Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/0233(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0421/2018

Texte depuse :

A8-0421/2018

Dezbateri :

PV 16/01/2019 - 30
CRE 16/01/2019 - 30

Voturi :

PV 17/01/2019 - 10.9
CRE 17/01/2019 - 10.9
Explicaţii privind voturile
PV 17/04/2019 - 8.12

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0039
P8_TA(2019)0404

Texte adoptate
PDF 233kWORD 73k
Joi, 17 ianuarie 2019 - Strasbourg Ediţie definitivă
Instituirea programului „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal ***I
P8_TA(2019)0039A8-0421/2018
Text
 Text consolidat

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 17 ianuarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal (COM(2018)0443 – C8-0260/2018 – 2018/0233(COD))(1)
AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
la propunerea Comisiei
---------------------------------------------------------
2018/0233(COD)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în temeiul articolului 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0421/2018).
(2)* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.


Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
de instituire a programului „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 114 și 197,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Atât programul Fiscalis 2020, care a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(2) și este pus în aplicare de către Comisie în cooperare cu statele membre și cu țările asociate, cât și predecesoarele sale au contribuit în mod semnificativ la facilitarea și consolidarea cooperării dintre autoritățile fiscale din Uniune. Valoarea adăugată a acestor programe, inclusiv pentru protejarea intereselor financiare și economice ale statelor membre ale Uniunii și ale contribuabililor a fost recunoscută de către autoritățile fiscale din țările participante. Provocările identificate pentru deceniul următor adesea nu pot fi abordate în mod eficient dacă statele membre nu privesc dincolo de frontierele teritoriului lor administrativ și dacă nu cooperează intens cu omoloagele lor.

(2)  Programul Fiscalis 2020 oferă statelor membre un cadru la nivelul Uniunii în care să dezvolte respectivele activități de cooperare, fiind o soluție mai rentabilă decât dacă fiecare stat membru și-ar înființa cadre proprii de cooperare la nivel bilateral sau multilateral, fie între ele, fie cu țările terțe cu care Uniunea cooperează îndeaproape în domeniul fiscal. Prin urmare, este oportun să se asigure continuarea programului menționat prin instituirea unui nou program în același domeniu, programul Fiscalis (denumit în continuare „programul”).

(2a)   Programul ar trebui să permită consolidarea capacității statelor membre de a combate frauda fiscală, corupția, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă, prin asistență tehnică pentru formarea resurselor umane și dezvoltarea structurilor administrative. Acest sprijin ar trebui să fie furnizat într-o manieră transparentă.

(3)  Prin asigurarea unui cadru pentru acțiunile care sprijină piața unică, stimulează concurența loială în cadrul Uniunii și protejează interesele financiare și economice ale Uniunii și ale statelor sale membre, programul ar trebui să contribuie la prevenirea și combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive și a dublei neimpozitări, la prevenirea și la reducerea sarcinii administrative inutile pentru cetățeni și întreprinderi în tranzacțiile transfrontaliere, la sprijinirea unor sisteme fiscale mai echitabile și mai eficiente, la valorificarea întregului potențial al pieței unice și la stimularea concurenței loiale în cadrul Uniunii precum și la sprijinirea unei abordări comune a Uniunii în cadrul forurilor internaționale.

(4)  Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru program, care va constitui principala valoare de referință, în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), pentru Parlamentul European și Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(5)  Pentru a sprijini procesul de aderare și de asociere a țărilor terțe, programul ar trebui să fie deschis participării țărilor în curs de aderare și a țărilor candidate, precum și a candidaților potențiali și a țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. De asemenea, acesta poate fi deschis și pentru alte țări terțe, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate, în conformitate cu condițiile prevăzute în cadrul unor acorduri specifice între Uniunea Europeană și țările respective privind participarea lor la orice program al Uniunii.

(5a)   Parlamentul European și-a stabilit prioritățile. Lipsa actuală a mijloacelor financiare reprezintă un obstacol în atingerea obiectivelor stabilite de Parlamentul European pentru cadrul financiar multianual post-2020 [2017/2052(INI)]. O cooperare mai eficientă în domeniul fiscal poate permite o mai bună colectare a resurselor necesare pentru punerea în aplicare a viitorului cadru financiar multianual.

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului(4) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) se aplică acestui program. Regulamentul prevede normele de execuție a bugetului Uniunii, printre care și normele privind granturile, premiile, achizițiile publice și rambursarea cheltuielilor experților externi.

(7)  Acțiunile aplicate în cadrul programului Fiscalis 2020 s-au dovedit adecvate și, prin urmare, ar trebui menținute. Pentru a asigura o mai mare simplitate și flexibilitate în executarea programului și, prin urmare, pentru a îndeplini mai bine obiectivele acestuia, acțiunile ar trebui să fie definite numai în termeni de categorii generale, cu o listă de exemple ilustrative de activități concrete. Cu toate acestea, acțiunile ar trebui să vizeze teme prioritare pentru a proteja interesele financiare și economice ale Uniunii și ale statelor sale membre. Prin cooperare și consolidarea capacităților, programul Fiscalis ar trebui, de asemenea, să promoveze și să sprijine adoptarea inovațiilor și efectul de pârghie al acestora pentru a îmbunătăți în continuare capacitățile de realizare a priorităților centrale ale fiscalității.

(8)  Având în vedere mobilitatea tot mai mare a contribuabililor, numărul tranzacțiilor transfrontaliere, internaționalizarea instrumentelor financiare și, în consecință, riscul crescut de fraudă fiscală, de evaziune fiscală și de planificare fiscală agresivă, care depășesc cu mult frontierele Uniunii, adaptările sau extinderile sistemelor electronice europene asupra țărilor terțe care nu sunt asociate la program și a organizațiilor internaționale ar putea avea un interes pentru Uniune sau pentru statele membre. În special, acest lucru ar permite evitarea sarcinilor administrative și a costurilor implicate de dezvoltarea și operarea a două sisteme electronice similare pentru schimburile de informații în cadrul Uniunii și, respectiv, pentru schimburile internaționale de informații. Prin urmare, atunci când acest lucru este justificat de un astfel de interes, adaptările sau extinderile unor sisteme electronice europene pentru cooperarea cu țări terțe și organizații internaționale ar trebui să constituie costuri eligibile în cadrul programului. Cu condiția ca temele prioritare să beneficieze de sprijin financiar deplin, ar putea fi încurajate în cadrul programului și acțiuni specifice cu țările cel mai puțin dezvoltate, în special în ceea ce privește schimbul automat de informații, unde este cazul.

(9)  Având în vedere importanța globalizării și a combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, programul ar trebui să prevadă în continuare posibilitatea de a implica experți externi, în sensul articolului 238 din Regulamentul financiar. Selectarea acestora ar trebui să se facă în mod transparent, pe baza competențelor, a experienței și a cunoștințelor relevante ale acestora pentru acțiunea specifică avută în vedere și pe baza capacității lor de a contribui la acțiunea respectivă. Ar trebui să se asigure că experții respectivi sunt imparțiali și că nu există niciun conflict de interese posibil în exercitarea atribuțiilor lor profesionale. Ar trebui asigurată o reprezentare echilibrată a tuturor părților interesate relevante.

(9a)   Având în vedere recenta adoptare a directivelor Consiliului 2014/107/UE(5); (UE) 2015/2376(6); (UE) 2016/881(7); (UE) 2016/2258(8); (UE) 2018/822(9) și având în vedere negocierile în curs cu privire la o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), programul ar trebuie să vizeze formarea angajaților administrațiilor fiscale, pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a acestor directive.

(10)  În conformitate cu angajamentul Comisiei de a asigura coerența și simplificarea programelor de finanțare, stabilit în comunicarea din 19 octombrie 2010 intitulată „Revizuirea bugetului UE”(10), resursele ar trebui să fie împărțite cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii dacă activitățile preconizate din cadrul programului urmăresc obiective care sunt comune mai multor instrumente de finanțare, excluzând totuși dubla finanțare. Acțiunile întreprinse în cadrul programului ar trebui să asigure coerența în ceea ce privește utilizarea resurselor Uniunii în sprijinul politicii fiscale și al autorităților fiscale.

(10a)  Din motive de rentabilitate, programul Fiscalis ar trebui să exploateze posibilele sinergii cu alte măsuri ale Uniunii din domenii conexe, cum ar fi programul „Vamă”, Programul UE de luptă antifraudă, Programul „Piața unică” și Programul de sprijin pentru reforme.

(10b)   Inițiativele antifraudă naționale individuale ar putea să transfere frauda către alte state membre, adesea vecine, și să creeze o sarcină administrativă disproporționată pentru întreprinderile care își respectă obligațiile, precum și o lipsă de securitate juridică pentru comerțul internațional. Prin urmare, este esențial ca, prin coordonarea celor mai bune practici naționale la nivelul Uniunii, Comisia să alinieze măsurile naționale antifraudă.

(11)  Acțiunile de consolidare a capacităților în materie de tehnologia informației (IT) vor atrage o parte importantă a bugetului în cadrul programului. Prin urmare, dispozițiile specifice ar trebui să descrie componentele comune și, respectiv, componentele naționale ale sistemelor electronice europene. În plus, ar trebui să fie clar definite atât domeniul de aplicare al acțiunilor, cât și responsabilitățile Comisiei și ale statelor membre. Ar trebui asigurată o interoperabilitate fără fricțiuni între elementele comune și cele naționale ale sistemelor electronice europene, precum și sinergii cu alte sisteme electronice ale programelor relevante ale Uniunii.

(12)  În prezent, nu există nicio obligație de a elabora un plan strategic multianual pentru domeniul fiscal („PSM-F”) în vederea creării unui mediu electronic coerent și interoperabil pentru politica fiscală în Uniune. În scopul asigurării coerenței și coordonării acțiunilor de consolidare a capacităților IT, programul ar trebui să prevadă crearea unui astfel de PSM-F.

(13)  Prezentul regulament ar trebui să fie pus în aplicare prin intermediul programelor de lucru. Având în vedere atât obiectivele urmărite pe termen mediu și lung, cât și experiența dobândită de-a lungul timpului, programele de lucru ar trebui să poată cuprinde mai mulți ani. Trecerea de la programele anuale de lucru la cele multianuale va reduce sarcina administrativă atât pentru Comisie, cât și pentru statele membre, însă nu ar trebui în niciun caz să conducă la pierderea de informații sau de transparență față de contribuabili. Programele de lucru multianuale ar trebui să reflecte toate informațiile relevante produse în contextul rapoartelor anuale sau al exercițiilor de inventariere menționate în prezentul regulament. Rapoartele anuale respective ar trebui să fie puse la dispoziția publicului pentru a informa contribuabilii cu privire la cele mai bune practici, lecțiile învățate, provocările și obstacolele rămase identificate în cadrul programului.

(14)  În vederea completării prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea programelor de lucru.

(15)  În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 pentru o mai bună legiferare(11), este necesar să se evalueze programul pe baza informațiilor colectate prin respectarea cerințelor de monitorizare specifice, evitându-se totodată reglementarea excesivă și sarcinile administrative excesive exercitate mai ales asupra statelor membre și luându-se în considerare și REFIT. După caz, aceste cerințe ar trebui să includă indicatori cuantificabili, ca bază pentru evaluarea efectelor regulamentului pe teren. Rezultatele acestei monitorizări ar trebui să facă obiectul unui raport anual consolidat, elaborat de Comisie pe baza informațiilor furnizate de statele membre. Raportul ar trebui să conțină o cartografiere a obstacolelor rămase în calea realizării de către statele membre a obiectivelor programului prevăzute la articolul 3 și a abordării subiectelor prioritare de la articolul 7 alineatul (2a) și să formuleze sugestii referitoare la cele mai bune practici. În plus, Comisia ar trebui să realizeze o evaluare intermediară și o evaluare finală a programului. Atât rapoartele anuale, cât și rapoartele de evaluare ar trebui să fie puse la dispoziția publicului pe o pagină de internet dedicată.

(15a)   Comisia ar trebui să organizeze un seminar bianual la care să participe câte doi reprezentanți ai statelor membre beneficiare, pentru a împărtăși problemele legate de tematicile programului și, în special, de schimbul de informații între administrațiile fiscale, precum și pentru a sugera posibile îmbunătățiri. La seminar participă un reprezentant/o reprezentantă din partea conducerii administrațiilor fiscale și un reprezentant/o reprezentantă din partea sindicatelor angajaților administrației fiscale, precum și un reprezentant/o reprezentantă al/a Parlamentului European și al/a Consiliului.

(16)  Pentru a răspunde în mod adecvat schimbărilor în materie de priorități ale politicilor fiscale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor specifice ale programului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate

(17)  În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(12), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2988/95 al Consiliului(13), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(14) și cu Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului(15), interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate prin măsuri proporționate, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor și a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații administrative, inclusiv controale și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) poate ancheta și trimite în judecată cazuri de fraudă și alte infracțiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform prevederilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului(16). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și să acorde accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF, EPPO și Curții de Conturi Europene, asigurându-se totodată că orice parte terță implicată în implementarea fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

(18)  Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină, în special, procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii sau execuție indirectă; ele conțin și dispoziții de organizare a controlului răspunderii participanților la execuția bugetului. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE se referă, de asemenea, la protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă esențială pentru buna gestiune financiară și eficacitatea finanțării din partea UE.

(19)  Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute de prezentul regulament ar trebui alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luând în considerare, în special, costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul estimat de nerespectare a normelor. Acestea ar trebui să ia în considerare utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și forme de finanțare care nu sunt legate de costuri, astfel cum se menționează la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Acoperirea cheltuielilor de călătorie ar trebui să fie o prioritate, astfel încât participarea experților naționali la acțiuni comune să fie asigurată.

(20)  Întrucât obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(21)  Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, care ar trebui, prin urmare, să fie abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

(1)  Prezentul regulament instituie programul „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal (denumit în continuare „programul”).

(2)  El prevede obiectivele programului, bugetul pentru perioada 2021-2027, formele de finanțare din partea Uniunii și normele pentru furnizarea finanțării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1.  „fiscalitate” înseamnă aspectele, inclusiv elaborarea, gestionarea, punerea în aplicare și asigurarea conformității, referitoare la următoarele taxe și impozite:

(a)  taxa pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE a Consiliului(17);

(b)  accizele la alcool, prevăzute în Directiva 92/83/CEE a Consiliului(18);

(c)  accizele la produsele din tutun, prevăzute în Directiva 2011/64/UE a Consiliului(19);

(d)  impozitele pe produse energetice și energie electrică, prevăzute în Directiva 2003/96/CE a Consiliului(20);

(e)  alte impozite și taxe menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2010/24/UE a Consiliului(21), inclusiv impozitele pe profit, în măsura în care acestea sunt relevante pentru piața unică și pentru cooperarea administrativă dintre statele membre;

2.  „autorități fiscale” înseamnă autoritățile publice și alte organisme care sunt responsabile cu fiscalitatea sau cu activități aferente fiscalității;

3.  „sisteme electronice europene” înseamnă sistemele electronice necesare pentru fiscalitate și pentru îndeplinirea misiunilor autorităților fiscale;

4.  „țară terță” înseamnă o țară care nu este membră a Uniunii;

4a.  „țară cel mai puțin dezvoltată” înseamnă o țară terță cu venituri mici care se confruntă cu obstacole majore de natură structurală în calea dezvoltării durabile, astfel cum este definită de Organizația Națiunilor Unite.

Articolul 3

Obiectivele programului

(1)  Programul are obiectivul general de a sprijini autoritățile fiscale și domeniul fiscal în îmbunătățirea funcționării pieței unice, promovarea concurenței loiale în Uniune, protejarea intereselor financiare și economice ale Uniunii și ale statelor sale membre, inclusiv împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive și a îmbunătățirii perceperii taxelor.

(2)  Programul are ca obiectiv specific să sprijine politica fiscală și corecta sa punere în aplicare, să sprijine cooperarea fiscală, schimbul de informații fiscale și consolidarea capacității administrative, inclusiv competențele umane, dezvoltarea și operarea sistemelor electronice europene, precum și modernizarea progresivă a instrumentelor informatice de raportare și de audit care urmează a fi aplicate uniform în toate statele membre. De asemenea, programul ajută administrațiile fiscale să faciliteze și să îmbunătățească punerea în aplicare a directivelor Uniunii privind impozitarea și să își instruiască personalul în această privință.

Articolul 4

Buget

(1)  Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului în perioada 2021 – 2027 este de 300 milioane EUR în prețuri constante 2018 sau 339 milioane EUR în prețuri curente.

(2)  Suma menționată la alineatul (1) mai poate acoperi, printre altele, cheltuieli pentru activități de pregătire, monitorizare, control, audit, evaluare și alte activități de gestionare a programului și de evaluare a îndeplinirii obiectivelor sale. De asemenea, această sumă poate acoperi cheltuieli legate de studii și alte materiale scrise relevante, reuniuni ale experților, acțiuni de informare și comunicare, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele programului, precum și cheltuieli legate de rețele informatice axate pe prelucrarea și schimbul de informații, inclusiv pentru instrumente informatice instituționale și alte tipuri de asistență tehnică și administrativă necesare în legătură cu gestionarea programului.

Articolul 5

Țări terțe asociate la program

Programul este deschis participării următoarelor țări terțe:

(a)  țările în curs de aderare, țările candidate și candidații potențiali, în conformitate cu principiile generale și cu termenele și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere corespunzătoare sau prin alte acorduri similare și în conformitate cu condițiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune și țările respective;

(b)  țările cărora li se aplică politica europeană de vecinătate, în conformitate cu principiile generale și cu termenele și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere corespunzătoare sau prin alte acorduri similare și în conformitate cu condițiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune și țările respective, cu condiția ca țările respective să fi ajuns la un nivel satisfăcător de apropiere a legislației și a metodelor administrative relevante de cele ale Uniunii;

(c)  alte țări terțe, în conformitate cu condițiile prevăzute de un acord specific referitor la participarea unei țări terțe la orice program al Uniunii, cu condiția ca acordul:

—  să asigure un echilibru adecvat în ceea ce privește contribuțiile și beneficiile țării terțe care participă la programele Uniunii;

—  să stabilească condițiile de participare la programe, inclusiv calculul contribuțiilor financiare la programe individuale și costurile administrative ale acestora. Aceste contribuții constituie venituri alocate în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar;

—  să nu confere țării terțe o competență decizională cu privire la program;

—  să garanteze drepturile Uniunii de a asigura buna gestiune financiară și de a-și proteja interesele financiare.

Cu condiția ca temele prioritare să fi fost finanțate integral, țările cel mai puțin dezvoltate sunt încurajate să participe la program în conformitate cu principiile coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și cu condițiile prevăzute în acordurile specifice dintre aceste țări și Uniune, care acoperă participarea acestor țări la program. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1) litera (c), participarea țărilor cel mai puțin dezvoltate la program este gratuită pentru acestea și se axează pe atingerea obiectivelor fiscale internaționale, cum ar fi schimbul automat de informații în materie fiscală. Acordul specific garantează drepturile Uniunii de a asigura o bună gestiune financiară și de a-și proteja interesele financiare.

Articolul 6

Punerea în aplicare și forme de finanțare din partea UE

(1)  Programul este pus în aplicare prin gestiune directă în conformitate cu Regulamentul financiar.

(2)  Programul poate furniza finanțare sub oricare dintre formele prevăzute în Regulamentul financiar, mai precis granturi, premii, achiziții publice și rambursarea cheltuielilor de călătorie și de ședere suportate de experții externi.

CAPITOLUL II

ELIGIBILITATE

Articolul 7

Acțiuni eligibile

(1)  Numai acțiunile de punere în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 3 sunt eligibile pentru finanțare.

(2)  Acțiunile menționate la alineatul (1) includ următoarele:

(a)  reuniuni și evenimente ad hoc similare;

(b)  colaborarea structurată pe bază de proiecte, inclusiv inspecții la fața locului și audituri comune; [Am. 2 și 3]

(c)  acțiuni de consolidare a capacităților IT, în special dezvoltarea și operarea sistemelor electronice europene sau care vizează crearea unor registre comune;

(d)  acțiuni de dezvoltare a competențelor umane și acțiuni de consolidare a capacităților;

(e)  acțiuni de sprijin și alte acțiuni, inclusiv:

(1)  studii și alte materiale scrise relevante;

(2)  activități de inovare, în special inițiative de demonstrare a fezabilității conceptelor (proof-of-concepts), proiecte-pilot și prototipuri;

(3)  acțiuni de comunicare elaborate în comun;

(4)  orice alte acțiuni relevante prevăzute în programele de lucru menționate la articolul 13, care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 3 sau în sprijinul atingerii lor.

Formele posibile ale acțiunilor relevante menționate la literele (a), (b) și (d) sunt prezentate în lista neexhaustivă din anexa 1.

(2a)   Acțiunile menționate la alineatul (1) vizează următoarea listă de subiecte prioritare:

(a)  eliminarea lacunelor în privința punerii eficiente în aplicare a Directivei 2011/16/UE a Consiliului(22), astfel cum a fost modificată;

(b)  schimbul eficient de informații, inclusiv cererile de grup, și dezvoltarea formatelor utilizabile, ținând seama de inițiativele de la nivel internațional;

(c)  eliminarea obstacolelor din calea cooperării transfrontaliere;

(d)  eliminarea obstacolelor din calea accesibilității informațiilor privind beneficiarii reali în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului, astfel cum a fost modificată;

(e)  combaterea fraudei transfrontaliere în domeniul TVA;

(f)  schimbul de bune practici privind recuperarea impozitelor, inclusiv a impozitelor care nu sunt plătite în conformitate cu Directiva europeană privind impozitarea veniturilor din economii (EUSTD);

(g)  implementarea unor instrumente informatice naționale unificate în vederea dezvoltării unor interfețe comune care să permită interconectarea sistemelor informatice naționale;

(3)  Acțiunile care constau în dezvoltarea și operarea unor adaptări sau extinderi ale componentelor comune ale sistemelor electronice europene pentru cooperarea cu țări terțe care nu sunt asociate programului sau cu organizații internaționale sunt eligibile pentru finanțare dacă prezintă interes pentru Uniune. Comisia instituie măsurile administrative necesare, care pot prevedea o contribuție financiară pentru aceste acțiuni din partea părților terțe vizate.

(4)  În cazul în care o acțiune de consolidare a capacităților IT menționată la alineatul (2) litera (c) se referă la dezvoltarea și operarea unui sistem electronic european, numai costurile legate de responsabilitățile încredințate Comisiei în temeiul articolului 11 alineatul (2) sunt eligibile pentru finanțare în cadrul programului. Statele membre suportă costurile legate de responsabilitățile care le sunt încredințate în temeiul articolului 11 alineatul (3).

Articolul 8

Participarea experților externi

(1)  Ori de câte ori acest lucru este benefic pentru realizarea acțiunilor în vederea punerii în aplicare a obiectivelor menționate la articolul 3, reprezentanți ai autorităților guvernamentale, inclusiv cei ai țărilor terțe care nu sunt asociate la program în temeiul articolului 5, și, dacă este relevant, reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai altor organizații relevante, reprezentanți ai operatorilor economici și ai organizațiilor care reprezintă operatori economici, precum și reprezentanți ai societății civile pot participa în calitate de experți externi la acțiunile organizate în cadrul programului. Comisia evaluează, printre altele, caracterul imparțial al acestor experți externi, se asigură că nu există niciun conflict de interese cu responsabilitățile profesionale ale acestora și decide privind participarea lor în mod ad-hoc, în funcție de nevoi.

(2)  Costurile suportate de experții externi menționați la alineatul (1) sunt eligibile pentru rambursare în cadrul programului, în conformitate cu dispozițiile articolului 238 din Regulamentul financiar.

(3)  Experții externi sunt selectați de Comisie, în urma unei proceduri transparente și echilibrate, pe baza competențelor, a experienței și a cunoștințelor relevante ale acestora pentru acțiunea specifică avută în vedere și pe baza capacității lor de a contribui la acțiunea respectivă. Comisia asigură o reprezentare echilibrată a tuturor părților interesate relevante. Aceasta clarifică dacă experții externi participă în nume propriu sau în numele altei organizații sau altui operator economic. Lista experților externi este pusă la dispoziția publicului pe site-ul Comisiei.

CAPITOLUL III

GRANTURI

Articolul 9

Atribuirea, complementaritatea și finanțarea combinată

(1)  Granturile din cadrul programului sunt atribuite și gestionate în conformitate cu titlul VIII din Regulamentul financiar.

(2)  O acțiune care a beneficiat de o contribuție de la un alt program al Uniunii poate primi o contribuție și din partea programului, cu condiția ca această contribuție să nu acopere aceleași costuri. Orice contribuție la acțiune face obiectul normelor aplicabile programului Uniunii din care s-a acordat respectiva contribuție. Finanțarea cumulativă nu depășește costurile totale eligibile ale acțiunii, iar sprijinul acordat de diferitele programe ale Uniunii poate fi calculat pe bază proporțională în conformitate cu documentele care stabilesc condițiile pentru acordarea sprijinului.

(3)  În conformitate cu articolul 198 litera (f) din Regulamentul financiar, granturile vor fi acordate fără o cerere de propuneri dacă entitățile eligibile sunt autorități fiscale din statele membre și din țările terțe asociate la program, astfel cum se menționează la articolul 5 din prezentul regulament, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul respectiv.

Articolul 10

Rata de cofinanțare

(1)  Prin derogare de la articolul 190 din Regulamentul financiar, programul poate finanța până la 100 % din costurile eligibile ale unei acțiuni.

(2)  Rata de cofinanțare aplicabilă în cazul în care acțiunile necesită atribuirea de granturi se stabilește în programele de lucru multianuale menționate la articolul 13.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII SPECIFICE PENTRU ACȚIUNILE DE CONSOLIDARE A CAPACITĂȚILOR INFORMATICE

Articolul 11

Responsabilități

(1)  Comisia și statele membre asigură în comun dezvoltarea și operarea, inclusiv proiectarea, specificațiile, testarea conformității, implementarea, întreținerea, evoluția, securitatea, asigurarea calității și controlul calității sistemelor electronice europene incluse în planul strategic multianual pentru domeniul fiscal menționat la articolul 12.

(2)  Comisia asigură în special:

(a)  dezvoltarea și operarea componentelor comune astfel cum s-a stabilit în planul strategic multianual pentru domeniul fiscal prevăzut la articolul 12;

(b)  coordonarea de ansamblu a dezvoltării și operării sistemelor electronice europene având în vedere operabilitatea, interconectarea și îmbunătățirea lor continuă, precum și implementarea lor în mod sincronizat;

(c)  coordonarea, la nivelul Uniunii, a sistemelor electronice europene în vederea promovării și implementării lor la nivel național;

(d)  coordonarea dezvoltării și operării sistemelor electronice europene în ceea ce privește interacțiunile lor cu părți terțe, cu excepția acțiunilor destinate satisfacerii cerințelor naționale;

(e)  coordonarea sistemelor electronice europene cu alte acțiuni relevante referitoare la guvernarea electronică la nivelul Uniunii;

(ea)   coordonarea măsurilor antifraudă aplicate la nivel național prin identificarea celor mai bune practici la nivelul Uniunii și diseminarea acestora.

(3)  Statele membre asigură în special:

(a)  dezvoltarea și operarea componentelor naționale astfel cum s-a stabilit în planul strategic multianual pentru domeniul fiscal prevăzut la articolul 12;

(b)  coordonarea dezvoltării și operării componentelor naționale ale sistemelor electronice europene la nivel național;

(c)  coordonarea sistemelor electronice europene cu alte acțiuni relevante referitoare la guvernarea electronică la nivel național;

(d)  furnizarea periodică de informații Comisiei cu privire la măsurile adoptate pentru a le permite autorităților sau operatorilor economici respectivi să utilizeze pe deplin sistemele electronice europene;

(e)  implementarea la nivel național a sistemelor electronice europene.

Articolul 12

Planul strategic multianual pentru domeniul fiscal (PSM-F)

(1)  Comisia elaborează și actualizează un plan strategic multianual pentru domeniul fiscal care enumeră toate sarcinile relevante pentru dezvoltarea și operarea sistemelor electronice europene și care clasifică fiecare sistem sau parte a unui sistem ca fiind:

(a)  o componentă comună: o componentă a sistemelor electronice europene dezvoltată la nivelul Uniunii care este disponibilă pentru toate statele membre sau identificată a fi comună de către Comisie din motive care țin de eficiență, securitate și raționalizare;

(b)  o componentă națională: o componentă a sistemelor electronice europene dezvoltată la nivel național, care este disponibilă în statul membru care a creat o astfel de componentă sau a contribuit la crearea sa în comun cu alte state;

(c)  sau o combinație între cele două.

(2)  Planul strategic multianual pentru domeniul fiscal include, de asemenea, acțiuni de inovare și acțiuni pilot, precum și metodologiile și instrumentele de sprijin aferente sistemelor electronice europene.

(3)  Statele membre notifică Comisiei finalizarea fiecărei sarcini care le-a fost atribuită în cadrul planului strategic multianual pentru domeniul fiscal menționat la alineatul (1). De asemenea, ele raportează periodic Comisiei progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor legate de întreg programul.

(4)  Cel târziu până la data de 31 martie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei rapoartele de progres anuale cu privire la punerea în aplicare a planului strategic multianual pentru domeniul fiscal menționat la alineatul (1), care acoperă perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a anului precedent. Rapoartele anuale menționate se bazează pe un format prestabilit. În rapoartele anuale privind progresele, statele membre raportează obstacolele în calea realizării obiectivelor programului prevăzute la articolul 3 și a abordării subiectelor prioritare prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) și formulează sugestii pentru cele mai bune practici.

(5)  Cel târziu până la data de 31 octombrie a fiecărui an, Comisia, pe baza rapoartelor anuale menționate la alineatul (4), întocmește un raport consolidat de evaluare a progreselor înregistrate de statele membre și de Comisie în punerea în aplicare a planului menționat la alineatul (1), precum și progresele înregistrate în realizarea obiectivelor programului menționate la articolul 3 și a abordării subiectelor prioritare prevăzute la articolul 7 alineatul (2a). Pentru a evalua progresele înregistrate, Comisia include în raportul anual consolidat respectiv o cartografiere a obstacolelor rămase în calea realizării de către statele membre a obiectivelor programului prevăzute la articolul 3 și a abordării subiectelor prioritare prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) și formulează sugestii referitoare la cele mai bune practici. Rapoartele anuale consolidate ale Comisiei sunt puse la dispoziția publicului pe un site special creat al Comisiei și servesc drept bază pentru viitoarele programe de lucru multianuale menționate la articolul 13, precum și pentru rapoartele de evaluare menționate la articolul 15.

CAPITOLUL V

PROGRAMARE, MONITORIZARE, EVALUARE ȘI CONTROL

Articolul 13

Programul de lucru

(1)  Programul va fi pus în aplicare prin programe de lucru multianuale menționate la articolul 108 din Regulamentul financiar.

(2)  Programele de lucru multianuale se adoptă de către Comisie prin intermediul unor acte delegate. Aceste acte delegate se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 17.

Articolul 14

Monitorizare și raportare

(1)  În anexa 2 sunt enumerați indicatori pentru raportările privind progresele înregistrate de program în direcția îndeplinirii obiectivelor specifice stabilite la articolul 3.

(2)  Pentru a asigura evaluarea eficientă a evoluției programului în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 17 pentru a modifica anexa 2 în scopul de a revizui sau completa indicatorii, acolo unde se consideră necesar, și în vederea completării prezentului regulament cu dispoziții privind crearea unui cadru de monitorizare și de evaluare.

(3)  Sistemul de raportare cu privire la performanță asigură faptul că datele pentru monitorizarea implementării și a rezultatelor programului sunt colectate în mod eficient, eficace și la timp. În acest scop, destinatarilor fondurilor Uniunii li se vor impune cerințe de raportare proporționate.

Articolul 15

Evaluare

(1)  Evaluările se efectuează în timp util pentru a putea contribui la procesul de luare a deciziilor. Evaluările sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie pe un site special creat.

(2)  Evaluarea interimară a programului se realizează imediat ce sunt disponibile suficiente informații cu privire la implementarea acestuia, dar nu mai târziu de trei ani de la începerea implementării programului.

(3)  La finalul implementării programului, dar nu mai târziu de un an de la sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia efectuează o evaluare finală a programului.

(4)  Comisia comunică concluziile evaluărilor, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

Articolul 16

Audituri și investigații

În cazul în care o țară terță participă la program printr-o decizie adoptată în temeiul unui acord internațional sau în temeiul oricărui alt instrument juridic, țara terță respectivă acordă drepturile necesare și accesul necesar pentru ca ordonatorul de credite responsabil, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Curtea de Conturi Europeană să își exercite pe deplin competențele care le-au fost atribuite. În cazul OLAF, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

CAPITOLUL VI

EXERCITAREA DELEGĂRII DE COMPETENȚE ȘI PROCEDURA COMITETULUI

Articolul 17

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 14 alineatul(2) se conferă Comisiei până la 31 decembrie 2028.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 14 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înaintea adoptării unui act delegat, Comisia se consultă cu experții desemnați de fiecare stat membru, în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 13 alineatul (2) și 14 alineatul (2) intră în vigoare în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 18

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet denumit „Comitetul pentru programul Fiscalis”. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 19

Informare, comunicare și publicitate

(1)  Destinatarii fondurilor Uniunii recunosc originea și asigură vizibilitatea finanțării Uniunii (în special în cazul promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora), oferind informații coerente, concrete și proporționate adresate unor categorii de public diverse, printre care mass-media și publicul larg.

(2)  Comisia implementează acțiuni de informare și comunicare privind programul, acțiunile și rezultatele sale. Resursele financiare alocate programului contribuie, de asemenea, la comunicarea ▌priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele prevăzute la articolul 3.

Articolul 20

Abrogare

Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 se abrogă de la 1 ianuarie 2021.

Articolul 21

Dispoziții tranzitorii

(1)  Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea acțiunilor vizate, până la încheierea lor, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1286/2013, care continuă să se aplice acțiunilor vizate până la încheierea lor.

(2)  Pachetul financiar pentru program poate include, de asemenea, cheltuieli de asistență tehnică și administrativă necesare pentru a asigura tranziția de la măsurile adoptate în temeiul programului anterior, prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1286/2013, la programul actual.

(3)  Dacă este necesar, pot fi introduse în buget credite pentru perioada de după 2027, pentru a acoperi cheltuielile prevăzute la articolul 4 alineatul (2), necesare pentru a permite gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2027.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA 1

Listă neexhaustivă a formelor posibile de acțiuni

menționate la articolul 7 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b) și (d)

Acțiunile menționate la articolul 7 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b) și (d) pot lua, printre altele, următoarele forme:

(a)  În ceea ce privește reuniunile și evenimentele ad hoc similare:

–  seminar și atelier, la care participă, în general, toate țările și în cadrul căruia se fac prezentări, iar participanții sunt angrenați în discuții și activități intensive pe un anumit subiect;

–  vizită de lucru organizată pentru a le permite funcționarilor să dobândească sau să își dezvolte experiența sau cunoștințele în domeniul politicii fiscale;

–  prezența în birourile administrative și participarea la anchete administrative.

(b)  În ceea ce privește colaborarea structurată:

–  grup de proiect, în general compus dintr-un număr limitat de țări, care funcționează pentru o perioadă limitată și urmărește realizarea unui obiectiv predefinit, cu rezultate definite cu precizie, inclusiv coordonarea sau analiza comparativă;

–  grup operativ, și anume forme structurate de cooperare, cu un caracter permanent sau temporar, care pun în comun expertiza pentru a îndeplini atribuții în domenii specifice sau pentru a efectua activități operaționale, beneficiind eventual de sprijinul serviciilor de colaborare online, de asistență administrativă și de infrastructură și echipamente;

–  control multilateral sau simultan, constând în verificarea coordonată a situației fiscale a uneia sau a mai multor persoane impozabile, organizat de două sau mai multe țări, printre care se numără cel puțin două state membre, cu interese comune sau complementare;

–  audit comun, constând în verificarea comună a situației fiscale a uneia sau a mai multor persoane impozabile de către o singură echipă de audit compusă din două sau mai multe țări, printre care se numără cel puțin două state membre, cu interese comune sau complementare;

–  orice altă formă de cooperare administrativă stabilită prin Directiva 2011/16/UE, Regulamentul (UE) nr. 904/2010, Regulamentul (UE) nr. 389/2012 sau Directiva 2010/24/UE.

(d)  În ceea ce privește acțiunile de dezvoltare a competențelor umane și acțiunile de consolidare a capacităților:

–  acțiuni comune de formare sau dezvoltarea unor programe de învățare online (eLearning), care să sprijine formarea competențelor și dobândirea cunoștințelor profesionale necesare în domeniul fiscal;

–  asistență tehnică, menită să îmbunătățească procedurile administrative, să consolideze capacitatea administrativă și să amelioreze funcționarea și operațiunile administrațiilor fiscale prin inițierea și schimbul de bune practici.

ANEXA 2

Indicatori

Obiectiv specific: să sprijine politica fiscală, cooperarea în domeniul fiscal și consolidarea capacității administrative, inclusiv a competențelor umane, precum și dezvoltarea și operarea sistemelor electronice europene.

1.  Consolidarea capacităților (capacități administrative, umane și informatice):

1.  Indexul privind aplicarea și implementarea legislației și a politicilor Uniunii (numărul de acțiuni din cadrul programului organizate în acest domeniu și recomandări emise în urma acțiunilor respective)

2.  Indexul privind învățarea (modulele de învățare utilizate; numărul de funcționari formați; scorul de calitate per participant)

3.  Disponibilitatea sistemelor electronice europene (în procente referitoare la timp)

4.  Disponibilitatea rețelei comune de comunicații (în procente referitoare la timp)

5.  Proceduri informatice simplificate pentru administrațiile naționale și operatorii economici (numărul de operatori economici înregistrați, numărul cererilor și numărul de consultări ale diferitelor sisteme electronice finanțate de program)

2.  Schimbul de cunoștințe și colaborarea în rețele:

6.  Indexul privind robustețea colaborării (gradul de colaborare în rețea generat, numărul de reuniuni față în față, numărul de grupuri de colaborare online)

7.  Indexul privind bunele practici și orientări (indicele numărului de acțiuni din cadrul programului organizate în acest domeniu; procentul de administrații fiscale care au utilizat o practică de lucru/o orientare dezvoltată cu sprijinul programului)

2a.  Indicatori suplimentari:

1.  Venituri colectate în contextul combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive în cursul auditurilor comune

2.   Numărul de cereri de cooperare administrativă și judiciară formulate, primite și trimise fiecărui stat membru

(1) JO C […], […], p. […].
(2) Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program de acțiune pentru a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Fiscalis 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1482/2007/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 25).
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(5) Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 359, 16.12.2014, p. 1).
(6) Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 332, 18.12.2015, p. 1).
(7) Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 146, 3.6.2016, p. 8).
(8) Directiva (UE) 2016/2258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor (JO L 342, 16.12.2016, p. 1).
(9) Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării (JO L 139, 5.6.2018, p. 1).
(10) COM(2010)0700.
(11) Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).
(12) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(13) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p.1).
(14) Regulamentul (Euratom, CE) NR. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(15) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(16) Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(17) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, JO L 347, 11.12.2006, p. 1;
(18) Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21).
(19) Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24).
(20) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
(21) Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri, JO L 84, 31.3.2010, p. 1.
(22) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

Ultima actualizare: 12 noiembrie 2019Notă juridică