Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/2095(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0416/2018

Texte depuse :

A8-0416/2018

Dezbateri :

PV 14/01/2019 - 22
CRE 14/01/2019 - 22

Voturi :

PV 15/01/2019 - 8.14
CRE 15/01/2019 - 8.14
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0014

Texte adoptate
PDF 546kWORD 60k
Marţi, 15 ianuarie 2019 - Strasbourg Ediţie provizorie
Egalitatea de gen și politicile fiscale în UE
P8_TA-PROV(2019)0014A8-0416/2018

Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2019 referitoare la egalitatea de gen și politicile fiscale în UE (2018/2095(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 8, 10, 11, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 și articolul 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația din 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea de gen (00337/2016),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) anexat la concluziile Consiliului din 7 martie 2011 (07166/2011),

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în special articolul 14, prin care se interzice discriminarea,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și raportul ONU din 15 ianuarie 2016 intitulat „Final study on illicit financial flows, human rights and the 2030 Agenda for Sustainable Development“ (Studiu final privind fluxurile financiare ilicite, drepturile omului și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă), realizat de expertul independent, privind efectele datoriei externe și ale altor obligații financiare internaționale conexe ale statelor asupra respectării depline a tuturor drepturilor omului, în special a drepturilor economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acestora, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005), Beijing+15 (2010) și Beijing+20 (2015),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și articolul 3 din aceasta, care definește „genul” ca fiind „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care societatea respectivă le consideră adecvate pentru femei și bărbați”, și Convenția interamericană pentru prevenirea, sancționarea și eradicarea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Belem do Pará) din 1994,

–  având în vedere Rezoluția 70/1 din 25 septembrie 2015 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind egalitatea de gen, inclusiv Convenția privind egalitatea de remunerare (nr. 100), Convenția privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și profesie) (nr. 111), Convenția privind lucrătorii care au responsabilități familiale (nr. 156) și Convenția privind protecția maternității (nr. 183),

–  având în vedere declarația comună pentru CEDAW prezentată de Centrul pentru drepturile economice și sociale (CERVM), Alliance Sud, Global Justice Clinic din cadrul Facultății de Drept a Universității din New York, Public Eye și Tax Justice Network, intitulată „Responsabilitatea elvețiană pentru impactul extrateritorial al abuzului fiscal asupra drepturilor femeilor”, care subliniază sarcina fiscală disproporționată asupra femeilor, în special a femeilor cu venituri mici și a femeilor din țările în curs de dezvoltare, care rezultă din pierderea veniturilor publice ca urmare a abuzurilor fiscale transfrontaliere;

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere Strategia Comisiei „Europa 2020” pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă;

–  având în vedere rapoartele de țară ale Comisiei din cadrul Semestrului european din 2018,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2017 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană,

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Taxation trends in the European Union - Data for the EU Member States, Iceland and Norway” (Tendințe fiscale în Uniunea Europeană - Date pentru statele membre ale UE, Islanda și Norvegia), ediția 2018,

–  având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2018 privind dezvoltarea structurilor de îngrijire pentru copiii de vârstă mică în vederea sporirii participării femeilor la piața forței de muncă, a obținerii echilibrului între viața profesională și cea privată pentru părinții care lucrează și a realizării unei creșteri durabile și favorabile incluziunii în Europa („obiectivele de la Barcelona”) (COM(2018)0273),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii,

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului din 18 ianuarie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată (COM(2018)0020),

–  având în vedere indicele egalității de gen, publicat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (IEEG),

–  având în vedere Raportul ONU din 2015 privind femeile, intitulat „Progress of the world’s women 2015-2016. Transforming economies, realising rights” (Progresele femeilor în lume 2015-2016. Transformarea economiilor, respectarea drepturilor),

–  având în vedere raportul final din 2005 al grupului de experți al Consiliului Europei privind includerea perspectivei de gen în buget, care definește includerea perspectivei de gen în buget ca „o evaluare a bugetelor pe criterii de gen, incluzând perspectiva de gen la toate nivelurile procesului bugetar și restructurând veniturile și cheltuielile pentru a promova egalitatea de gen”,

–  având în vedere studiul din 2015 al Serviciului de cercetare al Parlamentului European intitulat „Bringing transparency, coordination and convergence to corporate tax policies in the European Union - I - Assessment of the magnitude of aggressive corporate tax planning” (Asigurarea transparenței, coordonării și convergenței politicilor în materie de impozitare a societăților în Uniunea Europeană - I - Evaluarea amplorii planificării fiscale agresive),

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind obligațiile extrateritoriale referitoare la impactul din perspectiva genului al fluxurilor financiare ilicite și al evitării obligațiilor fiscale de către întreprinderi în cazul Elveției în 2016 și al Luxemburgului în 2018(1),

–  având în vedere documentul de informare tematică din 2016 al Institutului de studii privind dezvoltarea intitulat „Redistributing Unpaid Care Work – Why Tax Matters for Women’s Rights” (Redistribuirea activității de îngrijire neplătite - De ce este importantă fiscalitatea pentru drepturile femeii),

–  având în vedere studiul realizat în aprilie 2017 de Departamentul de politici C din Parlamentul European, Serviciul pentru afaceri constituționale și drepturile cetățenilor intitulat „Gender equality and taxation in the European Union” (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană),

–  având în vedere Raportul ONU din aprilie 2018 privind femeile, intitulat „Egalitatea de gen, impozitarea și egalitatea în țările în curs de dezvoltare”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică(2),

–  având în vedere Raportul OCDE privind punerea în aplicare a recomandării OCDE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați (iunie 2017) și privind regimul fiscal și de prestații sociale din 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post2015(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen(5)

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015(6),

–  având în vedere recomandarea sa din 13 decembrie 2017 către Consiliu și Comisie în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0416/2018),

A.  întrucât articolele 2 și 3 din TUE consacră nediscriminarea și egalitatea între femei și bărbați ca două din valorile și obiective fundamentale care stau la baza Uniunii; întrucât articolele 8 și 10 din TFUE obligă Uniunea Europeană să vizeze eliminarea inegalităților, să promoveze egalitatea de gen și să combată discriminarea atunci când își definește și pune în aplicare politicile și activitățile; întrucât Carta drepturilor fundamentale conține drepturi și principii care se referă la interzicerea discriminării directe și indirecte [articolul 21 alineatul (1)] și la egalitatea între bărbați și femei (articolul 23); întrucât drepturile stipulate în Cartă sunt direct relevante pentru statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii (articolul 51);

B.  întrucât în întreaga Uniune Europeană, femeile rămân subreprezentate pe piața muncii, rata globală a ocupării forței de muncă în rândul femeilor fiind în continuare cu aproape 12 % mai mică decât cea a bărbaților; întrucât, în UE, 31,5 % dintre femeile încadrate în muncă lucrează cu fracțiune de normă, în comparație cu 8,2 % dintre bărbați;

C.  întrucât este deosebit de important să se abordeze diferențele de gen în ocuparea forței de muncă și să se elimine decalajul de pensii între femei și bărbați, care, în UE, se ridică în medie la aproximativ 40 %, și care rezultă din inegalitățile acumulate pe parcursul vieții femeilor și de perioadele lor de absență de pe piața forței de muncă;

D.  întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați în UE se ridică la 16 %, ceea ce înseamnă că femeile din UE câștigă în medie cu 16 % mai puțin pe oră decât bărbații în toate sectoarele economiei;

E.  întrucât efectul cumulativ al numeroaselor decalaje care afectează femeile ( diferența de remunerare între femei și bărbați și disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, întreruperile din timpul carierei și cele pentru îngrijirea copiilor și munca cu normă întreagă față de cea cu fracțiune de normă) contribuie în mod substanțial la diferența de remunerare între femei și bărbați și la decalajul de pensii între bărbați și femei, femeile făcând astfel obiectul unui risc mai mare de expunere la sărăcie și la excluziune socială, iar impactul negativ se extinde și asupra copiilor și familiilor lor;

F.  întrucât Platforma de acțiune de la Beijing subliniază necesitatea de a analiza dintr-o perspectivă a genului diferitele politici și programe, inclusiv pe cele legate de impozitare, și de a le adapta, după caz, pentru a promova o distribuție mai echitabilă a activelor productive, a bogăției, a oportunităților, a veniturilor și a serviciilor;

G.  întrucât CEDAW impune ca familiile să se bazeze pe principiul egalității, al justiției și al împlinirii individuale pentru fiecare membru, tratând femeile la fel ca bărbații și în legislația fiscală, ca indivizi și cetățeni autonomi, și nu ca persoane care depind de bărbați;

H.  întrucât statele membre, în calitate de semnatare ale Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, s-au angajat să respecte obligația de a mobiliza resursele maxime disponibile pentru a dispune de fonduri în vederea asigurării respectării progresive a drepturilor economice, sociale și culturale;

I.  întrucât reglementările fiscale privind venitul personal, care dezavantajează în mod implicit femeile în ceea ce privește accesul la locurile de muncă și condițiile de angajare sau pensiile asigurate de angajator, pot încălca articolul 14 din Directiva 2006/54/CE(8) din 5 iulie 2006 a Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă(9);

J.  întrucât documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen (2016-2019)” identifică domeniile-cheie pentru egalitatea de gen, inclusiv politicile fiscale, însă nu conține dispoziții obligatorii și nu solicită integrarea perspectivei de gen la nivelul statelor membre;

K.  întrucât politicile fiscale pot conține prejudecăți de gen explicite sau implicite; întrucât o prejudecată explicită înseamnă că o dispoziție fiscală vizează în mod direct bărbații sau femeile în mod distinct, în timp ce o prejudecată implicită înseamnă că dispoziția se aplică nominal în mod egal tuturor, dar în realitate există discriminare, deoarece politica interacționează cu modele de comportament/venituri care au un impact diferit asupra femeilor față de bărbați; întrucât majoritatea statelor membre au eliminat măsurile fiscale care diferențiază în mod explicit între bărbați și femei, însă persistă încă prejudecățile implicite în materie fiscală în întreaga UE, având în vedere că reglementările fiscale interacționează cu realitățile socioeconomice;

L.  întrucât opțiunile de politică în vederea creșterii și redistribuirii veniturilor pot afecta în mod disproporționat veniturile și securitatea economică a femeilor și pot reduce accesul acestora la serviciile publice de calitate, subminându-le capacitatea de a-și exercita drepturile economice și sociale și de a progresa în direcția egalității de gen;

M.  întrucât absența unei perspective de gen în politicile fiscale ale Uniunii Europene și ale statelor membre accentuează actualele disparități de gen (ocuparea forței de muncă, venituri, muncă neremunerată, pensii, sărăcie, avere etc.), descurajează femeile să intre și să rămână pe piața forței de muncă și reproduce rolurile tradiționale de gen și stereotipurile;

N.  întrucât conceperea politicilor fiscale reprezintă un element esențial al Strategiei Europa 2020; întrucât obiectivul principal al semestrului european continuă să fie asigurarea respectării Pactului de stabilitate și creștere și întrucât aspectele legate de gen tind să fie neglijate în priorități și recomandări, în special cele legate de fiscalitate;

O.  întrucât schimbările regresive în impozitarea veniturilor salariale, a societăților, a consumului și a averii, observate în ultimele decenii în statele membre, au condus la o slăbire a capacității redistributive a sistemelor fiscale și au contribuit la tendința de creștere a inegalității veniturilor; întrucât această schimbare structurală în impozitare a transferat sarcina fiscală către grupurile cu venituri mici și, prin urmare, îndeosebi către femei, din cauza repartizării inegale a veniturilor între femei și bărbați, a numărului redus de femei între persoanele cu venituri ridicate, a ratei de consum peste medie pentru femei în ceea ce privește bunurile și serviciile de bază și a ponderii ridicate a veniturilor din muncă comparativ cu veniturile din capital în venitul total al femeilor(10);

P.  întrucât femeile, în special, pot fi afectate de inegalitățile economice din cauza distribuției inegale a venitului între femei și bărbați, a numărului redus de femei între persoanele cu venituri ridicate și a ponderii ridicate a veniturilor din muncă comparativ cu veniturile din capital în venitul total al femeilor(11);

Q.  întrucât, în medie, cotele impozitului pe profit au scăzut semnificativ începând cu anii 1980, de la peste 40 % la 21,9 % în 2018, în timp ce, pe de altă parte, cotele impozitului pe consum (TVA este o componentă mare a acestuia) a crescut începând din 2009, ajungând la 20,6 % în 2016(12);

R.  întrucât politicile macroeconomice actuale ar trebui să reflecte mai bine importanța îngrijirii neremunerate și a muncii casnice și întrucât datele arată că 80 % din îngrijire este asigurată în UE de îngrijitori informali neplătiți, dintre care 75 % sunt femei; întrucât anumite politici fiscale, subfinanțarea serviciilor publice și accesul la serviciile sociale afectează în mod disproporționat grupurile cu venituri scăzute, în special femeile, deoarece acestea completează adesea lacunele în îngrijire, educație și alte tipuri de sprijin familial, de obicei fără remunerare, perpetuând responsabilitatea disproporționată a femeilor în materie de îngrijire; întrucât, în țările UE, cele mai sărace și mai vulnerabile dintre femei sunt cele care se confruntă cu povara dublă a activităților de îngrijire informală și a muncii precare slab remunerate(13):

S.  întrucât aproape toate statele membre au pus în practică sisteme duale de impozitare a veniturilor, aplicând o rată de impozitare marginală mai mare veniturilor persoanelor care reprezintă a doua sursă de venit din familie și rate de impozitare uniforme pentru majoritatea tipurilor de venituri din capital; întrucât unul din principalele obstacole la participarea femeilor pe piața forței de muncă(14), pe lângă alte dispoziții comune în materie de fiscalitate și prestații și costurile și absența serviciilor universale de îngrijire a copiilor, este sarcina fiscală disproporționat de mare, în majoritatea statelor membre, pentru persoanele care reprezintă a doua sursă de venit, ca rezultat al baremelor de impozitare progresivă directă aplicate veniturilor din muncă;

T.  întrucât nivelurile capcanei inactivității (în prezent 40 %) și ale capcanei salariilor mici, care afectează în mod disproporționat femeile și le descurajează să participe pe deplin la ocuparea forței de muncă, sunt determinate într-o măsură semnificativă de dispozițiile fiscale directe, pe lângă pierderea beneficiilor;

U.  întrucât, în unele state membre, familiile încă pot beneficia de reduceri fiscale în cazul în care unul dintre soți se află în întreținere, de indemnizații în cazul cuplurilor căsătorite și/sau de credite fiscale în cazul cuplurilor cu un singur aducător de venit, ceea ce perpetuează asimetriile cu familiile monoparentale, părinții singuri fiind reprezentați în mare parte de femei, și nu recunoaște diversitatea situațiilor familiale care există în UE; întrucât astfel de avantaje fiscale descurajează de obicei femeile dintr-un cuplu să acceseze piața forței de muncă și conduce, direct sau indirect, la realocarea de către femei a timpului destinat activităților remunerate pentru desfășurarea de activități neremunerate;

V.  întrucât impactul impozitării asupra disparităților de gen în ceea ce privește patrimoniul social, patrimoniul personal și proprietatea reprezintă un domeniu de cercetare slab dezvoltat, fiind nevoie să se asigure urgent disponibilitatea unor date defalcate în funcție de gen în aceste domenii;

1.  invită Comisia să susțină egalitatea de gen în toate politicile fiscale și să elaboreze orientări și recomandări specifice pentru statele membre pentru a elimina prejudecățile de gen legate de fiscalitate și pentru a se asigura că nu există noi impozite, legi privind cheltuielile, programe sau practici care accentuează disparitățile de gen pe piața forței de muncă sau în materie de venituri după impozitare;

2.  subliniază că, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 alineatul (3) din TUE, statele membre au libertatea de a stabili normele privind politicile lor fiscale, cu condiția ca acestea să respecte normele UE; subliniază, de asemenea, că deciziile UE în domeniul fiscal necesită acordul unanim al tuturor statelor membre;

3.  solicită Comisiei să promoveze ratificarea de către UE a Convenției CEDAW, astfel cum a făcut în ceea ce privește Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap și astfel cum face în ceea ce privește Convenția de la Istanbul;

4.  încurajează Comisia să îmbunătățească statutul Angajamentului strategic pentru egalitatea dintre femei și bărbați prin adoptarea acestuia sub formă de comunicare(15) și să includă obiective clare și acțiuni esențiale în vederea consolidării egalității dintre femei și bărbați printr-o analiză sectorială, inclusiv privind aspectele fiscale, a tuturor acțiunilor UE; solicită Comisiei și statelor membre să asigure că legislația UE împotriva discriminărilor indirecte și directe dintre bărbați și femei este pusă în aplicare în mod corespunzător și că progresele în acest sens sunt monitorizate în mod sistematic, pentru a garanta că bărbații și femeile sunt actori egali;

Impozitarea directă

Impozitarea veniturilor persoanelor fizice

5.  constată că politicile fiscale au impacturi diverse asupra mai multor tipuri de gospodării diferite [gospodăriile cu două persoane aducătoare de venit, gospodăriile cu o singură persoană (bărbat sau femeie) aducătoare de venit etc.]; subliniază consecințele negative ale nestimulării ocupării forței de muncă în rândul femeilor și a independenței economice a acestora și atrage atenția asupra decalajului ridicat de pensii între femei și bărbați rezultat în urma impozitării comune; subliniază că sistemele fiscale nu ar trebui să se mai bazeze pe ipoteza că gospodăriile își pun în comun resursele și le împart în mod egal, precum și că impozitarea individuală este esențială pentru o justiție fiscală pentru femei; consideră că este fundamental ca femeile și bărbații să ajungă să beneficieze de câștiguri egale și de cariere egale; îndeamnă toate statele membre să introducă treptat impozitarea individuală, asigurând totodată păstrarea deplină a tuturor beneficiilor financiare și de altă natură legate de calitatea de părinte în actualele sisteme de impozitare comună; constată că, în unele state membre, pot fi necesare perioade de tranziție către un astfel de sistem de impozitare individual; solicită, în aceste perioade de tranziție, eliminarea tuturor cheltuielilor fiscale bazate pe veniturile comune și subliniază necesitatea de a garanta că toate beneficiile fiscale, prestațiile în numerar și serviciile guvernamentale în natură sunt oferite persoanelor pentru a le garanta autonomia financiară și autonomia în societate;

6.  ia act de Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2017 intitulată „Planul de acțiune al UE 2017-2019 - Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați” (COM(2017)0678), care recunoaște opt domenii de acțiune, și solicită statelor membre să își intensifice eforturile de combatere în mod efectiv a diferenței de remunerare între femei și bărbați, pentru a îmbunătăți situația economică a femeilor și a le apăra independența economică;

7.  constată că cotele nete medii de impozitare a persoanelor care asigură a doua sursă de venit a gospodăriei într-o familie cu doi copii au fost, în medie, de 31 % pentru statele membre ale UE care fac parte din OCDE și de 28 % pentru toate țările membre OCDE în 2014; invită Comisia să monitorizeze în permanență și să consolideze aplicarea principiului egalității de remunerare între femei și bărbați pentru muncă egală sau muncă de valoare egală în statele membre și să se asigure că inegalitățile sunt eradicate atât de pe piața muncii, cât și din sectorul fiscal; solicită Comisiei și statelor membre să combată segregarea orizontală și verticală pe piața forței de muncă, eliminând inegalitățile de gen și discriminarea pe motive de gen la încadrarea în muncă și, în special, prin educație și prin campanii de conștientizare, încurajând fetele și femeile să se orienteze spre studii, locuri de muncă și cariere în sectoare cu potențial de inovare și de creștere, inclusiv în domenii TIC și STIM;

8.  invită statele membre să se asigure că stimulentele fiscale legate de ocuparea forței de muncă și de desfășurarea de activități independente nu sunt discriminatorii pe criterii de gen și să ia în considerare stimulentele fiscale și alte beneficii sau servicii fiscale pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei și pentru părinții singuri; invită, de asemenea, statele membre să analizeze diferite moduri de abordare a problemei subreprezentării femeilor pe piața muncii și să abordeze eventualele măsuri de descurajare economică pentru cea de a doua persoană care contribuie la venitul familiei și care intră pe piața muncii; constată că prejudecățile de gen pot apărea și la nivelul deducerilor fiscale și al scutirilor de la plata impozitelor, cum ar fi prin tratamentul fiscal favorabil al orelor de lucru suplimentare, de care beneficiază în cea mai mare parte profesii care sunt ocupate în prezent de bărbați;

9.  solicită statelor membre să nu reducă caracterul progresiv al sistemelor lor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, de exemplu, încercând să simplifice impozitarea veniturilor persoanelor fizice;

10.  solicită ca impozitarea veniturilor persoanelor fizice (structura cotelor, scutirile, deducerile, indemnizațiile, creditele etc.) să fie concepută pentru a promova în mod activ repartizarea echitabilă a muncii remunerate și neremunerate, a veniturilor și a drepturilor la pensii între femei și bărbați, precum și pentru a elimina stimulentele care perpetuează rolurile de gen inegale;

11.  consideră că, datorită inegalităților de pe piața muncii, femeile pot fi afectate disproporționat de anumite politici fiscale; consideră că modul adecvat de depășire a acestui impediment este reforma instrumentelor pieței forței de muncă, pentru a soluționa problema independenței economice a femeilor; invită statele membre și instituțiile Uniunii să promoveze studiile privind efectele disparităților de gen asupra pensiilor și a independenței financiare a femeilor, luând în considerare aspecte precum îmbătrânirea populației, disparitățile de gen în ceea ce privește starea de sănătate și speranța de viață, evoluția structurilor familiale și creșterea numărului de locuințe unipersonale, precum și situațiile personale diferite ale femeilor;

Impozitarea societăților

12.  solicită statelor membre identificate în cadrul semestrului european pentru dispozițiile lor de planificare fiscală agresivă să își modifice legislația și să pună capăt acestor dispoziții în cel mai scurt timp posibil(16); este preocupat de riscul că, deși lucrează la coordonarea bazelor lor de impozitare a societăților, statele membre pot găsi noi dispoziții pentru a facilita planificarea fiscală agresivă a întreprinderilor, având libertatea de a căuta alte surse de impozitare (inclusiv taxe de consum), care au un efect disproporționat asupra femeilor;

13.  solicită statelor membre să raționalizeze stimulentele sau avantajele fiscale pe care le oferă societăților, să se asigure că aceste stimulente și avantaje fiscale sunt mai ales în beneficiul întreprinderilor mici și favorizează inovarea reală, precum și să evalueze ex ante și ulterior impactul pe care aceste stimulente îl pot avea asupra egalității de gen;

Impozitarea capitalului și a averii

14.  constată că impozitele pe profit și pe avere joacă un rol esențial în reducerea inegalităților prin redistribuirea în cadrul sistemului fiscal și prin furnizarea de venituri pentru finanțarea prestațiilor sociale și a transferurilor sociale;

15.  constată că indisponibilitatea, costurile prohibitive și lipsa unei infrastructuri adecvate care să ofere servicii de calitate pentru îngrijirea copiilor rămân un obstacol semnificativ în primul rând în calea participării egale a femeilor în toate aspectele societății, inclusiv ocuparea forței de muncă; invită statele membre să consolideze politicile fiscale pentru a îmbunătăți disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor la prețuri abordabile și de înaltă calitate, prin stimulente fiscale, pentru a reduce obstacolele cu care se confruntă femeile la ocuparea unui loc de muncă remunerat și pentru a contribui la o distribuție mai echitabilă a muncii remunerate și neremunerate în cadrul gospodăriilor, reducând astfel la minimum diferențele de remunerare și de pensie între femei și bărbați; subliniază că aceste politici ar trebui să permită integrarea femeilor pe piața muncii și să se concentreze în special asupra familiilor cu venituri mici, a familiilor monoparentale și a altor grupuri defavorizate;

16.  invită statele membre să implementeze integral Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, care, printre altele, abordează și interzice discriminarea pe criterii de sex în furnizarea de bunuri și servicii financiare în domeniul asigurărilor și în domeniile conexe; solicită colectarea de date pentru a obține informații precise cu privire la posibilele lacune de implementare; subliniază că deținerea de proprietăți face obiectul principiului subsidiarității și că la nivelul UE nu există o legislație privind dreptul de proprietate care să facă diferența între femei și bărbați, întrucât dreptul de proprietate este legat de proprietar;

17.  regretă că, în ansamblu, contribuția impozitelor pe avere la veniturile fiscale globale a rămas destul de limitată, mai exact 5,8 % din veniturile fiscale totale în UE-15 și 4,3 % în UE 28(17);

18.  regretă că, începând din 2002, cota impozitelor pe capital a înregistrat o tendință descendentă, printre altele ca o consecință a tendinței generale de a nu mai aplica schema obișnuită de impozit pe persoanele fizice la veniturile din capital, ci de a le impozita mai curând la rate forfetare relativ moderate, care s-a observat în multe state membre(18);

Impozitare indirectă

19.  constată că ponderea taxelor pe consum a crescut între 2009 și 2016 în Uniune; constată că TVA reprezintă, de obicei, între două treimi și trei sferturi din impozitele pe consum în statele membre și că TVA-ul a ajuns, în medie, la un procent de aproape o cincime din veniturile fiscale generale din UE(19);

20.  observă că prejudecățile de gen se manifestă atunci când legislația fiscală se intersectează cu relațiile între femei și bărbați, cu normele și cu comportamentul economic; constată că TVA exercită o prejudecată de gen din cauza modelelor de consum ale femeilor, care diferă de cele ale bărbaților, întrucât achiziționează mai multe bunuri și servicii cu scopul de a promova sănătatea, educația și alimentația(20); își manifestă îngrijorarea că această situație, împreună cu veniturile mai scăzute ale femeilor, conduce la o îngreunare a sarcinii TVA pentru femei; invită statele membre să prevadă scutiri de TVA, cote reduse și cote zero pentru produsele și serviciile cu efecte sociale, de sănătate și/sau de mediu pozitive, în conformitate cu revizuirea în curs a Directivei UE privind TVA;

21.  consideră că sărăcia în contextul menstruației este o problemă constantă în UE, unde, potrivit estimărilor organizației Plan International UK, una din zece fete nu își pot permite produse sanitare; regretă că produsele igienice pentru femei și produsele și serviciile de îngrijire pentru copii, persoane în vârstă sau persoane cu dizabilități nu sunt considerate încă bunuri de bază în toate statele membre; solicită tuturor statelor membre să elimine așa-numita „taxă pe îngrijiri și pe tampoane”, făcând apel la flexibilitatea introdusă în directiva privind TVA și aplicând scutiri sau cote de 0 % de TVA pentru aceste bunuri de bază esențiale; recunoaște că o reducere a prețului datorată scutirii de TVA pentru aceste produse ar aduce beneficii nemăsurate pentru femeile tinere; sprijină acțiunile desfășurate pentru a promova disponibilitatea pe scară largă a produselor sanitare și încurajează statele membre să furnizeze produse de igienă feminină suplimentare în anumite spații (publice), cum ar fi școli, universități și instituții pentru persoane fără adăpost, precum și pentru femeile din medii cu venituri mici, cu scopul de a eradica pe deplin sărăcia în contextul menstruației în toate băile publice din UE;

Impactul evaziunii fiscale și al evitării obligațiilor fiscale asupra egalității de gen

22.  observă că evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale contribuie în mod considerabil la inegalitatea de gen din Uniune și la nivel mondial, întrucât acestea limitează resursele de care dispun guvernele pentru a crește egalitatea la nivel național și internațional(21);

23.  reamintește recomandările sale din 13 decembrie 2017 în urma investigației privind spălarea banilor, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală(22), precum și recomandările comisiilor speciale (TAX și TAX2) anterioare întocmite în vederea combaterii evaziunii și a evitării obligațiilor fiscale în UE; invită statele membre să adopte cât mai curând raportarea pentru fiecare țară în parte, baza fiscală consolidată comună a societăților la nivelul UE (CCCTB) și directiva revizuită privind dobânzile și redevențele;

24.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze reforme fiscale bazate pe egalitatea de gen în toate forurile internaționale, inclusiv OCDE și ONU, și să sprijine crearea unui organism fiscal interguvernamental al ONU, cu o componență universală, drepturi de vot egale și o participare egală a femeilor și a bărbaților; subliniază că acest organism ar trebui să fie bine echipat pentru a dezvolta o expertiză fiscală specifică în materie de gen;

25.  constată că tratatele privind dubla impozitare încheiate între statele membre și țările în curs de dezvoltare nu promovează, în general, impozitarea la sursă, aducând astfel beneficii societăților multinaționale în detrimentul mobilizării resurselor interne de către țările în curs de dezvoltare; constată că lipsa mobilizării resurselor interne împiedică finanțarea integrală a serviciilor publice, cum ar fi asistența medicală sau educația din aceste țări, ceea ce afectează în mod disproporționat femeile și fetele; îndeamnă statele membre să mandateze Comisia să revizuiască tratatele existente privind dubla impozitare, pentru a examina și soluționa aceste probleme, precum și să se asigure că viitoarele tratate privind dubla impozitare includ dispoziții privind egalitatea de gen pe lângă dispozițiile generale împotriva abuzului;

26.  solicită Comisiei speciale TAX3 să includă perspectiva de gen în formularea recomandărilor sale;

Integrarea perspectivei de gen în politicile fiscale

27.  invită Comisia și statele membre să efectueze evaluări periodice ale impactului de gen pe care îl au politicile fiscale din perspectiva egalității de gen, concentrându-se pe efectul multiplicator și pe prejudecățile implicite, pentru a se asigura că nu există nicio discriminare, nici directă, nici indirectă, în niciuna dintre politicile fiscale din UE;

28.  invită statele membre să facă schimb de bune practici privind conceperea piețelor muncii și a sistemelor lor fiscale, pentru a contribui la reducerea diferențelor de remunerare și de pensii între femei și bărbați, ceea ce ar putea, prin urmare, să promoveze un grad mai mare de echitate și egalitate în ceea ce privește tratamentul fiscal între bărbați și femei;

29.  reamintește Comisiei că, întrucât Tratatul de la Lisabona a încorporat Carta drepturilor fundamentale a UE în legislația primară, aceasta are obligația legală de a promova egalitatea de gen în politicile și acțiunile sale;

30.  recunoaște că multe grupuri de susținere și ale societății civile consideră că au fost marginalizate în cadrul discuțiilor privind politica fiscală din cauza lipsei de cunoștințe de specialitate și că, prin urmare, industria și grupurile financiare sunt suprareprezentate în procesele consultative pe teme bugetare în multe state membre; solicită statelor membre să abordeze această problemă punând la dispoziție acțiuni de formare privind procesele bugetare, pe lângă posibilitățile de consultare reală cu societatea civilă;

31.  invită Comisia să își îndeplinească obligațiile legale de a promova egalitatea de gen, inclusiv în evaluările conceperii de bază a politicii fiscale pe care le realizează; subliniază că revizuirile sistemelor fiscale ale statelor membre în cadrul Semestrului european, precum și a recomandările specifice fiecărei țări, necesită analize aprofundate în acest sens;

32.  solicită Comisiei să utilizeze prioritățile Strategiei Europa 2020 pentru a combate deficiențele structurale ale economiei Europei, a elimina diferențele de remunerare și de pensii dintre femei și bărbați, a îmbunătăți competitivitatea și productivitatea UE și a sprijini o economie socială de piață durabilă, care să aducă beneficii tuturor femeilor și bărbaților;

33.  reamintește poziția sa referitoare la propunerea de directivă privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte(23), care propune măsuri ambițioase pentru a îmbunătăți transparența fiscală și controlul public al întreprinderilor multinaționale, întrucât acest lucru ar permite publicului larg să aibă acces la informații privind profiturile realizate, subvențiile primite și impozitele plătite în jurisdicțiile în care aceste întreprinderi își desfășoară activitatea; recomandă plasarea unei analize de gen cuprinzătoare în centrul tuturor nivelurilor existente și viitoare ale cercetării și politicilor privind justiția fiscală, în vederea obținerii unei mai mari transparențe și responsabilități fiscale; îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord cu privire la propunerea de a iniția negocieri cu celelalte instituții pentru a adopta o cerință de raportare publică pentru fiecare țară în parte, aceasta fiind o măsură esențială pentru asigurarea unei transparențe mai mari a informațiilor fiscale ale societăților față de toți cetățenii; reamintește că este necesar ca statele membre să realizeze periodic analize ale repercusiunilor acestor măsuri asupra altor state membre și asupra țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv analize ale prejudecăților de gen din politicile fiscale și ale capacității lor de a crește veniturile interne pentru a finanța drepturile femeilor, recunoscând, în același timp, că s-au realizat progrese în acest sens în cadrul Platformei pentru buna guvernanță fiscală, planificare fiscală agresivă și dublă impunere;

34.  constată că egalitatea de gen nu este doar un drept fundamental al omului, ci ea ar contribui la o creștere mai favorabilă incluziunii și mai durabilă; subliniază că analiza bugetară din perspectiva egalității de gen ar permite o mai bună informare cu privire la impactul distributiv al investițiilor publice asupra femeilor și bărbaților; solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare integrarea dimensiunii de gen în buget, astfel încât să se urmărească în mod explicit proporția fondurilor publice destinate femeilor și să se asigure că toate politicile de mobilizare a resurselor și de alocare a cheltuielilor promovează egalitatea de gen;

35.  invită Comisia să promoveze cele mai bune practici în materie de politici fiscale, care să țină seama de impactul asupra femeilor și bărbaților și care să promoveze egalitatea de gen, în special în ceea ce privește impozitarea veniturilor gospodăriilor și TVA-ul; invită Comisia să includă o analiză de gen în raportul său anual privind tendințele de impozitare în Uniunea Europeană;

36.  reamintește că, în pofida declarației comune privind integrarea perspectivei de gen anexate la Regulamentul privind CFM 2014-2020, nu s-au realizat progrese semnificative în acest domeniu, iar Comisia nu a ținut cont de implementarea sa în evaluarea CFM la jumătatea perioadei; solicită proceduri bugetare anuale pentru a evalua și a integra impactul politicilor UE asupra egalității de gen (bugetarea de gen); se așteaptă la un angajament reînnoit din partea Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei pentru integrarea dimensiunii de gen în următorul CFM și o monitorizare eficientă, inclusiv în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, ținând seama în mod corespunzător de principiul egalității între femei și bărbați consacrat la articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

37.  invită statele membre să își respecte obligațiile legale care le revin în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în vederea promovării egalității de gen în cadrul punerii în aplicare a legislației UE, precum și a politicilor naționale care sunt reglementate de legislația UE;

38.  subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare și o colectare mai bună a datelor defalcate pe genuri în ceea ce privește efectele distributive și de alocare în funcție de gen ale sistemului de impozitare; invită în special statele membre să colecteze date fiscale individuale, nu doar la nivel de familie, și să elimine lacunele în materie de date defalcate în funcție de gen privind modelele de consum și utilizarea cotelor reduse, privind distribuția veniturilor antreprenoriale și a impozitelor aferente, precum și privind distribuția averii nete, a veniturilor din capital și a impozitelor aferente;

39.  regretă că majoritatea statelor membre nu reușesc să colecteze sau să evalueze date individualizate referitoare la impozitul pe venit și că multe state membre continuă să colecteze date numai la nivelul gospodăriilor prin intermediul unor dispoziții fiscale comune;

40.  încurajează statele membre să conceapă o structură adecvată de stimulente fiscale pentru ansamblul măsurilor politice, care să încurajeze femeile migrante să participe sau să reia participarea la acțiuni de formare sau să se angajeze;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) CEDAW/C/CHE/CO/4-5, punctele 40-43 (Elveția, 2016); CEDAW/C/LUX/CO/6-7, punctele 10, 15, 16 (Luxembourg, 2018).
(2) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 38.
(3) JO C 407, 4.11.2016, p. 2.
(4) JO C 66, 21.2.2018, p. 30.
(5) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.
(6) JO C 263, 25.7.2018, p. 49.
(7) JO C 369, 11.10.2018, p. 132.
(8) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(9) Departamentul tematic C al Parlamentului European - Gender equality and taxation in the European Union (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană), 2017.
(10) Departamentul tematic C al Parlamentului European, Gender equality and taxation in the European Union (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană), 2017.
(11) Departamentul tematic C al Parlamentului European, Gender equality and taxation in the European Union (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană), 2017.
(12) Comisia Europeană, DG Impozitare și Uniune Vamală, Taxation trends in the European Union - Data for the EU Member States, Iceland and Norway (Tendințe fiscale în Uniunea Europeană - Date pentru statele membre ale UE, Islanda și Norvegia) - ediția 2018.
(13) Institutul de studii privind dezvoltarea, Redistributing Unpaid Care Work – Why Tax Matters for Women’s Rights (Redistribuirea activității de îngrijire neplătite - De ce este importantă fiscalitatea pentru drepturile femeii). Document de informare tematică. Numărul 109. Ianuarie 2016.
(14) Departamentul tematic C al Parlamentului European - Gender equality and taxation in the European Union (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană), 2017.
(15) Astfel cum se prevede în concluziile Consiliului privind egalitatea de gen din 16 iunie 2016.
(16) Comisia Europeană, European Semester: Country Reports (Semestrul european: rapoartele de țară), 7 martie 2018.
(17) Departamentul tematic C al Parlamentului European, Gender equality and taxation in the European Union (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană), 2017.
(18) Departamentul tematic C al Parlamentului European, Gender equality and taxation in the European Union (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană), 2017.
(19) Departamentul tematic C al Parlamentului European, Gender equality and taxation in the European Union (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană), 2017.
(20) La Fiscalidad en España desde una Perspectiva de Género (2016) - Institut per a l’estudi i la transformació d ela vida quotidiana / Ekona Consultoría.
(21) Raportul ONU din 2016 intitulat Final study on illicit financial flows, human rights and the 2030 Agenda for Sustainable Development (Studiu final privind fluxurile financiare ilicite, drepturile omului și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă), realizat de expertul independent, privind efectele datoriei externe și ale altor obligații financiare internaționale conexe ale statelor asupra respectării depline a tuturor drepturilor omului, în special a drepturilor economice, sociale și culturale.
(22) JO C 369, 11.10.2018, p. 132.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2017)0284.

Ultima actualizare: 16 ianuarie 2019Notă juridică