Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/2152(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0003/2019

Texte depuse :

A8-0003/2019

Dezbateri :

PV 30/01/2019 - 26
CRE 30/01/2019 - 26

Voturi :

PV 31/01/2019 - 9.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0054

Texte adoptate
PDF 184kWORD 65k
Joi, 31 ianuarie 2019 - Bruxelles Ediţie definitivă
Raportul anual pe 2017 privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene - combaterea fraudei
P8_TA(2019)0054A8-0003/2019

Rezoluția Parlamentului European din 31 ianuarie 2019 referitoare la raportul anual pe 2017 privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei (2018/2152(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 310 alineatul (6) și articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 3 septembrie 2018 intitulat „Al 29-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – 2017” (COM(2018)0553) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei ((SWD(2018)0381), (SWD(2018)0382), (SWD(2018)0383), (SWD(2018)0384), (SWD(2018)0385) și (SWD(2018)0386)),

–  având în vedere Raportul OLAF pe 2017(1) și Raportul de activitate pe 2017 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

–   având în vedere avizul nr. 8/2018 al Curții de Conturi Europene din 22 noiembrie 2018 privind propunerea Comisiei din 23 mai 2018 cu privire la modificarea Regulamentului OLAF (UE, Euratom) nr. 883/2013, în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor OLAF,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi Europene referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2017, însoțit de răspunsurile instituțiilor,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013(2) al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și evaluarea acestuia la jumătatea perioadei, publicată de Comisie la 2 octombrie 2017 (COM(2017)0589),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal(3) („Directiva PIF”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2017/1939 din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO)(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(5),

–  având în vedere raportul pe 2015 comandat de Comisie intitulat „Study to quantify and analyse the VAT Gap in the EU Member States” (Studiu privind cuantificarea și analizarea decalajului în materie de TVA în statele membre ale UE) și Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA (COM(2016)0148),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție în cauza C-105/14(6), procedura penală împotriva Ivo Taricco și alții,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție în cauza C-42/17(7), procedura penală împotriva M.A.S. și M.B.,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE(8),

–  având în vedere Raportul din 12 mai 2017 privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Comunicării Comisiei „Intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun – O strategie globală a UE [(COM(2013)0324) din 6 iunie 2013]” (COM(2017)0235),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308),

–  având în vedere raportul coordonat de OLAF intitulat „Frauda în domeniul achizițiilor publice – o colecție de semnale de alertă și de cele mai bune practici”, publicat la 20 decembrie 2017, și manualul OLAF din 2017 privind „Raportarea neregulilor în gestiunea partajată”,

–   având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE(9),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la protejarea intereselor financiare ale UE – Recuperarea sumelor de bani și a activelor de la țările terțe în cazuri de fraudă(10),

–   având în vedere Raportul anticorupție al UE publicat de Comisie la 3 februarie 2014 (COM(2014)0038),

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

–   având în vedere avizul nr. 9/2018 al Curții de Conturi Europene privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului UE de luptă antifraudă,

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

–   având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2018 referitoare la combaterea fraudei vamale și protejarea resurselor proprii ale UE(11),

–   având în vedere Raportul special nr. 26/2018 al Curții de Conturi Europene din 10 octombrie 2018 intitulat „O serie de întârzieri înregistrate în implementarea sistemelor informatice vamale: ce anume nu a funcționat?”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0003/2019),

A.  întrucât, de jure, statele membre și Comisia au responsabilitate partajată pentru execuția a 74 % din bugetul Uniunii pentru exercițiul 2017; întrucât, de facto, însă, statele membre cheltuie resursele respective și Comisia este responsabilă de supravegherea lor prin intermediul mecanismelor de control pe care le are la dispoziție;

B.  întrucât buna gestiune a cheltuielilor publice și protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să reprezinte elemente esențiale ale politicii UE, cu scopul de a crește încrederea cetățenilor prin asigurarea utilizării corecte și eficace a banilor acestora;

C.  întrucât articolul 310 alineatul (6) din TFUE prevede că „Uniunea și statele membre, în conformitate cu articolul 325, combat frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”;

D.  întrucât, pentru a obține un nivel satisfăcător de performanță prin intermediul proceselor de simplificare, este necesar să fie evaluate în mod periodic veniturile, cheltuielile, rezultatele și impactul, prin intermediul auditurilor de performanță;

E.  întrucât trebuie luate măsuri corespunzătoare privind diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre pentru a combate neregulile și fraudele; întrucât, prin urmare, Comisia ar trebui să își intensifice eforturile, pentru a se asigura că lupta împotriva fraudei se desfășoară în mod eficient și duce la rezultate mai tangibile și mai satisfăcătoare;

F.  întrucât articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede că statele membre trebuie să ia aceleași măsuri de combatere a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii ca cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare;

G.  întrucât UE are un drept general de a acționa în domeniul politicilor anticorupție în limitele stabilite de TFUE; întrucât articolul 67 din TFUE prevede obligația Uniunii de a asigura un nivel înalt de securitate, inclusiv prin prevenirea și combaterea criminalității și prin apropierea legislațiilor penale; întrucât articolul 83 din TFUE plasează corupția pe lista celor mai grave infracțiuni cu o dimensiune transfrontalieră;

H.  întrucât articolul 325 alineatul (3) din TFUE prevede că „statele membre își coordonează acțiunea urmărind să apere interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudei” și că „statele membre organizează, împreună cu Comisia, o cooperare strânsă și constantă între autoritățile competente”;

I.  întrucât corupția este larg răspândită în statele membre și reprezintă o amenințare gravă la adresa intereselor financiare ale Uniunii, fapt care, la rândul său, reprezintă o amenințare la adresa încrederii în administrația publică;

J.  întrucât TVA-ul este o sursă de venit importantă pentru bugetele naționale, iar resursele proprii bazate pe TVA au constituit 12,1 % din bugetul total al UE în 2017;

K.  întrucât în Rezoluția 6902/05 a Consiliului din 14 aprilie 2005 privind o politică UE globală împotriva corupției se solicită Comisiei să ia în considerare toate opțiunile viabile, cum ar fi participarea la GRECO sau un mecanism de evaluare și monitorizare a instrumentelor UE în legătură cu elaborarea unui mecanism de evaluare și monitorizare reciprocă;

L.  întrucât cazurile sistematice și instituționalizate de corupție din anumite state membre afectează grav interesele financiare ale UE, reprezentând, în același timp, o amenințare la adresa democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

M.  întrucât Raportul privind Eurobarometrul special 470 privind corupția, publicat în decembrie 2017, a afirmat că percepțiile și atitudinile generale față de corupție au rămas stabile în comparație cu 2013, ceea ce indică faptul că nu au fost demonstrate rezultate concrete în ceea ce privește câștigarea încrederii cetățenilor UE în instituțiile lor,

Depistarea și raportarea neregulilor

1.  ia act cu satisfacție de faptul că numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în 2017 (15 213 de cazuri) a scăzut cu 20,8 % în comparație cu 2016 (19 080 de cazuri), iar valoarea lor a scăzut cu 13 % (de la 2,97 miliarde EUR în 2016 la 2,58 miliarde EUR în 2017);

2.  subliniază că nu toate neregulile sunt de natură frauduloasă și că trebuie făcută o distincție clară între erorile comise;

3.  ia act de scăderea semnificativă, de la un an la altul, cu 19,3 %, a numărului de nereguli raportate ca fiind frauduloase, menținându-se tendința de scădere observată din anul 2014 încoace; speră că scăderea reflectă o reducere efectivă a fraudei și nu deficiențe în depistarea acesteia;

4.  consideră că este necesară o cooperare mai strânsă între statele membre în ceea ce privește schimbul de informații, atât pentru a îmbunătăți colectarea datelor, cât și pentru a consolida eficacitatea controalelor;

5.  deplânge faptul că mai mult de jumătate din statele membre nu au adoptat strategii naționale de combatere a fraudei; invită Comisia să încurajeze restul statelor membre să facă demersuri pentru a adopta astfel de strategii;

6.  invită din nou Comisia să instituie un sistem uniform de colectare de date comparabile privind neregulile și cazurile de fraudă din statele membre, pentru a standardiza procesul de raportare și pentru a asigura calitatea și comparabilitatea datelor furnizate;

7.  subliniază că multe state membre nu au o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în pofida faptului că își face simțită prezența din ce în ce mai mult în activități și în sectoare transfrontaliere, care afectează interesele financiare ale UE, cum ar fi contrabanda sau falsificarea de monedă;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la controalele legate de instrumentele financiare gestionate de intermediari și la deficiențele descoperite la verificarea sediului social al beneficiarilor; subliniază necesitatea de a condiționa plata împrumuturilor directe și indirecte de publicarea unor date fiscale și contabile pentru fiecare țară, precum și de divulgarea de date privind proprietarii efectivi în cazul beneficiarilor și al intermediarilor financiari implicați în operațiunile de finanțare;

Venituri – resurse proprii

9.  își exprimă îngrijorarea că, potrivit statisticilor Comisiei, deficitul de încasare a TVA în 2016 s-a ridicat la 147 miliarde EUR, ceea ce reprezintă peste 12 % din veniturile totale din TVA preconizate, și că, potrivit estimărilor Comisiei, frauda intracomunitară în domeniul TVA costă Uniunea aproximativ 50 de miliarde de euro pe an;

10.  salută planul de acțiune al Comisiei din 7 aprilie 2016 privind TVA, care are ca scop reformarea cadrului TVA, precum și cele 13 propuneri legislative adoptate de Comisie începând cu decembrie 2016, care vizează trecerea la un regim TVA definitiv, eliminarea obstacolelor legate de TVA din calea comerțului electronic, revizuirea regimului TVA pentru IMM-uri, modernizarea politicii privind cotele de TVA și deficitul de colectare a TVA; constată că propunerea privind „sistemul definitiv” ar putea eradica frauda intracomunitară cu firme „fantomă”, dar nu ar intra în vigoare înainte de 2022; invită statele membre să pună rapid în aplicare reforma sistemului privind TVA și să adopte mai multe măsuri imediate pentru a controla daunele între timp, inclusiv în cadrul Eurofisc, al OLAF, al EUROPOL și al viitorului EPPO;

11.  salută hotărârea Curții de Justiție în cauza M.A.S.(C-42/17), prin care se solicită statelor membre să se asigure că sunt adoptate sancțiuni penale eficace și disuasive în cazurile de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în materie de TVA, în conformitate cu obligațiile care le sunt impuse de articolul 325 alineatele (1) și (2) din TFUE;

12.  regretă că o investigație efectuată de OLAF cu privire la frauda vamală din Regatul Unit, care s-a încheiat în 2017, a dezvăluit o fraudă substanțială în domeniul TVA în legătură cu importurile în Regatul Unit, prin abuz de suspendare a plății TVA, așa-numitele regimuri vamale 42 (CP42); salută procedura premergătoare constatării neîndeplinirii obligațiilor, lansată în mai 2018 de Comisie împotriva Regatului Unit; reamintește că se estimează că pierderile cumulate se ridică la aproximativ 3,2 miliarde EUR în perioada 2013-2016, ceea ce reprezintă o pierdere și pentru bugetul UE; este îngrijorat de faptul că modificările recent adoptate aduse Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată(12) în ceea ce privește măsurile de consolidare a cooperării administrative în domeniul TVA ar putea fi insuficiente pentru a contracara frauda privind regimul vamal 42 și invită Comisia să ia în considerare noi strategii de urmărire a bunurilor care fac obiectul regimului vamal 42 în cadrul UE;

13.  salută modificarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010, adoptată la 2 octombrie 2018, și speră că o cooperare mai strânsă va aborda într-un mod eficient aspectele-cheie ale fraudei transfrontaliere pe piața unică, precum fraudele intracomunitare cu firme fantomă;

14.  salută adoptarea Directivei PIF, care clarifică aspectele legate de cooperarea transfrontalieră și de asistența juridică reciprocă între statele membre, Eurojust, EPPO și Comisie în combaterea fraudei în domeniul TVA;

15.  subliniază, în acest context, gravitatea situației actuale în ceea ce privește fraudele comise prin neplata TVA-ului, în special așa-numita fraudă de tip „carusel”; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze schimbul de informații pentru a contribui la combaterea fraudei;

16.  reamintește că Curtea de Justiție a confirmat în mai multe rânduri că TVA-ul este un interes financiar al Uniunii, cel mai recent în cauza Taricco (C-105/14); observă, totuși, că OLAF efectuează extrem de rar investigații cu privire la nereguli privind TVA, din cauza lipsei de instrumente; invită statele membre să aprobe propunerea Comisiei de a pune la dispoziția OLAF noi instrumente în vederea tratării cazurilor legate de TVA, cum ar fi accesul la Eurofisc, VIES sau informațiile privind conturile bancare;

17.  ia act de tendința stabilă a numărului total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în legătură cu resursele proprii tradiționale (4 647 în 2016, 4 636 în 2017), precum și a sumelor aferente (537 milioane EUR în 2016 și 502 milioane EUR în 2017); constată, însă, distribuția inegală a neregulilor la nivelul statelor membre, Grecia (7,17 %), Spania (4,31 %) și Ungaria (3,35 %) situându-se clar peste media UE de 1,96 % în ceea ce privește resursele proprii tradiționale necolectate;

18.  constată cu foarte mare îngrijorare că introducerea de tutun în UE prin contrabandă s-a intensificat în ultimii ani și, conform estimărilor, reprezintă o pierdere anuală de venituri publice de la bugetul UE și al statelor membre în valoare de 10 miliarde EUR și, în același timp, este o sursă importantă de crimă organizată, inclusiv de terorism; consideră că este necesar ca statele membre să își intensifice eforturile de combatere a acestor activități ilegale, de exemplu, prin îmbunătățirea procedurilor de cooperare și a schimbului de informații între statele membre;

19.  este de opinie că o combinație de diferite metode de depistare (controlul în momentul eliberării, controlul ulterior, inspecțiile efectuate de serviciile antifraudă și altele) reprezintă cea mai eficientă cale pentru a depista frauda, iar eficiența fiecărei metode depinde de statul membru în cauză, de coordonarea eficientă a administrației sale și de capacitatea serviciilor relevante ale statelor membre de a comunica între ele;

20.  consideră îngrijorător faptul că unele state membre nu raportează, în mod regulat, niciun singur caz de fraudă; invită Comisia să investigheze situația, deoarece crede că este destul de mică probabilitatea ca respectivele state membre să fie paradisuri lipsite de fraudă; invită Comisia să efectueze verificări aleatorii la fața locului în aceste țări;

21.  constată cu regret că rata de recuperare medie pentru cazurile raportate ca fiind frauduloase în perioada 1989-2017 a fost de doar 37 %; invită Comisia să caute soluții pentru a îmbunătăți această situație îngrozitoare;

22.  repetă apelul său adresat Comisiei să raporteze anual cuantumul resurselor proprii ale Uniunii recuperate în urma recomandărilor făcute de OLAF și să comunice cuantumurile care mai trebuie recuperate;

Programul UE de luptă antifraudă

23.  salută instituirea Programului UE de luptă antifraudă, care va fi pus în aplicare de OLAF prin gestiune directă (COM(2018)0386), și solicită ca granturile să fie gestionate electronic folosind sistemul de gestiune al Comisiei, eGrants, începând din iunie 2019;

EPPO și viitoarea sa relație cu OLAF

24.  salută decizia luată de 22 de state membre de a continua procesul de instituire a EPPO în cadrul unei cooperări consolidate; invită Comisia să ofere stimulente statelor membre care încă sunt reticente, pentru ca acestea să participe la EPPO;

25.  reamintește că acordurile de cooperare dintre OLAF și EPPO ar trebui să asigure o distincție clară a competențelor, pentru a evita suprapunerea structurilor, incompatibilitatea competențelor și lacunele juridice cauzate de lipsa competențelor;

26.  salută faptul că proiectul de buget al UE pentru 2019 include, pentru prima dată, credite pentru EPPO (4,9 milioane EUR) și insistă asupra importanței dotării EPPO cu personal și buget adecvat; observă că sunt planificate doar 37 de posturi, ceea ce înseamnă că, după scăderea numărului de 23 de posturi de procurori europeni, mai rămân doar 14 posturi pentru sarcini administrative; consideră că aceste previziuni nu sunt realiste, în special ținând seama de cele două state membre suplimentare care au decis recent să participe la EPPO; solicită, prin urmare, o concentrare la începutul perioadei a creșterii efectivului de personal planificată pentru 2020, cu scopul de a ajuta EPPO să fie pe deplin operațional până la sfârșitul anului 2020, astfel cum prevede regulamentul;

27.  salută propunerea specifică a Comisiei de revizuire a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, motivată în principal de instituirea EPPO; subliniază că viitoarea colaborare dintre OLAF și EPPO ar trebui să se bazeze pe o cooperare strânsă, pe schimbul eficient de informații și pe complementaritate, evitând în același timp duplicările sau incompatibilitatea competențelor;

Combaterea corupției

28.  salută propunerea Comisiei, de elaborare a unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre; subliniază că, pentru a asigura o evaluare obiectivă și sistematică, Comisia ar trebui să publice periodic o evaluare a amenințărilor la adresa statului de drept, inclusiv a riscurilor corupției sistematice, în fiecare stat membru, pe baza unei serii de indicatori și de rapoarte independente;

29.  subliniază că, după crearea EPPO, OLAF va rămâne singurul oficiu responsabil de protejarea intereselor financiare ale UE în statele membre care au decis să nu participe la EPPO; subliniază că, potrivit Avizului nr. 8/2018 al Curții de Conturi Europene, propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului OLAF nu soluționează problema eficacității scăzute a investigațiilor administrative ale OLAF; subliniază că este important să se asigure faptul că OLAF rămâne un partener puternic și pe deplin funcțional al EPPO;

30.   regretă faptul că Comisia nu mai consideră necesară publicarea raportului anticorupție; regretă decizia Comisiei de a include monitorizarea anticorupție în procesul de guvernanță economică al semestrului european; consideră că acest lucru a redus și mai mult monitorizarea de către Comisie, existând date disponibile doar pentru foarte puține țări; regretă, de asemenea, că această modificare a abordării se concentrează în principal pe impactul economic al corupției și trece cu vederea aproape complet celelalte dimensiuni pe care corupția le poate afecta, cum ar fi încrederea cetățenilor în administrația publică și chiar structurile democratice ale statelor membre; îndeamnă, prin urmare, Comisia să continue publicarea rapoartelor anticorupție; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a se angaja într-o politică UE mai cuprinzătoare și mai coerentă în materie de combatere a corupției, care să includă o evaluare aprofundată a politicilor anticorupție din fiecare stat membru;

31.  reiterează că efectul „ușilor turnante” poate periclita relațiile dintre instituții și reprezentanții anumitor interese; solicită instituțiilor UE să elaboreze o abordare sistematică și proporțională a acestei provocări;

32.   regretă faptul că Comisia nu a promovat participarea UE la Grupul de state împotriva corupției (GRECO) al Consiliului Europei; invită Comisia să reînceapă negocierile cu GRECO cât mai curând posibil pentru a evalua în timp util conformitatea sa cu Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) și să instituie un mecanism intern de evaluare pentru instituțiile UE;

33.  solicită din nou Comisiei să creeze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme și ușor aplicabile, pe baza cerințelor stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale acestora; invită Comisia să elaboreze un indice al corupției, în funcție de care să clasifice statele membre; consideră că un indice al corupției ar putea oferi o bază solidă, de la care Comisia și-ar putea stabili mecanismele de control specifice fiecărei țări atunci când controlează cheltuirea fondurilor UE;

34.  reamintește că Comisia nu are acces la schimbul de informații dintre statele membre menit să prevină și să combată frauda intracomunitară cu firme fantomă, cunoscută ca frauda de tip carusel; este de părere că Comisia ar trebui să aibă acces la Eurofisc, pentru a controla mai bine, a evalua și a îmbunătăți schimbul de date între statele membre; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze și să accelereze schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi Europene; invită statele membre și Consiliul să acorde Comisiei acces la datele în cauză, cu scopul de a promova cooperarea, de a consolida fiabilitatea datelor și de a combate infracțiunile transfrontaliere;

Achiziții publice

Digitalizarea

35.  constată că o parte semnificativă a investițiilor publice este cheltuită prin achiziții publice (2 mii de miliarde EUR pe an); subliniază beneficiile achizițiilor electronice în combaterea fraudei, cum ar fi economii pentru toate părțile implicate, transparență sporită și procese simplificate și mai scurte;

36.  invită Comisia să elaboreze un cadru pentru digitalizarea tuturor procedurilor de punere în aplicare a politicilor UE (cererile de propuneri, candidaturile, evaluarea, implementarea, plățile) care să fie aplicate de către toate statele membre;

37.  regretă faptul că doar câteva state membre folosesc noile tehnologii pentru toate etapele majore ale procesului de achiziții (notificare electronică, acces electronic la documentele achiziției, depunerea electronică a documentelor, evaluarea electronică, atribuirea electronică, comanda electronică, facturarea electronică și plata electronică); invită statele membre ca, până în iulie 2019, să pună la dispoziție online, într-un format citibil automat, toate formularele procesului de achiziții publice, precum și registrele de contracte accesibile publicului;

38.  invită Comisia să elaboreze stimulente pentru crearea unui profil electronic al autorităților contractante în statele membre unde nu sunt disponibile astfel de profiluri;

39.  salută calendarul Comisiei pentru implementarea achizițiilor electronice în UE și invită Comisia să respecte acest calendar;

Prevenirea și primele etape ale procedurii de achiziții

40.  este de opinie că activitățile de prevenire sunt foarte importante pentru reducerea nivelului fraudelor în cheltuirea banilor UE și că trecerea la procedurile de achiziții electronice constituie un pas important în direcția prevenirii fraudei și a promovării integrității și transparenței;

41.  salută instituirea sistemului de detectare timpurie și de excludere (EDES) și este de opinie că o combinație a diferitelor metode de depistare (controale) încă din primele etape ale procedurilor de achiziții pentru proiecte este cea mai eficientă modalitate de prevenire a fraudei, deoarece permite redirecționarea fondurilor către alte proiecte;

42.  salută orientările elaborate de Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF) privind semnalele de alertă și bunele practici în domeniile achizițiilor publice și raportării neregulilor;

43.  salută simplificarea normelor financiare aplicabile bugetului general al UE și este de opinie că continuarea simplificării sporește eficiența; speră ca alți beneficiari ai fondurilor UE să obțină mai multe avantaje din opțiunile simplificate în materie de costuri;

Procedurile de import

44.  remarcă faptul că taxele vamale reprezintă 14 % din bugetul UE și crede că aplicarea ineficace a acestora și lipsa unor norme armonizate afectează negativ interesele financiare ale UE;

45.  ia act de faptul că administrațiile vamale din diferite state membre fac schimburi de informații cu privire la suspiciunile de fraudă, cu scopul de a asigura respectarea reglementărilor vamale (asistență reciprocă); este de opinie că o astfel de comunicare este mai ușoară în cazul în care indicarea expeditorului pe declarația vamală de import este obligatorie și invită Comisia să impună obligativitatea indicării acestei informații în toate statele membre până în iulie 2019;

46.  își exprimă preocuparea cu privire la controalele vamale și colectarea conexă a taxelor vamale, care reprezintă una dintre resursele proprii la bugetul UE; subliniază faptul că inspecțiile prin care se verifică dacă importatorii respectă normele referitoare la tarife și importuri sunt efectuate de către autoritățile vamale ale statelor membre și invită Comisia să asigure inspecții adecvate și armonizate la frontierele UE, garantând astfel securitatea, siguranța și interesele economice ale Uniunii și să se angajeze să combată îndeosebi comerțul cu bunuri ilegale și contrafăcute;

47.  regretă faptul că implementarea noilor sisteme informatice pentru uniunea vamală a suferit o serie de întârzieri, astfel că unele dintre sistemele cheie nu vor fi disponibile la termenele din 2020 stabilite în Codul vamal al Uniunii; subliniază că tranziția rapidă către un mediu vamal informatizat este esențială pentru ca administrațiile vamale să funcționeze ca și cum ar constitui o singură entitate; invită Comisia și statele membre să contribuie la finalizarea sistemelor informatice vamale din UE și la sustenabilitatea lor financiară;

48.  salută cele 11 operațiuni vamale comune ale OLAF care au vizat cu succes diverse amenințări, cum ar fi frauda asupra veniturilor, mișcările ilicite de numerar, produsele contrafăcute, contrabanda cu țigări și drogurile; salută, în plus, depistarea neregulilor în urma notificărilor de asistență reciprocă emise de OLAF, în special cu privire la fraude care implică panouri solare;

49.  subliniază că sunt necesare controale vamale armonizate și standardizate la toate punctele de intrare, deoarece un dezechilibru între statele membre în ceea ce privește efectuarea controalelor vamale împiedică funcționarea eficace a uniunii vamale;

Cheltuieli

50.  salută scăderea semnificativă a numărului de cazuri (de la 272 în 2016 la 133 în 2017) raportate ca fiind frauduloase în cadrul dezvoltării rurale, precum și scăderea ulterioară a valorii fraudelor de la 47 milioane EUR la 20 milioane EUR; remarcă, însă, că în ceea ce privește sprijinul direct pentru agricultură, tendința este inversă, valoarea neregulilor raportate ca fiind frauduloase crescând drastic de la 11 milioane EUR la 39 milioane EUR, în timp ce valoarea financiară medie aferentă fiecărui caz a crescut cu 227 %; speră că aceasta nu constituie o tendință negativă;

51.  se așteaptă ca simplificarea normelor administrative, solicitată în dispozițiile comune care vizează perioada 2014-2020, să ducă la scăderea numărului de nereguli de natură nefrauduloasă, la identificarea cazurilor de fraudă și la îmbunătățirea accesului beneficiarilor la fondurile UE;

52.  invită Comisia să își continue eforturile de standardizare a nomenclaturii erorilor legate de cheltuieli, deoarece datele arată că diferitele state membre declară aceleași erori la diferite categorii (SWD(2018)0386);

53.  subliniază faptul că capacitatea de depistare este un element-cheie în contextul ciclului de combatere a fraudei, care contribuie la eficacitatea și eficiența sistemului de protejare a bugetului UE; salută faptul că, prin urmare, cele mai active state membre în depistarea și raportarea neregulilor potențial frauduloase au fost Polonia, România, Ungaria, Italia și Bulgaria, țări unde, puse laolaltă, au fost înregistrate 73 % din neregulile raportate ca fiind frauduloase în politica agricolă comună în perioada 2013-2017; subliniază, în acest context, că o singură evaluare numerică a rapoartelor efectuate poate duce la o percepție falsă privind eficacitatea controalelor; prin urmare, invită Comisia să sprijine în continuare statele membre, astfel încât atât calitatea, cât și numărul controalelor să fie îmbunătățite și pentru a se asigura schimbul de cele mai bune practici în combaterea fraudelor;

54.  remarcă faptul că numărul neregulilor neraportate ca fiind frauduloase în politicile de coeziune și în domeniul pescuitului (5 129 de cazuri în 2017) a revenit la nivelurile din 2013 și 2014 (4 695, respectiv 4 825 de cazuri), după un vârf care a durat doi ani;

55.  subliniază că este esențial să se asigure transparența deplină în contabilizarea cheltuielilor, în special în ceea ce privește lucrările de infrastructură finanțate direct prin fonduri sau instrumente financiare ale UE; solicită Comisiei să acorde cetățenilor Uniunii un acces deplin la informații privind proiectele cofinanțate;

56.  ia act de faptul că numărul neregulilor raportate în asistența pentru preaderare a scăzut în continuare în 2017 și că, odată cu eliminarea treptată a programelor de preaderare, numărul neregulilor raportate ca fiind frauduloase s-a apropiat de zero;

Problemele identificate și măsurile necesare

Îmbunătățirea inspecțiilor

57.  sprijină programul Hercule III, care constituie un bun exemplu al abordării ce vizează „utilizarea optimă a fiecărui euro”; se așteaptă ca programul care îi va succeda după 2020 să fie și mai eficient;

58.  speră ca noul regulament avut în plan de Parlamentul European și Consiliu pentru instituirea, ca parte a Fondului de gestionare integrată a frontierelor, a instrumentului de sprijin financiar pentru echipamente de control vamal să îmbunătățească și mai mult coordonarea și să sporească cooperarea în scopul finanțării între autoritățile vamale și alte autorități de aplicare a legii, prin intermediul parteneriatelor îmbunătățite la nivelul UE;

Frauda transnațională

59.  subliniază că un sistem care să le permită autorităților să facă schimb de informații ar facilita verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile pentru tranzacțiile între două sau mai multe state membre, cu scopul de a preveni fraudele transfrontaliere în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, asigurând astfel o abordare transversală și cuprinzătoare a protecției intereselor financiare ale statelor membre; își reiterează solicitarea adresată Comisiei Europene de a prezenta o propunere legislativă privind asistența administrativă reciprocă în domeniile finanțării europene în care aceasta nu este prevăzută;

60.  consideră alarmantă amenințarea tot mai mare și apariția tot mai frecventă a cazurilor de fraudă transnațională detectate de OLAF; salută adoptarea Raportului Parlamentului European din 25 octombrie 2018 referitor la interesele financiare ale UE – Recuperarea sumelor de bani și a activelor de la țările terțe în cazuri de fraudă și a clauzei antifraudă incluse cu succes în acordul de liber schimb cu Japonia; solicită Comisiei să generalizeze practica adăugării de clauze antifraudă în acordurile semnate între UE și țările terțe;

Avertizorii de integritate

61.  salută propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (COM(2018)0218); speră că aceasta va îmbunătăți semnificativ siguranța avertizorilor de integritate în Uniune, determinând o îmbunătățire majoră a protecției financiare a UE și a statului de drept; speră că aceasta va intra în vigoare în viitorul foarte apropiat; invită toate instituțiile UE să pună în aplicare standardele stabilite în directivă în propriile lor politici interne cât mai curând posibil, pentru a asigura cel mai înalt nivel de protecție a intereselor financiare ale Uniunii; încurajează statele membre să o pună în aplicare în sistemul lor juridic național cu cel mai amplu domeniu de aplicare posibil;

62.  subliniază rolul important al avertizorilor de integritate în prevenirea, depistarea și raportarea fraudelor, precum și necesitatea ca aceștia să fie protejați;

Jurnalismul de investigație

63.  consideră că jurnalismul de investigație joacă un rol esențial în creșterea nivelului de transparență necesar în UE și în statele membre și că acesta trebuie încurajat și sprijinit atât în statele membre, cât și în UE;

Tutunul

64.  ia act cu îngrijorare că, potrivit estimărilor OLAF, comerțul ilicit cu țigări duce la pierderi financiare anuale de peste 10 miliarde de euro pentru bugetele Uniunii și ale statelor membre;

65.  salută intrarea în vigoare, la 25 septembrie 2018, a Protocolului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, ca urmare a celei de a 41-a ratificări, la 27 iunie 2018; salută faptul că prima reuniune a părților la protocol a avut loc în perioada 8-10 octombrie 2018; îndeamnă, cu toate acestea, statele membre care nu au ratificat încă protocolul să facă acest lucru cât mai curând posibil; invită Comisia să joace un rol activ în elaborarea unui raport cuprinzător care să prezinte bunele practici și să pună în aplicare experimente privind sistemele de localizare și urmărire în statele părți; invită statele membre care au semnat protocolul dar care încă nu l-au ratificat, să facă acest lucru;

66.  reamintește decizia Comisiei de a nu reînnoi Acordul PMI, care a expirat la 9 iulie 2016; reamintește că, la 9 martie 2016, Parlamentul a solicitat Comisiei să nu reînnoiască, prelungească sau renegocieze acordul dincolo de data de expirare a acestuia; consideră că celelalte trei acorduri cu întreprinderile din sectorul tutunului (BAT, JTI, ITL) nu ar trebui să fie reînnoite, prelungite sau renegociate; invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2018, un raport privind fezabilitatea încetării celor trei acorduri rămase;

67.  invită Comisia să prezinte rapid noul plan de acțiune și strategia cuprinzătoare a UE pentru combaterea comerțului ilicit cu tutun, prevăzută pentru sfârșitul verii 2018;

68.  solicită Comisiei Europene să se asigure că sistemul de urmărire și elementele de siguranță pe care statele membre trebuie să le instituie până la 20 mai 2019, pentru țigarete și pentru tutunul de rulat, și până la 20 mai 2024, pentru toate celelalte produse din tutun (cum ar fi trabucurile, țigările de foi și produsele din tutun care nu se fumează), sunt conforme cu orientările referitoare la independență din cadrul Protocolului OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, pe care Uniunea Europeană l-a ratificat la 24 iunie 2016;

69.  solicită Comisiei Europene să anticipeze riscurile ascunse legate de clonarea marcajelor individuale de către industria tutunului în scopul aprovizionării pieței paralele;

70.  ia act cu îngrijorare de faptul că recomandările judiciare ale OLAF au fost puse în aplicare doar în mod foarte limitat în statele membre; consideră că o astfel de situație este intolerabilă și invită Comisia să îndemne statele membre să asigure punerea deplină în aplicare a recomandărilor OLAF și să stabilească norme pentru a facilita admisibilitatea probelor găsite de OLAF;

Investigațiile și rolul OLAF

71.  salută propunerea Comisiei de a împuternici OLAF să investigheze chestiunile legate de taxa pe valoarea adăugată; invită Comisia să instituie un anumit nivel de transparență a rapoartelor și a recomandărilor OLAF după încheierea tuturor procedurilor europene și naționale; consideră că, în urma adoptării modificărilor necesare ale Regulamentului OLAF în legătură cu instituirea EPPO, Comisia ar trebui să pregătească o modernizare mai amănunțită și cuprinzătoare a cadrului OLAF;

72.  regretă neconcordanțele care se regăsesc în terminologia din rapoartele OLAF, cum ar fi cea privind investigațiile încheiate și finalizate; invită Comisia și OLAF să pună în aplicare o terminologie coerentă, astfel încât să se garanteze comparabilitatea de-a lungul anilor în legătură cu raportarea cazurilor de fraudă și căile de atac disponibile;

73.  ia act de problemele în curs în ceea ce privește noua bază de date de gestionare a informațiilor (OCM) a OLAF; regretă, în special, că au fost pierdute cazuri în noua bază de date; salută faptul că această problemă este un subiect prioritar; invită Comisia să pună la dispoziția Parlamentului o evaluare aprofundată a proiectului informatic OCM, în special în ceea ce privește conceperea proiectului, costurile totale, implementarea, experiențele utilizatorilor și o listă a problemelor întâlnite, conform recomandărilor Comitetului de supraveghere a OLAF(13);

74.  invită Comisia și statele membre să își unească eforturile pentru a asigura faptul că investigațiile realizate de OLAF și de statele membre se completează reciproc, că OLAF beneficiază de competențe egale de investigare în fiecare stat membru, inclusiv de acces la informațiile privind conturile bancare, și că probele colectate de OLAF sunt admisibile ca probe în materie penală în sistemele judiciare ale tuturor statelor membre, deoarece acestea sunt esențiale pentru monitorizarea eficace a investigațiilor realizate de OLAF;

o
o   o

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă și Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă.

(1) OLAF, „Al 18-lea raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă, 1 ianuarie-31 decembrie 2017”, 2018.
(2) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
(3) JO L 198, 28.7.2017, p. 29.
(4) JO L 283, 31.10.2017, p. 1.
(5) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(6) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 8 septembrie 2015, procedura penală împotriva Ivo Taricco și alții, 105/14, ECLI:EU:C:2015:555.
(7) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017, Procedura penală împotriva M.A.S. și M.B., 42/17, ECLI:EU:C:2017:936.
(8) JO C 252, 18.7.2018, p. 56.
(9) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0419.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2018)0384.
(12) JO L 268, 12.10.2010, p. 1.
(13) Avizul nr. 1/2018 al Comitetului de supraveghere a OLAF privind proiectul preliminar de buget al OLAF pentru 2019.

Ultima actualizare: 12 noiembrie 2019Notă juridică