate fi găsit în ocean de la Marea insulă de gunoaie din Pacific, care cuprinde cel puțin 79 000 de tone de plastic plutitor pe o suprafață de 1,6 milioane de kilometri pătrați, până la cele mai îndepărtate regiuni ale planetei, precum fundul oceanului situat la mari adâncimi și regiunea arctică;

T.  întrucât deșeurile marine afectează negativ inclusiv activitățile economice și lanțul alimentar uman;

U.  întrucât 90 % din totalitatea păsărilor marine înghit particule de materiale plastice;

V.  întrucât impactul deplin al deșeurilor de plastic asupra florei, faunei și a sănătății umane nu este încă înțeles pe deplin; întrucât consecințele catastrofice asupra vieții marine au fost documentate, peste 100 de milioane de animale marine fiind ucise anual de deșeurile de materiale plastice din ocean;

W.  întrucât soluțiile utilizate pentru gestionarea deșeurilor de materiale plastice din mediul marin nu pot fi separate de strategia globală privind materialele plastice; întrucât articolul 48 din Regulamentul privind controlul pescuitului(11), care conține măsuri menite să promoveze recuperarea uneltelor de pescuit pierdute, reprezintă un pas în direcția potrivită, însă domeniul de aplicare al acestuia este prea limitat, deoarece statele membre sunt autorizate să scutească marea majoritate a navelor de pescuit de la această obligație, iar punerea în aplicare a cerințelor în materie de raportare este în continuare deficitară;

X.  întrucât se analizează posibilitatea acordării de finanțare din fondurile de cooperare teritorială europeană (CTE) pentru proiecte desfășurate în Marea Adriatică, precum noi instrumente de guvernanță și bune practici vizând să atenueze și, dacă este posibil, să elimine fenomenul de abandonare a uneltelor de pescuit, dar și pentru a conferi flotelor de pescuit un nou rol de „santinele ale mării”;

Y.  întrucât statele membre ale UE sunt semnatare ale Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL) și ar trebui să urmărească punerea în aplicare deplină a dispozițiilor acesteia;

Z.  întrucât pescuitul-fantomă are loc atunci când organismele marine se prind, se încurcă, se rănesc, se înfometează și mor în plasele de pescuit, capcanele și paragatele pierdute sau abandonate, care nu sunt biodegradabile; întrucât fenomenul „pescuitului-fantomă” este cauzat de pierderea și abandonarea uneltelor de pescuit; întrucât Regulamentul privind controlul pescuitului include dispoziții privind marcajul obligatoriu al uneltelor de pescuit, precum și privind notificarea și recuperarea uneltelor pierdute; întrucât unii pescari aduc înapoi în porturi, din proprie inițiativă, plasele de pescuit pierdute pe care le recuperează din mare;

AA.  întrucât, deși este greu să se evalueze cu precizie contribuția exactă a sectorului acvaculturii la acumularea de deșeuri în mediul marin, se estimează că materialele plastice și microplasticele reprezintă 80 % din deșeurile din mediul marin și că aproximativ 20 %-40 % din deșeurile de materiale plastice din mediul marin sunt legate parțial de activitățile întreprinse de om pe mare, inclusiv de activitățile navelor de transport comercial și ale navelor de croazieră, restul provenind de pe uscat, și întrucât, potrivit unui studiu recent al FAO(12), aproximativ 10 % din aceste deșeuri sunt reprezentate de unelte de pescuit pierdute și aruncate în mare; întrucât uneltele de pescuit pierdute și abandonate reprezintă o componentă a deșeurilor de materiale plastice din mediul marin și întrucât, conform estimărilor, 94 % din materialele plastice care ajung în oceane se depun pe fundul mării, fapt ce creează necesitatea utilizării Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) pentru a-i determina pe pescari să participe direct la programele de „pescuire a deșeurilor marine”, în schimbul plății unor sume de bani sau prin utilizarea altor stimulente de natură financiară și materială;

AB.  întrucât între 75 000 și 300 000 de tone de microplastice sunt eliberate în mediu în UE în fiecare an, inclusiv microplastice care sunt adăugate intenționat produselor din plastic, microplastice eliberate în timpul utilizării produselor și cele rezultate în urma degradării produselor din plastic;

AC.  întrucât microplasticele și particulele nanometrice creează provocări specifice de politică publică;

AD.  întrucât microplasticele se găsesc în 90 % din apa îmbuteliată;

AE.  întrucât solicitarea Comisiei adresată Agenției Europene pentru Produse Chimice de a examina baza științifică pentru restricționarea utilizării microplasticului adăugat intenționat la produsele de consum sau la cele pentru uz profesional este binevenită;

AF.  întrucât solicitarea Comisiei adresată ECHA de a pregăti o propunere pentru o eventuală restricționare a plasticului oxodegradabil este binevenită;

AG.  întrucât potrivit articolului 311 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), introducerea de noi resurse proprii face obiectul unei proceduri legislative speciale care presupune unanimitate în rândul statelor membre și consultarea Parlamentului,

Observații generale

1.  salută comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028) care reprezintă un pas înainte în tranziția UE de la o economie liniară la o economie circulară; recunoaște că plasticul are un rol util în economia noastră și în viața noastră de zi cu zi, dar în același timp prezintă și dezavantaje semnificative; consideră că principala provocare este, prin urmare, aceea de a gestiona materialele plastice într-un mod sustenabil de-a lungul întregului lanț valoric și de a schimba, astfel, modul în care producem și utilizăm materialele plastice, prin aceasta păstrând valoarea în economia noastră, fără însă a dăuna mediului, climei și sănătății publice;

2.  subliniază că prevenirea, astfel cum este definită în Directiva-cadru privind deșeurile, a deșeurilor de materiale plastice încă de la început ar trebui să fie prima prioritate în conformitate cu ierarhia deșeurilor; consideră, în plus, că îmbunătățirea drastică a performanței noastre de reciclare a materialelor plastice este, de asemenea, esențială pentru sprijinirea creșterii economice sustenabile, precum și pentru protejarea mediului și a sănătății publice; invită toate părțile interesate să considere că recenta interdicție impusă de China privind importurile de deșeuri plastice este o oportunitate pentru a realiza investiții în prevenirea deșeurilor plastice, inclusiv prin stimularea reutilizării și a proiectării de produse circulare, și pentru a realiza investiții în instalații de colectare, sortare și reciclare de ultimă generație în UE; este de opinie că schimburile de cele mai bune practici în această privință este important, mai ales pentru IMM-uri;

3.  este convins că strategia privind materialele plastice ar trebui să constituie, de asemenea, o pârghie pentru a stimula modele de afaceri, de producție și de consum noi, inteligente, sustenabile și circulare care să acopere întregul lanț valoric în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 12 al ONU privind consumul și producția durabile și prin internalizarea costurilor externe; invită Comisia să promoveze în acest scop legăturile clare între politicile Uniunii privind deșeurile, substanțele chimice și produsele, inclusiv prin dezvoltarea unor cicluri de materiale netoxice, astfel cum se prevede în cel de al 7-lea program de acțiune pentru mediu;

4.  invită Comisia să stabilească o politică pentru perioada de după 2020 pentru economia circulară și pentru bioeconomie bazată pe un pilon puternic de cercetare și inovare și să se asigure că în noul cadru financiar multianual (CFM) vor fi disponibile creditele de angajament necesare; subliniază în special importanța cercetării în vederea dezvoltării de soluții inovatoare și pentru a înțelege impactul macro-, micro- și nanoplasticelor asupra ecosistemelor și asupra sănătății umane;

5.  subliniază că materialele plastice sunt diverse și au o varietate de aplicații, astfel că este necesară o abordare specifică, de multe ori în funcție de produs, pentru diferitele lanțuri valorice, cu o combinație diversă de soluții ținând seama de impactul asupra mediului, de alternativele existente, de cerințele locale și regionale și asigurând faptul că sunt îndeplinite nevoile funcționale;

6.  subliniază că sunt necesare acțiuni comune și coordonate ale tuturor părților interesate de-a lungul întregului lanț valoric, inclusiv la nivelul consumatorilor, pentru a reuși și pentru a obține un rezultat care este avantajos pentru economie, pentru mediu, pentru climă și pentru sănătate;

7.  subliniază că reducerea generării de deșeuri este o responsabilitate partajată, iar convertirea preocupării generale legate de deșeurile plastice într-o responsabilitate publică continuă să fie o provocare importantă; scoate în evidență faptul că dezvoltarea unor noi modele de consum prin stimularea schimbării comportamentului consumatorilor este esențială în acest sens; solicită sensibilizarea în mai mare măsură a consumatorilor cu privire la impactul poluării cu deșeuri plastice, la importanța prevenirii și la gestionarea adecvată a deșeurilor, precum și cu privire la alternativele existente;

De la proiectarea pentru reciclare la proiectarea pentru circularitate

8.  invită autoritățile competente din statele membre să se asigure că întregul acquis privind produsele și deșeurile este pus în aplicare integral și rapid și respectat; subliniază că, în UE, doar 30 % din deșeurile de plastic sunt colectate pentru a fi reciclate, ceea ce duce la o risipă enormă de resurse; subliniază că materialele plastice nu vor mai fi acceptate de depozitele de deșeuri începând din 2030 și că statele membre trebuie să își gestioneze deșeurile de materiale plastice în conformitate cu dispozițiile stabilite în Directiva 2008/98/CE; reafirmă că statele membre ar trebui să utilizeze instrumentele economice și alte măsuri în vederea acordării de stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor; subliniază importanța instalațiilor separate de colectare și sortare pentru a permite reciclarea de înaltă calitate și pentru a stimula utilizarea de materii prime secundare de calitate;

9.  invită toate părțile interesate din industrie să înceapă să întreprindă acțiuni concrete pentru a se asigura că, cel târziu până în 2030, toate materialele plastice ale ambalajelor sunt reutilizabile sau reciclabile într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, pentru a-și cupla identitatea de marcă de modele de afaceri sustenabile și circulare și pentru a-și utiliza puterea de marketing în scopul de a promova și stimula modele de consum sustenabile și circulare; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze evoluțiile, să promoveze cele mai bune practici și să verifice mențiunile legate de mediu pentru a evita dezinformarea ecologică;

10.  este de opinie că societatea civilă ar trebui să fie implicată și informată în mod corespunzător, astfel încât să poată trage la răspundere industria pentru angajamentele și obligațiile sale;

11.  îndeamnă Comisia să își îndeplinească obligația de a revizui și consolida cerințele esențiale din Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje până la sfârșitul anului 2020, ținând seama de proprietățile relative ale diferitelor ambalaje pe baza evaluărilor ciclului de viață, abordând în special prevenirea și proiectarea pentru circularitate; invită Comisia să prezinte cerințe clare, implementabile și eficace, inclusiv în ceea ce privește ambalajele din plastic reutilizabile și reciclabile într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor, precum și ambalajele excesive;

12.  invită Comisia să aplice principiul utilizării eficiente a resurselor și al circularității pe plan general, inclusiv rolul important pe care materialele, produsele și sistemele circulare îl pot juca, și pentru articolele din plastic care nu sunt ambalaje; consideră că acest lucru poate fi realizat, printre altele, prin răspunderea extinsă a producătorilor, prin elaborarea unor standarde pentru produse, prin realizarea unor evaluări de-a lungul întregului ciclu de viață, prin extinderea cadrului legislativ al proiectării ecologice pentru a include toate categoriile principale de produse din plastic, prin adoptarea unor dispoziții de etichetare ecologică și prin punerea în aplicare a metodei amprentei de mediu a produselor;

Crearea unei veritabile piețe unice pentru materialele plastice reciclate

13.  remarcă faptul că există diverse motive pentru gradul redus de utilizare a materialelor plastice reciclate în UE, ca urmare, printre altele, a prețurilor scăzute ale combustibililor fosili din cauză de subvenții, lipsă de încredere și deficitul de surse de aprovizionare de înaltă calitate; subliniază că este necesară o piață internă stabilă pentru materii prime secundare pentru a asigura tranziția către o economie circulară; invită Comisia să elimine barierele cu care se confruntă această piață și să creeze condiții de concurență echitabile;

Standardele de calitate și verificarea

14.  invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil standarde de calitate pentru a crea un climat de încredere și pentru a stimula piața pentru materiale plastice secundare; îndeamnă Comisia ca, la elaborarea acestor standarde de calitate, să țină seama de diferitele grade de reciclare care sunt compatibile cu funcționalitatea diverselor produse, garantând totodată sănătatea publică, siguranța alimentară si protecția mediului; invită Comisia să asigure utilizarea în condiții de siguranță a materialelor reciclate în materialele care intră în contact cu produsele alimentare și să stimuleze inovarea;

15.  solicită Comisiei să țină seama de cele mai bune practici legate de certificarea independentă de către terți și să încurajeze certificarea materialelor reciclate, deoarece verificarea este esențială pentru a stimula încrederea industriei și a consumatorilor în materialele reciclate;

Conținutul de materiale reciclate

16.  invită toți actorii din industrie să transforme angajamentele publice de a crește absorbția de materiale plastice reciclate în promisiuni formale și să întreprindă acțiuni concrete;

17.  crede că s-ar putea să fie necesare norme obligatorii privind conținutul de materiale reciclate, cu scopul de a stimula absorbția de materii prime secundare, în măsura în care piețele pentru materiale reciclate încă nu funcționează; invită Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unor cerințe privind conținutul minim reciclat pentru anumite produse din plastic introduse pe piața UE, respectând totodată cerințele în materie de siguranță a alimentelor;

18.  invită statele membre să aibă în vedere introducerea unei taxe pe valoarea adăugată (TVA) reduse în cazul produselor care conțin materiale reciclate;

Achizițiile circulare

19.  subliniază că achizițiile constituie un instrument esențial în cadrul tranziției către o economie circulară, deoarece au puterea de a stimula inovarea în modelele de afaceri și de a promova produsele și serviciile eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; scoate în evidență rolul autorităților locale și regionale în această privință; invită Comisia să înființeze o rețea UE de învățare în domeniul achizițiilor circulare cu scopul de a valorifica învățămintele trase din proiectele-pilot; este de opinie că aceste acțiuni voluntare ar trebui să pregătească terenul, pe baza unor evaluări solide ale impactului, pentru norme obligatorii ale UE în materie de achiziții publice circulare;

20.  invită statele membre să elimine treptat toate măsurile de stimulare cu caracter potențial negativ care se opun eforturilor de a atinge cele mai înalte niveluri posibile de reciclare a materialelor plastice;

Interfața deșeuri - substanțe chimice

21.  invită autoritățile competente din statele membre să optimizeze controalele privind materialele și produsele importate pentru a asigura și a impune respectarea legislației UE privind substanțele chimice și produsele;

22.  face referire la rezoluția Parlamentului European cu privire la punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legislația privind substanțele chimice, produsele și deșeurile;

Prevenirea generării de deșeuri de materiale plastice

Materialele plastice de unică folosință

23.  remarcă faptul că nu există un panaceu pentru a elimina efectele dăunătoare ale materialelor plastice de unică folosință asupra mediului și crede că este nevoie, așadar, de o combinație de măsuri voluntare și de reglementare, precum și de o schimbare a gradului de conștientizare, a comportamentului și a participării consumatorilor, pentru a soluționa această chestiune complexă;

24.  ia act de acțiunile deja întreprinse în unele state membre și salută, prin urmare, propunerea Comisiei privind un cadru legislativ specific pentru reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special al produselor din plastic de unică folosință; consideră că această propunere ar trebui să contribuie la o reducere semnificativă a deșeurilor marine, din care peste 80 % îl reprezintă plasticul, contribuind, astfel, la obiectivul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă de a preveni și reduce semnificativ toate tipurile de poluare marină;

25.  consideră că este important ca acest cadru să le ofere autorităților competente din statele membre un set de măsuri ambițioase care să fie compatibile cu integritatea pieței unice, exercitând un impact socioeconomic și ecologic tangibil și pozitiv și furnizându-le consumatorilor funcționalitatea necesară;

26.  recunoaște că reducerea și restricționarea utilizării produselor din plastic de unică folosință poate crea oportunități pentru modele de afaceri sustenabile;

27.  face referire la lucrările în curs de desfășurare în cadrul procedurii legislative ordinare în ceea ce privește această propunere;

28.  subliniază că există diferite căi pentru a atinge rate ridicate de colectare separată și reciclare și o reducere a volumului de deșeuri de materiale plastice, inclusiv sistemele de răspundere extinsă a producătorilor cu taxe modulate, sistemele de returnare a garanției și sensibilizarea în mai mare măsură a publicului; recunoaște meritele regimurilor consacrate din diferite state membre și potențialul schimburilor de cele mai bune practici între statele membre; subliniază că alegerea unui anumit sistem rămâne în atribuția autorității competente din statul membru;

29.  salută faptul că Directiva 94/62/CE prevede instituirea de către statele membre a sistemelor obligatorii de răspundere extinsă a producătorilor pentru toate ambalajele până la sfârșitul anului 2024 și invită Comisia să evalueze posibilitatea extinderii acestei obligații la alte produse din plastic în conformitate cu articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE;

30.  ia act de propunerea Comisiei privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (COM(2018)0325) referitoare la o contribuție bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate; subliniază că efectul de orientare al unei posibile contribuții trebuie să fie coerent cu ierarhia deșeurilor; subliniază, prin urmare, că ar trebui să aibă prioritate prevenirea generării de deșeuri;

31.  invită Comisia și statele membre să se alăture și să sprijine coaliția internațională de reducere a poluării cu pungi de plastic lansată la COP 22 de la Marrakesh în noiembrie 2016;

32.  consideră că supermarketurile joacă un rol esențial în reducerea plasticului de unică folosință în UE; salută inițiativele, precum raioanele de supermarket fără materiale plastice, care oferă supermarketurilor oportunitatea de a testa biomateriale compostabile, ca alternative la ambalajele de plastic;

33.  salută propunerea Comisiei de directivă privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor (COM(2018)0033), care urmărește să reducă semnificativ sarcina și costurile pentru pescari când aceștia aduc înapoi în port unelte de pescuit și deșeuri din materiale plastice; subliniază rolul important pe care îl pot juca pescarii, în special prin colectarea deșeurilor din plastic de pe mare în timpul activității lor de pescuit și aducerea acestora înapoi în port pentru a fi supuse gestionării corespunzătoare a deșeurilor; subliniază că Comisia și statele membre ar trebui să ofere stimulente pentru această activitate, astfel încât pescarii să nu fie taxați pentru tratarea acestora;

34.  regretă faptul că punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 48 alineatul (3) din Regulamentul privind controlul pescuitului referitoare la obligațiile de recuperare și raportare a uneltelor de pescuit pierdute nu a figurat în raportul Comisiei din 2017 de evaluare și punere în aplicare; subliniază nevoia de a realiza o evaluare detaliată a punerii în aplicare a cerințelor prevăzute de Regulamentul privind controlul pescuitului în ceea ce privește uneltele de pescuit;

35.  invită Comisia, statele membre și regiunile să sprijine planurile de colectare a deșeurilor din mediul marin cu implicarea navelor de pescuit, dacă este posibil, și să creeze instalații portuare de preluare și eliminare a deșeurilor marine, precum și un sistem de reciclare a plaselor de pescuit ajunse la finalul ciclului de viață; invită Comisia și statele membre să folosească recomandările din Orientările voluntare ale FAO privind marcajul uneltelor de pescuit, colaborând îndeaproape cu sectorul pescuitului pentru a combate pescuitul-fantomă;

36.  invită Comisia, statele membre și regiunile să îmbunătățească sistemul de colectare a datelor în ceea ce privește deșeurile de materiale plastice din mediul marin prin instituirea și punerea în aplicare a unui sistem obligatoriu la nivelul UE de raportare digitală cu privire la uneltele pierdute de navele de pescuit individuale în vederea sprijinirii acțiunilor de recuperare, utilizând date din bazele de date regionale, să partajeze informații prin intermediul unei baze de date europene gestionate de Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului sau să dezvolte SafeSeaNet într-un sistem la nivelul UE, ușor de utilizat, care să le permită pescarilor să semnaleze uneltele pierdute;

37.  subliniază faptul că statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru a elabora strategii și planuri de reducere a abandonării uneltelor de pescuit pe mare, inclusiv prin granturi FEPAM, precum și cu sprijinul fondurilor structurale și al CTE și cu implicarea activă necesară a regiunilor;

Materialele plastice bazate pe materii biologice, biodegradabilitatea și compostabilitatea

38.  sprijină ferm demersul Comisiei de a prezenta standarde suplimentare, norme armonizate și definiții clare în ceea ce privește conținutul de materii biologice, biodegradabilitatea (proprietate independentă de materia primă) și compostabilitatea, pentru a înlătura concepțiile greșite și neînțelegerile existente și pentru a le oferi consumatorilor informații clare;

39.  scoate în evidență faptul că promovarea unei bioeconomii sustenabile poate contribui la scăderea dependenței Europei de materiile prime importate; subliniază rolul potențial al materialelor plastice bazate pe materii biologice și biodegradabile, atunci când se demonstrează că acestea sunt benefice din perspectiva ciclului de viață; consideră că biodegradabilitatea trebuie să fie evaluată în condiții relevante, conforme cu realitatea;

40.  subliniază că materialele plastice biodegradabile și compostabile pot sprijini tranziția către o economie circulară, însă nu pot fi considerate un remediu universal împotriva deșeurilor marine și nici nu ar trebui să confere legitimitate aplicațiilor inutile de unică folosință; invită, așadar, Comisia să elaboreze criterii clare privind produsele și aplicațiile utile compuse din materiale plastice biodegradabile, inclusiv ambalajele și aplicațiile din domeniul agriculturii; solicită să se realizeze investiții suplimentare în cercetare și dezvoltare în acest domeniu; subliniază că materialele plastice biodegradabile și nebiodegradabile trebuie tratate diferit, în vederea unei gestionări adecvate a deșeurilor;

41.  subliniază că materialele plastice bazate pe materii biologice oferă un potențial de diferențiere parțială a materiilor prime și solicită să se realizeze investiții suplimentare în C&D în acest sens; ia act de faptul că există deja pe piață materiale inovatoare bazate pe materii biologice; subliniază necesitatea unui tratament neutru și egal pentru materialele de substituție;

42.  solicită o interdicție totală în UE a materialelor plastice oxodegradabile până în 2020, deoarece acest tip de plastic nu se biodegradează complet, nu este compostabil, afectează în mod negativ reciclarea materialelor plastice tradiționale și nu oferă beneficii dovedite pentru mediu;

Microplasticele

43.  invită Comisia să introducă o interdicție privind microplasticele din produsele cosmetice, produsele de îngrijire personală, detergenți și produsele de curățat până în 2020; de asemenea, invită ECHA să realizeze o evaluare și, după caz, să facă pregătirile necesare pentru o interdicție a microplasticelor care sunt adăugate intenționat altor produse, ținând seama dacă sunt disponibile alternative viabile;

44.  invită Comisia să stabilească cerințe minime în legislația privind produsele pentru a reduce semnificativ eliberarea de microplastice la sursă, în special în cazul materialelor textile, pneurilor, vopselelor și mucurilor de țigări;

45.  ia act de bunele practici în cazul Operation Clean Sweep și al diferitelor inițiative „pierderi zero de peleți”; consideră că există potențial pentru a reproduce aceste inițiative la nivelul UE și la nivel global;

46.  invită Comisia să investigheze sursele, distribuția, soarta și efectele macroplasticelor și microplasticelor în contextul tratării apelor uzate și al gestionării apelor pluviale în cadrul actualei verificări a adecvării Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind inundațiile; solicită, în plus, autorităților competente din statele membre și Comisiei să asigure punerea în aplicare deplină și respectarea Directivei privind tratarea apelor uzate urbane și a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”; invită, de asemenea, Comisia să sprijine cercetările legate de tratarea nămolurilor de epurare și tehnologiile de epurare a apei;

Cercetare și inovare

47.  salută anunțul făcut de Comisie că se vor investi în plus 100 de milioane EUR în cadrul programului Orizont 2020 pentru a stimula investițiile în soluții eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulare, cum ar fi opțiunile de prevenire și proiectare, diversificarea materiilor prime și tehnologiile inovatoare de reciclare precum reciclarea moleculară și chimică, dar și îmbunătățirea reciclării mecanice; subliniază potențialul inovator al întreprinderilor nou-înființate în acest sens; sprijină elaborarea unei agende strategice de cercetare pentru inovare privind circularitatea materialelor, cu accent deosebit pe plastic și pe materialele care conțin plastic și dincolo de ambalaje, în vederea orientării viitoarelor decizii de finanțare în cadrul Orizont Europa; remarcă faptul că va fi nevoie de finanțare adecvată pentru a stimula investițiile private; subliniază că parteneriatele public-privat pot contribui la accelerarea tranziției către o economie circulară;

48.  subliniază potențialul puternic de a conecta agenda digitală cu agenda privind economia circulară; subliniază necesitatea de a aborda barierele de reglementare în calea inovării și solicită Comisiei să examineze posibilele acorduri privind inovarea ale UE în concordanță cu îndeplinirea obiectivelor stabilite în strategia privind materialele plastice și în agenda mai amplă privind economia circulară;

49.  invită Comisia, statele membre și regiunile să sprijine utilizarea uneltelor de pescuit inovatoare prin încurajarea pescarilor „să dea la schimb” plasele de pescuit vechi și să adapteze plasele de pescuit existente cu sisteme de urmărire și senzori conectați la aplicații pentru telefoane inteligente, cu cipuri de identificare prin radiofrecvență și sisteme de urmărire pentru nave, astfel încât comandanții să își poată urmări mai bine plasele de pescuit și să le poată recupera, dacă este cazul; recunoaște rolul pe care îl poate juca tehnologia pentru a preveni ca deșeurile de plastic să ajungă în mare;

50.  solicită ca Orizont Europa să includă o „misiune de eliminare a plasticului din oceane”, pentru a folosi inovarea cu scopul de a reduce cantitatea de materiale plastice care ajung în mediul marin și de a colecta materialele plastice prezente în oceane; reamintește apelurile sale legate de combaterea deșeurilor marine (inclusiv prevenirea, sporirea nivelului de cunoștințe cu privire la oceane, sensibilizarea opiniei publice cu privire la provocarea ecologică reprezentată de poluarea cu materiale plastice și alte forme de deșeuri marine și campaniile de curățare precum pescuirea deșeurilor și curățarea plajelor) astfel cum se menționează în comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 noiembrie 2016 privind guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre (JOIN(2016)0049); solicită un dialog politic al UE privind deșeurile marine între factorii de decizie politică, părțile interesate și experți;

Acțiune globală

51.  invită UE să joace un rol proactiv în elaborarea unui Protocol global privind materialele plastice și să se asigure că diferitele angajamente asumate atât la nivelul UE, cât și la nivel global, pot fi urmărite într-o manieră integrată și transparentă; invită Comisia și statele membre să joace în mod activ rolul de lider în cadrul grupului de lucru creat de Adunarea Organizației Națiunilor Unite pentru mediu în decembrie 2017, pentru a elabora răspunsul internațional în vederea combaterii deșeurilor marine de plastic și a microplasticelor; subliniază că problemele legate de poluarea cu materiale plastice și capacitățile de gestionare a deșeurilor trebuie să facă parte din cadrul de politică externă al UE, având în vedere că o mare parte a deșeurilor de materiale plastice din oceane provine din țări din Asia și Africa;

52.  invită toate instituțiile UE, împreună cu sistemul de management de mediu și audit (EMAS) al UE, să se concentreze asupra prevenirii, să își controleze normele interne în materie de achiziții și practicile de gestionare a deșeurilor din plastic și să își reducă semnificativ volumul de deșeuri din plastic generate, în special înlocuind, reducând și restricționând obiectele din plastic de unică folosință;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 150, 14.6.2018, p. 93.
(2) JO L 150, 14.6.2018, p. 100.
(3) JO L 150, 14.6.2018, p. 109.
(4) JO L 150, 14.6.2018, p. 141.
(5) JO L 115, 6.5.2015, p. 11.
(6) JO L 285, 31.10.2009, p. 10.
(7) JO L 354, 28.12.2013, p. 171.
(8) JO C 265, 11.8.2017, p. 65.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0287.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0004.
(11) JO L 343, 22.12.2009, p. 1.
(12) Abandoned, lost or otherwise discarded fishing gear (Uneltele de pescuit abandonate, pierdute sau aruncate în alt mod)


Opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile
PDF 157kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (2018/2589(RSP))
P8_TA(2018)0353B8-0363/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la protecția sănătății umane și la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului,

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile(1),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/850 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri(3),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți (POP) și de modificare a Directivei 79/117/CEE(7),

–  având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic(8),

–  având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018 cu privire la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (COM(2018)0032),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018 cu privire la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (SWD(2018)0020);

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2018, intitulată „Raport General al Comisiei privind funcționarea REACH și revizuirea anumitor elemente – Concluzii și acțiuni” (COM(2018)0116),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016, intitulată „Planul de lucru pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019” (COM(2016)0773),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015, intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011, intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic” (COM(2011)0571),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(10),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare XXX a Comisiei privind acordarea unei autorizații de utilizare a ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu(13),

–  având în vedere Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora,

–  având în vedere Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional,

–  având în vedere Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (O-000063/2018 – B8-0036/2018 și O-000064/2018 – B8‑0037/2018)),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu prevede elaborarea unei strategii a Uniunii pentru un mediu netoxic, care să asigure reducerea la minimum a expunerii la substanțele chimice din produse, inclusiv din produsele importate, în vederea promovării ciclurilor de materiale netoxice, astfel încât deșeurile reciclate să poată fi utilizate ca sursă majoră și fiabilă de materii prime pentru Uniune;

B.  întrucât articolul 9 din Directiva (UE) 2018/851 prevede că măsurile adoptate de statele membre pentru a preveni generarea de deșeuri trebuie să reducă generarea de deșeuri, în special generarea de deșeuri care nu pot fi pregătite în vederea reutilizării sau a reciclării;

C.  întrucât la articolul 9 din Directiva (UE) 2018/851 se prevede, de asemenea, că aceste măsuri trebuie să promoveze reducerea conținutului de substanțe periculoase din materiale și produse și să asigure faptul că orice furnizor al unui articol definit la articolul 3 punctul 33 din Regulamentul REACH pune la dispoziția Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) informații în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) din respectivul regulament și că ECHA trebuie să creeze și să mențină o bază de date pentru ca datele să fie prezentate în acest context, precum și să ofere acces la această bază de date operatorilor pentru tratarea deșeurilor și, la cerere, consumatorilor;

D.  întrucât la articolul 10 alineatul (5) din Directiva (UE) 2018/851 se prevede, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a se respecta obligația de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operații de valorificare și pentru a se facilita sau îmbunătăți valorificarea, că statele membre trebuie să adopte măsurile necesare înainte sau în timpul valorificării pentru a se elimina substanțele periculoase, amestecurile și componentele provenite din deșeuri periculoase, pentru a fi tratate în conformitate cu articolele 4 și 13 din Directiva 2008/98/CE(14) privind deșeurile;

E.  întrucât la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 se prevede că trebuie să fie interzise operațiunile de eliminare sau de valorificare care pot conduce la valorificarea, reciclarea, reclamarea sau reutilizarea substanțelor prevăzute de anexa IV (POP),

Considerații generale

1.  salută comunicarea Comisiei și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 ianuarie 2018, precum și procesul de consultare, dar așteaptă măsuri rapide pentru a se încerca să se soluționeze problemele legate de „interfață”; sprijină viziunea globală prezentată de Comisie, conformă obiectivelor celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

2.  consideră că principalul obiectiv al Comisiei ar trebui să fie împiedicarea substanțelor chimice periculoase să intre în ciclul materialelor, astfel încât legile de punere în aplicare a politicilor în domeniul deșeurilor și al substanțelor chimice să fie pe deplin coerente, precum și asigurarea unei puneri în aplicare mai bune a legislației în vigoare, concomitent cu eliminarea acestor lacune de reglementare care ar putea reprezenta obstacole în calea unei economii circulare durabile a UE, în special în ceea ce privește articolele importate;

3.  subliniază că într-o economie circulară adevărată produsele trebuie să fie proiectate pentru durabilitatea și potențialul de îmbunătățire, reparare, reutilizare și reciclare, precum și cu o utilizare minimă de substanțe care prezintă motive de îngrijorare;

4.  reiterează faptul că tranziția către o economie circulară necesită aplicarea strictă a ierarhiei deșeurilor și, dacă este posibil, eliminarea treptată a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare, în special atunci când există sau urmează a fi elaborate alternative mai sigure, astfel încât să se asigure dezvoltarea de cicluri de materiale netoxice, care vor facilita reciclarea și care sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a unei piețe funcționale a materiilor prime secundare;

5.  invită Comisia să elaboreze fără întârziere o strategie a Uniunii privind un mediu netoxic, astfel cum se prevede în cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

6.  invită Comisia și statele membre, în strânsă colaborare cu ECHA, să își intensifice activitățile de reglementare cu scopul de a promova înlocuirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită și de a restricționa substanțele care prezintă riscuri inacceptabile la adresa sănătății umane sau a mediului, în contextul REACH sau al legislației specifice privind sectorul sau produsele, astfel încât deșeurile reciclate să poată fi utilizate ca o sursă majoră și fiabilă de materii prime în Uniune;

7.  subliniază necesitatea de a găsi soluții locale, naționale, regionale și europene prin implicarea tuturor părților interesate, în vederea detectării și eliminării substanțelor chimice care prezintă motive de îngrijorare din fluxurile de reciclare;

8.  invită întreprinderile să adopte fără rezerve o abordare holistică orientată spre viitor față de gestionarea modernă a substanțelor chimice, profitând de ocazia de a înlocui substanțele toxice în produse și lanțuri de aprovizionare, accelerând inovarea pieței și asigurându-și un rol de lider în cadrul acesteia;

9.  subliniază că punerea în aplicare a legislației privind substanțele chimice, produsele și deșeurile poate reprezenta o provocare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri); subliniază că situația lor specifică ar trebui să fie luată în considerare atunci când se iau măsuri, fără a afecta nivelul de protecție a sănătății umane și a mediului; subliniază necesitatea unor informații clare și ușor accesibile pentru a se asigura că IMM-urile îndeplinesc condițiile prealabile necesare pentru a se conforma pe deplin întregii legislații din acest domeniu;

10.  consideră că, în cazul în care există riscul ca actele legislative să se suprapună, este imperativ să se clarifice legăturile existente între acestea, să se asigure coerența și să se exploateze sinergiile posibile;

11.  subliniază că, pentru a instaura încrederea publicului în siguranța materiilor prime secundare, este extrem de important să se garanteze o mai mare transparență privind prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în produsele de consum; subliniază că o mai mare transparență ar consolida și mai mult stimulentele pentru eliminarea treptată a utilizării substanțelor care prezintă motive de îngrijorare;

Informații insuficiente privind prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în produse și în deșeuri

12.  consideră că substanțele care prezintă motive de îngrijorare sunt cele care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul REACH de clasificare ca și substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, substanțe interzise în temeiul Convenției de la Stockholm (POP), substanțe specifice restricționate în articolele enumerate în anexa XVII la Regulamentul REACH și ca și substanțe specifice reglementate de legislația specifică privind sectorul/produsele;

13.  solicită din nou Comisiei să își îndeplinească angajamentele de a proteja sănătatea cetățenilor și mediul de perturbatorii endocrini; se așteaptă ca Comisia să își prezinte fără întârziere strategia privind perturbatorii endocrini, pentru a reduce la minimum expunerea cetățenilor UE la aceștia, în afară de expunerea la pesticide și la biocide;

14.  subliniază că toate substanțele care prezintă motive de îngrijorare trebuie să fie monitorizate cât de curând posibil și că informațiile referitoare la aceste substanțe, inclusiv compoziția și concentrația acestora, ar trebui să fie puse în întregime la dispoziția tuturor părților implicate în lanțul de aprovizionare, a reciclatorilor și a publicului, luând în considerare sistemele existente și opțiunea de a recurge la soluții de monitorizare specifice fiecărui sector; salută noile dispoziții care figurează la articolul 9 din Directiva (UE) 2018/851 privind deșeurile, ca un prim pas în această direcție;

15.  în acest context, invită statele membre și Comisia ca, în colaborare cu ECHA, să-și intensifice eforturile pentru a asigura că, până în 2020, toate substanțele relevante care prezintă motive de îngrijorare deosebită, inclusiv substanțele care îndeplinesc criteriul nivelului echivalent de îngrijorare, cum ar fi perturbatorii endocrini și substanțele sensibilizante, sunt incluse pe lista REACH a substanțelor candidate, astfel cum se prevede în cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

16.  consideră că, în conformitate cu cerințele actuale pentru importuri prevăzute de Regulamentul REACH, sistemul de monitorizare ar trebui să includă, de asemenea, toate produsele importate în Uniune care pot conține substanțe care prezintă motive de îngrijorare; în plus, precizează că este important să se abordeze chestiunea substanțelor neînregistrate din articolele importate; subliniază că este necesară o colaborare mai strânsă la nivel internațional referitoare la articolele importate, cu actori cum ar fi Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), țările terțe care se confruntă cu provocări similare legate de articolele importate și țările exportatoare;

17.  observă că, în conformitate cu concluziile celei de-a doua revizuiri a Regulamentului REACH, ar trebui îmbunătățită calitatea datelor privind substanțele chimice care prezintă riscuri, utilizarea acestora și expunerea la acestea din dosarele de înregistrare REACH;

18.  consideră că, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul REACH (verificarea integralității înregistrărilor), ECHA nu ar trebui să acorde acces pe piață substanțelor chimice cu dosare de înregistrare incomplete și inadecvate și ar trebui să se asigure că informațiile necesare sunt generate cât mai curând posibil; reamintește că este esențial ca informațiile furnizate pentru dosarele de înregistrare să fie corecte, adecvate, fiabile, relevante și de încredere; solicită ECHA să își intensifice eforturile în contextul articolului 41 din Regulamentul REACH (verificarea conformității înregistrărilor), astfel încât să pună capăt situațiilor în care dosarele sunt neconforme și să se asigure că nu se permite accesul pe piață al substanțelor chimice ale căror dosare de înregistrare sunt neconforme‑; invită solicitanții înregistrărilor și statele membre să își joace rolurile care le revin pentru a asigura faptul că dosarele de înregistrare REACH sunt conforme și actualizate;

Abordarea prezenței substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în materialele reciclate

19.  subliniază că Uniunea trebuie să garanteze același nivel de protecție a sănătății umane și a mediului, indiferent dacă produsele sunt fabricate din materii prime sau recuperate;

20.  reiterează că, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, prevenția are prioritate în fața reciclării și că, în consecință, reciclarea nu ar trebui să justifice perpetuarea utilizării substanțelor periculoase „moștenite”;

21.  consideră că toate materiile prime principale și secundare trebuie să fie, în principiu, supuse acelorași norme; subliniază, cu toate acestea, că nu este întotdeauna posibil să se asigure că materialele provenite din produse reciclate sunt perfect identice cu materiile prime principale;

22.  subliniază că normele Uniunii ar trebui să garanteze că reciclarea materialelor nu presupune perpetuarea utilizării de substanțe periculoase; constată cu îngrijorare că actele legislative care interzic prezența unor substanțe chimice în produse, inclusiv în cele de import, sunt disparate, nu sunt nici sistematice, nici coerente și se aplică doar unui număr foarte redus de substanțe, produse și utilizări, adesea cu multe excepții ; regretă că nu s-au făcut progrese în elaborarea unei strategii a Uniunii pentru un mediu netoxic, printre altele, pentru a reduce expunerea la substanțe care prezintă motive de îngrijorare conținute de produse;

23.  subliniază că posibilitatea de reciclare a materialelor care conțin substanțe care prezintă motive de îngrijorare ar trebui avută în vedere numai atunci când nu există materiale de substituție care nu conțin substanțe care prezintă motive de îngrijorare; consideră că orice astfel de reciclare ar trebui să se desfășoare în circuite închise sau controlate, fără a pune în pericol sănătatea umană, inclusiv sănătatea lucrătorilor, sau mediul;

24.  speră că practicile inovatoare de reciclare vor contribui la decontaminarea deșeurilor care conțin substanțe care prezintă motive de îngrijorare;

25.  consideră că problema produselor care conțin „substanțe moștenite” ar trebui abordată prin intermediul unui sistem eficient de înregistrare, de monitorizare și de eliminare a deșeurilor;

26.  întrucât peste 80 % din impactul unui produs asupra mediului se decide în etapa de proiectare, consideră că Directiva privind proiectarea ecologică și alte acte legislative specifice produselor ar trebui utilizate, pe lângă REACH, pentru a introduce cerințe în vederea înlocuirii substanțelor care prezintă motive de îngrijorare‑; subliniază că utilizarea de substanțe de natură toxică sau substanțe care prezintă motive de îngrijorare, precum poluanții organici persistenți și perturbatorii endocrini, ar trebui să fie examinată în mod expres în funcție de criteriile extinse privind proiectarea ecologică, fără a aduce atingere altor cerințe juridice armonizate stabilite la nivelul Uniunii privind aceste substanțe;

27.  subliniază că este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile între articolele produse din UE și cele importate; consideră că articolele produse în UE nu trebuie, în niciun caz, să fie dezavantajate; solicită, prin urmare, Comisiei să asigure utilizarea la timp a restricțiilor prevăzute de Regulamentul REACH și de alte acte legislative privind produsele, astfel încât atât produsele din UE, cât și produsele importate în UE să se supună acelorași norme‑; subliniază, în special, că eliminarea treptată a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită din sistemul de autorizare prevăzut de Regulamentul REACH sau înlocuirea acestor substanțe ar trebui să fie însoțită de restricții care se aplică concomitent; invită autoritățile competente din statele membre să efectueze mai multe controale ale materialelor importate, pentru a asigura conformitatea cu Regulamentul REACH și cu legislația referitoare la produse;

28.  subliniază că ar trebui să se îmbunătățească punerea în aplicare a legislației privind substanțele chimice și produsele la frontierele Uniunii Europene;

29.  este de părere că, pentru a trata chestiunea prezenței unor substanțe care prezintă motive de îngrijorare în materialele reciclate, ar fi oportun să se introducă un pașaport al produsului, ca instrument care să dezvăluie materialele și substanțele utilizate în produse;

Incertitudinile privind modul în care materialele pot înceta să fie considerate deșeuri

30.  subliniază că sunt necesare norme clare ale UE care să precizeze ce condiții trebuie să fie îndeplinite pentru a ieși din regimul deșeurilor, precum și criterii armonizate privind încetarea statutului de deșeu; consideră că astfel de norme clare ale UE trebuie să fie elaborate în așa fel încât să poată fi aplicate și de întreprinderile mici și mijlocii;

31.  consideră că ar trebui luate măsuri la nivelul UE pentru a atinge un grad mai mare de armonizare în ceea ce privește interpretarea și punerea în aplicare de către statele membre a dispozițiilor privind încetarea statutului de deșeu stabilite în Directiva-cadru privind deșeurile, în vederea facilitării utilizării materialelor recuperate in UE;

32.  solicită statelor membre și Comisiei să coopereze pe deplin în ceea ce privește criteriile pentru încetarea statutului de deșeu;

Dificultățile în ceea ce privește aplicarea metodologiilor UE de clasificare a deșeurilor și impactul acestora asupra posibilității de reciclare a materialelor (materii prime secundare)

33.  consideră că normele pentru clasificarea deșeurilor ca periculoase sau nepericuloase ar trebui să fie coerente cu cele pentru clasificarea substanțelor și amestecurilor în conformitate cu Regulamentul CLP (privind clasificarea, etichetarea și ambalarea), ținând seama de caracteristicile deșeurilor și de modul în care sunt manipulate și, în continuare, salută noile orientări tehnice privind clasificarea deșeurilor; subliniază că este necesar să se dezvolte în continuare un cadru de clasificare pentru deșeuri și substanțe chimice care să includă punctele critice de evaluare care prezintă motive de îngrijorare deosebită, cum ar fi persistența ridicată, efectul perturbator asupra sistemului endocrin, bioacumularea sau neurotoxicitatea;

34.  invită Comisia, cu privire la clasificarea fluxurilor de deșeuri, să clarifice interpretarea corectă a Regulamentului CLP pentru a evita erori de clasificare a deșeurilor care conțin substanțe periculoase;

35.  subliniază că lipsa de aplicare a legislației UE în domeniul deșeurilor este inacceptabilă și trebuie să fie abordată în mod prioritar, inclusiv prin rapoartele de țară cuprinse în cadrul evaluării periodice a punerii în aplicare a politicilor de mediu, dat fiind că este nevoie de o abordare mai coerentă între normele de clasificare a substanțelor chimice și normele de clasificare a deșeurilor;

36.  invită Comisia să revizuiască fără întârziere lista europeană a deșeurilor;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 150, 14.6.2018, p. 109.
(2) JO L 150, 14.6.2018, p. 93.
(3) JO L 150, 14.6.2018, p. 100.
(4) JO L 150, 14.6.2018, p. 141.
(5) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.
(6) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.
(7) JO L 158, 30.4.2004, p. 7.
(8) JO L 285, 31.10.2009, p. 10.
(9) JO L 354, 28.12.2013, p. 171.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0287.
(11) JO C 366, 27.10.2017, p. 96.
(12) JO C 265, 11.8.2017, p. 65.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2018)0100.
(14) JO L 312, 22.11.2008, p. 3.


Un plan de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)
PDF 232kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la planul de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM) (2017/2254(INI))
P8_TA(2018)0354A8-0257/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Orientările din 2017 ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind utilizarea antimicrobienelor importante din punct de vedere medical la animalele de la care se obțin alimente,

–  având în vedere raportul Federației Veterinarilor din Europa din 29 februarie 2016, în care se furnizează răspunsuri la întrebări adresate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) cu privire la utilizarea antimicrobienelor la animalele de la care se obțin alimente(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind următoarele etape în cadrul unei abordări de tip „O singură sănătate” (One Health) pentru combaterea rezistenței la antimicrobiene,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în sistemele farmaceutice din UE și din statele membre,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 6 iunie 2011 intitulate „Imunizarea copiilor: succese și provocări ale imunizării copiilor la nivel european și calea de urmat”, adoptate de miniștrii sănătății din statele membre ale UE,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 6 decembrie 2014 privind vaccinările ca instrument eficace în domeniul sănătății publice,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la asigurarea de îngrijiri medicale mai sigure în Europa: îmbunătățirea siguranței pacienților și combaterea rezistenței la antimicrobiene(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la provocarea microbiană – amenințările tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene(3),

–  având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017 privind „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)” (COM(2017)0339),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la o nouă strategie privind bunăstarea animalelor pentru 2016-2020(5),

–  având în vedere Planul de acțiune global privind vaccinarea (PAGV) al OMS, aprobat de către cele 194 de state membre ale Adunării Mondiale a Sănătății în mai 2012,

–  având în vedere Planul de acțiune european privind vaccinarea (PAEV) al OMS pentru perioada 2015-2020,

–  având în vedere documentul de interes general intitulat „The Role of the European Food Safety Authority (EFSA) in the Fight against Antimicrobial Resistance (AMR)” [Rolul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în lupta împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)], publicat în revista Food Protection Trends în 2018,

–  având în vedere Foaia de parcurs a Comisiei pentru o abordare strategică privind prezența produselor farmaceutice în mediu și proiectul actual pentru o abordare strategică(6),

–  având în vedere Declarația politică a ONU din cadrul reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale cu privire la rezistența la antimicrobiene, din 21 septembrie 2016,

–  având în vedere raportul Băncii Mondiale din martie 2017 intitulat „Infecțiile rezistente la medicamente: o amenințare la adresa viitorului nostru economic”,

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind medicamentele de uz veterinar (COM(2014)0558),

–  având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din septembrie 2015 intitulat „Rezistența la antimicrobiene în țările G7 și nu numai: aspecte economice, politici și opțiuni de acțiune”,

–  având în vedere avizul științific comun EMA/EFSA privind măsurile de reducere a necesității utilizării agenților antimicrobieni în creșterea animalelor în Uniunea Europeană și impactul ulterior asupra siguranței alimentare (avizul RONAFA),

–  având în vedere Rezoluția din 29 mai 2017 privind îmbunătățirea prevenirii, diagnosticării și gestionării clinice a septicemiei, adoptată în cadrul celei de a 70-a Adunări Mondiale a Sănătății,

–  având în vedere primul raport comun al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)-EFSA-EMA (JIACRA I), publicat în 2015, și al doilea raport comun (JIACRA II), publicat în 2017, privind analiza integrată a consumului de agenți antimicrobieni și apariția rezistenței la antimicrobiene la bacteriile întâlnite la oameni și la animalele de la care se obțin alimente,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente(7),

–  având în vedere raportul ECDC din 2016 privind supravegherea rezistenței la antimicrobiene în Europa,

–  având în vedere raportul de sinteză al Uniunii Europene privind rezistența antimicrobiană a bacteriilor zoonotice și a bacteriilor-indicator prelevate de la oameni, animale și produse alimentare în 2016, elaborat de ECDC și EFSA(8),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0257/2018),

A.  întrucât utilizarea excesivă și incorectă a antibioticelor, în special în unitățile zootehnice (antibioticele utilizate pentru profilaxie și pentru activarea creșterii) și practicile deficitare de control al infecțiilor atât în medicina umană, cât și în cea veterinară au transformat treptat rezistența la antimicrobiene (RAM) într-o amenințare gravă la adresa sănătății umane și animale;

B.  întrucât se estimează că cel puțin 20 % din infecțiile asociate asistenței medicale pot fi prevenite prin programe susținute și plurivalente de prevenire și control al infecțiilor(9);

C.  întrucât utilizarea prudentă a antibioticelor și prevenirea și controlul infecțiilor în toate sectoarele asistenței medicale, inclusiv în cel al sănătății animale, reprezintă pietre de temelie pentru prevenirea eficace a dezvoltării și transmiterii bacteriilor rezistente la antibiotice;

D.  întrucât 50 % din prescripțiile de antibiotice la oameni sunt ineficace și 25 % din consumul de antibiotice la oameni nu este corect administrat; întrucât 30 % din pacienții spitalizați utilizează antibiotice și întrucât bacteriile multirezistente reprezintă o amenințare deosebită în spitale, în centrele de îngrijire și asistență și în rândul pacienților a căror îngrijire necesită dispozitive precum ventilatoarele și cateterele de sânge;

E.  întrucât antibioticele continuă să fie utilizate în domeniul creșterii animalelor pentru prevenirea bolilor și pentru a compensa igiena deficitară, mai degrabă decât să fie prescrise doar în caz de necesitate, ceea ce contribuie la apariția bacteriilor rezistente la antimicrobiene la animale, care pot fi transmise la oameni;

F.  întrucât existența unei corelații între rezistența la antibiotice depistată la animalele de la care se obțin alimente (de exemplu, puii de carne) și faptul că o mare parte din infecțiile bacteriene la oameni rezultă ca urmare a manipulării, preparării și a consumului cărnii acestor animale a fost confirmată inclusiv de agențiile UE(10);

G.  întrucât o utilizare incorectă a antibioticelor duce la scăderea eficacității acestora și la răspândirea microbilor extrem de rezistenți care sunt rezistenți mai ales la antibioticele de ultimă linie; întrucât, potrivit datelor furnizate de OCDE, este posibil ca aproximativ 700 000 de decese la nivel mondial să fie cauzate de RAM în fiecare an; întrucât 25 000 dintre aceste decese au loc în UE, iar restul în afara UE, ceea ce înseamnă că cooperarea în domeniul politicii de dezvoltare și coordonarea și monitorizarea RAM la nivel internațional sunt esențiale;

H.  întrucât RAM ar putea cauza până la 10 milioane de decese în fiecare an în 2050 dacă nu se iau măsuri; întrucât 9 milioane din aceste decese estimate ar avea loc în afara UE, în țările în curs de dezvoltare, în special în Asia și în Africa; întrucât infecțiile și bacteriile rezistente se răspândesc ușor și, prin urmare, este nevoie urgentă de acțiuni la nivel mondial;

I.  întrucât vaccinările și instrumentele de diagnosticare rapidă au potențialul de a limita abuzul de antibiotice; întrucât instrumentele de diagnosticare rapidă permit profesioniștilor din domeniul sănătății să diagnosticheze rapid o infecție bacteriană sau virală și, în consecință, să reducă utilizarea incorectă a antibioticelor și riscul de apariție a rezistenței(11);

J.  întrucât răspândirea continuă a bacteriilor cu rezistență ridicată ar putea face imposibilă, în viitor, asigurarea unei bune asistențe medicale în ceea ce privește operațiile invazive sau tratamentele bine stabilite pentru anumite grupuri de pacienți care necesită radioterapie, chimioterapie și transplanturi;

K.  întrucât bacteriile sunt în continuă evoluție, cercetarea și dezvoltarea și cadrele de reglementare sunt complexe, anumite infecții specifice sunt rare, iar profiturile preconizate de pe urma noilor antimicrobiene rămân limitate;

L.  întrucât infecțiile asociate asistenței medicale sunt cauzate de lipsa măsurilor de prevenire, ceea ce duce la bacterii rezistente la antibiotice, și de practicile necorespunzătoare de igienă, în special în spitale; întrucât ECDC estimează că aproximativ 4 milioane de pacienți contractă o infecție asociată asistenței medicale în fiecare an în UE și în urma acestor infecții rezultă, în mod direct, aproximativ 37 000 de decese pe an; întrucât numărul de decese ar putea să fie chiar mai ridicat decât acesta; întrucât cifra prezentată anterior, de 25 000 de decese pe an în Uniune, s-a dovedit a fi o subestimare considerabilă;

M.  întrucât lipsa accesului la antibiotice eficace în țările în curs de dezvoltare provoacă în continuare mai multe decese decât RAM; întrucât acțiunile de combatere a RAM care se concentrează în exces asupra restricționării accesului la antibiotice pot exacerba criza deja profundă a lipsei de acces la medicamente, care la ora actuală cauzează mai mult de un milion de decese pe an în rândul copiilor cu vârsta sub cinci ani; întrucât acțiunile de combatere a RAM ar trebui să vizeze asigurarea accesului sustenabil la medicamente pentru toți, ceea ce înseamnă acces pentru cei care au nevoie, însă fără excese;

N.  întrucât mai multe state membre se confruntă cu niveluri aflate în creștere rapidă a ciupercilor multirezistente, ceea ce determină o prelungire semnificativă a perioadelor de spitalizare și rate de mortalitate mult mai ridicate pentru pacienții infectați; întrucât Centrul American de Prevenire și Control al Bolilor a crescut gradul de conștientizare a problemei; întrucât această chestiune specifică lipsește, în mod evident, din planul de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene;

O.  întrucât s-a dovedit că programele de screening activ cu ajutorul instrumentelor de diagnosticare rapidă contribuie în mod semnificativ la gestionarea infecțiilor asociate asistenței medicale și la limitarea răspândirii acestora în spitale și între pacienți(12);

P.  întrucât s-a demonstrat că utilizarea compușilor antibiotici în produsele de consum non-clinice crește riscul de apariție a tulpinilor de bacterii rezistente la medicamente(13);

Q.  întrucât buna igienă a mâinilor, sub forma spălării și uscării eficace a mâinilor, poate contribui la prevenirea RAM și a transmiterii bolilor infecțioase;

R.  întrucât utilizarea dispozitivelor medicale poate preveni infecțiile la locul intervenției chirurgicale și, prin urmare, poate preveni și controla dezvoltarea RAM(14);

S.  întrucât există exemple de programe de succes, care au îmbunătățit accesul global la medicamentele ce tratează HIV, tuberculoza și malaria;

T.  întrucât infecțiile nosocomiale reprezintă o amenințare majoră pentru conservarea și garantarea asistenței medicale de bază în întreaga lume,

U.  întrucât, dacă continuă tendința actuală, RAM ar putea cauza mai multe decese decât cancerul până în 2050(15);

V.  întrucât ECDC și EFSA au reafirmat că RAM este una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății publice(16);

W.  întrucât tuberculoza rezistentă la medicamente este principala cauză a deceselor provocate de RAM;

X.  întrucât, în raportul său din 2017, Banca Mondială a avertizat că, până în 2050, infecțiile rezistente la medicamente ar putea cauza daune economice globale echivalente cu cele produse de criza financiară din 2008;

Y.  întrucât RAM trebuie văzută și înțeleasă ca o amenințare pentru sănătatea umană, animală și planetară deopotrivă și o amenințare directă la îndeplinirea mai multor obiective de dezvoltare durabilă (ODD) enunțate în Agenda 2030 privind dezvoltarea durabilă, incluzând, dar fără a se limita la ODD1, ODD2, ODD3 și ODD6;

Z.  întrucât abordarea „O singură sănătate” urmărește asigurarea faptului că tratamentele infecțiilor la oameni și animale își păstrează eficacitatea, reducerea apariției și răspândirii RAM și accelerarea dezvoltării și a disponibilității unor antimicrobiene noi și eficace în interiorul UE și în restul lumii;

AA.  întrucât, în Concluziile Consiliului privind următoarele etape în cadrul unei abordări de tip „O singură sănătate” (One Health) pentru combaterea rezistenței la antimicrobiene(17), se solicită Comisiei și statelor membre să alinieze, în cadrul unei rețele „O singură sănătate” privind RAM, agendele de cercetare strategică ale inițiativelor UE în curs în domeniul cercetării și dezvoltării cu privire la noi antibiotice, alternative și metode de diagnosticare;

AB.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul fundamental al cetățenilor la sănătate și la tratament medical; întrucât dreptul la sănătate este dreptul economic, social și cultural la standarde minime universale de asistență medicală, la care au dreptul toate persoanele fizice;

AC.  întrucât un pilon esențial al oricărei strategii la nivelul UE privind RAM trebuie să fie asigurarea formării continue a profesioniștilor din domeniul sănătății în ceea ce privește cele mai recente evoluții în materie de cercetare și bunele practici privind prevenirea și răspândirea RAM;

AD.  întrucât Adunarea Mondială a Sănătății estimează că septicemia – un răspuns sindromic la bolile infecțioase – cauzează anual aproximativ 6 milioane de decese la nivel mondial, care în mare parte ar putea fi prevenite;

AE.  întrucât, în temeiul mandatului lor comun, ECDC, EFSA și EMA lucrează în prezent pentru a furniza indicatori de rezultat privind RAM și consumul de antimicrobiene la animalele de la care se obțin alimente și la oameni;

AF.  întrucât natura ne oferă o multitudine de antibiotice puternice, care ar putea fi valorificate într-o măsură mult mai mare decât se întâmplă în prezent;

AG.  întrucât cele mai recente date ale EMA arată că acțiunile de reducere a utilizării de antimicrobiene de uz veterinar au fost neuniforme în țările UE(18); întrucât unele state membre au înregistrat o reducere semnificativă a utilizării antimicrobienelor de uz veterinar într-o perioadă scurtă de timp datorită politicilor naționale ambițioase, după cum ilustrează o serie de misiuni de informare efectuate de Direcția pentru audituri și analize în materie de sănătate și alimentație din cadrul Comisiei(19);

AH.  întrucât RAM reprezintă o amenințare transfrontalieră pentru sănătate, însă situația variază semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât Comisia trebuie, prin urmare, să identifice și să acționeze în domeniile care prezintă o valoare adăugată europeană ridicată, respectând în același timp competențele statelor membre, care sunt responsabile de definirea propriilor politici în materie de sănătate;

AI.  întrucât acțiunile eficace împotriva RAM trebuie să facă parte dintr-o inițiativă internațională mai largă, în care să fie implicate cât mai multe instituții, agenții și experți internaționali, precum și sectorul privat;

AJ.  întrucât principalele cauze ale RAM sunt utilizarea inadecvată și abuzul de antimicrobiene, slăbiciunea sistemelor de asigurare a calității medicamentelor, utilizarea antimicrobienelor în creșterea animalelor pentru a stimula creșterea sau pentru prevenirea bolilor, deficiențele în prevenirea și controlul infecțiilor și carențele sistemelor de supraveghere, printre altele;

AK.  întrucât pacienții ar trebui să aibă acces la asistență medicală și la opțiuni de tratament, inclusiv la tratamente și medicamente complementare și alternative, în conformitate cu alegerile și preferințele proprii;

AL.  întrucât costurile acțiunilor globale privind RAM sunt estimate la maximum 40 de miliarde de dolari pe o perioadă de 10 de ani;

AM.  întrucât provocările legate de RAM vor fi tot mai numeroase în anii următori și acțiunile eficace depind de investițiile transsectoriale susținute în cercetarea și inovarea (C&I) publică și privată, astfel încât să poată fi dezvoltate instrumente, produse și dispozitive mai bune, noi tratamente și soluții alternative în cadrul abordării „O singură sănătate”;

AN.  întrucât, în cadrul programelor-cadru 5-7 (PC5-PC7), s-a investit peste 1 miliard de euro în cercetarea în domeniul RAM, iar, în cadrul Orizont 2020, a fost deja mobilizat până în prezent un buget cumulat de peste 650 de milioane de euro; întrucât Comisia s-a angajat să investească peste 200 de milioane de euro în RAM pe durata ultimilor trei ani ai programului Orizont 2020;

AO.  întrucât diferite instrumente de finanțare din cadrul Orizont 2020 vor furniza rezultate de cercetare privind RAM, în special:

   inițiativa privind medicamentele inovatoare (IMI), care se concentrează asupra tuturor aspectelor legate de dezvoltarea antibioticelor, printre care cercetarea mecanismelor RAM, descoperirea de medicamente, dezvoltarea de medicamente, chestiunile de natură economică și stewardshipul antimicrobian, fiind în curs șapte proiecte sub egida programului ND4BB, care beneficiază de un buget total de peste 600 de milioane de euro, din fonduri acordate de Comisie și contribuții în natură din partea unor întreprinderi;
   Parteneriatul dintre țări europene și țări în curs de dezvoltare privind trialurile clinice (EDCTP), care se concentrează asupra dezvoltării de medicamente, vaccinuri, microbicide și metode de diagnosticare noi și mai bune împotriva HIV/SIDA, tuberculozei și malariei, fiind în curs 32 de proiecte, în valoare de peste 79 de milioane de euro;
   Inițiativa de programare în comun privind RAM (JPIAMR), care se axează asupra consolidării activităților de cercetare fragmentate desfășurate la nivel național, fiind în curs proiecte în valoare de 55 de milioane de euro;
   Consiliul European pentru Cercetare (CEC), cu proiectele sale de cercetare „la inițiativa cercetătorilor” sau „de jos în sus”;
   mecanismul de finanțare pentru boli infecțioase InnovFin (IDFF), pentru proiecte apropiate de piață, care beneficiază, până în prezent, de șapte împrumuturi în valoare de 125 de milioane de euro;
   Instrumentul IMM și Calea rapidă spre inovare, care sprijină IMM-urile în dezvoltarea de soluții și instrumente inovatoare pentru a preveni, diagnostica și trata bolile infecțioase și pentru a îmbunătăți controlul infecțiilor, în cadrul cărora sunt în curs 36 de proiecte legate de RAM, cu un buget de 33 de milioane de euro;

AP.  întrucât, până în anii 1960, au fost dezvoltate peste 20 de clase noi de antibiotice, însă, de atunci, a fost creată doar o singură clasă nouă de antibiotice, în pofida progreselor și răspândirii bacteriilor rezistente nou-apărute; întrucât, în plus, există dovezi clare de rezistență la agenți noi în clasele existente de antibiotice;

AQ.  întrucât noii agenți antimicrobieni au efecte de propagare pozitive asupra sănătății publice și a științei;

AR.  întrucât utilizarea antibioticelor în scopuri zootehnice, de exemplu ca promotori de creștere, constituie o utilizare necorespunzătoare a acestor produse de sănătate, dezaprobată de toate organizațiile internaționale din domeniul sănătății, care recomandă interzicerea acesteia în vederea combaterii rezistenței la antimicrobiene; întrucât utilizarea antibioticelor ca promotori de creștere a animalelor de la care se obțin alimente este interzisă în UE din 2006;

AS.  întrucât numeroase boli cauzate de microbi pot fi combătute eficace nu prin utilizarea antibioticelor, ce ar conduce la rezistență la medicamente, ci printr-o diagnosticare timpurie, în paralel cu un tratament bazat pe medicamente noi și existente, dar și cu alte metode și practici de tratament permise în UE, salvând astfel viețile a milioane de oameni și animale în întreaga UE;

AT.  întrucât decalajul dintre creșterea RAM și dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni se adâncește; întrucât bolile rezistente la medicamente ar putea provoca 10 milioane de decese anual la nivel mondial, până în 2050; întrucât se estimează că în fiecare an în UE cel puțin 25 000 de persoane decedează din cauza infecțiilor cauzate de microbi rezistenți, generând un cost anual de 1,5 miliarde EUR, în timp ce în ultimii 40 de ani s-a dezvoltat o singură clasă nouă de antibiotice;

AU.  întrucât, pentru a menține eficacitatea antibioticelor de uz exclusiv uman și pentru a limita riscurile apariției RAM în raport cu aceste antibiotice critice, este esențial să se interzică utilizarea anumitor familii de antibiotice în medicina veterinară; întrucât Comisia ar trebui să precizeze antibioticele sau grupurile de antibiotice destinate tratamentului anumitor infecții umane;

AV.  întrucât declarația politică adoptată de șefii de stat cu ocazia Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de la New York din septembrie 2016 și Planul global de acțiune din mai 2015 au indicat angajamentul mondial de a recurge la o abordare cuprinzătoare și coordonată în ceea ce privește cauzele profunde ale rezistenței la antimicrobiene în mai multe sectoare;

AW.  întrucât cifrele citate adesea, de 25 000 de decese legate de RAM în UE în fiecare an și costurile aferente de peste 1,5 miliarde de euro, datează din 2007 și întrucât sunt necesare informații actualizate permanent cu privire la povara reală a RAM; subliniază faptul că amploarea problemei va evidenția, de asemenea, necesitatea clară a unui plan de acțiune european „O singură sănătate”(One Health) împotriva RAM,

UE, o regiune în care se aplică cele mai bune practici

1.  consideră că, pentru a lua suficiente măsuri de combatere a RAM, principiul „o singură sănătate” trebuie să joace un rol important, reflectând faptul că sănătatea oamenilor, cea a animalelor și mediul sunt interconectate și că bolile sunt transmise de la oameni la animale și invers; subliniază, prin urmare, că bolile trebuie eliminate atât la oameni, cât și la animale, ținând seama totodată, în special, de lanțul alimentar și de mediu, care poate fi o altă sursă de microorganisme rezistente; subliniază rolul important al Comisiei în coordonarea și monitorizarea planurilor de acțiune naționale puse în aplicare de statele membre și importanța cooperării interadministrative;

2.  subliniază necesitatea unui calendar pentru planul de acțiune european „O singură sănătate”; invită Comisia și statele membre să includă obiective măsurabile și obligatorii legate de RAM, cu ținte ambițioase, atât în planul de acțiune european „O singură sănătate”, cât și în planurile de acțiune naționale, care să permită analiza comparativă;

3.  subliniază că utilizarea corectă și prudentă a antimicrobienelor este esențială pentru a limita apariția RAM în sectorul de asistență medicală umană, în domeniul creșterii animalelor și în acvacultură; subliniază că există diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește abordarea și gestionarea RAM, astfel încât coordonarea planurilor naționale cu obiective specifice devine esențială; subliniază faptul că Comisia joacă un rol-cheie în coordonarea și monitorizarea strategiilor naționale; subliniază necesitatea unei aplicări transsectoriale (în special în următorul program-cadru al UE de cercetare și inovare, FP9) și în diverse medii a conceptului „O singură sănătate”, lucru care nu a fost încă realizat într-o măsură suficientă în planul de acțiune al Comisiei; insistă ca utilizarea antibioticelor în scopuri preventive în medicina veterinară să fie reglementată strict, în conformitate cu dispozițiile noului regulament privind medicamentele de uz veterinar;

4.  recomandă ca rețeaua nou-creată „O singură sănătate” și Acțiunea comună a UE cu privire la rezistența antimicrobiană și la infecțiile asociate asistenței medicale (UE-JAMRAI) să implice și alte părți interesate relevante esențiale, pe lângă statele membre;

5.  solicită Comisiei să efectueze și să publice o evaluare la jumătatea perioadei și o evaluare ex post a planului de acțiune „O singură sănătate” și să implice toate părțile interesate relevante în procedura de evaluare;

6.  subliniază că o acțiune comună a UE pentru a combate amenințarea tot mai mare la adresa sănătății oamenilor și a animalelor, precum și a mediului pe care o reprezintă bacteriile rezistente la antibiotice poate fi încununată de succes numai dacă este bazată pe date standardizate; invită Comisia, prin urmare, să dezvolte și să propună proceduri și indicatori corespunzători pentru măsurarea și compararea progreselor înregistrate în lupta împotriva RAM și pentru a asigura transmiterea și evaluarea unor date standardizate;

7.  constată că indicatorii UE recent adoptați, care ajută statele membre să-și monitorizeze progresele în combaterea RAM, se concentrează doar pe consumul de antibiotice și nu reflectă caracterul adecvat al utilizării; solicită ECDC să modifice indicatorii UE în consecință;

8.  invită Comisia să colecteze date privind volumul de antibiotice produse de fabricanți și să raporteze acesta;

9.  invită Comisia și statele membre să alinieze supravegherea, monitorizarea și raportarea modelelor și agenților patogeni RAM și să transmită aceste date către Sistemul global de supraveghere a rezistenței la antimicrobiene (GLASS); subliniază, în plus, importanța deosebită a colectării sistematice a tuturor datelor relevante și comparabile privind volumul vânzărilor; invită Comisia să elaboreze, în consultare cu EMA, EFSA și ECDC o listă prioritară a agenților patogeni (PPL) la nivelul UE, ținând seama de PPL globală a OMS, atât pentru oameni, cât și pentru animale, stabilind astfel în mod clar viitoarele priorități în domeniul cercetării și dezvoltării; solicită Comisiei, în plus, să încurajeze și să sprijine statele membre să instituie și să monitorizeze obiectivele naționale privind supravegherea și reducerea RAM/infecțiilor asociate asistenței medicale;

10.  invită Comisia să elaboreze studii standardizate pentru colectarea de date privind infecțiile asociate asistenței medicale și să examineze riscurile la care sunt supuse populațiile mari de oameni și animale în timpul epidemiilor și pandemiilor;

11.  subliniază că un schimb mai eficient de informații și date locale, regionale și naționale cu privire la problemele emergente în domeniul sănătății umane și animale, alături de utilizarea sistemelor de alertă timpurie, poate ajuta statele membre să adopte măsuri de izolare adecvate pentru a limita răspândirea organismelor rezistente;

12.  solicită să se extindă rolul și resursele umane și financiare ale tuturor agențiilor UE relevante în domeniul combaterii RAM și a infecțiilor asociate asistenței medicale; consideră că o colaborare strânsă între agențiile UE și proiectele finanțate de UE este esențială;

13.  îndeamnă Comisia și statele membre să prezinte rapoarte periodice și exacte cu privire la numărul de cazuri confirmate de RAM la oameni, precum și statistici corecte și actualizate referitoare la mortalitatea cauzată de RAM;

14.  subliniază că monitorizarea creșterii animalelor pentru agricultură și industria alimentară, prevenirea infecțiilor, educația în materie de sănătate, măsurile de biosecuritate, programele de screening activ și practicile de control sunt esențiale în controlul tuturor microorganismelor infecțioase, deoarece reduc nevoia de antimicrobiene și, prin urmare, reduc posibilitatea microorganismelor să își dezvolte și să își răspândească rezistența; subliniază necesitatea raportării obligatorii către autoritățile de sănătate publică a tuturor pacienților care se depistează a fi infectați sau care sunt identificați ca purtători de bacterii extrem de rezistente; subliniază necesitatea unor orientări cu privire la izolarea purtătorilor spitalizați și a creării unui grup de lucru profesional multidisciplinar care să raporteze direct către ministerele naționale ale sănătății;

15.  subliniază necesitatea unui sistem UE de colectare a datelor cu privire la utilizarea corectă a tuturor antibioticelor; solicită dezvoltarea de protocoale pentru prescrierea și utilizarea antibioticelor la nivelul UE, recunoscând, printre altele, responsabilitatea medicilor veterinari și a medicilor care acordă asistență medicală primară în privința acestei chestiuni; solicită, de asemenea, colectarea obligatorie, la nivel național, a tuturor prescripțiilor de antibiotice și înregistrarea acestora într-o bază de date care să fie controlată și coordonată de experți din domeniul infecțiilor, în vederea difuzării cunoștințelor cu privire la utilizarea optimă a antibioticelor;

16.  regretă faptul că, în acest context, Comisia nu a propus mai devreme o abordare strategică a poluării apei cu produse farmaceutice, astfel cum se prevede în Directiva-cadru privind apa(20); îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să elaboreze fără întârziere o strategie a UE pentru combaterea reziduurilor de medicamente în apă și în mediu, acordând o atenție suficientă monitorizării, colectării datelor și unei mai bune analize a impactului RAM asupra resurselor de apă și asupra ecosistemului acvatic; atrage atenția asupra utilității unei abordări integrate, la nivelul lanțului, a reziduurilor de medicamente și a RAM în mediu(21);

17.  subliniază faptul că poluarea apelor și a solului cu reziduuri de antibiotice din medicina umană și veterinară reprezintă o problemă din ce în ce mai acută și că mediul înconjurător în sine reprezintă o potențială sursă de noi microorganisme rezistente; invită, prin urmare, Comisia să acorde mult mai multă atenție aspectului ecologic în cadrul conceptului „O singură sănătate”;

18.  reamintește că cifrele citate adesea, de 25 000 de decese legate de RAM în UE în fiecare an și costurile aferente de peste 1,5 miliarde de euro, datează din 2007 și că sunt necesare informații actualizate permanent cu privire la povara reală a RAM;

19.  reamintește faptul că sănătatea este un factor de productivitate și competitivitate, precum și una dintre chestiunile care îi preocupă cel mai mult pe cetățeni;

20.  invită Comisia să își extindă finanțarea către EUCAST, care se ocupă de aspectele tehnice ale testării sensibilității antimicrobiene fenotipice in vitro și funcționează ca și comitet de stabilire a valorilor critice pentru EMA și ECDC;

21.  îndeamnă Comisia să aloce fonduri suplimentare în mod specific pentru cercetarea alternativelor de hrană de altă natură decât terapeutică, pentru aplicarea în domeniul creșterii animalelor în cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027;

22.  susține, ca o condiție minimă, răspunsul Consiliului la proiectul de Cod de bune practici al Codex Alimentarius pentru reducerea la minimum și limitarea rezistenței la antimicrobiene și principiile sale 18 și 19 privind utilizarea prudentă și responsabilă a antimicrobienelor;

23.  încurajează punerea accentului pe respectarea orientărilor privind controlul infecțiilor, integrarea obiectivelor care vizează reducerea ratei de infectare și sprijinirea bunelor practici, pentru a contribui la abordarea siguranței pacienților în mediul spitalicesc;

24.  invită Comisia, ECDC și statele membre să încurajeze utilizarea de prosoape de șters mâinile de unică folosință în locuri sensibile din punct de vedere al igienei, cum ar fi instituțiile de asistență medicală, instalațiile de prelucrare a produselor alimentare și creșele;

25.  reamintește faptul că alimentele reprezintă unul dintre posibilele mijloace de transmitere a bacteriilor rezistente de la animale la om și că, de asemenea, bacteriile rezistente la medicamente pot circula în rândul oamenilor și al animalelor prin intermediul apei și al mediului; ia act de riscurile de infecții cu organisme rezistente prin culturile contaminate tratate cu agenți antimicrobieni sau prin gunoiul de grajd sau scurgerile provocate de ferme în apele subterane; subliniază, în acest context, că răspândirea acestor bacterii este influențată de schimburile comerciale, călătorii și migrația oamenilor și animalelor;

26.  invită Comisia și statele membre să elaboreze mesaje de sănătate publică pentru a sensibiliza publicul și, prin aceasta, să promoveze o schimbare a comportamentului vizavi de utilizarea și manipularea responsabilă a antibioticelor, în special utilizarea profilactică; subliniază că este important să se promoveze dobândirea de cunoștințe în domeniul sănătății, deoarece este esențial ca pacienții să înțeleagă informațiile privind asistența medicală și să fie în măsură să urmeze exact indicațiile de tratament; subliniază că măsurile preventive, inclusiv igiena corespunzătoare, ar trebui intensificate pentru a reduce cererea de antibiotice în medicina umană; subliniază că o conștientizare a pericolelor legate de automedicație și de prescrierea excesivă ar trebui să reprezinte o componentă de bază a unei strategii de prevenire;

27.  invită statele membre să elaboreze mesaje de sănătate publică pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la legătura dintre infecții și igiena personală; subliniază că un mijloc eficace de reducere a utilizării de antimicrobiene constă, în primul rând, în stoparea răspândirii infecțiilor; încurajează în acest sens promovarea inițiativelor privind îngrijirea personală;

28.  invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii pentru a sprijini acceptarea și respectarea de către pacienți a tratamentelor cu antibiotice și a altor tratamente adecvate, conform recomandărilor profesioniștilor din domeniul medical;

29.  îndeamnă Comisia să propună orientări, urmând abordarea „O singură sănătate”, în care să prezinte cele mai bune practici privind dezvoltarea unor standarde de calitate armonizate care să fie puse în aplicare în programele de învățământ la nivelul UE cu scopul de a promova programele de educație interdisciplinară, de prevenire a infecțiilor și de formare adresate profesioniștilor din domeniul sănătății și publicului, de a asigura o conduită adecvată în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății și al veterinarilor în ceea ce privește prescrierea, dozajul și eliminarea antimicrobienelor și a materialelor contaminate cu RAM(22), precum și să asigure înființarea și desfășurarea de echipe multidisciplinare pentru administrarea adecvată a antibioticelor în mediile spitalicești;

30.  subliniază faptul că o treime dintre prescripții sunt făcute în sectorul asistenței medicale primare, astfel încât acest sector ar trebui să fie considerat o prioritate în protocoalele de utilizare; subliniază necesitatea unor specialiști în domeniul bolilor infecțioase pentru elaborarea, controlul și urmărirea acestor protocoale; solicită Comisiei să elaboreze orientări pentru utilizarea acestor protocoale în domeniul sănătății umane; invită statele membre să revizuiască toate protocoalele existente, în special cele referitoare la utilizarea profilactică în timpul intervențiilor chirurgicale; salută proiectele actuale la nivel național, cum ar fi programul PIRASOA, ca exemple de bune practici în ceea ce privește utilizarea rațională în asistența medicală primară și în spitale; încurajează dezvoltarea unor mecanisme pentru schimbul de bune practici și de protocoale;

31.  este conștient de faptul că profesioniștii din domeniul sănătății sunt deseori nevoiți să ia decizii rapide cu privire la indicația terapeutică a unui tratament cu antibiotice; remarcă faptul că testele de diagnosticare rapidă pot veni în sprijinul unui proces decizional eficace și precis;

32.  încurajează statele membre să prevină răspândirea infecțiilor de către bacteriile rezistente, prin punerea în aplicare a unor programe de screening activ cu tehnologii de diagnosticare rapidă, pentru identificarea rapidă a pacienților infectați cu bacterii multirezistente la medicamente, și să pună în aplicare măsuri adecvate de control al infecțiilor (cum ar fi izolarea pacienților, izolarea în cohortă și măsuri de igienă mai exigente);

33.  este conștient că costul instrumentelor de diagnosticare rapidă poate depăși prețul antibioticelor; invită Comisia și statele membre să propună stimulente pentru ca industria să dezvolte metode de testare eficace, necostisitoare și eficiente, precum și utilizarea instrumentelor de diagnosticare rapidă; subliniază că instrumentele de diagnosticare rapidă sunt disponibile la nivel național doar în 40 % dintre țările OCDE; invită societățile de asigurări de sănătate să acopere costurile suplimentare legate de utilizarea instrumentelor de diagnosticare rapidă, date fiind beneficiile pe termen lung ale prevenirii utilizării inutile a antimicrobienelor;

34.  invită Comisia și statele membre să restricționeze vânzarea de antibiotice de către profesioniștii din domeniul sănătății umane și animale care le prescriu și să elimine orice stimulente (financiare sau de altă natură) pentru prescrierea de antibiotice, asigurând totodată în continuare un acces suficient de rapid la medicamentele de uz veterinar în situații de urgență; subliniază că numeroase antimicrobiene sunt utilizate atât la oameni, cât și la animale, că unele dintre acestea sunt esențiale pentru a preveni sau trata infecții ce pun în pericol viața oamenilor și că, prin urmare, utilizarea acestora la animale ar trebui interzisă; subliniază că este necesară restricționarea utilizării acestor antimicrobiene doar la oameni, pentru a păstra cât mai mult posibil eficacitatea lor în tratamentul infecțiilor la oameni; consideră că ar trebui să li se permită statelor membre să pună în aplicare sau să mențină măsuri mai stricte privind restricționarea vânzării de antibiotice;

35.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri ferme împotriva vânzării ilegale de produse antimicrobiene sau a vânzării acestora fără o prescripție din partea unui medic sau a unui veterinar în UE;

36.  evidențiază valoarea vaccinurilor și a instrumentelor de diagnosticare în combaterea RAM și a infecțiilor asociate asistenței medicale; recomandă integrarea țintelor privind vaccinarea de-a lungul vieții și a controlului infecțiilor în rândul populației, în special al grupurilor cu risc crescut, ca element-cheie al planurilor naționale de acțiune privind RAM; subliniază, de asemenea, importanța informațiilor accesibile și a sensibilizării publicului larg, pentru a crește rata de vaccinare în domeniul asistenței medicale umane și veterinare și pentru a combate astfel RAM într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor;

37.  subliniază faptul că planul de acțiune european „O singură sănătate” împotriva RAM arată că imunizarea prin vaccinare reprezintă o intervenție în domeniul sănătății eficientă din punctul de vedere al costurilor în ceea ce privește eforturile de combatere a RAM(23) și că, în planul de acțiune, Comisia anunță stimulente pentru promovarea utilizării de diagnostice, alternative antimicrobiene și vaccinuri(24), însă costurile relativ mai ridicate legate de diagnostic, alternative antimicrobiene și vaccinuri în comparație cu antibioticele convenționale constituie un obstacol în calea creșterii ratei de vaccinare, astfel cum se intenționează prin planul de acțiune(25); subliniază că diferite state membre deja privesc vaccinarea ca pe o măsură importantă de politică, atât pentru a preveni apariția focarelor de boli ale animalelor la nivel transfrontalier, cât și pentru a limita riscurile de contagiune pentru piața agricolă a UE, și, prin urmare, au introdus aceasta ca atare;

38.  invită statele membre să își intensifice eforturile pentru prevenirea și controlul infecțiilor care pot conduce la septicemie; invită statele membre să includă în planurile lor naționale de acțiune privind RAM măsuri specifice de îmbunătățire a prevenirii, a depistării și a diagnosticării timpurii și a gestionării clinice a septicemiei;

39.  invită Comisia să analizeze modalitățile optime de exploatare a potențialului rețelelor europene de referință în materie de boli rare și să evalueze posibilul rol al acestora în cadrul cercetării legate de RAM;

40.  subliniază că poluarea mediului cu reziduuri de antibiotice de uz uman și veterinar, provenite în special din creșterea animalelor, spitale și gospodării, reprezintă o problemă emergentă care necesită luarea unor măsuri politice coerente pentru a se preveni răspândirea RAM între ecosisteme, animale și oameni; încurajează să se efectueze cercetări suplimentare privind dinamica transmiterii și impactul relativ al acestei poluări asupra RAM; solicită, prin urmare, să se dezvolte sinergii între abordarea „O singură sănătate” și datele din monitorizările existente în ceea ce privește mediul, în special cele din monitorizarea listei de supraveghere în temeiul Directivei-cadru privind apa, în vederea îmbunătățirii cunoștințelor privind apariția și răspândirea antimicrobienelor în mediu;

41.  ia act de faptul că bacteriile expuse la erbicide răspund în mod diferit la antibioticele relevante din punct de vedere clinic; ia act de frecvența modificărilor rezistenței la antibiotice determinate de utilizarea erbicidelor și antibioticelor aprobate și de faptul că efectele acestor modificări nu fac obiectul supravegherii reglementare;

42.  invită Comisia să ia măsuri adecvate pentru a aborda eliberarea de produse farmaceutice, inclusiv de antimicrobiene, în mediu prin intermediul apelor reziduale și al stațiilor de epurare a apei, acesta fiind un factor major în apariția RAM;

43.  solicită să se prevadă o revizuire a evaluării riscurilor de mediu în cadrul proceselor de autorizare a introducerii pe piață a antimicrobienelor, precum și a produselor mai vechi aflate deja pe piață; solicită respectarea strictă a bunelor practici de fabricație ale UE și a normelor privind achizițiile publice ecologice referitoare la producția și distribuția de produse farmaceutice și eliberarea antibioticelor în mediu;

44.  îndeamnă Comisia și statele membre să abordeze problema creșterii rapide a numărului de ciuperci rezistente la multiple medicamente prin revizuirea utilizării fungicidelor în sectorul agricol și industrial;

45.  invită Comisia și statele membre să elimine treptat utilizarea compușilor antimicrobieni sau a produselor chimice antimicrobiene în alte unități decât cele clinice, cum ar fi produsele de curățare de zi cu zi și alte bunuri de consum;

46.  subliniază necesitatea de a se realiza în mod urgent cercetări aprofundate privind impactul prezenței substanțelor antimicrobiene în culturile alimentare și în hrana pentru animale asupra dezvoltării RAM, precum și asupra populației microbiene în sol;

47.  subliniază, în această privință, că este necesară o evaluare ex-ante aprofundată a costurilor sociale ale unei abordări de tip „sfârșitul lanțului”;

48.  invită Comisia și statele membre să își revizuiască codurile de bune practici în agricultură și cele mai bune tehnici disponibile relevante în temeiul Directivei privind emisiile industriale(26) în scopul de a include dispoziții cu privire la manipularea dejecțiilor animaliere care conțin antibiotice/microorganisme rezistente la antimicrobiene;

49.  invită Comisia și statele membre să încurajeze dezvoltarea de medicamente sustenabile cu un impact redus asupra mediului și a apei și să încurajeze în continuare inovarea în industria farmaceutică în acest domeniu;

50.  subliniază că nu toate statele membre au la dispoziție resurse suficiente pentru a dezvolta și a implementa strategii naționale cuprinzătoare cu privire la RAM; îndeamnă Comisia să ofere statelor membre informații clare cu privire la resursele UE disponibile pentru combaterea RAM și să asigure disponibilitatea unei finanțări mai dedicate în acest scop;

51.  invită Comisia să reexamineze și să revizuiască documentele de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF), în temeiul Directivei privind emisiile industriale, care sunt relevante pentru emisiile provenite de la instalațiile de producție a antibioticelor;

52.  solicită Comisiei să utilizeze în mod efectiv legislația disponibilă în toate domeniile legate de RAM pentru a asigura că amenințarea este abordată în cadrul tuturor politicilor;

53.  subliniază importanța unei abordări a evaluării ciclului de viață, de la producție și prescriere la gestionarea deșeurilor farmaceutice; solicită Comisiei să abordeze problema eliminării antibioticelor, unde ar trebui explorate alternative la incinerare, cum ar fi gazificarea;

54.  invită Comisia și statele membre să se asigure că aspectele legate de mediu sunt introduse în sistemul de farmacovigilență pentru produsele farmaceutice de uz uman și sunt consolidate pentru produsele farmaceutice de uz veterinar, în special în legătură cu RAM;

55.  solicită Comisiei și statelor membre să stabilească standarde de calitate (valori-limită) sau cerințe privind evaluarea riscurilor pentru a asigura că dejecțiile animaliere, nămolul de epurare și apa de irigare conțin concentrații sigure de antibiotice relevante și de microorganisme RAM înainte de a putea fi răspândite pe terenurile agricole;

56.  invită Comisia să lanseze, în cooperare cu statele membre, o campanie de informare la nivelul UE pentru consumatori și întreprinderi privind acvacultura în general și, în special, diferențele dintre standardele stricte și cuprinzătoare de pe piața UE și standardele aplicabile produselor importate din țări terțe, cu accent deosebit pe problemele cauzate siguranței alimentare și sănătății publice prin introducerea în Uniune a microorganismelor deosebit de rezistente și RAM;

57.  solicită eliminarea treptată a utilizării profilactice și metafilactice regulate a antimicrobienelor în grupurile de animale de fermă și solicită interzicerea completă a utilizării antibioticelor de ultimă instanță la animalele de la care se obțin alimente; subliniază că bunele practici de creștere a animalelor, de igienă, de gestionare a fermei și investițiile în aceste domenii contribuie la prevenirea infecțiilor și, prin aceasta, la reducerea nivelului de utilizare a antibioticelor; îndeamnă Comisia să prezinte o nouă strategie a UE privind bunăstarea animalelor, pentru care pledează Parlamentul European, având ca obiectiv pe termen lung elaborarea unui act legislativ privind bunăstarea animalelor; îndeamnă Comisia să pună în aplicare, fără întârziere, punctele restante din strategia UE privind protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015;

58.  subliniază că gestionarea agricolă eficientă, biosecuritatea și sistemele de creștere a animalelor susțin sănătatea și bunăstarea animalelor de la care se obțin alimente și, atunci când se aplică în mod corespunzător, minimizează sensibilitatea la bolile bacteriene și necesitatea utilizării de antibiotice la animale;

59.  consideră că finanțarea adecvată a investițiilor realizate în cadrul exploatațiilor agricole, cum ar fi pentru adăposturi de calitate, ventilație, curățenie, dezinfecție, vaccinare și biosecuritate, trebuie încurajate și nu ar trebui să fie compromise în cadrul viitoarei politici agricole comune (PAC); recunoaște, în acest sens, importanța sensibilizării membrilor comunității crescătorilor de animale în legătură cu bunăstarea animalelor, sănătatea animalelor și siguranța alimentară; remarcă importanța de a se promova și aplica bune practici în toate etapele de producție și de prelucrare a produselor alimentare și importanța furajelor sigure și echilibrate din punct de vedere nutritiv, a strategiilor specifice de hrănire, a compoziției furajelor, a formulelor furajelor și a prelucrării acestora;

60.  invită Comisia și statele membre - inclusiv în contextul reformei PAC - să realizeze mai multe sinergii și, în conformitate cu constatările din Planul său de acțiune „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM), să acorde stimulente financiare eficace și sprijin pentru crescătorii de animale care pot demonstra că au redus în mod semnificativ utilizarea antibioticelor și că au atins o rată ridicată de vaccinare a animalelor sau a efectivului lor de animale;

61.  subliniază că salubrizarea corectă și buna igienă a fermelor sunt fundamentale; solicită Comisiei să elaboreze orientări privind utilizarea antibioticelor la animale și condițiile de igienă în ferme; invită statele membre să întocmească planuri specifice și să întărească controlul cu privire la condițiile sanitare;

62.  reamintește măsurile preventive care trebuie aplicate înainte de a se recurge la tratamentul cu antimicrobiene al unor grupuri întregi (metafilaxie) de animale de la care se obțin alimente:

   utilizarea unor animale de reproducție bune, sănătoase, crescute în mod natural, cu o diversitate genetică adecvată;
   asigurarea unor condiții care respectă nevoile comportamentale ale speciilor, inclusiv interacțiunile și ierarhiile sociale;
   garantarea unor niveluri de densitate a efectivelor care nu cresc riscul de transmitere a bolilor;
   izolarea animalelor bolnave de restul grupului;
   (în cazul găinilor și al animalelor mai mici) subdiviziunea efectivelor în grupuri mici, separate fizic;
   punerea în aplicare a normelor privind bunăstarea animalelor deja stabilite în cadrul ecocondiționalității, astfel cum se prevede în cerințele legale în materie de gestionare (SMR) nr. 11, 12 și 13 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013(27);

63.  este de opinie că cerințele vizând asigurarea faptului că pe etichetă se menționează utilizarea antibioticelor ar îmbunătăți cunoștințele consumatorilor și le-ar permite acestora să ia decizii în mai bună cunoștință de cauză; invită Comisia să creeze un sistem armonizat de etichetare bazat pe standardele de bunăstare a animalelor și pe bunele practici privind creșterea animalelor, după cum s-a preconizat deja în 2009(28);

64.  în plus, atrage atenția asupra rezultatelor recente ale cercetărilor științifice (februarie 2018) care arată că beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE) sunt transferate de la unitățile zootehnice și prin consumul de carne la oameni doar într-o măsură limitată și că transmiterea BLSE are loc în principal de la o persoană la alta(29);

65.  subliniază că creșterea animalelor cu mare densitate poate implica administrarea inadecvată și în mod curent de antibiotice animalelor și păsărilor pentru ca acestea să crească mai rapid și ca ele să fie utilizate în mod frecvent și în scopuri profilactice, pentru a preveni răspândirea bolilor din cauza condițiilor de stres în care sunt ținute animalele, și anume în spații închise și înghesuite, care le blochează sistemul imunitar, și pentru a compensa condițiile insalubre în care sunt crescute;

66.  consideră că cunoștințele privind răspândirea RAM de la animalele de fermă la om sunt deja destul de solide și că acest lucru nu a fost recunoscut în suficientă măsură în planul de acțiune; constată faptul că planul de acțiune solicită doar investigații suplimentare și reducerea lacunelor în ceea ce privește cunoștințele legate de această chestiune, ceea ce poate duce la amânarea adoptării unor măsuri atât de necesare;

67.  solicită Comisiei și statelor membre să facă distincție între animalele pentru producție și animalele de companie, în special la dezvoltarea mecanismelor de monitorizare și evaluare a utilizării antimicrobienelor în medicina veterinară, precum și la elaborarea măsurilor care vizează utilizarea lor;

68.  subliniază că a fost elaborat, în cooperare cu medicii veterinari, un program de monitorizare cuprinzătoare a antibioticelor în exploatațiile agricole, care documentează în mod cuprinzător utilizarea antibioticelor și îmbunătățește în continuare folosirea acestora; regretă că nu există încă un sistem comparabil în ceea ce privește medicina umană;

69.  constată că existența unei corelații între rezistența la antibiotice descoperită la animalele de la care se obțin produse alimentare (de exemplu, puii de carne) și o mare parte din infecțiile bacteriene la oameni ca urmare a manipulării, preparării și a consumului cărnii acestor animale este confirmată inclusiv de agențiile UE(30);

70.  subliniază că cercetările indică faptul că intervențiile care limitează utilizarea antibioticelor la animalele de la care se obțin produse alimentare sunt asociate cu o reducere a prezenței bacteriilor rezistente la antibiotice la aceste animale(31);

71.  invită Comisia și statele membre, având în vedere aceste cercetări recente(32), să facă uz de diligență și proporționalitate în adoptarea măsurilor și să evalueze și să clasifice cu atenție antibioticele și rezistența la antimicrobiene în toate actele legislative relevante, pentru a evita restricționarea inutilă a unor remedii pentru combaterea anumitor protozoare, cum ar fi coccidia, în unitățile zootehnice din Europa, provocând astfel, în mod neintenționat, o creștere a riscurilor de contaminare a oamenilor cu bacterii periculoase cum ar fi salmonella și microbi din alimente;

72.  regretă faptul că pentru Planul de acțiune european „O singură sănătate” împotriva RAM nu există niciun fel de alocare de resurse și nici o utilizare mai ambițioasă a instrumentelor legislative; invită Comisia să fie mai ambițioasă cu privire la orice viitor plan de acțiune pe care îl dezvoltă și să depună eforturi mai hotărâte pentru a îl pune în aplicare în întregime;

73.  regretă faptul că, deși abordarea strategică a Comisiei este în principiu corectă, aceasta se limitează mult prea frecvent la declarații ale intențiilor și invită Comisia să își concretizeze în mod clar abordarea;

74.  invită Comisia să coordoneze și să monitorizeze strategiile naționale, pentru a permite schimbul de bune practici între statele membre;

75.  îndeamnă statele membre să elaboreze strategii naționale ambițioase pentru combaterea RAM în sectorul producției animaliere, inclusiv obiective de reducere cantitativă a utilizării antimicrobienelor de uz veterinar, în același timp ținând cont de circumstanțele locale; subliniază că toate sectoarele din lanțul alimentar ar trebui implicate în punerea în aplicare a acestora;

76.  constată că unele state membre au stabilit din punct de vedere juridic consultanți pe lângă autoritățile relevante care sunt calificați profesional în domeniul medicamentelor de uz veterinar și care sunt autorizați să prescrie unele medicamente de uz veterinar; subliniază că planurile naționale de acțiune privind RAM nu ar trebui să interzică acestor persoane să prescrie și să furnizeze anumite medicamente de uz veterinar atunci când este necesar, dat fiind rolul esențial pe care îl pot avea aceste persoane în cadrul comunităților rurale izolate;

77.  subliniază importanța schimburilor de bune practici între statele membre și a coordonării acestor schimburi de către Comisie; salută în acest context reducerea utilizării antibioticelor în domeniul creșterii animalelor în Țările de Jos cu 64,4 % în perioada 2009-2016 și ambiția națională declarată de a o reduce și mai mult până în 2020; invită Comisia și statele membre să aplice și în alte părți ale Uniunii acest exemplu de parteneriat public-privat dintre autoritățile publice, industrii, oameni de știință și medici veterinari;

78.  îndeamnă statele membre să ia în considerare punerea în aplicare a stimulentelor fiscale pozitive (scutiri fiscale pentru fermieri) și negative (impozite pe vânzările de antibiotice, precum cele introduse cu succes în Belgia și Danemarca) privind antibioticele folosite în creșterea animalelor în alte scopuri decât cele terapeutice;

Intensificarea cercetării, dezvoltării și inovării în ceea ce privește RAM

79.  subliniază că, cu o investiție de 1,3 miliarde EUR în cercetarea legată de RAM, UE este un lider în acest domeniu, iar realizările UE includ lansarea programului New Drugs for Bad Bugs (ND4BB)(33) și Inițiativa de programare în comun privind rezistența la antimicrobiene (JPIAMR)(34); subliniază că este necesar ca acțiunile de cercetare să fie eficiente și coordonate; salută, prin urmare, inițiativele precum ERA-NET pentru stabilirea unor sinergii între JPIAMR și Orizont 2020; evidențiază că, până în anii 1960, au fost dezvoltate peste 20 de clase noi de antibiotice și ia act cu îngrijorare de faptul că în ultimii ani nu au fost introduse clase de antimicrobiene cu adevărat noi;

80.  îndeamnă Comisia să aibă în vedere un cadru legislativ nou pentru a stimula dezvoltarea unor antimicrobiene noi pentru oameni, astfel cum a solicitat deja Parlamentul European la 10 martie 2016 în amendamentele sale la propunerea de regulament privind medicamentele de uz veterinar și în rezoluția sa din 19 mai 2015; ia act de faptul că, în planul de acțiune european „O singură sănătate” împotriva RAM, Comisia își asumă, la rândul său, angajamentul să analizeze instrumentele de reglementare ale UE și stimulentele – în special legislația privind medicamentele orfane și pediatrice – în vederea utilizării acestora pentru antimicrobiene noi;

81.  salută faptul că EFSA și EMA au examinat recent și au discutat numeroase alternative la utilizarea antimicrobienelor la animalele de la care se obțin produse alimentare, unele dintre alternative dovedindu-se a avea rezultate promițătoare în îmbunătățirea parametrilor legați de sănătatea animalelor în timpul studiilor experimentale; recomandă, prin urmare, să se dea un nou impuls cercetării științifice cu privire la alternative și să se elaboreze un cadru legislativ european care ar stimula dezvoltarea acestora și ar clarifica procesul pentru aprobarea lor;

82.  reamintește că generarea tradițională a antibioticelor, bazată pe o serie de tehnici de modificare a antibioticelor obținute din natură, este epuizată și că investițiile în C&D pentru crearea unei noi generații de antibiotice ar trebui să depășească paradigma tradițională a antibioticelor; salută noile tehnici care au fost deja dezvoltate, cum ar fi anticorpii monoclonali care reduc virulența bacteriilor, nu prin distrugerea lor, ci prin neutralizarea lor;

83.  precizează că știința și cercetarea joacă un rol esențial în dezvoltarea de standarde pentru combaterea RAM;

84.  salută proiectele de cercetare recente privind terapiile alternative la antibiotice, precum fagoterapia, ca de exemplu proiectul Phagoburn finanțat de UE; remarcă faptul că, până în prezent, nu au fost autorizate fagoterapii la nivelul UE; invită Comisia să propună un cadru pentru fagoterapie bazat pe cele mai recente cercetări științifice;

85.  ia act de cercetarea recentă în domeniul dezvoltării probioticelor de generație următoare pentru utilizarea concomitentă cu tratamentul cu antibiotice în unitățile clinice, despre care s-a dovedit că reduc infecțiile asociate asistenței medicale cauzate de bacterii cu un nivel ridicat de rezistență la antibiotice(35);

86.  ia act de faptul că cercetarea și dezvoltarea în domeniul unor abordări noi cu privire la tratamentul și prevenirea infecțiilor sunt la fel de importante și că aceste abordări pot include utilizarea de substanțe pentru întărirea reacției imunologice la infecția bacteriană, cum ar fi prebioticele și probioticele;

87.  încurajează EMA ca, în colaborare cu EFSA și cu ECDC, să revizuiască toate informațiile disponibile privind beneficiile și riscurile agenților antimicrobieni mai vechi, inclusiv ale combinațiilor de antibiotice diferite, și să analizeze dacă sunt necesare modificări ale utilizărilor aprobate ale acestora; subliniază faptul că dialogul timpuriu dintre inovatori și autoritățile de reglementare ar trebui încurajat pentru a adapta cadrul de reglementare, atunci când este necesar, pentru a prioritiza și a accelera dezvoltarea de medicamente antimicrobiene și pentru a permite un acces mai rapid;

88.  încurajează Comisia să introducă o procedură accelerată prin care utilizarea antimicrobienelor aprobate în scopuri industriale sau agricole, dar despre care se bănuiește că ar avea un impact negativ grav asupra RAM să poată fi interzisă temporar până la efectuarea unor studii suplimentare privind impactul antimicrobienelor;

89.  reamintește că calitatea proastă a medicamentelor și a medicamentelor de uz veterinar cu concentrații reduse de ingrediente active și/sau utilizarea lor pe termen lung încurajează apariția de microbi rezistenți; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să îmbunătățească și să elaboreze acte legislative care să garanteze că medicamentele sunt de calitate garantată, sigure și eficace și că utilizarea lor respectă principii stricte;

90.  invită Comisia să majoreze finanțarea pentru cercetări timpurii transsectoriale și interdisciplinare privind epidemiologia și imunologia agenților patogeni RAM și screeningul infecțiilor asociate asistenței medicale, în special căile de transmitere între oameni și animale și mediu; invită Comisia să sprijine cercetarea privind igiena mâinilor și impactul diferitelor metode de spălare și de uscare a mâinilor asupra transmiterii agenților cu potențial patogen;

91.  invită Comisia să investească în egală măsură în dezvoltarea unor alternative fără antibiotice pentru sănătatea animalelor, inclusiv promotori de creștere, precum și în dezvoltarea unor molecule noi pentru crearea de antibiotice noi; subliniază că noile antibiotice nu trebuie să fie utilizate pentru stimularea sănătății sau a creșterii animalelor și că industriile care primesc finanțare publică pentru dezvoltarea de antibiotice noi trebuie să oprească distribuirea și/sau utilizarea oricăror antibiotice pentru stimularea sănătății și a creșterii animalelor;

92.  salută proiectele de cercetare transfrontalieră recente privind stewardshipul antimicrobian și prevenirea infecțiilor, cum ar fi proiectul Interreg i-4-1-Health finanțat de UE; invită Comisia să majoreze finanțarea pentru cercetare în cazul măsurilor de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;

93.  invită Comisia să sprijine în continuare eforturile legate de C&D în domeniul RAM, inclusiv cu privire la infecțiile la nivel global definite în obiectivele de dezvoltare durabilă, în special tuberculoza, malaria, HIV și bolile tropicale neglijate rezistente la medicamente, în cadrul următorului program-cadru de cercetare și inovare al UE, inclusiv prin consacrarea unei misiuni specifice în cadrul programului pentru combaterea la nivel global a RAM;

94.  invită Comisia să pună în aplicare restricții privind transportul de animale vii din zonele în care au fost identificate, prin intermediul actualului sistem de monitorizare, sușe de bacterii rezistente la antimicrobiene;

95.  constată că unele produse fitosanitare ar putea avea și proprietăți antimicrobiene, ceea ce ar influența răspândirea RAM; solicită cercetări suplimentare cu privire la posibila legătură dintre expunerea la formulele comerciale ale pesticidelor și erbicidelor și dezvoltarea RAM; recunoaște că erbicidele sunt testate în mod regulat pentru a analiza toxicitatea lor, dar nu și efectele lor subletale asupra microbilor, și subliniază, din motivele menționate mai sus, importanța de a se examina posibilitatea de a realiza în mod regulat astfel de testări;

96.  invită Comisia și statele membre să promoveze un dialog timpuriu și continuu cu toate părțile interesate în vederea dezvoltării de stimulente corespunzătoare pentru cercetare și dezvoltare în domeniul RAM; admite că nu există o abordare universală; solicită Comisiei să includă în mod formal societatea civilă în discuțiile privind „O singură sănătate”, de exemplu, prin înființarea și finanțarea unei rețele dedicate a părților interesate;

97.  subliniază necesitatea unor modele diferite de colaborare coordonate de sectorul public și cu implicarea industriei; recunoaște că capacitățile industriei joacă un rol esențial în cercetarea și dezvoltarea în domeniul RAM; subliniază că, în pofida celor de mai sus, este necesar să aibă loc o mai mare coordonare și prioritizare publică în domeniul C&D în acest domeniu urgent; invită, prin urmare, Comisia să lanseze o platformă publică pentru proiectele de C&D finanțate din fonduri publice cu privire la RAM și să coordoneze toate acțiunile de C&D;

98.  subliniază, prin urmare, că actualul cadru în materie de inovare nu încurajează în mod eficace C&D privind RAM și solicită adaptarea și armonizarea regimului proprietății intelectuale la nivel european, în special în scopul de a corela mai bine durata protecției cu perioada solicitată pentru medicamentul inovator în cauză;

99.  este de opinie că cercetări legate de combaterea RAM se desfășoară deja în multe părți diferite ale Uniunii, fără să existe o viziune de ansamblu corespunzătoare asupra stadiului cercetărilor la nivelul întregii UE; propune, prin urmare, să se creeze o platformă specială la nivelul UE pentru a permite o folosire mai eficientă a resurselor de cercetare în viitor;

100.  reamintește valoarea dezvoltării unor coaliții între mediul academic și companiile biofarmaceutice în ceea ce privește crearea unor antibiotice noi, a unor metode de diagnosticare rapidă și a unor terapii noi;

101.  salută concluziile simpozionului tehnic comun al OMS, OMPI (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale) și OMC (Organizația Mondială a Comerțului) intitulat „Rezistența la antimicrobiene: modalități de promovare a inovării, a accesului și a utilizării adecvate a antibioticelor”(36), în cadrul căruia au fost discutate modele noi de stimulare a C&D, în care profitabilitatea unui antibiotic este decuplată de volumul de vânzări;

102.  reamintește că Regulamentul privind studiile clinice(37) va contribui la încurajarea cercetărilor legate de noi agenți antimicrobieni în UE; invită Comisia și EMA să pună în aplicare fără întârziere Regulamentul privind studiile clinice;

103.  invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea și adoptarea noilor modele economice, a noilor proiecte-pilot și a stimulentelor de impuls și de atracție pentru a stimula dezvoltarea de noi terapii, metode de diagnostic, antibiotice, dispozitive medicale, vaccinuri și alternative la utilizarea antimicrobienelor; consideră că acestea sunt semnificative atunci când sunt sustenabile, sunt determinate de necesități și se bazează pe dovezi pe termen lung, vizează priorități publice cheie și sprijină utilizarea medicală corectă;

104.  invită Comisia să evalueze eficiența practicilor de igienă actuale și a metodelor de salubrizare din spitale și din mediile asociate îngrijirii sănătății; solicită Comisiei să exploreze utilizarea probioticelor și a altor tehnologii sustenabile legate de igienă ca abordări eficiente în materie de salubrizare pentru prevenirea și reducerea numărului de infecții asociate asistenței medicale atribuite RAM;

105.  încurajează adoptarea unor tehnologii eficiente din punctul de vedere al costurilor care reduc impactul infecțiilor asociate asistenței medicale în spitale și ajută la prevenirea răspândirii microorganismelor multirezistente;

106.  încurajează statele membre să promoveze sisteme de rambursare alternative pentru a facilita adoptarea unor tehnologii inovatoare în cadrul sistemelor naționale de sănătate;

107.  ia act de faptul că modelul de afaceri obișnuit pentru dezvoltarea de medicamente nu este potrivit pentru dezvoltarea de antibiotice deoarece rezistența poate evolua în timp și deoarece acestea sunt menite să fie utilizate temporar și ca o ultimă soluție; reamintește industriei responsabilitatea sa corporativă și socială de a contribui la activitatea de combatere a RAM prin găsirea unor modalități de prelungire a vieții antibioticelor, făcând astfel sustenabilă furnizarea de antibiotice eficace, și solicită introducerea de stimulente pentru această cercetare și pentru definirea traiectoriei de reglementare;

108.  reamintește că atât Parlamentul European, cât și Consiliul au solicitat revizuirea stimulentelor actuale (adică cele stabilite în Regulamentul privind medicamentele orfane(38)), din cauza utilizării abuzive a acestora și a prețurilor finale ridicate; invită, prin urmare, Comisia să analizeze modelele actuale de stimulente pentru C&D, inclusiv modelul de exclusivitate de piață transferabilă, pentru a crea unele noi și a defini traiectoria de reglementare;

109.  invită Comisia și statele membre să dezvolte, în cooperare cu cercetătorii și cu industria, noi modele de stimulente care să decupleze plățile de volumul prescripțiilor și să stimuleze investițiile pe parcursul întregii perioade de dezvoltare și producție a produsului; evidențiază faptul că garantarea accesibilității și accesului la antibiotice de calitate trebuie să fie obiectivul final al stimulentelor acordate pentru C&D;

110.  recunoaște rolul-cheie al farmaciștilor în creșterea nivelului de conștientizare cu privire la utilizarea corectă a antimicrobienelor și în prevenirea RAM; încurajează statele membre să le extindă responsabilitățile prin permiterea eliberării cantității exacte și a administrării anumitor vaccinuri și a testelor de diagnosticare rapidă în cadrul farmaciilor;

111.  solicită ca exclusivitățile de piață transferabile și recompensele de intrare pe piață să fie considerate opțiuni pentru stimulente sustenabile;

112.  invită Comisia să își asume un rol de lider la nivel global în ceea ce privește promovarea modelelor de bune practici bazate pe dovezi pentru diagnosticarea timpurie în scopul de a combate RAM;

Modelarea agendei globale

113.  subliniază că, în absența unor măsuri imediate și armonizate la scară globală, lumea se îndreaptă către o eră post-antibiotice, în care infecțiile obișnuite ar putea să ucidă din nou;

114.  reamintește că, din cauza caracterului complex al problemei, a dimensiunii sale transfrontaliere, a consecințelor grave asupra mediului, sănătății umane și animale și a sarcinii economice semnificative, RAM necesită o acțiune urgentă și coordonată la nivelul UE și la nivel global și intersectorial; solicită, prin urmare, un angajament clar din partea UE și a statelor membre față de construirea unor parteneriate europene și internaționale și față de lansarea unei strategii transversale la nivel global pentru combaterea RAM, care să acopere domenii politice precum comerțul internațional, dezvoltarea și agricultura;

115.  salută lista de clasificare a OMS cu privire la cei 20 cei mai nefaști agenți patogeni rezistenți la antibiotice(39); solicită realizarea urgentă a unor proiecte de C&D cu privire la bacteriile rezistente la antibiotice incluse în această listă prioritară cu scopul de a dezvolta medicamente împotriva lor; subliniază, cu toate acestea, că cercetarea axată pe noile medicamente nu este singura acțiune necesară și că trebuie luate măsuri în ceea ce privește utilizarea excesivă sau incorectă atât la oameni, cât și la animale;

116.  recunoaște că RAM reprezintă o problemă transfrontalieră și că produsele care intră în Europa provin din toată lumea; îndeamnă Comisia să colaboreze cu terțe părți pentru a reduce utilizarea antibioticelor în creșterea animalelor și contaminarea aferentă a mediului; invită Comisia, în plus, să pună în aplicare programe de cercetare în colaborare cu țări terțe pentru a reduce utilizarea excesivă a antibioticelor; invită Comisia, în contextul acordurilor de liber schimb, să interzică importul de produse alimentare care se obțin de la animale atunci când animalele nu au fost crescute în conformitate cu standardele UE și în special în conformitate cu interdicția utilizării de promotori de creștere pe bază de antibiotice;

117.  ia act de raportul intitulat „Combaterea infecțiilor rezistente la medicamente la nivel global: raport final și recomandări”(40), în care se estimează că întreprinderea unei acțiuni globale cu privire la RAM va costa 40 de miliarde de USD pe o perioadă de 10 ani, sumă care este mică în comparație cu costul inacțiunii și care reprezintă un procent foarte mic din cheltuielile actuale din domeniul sănătății ale țărilor din cadrul G20 (aproximativ 0,05 %); invită Comisia să analizeze posibilitatea de a impune o taxă industriei pentru sănătatea publică în cadrul responsabilității sale sociale;

118.  precizează că, în orice viitor acord comercial cu Regatul Unit după Brexit, RAM trebuie abordată și trebuie stabilită o condiție ca orice nouă acțiune a UE în combaterea RAM să fie urmată de Regatul Unit în vederea protejării consumatorilor și a lucrătorilor atât în UE, cât și în Regatul Unit;

119.  salută Planul global de acțiune (PGA) al OMS privind RAM, care a fost adoptat în unanimitate în mai 2015 de cea de-a 68-a Adunare Mondială a Sănătății; subliniază necesitatea conformității planurilor de acțiune de la nivel global, european și național cu PGA;

120.  salută noile orientări OMS privind utilizarea antimicrobienelor importante din punct de vedere medical la animalele de la care se obțin produse alimentare(41); subliniază că, în unele țări, aproximativ 50-70 % din antibioticele importante din punct de vedere medical sunt consumate în sectorul animalelor, în mare parte pentru stimularea creșterii la animalele sănătoase; solicită, în cadrul abordării „O singură sănătate”, ca acest subiect să fie inclus în politica comercială a UE și în negocierile cu organizațiile internaționale, precum OMC și țările asociate sau terțe, elaborându-se astfel o politică mondială pentru interzicerea utilizării antibioticelor în scopul îngrășării animalelor sănătoase;

121.  ia act de faptul că RAM este un motiv serios de îngrijorare în multe boli legate de sărăcie și neglijate, printre care HIV/SIDA, malaria, tuberculoza și bolile legate de epidemii și pandemii; subliniază că aproximativ 29 % dintre decesele cauzate de RAM se datorează tuberculozei rezistente la medicamente; invită Comisia și statele membre să își sporească, de urgență, sprijinul pentru cercetarea și aplicarea instrumentelor de sănătate cu ajutorul cărora să se abordeze bolile legate de sărăcie și neglijate afectate de RAM; invită Comisia și statele membre să creeze parteneriate, după modelul parteneriatului în domeniul cercetării și inovării în zona mediteraneeană (PRIMA) și al Parteneriatului dintre țări europene și țări în curs de dezvoltare privind trialurile clinice (EDCTP), pentru proiecte internaționale de C&D în domeniul sănătății, care să cuprindă diferite regiuni geografice și cele mai pertinente teme legate de sănătate, cum ar fi RAM, vaccinurile, cancerul și accesul la medicamente;

122.  subliniază importanța inițiativelor UE, cum ar fi programele ECDC privind bolile infecțioase, inclusiv SIDA, tuberculoza și malaria; subliniază faptul că aceste inițiative reprezintă exemple de bune practici, demonstrând capacitatea de răspuns și buna funcționare a UE în ceea ce privește necesitatea unor noi antibiotice, precum și că ECDC ar trebui să aibă un rol esențial în prioritizarea nevoilor în materie de C&D, în coordonarea acțiunilor și implicarea tuturor actorilor, în intensificarea activității transsectoriale și consolidarea capacităților prin intermediul rețelelor de C&D;

123.  subliniază problema emergenței bacteriilor multirezistente care sunt rezistente la mai multe antibiotice în același timp și care, în cele din urmă, pot deveni superbacterii rezistente la toate antibioticele disponibile, inclusiv la antibioticele de ultimă linie; evidențiază necesitatea creării unei baze de date cu privire la aceste bacterii multirezistente, care să includă SIDA, tuberculoza, malaria, gonoreea, Escherichia coli și alte bacterii rezistente la medicamente;

124.  ia act de faptul că efectivele de animale crescute în scopuri alimentare în SUA sunt tratate cu de cinci ori mai multe antibiotice decât animalele de fermă din Regatul Unit; subliniază, prin urmare, importanța controalelor la importurile de carne în UE;

125.  invită Comisia să susțină, în cadrul acordurilor comerciale, standardele și măsurile UE pentru combaterea RAM și utilizarea corectă a antibioticelor și să desfășoare activități prin intermediul OMC pentru a ridica problema RAM; observă că utilizarea antibioticelor ca promotori de creștere a animalelor de la care se obțin produse alimentare este interzisă în UE din 2006, însă în țările din afara UE antibioticele pot fi încă utilizate în hrana animalelor ca promotori de creștere; invită Comisia să includă o clauză în toate acordurile de liber schimb în care să se prevadă că produsele alimentare importate din țări terțe nu trebuie să fi fost produse folosind antibiotice ca promotori de creștere, cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabile pentru sectoarele creșterii animalelor și acvaculturii din UE și pentru a reduce RAM; solicită Comisiei să interzică toate importurile de produse alimentare provenite din țări terțe în cazul în care aceste produse provin de la animale tratate cu antibiotice sau cu grupuri de antibiotice care, în UE, sunt destinate tratamentului anumitor infecții umane;

126.  invită Comisia și statele membre să consolideze măsurile de combatere a practicilor ilegale legate de producția, comercializarea, utilizarea și eliminarea antimicrobienelor; subliniază faptul că actorii implicați în ciclul de viață al antimicrobienelor trebuie să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni;

127.  ia act de impactul universalității și accesibilității antibioticelor existente și al accesului larg la acestea; este de opinie că tratamentul precis, folosind antibiotice specifice, ar trebui să fie disponibil tuturor pentru a preveni utilizarea greșită a antibioticelor nepotrivite și utilizarea excesivă a antibioticelor cu spectru larg; invită Comisia și statele membre să ia măsuri mai stricte împotriva vânzării de loturi mari de antimicrobiene, în special de antibiotice critice pentru om, la prețuri de dumping;

128.  solicită realizarea unor ample verificări la nivelul producătorilor de antibiotice, astfel încât perioadele de așteptare să fie adaptate la realitate pentru a se asigura că în produsele alimentare nu sunt prezente antibiotice;

129.  invită Comisia să încerce să obțină atenție și angajament politic continuu, de nivel înalt cu privire la acțiunile de combatere a RAM, inclusiv în forumurile ONU, G7 și G20; evidențiază oportunitatea pentru organismele științifice din UE, precum ECDC, de a-și asuma roluri de stewardship global; invită Comisia să susțină colaborarea dintre UE și organizațiile internaționale, inclusiv OMS, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) salută Declarația de la Davos privind combaterea rezistenței la antimicrobiene emisă în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos din ianuarie 2016, în care industriile din domeniul farmaceutic, al biotehnologiilor și al metodelor de diagnosticare solicită acțiuni colective pentru a crea o piață sustenabilă și previzibilă pentru antibiotice, vaccinuri și metode de diagnosticare, care să amelioreze conservarea tratamentelor noi și a celor existente;

130.  solicită promovarea și consolidarea unui mod de producție bazat pe agroecologie, precum și tranziția către un astfel de mod de producție;

o
o   o

131.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor, Agenției Europene pentru Medicamente, Agenției Europene pentru Produse Chimice, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, Agenției Europene de Mediu, Organizației Mondiale a Sănătății și Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor.

(1) Federația Veterinarilor din Europa, „Antimicrobial use in food-producing animals: Replies to EFSA/EMA questions on the use of antimicrobials in food-producing animals in EU and possible measures to reduce antimicrobial use” (Utilizarea antimicrobienelor la animale de la care se obțin alimente: răspunsuri la întrebările adresate de EFSA/EMA cu privire la utilizarea antimicrobienelor la animalele de la care se obțin alimente în UE și posibile măsuri pentru a reduce utilizarea antimicrobienelor), 2016.
(2) JO C 353, 27.9.2016, p. 12.
(3) JO C 434, 23.12.2015, p. 49.
(4) JO L 293, 5.11.2013, p. 1.
(5) JO C 366, 27.10.2017, p. 149.
(6) https://ec.europa.eu/info/consultations/public-consultation-pharmaceuticals-environment_en#add-info
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0061.
(8) http://www.efsa.europa.eu/en/press/news/180227
(9) https://ecdc.europa.eu/sites/portal/files/media/en/publications/Publications/healthcare-associated-infections-antimicrobial-use-PPS.pdf
(10) EFSA, ECDC, „The European Union Summary report on antimicrobial resistance in zoonotic and indicator bacteria from human, animal and food in 2014” (Raportul de sinteză al Uniunii Europene privind rezistența antimicrobiană a bacteriilor zoonotice și a bacteriilor-indicator prelevate de la oameni, animale și produse alimentare în 2014), 2016.
(11) Organizația Mondială a Sănătății, Orientările globale privind prevenirea infecțiilor la locul intervenției chirurgicale, 2016, disponibile la adresa: http://www.who.int/gpsc/ssi-guidelines/en/
(12) Celsus Academie voor Betaalbare Zorg, „Cost-effectiveness of policies to limit antimicrobial resistance in Dutch healthcare organisations” (Raportul cost-eficacitate al politicilor de limitare a rezistenței la antimicrobiene în cadrul organizațiilor olandeze de sănătate), ianuarie 2016. Disponibil la: https://goo.gl/wAeN3L
(13) http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_021.pdf
(14) Organizația Mondială a Sănătății, Orientările globale privind prevenirea infecțiilor la locul intervenției chirurgicale, 2016, disponibile la adresa: http://www.who.int/gpsc/ssi-guidelines/en/
(15) https://amr-review.org/sites/default/files/160525_Final%20paper_with%20cover.pdf
(16) http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2018.5182/epdf
(17) http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/06/17/epsco-conclusions-antimicrobial-resistance/
(18) http://www.ema.europa.eu/ema/index.jsp?curl=pages/news_and_events/news/2017/10/news_detail_002827.jsp&mid=WC0b01ac058004d5c1
(19) http://ec.europa.eu/food/audits-analysis/audit_reports/index.cfm
(20) Articolul 8c din Directiva 2013/39/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de modificare a Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei (JO L 226, 24.8.2013, p. 1).
(21) Astfel cum a fost formulată în Țările de Jos de către Ministerul Infrastructurii și Lucrărilor Publice, Institutul National de Sănătate Publică și Mediu (RIVM), industria apei și consiliile de gestionare a apelor.
(22) Articolul 78 din viitorul regulament privind medicamentele de uz veterinar.
(23) Comisia Europeană, Un plan de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM), iunie 2017, p. 10.
(24) Ibidem, p. 12.
(25) Ibidem, p. 15.
(26) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
(27) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549), de aplicare a normelor stabilite în Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23); Directiva 91/630/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor (JO L 340, 11.12.1991, p. 33); Directiva 91/629/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 340, 11.12.1991, p. 28).
(28) https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/animals/docs/aw_other_aspects_labelling_ip-09-1610_en.pdf
(29) Mevius, D. et al., „ESBL-Attribution-Analysis (ESBLAT). Searching for the sources of antimicrobial resistance in humans”, 2018. Disponibil la adresa: http://www.1health4food.nl/esblat
(30) Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară: https://ecdc.europa.eu/sites/portal/files/media/en/publications/Publications/antimicrobial-resistance-zoonotic-bacteria-humans-animals-food-EU-summary-report-2014.pdf
(31) http://www.thelancet.com/pdfs/journals/lanplh/PIIS2542-5196(17)30141-9.pdf
(32) Mevius, D. et al., „ESBL-Attribution-Analysis (ESBLAT). Searching for the sources of antimicrobial resistance in humans”, 2018. Disponibil la adresa: http://www.1health4food.nl/esblat
(33) http://www.imi.europa.eu/content/nd4bb
(34) http://www.jpiamr.eu
(35) Pamer, E. G., „Resurrecting the intestinal microbiota to combat antibiotic-resistant pathogens”, Science, Vol. 352(6285), 2016, pp. 535-538.
(36) http://www.wipo.int/publications/en/details.jsp?id=4197
(37) Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (JO L 158, 27.5.2014, p. 1).
(38) Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (JO L 18, 22.1.2000, p. 1).
(39) http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2017/bacteria-antibiotics-needed/en/
(40) https://amr-review.org/sites/default/files/160518_Final%20paper_with%20cover.pdf
(41) http://www.who.int/foodsafety/areas_work/antimicrobial-resistance/cia_guidelines/en/


Europa în mișcare: o agendă pentru viitorul mobilității în UE
PDF 194kWORD 67k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la Europa în mișcare: o agendă pentru viitorul mobilității în UE (2017/2257(INI))
P8_TA(2018)0355A8-0241/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa în mișcare - O agendă pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social către o mobilitate curată, competitivă și conectată pentru toți” (COM(2017)0283),

–  având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice, ratificat de Parlamentul European și de Consiliu la 4 octombrie 2016(1)

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2017 privind mobilitatea curată, competitivă și conectată pentru toți(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 iulie 2017 privind implicațiile digitizării și robotizării transporturilor asupra elaborării politicilor UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 privind Planul de acțiune pentru sisteme de transport inteligente(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la CARS 2020: către o industrie a autovehiculelor puternică, competitivă și durabilă în Europa(6),

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la emiterea biletelor integrate multimodale în Europa(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile(8),

–   având în vedere Declarația de la Valletta din 29 martie 2017 privind siguranța rutieră,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere studiul său din 2016, intitulat „Vehicule autopilotate: viitorul transportului rutier?”,

–  având în vedere studiul său din 2017, intitulat „Provocările legate de finanțarea infrastructurii în economia colaborativă”,

–  având în vedere studiul Comitetului Economic și Social European din 2017, intitulat „Impactul digitalizării și al economiei la cerere asupra piețelor forței de muncă și consecințele pentru relațiile de muncă și industriale”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0241/2018),

A.  întrucât în sectorul transporturilor au loc schimbări structurale, iar viitorul transporturilor în UE se află la intersecția priorităților globale ale cadrului privind clima și energia pentru 2030, ale programului „Aer curat pentru Europa” și ale orientărilor UE în materie de siguranță rutieră 2011-2020;

B.  întrucât decarbonizarea transporturilor și utilizarea tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon oferă oportunități pentru viitorul mobilității și al creșterii economice sustenabile;

C.  întrucât economia colaborativă și bazată pe partajare transformă sectorul transporturilor în întreaga lume; întrucât valoarea tranzacțiilor din cadrul economiei colaborative în sectorul transporturilor din Europa în 2015 a fost estimată la 5,1 miliarde EUR, ceea ce reprezintă o creștere de 77 % comparativ cu anul precedent, în timp ce interacțiunile economice bazate pe partajare nemonetară depășesc cu mult acest scenariu, fapt care evidențiază importanța acestui fenomen;

D.  întrucât se estimează că transportul de călători va crește cu aproximativ 42 % între 2010 și 2050, iar transportul de mărfuri va crește cu 60 % în aceeași perioadă de timp;

E.  întrucât Cartea albă privind transporturile din 2011 a solicitat ca, până în 2030, 30 % din transporturile de mărfuri efectuate de-a lungul coridoarelor majore să fie transferate de la drumuri spre moduri de transport mai sustenabile, cum ar fi transportul feroviar, cifra ridicându-se la 50 % până în 2050, solicitând, în același timp, dezvoltarea unor infrastructuri verzi adecvate;

F.  întrucât aplicarea principiului „utilizatorul plătește, poluatorul plătește” în toate modurile de transport, inclusiv în transportul rutier, feroviar, maritim și aviatic, va contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile între toate modurile de transport;

G.  întrucât noile servicii de mobilitate urmăresc să îmbunătățească în mod semnificativ transportul urban și au potențialul de a face acest lucru reducând congestionarea și emisiile și oferind o alternativă la autoturismele private, dat fiind că mașina personală rămâne principalul mijloc de transport având în vedere călătoriile efectuate; întrucât acestea pot permite trecerea la un transport multimodal și partajat, care, astfel, este mai sustenabil, și pot completa formele publice și active de transport;

H.  întrucât sectorul transporturilor joacă un rol esențial în funcționarea economiei UE, reprezentând aproximativ 4 % din PIB-ul UE și peste 5 % din totalul locurilor de muncă din UE(9); întrucât femeile reprezintă doar 22 % din forța de muncă din sector și întrucât o treime din totalul lucrătorilor din sector sunt în vârstă de peste 50 de ani;

I.  întrucât se așteaptă ca vehiculele conectate și autonome să crească eficiența, siguranța și securitatea transportului rutier în viitor, având în vedere că eroarea umană este cauza principală a tuturor accidentelor rutiere de pe drumurile europene;

J.  întrucât s-au înregistrat progrese mari în ultimele decenii, UE devenind cea mai sigură regiune de transport rutier din lume; întrucât numărul mare de victime ale accidentelor, care se ridică la 25 500 de decese și 135 000 de persoane grav rănite pe drumurile europene anul trecut, încă mai provoacă mari suferințe umane și costuri economice inacceptabile, estimate la 100 de miliarde EUR pe an și întrucât obiectivele pentru 2020 de a reduce numărul victimelor accidentelor rutiere la jumătate față de 2010 nu sunt îndeplinite, iar procentul de decese și de vătămări grave ale utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, precum pietonii, cicliștii sau șoferii autovehiculelor mai mici cu două roți, crește într-un ritm accelerat;

K.  întrucât transportul este cauza principală a poluării atmosferice în zonele urbane și este responsabil de producerea a peste 25 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE, din care transportul rutier generează peste 70 %, procent care continuă să crească,

L.  întrucât lucrările de cercetare și previziunile recente indică o legătură mai puternică între expunerea la poluarea atmosferică și creșterea riscurilor pentru sănătatea publică, inclusiv în ceea ce privește cancerul și bolile cardiovasculare cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau bolile cardiace ischemice și întrucât în UE se estimează că particulele în suspensie cauzează 399 000 de decese premature pe an, cifra ridicându-se la 75 000 pentru oxizii de azot și la 13 600 pentru ozon; întrucât persoanele care trăiesc în medii urbane sunt deosebit de expuse acestui pericol;

M.  întrucât, în prezent, la nivel mondial se depun eforturi majore pentru a crea un sector al transporturilor mai favorabil incluziunii, mai sigur și mai echitabil, inclusiv prin introducerea unor obiective ambițioase și adoptarea unor standarde obligatorii și întrucât UE nu ar trebui piardă ocazia de a se afla în prim-planul acestor inovații sociale,

Impactul tranziției din sectorul transporturilor asupra competențelor și modalităților de lucru

1.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Europa în mișcare: o agendă pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social către o mobilitate curată, competitivă și conectată pentru toți”, care recunoaște că sectorul mobilității trece prin schimbări profunde și subliniază că revoluția digitală a mobilității ar trebui să conducă la un sector al transportului rutier mai sigur, mai inovator, mai integrat, mai sustenabil, mai echitabil, mai competitiv și mai curat, interconectat cu alte moduri de transport mai sustenabile; salută abordarea strategică a comunicării pentru realizarea unui cadru de reglementare coerent pentru domeniul transportului rutier, care este din ce în ce mai complex;

2.  subliniază că sectorul mobilității din UE trebuie să profite de oportunitățile create de tehnologiile digitale; consideră că ar trebui dezvoltate și promovate noi modele de afaceri care să dea naștere unor servicii de mobilitate partajată inovatoare, inclusiv unor noi platforme online pentru operațiuni de transport de mărfuri sau co-voiajare, unor servicii de partajare a autovehiculelor sau a bicicletelor sau unor aplicații pentru telefoane inteligente care oferă analize și date în timp real privind condițiile de trafic;

3.  încurajează Comisia și statele membre să propună și să aplice măsurile C-STI în concordanță cu obiectivele și inițiativele declarate în Cartea albă privind transporturile din 2011, precum și în Acordul de la Paris din decembrie 2015 privind schimbările climatice;

4.  subliniază că sectorul autovehiculelor din UE oferă locuri de muncă pentru opt milioane de persoane și reprezintă 4 % din valoarea adăugată brută a UE, generând un excedent comercial de 120 de miliarde EUR;

5.  subliniază că schimbările din industria autovehiculelor legate de digitalizare, automatizare sau îmbunătățirea caracterului ecologic al vehiculelor vor necesita noi cunoștințe de specialitate și modalități de lucru; subliniază că aceste schimbări ar trebui să dea naștere la noi oportunități pentru ca sectorul transporturilor să devină mai atractiv și pentru a elimina deficitul de forță de muncă din sector; subliniază că producția de vehicule mai curate, mai bine conectate și mai automatizate va avea un impact asupra producției, dezvoltării, întreținerii și reparației și va necesita noi competențe, cum ar fi cele pentru asamblarea motoarelor electrice sau fabricarea bateriilor de a doua generație, a pilelor de combustie și a echipamentelor de calcul sau de teledetecție; subliniază că industria se confruntă deja cu provocări enorme pentru recrutarea de personal cu competențe corespunzătoare și că, deși se preconizează că va continua creșterea numărului de locuri de muncă în domeniul ingineriei, competențele în materie de software sunt o nouă cerință pe care întreprinderile trebuie să o aibă în vedere; invită Comisia și statele membre să adapteze formarea și perfecționarea la locul de muncă a lucrătorilor din domeniul transporturilor din UE la aceste noi provocări;

6.  subliniază că egalitatea de șanse între femei și bărbați ar trebui să constituie una dintre prioritățile agendei pentru viitorul sectorului transporturilor; subliniază că sectorul transporturilor este dominat de bărbați, care reprezintă o treime din forța de muncă, și că este necesar să se încurajeze echilibrul între sexe; salută crearea platformei „Femeile și transporturile – O platformă a UE pentru schimbare”, care urmărește promovarea ocupării forței de muncă în rândul femeilor și a egalității de șanse în sectorul transporturilor; invită Comisia și statele membre să colaboreze prin intermediul acestei platforme în vederea creării de locuri de muncă pentru femei concomitent cu digitalizarea sectorului;

7.  subliniază că revoluția digitală va reconfigura lanțul valoric, prioritățile de cercetare și investiții și oportunitățile tehnologice din industria autovehiculelor, care trebuie să fie transparente, coerente și în concordanță cu standardele juridice, fapt care va avea efecte asupra poziției sale competitive la nivel mondial;

8.  reamintește că conducerea automată va conduce la un impact semnificativ asupra forței de muncă din sectorul transporturilor și necesită o nouă calificare în cazul profesiilor afectate; invită statele membre să ia măsuri adecvate anticipând această schimbare de pe piața muncii, care ar trebui să fie însoțite de un dialog social mai intens; invită Comisia să elaboreze o strategie la nivelul UE care să includă noile posibilități pe care le va crea digitalizarea sectorului transporturilor în domeniul ocupării forței de muncă și să țină seama de bunele practici din statele membre, cu scopul final de a încuraja crearea de locuri de muncă în sectorul transporturilor, incluzând, în mod prioritar, dispoziții referitoare la o tranziție echitabilă pentru angajații ai căror locuri de muncă devin perimate ca urmare a digitalizării sectorului transporturilor;

9.  subliniază faptul că, în cele din urmă, conducerea automată va ridica întrebări în ceea ce privește interpretarea legislației UE în vigoare privind timpul de conducere și perioadele de odihnă; invită Comisia să monitorizeze în permanență dacă este necesară o acțiune legislativă;

10.  atrage atenția asupra impactului pozitiv al digitalizării în sectorul transporturilor, deoarece va contribui la reducerea birocrației și la simplificarea procedurilor atât pentru autorități, cât și pentru întreprinderi și va facilita verificarea conformității cu legislația privind timpul de condus și de odihnă și cu normele privind cabotajul după introducerea tahografelor digitale, îmbunătățind astfel condițiile pentru conducătorii auto profesioniști și contribuind la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii din sectorul transporturilor;

11.  salută Noua agendă pentru competențe în Europa a Comisiei și inițiativele precum Planul de cooperare sectorială în materie de competențe și Coaliția pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital, care promovează cooperarea între sindicate, instituțiile de formare și actorii din sectorul privat, pentru a anticipa, a identifica și a găsi soluții pentru fenomenul necorelării competențelor;

12.  salută faptul că sectorul auto este unul dintre cele șase sectoare-pilot ale „Planului” pentru care au fost puse la dispoziție fonduri prin intermediul acțiunii alianței privind competențele sectoriale din cadrul programului Erasmus+;

13.  invită Comisia să prezinte o evaluare la mijlocul perioadei a proiectelor lansate în domeniul competențelor în sectorul autovehiculelor, inclusiv a proiectului de cercetare pe trei ani SKILLFULL și a recomandărilor stabilite de către grupul la nivel înalt GEAR 2030; consideră că, pe baza rezultatului proiectului SKILLFUL, va fi posibil să se evalueze caracterul adecvat al cerințelor de formare și de calificare existente pentru conducătorii de transport rutier, în special în lumina noilor profesii/competențe;

14.  invită statele membre ca, mai degrabă decât să reacționeze la provocări specifice, să aibă o atitudine proactivă în ceea ce privește răspunsul la digitalizare, să ia decizii cuprinzătoare și strategice pe baza neutralității tehnologice, care să vizeze maximizarea beneficiilor potențiale, și să depună eforturi pentru a ajunge la un acord referitor la o abordare la nivelul UE a aspectelor principale;

15.  subliniază rolul fundamental pe care îl pot juca utilizatorii și consumatorii în promovarea tranziției în domeniul transporturilor și invită Comisia și statele membre să îmbunătățească transparența și disponibilitatea publică a datelor relevante pentru a sensibiliza mai bine opinia publică și a permite consumatorilor să facă alegeri bine informate;

Tranziția prin intermediul progreselor în domeniul cercetării și inovării

16.  subliniază că Europa este lider mondial în ceea ce privește atât producția, cât și operațiunile de transport, și subliniază că este extrem de important ca sectorul european al transporturilor să continue să se dezvolte, să investească, să inoveze și să se reînnoiască în mod sustenabil pentru a-și menține poziția de lider tehnologic și poziția concurențială;

17.  amintește obiectivul esențial privind crearea unui spațiu european unic al transporturilor fără bariere, în care fiecare mod de transport își are propriul loc în cadrul unei comodalități eficiente și în care să se intensifice interacțiunea dintre diferitele moduri de transport; invită, prin urmare, statele membre să creeze un mediu adecvat, bazat pe stimulente, pentru a permite o creștere a eficienței modurilor de transport și pentru a elimina barierele existente, precum sarcinile administrative inutile;

18.  reamintește că va fi nevoie de tehnologii de transport și soluții de mobilitate sustenabile și inovatoare pentru a îmbunătăți siguranța rutieră și pentru a limita schimbările climatice și emisiile de dioxid de carbon, poluarea atmosferică și congestionarea; reamintește, de asemenea, că este necesar un cadru european de reglementare care să stimuleze inovarea; solicită, în acest context, să se crească finanțarea acordată cercetării și dezvoltării intersectoriale interconectate în ceea ce privește autovehiculele conectate și fără șofer, electrificarea infrastructurilor feroviare și rutiere, combustibilii alternativi, proiectarea și fabricarea vehiculelor, gestionarea rețelelor și a traficului și serviciile și infrastructura de mobilitate inteligente, fără a neglija sistemele existente din alte sectoare; ia act de faptul că, pentru a putea fi dezvoltate în mod eficace, aceste inovații esențiale vor necesita utilizarea multor tipuri de know-how industrial; evidențiază, în acest sens, că vehiculele cooperative, automatizate și conectate pot stimula competitivitatea industriei europene și pot reduce consumul de energie și emisiile de gaze din sectorul transporturilor și pot contribui la reducerea numărului de decese cauzate de accidentele rutiere; subliniază, prin urmare, că ar trebui să se stabilească cerințe legate de infrastructură pentru a se garanta funcționarea acestor sisteme în condiții de siguranță;

19.  subliniază că, pentru a ține pasul cu evoluțiile tehnologice și pentru a oferi cetățenilor europeni cele mai bune soluții posibile de transport și mobilitate și, în același timp, pentru a se asigura că întreprinderile europene își pot menține și extinde avantajul competitiv, Europa are nevoie de un cadru mai bun pentru acțiuni comune privind cercetarea și inovarea în domeniul transporturilor; consideră că obiectivele ambițioase pentru viitorul nostru sistem de transport pot fi atinse doar dacă se pot dezvolta, testa și pune în aplicare idei și concepte noi în strânsă interacțiune cu agendele politice și de reglementare;

20.  solicită să se acorde în mod transparent mai mult sprijin financiar pentru cercetare, inovare și formare, așa cum s-a întâmplat în cadrul strategiilor de specializare inteligentă, unde cofinanțarea din partea Fondului european de dezvoltare regională a oferit sprijin în domenii precum grupurile motopropulsoare sau sistemele inteligente de transport;

21.  reamintește că finanțarea europeană pe durata următorului cadru financiar multianual (CFM) pentru 2021-2027 va fi esențială pentru finalizarea infrastructurilor transfrontaliere și pentru eliminarea blocajelor de-a lungul coridoarelor principale ale rețelei transeuropene de transport (TEN-T); observă că finanțarea infrastructurii încurajează investițiile publice și private în servicii și tehnologii de transport sustenabile și de înaltă calitate; solicită, prin urmare, ca în cadrul viitorului CFM să se prevadă finanțare pentru a se sprijini dezvoltarea și introducerea rapidă a sistemelor, serviciilor și soluțiilor digitale destinate transporturilor în viitor;

22.  subliniază că barierele financiare ar trebui reduse, iar accesul la finanțare ar trebui simplificat, având în vedere că costurile birocratice și administrative implică o taxă proporțional mai mare pentru IMM-uri din cauza lipsei de competențe și de capacitate; invită Comisia să monitorizeze dacă licitațiile publice ale statelor membre legate de infrastructurile de transport inteligente respectă dispozițiile privind facilitarea accesului IMM-urilor prevăzute în Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice;

23.  subliniază că Europa trebuie să îmbunătățească ecosistemul inovării, de la cercetarea tehnologică de bază până la cercetarea cu privire la noile servicii și modele de afaceri care conduc la inovare socială (după ce sunt desfășurate pe piață la scară largă); subliniază că sprijinul public pentru ecosistemul de inovare ar trebui să se concentreze asupra disfuncționalităților pieței cu privire la cercetare și inovare, precum și asupra unor politici favorabile inovării, permițând reglementării și standardizării de la nivel european și instrumentelor financiare să stimuleze investițiile din sectorul privat în inovare;

24.  constată că cercetarea la nivelul UE, în special prin intermediul programului Orizont 2020, va fi esențială pentru obținerea de rezultate, astfel cum s-a demonstrat prin parteneriate public-private cum ar fi Întreprinderea comună Pile de combustie și hidrogen și Inițiativa europeană privind vehiculele verzi și solicită crearea unui parteneriat public-privat specific pentru conducerea conectată și automatizată; sprijină activitatea Comisiei pentru crearea alianței europene în domeniul bateriilor și solicită intensificarea sprijinului financiar pentru dezvoltarea producției și reciclării sustenabile a bateriilor și a celulelor de baterii în UE pentru viitoarele vehicule cu emisii scăzute și cu emisii zero, ca și activitatea Comisiei pentru dezvoltarea unei abordări comerciale echitabile la nivel global pentru importul de materiale cum ar fi litiul și cobaltul, dat fiind că dezvoltarea acestor tehnologii va juca un rol-cheie în viitoarea mobilitate curată și sustenabilă;

25.  subliniază că este important să se dezvolte strategii coerente de dezvoltare economică și industrială care să asigure coordonarea dintre obiectivele urmărite (precum dezvoltarea în continuare a producției și utilizarea unor vehiculele cu emisii reduse) și disponibilizarea resurselor necesare pentru atingerea lor, în ceea ce privește infrastructura și componentele legate de utilizare, precum bateriile, aspect care ar putea face, de altfel, obiectul unei atenții deosebite din partea Comisiei și a statelor membre în vederea elaborării unei strategii a UE privind producția de baterii; subliniază că este important să se stimuleze producătorii și capacitatea de absorbție a pieței în vederea reducerii costurilor;

26.  salută faptul că Comisia a stabilit, de asemenea, o legătură cu economia circulară, cu un accent deosebit pe materialele rare și pe baterii; încurajează Comisia, în acest context, să evalueze în continuare amprenta producției și reciclării bateriilor asupra mediului, pentru a obține o imagine completă a impactului asupra mediului al vehiculelor electrice pe bază de baterii, cu scopul de a facilita compararea sustenabilității pe durata ciclului de viață a diferitelor sisteme de propulsie;

27.  subliniază posibilele beneficii ale aplicațiilor de reutilizare a bateriilor vehiculelor, spre exemplu pentru rețele inteligente și soluțiile domestice inteligente de stocare, și invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea și proiectele-pilot în acest domeniu prin mecanisme de finanțare;

28.  își exprimă sprijinul pentru utilizarea crescută a tehnologiilor digitale în cursul punerii în aplicare a principiului „poluatorul plătește”, prin mecanisme precum taxarea rutieră electronică (eTolling) și sistemul de emitere a biletelor electronice (eTicketing), pe baza performanței ecologice a vehiculelor; salută orientările Comisiei pentru orașe privind reglementările aplicabile accesului vehiculelor în orașe; subliniază, totuși, că trebuie să se depună mai multe eforturi la nivel european pentru a se evita fragmentarea spațiului unic al transporturilor; subliniază, în acest context, că este important să se finanțeze proiectele de infrastructură din domeniul transporturilor și să se realizeze investiții semnificative în domeniul combustibililor cu emisii scăzute de carbon cei mai favorabili pentru mediu, atât pentru a promova transformarea sistemului de transport, cât și pentru a asigura integrarea resurselor energetice și de transport ca mijloc de accelerare a tranziției către un mix de combustibil mai sustenabil; consideră, în ceea ce privește finanțarea UE pentru sectorul transporturilor, că unul dintre criteriile de eligibilitate pentru proiecte ar trebui să fie caracterul adecvat pentru atingerea obiectivelor climatice;

29.  reamintește angajamentele asumate de UE în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice în conformitate cu Acordul de la Paris, cu Agenda 2030 a ONU și cu cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030; salută măsurile care au fost deja adoptate pentru a reduce decalajul dintre obiectivele declarate în materie de decarbonizare și nivelul real al emisiilor produse de traficul rutier, cum ar fi procedura de testare a vehiculelor ușoare armonizată la nivel mondial (WLTP), precum și pachetele privind emisiile generate în condiții reale de conducere (RDE); solicită Comisiei să monitorizeze eficacitatea acestor măsuri și, dacă este necesar, să sugereze îmbunătățiri suplimentare; consideră că WLTP constituie un pas în direcția potrivită în ceea ce privește măsurarea consumului de carburant și emisiile de CO2 ale autoturismelor;

30.  ia act de faptul că furnizarea către consumatori de informații privind autoturismele este esențială pentru a accelera decarbonizarea în sectorul transporturilor și solicită, prin urmare, să se furnizeze informații mai bune, mai fiabile și mai accesibile cu privire la emisiile și consumul de combustibil ale vehiculelor, inclusiv etichetarea standardizată, vizibilă și clară a vehiculelor, pentru a permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză și a încuraja atât schimbarea comportamentului întreprinderilor și persoanelor, cât și o mobilitate mai curată; subliniază că existența unor informații mai precise va facilita și permite, de asemenea, utilizarea achizițiilor publice verzi de către autoritățile publice ale statelor membre, regiunilor și orașelor; salută Recomandarea Comisiei (EU) 2017/948(10), invitând totodată Comisia să aibă în vedere revizuirea Directivei 1999/94/CE privind etichetarea autovehiculelor(11);

31.  ia act de obstacolele actuale, atât financiare, cât și nefinanciare, cu care se confruntă consumatorii atunci când achiziționează un vehicul cu emisii scăzute; reamintește că acceptarea de către utilizatorii finali a vehiculelor cu emisii scăzute depinde în mare măsură de disponibilitatea și accesibilitatea unei infrastructuri cuprinzătoare și transfrontaliere; salută, în acest sens, inițiativele publice și private existente pentru a permite utilizarea serviciilor de roaming între operatorii infrastructurilor de încărcare; invită Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a facilita serviciile de roaming și accesibilitatea infrastructurii de încărcare în Europa; invită Comisia să sprijine mai mult eforturile depuse de statele membre în vederea extinderii infrastructurii lor de combustibili alternativi, pentru a obține cât mai curând posibil o acoperire de bază la nivelul întregii UE;

32.  consideră că, pentru a accelera intrarea pe piață a combustibililor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și pentru a exploata pe deplin beneficiile acestora asupra climei, este necesar să se creeze stimulente pentru utilizarea acestora și dezvoltarea de vehicule compatibile; reamintește totuși că, pentru a respecta Acordul de la Paris, emisiile de gaze cu efect de seră (GES) generate de transporturi vor trebui să se înscrie în mod ferm pe o traiectorie care să tindă spre zero până la jumătatea secolului; subliniază că, dacă se continuă o abordare tehnologică universală, sectorul european al transportului rutier nu se poate transforma într-un sector sustenabil din punct de vedere ecologic și economic și că, prin urmare, este necesară o tranziție spre o evaluare cu adevărat neutră din punct de vedere tehnologic a sistemelor de propulsie în vederea dezvoltării pe viitor a unor vehicule care să corespundă diferitelor nevoi legate de mobilitate; subliniază că este nevoie de eforturi transsectoriale pentru a accelera investițiile în infrastructuri pentru combustibilii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, aceasta reprezentând o condiție prealabilă pentru introducerea pe piață și utilizarea pe scară mai largă a vehiculelor alimentate cu energie alternativă;

33.  subliniază că, pentru a-și valorifica întregul potențial, Directiva privind vehiculele nepoluante(12) trebuie să țină seama de necesitățile și de resursele de care dispun autoritățile locale și regionale, în special în ceea ce privește complexitatea și sarcinile administrative;

34.  salută angajamentul Comisiei de a prezenta, până la 2 mai 2018, o propunere legislativă privind standardele referitoare la emisiile de CO2 și la consumul de combustibil în cazul vehiculelor grele, care ar trebui să fie ambițioasă, realistă și bazată pe informațiile colectate utilizând Instrumentul de calculare a consumului de energie al vehiculelor (VECTO), pentru a asigura coerența legislației privind vehiculele grele; subliniază că VECTO trebuie actualizat rapid și cu regularitate pentru a se putea ține seama în mod adecvat de noile tehnologii în vederea îmbunătățirii eficienței autovehiculelor în timp util;

35.  subliniază că nivelul de ambiție al obiectivelor privind CO2 pentru vehiculele grele trebuie să fie coerent cu ambițiile viitoare privind reducerea emisiilor poluante, spre exemplu în temeiul EURO 7, precum și cu cerințele impuse de Directiva (UE) 2015/719 privind greutatea și dimensiunile(13);

36.  reamintește experimentele îngrozitoare privind expunerea la gaze de eșapament efectuate pe subiecți umani și maimuțe de Grupul european de cercetare privind mediul și sănătatea în sectorul transporturilor (EUGT), un organism finanțat de către marile societăți din sectorul autovehiculelor; reamintește că acesta nu este primul astfel de scandal din industria autovehiculelor; solicită ca toate activitățile de cercetare care contribuie cu date la politica UE să fie complet independente de industria autovehiculelor, inclusiv în ceea ce privește finanțarea și subcontractarea;

O tranziție în sectorul transporturilor potrivită pentru toți utilizatorii

37.  subliniază că conectivitatea între autovehiculele autonome, între autovehicule și infrastructură, între vehicule, biciclete și pietoni, precum și rețeaua în sine trebuie să constituie un obiectiv esențial pe termen lung pentru a asigura fluidizarea traficului; invită, prin urmare, Comisia să abordeze aspectele legate de utilizarea și gestionarea datelor, punând accentul pe protecția datelor, și să analizeze toate aplicațiile tehnologice pertinente dezvoltate cu ajutorul tehnologiilor de proiectare asistată de calculator (CAD) care includ niveluri avansate de autonomie și furnizează servicii cu valoare adăugată; subliniază necesitatea de a se dezvolta infrastructuri de telecomunicații și satelitare pentru a asigura servicii mai bune de poziționare și comunicare între vehicule și infrastructură și invită Comisia să precizeze dacă și până când infrastructura de transport existentă trebuie să fie aliniată la standardele privind infrastructura de transport inteligentă;

38.  subliniază că conducerea autonomă și vehiculele nepoluante vor impune o planificare și investiții integrate în infrastructură pentru a dota drumurile cu infrastructura necesară pentru telecomunicații și încărcare, spre exemplu pentru autovehiculele electrice, precum și pentru a se furniza date rutiere de înaltă calitate, spre exemplu pentru a realiza hărți digitale de înaltă definiție, precum și echipamente de bord pe deplin interoperabile; invită Comisia și statele membre să stimuleze investițiile pentru a finanța modernizarea inovatoare și sustenabilă a infrastructurii de transport;

39.  reamintește Comisiei că, pentru a obține o conectivitate adecvată a transporturilor, pentru a gestiona în mod corespunzător caracteristicile în materie de siguranță, semnalizare, automatizare și echipament digital pentru consumatori și pentru a asigura gestionarea sigură a datelor, este necesar să se asigure cât mai curând posibil acoperirea completă 5G a coridoarelor TEN-T pentru transportul feroviar, rutier și pe căile navigabile interioare; solicită dezvoltarea de proiecte pentru autostrăzi inteligente și înființarea de coridoare de transport inteligent; consideră că drumurile principale ar trebui să fie echipate cu cabluri de fibră optică, precum și cu stații de comunicare fără fir și stații de bază 5G;

40.  reamintește că obiectivul primordial ar trebui să fie reducerea la zero a numărului victimelor pe șoselele europene și subliniază necesitatea de a asigura coexistența în condiții de siguranță a modurilor de transport vechi și noi, schimbarea respectivă fiind facilitată de integrarea obligatorie a anumitor sisteme de asistență a conducătorilor auto și asigurarea infrastructurii corespunzătoare; invită Comisia să realizeze o evaluare aprofundată și neutră din punct de vedere tehnologic a implicațiilor în materie de securitate aferente utilizării sistemelor automatizate, prin abordarea holistică a analizei implicațiilor în materie de siguranță ale tuturor sistemelor de transport intermodale;

41.  subliniază că obiectivele privind reducerea numărului de decese și vătămări grave în accidentele rutiere încă nu au fost îndeplinite și că politica europeană în domeniul transporturilor ar trebui, prin urmare, să se concentreze asupra realizării lor; subliniază importanța unei legislații adecvate în materie de siguranță în vederea realizării unui sector al transportului rutier mai sigur; reamintește Comisiei și statelor membre că, pentru reducerea numărului de accidente și de victime pe șoselele europene, trebuie să se garanteze condiții de parcare și odihnă adecvate pe întreg teritoriul UE;

42.  subliniază că dezvoltarea autovehiculelor conectate și automatizate a fost stimulată în mare măsură de tehnologie; solicită, prin urmare, ca impactul social al acesteia să fie cercetat și recunoscut și consideră că trebuie să se asigure că introducerea autovehiculelor conectate și automatizate este pe deplin compatibilă cu valorile și scopurile sociale, umane și ambientale; subliniază că, în cazul unui accident în care sunt implicate unul sau mai multe autovehicule automatizate, ar trebui să fie clar cui îi revine răspunderea, adică întreprinderii/întreprinderilor de software, producătorului/producătorilor autovehiculului, conducătorului/conducătorilor auto sau societății/societăților de asigurări.

43.  subliniază că aceste schimbări care se prevăd nu ar trebui să aibă loc în detrimentul incluziunii sociale și a conectivității statelor membre și a zonelor în care există deficiențe în materie de mobilitate; constată că este nevoie să amelioreze capacitatea rețelei, valorificând infrastructura rețelelor existente și inovațiile viitoare semnificative, pentru a permite integrarea mai profundă a tehnologiilor digitale și a aborda discrepanțele majore în ceea ce privește conectivitatea atât dintre statele membre, cât și dintre zonele urbane și cele rurale sau cele centrale și cele îndepărtate, pentru care ar trebui dezvoltate o serie de soluții specifice adecvate, bazate pe coordonarea dintre sectorul public și cel privat și sprijinite de aceasta; subliniază că modurile tradiționale de transport, cum ar fi autobuzele, vor juca în continuare un rol esențial în regiunile îndepărtate și cele muntoase și nu ar trebui să fie marginalizate în cadrul acestui proces; reamintește că experiența obținută în mai multe state membre ale UE arată că structurarea rețelelor rutiere de transport colectiv și de transport public sub egida unor contracte privind obligațiile de serviciu public care combină linii profitabile cu linii neprofitabile poate oferi rezultate optime pentru cetățeni, finanțele publice și concurența de pe piață;

44.  reamintește necesitatea de a se favoriza mijloace colective și mai sigure de transport pentru transportul de mărfuri și călători pe coridoarele transfrontaliere majore și în zonele metropolitane, pentru a reduce poluarea, congestionarea circulației și numărul victimelor și pentru a proteja sănătatea cetățenilor și a utilizatorilor drumurilor;

45.  invită Comisia și statele membre să promoveze planuri de mobilitate sustenabilă urbană și respectiv rurală justificate de interesul public și să integreze toate noile moduri de transport, sprijinind implementarea unui sistem de transport multimodal pentru pasageri, îmbunătățind mobilitatea și calitatea serviciilor pentru cetățeni, inclusiv pentru persoanele în vârstă și cetățenii cu dizabilități, oferindu-le alternative și internalizând sau reducând costurile legate de sănătate și costurile ambientale externe pentru orașe, încurajând, în același timp, turismul; ia act de faptul că aceste planuri ar trebui să promoveze incluziunea, participarea și ocuparea forței de muncă în rândul cetățenilor care locuiesc în zone mai îndepărtate, cu scopul de a combate amenințarea reprezentată de depopulare din zonele rurale, pentru a îmbunătăți accesibilitatea și comunicarea cu zonele periferice și regiunile transfrontaliere; subliniază că mobilitatea rurală diferă în mod semnificativ de mobilitatea urbană nu doar în ceea ce privește distanțele și disponibilitatea transportului în comun, ci și în ceea ce privește factorii economici și de mediu, cum ar fi o presiune mai mică asupra mediului generată de emisiile poluante, venituri medii mai mici și obstacole mai mari în calea investițiilor în infrastructură;

46.  ia act de faptul că învățămintele dobândite în urma proiectelor anterioare și a celor în curs de desfășurare, cum ar fi programul de lucru privind transporturile, Mecanismul pentru interconectarea Europei și Mobilitatea partajată sustenabilă interconectată cu transportul public în zonele rurale europene (SMARTA), contribuie la crearea de sate inteligente, inclusiv a unei logistici „din ușă în ușă” mai eficiente și mai inteligente, a unor concepte inovatoare în direcția mobilității ca serviciu, a unei infrastructuri de transport inteligente de generație următoare, a unui transport conectat și automatizat și a unei mobilități urbane inteligente (transport către/dinspre orașe);

47.  subliniază că mobilitatea este privită tot mai mult ca un serviciu, motiv pentru care ar trebui introdus la nivel transfrontalier un transport extins, multimodal și fără sincope, de tip „din ușă în ușă”; în consecință, invită statele membre să pună la dispoziție servicii de informare și rezervare pentru călătoriile multimodale, cu informații în timp real; invită Comisia ca, până la sfârșitul lui 2018, să prezinte o propunere legislativă privind drepturile pasagerilor în cadrul transportului multimodal; susține că aceste noi servicii de transport ar trebui considerate, spre exemplu în contextul taxării rutiere, drept moduri de călătorie cel puțin la fel de bune ca și utilizarea autovehiculelor în scop personal, sau chiar preferabile acesteia, și că introducerea lor nu ar trebui încetinită de obstacole legislative;

48.  invită Comisia să promoveze bunele practici de reglementare existente la nivel național și local care integrează forme de mobilitate noi și tradiționale, care sprijină opțiunile consumatorilor, punând la dispoziția lor informații și servicii de rezervare a biletelor pentru călătoriile multimodale și încurajând utilizarea transportului public în detrimentul celui privat sau sprijinind ofertele generate de inițiativele de economie colaborativă în sectorul transporturilor care oferă impulsul și sprijinul necesar pentru promovarea turismului sustenabil și a patrimoniului de mediu și cultural, în special favorizând IMM-urile și concentrându-se asupra statelor membre și a domeniilor unde există deficiențe în materie de mobilitate;

49.  reiterează că călătoriile reprezintă unul dintre sectoarele care sunt cel mai afectate de digitalizare și că acest mediu digital nou și mai influent le permite consumatorilor să joace un rol mai activ atunci când își caută, cumpără, rezervă și plătesc călătoriile; subliniază că este necesar să se pună în aplicare normele existente care protejează transparența și neutralitatea, astfel încât consumatorii să poată face alegeri în cunoștință de cauză pe baza unor informații fiabile;

50.  subliniază importanța orientării mobilității; consideră că este important ca cetățenii să fie încurajați să adopte obiceiuri sustenabile în domeniul mobilității prin intermediul unor stimulente economice, precum și prin sensibilizarea cu privire la impactul asupra mediului generat de modurile individuale de transport, precum și prin coordonarea și dezvoltarea unor servicii de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon, cum ar fi transportul public, și crearea sau îmbunătățirea infrastructurii pentru mobilitatea ușoară (mersul pe jos, mersul cu bicicleta etc.), pentru a le oferi cetățenilor o alternativă la transportul rutier; subliniază că este nevoie să se finanțeze proiecte pentru facilitarea mobilității cu emisii scăzute de dioxid de carbon la nivel local și regional, spre exemplu prin sisteme urbane de transport cu bicicleta;

51.  invită Comisia să promoveze o logistică eficientă și verde pentru o mai bună gestionare a creșterii preconizate a cererii de transport de mărfuri printr-o mai bună optimizare a capacităților de încărcare a camioanelor și să reducă numărul de camioane goale sau parțial încărcate; invită, de asemenea, Comisia să consolideze eforturile depuse în vederea accelerării transferului multimodal și să promoveze platformele multimodale pentru coordonarea cererilor de transport; invită statele membre să utilizeze documente electronice de transport ca practică standard la nivelul Europei pentru a reduce sarcinile birocratice și pentru a crește eficiența;

52.  subliniază contribuția importantă pe care o poate aduce circulația în convoi și utilizarea camioanelor ecocombi la sporirea eficienței și la reducerea consumului de combustibil în transportul rutier de mărfuri; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să îndeplinească obiectivele Declarației de la Amsterdam și să creeze stimulente pentru utilizarea mai frecventă a camioanelor ecocombi;

53.  încurajează Comisia să sprijine inițiativele care contribuie la reducerea și evitarea congestionării rutiere fără a transfera volumele de transport către secțiuni rutiere alternative, cum ar fi exemplele de bune practici privind „taxa de congestie”, precum și măsurile de succes în materie de transfer modal;

54.  invită Comisia să efectueze o evaluare aprofundată a aspectelor legate de protecția datelor și de răspundere care ar putea apărea odată cu dezvoltarea autovehiculelor automatizate;

55.  subliniază potențialul modelelor economiei colaborative de a îmbunătăți eficiența sistemului de transporturi și de a reduce externalitățile nedorite, cum ar fi congestia și emisiile; solicită autorităților, în conformitate cu principiul subsidiarității, să ia în considerare integrarea deplină a serviciilor de transport cu adevărat colaborative în sistemul de transport convențional, pentru a favoriza crearea unor lanțuri de transport complete care să funcționeze fără sincope, precum și oferirea unor noi modalități de mobilitate sustenabilă;

56.  subliniază că, în contextul economiei colaborative, aspectele legate de protecția consumatorului, repartizarea răspunderii, fiscalitate, sistemele de asigurare, protecția socială a lucrătorilor (indiferent dacă aceștia sunt angajați sau desfășoară activități independente) și protecția datelor sunt cele mai stringente și așteaptă să se introducă măsuri de reglementare în aceste domenii; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că economia colaborativă nu va da naștere unei concurențe neloiale, nu va conduce la practici de dumping social și fiscal și nu va înlocui transportul public reglementat.

57.  consideră că este necesar, având în vedere hotărârea Curții de Justiție în cauza C-434/15 din 20 decembrie 2017(14), să se stabilească o distincție clară între simpla intermediere prin intermediul platformelor on-line și prestarea unui serviciu de transport; consideră că un serviciu nu face parte din societatea informațională atunci când majoritatea activității privește furnizarea de servicii profesionale și, în orice caz, atunci când platforma tehnologică stabilește, în mod direct sau indirect, costul, cantitatea sau calitatea serviciului furnizat;

58.  solicită statelor membre să adopte măsuri pentru a reduce riscul și posibilitatea evitării obligațiilor fiscale de către întreprinderile care furnizează servicii în cadrul economiei colaborative, insistând ca acestea să plătească impozite atunci când activitățile lor generează profit și furnizează servicii;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 282, 19.10.2016, p. 1.
(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(3) JO C 81, 2.3.2018, p. 195.
(4) JO C 345, 13.10.2017, p. 52.
(5) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 50.
(6) JO C 468, 15.12.2016, p. 57.
(7) JO C 265, 11.8.2017, p. 2.
(8) JO C 316, 22.9.2017, p. 155.
(9) EU Transport in Figures - Statistical pocketbook 2015 (Transportul UE în cifre: broșură statistică 2015), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2015.
(10) JO L 142, 2.6.2017, p. 100.
(11) JO L 12, 18.1.2000, p. 16.
(12) JO L 120, 15.5.2009, p. 5.
(13) JO L 115, 6.5.2015, p. 1.
(14) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 decembrie 2017, Asociación Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spania, SL, C-434/15, ECLI:EU:C:2017:981.


Punerea în aplicare a Regulamentului privind produsele fitosanitare
PDF 168kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele fitosanitare (2017/2128(INI))
P8_TA(2018)0356A8-0268/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006(3),

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(4),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la pesticidele cu risc redus de origine biologică(5),

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European din 18 februarie 2016 în cauza 12/2013/MDC privind practicile Comisiei Europene cu privire la autorizarea și introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor (pesticide)(6),

–  având în vedere Evaluarea implementării la nivel european a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și anexele sale pertinente, publicate de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (DG EPRS)(7) în aprilie 2018,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 23 noiembrie 2016 în cauzele C-673/13 P, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, și C-442/14, Bayer CropScience/College voor de toelating van gewasbeschermingsmiddelen en biociden (Consiliul pentru autorizarea biocidelor și a produselor fitosanitare),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2018 privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi](8),

–  având în vedere mandatul și activitatea Comisiei speciale a Parlamentului European pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune (PEST),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0268/2018),

A.  întrucât evaluarea punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 (denumit în continuare „regulamentul”) a arătat că obiectivele de protecție a sănătății oamenilor și a animalelor și a mediului nu sunt atinse în totalitate și că s-ar putea aduce îmbunătățiri în vederea atingerii tuturor obiectivelor regulamentului;

B.  întrucât evaluarea punerii în aplicare a regulamentului ar trebui avută în vedere în coroborare cu politica generală a UE cu privire la pesticide, inclusiv cu normele stabilite de Directiva 2009/128/CE [Directiva privind utilizarea durabilă], Regulamentul (UE) nr. 528/2012 [Regulamentul privind produsele biocide], Regulamentul (CE) nr. 396/2005 [Regulamentul privind nivelul maxim de reziduuri] și Regulamentul (CE) nr. 178/2002 [Legislația alimentară generală];

C.  întrucât punerea în aplicare a regulamentului nu este satisfăcătoare și ar trebui să fie în conformitate cu politicile conexe ale UE, inclusiv în domeniul pesticidelor;

D.  întrucât dovezile disponibile arată că aplicarea în practică a celor trei instrumente principale din regulament – aprobările, autorizațiile și executarea deciziilor de reglementare – lasă loc de îmbunătățiri și nu asigură realizarea pe deplin a obiectivelor regulamentului;

E.  întrucât anumite dispoziții ale regulamentului nu au fost aplicate deloc de Comisie, în special articolul 25 privind aprobarea agenților fitoprotectori și a agenților sinergici și articolul 27 privind o listă negativă a coformulanților inacceptabili;

F.  întrucât alte dispoziții esențiale, cum ar fi aplicarea criteriilor de excludere pentru substanțele active care sunt perturbatori endocrini, au fost întârziate considerabil din cauza comportamentului ilegal al Comisiei;

G.  întrucât părțile interesate au ridicat preocupări legate de abordarea privind evaluarea, astfel cum a fost stabilită prin lege, în special în ceea ce privește stabilirea entității care ar trebui să furnizeze studiile științifice și dovezile pentru evaluări ale substanțelor active și utilizarea abordării bazate pe riscuri pe durata acestor evaluări;

H.  întrucât sarcina probei ar trebui să îi revină solicitantului, pentru a se asigura faptul că banii publici nu sunt cheltuiți pe studii de care ar putea beneficia în cele din urmă interesele private; întrucât, în același timp, transparența trebuie să fie asigurată în fiecare etapă a procedurii de autorizare, în deplină conformitate cu drepturile de proprietate intelectuală, asigurându-se în același timp respectarea consecventă a principiilor bunei practici de laborator în întreaga Uniune;

I.  întrucât există preocupări legate de punerea în practică a abordării stabilite privind evaluarea; întrucât, în special, există preocupări majore legate de armonizarea incompletă a cerințelor privind datele și metodologiile utilizate care ar putea împiedica procesul de evaluare;

J.  întrucât activitatea autorităților naționale competente a fost considerată drept un factor major ce influențează evaluarea substanțelor active; întrucât există diferențe considerabile între statele membre în privința cunoștințelor de specialitate și a personalului disponibil; întrucât regulamentul și cerințele legale pertinente nu sunt aplicate în mod uniform în toate statele membre, ceea ce are consecințe importante asupra sănătății și mediului;

K.  întrucât ar trebui îmbunătățită transparența în toate etapele procedurii de omologare, ceea ce ar putea conduce la creșterea încrederii publicului în sistemul de reglementare a produselor fitosanitare; întrucât transparența activităților legate de autorizare ale autorităților competente este, de asemenea, nesatisfăcătoare în multe cazuri; întrucât Comisia a propus modificări ale legislației alimentare generale, cu scopul de a aborda preocupările legate de datele și dovezile furnizate pe durata procesului de evaluare și de a spori transparența;

L.  întrucât autorizațiile pentru produsele fitosanitare, care au loc exclusiv la nivel național, se confruntă adesea cu întârzieri în deciziile referitoare la gestionarea riscurilor; întrucât acest lucru conduce, în unele cazuri, la o creștere a autorizațiilor acordate de statele membre în condiții de derogare, recurgând la articolul 53 din regulament; întrucât există cazuri în care astfel de derogări sunt utilizate împotriva intenției inițiale a legiuitorului;

M.  întrucât regulamentul introduce o dispoziție potrivit căreia gestionarea integrată a dăunătorilor ar fi trebuit să devină parte a cerințelor legale de gestionare în conformitate cu normele de ecocondiționalitate ale politicii agricole comune; întrucât acest lucru nu s-a întâmplat încă;

N.  întrucât dovezile disponibile arată că acest act legislativ la nivelul UE îmbunătățește și aduce o valoare adăugată eforturilor și acțiunilor naționale;

O.  întrucât, de multe ori, soluțiile alternative sunt luate în calcul cu seriozitate numai după modificarea cerințelor legale; întrucât, de exemplu, în cazul interdicției extinse privind neonicotinoidele, cea mai recentă evaluare (30 mai 2018)(9) sugerează că există alternative nechimice ușor disponibile pentru 78 % dintre utilizările neonicotinoidelor;

P.  întrucât, de la 31 mai 2016, nu a fost prezentată spre aprobare nicio substanță activă nouă; întrucât inovarea și dezvoltarea de noi produse, în special de produse cu risc scăzut, este importantă;

Q.  întrucât existența pesticidelor contrafăcute pe piață reprezintă o preocupare reală; întrucât pesticidele contrafăcute pot fi dăunătoare mediului și totodată riscă să submineze eficacitatea regulamentului,

Concluziile principale

1.  consideră că nivelul UE este nivelul adecvat la care ar trebui să continue să fie adoptate măsurile de reglementare în domeniul pesticidelor;

2.  subliniază că măsurile de mediu care vizează prevenirea, limitarea și controlarea răspândirii agenților patogeni și a dăunătorilor trebuie să rămână în centrul tuturor acțiunilor actuale și viitoare;

3.  consideră că adoptarea și punerea în aplicare a regulamentului reprezintă un progres semnificativ în ceea ce privește tratamentul produselor fitosanitare (PPP) în Uniunea Europeană comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în trecut;

4.  subliniază că ar trebui acordată o atenție specială rolului întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) în dezvoltarea de noi produse, întrucât, deseori, IMM-urile nu dispun de resursele vaste care sunt necesare în procesul de elaborare și aprobare a noilor substanțe;

5.  este preocupat de faptul că regulamentul nu a fost pus în aplicare în mod eficace și că, în consecință, obiectivele sale în ceea ce privește producția agricolă și inovarea nu sunt realizate în practică; subliniază că, parțial din cauza gradului redus de inovare, numărul substanțelor active din pesticide este în scădere;

6.  reamintește că este absolut nevoie de o abordare integratoare și că Regulamentul (CE) nr. 1185/2009 privind statisticile referitoare la pesticide(10) trebuie să facă parte din evaluare, rezultatele sale fiind folosite pentru a reduce cantitatea și, în consecință, pentru a reduce la minimum riscurile și impactul lor negativ asupra sănătății și a mediului;

7.  ia act de faptul că obiectivele și instrumentele din regulament și punerea sa în aplicare nu sunt întotdeauna suficient aliniate cu politicile UE în domenii precum agricultura, sănătatea, bunăstarea animalelor, securitatea alimentară, calitatea apei, schimbările climatice, utilizarea durabilă a pesticidelor și conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din alimente și din hrana pentru animale;

8.  este preocupat de faptul că punerea în aplicare a regulamentului în ceea ce privește utilizarea animalelor pentru testele de identificare a pericolelor și de evaluare a riscurilor nu este în conformitate cu principiile înlocuirii, reducerii și îmbunătățirii prevăzute de Directiva 2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice și că testul biologic de carcinogenicitate realizat pe parcursul a doi ani poate conduce la rezultate controversate(11);

9.  reamintește că principiul precauției este un principiu general al Uniunii, menționat la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea UE, și că acest principiu urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului prin adoptarea preventivă a unor decizii;

10.  consideră inacceptabil faptul că cerințele de aprobare pentru agenții fitoprotectori și sinergici nu au fost încă aplicate, contrar articolului 25 din regulament;

11.  consideră că este inacceptabil faptul că lista negativă a coformulanților nu a fost încă adoptată, în special după interzicerea polioxietilenaminei (POEA) în combinație cu glifosatul, care a evidențiat efectele negative pe care le pot avea anumiți coformulanți;

12.  remarcă evaluarea REFIT în curs de desfășurare realizată de Comisie cu privire la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și încheierea sa planificată până în noiembrie 2018; își exprimă încrederea că aceste constatări vor reprezenta o bază adecvată pentru colegiuitori pentru a discuta despre dezvoltarea viitoare a regulamentului;

13.  este îngrijorat de creșterea tot mai mare a utilizării autorizațiilor de urgență acordate în temeiul articolului 53 și de cazurile identificate de utilizare necorespunzătoare a acestora în unele state membre; constată că unele state membre aplică articolul 53 semnificativ mai mult decât altele; ia act de asistența tehnică acordată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) din regulament, la examinarea utilizării autorizațiilor de urgență; ia act de rezultatele anchetei EFSA privind autorizațiile de urgență acordate în 2017 pentru trei neonicotinoide, care au arătat că, în timp ce unele autorizații de urgență au fost necesare și în parametrii stabiliși de legislație, altele nu au fost justificate; consideră că este esențial ca statele membre să furnizeze datele necesare pentru a-i permite EFSA să-și îndeplinească mandatul în mod eficient;

14.  subliniază importanța unui proces de elaborare a politicilor marcat de o reglementare bazată pe fundamente științifice, care produce dovezi verificabile și repetabile, utilizând principii științifice convenite la nivel internațional în ceea ce privește aspecte precum orientări, bune practici de laborator și cercetare evaluată inter pares;

15.  este preocupat de faptul că armonizarea incompletă a cerințelor în materie de date și de testare din unele domenii științifice conduce la metode de lucru ineficiente, la lipsa de încredere între autoritățile naționale și la întârzieri în procesul de autorizare, ceea ce poate avea efecte negative asupra sănătății oamenilor și a animalelor, asupra mediului și asupra producției agricole;

16.  regretă punerea limitată la dispoziția publicului a informațiilor privind procedura de evaluare și autorizare, precum și accesul limitat la informații; regretă că nivelul de transparență din statele membre raportoare este scăzut (când acționează în cadrul procedurii de aprobare), sugerează că accesibilitatea și ușurința de utilizare a informațiilor din etapa în care intervine EFSA ar putea fi îmbunătățite și că transparența în etapa de gestionare a riscului pare să lipsească și este, de asemenea, considerată problematică de către părțile interesate; salută eforturile Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) de a crește transparența și ușurința de utilizare pe site-ul său web și consideră că acest model ar putea fi utilizat pe viitor pentru a îmbunătăți transparența;

17.  subliniază că credibilitatea sistemului de autorizare a PPP depinde în mare măsură de încrederea publică în agențiile europene, care oferă avizele științifice care stau la baza aprobărilor și a gestionării riscurilor; subliniază că transparența în procesul de evaluare științifică este importantă pentru menținerea încrederii publice; solicită, prin urmare, o finanțare adecvată a agențiilor relevante, precum și un număr corespunzător de membri ai personalului, pentru a se asigura un proces de autorizare independent, transparent și în timp util; salută, de asemenea, eforturile permanente ale EFSA de a-și îmbunătăți sistemul pentru a-și asigura independența și gestionarea eventualelor conflicte de interese, care a fost apreciat de Curtea de Conturi ca fiind cel mai avansat sistem al agențiilor auditate în 2012 și a fost recent actualizat, în iunie 2017; invită Comisia să propună îmbunătățiri pentru a spori în continuare transparența procesului de reglementare, inclusiv în ceea ce privește accesul la datele din studiile privind siguranța prezentate de producători ca parte a cererilor lor de autorizare pe piață a PPP în UE; recunoaște nevoia de revizuire a procedurii, pentru a consolida evaluările, a spori gradul de independență al autorităților responsabile cu elaborarea studiilor, a evita conflictele de interese și a face procedura mai transparentă;

18.  invită Comisia să introducă un catalog al utilizărilor, la nivel european, pentru a îmbunătăți armonizarea regulamentului;

19.  este preocupat de faptul că, în unele cazuri, PPP disponibile pe piață și aplicarea lor de către utilizatori nu îndeplinesc neapărat condițiile de autorizare pertinente în ceea ce privește compoziția și utilizarea lor; subliniază că utilizarea neprofesională ar trebui limitată, în măsura posibilului, pentru a reduce utilizarea necorespunzătoare;

20.  subliniază importanța formării utilizatorilor profesioniști pentru a asigura utilizarea adecvată și corespunzătoare a PPP; consideră că este necesar să se facă distincția între utilizatorii profesioniști și utilizatorii amatori; observă că PPP sunt utilizate în grădini private, pe căi ferate și în parcuri publice;

21.  afirmă că dreptul statelor membre de a refuza PPP autorizate rămâne neschimbat;

22.  subliniază că regulamentul ar trebui să reflecte mai bine necesitatea promovării unor practici agricole bazate pe gestionarea integrată a dăunătorilor, inclusiv prin stimularea dezvoltării substanțelor cu risc scăzut; subliniază că lipsa disponibilității unor PPP cu risc scăzut împiedică dezvoltarea gestionării integrate a dăunătorilor; constată cu îngrijorare că doar zece substanțe sunt aprobate ca PPP cu risc scăzut, dintr-un total de aproape 500 PPP disponibile pe piața UE;

23.  subliniază că autorizarea și promovarea pesticidelor cu risc scăzut care nu sunt chimice sunt măsuri importante pentru a sprijini gestionarea dăunătorilor cu un consum redus de pesticide; recunoaște necesitatea unei cercetări mai aprofundate a acestor produse, deoarece compoziția și modul de funcționare a acestora sunt radical diferite de compoziția și modul de funcționare a produselor convenționale; subliniază că acest lucru presupune și necesitatea unei mai bune expertize în cadrul EFSA și al autorităților competente naționale pentru evaluarea acestor substanțe biologic active; subliniază că PPP de origine biologică ar trebui să facă obiectul acelorași evaluări riguroase ca și alte substanțe; invită Comisia ca, în conformitate cu Rezoluția din 15 februarie 2017 referitoare la pesticidele cu risc redus de origine biologică, să prezinte, o propunere legislativă specifică de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, în afara revizuirii generale legate de inițiativa REFIT, în vederea stabilirii unei proceduri rapide de evaluare, autorizare și înregistrare pentru pesticidele cu risc redus;

24.   consideră că și Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ar trebui să fie modificat, pentru a se lua în considerare într-o mai mare măsură substanțe care nu sunt considerate PPP și care, dacă sunt utilizate pentru protecția plantelor, ar intra sub incidența aceluiași regulament; constată că aceste substanțe prezintă alternative interesante legate de metodele integrate de producție și de anumite produse de biocontrol;

25.  subliniază că PPP pentru utilizări minore ar trebui să beneficieze de un sprijin și o atenție deosebite, având în vedere că, în prezent, există puține stimulente economice pentru ca întreprinderile să dezvolte astfel de produse; salută înființarea Mecanismului de coordonare a utilizărilor minore ca forum pentru îmbunătățirea coordonării între statele membre, organizațiile de producători și industrie în dezvoltarea de soluții pentru utilizări minore;

26.  subliniază faptul că multe PPP autorizate nu au fost evaluate conform standardelor UE de peste 15 ani, ca urmare a întârzierilor în derularea procedurilor de autorizare;

27.  subliniază importanța creării unui cadru de reglementare favorabil inovării, care va permite înlocuirea chimiei mai vechi cu produse noi și mai bune pentru protecția culturilor; subliniază importanța disponibilității unui spectru larg de PPP cu diferite moduri de acțiune, pentru a se evita dezvoltarea rezistențelor și pentru a se menține eficacitatea aplicării produselor de protecție a culturilor;

28.  este preocupat de faptul că armonizarea orientărilor nu este consolidată încă;

29.  subliniază că absența sau caracterul incomplet al orientărilor sunt deficiențe grave care au consecințe negative pentru punerea în aplicare a regulamentului și, prin urmare, pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia;

30.  subliniază faptul că documentele de orientare disponibile nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, fapt ce creează incertitudine în materie de reglementare pentru solicitanți și pune sub semnul întrebării rezultatele evaluărilor efectuate în cadrul procedurilor de aprobare;

31.  salută conceptul de sistem zonal și obiectivul acestuia de a facilita autorizarea eficientă a produselor fitosanitare; consideră că procedura de recunoaștere reciprocă este esențială pentru partajarea volumului de muncă și pentru a încuraja respectarea termenelor; regretă problemele de punere în aplicare asociate principiului recunoașterii reciproce; solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre să îmbunătățească funcționarea sistemului zonal; subliniază că punerea integrală în aplicare a legislației existente ar trebui să aibă scopul de a evita duplicarea muncii și de a pune la dispoziția fermierilor substanțe noi fără întârzieri inutile;

32.  subliniază necesitatea schimbului de cunoștințe și a dobândirii de competențe în ceea ce privește alternativele la pesticidele chimice și gestionarea integrată a dăunătorilor, inclusiv identificarea unei rotații optime a culturilor în funcție de piața agricultorilor și de condițiile climatice; constată, în plus, că acest lucru a fost deja prevăzut în regulamentul orizontal al PAC, în special în serviciile de consultanță agricolă finanțate în cadrul dezvoltării rurale;

33.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul redus de substanțe noi care au fost aprobate; subliniază importanța unui set de instrumente adecvat de PPP pentru agricultori pentru a asigura aprovizionarea cu alimente a UE;

34.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în dezbaterile recente, actualul sistem al Uniunii Europene de evaluare a PPP, bazat pe cunoaștere științifică, a fost din ce în ce mai pus la îndoială; subliniază importanța menținerii și consolidării în continuare a unui sistem robust din punct de vedere științific, obiectiv, bazat pe dovezi în urma unei revizuiri inter pares, care derivă dintr-o abordare deschisă, independentă și multidisciplinară din punct de vedere științific, în autorizarea substanțelor active, în conformitate cu analiza UE a riscurilor și cu principiul precauției, astfel cum este stabilit în legislația generală în domeniul alimentar; insistă asupra faptului că procedura de reautorizare a substanțelor active trebuie să țină cont de utilizarea practică a PPP, precum și de progresele științifice și tehnologice în acest domeniu; subliniază că nerespectarea termenelor prevăzute și funcționarea necorespunzătoare a întregului sistem ar putea fi cauzate de complexitatea sistemului actual de evaluare și autorizare; subliniază, prin urmare, necesitatea revizuirii și simplificării sistemului;

35.  subliniază dezechilibrul numărului de cereri între unele state membre din aceeași zonă care sunt de dimensiuni similare și au condiții agricole similare;

36.  consideră că produsele importate din afara UE care au fost cultivate utilizând PPP ar trebui să facă obiectul acelorași criterii stricte precum produsele produse în UE; este preocupat de faptul că PPP care nu sunt înregistrate în UE pot fi utilizate în producția de produse importate;

Recomandări

37.  invită Comisia și statele membre să asigure punerea eficace în aplicare a regulamentului în ceea ce privește rolul lor specific în procesul de aprobare și procedurile de autorizare;

38.  invită statele membre să rezolve problema gravă și cronică a lipsei de personal din cadrul autorităților naționale competente, care conduce la întârzieri în etapa de identificare a pericolelor și de evaluare inițială a riscurilor de către statele membre;

39.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că prelungirea procedurală a perioadei de aprobare pe durata procedurii, în conformitate cu articolul 17 din regulament, nu va fi utilizată pentru substanțe active mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere, deci substanțe din categoriile 1A sau 1B, sau pentru substanțe active cu proprietăți care perturbă sistemul endocrin și care afectează oamenii sau animalele, așa cum este în prezent cazul substanțelor precum flumioxazin, tiacloprid, clorotoluron și dimoxistrobin(12);

40.  utilizarea substanțelor active mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere, deci a substanțelor din categoriile 1A sau 1B, sau a substanțelor active cu proprietăți care perturbă sistemul endocrin și care afectează oamenii sau animalele cărora li s-a acordat deja una sau mai multe prelungiri procedurale ale perioadei de aprobare, în conformitate cu articolul 17, trebuie interzisă imediat;

41.  invită Comisia și statele membre să recunoască faptul că protecția sănătății oamenilor și a animalelor, precum și protecția mediului sunt obiective esențiale ale legislației, îmbunătățind, în același timp, producția agricolă și protejând competitivitatea sectorului agricol;

42.  solicită industriei să furnizeze statelor membre raportoare și agențiilor UE toate datele și studiile științifice într-un format uniform lizibil, electronic și care poate fi prelucrat automat; invită Comisia să elaboreze un model armonizat pentru introducerea datelor pentru a facilita un schimb mai simplu de date între statele membre în toate etapele procesului; recunoaște că aceste date trebuie tratate în cadrul definit de legislația UE privind protecția datelor și a proprietății intelectuale;

43.  invită statele membre să aplice cu strictețe articolul 9 din Regulamentul privind admisibilitatea cererilor și să accepte doar cererile complete de evaluare a substanței active;

44.  invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea integrală și uniformă a criteriilor de excludere bazate pe riscuri, conform orientărilor armonizate existente, și să se asigure că substanțele sunt evaluate din punctul de vedere al riscurilor doar dacă există dovezi că acestea nu prezintă proprietăți periculoase (de excludere), astfel cum se prevede în regulament;

45.  invită Comisia să pună în aplicare în cele din urmă dispozițiile privind coformulanții, agenții fitoprotectori și agenții sinergici, să elaboreze o listă a coformulanților inacceptabili și norme care să asigure faptul că substanțele fitoprotectoare și sinergice sunt testate la nivelul UE și să garanteze că numai substanțele chimice care respectă criteriile de aprobare ale UE pot fi comercializate;

46.  salută interpretarea de către Comisie a principiului precauției, exprimată în evaluarea REFIT a legislației generale în domeniul alimentar(13), potrivit căreia aceasta nu reprezintă o alternativă la o abordare de gestionare a riscurilor, ci, mai degrabă, o formă specială de gestionare a riscurilor; reamintește că această viziune este sprijinită și de hotărâri judecătorești ale UE(14);

47.  invită Comisia și statele membre ca, atunci când acționează în calitate de gestionari de risc în procedurile de aprobare și autorizare, să aplice în mod corespunzător principiul precauției și să acorde o atenție deosebită protecției grupurilor vulnerabile, așa cum sunt definite la articolul 3 alineatul (14) din regulament;

48.  invită Comisia, agențiile și autoritățile competente să analizeze și să îmbunătățească comunicarea privind procedurile de evaluare a riscurilor și deciziile de gestionare a riscurilor, pentru a îmbunătăți încrederea publicului în sistemul de autorizare;

49.  invită statele membre să pună în aplicare mai eficient procedurile de autorizare la nivel național, pentru a limita derogările și extinderile acordate în temeiul articolului 53 din regulament la situațiile de urgență reale; invită Comisia să își exercite pe deplin drepturile de control în conformitate cu articolul 53 alineatele (2) și (3); solicită, de asemenea, statelor membre să respecte pe deplin obligația de a informa alte state membre și Comisia, prevăzută la articolul 53 alineatul (1), în special în ceea ce privește măsurile luate pentru a garanta siguranța utilizatorilor, a grupurilor vulnerabile și a consumatorilor;

50.  invită Comisia să finalizeze metodele pentru a determina când anumite derogări ar trebui să fie aplicate, în special în ceea ce privește „expunerea neglijabilă” sau „pericolele grave pentru sănătatea plantelor”, fără a modifica litera sau spiritul legii; avertizează Comisia că orice reinterpretare a termenului „expunere neglijabilă” în „risc neglijabil” ar fi împotriva literei și a spiritului legii;

51.  solicită mai multe investiții din partea Comisiei și a statelor membre pentru a stimula inițiativele de cercetare privind substanțele active, inclusiv substanțele biologice cu risc redus, și PPP-urile în cadrul programului Orizont Europa și în cadrul financiar multianual 2021-2027; subliniază importanța unui cadru de reglementare privind PPP la nivelul UE, care protejează mediul și sănătatea umană și stimulează totodată cercetarea și inovarea în vederea dezvoltării de PPP eficiente și sigure, asigurând în același timp practici agricole și o gestionare integrată a dăunătorilor sustenabile; subliniază că, pentru a proteja sănătatea plantelor, este necesară o gamă largă de instrumente sigure și eficiente; subliniază potențialul pe care îl pot avea tehnicile agriculturii de precizie și inovațiile tehnologice pentru a ajuta fermierii europeni să-și optimizeze în mod mai țintit și mai sustenabil lupta împotriva dăunătorilor;

52.  invită Comisia să limiteze cu strictețe utilizarea procedurii privind datele de confirmare la scopul prevăzut la articolul 6 litera (f) din regulament, și anume la cazurile în care se stabilesc noi cerințe în cursul procesului de evaluare sau ca urmare a cunoștințelor științifice și tehnice noi; subliniază că dosarele complete sunt importante pentru aprobările de substanțe active; regretă că procedura de derogare prin date de confirmare a condus la rămânerea pe piață pentru o perioadă extinsă de timp a anumitor PPP-uri care, altfel, ar fi fost altfel interzise;

53.  invită Comisia și statele membre să crească nivelul general de transparență a procedurilor, inclusiv prin furnizarea de procese-verbale detaliate ale discuțiilor din cadrul comitologiei, cuprinzând pozițiile adoptate de părți, în special explicând și justificând deciziile Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale (Comitetul PAFF);

54.  invită Comisia și statele membre să asigure o mai bună coerență a regulamentului și a punerii sale în aplicare cu legislația și politicile UE conexe, în special cu Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor, și să ofere stimulente, inclusiv punerea la dispoziție a unor resurse suficiente, care să promoveze și să stimuleze pe termen scurt dezvoltarea și utilizarea de alternative sigure și netoxice la produsele fitosanitare; constată că cadrul de reglementare nu ține seama de impactul inevitabil asupra speciilor nevizate, în special asupra albinelor și a altor polenizatori, precum și asupra altor insecte benefice pentru agricultură datorită rolului lor de prădători ai dăunătorilor; remarcă studiul științific recent care evidențiază „Armaghedonul insectelor“, conform căruia 75 % dintre insectele înaripate au dispărut la nivel regional în Germania, chiar și în rezervațiile naturale în care nu au fost folosite pesticide pentru agricultură; invită Comisia și statele membre să asigure coerența PAC cu legislația privind PPP, în special prin menținerea obligațiilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și al Directivei 2009/128/CE privind lista cerințelor statutare de gestionare (SMR 12 și SMR 13), astfel cum a fost propusă de Comisie în propunerea de Regulament privind planurile strategice ale PAC(15);

55.  invită statele membre să asigure aplicarea eficientă a regulamentului, în special în ceea ce privește controlul PPP comercializate în UE și indiferent dacă au fost produse în UE sau importate din țări terțe;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
(2) JO L 70, 16.3.2005, p. 1.
(3) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.
(4) JO L 309, 24.11.2009, p. 71.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0042.
(6) https://www.ombudsman.europa.eu/ro/decision/ro/64069
(7) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/615668/EPRS_STU(2018)615668_EN.pdf
(8) COM(2018)0179.
(9) ANSES — Agence nationale de sécurité sanitaire de l’alimentation, de l’environnement et du travail (Agenția Națională pentru Securitatea Sanitară a Alimentației, Mediului și Muncii), Franța - Concluzii, 2018.
(10) JO L 324, 10.12.2009, p. 1.
(11) Sursa: pe baza informațiilor și concluziilor Evaluării implementării la nivel european, studiu EPRS din aprilie 2018, p. 36 & II-33.
(12) Sursa: https://www.foodwatch.org/fileadmin/foodwatch.nl/Onze_campagnes/Schadelijke_stoffen/Documents/Rapport_foodwatch_Ten_minste_onhoudbaar_tot.pdf
(13) SWD(2018)0038.
(14) De exemplu, Hotărârea Tribunalului din 9 septembrie 2011, Franța/Comisia, T-257/07, ECLI:EU:T:2011:444.
(15) Propunerea de Regulament privind planurile strategice PAC – COM(2018)0392.


Diferențele de calitate dintre produsele de pe piața unică
PDF 179kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la diferențele de calitate ce caracterizează unele produse de pe piața unică (2018/2008(INI))
P8_TA(2018)0357A8-0267/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2017 privind aplicarea legislației UE în domeniul alimentelor și al protecției consumatorilor în cazul diferențelor de calitate a produselor – cazul specific al produselor alimentare,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 25 mai 2016, intitulat „Orientări cu privire la implementarea/aplicarea Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale” (SWD(2016)0163),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 mai 2016 intitulată „O abordare cuprinzătoare pentru stimularea comerțului electronic transfrontalier în beneficiul cetățenilor și întreprinderilor europene” (COM(2016)0320),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2018: O agendă pentru o Europă mai unită, mai puternică și mai democratică” (COM(2017)0650),

–  având în vedere discursul privind starea Uniunii susținut de către Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la 13 septembrie 2017,

–  având în vedere concluziile Președintelui Consiliului European din 9 martie 2017, în special punctul 3,

–  având în vedere rezultatul celei de a 3 524-a reuniuni a Consiliul Agricultură și Pescuit din 6 martie 2017,

–  având în vedere procesul-verbal al celei de-a 2 203-a reuniuni a Comisiei din 8 martie 2017,

–  având în vedere documentul de informare privind practicile ambalajelor înșelătoare, elaborat în ianuarie 2012 de departamentul său tematic A,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili(5), în special punctul 6,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(8), în special punctul 14,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(9), în special punctul 178,

–  având în vedere interpelarea sa majoră din 15 martie 2017 privind existența unor diferențe în privința declarațiilor, a compoziției și a gustului produselor de pe piețele din centrul/estul și din vestul UE(10),

–  având în vedere briefingul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din iunie 2017 intitulat „Diferențele de calitate a produselor alimentare de marcă: Tratarea unei posibile diferențieri între est și vest”,

–  având în vedere studiul privind produsele alimentare și consumatorii din Republica Cehă efectuat în februarie 2016 de către Autoritatea Cehă pentru Agricultură și Supravegherea Produselor Alimentare,

–  având în vedere studiul special privind problema diferențelor de calitate și de compoziție a produselor comercializate pe piața unică a Uniunii Europene din perspectiva legislației privind protecția consumatorilor (îndeosebi practicile comerciale neloiale), a legislației privind concurența (în special concurența neloială) și a drepturilor de proprietate industrială, efectuat în 2017 de Facultatea de drept din cadrul Universității Palacký din Olomouc,

–  având în vedere diversele anchete, studii și teste efectuate în ultimii ani de autoritățile de inspecție alimentară din numeroase state membre din Europa Centrală și de Est,

–  având în vedere Raportul Nielsen din noiembrie 2014 privind situația de la nivel mondial a mărcilor proprii ale marilor distribuitori,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 aprilie 2018, intitulată „Noile avantaje pentru consumatori” (COM(2018)0183),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului prezentată de Comisie la 11 aprilie 2018 privind mai buna punere în aplicare și modernizarea normelor UE de protecție a consumatorilor (COM(2018)0185),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare(11),

–  având în vedere articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la protecția proprietății intelectuale,

–  având în vedere scrisoarea comună din 23 martie 2018 adresată Comisiei de către Republica Croația, Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Republica Polonă și Republica Slovacă privind calitatea diferențiată a produselor în contextul programului „Noi avantaje pentru consumatori”,

–  având în vedere rezultatele studiilor comparative realizate de către autoritățile și asociațiile de protecție a drepturilor consumatorilor din mai multe state membre ale UE;

–  având în vedere propunerea Comisiei de actualizare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale, pentru a indica în mod explicit că autoritățile naționale pot evalua și corecta practicile comerciale înșelătoare care implică comercializarea în mai multe țări ale UE de produse prezentate ca fiind identice, atunci când compoziția sau caracteristicile lor diferă semnificativ,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0267/2018),

A.  întrucât, atunci când promovează, vând sau furnizează produse, întreprinderile ar trebui să le ofere consumatorilor informații exacte și ușor de înțeles cu privire la compoziția exactă a produsului, inclusiv cu privire la produsele și rețetele locale, pentru a le permite să ia o decizie de cumpărare în cunoștință de cauză;

B.  întrucât un principiu-cheie al mărcilor ar trebui să fie încrederea pe care consumatorii o au în compoziția, valoarea și calitatea unui produs; întrucât producătorii au, așadar, obligația de a satisface aceste așteptări;

C.  întrucât consumatorii nu sunt la curent cu faptul că produsele unei mărci, care sunt vândute în același ambalaj, sunt adaptate preferințelor și gusturilor locale; întrucât diferențele de calitate dintre produse trezește preocupări în unele state membre deoarece acestea sunt tratate diferit de alte state membre; întrucât Uniunea Europeană a elaborat deja etichete pentru a răspunde așteptărilor specifice ale consumatorilor și pentru a ține seama de specificitatea metodelor de producție atestată prin mențiuni de calitate;

D.  întrucât Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale (DPCN) este principalul instrument legislativ cu ajutorul căruia Uniunea poate să protejeze consumatorii de practici publicitare înșelătoare și de alte practici neloiale folosite de întreprinderi în raporturile lor cu consumatorii, inclusiv comercializarea de produse sub o anumită marcă de o manieră ce ar putea induce consumatorii în eroare;

E.  întrucât practicile comerciale neloiale pot fi formulate în DPCN astfel încât să fie interzise în orice situație sau în anumite situații; întrucât, potrivit constatărilor Comisiei, includerea unei practici în anexa I la DPCN, dacă este cazul, duce la creșterea securității juridice și, deci, la o concurență mai loială între producătorii de pe piață;

F.  întrucât consumatorii fac o asociere între marcă, produs și calitate și se așteaptă, așadar, ca produsele de o anumită marcă și/sau cu un aspect identic să fie și de calitate identică atât pe teritoriul statului membru al consumatorului, cât și în alte state membre;

G.  întrucât consumatorii fac o asociație între marca și eticheta sau ambalajul unui produs agricol sau alimentar, pe de o parte, și calitatea acestuia, pe de altă parte, așteptându-se ca produsele de o anumită marcă, care sunt comercializate sub aceeași etichetă sau care au un aspect identic, să fie, de asemenea, de o calitate identică și să aibă aceeași compoziție atât pe teritoriul statului membru al consumatorului, cât și în alte state membre; întrucât toți agricultorii din Uniunea Europeană produc produse ce corespund aceluiași standard de înalt nivel, iar clienții se așteaptă ca și alte produse din lanțul alimentar să prezinte același grad de uniformitate a calității, indiferent de jurisdicția în care locuiesc;

H.  întrucât toți cetățenii UE merită un tratament egal în ceea ce privește produsele alimentare și nealimentare comercializate pe piața unică;

I.  întrucât practicile neloiale din acest domeniu trebuie eliminate, pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor, și întrucât numai o sinergie puternică la nivelul UE poate rezolva această problemă transfrontalieră;

J.  întrucât, conform DPCN, aprecierea faptului dacă o practică comercială este neloială trebuie efectuată de către statele membre pentru fiecare caz în parte, cu excepția practicilor enumerate în anexa I;

K.  întrucât președintele Juncker a subliniat în discursul său din 2017 privind starea Uniunii că nu este acceptabil ca în anumite state membre ale UE să se comercializeze produse alimentare de o calitate inferioară față de produsele din alte state cu ambalaje și de mărci identice;

L.  întrucât DPCN a fost pusă în aplicare cu diferențe semnificative de la un stat membru la altul, iar abordările metodologice, eficacitatea și punerea în aplicare a DPCN variază semnificativ în rândul statelor membre;

M.  întrucât marca joacă adesea cel mai important rol în determinarea valorii unui produs;

N.  întrucât un cadru consolidat și mai eficient de cooperare în materie de asigurare a respectării legislației ar spori încrederea consumatorilor și ar reduce prejudiciile aduse acestora;

O.  întrucât toți consumatorii din UE au aceleași drepturi și întrucât analizele arată că anumiți producători vând produse de calitate diferită, dar sub aceeași marcă și cu un aspect înșelător de identic, anumite produse din unele țări conținând o cantitate mai mică a ingredientului principal sau ingrediente de o calitate inferioară în locul ingredientelor de o calitate mai bună; întrucât această problemă este răspândită într-o măsură mai mare în statele membre care au aderat la UE începând cu 2004; întrucât analizele au scos la iveală cazuri în care produse identice sau produse cu un aspect înșelător de identic și de o calitate inferioară sau cu un gust, consistență sau altă calitate senzorială diferită sunt comercializate la prețuri ce variază considerabil de la o țară la alta; întrucât, deși nu încalcă principiile unei economii de piață liberă și nu încalcă normele actuale privind etichetarea sau alte acte legislative care vizează produsele alimentare, acest lucru oricum constituie o utilizare abuzivă a identității unei mărci, ceea ce încalcă principiul conform căruia toți consumatorii trebuie să fie tratați în mod egal;

P.  întrucât s-au atestat cazuri de diferențe substanțiale între produse, cum ar fi alimentele pentru copiii mici, ceea ce pune sub semnul întrebării principiile și argumentele înaintate de producători, care susțin că își adaptează produsele la preferințele locale; întrucât unele analize de laborator au confirmat faptul că produsele de o calitate inferioară pot să conțină o combinație de ingrediente mai puțin sănătoasă, încălcând astfel principiul tratamentului egal al consumatorilor; întrucât unii reprezentanți ai producătorilor și ai fabricanților au căzut de acord să își modifice rețetele de fabricare din unele țări, astfel încât produsele disponibile pe piața unică să fie identice;

Q.  întrucât aceste practici inacceptabile au fost inițiate de bine-cunoscute societăți multinaționale din domeniul agro-alimentar care urmăresc să-și mărească la maximum profiturile exploatând diferențele existente între statele membre în ceea ce privește puterea de cumpărare;

R.  întrucât, în propunerea sa „Noi avantaje pentru consumatori”, care reprezintă o revizuire cu obiective specifice a directivelor UE privind protecția consumatorilor bazată pe evaluarea actelor legislative din UE privind protecția consumatorilor și comercializarea produselor, Comisia a recomandat actualizarea Directivei privind practicile comerciale neloiale, pentru a se stipula în mod explicit că autoritățile naționale sunt abilitate să evalueze și să corecteze practicile comerciale înșelătoare care se manifestă prin comercializarea drept identice a unor produse care prezintă diferențe semnificative de la un stat membru la altul sub aspectul compoziției sau al altor caracteristici;

S.  întrucât diferențierea produselor și inovarea nu ar trebui restricționate ca atare, evitându-se totuși inducerea în eroare a consumatorilor;

T.  întrucât piața unică a adus beneficii importante operatorilor care fac parte din lanțul de aprovizionare cu alimente și întrucât comerțul cu produse alimentare dobândește o dimensiune transfrontalieră din ce în ce mai pronunțată și este deosebit de important pentru funcționarea pieței unice;

U.  întrucât, pentru a valorifica pe deplin avantajele pieței interne, este esențială o mai bună aplicare a legislației aflate în vigoare în UE în materie de produse alimentare și de protecție a consumatorilor, cu scopul de a identifica și a elimina standardele duble nejustificate și, astfel, de a proteja consumatorii împotriva informațiilor și a practicilor comerciale înșelătoare;

V.  întrucât se resimte o nevoie constantă de consolidare a rolului asociațiilor de consumatori în acest sens; întrucât asociațiile de consumatori joacă un rol unic în garantarea încrederii consumatorilor și trebuie să fie sprijinite în continuare prin măsuri juridice și economice suplimentare și prin măsuri de consolidare a capacităților;

W.  întrucât diferențele dovedite în ceea ce privește ingredientele unor produse comparabile ar putea, pe termen lung, reprezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor, mai ales în cazul consumatorilor vulnerabili, cum ar fi copiii și persoanele cu probleme de sănătate și de ordin alimentar, contribuind astfel la deteriorarea bunăstării cetățenilor; întrucât acest lucru este valabil, de exemplu, în cazurile în care conținutul de grăsimi și/sau de zahăr este mai mare decât cel preconizat, în cazul în care grăsimile de origine animală sunt înlocuite cu grăsimi de origine vegetală sau vice-versa, în cazul în care zahărul este înlocuit cu îndulcitori artificiali, sau în cazul în care este majorat conținutul de sare; întrucât etichetarea care nu reflectă în mod fidel aditivii folosiți sau numărul de înlocuitori ai ingredientelor principale induce în eroare consumatorii și poate pune în pericol sănătatea acestora;

X.  întrucât la nivelul UE nu există acte normative privind diferențele de calitate, motiv pentru care este imposibil să se compare calitatea sau să se identifice cazurile în care există diferențe de calitate, și nu există instrumente care ar putea fi folosite pentru a corecta această situație; întrucât serviciile pentru audituri și analize în materie de sănătate și alimentație ale Comisiei au consemnat frecvent deficiențe în aplicarea și asigurarea aplicării cerințelor europene relevante din domeniul alimentar, cum ar fi în cazul etichetării cărnii obținute prin separare mecanică(12) sau al utilizării de aditivi alimentari(13);

Y.  întrucât diferențe de compoziție care pot afecta sănătatea consumatorilor sunt constatate nu numai în produsele alimentare, ci și în produsele cosmetice, produsele de igienă și de curățenie;

Z.  întrucât activitățile de reformulare în vederea reducerii conținutului de grăsimi, zahăr și sare din alimente sunt întreprinse cu întârziere în multe țări din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est,

1.  subliniază că rezultatele numeroaselor verificări și studii efectuate în mai multe state membre, în special din Europa Centrală și de Est, fiind aplicate metodologii diferite pentru analizele de laborator, au demonstrat existența unor diferențe, printre altele, în ceea ce privește compoziția produselor și ingredientele utilizate în produse promovate și distribuite pe piața unică sub aceeași marcă și în ambalaj aparent identic, fapt ce aduce prejudicii consumatorilor; constată că, potrivit unui studiu realizat în numele unei autorități competente naționale, marea majoritate a consumatorilor se declară preocupați de existența acestor diferențe; observă, așadar, că, pe baza constatărilor obținute în urma analizelor și studiilor menționate, consumatorii sunt îngrijorați cu privire la discriminarea de pe piețele din diferite state membre; subliniază că orice discriminare de acest tip este inacceptabilă și că toți consumatorii din UE ar trebui să se bucure de acces la produse de aceeași calitate;

2.  atrage atenția asupra faptului că aceste cazuri în care au fost raportate astfel de diferențe semnificative se referă nu numai la produsele alimentare, ci, frecvent, și la cele nealimentare, inclusiv detergenți, produse cosmetice, articole de toaletă și produse pentru copiii mici;

3.  reamintește că Parlamentul i-a solicitat Comisiei în 2013 să efectueze o anchetă specifică pentru a determina dacă este necesar sau nu să fie adaptată legislația în vigoare a Uniunii și să informeze Parlamentul și consumatorii cu privire la rezultatele anchetei;

4.  salută inițiativele anunțate recent de Comisie pentru a trata această problemă, în special angajamentul acesteia de a veni cu o metodologie comună de testare, de a aloca fonduri pentru elaborarea și aplicarea acesteia și pentru colectarea de date suplimentare, care să fie comparabile și fiabile, de a actualiza Directiva privind practicile comerciale neloiale și de a crea Centrul de cunoștințe privind frauda și calitatea alimentară;

5.  ia act de mandatul acordat de Consiliul European Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu produse alimentare în vederea soluționării problemei diferențelor de calitate; încurajează statele membre și autoritățile competente ale acestora să participe activ la inițiativele aflate în desfășurare, inclusiv la elaborarea și integrarea în practicile lor de lucru a unei metodologii comune de testare și la colectarea de date suplimentare; subliniază necesitatea unei implicări active a părților care reprezintă interesele consumatorilor, permițându-li-se să-și expună opiniile, inclusiv a reprezentanților organizațiilor de consumatori, de producători și de cercetare care au efectuat analize ale produselor în statele membre; consideră că Parlamentul ar trebui să participe la toate inițiativele aflate în desfășurare care ar putea să influențeze încercările de soluționare a problemei diferențelor de calitate;

6.  recomandă ca statele membre în cauză să elaboreze propria evaluare a metodologiei și a eficacității aplicării DPCN și a altor dispoziții legislative existente privind problema diferențelor de calitate a produselor alimentare și a altor produse și să o prezinte Comisiei în vederea unei evaluări obiective a gravității problemei;

7.  salută adoptarea de către Parlament a unui proiect-pilot pentru 2018 care presupune desfășurarea pe piață a unei serii de anchete ce vor viza mai multe categorii de produse de consum, pentru a evalua diverse aspecte ale diferențelor de calitate; se așteaptă ca proiectul să fie realizat și publicat la timp, astfel cum s-a prevăzut inițial; consideră că acest proiect trebuie să fie prelungit în 2019 pentru a se acumula cunoștințe mai vaste și pentru a studia de asemenea sectorul produselor nealimentare; solicită ca deputații în Parlamentul European să fie implicați mai mult în supravegherea proiectului; încurajează Parlamentul, Comisia și statele membre să utilizeze toate instrumentele disponibile, inclusiv proiectele-pilot și proiectele naționale, pentru a analiza mai detaliat diverse aspecte ale diferențelor de calitate;

8.  subliniază că disponibilitatea unor informații cuprinzătoare privind autoritatea publică responsabilă cu luarea măsurilor și privind procedurile administrative sau judiciare relevante, inclusiv posibilitatea ca publicul să depună reclamații online, este esențială pentru aplicarea efectivă a DPCN; consideră, prin urmare, prejudiciabilă lipsa de informații în statele membre în cauză, care nu publică aceste informații pe site-urile autorităților competente în ciuda faptului că statele membre respective și-au exprimat atitudinea cu privire la necesitatea soluționării problemei diferențelor de calitate a produselor;

9.  subliniază că serviciile Comisiei au fost deja informate cu privire la adoptarea unor măsuri la nivel național privind un nou mod de etichetare, menite să avertizeze consumatorii cu privire la diferențele constatate în compoziția produselor alimentare;

10.  salută faptul că, pentru a îmbunătăți în continuare protecția consumatorilor în UE și pentru a oferi sprijin întreprinderilor, Comisia a lansat un program de formare online pentru a ajuta întreprinderile să înțeleagă mai bine și să asigure respectarea drepturilor consumatorilor în UE;

Comunicarea Comisiei privind aplicarea legislației UE referitoare la protecția consumatorilor în cazul diferențelor de calitate a produselor

11.  ia act de Comunicarea Comisiei privind aplicarea legislației UE din domeniul alimentelor și al protecției consumatorilor în cazul diferențelor de calitate a produselor; subliniază că această comunicare are ca scop să ajute autoritățile naționale să determine dacă o întreprindere încalcă legislația UE referitoare la alimente și protecția consumatorilor atunci când comercializează produse identice dar de calitate diferită în țări diferite, precum și să le ofere recomandări privind modalitățile de cooperare între ele; este preocupat de faptul că abordarea în etape menționată în comunicare, cu ajutorul căreia autoritățile naționale să poată determina dacă anumite produse încalcă legislația Uniunii, nu pare să poată fi aplicată în prezent de către autorități, ceea ce poate echivala cu încălcarea drepturilor consumatorilor;

12.  este de acord cu Comisia privind faptul că pe piața unică, unde consumatorii înțeleg la nivel general principiile liberei circulații a bunurilor și accesului egal la ele, aceștia nu se așteaptă ca produsele de marcă să fie diferențiate în funcție de țara în care sunt comercializate; reamintește că, potrivit Comisiei, studiile realizate cu privire la loialitatea față de mărci demonstrează că mărcile funcționează în mintea consumatorilor ca un certificat al unei calități controlate și constante; de asemenea, este de acord cu Comisia că acest lucru explică de ce unii consumatori se așteaptă ca produsele de marcă să aibă o calitate echivalentă, dacă nu identică, indiferent de locul și de momentul în care sunt cumpărate, și ca deținătorii mărcilor să îi informeze atunci când decid să modifice compoziția produselor lor;

13.  prin urmare, consideră că prezentarea unor informații suplimentare, chiar și atunci când sunt poziționate în câmpul vizual principal al unui ambalaj, nu reprezintă o măsură suficientă dacă consumatorul nu înțelege în mod clar că produsul în cauză diferă de produsele aparent identice de aceeași marcă vândute în alte state membre;

14.  sprijină, de asemenea, în acest context poziția Comisiei conform căreia fabricanții nu trebuie în mod necesar să ofere produse identice în diferite zone geografice, iar libera circulație a bunurilor nu înseamnă că fiecare produs trebuie să fie identic peste tot în cadrul pieței unice; subliniază că agenții economici au voie să comercializeze și să vândă bunuri ale căror compoziție și caracteristici diferă din cauza unor factori legitimi, cu condiția să respecte pe deplin legislația UE; cu toate acestea, subliniază că aceste produse nu ar trebui să aibă o calitate diferită atunci când sunt oferite consumatorilor pe piețe diferite;

15.  consideră că prezentarea de informații exacte și ușor de înțeles pentru consumatori este un element esențial pentru soluționarea problemei calității diferențiate a produselor; este convins că, în cazul în care o întreprindere intenționează să introducă pe piețele unor state membre diferite un produs care diferă de la o piață la alta în ceea ce privește anumite caracteristici, un astfel de produs nu poate fi etichetat și marcat într-o manieră aparent identică;

16.  observă că pot exista diferențe acceptabile în compoziția unui produs de o anumită marcă și că produsele pot prezenta anumite diferențe din cauza preferințelor regionale ale consumatorilor, a surselor din care provin ingredientele locale, a cerințelor din legislația națională sau a obiectivelor care determină schimbarea formulei; subliniază că nu se urmărește stabilirea sau armonizarea cerințelor privind calitatea produselor alimentare și că fabricanții nu ar trebui să fie obligați să asigure o anumită compoziție a produselor; consideră, însă, că preferințele consumatorilor nu ar trebui să fie utilizate ca pretext pentru scăderea calității sau introducerea unor grade de calitate diferite pentru piețe diferite; subliniază că consumatorii trebuie să fie informați în mod clar și să fie conștienți de această ajustare pentru fiecare produs individual și nu doar în termeni generali pe baza premisei că o astfel de practică există și este obișnuită;

17.  consideră că această comunicare vizează în principal produsele alimentare; consideră că dispozițiile privind aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorilor trebuie să vizeze toate produsele în general, atât cele alimentare, cât și cele nealimentare de pe piața unică, iar etichetele produselor trebuie să fie lizibile pentru consumatori și să conțină toate informațiile despre produs;

18.  atrage atenția asupra faptului că, în conformitate cu Orientările Comisiei din 2016 privind aplicarea DPCN: „bunurile de aceeași marcă și cu un ambalaj identic sau similar pot varia în ceea ce privește compoziția în funcție de locul de fabricare și piața de destinație, și anume acestea pot varia de la un stat membru la altul. În temeiul DPCN, practicile comerciale care consistă în comercializarea de produse cu o componență diferită nu sunt neloiale în sine”; subliniază importanța orientărilor emise de Comisie pentru ușurarea aplicării corecte și coerente a DPCN; solicită, așadar, Comisiei să clarifice legătura dintre comunicarea sa, orientările sale și documentul elaborat de subgrupul pentru piața internă al Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu produse alimentare;

19.  observă că metodele de control ale autorităților competente naționale ar putea să fie supuse unor cerințe diferite; atrage atenția asupra faptului că au fost realizate deja diverse analize care ar putea sta la baza elaborării și aplicării metodologiei de testare comune, chiar dacă metodologiile lor au fost diferite, iar rezultatele respective nu au fost evaluate în mod identic; consideră că ar trebui clar articulat obiectivul activității de elaborare a unei metodologii, condusă de Centrul Comun de Cercetare (JRC) din cadrul Comisiei, pentru a se garanta o interpretare unitară a metodologiei finale, fiind necesară și o definiție a noțiunii de „diferență semnificativă”, și pentru ca autoritățile competente să o poată folosi; atrage atenția asupra faptului că identificarea produsului „celui mai standard” și, prin urmare, a „produsului de referință” ar putea împiedica în practică evaluarea globală a produselor, deoarece această identificare se poate dovedi prea dificilă;

20.  salută efortul Comisiei de a ajuta autoritățile naționale de asigurare a aplicării să identifice practicile comerciale neloiale în procesul de comercializare a produselor; solicită Comisiei să coordoneze autoritățile naționale competente în această privință; subliniază că obiectivul unei astfel de metodologii este de a asigura colectarea, de către statele membre, a unor date fiabile și comparabile pe o bază comună și de a contribui la o evaluare globală a gravității și amplorii pe piața unică a fenomenului legat de produsele cu diferențe de calitate; reamintește că faptele legate de practicile neloiale ar putea fi apreciate și în continuare numai de la caz la caz, deoarece măsura în care este indus în eroare consumatorul ține întotdeauna de aprecierea subiectivă a autorității competente sau a instanței;

21.  salută decizia Comisiei de a invita autoritățile competente să efectueze în statele membre analize de piață suplimentare prin care să fie comparate produse din diferite regiuni și țări; subliniază totuși că, potrivit Comisiei, astfel de analize ar trebui să se desfășoare pe baza unei metode comune de analiză, care însă nu este încă finalizată; subliniază că este important să se respecte calendarul, astfel încât rezultatele verificărilor efectuate pe baza unei abordări comune de verificare să fie finalizate, să fie publicate în toate limbile oficiale ale UE într-o bază de date publică și să fie analizate cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de sfârșitul lui 2018; subliniază, de asemenea, că este necesară publicarea promptă a acestor rezultate, pentru a-i informa pe consumatori și fabricanți în vederea sensibilizării lor, reducându-se astfel numărul cazurilor de produse ce prezintă diferențe de calitate;

Alte aspecte ale diferențelor de calitate

22.  subliniază că mărcile proprii ale marilor distribuitori au devenit unul dintre elementele de bază din coșul de cumpărături al consumatorilor, iar cota lor de piață a crescut în ultimul deceniu pentru majoritatea categoriilor de produse în majoritatea statelor membre; consideră că mărcile proprii ale marilor distribuitori nu trebuie să creeze impresia că acestea sunt produse de marcă, pentru a nu induce în eroare consumatorii; repetă încă o dată că problema mărcilor proprii ale marilor distribuitori trebuie tratată de către Comisie în mod separat, pentru a elimina confuzia dintre mărcile proprii ale distribuitorilor și produsele de marcă; observă că piața unică este accesibilă pentru producători, însă este totodată foarte competitivă, unele mărci fiind cunoscute de toți sau percepute pozitiv peste tot în Uniune;

23.  reamintește că Parlamentul a solicitat în repetate rânduri Comisiei să determine dacă diferențele de calitate afectează negativ producția locală și regională, în special IMM-urile; regretă că până în prezent Comisia nu a prezentat date în acest sens;

24.  subliniază faptul că contrafacerea produselor de marcă expune consumatorii la riscuri de sănătate și de siguranță, subminează încrederea consumatorilor în mărci și le provoacă pierderi producătorilor; constată că gama de produse contrafăcute recuperate în UE este în continuare largă și include aproape toate tipurile de bunuri;

25.  își exprimă îngrijorarea cu privire la restricțiile aplicate comercianților atunci când sunt cumpărate bunuri ce pot afecta negativ alegerea consumatorilor; îndeamnă Comisia să identifice factorii care contribuie la fragmentarea pieței unice a bunurilor și care limitează în mod nelegitim capacitatea consumatorilor de a beneficia pe deplin de piața unică, în special constrângerile teritoriale legate de aprovizionare și implicațiile acestora; invită Comisia să recurgă la legislația din domeniul concurenței, dacă este cazul, pentru a combate astfel de practici;

26.  subliniază că autoritățile competente naționale pot să adune eșantioane și să efectueze analize numai pe teritoriul statului membru respectiv; subliniază că sunt necesare o cooperare și partajare de date la nivel transfrontalier mai intense, eficace, transparente și rapide, inclusiv schimburi de informații cu privire la produsele potențial neconforme și la posibile practici neloiale între autoritățile naționale din domeniul protecției consumatorilor și din domeniul produselor alimentare, asociațiile de consumatori și Comisie, pentru a soluționa problema diferențelor de calitate și a îmbunătăți și armoniza aplicarea legislației; invită Comisia și statele membre să participe mai activ la astfel de exerciții de cooperare; salută, în acest sens, adoptarea versiunii revizuite a Regulamentului privind cooperarea în vederea protecției consumatorilor, care consolidează competențele de investigare și executare, îmbunătățește schimbul de informații și de date, accesul la toate informațiile pertinente și instituie norme armonizate prin care se stabilesc proceduri de coordonare a măsurilor de cercetare și de executare;

27.  recunoaște utilitatea acțiunilor de verificare ca o formă importantă de coordonare a executării în temeiul Regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorilor și invită Comisia și statele membre să le consolideze și să le extindă domeniul de aplicare;

Recomandări și etapele următoare

28.  subliniază importanța dezbaterilor publice cuprinzătoare și organizate la timp care duc la sporirea gradului de sensibilizare a consumatorilor cu privire la produse și caracteristicile acestora; constată că unii producători și deținători de mărci proprii au anunțat deja modificarea rețetelor sau utilizarea unui standard unic de producție la nivelul UE; subliniază importanța rolului care îi revine industriei în îmbunătățirea transparenței în ceea ce privește compoziția și calitatea produselor și modificările aduse acestora; salută inițiativa Comisiei de a elabora un cod de conduită în acest sens; solicită ca producătorii și distribuitorii să fie implicați și mai mult, în propriul lor interes, în procesul de identificare cât mai rapidă a unei soluții efective pentru situația actuală, fără a se recurge la proceduri de sancționare, pentru a le permite consumatorilor europeni să aibă acces la produse de o calitate identică peste tot pe piața unică; invită producătorii să aibă în vedere introducerea pe ambalaje a unei embleme prin care să indice faptul că, pentru un anumit produs vândut sub o anumită marcă, conținutul și calitatea sunt aceleași în toate statele membre;

29.  invită organizațiile de consumatori, organizațiile societății civile și organismele naționale notificate care sunt responsabile de aplicarea DPCN și a altor dispoziții legislative relevante să-și asume un rol mai activ în dezbaterile publice și în informarea consumatorilor; este convins că organizațiile de consumatori ar putea contribui semnificativ la soluționarea problemei diferențelor de calitate; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine într-o măsură mai mare organizațiile naționale de consumatori prin mecanisme financiare și juridice, care să le permită acestora să își consolideze capacitățile, să își dezvolte activitățile de testare, să efectueze analize comparative și să contribuie, alături de autoritățile competente, la identificarea și expunerea situațiilor de diferențiere neloială a produselor; consideră că ar trebui promovat un schimb mai intens de informații la nivel transfrontalier între asociațiile de consumatori;

30.  consideră, pe baza experiențelor anterioare, că autoritățile competente au fost în măsură să soluționeze efectiv cazuri specifice de diferențe de calitate numai la nivel național sau să asigure aplicarea legislației în vigoare, sau au încercat să facă acest lucru numai într-o măsură foarte redusă, parțial din cauza lipsei unei dispoziții juridice explicite în acest sens la nivelul Uniunii: reamintește că statele membre sunt responsabile pentru aplicarea DPCN și că ar trebui să-și îndeplinească această responsabilitate pentru ca consumatorii să nu fie induși în eroare de practici comerciale neloiale; subliniază că statele membre trebuie să garanteze că autoritățile naționale competente dispun de capacități tehnice, financiare și umane adecvate pentru a asigura o aplicare efectivă; invită statele membre să pună la dispoziția consumatorilor un spațiu pentru depunerea reclamațiilor și examinarea acestora și să informeze consumatorii, într-o măsură cât mai mare, cu privire la drepturile și opțiunile lor în ceea ce privește aplicarea legislației în vigoare și obligațiile vânzătorilor de a-i informa cu privire la compoziția și, dacă este cazul, originea produselor;

31.  atrage atenția asupra faptului că problema diferențelor de calitate este direct legată de esența funcționării pieței unice și de încrederea consumatorilor, ambele aspecte fiind puse în pericol, impunând așadar, printre altele, o soluție la nivelul Uniunii sub forma unor măsuri cu aplicare directă; este convins că, având în vedere posibilitatea de acțiune la nivel național, măsurile de la nivelul Uniunii ar asigura integritatea pieței unice; invită Comisia să repertorieze standardele existente la nivel național pentru produsele alimentare și cele nealimentare și să le evalueze pertinența pentru cazurile de calitate diferențiată de pe piața unică;

32.  solicită să fie create de urgență capacități și mecanisme la nivelul UE, în cadrul unei unități specializate de monitorizare și supraveghere care să facă parte dintr-un organism existent la nivelul UE [JRC, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) sau altele], cât mai puțin birocratice, pentru a monitoriza consecvența compoziției și a proporțiilor ingredientelor utilizate în produsele alimentare de aceeași marcă și cu același ambalaj, și pentru a evalua analizele de laborator comparate în vederea identificării acestor practici comerciale neloiale în comercializarea produselor alimentare;

33.  salută propunerea Comisiei intitulată „Noi avantaje pentru consumatori”, care urmărește să soluționeze problema diferențelor de calitate a produselor prin modificarea articolului 6 din Directiva DPCN, identificând ca practică comercială înșelătoare comercializarea drept produse identice a unor produse care prezintă diferențe, sub aspectul compoziției sau al caracteristicilor, față de același produs comercializat în alte state membre; observă, însă, că propunerea conține unele dispoziții care trebuie clarificate pentru a se putea asigura o interpretare și aplicare adecvate;

34.  este, totuși, ferm convins că modificarea anexei I la DPCN prin introducerea unui nou element în „lista neagră” de identificare a practicilor interzise în toate cazurile, care să menționeze în mod explicit diferențele de calitate dintre produsele de aceeași marcă atunci când aceste diferențe au un caracter discriminatoriu și nu satisfac așteptările consumatorilor, ar soluționa în modul cel mai eficace cazurile produselor care prezintă diferențe de calitate nejustificate;

35.  subliniază că rezultatul procesului legislativ ar trebui să fie o definiție clară a ceea ce poate fi considerat drept calitate diferențiată și modul în care fiecare caz ar trebui evaluat și abordat de autoritățile competente; subliniază, în această privință, că o listă deschisă a așa-numiților „factori legitimi” ar putea submina capacitatea autorităților competente de a face o evaluare și de a aplica legea; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că utilizarea noțiunii de „preferințe de consum definite” atunci când se evaluează dacă este sau nu justificată o diferențiere a compoziției unui produs ar putea conduce la interpretări contradictorii de către diferite autorități competente;

36.  invită Comisia să extindă mandatul acordat Centrului Comun de Cercetare, astfel încât acesta să elaboreze o metodologie armonizată la nivel european pentru compararea caracteristicilor produselor nealimentare, precum și orientări pentru îmbunătățirea transparenței produselor, în termen de un an, și să evalueze rezultatele analizelor; subliniază că, în vederea realizării de schimburi de bune practici în domeniu, JRC ar trebui, de asemenea, să încerce să coopereze cu autoritățile statelor membre care au întreprins deja măsuri proprii de verificare a produselor, însă nu le-au comunicat încă autorităților naționale din alte state membre rezultatele acestor verificări;

37.  reamintește că siguranța și calitatea produselor alimentare și prevenirea inducerii în eroare a consumatorilor reprezintă chestiuni de importanță primordială; reamintește Comisiei angajamentul său de a monitoriza mai bine și de a îmbunătăți aplicarea corectă a legislației UE; consideră că autoritățile competente de la nivel național ar trebui să monitorizeze în mod eficace respectarea dispozițiilor legale în vigoare în aceste domenii;

38.  salută propunerea Comisiei de a se îmbunătăți transparența studiilor științifice din domeniul siguranței alimentare, ca urmare a preocupărilor exprimate de cetățeni, pentru a spori accesul la informațiile necesare pentru a lua decizii de cumpărare bazate pe o evaluare a riscurilor fiabilă și întemeiată pe dovezi științifice;

39.  solicită autorităților naționale să determine, de la caz la caz, dacă practicile suspectate de discriminare sunt efectiv ilegale, în temeiul dispozițiilor din Directiva privind practicile comerciale neloiale, coroborate cu cerințele referitoare la informarea corectă prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare;

40.  ia act de faptul că toți cetățenii UE sunt afectați de practicile de aplicare a unui dublu standard de calitate, inclusiv atunci când se deplasează în alte statele membre;

41.  subliniază, cu toate acestea, că diferențele substanțiale în cazul produselor pentru copiii mici, cum ar fi alimentele pentru sugari și copii de vârstă mică, nu pot fi justificate doar din motive legate de preferințele de gust regionale;

42.  respinge cu fermitate afirmația făcută de unii producători conform căreia modificările de la nivelul compoziției și/sau al calității sunt efectuate pentru ca prețurile să corespundă așteptărilor consumatorilor; subliniază că diverse studii au arătat că produsele de calitate inferioară sunt, de multe ori, mai scumpe decât produsele similare, dar de o calitate mai bună, din alte țări ale UE;

43.  recomandă insistent utilizarea principiului economiei circulare în ceea ce privește ambalarea produselor și subliniază că, dacă ambalajul unui produs comercializat într-un stat membru respectă acest principiu, atunci producătorii ar trebui să depună eforturi coordonate pentru a se asigura că acest principiu este aplicat pentru toate produsele lor comercializate sub aceeași marcă și în același tip de ambalaje în întreaga UE și în afara acesteia;

44.  subliniază că, în unele cazuri, existența unor diferențe de calitate a produselor se datorează neaplicării legislației UE; solicită autorităților din statele membre să aplice de urgență normele UE în vigoare cu privire la etichetarea produselor alimentare, inclusiv în ceea ce privește, de exemplu, carnea separată mecanic;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(2) JO L 345, 27.12.2017, p. 1.
(3) JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
(4) JO C 65, 19.2.2016, p. 2.
(5) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 11.
(6) JO C 93, 24.3.2017, p. 27.
(7) JO C 86, 6.3.2018, p. 40.
(8) JO C 11, 12.1.2018, p. 2.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0027.
(10) O-000019/2017.
(11) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(12) http://ec.europa.eu/food/audits-analysis/overview_reports/details.cfm?rep_id=76
(13) http://ec.europa.eu/food/audits-analysis/overview_reports/details.cfm?rep_id=115

Notă juridică