Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/0168(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0035/2019

Texte depuse :

A8-0035/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 13/02/2019 - 16.8
CRE 13/02/2019 - 16.8

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0110

Texte adoptate
PDF 256kWORD 78k
Miercuri, 13 februarie 2019 - Strasbourg Ediţie provizorie
Asigurarea de răspundere civilă auto ***I
P8_TA-PROV(2019)0110A8-0035/2019

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 13 februarie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (COM(2018)0336 – C8-0211/2018 – 2018/0168(COD))(1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Asigurarea de răspundere civilă auto (asigurarea auto) are o importanță deosebită pentru cetățenii europeni, fie că sunt deținători de poliță de asigurare sau potențiale victime ale unui accident. Aceasta prezintă, de asemenea, o importanță deosebită pentru întreprinderile de asigurare, întrucât reprezintă un segment important al activității de asigurare generală în Uniune. Asigurarea auto are un impact, de asemenea, asupra liberei circulații a persoanelor, a bunurilor și a vehiculelor. Prin urmare, întărirea și consolidarea pieței interne pentru asigurările auto ar trebui să reprezinte un obiectiv fundamental al acțiunii Uniunii în domeniul serviciilor financiare.
(1)  Asigurarea de răspundere civilă auto (asigurarea auto) are o importanță deosebită pentru cetățenii europeni, fie că sunt deținători de poliță de asigurare sau potențiale părți vătămate în urma unui accident. Aceasta prezintă, de asemenea, o importanță deosebită pentru întreprinderile de asigurare, întrucât reprezintă un segment important al activității de asigurare generală în Uniune. Asigurarea auto are un impact semnificativ, de asemenea, asupra liberei circulații a persoanelor, a bunurilor și a vehiculelor și, implicit, asupra pieței interne și a spațiului Schengen. Prin urmare, întărirea și consolidarea pieței interne pentru asigurările auto ar trebui să reprezinte un obiectiv fundamental al acțiunii Uniunii în domeniul serviciilor financiare.
(În cazul în care acest amendament este adoptat, ar trebui să fie redactate și alte amendamente corespunzătoare la considerentele acestui act de modificare.)
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Comisia a efectuat o evaluare privind funcționarea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului15, inclusiv privind eficiența, eficacitatea și coerența acesteia cu alte domenii de politică a Uniunii. Concluzia evaluării a fost că Directiva 2009/103/CE funcționează bine în general și nu este necesară modificare în majoritatea aspectelor sale. Cu toate acestea, au fost identificate patru domenii în care ar fi oportune modificări specifice: despăgubirea victimelor accidentelor în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare, sumele minime asigurate obligatorii, controale privind asigurarea vehiculelor desfășurate de statele membre, precum și utilizarea atestărilor privind istoricul daunelor ale deținătorilor de polițe de către o nouă întreprindere de asigurare.
(2)  Comisia a efectuat o evaluare privind funcționarea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului15, inclusiv privind eficiența, eficacitatea și coerența acesteia cu alte domenii de politică a Uniunii. Concluzia evaluării a fost că Directiva 2009/103/CE funcționează bine în general și nu este necesară modificare în majoritatea aspectelor sale. Cu toate acestea, au fost identificate patru domenii în care ar fi oportune modificări specifice: despăgubirea părților vătămate în urma accidentelor în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare, sumele minime asigurate obligatorii, controale privind asigurarea vehiculelor desfășurate de statele membre, precum și utilizarea atestărilor privind istoricul daunelor ale deținătorilor de polițe de către o nouă întreprindere de asigurare. În plus față de aceste patru domenii, pentru a proteja mai bine părțile vătămate, ar trebui introduse noi norme privind răspunderea în cazul unui accident care implică o remorcă tractată de un vehicul motorizat.
__________________
__________________
15 Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).
15 Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 3 a (nou)
(3a)  Unele autovehicule cum ar fi bicicletele electrice și segway-urile sunt mai mici și, prin urmare, sunt mai puțin susceptibile decât alte vehicule să cauzeze daune semnificative persoanelor sau bunurilor. Includerea lor în domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE ar fi disproporționată și nu ar privi spre viitor, deoarece ar impune obligația de a avea o asigurare costisitoare și excesivă pentru aceste vehicule. Situația respectivă ar submina, de asemenea, adoptarea acestor vehicule și ar descuraja inovarea, deși nu există suficiente dovezi că aceste vehicule ar putea provoca accidente cu părți vătămate în aceeași măsură ca alte vehicule, cum ar fi autoturismele sau camioanele. În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, cerințele de la nivelul Uniunii ar trebui să vizeze vehiculele care au potențialul de a cauza daune semnificative într-o situație transfrontalieră. Prin urmare, este necesar să se limiteze domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE la vehiculele pentru care Uniunea consideră că sunt necesare cerințe de siguranță și de securitate înainte ca vehiculele în cauză să fie introduse pe piață, și anume vehiculele care fac obiectul unei omologări UE de tip.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 3 b (nou)
(3b)  Cu toate acestea, este important să se permită statelor membre să decidă la nivel național cu privire la gradul adecvat de protecție a potențialelor părți vătămate de către alte vehicule decât cele care fac obiectul omologării UE de tip. Așadar, este important să se permită statelor membre să mențină sau să introducă noi dispoziții obligatorii care să reglementeze protecția utilizatorilor acestor alte tipuri de vehicule, pentru a proteja potențialele părți vătămate în urma unui accident rutier. În cazul în care un stat membru decide să impună o astfel de asigurare sub formă de asigurare obligatorie, el ar trebui să țină seama de probabilitatea ca un vehicul să fie utilizat într-un context transfrontalier și de nevoia de protecție a potențialelor părți vătămate într-un alt stat membru.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 3 c (nou)
(3c)  Este, totodată, oportun să se excludă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE vehiculele destinate exclusiv sporturilor cu motor, deoarece aceste vehicule sunt, în general, acoperite de alte forme de asigurare de răspundere civilă și nu sunt supuse asigurării auto obligatorii atunci când sunt utilizate exclusiv pentru un concurs. Întrucât utilizarea vehiculelor respective este limitată la o rută sau la un spațiu controlat, probabilitatea unui accident cu alte vehicule sau cu persoane este, de asemenea, limitată. Totuși, este important ca statele membre să mențină sau să introducă noi dispoziții obligatorii privind vehiculele care participă la un eveniment sportiv cu motor.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 3 d (nou)
(3d)   Prezenta directivă asigură un echilibru adecvat între interesul public și potențialele costuri pentru autoritățile publice, asigurători și deținătorii de polițe de asigurare, pentru a garanta rentabilitatea măsurilor propuse.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 3 e (nou)
(3e)  Utilizarea unui vehicul în trafic ar trebui să includă utilizarea unui vehicul în circulație pe drumuri publice și private. Aceasta ar putea include toate căile de acces, locurile de parcare sau orice alte zone echivalente de pe un teren privat care sunt accesibile publicului larg. Utilizarea unui vehicul într-o zonă închisă, în care publicul nu are acces, nu ar trebui considerată ca fiind o utilizare a unui vehicul în trafic. Totuși, atunci când un vehicul este utilizat în trafic în orice loc și, prin urmare, face obiectul cerinței privind asigurarea obligatorie, statele membre ar trebui să se asigure că vehiculul este acoperit de o poliță de asigurare care include potențialele părți vătămate în perioada contractului, indiferent dacă vehiculul este utilizat sau nu în trafic în momentul accidentului, cu excepția cazului în care vehiculul este utilizat în cadrul unui eveniment sportiv. Statele membre ar trebui să fie în măsură să limiteze asigurarea care nu este legată de participarea la trafic, dacă nu există așteptări rezonabile de acoperire, cum ar fi situația în care un tractor este implicat într‑un accident în timp ce funcția sa principală, în momentul producerii accidentului, nu consta în a servi drept mijloc de transport, ci în a genera, ca mașină de lucru, forța motrice necesară pentru funcționare.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 3 f (nou)
(3f)  Utilizarea unui vehicul exclusiv în situații care nu țin de trafic ar trebui să fie exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE. În plus, statele membre nu ar trebui să solicite o asigurare pentru vehiculele care sunt radiate permanent sau temporar din cauza incapacității de a fi utilizate ca mijloc de transport, deoarece, de exemplu, se află într-un muzeu, sunt în curs de restaurare sau nu au fost utilizate timp îndelungat dintr-un alt motiv, cum ar fi utilizarea sezonieră.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  În prezent, statele membre ar trebui să se abțină de la efectuarea controalelor privind asigurarea vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru, precum și a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unei țări terțe și care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru. Noile evoluții tehnologice permit controale privind asigurarea vehiculelor fără oprirea acestora și, prin urmare, fără a afecta libera circulație a persoanelor. Prin urmare, este oportun să se permită controalele privind asigurarea vehiculelor, numai dacă respectivele controale nu sunt discriminatorii, sunt necesare și sunt proporționale, fac parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național și nu necesită oprirea vehiculului.
(4)  În prezent, statele membre se abțin de la efectuarea controalelor privind asigurarea vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru, precum și a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unei țări terțe și care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru. Noile evoluții tehnologice, precum tehnologia de recunoaștere automată a plăcuțelor de înmatriculare, permit controale discrete privind asigurarea vehiculelor fără oprirea acestora și, prin urmare, fără a afecta libera circulație a persoanelor. Prin urmare, este oportun să se permită controalele privind asigurarea vehiculelor, numai dacă respectivele controale nu sunt discriminatorii, sunt necesare și sunt proporționale, fac parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național, care sunt efectuate și pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul statului membru ce efectuează controalele, nu necesită oprirea vehiculului și sunt efectuate cu respectarea deplină a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei vizate.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Pentru a permite funcționarea acestui sistem, trebuie să existe un schimb de informații între statele membre pentru a permite verificarea asigurărilor auto, chiar dacă un vehicul este înmatriculat într-un alt stat membru. Acest schimb de informații, bazat pe actualul sistem EUCARIS (sistemul european de informare cu privire la vehicule și la permisele de conducere), ar trebui să se realizeze în mod nediscriminatoriu, deoarece toate vehiculele ar trebui să facă obiectul aceleiași verificări. Modificările introduse de prezenta directivă vor avea un impact limitat asupra administrațiilor publice, deoarece acest sistem de schimburi de informații există deja și este utilizat pentru combaterea infracțiunilor rutiere.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 4 b (nou)
(4b)   Conducerea fără asigurare, adică utilizarea unui autovehicul fără asigurare de răspundere civilă obligatorie, este o problemă tot mai mare în cadrul Uniunii. Costurile cauzate de conducerea fără asigurare au fost estimate la 870 de milioane EUR în cereri de despăgubire în 2011 pentru întreaga Uniune. Ar trebui subliniat că conducerea fără asigurare afectează o gamă largă de părți interesate, inclusiv victimele accidentelor, asigurătorii, fondurile de garantare și deținătorii de polițe de asigurări auto.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 5 a (nou)
(5a)  În conformitate cu aceste principii, statele membre nu ar trebui să păstreze datele pentru o perioadă mai îndelungată decât perioada necesară pentru a verifica dacă un vehicul deține o asigurare valabilă. În cazul în care se constată că un vehicul este asigurat, toate datele referitoare la această verificare ar trebui șterse. În cazul în care un sistem de verificare nu este în măsură să determine dacă un vehicul este asigurat, datele respective ar trebui să fie păstrate pentru o perioadă maximă de 30 de zile sau până în momentul în care se demonstrează că vehiculul respectiv are o asigurare valabilă, în funcție de perioada cea mai scurtă. Pentru vehiculele în cazul cărora s-a constatat că nu sunt acoperite de o asigurare valabilă, este rezonabil să se solicite păstrarea acestor date până când toate procesele administrative sau judiciare sunt finalizate și vehiculele sunt acoperite de o poliță de asigurare valabilă.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 7
(7)  Protecția eficientă și eficace a victimelor accidentelor rutiere prevede ca victimele respective să fie rambursate întotdeauna pentru vătămările corporale sau pentru daunele materiale suferite, indiferent dacă întreprinderea de asigurare a părții responsabile este sau nu solvabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze sau să desemneze un organism care oferă despăgubirea inițială pentru părțile vătămate având reședința obișnuită pe teritoriul lor și care are dreptul de a revendica respectiva despăgubire de la organismul înființat sau desemnat în același scop în statul membru de stabilire al întreprinderii de asigurare care a emis polița de asigurare a vehiculului părții responsabile. Cu toate acestea, pentru a se evita introducerea de cereri paralele, victimelor incidentelor de circulație nu ar trebui să li se permită să prezinte o cerere de despăgubire la respectivul organism dacă acestea și-au prezentat deja cererea sau au inițiat o acțiune în justiție împotriva întreprinderii de asigurare în cauză, iar cererea respectivă este încă în curs de examinare sau acțiunea este încă pendinte.
(7)  Protecția eficientă și eficace a părților vătămate în urma unor accidente rutiere prevede ca părțile vătămate respective să fie rambursate întotdeauna sumele datorate pentru vătămările corporale sau pentru daunele materiale suferite, indiferent dacă întreprinderea de asigurare a părții responsabile este sau nu solvabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze sau să desemneze un organism care oferă, fără întârziere, despăgubirea inițială, cel puțin până în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2009/103/CE sau limitele de garantare stabilite de statul membru, dacă acestea sunt mai mari, pentru părțile vătămate având reședința obișnuită pe teritoriul lor și care are dreptul de a revendica respectiva despăgubire de la organismul înființat sau desemnat în același scop în statul membru de stabilire al întreprinderii de asigurare care a emis polița de asigurare a vehiculului părții responsabile. Cu toate acestea, pentru a se evita introducerea de cereri paralele, victimelor incidentelor de circulație nu ar trebui să li se permită să prezinte o cerere de despăgubire la respectivul organism dacă acestea și-au prezentat deja cererea, iar cererea respectivă este încă în curs de examinare.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)  Istoricul daunelor anterioare ale deținătorilor de polițe de asigurare care doresc să încheie noi contracte de asigurare cu întreprinderi de asigurare ar trebui să fie autentificat cu ușurință pentru a facilita recunoașterea unui astfel de istoric al daunelor atunci când se încheie o nouă poliță de asigurare. Pentru a simplifica verificarea și autentificarea atestărilor privind istoricul daunelor, este important ca formatul și conținutul atestării unui astfel de istoric al daunelor să fie identice în toate statele membre. În plus, întreprinderile de asigurare care iau în considerare atestările privind istoricul daunelor pentru a stabili primele de asigurare auto nu ar trebui să discrimineze pe motiv de naționalitate sau exclusiv pe baza ultimului stat membru de reședință al deținătorului de poliță. Pentru a permite statelor membre să verifice modul în care întreprinderile de asigurare tratează atestările privind istoricul daunelor, întreprinderile de asigurare ar trebui să își publice politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a istoricului daunelor la calculul primelor.
(8)  Istoricul daunelor anterioare ale deținătorilor de polițe de asigurare care doresc să încheie noi contracte de asigurare cu întreprinderi de asigurare ar trebui să fie autentificat cu ușurință pentru a facilita recunoașterea unui astfel de istoric al daunelor atunci când se încheie o nouă poliță de asigurare. Pentru a simplifica verificarea și autentificarea atestărilor privind istoricul daunelor, este important ca formatul și conținutul atestării unui astfel de istoric al daunelor să fie identice în toate statele membre. În plus, întreprinderile de asigurare care iau în considerare atestările privind istoricul daunelor pentru a stabili primele de asigurare auto nu ar trebui să discrimineze pe motiv de naționalitate sau exclusiv pe baza ultimului stat membru de reședință al deținătorului de poliță. În plus, întreprinderile de asigurare ar trebui să trateze o atestare dintr-un alt stat membru în același mod în care tratează o atestare internă și ar trebui să aplice orice reducere de care ar beneficia un posibil client identic și reducerile prevăzute de legislația națională a unui stat membru. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a adopta un act legislativ național privind sistemele „bonus/malus”, deoarece aceste sisteme au un caracter național, fără niciun element transfrontalier și, prin urmare, în conformitate cu principiul subsidiarității, luarea de decizii cu privire la aceste sisteme ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre. Pentru a permite statelor membre să verifice modul în care întreprinderile de asigurare tratează atestările privind istoricul daunelor, întreprinderile de asigurare ar trebui să își publice politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a istoricului daunelor la calculul primelor.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 9
(9)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor. Respectivele competențe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului20.
eliminat
__________________
20 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 9 a (nou)
(9a)  În vederea valorificării depline a atestărilor privind istoricul daunelor la calcularea primelor, statele membre ar trebui să încurajeze participarea întreprinderilor de asigurare la instrumente transparente de comparare a prețurilor.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  Pentru a se asigura că sumele minime asigurate rămân în concordanță cu realitatea economică în evoluție (și nu se erodează cu timpul), competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea sumelor minime asigurate ale asigurării de răspundere civilă auto pentru a reflecta realitatea economică în schimbare, precum și pentru a defini sarcinile procedurale și obligațiile procedurale ale organismelor instituite pentru a acorda despăgubire sau cărora li s-a încredințat sarcina de a acorda despăgubire în conformitate cu articolul 10a în ceea ce privește rambursarea. Este deosebit de important să se desfășoare consultări adecvate de către Comisie pe parcursul activităților sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, precum și ca respectivele consultări să fie desfășurate în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(10)  Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea conținutului și a formei atestărilor privind istoricul daunelor. Pentru a se asigura că sumele minime asigurate ale asigurării de răspundere civilă auto rămân în concordanță cu realitatea economică în evoluție (și nu se erodează cu timpul), competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea sumelor minime, precum și definirea sarcinilor procedurale și obligațiile procedurale ale organismelor instituite pentru a acorda despăgubire sau cărora li s-a încredințat sarcina de a acorda despăgubire în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2009/103/CE în ceea ce privește rambursarea. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare1a. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
__________________
1a JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 11
(11)  Ca parte a evaluării funcționării directivei, Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze aplicarea directivei, luând în considerare numărul victimelor, valoarea cererilor de despăgubire neachitate din cauza întârzierii plăților în urma cazurilor transfrontaliere de insolvență, nivelul sumelor minime asigurate în statele membre, valoarea despăgubirilor datorate din cauza conducerii fără asigurare legate de traficul transfrontalier și numărul de plângeri referitoare la atestările privind istoricul daunelor.
(11)  Ca parte a evaluării funcționării directivei 2009/103/CE, Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze aplicarea directivei respective, luând în considerare numărul părților vătămate, valoarea cererilor de despăgubire neachitate din cauza întârzierii plăților în urma cazurilor transfrontaliere de insolvență, nivelul sumelor minime asigurate în statele membre, valoarea despăgubirilor datorate din cauza conducerii fără asigurare legate de traficul transfrontalier și numărul de plângeri referitoare la atestările privind istoricul daunelor. Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze și să revizuiască Directiva 2009/103/CE în lumina evoluțiilor tehnologice, inclusiv utilizarea sporită a vehiculelor autonome și semiautonome, pentru a se asigura că directiva respectivă își îndeplinește în continuare scopul, și anume acela de a proteja potențialele părți vătămate în accidente în care sunt implicate autovehicule. Comisia ar trebui, totodată, să analizeze sistemul de răspundere al vehiculelor ușoare de mare viteză și o posibilă soluție la nivelul Uniunii privind un sistem de bonus-malus.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 12
(12)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, în special asigurarea unei protecții minime egale a victimelor accidentelor rutiere în întreaga Uniune și asigurarea protecției victimelor în caz de insolvență a întreprinderilor de asigurare, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, ci, ca urmare a efectelor lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.
(12)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, în special asigurarea unei protecții minime egale a părților vătămate în urma unor accidente rutiere în întreaga Uniune, asigurarea protecției lor în caz de insolvență a întreprinderilor de asigurare și garantarea tratamentului egal al atestărilor privind istoricul daunelor de către asigurători pentru potențialii deținători de polițe de asigurare care traversează frontierele interne ale Uniunii nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, ci, ca urmare a efectelor lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Pentru a promova o abordare consecventă pentru părțile vătămate în urma unor incidente în care un autovehicul este utilizat ca armă pentru a comite o infracțiune violentă sau un act terorist, statele membre ar trebui să se asigure că organismul lor național de despăgubire înființat sau autorizat în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2009/103/CE tratează toate cererile de despăgubiri care decurg dintr-un astfel de act.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 (nou)
(-1)  Cuvântul „victimă” se înlocuiește cu „parte vătămată”, iar cuvântul „victime” se înlocuiește cu „părți vătămate” în tot cuprinsul directivei.
(Formularea finală exactă a „părții vătămate” trebuie să fie determinată de la caz la caz, în funcție de nevoile gramaticale, iar adoptarea prezentului amendament conduce la alte modificări corespunzătoare ale directivei modificate.)
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1
Directiva 2009/103/CE
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a
1a.  «utilizarea unui vehicul» înseamnă orice utilizare a unui astfel de vehicul, destinat în mod normal pentru a servi ca mijloc de transport, care este conformă cu funcția obișnuită a respectivului vehicul, indiferent de caracteristicile vehiculului și indiferent de terenul pe care autovehiculul este utilizat și de faptul dacă acesta staționează sau este în mișcare.
1a.  «utilizarea unui vehicul» înseamnă orice utilizare a unui vehicul în trafic care este conformă cu funcția vehiculului ca mijloc de transport în momentul accidentului, indiferent de caracteristicile vehiculului și indiferent de terenul pe care autovehiculul este utilizat și de faptul dacă acesta staționează sau este în mișcare;
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 2 – alineatele 1 a și 1 b (noi)
(1a)  La articolul 2 se adaugă următoarele alineate:
„Prezenta directivă se aplică doar vehiculelor care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 2018/858*, a Regulamentului (UE) nr. 167/2013** sau a Regulamentului (UE) nr. 168/2013***.
Prezenta directivă nu se aplică vehiculelor destinate exclusiv utilizării în contextul participării la o competiție sportivă sau în activități sportive conexe, într-un spațiu închis.
__________________
* Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
** Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).
*** Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).”
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 b (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 3 – alineatul 4 a (nou)
(1b)  La articolul 3 se adaugă următorul alineat:
„Dacă un vehicul trebuie să fie acoperit de o asigurare în temeiul primului paragraf, statele membre se asigură că aceasta este valabilă și acoperă părțile vătămate în caz de accidente care au loc:
(a)  când vehiculul se află în trafic și nu este utilizat în conformitate cu funcția sa principală; și
(b)  în afara utilizării vehiculului în trafic.
Statele membre pot adopta limitări privind asigurarea în ceea ce privește utilizarea în afara utilizării vehiculului în trafic menționate la litera (b) de la al cincilea paragraf. Această dispoziție se utilizează ca excepție și numai când este necesar, dacă statele membre consideră că o astfel de acoperire ar depăși ceea ce se poate aștepta în mod rezonabil de la o asigurare auto. Dispoziția nu poate fi utilizată niciodată pentru a eluda principiile și normele prevăzute în prezenta directivă.”
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2009/103/CE
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2
Cu toate acestea, statele membre pot efectua astfel de controale privind asigurarea, cu condiția ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie necesare și să fie proporționale pentru atingerea scopului urmărit, precum și
Cu toate acestea, statele membre pot efectua astfel de controale privind asigurarea, cu condiția ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie necesare și să fie proporționale pentru atingerea scopului urmărit, să respecte drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei vizate, precum și
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2009/103/CE
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera b
(b)  să facă parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național și să nu necesite oprirea vehiculului.
(b)  să facă parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național, care sunt efectuate și pentru vehiculele înmatriculate în mod obișnuit pe teritoriul statului membru ce efectuează controlul, și să nu necesite oprirea vehiculului.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2009/103/CE
Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Pentru realizarea controalelor privind asigurările, astfel cum sunt menționate la alineatul (1), un stat membru acordă altor state membre acces la următoarele date naționale privind înmatricularea vehiculelor, autorizându-le să efectueze căutări automate cu privire la aceste date:
(a)  datele care precizează dacă un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie;
(b)  datele privind proprietarii sau deținătorii vehiculului care sunt relevante pentru asigurarea lor de răspundere civilă, sub rezerva articolului 3.
Accesul la aceste date se acordă prin intermediul punctelor naționale de contact ale statelor membre, desemnate în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/413*.
__________________
* Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 68, 13.3.2015, p. 9)
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2009/103/CE
Articolul 4 – alineatul 1 b (nou)
1b.  Orice căutare sub formă de cerere transmisă se efectuează de către punctul național de contact al statului membru care realizează controlul privind asigurarea prin utilizarea unui număr de înmatriculare complet. Căutările se efectuează în conformitate cu procedurile stabilite în capitolul 3 al anexei la Decizia 2008/616/JAI*. Statul membru care efectuează controlul privind asigurarea utilizează datele obținute pentru a stabili dacă un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie valabilă, în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă.
__________________
* Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (JO L 210, 6.8.2008, p. 12).
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2009/103/CE
Articolul 4 – alineatul 1 c (nou)
1c.  Statele membre asigură securitatea și protecția datelor transmise, utilizând, pe cât posibil, aplicațiile informatice existente, cum ar fi cea menționată la articolul 15 din Decizia 2008/616/JAI, și versiunile modificate ale aplicațiilor informatice respective, în conformitate cu capitolul 3 din anexa la Decizia 2008/616/JAI. Versiunile modificate ale aplicațiilor informatice permit atât schimbul online în timp real, cât și schimbul de loturi de date, acesta din urmă facilitând schimbul de cereri sau de răspunsuri multiple în cadrul unui singur mesaj.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Directiva 2009/103/CE
Articolul 4 – alineatul 2 – paragrafele 1 a, 1 b și 1 c (noi)
Statele membre, în special, precizează scopul exact, indică temeiul juridic relevant, respectă cerințele de securitate relevante și principiile necesității, proporționalității și limitării scopului și stabilesc o perioadă proporțională de păstrare a datelor.
Datele cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prezentul articol nu se păstrează mai mult decât este necesar pentru a efectua un control privind asigurarea. Respectivele date se șterg complet de îndată ce nu mai sunt necesare în acest scop. În cazul în care un control privind asigurarea arată că un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie în temeiul articolului 3, operatorul șterge imediat aceste date. În cazul în care un control nu poate determina dacă un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie în temeiul articolului 3, datele sunt păstrate pentru o perioadă proporțională care nu depășește 30 de zile sau până la momentul în care se stabilește că asigurarea există, în funcție de perioada cea mai scurtă.
Dacă un stat membru stabilește că un vehicul circulă fără asigurarea obligatorie menționată la articolul 3, poate aplica sancțiuni în conformitate cu articolul 27.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3
Directiva 2009/103/CE
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera a
(a)  în cazul vătămărilor corporale: 6 070 000 EUR pentru un accident, indiferent de numărul victimelor, sau 1 220 000 EUR pentru o victimă;
(a)  în cazul vătămărilor corporale: 6 070 000 EUR pentru un accident, indiferent de numărul părților vătămate, sau 1 220 000 EUR pentru o parte vătămată;
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3
Directiva 2009/103/CE
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera b
(b)  în cazul pagubelor materiale, 1 220 000 EUR pentru o cerere de despăgubire, indiferent de numărul victimelor.
(b)  în cazul pagubelor materiale, 1 220 000 EUR pentru un accident, indiferent de numărul părților vătămate.
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1
(3a)   La articolul 10 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare prevăzută la articolul 3.
Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) sau în limitele garanției prevăzute de statul membru, dacă aceasta este mai mare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare prevăzută la articolul 3, inclusiv în cazul incidentelor în care un autovehicul este utilizat ca armă pentru a comite o infracțiune violentă sau un act terorist.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4
Directiva 2009/103/CE
Articolul 10 a
Articolul 10a
Articolul 10a
Protecția părților vătămate în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare sau de lipsă de cooperare a unei întreprinderi de asigurare
Protecția părților vătămate în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare
-1.  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că toate părțile vătămate au dreptul de a solicita despăgubiri, cel puțin în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) sau în limitele garanției prevăzute de statul membru, dacă aceasta este mai mare, pentru vătămările corporale sau pagubele materiale cauzate de un vehicul asigurat de o întreprindere de asigurare, în următoarele situații:
(a)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment; sau
(b)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, astfel cum este definită la articolul 268 litera (d) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului*.
1.  Statele membre instituie sau autorizează un organism care să despăgubească părțile vătămate care își au reședința obișnuită pe teritoriul lor, cel puțin în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) pentru vătămările corporale sau pentru pagubele materiale cauzate de un vehicul asigurat de o întreprindere de asigurare, în oricare dintre următoarele situații:
1.  Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism care să despăgubească părțile vătămate care își au reședința obișnuită pe teritoriul lor, în situațiile menționate la alineatul (-1).
(a)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment;
(b)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, astfel cum este definită la articolul 268 litera (d) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului***;
(c)  întreprinderea de asigurare sau reprezentantul său însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire nu a furnizat un răspuns motivat la argumentele prezentate într-o cerere de despăgubire în termen de trei luni de la data la care partea vătămată și-a prezentat cererea respectivei întreprinderi de asigurare.
2.  Părțile vătămate nu pot prezenta o cerere de despăgubire organismului menționat la alineatul (1) în cazul în care acestea au prezentat o cerere de despăgubire în mod direct întreprinderii de asigurare sau în cazul în care au inițiat o acțiune în justiție în mod direct împotriva întreprinderii de asigurare, iar această cerere de despăgubire sau acțiune în justiție este încă pendinte.
3.  Organismul menționat la alineatul (1) acordă un răspuns la cererea de despăgubire în termen de două luni de la data la care persoana vătămată și-a prezentat cererea de despăgubire.
3.  Partea vătămată poate să solicite despăgubiri direct organismului menționat la alineatul (1). Organismul în cauză, pe baza informațiilor furnizate la cererea sa de către partea vătămată, transmite părții vătămate un răspuns motivat cu privire la plata oricărei despăgubiri în termen de trei luni de la data la care partea vătămată a prezentat o cerere de despăgubire.
Dacă datorează despăgubiri, organismul menționat la alineatul (1) acordă părții vătămate, în termen de trei luni de la comunicarea răspunsului său, despăgubirea integrală sau, în cazul în care despăgubirea este sub forma unor plăți periodice convenite, începe să efectueze astfel de plăți.
În cazul în care o parte vătămată a înaintat o cerere de despăgubire unei întreprinderi de asigurare sau reprezentantului acesteia însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, care înaintea sau în timpul unei cereri a început să facă obiectul situațiilor menționate la alineatul (-1), iar persoana vătămată nu a primit încă un răspuns motivat din partea respectivei întreprinderi de asigurare sau a reprezentantului acesteia însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, partea vătămată poate să înainteze din nou cererea sa de despăgubire organismului menționat la alineatul (1).
4.  În cazul în care partea vătămată își are reședința într-un alt stat membru decât statul membru în care își are sediul întreprinderea de asigurare menționată la alineatul (1), organismul menționat la alineatul (1) care a despăgubit persoana vătămată în statul membru de reședință al persoanei vătămate are dreptul să ceară rambursarea sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menționat la alineatul (1) din statul membru în care își are sediul întreprinderea de asigurare care a emis polița de asigurare a părții responsabile.
4.  În cazul în care întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE într-un stat membru diferit de cel pentru care organismul menționat la alineatul (1) este competent, organismul respectiv are dreptul să ceară rambursarea sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menționat la alineatul (1) din statul membru în care întreprinderea de asigurare a primit autorizația.
5.  Alineatele (1)-(4) se aplică fără a aduce atingere:
5.  Alineatele (-1)-(4) se aplică fără a aduce atingere:
(a)  dreptului statelor membre de a acorda despăgubirii plătite de organismul menționat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;
(a)  dreptului statelor membre de a acorda despăgubirii plătite de organismul menționat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;
(b)  dreptului statelor membre de a prevedea soluționarea cererilor de despăgubire pentru același accident între:
(b)  dreptului statelor membre de a prevedea soluționarea cererilor de despăgubire pentru același accident între:
(i)  organismul menționat la alineatul (1);
(i)  organismul menționat la alineatul (1);
(ii)  persoana sau persoanele responsabile de accident;
(ii)  persoana sau persoanele responsabile de accident;
(iii)  alte întreprinderi de asigurare sau organisme de asistență socială obligate să despăgubească persoana vătămată.
(iii)  alte întreprinderi de asigurare sau organisme de asistență socială obligate să despăgubească persoana vătămată.
6.  Statele membre nu autorizează organismul menționat la alineatul (1) să condiționeze plata despăgubirii de îndeplinirea altor cerințe decât cele stabilite în prezenta directivă și, în special, a cerinței ca persoana vătămată să demonstreze că partea responsabilă nu este în măsură sau refuză să plătească.
6.  Statele membre nu autorizează organismul menționat la alineatul (1) să condiționeze plata despăgubirii de o eventuală reducere sau de îndeplinirea altor cerințe decât cele stabilite în prezenta directivă. În special, statele membre nu autorizează organismul menționat la alineatul (1) să condiționeze plata despăgubirii de îndeplinirea cerinței ca persoana vătămată să demonstreze că partea responsabilă sau întreprinderea de asigurare nu este în măsură sau refuză să plătească.
7.  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 28b pentru a defini sarcinile procedurale și obligațiile procedurale ale organismelor instituite sau autorizate în temeiul articolului 10a în ceea ce privește rambursarea.
7.   Prezentul articol produce efecte:
(a)  după încheierea unui acord între organismele menționate la alineatul (1), create sau autorizate de către statele membre, în ceea ce privește funcțiile și obligațiile lor și procedurile de rambursare;
(b)  începând cu data fixată de către Comisie după ce aceasta a constatat, în strânsă legătură cu statele membre, că s-a încheiat acordul menționat la litera (a).”
7a.  Părțile vătămate menționate la articolul 20 alineatul (1) pot, în situațiile menționate la alineatul (-1), să solicite despăgubiri de la organismul de despăgubire menționat la articolul 24 din statul lor membru de reședință.
7b.  Partea vătămată poate să solicite despăgubiri direct organismului de despăgubire care, pe baza informațiilor furnizate la cererea sa de către partea vătămată, îi dă un răspuns motivat în termen de trei luni de la data la care partea vătămată a prezentat o cerere de despăgubire.
La primirea cererii de despăgubire, organismul de despăgubire informează următoarele persoane sau organisme că a primit o cerere din partea persoanei vătămate:
(a)  întreprinderea de asigurare care face obiectul procedurii de faliment sau lichidare;
(b)  lichidatorul desemnat pentru respectiva întreprindere de asigurare, astfel cum este definit la articolul 268 litera (f) din Directiva 2009/138/CE;
(c)  organismul de despăgubire din statul membru unde s-a produs accidentul; și
(d)  organismul de despăgubire din statul membru unde întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE dacă statul membru respectiv diferă de statul membru unde s-a produs accidentul.
7c.  La primirea informațiilor menționate la alineatul (7b), organismul de despăgubire din statul membru unde s-a produs accidentul informează organismul de despăgubire din statul membru de reședință al părții vătămate dacă se consideră că despăgubirea acordată de către organismul menționat la alineatul (1) are un caracter subsidiar sau nu. Organismul de despăgubire din statul membru de reședință al părții vătămate ține seama de aceste informații atunci când acordă despăgubiri.
7d.  Organismul de despăgubire care a despăgubit persoana vătămată în statul membru unde aceasta își are reședința are dreptul să ceară rambursarea sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul de despăgubire din statul membru unde întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE.
7e.  Acest din urmă organism se subrogă în drepturile persoanei vătămate față de organismul menționat la alineatul (1), stabilit în statul membru unde întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE, în măsura în care organismul de despăgubire din statul membru de reședință al părții vătămate a acordat despăgubiri pentru vătămări corporale sau pagube materiale.
Fiecare stat membru este obligat să recunoască subrogarea stabilită de orice alt stat membru.
7f.  Acordul dintre organismele de despăgubire, menționat la articolul 24 alineatul (3), conține dispoziții referitoare la funcțiile și obligațiile organismelor de despăgubire, precum și la procedurile de rambursare care decurg din prezentul articol.
7g.  În absența acordului menționat la alineatul (7) litera (a) sau în absența unei modificări a acordului în temeiul alineatului (7f) până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 28b de stabilire a sarcinilor procedurale și a obligațiilor procedurale ale organismelor instituite sau autorizate în temeiul prezentului articol în ceea ce privește rambursarea, ori modificarea acordului în temeiul articolului 24 alineatul (3), sau ambele, dacă este necesar.
__________________
* Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
*** Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 15
(4a)  Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 15
Articolul 15
Vehicule expediate dintr-un stat membru în altul
Vehicule expediate dintr-un stat membru în altul
1.  Prin derogare de la articolul 2 litera (d) a doua liniuță din Directiva 88/357/CEE, atunci când un vehicul este expediat dintr-un stat membru în altul, statul în care se situează riscul este considerat statul membru de destinație, de îndată ce este acceptată livrarea de către cumpărător, pe o perioadă de treizeci de zile, chiar dacă vehiculul nu a fost înmatriculat în mod oficial în statul membru de destinație.
1.  Prin derogare de la articolul 13 punctul 13 litera (b) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului*, atunci când un vehicul este expediat dintr-un stat membru în altul, statul în care se situează riscul este considerat fie statul membru de înmatriculare, fie, de îndată ce este acceptată livrarea de către cumpărător, statul membru de destinație, pe o perioadă de treizeci de zile, chiar dacă vehiculul nu a fost înmatriculat în mod oficial în statul membru de destinație.
2.  În cazul în care vehiculul este implicat într-un accident în perioada menționată la alineatul (1) din acest articol și nu este asigurat, organismul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din statul membru de destinație este responsabil cu despăgubirea prevăzută la articolul 9.
2.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că întreprinderile de asigurare notifică centrului de informare al statului membru în care este înmatriculat vehiculul faptul că au emis o poliță de asigurare pentru utilizarea vehiculului respectiv.
__________________
* Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).”
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 b (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 15 a (nou)
(4b)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 15a
Răspunderea în cazul unui accident care implică o remorcă tractată de un vehicul motorizat
În cazul unui accident cauzat de un set de vehicule constând într-o remorcă tractată de un vehicul motorizat, partea vătămată este despăgubită de întreprinderea care a asigurat remorca, dacă:
—  au fost încheiate asigurări separate de răspundere civilă; și
—  remorca poate fi identificată, dar vehiculul motorizat care o tracta nu poate fi identificat.
Întreprinderea care acordă despăgubiri părții vătămate în acest caz recurge la întreprinderea care a asigurat vehiculul motorizat, dacă acest lucru este prevăzut de legislația națională.”
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b
Directiva 2009/103/CE
Articolul 16 – paragraful 3
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare sau organismele menționate la al doilea paragraf, atunci când iau în considerare atestările privind istoricul daunelor emise de alte întreprinderi de asigurare sau de alte organisme menționate la al doilea paragraf, nu tratează deținătorii de polițe în mod discriminatoriu sau suprataxează primele acestora din cauza naționalității lor sau exclusiv pe baza statului membru în care aceștia au avut reședința anterioară.
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și organismele menționate la al doilea paragraf, atunci când iau în considerare atestările privind istoricul daunelor emise de alte întreprinderi de asigurare sau de alte organisme menționate la al doilea paragraf, nu tratează deținătorii de polițe în mod discriminatoriu sau suprataxează primele acestora din cauza naționalității lor sau exclusiv pe baza statului membru în care aceștia au avut reședința anterioară.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b
Directiva 2009/103/CE
Articolul 16 – paragraful 3 a (nou)
Statele membre se asigură că, dacă o întreprindere de asigurare ia în considerare atestări privind istoricul daunelor la stabilirea primelor, întreprinderea ține seama și de atestări privind istoricul daunelor emise de întreprinderi de asigurare cu sediul în alte state membre, considerându-le echivalente cu cele emise de o întreprindere de asigurare din același stat membru, și aplică, în conformitate cu legislația națională, eventualele cerințe legale referitoare la tratamentul primelor.
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b
Directiva 2009/103/CE
Articolul 16 – paragraful 4
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare își publică politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a atestărilor privind istoricul daunelor la calculul primelor.
Fără a aduce atingere politicilor de stabilire a prețurilor ale întreprinderilor de asigurare, statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare își publică politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a atestărilor privind istoricul daunelor la calculul primelor.
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b
Directiva 2009/103/CE
Articolul 16 – paragraful 5
Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 28a alineatul (2) care să precizeze conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor, astfel cum se menționează la al doilea paragraf. Atestarea respectivă trebuie să conțină informații cu privire la toate caracteristicile următoare:
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28b care să precizeze conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor, astfel cum se menționează la al doilea paragraf. Atestarea respectivă trebuie să conțină cel puțin informații cu privire la caracteristicile următoare:
(a)  identitatea întreprinderii de asigurare care a emis atestarea privind istoricul daunelor;
(a)  identitatea întreprinderii de asigurare care a emis atestarea privind istoricul daunelor;
(b)  identitatea deținătorului poliței de asigurare;
(b)  identitatea deținătorului poliței de asigurare, inclusiv data nașterii, adresa de contact și, dacă este cazul, numărul și data eliberării permisului de conducere;
(c)  vehiculul asigurat;
(c)  vehiculul asigurat și numărul de identificare al acestuia;
(d)  perioada de acoperire a vehiculului asigurat;
(d)  data la care începe și expiră asigurarea vehiculului;
(e)  numărul și valoarea acțiunilor declarate de răspundere civilă ale terților pe perioada acoperită de atestarea privind istoricul daunelor.
(e)  numărul acțiunilor declarate de răspundere civilă ale terților pe perioada acoperită de atestarea privind istoricul daunelor în care deținătorul poliței de asigurare a fost în culpă, inclusiv data și natura fiecărei acțiuni, în ceea ce privește pagubele materiale sau vătămările corporale, și dacă acțiunea este în prezent deschisă sau închisă.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b
Directiva 2009/103/CE
Articolul 16 – paragraful 5 a (nou)
Înainte de a adopta respectivele acte delegate, Comisia se consultă cu toate părțile interesate relevante și încearcă să ajungă la un acord comun al părților interesate referitor la conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor.
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 a (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 16 a (nou)
(5a)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 16a
Instrumentul de comparare a prețurilor
1.  Statele membre se asigură că consumatorii au acces gratuit la cel puțin un instrument independent de comparare, care le permite să compare și să evalueze prețurile și tarifele generale între furnizorii asigurării obligatorii prevăzute la articolul 3, pe baza informațiilor furnizate de consumatori.
2.  Furnizorii asigurării obligatorii transmit autorităților competente toate informațiile solicitate pentru un astfel de instrument și se asigură că informațiile respective sunt suficient de exacte și actualizate, pentru a asigura această exactitate. Un astfel de instrument poate include și alte opțiuni de asigurare auto pe lângă asigurarea obligatorie prevăzută la articolul 3.
3.  Instrumentul de comparare:
(a)  este independent din punct de vedere operațional de furnizorii de servicii, asigurându-se astfel că furnizorii de servicii beneficiază de egalitate de tratament în rezultatele căutării;
(b)  menționează în mod clar denumirea proprietarilor și a operatorilor instrumentului de comparare;
(c)  definește criterii clare și obiective pe care se bazează comparația;
(d)  utilizează un limbaj clar și lipsit de ambiguitate;
(e)  furnizează informații exacte și actualizate și precizează momentul ultimei actualizări;
(f)  este deschis tuturor furnizorilor de asigurări obligatorii care transmit informații relevante și include o gamă largă de oferte ce acoperă o parte semnificativă a pieței și, dacă informațiile prezentate nu constituie o imagine de ansamblu completă a pieței, o declarație clară în acest sens, înaintea afișării rezultatelor;
(g)  pune la dispoziție o procedură eficace de raportare a informațiilor incorecte;
(h)  include o declarație conform căreia prețurile se bazează pe informațiile furnizate și nu sunt obligatorii pentru furnizorii de asigurări.
4.  Instrumentele de comparare care îndeplinesc cerințele de la literele (a)-(h) de la alineatul (3) sunt certificate, la cererea furnizorului instrumentului, de către autoritățile competente.
5.  Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 28b, care să completeze prezenta directivă prin stabilirea formei și funcțiilor unui astfel de instrument de comparare și a categoriilor de informații care trebuie transmise de furnizorii de asigurări în funcție de natura individualizată a polițelor de asigurare.
6.  Fără a aduce atingere altor acte legislative ale Uniunii și în conformitate cu articolul 27, statele membre pot prevedea sancțiuni, inclusiv amenzi, pentru operatorii de instrumente de comparare care induc în eroare consumatorii sau nu menționează clar structura de proprietate și dacă sunt remunerați de către un furnizor de servicii de asigurare.”
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 b (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 18 a (nou)
(5b)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 18a
Accesul la rapoartele privind accidentele
Statele membre garantează dreptul părții vătămate de a obține în timp util de la autoritățile competente o copie a raportului privind accidentul. În conformitate cu legislația națională, atunci când un stat membru nu poate să elibereze imediat raportul complet privind accidentul, el furnizează părții vătămate o versiune editată până la data la care devine disponibilă versiunea completă. Orice modificare a textului ar trebui să fie limitată la ceea ce este strict necesar și impus pentru a respecta legislația Uniunii sau cea națională.”
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) – litera a (nouă)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 23 – alineatul 1 a (nou)
(5c)  Articolul 23 se modifică după cum urmează:
(a)  se introduce următorul alineat:
„1a. Statele membre se asigură că întreprinderilor de asigurare li se solicită să furnizeze toate informațiile necesare solicitate de registrul menționat la alineatul (1) litera (a), inclusiv toate numerele de înmatriculare acoperite de o poliță de asigurare emisă de o întreprindere. De asemenea, statele membre solicită întreprinderilor de asigurare să informeze organismul de informare în cazul în care o poliță își pierde valabilitatea înainte de data expirării poliței sau nu mai acoperă din alte motive un număr de înmatriculare al unui vehicul.”;
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) – litera b (nouă)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 23 – alineatul 5 a (nou)
(b)  se introduce următorul alineat:
„5a. Statele membre se asigură că registrul menționat la alineatul (1) litera (a) este menținut și actualizat și este pe deplin integrat în bazele de date privind înmatricularea vehiculelor și accesibil punctelor naționale de contact în temeiul Directivei (UE) 2015/413.”;
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) – litera c (nouă)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 23 – alineatul 6
(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:
6.  Prelucrarea datelor cu caracter personal rezultate din alineatele (1)-(5) trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate în aplicarea Directivei 95/46/CE.
6. Prelucrarea datelor cu caracter personal rezultate din alineatele (1)-(5a) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.”.
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 d (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 26 a (nou)
(5d)  Se inserează următorul articol 26a:
„Articolul 26a
Organismele de despăgubire
1.  Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că organismele de despăgubire menționate la articolele 10, 10a și 24 sunt gestionate ca o singură unitate administrativă care acoperă toate funcțiile diferitelor organisme de despăgubire reglementate de prezenta directivă.
2.  Dacă un stat membru nu gestionează aceste organisme ca o singură unitate administrativă, el notifică Comisiei și celorlalte state membre acest lucru, precum și motivele deciziei sale.”
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 e (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 26 b (nou)
(5e)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 26b
Termenul de prescripție
1.  Statele membre se asigură că un termen de prescripție de cel puțin patru ani se aplică acțiunilor sub incidența articolului 19 și a articolului 20 alineatul (2) care se referă la despăgubirea pentru vătămări corporale și pagube materiale rezultate în urma unui accident rutier transfrontalier. Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care reclamantul a luat cunoștință sau a avut motive rezonabile pentru a lua cunoștință de amploarea vătămării, pierderii sau pagubei, de cauza sa, de identitatea persoanei responsabile și de întreprinderea de asigurare care acoperă răspunderea civilă a persoanei responsabile sau de reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire sau de organismul de despăgubire responsabil pentru acordarea despăgubirii împotriva căruia urmează a fi formulată cererea.
2.  Statele membre se asigură că, în cazul în care legislația națională aplicabilă cererii de despăgubire prevede un termen de prescripție mai mare de patru ani, se aplică respectivul termen de prescripție mai mare.
3.  Statele membre furnizează Comisiei informații actualizate privind normele naționale referitoare la prescripția pentru pagubele cauzate de accidentele rutiere. Comisia pune la dispoziția publicului și garantează accesul acestuia, în toate limbile oficiale ale Uniunii, la un rezumat al informațiilor comunicate de statele membre.”
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 f (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 26 c (nou)
(5f)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 26c
Suspendarea prescripției
1.  Statele membre se asigură că prescripția prevăzută la articolul 26a din directiva menționată este suspendată pe parcursul perioadei dintre transmiterea cererii reclamantului către:
(a)  întreprinderea de asigurare a persoanei care a provocat accidentul sau reprezentantul său însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire menționat la articolele 21 și 22; sau
(b)  organismul de despăgubire prevăzut la articolele 24 și 25 din prezenta directivă și respingerea cererii de către pârât.
2.  În cazul în care partea rămasă din termenul de prescripție la momentul încetării suspendării este mai mică de șase luni, statele membre se asigură că reclamantului i se acordă o perioadă suplimentară de minimum șase luni pentru a iniția acțiunea în justiție.
3.  Statele membre se asigură că, dacă un termen expiră într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare legală, acesta se prelungește până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare.”
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 g (nou)
Directiva 2009/103/CE
Articolul 26 d (nou)
(5g)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 26d
Calcularea termenelor
Statele membre se asigură că orice termen prevăzut de prezenta directivă se calculează după cum urmează:
(a)  calcularea începe de la data ulterioară datei în care a avut loc evenimentul relevant;
(b)  atunci când un termen este exprimat în ani, el expiră în anul următor relevant, în luna cu același nume și în ziua cu același număr ca luna și ziua în care a avut loc evenimentul. Dacă luna următoare relevantă nu are o zi cu același număr, termenul expiră în ultima zi a lunii respective;
(c)  termenele nu se suspendă pe parcursul vacanțelor judecătorești.”
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6
Directiva 2009/103/CE
Articolul 28 a
Articolul 28a
eliminat
Procedura comitetului
1.  Comisia este asistată de Comitetul European pentru asigurări și pensii ocupaționale instituit prin Decizia 2004/9/CE a Comisiei ****.Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*****.
2.  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6
Directiva 2009/103/CE
Articolul 28 b – alineatul 2
2.  Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 9 alineatul (2) și articolul 10a alineatul (7) se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată începând de la data menționată la articolul 30.
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 9 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare]. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10a alineatul (7g), la articolul 16 al cincilea paragraf și la articolul 16a alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6
Directiva 2009/103/CE
Articolul 28 b – alineatul 5
5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (2) și al articolului 10a alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (2), al articolului 10a alineatul (7g), al articolului 16 al cincilea paragraf și al articolului 16a alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Amendamentul 54
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6
Directiva 2009/103/CE
Articolul 28 c
Articolul 28c
Articolul 28c
Evaluare
Evaluare și revizuire
În termen de cel mult șapte ani de la data transpunerii prezentei directive, se efectuează o evaluare a directivei. Comisia transmite concluziile evaluării, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.
În termen de cel mult cinci ani de la data transpunerii prezentei directive, Comisia transmite un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European în care evaluează punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește:
(a)  punerea sa în aplicare ținând seama de evoluțiile tehnologice, în special în ceea ce privește vehiculele autonome și semiautonome;
(b)  caracterul adecvat al domeniului său de aplicare, ținând cont de riscurile de accident prezentate de diferite autovehicule, având în vedere posibilele schimbări de pe piață, în special în legătură cu vehiculele ușoare de mare viteză care se încadrează în categoriile de vehicule menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (h), (i), (j) și (k) din Regulamentul (UE) nr. 168/2013, precum bicicletele electrice, segway-urile sau scuterele electrice, și dacă sistemul de răspundere pe care îl oferă poate satisface nevoile viitoare;
(c)  încurajarea întreprinderilor de asigurare să includă un sistem de bonus-malus în contractele lor de asigurare, inclusiv reduceri prin intermediul unei „bonificații la reînnoirea contractului fără daune produse”, în care primele sunt influențate de atestarea privind istoricul daunelor al deținătorilor de polițe de asigurare.
Raportul respectiv este însoțit de observațiile Comisiei și, după caz, de o propunere legislativă.

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0035/2019).

Ultima actualizare: 15 februarie 2019Notă juridică