Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/2112(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0038/2019

Texte depuse :

A8-0038/2019

Dezbateri :

PV 11/02/2019 - 16
CRE 11/02/2019 - 16

Voturi :

PV 12/02/2019 - 9.16
CRE 12/02/2019 - 9.16
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0077

Texte adoptate
PDF 164kWORD 56k
Marţi, 12 februarie 2019 - Strasbourg Ediţie provizorie
Punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului privind cooperarea consolidată
P8_TA-PROV(2019)0077A8-0038/2019

Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului privind cooperarea consolidată (2018/2112(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la cooperarea consolidată, în special articolul 20, articolul 42 alineatul (6), articolele 44, 45 și 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 82, 83, 86, 87, 187, 188, 326, 327, 328, 329, 330, 331, 332, 333 și 334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la alte forme existente de integrare diferențiată, în special articolele 136, 137 și 138 din TFUE privind dispozițiile specifice statelor membre a căror monedă este euro,

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG),

–  având în vedere Protocolul nr. 10 privind cooperarea structurată permanentă, instituit în temeiul articolului 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul și Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la integrarea diferențiată(5),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 1 martie 2017 (COM(2017)2025) și cele cinci documente de reflecție ulterioare (COM(2017)0206), COM(2017)0240, COM(2017)0291, COM(2017)0315, COM(2017)0358),

–  având în vedere Declarația de la Roma din 25 martie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0038/2019),

A.  întrucât Uniunea are un interes special să pună în aplicare cooperarea consolidată în anumite domenii în care UE nu deține competențe exclusive, cu scopul de a avansa proiectul european și de a facilita viața cetățenilor;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din TUE, cooperarea consolidată trebuie să fie o măsură de ultimă instanță atunci când obiectivele unei astfel de cooperări nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de către Uniune în ansamblul său;

C.  întrucât cooperarea consolidată nu ar trebui considerată un instrument de excludere sau de divizare a statelor membre, ci o soluție pragmatică pentru promovarea integrării europene;

D.  întrucât caracterul sensibil al anumitor domenii de politică face dificil de urmat procedura legislativă ordinară, nu doar din cauza cerinței privind unanimitatea, ci și din cauza practicii consacrate în Consiliu de a se încerca să se obțină întotdeauna un consens între statele membre, chiar și atunci când o majoritate calificată ar fi suficientă pentru a lua o decizie;

E.  întrucât, cu excepția taxei pe tranzacțiile financiare, toate inițiativele de cooperare consolidată ar fi putut fi adoptate de Consiliu printr-un vot cu majoritate calificată, dacă s-ar fi decis să se aplice această regulă în locul unanimității;

F.  întrucât există o serie de cazuri în care subgrupuri de state membre desfășoară o cooperare bilaterală sau multilaterală între ele, în afara cadrului tratatelor, de exemplu, în domenii precum apărarea; întrucât presiunea exercitată de criza economică și monetară în direcția luării unor decizii rapide și a depășirii cerinței privind unanimitatea în anumite domenii a condus la adoptarea unor instrumente interguvernamentale aflate în afara cadrului juridic al UE, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate (MES) și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG sau „pactul bugetar”);

G.  întrucât cooperarea consolidată este o procedură prin care un număr de cel puțin nouă state membre sunt abilitate să stabilească o cooperare avansată într-un domeniu ce ține de structurile Uniunii, dar fără participarea celorlalte state membre; întrucât cooperarea consolidată le permite statelor membre participante să realizeze un obiectiv comun sau o inițiativă comună și să depășească stagnarea negocierilor sau blocarea lor de către un alt stat membru sau de alte state membre atunci când este nevoie de unanimitate; întrucât, în temeiul articolului 20 alineatul (4) din TUE, actele adoptate în cadrul cooperării consolidate ar trebui să fie obligatorii doar pentru statele membre participante; întrucât cooperarea consolidată se limitează la domeniile în care UE nu deține competențe exclusive;

H.  întrucât, în temeiul articolului 328 alineatul (1) din TFUE, Comisia și statele membre care participă la cooperarea consolidată se asigură că încurajează cât mai multe state membre să participe la aceasta;

I.  întrucât experiența arată că o cooperare consolidată a dat rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește legislația în materie de divorț(6) și oferă perspective interesante în ceea ce privește normele privind regimul patrimonial(7) brevetul unitar european și Parchetul European;

J.  întrucât primele experiențe în domeniul cooperării consolidate au evidențiat dificultățile asociate aplicării acestui concept, având în vedere dispozițiile limitate din tratate referitoare la punerea în aplicare practică a acestuia și lipsa unei monitorizări suficiente de către instituțiile Uniunii;

K.  întrucât analiza diferitelor modele federale utilizate în statele membre ale UE și federațiile din afara Uniunii a arătat că entitățile subfederale utilizează adesea mecanisme flexibile de cooperare în domenii de interes comun;

L.  întrucât, fără utilizarea clauzelor pasarelă pentru a trece de la votul cu unanimitate la votul cu majoritate calificată în Consiliu și în absența unei reforme profunde a tratatelor, pare posibil ca, în viitor, statele membre să trebuiască să facă uz de dispozițiile privind cooperarea consolidată pentru a rezolva probleme comune și a atinge obiective comune;

M.  întrucât este important pentru buna aplicare a cooperării consolidate să se întocmească o listă de întrebări care trebuie tratate și să se furnizeze o foaie de parcurs pentru o funcționare eficace a cooperării consolidate în conformitate cu litera și spiritul tratatelor,

Observații principale

1.  este preocupat de faptul că, deși cooperarea consolidată oferă o soluție la o problemă comună, profitând de structura instituțională a Uniunii și reducând astfel costurile administrative pentru statele membre participante, aceasta nu a eliminat complet necesitatea de a recurge la forme de soluții de subgrupare interguvernamentală în afara tratatelor, fapt ce are consecințe negative asupra gradului de coerență în aplicarea cadrului juridic al UE și, prin urmare, este cauza neexercitării unui control democratic adecvat;

2.  consideră că ar trebui să fie păstrat cadrul instituțional unic al UE pentru a realiza obiectivele comune ale UE și pentru a garanta principiul egalității tuturor cetățenilor; insistă asupra necesității de a menține metoda comunitară sau a Uniunii;

3.  subliniază că, spre deosebire de tratatele interguvernamentale, cooperarea consolidată oferă un instrument de soluționare a problemelor care nu este doar legal, ci și util, deoarece se bazează pe dispozițiile tratatului și funcționează în cadrul structurii instituționale a Uniunii;

4.  subliniază că, deși cooperarea consolidată nu a fost utilizată pe scară largă de la crearea sa în Tratatul de la Amsterdam, din cauza caracterului său de măsură de ultimă instanță, pare să dobândească importanță și să producă rezultate concrete;

5.  constată că, pe baza experienței existente, cooperarea consolidată apare cel mai des în domeniile reglementate de o procedură legislativă specială care impune unanimitate și a fost utilizată în principal în domeniul justiției și afacerilor interne;

6.  subliniază că, până în prezent, procedura de angajare și de punere în aplicare a cooperării consolidate a fost destul de îndelungată, în special din cauza definirii neclare a unei perioade rezonabile de timp pentru a se asigura că nu se atinge pragul de vot necesar și a lipsei unei voințe politice puternice de a avansa mai rapid;

7.  remarcă faptul că este posibil ca lipsa unor orientări operaționale clare pentru crearea și administrarea unei cooperări consolidate, de exemplu, legislația aplicabilă instituțiilor comune sau procedurile de retragere dintr-o cooperare existentă, să fi făcut mai puțin probabilă încheierea unei cooperări consolidate;

8.  reamintește că, deși cooperarea consolidată beneficiază de ordinea juridică și instituțională a Uniunii, nu este prevăzută integrarea sa automată în acquis;

9.  consideră că, deși cooperarea consolidată este considerată a fi o „a doua cea mai bună opțiune”, aceasta este în continuare un instrument viabil pentru soluționarea problemelor la nivelul Uniunii și un instrument care permite depășirea unor blocaje instituționale;

10.  este de părere că, indiferent de domeniul de politică pe care îl vizează sau de forma pe care o ia, pentru a pune în aplicare în mod eficace și pentru a organiza cooperarea consolidată trebuie să se răspundă la aceleași întrebări;

Recomandări

11.  propune, prin urmare, ca o serie de întrebări să fie soluționate și ca foaia de parcurs să fie urmată astfel cum se prevede mai jos, pentru a se asigura punerea în aplicare fără probleme și efectivă a cooperării consolidate;

Procesul de luare a deciziilor

12.  subliniază că impulsul politic pentru cooperarea consolidată ar trebui să vină din partea statelor membre, dar că discuțiile privind conținutul acesteia ar trebui să se bazeze pe o propunere a Comisiei;

13.  reamintește că articolul 225 din TFUE conferă Parlamentului dreptul de inițiativă cvasilegislativă, care ar trebui să fie interpretat ca posibilitatea ca Parlamentul să inițieze o cooperare consolidată pe baza unei propuneri a Comisiei asupra căreia nu s-a reușit să se ajungă la un acord prin intermediul procedurii decizionale ordinare, în cadrul mandatului a două președinții consecutive ale Consiliului;

14.  consideră că obiectivele unui caz de cooperare ar trebui considerate ca nefiind realizabile de către Uniune în ansamblul său, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 20 din TUE, în cazul în care, într-o perioadă care acoperă două președinții consecutive ale Consiliului, nu s-au înregistrat progrese substanțiale în cadrul Consiliului;

15.  recomandă ca solicitările statelor membre de a stabili între ele o formă de cooperare consolidată să se bazeze, în principiu, pe obiective care sunt cel puțin la fel de ambițioase precum cele prezentate de Comisie înainte de a se stabili că obiectivele nu pot fi realizate de Uniune în ansamblul său într-un interval de timp rezonabil;

16.  recomandă cu fermitate ca clauza pasarelă specială consacrată la articolul 333 din TFUE să fie activată pentru a trece de la unanimitate la votul cu majoritate calificată și de la o procedură legislativă specială la procedura legislativă ordinară, imediat după aprobarea de către Consiliu a unui acord privind începerea cooperării consolidate, pentru a evita apariția unor noi blocaje în cazul în care numărul statelor membre participante este semnificativ;

17.  consideră că este necesar ca decizia de autorizare a cooperării consolidate să precizeze cadrul pentru relațiile cu statele membre neparticipante; consideră că statele membre care nu participă la o astfel de cooperare consolidată ar trebui, cu toate acestea, să fie implicate în deliberări pe tema abordată de cooperarea consolidată;

18.  reamintește faptul că atât Secretariatul Comisiei și, cât și Secretariatul Consiliului joacă un rol important în garantarea faptului că statele membre care nu participă la cooperarea consolidată nu sunt lăsate în urmă într-un mod care să le facă participarea ulterioară dificilă sau imposibilă;

Administrația

19.  recomandă Comisiei să joace un rol activ în toate etapele cooperării consolidate, plecând de la propunere, trecând prin deliberări, până la punerea în aplicare a cooperării consolidate;

20.  afirmă că unitatea instituțiilor UE ar trebui menținută și că cooperarea consolidată nu ar trebui să conducă la crearea unor acorduri instituționale paralele, ci ar putea permite înființarea unor organisme specifice în cadrul juridic al UE, după caz, fără a aduce atingere competențelor și rolului instituțiilor și organelor Uniunii;

Controlul parlamentar

21.  reamintește că Parlamentul este responsabil de controlul parlamentar al cooperării consolidate; solicită o implicare mai puternică a parlamentelor naționale și, în statele membre în care acest lucru este relevant, a parlamentelor regionale, alături de Parlamentul European, în controlul democratic al cooperării consolidate, dacă aceasta vizează domenii de politică în care competența este partajată; scoate în evidență posibilitatea de a crea un forum interparlamentar similar, de exemplu, conferinței interparlamentare în temeiul articolul 13 din TSCG și Conferinței interparlamentare pentru politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), acolo unde este necesar și fără a aduce atingere competențelor Parlamentului;

22.  subliniază că este necesar ca statele membre care participă la cooperarea consolidată să includă acele regiuni care au competențe legislative în domenii care le privesc, pentru a respecta repartizarea internă a competențelor și a consolida legitimitatea socială a unei astfel de cooperări consolidate;

23.  recomandă ca Parlamentul să joace un rol mai important în cooperarea consolidată, propunând Comisiei noi forme de cooperare în temeiul articolului 225 din TFUE și monitorizând propunerile sau cooperarea existentă; își exprimă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie implicat în fiecare etapă a procedurii, și nu doar să se aștepte să își dea aprobarea și că acesta ar trebui să primească rapoarte periodice privind punerea în aplicare a cooperării consolidate și să poată face observații cu privire la aceasta;

24.  invită Consiliul să colaboreze cu Parlamentul la o potențială viitoare procedură de cooperare consolidată, înainte de a cere aprobarea de către Parlament a textului final, pentru a asigura o cooperare maximă între colegiuitorii Uniunii;

25.  regretă totuși că, în ciuda abordării constructive și moderate a Parlamentului față de procedura cooperării consolidate, Consiliul a manifestat un interes redus față de colaborarea oficială cu Parlamentul înainte de a cere aprobarea de către Parlament a textului negociat final;

26.  consideră că este necesar ca Parlamentul să își îmbunătățească organizarea internă în ceea ce privește cooperarea consolidată; Consideră, în acest sens, că fiecare caz de cooperare consolidată ar trebui să fie urmărit de comisia permanentă relevantă și recomandă ca Regulamentul de procedură al Parlamentului să autorizeze, prin urmare, înființarea unor subcomisii ad-hoc în care statutul de membru cu drepturi depline să fie acordat în principal deputaților europeni aleși în statele membre care participă la o astfel de cooperare consolidată;

Bugetul

27.  este de părere că cheltuielile operaționale legate de cooperarea consolidată ar trebui să fie suportate de statele membre participante și, în cazul în care aceste costuri sunt suportate de către bugetul UE, statele membre neparticipante ar trebui să fie rambursate, cu excepția cazului în care Consiliul, după ce a consultat Parlamentul, decide, în conformitate cu articolul 332 din TFUE, că această cooperare trebuie finanțată din bugetul UE, înscriind astfel aceste cheltuieli în bugetul UE și, prin urmare, incluzându-le în procedura bugetară anuală;

28.  consideră că, în cazul în care activitatea reglementată de o cooperare consolidată generează venituri, aceste venituri ar trebui alocate pentru a acoperi cheltuielile de funcționare legate de cooperarea consolidată;

Jurisdicția

29.  consideră că cooperarea consolidată ar trebui să se afle sub jurisdicția directă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), fără a aduce atingere posibilității de a institui o procedură de arbitraj sau un tribunal de primă instanță pentru soluționarea litigiilor, care ar putea fi necesare pentru funcționarea unui anumit caz de cooperare consolidată, cu excepția cazului în care tratatul prevede altfel, caz în care acest lucru ar trebui precizat în actul juridic de instituire a cooperării consolidate;

30.  subliniază că, în cazul în care un caz de cooperare consolidată impune instituirea unui mecanism de special de arbitraj sau a unei instanțe de arbitraj, organismul de arbitraj final ar trebui să fie întotdeauna CJUE;

Ajustări ale structurii instituționale a Uniunii

31.  propune crearea unei unități speciale de cooperare consolidată în cadrul Comisiei, sub conducerea comisarului responsabil cu relațiile interinstituționale, pentru a coordona și a raționaliza elaborarea instituțională a inițiativelor de cooperare consolidată;

32.  consideră că este necesar să se acorde un rol mai proactiv secretariatelor Comisiei și Consiliului în contextul cooperării consolidate și, prin urmare, propune ca acestea să caute în mod activ, împreună cu Comitetul Regiunilor, în special cu Platforma grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT) a acestuia, domenii în care cooperarea consolidată ar putea fi utilă pentru dezvoltarea proiectului european sau domenii adiacente formelor existente de cooperare consolidată, pentru a evita suprapunerile sau contradicțiile;

Retragerea sau expulzarea statelor membre

33.  subliniază faptul că în tratate nu există dispoziții cu privire la posibilitatea statelor membre de a se retrage sau de a fi expulzate din cooperările consolidate actuale, cu excepția cooperării structurate permanente (PESCO);

34.  consideră că ar trebui stabilite norme clare în toate cazurile de cooperare consolidată privind retragerea unui stat membru care nu mai dorește să participe și cu privire la expulzarea unui stat membru care nu mai îndeplinește condițiile cooperării consolidate; consideră că termenii și condițiile posibilei retrageri sau expulzări a unui stat membru ar trebui specificate în actul de instituire a cooperării consolidate;

Recomandări pentru evoluția viitoare a cooperării consolidate

35.  consideră că este necesară elaborarea unei proceduri de autorizare accelerată a cooperării consolidate în domenii de interes politic înalt, pentru ca cooperarea să poată fi stabilită într-un interval de timp mai scurt decât durata a două președinții consecutive ale Consiliului;

36.  îndeamnă statele membre care participă la cooperarea consolidată să depună eforturi pentru a integra cooperarea consolidată în acquis-ul UE;

37.  solicită Comisiei Europene să propună un regulament întemeiat pe articolul 175 al treilea paragraf sau pe articolul 352 din tratat, pentru a simplifica și unifica cadrul juridic aplicabil cooperării consolidate (de exemplu, principiile directoare privind legislația aplicabilă instituțiilor comune sau retragerii unui membru), facilitând astfel încheierea cooperării respective;

38.  sugerează să se analizeze, cu ocazia următoarei revizuiri a tratatelor, posibilitatea ca regiunile sau entitățile subnaționale să joace un rol în cooperarea consolidată în cazul în care aceasta din urmă vizează un domeniu ce ține de competența exclusivă a nivelului respectiv și în conformitate cu constituțiile naționale;

o
o   o

39.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1) JO C 252, 18.7.2018, p. 215.
(2) JO C 252, 18.7.2018, p. 201.
(3) JO C 252, 18.7.2018, p. 235.
(4) JO C 263, 25.7.2018, p. 125.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2019)0044.
(6) Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp, JO L 343, 29.12.2010, p. 10.
(7) Regulamentul (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale, JO L 183, 8.7.2016, p. 1.

Ultima actualizare: 13 februarie 2019Notă juridică