Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2023(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0465/2018

Texte depuse :

A8-0465/2018

Dezbateri :

Voturi :

PV 17/01/2019 - 10.5

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0037

Texte adoptate
PDF 142kWORD 58k
Joi, 17 ianuarie 2019 - Strasbourg Ediţie definitivă
Cererile transfrontaliere de restituire a operelor de artă și a bunurilor culturale furate pe perioada conflictelor armate și a războaielor
P8_TA(2019)0037A8-0465/2018

Rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2019 referitoare la cererile transfrontaliere de restituire a operelor de artă și a bunurilor culturale furate pe perioada conflictelor armate și a războaielor (2017/2023(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat și cel de-al doilea protocol la aceasta din martie 1999,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 decembrie 1995 referitoare la restituirea bunurilor furate către comunitățile evreiești(1) și cea din 16 iulie 1998 referitoare la restituirea bunurilor aparținând victimelor Holocaustului(2),

–  având în vedere pachetul de măsuri adoptat în decembrie 2016 pentru consolidarea capacității UE de a combate finanțarea terorismului și a criminalității organizate, îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Planului de acțiune împotriva finanțării terorismului din 2 februarie 2016 (COM(2016)0050) și propunerea sa de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind importul bunurilor culturale din 13 iulie 2017 (COM(2017)0375),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh(3),

–  având în vedere Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal din 24 iunie 1995,

–  având în vedere Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea obiectelor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru(4),

–  având în vedere articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

–  având în vedere articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială(6), în special articolul 7 alineatul (4),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2003 referitoare la un cadru juridic pentru libera circulație în cadrul pieței interne a bunurilor al căror drept de proprietate este susceptibil de a fi contestat(7),

–  având în vedere studiul din 2016 realizat de Direcția Generală Politici Interne privind „Cererile transfrontaliere de restituire a operelor de artă jefuite pe perioada conflictelor armate și a războaielor și alternative la litigiile în instanță”,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (8),

–  având în vedere Convenția UNESCO privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală din 14 noiembrie 1970,

–  având în vedere Rezoluția nr. 14232/12 a Consiliului din 4 octombrie 2012 privind crearea unei rețele informale a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0465/2018),

A.  întrucât, potrivit Interpol, piața neagră a operelor de artă devine la fel de lucrativă ca piața drogurilor, a armelor și a mărfurilor contrafăcute;

B.  întrucât, potrivit evaluării impactului propunerii Comisiei de privind importul bunurilor culturale, între 80 % și 90 % din vânzările globale de antichități sunt reprezentate de bunuri cu origine ilicită;

C.  întrucât patrimoniul cultural constituie unul dintre elementele de bază ale civilizației, având, printre altele, o valoare simbolică și constituind memoria culturală a umanității, menită să unească oamenii; întrucât, în ultimii ani, facțiunile beligerante și entitățile teroriste din întreaga lume au săvârșit numeroase infracțiuni împotriva patrimoniului cultural mondial și întrucât opere de artă, sculpturi și artefacte arheologice valoroase sunt vândute și importate în UE din anumite țări din afara UE, profiturile obținute putând fi utilizate pentru a finanța activități de terorism; întrucât este esențial să se ia măsuri ferme împotriva traficului ilicit de bunuri culturale, cum ar fi operele de artă jefuite în timpul conflictelor armate și al războaielor din Libia, Siria și Irak; întrucât bunurile culturale au o importanță culturală, artistică, istorică și științifică enormă și trebuie protejate împotriva însușirii ilegale și a jafului;

D.  întrucât, la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, au avut loc tentative de a găsi și de a restitui bunurile jefuite țării lor de origine;

E.  întrucât restituirea obiectelor tranzacționate și/sau excavate sau obținute ilegal trebuie să fie asigurată, având în vedere angajamentul Uniunii Europene față de procese echitabile și compensarea victimelor, precum și Constituția și Convențiile UNESCO privind protecția patrimoniului;

F.  întrucât Principiile Conferinței de la Washington privind operele de artă confiscate de naziști, Forumul de la Vilnius și Declarația de la Terezin privind bunurile furate în timpul Holocaustului și aspectele conexe au subliniat că este importantă restituirea bunurilor imobile individuale; întrucât numărul operelor de artă care au fost restituite în perioada scursă de la Conferința de la Washington este estimat a fi între 1 000 și 2 000(9); întrucât nu există o listă completă cu operele de artă restituite în ultimii ani;

G.  întrucât lipsesc în continuare opere de artă care așteaptă să fie restituite proprietarilor lor de drept sau moștenitorilor acestora; întrucât, la Conferința de la Washington din 1998, Jonathan Petropoulos a făcut o estimare potrivit căreia, în întreaga Europă, au fost furate în jur de 650 000 de opere de artă, iar Ronald Lauder a afirmat că 11 000 de opere de artă cu o valoare cuprinsă între 10 și 30 de miliarde USD la momentul respectiv (1998) lipsesc în continuare; întrucât Claims Conference-WJRO răspunde, în general, că nu există estimări exacte: au fost furate aproximativ 650 000 de opere de artă, dintre care circa 100 000 lipsesc în continuare;

H.  întrucât justițiabilii continuă să se confrunte cu probleme de natură juridică, din cauza, pe de o parte, a caracterului adesea foarte specific al cerințelor lor și, pe de altă parte, a expirării legilor postbelice privind restituirea, a neretroactivității normelor convenționale, a lipsei unei definiții privind „arta” jefuită, a dispozițiilor privind termenul de prescripție pentru cereri sau a dispozițiilor privind prescripția achizitivă și buna-credință;

I.  întrucât cererile de restituire a operelor de artă și a bunurilor culturale jefuite au fost abordate în principal prin intermediul dreptului internațional public; întrucât este necesar să fie instituite în completare norme mai riguroase ale dreptului internațional privat;

J.  întrucât dimensiunea dezvoltată insuficient a dreptului privat atât la nivel internațional, cât și la nivel european contribuie la insecuritate juridică în cazurile de restituire transfrontalieră a operelor de artă și a bunurilor culturale jefuite, nu numai în ceea ce privește tranzacțiile finalizate cu opere de artă jefuite de către naziști, ci și în ceea ce privește cazurile viitoare;

K.  întrucât nu există legislație la nivelul UE care să reglementeze în mod explicit și cuprinzător cererile de restituire pentru operele de artă și bunurile culturale jefuite în conflicte armate de către persoane private;

L.  întrucât UNESCO, în colaborare cu casele de licitații importante, cu muzeele și cu colecționarii de renume din Europa, realizează cercetări aprofundate cu privire la proveniența acestor opere, pentru a le putea restitui proprietarilor lor;

M.  întrucât, pentru a completa baza de date a Interpol privind bunurile furate, Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) publică, de mai bine de un deceniu, „liste roșii” care consemnează categoriile de obiecte care ar putea face obiectul traficului ilicit,

1.  regretă că, până în prezent, nu s-a adoptat practic nicio măsură ca urmare a rezoluției sale referitoare la un cadru juridic pentru libera circulație în cadrul pieței interne a bunurilor al căror drept de proprietate este susceptibil de a fi contestat, în care Parlamentul a solicitat Comisiei să efectueze un studiu cu privire la o serie de aspecte legate de normele de drept civil și procedural, cercetarea provenienței, sisteme de catalogare, mecanisme alternative de soluționare a litigiilor și valoarea înființării unei autorități administrative transfrontaliere de coordonare; consideră că articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar putea servi drept temei juridic pentru a conferi Uniunii competențe de a acționa în acest domeniu;

2.  subliniază că furtul de opere de artă și alte bunuri culturale în timpul conflictelor armate și al războaielor, precum și pe timp de pace constituie o problemă comună majoră, care trebuie abordată atât din prisma prevenirii, cât și a restituirii bunurilor culturale furate, pentru a proteja și a asigura integritatea patrimoniului și a identității culturale a societăților, a comunităților, a grupurilor și a persoanelor;

3.  constată că nu s-a acordat suficientă atenție la nivelul UE restituirii operelor de artă și bunurilor culturale jefuite, furate sau obținute ilegal, printre altele, în conflicte armate, în special în domeniul dreptului privat, al dreptului internațional privat și al procedurii civile; solicită Comisiei să protejeze, să sprijine și să încurajeze cererile transfrontaliere de restituire a bunurilor culturale strămutate și însușite ilegal ca urmare a actelor de furt sancționate de stat sau jefuite în timpul conflictelor armate; în acest sens, invită Comisia să elaboreze recomandări și orientări, pentru a sensibiliza cu privire la necesitatea sprijinirii instituțiilor naționale din statele membre în ceea ce privește cererile de restituire;

4.  subliniază că instituții precum UNESCO și Interpol fac apel la consolidarea protecției patrimoniului cultural și la responsabilizarea statelor în vederea introducerii unor dispoziții care să faciliteze restituirile;

5.  regretă faptul că nu există statistici fiabile privind amploarea exactă a furtului și a comerțului ilicit cu bunuri culturale; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze statistici fiabile în acest domeniu;

6.  își exprimă îngrijorarea că inițiativele politice și legislative actuale se concentrează exclusiv pe dreptul public, administrativ și/sau penal; evidențiază că, pentru a institui un cadru de reglementare cuprinzător, dreptul privat trebuie luat în considerare într-o măsură mai accentuată; solicită autorităților competente să ia toate măsurile și inițiativele adecvate pentru a realiza acest lucru;

7.  consideră că este necesară o investigare mai profundă pentru a scoate la lumină comerțul ilicit cu bunuri culturale și pentru a obține informații mai detaliate cu privire la amploarea, structura și dimensiunea acestuia, de exemplu prin proiectul ILLICID desfășurat în prezent în Germania;

8.  salută recunoașterea de către unele state membre a faptului că problemele unice legate de cererile de restituire a operelor de artă și a bunurilor culturale jefuite, furate sau obținute în mod ilicit în conflicte armate și războaie trebuie abordate pentru a se ajunge la soluții juridice care să garanteze drepturile de proprietate ale persoanelor particulare, ale autorităților publice și locale și ale asociațiilor religioase deposedate pe nedrept de operele lor de artă în timpul unor conflicte armate sau războaie;

9.  subliniază importanța conștientizării la nivel colectiv pentru a denunța aceste practici ilegale și reamintește că fiecare obiect sustras de la proprietarul său reprezintă o valoare istorică și științifică pierdută pentru totdeauna;

10.  ia act de faptul că cea mai eficientă modalitate de combatere a traficului de bunuri culturale și a dezvoltării pieței de artă ilegale, precum și de sprijinire a restituirii este de a încuraja dezvoltarea unor practici corecte în domeniul comerțului cu opere de artă și al restituirii, dintr-o perspectivă transnațională și mondială, având impact atât în ceea ce privește scopul preventiv, cât și cel coercitiv sau punitiv;

11.  consideră că, pentru a dispune de un set de norme care poate preveni în mod eficient furtul operelor de artă și al bunurilor culturale și contrabanda cu acestea și pentru a realiza o piață mondială a obiectelor de artă pe deplin transparentă, responsabilă și etică, Comisia ar trebui să încerce să coopereze cu țările terțe în vederea stabilirii unor parteneriate fructuoase, ținând seama, în acest scop, de principiile enunțate în Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal;

12.  consideră că o acțiune legislativă a UE, care să includă dimensiunea dreptului internațional privat, ar fi adecvată numai pentru tranzacțiile viitoare;

13.  consideră că este momentul să se pună capăt anilor de tergiversări și nuanțări, dacă se dorește instituirea unei piețe europene a obiectelor de artă responsabilă și etică; solicită Comisiei, în acest sens, să identifice măsurile de drept civil care să contribuie la depășirea problemelor dificile cu care se confruntă persoanele private care doresc restituirea operelor de artă care le aparțin în mod real; în același timp, invită Comisia să elaboreze un nou cadru de dezbateri, în vederea identificării celor mai bune practici și soluții, atât pentru prezent, cât și pentru viitor;

14.  salută propunerea Comisiei de regulament privind importul bunurilor culturale, precum și amendamentele la propunere adoptate de Parlament la 25 octombrie 2018(10); reiterează, având în vedere amploarea globală a pieței operelor de artă și numărul obiectelor aflate în proprietate privată, necesitatea unor eforturi suplimentare în ceea ce privește restituirea transfrontalieră a operelor de artă și a bunurilor culturale furate pe perioada conflictelor armate și a războaielor; subliniază că cercetarea privind proveniența și cooperarea europeană s-au dovedit a fi utile pentru identificarea obiectelor furate și, ulterior, pentru restituirea lor și, în unele cazuri, au dus la prevenirea finanțării grupurilor teroriste sau a războaielor;

15.  regretă faptul că, din cauza lipsei sau a laxismului normelor referitoare la cercetarea privind proveniența și la obligația de diligență sau din cauza diferențelor dintre aceste norme între statele membre, multora dintre cererile transfrontaliere de restituire nu li se poate da curs în mod eficace și coordonat, acest lucru putând încuraja furturile și traficul și stimula contrabanda; observă că, din cauza lipsei unor standarde comune, procedura aplicabilă rămâne adesea neclară pentru toate părțile interesate, inclusiv muzee, comercianții și colecționarii de opere de artă, turiști și călători; solicită, prin urmare, Comisiei să armonizeze normele referitoare la cercetarea privind proveniența și să includă unele principii de bază din Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal;

16.  subliniază că există o nevoie urgentă de a se promova activ recurgerea în mod sistematic la o cercetare independentă și de înaltă calitate privind proveniența pentru a identifica operele de artă furate, a facilita restituirea acestora proprietarilor legitimi, a garanta o piață a obiectelor de artă complet transparentă, responsabilă și etică și a preveni și împiedica în mod eficace furturile de opere de artă și bunuri culturale care provin din zone de război și de conflicte armate și traficul cu acestea; ia act de posibilitățile oferite de instrumentele financiare europene în acest sens; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze și să sprijine, la nivelul Uniunii și la nivel național, programe speciale de formare în domeniul cercetării privind proveniența, pentru a le permite în special celor implicați în combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale să-și dezvolte și să-și îmbunătățească competențele de specialitate, inclusiv prin proiecte transfrontaliere;

17.  consideră că cercetarea privind proveniența este strâns legată de obligația de diligență necesară aplicabilă la achiziționarea de opere de artă și constituie o preocupare majoră pentru toți actorii de pe piața artei deoarece dobândirea, cu bună știință sau din neglijență, a unor opere de artă furate este pedepsită în temeiul anumitor legislații naționale;

18.  consideră că, în mod evident, ar trebui să se aibă grijă să se creeze o listă cuprinzătoare a tuturor obiectelor culturale, inclusiv a celor care au aparținut evreilor, care au fost furate de către naziști și aliații acestora, din momentul în care aceste acte au avut loc și până în prezent; îndeamnă Comisia să sprijine un sistem de catalogare care să fie utilizat, de asemenea, de entitățile publice și de colecțiile de artă private, cu scopul de a colecta date privind situația bunurilor culturale jefuite, furate sau obținute ilegal și statutul exact al cererilor existente; îndeamnă Comisia să sprijine proiecte de digitalizare care să elaboreze baze de date digitale sau să le conecteze pe cele existente, pentru a facilita schimbul de astfel de date și cercetarea privind proveniența;

19.  consideră că, pentru a permite o bună cercetare privind proveniența, este necesară crearea unui registru documentar sau a unui registru de tranzacții cât se poate de detaliat; solicită Comisiei să sprijine activ elaborarea unor orientări comune privind astfel de registre și să adopte măsurile adecvate pentru a încuraja statele membre să introducă o obligație generală pentru profesioniștii piețelor obiectelor de artă de a păstra un astfel de registru de tranzacții și, la nivel mai general, de a adera la Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal;

20.  îndeamnă Comisia să încurajeze activitățile de cercetare privind proveniența din întreaga Uniune și să le sprijine din punct de vedere financiar; sugerează Comisiei să organizeze un forum de discuții pentru a face schimb de bune practici și pentru a găsi cele mai bune soluții pentru prezent și pentru viitor;

21.  invită Comisia să aibă în vedere instituirea unui mecanism specific de soluționare alternativă a litigiilor pentru a aborda cazurile de cereri de restituire a operelor de artă și a bunurilor culturale jefuite, cu scopul de a depăși obstacolele juridice existente, cum ar fi o formă hibridă de arbitraj și mediere; subliniază importanța unor standarde clare și a unor proceduri transparente și neutre;

22.  ia act de faptul că termenul de prescripție le creează adesea dificultăți reclamanților în materie de restituire; solicită Comisiei să evalueze chestiunea și să găsească echilibrul adecvat în ceea ce privește termenul de prescripție aplicabil cererilor de restituire a obiectelor de artă jefuite, inclusiv celor de restituire a obiectelor de artă jefuite de către naziști, care ar trebui să țină seama atât de protecția intereselor victimelor jafului și furtului, cât și de cele ale pieței; consideră că Actul SUA privind recuperarea operelor de artă expropriate în timpul Holocaustului ar putea servi drept exemplu;

23.  solicită Comisiei să aibă în vedere luarea unei măsuri legislative pentru a consolida sistemul juridic aplicabil cererilor de restituire transfrontalieră a operelor de artă și a bunurilor culturale furate în timpul conflictelor armate și al războaielor, pe baza unor instrumente de drept internațional privat;

24.  solicită instituțiilor competente ale UE să încurajeze statele membre să facă schimb de informații privind practicile existente în ceea ce privește verificarea provenienței bunurilor culturale și să își intensifice cooperarea pentru a armoniza măsurile de control și procedurile administrative menite să stabilească proveniența bunurilor culturale;

25.  atrage atenția asupra lipsei de coordonare la nivelul statelor membre în ceea ce privește interpretarea noțiunii de „diligență necesară”; invită Comisia să clarifice noțiunea de „diligență necesară” în ceea ce privește buna credință; evidențiază, ca exemplu, articolul 16 din Legea federală elvețiană privind transferul internațional de bunuri culturale, care interzice comercianților și adjudecătorilor încheierea unei tranzacții de artă în cazul în care au îndoieli cu privire la proveniența obiectului; constată că, în temeiul acestei legi, sarcina probei este transferată în parte vânzătorului; cu toate acestea, posesorul unei opere de artă nu se poate baza pe principiul bunei credințe în cazul în care nu este în măsură să demonstreze că a acordat atenția cuvenită în momentul achiziției; invită Comisia să adopte măsuri destinate să sensibilizeze piața obiectelor de artă și potențialii cumpărători de artefacte în ceea ce privește importanța cercetării privind proveniența, având în vedere faptul că acest tip de cercetare este legat de obligația de diligență necesară;

26.  îndeamnă Comisia să elaboreze principii comune privind accesul la arhivele publice sau private care conțin informații privind identificarea și localizarea bunurilor și să efectueze o analiză detaliată a bazelor de date existente cu privire la bunurile culturale și să aibă în vedere crearea unei metabaze de date centrale, care să țină cont de informațiile disponibile, să fie actualizată în mod periodic și să fie accesibilă tuturor actorilor relevanți; consideră că, pornind de la această metabază de date centrale, ar trebui să fie instituit un sistem comun de catalogare, care ar putea utiliza identificatori standardizați ai obiectelor; solicită, prin urmare, Comisiei să încurajeze introducerea unor identificatori ai obiectelor, elaborați și promovați de către ICOM și alte organizații, ca standard de piață în întreaga piață internă; consideră că o astfel de bază de date ar trebui să fie conectată la „Baza de date a operelor de artă furate” a Interpol și să fie actualizată în mod periodic;

27.  consideră că crearea, cu scopul de a permite o cercetare privind proveniența mai detaliată și mai exactă, a unui registru documentar sau a unui registru de tranzacții cu bunuri culturale ar putea fi o completare utilă a bazei de date menționate mai sus; solicită Comisiei să adopte măsurile adecvate pentru a încuraja statele membre să introducă o obligație generală pentru actorii de pe piețele obiectelor de artă de a păstra astfel de registre documentare sau registre de tranzacții și, la nivel mai general, de a adera la Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal;

28.  consideră că baza de date centrală ar trebui să funcționeze pe baza unui sistem de catalogare comun, prin care obiectele ar fi identificate într-un mod standardizat (luând în considerare caracteristici precum materialele, tehnicile, măsurătorile, inscripțiile, titlul, subiectul, data sau perioada etc.);

29.  solicită Comisiei să identifice principiile comune privind modul de stabilire a dreptului de proprietate, precum și normele privind prescrierea și standardele de probă și conceptul de jaf și artă, luând în considerare reglementările în vigoare în statele membre în acest sens;

30.  solicită statelor membre și țărilor candidate să depună toate eforturile necesare pentru a adopta măsuri care să asigure crearea unor mecanisme care să favorizeze întoarcerea proprietății la care se face referire în prezenta rezoluție și luarea în considerare a faptului că restituirea operelor de artă jefuite, furate sau obținute ilegal în cursul desfășurării de crime împotriva umanității către reclamanții legitimi reprezintă o chestiune de interes general în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului;

31.  consideră că, pentru a dispune de un set de norme care poate preveni în mod eficient furtul operelor de artă și al bunurilor culturale și contrabanda cu acestea și pentru a realiza o piață mondială a obiectelor de artă pe deplin transparentă, responsabilă și etică, Comisia ar trebui să urmărească să coopereze cu țări terțe și să instituie parteneriate fructuoase care să favorizeze întoarcerea proprietății la care se face referire în prezenta rezoluție, luând totodată în considerare atât principiile consacrate în Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, cât și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului;

32.  reamintește că educația favorizează respectarea și aprecierea operelor de artă și a altor bunuri culturale, ca simboluri ale patrimoniului cultural, și că, prin urmare, joacă un rol important în prevenirea și descurajarea furturilor și a comerțului ilicit cu bunuri culturale; invită Comisia și statele membre să încurajeze și să sprijine acțiuni educaționale și de sensibilizare în acest sens, inclusiv în contexte non-formale și informale;

33.  invită Comisia și toate autoritățile competente relevante să adopte măsuri destinate să sensibilizeze piața obiectelor de artă și potențialii cumpărători de artefacte cu privire la importanța cercetării privind proveniența, având în vedere faptul că acest tip de cercetare este legat de obligația de diligență;

34.  reamintește că, pentru a combate traficul ilicit cu opere aparținând patrimoniului cultural, este esențială o cooperare strânsă între organele de poliție și cele vamale, la nivel european și internațional;

35.  sprijină ideea ca procedurile transfrontaliere de restituire a operelor de artă și a bunurilor culturale jefuite, furate sau obținute ilegal pe perioada conflictelor armate și a războaielor și promovarea activă a cercetării privind proveniența să fie abordate în contextul inițiativei Anul European al Patrimoniului Cultural 2018; invită, prin urmare, Comisia și grupul de lucru instituit de aceasta să includă acest punct în planul lor de lucru care prezintă în detaliu activitățile pentru Anul European al Patrimoniului Cultural 2018;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 17, 22.1.1996, p. 199.
(2) JO C 292, 21.9.1998, p. 166.
(3) JO C 346, 21.9.2016, p. 55.
(4) JO L 159, 28.5.2014, p. 1.
(5) JO L 39, 10.2.2009, p. 1.
(6) JO L 351, 20.12.2012, p. 1.
(7) JO C 91E, 15.4.2004, p. 500.
(8) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(9) Potrivit Inițiativei Claims Conference-WJRO [Conferința privind pretențiile materiale - World Jewish Restitution Organization (Organizația mondială pentru restituirea proprietăților aparținând evreilor)] privind operele de artă și bunurile culturale jefuite.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0418.

Ultima actualizare: 12 noiembrie 2019Notă juridică