Index 
Texte adoptate
Joi, 14 februarie 2019 - Strasbourg 
Situația din Cecenia și cazul lui Oyub Titiev
 Zimbabwe
 Apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită
 Un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier ***I
 Proiect de acord de cooperare între Eurojust și Georgia *
 Cadrul pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană ***I
 Interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii ***I
 Recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru ***I
 Comisioanele pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară ***I
 Normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul ***I
 Modificarea Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică și a Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană ***I
 Dreptul de a protesta pașnic și folosirea proporționată a forței
 Drepturile persoanelor intersexuale
 Viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024)
 Viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și impactul său asupra UE
 NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare
 Protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE
 Consolidarea competitivității pieței interne prin dezvoltarea uniunii vamale a Uniunii Europene și a guvernanței acesteia
 Punerea în aplicare a dispozițiilor legale și a declarației comune pentru asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate

Situația din Cecenia și cazul lui Oyub Titiev
PDF 137kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la situația din Cecenia și cazul lui Oyub Titiev (2019/2562(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0115RC-B8-0107/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Cecenia, în special Rezoluția din 8 februarie 2018 referitoare la Rusia, cazul lui Oyub Titiev și Centrul pentru drepturile omului „Memorial”(1) și Rezoluția din 23 octombrie 2014 referitoare la dizolvarea ONG-ului „Memorial” (laureat al Premiului Saharov în 2009) din Rusia(2),

–  având în vedere declarația președintelui Comisiei sale pentru afaceri externe și a președintelui Subcomisiei pentru drepturile omului din 12 ianuarie 2018, prin care aceștia au solicitat eliberarea imediată a apărătorului drepturilor omului Oyub Titiev,

–  având în vedere declarația Uniunii Europene din 19 ianuarie 2018 privind încălcările drepturilor omului în cazul Centrului pentru drepturile omului „Memorial” din Rusia și declarațiile purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 11 ianuarie 2018 privind privarea de libertate a directorului Centrului pentru drepturile omului „Memorial” din Republica Cecenă și din 27 iunie 2018 privind cazurile apărătorilor drepturilor omului din Rusia Oyub Titiev și Yuri Dmitriev,

–  având în vedere articolul 5 din Declarația universală a drepturilor omului și articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care prevăd că nimeni nu va fi supus torturii sau tratamentelor ori pedepselor cu cruzime, inumane sau degradante, la care Federația Rusă este parte,

–  având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1998,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Constituția Federației Ruse, în special capitolul 2 privind drepturile și libertățile individuale și cetățenești,

–  având în vedere cel de-al șaptelea raport periodic al Federației Ruse, care a fost examinat de către Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU în cadrul celei de a 3 136-a și al celei de a 3 137-a reuniuni, care au avut loc la 16 și 17 martie 2015,

–  având în vedere raportul din 21 decembrie 2018 al raportorului OSCE în cadrul Mecanismului de la Moscova privind presupuse încălcări ale drepturilor omului și cazuri de impunitate din Republica Cecenă a Federației Ruse,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Federația Rusă, în calitate de semnatară a Declarației universale a drepturilor omului, a Convenției europene a drepturilor omului și a Convenției ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, s-a angajat să respecte principiile democrației și ale statului de drept și să respecte libertățile fundamentale și drepturile omului;

B.  întrucât angajamentele internaționale ale Federației Ruse includ obligația de a proteja apărătorii drepturilor omului; întrucât legea din 2012 privind „agenții străini” restrânge puternic capacitatea ONG-urilor de a lucra în mod independent și eficient; întrucât, în conformitate cu această lege, Centrul pentru drepturile omului „Memorial” a fost desemnat drept „agent străin” de către Ministerul Justiției al Federației Ruse;

C.  întrucât Cecenia s-a confruntat în ultimii ani cu o deteriorare dramatică a situației drepturilor omului, lucru care îi împiedică în mod efectiv pe jurnaliștii independenți și pe activiștii pentru drepturile omului să își continue activitatea fără a-și pune în pericol viața și fără a periclita viețile membrilor familiilor lor, ale prietenilor și ale colegilor lor; întrucât există numeroase relatări care descriu încălcări sistematice și grave ale drepturilor omului în Cecenia, lucru care demonstrează că autoritățile cecene și ruse nu respectă statul de drept;

D.  întrucât Oyub Titiev, directorul biroului cecen al Centrului Memorial, a fost arestat la 9 ianuarie 2018, pus sub acuzare și arestat preventiv în baza unor acuzații false de achiziționare și deținere ilegală de stupefiante; întrucât aceste acuzații au fost respinse de Oyub Titiev și denunțate de alte ONG-uri și de alți apărători ai drepturilor omului ca fiind falsificate și ca o încercare de a împiedica activitatea sa și a organizației sale în domeniul drepturilor omului;

E.  întrucât instanțele au prelungit luarea în custodie publică a lui Oyub Titiev de mai multe ori înainte de începerea audierilor în instanță la Tribunalul Municipal din Șali, Cecenia, la 19 iulie 2018; întrucât verdictul este iminent și este așteptat pentru jumătatea lunii februarie 2019; întrucât Oyub Titiev riscă să fie considerat vinovat de săvârșirea unei infracțiuni pe care nu a comis-o și să primească până la zece ani de închisoare;

F.  întrucât familia lui Oyub Titiev s-a confruntat cu acte de hărțuire și cu amenințări care au constrâns-o să părăsească Cecenia; întrucât Centrul Memorial a fost vizat și de alte acțiuni în 2018, printre care un atac prin incendiere la sediul său din Ingușeția, la 17 ianuarie 2018, un atac în Daghestan asupra mașinii avocatului dlui Titiev, la 22 ianuarie 2018, și un atac împotriva șefului biroului Memorial din Daghestan, la 28 martie 2018; întrucât, deși Natalia Estemirova, directoare a biroului Memorial din Cecenia înaintea lui Oyub Titiev, a fost asasinată în 2009, autorii infracțiunii nu au fost încă aduși în fața justiției;

G.  întrucât Centrul Memorial este una dintre ultimele organizații care continuă să lucreze în domeniul drepturilor omului în Cecenia, și anume documentând și expunând încălcările drepturilor omului, oferind asistență victimelor unor astfel de încălcări și ajutându-le să caute să se facă dreptate și întrucât probabil că a fost atacat ca răzbunare pentru faptul că a expus cazuri de încălcări ale drepturilor omului și a căutat să obțină dreptate; întrucât Centrului Memorial i s-a decernat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European în 2009, iar în 2018 Oyub Titiev a primit Premiul franco-german pentru drepturile omului și statul de drept (decembrie), Premiul Václav Havel pentru drepturile omului (octombrie) și Premiul Grupului Helsinki pentru drepturile omului din Moscova (mai);

H.  întrucât funcționarii ceceni i-au amenințat în repetate rânduri pe apărători ai drepturilor omului sau le-au denunțat activitatea și nu au condamnat public amenințările cu violența împotriva acestora, creând astfel și perpetuând un climat de impunitate pentru autorii actelor de violență împotriva apărătorilor drepturilor omului; întrucât victimele sunt, în mare parte, foarte reticente să reclame în justiție aceste fapte, deoarece se tem de represalii din partea autorităților locale,

1.  își reiterează apelul pentru eliberarea imediată a lui Oyub Titiev, directorul biroului din Cecenia al Centrului pentru drepturile omului „Memorial”, care a fost luat în custodie publică la 9 ianuarie 2018 și acuzat de achiziționarea și deținerea ilegală de droguri, verdictul fiind așteptat pentru jumătatea lunii februarie 2019; îndeamnă autoritățile din Cecenia să asigure respectarea deplină a drepturilor omului și a drepturilor legale ale lui Oyub Titiev, care includ dreptul său la un proces echitabil, la un acces neîngrădit la avocatul său și la asistență medicală, precum și protecția împotriva hărțuirii judiciare și a criminalizării;

2.  condamnă cu fermitate declarațiile publice repetate ale unor funcționari ceceni care denunță activitatea apărătorilor drepturilor omului și a organizațiilor din domeniu sau care vizează persoane specifice, precum și faptul că aceștia nu au condamnat și anchetat în mod public amenințările și actele de violență împotriva acestor grupuri și persoane;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la multiplicarea îngrijorătoare a arestărilor, atacurilor și intimidărilor la adresa jurnaliștilor independenți, apărătorilor drepturilor omului și susținătorilor acestora, precum și la adresa cetățenilor obișnuiți, care par să facă parte din campanii coordonate; consideră că cazul lui Oyub Titiev este ilustrativ pentru numeroasele alte cazuri de urmărire penală întemeiate pe probe falsificate care definesc sistemul judiciar deficient al Republicii Cecene și al Federației Ruse; reamintește faptul că au fost aduse, de asemenea, acuzații similare de deținere de droguri împotriva jurnalistului Zhalaudi Geriev de la Caucasus Knot și a activistului pentru drepturile omului Ruslan Kutaev și solicită, de asemenea, eliberarea lor;

4.  îndeamnă atât autoritățile din Republica Cecenia, cât și autoritățile din Federația Rusă să nu își mai hărțuiască și persecute cetățenii și să pună capăt climatului de impunitate de care beneficiază autorii actelor de violență îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului, a membrilor familiilor acestora, a colegilor și a susținătorilor lor, precum și a organizațiilor acestora;

5.  invită Federația Rusă să își protejeze toți cetățenii, cu respectarea deplină a drepturilor omului de care beneficiază, să își respecte propria Constituție și legislație, precum și să își onoreze angajamentele internaționale de a respecta statul de drept și libertățile fundamentale și drepturile omului ale tuturor cetățenilor săi, inclusiv ale celor care își dedică timpul, resursele și activitatea pentru apărarea drepturilor concetățenilor lor;

6.  invită autoritățile ruse să abroge legea din 2015 privind „organizațiile indezirabile” și legea din 2012 privind „agenții străini”, precum și toate actele legislative conexe, care au fost utilizate în mod sistematic pentru a hărțui și ataca apărători ai drepturilor omului și organizații ale societății civile; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că unele ONG-uri din Rusia au fost nevoite să își închide porțile pentru a nu fi stigmatizate ca „agenți străini” și pentru a evita să fie persecutate pe cale juridică;

7.  solicită să se pună capăt imediat hărțuirii și arestării apărătorilor drepturilor omului din Cecenia care sunt urmăriți pe baza unor acuzații falsificate și să se înceteze atacurile asupra colegilor lor și a membrilor familiilor lor, ca și intimidarea susținătorilor acestora, acțiuni care par să servească scopului de a împiedica activitățile legitime și utile ale organizațiilor lor și, în cele din urmă, de a le pune capăt;

8.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei, SEAE și statelor membre de a continua să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului din Cecenia, inclusiv procesul lui Oyub Titiev, de a solicita încetarea imediată a încălcărilor drepturilor omului menționate anterior, de a aduce în discuție în cadrul reuniunilor relevante cu reprezentanții Rusiei cazurile tuturor persoanelor urmărite în justiție din motive politice și de a continua să ofere asistență rapidă și eficientă victimelor persecuțiilor și membrilor familiilor acestora, inclusiv atunci când este vorba de cereri de azil;

9.  invită Comisia să colaboreze cu organizațiile internaționale care militează pentru drepturile omului în Federația Rusă și cu organizațiile rusești de apărare a drepturilor omului și cu societatea civilă, în pofida legii rusești privind „agenții străini”, și să continue să ofere sprijin organizației „Memorial” și altor astfel de organizații;

10.  face apel la personalitățile internaționale din lumea sportului și din lumea artistică să se abțină de la participarea la manifestări publice în Cecenia sau la evenimente sponsorizate de conducerea Republicii Cecene; își reiterează sprijinul pentru o „Lege Magnițki”, care ar trebui să sancționeze autorii unor încălcări grave ale drepturilor omului și invită Consiliul să-și continue fără întârziere lucrările în acest sens; subliniază, în acest sens, că persoanelor care comit încălcări ale drepturilor omului în Republica Cecenă din Federația Rusă nu ar trebui să li se acorde vize UE și nici nu ar trebui să li se permită să dețină active în statele membre ale UE;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse și autorităților cecene.

(1) JO C 463, 21.12.2018, p. 31.
(2) JO C 274, 27.7.2016, p. 21.


Zimbabwe
PDF 143kWORD 51k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la Zimbabwe (2019/2563(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0116RC-B8-0110/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Zimbabwe,

–  având în vedere raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor (EOM) cu privire la alegerile armonizate din Zimbabwe în 2018 și scrisoarea din 10 octombrie a observatorului-șef al misiunii UE de observare a alegerilor adresată președintelui Mnangagwa cu privire la principalele constatări ale raportului final,

–  având în vedere declarația din 17 ianuarie 2019 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind situația din Zimbabwe,

–  având în vedere declarațiile din 24 iulie 2018 și 18 ianuarie 2019 ale purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Zimbabwe,

–  având în vedere comunicatul comun emis în urma reuniunii miniștrilor de afaceri externe ai UE și ai Uniunii Africane din 21 și 22 ianuarie 2019,

–  având în vedere raportul de monitorizare din partea Comisiei pentru drepturile omului din Zimbabwe, în urma acțiunii „Stay Away” între 14-16 ianuarie 2019 și a perturbărilor ulterioare,

–  având în vedere raportul Comisiei de anchetă din Zimbabwe privind violențele postelectorale din 1 august,

–  având în vedere declarația din 2 august 2018 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind alegerile din Zimbabwe,

–  având în vedere declarația comună din 2 august 2018 a misiunilor internaționale de observare a alegerilor privind alegerile armonizate din Zimbabwe, în care se denunța utilizarea excesivă a forței de către poliție și armată pentru a împiedica protestele,

–  având în vedere declarația comună locală din 9 august 2018 a delegației UE, a șefilor misiunilor statelor membre ale UE prezenți în Harare și a șefilor de misiune ai Australiei, Canadei și Statelor Unite, referitoare la vizarea opoziției din Zimbabwe,

–  având în vedere concluziile din 22 ianuarie 2018 ale Consiliului UE în contextul actualei tranziții politice din Zimbabwe,

–  având în vedere Decizia 2017/288/PESC a Consiliului din 17 februarie 2017 de modificare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe(1),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981, ratificată de Republica Zimbabwe,

–  având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât poporul Republicii Zimbabwe a suferit timp de mulți ani sub un regim autoritar condus de Președintele Mugabe, care s-a menținut la putere prin corupție, violență, alegeri compromise de nereguli și un aparat de securitate brutal;

B.  întrucât, la 30 iulie 2018, Zimbabwe a organizat primele sale alegeri prezidențiale și parlamentare în urma demisiei lui Robert Mugabe în noiembrie 2017; întrucât alegerile au oferit țării posibilitatea de a pune capăt alegerilor controversate, marcate de abuzuri ale drepturilor politice și ale drepturilor omului, precum și de violență sponsorizată de stat;

C.  întrucât, la 3 august 2018, Comisia electorală din Zimbabwe (ZEC) l-a declarat pe Emmerson Mnangagwa câștigător al alegerilor prezidențiale, cu 50,8 % din voturi, față de 44,3 %, pentru candidatul din opoziție, Nelson Chamisa; întrucât opoziția a contestat imediat rezultatele alegerilor, susținând că au fost fraudate; întrucât Curtea Constituțională a respins aceste acuzații din lipsă de probe, iar Președintele Mnangagwa a fost reinvestit oficial la 26 august pentru un nou mandat;

D.  întrucât în raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor se afirmă că cifrele prezentate de ZEC conțin multe anomalii și inexactități și au ridicat întrebări suficiente pentru a pune la îndoială exactitatea și fiabilitatea cifrelor prezentate;

E.  întrucât în ziua de după alegeri, întârzierea anunțării rezultatelor a condus deja la izbucnirea unor violențe postelectorale în care șase persoane au fost ucise și un număr mare de oameni au fost răniți în protestele incitate de opoziție; întrucât observatorii internaționali, inclusiv UE, au condamnat violența și utilizarea excesivă a forței de către armată și forțele de securitate interne;

F.  întrucât Comisia pentru drepturile omului din Zimbabwe a publicat la 10 august 2018 o declarație „cu privire la alegerile armonizate din 2018 și la mediul postelectoral”, în care a confirmat faptul că protestatarii au fost atacați de forțele militare, exprimându-și profunda îngrijorare cu privire la brutalitatea și comportamentul violent al poliției și afirmând că au fost încălcate drepturile fundamentale ale demonstranților; întrucât Comisia a invitat guvernul să inițieze un dialog național;

G.  întrucât, la depunerea jurământului la Harare la 26 august 2018, președintele Emmerson Mnangagwa a promis un viitor mai bun, comun tuturor cetățenilor din Zimbabwe, depășind liniile de partid, cu un guvern ferm în angajamentul său de constituționalism, înrădăcinarea statului de drept, a principiului separării puterilor, a independenței sistemului judiciar și a politicilor care ar atrage atât capital intern, cât și global;

H.  întrucât președintele Mnangagwa a înființat în septembrie 2018 o comisie de anchetă care, în decembrie 2018, a concluzionat că demonstrațiile care au cauzat daune considerabile asupra proprietății și violențe au fost stimulate și organizate atât de forțele de securitate, cât și de membrii Alianței MDC, și că desfășurarea forțelor militare a fost justificată și în conformitate cu Constituția; întrucât raportul a fost respins de opoziție; întrucât Comisia a solicitat efectuarea unei anchete în cadrul forțelor de securitate și urmărirea penală a celor care au comis infracțiuni și a recomandat despăgubirea victimelor;

I.  întrucât tensiunile politice au crescut substanțial după alegeri, iar rapoartele privind violența continuă să pună serios în pericol traiectoria democratică inițiată în această țară;

J.  întrucât prăbușirea economiei, lipsa accesului la serviciile sociale și creșterea prețului celor mai elementare bunuri au determinat nemulțumirea oamenilor; întrucât, în perioada 14-18 ianuarie 2019, Zimbabwe a înregistrat o creștere bruscă a protestelor și demonstrațiilor în timpul unui așa-numit blocaj național, la inițiativa Congresului Sindicatelor din Zimbabwe (ZCTU), ca urmare a creșterii cu 150 % a prețurilor la carburanți; întrucât protestele au reprezentat, de asemenea, un răspuns la creșterea sărăciei, la starea precară a economiei și la scăderea nivelului de trai;

K.  întrucât, în fața acestei mișcări de protest, la 14 ianuarie 2019 guvernul a denunțat un „plan deliberat de subminare a ordinii constituționale” și a asigurat că „va reacționa în mod corespunzător față de cei care conspiră la sabotarea păcii”;

L.  întrucât poliția de intervenție a răspuns prin violență excesivă și încălcări ale drepturilor omului, inclusiv folosirea muniției de război, arestări arbitrare, răpiri, raiduri ale unităților medicale care tratează victimele represiunii, procese rapide și procese în masă ale celor arestați, torturarea persoanelor arestate, cazuri de viol și distrugerea de proprietăți private și publice;

M.  întrucât Comisia pentru drepturile omului, desemnată de guvern, a publicat un raport care arată că soldații și poliția au folosit tortura sistematică;

N.  întrucât peste 17 persoane au fost ucise, iar sute de persoane au fost rănite; întrucât aproximativ o mie de persoane au fost arestate, inclusiv copii cu vârste cuprinse între 9 și 16 ani, iar unei proporții de aproximativ două treimi din persoanele arestate li s-a refuzat cauțiunea; întrucât multe dintre ele se află încă în detenție în mod ilegal și se pare că au fost bătute și agresate în timpul detenției;

O.  întrucât există dovezi care arată că armata a fost în mare parte responsabilă pentru actele de crimă, viol și jaf armat; întrucât sute de activiști și funcționari din opoziție se ascund;

P.  întrucât reacția guvernului la proteste a fost condamnată la scară largă drept „disproporționată” și „excesivă” de către observatorii pentru drepturile omului și de către actorii locali și internaționali, inclusiv de UE;

Q.  întrucât întreruperea telecomunicațiilor a devenit un instrument utilizat de regim pentru a bloca coordonarea demonstrațiilor organizate pe rețelele sociale; întrucât comunicațiile mobile și terestre, precum și internetul și platformele de comunicare socială au fost blocate în mod repetat pentru a împiedica accesul la informații și la comunicare și pentru a masca încălcările grave ale drepturilor omului pe care statul se pregătea să le comită; întrucât Înalta Curte din Zimbabwe a declarat că utilizarea Legii privind interceptarea comunicațiilor pentru a suspenda comunicațiile online a fost ilegală;

R.  întrucât autoritățile au organizat o căutare masivă a protestatarilor la domiciliu, luând de acasă protestatari pașnici, apărători ai drepturilor omului, activiști politici, lideri importanți ai societății civile și rude ale acestora;

S.  întrucât țările vecine, cum ar fi Africa de Sud, au devenit un punct central pentru cetățenii din Zimbabwe care fug din calea opresiunii politice și a dificultăților economice;

T.  întrucât poliția a abuzat în permanență de legile existente, cum ar fi Legea privind ordinea publică și securitatea (POSA), pentru a justifica reprimarea membrilor opoziției și a activiștilor pentru drepturile omului, precum și pentru a interzice demonstrațiile pașnice și legale;

U.  întrucât situația drepturilor omului și a democrației în Republica Zimbabwe este una dintre cele mai nefavorabile din lume; întrucât poporul zimbabwean și apărătorii drepturilor omului continuă să sufere atacuri, discursuri de incitare la ură, campanii de denigrare, acte de intimidare și hărțuire și au fost raportate în mod regulat acte de tortură;

V.  întrucât președintele a solicitat un dialog național care a început la 6 februarie și a invitat toate partidele politice să participe la acesta, dar Mișcarea pentru Schimbare Democratică (MSD), principalul partid de opoziție, a refuzat să participe;

W.  întrucât Zimbabwe este semnatară a Acordului de la Cotonou, al cărui articol 96 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării ACP-UE,

1.  subliniază dorința sa unanimă ca Zimbabwe să devină o națiune pașnică, democratică și prosperă, în care toți cetățenii să fie tratați în mod corespunzător și în mod egal în conformitate cu legea și în care organele statului acționează în numele cetățenilor și nu împotriva lor;

2.  condamnă cu fermitate violențele comise în timpul recentelor proteste din Zimbabwe; este ferm convins că protestele pașnice fac parte din procesul democratic și că utilizarea excesivă a forței trebuie evitată în toate situațiile;

3.  îl îndeamnă pe Președintele Mnangagwa să rămână fidel promisiunilor sale, să preia rapid controlul asupra situației și să repună Zimbabwe pe calea reconcilierii și a respectării democrației și a statului de drept;

4.  îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să pună capăt imediat abuzurilor forțelor de securitate și să investigheze prompt și imparțial toate acuzațiile de utilizare excesivă a forței de către poliție și funcționarii de stat, pentru a stabili responsabilități individuale, în vederea responsabilizării; reamintește că în constituția țării se prevede un organism independent care să investigheze plângerile privind abaterile poliției și ale armatei, dar că guvernul nu l-a creat încă;

5.  îndeamnă guvernul din Zimbabwe să retragă urgent toți membrii personalului militar și miliția de tineret mobilizate în întreaga țară, care terorizează rezidenții, încălcând în mod clar Constituția Republicii Zimbabwe;

6.  crede că libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente esențiale ale oricărei democrații; subliniază că exprimarea unei opinii într-un mod nonviolent este un drept constituțional al tuturor cetățenilor din Zimbabwe și reamintește autorităților obligația lor de a proteja dreptul tuturor cetățenilor de a protesta împotriva deteriorării condițiilor economice și sociale; solicită guvernului să pună capăt vizării în mod specific a liderilor și a membrilor ZCTU;

7.  subliniază rolul fundamental al opoziției într-o societate democratică;

8.  îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să elibereze imediat și necondiționat toți prizonierii politici;

9.  invită guvernul din Zimbabwe să pună capăt imediat hărțuirii și incriminării actorilor societății civile și să recunoască rolul legitim al apărătorilor drepturilor omului;

10.  solicită guvernului din Zimbabwe să respecte dispozițiile Declarației ONU privind apărătorii drepturilor omului și instrumentele internaționale în domeniul drepturilor omului ratificate de Zimbabwe;

11.  este profund îngrijorat de cazurile raportate de încălcare a garanțiilor procedurale prin intermediul unor procese accelerate și al unor procese în masă; insistă asupra faptului că sistemul judiciar trebuie să susțină statul de drept și să se asigure că independența sa și dreptul la un proces echitabil sunt respectate în toate circumstanțele; denunță toate arestările efectuate fără a preciza care sunt acuzațiile;

12.  invită autoritățile din Zimbabwe să efectueze o anchetă promptă, riguroasă, imparțială și independentă cu privire la acuzațiile de încălcări ale drepturilor omului și de abuzuri, inclusiv violul și violența sexuală comise de forțele de securitate, și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției; solicită ca accesul la serviciile medicale să fie universal acordat victimelor unor astfel de acte de violență sexuală, fără a se teme de represalii;

13.  condamnă blocarea internetului, care a permis autorităților să ascundă încălcările drepturilor omului comise de armată și de forțele de securitate interne și să obstrucționeze raportarea și documentarea independentă a abuzurilor în cursul represiunii și imediat după alegeri; subliniază că accesul la informații este un drept care trebuie respectat de către autorități în conformitate cu obligațiile lor constituționale și internaționale;

14.  denunță utilizarea abuzivă și natura restrictivă a POSA și îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să alinieze legislația la standardele internaționale de protecție și promovare a drepturilor omului;

15.  își exprimă îngrijorarea în special cu privire la situația economică și socială din Zimbabwe; reamintește că principalele probleme ale țării sunt sărăcia, șomajul și malnutriția cronică și foametea; consideră că aceste probleme pot fi rezolvate doar prin punerea în aplicare a unor politici ambițioase în materie de ocupare a forței de muncă, educație, sănătate și agricultură;

16.  solicită tuturor actorilor politici să dea dovadă de responsabilitate și reținere și, mai ales, să evite incitările la violență;

17.  reamintește guvernului din Zimbabwe că sprijinul acordat de Uniunea Europeană și de statele sale membre în cadrul Acordului de la Cotonou, precum și pentru comerț, dezvoltare și asistență economică, este condiționat de respectarea statului de drept și a convențiilor și tratatelor internaționale la care este parte;

18.  reamintește că sprijinul pe termen lung depinde mai degrabă de reforme cuprinzătoare decât de simple promisiuni; solicită ca angajamentul european în Zimbabwe să fie determinat de valori și ferm în poziția sa față de autoritățile din Zimbabwe;

19.  îndeamnă guvernul să pună imediat în aplicare recomandările privind violențele postelectorale formulate de comisia de anchetă, în special promovarea toleranței politice și a conducerii responsabile, precum și stabilirea unui dialog național purtat într-o manieră credibilă, favorabilă incluziunii, transparentă și responsabilă;

20.  ia act de voința guvernului de a respecta angajamentele în materie de reformă; subliniază, cu toate acestea, că aceste reforme ar trebui să fie atât politice, cât și economice; încurajează guvernul, opoziția, reprezentanții societății civile și liderii religioși să se implice în mod egal într-un dialog național în care drepturile omului să fie respectate și protejate;

21.  invită guvernul să pună în aplicare pe deplin recomandările formulate de misiunea UE de observare a alegerilor, în special în ceea ce privește statul de drept și un mediu politic favorabil incluziunii; subliniază cele zece recomandări prioritare identificate de misiunea de observare a alegerilor și prezentate în scrisoarea din 10 octombrie 2018 din partea observatorului șef către președintele Mnangagwa, și anume, pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru toate partidele politice, în vederea asigurării unui cadru juridic mai clar și mai coerent; să consolideze ZEC, pentru ca aceasta să devină cu adevărat independentă și transparentă, restabilind astfel încrederea în procesul electoral; să se asigure că întărirea independenței ZEC face ca aceasta să nu facă obiectul unei supravegheri guvernamentale în procesul de aprobare a reglementărilor sale; și să creeze un proces electoral mai favorabil incluziunii;

22.  invită delegația UE și ambasadele statelor membre ale UE din Zimbabwe să continue monitorizarea atentă a evoluțiilor din țară și să utilizeze toate instrumentele adecvate pentru a sprijini apărătorii drepturilor omului, organizațiile societății civile și sindicatele, să promoveze elementele esențiale ale Acordului de la Cotonou și să sprijine mișcările pro-democratice;

23.  invită UE să își intensifice dialogul politic cu Zimbabwe cu privire la drepturile omului, în temeiul articolul 8 din Acordul de la Cotonou;

24.  invită Consiliul European să își revizuiască măsurile restrictive împotriva persoanelor și entităților din Zimbabwe, inclusiv măsurile suspendate în prezent, având în vedere responsabilitatea pentru actele recente de violență din partea statului;

25.  îndeamnă comunitatea internațională, în special Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) și Uniunea Africană (UA), să acorde o asistență mai activă Republicii Zimbabwe pentru a găsi o soluție democratică durabilă la criza actuală;

26.  îndeamnă țările vecine să respecte dispozițiile dreptului internațional și să îi protejeze pe cei care fug din calea violenței din Zimbabwe prin furnizarea de azil, în special pe termen scurt;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor statelor Comunității de Dezvoltare a Africii Australe și Uniunii Africane, precum și Secretarului General al Commonwealth-ului.

(1) JO L 42, 18.2.2017, p. 11.


Apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită
PDF 149kWORD 57k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită (2019/2564(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0117RC-B8-0111/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Arabia Saudită, în special cea din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, relațiile sale cu UE și rolul său în Orientul Mijlociu și Africa de Nord(1), cea din 12 februarie 2015 referitoare la cazul dlui Raif Badawi, Arabia Saudită(2), cea din 8 octombrie 2015 referitoare la cazul lui Ali Mohammed al-Nimr(3), cea din 31 mai 2018 referitoare la situația apărătorilor drepturilor femeilor din Arabia Saudită(4) și cea din 25 octombrie 2018 referitoare la uciderea jurnalistului Jamal Khashoggi în consulatul saudit din Istanbul(5),

–  având în vedere declarațiile din 29 mai 2018 ale purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la recentele arestări din Arabia Saudită și din 31 iulie 2018 referitoare la detenția arbitrară a apărătorilor și a activiștilor drepturilor omului din Arabia Saudită, inclusiv a activiștilor pentru drepturile femeilor,

–  având în vedere declarația din 12 octombrie 2018 a mai multor raportori speciali ai ONU care solicită eliberarea imediată a tuturor apărătorilor drepturilor femeilor,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) din decembrie 2017,

–  având în vedere apartenența Arabiei Saudite la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și la Comisia ONU pentru statutul femeii (CSW), precum și statutul său de membru al Consiliului executiv al CSW, pe care l-a dobândit în ianuarie 2019,

–  având în vedere discursul susținut de comisarul european Christos Stylianides, în numele Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), în cadrul dezbaterii organizate în Parlamentul European la 4 iulie 2017 privind alegerea Arabiei Saudite ca membru al CSW,

–  având în vedere discursul de deschidere susținut de VP/ÎR cu ocazia celei de a 5-a reuniuni ministeriale UE-Liga Statelor Arabe, în care VP/ÎR a declarat: „și permiteți-mi să spun că niciodată până în prezent cooperarea dintre Europa și lumea arabă nu a fost atât de importantă și, în opinia mea, atât de necesară”,

–  având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere observațiile finale din 9 martie 2018 ale Comitetului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei referitoare la cel de al treilea și al patrulea raport periodic combinat privind Arabia Saudită,

–  având în vedere raportul Grupului de revizuire a cazurilor de detenție (Detention Review Panel) referitor la activistele deținute din Arabia Saudită,

–  având în vedere proiectul de lege de combatere a hărțuirii aprobat de Consiliul Saudit Shura la 28 mai 2018,

–  având în vedere evaluarea periodică universală a Arabiei Saudite, realizată în noiembrie 2018,

–  având în vedere clasamentul privind libertatea presei pe 2018 întocmit de organizația Reporteri fără frontiere, conform căruia Arabia Saudită se situează pe locul 169 din 180 de țări,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC) din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere decernarea Premiului Saharov pentru libertatea de gândire și de exprimare bloggerului saudit Raif Badawi în 2015,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât activiștii arestați de către autoritățile saudite pentru activismul lor în favoarea drepturilor femeilor rămân deținuți fără a fi puși sub acuzare; întrucât printre activiști se numără Loujain al-Hathloul, Aziza al-Yousef, Eman al-Nafjan, Nouf Abdulaziz, Mayaa al-Zahrani, Samar Badawi, Nassima al-Sada, Shadan al-Anezi, Abir Namankani, Amal al-Harbi și Hatoon al-Fassi, fiecare dintre acești activiști militând pentru drepturile femeilor, precum și bărbați care susțin această mișcare, inclusiv Mohammed al-Rabea; întrucât acești activiști sunt cunoscuți pentru campania lor împotriva interdicției de a conduce autovehicule impuse femeilor și în favoarea eliminării sistemului de tutelă asigurată de bărbați; întrucât acești activiști au fost arestați înaintea ridicării preconizate a interdicției de a conduce autovehicule impuse femeilor, care urma să fie eliminată la 24 iunie 2018; întrucât, potrivit informațiilor disponibile, unii dintre aceștia urmează să fie judecați de către Curtea penală specializată, care a fost înființată inițial pentru a judeca persoanele deținute în contextul investigării infracțiunilor de terorism;

B.  întrucât apărătoarea drepturilor omului Israa al-Ghomgam, din regiunea Qatif, se confruntă în continuare cu o detenție arbitrară; întrucât pedeapsa cu moartea dispusă împotriva acesteia a fost anulată recent, dar există în continuare anumite acuzații nespecificate care îi sunt aduse; întrucât există preocupări cu privire la bunăstarea fizică și mentală a dnei al-Ghomgham;

C.  întrucât, potrivit relatărilor existente, anchetatorii saudiți au torturat, au maltratat și au abuzat sexual cel puțin trei dintre activistele aflate în detenție în mai 2018; întrucât, în cazul membrilor familiilor acestor activiste, spre exemplu al părinților lui Loujain al-Hathloul, au fost impuse interdicții de călătorie;

D.  întrucât Ministerul pentru mass-media din Arabia Saudită a respins acuzațiile referitoare la cazuri de tortură a deținuților pe teritoriul acestei țări, calificându-le drept relatări nefondate;

E.  întrucât activista Loujain al-Hathloul a fost deținută începând din martie 2018 după ce a participat la o sesiune de examinare a situației din Arabia Saudită, desfășurată în cadrul Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor; întrucât, din mai până în septembrie 2018, ea a fost plasată în regim de izolare, perioadă în care, potrivit declarațiilor părinților săi, a fost torturată;

F.  întrucât o delegație a Comisiei pentru drepturile omului din Arabia Saudită a vizitat-o pe Loujain al-Hathloul după publicarea informațiilor privind torturarea acesteia; întrucât membrii delegației nu au putut garanta protecția acesteia; întrucât, ulterior, aceasta a fost vizitată de un procuror pentru a consemna declarațiile sale;

G.  întrucât Loujain al-Hathloul se numără printre candidații nominalizați în vederea decernării Premiului Nobel pentru Pace în 2019;

H.  întrucât Arabia Saudită menține în continuare unele dintre cele mai severe restricții impuse femeilor, în ciuda reformelor guvernamentale recente care vizează promovarea drepturilor femeilor în sectorul ocupării forței de muncă; întrucât sistemul politic și social al Arabiei Saudite rămâne discriminatoriu, plasând efectiv femeile în poziția unor cetățeni de categoria a doua, nu permite libertatea de religie și de convingere, discriminează în mod grav numeroasa forță de muncă străină din țară și reprimă cu severitate orice opinie contrară;

I.  întrucât în Arabia Saudită sunt în vigoare o serie de legi discriminatorii, în special dispozițiile legale privind statutul personal, situația lucrătoarelor migrante, Codul de stare civilă, Codul muncii, Legea privind naționalitatea și sistemul de tutelă exercitată de bărbați, care condiționează exercitarea de către femei a majorității drepturilor lor în temeiul CEDAW de autorizarea de către un tutore bărbat;

J.  întrucât, în cadrul sistemului de tutelă exercitată de bărbați, femeile saudite sunt lipsite de cele mai elementare mijloace de control asupra vieții lor; întrucât legile discriminatorii privind căsătoria și divorțul sunt în continuare în vigoare, iar femeile sunt obligate prin lege să obțină permisiunea unui tutore bărbat pentru a se înscrie în învățământul superior, a căuta un loc de muncă, a călători sau a se căsători; întrucât femeile saudite căsătorite cu bărbați de altă naționalitate nu au dreptul, spre deosebire de partenerii lor, să transmită naționalitatea lor copiilor sau soților;

K.  întrucât rezerva generală a Arabiei Saudite cu privire la CEDAW este, potrivit Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, incompatibilă cu obiectul și scopul convenției și inadmisibilă în temeiul articolului 28;

L.  întrucât, de când Prințul moștenitor Mohammed bin Salman Al Saud a venit la putere în iunie 2017, mulți apărători ai drepturilor omului, activiști și critici care își susțin punctul de vedere au fost deținuți în mod arbitrar sau au fost condamnați pe nedrept la pedepse cu închisoarea de lungă durată pentru simplul fapt de a-și exercita dreptul la libertatea de exprimare;

M.  întrucât agenda de reformă Vision 2030, care urmărește transformarea economică și socială a țării, inclusiv prin emanciparea femeilor, ar fi trebuit să constituie o oportunitate veritabilă pentru femeile saudite de a-și asigura emanciparea juridică, absolut esențială pentru exercitarea deplină a drepturilor lor în cadrul CEDAW; întrucât recentul val de arestări și cazuri de presupuse torturări ale activiștilor pentru drepturile femeilor este însă contrar acestui obiectiv și poate distrage de la agenda de reformă; întrucât decretul Vision 2030 nu dispune de un cadru juridic adecvat;

N.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea presei și a mass-mediei, atât online, cât și offline, sunt condiții prealabile esențiale și catalizatori pentru democratizare și reformă și reprezintă controale esențiale asupra puterii;

O.  întrucât Arabia Saudită are una dintre cele mai ridicate rate de execuții din lume; întrucât, între 2014 și 2017, numărul mediu de execuții pe an a fost de cel puțin 126; întrucât autoritățile impun pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni nonviolente, cum ar fi contrabanda cu droguri, trădarea și adulterul; întrucât infracțiuni precum apostazia, care, în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, nu ar trebui incriminată, au condus, de asemenea, la aplicarea pedepsei cu moartea;

P.  întrucât, în cadrul indicelui dezvoltării umane întocmit de ONU, valoarea pentru Arabia Saudită pentru anul 2018 este de 0,853, ceea ce o situează pe locul 39 din 188 de țări și teritorii; întrucât în cadrul indicelui ONU al inegalității de gen, valoarea pentru Arabia Saudită este de 0,234, ceea ce o situează pe locul 39 din 189 de țări în anul 2017; întrucât țara are un indice ONU de dezvoltare în funcție de gen (GDI) de 0,877 (pe locul 39 din lume),

1.  condamnă cu fermitate reținerea apărătorilor drepturilor femeilor care au militat pentru ridicarea interdicției de condus, precum și a tuturor apărătorilor drepturilor omului pașnici, a jurnaliștilor, a avocaților și a activiștilor și își exprimă șocul cu privire la relatările credibile privind torturarea sistematică a mai multora dintre aceștia, inclusiv a lui Loujain al-Hathloul;

2.  invită autoritățile saudite să-i elibereze imediat și necondiționat pe acești apărători ai drepturilor femeilor și pe toți apărătorii drepturilor omului, avocații, jurnaliștii și ceilalți prizonieri de conștiință deținuți și condamnați doar pentru exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare și pentru activitatea lor pașnică în domeniul drepturilor omului și să permită observatorilor internaționali independenți să se întâlnească cu apărătorii drepturilor femeilor reținuți;

3.  îndeamnă autoritățile saudite să faciliteze accesul medicilor independenți la deținuți; subliniază că tratamentul aplicat tuturor deținuților, inclusiv apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție, trebuie să respecte condițiile stabilite în Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare, adoptat prin Rezoluția 43/173 a Adunării Generale a ONU din 9 decembrie 1988;

4.  insistă asupra faptului că observatorii independenți ar trebui să includă observatori din partea Delegației UE în Arabia Saudită sau din partea instituțiilor UE, precum și din partea deținătorilor de mandate ONU pentru drepturile omului, cum ar fi raportorul special privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, sau ONG-uri internaționale;

5.  insistă ca autoritățile saudite să pună capăt tuturor formelor de hărțuire, inclusiv la nivel judiciar, împotriva lui Loujain al-Hathloul, Aziza al-Yousef, Eman al-Nafjan, Nouf Abdulaziz, Mayaa al-Zahrani, Samar Badawi, Nassima al-Sada, Shadan al-Anezi, Abir Namankani, Amal al-Harbi, Hatoon al-Fassi, Israa Al-Ghomgham, Mohammed al-Rabea și a tuturor celorlalți apărători ai drepturilor omului din țară, astfel încât aceștia să își poată desfășura activitatea fără impedimente nejustificate sau teamă de represalii împotriva lor și a familiilor lor;

6.  condamnă represaliile și tortura continue la adresa apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a apărătorilor drepturilor femeilor, care au loc în Arabia Saudită și care subminează credibilitatea procesului de reformă din țară; denunță discriminarea continuă și sistemică a femeilor și fetelor din Arabia Saudită;

7.  îndeamnă Arabia Saudită să garanteze în mod public siguranța tuturor activiștilor deținuți, să permită accesul femeilor deținute la avocați și la membrii familiei, să prezinte dovezi ale bunăstării lor și să îi elibereze pe cei închiși exclusiv pentru că au promovat în mod pașnic reforma;

8.  îi laudă și îi sprijină pe apărătorii drepturilor femeilor saudite care încearcă să obțină un tratament egal și echitabil în societatea lor și pe cei care au apărat drepturile omului în ciuda dificultăților cu care se confruntă;

9.  este profund îngrijorat cu privire la prevalența violenței bazate pe gen în Arabia Saudită, care este în continuare în mare măsură subraportată și nedocumentată și care a fost justificată prin motive retrograde precum nevoia de a disciplina femeile aflate sub tutela bărbaților; îndeamnă autoritățile saudite să adopte o legislație cuprinzătoare care să definească și să incrimineze în mod specific toate formele de violență bazată pe gen împotriva femeilor, în special mutilarea genitală a femeilor, violul, inclusiv violul în cadrul cuplului, agresiunea sexuală și hărțuirea sexuală, și să înlăture toate obstacolele din calea accesului femeilor la justiție; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările privind o practică predominantă de căsătorie a copiilor;

10.  deploră existența sistemului de tutelă exercitată de bărbați, prin care este încă necesară o autorizație din partea unui tutore bărbat în mai multe domenii, inclusiv călătoriile internaționale, accesul la servicii medicale, alegerea reședinței, căsătoria, depunerea plângerilor în cadrul sistemului de justiție și părăsirea adăposturilor administrate de stat pentru femei care au suferit abuzuri și a centrelor de detenție; subliniază că acest sistem este o reflecție a sistemului patriarhal adânc înrădăcinat care conduce țara; îndeamnă guvernul saudit să abolească imediat sistemul de tutelă exercitată de bărbați și să abroge alte legi care discriminează femeile și fetele;

11.  ia act de adoptarea recentă a unei legi în temeiul căreia femeile saudite pot fi notificate prin mesaj-text dacă soții lor divorțează de ele, pentru a le proteja de încetarea căsătoriei fără cunoștința lor; subliniază că această lege nu face nimic pentru a aborda faptul că femeile saudite nu pot obține divorțuri decât în cazuri extrem de limitate, cum ar fi atunci când soțul lor consimte la divorț sau când acesta le-a făcut să sufere;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la serviciile de internet guvernamentale cu ajutorul cărora tutorii bărbați pot urmări femeile, pot preciza când și cum pot trece frontierele saudite și pot obține notificări SMS aproape în timp real atunci când călătoresc;

13.  salută ridicarea interdicției privind condusul pentru femei în Regatul Arabiei Saudite, ca parte a agendei Vision 2030;

14.  invită autoritățile saudite să revizuiască Legea privind asociațiile și fundațiile din decembrie 2015 pentru a le permite activistelor să se organizeze și să acționeze liber și independent, fără interferențe nejustificate din partea autorităților; solicită, de asemenea, revizuirea Legii pentru combaterea terorismului, a Legii pentru combaterea criminalității informatice și a Legii privind presa și publicațiile, care sunt utilizate în mod repetat pentru a urmări penal apărătorii drepturilor omului, precum și revizuirea tuturor dispozițiilor discriminatorii din sistemul juridic, inclusiv în domenii precum moștenirea;

15.  invită autoritățile saudite să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, să anuleze rezervele față de CEDAW și să ratifice Protocolul opțional la CEDAW, astfel încât femeile saudite să-și poată exercita pe deplin drepturile consacrate de Convenție, precum și să pună capăt practicilor căsătoriilor copiilor și căsătoriilor forțate și codului vestimentar obligatoriu pentru femei; îndeamnă Arabia Saudită să emită o invitație permanentă pentru toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, pentru ca acestea să viziteze țara;

16.  subliniază că exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de asociere și întrunire pașnică este protejat în temeiul legislației internaționale privind drepturile omului; invită autoritățile saudite să permită existența presei libere și a mass-media independente și să asigure libertatea de exprimare atât online, cât și offline, precum și libertatea de asociere și de întrunire pașnică pentru toți locuitorii Arabiei Saudite; îndeamnă autoritățile saudite să elimine restricțiile introduse asupra apărătorilor drepturilor omului, care le interzic acestora să se exprime liber pe platformele de comunicare socială și în mass-media internațională;

17.  invită autoritățile saudite să introducă imediat un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, ca un pas către abolirea acesteia; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a asigura faptul că procesele în cauză au respectat standardele internaționale;

18.  recomandă trimiterea unei delegații ad-hoc în Arabia Saudită din partea Subcomisiei pentru drepturile omului (DROI) și a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (FEMM) înainte de încheierea actualului mandat, pentru a vizita femeile aflate în detenție și a desfășura întâlniri cu autoritățile saudite;

19.  ia act de dialogul UE-Arabia Saudită și încurajează continuarea sa;

20.  regretă declarațiile ineficiente ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și ale statelor membre cu privire la cazurile apărătorilor drepturilor femeilor aflați în detenție din mai 2018;

21.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să prezinte în dialogurile cu autoritățile saudite cazurile lui Loujain al-Hathloul, Eman al-Nafjan, Aziza al-Yousef, Samar Badawi, Nassima al-Shabada și ale tuturor celorlalte femei, apărătoare ale drepturilor omului, și să solicite eliberarea acestora; insistă asupra faptului că, până la eliberarea lor, diplomații UE ar trebui să solicite autorităților saudite să le garanteze siguranța și să desfășoare anchete complete cu privire la cazurile de tortură raportate;

22.  solicită Comisiei și Parlamentului să analizeze lipsa intrărilor privind Arabia Saudită în registrul de transparență al UE;

23.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să prezinte în dialogurile cu autoritățile saudite cazurile lui Israa al-Ghomgham, al soțului său, Mousa al-Hashim, și al celor patru avocați, Ahmed al-Matrood, Ali Ouwaisher, Khalid al-Ghanim și Mujtaba al-Muzain, și să solicite eliberarea acestora; solicită, de asemenea, ca și cazul lui Sheikh Salman Al-Awda să fie adus în discuție și să se solicite eliberarea sa;

24.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să stabilească o poziție unitară pentru a se asigura că serviciile diplomatice europene din Arabia Saudită utilizează în mod sistematic mecanismele prevăzute în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, inclusiv declarațiile publice, demersurile diplomatice, monitorizarea proceselor și vizitele la închisoare, în legătură cu apărătorii drepturilor femeilor din Arabia Saudită, aflați în detenție încă din mai 2018;

25.  solicită Parlamentului European să depună o rezoluție referitoare la situația apărătorilor drepturilor omului din Arabia Saudită, în cadrul următoarei sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU; solicită UE ca, în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului pentru Drepturile Omului și a Comisiei pentru statutul femeii, să ridice problema statutului de membru al unor state cu antecedente discutabile în domeniul drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor și a egalității de gen; solicită UE să propună desemnarea unui Raportor special pentru drepturile omului în Arabia Saudită, în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

26.  solicită, încă o dată, autorităților saudite să pună capăt pedepselor cu flagelarea în cazul lui Raif Badawi și să procedeze la eliberarea sa imediată și necondiționată; insistă ca toți reprezentanții la nivel înalt ai UE, în special VP/ÎR și toți comisarii, să aducă în discuție în mod sistematic cazul lui Raif Badawi în discuțiile cu omologii lor din Arabia Saudită și să solicite permisiunea de a-l întâlni în timpul vizitelor lor în Arabia Saudită; se angajează să își intensifice eforturile în sprijinul eliberării sale; invită Președintele să călătorească la Riad pentru a discuta direct cu autoritățile cazul laureaților Premiului Saharov;

27.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să asigure punerea pe deplin în aplicare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, precum și să își extindă protecția și sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului, în special pentru apărătorii drepturilor femeilor; invită VP/ÎR să raporteze cu privire la stadiul actual al cooperării militare și în domeniul securității dintre statele membre ale UE și regimul saudit;

28.  invită din nou Consiliul să ajungă la o poziție comună pentru a impune Arabiei Saudite un embargo al UE asupra armelor și să respecte Poziția comună 2008/944/PESC(6); solicită un embargo asupra exportului de sisteme de supraveghere și de alte produse cu dublă utilizare care pot fi utilizate în Arabia Saudită pentru reprimarea cetățenilor săi, inclusiv a apărătoarelor drepturilor omului; se declară alarmat de utilizarea acestor arme și a tehnologiilor de supraveghere cibernetică de către autoritățile din Arabia Saudită; reamintește statelor membre că vânzările continue de arme către Arabia Saudită încalcă poziția comună a UE privind exporturile de arme; solicită SEAE să propună și Consiliului să adopte măsuri restrictive împotriva Arabiei Saudite ca răspuns la încălcările drepturilor omului, inclusiv înghețarea de active și interdicțiile de acordare a vizelor;

29.  îndeamnă VP/ÎR, SEAE și statele membre să continue dialogul cu Arabia Saudită privind drepturile omului, libertățile fundamentale și rolul îngrijorător al țării în regiune; își exprimă disponibilitatea de a purta un dialog deschis și constructiv cu autoritățile saudite, inclusiv cu membri ai parlamentului, cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor lor internaționale în domeniul drepturilor omului; solicită realizarea unui schimb de experiență în domeniul juridic și al justiției, pentru a consolida protecția drepturilor individuale în Arabia Saudită;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Comisiei pentru statutul femeii, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Majestății Sale, Regelui Salman bin Abdulaziz Al Saud și Prințului moștenitor Mohammad bin Salman Al Saud, guvernului Regatului Arabiei Saudite și secretarului general al Centrului pentru dialog național al Regatului Arabiei Saudite.

(1) JO C 378, 9.11.2017, p. 64.
(2) JO C 310, 25.8.2016, p. 29.
(3) JO C 349, 17.10.2017, p. 34.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0232.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0434.
(6) Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (JO L 335, 13.12.2008, p. 99).


Un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier ***I
PDF 269kWORD 84k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier (COM(2018)0373 – C8-0228/2018 – 2018/0198(COD))
P8_TA(2019)0118A8-0414/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Proiect de acord de cooperare între Eurojust și Georgia *
PDF 121kWORD 48k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de aprobare a încheierii de către Eurojust a Acordului de cooperare dintre Eurojust și Georgia (13483/2018 – C8-0484/2018 – 2018/0813(CNS))
P8_TA-PROV(2019)0119A8-0065/2019

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (13483/2018),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0484/2018),

–  având în vedere Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate(1), în special articolul 26a alineatul (2),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0065/2019),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO L 63, 6.3.2002, p. 1.


Cadrul pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană ***I
PDF 250kWORD 81k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană (COM(2017)0487 – C8-0309/2017 – 2017/0224(COD))
P8_TA-PROV(2019)0121A8-0198/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0487),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0309/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 19 aprilie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 23 martie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0198/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție, care va fi publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune

P8_TC1-COD(2017)0224


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Investițiile străine directe contribuie la creșterea economică a Uniunii, consolidând competitivitatea acesteia, creând locuri de muncă și economii de scară, atrăgând capitaluri, tehnologii, inovare și expertiză și deschizând noi piețe pentru exporturile Uniunii. Acestea susțin realizarea obiectivelor stabilite în Planul de investiții pentru Europa ▌ și contribuie la alte proiecte și programe ale Uniunii.

(2)  Articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) precizează că, în relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi. De asemenea, ▌ Uniunea și statele membre dispun de un mediu de investiții deschis, consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și integrat în angajamentele internaționale ale Uniunii și ale statelor sale membre în ceea ce privește investițiile străine directe.

(3)  În conformitate cu angajamentele internaționale asumate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, precum și în cadrul acordurilor comerciale și de investiții încheiate cu țări terțe, Uniunea și statele membre au posibilitatea de a ▌ adopta măsuri restrictive privind investițiile străine directe din motive privind securitatea sau ordinea publică, sub rezerva îndeplinirii anumitor cerințe. Cadrul stabilit prin prezentul regulament se referă la investițiile străine directe în Uniune. Investițiile externe și accesul la piețele țărilor terțe sunt tratate în cadrul altor instrumente ale politicii comerciale și de investiții.

(4)  Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a deroga de la libera circulație a capitalurilor, astfel cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (b) din TFUE. Mai multe state membre au instituit măsuri în temeiul cărora pot restricționa ▌ circulația respectivă ▌ din motive privind ordinea publică sau siguranța publică. Aceste măsuri reflectă ▌ obiectivele și preocupările statelor membre cu privire la investițiile străine directe și ar putea antrena o serie de mecanisme diferite în ceea ce privește domeniul lor de aplicare și procedurile. Statele membre care doresc să instituie astfel de mecanisme în viitor ar putea lua în considerare funcționarea, experiențele și bunele practici ale mecanismelor existente.

(5)  În prezent, nu există niciun cadru cuprinzător la nivelul Uniunii ▌ pentru examinarea investițiilor străine directe din motive privind securitatea sau ordinea publică, în timp ce marii parteneri comerciali ai Uniunii au dezvoltat deja astfel de cadre.

(6)  Investițiile străine directe aparțin domeniului politicii comerciale comune. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (e) din TFUE, Uniunea deține competență exclusivă în ceea ce privește politica comercială comună.

(7)  Este important să se ofere securitate juridică pentru mecanismele de examinare din statele membre din motive privind securitatea și ordinea publică, și ▌ să se asigure coordonarea și cooperarea ▌ la nivelul întregii Uniuni privind examinarea investițiilor străine directe ▌ de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică. Acest cadru comun nu aduce atingere responsabilității exclusive a statelor membre pentru apărarea ▌ securității lor naționale, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE. De asemenea, acesta nu aduce atingere protecției intereselor esențiale ale siguranței lor, în conformitate cu articolul 346 din TFUE.

(8)  Cadrul de examinarea a investițiilor străine directe și de cooperare ar trebui să ofere statelor membre și Comisiei mijloacele necesare pentru a aborda riscurile la adresa securității sau a ordinii publice într-un mod cuprinzător, precum și pentru a se adapta la circumstanțele în schimbare, menținând totodată flexibilitatea necesară pentru ca statele membre să examineze investițiile străine directe din motive privind securitatea sau ordinea publică, ținând cont de situațiile lor individuale și de particularitățile lor naționale. Decizia cu privire la eventuala instituire a unui mecanism de examinare sau de a examina o anumită investiție străină directă rămâne în responsabilitatea exclusivă a statului membru în cauză.

(9)  Prezentul regulament ar trebui să reglementeze o gamă largă de investiții care stabilesc sau mențin legături durabile și directe între investitorii din țări terțe, inclusiv entitățile de stat, și întreprinderile care desfășoară o activitate economică într-un stat membru. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să reglementeze investițiile de portofoliu.

(10)  Statele membre care dispun de un mecanism de examinare ar trebui să ia măsurile necesare, în conformitate cu dreptul Uniunii, pentru a preveni eludarea mecanismelor lor de examinare și a deciziilor de examinare. Aceste măsuri ar trebui să vizeze investițiile care provin din interiorul Uniunii care sunt intermediate prin aranjamente artificiale ce nu reflectă realitatea economică și eludează mecanismele și deciziile de examinare și în cazul cărora investitorul este, în ultimă instanță, deținut sau controlat de o persoană fizică sau de o întreprindere dintr-o țară terță. Acest lucru nu aduce atingere libertății de stabilire și liberei circulații a capitalurilor consacrate în TFUE.

(11)   Ar trebui să fie posibilă evaluarea de către statele membre a riscurilor pentru securitatea sau ordinea publică care decurg din modificări semnificative ale structurii de proprietate sau ale caracteristicilor esențiale ale unui investitor străin.

(12)   Pentru a orienta statele membre și Comisia în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament, este oportună furnizarea unei liste a factorilor care ar putea fi luați în considerare atunci când ▌ se stabilește dacă anumite investiții străine directe sunt de natură să afecteze ▌ securitatea sau ordinea publică. Lista respectivă va permite, de asemenea, îmbunătățirea transparenței ▌mecanismelor de examinare din statele membre pentru investitorii care intenționează să realizeze sau care au realizat investiții străine directe în Uniune. Lista de factori care pot afecta securitatea sau ordinea publică ar trebui să rămână neexhaustivă.

(13)  Pentru a determina dacă o investiție străină directă poate afecta securitatea sau ordinea publică, statele membre și Comisia ar trebui să poată lua în considerare toți factorii relevanți, inclusiv efectele asupra infrastructurilor critice, asupra tehnologiilor (inclusiv tehnologiile generice esențiale), și asupra factorilor de producție care sunt esențiali pentru securitate sau pentru menținerea ordinii publice, a căror perturbare, defectare, pierdere sau distrugere ar avea un impact semnificativ într-un stat membru sau în Uniune. În acest sens, statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să poată ține cont de contextul și circumstanțele investițiilor străine directe, în special de cazurile în care un investitor străin este controlat direct sau indirect, de exemplu prin intermediul unei finanțări semnificative, inclusiv prin subvenții, de către guvernul unei țări terțe sau desfășoară proiecte sau programe de investiții externe derulate de către stat.

(14)   Statele membre sau, după caz, Comisia ar putea lua în considerare informațiile relevante primite de la operatorii economici, organizațiile societății civile sau partenerii sociali, precum sindicatele, în legătură cu o investiție străină directă de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică.

(15)  Este necesar să se stabilească elementele esențiale ale cadrului pentru examinarea investițiilor străine directe de către un stat membru pentru a permite investitorilor, Comisiei și altor state membre să înțeleagă modul în care astfel de investiții ar putea face obiectul examinării. ▌ Elementele respective ar trebui să includă cel puțin ▌ termenele de examinare și posibilitatea ca investitorii străini au posibilitatea să ▌ conteste deciziile de examinare. Normele și procedurile referitoare la mecanismele de examinare ar trebui să fie transparente ▌ șisă nu facă discriminare între țările terțe.

(16)  Ar trebui stabilit un mecanism care să le permită statelor membre să coopereze și să își acorde reciproc asistență atunci când o investiție străină directă dintr-un stat membru ▌ ar putea să afecteze securitatea sau ordinea publică din alte state membre. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să furnizeze observații unui stat membru în care o astfel de investiție este planificată sau a fost realizată, indiferent dacă statul membru respectiv dispune sau nu de un mecanism de examinare sau dacă investiția respectivă face obiectul unei examinări. ▌Solicitările de informații, răspunsuri și observații din partea statelor membre ar trebui, de asemenea, să fie transmise Comisiei. Comisia ar trebui ▌ să poată emite, după caz, un aviz în sensul articolului 288 din TFUE către statul membru în care este planificată sau a fost realizată investiția. ▌Statele membre ar trebui să poată solicita avize din partea Comisiei sau observații din partea altor state membre cu privire la o investiție străină directă care are loc pe teritoriul lor.

(17)   În cazul în care un stat membru primește observații din partea altor state membre sau un aviz din partea Comisiei, acesta ar trebui să acorde acestor observații sau respectivului aviz atenția cuvenită, după caz, prin măsuri pe care le are la dispoziție în temeiul dreptului său intern sau în cadrul procesului său mai amplu de elaborare a politicilor, în conformitate cu obligația sa de cooperare loială prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din TUE.

Decizia finală în ceea ce privește orice investiție străină directă care face obiectul examinării sau orice măsură luată în ceea ce privește investițiile străine directe care nu fac obiectul examinării rămâne în responsabilitatea exclusivă a statului membru în care este planificată sau realizată investiția străină directă.

(18)   Mecanismul de cooperare ar trebui utilizat numai în scopul de a proteja securitatea sau ordinea publică. Din acest motiv, statele membre ar trebui să justifice în mod adecvat orice solicitare de informații cu privire la o anumită investiție străină directă într-un alt stat membru, precum și orice observație pe care o adresează statului membru respectiv. Aceleași cerințe ar trebui să se aplice și în cazul în care Comisia solicită informații privind o anumită investiție străină directă sau emite un aviz către un stat membru. Respectarea cerințelor respective este, de asemenea, importantă în situațiile în care un investitor dintr-un stat membru concurează cu investitori din țări terțe pentru a face o investiție într-un alt stat membru, cum ar fi achiziționarea activelor.

(19)  De asemenea, Comisia ar trebui să aibă poată ▌ emite un aviz în sensul articolului 288 din TFUE în ceea ce privește investițiile străine directe care sunt de natură să afecteze proiecte și programe de interes pentru Uniune din motive privind securitatea sau ordinea publică. Comisia ar dispune astfel de un instrument de protecție a proiectelor și programelor care servesc Uniunea în ansamblul său și care reprezintă o contribuție importantă la creșterea sa economică, la crearea de locuri de muncă și la competitivitate. Sunt vizate, în special, proiectele și programele care implică o finanțare substanțială din partea Uniunii sau care sunt stabilite de dreptul Uniunii privind infrastructurile critice, tehnologiile critice sau factorii de producție critici. Proiectele sau programele ▌ respective de interes pentru Uniune ▌ ar trebui menționate într-o listă în prezentul regulament. Avizul care este trimis statului membru care efectuează examinarea ar trebui să fie transmis în același timp celorlalte state membre. ▌

Statul membru în cauză ar trebui să țină cont în cel mai înalt grad de avizul primit din partea Comisiei, dacă este cazul, prin măsuri pe care le are la dispoziție în temeiul dreptului său intern sau în cadrul procesului mai amplu de elaborare a politicilor și să ofere o explicație Comisiei în cazul în care nu urmează avizul respectiv, în conformitate cu obligația sa de cooperare loială în temeiul articolului 4 alineatul (3) din TUE. Decizia finală în ceea ce privește orice investiție străină directă care face obiectul examinării sau orice măsură luată în ceea ce privește investițiile străine directe care nu fac obiectul examinării rămâne în responsabilitatea exclusivă a statului membru în care este planificată sau realizată investiția străină directă.

(20)   Pentru a ține seama de evoluțiile legate de proiectele și programele de interes pentru Uniune, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei de proiecte și programe de interes pentru Uniune stabilite în anexa la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(6). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(21)  Pentru a oferi o mai mare securitate investitorilor, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a formula observații și Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a emite un aviz în legătură cu investițiile finalizate care nu fac obiectul unei examinări pentru o perioadă limitată la 15 luni de la finalizarea investițiilor străine directe. Mecanismul de cooperare nu ar trebui să se aplice investițiilor străine directe finalizate înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(22)   Statele membre ar trebui să notifice Comisiei mecanismele lor de examinare, precum și orice modificare adusă acestora, și să transmită anual ▌ un raport cu privire la aplicarea mecanismelor lor de examinare, inclusiv deciziile privind permiterea sau interzicerea investițiilor străine directe sau impunerea unor condiții sau a unor măsuri de atenuare pentru investițiile străine directe, precum și deciziile privind investițiile străine directe care sunt de natură să afecteze proiecte sau programe de interes pentru Uniune. Toate statele membre ▌ ar trebui ▌ să raporteze cu privire la investițiile străine directe realizate pe teritoriul lor, pe baza informațiilor pe care le au la dispoziție. În vederea îmbunătățirii calității și a comparabilității informațiilor furnizate de statele membre, precum și pentru a facilita respectarea obligațiilor în materie de notificare și de raportare, Comisia ar trebui să pună la dispoziție formulare standardizate, având în vedere, printre altele, formularele relevante aplicate în scopul raportării către Eurostat, după caz.

(23)   ▌ Pentru a asigura eficacitatea mecanismului de cooperare, este, de asemenea, important să se asigure un nivel minim de informare și de coordonare în ceea ce privește investițiile străine directe care intră sub incidența prezentului regulament în toate statele membre. Aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziție de către statele membre pentru ▌ investițiile străine directe care fac obiectul examinării, precum și, la cerere, pentru alte investiții străine directe ▌. Informațiile pertinente ar trebui să includă aspecte precum structura de proprietate a investitorului străin și finanțarea investiției planificate sau realizate, inclusiv, dacă sunt disponibile, informații privind subvențiile acordate de țări terțe. Statele membre ar trebui să furnizeze informații exacte, cuprinzătoare și fiabile.

(24)   La cererea unui stat membru în care este planificată sau a fost realizată o investiție străină directă, investitorul străin sau întreprinderea în cauză ar trebui să furnizeze informațiile solicitate. În circumstanțe excepționale, atunci când, în pofida eforturilor susținute depuse, nu este în măsură să obțină astfel de informații, statul membru respectiv ar trebui să notifice fără întârziere acest lucru statelor membre în cauză sau Comisiei. În acest caz, ar trebui să fie posibil ca orice observație transmisă de un alt stat membru sau orice aviz emis de Comisie în cadrul mecanismului de cooperare să se bazeze pe informațiile pe care acestea le au la dispoziție.

(25)   Atunci când pun la dispoziție informațiile solicitate, statele membre trebuie să respecte dreptul Uniunii și dreptul intern care este conform cu dreptul Uniunii.

(26)   Ar trebui îmbunătățite comunicarea și cooperarea la nivelul statelor membre și la nivelul Uniunii prin stabilirea unui punct de contact ▌pentru ▌ punerea în aplicare a prezentului regulament în fiecare stat membru și în cadrul Comisiei.

(27)   Punctele de contact stabilite de statele membre și de Comisie ar trebui să fie amplasate corespunzător în cadrul administrației respective și ar trebui să dispună de personalul calificat și de competențele necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile în temeiul mecanismului de coordonare și pentru a asigura gestionarea adecvată a informațiilor confidențiale.

(28)   Elaborarea și punerea în aplicare a unor politici eficace și cuprinzătoare ar trebui să fie sprijinite de către grupul de experți al Comisiei privind examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană, înființat prin Decizia Comisiei din 29.11.2017(7), compus din reprezentanți ai statelor membre. Grupul menționat ar trebui să discute, în special, chestiuni referitoare la examinarea investițiilor străine directe, să împărtășească cele mai bune practici și experiența acumulată și să facă schimb de opinii privind tendințele și chestiunile de interes comun legate de investițiile străine directe. Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a solicita grupului consultanță cu privire la aspecte sistemice legate de punerea în aplicare a prezentului regulament. Comisia ar trebui să consulte grupul de experți cu privire la proiectele de acte delegate în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(29)   Statele membre și Comisia ar trebui să fie încurajate să coopereze cu autoritățile competente ale țărilor terțe care împărtășesc aceeași viziune privind aspecte referitoare la examinarea investițiilor străine directe care sunt de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică. Respectiva cooperare administrativă ar trebui să vizeze consolidarea eficacității cadrului pentru examinarea investițiilor străine directe de către statele membre și a cadrului de cooperare între statele membre și Comisie în temeiul prezentului regulament. De asemenea, ar trebui să fie posibil pentru Comisie să monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește mecanismele de examinare din țări terțe.

(30)  Statele membre și Comisia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta protecția informațiilor confidențiale în special în conformitate cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443(8) și (UE, Euratom) 2015/444(9) ale Comisiei și cu Acordul dintre statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecția informațiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene(10). Acestea includ, în special, obligația de a nu clasifica la un nivel de clasificare inferior sau de a nu declasifica informații clasificate fără acordul scris prealabil al emitentului(11). Orice informație care este sensibilă, fără a fi clasificată, sau care este furnizată cu titlu confidențial ar trebui să fie tratată ca atare de către autorități.

(31)   Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte normele aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către punctele de contact și alte entități din statele membre ar trebui să fie realizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(12). Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie ar trebui să fie realizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(13).

(32)   Pe baza rapoartelor anuale transmise de toate statele membre, printre altele, și cu respectarea corespunzătoare a caracterului confidențial al unora dintre informațiile incluse în aceste rapoarte, Comisia ar trebui să întocmească un raport anual cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament și să îl prezinte Parlamentului European și Consiliului. Pentru o mai mare transparență, raportul ar trebui să fie făcut public.

(33)   Parlamentul European ar trebui să aibă posibilitatea de a invita Comisia la o reuniune a comisiei sale competente pentru a prezenta și a explica aspecte sistemice legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.

(34)   ▌ Până la ... [trei ani de la data aplicării prezentului regulament] și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia ar trebui să ▌ evalueze funcționarea și eficiența prezentului regulament și să transmită un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul respectiv ar trebui să includă o evaluare care să stabilească dacă prezentul regulament necesită sau nu o modificare. În cazul în care propune modificarea prezentului regulament, raportul poate fi însoțit de o propunere legislativă.

(35)  Punerea în aplicare a prezentului regulament de către Uniune și statele membre ar trebui să respecte cerințele relevante pentru impunerea unor măsuri restrictive ▌ din motive privind securitatea și ordinea publică ▌ prevăzute ▌ în Acordurile OMC, inclusiv, în special la articolul XIV litera (a) și la articolul XIV bis din Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS)(14) ▌. Acesta ar trebui, de asemenea, să respecte dreptul Uniunii și să fie în concordanță cu angajamentele asumate în cadrul altor acorduri comerciale și de investiții ▌ la care Uniunea sau statele membre sunt părți și acorduri comerciale și de investiții la care Uniunea sau statele membre au aderat.

(36)  În cazul în care o investiție străină directă constituie o concentrare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004(15) al Consiliului, aplicarea prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004. Prezentul regulament și articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 ar trebui să fie aplicate în mod coerent. În măsura în care domeniile de aplicare ale celor două regulamente se suprapun, motivele pentru examinare prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament și noțiunea de interese legitime în sensul articolului 21 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 ar trebui să fie interpretate într-un mod coerent, fără a aduce atingere evaluării compatibilității măsurilor naționale menite să protejeze aceste interese cu principiile generale și cu celelalte dispoziții din dreptul Uniunii.

(37)   Prezentul regulament nu afectează normele Uniunii referitoare la evaluarea prudențială a achizițiilor de participații calificate în sectorul financiar, care este o procedură distinctă, cu un obiectiv specific(16).

(38)   Prezentul regulament este coerent cu alte proceduri de notificare și de examinare prevăzute în legislația sectorială a Uniunii și nu aduce atingere acestora,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament stabilește un cadru pentru examinarea de către statele membre ▌ a investițiilor străine directe în Uniune din motive privind securitatea sau ordinea publică și pentru un mecanism de cooperare între statele membre, precum și între statele membre și Comisie, în ceea ce privește investițiile străine directe care sunt de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică. Acesta include posibilitatea emiterii de către Comisie de avize referitoare la astfel de investiții.

(2)  Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilității exclusive care revine fiecărui stat membru în ceea ce privește menținerea securității sale naționale, astfel cum este prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din TUE, și nici dreptului care revine fiecărui stat membru de a își proteja interesele esențiale de securitate în conformitate cu articolul 346 din TFUE.

(3)  Nicio dispoziție din prezentul regulament nu restrânge dreptul fiecărui stat membru de a decide dacă dorește sau nu să examineze o anumită investiție străină directă în cadrul prezentului regulament.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1.  „investiție străină directă” înseamnă o investiție de orice natură efectuată de un investitor străin cu scopul de a stabili sau de a menține legături durabile și directe între investitorul străin și antreprenorul sau întreprinderea cărora le sunt destinate aceste fonduri pentru desfășurarea unei activități economice într-un stat membru, inclusiv investițiile care permit o participare efectivă la administrarea sau la controlul unei întreprinderi care desfășoară o activitate economică;

2.  „investitor străin” înseamnă o persoană fizică dintr-o țară terță ▌ sau o întreprindere dintr-o țară terță care intenționează să realizeze sau a realizat o investiție străină directă;

3.  „examinare” înseamnă o procedură care permite evaluarea, investigarea, autorizarea, condiționarea, interzicerea sau anularea investițiilor străine directe;

4.  „mecanism de examinare” înseamnă un instrument de aplicare generală, precum un act legislativ sau un act normativ, precum și cerințele administrative, orientările sau normele de aplicare aferente, care stabilește modalitățile, condițiile și procedurile pentru evaluarea, investigarea, autorizarea, condiționarea, interzicerea sau anularea investițiilor străine directe din motive privind securitatea sau ordinea publică;

5.   „investiție străină directă care face obiectul examinării” înseamnă o investiție străină directă care face obiectul unei evaluări formale sau a unei investigații în temeiul unui mecanism de examinare;

6.   „decizie de examinare” înseamnă o măsură adoptată în cadrul aplicării unui mecanism de examinare;

7.   „întreprindere dintr-o țară terță” înseamnă o întreprindere constituită sau organizată în alt mod în conformitate cu legislația unei țări terțe.

Articolul 3

Mecanisme de examinare din statele membre

(1)  În conformitate cu prezentul regulament, statele membre pot să mențină, să modifice sau să adopte, pe teritoriul lor, mecanisme de examinare a investițiilor străine directe din motive privind securitatea sau ordinea publică ▌.

(2)   Normele și procedurile legate de ▌ mecanismele de examinare, inclusiv termenele relevante, sunt transparente și nu fac discriminări între țările terțe. În special, statele membre stabilesc condițiile de declanșare a examinării, motivele examinării și normele procedurale detaliate aplicabile.

(3)   Statele membre stabilesc termenele▌ în cadrul mecanismelor lor de examinare. ▌ Mecanismele de examinare permit ▌statelor membre să țină seama de observațiile altor state membre menționate la articolele 6 și 7 ▌, precum și de avizele Comisiei menționate la articolele 6, 7și 8.

(4)   ▌Informațiile confidențiale, inclusiv informațiile sensibile din punct de vedere comercial, puse la dispoziția statului membru care efectuează examinarea ▌sunt protejate.

(5)   ▌Investitorii străini și întreprinderile în cauză au posibilitatea de ▌a contesta deciziile de examinare ale autorităților naționale.

(6)   Statele membre care dispun de un mecanism de examinare ▌mențin, modifică sau adoptă măsuri necesare pentru identificarea și prevenirea eludării mecanismelor de examinare și a deciziilor de examinare.

(7)   ▌Statele membre informează Comisia cu privire la mecanismele lor de examinare existente până la … [30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Statele membre transmit Comisiei o notificare cu privire la adoptarea oricărui nou mecanism de examinare sau la orice modificare a unui mecanism de examinare existent în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a mecanismului de examinare nou adoptat sau a oricărei modificări a unui mecanism de examinare existent.

(8)   În cel mult trei luni de la primirea notificărilor menționate la alineatul (7), Comisia pune la dispoziția publicului o listă a mecanismelor de examinare din statele membre. Comisia actualizează lista respectivă în mod regulat.

Articolul 4

Factori care pot fi luați în considerare de statul membru sau de Comisie

(1)   Pentru ▌a stabili dacă o investiție străină directă este de natură să afecteze ▌securitatea sau ordinea publică, statele membre și Comisia pot lua în considerare efectele sale potențiale printre altele asupra:

(a)   infrastructurii critice, fie ea fizică sau virtuală, inclusiv infrastructura din domeniul energiei, al transporturilor, al apei, al sănătății, al comunicațiilor, al mass-mediei, al prelucrării sau stocării datelor, infrastructura aerospațială, infrastructura din domeniul apărării sau infrastructura electorală ori financiară, asupra instalațiilor sensibile, precum și asupra terenurilor și proprietăților imobiliare, esențiale pentru utilizarea unei astfel de infrastructuri;

(b)   tehnologiilor critice și produselor cu dublă utilizare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului(17), inclusiv tehnologiile inteligenței artificiale, ale roboticii, ale semiconductorilor și ▌ale securității cibernetice, tehnologiilor aerospațiale, tehnologiilor din domeniul apărării și din cel al stocării energiei, tehnologiilor cuantice și nucleare, precum și nanotehnologiilor și biotehnologiilor;

(c)   aprovizionării în ceea ce privește factorii de producție critici, inclusiv energia sau materiile prime, precum și asupra securității materiale;

(d)   accesului la informații sensibile, inclusiv la date cu caracter personal, sau asupra capacității de a controla ▌aceste informații sau

(e)   libertății și pluralismului mass-mediei.

(2)   Pentru a stabili dacă o investiție străină directă este de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică, statele membre și Comisia pot lua în considerare, în special:

(a)   dacă investitorul străin este controlat direct sau indirect de guvernul unei țări terțe, inclusiv de organisme de stat sau de forțele armate ale acesteia, inclusiv prin structura de proprietate sau prin finanțări semnificative;

(b)   dacă investitorul străin a fost deja implicat în activități care afectează securitatea sau ordinea publică într-un stat membru; sau

(c)   dacă există un risc serios ca investitorul străin să desfășoare activități ilegale sau infracționale.

Articolul 5

Raportarea anuală

(1)   Statele membre ▌transmit Comisiei anual, până la data de 31 martie, un raport pentru anul calendaristic precedent, care include informații agregate referitoare la investițiile ▌străine directe realizate pe teritoriul lor, pe baza informațiilor pe care le au la dispoziție, precum și informații agregate privind solicitările primite din partea altor state membre în temeiul articolului 6 alineatul (6) și al articolului 7 alineatul (5).

(2)   Pentru fiecare perioadă de raportare, statele membre care dispun de mecanisme de examinare transmit, pe lângă informațiile menționate la alineatul (1), ▌informații agregate referitoare la aplicarea acestora.

(3)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului în fiecare an un raport referitor la punerea în aplicare a prezentului regulament. Raportul este public.

(4)   Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune a comisiei sale competente pentru a prezenta și a explica aspecte sistemice legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 6

Mecanismul de cooperare în ceea ce privește investițiile străine directe care fac obiectul examinării

(1)  Statele membre transmit o notificare ▌Comisiei și celorlalte state membre cu privire la orice investiție străină directă ▌de pe teritoriul lor care face ▌obiectul examinării ▌furnizând informațiile menționate la articolul 9 alineatul (2) din prezentul regulament cât mai curând posibil. Notificarea poate include o listă a statelor membre a căror securitate sau ordine publică se consideră că este de natură a fi afectată. Ca parte a notificării ▌și după caz, statul membru ▌care efectuează examinarea se străduiește să indice dacă consideră că investiția străină directă care face obiectul examinării ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004.

(2)  În cazul în care un stat membru consideră că o investiție străină directă ▌care face obiectul examinării într-un alt stat membru este de natură să afecteze securitatea sau ordinea sa publică sau are informații relevante pentru această examinare, acesta poate transmite observații statului membru care efectuează examinarea ▌. ▌Statul membru care transmite observații privind examinarea respectivă transmite observațiile respective, în același timp, și Comisiei.

Comisia informează celelalte state membre că au fost transmise observații.

(3)  În cazul în care consideră că o investiție străină directă care face obiectul examinării este de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică în ▌mai multe state membre sau are informații relevante în legătură cu investiția străină directă respectivă, Comisia poate emite un aviz adresat statului membru care efectuează examinarea ▌. Comisia poate emite un aviz indiferent dacă alte state membre au transmis sau nu observații. În urma observațiilor din partea altor state membre, Comisia poate emite un aviz. Comisia emite un astfel de aviz atunci când acest lucru se justifică și cel puțin o treime dintre statele membre consideră că o investiție străină directă este de natură să le afecteze securitatea sau ordinea publică.

Comisia informează celelalte state membre despre emiterea avizului respectiv.

(4)   Un stat membru care consideră în mod corespunzător că o investiție străină directă de pe teritoriul său este de natură să afecteze securitatea sau ordinea sa publică poate solicita Comisiei să emită un aviz sau altor state membre să transmită observații.

(5)   Observațiile menționate la alineatul (2) și avizele menționate la alineatul (3) se justifică în mod corespunzător.

(6)   În cel mult 15 zile calendaristice de la primirea informațiilor menționate la alineatul (1), alte state membre și Comisia transmit o notificare statului membru care efectuează examinarea cu privire la intenția lor de a transmite observații în temeiul alineatului (2) sau de a emite un aviz în temeiul alineatului (3). Notificarea poate include o solicitare de informații suplimentare, pe lângă informațiile menționate la alineatul (1).

Orice solicitare de informații suplimentare se justifică în mod corespunzător, se limitează la informațiile necesare pentru a transmite observații în temeiul alineatului (2) sau pentru a emite un aviz în temeiul alineatului (3), este proporțională cu scopul solicitării și nu constituie o sarcină inutilă pentru statul membru care efectuează examinarea. Solicitările de informații și răspunsurile furnizate de statele membre sunt transmise, în același timp, și Comisiei.

(7)   Observațiile menționate la alineatul (2) sau avizele menționate la alineatul (3) se adresează statului membru care efectuează examinarea ▌și se trimit acestuia într-un termen rezonabil și, în orice caz, în cel mult 35 de zile ▌calendaristice de la primirea informațiilor menționate la alineatul (1) ▌.

În pofida primului paragraf, dacă au fost solicitate informații suplimentare în temeiul alineatului (6), observațiile se transmit sau avizele se emit în cel mult 20 de zile calendaristice de la primirea informațiilor suplimentare sau a notificării menționate la articolul 9 alineatul (5).

În pofida alineatului (6), Comisia poate emite un aviz în urma observațiilor altor state membre, dacă este posibil în termenele menționate în prezentul alineat și, în orice caz, în cel mult cinci zile calendaristice de la expirarea termenelor respective.

(8)   În cazul excepțional în care statul membru care efectuează examinarea consideră că securitatea sau ordinea sa publică necesită o acțiune imediată, acesta transmite o notificare celorlalte state membre și Comisiei cu privire la intenția sa de a emite o decizie de examinare înainte de termenele menționate la alineatul (7) și justifică în mod corespunzător necesitatea acțiunii imediate. Celelalte state membre și Comisia se străduiesc să transmită observații sau să emită un aviz cu promptitudine.

(9)   Statul membru ▌care efectuează examinarea ▌ține cont în mod corespunzător de observațiile celorlalte state membre menționate la alineatul (2) și de avizul Comisiei menționat la alineatul (3). Decizia finală de examinare este luată de statul membru care efectuează examinarea.

(10)   Cooperarea ▌în temeiul prezentului articol are loc prin intermediul punctelor de contact înființate în conformitate cu articolul ▌11.

Articolul 7

Mecanismul de cooperare în ceea ce privește investițiile străine directe care nu fac obiectul examinării

(1)   În cazul în care un stat membru consideră că o investiție străină directă planificată sau realizată într-un alt stat membru care nu face obiectul examinării în statul membru respectiv este de natură să afecteze securitatea sau ordinea sa publică sau are informații relevante în legătură cu investiția străină directă respectivă, poate transmite observații acelui alt stat membru. Statul membru care transmite observații privind investiția respectivă transmite observațiile, în același timp, și Comisiei.

Comisia informează celelalte state membre că au fost transmise observații.

(2)   În cazul în care consideră că o investiție străină directă planificată sau realizată într-un stat membru care nu face obiectul examinării în statul membru respectiv este de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică în ▌mai multe state membre ▌sau are informații relevante în legătură cu investiția străină directă respectivă, Comisia poate emite un aviz adresat statului membru în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată. Comisia poate emite un aviz indiferent dacă alte state membre au transmis sau nu observații. În urma observațiilor din partea altor state membre, Comisia poate emite un aviz. Comisia emite un astfel de aviz atunci când acest lucru se justifică și cel puțin o treime dintre statele membre consideră că o investiție străină directă este de natură să le afecteze securitatea sau ordinea publică.

Comisia informează celelalte state membre despre emiterea avizului respectiv.

(3)   Un stat membru care consideră în mod corespunzător că o investiție străină directă de pe teritoriul său este de natură să afecteze securitatea sau ordinea sa publică poate solicita Comisiei să emită un aviz sau altor state membre să transmită observații.

(4)   Observațiile ▌menționate la alineatul (1) și avizele menționate la alineatul (2) se justifică în mod corespunzător.

(5)   În cazul în care ▌ un stat membru sau Comisia ▌consideră ▌că o investiție străină directă care nu face obiectul examinării ▌este de natură să afecteze ▌securitatea sau ordinea publică astfel cum se menționează la alineatul (1) sau (2), poate solicita din partea statului membru în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată ▌informațiile menționate la articolul 9.

Orice solicitare de informații se justifică în mod corespunzător, se limitează la informațiile necesare pentru a transmite observații ▌în temeiul alineatului (1)sau pentru a emite un aviz în temeiul ▌alineatului (2), este proporțională cu scopul solicitării și nu constituie o sarcină inutilă pentru statul membru în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată.

Solicitările de informații și răspunsurile furnizate de statele membre sunt transmise, în același timp, și Comisiei.

(6)   Observațiile menționate la alineatul (1) ▌sau avizele menționate la alineatul (2) ▌sunt adresate statului membru în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată și i se trimit acestuia într-un termen rezonabil și, în orice caz, în cel mult 35 de zile ▌calendaristice de la primirea informațiilor menționate la alineatul ▌(5) sau a notificării menționate la articolul 9 alineatul (5). În cazul în care avizul Comisiei este emis după transmiterea observațiilor de către alte state membre, Comisia dispune de un termen de 15 ▌zile ▌calendaristice suplimentare pentru emiterea avizului ▌respectiv. ▌

(7)   Un stat membru ▌în care este planificată sau a fost realizată o investiție străină directă ține cont în mod corespunzător de observațiile celorlalte state membre ▌și de avizul Comisiei ▌.

Statele membre pot transmite observații în temeiul alineatului (1) și Comisia poate emite un aviz în temeiul alineatului (2) în cel mult 15 luni de la realizarea investiției străine directe.

(9)   Cooperarea ▌în temeiul prezentului articol are loc prin intermediul punctelor de contact înființate în conformitate cu articolul 11.

(10)   Prezentul articol nu se aplică investițiilor străine directe realizate înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Articolul 8

Investiții străine directe care sunt de natură să afecteze proiecte sau programe de interes pentru Uniune

(1)  În cazul în care consideră că o investiție străină directă este de natură să afecteze proiecte sau programe de interes pentru Uniune din motive de securitate sau de ordine publică, Comisia poate emite un aviz adresat statului membru în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată.

(2)   Procedurile prevăzute la articolele 6 și 7 se aplică mutatis mutandis, sub rezerva următoarelor modificări:

(a)   în cadrul notificării menționate la articolul 6 alineatul (1) sau al observațiilor menționate la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (1), un stat membru poate indica dacă consideră că o investiție străină directă este de natură să afecteze proiecte și programe de interes pentru Uniune;

(b)   ▌avizul Comisiei se transmite celorlalte state membre;

(c)   ▌statul membru ▌în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată ▌ține cont în cel mai înalt grad de avizul Comisiei și îi oferă acesteia o explicație în cazul în care nu îi urmează avizul.

(3)   În sensul prezentului articol, ▌printre proiectele sau programele de interes pentru Uniune se numără ▌cele în cazul cărora finanțările din partea Uniunii reprezintă o sumă substanțială sau o parte semnificativă sau cele care intră sub incidența dreptului Uniunii privind infrastructura critică, tehnologiile critice sau factorii de producție critici care sunt esențiali pentru securitate sau pentru ordinea publică. Lista proiectelor sau programelor de interes pentru Uniune este inclusă în anexă ▌.

(4)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 pentru a modifica lista proiectelor și programelor de interes pentru Uniune.

Articolul 9

Cerințe în materie de informare

(1)  Statele membre se asigură că informațiile notificate în temeiul articolului 6 alineatul (1) sau solicitate de Comisie și de alte state membre în temeiul articolului 6 alineatul (6) și al articolului 7 alineatul (5) ▌sunt puse la dispoziția Comisiei și a statelor membre solicitante fără întârzieri nejustificate.

(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) cuprind ▌:

(a)   ▌structura de proprietate a investitorului străin și a întreprinderii în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată, inclusiv informații privind investitorul final și participarea la capital ▌;

(b)   ▌valoarea aproximativă a investiției străine directe;

(c)   ▌produsele, serviciile și operațiunile comerciale ale investitorului străin și ale întreprinderii în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată;

(d)   ▌statele membre în care investitorul străin și întreprinderea în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată desfășoară operațiuni comerciale relevante;

(e)   ▌finanțarea investiției și sursa acesteia, pe baza celor mai bune informații aflate la dispoziția statului membru ▌;

(f)   ▌data la care investiția străină directă este planificată să fie realizată sau la care a fost realizată.

(3)   Statele membre depun eforturi pentru a transmite statelor membre solicitante și a Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice informație suplimentară celor menționate la alineatele (1) și (2), dacă este disponibilă.

(4)   Statul membru în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată poate solicita investitorului străin sau întreprinderii în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată să transmită informațiile menționate la alineatul (2). Investitorul străin sau întreprinderea în cauză transmite informațiile solicitate fără întârzieri nejustificate.

(5)   Un stat membru care, în circumstanțe excepționale, nu este în măsură, în ciuda eforturilor sale susținute, să obțină informațiile menționate la alineatul (1) transmite fără întârziere o notificare Comisiei și celorlalte state membre în cauză. În notificare, respectivul stat membru justifică în mod corespunzător motivele pentru care nu transmite informațiile respective și explică eforturile susținute întreprinse pentru a obține informațiile solicitate, inclusiv o cerere în temeiul alineatului (4).

Dacă nu se transmite nicio informație,, observațiile transmise de un alt stat membru sau avizele emise de Comisie se pot baza pe informațiile pe care acestea le dețin.

Articolul 10

Confidențialitatea informațiilor transmise

(1)  Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament sunt folosite numai în scopul pentru care au fost solicitate.

(2)  Statele membre și Comisia asigură protecția, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, a informațiilor confidențiale obținute în aplicarea prezentului regulament.

(3)   Statele membre și Comisia se asigură că informațiile clasificate transmise sau schimbate în temeiul prezentului regulament nu sunt declasate sau declasificate fără acordul prealabil scris al emitentului.

Articolul 11

Puncte de contact

(1)   Fiecare stat membru și Comisia înființează un ▌punct de contact ▌pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. ▌Statele membre și Comisia implică punctele de contact ▌respective în toate chestiunile legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2)   Comisia furnizează un sistem securizat și criptat pentru a sprijini cooperarea directă și schimbul de informații între punctele de contact.

Articolul 12

Grupul de experți privind examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană

Grupul de experți privind examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană care furnizează consultanță și cunoștințe de specialitate Comisiei continuă să discute chestiuni legate de examinarea investițiilor străine directe și să facă schimb de bune practici și de experiență, precum și de opinii privind tendințe și chestiuni de interes comun referitoare la investițiile străine directe. Comisia analizează, de asemenea, posibilitatea de a solicita grupului respectiv consultanță cu privire la aspecte sistemice legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.

Discuțiile din cadrul grupului respectiv sunt confidențiale.

Articolul 13

Cooperare internațională

Statele membre și Comisia pot coopera cu autoritățile responsabile din țările terțe cu privire la chestiuni referitoare la examinarea investițiilor străine directe din motive de securitate și de ordine publică.

Articolul 14

Prelucrarea datelor cu caracter personal

(1)  Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Regulamentul (UE) 2018/1725 și numai în măsura în care este necesar pentru examinarea investițiilor străine directe de către statele membre și pentru a asigura eficacitatea cooperării prevăzute de prezentul regulament.

(2)  Datele cu caracter personal legate de punerea în aplicare a prezentului regulament se păstrează numai pe perioada necesară pentru îndeplinirea scopurilor pentru care au fost colectate.

Articolul 15

Evaluare

(1)  Până la ... [trei ani de la data aplicării prezentului regulament] și, ulterior, la fiecare cinci ani, ▌Comisia evaluează funcționarea și eficacitatea prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului ▌. Statele membre sunt implicate în acest exercițiu și, dacă este necesar, ▌transmit Comisiei informații ▌suplimentare pentru elaborarea respectivului raport.

(2)  În cazul în care recomandă modificări la prezentul regulament, raportul ▌poate fi însoțit de o propunere legislativă adecvată.

Articolul 16

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 8 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la … [18 luni de data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Lista proiectelor sau programelor de interes pentru Uniune menționate la articolul 8 alineatul (3)

1.   Programele europene GNSS (Galileo și EGNOS):

Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1)

2.   Copernicus:

Regulamentul (UE) nr. 377/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a programului Copernicus și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010 (JO L 122, 24.4.2014, p. 44)

3.   Orizont 2020:

Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104), inclusiv acțiunile pe care acesta le prevede cu privire la tehnologii generice esențiale precum inteligența artificială, robotica, semiconductorii și securitatea cibernetică

4.   Rețelele transeuropene de transport (TEN-T):

Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1)

5.   Rețelele transeuropene de energie (TEN-E):

Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO L 115, 25.4.2013, p. 39)

6.   Rețelele transeuropene de telecomunicații:

Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind o serie de orientări pentru rețelele transeuropene din domeniul infrastructurii de telecomunicații și de abrogare a Deciziei nr. 1336/97/CE (JO L 86, 21.3.2014, p. 14)

7.   Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării:

Regulamentul (UE) 2018/1092 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 de instituire a Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării pentru sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a Uniunii (JO L 200, 7.8.2018, p. 30)

8.   Cooperarea structurată permanentă (PESCO):

Decizia (PESC) 2018/340 a Consiliului din 6 martie 2018 de stabilire a listei de proiecte care urmează să fie dezvoltate în cadrul PESCO (JO L 65, 8.3.2018, p. 24).

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

În urma solicitării formulate de Parlamentul European, Comisia Europeană se angajează:

–  să transmită Parlamentului European formularele standardizate pe care Comisia Europeană le va pregăti pentru a facilita respectarea de către statele membre a obligațiilor anuale de raportare în temeiul articolului 5 din regulament, de îndată ce acestea sunt finalizate, și

–  să transmită Parlamentului European aceste formulare standardizate în fiecare an, în paralel cu prezentarea raportului anual în fața Parlamentului European și a Consiliului, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din regulament.

(1) JO C 262, 25.7.2018, p. 94.
(2) JO C 247, 13.7.2018, p. 28.
(3)JO C 262, 25.7.2018, p. 94.
(4)JO C 247, 13.7.2018, p. 28.
(5)Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(6)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(7)Decizia Comisiei din 29.11.2017 de instituire a grupului de experți privind examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană, (nepublicată în Jurnalul Oficial), C (2017)  7866 final.
(8)Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).
(9) Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
(10)JO C 202, 8.7.2011, p. 13.
(11)Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Acordul dintre statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecția informațiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii  Europene și articolul 4 alineatul (2) din Decizia (UE, Euratom) 2015/444.
(12)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(13)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(14)JO L 336, 23.12.1994, p. 191.
(15)Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).
(16)Introdusă prin Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338); Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1); Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(17)Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (JO L 134, 29.5.2009, p. 1).


Interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii ***I
PDF 369kWORD 101k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii (reformare) (COM(2017)0280 – C8-0173/2017 – 2017/0128(COD))
P8_TA-PROV(2019)0122A8-0199/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0280),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0173/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 24 iulie 2017 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru transport și turism în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 noiembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0199/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii (reformare)

P8_TC1-COD(2017)0128


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Directiva 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) a fost modificată în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.

(2)  Este de dorit să se asigure utilizarea pe scară largă a sistemelor de taxare rutieră electronică în statele membre și țările învecinate și să existe, pe cât posibil, sisteme interoperabile fiabile, ușor de utilizat și eficiente din punctul de vedere al costurilor, care să permită dezvoltarea viitoare a politicii de tarifare rutieră la nivelul Uniunii și evoluțiile tehnice viitoare. Prin urmare, este necesară realizarea interoperabilității sistemelor de taxare rutieră electronică, pentru a reduce costurile și sarcinile legate de plata taxelor rutiere pe întreg teritoriul Uniunii.

(3)  Sistemele interoperabile de taxare rutieră electronică contribuie la atingerea obiectivelor definite de dreptul Uniunii privind perceperea taxelor rutiere.

(4)  Lipsa interoperabilității reprezintă o problemă semnificativă în cazul sistemelor de taxare rutieră electronică în care taxa rutieră datorată este legată de distanța parcursă de vehicul (taxe rutiere în funcție de distanță) sau de trecerea vehiculului printr-un punct specific (de exemplu, taxare la intrare). Dispozițiile privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică ar trebui, așadar, să se aplice numai acelor sisteme și nu ar trebui să se aplice sistemelor în care taxa rutieră datorată este legată de timpul petrecut de vehicul în cadrul infrastructurii taxate (de exemplu, sisteme bazate pe timp cum ar fi viniete).

(5)  Asigurarea respectării la nivel transfrontalier a obligației de plată a taxelor rutiere în Uniune este o problemă importantă în toate tipurile de sisteme, fie ele bazate pe distanță, pe o taxă la intrare sau pe timp, electronice sau manuale. Pentru a soluționa problema executării la nivel transfrontalier în caz de neplată a unei taxe rutiere, dispozițiile privind schimbul transfrontalier de informații ar trebui, prin urmare, să se aplice tuturor acestor sisteme.

(6)  În dreptul intern, încălcarea constând în neplata unei taxe rutiere poate fi clasificată drept contravenție sau infracțiune. Prezenta directivă ar trebui să se aplice indiferent de felul în care încălcarea este clasificată.

(7)  Din cauza faptului că nu sunt clasificate în mod consecvent în cadrul Uniunii, precum și a legăturii lor indirecte cu utilizarea infrastructurii, taxele de parcare ar trebui să fie lăsate în afara domeniului de aplicare al prezentei directive.

(8)  Interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică necesită armonizarea tehnologiei utilizate și a interfețelor dintre elementele constitutive de interoperabilitate.

(9)  Armonizarea tehnologiilor și interfețelor ar trebui să fie susținută de dezvoltarea și întreținerea unor standarde deschise și publice adecvate, disponibile pentru toți furnizorii de sisteme, fără discriminare.

(10)  Pentru a acoperi, cu echipamentele lor de bord (OBE), tehnologiile de comunicații necesare, furnizorilor serviciului european de taxare rutieră electronică (SETRE) ar trebui să li se permită să utilizeze alte sisteme hardware și software și să stabilească legături cu aceste alte echipamente deja prezente la bordul vehiculului, precum sistemele de navigație prin satelit sau dispozitivele portabile.

(11)  Ar trebui să fie luate în considerare caracteristicile specifice ale sistemelor de taxare rutieră electronică care sunt aplicate în prezent pentru vehiculele ușoare. Întrucât niciun astfel de sistem de taxare rutieră electronică nu utilizează în prezent poziționarea prin satelit sau comunicațiile mobile, furnizorilor SETRE ar trebui să li se permită, pentru o perioadă limitată de timp, să furnizeze pentru utilizatorii de vehicule ușoare OBE destinate a fi utilizate numai cu tehnologie cu microunde cu frecvența de 5,8 GHz. Această derogare nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a implementa taxarea rutieră bazată pe satelit pentru vehiculele ușoare.

(12)  Sistemele de taxare rutieră bazate pe tehnologia de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare (ANPR) necesită mai multe controale manuale ale tranzacțiilor de taxare rutieră în serviciul administrativ decât sistemele care utilizează OBE. Sistemele care utilizează OBE sunt mai eficiente pentru domeniile mari de taxare rutieră electronică, iar sistemele care utilizează tehnologia ANPR sunt mai adecvate pentru domeniile mici, cum ar fi taxele rutiere de oraș, în care utilizarea OBE ar genera o sarcină administrativă sau costuri disproporționate. Tehnologia ANPR poate fi utilă în special în cazul în care este combinată cu alte tehnologii.

(13)  Având în vedere evoluțiile tehnice legate de soluțiile bazate pe tehnologia ANPR, organismele de standardizare ar trebui încurajate să definească standardele tehnice necesare.

(14)  Drepturile și obligațiile specifice ale furnizorilor SETRE ar trebui să se aplice entităților care dovedesc că au îndeplinit anumite cerințe și au obținut înregistrarea ca furnizori SETRE în statul lor membru de stabilire.

(15)  Drepturile și obligațiile principalilor actori SETRE, și anume furnizorii SETRE, entitățile care percep taxele rutiere și utilizatorii SETRE, ar trebui definite în mod clar pentru a asigura funcționarea pieței într-un mod echitabil și eficient.

(16)  Este deosebit de important să se protejeze anumite drepturi ale furnizorilor SETRE, cum ar fi dreptul la protecția datelor sensibile din punct de vedere comercial, și aceasta fără a se produce un impact negativ asupra calității serviciilor furnizate entităților care percep taxele rutiere și utilizatorilor SETRE. În special, entitatea care percepe taxele rutiere ar trebui să aibă obligația de a nu divulga date sensibile din punct de vedere comercial niciunuia dintre concurenții furnizorului SETRE. Cantitatea și tipul de date pe care furnizorii SETRE le comunică entităților care percep taxele rutiere, în scopul calculării și al aplicării taxelor rutiere sau al verificării calculului taxei aplicate de către furnizorii SETRE asupra vehiculelor utilizatorilor SETRE, ar trebui să fie limitate la minimul necesar.

(17)  Furnizorii SETRE ar trebui să fie obligați să coopereze pe deplin cu entitățile care percep taxele rutiere în eforturile lor de asigurare a respectării legii, astfel încât să sporească eficiența globală a sistemelor de taxare rutieră electronică. Prin urmare, ar trebui să se permită entităților care percep taxele rutiere să solicite furnizorului SETRE, în cazul în care se suspectează neplata unei taxe rutiere, date referitoare la vehicul și la proprietarul sau deținătorul vehiculului care este clientul furnizorului SETRE, cu condiția ca aceste date să nu fie utilizate în alte scopuri decât asigurarea respectării obligațiilor acestora.

(18)  Pentru a permite furnizorilor SETRE să concureze, fără discriminare, pentru toți clienții într-un anumit domeniu SETRE, este important să li se ofere posibilitatea de a deveni acreditați pentru domeniul respectiv suficient de devreme astfel încât aceștia să poată oferi servicii utilizatorilor din prima zi de funcționare a sistemului de taxare rutieră.

(19)  Entitățile care percep taxele rutiere ar trebui să acorde tuturor furnizorilor SETRE, fără discriminare, accesul la domeniul SETRE de care răspund.

(20)  În vederea asigurării transparenței și a accesului nediscriminatoriu al tuturor furnizorilor SETRE la domeniile SETRE, entitățile care percep taxele rutiere ar trebui să publice toate informațiile necesare cu privire la drepturile de acces într-o declarație privind domeniul SETRE.

(21)  Toate reducerile sau diminuările taxelor rutiere acordate utilizatorilor OBE de către un stat membru sau de către o entitate care percepe taxele rutiere ar trebui să fie transparente, anunțate public și disponibile în aceleași condiții pentru clienții furnizorilor SETRE.

(22)  Furnizorii SETRE ar trebui să aibă dreptul la o remunerație echitabilă, calculată pe baza unei metodologii transparente, nediscriminatorii și identice.

(23)  Entitățile care percep taxele rutiere ar trebui să aibă posibilitatea de a deduce din remunerațiile furnizorilor SETRE costurile corespunzătoare suportate pentru furnizarea, operarea și întreținerea elementelor specifice SETRE ale sistemului de taxare rutieră electronică.

(24)  Furnizorii SETRE ar trebui să plătească entității care percepe taxele rutiere toate taxele datorate de clienții lor. Furnizorii SETRE nu ar trebui, totuși, să fie răspunzători pentru taxele rutiere neplătite de clienții lor atunci când aceștia din urmă sunt echipați cu un OBE care a fost declarat drept nevalidat în fața entității care percepe taxele rutiere.

(25)  Atunci când o entitate juridică care este furnizor de servicii de taxare rutieră joacă, de asemenea, alte roluri într-un sistem electronic de taxare rutieră sau are alte activități care nu sunt direct legate de colectarea electronică a taxelor rutiere, aceasta ar trebui să aibă obligația de a ține registre contabile care permit să se facă o distincție clară între costurile și veniturile legate de furnizarea de servicii de taxare rutieră, pe de o parte, și costurile și veniturile legate de alte activități, pe de altă parte, precum și obligația de a furniza, la cerere, organismului judiciar sau organismului de conciliere relevant informații cu privire la acele costuri și venituri legate de furnizarea de servicii de taxare rutieră. Subvențiile încrucișate între activitățile desfășurate în calitate de furnizor de servicii de taxare rutieră și alte activități nu ar trebui să fie permise.

(26)  Utilizatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a se abona la SETRE prin intermediul oricărui furnizor SETRE, indiferent de cetățenia acestora, de statul membru de reședință sau de statul membru de înmatriculare a vehiculului.

(27)  Pentru a evita plățile duble și pentru a oferi utilizatorilor securitate juridică, plata unei taxe rutiere către un furnizor SETRE ar trebui considerată ca îndeplinind obligațiile utilizatorului către entitatea relevantă care percepe taxele rutiere.

(28)  Relațiile contractuale dintre entitățile care percep taxele rutiere și furnizorii SETRE ar trebui să garanteze, printre altele, că taxele rutiere sunt plătite în mod corect.

(29)  Ar trebui stabilită o procedură de mediere în scopul soluționării litigiilor dintre entitățile care percep taxele rutiere și furnizorii SETRE în timpul negocierilor contractuale și în cadrul relațiilor lor contractuale. Organismele naționale de conciliere ar trebui să fie consultate de către entitățile care percep taxele rutiere și de către furnizorii SETRE atunci când se încearcă soluționarea unui litigiu în legătură cu dreptul la acces nediscriminatoriu la domeniile SETRE.

(30)  Organismele de conciliere ar trebui să aibă competența să verifice dacă condițiile contractuale impuse vreunui furnizor SETRE sunt nediscriminatorii. În special, acestea ar trebui să aibă competența să verifice dacă remunerația oferită furnizorilor SETRE de entitatea care percepe taxele rutiere respectă principiile prevăzute în prezenta directivă.

(31)  Datele de trafic ale utilizatorilor SETRE constituie o contribuție esențială pentru îmbunătățirea politicilor în materie de transport ale statelor membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita aceste date de la furnizorii de servicii de taxare rutieră, inclusiv de la furnizorii SETRE pentru a elabora politici în materie de trafic, pentru a îmbunătăți gestionarea traficului sau pentru alte utilizări necomerciale de către stat, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor.

(32)  Este necesar un cadru care să stabilească procedurile de acreditare a furnizorilor SETRE pentru un domeniu SETRE și care să asigure un acces echitabil la piață, garantând totodată un nivel adecvat al serviciului. Declarația privind domeniul SETRE ar trebui să stabilească în detaliu procedura de acreditare a unui furnizor SETRE în domeniul SETRE, în special procedura de verificare a conformității cu specificațiile și a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate. Procedura ar trebui să fie aceeași pentru toți furnizorii SETRE.

(33)  Pentru a asigura accesul ușor la informații pentru actorii SETRE de pe piață, statele membre ar trebui să fie obligate să reunească și să publice toate datele importante privind SETRE în registre naționale aflate la dispoziția publicului.

(34)  Pentru a permite progresul tehnologic, este important ca entitățile care percep taxele rutiere să aibă posibilitatea de a testa noi tehnologii sau concepte de taxare rutieră. Cu toate acestea, astfel de teste ar trebui să fie limitate, iar furnizorii SETRE nu ar trebui să fie obligați să ia parte la acestea. Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a nu autoriza astfel de teste dacă acestea ar putea aduce atingere bunei funcționări a sistemului obișnuit de taxare rutieră electronică sau a SETRE.

(35)  Existența unor diferențe mari dintre specificațiile tehnice ale sistemelor de taxare rutieră electronică poate împiedica realizarea interoperabilității taxelor electronice la nivelul UE și, prin urmare, poate contribui la persistența situației actuale în care utilizatorii au nevoie de mai multe OBE pentru a plăti taxe rutiere în Uniune. Această situație afectează negativ eficiența operațiunilor de transport, eficiența sistemelor de taxare din punctul de vedere al costurilor și realizarea obiectivelor politicii în domeniul transporturilor. Prin urmare, ar trebui abordate aspectele care stau la originea acestei situații.

(36)  În timp ce interoperabilitatea transfrontalieră se îmbunătățește în întreaga Uniune, obiectivul pe termen mediu și lung este acela de a face posibilă deplasarea în Uniune cu un singur OBE. Prin urmare, este important ca Comisia să stabilească o foaie de parcurs pentru atingerea acestui obiectiv, pentru a evita sarcinile și costurile administrative pentru utilizatorii drumurilor și pentru a facilita libera circulație a persoanelor și a bunurilor în Uniune, fără a afecta negativ concurența de pe piață.

(37)  Deoarece SETRE este un serviciu care răspunde la nevoile pieței, furnizorii SETRE nu ar trebui să fie obligați să își furnizeze serviciile în întreaga Uniune. Cu toate acestea, în interesul utilizatorilor, furnizorii SETRE ar trebui să acopere toate domeniile SETRE în orice stat membru în care decid să își furnizeze serviciile. În plus, Comisia ar trebui să analizeze dacă flexibilitatea acordată furnizorilor SETRE duce la excluderea din SETRE a domeniilor SETRE de mică anvergură sau a celor periferice și, dacă constată că aceasta duce la excludere, ar trebui să ia măsuri acolo unde este necesar.

(38)  Declarația privind domeniul SETRE ar trebui să descrie în detaliu condițiile-cadru comerciale pentru operațiunile furnizorilor SETRE în domeniul SETRE în cauză. În special, ea ar trebui să descrie metodologia utilizată pentru calcularea remunerației furnizorilor SETRE.

(39)  În cazul în care se lansează un nou sistem de taxare rutieră electronică sau dacă un sistem existent este modificat în mod substanțial, entitatea care percepe taxele rutiere ar trebui să publice declarații noi sau actualizate privind domeniul SETRE, cu o notificare prealabilă suficientă care să permită furnizorilor SETRE să fie acreditați sau reacreditați pentru sistem cu cel puțin o lună înainte de data lansării sale operaționale. Entitatea care percepe taxele rutiere ar trebui să elaboreze și să urmeze procedura de acreditare sau, respectiv, de reacreditare a furnizorilor SETRE astfel încât aceasta să poată fi încheiată cu cel puțin o lună înainte de lansarea operațională a sistemului nou sau modificat substanțial. Entitățile care percep taxele rutiere ar trebui să își respecte partea care îi revine în cadrul procedurii planificate, astfel cum este definită în declarația privind domeniul SETRE.

(40)  Entitatea care percepe taxele rutiere nu ar trebui să ceară sau să solicite furnizorilor SETRE niciun fel de soluții tehnice specifice care ar putea pune în pericol interoperabilitatea cu alte domenii SETRE și cu elementele constitutive de interoperabilitate existente ale furnizorului SETRE.

(41)  SETRE are potențialul de a reduce în mod considerabil costurile și sarcinile administrative ale șoferilor și operatorilor de transport rutier internațional.

(42)  Furnizorilor SETRE ar trebui să li se permită să emită facturi utilizatorilor SETRE. Cu toate acestea, entităților care percep taxele rutiere ar trebui să li se permită să solicite ca facturile să fie trimise în numele lor, deoarece facturarea directă în numele furnizorului SETRE poate avea, în anumite domenii SETRE, consecințe administrative și fiscale negative.

(43)  Fiecare stat membru care deține cel puțin două domenii SETRE ar trebui să desemneze un birou de contact pentru furnizorii SETRE care doresc să furnizeze SETRE pe teritoriul acestuia, în vederea facilitării contactului furnizorilor cu entitățile care percep taxele rutiere.

(44)  Aplicațiile de taxare rutieră electronică și alte servicii, cum ar fi aplicațiile STI cooperative (C-STI), utilizează tehnologii similare și benzi de frecvențe adiacente pentru comunicații cu rază scurtă de acțiune vehicul-vehicul și vehicul-infrastructură. În viitor, este oportun să fie explorat potențialul de aplicare a altor tehnologii emergente în cazul taxării rutiere electronice, după o evaluare aprofundată a costurilor, a beneficiilor, a barierelor tehnice și a eventualelor soluții la acestea din urmă. Este important să fie implementate măsuri pentru a proteja investițiile existente în tehnologia cu microunde cu frecvența de 5,8 GHz de interferența altor tehnologii.

(45)  Fără a aduce atingere legislației privind ajutoarele de stat și concurența, statelor membre ar trebui să li se permită să elaboreze măsuri pentru a promova facturarea și colectarea electronică a taxelor rutiere.

(46)  Atunci când standardele relevante pentru SETRE sunt revizuite de către organismele▌ de standardizare, ar trebui să existe mecanisme de tranziție adecvate pentru a asigura continuitatea SETRE și compatibilitatea cu sistemele de taxare rutieră a elementelor constitutive de interoperabilitate deja în uz la momentul revizuirii standardelor.

(47)  SETRE ar trebui să permită dezvoltarea inter modalității, urmărind în același timp respectarea principiilor „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește”.

(48)  Problemele legate de identificarea contravenienților nerezidenți la sistemele de taxare rutieră electronică împiedică implementarea unor astfel de sisteme, precum și aplicarea pe scară mai largă a principiilor „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește” pe șoselele din Uniune; prin urmare, este necesar să se găsească o modalitate de identificare a acestor persoane și de prelucrare a datelor lor cu caracter personal.

(49)  Din motive de coerență și utilizare eficientă a resurselor, sistemul pentru schimbul de informații cu privire la persoanele care nu plătesc o taxă rutieră și cu privire la vehiculele acestora ar trebui să utilizeze aceleași instrumente ca sistemul utilizat pentru schimbul de informații cu privire la încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, astfel cum este prevăzut în Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului(7).

(50)  În anumite state membre, neplata unei taxe rutiere este stabilită numai după ce utilizatorului i-a fost notificată obligația de a plăti taxa rutieră. Întrucât prezenta directivă nu armonizează legislațiile naționale în această privință, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica prezenta directivă pentru a identifica utilizatorii și vehiculele în scopul notificării. Totuși, o astfel de aplicare extinsă ar trebui să fie permisă numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

(51)  Procedurile subsecvente neplății unei taxe rutiere nu sunt armonizate în întreaga Uniune. Adesea, utilizatorului rutier identificat i se oferă posibilitatea de a plăti taxa rutieră datorată sau o sumă fixă de înlocuire, direct către entitatea responsabilă pentru perceperea taxelor rutiere, înainte de inițierea oricărei noi proceduri administrative sau penale de către autoritățile statelor membre. Este important ca o astfel de procedură eficientă care elimină neplata unei taxe rutiere să fie disponibilă tuturor participanților la trafic, în condiții similare. În acest scop, statelor membre ar trebui să li se permită să furnizeze entității responsabile pentru perceperea taxei rutiere datele necesare pentru identificarea atât a vehiculului în cazul căruia nu s-a plătit o taxă rutieră, cât și a proprietarului sau deținătorului acesteia, cu condiția de a se asigura protecția adecvată a datelor cu caracter personal. În acest context, statele membre ar trebui să asigure că respectarea ordinului de plată emis de către entitatea implicată pune capăt situației de neplată a unei taxe rutiere.

(52)  În anumite state membre, absența OBE sau o disfuncționalitate a acestora este considerată neplată a unei taxe rutiere, în cazul în care aceste taxe pot fi plătite numai utilizând OBE.

(53)  Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informațiile și datele necesare pentru a evalua eficacitatea și eficiența sistemului de schimb de informații cu privire la persoanele care nu plătesc o taxă rutieră. Comisia ar trebui să evalueze datele și informațiile obținute și să propună, dacă este cazul, modificări la prezenta directivă.

(54)  În timp ce analizează posibile măsuri pentru a facilita și mai mult executarea transfrontalieră a obligației de plată a taxelor rutiere în Uniune, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze în raportul său necesitatea asistenței reciproce între statele membre.

(55)  Asigurarea respectării obligației de plată a taxelor rutiere, identificarea vehiculului și a proprietarului sau deținătorului vehiculului pentru care a fost stabilită neplata unei taxe rutiere și colectarea de informații privind utilizatorul în scopul de a asigura respectarea de către entitatea care percepe taxele rutiere a obligațiilor sale față de autoritățile fiscale implică prelucrarea datelor cu caracter personal. Această prelucrare trebuie efectuată în conformitate cu normele Uniunii , astfel cum se prevede inter alia în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(8), în Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului(9) și în Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10). Dreptul la protecția datelor cu caracter personal este recunoscut explicit la articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(56)  Prezenta directivă nu aduce atingere libertății statelor membre de a stabili norme de reglementare a tarifării infrastructurii rutiere și fiscale.

(57)  Pentru a ▌ facilita schimbul transfrontalier de informații privind vehiculele și proprietarii sau deținătorii vehiculelor în cazul cărora care a existat o neplată a taxelor rutiere, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în ceea ce privește modificarea anexei I pentru a reflecta modificările survenite în dreptul Uniunii. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei și pentru stabilirea detaliilor pentru clasificarea vehiculelor în scopul stabilirii schemelor tarifare aplicabile, definirea în continuare a obligațiilor utilizatorilor SETRE în ceea ce privește furnizarea de date către furnizorul SETRE și utilizarea și gestionarea OBE, stabilind cerințele pentru elementele constitutive de interoperabilitate în ceea ce privește siguranța și sănătatea, fiabilitatea și disponibilitatea, protecția mediului, compatibilitatea tehnică, securitatea și viața privată, precum și operarea și gestionarea, stabilirea cerințelor generale în materie de infrastructură pentru elementele constitutive de interoperabilitate și stabilirea criteriilor minime de eligibilitate pentru organismele notificate. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate

(58)  Punerea în aplicare a prezentei directive necesită condiții uniforme de aplicare a specificațiilor tehnice și administrative pentru implementarea, în statele membre, a procedurilor care implică actori SETRE și interfețelor dintre aceștia, astfel încât să se faciliteze interoperabilitatea și să se asigure faptul că piețele naționale de colectare a taxelor rutiere sunt reglementate de norme echivalente. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive și a definirii specificațiilor tehnice și administrative respective, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(12).

(59)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa III.

(60)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește protejarea datelor cu caracter personal.

(61)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(13),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă stabilește condițiile necesare în vederea:

(a)  asigurării interoperabilității sistemelor de taxare rutieră electronică ▌pe întreaga rețea rutieră a Uniunii, autostrăzile urbane și interurbane, rutele majore și minore și diversele structuri, cum ar fi tuneluri sau poduri, și feriboturi; și

(b)  facilitării schimbului transfrontalier de date privind înmatricularea vehiculelor referitoare la vehiculele și proprietarii sau deținătorii vehiculelor pentru care a survenit o neplată a taxelor rutiere de orice fel în Uniune.

Pentru a respecta principiul subsidiarității, prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere deciziilor luate de statele membre de a percepe taxe rutiere pentru anumite tipuri de vehicule și de a stabili nivelul respectivelor taxe și scopul pentru care sunt percepute astfel de taxe.

(2)  Articolele 3-22 nu se aplică:

(a)  sistemelor de taxare rutieră care nu sunt electronice în înțelesul articolului 2 punctul 10; și

(b)  sistemelor de taxare rutieră de mică anvergură, la nivel strict local, în cazul cărora costurile conformității cu cerințele articolelor 3-22 ar fi disproporționate în raport cu beneficiile.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică taxelor de parcare.

(4)  Obiectivul interoperabilității sistemelor de taxare rutieră electronică din Uniune este îndeplinit prin intermediul serviciului european de taxare rutieră electronică (SETRE), care este complementar serviciilor naționale de taxare rutieră electronică ale statelor membre.

(5)  În cazul în care dreptul intern impune o notificare adresată utilizatorului privind obligația de a plăti înainte de a putea fi stabilită o neplată a unei taxe rutiere, statele membre pot, de asemenea, să aplice prezenta directivă pentru a identifica proprietarul sau deținătorul vehiculului și vehiculul în sine în scopul notificării, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  nu există alte mijloace de identificare a proprietarului sau a deținătorului vehiculului; și

(b)  notificarea adresată proprietarului sau deținătorului vehiculului privind obligația de a plăti este o etapă obligatorie a procedurii de plată a taxei rutiere în temeiul dreptului intern.

(6)  În cazul în care un stat membru aplică alineatul (5), acesta ia măsurile necesare pentru a se asigura că orice procedură ulterioară în legătură cu obligația de a plăti taxa rutieră este îndeplinită de autoritățile publice. Mențiunile referitoare la neplata unei taxe rutiere în prezenta directivă includ cazurile menționate la alineatul (5) atunci când statul membru pe teritoriul căruia are loc neplata aplică alineatul respectiv.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „serviciu ▌de taxare rutieră▌” înseamnă serviciul care permite utilizatorilor să utilizeze un vehicul într-unul sau mai multe domenii SETRE în temeiul unui contract unic și, dacă este necesar, cu un echipament de bord (OBE) și care include:

(a)  dacă este necesar, furnizarea unui OBE personalizat utilizatorilor și menținerea funcționalității acestuia;

(b)  garantarea faptului că taxa rutieră datorată de utilizator este plătită entității care percepe taxele rutiere;

(c)  furnizarea către utilizator a mijloacelor prin care trebuie efectuată plata sau acceptarea unui mijloc de plată existent;

(d)  colectarea taxei de la utilizator;

(e)  gestionarea relațiilor cu clienții în ceea ce privește utilizatorul; și

(f)  punerea în aplicare și respectarea politicilor de securitate și confidențialitate pentru sistemele de taxare rutieră;

2.  „furnizor de servicii de taxare rutieră” înseamnă o entitate juridică care furnizează servicii de taxare rutieră în cadrul unuia sau mai multor domenii SETRE pentru una sau mai multe clase de vehicule;

3.  „entitate care percepe taxele rutiere” înseamnă o entitate de drept public sau privat care percepe taxe rutiere pentru circulația vehiculelor într-un domeniu SETRE;

4.  „entitate desemnată pentru a percepe taxele rutiere” înseamnă o entitate de drept public sau privat care a fost desemnată drept entitate care percepe taxele rutiere în cadrul unui viitor domeniu SETRE;

5.  „Serviciul european de taxare rutieră electronică (SETRE)” înseamnă serviciul de taxare rutieră furnizat unui utilizator SETRE în temeiul unui contract în cadrul unuia sau mai multor domenii SETRE de către un furnizor SETRE;

6.  „furnizor SETRE” înseamnă o entitate care, în temeiul unui contract distinct, acordă acces la SETRE unui utilizator SETRE, transferă taxele rutiere entității relevante care percepe taxele rutiere și este înregistrată de către statul membru în care este stabilit;

7.  „utilizator SETRE” înseamnă o persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract cu un furnizor SETRE pentru a avea acces la SETRE;

8.  „domeniu SETRE” înseamnă un drum, o rețea rutieră, o structură precum un pod ori un tunel sau un feribot, unde taxele rutiere se colectează prin intermediul unui sistem de taxare rutieră electronică;

9.  „sistem conform SETRE” înseamnă ansamblul de elemente ale unui sistem de taxare rutieră electronică ce sunt necesare în mod specific pentru integrarea furnizorilor SETRE în sistem și pentru exploatarea SETRE;

10.  „sistem de taxare rutieră electronică” înseamnă un sistem de colectare a taxelor rutiere în care obligația, pentru utilizator, de a plăti taxa rutieră este exclusiv declanșată și legată de detectarea automată a prezenței vehiculului într-un anumit loc, prin comunicare la distanță cu OBE din vehicul sau recunoașterea automată a numărului de înmatriculare;

11.  „echipament de bord (OBE)” înseamnă setul complet de componente hardware și software ce urmează să fie utilizate ca parte a serviciului de taxare rutieră, care este instalat sau transportat la bordul unui vehicul în scopul colectării, stocării, prelucrării și primirii/transmiterii la distanță a datelor, fie ca dispozitiv separat, fie încorporat în vehicul;

12.  „furnizor de servicii principal” înseamnă un furnizor de servicii de taxare rutieră cu obligații specifice, cum ar fi obligația de a semna contracte cu toți utilizatorii interesați, sau drepturi specifice, cum ar fi remunerația specifică sau un contract pe termen lung garantat, diferite de drepturile și obligațiile altor furnizori de servicii;

13.  „element constitutiv de interoperabilitate” înseamnă orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet al echipamentului încorporat sau care este destinat a fi încorporat în SETRE, de care depinde, direct sau indirect, interoperabilitatea serviciului, inclusiv obiectele tangibile și intangibile, cum ar fi software;

14.  „caracter adecvat pentru utilizare” înseamnă capacitatea unui element constitutiv de interoperabilitate de a realiza și menține o performanță specificată în timpul utilizării, integrat în mod reprezentativ în SETRE în conexiune cu un sistem al entității care percepe taxele rutiere;

15.  „informații privind taxa rutieră” înseamnă informațiile definite de entitatea responsabilă care percepe taxele rutiere, necesare pentru stabilirea taxei datorate pentru circulația unui vehicul pe un anumit domeniu de taxare și pentru încheierea tranzacției de taxare rutieră;

16.  „declarație privind taxa rutieră” înseamnă o declarație adresată unei entități care percepe taxele rutiere, care confirmă prezența unui vehicul într-un domeniu SETRE, într-un format agreat între furnizorul de servicii de taxare rutieră și entitatea care percepe taxele rutiere;

17.  „parametri de clasificare a vehiculelor” înseamnă informațiile cu privire la vehicul, potrivit cărora se calculează taxele rutiere pe baza informațiilor privind taxa rutieră;

18.  „serviciu administrativ” înseamnă sistemul electronic central utilizat de către entitatea care percepe taxele rutiere, de către un grup de entități care percep taxele rutiere care au creat un centru de interoperabilitate, sau de către furnizorul SETRE pentru a colecta, a prelucra și a transmite informații în cadrul unui sistem de taxare rutieră electronică;

19.  „sistem modificat în mod substanțial” înseamnă un sistem existent de taxare rutieră electronică ce a suferit sau suferă o schimbare care impune furnizorilor SETRE să facă modificări ale elementelor constitutive de interoperabilitate care sunt în funcțiune, precum reprogramarea sau adaptarea interfețelor serviciului lor administrativ, într-o asemenea măsură încât este necesară reacreditarea;

20.  „acreditare” înseamnă procesul definit și gestionat de entitatea care percepe taxele rutiere, prin care un furnizor SETRE trebuie să treacă înainte de a fi autorizat să furnizeze SETRE într-un domeniu SETRE;

21.  „taxă rutieră” înseamnă taxa care trebuie plătită de către utilizatorul căilor rutiere pentru a circula pe un anumit drum, pe o anumită rețea rutieră, pe o anumită structură cum ar fi un pod sau un tunel, sau cu feribotul;

22.  „neplata unei taxe rutiere” înseamnă contravenția constând în neplata de către un utilizator al căilor rutiere a unei taxe rutiere într-un stat membru, ▌definită de dispozițiile naționale relevante ale statului membru respectiv;

23.  „stat membru de înmatriculare” înseamnă statul membru unde este înmatriculat vehiculul care face obiectul plății taxei rutiere;

24.  „punct național de contact” înseamnă o autoritate competentă a unui stat membru desemnată pentru schimbul transfrontalier de date privind înmatricularea vehiculelor;

25.  „căutare automată” înseamnă o procedură de acces online pentru consultarea bazei de date a unuia, a mai multor sau a tuturor statelor membre▌;

26.  „vehicul” înseamnă un autovehicul sau un ansamblu de vehicule articulate care este destinat sau utilizat ▌pentru transportul rutier de persoane sau de mărfuri;

27.  „deținătorul vehiculului” înseamnă persoana pe numele căreia este înmatriculat vehiculul, astfel cum este definită în legislația statului membru de înmatriculare;

28.  „vehicul greu” înseamnă un vehicul ▌cu o masă maximă autorizată care depășește 3,5 tone▌;

29.  „vehicul ușor” înseamnă un vehicul cu o masă maximă autorizată care nu depășește 3,5 tone.

Articolul 3

Soluții tehnologice

(1)  Toate sistemele de taxare rutieră electronică noi care necesită instalarea sau utilizarea de OBE utilizează, în scopul efectuării de tranzacții de taxare rutieră electronică, una sau mai multe dintre următoarele tehnologii:

(a)  poziționarea prin satelit;

(b)  comunicațiile mobile;

(c)  tehnologia cu microunde cu frecvența de 5,8 GHz.

Sistemele de taxare rutieră electronică existente care necesită instalarea sau utilizarea de OBE și utilizează alte tehnologii ▌se conformează cerințelor prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat dacă se întreprind acțiuni de îmbunătățire tehnologică substanțiale.

(2)   Comisia solicită organismelor de standardizare relevante▌, în conformitate cu procedura prevăzută de Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului(14), să adopte cu celeritate standardele aplicabile sistemelor de taxare rutieră electronică în ceea ce privește tehnologiile enumerate la alineatul (1) primul paragraf și tehnologia ANPR și să le actualizeze unde este necesar. Comisia solicită organismelor de standardizare să asigure compatibilitatea continuă a elementelor constitutive de interoperabilitate.

(3)  OBE care utilizează tehnologie de poziționare prin satelit și este introdus pe piață după … [30 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive] trebuie să fie compatibil cu serviciile de poziționare furnizate de sistemele Galileo și Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS)▌.

(4)  Fără a aduce atingere alineatului (6), furnizorii SETRE pun la dispoziția utilizatorilor SETRE OBE care sunt adecvate pentru utilizare, interoperabile și capabile să comunice cu ▌sistemele relevante de taxare rutieră electronică în funcțiune în statele membre și care utilizează tehnologiile enumerate la alineatul (1) primul paragraf.

(5)  OBE pot utiliza propriul hardware și software, pot utiliza elemente ale unui alt hardware și software prezente în vehicul, sau ambele. În scopul comunicării cu alte sisteme hardware prezente în vehicul, OBE pot utiliza alte tehnologii decât cele enumerate la alineatul (1) primul paragraf, cu condiția garantării securității, calității serviciului și confidențialității.

OBE pentru SETRE sunt autorizate să faciliteze alte servicii decât taxarea rutieră, cu condiția ca operarea acestor servicii să nu interfereze cu serviciile de taxare rutieră în niciun domeniu SETRE.

(6)  Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a introduce sisteme de taxare rutieră electronică pentru vehiculele ușoare bazate pe poziționarea prin satelit sau pe comunicațiile mobile, furnizorii SETRE pot furniza până la 31 decembrie 2027 utilizatorilor de vehicule ușoare OBE care sunt adecvate pentru utilizare numai cu tehnologia cu microunde cu frecvența de 5,8 GHz, care urmează a fi utilizate în domenii SETRE care nu necesită tehnologii de poziționare prin satelit sau de comunicații mobile.

CAPITOLUL II

PRINCIPIILE GENERALE ALE SETRE

Articolul 4

Înregistrarea furnizorilor SETRE

Fiecare stat membru stabilește o procedură pentru înregistrarea furnizorilor SETRE. Acesta acordă înregistrarea entităților care sunt stabilite pe teritoriul său, care solicită înregistrarea și care pot demonstra că îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)  dețin o certificare EN ISO 9001 sau o certificare echivalentă;

(b)  dispun de echipamentul tehnic și de declarația CE sau certificatul care atestă conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate cu specificațiile;

(c)  au competențele necesare pentru furnizarea serviciilor de taxare rutieră electronică sau în alte domenii relevante;

(d)  au o capacitate financiară corespunzătoare;

(e)  mențin un plan de gestionare globală a riscurilor, care este auditat cel puțin o dată la doi ani; și

(f)  au o reputație bună.

Articolul 5

Drepturile și obligațiile furnizorilor SETRE

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE pe care i-au înregistrat încheie contracte SETRE care acoperă toate domeniile SETRE pe teritoriile a cel puțin patru state membre în termen de 36 de luni de la înregistrarea lor în conformitate cu articolul 4. Acestea iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE respectivi încheie contracte care acoperă toate domeniile SETRE într‑un anumit stat membru în termen de 24 de luni de la încheierea primului contract în statul membru respectiv, cu excepția acelor domenii SETRE în care entitățile responsabile care percep taxele rutiere nu respectă articolul 6 alineatul (3).

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE pe care i-au înregistrat mențin în permanență acoperirea tuturor domeniilor SETRE după ce au încheiat contracte aferente. Acestea iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care un furnizor SETRE nu este în măsură să mențină acoperirea unui domeniu SETRE deoarece entitatea care percepe taxele rutiere nu respectă prezenta directivă, acesta restabilește acoperirea domeniului în cauză cât mai curând posibil.

(3)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE pe care i-au înregistrat publică informații privind acoperirea domeniilor SETRE pe care o oferă și orice modificare a acesteia, precum și, în termen de o lună de la înregistrare, planuri detaliate privind orice extindere a serviciului lor la alte domenii SETRE, cu actualizări anuale.

(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care este necesar, furnizorii SETRE pe care i-au înregistrat sau care oferă SETRE pe teritoriul lor le furnizează utilizatorilor SETRE OBE care îndeplinesc cerințele stabilite în prezenta directivă, precum și în Directivele 2014/53/UE (15) și 2014/30/UE(16) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Acestea pot solicita furnizorilor SETRE în cauză dovezi care să ateste faptul că respectivele cerințe sunt îndeplinite.

(5)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE care oferă SETRE pe teritoriul lor păstrează liste cu OBE nevalidate legate de contractele lor SETRE cu utilizatorii SETRE. Acestea iau măsurile necesare pentru a se asigura că astfel de liste sunt menținute în strictă conformitate cu normele Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, astfel cum este prevăzut, printre altele, în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Directiva 2002/58/CE.

(6)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE pe care i-au înregistrat fac publică politica lor de contractare față de utilizatorii SETRE.

(7)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE care oferă SETRE pe teritoriul lor furnizează entităților care percep taxele rutiere informațiile de care au nevoie pentru a calcula și a aplica taxa rutieră pentru vehiculele utilizatorilor SETRE sau furnizează entităților care percep taxele rutiere toate informațiile necesare pentru a le permite să verifice calculul taxei rutiere aplicate vehiculelor utilizatorilor SETRE de către furnizorii SETRE.

(8)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE care oferă SETRE pe teritoriul lor cooperează cu entitățile care percep taxele rutiere în eforturile lor de identificare a persoanelor suspectate de contravenții. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care se suspectează neplata unei taxe rutiere, entitatea care percepe taxele rutiere poate obține de la furnizorul SETRE datele referitoare la vehiculul implicat în presupusa neplată a unei taxe rutiere și la proprietarul sau deținătorul respectivului vehicul care este un client al furnizorului SETRE. Astfel de date sunt puse la dispoziție imediat de către furnizorul SETRE.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea care percepe taxele rutiere nu divulgă astfel de date niciunui alt furnizor de servicii de taxare rutieră. Acestea iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care entitatea care percepe taxele rutiere este integrată cu un furnizor de servicii de taxare rutieră într-o singură entitate, datele sunt folosite exclusiv în scopul identificării persoanelor suspectate de contravenții sau în conformitate cu articolul 27 alineatul (3).

(9)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o entitate care percepe taxele rutiere responsabilă de un domeniu SETRE pe teritoriul lor poate obține de la un furnizor SETRE date referitoare la toate vehiculele aflate în proprietatea clienților furnizorului SETRE sau deținute de aceștia, care, într-o anumită perioadă de timp, au fost conduse pe domeniul SETRE pentru care este responsabilă entitatea care percepe taxele rutiere, precum și date referitoare la proprietarii sau deținătorii vehiculelor respective, cu condiția ca entitatea care percepe taxele rutiere să aibă nevoie de aceste date pentru a-și respecta obligațiile față de autoritățile fiscale. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorul SETRE oferă datele solicitate în termen de cel mult două zile de la primirea cererii. Acestea iau măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea care percepe taxele rutiere nu divulgă astfel de date niciunui alt furnizor de servicii de taxare rutieră. Acestea iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care entitatea care percepe taxele rutiere este integrată cu un furnizor de servicii de taxare rutieră într-o singură entitate, datele sunt folosite exclusiv în scopul respectării de către entitatea care percepe taxele rutiere a obligațiilor față de autoritățile fiscale.

(10)  Datele furnizate de furnizorii SETRE entităților care percep taxele rutiere sunt prelucrate în conformitate cu normele Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2016/679, precum și în actele cu putere de lege și actele administrative din dreptul intern de transpunere a Directivelor 2002/58/CE și (UE) 2016/680.

(11)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare, până la … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a defini mai precis obligațiile furnizorilor SETRE în ceea ce privește:

(a)  monitorizarea performanțelor nivelului lor de servicii, precum și cooperarea cu entitățile care percep taxele rutiere în cadrul auditurilor de verificare;

(b)  cooperarea cu entitățile care percep taxele rutiere la efectuarea testelor vizând sistemele entităților care percep taxele rutiere;

(c)  serviciile și asistența tehnică adresate utilizatorilor SETRE și personalizarea OBE;

(d)  facturarea utilizatorilor SETRE;

(e)  informațiile pe care furnizorii SETRE trebuie să le furnizeze entităților care percep taxele rutiere și care sunt menționate la alineatul (7); și

(f)  informarea utilizatorului SETRE cu privire la o situație detectată de nedeclarare a unei taxe rutiere.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 6

Drepturile și obligațiile entităților care percep taxele rutiere

(1)   În cazul în care un domeniu SETRE nu corespunde condițiilor tehnice și procedurale de interoperabilitate SETRE prevăzute în prezenta directivă, statul membru pe al cărui teritoriu se află domeniul SETRE ia măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea responsabilă care percepe taxele rutiere evaluează problema împreună cu părțile interesate vizate și, dacă acest lucru este inclus în sfera sa de responsabilitate, ia măsuri de remediere pentru a garanta interoperabilitatea cu SETRE a sistemului de taxare rutieră. În cazul în care este necesar, statul membru actualizează registrul menționat la articolul 21 alineatul (1) cu privire la informațiile menționate la litera (a) din respectivul alineat.

(2)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că orice entitate care percepe taxele rutiere responsabilă de un domeniu SETRE pe teritoriul statului membru respectiv întocmește și menține o declarație privind domeniul SETRE care enunță condițiile generale aplicabile furnizorilor SETRE privind accesarea domeniilor lor SETRE, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (9).

În cazul în care un nou sistem de taxare rutieră electronică este creat pe teritoriul unui stat membru, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea desemnată pentru a percepe taxele rutiere responsabilă de sistem publică declarația privind domeniul SETRE cu suficient timp înainte pentru a permite acreditarea furnizorilor SETRE interesați cel târziu cu o lună înainte de lansarea operațională a noului sistem, ținând seama de durata procesului de evaluare a conformității cu specificațiile și a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate menționate la articolul 15 alineatul (1).

În cazul în care un sistem de taxare rutieră electronică de pe teritoriul unui stat membru este modificat în mod substanțial, respectivul stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea care percepe taxele rutiere responsabilă de sistem publică declarația actualizată privind domeniul SETRE cu suficient timp înainte pentru a permite furnizorilor SETRE deja acreditați să își adapteze elementele constitutive de interoperabilitate la noile cerințe și să obțină reacreditarea cel târziu cu o lună înainte de lansarea operațională a sistemului modificat, ținând seama de durata procesului de evaluare a conformității cu specificațiile și a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate menționate la articolul 15 alineatul (1).

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că entitățile care percep taxele rutiere responsabile de domeniile SETRE de pe teritoriul lor acceptă în mod nediscriminatoriu orice furnizor SETRE care solicită autorizația de a furniza SETRE pe domeniile SETRE menționate.

Acceptarea unui furnizor SETRE într-un domeniu SETRE este condiționată de respectarea de către acesta a obligațiilor și a condițiilor generale stabilite în declarația privind domeniul SETRE.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că entitățile care percep taxele rutiere nu impun furnizorilor SETRE să utilizeze niciun fel de soluții sau procese tehnice specifice care împiedică interoperabilitatea dintre elementele constitutive de interoperabilitate ale unui furnizor SETRE și sistemele de taxare rutieră electronică din alte domenii SETRE.

În cazul în care o entitate care percepe taxele rutiere și un furnizor SETRE nu ajung la un acord, chestiunea poate fi deferită organismului de conciliere responsabil pentru domeniul de taxare rutieră în cauză.

(4)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că contractele încheiate între entitatea care percepe taxele rutiere și furnizorul SETRE, în ceea ce privește furnizarea SETRE pe teritoriul statului membru în cauză, prevăd posibilitatea ca factura pentru taxa rutieră să fie eliberată direct utilizatorului SETRE de către furnizorul SETRE.

Entitatea care percepe taxele rutiere poate solicita furnizorului SETRE să emită factura utilizatorului în numele entității care percepe taxele rutiere, iar furnizorul SETRE se conformează cererii respective.

(5)  Taxa rutieră percepută utilizatorilor SETRE de entitățile care percep taxele rutiere nu depășește taxa rutieră națională sau locală corespunzătoare. Acest lucru nu aduce atingere dreptului statelor membre de a introduce rabaturi sau reduceri pentru a promova utilizarea plăților electronice ale taxelor rutiere. Toate rabaturile sau reducerile taxelor rutiere, acordate utilizatorilor de OBE de un stat membru sau de o entitate care percepe taxele rutiere, sunt transparente, anunțate public și disponibile în aceleași condiții și pentru clienții furnizorilor SETRE.

(6)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că entitățile care percep taxele rutiere acceptă în cadrul domeniilor lor SETRE orice OBE funcțional de la furnizorii SETRE cu care au relații contractuale care a fost certificat în conformitate cu procedura definită în actele de punere în aplicare menționate la articolul 15 alineatul (7) și care nu apare pe o listă a OBE nevalidate, menționată la articolul 5 alineatul (5).

(7)  În cazul unei disfuncționalități a SETRE, imputabile entității care percepe taxele rutiere, aceasta asigură o modalitate de funcționare a serviciului în condiții de avarie, permițând vehiculelor dotate cu echipamentele menționate la alineatul (6) să circule în condiții de siguranță, cu o întârziere minimă și fără a fi suspectate de neplata unei taxe rutiere.

(8)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că entitățile care percep taxele rutiere colaborează în mod nediscriminatoriu cu furnizorii sau producătorii SETRE sau cu organismele notificate în vederea evaluării caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate în cadrul domeniilor lor SETRE.

(9)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare, până la … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a stabili conținutul minim al declarației privind domeniul SETRE, inclusiv:

(a)  cerințele pentru furnizorii SETRE;

(b)  condițiile procedurale, inclusiv condițiile comerciale;

(c)  procedura de acreditare a furnizorilor SETRE; și

(d)  informațiile privind taxa rutieră.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 7

Remunerația

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii SETRE au dreptul la remunerație din partea entității care percepe taxele rutiere.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că metodologia pentru definirea remunerațiilor furnizorilor SETRE este transparentă, nediscriminatorie și identică pentru toți furnizorii SETRE acreditați în cadrul unui anumit domeniu SETRE. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că metodologia este publicată în cadrul condițiilor comerciale în declarația privind domeniul SETRE.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în domeniile SETRE cu un furnizor de servicii principal, metodologia de calcul al remunerațiilor furnizorilor SETRE urmează aceeași structură ca în cazul remunerației unor servicii comparabile furnizate de furnizorul de servicii principal. Cuantumul remunerației furnizorilor SETRE poate diferi de remunerația furnizorului de servicii principal, dacă acest lucru este justificat de:

(a)  costul aferent cerințelor și obligațiilor specifice ale furnizorului de servicii principal, și nu ale furnizorilor SETRE; și

(b)  necesitatea de a deduce din remunerația furnizorilor SETRE taxele fixe impuse de entitatea care percepe taxele rutiere, bazate pe costurile, care îi revin entității care percepe taxele rutiere, aferente furnizării, operării și întreținerii unui sistem conform SETRE în domeniul de taxare al acesteia, inclusiv pe costurile legate de acreditare, în cazul în care aceste costuri nu sunt incluse în taxa rutieră.

Articolul 8

Taxele rutiere

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care, pentru stabilirea tarifului taxei rutiere aplicabil unui anumit vehicul, există neconcordanțe între clasificarea vehiculului utilizată de furnizorul SETRE și cea utilizată de entitatea care percepe taxele rutiere, prevalează clasificarea acesteia din urmă, cu excepția existenței unei erori care poate fi demonstrată.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea care percepe taxele rutiere are dreptul să pretindă din partea unui furnizor SETRE plata pentru orice declarație privind taxa rutieră susținută de probe și pentru orice nedeclarare a unei taxe rutiere susținută de probe, cu privire la orice cont de utilizator SETRE administrat de furnizorul SETRE respectiv.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care un furnizor SETRE a transmis entității care percepe taxele rutiere o listă a OBE nevalidate, menționată la articolul 5 alineatul (5), furnizorul SETRE nu răspunde pentru plata niciunei taxe suplimentare apărute în urma utilizării acestor OBE nevalidate. Numărul elementelor din lista OBE nevalidate, formatul listei și frecvența de actualizare a acesteia sunt stabilite de comun acord între entitățile care percep taxele rutiere și furnizorii SETRE.

(4)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în sistemele de taxare rutieră bazate pe tehnologia cu microunde, entitățile care percep taxele rutiere comunică furnizorilor SETRE declarații privind taxa rutieră susținute de probe în legătură cu taxele rutiere stabilite în sarcina respectivilor utilizatori SETRE ai acestora.

(5)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a stabili detaliile pentru clasificarea vehiculelor în scopul instituirii sistemelor de tarifare aplicabile, inclusiv eventualele proceduri necesare pentru instituirea unor astfel de sisteme. Setul de parametri de clasificare a vehiculelor care urmează să fie acceptați de SETRE nu impune limite în ceea ce privește alegerea schemelor de tarifare de către autoritățile care impun taxa rutieră. Comisia asigură o flexibilitate suficientă pentru a permite setului de parametri de clasificare care urmează să fie acceptați de SETRE să evolueze în funcție de necesitățile viitoare previzibile. Actele respective nu aduc atingere stabilirii, în conformitate cu Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17), a parametrilor pe baza cărora vor varia taxele rutiere.

Articolul 9

Contabilitatea

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice care furnizează servicii de taxare rutieră țin registre contabile care să permită efectuarea unei distincții clare între costurile și veniturile legate de furnizarea de servicii de taxare rutieră și costurile și veniturile aferente altor activități. Informațiile privind costurile și veniturile legate de furnizarea de servicii de taxare rutieră se transmit, la cerere, organismului de conciliere sau organismului judiciar competent. Statele membre iau, de asemenea, măsurile necesare pentru a se asigura că subvențiile încrucișate între activitățile efectuate în calitate de furnizor de servicii de taxare rutieră și alte activități nu sunt permise.

Articolul 10

Drepturile și obligațiile utilizatorilor SETRE

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite utilizatorilor SETRE să se aboneze la SETRE prin intermediul oricărui furnizor SETRE, indiferent de cetățenia acestora, de statul membru de reședință sau de statul membru în care este înmatriculat vehiculul. La semnarea unui contract, utilizatorii SETRE sunt informați în mod corespunzător cu privire la metodele de plată acceptate și, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal și la drepturile care decurg din legislația aplicabilă privind protecția datelor cu caracter personal.

(2)  Plata taxei rutiere de către utilizatorul SETRE către furnizorul SETRE se consideră a reprezenta achitarea obligațiilor de plată ale utilizatorului SETRE față de entitatea competentă pentru perceperea taxelor rutiere.

În cazul în care pe un vehicul sunt instalate sau sunt prezente două sau mai multe OBE, ține de responsabilitatea utilizatorului SETRE să utilizeze sau să activeze OBE corespunzător pentru un anumit domeniu al SETRE.

(3)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a defini mai precis obligațiile utilizatorilor SETRE în ceea ce privește:

(a)  furnizarea de date către furnizorul SETRE; și

(b)  utilizarea și manipularea OBE.

CAPITOLUL III

ORGANISMUL DE CONCILIERE

Articolul 11

Instituire și funcții

(1)  Fiecare stat membru cu cel puțin un domeniu SETRE desemnează sau instituie un organism de conciliere în scopul facilitării medierii între entitățile care percep taxele rutiere având un domeniu SETRE pe teritoriul său și furnizorii SETRE care au contracte sau se află în negocieri contractuale cu aceste entități.

(2)  Organismul de conciliere este împuternicit , în special, să verifice dacă condițiile contractuale impuse furnizorilor SETRE de către o entitate care percepe taxele rutiere sunt nediscriminatorii. Organismul de conciliere este împuternicit să verifice dacă furnizorii SETRE sunt remunerați în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 7.

(3)  Statele membre menționate la alineatul (1) iau măsurile necesare pentru a se asigura că organismul lor de conciliere este independent în ceea ce privește organizarea și structura sa juridică în raport cu interesele comerciale ale entităților care percep taxele rutiere și ale furnizorilor de servicii de taxare rutieră.

Articolul 12

Procedura de mediere

(1)  Fiecare stat membru cu cel puțin un domeniu SETRE prevede o procedură de mediere pentru a permite unei entități care percepe taxele rutiere sau unui furnizor SETRE să solicite organismului de conciliere competent să intervină în orice litigiu referitor la relațiile sau negocierile lor contractuale.

(2)  Procedura de mediere menționată la alineatul (1) trebuie să impună ca organismul de conciliere să declare, în termen de o lună de la primirea unei solicitări de intervenție, dacă toate documentele necesare medierii se află în posesia sa.

(3)  Procedura de mediere menționată la alineatul (1) trebuie să impună ca organismul de conciliere să se pronunțe cu privire la un litigiu în termen de cel mult șase luni de la solicitarea intervenției.

(4)  Pentru a-l sprijini în îndeplinirea sarcinilor, statele membre conferă organismului de conciliere competența să solicite informații relevante de la entitățile care percep taxele rutiere, de la furnizorii SETRE și de la orice terți implicați în furnizarea SETRE în statul membru în cauză.

(5)  Statele membre cu cel puțin un domeniu SETRE și Comisia iau măsurile necesare pentru a asigura schimbul de informații între organismele de conciliere referitoare la activitatea lor, la principiile lor directoare și la practicile pe care le utilizează.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII TEHNICE

Articolul 13

Serviciu unic permanent

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că SETRE este furnizat utilizatorilor SETRE ca serviciu unic permanent.

Aceasta înseamnă că:

(a)  după ce parametrii de clasificare a vehiculului, inclusiv cei variabili, au fost stocați, declarați, sau ambele, nu mai este necesară nicio intervenție umană în interiorul vehiculului pe perioada unei deplasări, exceptând cazul în care intervine o modificare a caracteristicilor vehiculului; și

(b)  interacțiunea umană cu o anumită piesă a OBE rămâne aceeași, indiferent de domeniul SETRE.

Articolul 14

Elemente suplimentare privind SETRE

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că interacțiunea dintre utilizatorii SETRE și entitățile care percep taxele rutiere în cadrul SETRE este limitată, după caz, la procesul de facturare în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) și la procesul de asigurare a aplicării normelor. Interacțiunile dintre utilizatorii SETRE și furnizorii SETRE, sau OBE ale acestora, pot fi specifice pentru fiecare furnizor SETRE, fără a compromite interoperabilitatea SETRE.

(2)  Statele membre pot obliga furnizorii de servicii de taxare rutieră, inclusiv furnizorii SETRE, să prezinte, la cererea autorităților statelor membre, date privind traficul referitoare la clienții lor, cu condiția să fie respectate normele aplicabile în materie de protecție a datelor. Aceste date pot fi folosite de statele membre numai pentru politicile legate de trafic și pentru îmbunătățirea gestionării traficului și nu pot fi folosite pentru identificarea clienților.

(3)  Comisia adoptă, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], acte de punere în aplicare care stabilesc specificațiile interfețelor electronice dintre elementele constitutive de interoperabilitate ale entităților care percep taxele rutiere, ale furnizorilor SETRE și ale utilizatorilor SETRE, inclusiv, acolo unde este cazul, cu privire la conținutul mesajelor transmise între cei implicați prin intermediul acestor interfețe. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 15

Elementele constitutive de interoperabilitate

(1)  În cazul în care pe teritoriul unui stat membru este creat un nou sistem de taxare rutieră electronică, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea desemnată pentru a percepe taxele rutiere responsabilă de sistem stabilește și publică în declarația privind domeniul SETRE planificarea detaliată a procesului de evaluare a conformității cu specificațiile și a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate, care permite acreditarea furnizorilor SETRE interesați cel târziu cu o lună înainte de lansarea operațională a noului sistem.

În cazul în care un sistem de taxare rutieră electronică de pe teritoriul unui stat membru este modificat în mod substanțial, respectivul stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea care percepe taxele rutiere responsabilă de sistem stabilește și publică în declarația privind domeniul SETRE, în plus față de elementele menționate la primul paragraf, planificarea detaliată a reevaluării conformității cu specificațiile și a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate ale furnizorilor SETRE deja acreditați în sistem înainte de modificarea substanțială a sistemului. Planificarea permite reacreditarea furnizorilor SETRE în cauză cel târziu cu o lună înainte de lansarea operațională a sistemului modificat.

Entitatea care percepe taxele rutiere este obligată să respecte partea sa din această planificare.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că fiecare entitate care percepe taxele rutiere responsabilă de un domeniu SETRE pe teritoriul lor creează un mediu de testare în care furnizorul SETRE sau reprezentanții săi autorizați pot să verifice dacă OBE al furnizorului respectiv este adecvat pentru utilizarea în domeniul SETRE al entității care percepe taxele rutiere și să obțină o certificare privind finalizarea cu succes a testelor respective. Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite entităților care percep taxele rutiere să instituie un mediu de testare unic pentru mai multe domenii SETRE și pentru a permite unui singur reprezentant autorizat să verifice caracterul adecvat pentru utilizare al unui singur tip de OBE în numele mai multor furnizori SETRE.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite entităților care percep taxele rutiere să oblige furnizorii SETRE sau reprezentanții autorizați ai acestora să suporte costul testelor respective.

(3)  Statele membre nu interzic, restricționează sau împiedică introducerea pe piață a elementelor constitutive de interoperabilitate pentru utilizarea în cadrul SETRE dacă acestea poartă marcajul CE sau sunt însoțite de o declarație de conformitate cu specificațiile sau o declarație privind caracterul adecvat pentru utilizare, sau ambele. Mai precis, statele membre nu solicită verificări care au fost deja efectuate ca parte a procedurii de verificare a conformității cu specificațiile sau a caracterului adecvat pentru utilizare, sau ambele.

(4)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a stabili cerințele față de elementele constitutive de interoperabilitate în ceea ce privește siguranța și sănătatea, fiabilitatea și disponibilitatea, protecția mediului, compatibilitatea tehnică, securitatea și protecția vieții private, precum și funcționarea și gestiunea.

(5)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a stabili cerințele generale față de infrastructură în ceea ce privește:

(a)  exactitatea datelor din declarația privind taxa rutieră, pentru a se garanta egalitatea de tratament a utilizatorilor SETRE în materie de taxe rutiere și alte taxe;

(b)  identificarea, prin intermediul OBE, a furnizorului SETRE responsabil;

(c)  utilizarea de standarde deschise pentru elementele constitutive de interoperabilitate ale echipamentului SETRE;

(d)  integrarea OBE în vehicul; și

(e)  informarea conducătorului auto cu privire la obligația de a plăti taxa rutieră.

(6)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a stabili următoarele cerințe specifice față de infrastructură:

(a)  cerințe privind protocoalele comune de comunicare între echipamentele entităților care percep taxele rutiere și echipamentele furnizorilor SETRE;

(b)  cerințe privind mecanismele cu ajutorul cărora entitățile care percep taxele rutiere să determine dacă un vehicul care circulă pe domeniul lor SETRE este dotat cu un OBE valabil și funcțional;

(c)  cerințe privind interfața om-echipament în OBE;

(d)  cerințe ce se aplică în mod specific elementelor constitutive de interoperabilitate în sistemele de taxare rutieră ce folosesc tehnologii bazate pe microunde; și

(e)  cerințe ce se aplică în mod specific sistemelor de taxare rutieră bazate pe sistemul global de navigație prin satelit (GNSS).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (2).

(7)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a stabili procedura care urmează să fie aplicată de statele membre pentru evaluarea conformității cu specificațiile și a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate, inclusiv a formatului și conținutului declarației CE. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (2).

CAPITOLUL V

CLAUZE DE SALVGARDARE

Articolul 16

Procedura de salvgardare

(1)  În cazul în care un stat membru are motive să considere că este probabil ca elementele constitutive de interoperabilitate marcate CE și introduse pe piață, când sunt utilizate conform destinației lor, să nu îndeplinească cerințele aplicabile, acesta trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a limita domeniul de aplicare al acestor elemente, pentru a interzice utilizarea acestora sau pentru a le retrage de pe piață. Statul membru informează de îndată Comisia cu privire la măsurile luate și prezintă argumentele care au stat la baza deciziei adoptate, precizând, în special, dacă neconformitatea este determinată de:

(a)  aplicarea incorectă a specificațiilor tehnice; sau

(b)  inadecvarea specificațiilor tehnice.

(2)  Comisia consultă cât mai curând posibil statul membru în cauză, producătorul, furnizorul SETRE sau reprezentanții lor autorizați stabiliți în Uniune. Atunci când, în urma consultării, Comisia constată că măsura este justificată, aceasta informează de îndată statul membru în cauză, precum și celelalte state membre. Cu toate acestea, atunci când, în urma consultării, Comisia constată că măsura nu este justificată, aceasta informează de îndată statul membru în cauză, precum și producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Uniune și celelalte state membre.

(3)  În cazul în care elementele constitutive de interoperabilitate care poartă marcajul CE nu îndeplinesc cerințele de interoperabilitate, statul membru competent obligă producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Uniune să readucă elementul constitutiv de interoperabilitate la starea de conformitate cu specificațiile sau la starea de existență a unui caracter adecvat pentru utilizare, sau ambele, în condițiile stabilite de statul membru respectiv, și informează în acest sens Comisia, precum și celelalte state membre.

Articolul 17

Transparența evaluărilor

Orice decizie adoptată de un stat membru sau de o entitate care percepe taxele rutiere cu privire la evaluarea conformității cu specificațiile sau a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate și orice decizie adoptată în conformitate cu articolul 16 specifică în amănunt motivele care au stat la baza adoptării acesteia. Decizia respectivă este notificată cât mai curând posibil producătorului în cauză, furnizorului SETRE sau reprezentanților autorizați ai acestora, incluzând o mențiune privind căile de atac disponibile în temeiul legislației în vigoare în statul membru respectiv, precum și termenele în care respectivele căi de atac pot fi exercitate.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII ADMINSITRATIVE

Articolul 18

Biroul unic de contact

Fiecare stat membru cu cel puțin două domenii SETRE pe teritoriul său desemnează un birou unic de contact pentru furnizorii SETRE. Statul membru publică datele de contact ale acestui birou și le pune la dispoziția furnizorilor SETRE interesați, la cerere. Statul membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că, la cererea furnizorului SETRE, biroul de contact facilitează și coordonează stabilirea de contacte administrative timpurii între furnizorul SETRE și entitățile care percep taxele rutiere și care sunt responsabile de domeniile SETRE de pe teritoriul statului membru. Biroul de contact poate fi o persoană fizică sau un organism public sau privat.

Articolul 19

Organismele notificate

(1)  Statele membre transmit o înștiințare Comisiei și celorlalte state membre cu privire la organismele autorizate să aplice sau să supravegheze procedura de evaluare a conformității cu specificațiile sau a caracterului adecvat pentru utilizare menționată în actele de punere în aplicare menționate la articolul 15 alineatul (7), indicând domeniul de competență al fiecărui organism și numerele de identificare obținute în prealabil de la Comisie. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista organismelor, numerele de identificare și domeniile de competență ale acestora și ține această listă actualizată.

(2)  Statele membre aplică criteriile prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (5) din prezentul articol pentru evaluarea organismelor care urmează a fi notificate. Se consideră că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene aplicabile îndeplinesc criteriile menționate.

(3)  Un stat membru retrage aprobarea acordată unui organism care nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (5) din prezentul articol. Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(4)  În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că un organism notificat de un alt stat membru nu îndeplinește criteriile prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (5) din prezentul articol, acest lucru este adus la cunoștința Comitetului pentru taxarea rutieră electronică menționat la articolul 31 alineatul (1), care emite un aviz în termen de trei luni. Pe baza avizului comitetului menționat, Comisia informează statul membru care a efectuat notificarea privind organismul în cauză cu privire la modificările necesare pentru ca organismul notificat să își păstreze statutul care i-a fost conferit.

(5)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30, până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pentru a stabili criteriile de eligibilitate minime pentru organismele notificate.

Articolul 20

Grupul de coordonare

Se instituie un grup de coordonare al organismelor notificate în temeiul articolului 19 alineatul  (1) ( „Grupul de coordonare”), ca grup de lucru al Comitetului pentru taxarea rutieră electronică menționat la articolul 31 alineatul (1), în conformitate cu regulamentul de procedură al comitetului respectiv.

Articolul 21

Registre

(1)  În scopul punerii în aplicare a prezentei directive, fiecare stat membru ține un registru electronic național referitor la următoarele:

(a)  domeniile SETRE aflate pe teritoriul lor, inclusiv informații cu privire la:

(i)  entitățile corespunzătoare care percep taxele rutiere;

(ii)  tehnologiile de taxare rutieră utilizate;

(iii)  informațiile privind taxa rutieră;

(iv)  declarația privind domeniul SETRE; și

(v)  furnizorii SETRE care dețin contracte SETRE cu entitățile care percep taxele rutiere și care își desfășoară activitatea pe teritoriul statului membru respectiv;

(b)  furnizorii SETRE cărora le-a acordat înregistrarea în conformitate cu articolul 4; și

(c)  detaliile unui birou unic de contact pentru SETRE, menționat la articolul 18, inclusiv o adresă de e-mail și un număr de telefon.

În lipsa unor dispoziții contrare, statele membre verifică cel puțin o dată pe an dacă sunt îndeplinite în continuare cerințele prevăzute la articolul 4 literele (a), (d), (e) și (f) și actualizează registrul în consecință. Registrul conține, de asemenea, concluziile auditului prevăzut la articolul 4 litera (e). Statul membru nu este responsabil pentru acțiunile furnizorilor SETRE incluși în registrul său.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate datele conținute în registrul electronic național sunt actualizate și corecte.

(3)  Registrele sunt accesibile publicului pe cale electronică.

(4)  Aceste registre sunt disponibile începând cu ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

(5)  La sfârșitul fiecărui an calendaristic, autoritățile statelor membre responsabile de registre comunică pe cale electronică Comisiei registrele domeniilor SETRE și ale furnizorilor SETRE. Comisia pune aceste informații la dispoziția celorlalte state membre. Orice neconcordanță cu situația dintr-un stat membru este adusă în atenția statului membru în care s-a efectuat înregistrarea și Comisiei.

CAPITOLUL VII

SISTEMELE-PILOT

Articolul 22

Sistemele-pilot de taxare rutieră

(1)  Pentru a permite dezvoltarea din punct de vedere tehnic a SETRE, statele membre pot autoriza temporar, în zone limitate ale domeniului lor de taxare rutieră și în paralel cu sistemul care este conform SETRE, sisteme-pilot de taxare care includ concepte sau tehnologii noi care nu sunt conforme cu una sau mai multe dispoziții ale prezentei directive.

(2)  Furnizorii SETRE nu pot fi obligați să participe la sistemele-pilot de taxare rutieră.

(3)  Înainte de a demara un sistem-pilot de taxare rutieră, statul membru în cauză solicită autorizarea Comisiei. Comisia eliberează autorizația sau refuză acordarea acesteia, sub forma unei decizii, în termen de șase luni din momentul primirii cererii. Comisia poate refuza autorizarea în cazul în care sistemul-pilot de taxare ar putea afecta buna funcționare a sistemului obișnuit de taxare rutieră electronică sau a SETRE. Perioada inițială a acestei autorizații nu depășește trei ani.

CAPITOLUL VIII

SCHIMBUL DE INFORMAȚII PRIVIND NEPLATA TAXELOR RUTIERE

Articolul 23

Procedura pentru schimbul de informații între statele membre

(1)  Pentru a permite identificarea vehiculului, precum și a proprietarului sau deținătorului vehiculului respectiv, pentru care a fost stabilită neplata unei taxe rutiere, fiecare stat membru acordă acces numai punctelor naționale de contact ale altor state membre ▌la următoarele date naționale privind înmatricularea vehiculelor, autorizându-le să efectueze căutări automate cu privire la:

(a)  datele privind vehiculele; și

(b)  datele privind proprietarii sau deținătorii vehiculelor.

Elementele datelor menționate la literele (a) și (b) care sunt necesare pentru efectuarea unei căutări automate trebuie respecte anexa I.

(2)  În scopul schimbului de date menționate la alineatul (1), fiecare stat membru desemnează un punct național de contact. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că schimbul de informații dintre statele membre are loc numai între punctele naționale de contact. Competențele punctelor naționale de contact sunt reglementate de legislația aplicabilă a statului membru în cauză. În acest proces de schimb de date, se acordă o atenție deosebită protecției corespunzătoare a datelor cu caracter personal.

(3)  La efectuarea unei căutări automate sub formă de cerere transmisă, punctul național de contact al statului membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere utilizează un număr de înmatriculare complet.

Aceste căutări automate se efectuează în conformitate cu procedurile menționate la punctele 2 și 3 din capitolul 3 al anexei la Decizia 2008/616/JAI a Consiliului(18) și cu cerințele din anexa I la prezenta directivă.

Statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere utilizează datele obținute pentru a stabili cine este responsabil de neplata taxei respective.

(4)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura realizarea schimbului de informații cu ajutorul aplicației informatice a Sistemului european de informare privind vehiculele și permisele de conducere (Eucaris) și cu ajutorul versiunilor modificate ale acesteia, în conformitate cu anexa I la prezenta directivă și cu punctele 2 și 3 din capitolul 3 al anexei la Decizia 2008/616/JAI.

(5)  Fiecare stat membru suportă costurile proprii care decurg din administrarea, utilizarea și întreținerea aplicațiilor informatice menționate la alineatul (4).

Articolul 24

Scrisoarea de informare privind neplata unei taxe rutiere

(1)  Statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere decide dacă inițiază sau nu procedurile ulterioare în ceea ce privește neplata unei taxe rutiere.

Dacă decide să inițieze astfel de proceduri, statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere informează, în conformitate cu legislația națională, proprietarul, deținătorul vehiculului sau persoana identificată în alt mod suspectată de neplata taxei rutiere.

În conformitate cu normele de drept intern, informarea menționată prezintă consecințele juridice ale faptei respective pe teritoriul statului membru unde a avut loc neplata unei taxe rutiere în temeiul legislației statului membru respectiv.

(2)  Atunci când transmite scrisoarea de informare proprietarului ori deținătorului vehiculului sau persoanei identificate în alt mod suspectate de neplata taxei rutiere, statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere include, în conformitate cu dreptul său intern, toate informațiile relevante, în special natura neplății unei taxe rutiere, locul, data și ora neplății unei taxe rutiere, titlul textelor de drept intern care au fost încălcate, dreptul la o cale de atac și dreptul de a primi informații și sancțiunea aferentă, precum și, după caz, date privind dispozitivul utilizat pentru constatarea neplății taxei rutiere. În acest scop, la redactarea scrisorii de informare, statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere utilizează modelul prevăzut în anexa II.

(3)  În cazul în care decide să inițieze proceduri ulterioare referitoare la neplata unei taxe rutiere, statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere transmite scrisoarea de informare, în scopul garantării respectării drepturilor fundamentale, în limba în care este redactat documentul de înmatriculare a vehiculului, dacă acesta este disponibil, sau într-una din limbile oficiale ale statului membru de înmatriculare.

Articolul 25

Proceduri de urmărire de către entitățile de colectare a taxei rutiere

(1)  Statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere poate furniza entității responsabile cu perceperea taxei rutiere datele obținute prin procedura menționată la articolul 23 alineatul (1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  datele transferate se limitează la ceea ce este necesar pentru ca entitatea respectivă să obțină taxa rutieră datorată;

(b)  procedura de obținere a taxei rutiere datorate este în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24;

(c)  entitatea în cauză este responsabilă de îndeplinirea acestei proceduri; și

(d)  respectarea ordinului de plată emis de către entitatea care primește datele pune capăt neplății unei taxe rutiere.

(2)  Statele membre se asigură că datele furnizate entității responsabile sunt utilizate exclusiv în scopul obținerii taxei rutiere datorate și sunt șterse imediat după achitarea taxei rutiere sau, în cazul în care taxa rutieră nu a fost plătită, într-un termen rezonabil de la transferul datelor, care urmează să fie stabilit de statul membru.

Articolul 26

Rapoartele statelor membre către Comisie

Fiecare stat membru transmite Comisiei un raport cuprinzător până la ... [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și, ulterior, la fiecare trei ani.

Respectivul raport cuprinzător indică numărul de căutări automate efectuate de statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere și adresate punctului național de contact al statului membru de înmatriculare în urma neplății taxelor rutiere care a avut loc pe teritoriul celui dintâi, precum și ▌numărul cererilor respinse.

Raportul cuprinzător include și o descriere a situației de la nivel național în legătură cu măsurile ulterioare luate cu privire la neplata taxelor rutiere, pe baza proporției situațiilor de neplată a unei taxe rutiere care au făcut obiectul unor scrisori de informare.

Articolul 27

Protecția datelor

(1)  Regulamentul (UE) 2016/679 și actele cu putere de lege sau actele administrative de transpunere a Directivelor 2002/58/CE și (UE) 2016/680 se aplică datelor cu caracter personal prelucrate în temeiul prezentei directive.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu legislația aplicabilă privind protecția datelor, pentru a se asigura că ▌:

(a)  prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul articolelor 23, 24 și 25 se limitează la tipurile de date enumerate în anexa I la prezenta directivă;

(b)  datele cu caracter personal sunt exacte, actualizate și cererile de rectificare sau de ștergere sunt tratate fără întârzieri nejustificate; și

(c)  este stabilit un termen pentru stocarea datelor cu caracter personal.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că ▌ datele cu caracter personal prelucrate în temeiul prezentei directive sunt utilizate numai ▌ în următoarele scopuri:

(a)  identificarea persoanelor suspectate de contravenții în vederea obligației de a plăti taxe rutiere sub incidența articolului 5 alineatul (8);

(b)  asigurarea respectării de către entitatea care percepe taxele rutiere a obligațiilor sale față de autoritățile fiscale sub incidența articolului 5 alineatul (9); și

(c)  identificarea vehiculului și a proprietarului sau deținătorului vehiculului pentru care neplata unei taxe rutiere a fost stabilită sub incidența articolelor 23 și 24.

De asemenea, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele vizate au aceleași drepturi de informare, acces, rectificare, ștergere și restricție a prelucrării și de depunere a unei plângeri la o autoritate de supraveghere a protecției datelor, de compensare, precum și de acces la o cale de atac eficace, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2016/679 și, după caz, în Directiva (UE) 2016/680.

(3)  Prezentul articol nu afectează posibilitatea statelor membre de a restrânge domeniul de aplicare al obligațiilor și drepturilor prevăzute la anumite dispoziții din Regulamentul (UE) 2016/679, în conformitate cu articolul 23 din regulamentul menționat, în scopurile enumerate la alineatul (1) din articolul respectiv.

(4)  Toate persoanele vizate au dreptul să obțină, fără întârzieri nejustificate, informații cu privire la datele cu caracter personal înregistrate în statul membru de înmatriculare care au fost transmise statului membru în care a avut loc neplata unei taxe rutiere, inclusiv data solicitării și autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc neplata unei taxe rutiere.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 28

Raport

(1)  Până la ... [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive și la efectele acesteia, în special în ceea ce privește progresele înregistrate și implementarea SETRE, precum și eficacitatea și eficiența mecanismului pentru schimbul de date în cadrul investigării situațiilor de neplată a taxelor rutiere.

Raportul analizează, în special, următoarele aspecte:

(a)  efectul articolului 5 alineatele (1) și (2) asupra implementării SETRE, cu un accent special pe disponibilitatea serviciului în domeniile SETRE de mică anvergură sau periferice;

(b)   ▌ eficacitatea articolelor 23, 24 și 25 în ceea ce privește reducerea numărului de cazuri de neplată a taxelor rutiere în Uniune; și

(c)  progresele înregistrate în ceea ce privește aspectele de interoperabilitate între sistemele de taxare rutieră electronică utilizând poziționarea prin satelit și tehnologia cu microunde cu frecvența de 5,8 GHz.

(2)  Raportul este însoțit, după caz, de o propunere adresată Parlamentului European și Consiliului privind revizuirea suplimentară a prezentei directive, în special cu privire la următoarele elemente:

(a)  măsuri suplimentare pentru asigurarea faptului că SETRE este disponibil în toate domeniile SETRE, inclusiv în cele de mică anvergură și periferice;

(b)   măsuri de facilitare suplimentară a aplicării transfrontaliere a obligației de plată a taxelor rutiere în Uniune, inclusiv a acordurilor de asistență reciprocă; și

(c)  extinderea dispozițiilor care facilitează aplicarea transfrontalieră a normelor privind zonele cu emisii reduse, zonele cu acces restricționat sau alte sisteme de reglementare privind accesul vehiculelor în zonele urbane.

Articolul 29

Acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 30, de actualizare a anexei I pentru a ține seama de eventualele modificări care vor fi aduse Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului(19) și Deciziei 2008/616/JAI a Consiliului sau atunci când acest lucru este cerut de orice alte acte juridice relevante ale Uniunii.

Articolul 30

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 alineatul (5), articolul 10 alineatul (3), articolul 15 alineatele (4) și (5), articolul 19 alineatul (5) și articolul 29 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Parlamentul European sau Consiliul pot revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 8 alineatul (5), articolul 10 alineatul (3), articolul 15 alineatele (4) și (5), articolul 19 alineatul (5) și articolul 29. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (5), al articolului 10 alineatul (3), al articolului 15 alineatele (4) și (5), al articolului 19 alineatul (5) și al articolului 29 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 31

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet pentru taxarea rutieră electronică.

Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 32

Transpunerea

(1)  Statele membre adoptă și publică, până la ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1‑27 și anexelor I și II. ▌ Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.

Statele membre aplică măsurile respective de la ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Atunci când statele membre adoptă actele respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, acestea conțin o mențiune care precizează că trimiterile, în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a unei astfel de mențiuni.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 33

Abrogare

Directiva 2004/52/CE se abrogă de la ... [ziua următoare datei menționate la articolul 32 alineatul (1) primul paragraf], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenul de transpunere în dreptul intern a directivei, prevăzut în anexa III partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 34

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 35

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Elementele de date necesare pentru efectuarea căutării automate menționate la articolul 23 alineatul (1)

Rubrică

O/F(20)

Comentarii

Date privind vehiculul

O

 

Statul membru de înmatriculare

O

 

Număr de înmatriculare

O

(A(21))

Date referitoare la neplata unei taxe rutiere

O

 

Statul membru pe teritoriul căruia a survenit neplata unei taxe rutiere

O

 

Data de referință a evenimentului

O

 

Ora de referință a evenimentului

O

 

Elementele de date furnizate ca rezultat al căutării automate efectuate în temeiul articolului 23 alineatul (1)

Partea I. Date privind vehiculele

Rubrică

O/F(22)

Comentarii

Număr de înmatriculare

O

 

Număr șasiu/VIN

O

 

Statul membru de înmatriculare

O

 

Marcă

O

(D.1(23)) de exemplu, Ford, Opel, Renault

Modelul vehiculului

O

(D.3) de exemplu, Focus, Astra, Megane

Cod categorie UE

O

(j)  de exemplu, motorete, motociclete, autoturisme

Clasă de emisie EURO

O

de exemplu, Euro 4, EURO 6

Partea II. Date privind proprietarii sau deținătorii vehiculelor

Rubrică

O/F(24)

Comentarii

Date privind deținătorii vehiculului

 

(C.1(25))

Datele se referă la deținătorul certificatului de înmatriculare specific.

Numele deținătorului certificatului de înmatriculare/denumirea societății

O

(C.1.1)

Se folosesc câmpuri separate pentru nume, infixe, titluri etc. și se comunică numele în format imprimabil.

Prenume

O

(C.1.2)

Se folosesc câmpuri separate pentru prenume și inițiale și se comunică numele în format imprimabil.

Adresă

O

(C.1.3)

Se folosesc câmpuri separate pentru stradă, număr și anexe, cod poștal, loc de reședință, țară de reședință etc. și se comunică adresa în format imprimabil.

Sexul

F

Masculin, feminin

Data nașterii

O

 

Entitatea juridică

O

Persoană fizică, asociație, întreprindere, societate etc.

Locul nașterii

F

 

Număr de identificare

F

Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă.

Date privind proprietarii vehiculului

 

(C.2) Datele se referă la proprietarul vehiculului.

Numele proprietarului (denumirea societății)

O

(C.2.1)

Prenume

O

(C.2.2)

Adresă

O

(C.2.3)

Sexul

F

Masculin, feminin

Data nașterii

O

 

Entitatea juridică

O

Persoană fizică, asociație, întreprindere, societate etc.

Locul nașterii

F

 

Număr de identificare

F

Un element de identificare care identifică în mod unic persoana sau societatea respectivă.

 

 

În cazul vehiculelor casate, al vehiculelor sau al plăcuțelor de înmatriculare furate sau al certificatelor de înmatriculare a căror valabilitate a fost depășită, nu se furnizează informații referitoare la proprietar/deținător. În schimb, se transmite mesajul „Informații necomunicate”.

ANEXA II

MODELUL DE SCRISOARE DE INFORMARE

menționat la articolul 24

[Pagina de gardă]

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………................................................................................................................

[Numele, adresa și numărul de telefon ale expeditorului]

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………................................................................................................................

[Numele și adresa destinatarului]

SCRISOARE DE INFORMARE

privind neplata unei taxe rutiere survenită în

[denumirea statului membru

pe teritoriul căruia a survenit o neplată a unei taxe

rutiere]

………………………………………………………………

Pagina 2

La data de neplata unei taxe rutiere pentru vehiculul având

[data]

numărul de înmatriculare marca modelul

a fost constatată de

[denumirea organismului responsabil]

[Opțiunea 1](1)

Sunteți înregistrat în calitate de titular al certificatului de înmatriculare al vehiculului sus-menționat.

[Opțiunea 2] (1)

Deținătorul certificatului de înmatriculare al vehiculului sus-menționat a indicat că erați conducătorul vehiculului în momentul când a avut loc neplata unei taxe rutiere.

Detaliile relevante ale neplății unei taxe rutiere sunt descrise în continuare, la pagina 3.

Suma datorată ca sancțiune financiară pentru neplata taxei rutiere este de EUR/moneda națională.(1)

Suma pentru taxa rutieră datorată este de EUR/moneda națională.(1)

Termenul de plată este

În caz de neplată a acestei sancțiuni financiare(1)/ taxe rutiere(1), se recomandă să completați formularul de răspuns atașat (pagina 4) și să îl trimiteți la adresa indicată.

Prezenta scrisoare se tratează în conformitate cu dreptul intern al

[denumirea statului membru pe teritoriul căruia nu s-a plătit o taxă rutieră].

Pagina 3

Detalii relevante privind neplata unei taxe rutiere

(a)  Date privind vehiculul care a fost utilizat în cazul neplății unei taxe rutiere:

Număr de înmatriculare: ………………………………………….

Statul membru de înmatriculare: ………………………………………….

Marcă și model: ………………………………………….

(b)  Date privind neplata unei taxe rutiere:

Locul, data și ora la care a survenit neplata unei taxe rutiere:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Natura și încadrarea juridică a neplății unei taxe rutiere:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Descrierea detaliată a neplății unei taxe rutiere:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Trimitere la dispoziția legală relevantă (dispozițiile legale relevante):

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Descrierea dovezilor sau trimiterea la dovezi referitoare la neplata unei taxe rutiere:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

(c)  Date privind dispozitivul care a fost utilizat pentru constatarea neplății unei taxe rutiere (2):

Specificațiile dispozitivului:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Numărul de identificare al dispozitivului:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Data de expirare a ultimei calibrări:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

(1)   A se elimina dacă nu se aplică.

(2)   Nu se aplică dacă nu a fost utilizat niciun dispozitiv.

Pagina 4

Formular de răspuns

(a se completa cu majuscule)

A.  Identitatea conducătorului auto:

— Numele complet:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

—  Locul și data nașterii:

………………………………………………………………………………………………………………………………

—  Numărul permisului de conducere: eliberat la (data): la (locul):………………………..

—  Adresa:………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

B.  Listă de întrebări:

1.  Vehiculul marca, cu numărul de înmatriculare este înmatriculat pe

numele dumneavoastră? da/nu (1)

Dacă nu, titularul certificatului de înmatriculare este:

(numele, prenumele, adresa)

2.  Recunoașteți că nu ați plătit o taxă rutieră? da/nu (1)

3.  Dacă nu recunoașteți, vă rugăm prezentați motivele:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Trimiteți formularul completat, în termen de 60 de zile de la primirea prezentei scrisori de informare, către următoarea autoritate sau entitate:

la următoarea adresă:

INFORMAȚII

(În cazul în care scrisoarea de informare este trimisă de către entitatea responsabilă pentru perceperea taxei rutiere în conformitate cu articolul 25):

Dacă taxa rutieră datorată nu este plătită în termenul stabilit în prezenta scrisoare de informare, prezentul dosar va fi transmis autorității competente din ……… [denumirea statului membru pe teritoriul căruia a survenit neplata unei taxe rutiere] și va fi examinat de aceasta.

În cazul în care nu se dă curs dosarului, veți fi informat în termen de 60 de zile de la primirea formularului de răspuns sau a dovezii de plată. (1)

/

(În cazul în care scrisoarea de informare este trimisă de autoritatea competentă a statului membru):

Acest dosar va fi examinat de către autoritatea competentă din

[denumirea statului membru pe teritoriul căruia a survenit neplata unei taxe rutiere].

În cazul în care nu se dă curs dosarului, veți fi informat în termen de 60 de zile de la primirea formularului de răspuns sau a dovezii de plată.(1)

(1)  A se elimina dacă nu se aplică.

În cazul în care se dă curs dosarului, se aplică procedura următoare:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

[a se completa de către statul membru pe teritoriul căruia a survenit neplata unei taxe rutiere - procedura de urmat, incluzând detalii referitoare la posibilitatea și procedura de exercitare a unei căi de atac împotriva deciziei de a se da curs dosarului. Aceste detalii trebuie să includă, în orice caz: denumirea și adresa autorității sau entității responsabile de urmărirea dosarului; termenul de plată; denumirea și adresa organismului în fața căruia poate fi exercitată o cale de atac; termenul limită pentru exercitarea căii de atac].

Prezenta scrisoare nu produce efecte juridice.

Notă cu privire la protecția datelor

[În cazul în care se aplică Regulamentul (UE) 2016/679:

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2016/679, aveți dreptul de a solicita accesul la datele cu caracter personal și rectificarea sau ștergerea acestora ori restricționarea prelucrării datelor dumneavoastră cu caracter personal sau dreptul de a vă opune prelucrării, precum și dreptul la portabilitatea datelor. De asemenea, aveți dreptul de a depune o plângere la [numele și adresa autorității de supraveghere competente].

[În cazul în care se aplică Directiva (UE) 2016/680:

În conformitate cu [numele legii naționale care aplică Directiva (UE) 2016/680], aveți dreptul de a solicita operatorului accesul la datele cu caracter personal și rectificarea sau ștergerea acestora, precum și restricționarea prelucrării datelor dumneavoastră cu caracter personal. De asemenea, aveți dreptul de a depune o plângere la [numele și adresa autorității de supraveghere competente].]

_____________

ANEXA III

Partea A

Directiva abrogată cu modificarea sa

(menționată la articolul 33)

Directiva 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului

JO L 166, 30.4.2004, p. 124.

Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European și al Consiliului

JO L 87, 31.3.2009, p. 109.

Partea B

Termenul pentru transpunerea în dreptul intern

(menționat la articolul 33)

Directiva

Termenul pentru transpunere

Directiva 2004/52/CE

20 noiembrie 2005

_____________

ANEXA IV

Tabel de corespondență

Directiva 2004/52/CE

Prezenta directivă

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a)

Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf litera (b)

Articolul 3 alineatul (2) prima teză

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 1 alineatul (2) teza introductivă

Articolul 1 alineatul (2) teza introductivă

Articolul 1 alineatul (2) litera (a)

Articolul 1 alineatul (2) litera (a)

Articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Articolul 1 alineatul (2) litera (c)

Articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Articolul 1 alineatul (3)

 

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 1 alineatul (5)

Articolul 1 alineatul (6)

Articolul 2

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 2 alineatul (2) prima teză

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (2) a doua și a treia teză

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (2) a patra teză

Articolul 3 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 27

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2) prima teză

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (2) a doua teză

Articolul 3 alineatul (2) a treia teză

 

Articolul 3 alineatul (3)

 

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (1)

 

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (3)

 

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (8)

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 23

Articolul 24

Articolul 26

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 27

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 5

—Articolul 31

Articolul 6

Articolul 32 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (2)

Articolul 33

Articolul 7

Articolul 34

Articolul 8

Articolul 35

Anexă

Anexa I

Anexa II

Anexa III

Anexa IV

_____________

(1) JO C 81, 2.3.2018, p.181.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(3)JO C 81, 2.3.2018, p. 181.
(4)JO C 176, 23.5.2018, p. 66.
(5) Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(6)Directiva 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității (JO L 166, 30.4.2004, p. 124).
(7)Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 68, 13.3.2015, p. 9).
(8)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(9)Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).
(10)Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
(11)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(12)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(13)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(14)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
(15)Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).
(16)Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (JO L 96, 29.3.2014, p. 79).
(17)Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42).
(18)Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (JO L 210, 6.8.2008, p. 12).
(19)Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (JO L 210, 6.8.2008, p. 1).
(20)O = obligatoriu, în cazul în care informația este disponibilă în registrul național, F = facultativ.
(21)Codul armonizat al Uniunii, a se vedea Directiva 1999/37/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, 1.6.1999, p. 57).
(22)O = obligatoriu, în cazul în care informația este disponibilă în registrul național, F = facultativ.
(23)Codul armonizat al Uniunii, a se vedea Directiva 1999/37/CE.
(24)O = obligatoriu, în cazul în care informația este disponibilă în registrul național, F = facultativ.
(25)Codul armonizat al Uniunii, a se vedea Directiva 1999/37/CE.


Recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru ***I
PDF 290kWORD 85k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru (COM(2017)0796 – C8-0005/2018 – 2017/0354(COD))
P8_TA-PROV(2019)0123A8-0274/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0796),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0005/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 noiembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0274/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008

P8_TC1-COD(2017)0354


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Piața internă cuprinde o zonă fără frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor este asigurată în conformitate cu tratatele. Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la importuri, precum și toate măsurile cu efect echivalent. Respectiva interdicție vizează orice măsură națională susceptibilă să împiedice, direct sau indirect, în mod real sau potențial, comerțul intra-UE cu mărfuri. Libera circulație a mărfurilor este asigurată în cadrul pieței interne prin armonizarea normelor la nivelul Uniunii, stabilindu-se astfel cerințe comune pentru comercializarea anumitor mărfuri sau, pentru mărfurile sau pentru aspectele mărfurilor care nu sunt acoperite în totalitate de normele de armonizare ale Uniunii, prin aplicarea principiului recunoașterii reciproce, astfel cum este definit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(2)  Buna funcționare a principiului recunoașterii reciproce completează într-un mod esențial armonizarea normelor la nivelul Uniunii, în special ținând seama de faptul că numeroase mărfuri prezintă aspecte atât armonizate, cât și nearmonizate.

(3)  Pot fi create ilegal obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor între statele membre dacă, în absența unor norme de armonizare ale Uniunii care vizează mărfurile sau anumite aspecte ale mărfurilor, o autoritate competentă dintr-un stat membru aplică norme naționale pentru mărfurile care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru, prin care se solicită ca mărfurile să îndeplinească anumite cerințe tehnice, de exemplu cerințe referitoare la denumire, formă, dimensiune, greutate, compoziție, prezentare, etichetare sau ambalare. Aplicarea unor astfel de norme pentru mărfurile care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru ar putea fi contrară articolelor 34 și 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), chiar dacă normele se aplică tuturor mărfurilor fără distincție.

(4)  Principiul recunoașterii reciproce rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În conformitate cu acest principiu, statele membre nu pot interzice vânzarea, pe teritoriul lor, a mărfurilor care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru, chiar dacă mărfurile respective au fost produse în conformitate cu norme tehnice diferite, inclusiv mărfurile care nu au rezultat în urma unui proces de fabricație. Însă principiul recunoașterii reciproce nu este absolut. Statele membre pot restricționa comercializarea mărfurilor care au fost comercializate în mod legal într-un alt stat membru, în cazul în care astfel de restricții sunt justificate pe motivele prevăzute la articolul 36 din TFUE sau pe alte motive imperative de interes public, recunoscute de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la libera circulație a mărfurilor, și în cazul în care respectivele restricții sunt proporționale cu obiectivul urmărit. Prezentul regulament impune obligația de a justifica în mod clar motivul pentru care a fost restricționat sau refuzat accesul pe piață.

(5)  Conceptul de motive imperative de interes public este un concept în continuă evoluție dezvoltat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa în legătură cu articolele 34 și 36 din TFUE. În cazul în care există diferențe legitime de la un stat membru la altul, astfel de motive imperative ar putea justifica aplicarea normelor tehnice naționale de către autoritățile competente. Cu toate acestea, este nevoie ca deciziile administrative să fie întotdeauna justificate în mod corespunzător, să fie legitime, adecvate și să respecte principiul proporționalității, iar autoritatea competentă să ia decizia cea mai puțin restrictivă posibil. Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne pentru mărfuri, normele tehnice naționale ar trebui să fie adecvate scopului și să nu creeze bariere netarifare disproporționate. Mai mult, deciziile administrative de restricționare sau de refuz al accesului pe piață în ceea ce privește mărfurile care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru nu trebuie să fie întemeiate pe simplul fapt că mărfurile în cauză îndeplinesc obiectivul legitim de interes public urmărit de statul membru într-un mod diferit față de modul în care mărfurile ▌ din statul membru respectiv îndeplinesc acest obiectiv. Pentru a sprijini statele membre, Comisia ar trebui să ofere orientări fără caracter obligatoriu cu privire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la conceptul de motive imperative de interes public și la modul de aplicare a principiului recunoașterii reciproce. Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a aduce contribuții la orientări și de a furniza feedback în legătură cu acestea.

(6)  În concluziile referitoare la politica privind piața unică din decembrie 2013, Consiliul Competitivitate a luat act de faptul că, pentru a îmbunătăți condițiile-cadru pentru întreprinderi și consumatori pe piața unică, toate instrumentele relevante ar trebui să fie utilizate în mod corespunzător, inclusiv recunoașterea reciprocă. Consiliul a invitat Comisia să prezinte un raport privind cazurile în care funcționarea principiului recunoașterii reciproce este insuficientă sau problematică. În concluziile sale referitoare la politica privind piața unică din februarie 2015, Consiliul Competitivitate a invitat Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că principiul recunoașterii reciproce funcționează în mod eficace și să prezinte propuneri în acest sens.

(7)  Regulamentul (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(4) a fost adoptat cu scopul de a facilita aplicarea principiului recunoașterii reciproce, prin stabilirea unor proceduri care să reducă la minimum posibilitatea de a crea obstacole ilegale în calea liberei circulații a mărfurilor care au fost deja comercializate în mod legal în alt stat membru. În pofida adoptării regulamentului respectiv, există în continuare multe probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce. Evaluarea desfășurată între 2014 și 2016 a arătat că principiul recunoașterii reciproce nu funcționează cum ar trebui, iar Regulamentul (CE) nr. 764/2008 a avut un efect limitat în facilitarea aplicării principiului respectiv. Instrumentele și garanțiile procedurale instituite prin regulamentul menționat nu și-au îndeplinit scopul de îmbunătățire a punerii în aplicare a principiului recunoașterii reciproce. De exemplu, rețeaua de puncte de informare despre produse, care a fost instituită pentru a furniza informații operatorilor economici privind normele naționale aplicabile și aplicarea principiului recunoașterii reciproce, este prea puțin cunoscută sau utilizată de operatorii economici. În cadrul respectivei rețele, autoritățile naționale nu cooperează în mod optim. Cerința de a notifica deciziile administrative prin care se restricționează sau se refuză accesul pe piață este rareori respectată. Ca urmare, obstacolele în calea liberei circulații a mărfurilor pe piața internă persistă.

(8)  Regulamentul (CE) nr. 764/2008 are mai multe deficiențe, și ar trebui, prin urmare, să fie revizuit și consolidat. Din motive de claritate, Regulamentul (CE) nr. 764/2008 ar trebui înlocuit de prezentul regulament. Prezentul regulament ar trebui să stabilească proceduri clare pentru a asigura libera circulație a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și posibilitatea de a restricționa dreptul la liberă circulație numai atunci când statele membre au motive legitime de interes public în acest sens și restricția este justificată și proporțională. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să garanteze faptul că drepturile și obligațiile existente care decurg din principiul recunoașterii reciproce sunt respectate, atât de către operatorii economici, cât și de către autoritățile naționale.

(9)  Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze armonizarea suplimentară a condițiilor de comercializare a mărfurilor în vederea îmbunătățirii funcționării pieței interne, după caz.

(10)  Este de asemenea posibil ca barierele comerciale să rezulte și din alte tipuri de măsuri care intră în domeniul de aplicare a articolelor 34 și 36 din TFUE. Măsurile respective pot include, de exemplu, specificațiile tehnice elaborate în cadrul procedurilor de achiziție publică sau cerințele de a utiliza limbile oficiale ale statelor membre. Cu toate acestea, măsurile respective nu ar trebui să constituie norme tehnice naționale în sensul prezentului regulament și nu ar trebui să intre în domeniul său de aplicare.

(11)  Normele tehnice naționale sunt uneori puse în aplicare într-un stat membru prin intermediul unei proceduri de autorizare prealabilă, în temeiul căreia trebuie să se obțină aprobarea oficială din partea unei autorități competente înainte ca mărfurile să poată fi introduse pe piața respectivă. Existența unei proceduri de autorizare prealabilă în sine restricționează libera circulație a mărfurilor. Prin urmare, pentru a putea fi justificată din perspectiva principiului fundamental al liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne, o astfel de procedură trebuie să urmărească un obiectiv de interes public recunoscut ca atare de dreptul Uniunii și trebuie să fie proporțională și nediscriminatorie. Respectarea de către o astfel de procedură a dreptului Uniunii urmează să se evalueze în lumina considerațiilor prevăzute de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În consecință, deciziile administrative prin care se restricționează sau se refuză accesul pe piață exclusiv pe motiv că marfa nu dispune de o autorizație prealabilă valabilă ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul în care, cu toate acestea, se depune cerere pentru autorizarea prealabilă obligatorie a mărfurilor, orice decizie administrativă de respingere a cererii pe baza unei norme tehnice naționale aplicabile în statul membru respectiv ar trebui luată numai în conformitate cu prezentul regulament, astfel încât solicitantul să poată beneficia de protecția procedurală pe care o oferă prezentul regulament. Același lucru este valabil pentru autorizarea prealabilă voluntară a mărfurilor, în cazurile în care aceasta există.

(12)  Este important să se clarifice că printre tipurile de mărfuri reglementate de prezentul regulament se numără produsele agricole. Termenul „produse agricole” include produse de pescuit, astfel cum se prevede la articolul 38 alineatul (1) din TFUE. Pentru a contribui la identificarea tipurilor de mărfuri care fac obiectul prezentului regulament, Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea elaborării în continuare a unei liste orientative a produselor care fac obiectul recunoașterii reciproce, precum și beneficiile acesteia.

(13)  De asemenea, este important să se clarifice faptul că termenul „producător” include nu numai producătorii mărfurilor, ci și persoanele care produc mărfurile care nu au rezultat în urma unui proces de fabricație, inclusiv produsele agricole, precum și persoanele care se prezintă drept producători ai mărfurilor.

(14)  Hotărârile instanțelor naționale prin care se evaluează legalitatea cazurilor în care, ca urmare a aplicării unei norme tehnice naționale, mărfurilor comercializate în mod legal într-un stat membru nu li se acordă acces la piața dintr-un alt stat membru, precum și hotărârile instanțelor naționale prin care se aplică sancțiuni, ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(15)  Pentru a beneficia de principiul recunoașterii reciproce, mărfurile trebuie să fie comercializate în mod legal în alt stat membru. Ar trebui să se clarifice faptul că, în ceea ce privește mărfurile care urmează să fie considerate ca fiind comercializate în mod legal în alt stat membru, este nevoie ca acestea să fie conforme cu normele relevante aplicabile în statul membru respectiv și să fie ▌puse la dispoziția utilizatorilor finali în statul membru respectiv.

(16)  Pentru a crește gradul de sensibilizare în rândul autorităților naționale și al operatorilor economici cu privire la principiul recunoașterii reciproce, statele membre ar trebui să aibă în vedere definirea în mod clar și lipsit de ambiguitate a unor „clauze privind piața unică” în propriile lor norme tehnice naționale în vederea facilitării punerii în aplicare a acestui principiu.

(17)  Dovezile necesare pentru a se demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru diferă în mod semnificativ de la un stat membru la altul. Acest fapt cauzează sarcini, întârzieri și costuri suplimentare inutile pentru operatorii economici și împiedică autoritățile naționale să obțină informațiile necesare pentru a evalua mărfurile în timp util. Acest lucru poate împiedica aplicarea principiului recunoașterii reciproce. Prin urmare, este esențial ca operatorii economici să aibă posibilitatea de a demonstra că mărfurile lor sunt comercializate în mod legal în alt stat membru. Operatorii economici ar trebui să ▌ beneficieze de o declarație pe propria răspundere, care furnizează autorităților competente toate informațiile necesare privind mărfurile și conformitatea acestora cu normele aplicabile în celălalt stat membru. Utilizarea declarațiilor voluntare nu ar trebui să împiedice autoritățile naționale să ia decizii administrative de restricționare sau de refuz a accesului pe piață, cu condiția ca astfel de decizii să fie proporționale, justificate și să respecte principiul recunoașterii reciproce și să fie în conformitate cu prezentul regulament.

(18)  Ar trebui să fie posibil ca producătorul, importatorul sau distribuitorul să întocmească o declarație privind comercializarea în mod legal a mărfurilor în scopul recunoașterii reciproce („declarația de recunoaștere reciprocă”). Producătorul este cel mai în măsură să furnizeze informațiile din declarația de recunoaștere reciprocă, întrucât producătorul cunoaște cel mai bine mărfurile și deține elementele de probă necesare pentru a verifica informațiile din declarația de recunoaștere reciprocă. Producătorul ar trebui să poată împuternici un reprezentant autorizat să întocmească astfel de declarații în numele producătorului și pe răspunderea producătorului. Cu toate acestea, în cazul în care un operator economic este în măsură să furnizeze în declarație numai informațiile cu privire la legalitatea comercializării mărfurilor, ar trebui să fie posibil ca un alt operator economic să furnizeze informațiile conform cărora mărfurile sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali în statul membru în cauză, cu condiția ca respectivul operator economic să își asume responsabilitatea pentru informațiile pe care le-a furnizat în declarația de recunoaștere reciprocă și să fie capabil să furnizeze elementele de probă necesare pentru verificarea acestor informații.

(19)  Declarația de recunoaștere reciprocă ar trebui întotdeauna să conțină informații exacte și complete cu privire la mărfuri. Așadar, declarația ar trebui să fie actualizată pentru a reflecta schimbările, de exemplu modificări ale normelor tehnice naționale corespunzătoare.

(20)  Pentru a garanta că informațiile furnizate în declarația de recunoaștere reciprocă sunt cuprinzătoare, ar trebui să se prevadă, pentru utilizare de către operatorii economici care doresc să facă astfel de declarații, o structură armonizată a acestora.

(21)  Este important să se asigure că declarația de recunoaștere reciprocă este completată cu sinceritate și acuratețe. Prin urmare, este necesar să se impună ca operatorii economici să fie responsabili pentru informațiile pe care le furnizează în declarația de recunoaștere reciprocă.

(22)  Pentru a consolida eficiența și competitivitatea întreprinderilor care activează în domeniul mărfurilor care nu sunt acoperite de legislația de armonizare a Uniunii, ar trebui să fie posibil să se beneficieze de noile tehnologii ale informației, cu scopul de a facilita furnizarea declarației de recunoaștere reciprocă. Prin urmare, operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea de a pune declarațiile de recunoaștere reciprocă la dispoziția publicului online, cu condiția ca declarația de recunoaștere reciprocă să fie ușor accesibilă și într-un format fiabil.

(23)  Comisia ar trebui să se asigure că pe portalul digital unic sunt puse la dispoziție, în toate limbile oficiale ale Uniunii, un model pentru declarația de recunoaștere reciprocă și orientări pentru completarea acesteia.

(24)  Prezentul regulament ar trebui să se aplice de asemenea în cazul mărfurilor pentru care doar anumite aspecte sunt acoperite de legislația de armonizare a Uniunii. Atunci când, în conformitate cu legislația de armonizare a Uniunii, operatorul economic este obligat să elaboreze o declarație de conformitate UE pentru a demonstra respectarea legislației respective, ar trebui să se permită respectivului operator economic să atașeze ▌ declarația de recunoaștere reciprocă prevăzută de prezentul regulament la declarația de conformitate UE.

(25)  În cazul în care operatorii economici decid să nu utilizeze declarația ▌de recunoaștere reciprocă, ar trebui ca autoritățile competente ale statului membru de destinație să formuleze cereri clar definite pentru a solicita informații specifice pe care le consideră necesare pentru a evalua mărfurile, cu respectarea principiului proporționalității.

(26)  Operatorului economic ar trebui să i se acorde un interval de timp adecvat în care să prezinte documente sau orice altă informație solicitată de autoritatea competentă din statul membru de destinație sau să prezinte orice argument sau observație în legătură cu evaluarea mărfurilor în cauză.

(27)  Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului(5) le impune statelor membre să comunice Comisiei și celorlalte state membre toate proiectele de reglementări tehnice naționale referitoare la orice produs, inclusiv orice produs agricol sau pescăresc, precum și o declarație privind motivele care fac necesară adoptarea regulamentului în cauză. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că, în urma adoptării unei astfel de reglementări tehnice naționale, principiul recunoașterii reciproce este aplicat corect anumitor mărfuri, în cazuri individuale. Prezentul regulament ar trebui să stabilească proceduri pentru aplicarea principiului recunoașterii reciproce, în cazuri individuale, de exemplu, prin impunerea obligației ca statele membre să precizeze normele tehnice naționale pe care se întemeiază decizia administrativă și motivele de interes public legitim care justifică aplicarea respectivei norme tehnice naționale în ceea ce privește o marfă care a fost comercializată în mod legal într-un alt stat membru. Proporționalitatea normei tehnice naționale constituie temeiul pentru demonstrarea proporționalității deciziei administrative care se bazează pe norma respectivă. Cu toate acestea, modalitatea prin care urmează să fie demonstrată proporționalitatea deciziei administrative ar trebui să fie rezultatul unei evaluări de la caz la caz.

(28)  Dat fiind că deciziile administrative de restricționare sau refuzare a accesului pe piață pentru mărfurile care sunt deja comercializate în mod legal în alt stat membru ar trebui să constituie excepții de la principiul fundamental al liberei circulații a mărfurilor, este necesar să se asigure faptul că aceste decizii respectă obligațiile existente care rezultă din principiul recunoașterii reciproce. Prin urmare, este oportun să se instituie o procedură clară care să stabilească dacă aceste mărfuri sunt comercializate în mod legal în alt stat membru și, dacă da, dacă interesele publice legitime care fac obiectul normei tehnice naționale aplicabile a statului membru de destinație sunt protejate în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 36 din TFUE și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această procedură ar trebui să garanteze că orice decizii administrative care sunt adoptate sunt proporționale și că ele respectă principiul recunoașterii reciproce și sunt în conformitate cu prezentul regulament.

(29)  Atunci când o autoritate competentă evaluează mărfurile înainte de a decide dacă să restricționeze sau să refuze accesul pe piață, respectiva autoritate nu ar trebui să poată lua decizii de suspendare a accesului pe piață, cu excepția cazului în care este necesară o intervenție rapidă, pentru a împiedica cauzarea de daune sănătății sau siguranței persoanelor sau a preveni daunele aduse mediului sau pentru a împiedica ca mărfurile să fie puse la dispoziție, în cazul în care punerea la dispoziție a unor astfel de mărfuri face obiectul unei interdicții generale din motive de moralitate publică sau de securitate publică, inclusiv, de exemplu, din motive de prevenire a criminalității.

(30)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(6) instituie un sistem de acreditare care asigură acceptarea reciprocă a nivelului de competență a organismelor de evaluare a conformității. Autoritățile competente din statele membre nu ar trebui, prin urmare, să refuze să accepte rapoartele de încercare și certificatele eliberate de un organism acreditat de evaluare a conformității din motive legate de competența organismului respectiv. În plus, pentru a evita, pe cât posibil, duplicarea încercărilor și procedurilor care au fost deja efectuate în alt stat membru, statele membre ar trebui să nu refuze să accepte rapoartele de încercare și certificatele eliberate de alte organisme de evaluare a conformității în conformitate cu dreptul Uniunii. Autoritățile competente ar trebui să țină seama de conținutul rapoartelor de încercare sau al certificatelor prezentate.

(31)  Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7) prevede că numai produsele sigure pot fi introduse pe piață și stabilește obligațiile producătorilor și ale distribuitorilor în ceea ce privește siguranța produselor. Aceasta prevede dreptul autorităților competente de a interzice, cu efect imediat, orice produs periculos sau de a interzice temporar, pentru perioada necesară diverselor evaluări, verificări și controale de securitate, produse care ar putea fi periculoase. Directiva respectivă descrie, de asemenea, procedura conform căreia autoritățile competente aplică măsuri corespunzătoare, dacă produsele prezintă un risc, cum ar fi măsurile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (b)-(f) din directiva respectivă și impune, de asemenea, o obligație pentru statele membre de a notifica aceste măsuri Comisiei și celorlalte state membre. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să poată pune în continuare în aplicare directiva respectivă și, în special, articolul 8 alineatul (1) literele (b)-(f) și articolul 8 alineatul (3) din directiva respectivă.

(32)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(8) stabilește, printre altele, un sistem de alertă rapidă pentru notificarea unui risc direct sau indirect asupra sănătății umane rezultat din produsele alimentare sau din hrana pentru animale. Acesta impune statelor membre să informeze Comisia imediat, folosind sistemul de alertă rapidă, în legătură cu măsurile pe care le adoptă și care au ca scop restricționarea introducerii pe piață a produselor alimentare sau a hranei pentru animale sau retragerea sau rechemarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale în vederea protejării sănătății umane, și care necesită luarea de măsuri rapide. Autoritățile competente ar trebui să poată pune în continuare în aplicare prezentul regulament și, în special, articolul 50 alineatul (3) și articolul 54 din regulamentul respectiv.

(33)  Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului(9) instituie un cadru armonizat la nivelul Uniunii pentru organizarea controalelor oficiale și pentru organizarea altor activități oficiale de-a lungul întregului lanț agroalimentar, ținând seama de normele privind controalele oficiale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(10) și în legislația sectorială relevantă a Uniunii. Regulamentul (UE) 2017/625 prevede o procedură specifică prin care se asigură faptul că operatorii economici remediază situațiile de neconformitate cu legislația privind produsele alimentare și hrana pentru animale, normele privind sănătatea animală sau normele în materie de bunăstare a animalelor. Autoritățile competente ar trebui să poată pune în continuare în aplicare Regulamentul (UE) 2017/625 și, în special, articolul 138 din regulamentul respectiv.

(34)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(11) instituie un cadru armonizat al Uniunii pentru efectuarea controalelor privind obligațiile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(12) în conformitate cu criteriile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și precizează că statele membre se asigură că orice operator care îndeplinește obligațiile respective are dreptul să fie cuprins într-un sistem de controale. Autoritățile competente ar trebui să poată pune în continuare în aplicare Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și, în special, articolul 90 din regulamentul respectiv.

(35)  Orice decizie administrativă luată de autoritățile competente din statele membre în temeiul prezentului regulament ar trebui să indice căile de atac disponibile pentru operatorul economic, astfel încât un operator economic să poată, în conformitate cu dreptul intern, să atace decizia sau să sesizeze instanțele naționale competente. Decizia administrativă ar trebui să se refere și la posibilitatea operatorilor economici de a utiliza rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (SOLVIT) și procedura de soluționare a problemelor prevăzută de prezentul regulament.

(36)  Găsirea de soluții eficiente pentru operatorii economici care doresc o alternativă adaptată întreprinderilor atunci când contestă decizii administrative de restricționare sau refuzare a accesului pe piață este esențială pentru a asigura aplicarea corectă și consecventă a principiului recunoașterii reciproce. Pentru a garanta găsirea de astfel de soluții și pentru a evita costurile juridice, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), operatorii economici ar trebui să dispună de o procedură extrajudiciară de soluționare a problemelor.

(37)  SOLVIT este un serviciu oferit de administrația națională în fiecare stat membru cu scopul de a găsi soluții pentru persoane fizice și întreprinderi atunci când drepturile acestora au fost încălcate de către autoritățile publice din alt stat membru. Principiile care guvernează funcționarea SOLVIT sunt stabilite în Recomandarea 2013/461/UE a Comisiei(13), conform căreia fiecare stat membru urmează să prevadă un centru SOLVIT care are resurse umane și financiare adecvate, pentru a se asigura că centrul SOLVIT face parte din SOLVIT. Comisia ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a face cunoscute existența și beneficiile SOLVIT, în special în rândul întreprinderilor.

(38)  SOLVIT este un mecanism extrajudiciar eficace de soluționare a problemelor, fiind disponibil gratuit. El vizează găsirea de soluții rapide și concrete pentru persoanele fizice și întreprinderile care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește recunoașterea drepturilor lor în Uniune de către autoritățile publice. ▌În cazul în care operatorul economic, centrul SOLVIT relevant și statele membre implicate convin asupra soluției corespunzătoare, nu ar mai trebui luate alte măsuri.

(39)  Cu toate acestea, dacă abordarea informală a SOLVIT nu dă rezultate și dacă persistă îndoieli ▌cu privire la compatibilitatea deciziei administrative cu principiul recunoașterii reciproce, Comisia ar trebui să fie împuternicită să analizeze această chestiune la solicitarea oricăruia dintre centrele SOLVIT implicate. În urma evaluării sale, Comisia ar trebui să emită un aviz care trebuie să fie comunicat prin intermediul centrului SOLVIT relevant operatorului economic în cauză și autorităților competente și care ar trebui luat în considerare în timpul procedurii ▌SOLVIT. Intervenția Comisiei ar trebui să respecte ▌un termen de 45 de zile lucrătoare, care nu ar trebui să includă timpul necesar pentru Comisie de a primi orice informații suplimentare și documentele pe care le consideră necesare. În eventualitatea în care cazul este soluționat în termenul respectiv, Comisia nu ar trebui să fie obligată să emită un aviz. Aceste cazuri SOLVIT ar trebui să facă parte dintr-un flux de lucru separat în baza de date SOLVIT și nu ar trebui să fie incluse în statisticile SOLVIT obișnuite.

(40)  Avizul Comisiei în privința unei decizii administrative de restricționare sau refuzare a accesului pe piață ar trebui să stabilească doar dacă decizia administrativă este compatibilă cu principiul recunoașterii reciproce și cu cerințele prezentului regulament. Acest lucru nu aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE și obligației statelor membre de a respecta dreptul Uniunii, în cazul în care abordează problemele sistemice identificate în ceea ce privește aplicarea principiului recunoașterii reciproce.

(41)  Este important pentru piața internă a mărfurilor ca întreprinderile, în special IMM-urile, să obțină informații fiabile și specifice cu privire la legislația în vigoare într-un stat membru dat. Punctele de informare despre produse ar trebui să joace un rol important în facilitarea comunicării dintre autoritățile naționale și operatorii economici, prin difuzarea de informații cu privire la normele specifice privind produsele și modul în care principiul recunoașterii reciproce este aplicat pe teritoriul statului membru în care se află. Prin urmare, este necesar să se consolideze rolul punctelor de informare despre produse ca principali furnizori de informații cu privire la toate normele naționale legate de produse, inclusiv normele tehnice naționale care fac obiectul recunoașterii reciproce.

(42)  Pentru a facilita libera circulație a mărfurilor, punctele de informare despre produse ar trebui să furnizeze gratuit, un nivel rezonabil de informații referitoare la normele tehnice naționale și la aplicarea principiului recunoașterii reciproce. Punctele de informare despre produse ar trebui să fie echipate în mod adecvat, alocându-li-se resursele necesare. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului(14), acestea ar trebui să furnizeze astfel de informații prin intermediul unui site web și ar trebui să facă obiectul ▌criteriilor de calitate prevăzute de regulamentul respectiv. Sarcinile punctelor de informare despre produse legate de furnizarea oricăror astfel de informații, inclusiv a copiilor electronice ale normelor tehnice naționale sau a accesului online la acestea, ar trebui să fie îndeplinite fără a aduce atingere normelor naționale care reglementează distribuția normelor tehnice naționale. În plus, punctele de informare despre produse nu ar trebui să fie obligate să furnizeze copii ale standardelor care fac obiectul drepturilor de proprietate intelectuală ale organismelor sau organizațiilor de standardizare și nici acces online la acestea.

(43)  Cooperarea dintre autoritățile competente este esențială pentru funcționarea fără probleme a principiului recunoașterii reciproce și pentru crearea unei culturi a recunoașterii reciproce. Punctele de informare despre produse și autoritățile naționale competente ar trebui, prin urmare, să coopereze și să facă schimb de informații și de expertiză pentru a asigura aplicarea corectă și consecventă a principiului recunoașterii reciproce și a prezentului regulament.

(44)  Pentru a notifica deciziile administrative de restricționare sau refuzare a accesului pe piață, de înlesnire a comunicării între punctele de informare despre produse și de asigurare a cooperării administrative, este necesar să se ofere statelor membre accesul la un sistem ▌de informare și comunicare.

(45)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(15).

(46)  În cazul în care, în sensul prezentului regulament, este necesar să se prelucreze date cu caracter personal, această prelucrare ar trebui să se realizeze în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament este reglementată de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(16) sau de Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(17).

(47)  Ar trebui să se instituie mecanisme fiabile și eficiente de monitorizare, pentru a furniza informații cu privire la aplicarea prezentului regulament și la impactul acestora asupra liberei circulații a mărfurilor. Respectivele mecanisme nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(48)  Pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la principiul recunoașterii reciproce și pentru a asigura faptul că prezentul regulament se aplică în mod corect și consecvent, ar trebui să se prevadă finanțarea de către Uniune a unor campanii de sensibilizare, a unor formări, schimburi de funcționari și a altor activități conexe care vizează sporirea și susținerea încrederii și a cooperării între autoritățile competente, punctele de informare despre produse și operatorii economici.

(49)  Pentru a remedia lipsa de date exacte referitoare la funcționarea principiului recunoașterii reciproce și impactul său asupra pieței unice a mărfurilor, Uniunea ar trebui să finanțeze colectarea unor astfel de date.

(50)  Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin sancțiuni administrative și financiare.

(51)  Este oportun să se amâne aplicarea prezentului regulament pentru a acorda autorităților competente și operatorilor economici suficient timp să se adapteze la cerințele prevăzute de acesta.

(52)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament în raport cu obiectivele urmărite. Comisia ar trebui să utilizeze datele colectate cu privire la funcționarea principiului recunoașterii reciproce și la impactul său asupra pieței unice a mărfurilor și informațiile disponibile în cadrul sistemului de ▌ informare și comunicare în vederea evaluării prezentului regulament. Comisia ar trebui să fie abilitată să solicite statelor membre să furnizeze informații suplimentare necesare pentru evaluarea sa. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(18), evaluarea prezentului regulament, care ar trebui să fie bazată pe eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată, ar trebui să stea la baza evaluărilor impactului opțiunilor privind viitoarele măsuri.

(53)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea aplicării ușoare, consecvente și corecte a principiului recunoașterii reciproce, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

(1)  Scopul prezentului regulament este de a consolida funcționarea pieței interne, prin îmbunătățirea aplicării principiului recunoașterii reciproce și prin eliminarea obstacolelor nejustificate din calea comerțului.

(2)  Prezentul regulament stabilește norme și proceduri privind aplicarea, de către statele membre, a principiului recunoașterii reciproce, în cazuri individuale, în ceea ce privește mărfurile care fac obiectul articolului 34 din TFUE și care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru, ținând seama de articolul 36 din TFUE și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)  Prezentul regulament prevede, de asemenea, stabilirea și menținerea unor puncte de informare despre produse în statele membre și cooperarea și schimbul de informații în contextul principiului recunoașterii reciproce.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică mărfurilor de orice tip, inclusiv produselor agricole în sensul articolului 38 alineatul (1) al doilea paragraf din TFUE, precum și deciziilor administrative luate sau care urmează să fie luate de o autoritate competentă a unui stat membru de destinație în legătură cu orice astfel de mărfuri care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru, în cazul în care decizia administrativă îndeplinește criteriile de mai jos:

(a)  la baza deciziei administrative stă o normă tehnică națională aplicabilă în statul membru de destinație; și

(b)  efectul direct sau indirect al deciziei administrative este de restricționare sau refuzare a accesului pe piață în statul membru de destinație.

Decizie administrativă include orice demers administrativ care se bazează pe o normă tehnică națională și care are același sau aproape același efect juridic precum efectul menționat la litera (b).

(2)  În sensul prezentului regulament, o „normă tehnică națională” înseamnă orice dispoziție a unui act cu putere de lege, act administrativ sau altă normă administrativă a unui stat membru, care are următoarele caracteristici:

(a)  vizează mărfuri sau aspecte ale mărfurilor care nu fac obiectul armonizării la nivelul Uniunii;

(b)  fie interzice punerea la dispoziție a mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip pe piața ▌ din statul membru respectiv, fie impune obligativitatea respectării dispoziției, de facto sau de jure, ori de câte ori mărfurile, sau mărfurile de un anumit tip, sunt puse la dispoziție pe piață; și

(c)  prevede cel puțin una dintre următoarele măsuri:

(i)  stabilește caracteristicile necesare ale mărfurilor, sau ale mărfurilor de un anumit tip, cum ar fi nivelurile lor de calitate, performanță sau securitate, sau dimensiunile lor, inclusiv cerințele aplicabile respectivelor mărfuri în ceea ce privește denumirile sub care sunt comercializate, terminologia, simbolurile, încercările și metodele de încercare, ambalajul, marcarea sau etichetarea și procedurile de evaluare a conformității;

(ii)  în scopul protejării consumatorilor sau a mediului, impune alte cerințe pentru mărfuri, sau pentru mărfurile de un anumit tip, care afectează ciclul de viață al mărfurilor după ce acestea au fost puse la dispoziție pe piața ▌ din acest stat membru, cum ar fi condițiile de utilizare, reciclare, reutilizare sau eliminare, în cazul în care asemenea condiții pot influența în mod semnificativ fie compoziția sau natura respectivelor mărfuri, fie punerea la dispoziție a acestora pe piața ▌din statul membru respectiv.

(3)  Alineatul 2 litera (c) punctul (i) din prezentul articol reglementează, de asemenea, metodele și procesele de producție utilizate în ceea ce privește produsele agricole, astfel cum sunt menționate la articolul 38 alineatul (1) al doilea paragraf din TFUE și în ceea ce privește produsele destinate consumului uman sau animal, precum și metodele și procesele de producție aferente altor produse, în cazul în care acestea au un efect asupra caracteristicilor lor.

(4)  ▌O procedură de autorizare prealabilă nu constituie în sine o normă tehnică națională în sensul prezentului regulament, însă o decizie de refuzare a autorizării prealabile bazată pe o normă tehnică națională este considerată o decizie administrativă căreia i se aplică prezentul regulament, în cazul în care respectiva decizie îndeplinește celelalte cerințe de la alineatul (1) primul paragraf.

(5)  Prezentul regulament nu se aplică:

(a)  deciziilor cu caracter judiciar emise de către instanțele naționale;

(b)  deciziilor cu caracter judiciar emise de către autoritățile de aplicare a legii în cursul investigării sau al urmăririi penale a unei infracțiuni în ceea ce privește terminologia, simbolurile sau orice referință materială la organizații neconstituționale sau criminale sau la infracțiuni cu caracter rasist, discriminatoriu sau xenofob.

(6)  Articolele 5 și 6 nu aduc atingere aplicării dispozițiilor următoare:

(a)  articolul 8 alineatul (1) literele (b)-(f) și articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/95/CE;

(b)  articolul 50 alineatul (3) litera (a) și articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(c)  articolul 90 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013; și

(d)  articolul 138 din Regulamentul (UE) 2017/625.

(7)  Prezentul regulament nu aduce atingere obligației de a notifica, în temeiul Directivei (UE) 2015/1535, proiectele de reglementări tehnice naționale Comisiei și statelor membre înainte de adoptarea acestora.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „comercializate în mod legal în alt stat membru” înseamnă că mărfurile sau mărfurile de acel tip respectă normele relevante aplicabile în statul membru respectiv sau că nu fac obiectul niciunei astfel de norme în statul membru respectiv și că ele sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali în statul membru respectiv;

2.  „punere la dispoziție pe piață ▌” înseamnă orice furnizare a unor mărfuri în vederea distribuției, consumului sau a utilizării pe piața de pe teritoriul unui stat membru în cursul unei activități comerciale, fie în schimbul unei plăți, fie gratuit;

3.  „restricționare a accesului pe piață” înseamnă impunerea unor condiții care trebuie îndeplinite înainte ca mărfurile să poată fi puse la dispoziție pe piața ▌ din statul membru de destinație sau a unor condiții pentru păstrarea mărfurilor pe piața respectivă, care, în ambele cazuri, necesită modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale mărfurilor menționate, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (2) litera (c) punctul (i), sau necesită efectuarea de încercări suplimentare;

4.  „refuzare a accesului pe piață” înseamnă oricare dintre următoarele măsuri:

(a)  interzicerea punerii mărfurilor la dispoziție pe piața ▌ din statul membru de destinație sau interzicerea păstrării lor pe piața respectivă; sau

(b)  solicitarea retragerii sau a rechemării respectivelor mărfuri de pe piața respectivă;

5.  „retragere” înseamnă orice măsură vizând a împiedica punerea la dispoziție pe piață a unor mărfuri din lanțul de aprovizionare;

6.  „rechemare” înseamnă orice măsură vizând returnarea unor mărfuri care au fost puse deja la dispoziția utilizatorului final;

7.  „procedura de autorizare prealabilă” înseamnă o procedură administrativă instituită de legislația unui stat membru, prin care autoritatea competentă din respectivul stat membru este obligată, pe baza unei cereri a unui operator economic, să acorde o aprobare formală înainte ca mărfurile să poată fi puse la dispoziție pe piața ▌ din statul membru respectiv;

8.  „producător” înseamnă:

(a)  orice persoană fizică sau juridică care fabrică mărfuri sau care dispune proiectarea și fabricarea lor, ori care produce mărfuri care nu au rezultat în urma unui proces de fabricație, inclusiv produse agricole, și care le comercializează sub denumirea sau marca comercială a respectivei persoane,

(b)  orice persoană fizică sau juridică care modifică mărfuri deja comercializate în mod legal într-un stat membru, într-un mod care poate afecta conformitatea cu normele relevante aplicabile în statul membru respectiv, sau

(c)  orice altă persoană fizică sau juridică care, prin aplicarea numelui, a mărcii comerciale sau a unei alte caracteristici distinctive a sale pe mărfuri sau pe documentele care însoțesc respectivele mărfuri, se prezintă drept producătorul respectivelor mărfuri;

9.  „reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care a primit un mandat scris din partea unui producător de a acționa în numele producătorului respectiv în ceea ce privește punerea la dispoziție a mărfurilor pe piața ▌în cauză;

10.  „importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care pune la dispoziție, pentru prima dată, mărfuri dintr-o țară terță pe piața Uniunii;

11.  „distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare ▌, alta decât producătorul sau importatorul, care pune mărfuri la dispoziție pe piața ▌ dintr-un stat membru;

12.  „operator economic” înseamnă, în legătură cu mărfurile, oricare dintre următorii: producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul sau distribuitorul;

13.  „utilizator final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau care este stabilită în Uniune, căreia i-au fost sau îi sunt puse la dispoziție mărfurile fie în calitate de consumator, în afara oricărei activități comerciale, industriale, artizanale sau profesionale, fie în calitate de utilizator final profesional în cursul activităților sale industriale sau profesionale;

14.  „motive legitime de interes public” înseamnă oricare dintre motivele prevăzute la articolul 36 din TFUE sau orice alte motive imperative de interes public;

15.  „organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism de evaluare a conformității conform definiției de la articolul 2 punctul 13 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Capitolul II

Proceduri referitoare la aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazuri individuale

Articolul 4

Declarația de recunoaștere reciprocă

(1)  Producătorul mărfurilor sau al mărfurilor de un anumit tip, care sunt sau care urmează să fie puse la dispoziție pe piața ▌statului membru ▌de destinație, poate elabora o declarație voluntară de comercializare legală de mărfuri în scopul recunoașterii reciproce („declarația de recunoaștere reciprocă”) pentru a demonstra autorităților competente ale statului membru de destinație că mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal în alt stat membru.

Producătorul poate împuternici reprezentantul său autorizat să elaboreze declarația de recunoaștere reciprocă în numele său.

Declarația de recunoaștere reciprocă respectă structura prevăzută în partea I și partea II din anexă și conține toate informațiile specificate în aceasta.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat, în cazul în care a fost împuternicit în acest sens, poate completa declarația de recunoaștere reciprocă numai cu informațiile prevăzute în partea I din anexă. În acest caz, importatorul sau distribuitorul completează informațiile prevăzute în partea II a anexei.

În mod alternativ, ambele părți ale declarației de recunoaștere reciprocă pot fi întocmite de către importator sau de către distribuitor, cu condiția ca semnatarul să poată furniza elementele de probă menționate la articolul 5 alineatul (4) litera (a).

Declarația de recunoaștere reciprocă se întocmește în una dintre limbile oficiale ale Uniunii. Atunci când limba nu este limba solicitată de statul membru de destinație, operatorul economic traduce declarație de recunoaștere reciprocă într-o limbă ▌solicitată de statul membru de destinație.

(2)  Operatorii economici care semnează declarația de recunoaștere reciprocă sau o parte a acesteia sunt responsabili pentru conținutul și acuratețea informațiilor pe care le furnizează în declarația de recunoaștere reciprocă, inclusiv pentru corectitudinea informațiilor pe care le traduc. În sensul prezentului alineat, operatorii economici sunt răspunzători în conformitate cu legislația națională.

(3)  Operatorii economici se asigură că declarația de recunoaștere reciprocă este actualizată în permanență, astfel încât să reflecte orice schimbare a informațiilor pe care aceștia le-au furnizat în declarația de recunoaștere reciprocă.

(4)  Declarația de recunoaștere reciprocă poate fi prezentată autorității competente din statul membru de destinație, în scopul efectuării unei evaluări în temeiul articolului 5. Ea poate fi prezentată pe suport de hârtie sau în format electronic sau poate fi pusă la dispoziție online, în conformitate cu cerințele statului membru de destinație.

(5)  În cazul în care operatorii economici ▌pun declarația de recunoaștere reciprocă la dispoziție online, se aplică următoarele condiții:

(a)  tipul mărfurilor sau seria pentru care se completează declarația de recunoaștere reciprocă este ușor de identificat ▌; și

(b)  mijloacele tehnice utilizate asigură o navigare ușoară și sunt monitorizate pentru a se asigura disponibilitatea declarației de recunoaștere reciprocă și accesul la aceasta.

(6)  Dacă mărfurile pentru care este furnizată declarația de recunoaștere reciprocă fac, de asemenea, obiectul unui act al Uniunii prin care se solicită o declarație de conformitate UE, declarația de recunoaștere reciprocă poate fi atașată la declarația de conformitate UE respectivă.

Articolul 5

Evaluarea mărfurilor

(1)  În cazul în care o autoritate competentă a statului membru de destinație intenționează să evalueze mărfurile care fac obiectul prezentului regulament pentru a stabili dacă mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal în alt stat membru și, dacă da, dacă interesele publice legitime vizate de norma tehnică națională aplicabilă din statul membru de destinație sunt protejate în mod adecvat, având în vedere caracteristicile mărfurilor în cauză, aceasta contactează fără întârziere operatorul economic în cauză.

(2)  Atunci când intră în contact cu operatorul economic în cauză, autoritatea competentă a statului membru de destinație informează operatorul economic cu privire la evaluare, menționând mărfurile care fac obiectul evaluării și specificând norma tehnică națională aplicabilă sau procedura de autorizare prealabilă. Autoritatea competentă a statului membru de destinație informează, de asemenea, operatorul economic cu privire la posibilitatea de a furniza o declarație de recunoaștere reciprocă, în conformitate cu articolul 4, în scopul evaluării.

(3)  Operatorului economic i se permite să pună mărfurile la dispoziție pe piața din statul membru de destinație, în timp ce autoritatea competentă efectuează evaluarea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol și poate continua să facă acest lucru, cu excepția cazului în care operatorul economic primește o decizie administrativă de restricționare sau de refuz al accesului pe piață pentru mărfurile respective. Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care evaluarea este efectuată în cadrul unei proceduri de autorizare prealabilă sau în cazul în care autoritatea competentă suspendă temporar punerea la dispoziție pe piață a mărfurilor care fac obiectul evaluării în conformitate cu articolul 6.

(4)  Dacă o declarație de recunoaștere reciprocă este furnizată unei autorități competente din statul membru de destinație în conformitate cu articolul 4, atunci, în scopul evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol:

(a)  declarația de recunoaștere reciprocă, împreună cu documentele justificative necesare pentru a verifica informațiile pe care aceasta le conține, care au fost furnizate ca răspuns la o cerere a autorității competente, este acceptată de autoritatea competentă ca fiind suficientă pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru; și

(b)  autoritatea competentă nu poate solicita alte informații sau documente de la un operator economic pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru.

(5)   În cazul în care autorității competente din statul membru de destinație nu îi este furnizată o declarație de recunoaștere reciprocă în conformitate cu articolul 4, în scopul evaluării prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, atunci autoritatea competentă poate solicita ▌operatorilor economici în cauză ▌să furnizeze documentația și informațiile care sunt necesare pentru evaluarea respectivă ▌, cu referire la următoarele:

(a)  caracteristicile mărfurilor sau ale tipului de mărfuri în cauză; și

(b)  ▌comercializarea legală a mărfurilor în alt stat membru.

(6)  Operatorul economic în cauză are la dispoziție cel puțin 15 zile lucrătoare de la solicitarea autorității competente a statului membru de destinație în care să transmită documentele și informațiile menționate la alineatul (4) litera (a) sau la alineatul (5), sau de a prezenta orice argumente sau observații pe care operatorul economic le poate avea.

(7)  În scopul evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă din statul membru de destinație poate, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), să contacteze autoritățile competente sau punctele de informare despre produse din statul membru în care un operator economic susține că își comercializează în mod legal mărfurile, în cazul în care autoritatea competentă trebuie să verifice vreuna dintre informațiile furnizate de operatorul economic.

(8)  La efectuarea evaluării în temeiul alineatului (1), autoritățile competente ale statelor membre de destinație țin seama în mod corespunzător de conținutul rapoartelor de încercare sau al certificatelor eliberate de un organism de evaluare a conformității care au fost furnizate de operatorii economici ca parte a evaluării. Autoritățile competente ale statelor membre de destinație nu pot refuza rapoartele de încercare sau certificatele care au fost eliberate de un organism de evaluare a conformității acreditat pentru domeniul relevant de activitate de evaluare a conformității în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 din motive legate de competența organismului respectiv.

(9)  În cazul în care, la finalizarea unei evaluări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă a unui stat membru de destinație ia o decizie administrativă cu privire la mărfurile pe care aceasta le-a evaluat, aceasta comunică fără întârziere respectiva decizie administrativă operatorului economic menționat la alineatul (1) de la prezentul articol. De asemenea, autoritatea competentă notifică respectiva decizie administrativă Comisiei și celorlalte state membre în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare după ce a luat decizia. În acest scop, ea utilizează sistemul menționat la articolul 11.

(10)  Decizia administrativă menționată la alineatul (9) prezintă motivele care stau la baza deciziei într-un mod suficient de detaliat și fundamentat pentru a facilita o evaluare a compatibilității acesteia cu principiul recunoașterii reciproce și cu cerințele prezentului regulament.

(11)  În special, în decizia administrativă menționată la alineatul (9) sunt incluse următoarele informații:

(a)  norma tehnică națională pe care se bazează decizia administrativă;

(b)  motivele de interes public legitim care justifică aplicarea normei tehnice naționale pe care se întemeiază decizia administrativă;

(c)  elementele de probă tehnice sau științifice pe care autoritatea competentă a statului membru de destinație le-a luat în considerare, inclusiv, după caz, eventualele evoluții ale tehnologiei actuale care au avut loc de la intrarea în vigoare a normei tehnice naționale;

(d)  sinteza argumentelor avansate de operatorul economic în cauză, care sunt relevante pentru evaluarea în temeiul alineatului (1), dacă există;

(e)  dovada faptului că decizia administrativă este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit și că decizia administrativă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

(12)  Decizia administrativă menționată la alineatul (9) de la prezentul articol precizează căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern al statului membru de destinație și termenele aplicabile acestor căi de atac. Ea include, de asemenea, o trimitere la posibilitatea operatorilor economici de a utiliza SOLVIT și procedura prevăzută la articolul 8.

(13)  Decizia administrativă menționată la alineatul (9) nu produce efecte înainte ca aceasta să fi fost notificată operatorului economic în cauză în temeiul alineatului respectiv.

Articolul 6

Suspendarea temporară a accesului pe piață

(1)  Atunci când autoritatea competentă a unui stat membru desfășoară o evaluare a mărfurilor în temeiul articolului 5, aceasta poate suspenda temporar punerea la dispoziție a acestor mărfuri pe piața ▌din statul membru respectiv numai dacă:

(a)  în condiții de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil, mărfurile reprezintă ▌un risc grav la adresa securității sau a sănătății persoanelor sau a mediului, chiar și fără efecte imediate, care necesită o intervenție rapidă din partea autorității competente; sau

(b)  punerea la dispoziție a mărfurilor, sau a mărfurilor de acel tip, pe piața ▌ din statul membru respectiv este, în general, interzisă în respectivul stat membru pe motive de moralitate publică sau de securitate publică.

(2)  Autoritatea competentă din statul membru notifică de îndată operatorului economic în cauză, Comisiei și celorlalte state membre orice suspendare temporară în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. Notificarea Comisiei și a celorlalte state membre se efectuează prin intermediul sistemului menționat la articolul 11. În cazurile care fac obiectul prezentului articol alineatul (1) litera (a), notificarea este însoțită de o justificare tehnică sau științifică detaliată care demonstrează motivele pentru care se consideră că respectivul caz face obiectul alineatului respectiv.

Articolul 7

Notificarea prin RAPEX sau prin RASFF

Dacă decizia administrativă menționată la articolul 5 sau suspendarea temporară prevăzută la articolul 6 este totodată o măsură care urmează să fie notificată prin Sistemul de schimb rapid de informații (RAPEX), în conformitate cu ▌Directiva 2001/95/CE, sau prin Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002, nu se solicită o notificare separată a Comisiei și a celorlalte state membre în temeiul prezentului regulament, cu condiția ca următoarele criterii să fie îndeplinite:

(a)  notificarea prin RAPEX sau prin RASFF indică faptul că notificarea măsurii este considerată, de asemenea, notificare în temeiul prezentului regulament; și

(b)  documentele justificative necesare pentru luarea deciziei administrative în temeiul articolului 5 sau pentru suspendarea temporară în temeiul articolului 6 sunt incluse la notificarea RAPEX sau RASFF.

Articolul 8

Procedura de soluționare a problemelor

(1)  În cazul în care un operator economic afectat de o decizie administrativă a transmis decizia către SOLVIT și în cazul în care, în timpul procedurii SOLVIT, centrul de origine sau centrul responsabil solicită Comisiei să emită un aviz care să contribuie la soluționarea cazului, centrul de origine și centrul responsabil SOLVIT furnizează Comisiei toate documentele relevante privind decizia administrativă în cauză.

(2)  După primirea solicitării menționate la alineatul (1), Comisia evaluează dacă decizia administrativă este compatibilă cu principiul recunoașterii reciproce și cu cerințele prezentului regulament.

(3)  În scopul evaluării menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia ia în considerare decizia administrativă notificată în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), precum și documentele și informațiile furnizate în cadrul procedurii SOLVIT. În cazul în care sunt necesare informații sau documente suplimentare în scopul evaluării menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia solicită, fără întârzieri nejustificate, centrului SOLVIT relevant să ia legătura cu ▌operatorul economic în cauză sau cu autoritățile competente care au luat decizia administrativă în scopul de a obține informațiile sau documentele suplimentare respective.

(4)  În termen de 45 de zile lucrătoare de la primirea solicitării menționate la alineatul (1), Comisia își finalizează evaluarea și emite un aviz. Dacă acest lucru este oportun, avizul Comisiei identifică eventuale motive de preocupare care ar trebui ▌să fie abordate prin intermediul cazului SOLVIT sau formulează recomandări pentru a facilita soluționarea cazului. Termenul de 45 de zile lucrătoare nu include timpul necesar pentru Comisie de a primi informațiile și documentele suplimentare prevăzute la alineatul (3).

(5)  În cazul în care, în timpul evaluării menționate la alineatul (2), Comisia a fost informată că a fost soluționat cazul, aceasta nu are obligația de a emite un aviz.

(6)  Avizul Comisiei este comunicat prin intermediul centrului SOLVIT relevant operatorului economic în cauză și autorităților competente relevante. Respectivul aviz este notificat de către Comisie tuturor statelor membre, prin intermediul sistemului menționat la articolul 11. Avizul este luat în considerare în timpul procedurii SOLVIT menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Capitolul III

Cooperare administrativă, monitorizare și comunicare

Articolul 9

Atribuțiile punctelor de informare despre produse

(1)  Statele membre desemnează și mențin puncte de informare despre produse pe teritoriul lor și se asigură că acestea dispun de suficiente competențe și de resurse adecvate pentru îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor care le revin. Statele membre se asigură că punctele de informare despre produse prestează servicii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1724.

(2)  Punctele de informare despre produse furnizează următoarele informații online:

(a)  informații referitoare la principiul recunoașterii reciproce și la aplicarea prezentului regulament pe teritoriul statului lor membru, inclusiv informații privind procedura menționată la articolul 5;

(b)  datele de contact prin intermediul cărora autorităților competente din statul membru respectiv pot fi contactate direct, inclusiv detalii specifice ale autorităților responsabile cu monitorizarea punerii în aplicare a normelor tehnice naționale aplicabile pe teritoriul statului lor membru;

(c)  căile de atac și procedurile disponibile pe teritoriul statului lor membru în cazul unor eventuale litigii între autoritatea competentă și un operator economic, inclusiv procedura prevăzută la articolul 8.

(3)  În cazul în care este necesar pentru a completa informațiile furnizate online în conformitate cu alineatul (2), punctele de informare despre produse furnizează, la cererea unui operator economic sau a unei autorități competente dintr-un alt stat membru, orice informații utile, cum ar fi copii electronice ale normelor tehnice naționale și ale procedurilor administrative naționale aplicabile unor mărfuri specifice sau mărfurilor de un anumit tip pe teritoriul în care este situat punctul de informare despre produse sau un acces online la aceste norme și proceduri, sau informații care precizează dacă ▌mărfurile respective sau mărfurile de acel tip fac obiectul ▌autorizării prealabile în conformitate cu legislația națională.

(4)  Punctele de informare despre produse răspund în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea unei cereri prevăzute la alineatul (3).

(5)  Punctele de informare despre produse nu percep taxe pentru furnizarea informațiilor prevăzute la alineatul (3).

Articolul 10

Cooperare administrativă

(1)  Comisia prevede și asigură o cooperare eficientă ▌între autoritățile competente și punctele de informare despre produse din diferitele state membre prin următoarele activități:

(a)  facilitarea și coordonarea schimbului și a colectării de informații și de bune practici cu privire la aplicarea principiului recunoașterii reciproce;

(b)  sprijinirea funcționării punctelor de informare despre produse și îmbunătățirea cooperării transfrontaliere a acestora;

(c)  facilitarea și coordonarea schimburilor de funcționari între statele membre și organizarea în comun a unor programe de formare și de informare pentru autorități și întreprinderi.

(2)  Statele membre se asigură că autoritățile lor competente și punctele de informare despre produse participă la activitățile menționate la alineatul (1).

(3)  La cererea unei autorități competente din statul membru de destinație în temeiul articolului 5 alineatul (7), autoritatea competentă din statul membru în care un operator economic susține că mărfurile sale sunt comercializate în mod legal transmit autorităților competente din statul membru de destinație, în termen de 15 zile lucrătoare, ▌orice informații pertinente pentru verificarea datelor și a documentelor furnizate de operatorul economic în timpul evaluării menționate la articolul 5 referitoare la mărfurile respective. Punctele de informare despre produse pot fi folosite pentru a facilita contactele dintre autoritățile competente relevante, în conformitate cu termenul pentru furnizarea informațiilor solicitate prevăzut la articolul 9 alineatul (4).

Articolul 11

Sistemul de informare și ▌comunicare

(1)  În sensul articolelor 5, 6 și 10 din prezentul regulament, se utilizează sistemul ▌de informare și comunicare al Uniunii stabilit la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament.

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează detaliile și funcționalitățile sistemului menționat la alineatul (1) de la prezentul articol în sensul prezentului regulament. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

Capitolul IV

Finanțarea

Articolul 12

Finanțarea activităților care vin în sprijinul prezentului regulament

(1)  Uniunea poate finanța următoarele activități care vin în sprijinul prezentului regulament:

(a)  campanii de informare și conștientizare;

(b)  educație și formare;

(c)  schimburi de funcționari și de bune practici;

(d)  cooperarea între punctele de informare despre produse și autoritățile competente, precum și sprijinul tehnic și logistic pentru această cooperare;

(e)  colectarea datelor referitoare la funcționarea principiului recunoașterii reciproce și la impactul acestuia asupra pieței unice a mărfurilor.

(2)  Asistența financiară a Uniunii în ceea ce privește activitățile desfășurate în sprijinul prezentului regulament se execută în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (19), fie direct, fie prin delegarea unor sarcini de execuție bugetară entităților enumerate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din respectivul regulament.

(3)  Creditele bugetare alocate pentru activitățile menționate în prezentul regulament sunt stabilite anual de către autoritatea bugetară, în limitele cadrului financiar în vigoare.

Articolul 13

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)  Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura faptul că, atunci când sunt puse în aplicare activități finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin controale eficace și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, precum și, dacă este necesar, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a-i audita, atât pe bază de documente, cât și prin inspecții la fața locului, pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

(3)  Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (21), cu scopul de a stabili dacă a existat vreun act de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau în legătură cu un contract de finanțare în temeiul prezentului regulament.

(4)  Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a granturilor, rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament, trebuie să conțină dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele care le revin.

Capitolul V

Evaluare și procedura comitetului

Articolul 14

Evaluare

(1)  Până la ... [cinci ani de la data aplicării prezentului regulament] și ulterior la fiecare patru ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament în raport cu obiectivele pe care le urmărește și prezintă un raport în acest sens Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(2)  În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia utilizează informațiile disponibile în sistemul menționat la articolul 11 și orice date colectate în cursul activităților menționate la articolul 12 alineatul (1) litera (e). De asemenea, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze informații relevante pentru evaluarea liberei circulații a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru sau pentru evaluarea eficacității prezentului regulament, precum și o evaluare a funcționării punctelor de informare despre produse.

Articolul 15

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Capitolul VI

Dispoziții finale

Articolul 16

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 764/2008 se abrogă începând cu... [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 17

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la … [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Declarație de recunoaștere reciprocă în scopul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului(22)(23)

Partea I

1.  Identificatorul unic al mărfurilor sau al tipului de mărfuri: … [Notă: a se introduce numărul de identificare al mărfurilor sau un alt indicator al referinței care identifică în mod unic mărfurile sau tipul de mărfuri]

2.  Numele și adresa operatorului economic: … [Notă: a se introduce numele și adresa semnatarului părții I a declarației de recunoaștere reciprocă: producătorul și, după caz, reprezentantul său autorizat, sau importatorul, sau distribuitorul]

3.  Descrierea mărfurilor sau a tipului de mărfuri care face obiectul declarației de recunoaștere reciprocă: … [Notă: descrierea ar trebui să fie suficient de detaliată pentru a permite identificarea mărfurilor din motive de trasabilitate. Ea poate fi însoțită de o fotografie, după caz]

4.  Declarație și informații privind legalitatea comercializării mărfurilor sau a mărfurilor de acel tip

4.1.  Mărfurile sau tipul de mărfuri descrise mai sus, inclusiv caracteristicile lor, respectă următoarele norme aplicabile în … [Notă: a se identifica statul membru în care se susține că mărfurile respective sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal]: … [Notă: a se introduce titlul și referința publicării oficiale, în fiecare caz, a normelor relevante aplicabile în statul membru respectiv, precum și referința deciziei de autorizare în cazul în care mărfurile au fost supuse unei proceduri prealabile de autorizare],

sau

mărfurile sau tipul de mărfuri descrise mai sus nu fac obiectul niciunei norme relevante din … [Notă: a se identifica statul membru în care se susține că mărfurile respective sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal].

4.2.  Referința la procedura de evaluare a conformității aplicabilă mărfurilor sau mărfurilor de acel tip sau referința la rapoartele de încercare pentru orice încercare efectuată de un organism de evaluare a conformității, inclusiv numele și adresa organismului respectiv (dacă o astfel de procedură s-a efectuat sau dacă astfel de încercări s-au realizat): …

5.  Orice informații suplimentare considerate relevante pentru a evalua dacă mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal în statul membru menționat la punctul 4.1: …

6.  Această parte a declarației de recunoaștere reciprocă a fost elaborată pe răspunderea exclusivă a operatorului economic identificat la punctul 2.

Semnat pentru și în numele:

(locul și data):

(numele, funcția) (semnătura):

Partea a II-a

7.  Declarație și informații privind comercializarea mărfurilor sau a mărfurilor de acel tip

7.1.  Mărfurile sau mărfurile de acel tip descrise în partea I sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali pe piața ▌statului membru indicat la punctul 4.1.

7.2.  Informațiile potrivit cărora mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali în statul membru indicat la punctul 4.1, inclusiv detalii privind ▌data la care mărfurile au fost puse pentru prima dată la dispoziția utilizatorilor finali pe piața ▌statului membru respectiv: …

8.  Orice informații suplimentare considerate relevante pentru a evalua dacă mărfurile sau mărfurile de acel tip sunt comercializate în mod legal în statul membru indicat la punctul 4.1: …

9.  Această parte a declarației de recunoaștere reciprocă a fost elaborată pe răspunderea exclusivă a … [Notă: a se introduce numele și adresa semnatarului părții a II-a a declarației de recunoaștere reciprocă: producătorul și, după caz, reprezentantul său autorizat, sau importatorul, sau distribuitorul].

Semnat pentru și în numele:

(locul și data):

(numele, funcția) (semnătura):

(1) JO C 283, 10.8.2018, p. 19.
(2)JO C 283, 10.8.2018, p. 19.
(3)Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(4)Regulamentul (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naționale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Deciziei nr. 3052/95/CE (JO L 218, 13.8.2008, p. 21).
(5)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
(6)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
(7)Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
(8)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(9)Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentul European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
(10)Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).
(11)Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
(12)Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(13)Recomandarea 2013/461/UE a Comisiei din 17 septembrie 2013 privind principiile care guvernează SOLVIT (JO L 249, 19.9.2013, p. 10).
(14) Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
(15)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(16)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(17)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(18)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(19)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(20)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(21)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(22)Regulamentul (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului din … privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008 (JO L … ).
(23)+ JO: a se introduce numărul în text, iar în nota de subsol, numărul, data și referința de publicare a documentului conținut în PE-CONS 70/18 - COD 2017/0354.


Comisioanele pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară ***I
PDF 213kWORD 61k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 în ceea ce privește anumite comisioane pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară (COM(2018)0163 – C8-0129/2018 – 2018/0076(COD))
P8_TA-PROV(2019)0124A8-0360/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0163),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0129/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 31 august 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0360/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 în ceea ce privește anumite comisioane pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară

P8_TC1-COD(2018)0076


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  De la adoptarea ▌Regulamentelor (CE) nr. 2560/2001(6) și ▌(CE) nr. 924/2009(7) ale Parlamentului European și ale Consiliului, comisioanele pentru plățile transfrontaliere în euro între statele membre din zona euro au scăzut drastic, ajungând la niveluri care sunt nesemnificative în marea majoritate a cazurilor.

(2)  Cu toate acestea, plățile transfrontaliere în euro efectuate din statele membre care nu fac parte din zona euro reprezintă aproximativ 80 % din toate plățile transfrontaliere din aceste state. Comisioanele pentru astfel de plăți transfrontaliere rămân excesiv de ridicate în majoritatea statelor membre din afara zonei euro, chiar dacă prestatorii de servicii de plată care au sediul în statele membre din afara zonei euro au acces la aceleași infrastructuri performante pentru a procesa operațiunile respective la costuri foarte reduse ca și prestatorii de servicii de plată care au sediul în zona euro.

(3)  Comisioanele ridicate pentru plățile transfrontaliere reprezintă în continuare o barieră în calea integrării depline a întreprinderilor și a cetățenilor din statele membre care nu fac parte din zona euro în piața internă, afectându-le competitivitatea. Comisioanele ridicate respective perpetuează existența a două categorii de utilizatori ai serviciilor de plată în Uniune: ▌utilizatorii serviciilor de plată care beneficiază de zona unică de plăți în euro (SEPA), și ▌ utilizatorii serviciilor de plată care plătesc comisioane ridicate pentru plățile transfrontaliere în euro.

(4)  Pentru a facilita funcționarea pieței interne și pentru a pune capăt inegalităților dintre utilizatorii serviciilor de plată din zona euro și cei din statele membre care nu fac parte din zona euro în ceea ce privește plățile transfrontaliere în euro, este necesar să se asigure că comisioanele pentru plățile transfrontaliere în euro din interiorul Uniunii sunt aliniate cu cele pentru plățile naționale corespunzătoare efectuate în moneda națională a statului membru în care își are sediul prestatorul de servicii de plată al utilizatorului serviciilor de plată. Se consideră că un prestator de servicii de plată are sediul în statul membru în care își oferă serviciile utilizatorului serviciului de plată.

(5)  Comisioanele de conversie monetară reprezintă un cost semnificativ al plăților transfrontaliere atunci când sunt utilizate monede diferite în statul membru al plătitorului și în cel al beneficiarului plății. Articolul 45 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului(8) impune transparența comisioanelor și a cursului de schimb utilizat, articolul 52 punctul 3 din directiva respectivă precizează cerințele de informare cu privire la operațiunile de plată care fac obiectul unui contract-cadru, iar articolul 59 alineatul (2) din directiva respectivă se referă la cerințele de informare pentru părțile care oferă servicii de conversie monetară la un bancomat (ATM) sau la punctul de vânzare . Cerințele de informare respective nu au asigurat un grad suficient de transparență și de comparabilitate a comisioanelor de conversie monetară în situațiile în care la un bancomat sau la punctul de vânzare sunt oferite opțiuni alternative de conversie monetară. Această lipsă de transparență și de comparabilitate împiedică concurența care ar diminuacomisioanele de conversie monetară și crește riscul ca plătitorii să aleagă opțiuni de conversie monetară costisitoare. Prin urmare, este necesar să se introducă măsuri suplimentarepentru a proteja consumatorii împotriva unor comisioane excesive pentru serviciile de conversie monetară ▌și a asigura că consumatorii ▌primesc informațiile de care au nevoie pentru a alege cea mai bună opțiune de conversie monetară.

(6)  Pentru a garanta că operatorii de pe piață nu se confruntă cu necesitatea de a realiza un nivel disproporționat de investiții pentru a-și adapta infrastructura, echipamentele și procesele de plată pentru a asigura o mai mare transparență, măsurile care urmează să fie puse în aplicare ar trebui să fie corespunzătoare, adecvate și eficiente din punctul de vedere al costurilor. În același timp, în situațiile în care plătitorul se confruntă cu opțiuni diferite de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare , informațiile furnizate ar trebui să permită efectuarea unei comparații, pentru a-i permite plătitorului să facă o alegere în cunoștință de cauză.

(7)  Pentru a asigura comparabilitatea, comisioanele de conversie monetară pentru toate plățile cu cardul ar trebui să fie exprimate în același mod, și anume ca un adaos procentual la cele mai recente rate de schimb valutar de referință euro disponibile, emise de Banca Centrală Europeană (BCE). Un adaos ar trebui să se bazeze pe o rată derivată din două rate de schimb ale BCE în cazul unei conversii între două monede din afara zonei euro.

(8)  În conformitate cu cerințele de informare generală cu privire la comisioanele de conversie monetară prevăzute în Directiva (UE) 2015/2366, prestatorii de servicii de conversie monetară trebuie să prezinte informațiile privind comisioanele lor de conversie monetară înainte de inițierea unei operațiuni de plată. Părțile care oferă servicii de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare ar trebui să furnizeze informații privind comisioanele lor pentru astfel de servicii într-un mod clar și accesibil, de exemplu, prin afișarea comisioanelor la ghișeu sau digital pe terminal, sau pe ecran în cazul achizițiilor online. În plus față de informațiile menționate la articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, părțile respective ar trebui să furnizeze, înainte de inițierea plății, informații explicite privind suma care trebuie plătită beneficiarului plății în moneda utilizată de către beneficiar, precum și suma totală care urmează a fi plătită de către plătitor în moneda contului plătitorului. Suma de plată în moneda utilizată de către beneficiarul plății ar trebui să exprime prețul bunurilor și serviciilor care urmează să fie achiziționate și ar putea fi afișată la finalizarea plății, mai degrabă decât pe terminalul de plată. Moneda utilizată de beneficiarul plății este, în general, moneda locală, dar, în conformitate cu principiul libertății contractuale, ar putea, în unele cazuri, să fie o altă monedă a Uniunii. Suma totală care trebuie plătită de plătitor în moneda contului plătitorului ar trebui să consiste din prețul bunurilor sau al serviciilor și comisioanele de conversie monetară. În plus, ambele sume ar trebui să fie documentate pe chitanță sau pe un alt suport durabil.

(9)  În ceea ce privește articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, în cazul în care se oferă un serviciu de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, plătitorul ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza acest serviciu și de a plăti în moneda utilizată de către beneficiar.

(10)  Pentru a permite plătitorilor să compare comisioanele aferente opțiunilor de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, prestatorii de servicii de plată ai plătitorilor ar trebui nu numai să includă informații complet comparabile cu privire la comisioanele aplicabile conversiei monetare în termenii și condițiile contractului lor cadru, ci ar trebui, de asemenea, să facă publice informațiile respective pe o platformă electronică disponibilă pe scară largă și ușor accesibilă, în special pe site-ul lor pentru clienți, pe site-ul de accesare a serviciilor bancare de la domiciliu și pe aplicațiile lor de servicii bancare mobile, într-un mod ușor de înțeles și accesibil. Acest lucru ar permite crearea unor site-uri de comparare care să le permită consumatorilor să compare mai ușor prețurile atunci când călătoresc sau fac cumpărături în străinătate. În plus, prestatorii de servicii de plată ai plătitorilor ar trebui să le reamintească plătitorilor de comisioanele de conversie monetară aplicabile atunci când se efectuează o plată cu cardul în altă monedă, prin utilizarea unor canale de comunicare electronice disponibile pe scară largă și ușor accesibile, cum ar fi mesaje SMS, e-mailuri sau notificări prin intermediul aplicației bancare mobile a plătitorului. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să convină cu utilizatorii serviciilor de plată asupra canalului de comunicare electronic prin care vor furniza informațiile privind comisioanele de conversie monetară, luând în considerare modalitatea cea mai eficace de a ajunge la plătitor. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să accepte, de asemenea, cereri din partea utilizatorilor serviciilor de plată de a refuza primirea mesajelor electronice care conțin informații privind comisioanele de conversie monetară.

(11)  Atenționările periodice sunt adecvate în situațiile în care plătitorul rămâne în străinătate pe perioade mai lungi de timp, de exemplu în cazul în care plătitorul este detașat sau studiază în străinătate sau în cazul în care plătitorul utilizează în mod regulat un card pentru achiziții online în moneda locală. Obligația de a furniza astfel de atenționări nu ar necesita investiții disproporționate pentru a adapta procesele comerciale existente și infrastructurile de prelucrare a plăților ale prestatorului de servicii de plată și ar asigura o mai bună informare a plătitorului atunci când se iau în considerare diferitele opțiuni de conversie monetară.

(12)  Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, BCE și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea regulii de egalizare a costului plăților transfrontaliere în euro cu costul operațiunilor naționale în monedele naționale, precum și cu privire la eficacitatea cerințelor de informare privind conversia monetară prevăzute în prezentul regulament. De asemenea, Comisia ar trebui să analizeze și alte posibilități și fezabilitatea tehnică a acestor posibilități de extindere a regulii privind comisioanele egale la toate monedele Uniunii și de îmbunătățire în continuare a transparenței și a comparabilității comisioanelor de conversie monetară, precum și posibilitatea de a dezactiva și a activa opțiunea de a accepta conversia monetară de către alte părți decât prestatorul de servicii de plată al plătitorului.

(13)  Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere caracterul transfrontalier al plăților, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 924/2009

Regulamentul (CE) nr. 924/2009 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Prezentul regulament stabilește reguli pentru plățile transfrontaliere și pentru transparența comisioanelor de conversie monetară în interiorul Uniunii.”;

"

(b)  la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

„ ▌ În pofida primului paragraf din prezentul alineat, articolele 3a și 3b se aplică plăților naționale și transfrontaliere ▌ care sunt efectuate fie în euro, fie într-o monedă națională a unui stat membru diferită de euro și care presupun un serviciu de conversie monetară.”

"

2.   La articolul 2, punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:"

„9. «comision» înseamnă orice sumă percepută utilizatorului de servicii de plată de către un prestator de servicii de plată care este legată în mod direct sau indirect de o operațiune de plată, orice sumă percepută utilizatorului de servicii de plată de către un prestator de servicii de plată sau de către o parte care furnizează servicii de conversie monetară în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului* pentru un serviciu de conversie monetară sau o combinație a acestora;

______________

* Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).”

"

3.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Comisioanele percepute de un prestator de servicii de plată de la un utilizator de servicii de plată pentru plățile transfrontaliere în euro sunt identice cu comisioanele percepute de acel prestator de servicii de plată ▌ pentru plățile naționale corespunzătoare de aceeași valoare efectuate în moneda națională a statului membru în care își are sediul prestatorul de servicii de plată al utilizatorului serviciului de plată.”;

"

(b)  se introduce următorul alineat ▌:"

„(1a) Comisioanele percepute de un prestator de servicii de plată de la un utilizator de servicii de plată pentru plățile transfrontaliere în moneda națională a unui stat membru care a notificat decizia sa de a extinde aplicarea prezentului regulament la moneda sa națională în conformitate cu articolul 14 sunt identice cu comisioanele percepute de acel prestator de servicii de plată de la utilizatorii de servicii de plată pentru plățile naționale corespunzătoare de aceeași valoare efectuate în aceeași monedă.”;

"

(c)  alineatul (3) se elimină;

(d)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) ▌Alineatele (1) și (1a) nu se aplică comisioanelor de conversie monetară.”

"

4.  Se introduce următorul articol ▌:"

„Articolul 3a

Comisioanele de conversie monetară privind operațiunile cu cardul

(1)  În ceea ce privește cerințele de informare cu privire la comisioanele de conversie monetară și cursul de schimb aplicabil, astfel cum se prevede la articolul 45 alineatul (1), articolul 52 punctul 3 și articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, prestatorii de servicii de plată și părțile care furnizează servicii de conversie monetară la un bancomat (ATM) sau la punctul de vânzare, astfel cum se menționează la articolul 59 alineatul (2) din directiva respectivă, exprimă comisioanele totale de conversie monetară ca adaos procentual la cele mai recente rate de schimb valutar de referință euro disponibile, emise de Banca Centrală Europeană (BCE). Respectivul adaos este comunicat plătitorului înainte de inițierea operațiunii de plată.

(2)  De asemenea, prestatorii de servicii de plată fac publice, într-o manieră ușor de înțeles și ușor accesibilă, adaosurile menționate la alineatul (1), pe o platformă electronică disponibilă pe scară largă și ușor accesibilă.

(3)  În plus față de informațiile menționate la alineatul (1), înainte de inițierea operațiunii de plată, o parte care furnizează un serviciu de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare furnizează plătitorului următoarele informații:

   (a) suma care urmează să fie plătită beneficiarului în moneda utilizată de către beneficiarul plății;
   (b) suma care urmează să fie plătită beneficiarului în moneda contului plătitorului.

(4)  O parte care furnizează servicii de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare afișează în mod clar informațiile menționate la alineatul (1) la bancomat sau la punctul de vânzare. Înainte de inițierea operațiunii de plată, partea respectivă informează, de asemenea, plătitorul cu privire la posibilitatea de a plăti în moneda utilizată de beneficiarul plății, conversia monetară fiind efectuată ulterior de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului. De asemenea, informațiile menționate la alineatele (1) și (3) sunt puse la dispoziția plătitorului pe un suport durabil, după inițierea operațiunii de plată.

(5)  Prestatorul de servicii de plată al plătitorului transmite plătitorului, pentru fiecare card de plată care a fost emis către plătitor de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului și care este asociat aceluiași cont, un mesaj electronic conținând informațiile menționate la alineatul (1), fără întârzieri nejustificate după ce prestatorul de servicii de plată al plătitorului primește un ordin de plată pentru o retragere de numerar la un bancomat sau o plată la punctul de vânzare care este exprimată în orice monedă din Uniune diferită de moneda contului plătitorului.

Fără a aduce atingere primului paragraf, un astfel de mesaj este trimis în fiecare lună în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului primește de la plătitor un ordin de plată exprimat în aceeași monedă.

(6)  Prestatorul de servicii de plată convine cu utilizatorul serviciilor de plată asupra unui canal sau a unor canale de comunicare electronice disponibile pe scară largă și ușor accesibile, prin care prestatorul de servicii de plată va trimite mesajul menționat la alineatul (5).

Prestatorul de servicii de plată oferă utilizatorilor de servicii de plată posibilitatea de a renunța la primirea mesajelor electronice menționate la alineatul (5).

Prestatorul de servicii de plată și utilizatorul serviciilor de plată pot conveni ca alineatul (5) și prezentul alineat să nu se aplice integral sau parțial atunci când utilizatorul serviciilor de plată nu este un consumator.

(7)  Informațiile menționate la prezentul articol sunt prezentate gratuit și într-un mod neutru și inteligibil.”

"

5.  Se introduce următorul articol ▌:"

„Articolul 3b

Comisioanele de conversie monetară privind transferurile-credit

(1)  Atunci când un serviciu de conversie monetară este oferit de prestatorul de servicii de plată al plătitorului în legătură cu un transfer-credit, astfel cum este definit la articolul 4 punctul (24) din Directiva (UE) 2015/2366, care este inițiat online direct, utilizând site-ul sau aplicația de servicii bancare prin telefonul mobil a prestatorului de servicii de plată, prestatorul de servicii de plată informează plătitorul, cu privire la articolul 45 alineatul (1) și la articolul 52 punctul 3 din directiva respectivă, într-un mod clar, neutru și ușor de înțeles, cu privire la comisioanele estimate pentru serviciile de conversie monetară aplicabile transferului-credit.

(2)  Înainte de inițierea unei operațiuni de plată, prestatorul de servicii de plată comunică plătitorului, într-un mod clar, neutru și ușor de înțeles, valoarea totală estimată a transferului-credit în moneda contului plătitorului, inclusiv orice comision de operațiune și orice comisioane de conversie monetară. Prestatorul de servicii de plată comunică, de asemenea, suma estimată care urmează să fie transferată beneficiarului plății în moneda utilizată de beneficiar.”

"

6.  Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 15

Revizuire

(1)  Până la … [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, BCE și Comitetului Economic și Social European ▌ un raport privind aplicarea și impactul prezentului regulament, care va cuprinde, în special:

   (a) o evaluare a modului în care prestatorii de servicii de plată aplică articolul 3 din prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE)...*(9);
   (b) o evaluare a evoluției volumelor și comisioanelor pentru plățile naționale și transfrontaliere efectuate în monedele naționale ale statelor membre și în euro de la adoptarea Regulamentului (UE)...(10)+;
   (c) o evaluare a impactului articolului 3 din prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE).... ++, asupra evoluției comisioanelor de conversie monetară și a altor taxe legate de serviciile de plată, atât pentru plătitori, cât și pentru beneficiarii plății;
   (d) o evaluare a impactului estimat al modificării articolului 3 alineatul (1) din prezentul regulament, pentru a acoperi toate monedele statelor membre;
   (e) o evaluare a modului în care prestatorii de servicii de conversie monetară aplică cerințele în materie de informații prevăzute la articolele 3a și 3b din prezentul regulament și legislația națională de punere în aplicare a articolului 45 alineatul (1), a articolului 52 punctul 3 și a articolului 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, precum și privind măsura în care aceste norme au îmbunătățit transparența comisioanelor de conversie monetară;
   (f) o evaluare a măsurii în care prestatorii de servicii de conversie monetară s-au confruntat, dacă este cazul, cu dificultăți în aplicarea practică a articolelor 3a și 3b din prezentul regulament și a legislației naționale de punere în aplicare a articolului 45 alineatul (1), a articolului 52 punctul 3 și a articolului 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366;
   (g) o analiză costuri-beneficii a canalelor și a tehnologiilor de comunicare care sunt utilizate de către prestatorii de servicii de conversie monetară sau care sunt disponibile pentru aceștia și care poate îmbunătăți în continuare transparența comisioanelor de conversie monetară, inclusiv o evaluare a existenței anumitor canale pe care prestatorii de servicii de plată ar trebui să fie obligați să le ofere pentru transmiterea informațiilor menționate la articolul 3a; analiza respectivă include, de asemenea, o evaluare a fezabilității tehnice a comunicării simultane a informațiilor prevăzute la articolul 3a alineatele (1) și (3) din prezentul regulament, înainte de inițierea fiecărei operațiuni, pentru toate opțiunile de conversie monetară disponibile la un bancomat sau la punctul de vânzare;
   (h) o analiză cost-beneficiu a introducerii posibilității ca plătitorii să blocheze opțiunea de conversie monetară oferită de o altă parte decât prestatorul de servicii de plată al plătitorului la un bancomat sau la punctul de vânzare și să își schimbe preferințele în această privință;
   (i) o analiză cost-beneficiu a introducerii unei cerințe pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului de a aplica, în momentul în care furnizează servicii de conversie monetară în legătură cu o operațiune de plată individuală, rata de conversie monetară aplicabilă în momentul inițierii operațiunii la compensarea și decontarea operațiunii.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) din prezentul articol acoperă cel puțin perioada cuprinsă între 15 decembrie 2019 și ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Acesta ia în considerare particularitățile diferitelor operațiuni de plată, identificând, în special, operațiunile inițiate la un bancomat și la punctul de vânzare.

În vederea pregătirii raportului său, Comisia poate utiliza datele colectate de statele membre în legătură cu alineatul (1).

_____________

* Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind ... (JO ...).

”.

"

Articolul 2

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Acesta se aplică de la 15 decembrie 2019, cu excepția următoarelor dispoziții:

(a)  Articolul 1 punctul 6 se aplică de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare];

(b)  Articolul 1 punctele 4 și 5, în ceea ce privește articolul 3a alineatele (1)-(4) și articolul 3b din Regulamentul (CE) nr. 924/2009 se aplică de la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare];

(c)  Articolul 1 punctul 4, în ceea ce privește articolul 3a alineatele (5) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 924/2009 se aplică de la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare];

(d)  Articolul 1 punctul 4, în ceea ce privește articolul 3a alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 924/2009, în măsura în care se referă la articolul 3a alineatele (1)-(4) din regulamentul respectiv, se aplică de la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare];

(e)  Articolul 1 punctul 4, în ceea ce privește articolul 3a alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 924/2009, în măsura în care se referă la articolul 3a alineatele (5) și (6) din regulamentul respectiv, se aplică de la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ▌…, …

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

(1)JO C 382, 23.10.2018, p. 7.
(2) JO C 367, 10.10.2018, p. 28.
(3) JO C 382, 23.10.2018, p. 7.
(4)JO C 367, 10.10.2018, p. 28.
(5) Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(6)Regulamentul (CE) nr. 2560/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 2001 privind plățile transfrontaliere în euro (JO L 344, 28.12.2001, p. 13).
(7)Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001 (JO L 266, 9.10.2009, p. 11).
(8)Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
(9)+ JO: A se insera în text numărul regulamentului din documentul 2018/0076(COD) și în nota de subsol numărul, data, titlul și referința de publicare în JO ale acestuia.
(10)++ JO: A se insera în text numărul regulamentului la care se face referire în documentul 2018/0076(COD).


Normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul ***I
PDF 233kWORD 74k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul (COM(2017)0647 – C8-0396/2017 – 2017/0288(COD))
P8_TA(2019)0125A8-0032/2019

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Modificarea Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică și a Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană ***I
PDF 176kWORD 55k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de adaptare a Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind eficiența energetică [astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/XXX/UE] și a Regulamentului (UE) 2018/XXX al Parlamentului European și al Consiliului [guvernanța uniunii energetice], având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană (COM(2018)0744 – C8-0482/2018 – 2018/0385(COD))
P8_TA-PROV(2019)0126A8-0014/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0744),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 192 alineatul (1) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0482/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0014/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică și a Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, având în vedere retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune

P8_TC1-COD(2018)0385


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1) și articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  La 29 martie 2017, Regatul Unit a prezentat notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Tratatele vor înceta să se aplice Regatului Unit de la data intrării în vigoare a unui acord de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificare, adică de la 30 martie 2019, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu Regatul Unit, hotărăște în unanimitate să proroge acest termen.

(2)  Acordul de retragere, astfel cum a fost convenit între negociatori, conține prevederi pentru aplicarea dispozițiilor din dreptul Uniunii în Regatul Unit și pe teritoriul acestuia după data de la care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia. În cazul în care acordul respectiv intră în vigoare, Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului (4), care modifică Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5), precum și Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului(6) se vor aplica Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în perioada de tranziție în conformitate cu acordul respectiv și vor înceta să se aplice la sfârșitul perioadei respective.

(3)  Articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2012/27/UE, care a fost introdus prin Directiva (UE) 2018/2002, impune statelor membre obligația de a stabili contribuții orientative privind eficiența energetică pe plan național pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind eficiența energetică de cel puțin 32,5 % pentru 2030. La stabilirea acestor contribuții, statele membre trebuie să ia în considerare consumul de energie al Uniunii, sub formă de energie primară și/sau finală, pentru anul 2030.

(4)  Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2018/1999 prevede obligația statelor membre de a ține seama, la stabilirea contribuției orientative privind eficiența energetică pe plan național pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de eficiență energetică, de consumul de energie al Uniunii în 2030, sub formă de energie primară și/sau finală. În conformitate cu articolul 29 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul respectiv, consumul de energie la nivelul Uniunii este, de asemenea, relevant pentru evaluarea de către Comisie a progreselor înregistrate în direcția realizării colective a obiectivelor Uniunii.

(5)  Din cauza retragerii Regatului Unit din Uniune, este necesar să se modifice cifrele privind consumul de energie preconizate pentru Uniune în 2030, pentru a reflecta situația Uniunii cu 27 de state membre, excluzând Regatul Unit (denumită în continuare „UE 27”). Prognozele realizate pentru obiectivele principale ale Uniunii de cel puțin 32,5 % arată că, în 2030, consumul de energie primară ar trebui să fie de 1 273 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep) și consumul de energie finală ar trebui să fie de 956 Mtep pentru Uniunea cu 28 de state membre. Prognozele echivalente pentru UE 27 arată că, în 2030, consumul de energie primară ar trebui să fie de 1 128 Mtep, iar consumul de energie finală ar trebui să fie de 846 Mtep. Din acest motiv, este necesară modificarea cifrelor privind nivelurile consumului de energie în 2030.

(6)  Aceleași prognoze privind consumul de energie în 2030 sunt relevante pentru articolele 6 și 29 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(7)  În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului(7), încetarea aplicării actelor stabilită la o dată determinată survine la expirarea ultimei ore din ziua corespunzătoare acelei date. Prezenta decizie ar trebui, prin urmare, să se aplice din ziua următoare celei în care Directiva 2012/27/UE și Regulamentul (UE) 2018/1999 încetează să se aplice Regatului Unit.

(8)  Prin urmare, Directiva 2012/27/UE și Regulamentul (UE) 2018/1999 ar trebui modificate în consecință.

(9)  Pentru a realiza fără întârziere aranjamentele necesare având în vedere retragerea Regatului Unit, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Modificarea Directivei 2012/27/UE

La articolul 3 din Directiva 2012/27/UE, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Fiecare stat membru stabilește contribuții orientative privind eficiența energetică pe plan național pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii pentru 2030 menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta directivă, în conformitate cu articolele 4 și 6 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului*. Atunci când stabilesc contribuțiile respective, statele membre țin seama de faptul că, în 2030, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1 128 Mtep de energie primară și/sau de maximum 846 Mtep de energie finală. Statele membre notifică aceste contribuții Comisiei, în cadrul planurilor lor energetice și climatice naționale integrate menționate la articolele 3 și 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și conform procedurii prevăzute la articolele respective.

________________________

* Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).”

"

Articolul 2

Modificarea Regulamentului (UE) 2018/1999

Regulamentul (UE) 2018/1999 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 6 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) La stabilirea contribuției orientative privind eficiența energetică pe plan național pentru 2030 și pentru ultimul an al perioadei vizate pentru planurile naționale ulterioare, în conformitate cu articolul 4 litera (b) punctul 1 din prezentul regulament, fiecare stat membru ține seama de faptul că, în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2012/27/UE, consumul de energie al Uniunii pentru 2020 trebuie să fie de maximum 1 483 Mtep de energie primară sau de maximum 1 086 Mtep de energie finală și că, în 2030, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1 128 Mtep de energie primară și/sau de maximum 846 Mtep de energie finală.”

"

2.  La articolul 29 alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În domeniul eficienței energetice, în cadrul evaluării sale menționate la alineatul (1), Comisia evaluează progresele înregistrate în direcția atingerii în mod colectiv a unui consum maxim de energie la nivelul Uniunii de 1 128 Mtep consum de energie primară și de 846 Mtep de energie finală în 2030, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2012/27/UE.”

"

Articolul 3

Termene

Articolele 1 și 2 din prezenta decizie nu aduc atingere termenelor prevăzute la articolul 2 din Directiva (UE) 2018/2002 și la articolul 59 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

Articolul 4

Intrare în vigoare și aplicare

(1)  Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Articolele 1 și 2 se aplică din ziua următoare datei la care Directiva 2012/27/UE și Regulamentul (UE) 2018/1999 încetează să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1)JO C , , p. .
(2)JO C , , p. .
(3) Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(4) Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 328, 21.12.2018, p. 210).
(5) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).
(6) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
(7) Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO L 124, 8.6.1971, p. 1).


Dreptul de a protesta pașnic și folosirea proporționată a forței
PDF 130kWORD 48k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la dreptul de a protesta pașnic și la folosirea proporțională a forței (2019/2569(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0127B8-0103/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere tratatele UE, în special articolele 2, 3, 4, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017(1),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE se întemeiază pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept, precum și pentru drepturile omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată de pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați;

B.  întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației, reprezintă unul dintre principiile fondatoare ale UE și funcționează pe baza prezumției de încredere reciprocă în faptul că statele membre respectă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, după cum se prevede în Cartă și în CEDO;

C.  întrucât UE s-a angajat să respecte libertatea de exprimare și de informare, precum și libertatea de întrunire și de asociere;

D.  întrucât la articolul 11 din CEDO și la articolul 12 din Cartă se prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere cu alte persoane, inclusiv dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia la acestea pentru protecția intereselor sale;

E.  întrucât la articolul 11 din CEDO se prevede că „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei sau pentru protecția reputației sau a drepturilor altora”;

F.  întrucât la articolul 11 din CEDO se prevede, de asemenea, că libertatea de întrunire „nu interzice impunerea de restricții legale exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației de stat”;

G.  întrucât la articolul 12 din Cartă se prevede, de asemenea, că „partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii”;

H.  întrucât libertatea de asociere ar trebui protejată; întrucât o societate civilă dinamică și o mass-media pluralistă joacă un rol vital în promovarea unei societăți deschise și pluraliste și a participării cetățenilor la procesul democratic, precum și în consolidarea răspunderii guvernelor;

I.  întrucât libertatea de întrunire este strâns legată de libertatea de exprimare consacrată la articolul 11 din Cartă și la articolul 10 din CEDO, în care se prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, care include libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a transmite informații și idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere;

J.  întrucât exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești, astfel cum se prevede la articolul 10 din CEDO;

K.  întrucât la articolul 52 din Cartă se prevede că „orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți”;

L.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din TUE, UE „respectă funcțiile de stat esențiale ale tuturor statelor sale membre, inclusiv pe cele care au ca obiect asigurarea integrității teritoriale a statului, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale”; întrucât, „în special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru”;

M.  întrucât, în conformitate cu jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, toate restricțiile privitoare la drepturile fundamentale și libertățile civile trebuie să respecte principiile legalității, necesității și proporționalității;

N.  întrucât autoritățile de aplicare a legii din mai multe state membre au fost ținta unor critici pentru că au subminat dreptul de a protesta și au aplicat forța într-o măsură excesivă;

1.  invită statele membre să respecte dreptul la libertatea de întrunire pașnică, la libertatea de asociere și la libertatea de exprimare;

2.  subliniază că existența unor dezbateri publice este vitală pentru funcționarea societăților democratice;

3.  condamnă adoptarea de către o serie de state membre, în ultimii ani, a unor legi care limitează libertatea de întrunire;

4.  condamnă recurgerea la intervenții violente și disproporționate de către autoritățile statului în timpul protestelor și demonstrațiilor pașnice; încurajează autoritățile competente să asigure desfășurarea unor anchete transparente, imparțiale, independente și efective în cazurile în care se suspectează sau se acuză utilizarea într-o măsură disproporționată a forței; reamintește că forțele de aplicare a legii trebuie să răspundă în toate cazurile pentru îndeplinirea atribuțiilor lor și pentru modul în care respectă cadrele juridice și operaționale aplicabile;

5.  invită statele membre să garanteze că forțele de aplicare a legii utilizează forța respectând întotdeauna legea, în mod proporțional, doar dacă este necesar și în ultimă instanță și că protejează viața umană și integritatea fizică; observă că utilizarea fără discernământ a forței împotriva mulțimilor contravine principiului proporționalității;

6.  ia act de rolul important care le revine jurnaliștilor și fotojurnaliștilor atunci când relatează cazuri de violență disproporționată și condamnă cazurile în care aceștia au fost vizați în mod intenționat;

7.  consideră că aplicarea violenței împotriva persoanelor care demonstrează pașnic nu poate în niciun caz reprezenta o soluție într-o dezbatere sau în politică;

8.  recunoaște faptul că forțele de poliție, în rândul cărora au fost înregistrate, de asemenea, numeroase victime, își desfășoară activitatea în condiții dificile, în special ca urmare a ostilității anumitor protestatari, dar și din cauza volumului de muncă excesiv; condamnă toate formele de violență îndreptate împotriva persoanelor sau a bunurilor, de care se fac vinovați protestatarii militanți violenți, care participă la demonstrații doar cu scopul de a comite acte de violență și aduc atingere, astfel, legitimității protestelor pașnice;

9.  încurajează reprezentanții autorităților de aplicare a legii ai statelor membre să participe activ la cursurile de formare oferite de Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) pe tema „Ordinea publică – supravegherea de către forțele de poliție a evenimentelor majore”; încurajează statele membre să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

10.  subliniază că este important să se garanteze siguranța agenților responsabili cu asigurarea respectării legii, a ofițerilor de poliție și a soldaților implicați în operațiuni de menținere a securității în timpul demonstrațiilor publice de protest;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2019)0032.


Drepturile persoanelor intersexuale
PDF 152kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la drepturile persoanelor intersexuale (2018/2878(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0128B8-0101/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21,

–  având în vedere Carta socială europeană, în special articolul 11,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității(1),

–  având în vedere raportul publicat de Comisie în 2011 și intitulat „Persoanele transsexuale și intersexuale”,

–  având în vedere rapoartele finale ale proiectului-pilot finanțat de Comisie și intitulat „Health4LGBTI” privind inegalitățile în materie de sănătate cu care se confruntă persoanele LGBTI,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015(3),

–  având în vedere raportul din 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale”(4),

–  având în vedere publicația online a FRA din noiembrie 2017 intitulată „Identificarea cerințelor privind vârsta minimă în ceea ce privește drepturile copilului în UE”(5),

–  având în vedere Raportul FRA din 2018 privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante,

–  având în vedere Rezoluția 2191 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2017, privind promovarea drepturilor omului și eliminarea discriminării persoanelor intersexuale,

–  având în vedere raportul din 2015 al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind drepturile omului și persoanele intersexuale,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere raportul din 2013 al Raportorului special al ONU privind tortura și alte pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere principiile de la Yogyakarta („Principiile și obligațiile statelor privind aplicarea dreptului internațional în domeniul drepturilor omului în legătură cu orientările sexuale, identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale”), adoptate în noiembrie 2006, precum și cele 10 principii complementare („plus 10”), adoptate la 10 noiembrie 2017,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privind drepturile persoanelor intersexuale (O-000132/2018 – B8-0007/2019 și O-000133/2018 – B8-0008/2019),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale fizice care nu corespund normelor medicale sau sociale asociate corpului feminin sau masculin, iar aceste variații ale caracteristicilor sexuale pot să se manifeste prin caracteristici primare (de exemplu, organe genitale interne și externe, structură cromozomială și hormonală) și/sau caracteristici secundare (de exemplu, masă musculară, pilozitate și statură);

B.  întrucât persoanele intersexuale sunt expuse multor forme de violență și discriminare în Uniunea Europeană, iar aceste încălcări ale drepturilor omului rămân în mare parte necunoscute publicului larg și factorilor de decizie politică;

C.  întrucât au loc multe intervenții chirurgicale și tratamente medicale pentru copiii intersexuali, deși, în majoritatea cazurilor, aceste tratamente nu sunt necesare din punct de vedere medical; întrucât operațiile estetice și intervențiile chirurgicale de urgență pot fi propuse sub formă de pachet, împiedicând părinții și persoanele intersexuale să dispună de informații complete cu privire la impactul fiecărei intervenții în parte;

D.  întrucât intervențiile chirurgicale și tratamentele medicale sunt efectuate asupra copiilor intersexuali fără consimțământul lor prealabil, personal, deplin și în cunoștință de cauză; întrucât mutilarea genitală a persoanelor intersexuale poate avea consecințe pe toată durata vieții, cum ar fi traume psihologice și deficiențe fizice;

E.  întrucât persoanele intersexuale și copiii intersexuali care aparțin și altor grupuri minoritare și marginalizate sunt și mai marginalizați și excluși social și sunt expuși într-o măsură și mai mare riscului de violență și de discriminare din cauza faptului că se află la intersecția unor identități;

F.  întrucât în majoritatea statelor membre se pot efectua intervenții chirurgicale asupra unui copil intersexual și a unei persoane intersexuale cu handicap, cu acordul tutorelui lor legal, indiferent de capacitatea persoanei intersexuale de a decide singură;

G.  întrucât, în multe cazuri, asupra părinților și/sau tutorilor legali se fac presiuni puternice să ia decizii fără a fi pe deplin informați cu privire la consecințele acestora asupra întregii vieți a copilului lor;

H.  întrucât multe persoane intersexuale nu au acces deplin la dosarele lor medicale și, prin urmare, nu știu că sunt persoane intersexuale sau nu au cunoștință de tratamentele medicale la care au fost supuse;

I.  întrucât variațiile intersexuale continuă să fie clasificate drept boli, de exemplu în Clasificarea internațională a bolilor (ICD) a Organizației Mondiale a Sănătății, în absența unor dovezi care să sprijine succesul pe termen lung al tratamentelor;

J.  întrucât unele persoane intersexuale nu se vor identifica cu genul care li se atribuie la naștere; întrucât recunoașterea legală a genului pe baza autodeterminării este posibilă numai în șase țări membre; întrucât în multe state membre ale UE se cere încă sterilizarea pentru recunoașterea juridică a genului;

K.  întrucât legislația privind combaterea discriminării la nivelul UE și în majoritatea statelor membre nu include discriminarea bazată pe caracteristicile sexuale, nici ca o categorie independentă, nici ca o formă de discriminare pe motive de sex;

L.  întrucât mulți dintre copiii intersexuali se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului și cu mutilări genitale în UE atunci când sunt supuși unor tratamente de normalizare sexuală,

1.  ia act de necesitatea urgentă de a aborda încălcările drepturilor omului în cazul persoanelor intersexuale și invită Comisia și statele membre să propună acte legislative care să abordeze aceste probleme;

Medicalizare și patologizare

2.  condamnă cu tărie tratamentele și intervențiile chirurgicale de normalizare sexuală; salută legile care interzic astfel de intervenții chirurgicale, cum este cazul în Malta și Portugalia și încurajează alte state membre să adopte o legislație similară cât mai curând posibil;

3.  subliniază necesitatea de a se oferi consiliere și sprijin adecvate copiilor intersexuali și persoanelor intersexuale cu dizabilități, precum și părinților sau tutorilor acestora și de a-i informa cu privire la consecințele tratamentelor de normalizare sexuală;

4.  invită Comisia și statele membre să sprijine organizațiile care acționează pentru eliminarea stigmatizării persoanelor intersexuale;

5.  îndeamnă Comisia și statele membre să majoreze finanțarea acordată organizațiilor societății civile care se ocupă de persoanele intersexuale;

6.  invită statele membre să îmbunătățească accesul persoanelor intersexuale la dosarele lor medicale și să se asigure că nimeni nu este supus unui tratament medical sau chirurgical care nu este necesar în copilărie, garantând integritatea corporală, autonomia și autodeterminarea copiilor în cauză;

7.  este de părere că patologizarea variațiilor intersexuale periclitează exercitarea deplină a dreptului persoanelor intersexuale la cel mai înalt standard de sănătate posibil, astfel cum este consacrat în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; invită statele membre să asigure depatologizarea persoanelor intersexuale;

8.  salută depatologizarea, chiar și doar parțială, a identităților transsexuale în cadrul celei de-a 11-a revizuiri a ICD (ICD-11); constată, cu toate acestea, că categoria de „incongruență de gen în copilărie” patologizează comportamentele din copilărie care nu intră în normele de gen; solicită, prin urmare, statelor membre să continue eliminarea acestei categorii din cadrul ICD-11 și să asigure alinierea viitoarei revizuiri a ICD la sistemele lor naționale de sănătate;

Documentele de identitate

9.  subliniază importanța unor proceduri flexibile de înregistrare a nașterilor; salută legile adoptate în unele state membre care permit recunoașterea legală a genului pe baza autodeterminării; încurajează alte state membre să adopte acte legislative similare, inclusiv proceduri flexibile de schimbare a indicatorilor de gen, atât timp cât aceștia continuă să fie înregistrați, și a numelor de pe certificatele de naștere și documentele de identitate (inclusiv posibilitatea unor nume neutre din punctul de vedere al genului);

Discriminarea

10.  regretă lipsa de recunoaștere a caracteristicilor sexuale ca motiv de discriminare în întreaga UE și, prin urmare, subliniază importanța acestui criteriu pentru a se asigura accesul persoanelor intersexuale la justiție;

11.  invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici în această privință; invită statele membre să adopte legislația necesară care să asigure protecția adecvată, să respecte și să promoveze drepturile fundamentale ale persoanelor intersexuale, inclusiv ale copiilor intersexuali, inclusiv protecție deplină împotriva discriminării;

Sensibilizarea publicului

12.  invită toate părțile interesate relevante să desfășoare cercetări privind persoanele intersexuale dintr-o perspectivă sociologică și a drepturilor omului, mai degrabă decât din perspectivă medicală;

13.  invită Comisia să se asigure că fondurile UE nu sprijină proiectele de cercetare sau medicale care contribuie la încălcarea și mai gravă a drepturilor persoanelor intersexuale, în contextul rețelelor europene de referință (RER); invită Comisia și statele membre să sprijine și să finanțeze cercetarea privind situația drepturilor omului în cazul persoanelor intersexuale;

14.  invită Comisia să adopte o abordare holistică și bazată pe drepturi în ceea ce privește drepturile persoanelor intersexuale și să coordoneze mai bine activitatea Direcțiilor sale Generale pentru Justiție și Consumatori, pentru Educație, Tineret, Sport și Cultură și pentru Sănătate și Siguranță Alimentară, pentru a asigura coerența politicilor și a programelor care sprijină persoanele intersexuale, inclusiv formarea funcționarilor publici și a profesiilor medicale;

15.  invită Comisia să consolideze dimensiunea intersexuală în lista acțiunilor sale multianuale pentru LGBTI în perioada actuală și să înceapă pregătirea reînnoirii acestei strategii pentru următoarea perioadă multianuală (2019-2024);

16.  îndeamnă Comisia să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre cu privire la protejarea drepturilor omului și a integrității fizice a persoanelor intersexuale;

o
o   o

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(2) JO C 93, 24.3.2017, p. 21.
(3) JO C 238, 6.7.2018, p. 2.
(4) https://fra.europa.eu/en/publication/2015/fundamental-rights-situation-intersex-people
(5) https://fra.europa.eu/en/publication/2017/mapping–minimum–age–requirements–concerning–rights–child–eu


Viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024)
PDF 131kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024) (2019/2573(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0129B8-0127/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Recomandarea CM/Rec (2010)5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen, adoptată la 31 martie 2010,

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), precum și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009 referitoare la această propunere,

–  având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Uniunii Europene în cadrul reuniunii sale din 24 iunie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind egalitatea pentru persoanele LGBTI din 16 iunie 2016,

–  având în vedere rezultatele anchetei privind persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen realizate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și publicate la 17 mai 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017(2),

–  având în vedere Rezoluția 2191(2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la promovarea drepturilor omului și eliminarea discriminării intersexualilor,

–  având în vedere documentul Comisiei intitulat „Listă de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI” din decembrie 2015,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei din 2016 și 2017 referitoare la punerea în aplicare a Listei de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGTBI,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 5 iunie 2018 (Relu Adrian Coman și alții/Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Afacerilor Interne)(3), precum și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a CEDO,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din mai 2015 intitulat „Situația drepturilor fundamentale pentru persoanele intersexuale”,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din martie 2017 intitulat „Situația actuală a migrației în UE: solicitanții de azil ce aparțin comunității LGTBI”,

–  având în vedere raportul din 2015 al comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind drepturile omului și persoanele intersexuale,

–  având în vedere Rezoluția 2048 (2015) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 aprilie 2015 cu privire la discriminarea persoanelor intersexuale în Europa,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024) (O-000006/2019 – B8-0014/2019),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât persoanele LGBTI suferă în continuare de pe urma discriminării și a violențelor la care sunt supuse în Uniunea Europeană; întrucât nu toate statele membre ale UE le oferă persoanelor LGTBI protecție juridică împotriva discriminării;

B.  întrucât, în Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen, Parlamentul a invitat Comisia să adopte o strategie privind egalitatea pentru persoanele LGTBI;

C.  întrucât, în concluziile sale din 16 iunie 2016 privind egalitatea pentru persoanele LGBTI, Consiliul European a invitat statele membre să colaboreze cu Comisia în ceea ce privește Lista de acțiuni LGBTI;

D.  întrucât Comisia a adoptat cadre strategice cuprinzătoare cu privire la alte subiecte legate de drepturile fundamentale, cum ar fi dizabilitățile și incluziunea romilor, dar nu a luat încă măsuri similare privind drepturile persoanelor LGBTI;

E.  întrucât Lista de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGTBI, publicată de Comisie în 2015, constituie o strategie neobligatorie și necuprinzătoare;

F.  întrucât în rapoartele Comisiei privind punerea în aplicare a Listei de acțiuni pentru promovarea egalității persoanelor LGBTI se precizează că s-au luat măsuri importante, dar rămân încă multe de făcut pentru a asigura egalitatea pentru toți cetățenii UE, inclusiv cetățenii LGBTI;

G.  întrucât, deși orientările adoptate de Consiliul European pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) sunt obligatorii pentru UE și statele sale membre în cadrul acțiunii lor externe începând din 2013, faptul că UE nu și-a asumat un angajament complementar pe plan intern reprezintă o amenințare la adresa coeziunii interne și externe;

H.  întrucât Directiva privind combaterea discriminării continuă să fie blocată în Consiliu,

1.  își reiterează recomandările formulate în Rezoluția sa privind foaia de parcurs a UE;

2.  constată că în ultimii ani în UE s-a observat o reacție ostilă egalității de gen, ce a afectat direct persoanele LGBTI; invită Comisia să se angajeze să abordeze această reacție ostilă, să considere egalitatea și nediscriminarea drept domeniu prioritar și să se asigure că viitoarea Comisie, care își va prelua mandatul mai târziu în cursul anului 2019, își asumă acest angajament în activitatea sa;

3.  invită Comisia să se asigure că drepturile persoanelor LGBTI sunt considerate prioritate în programul său de lucru pentru 2019-2024 și să consolideze cooperarea între diferitele direcții generale ce se ocupă domeniile în care ar trebui integrate drepturile LGBTI, cum ar fi, de exemplu, domeniile educației și sănătății, în conformitate cu Lista de acțiuni LGBTI;

4.  invită Comisia să adopte un alt document strategic pentru a promova egalitatea pentru persoanele LGBTI;

5.  invită Comisia să monitorizeze și să asigure punerea în aplicare a legislației de combatere a discriminării și a măsurilor de asigurare a drepturilor persoanelor LGTBI în toate domeniile;

6.  invită Comisia să își continue activitatea pe subiectele deja incluse pe Lista de acțiuni LGBTI;

7.  invită Comisia să implice Parlamentul și organizațiile societății civile în elaborarea viitoarei sale Liste de acțiuni LGBTI;

8.  invită Comisia să continue acțiunile de sensibilizare și campaniile de comunicare publică privind persoanele LGBTI și familiile acestora; subliniază faptul că aceste măsuri sunt importante la toate nivelurile, la fel ca axarea pe beneficiile aduse societății de diversitate, și nu doar pe simpla intrare în normalitate a persoanelor LGBTI;

9.  invită Comisia să faciliteze și să sprijine statele membre în punerea în aplicare a unor programe de educație privind sexualitatea și relațiile, de înaltă calitate și cuprinzătoare, care să ofere informații și educație privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente într-un mod lipsit de prejudicii, cu referințe pozitive și inclusive față de persoanele LGBTI;

10.  invită Comisia să ia măsuri concrete pentru a asigura libera circulație a tuturor familiilor, inclusiv a familiilor LGTBI, în conformitate cu hotărârea recentă a CJUE în cauza Coman;

11.  constată că, pentru recunoașterea legală a genului, opt state membre impun sterilizarea, iar 18 state membre impun controlul medical în vederea evaluării sănătății mintale; invită Comisia să verifice dacă aceste cerințe sunt în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

12.  invită Comisia să includă punctul de vedere al intersecționalității în activitatea sa viitoare privind drepturile persoanelor LGBTI, să ia în considerare experiențele discriminării intersecționale cu care se confruntă persoanele LGBTI și să conceapă măsuri pentru a răspunde nevoilor lor specifice, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor fonduri pentru rețele de sprijinire specifică a grupurilor LGBTI marginalizate;

13.  invită Comisia să colaboreze în continuare cu statele membre în vederea punerii în aplicare a viitoarelor sale acțiuni privind drepturile persoanelor LGBTI;

14.  invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici în această privință; invită statele membre să adopte legislația necesară pentru a asigura respectarea, promovarea și protejarea adecvată a drepturilor fundamentale ale copiilor LGBTI, inclusiv protejarea deplină împotriva discriminării;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO C 93, 24.3.2017, p. 21.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0032.
(3) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iunie 2018, ECLI:EU:C:2018:385.


Viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și impactul său asupra UE
PDF 145kWORD 55k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și la impactul asupra Uniunii Europene (2019/2574(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0130RC-B8-0128/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind eliminarea rachetelor cu rază intermediară și scurtă de acțiune (denumit în continuare „Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune”) semnat la Washington la 8 decembrie 1987 de Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, care erau în momentul respectiv, președintele SUA, respectiv liderul Uniunii Sovietice(1),

–  având în vedere raportul elaborat de Departamentul de Stat al SUA în 2018 privind acceptarea și respectarea acordurilor și angajamentelor privind controlul armelor, neproliferarea și dezarmarea,

–  având în vedere declarația din 21 octombrie 2018 a președintelui american, Donald Trump, care avertizează în legătură cu retragerea SUA din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune,

–  având în vedere declarația Secretarului de Stat al SUA din 2 februarie 2019 privind intenția SUA de a se retrage din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune(2),

–  având în vedere declarația din 2 februarie 2019 a președintelui rus Vladimir Putin, care afirmă că și Rusia intenționează să își suspende participarea la tratat,

–  având în vedere declarația miniștrilor de externe ai NATO din 4 decembrie 2018(3) referitoare la Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune,

–  având în vedere „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene - Viziune comună, acțiuni comune: O Europă mai puternică”,

–   având în vedere preocupările exprimate cel mai recent de SUA și NATO în declarația din 1 februarie 2019 a Consiliului Nord-Atlantic(4) cu privire la nerespectarea de către Rusia a Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, în special în ceea ce privește noul său sistem de rachete 9M729,

–  având în vedere remarcile Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, de la cea de-a 7-a Conferință a UE privind neproliferarea și dezarmarea, care a avut loc la Bruxelles, în perioada 18-19 decembrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară(5),

–  având în vedere declarația comună privind cooperarea UE-NATO, semnată la Bruxelles, la 10 iulie 2018,

–  având în vedere Agenda ONU pentru dezarmare(6),

–  având în vedere obiectivul 16 de dezvoltare durabilă al ONU, care vizează promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii în vederea dezvoltării durabile(7),

–  având în vedere raportul anual din 2017 privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Strategiei Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, publicat la18 mai 2018,

–  având în vedere Tratatul de neproliferare nucleară (TNP) din 1968, care impune tuturor statelor obligația de a realiza dezarmarea nucleară cu bună credință și de a înceta cursa înarmării nucleare,

–  având în vedere Tratatul privind interzicerea armelor nucleare (TPNW), adoptat la 7 iulie 2017 de Adunarea Generală a ONU,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare(8),

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință a părților de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),

–  având în vedere Premiul Nobel pentru Pace din 2017 acordat Campaniei internaționale pentru abolirea armelor nucleare (ICAN) și declarația sa din 1 februarie 2019 intitulată „Retragerea SUA din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune reprezintă un pericol pentru Europa (și întreaga lume)”,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, semnat în 1987 de Statele Unite și Uniunea Sovietică, este un acord care, fiind semnat în perioada războiului rece, are un caracter excepțional, impunând ambelor părți să-și distrugă, nu numai să limiteze, stocurile de rachete balistice nucleare și convenționale și de rachete de croazieră cu lansare de la sol cu raza de acțiune între 500 și 5 500 km, interzicându-le părților să dețină, să producă și să testeze în zbor aceste rachete;

B.  întrucât, până în mai 1991, au fost eliminate 2 692 de rachete, în conformitate cu dispozițiile tratatului; întrucât au urmat 10 ani de inspecții la fața locului; întrucât, în cele din urmă, peste 3 000 de rachete cu focoase nucleare au fost înlăturate datorită Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

C.  întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune a contribuit la limitarea concurenței strategice dintre SUA și Uniunea Sovietică și, în același timp, la construirea și la consolidarea stabilității în perioada războiului rece; întrucât Europa a fost principalul beneficiar al Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, care a avut un rol fundamental în menținerea securității sale de mai mult de trei decenii; întrucât tratatul reprezintă în continuare un pilon al păcii și stabilității internaționale, în special ca parte a arhitecturii securității europene;

D.  întrucât, în 2014, administrația Obama a declarat că Rusia „și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune de a nu deține, produce sau testa în zbor rachete de croazieră cu lansare de la sol (GLCM) cu o rază de acțiune cuprinsă între 500 km și 5 500 km, și de a nu deține sau produce lansatoare de astfel de rachete”; întrucât rapoartele ulterioare publicate de Departamentul de Stat al SUA în 2015, 2016, 2017 și 2018 au reiterat afirmațiile SUA cu privire la încălcarea continuă de către Rusia a tratatului;

E.  întrucât Statele Unite și NATO au adresat Rusiei în mod repetat întrebări cu privire la activitățile acesteia de dezvoltare a rachetelor, în special în ceea ce privește sistemul de rachete 9M729, considerat de aceștia ca încălcând Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

F.  întrucât, în decembrie 2017, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a tratatului, administrația președintelui Trump a anunțat o „strategie integrată” care cuprindea măsuri diplomatice, militare și economice menite să determine Rusia să se conformeze din nou tratatului; întrucât aceste măsuri au inclus eforturi diplomatice prin intermediul Comisiei speciale de verificare, lansarea unui program de cercetare și dezvoltare militară și măsuri economice împotriva entităților ruse implicate în dezvoltarea și producerea rachetelor neconforme;

G.  întrucât SUA și Rusia nu au reușit să abordeze preocupările lor reciproce prin intermediul dialogului diplomatic; întrucât nu a fost convocată Comisia de verificare specială, instituită în temeiul tratatului pentru a aborda, printre altele, preocupările legate de conformitate;

H.  întrucât, la 20 octombrie 2018, președintele Trump a anunțat că SUA se va retrage din tratat, invocând nerespectarea acestuia de către Rusia și neparticiparea Chinei; întrucât, la 4 decembrie 2018, după reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a anunțat că SUA a constatat o încălcare gravă a tratatului de către Rusia și că își va suspenda, ca măsură corectivă, obligațiile în termen de 60 de zile în cazul în care Rusia nu revine la respectarea deplină a tratatului și nu demonstrează acest lucru;

I.  întrucât, la 1 februarie 2019, SUA a anunțat că, la expirarea termenului de 60 de zile acordat Rusiei pentru a reveni la o conformitate deplină, își va suspenda obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și va începe procesul de retragere din acesta în cazul în care Rusia, care, conform SUA, încalcă grav tratatul, nu respectă din nou dispozițiile acestuia în termen de șase luni; întrucât Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a solicitat Rusiei să profite de perioada de șase luni oferită de SUA pentru a reveni la o conformitate deplină;

J.  întrucât, la 4 decembrie 2018, miniștrii de externe ai NATO au dat publicității o declarație prin care au recunoscut încălcarea Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune de către Rusia și au solicitat Rusiei să revină de urgență la respectarea deplină a tratatului și să demonstreze acest lucru;

K.  întrucât, la 2 februarie 2019, Rusia a anunțat că va suspenda Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și va dezvolta noi tipuri de rachete; întrucât autoritățile ruse și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la instalațiile de apărare antirachetă ale NATO;

L.  întrucât China, împreună cu alte țări nesemnatare ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, a demarat o acțiune de proliferare masivă a arsenalului său de rachete, demonstrând necesitatea unui nou tratat care să implice SUA, Rusia și China;

M.  întrucât eventuala încetare a tratatului ar putea conduce la o escaladare a tensiunilor dintre puterile nucleare, la neînțelegeri și la o nouă cursă a înarmării;

N.  întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune este o piatră de temelie pentru menținerea stabilității strategice globale, a păcii mondiale și a securității regionale; întrucât menținerea tratatului s-ar alătura eforturilor de a păstra alte acorduri existente în materie de control al armelor și de dezarmare și ar crea condiții mai favorabile negocierilor privind limitările, dezarmarea și neproliferarea armelor; întrucât anunțurile de retragere din tratat pun sub semnul întrebării probabilitatea neextinderii altor tratate majore de control al armelor, cum ar fi Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Federația Rusă privind noile reduceri și limitări ale armamentului strategic ofensiv (denumit în continuare „Noul tratat START”), ceea ce ar afecta grav regimul internațional de control al armelor care a oferit decenii de stabilitate în ceea ce privește armele nucleare, lăsând lumea fără nicio limitare obligatorie din punct de vedere juridic a arsenalelor nucleare;

O.  întrucât, la 20 septembrie 2017, Secretarul General al ONU a deschis spre semnare Tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare, care, până în prezent, a fost semnat de 70 de state, dintre care 21 au devenit state-părți prin ratificarea aderării, unul dintre acestea fiind un stat membru al UE, Austria, iar Irlanda urmând să își prezinte probabil instrumentele de ratificare Secretarului General al ONU în următoarele câteva luni;

P.  întrucât campania ICAN, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, a solicitat tuturor statelor să ratifice Tratatul privind interzicerea armelor nucleare;

1.  sprijină respectarea, precum și menținerea și consolidarea Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune; reamintește contribuția sa vitală la pacea și securitatea Europei și a restului lumii și la dezarmare și neproliferarea armelor la nivel mondial;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările tratatului și la declarațiile ulterioare ale SUA și apoi ale Rusiei cu privire la suspendarea obligațiilor care le revin în temeiul acestuia și la retragerea lor din tratat în termen de șase luni; subliniază că aceste evenimente reprezintă o amenințare la adresa unuia dintre cele mai importante interese de securitate ale Europei, precum și la adresa securității și păcii europene și mondiale; își exprimă temerea că aceste acțiuni ar putea duce la erori de apreciere și la percepții greșite care conduc la o deteriorare a relațiilor dintre SUA și Rusia, la escaladarea tensiunilor, la intensificarea amenințărilor și riscurilor nucleare și militare, precum și la o posibilă revenire la cursele destabilizatoare ale înarmării, ceea ce ar fi în detrimentul securității și stabilității strategice a Europei;

3.  condamnă Rusia pentru încălcarea repetată a dispozițiilor tratatului;

4.  invită Federația Rusă să respecte din nou pe deplin tratatul și să demonstreze acest lucru pentru a răspunde preocupărilor exprimate de SUA și NATO, drept răspuns la încălcarea continuă a dispozițiilor tratatului, și îndeamnă Rusia să se implice în viitorul pe termen lung al acordului;

5.  recunoaște importanța unei transparențe depline și a dialogului în vederea consolidării încrederii în punerea în aplicare a Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și a oricăror alte acorduri care sprijină stabilitatea și securitatea strategice; având în vedere cele de mai sus, invită atât Rusia, cât și SUA să clarifice acuzațiile respective de nerespectare a tratatului, să se angajeze într-un dialog constructiv, sub auspiciile Consiliului de Securitate al ONU, ale Comisiei de verificare speciale sau ale altor foruri adecvate, în scopul de a reduce tensiunile, de a lua în considerare interesele și preocupările ambelor părți, de a continua negocierile cu bună credință pentru a proteja Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune înainte de retragerea lor efectivă în august 2019, de a consolida transparența și monitorizarea reciprocă și de a stabili norme și garanții mai ferme în ceea ce privește arsenalurile lor de rachete și capacitățile lor nucleare;

6.  îndeamnă VP/ÎR să profite de acest interval de șase luni apelând la toate mijloacele politice și diplomatice de care dispune pentru a se angaja într-un dialog cu statele-părți la tratat în vederea restabilirii încrederii la nivel transfrontalier, oferind, în același timp, expertiza și experiența UE în materie de mediere pentru a preveni retragerea atât a SUA, cât și a Rusiei din tratat; îndeamnă VP/ÎR să insiste pentru a menține și dezvolta Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și pentru a iniția negocieri în vederea unui tratat multilateral privind această categorie de rachete; solicită VP/ÎR să se asigure că UE acționează ca un garant proactiv și credibil al securității, inclusiv în ceea ce privește teritoriul învecinat, și că își asumă un rol puternic și constructiv în dezvoltarea și consolidarea unor eforturi globale de neproliferare și control al armelor bazate pe norme, precum și a arhitecturii dezarmării;

7.  subliniază faptul că viitorul nesigur al Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune nu trebuie să pună în pericol alte acorduri de control al armelor; în special, îndeamnă SUA și Rusia să extindă noul acord START, care limitează la 1.550 numărul de focoase strategice mobilizate pe fiecare parte, înainte de expirarea acestuia în 2021;

8.  își reiterează angajamentul deplin față de menținerea unor regimuri internaționale eficace de control, de dezarmare și de neproliferare a armelor, ca bază a securității globale și europene; consideră că Europa trebuie să conducă prin puterea exemplului pentru a fi credibilă și pentru a se îndrepta spre un viitor fără arme nucleare; invită statele membre ale UE să acorde prioritate dezarmării nucleare multilaterale în cadrul politicii externe și de securitate a UE; își reafirmă angajamentul de a urma politici care să conducă la reducerea și eliminarea tuturor arsenalelor nucleare;

9.  consideră că securitatea europeană ar trebui să rămână indivizibilă; invită toate statele membre ale UE care sunt, de asemenea, membre ale NATO să acționeze în consecință; invită VP/ÎR să efectueze o evaluare comună a amenințărilor, analizând implicațiile pentru securitatea UE în cazul în care nu se mai acordă Uniunii și cetățenilor săi protecția prevăzută de Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, și să o prezinte Parlamentului în timp util, în conformitate cu articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și să elaboreze apoi o strategie credibilă și ambițioasă de dezarmare nucleară bazată pe un multilateralism eficace;

10.  invită VP/ÎR să prezinte propuneri de mobilizare a fondurilor UE și de ameliorare a bazei de cunoștințe și de competențe a Uniunii în ceea ce privește neproliferarea, controlul armamentului și capacitățile umane de analizare a amenințărilor aferente armelor nucleare; invită VP/ÎR să prezinte planuri prudente pentru prevenirea utilizării neintenționate sau accidentale a armelor nucleare;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre, NATO, Organizației Națiunilor Unite, președintelui și membrilor Congresului Statelor Unite ale Americii, președintelui Federației Ruse, precum și membrilor Dumei de Stat a Rusiei și ai Consiliului Federativ al Federației Ruse.

(1) https://treaties.un.org/doc/Publication/UNTS/Volume%201657/v1657.pdf
(2) https://www.state.gov/secretary/remarks/2019/02/288722.htm
(3) https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_161122.htm
(4) https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_162996.htm
(5) JO C 215, 19.6.2018, p. 202.
(6) https://front.un-arm.org/documents/SG+disarmament+agenda_1.pdf
(7) https://sustainabledevelopment.un.org/sdg16
(8) JO C 349E , 22.12.2010, p. 77.


NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare
PDF 135kWORD 53k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare (2018/2882(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0131B8-0079/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei privind NAIADES II – Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare (O-000016/2014 – B7-0104/2014),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2006 referitoare la transportul pe căi navigabile interioare: NAIADES, un program european integrat de acțiune pentru transportul pe căi navigabile interioare (COM(2006)0006),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la promovarea transportului pe căi navigabile interioare: NAIADES, un program european integrat de acțiune pentru transportul pe căi navigabile interioare(1),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2013 intitulată „Spre transporturi de calitate pe căile navigabile interioare – NAIADES II” (COM(2013)0623),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 6 februarie 2014 referitoare la NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare(2),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 septembrie 2018 intitulat „Raportul la jumătatea perioadei referitor la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului de acțiune NAIADES II pentru promovarea transportului pe căi navigabile interioare (pentru perioada 2014-2017)” (SWD(2018)0428),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată „O strategie a UE pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0501),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor(3)

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât căile navigabile interioare leagă porturile, orașele, centrele industriale și principalele zone agricole ale UE, contribuind astfel în mod considerabil la obiectivele UE în materie de decarbonizare, creștere economică sustenabilă și coeziune teritorială;

B.  întrucât este necesar un transfer modal de la transportul rutier către transportul pe căi navigabile interioare pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris din 2015 (COP21) și întrucât transportul pe căile navigabile interioare are o capacitate suficientă de a absorbi volume mult mai mari de mărfuri și de pasageri pentru a reduce sistemul european de transport rutier congestionat;

C.  întrucât transportul pe căile navigabile interioare este esențial pentru a diminua și mai mult efectele negative ale transportului printr-o utilizare mai eficientă a terenurilor și a energiei și printr-o reducere a zgomotului și a numărului de accidente;

D.  întrucât flota de navigație pe căi navigabile interioare ar trebui să fie modernizată și adaptată pentru a reflecta progresul tehnic, dacă se dorește îmbunătățirea performanței de mediu, asigurând astfel avantajul competitiv al transportului pe căi navigabile interioare în transportul multimodal;

E.  întrucât până în prezent au fost alocate resurse financiare limitate pentru sectorul căilor navigabile interioare și întrucât accesul la finanțare este în continuare dificil pentru un sector care constă în principal în mici întreprinderi;

1.  sprijină acțiunile specifice întreprinse până în prezent și salută acțiunile ulterioare prevăzute în programul de acțiune NAIADES II pentru perioada 2014-2020;

2.  îndeamnă Comisia să actualizeze și să reînnoiască programul NAIADES, până în 2020, pentru a se asigura că potențialul transportului pe căi navigabile interioare ca mijloc de transport sigur, sustenabil și eficient în cadrul sistemului de transport multimodal poate fi valorificat pe deplin printr-o strategie a UE pe termen lung având ca scop de a realiza un transfer modal reușit;

3.  subliniază că, atunci când se elaborează inițiative în domeniul transporturilor, transportul pe căi navigabile interioare trebuie să fie luat în considerare în cadrul unei abordări holistice și pe termen lung în cadrul politicii UE în domeniul transportului intermodal și sustenabil;

4.  subliniază faptul că turismul pe cale navigabilă este un sector prosper și că competitivitatea industriilor importante ale UE depinde de transportul fiabil și eficient din punctul de vedere al costurilor pe căile navigabile interioare pentru livrarea de bunuri; solicită, prin urmare, politici proactive menite să sprijine un sector sustenabil al căilor navigabile interioare, în special având în vedere provocările digitale, tehnologice și de mediu din domeniul logisticii și al mobilității;

5.  ia act de faptul că, până în 2050, 80 % din populația UE va locui în zone urbane, sporind cererea pentru transportul public și îmbunătățirea logisticii urbane și că este adesea dificil și costisitor să se extindă infrastructura funciară existentă; invită Comisia și statele membre să integreze navigația interioară în politicile urbane și portuare și să valorifice pe deplin potențialul acesteia în ceea ce privește transportul de mărfuri și de pasageri, având în vedere faptul că multe orașe din UE sunt situate de-a lungul căilor navigabile, în vederea îmbunătățirii calității vieții și a reducerii congestionării;

6.  subliniază că programele de acțiune anterioare nu și-au atins obiectivele ca urmare a lipsei de resurse consacrate acestora; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că programul de acțiune NAIADES III primește finanțare adecvată și specifică pentru a-și atinge obiectivele, sprijinit de o strategie politică bine structurată, cu obiective realizabile pe termen scurt și mediu, precum și de o foaie de parcurs concretă care să prevadă, printre altele, resursele pentru punerea în aplicare;

7.  invită Comisia să efectueze în mod regulat cercetări de piață și să genereze prognoze pentru a analiza mai bine modelele în schimbare de transport de mărfuri și pasageri pe căi navigabile interioare, pentru a permite elaborarea unor politici bazate pe date concrete și a răspunde mai bine tendințelor emergente și noilor piețe;

8.  subliniază importanța eliminării blocajelor în vederea realizării unor căi navigabile de înaltă calitate, ca o condiție pentru dezvoltarea și integrarea transportului navigabil interior și a porturilor interioare în rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T); invită Comisia să acorde prioritate finanțării în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei pentru reabilitarea, adaptarea, modernizarea și automatizarea infrastructurilor de căi navigabile, ecluze, poduri și a infrastructurilor la țărm și portuare, precum și pentru îmbunătățirea tronsoanelor transfrontaliere ale rețelei centrale;

9.  subliniază, pe lângă obligațiile statelor membre de a finaliza rețeaua centrală până în 2030, responsabilitatea lor de a crește performanța, fiabilitatea, disponibilitatea și rezistența la schimbările climatice a infrastructurii existente prin reabilitare, pentru a asigura rolul transportului pe căile navigabile interioare ca mijloc de transport fiabil și pentru a promova o utilizare inteligentă a resurselor financiare limitate;

10.  salută lucrările planificate și în curs de desfășurare în coridoarele: Oceanul Atlantic, Marea Baltică - Marea Adriatică, Marea Mediterană, Marea Nordului - Marea Mediterană, Orient-Estul Mării Mediterane, coridorul Rin - Alpi și Rin - Dunăre, precum și faptul că, în general, mai multe state membre investesc în dezvoltarea căilor navigabile interioare și a porturilor; invită, prin urmare, Comisia să sprijine punerea în aplicare a proiectelor din cadrul rețelei transeuropene de transport (TEN-T);

11.  subliniază faptul că o capacitate de ecluze suficientă este esențială pentru transportul eficient și sustenabil în hinterland și că ecluzele joacă un rol important în gestionarea în condiții de siguranță a reglementării apei și în producerea de energie curată; invită, prin urmare, Comisia să rezerve suficiente subvenții pentru reabilitarea, actualizarea și reînnoirea lor;

12.  îndeamnă Comisia să acorde prioritate subvențiilor pentru proiectele privind căile navigabile interioare în general, având în vedere că experiențele anterioare cu proiectele de finanțare mixtă au arătat că partenerii privați au fost implicați numai în executarea de lucrări, autoritățile publice rămânând responsabile pentru finanțare, având în vedere caracterul public și multifuncțional al căilor navigabile;

13.  observă că digitalizarea transportului pe căi navigabile interioare joacă un rol important în îmbunătățirea eficienței, a siguranței și a performanței de mediu a navigației interioare; invită, prin urmare, Comisia să pregătească o strategie de punere în aplicare pentru zona digitală de navigație interioară (DINA) și un cadru de reglementare adecvat pentru transportul conectat și automatizat pe apă, incluzând reexaminarea Directivei 2005/44/CE privind serviciile armonizate de informații fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunității(4), luând în considerare inițiativele existente precum Sistemul de informații Rheinports (RPIS) și creând un temei juridic solid la nivelul UE pentru schimbul transfrontalier de informații privind căile navigabile, călătoriile, mărfurile și traficul cu un singur punct de acces;

14.  subliniază importanța integrării serviciilor digitale de navigație pe căi navigabile interioare în fluxul de date al altor moduri de transport, cu scopul de a facilita serviciile multimodale „de la ușă la ușă” (door-to-door) fără întreruperi, dat fiind că combinația dintre internetul fizic și sincromodalitate crește gruparea volumelor pe coridoarele dintre porturile maritime și hinterland, ceea ce duce la o utilizare mai echilibrată a capacităților infrastructurii terestre și la o reducere a nivelurilor de congestionare și a altor efecte negative externe;

15.  subliniază că, pentru a respecta obiectivele Acordului de la Paris din 2015 (COP21), reziliența și decarbonizarea sistemului de transport ar trebui să se realizeze prin trecerea accelerată la transportul cu emisii scăzute de dioxid de carbon, la utilizarea eficientă a resurselor și la propulsia curată; subliniază faptul că această tranziție necesită standarde și finanțare corespunzătoare pentru a stimula gestionarea inovatoare a căilor navigabile, utilizarea pe scară mai largă a navelor curate și modernizarea, dacă este posibil, precum și instalarea infrastructurii necesare de realimentare;

16.  recomandă valorificarea sinergiilor dintre rețelele de energie curată și rețelele de căi navigabile, pentru a utiliza în mod optim energia hidroelectrică generată pe căile navigabile, energia eoliană în porturi și alte surse de energie curată în centrele de mobilitate riverane pentru aprovizionarea transporturilor, a gospodăriilor și a industriilor, reducând în același timp la minimum costurile de distribuție;

17.  subliniază importanța acordării unei finanțări adecvate pentru noile tehnologii, inovare și infrastructură și servicii de transport sustenabile în cadrul programelor actuale și viitoare ale UE, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei, Orizont 2020, Orizont Europa, piața unică, Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune, pentru a stimula dezvoltarea inovării și creșterea performanței de mediu și digitale a transportului pe căi navigabile interioare; invită Comisia să creeze fluxuri de finanțare specifice pentru a realiza acest obiectiv;

18.  ia act de faptul că cercetarea tehnologică specifică ar trebui să fie completată cu cercetarea socioeconomică și prenormativă pentru a încuraja inovarea în materie de reglementare și de finanțare și să stimuleze implicarea actorilor de pe piață pentru a asigura acceptarea pe scară largă de către piață;

19.  invită statele membre să dezvolte în continuare strategii naționale pentru a stimula și a sprijini transportul pe căi navigabile interioare, ținând seama de actualele programe de acțiune NAIADES și de viitorul program european de acțiune pentru transportul pe căile navigabile interioare, și să încurajeze autoritățile regionale, locale și portuare să facă același lucru;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 443.
(2) JO C 93, 24.3.2017, p. 145.
(3) JO C 168 E, 14.6.2013, p.72.
(4) JO L 255, 30.9.2005, p. 152.


Protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE
PDF 213kWORD 68k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE (2018/2110(INI))
P8_TA-PROV(2019)0132A8-0057/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe(1),

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „la elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii [...], Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile”,

–  având în vedere Evaluarea implementării la nivel european a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE și anexele sale pertinente, publicate de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (DG EPRS)(2) în octombrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la protecția animalelor în timpul transportului(3),

–  având în vedere Avizul științific din 12 ianuarie 2011 al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind bunăstarea animalelor în timpul transportului(4),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu din 10 noiembrie 2011 privind impactul Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului (COM(2011)0700),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European din 15 februarie 2012 privind strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015 (COM(2012)0006),

–  având în vedere Declarația sa nr. 49/2011 din 15 martie 2012 referitoare la stabilirea unei limite maxime de 8 ore pentru călătoria animalelor transportate în Uniunea Europeană în vederea sacrificării(5),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 23 aprilie 2015(6),

–  având în vedere Raportul special nr. 31/2018 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Bunăstarea animalelor în UE”(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru petiții (A8-0057/2019),

A.  întrucât, astfel cum se afirmă la articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, UE consideră animalele nu sunt simple bunuri, produse sau posesiuni, ci ființe sensibile, acest lucru însemnând că sunt capabile să simtă plăcere și durere; întrucât legislația UE a transpus această noțiune în măsuri care ar trebui să garanteze că animalele sunt ținute și transportate în condiții care să nu le supună maltratării, abuzului, durerii sau suferinței; întrucât nivelul cel mai ridicat de respectare și protejare a bunăstării animalelor este asigurat în Uniunea Europeană, care constituie un exemplu pentru restul lumii în acest domeniu;

B.  întrucât milioane de animale sunt transportate an de an între statele membre, în interiorul statelor membre și în țări terțe pe distanțe lungi pentru reproducere, pentru a fi crescute, pentru a fi îngrășate în continuare sau pentru a fi sacrificate; întrucât animalele sunt, de asemenea, transportate în scop recreativ, pentru expoziții și ca animale de companie; întrucât cetățenii UE sunt din ce în ce mai preocupați cu privire la respectarea standardelor de bunăstare a animalelor, în special în ceea ce privește transportul animalelor vii;

C.  întrucât, în Rezoluția sa din 12 decembrie 2012, Parlamentul a solicitat ca durata călătoriei animalelor destinate sacrificării să fie redusă la maximum opt ore;

D.  întrucât, conform definiției din 2008 a Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), bunăstarea animalelor înseamnă că un animal este sănătos, dispune de spațiu suficient, este bine hrănit, se consideră în siguranță, este liber să își exprime tendințele normale de comportament și nu are sentimente de teamă, durere și suferință; întrucât acest lucru nu este valabil în marea majoritate a transporturilor de animale vii, în special pe distanțe lungi;

E.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1/2005 privind protecția animalelor în timpul operațiunilor de transport se aplică transportului tuturor animalelor vertebrate vii efectuat în cadrul Uniunii;

F.  întrucât statele membre au responsabilitatea de a asigura punerea în aplicare corectă și asigurarea respectării Regulamentului (CE) nr. 1/2005 la nivel național, inclusiv inspecțiile oficiale, în timp ce Comisia are responsabilitatea de a se asigura că statele membre pun în aplicare în mod corespunzător legislația UE;

G.  întrucât statele membre nu aplică Regulamentul nr. 1/2005 suficient de rapid și de strict în cadrul UE și nu încearcă deloc să asigure respectarea acestuia în afara UE;

H.  întrucât numărul mare de încălcări identificate de DG SANTE a Comisiei în 2017 în mai multe state membre ar necesita inițierea procedurilor relevante de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de tratat;

I.  întrucât transportul este stresant pentru animale, dat fiind că le expune ore în șir la o serie de dificultăți care le afectează bunăstarea; întrucât, în ceea ce privește comerțul cu anumite țări terțe, animalele suferă într-o măsură și mai mare, deoarece deplasările sunt foarte lungi și includ mari întârzieri la frontieră pentru verificarea documentelor, a vehiculelor și a adecvării animalelor pentru transport;

J.  întrucât calitatea și frecvența inspecțiilor statelor membre au un impact direct asupra nivelului de respectare a cerințelor; întrucât o analiză a rapoartelor de inspecție ale statelor membre evidențiază diferențe enorme între statele membre în ceea ce privește numărul de inspecții, care variază de la zero la mai multe milioane pe an, și frecvența încălcărilor, care variază de la zero la 16,6 %, ceea ce sugerează că statele membre adoptă abordări diferite în ceea ce privește inspecțiile, de exemplu, strategii aleatorii față de strategii bazate pe risc; întrucât astfel de diferențe de abordare fac imposibilă compararea datelor între statele membre;

K.  întrucât formarea și educarea conducătorilor auto pentru a se promova modalitățile prudente de conducere, care să țină seama de categoriile de animale transportate, ar asigura o mai mare bunăstare a animalelor pe durata transportului(8);

L.  întrucât manipularea corectă a animalelor poate avea ca rezultat reducerea timpului necesar pentru încărcarea și descărcarea animalelor, reducerea pierderilor în greutate, reducerea numărului de răniri și leziuni și o mai bună calitate a cărnii;

M.  întrucât există studii ample care demonstrează că bunăstarea animalelor are efecte asupra calității cărnii;

N.  întrucât, pentru a asigura bunăstarea animalelor pe durata transportului, eforturile ar trebui să se concentreze cu prioritate asupra calității practicilor de creștere și îngrijire a animalelor aplicate în etapele de încărcare și descărcare, precum și asupra îngrijirii pe durata deplasărilor;

O.  întrucât adecvarea animalelor pentru transport este un factor major pentru a putea asigura bunăstarea animalelor în timpul transportului, deoarece riscurile în această privință sunt mai mari pentru animalele rănite, slăbite, gestante, neînțărcate sau bolnave; întrucât pot exista incertitudini legate de adecvarea animalelor pentru transport sau de stadiul de gestație;

P.  întrucât cel mai mare procent de încălcări s-a înregistrat în legătură cu adecvarea animalelor pentru transport, pe locul doi aflându-se chestiunile legate de documentație;

Q.  întrucât există adesea confuzii în rândul persoanelor responsabile cu privire la ceea ce trebuie făcut în cazul în care animalele sunt declarate inapte pentru transport;

R.  întrucât adesea cei responsabili nu știu exact cât de avansată este gestația unui animal;

S.  întrucât transportul este problematic în special pentru vițeii și mieii neînțărcați;

T.  întrucât agricultorii reprezintă partea cea mai interesată să își mențină animalele apte pentru transport și partea care are cel mai mult de pierdut dacă transportul nu respectă normele existente;

U.  întrucât există adesea deficiențe în ceea ce privește asigurarea unui volum suficient de hrană și apă pentru animale, precum și respectarea perioadei de repaus de 24 de ore atunci când se oprește la un post de control verificat;

V.  întrucât vehiculele de transport sunt adesea supraaglomerate; întrucât temperaturile ridicate și ventilația necorespunzătoare din interiorul vehiculului reprezintă o problemă majoră;

W.  întrucât recent au izbucnit în diferite state membre epidemii de boli infecțioase la animale, cum ar fi pesta porcină africană, gripa aviară și boli ale rumegătoarelor mici și ale bovinelor; întrucât transportul animalelor vii poate crește riscul de răspândire a bolilor respective;

X.  întrucât transportul cărnii și al altor produse de origine animală, precum și al materialului seminal și al embrionilor se realizează mai ușor din punct de vedere tehnic și administrativ și, uneori, este mai avantajos din punct de vedere financiar pentru crescători decât transportul animalelor vii în scopul sacrificării sau al reproducerii întrucât Federația Veterinarilor din Europa și OIE subliniază că animalele ar trebui să fie crescute cât mai aproape posibil de locul în care se nasc și să fie sacrificate cât mai aproape posibil de punctul de producție; întrucât existența unor instalații de sacrificare, inclusiv a unor instalații mobile, în apropierea locurilor de creștere sau în cadrul acestora poate contribui la asigurarea mijloacelor de subzistență în zonele rurale;

Y.  întrucât cea mai bună modalitate de a asigura bunăstarea animalelor ar fi sacrificarea lor cât mai aproape posibil de locul unde au fost crescute;

Z.  întrucât abatoarele sunt distribuite disproporționat la nivelul statelor membre

AA.  întrucât, pentru unele state membre și lanțuri de aprovizionare din Uniune, transportul animalelor vii în vederea producției ulterioare sau a sacrificării este important pentru a asigura concurența pe piață,

Recomandări

Punerea în aplicare și asigurarea respectării

1.  constată că, în fiecare an, milioane de animale vii sunt transportate în scopuri de sacrificare sau reproducție în interiorul UE și dinspre UE spre țări terțe; consideră că, atunci când este corect pus în aplicare și respectat, Regulamentul (CE) nr. 1/2005 are un impact pozitiv asupra bunăstării animalelor în timpul transportului; salută orientările Comisiei cu privire la acest subiect, dar regretă că, potrivit Raportului special nr. 31/2008 al Curții de Conturi Europene, orientările respective și unele dintre acțiunile planificate de Comisie au fost amânate cu până la cinci ani; observă că există încă anumite probleme grave legate de transport și că asigurarea respectării regulamentului ar părea să fie principala preocupare a persoanelor implicate în punerea sa în aplicare;

2.  subliniază faptul că Comisia pentru petiții primește foarte multe petiții privind bunăstarea animalelor în timpul transportului, care denunță frecvent încălcări sistematice, continue și grave ale Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului atât de statele membre, cât și de transportatori;

3.  subliniază că suferința animalelor în timpul transportului reprezintă un motiv de preocupare considerabilă în rândul societății; ia act de faptul că, la 21 septembrie 2017, Comisia Europeană a primit peste 1 milion de semnături în sprijinul campaniei #StopTheTrucks, în cadrul căreia cetățenii Uniunii solicită să se pună capăt transportului pe distanțe lungi;

4.  regretă că progresele realizate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 sunt insuficiente pentru a îndeplini obiectivul principal al regulamentului, și anume o mai mare bunăstare a animalelor în timpul transportului, în special în ceea ce privește verificarea jurnalelor de călătorie și aplicarea sancțiunilor; invită statele membre să îmbunătățească în mod substanțial respectarea regulamentului; invită Comisia să asigure respectarea eficientă și uniformă a legislației în vigoare a UE cu privire la transportul animalelor în toate statele membre; îndeamnă Comisia să introducă acțiuni în justiție și să impună sancțiuni împotriva acelor state membre care nu aplică regulamentul în mod corect;

5.  subliniază că nu ajunge o punere în aplicare parțială pentru a atinge obiectivul general al regulamentului, și anume de a evita rănirea sau suferința nejustificată a animalelor ori decesul acestora în timpul transportului și că, prin urmare, ar trebui depuse eforturi mai mari pentru a preveni incidentele grave care au un impact semnificativ asupra bunăstării animalelor și pentru a-i urmări în justiție pe cei responsabili ;

6.  regretă faptul că o serie de aspecte care țin de respectarea Regulamentului (CE) nr. 1/2005 trebuie în continuare să fie soluționate, iar printre acestea se numără supraaglomerarea, spațiul pe verticală insuficient, incapacitatea de a asigura opririle necesare pentru odihnă, hrană și apă, sistemele de ventilație și de adăpare inadecvate, transportul în condiții de căldură extremă, transportul de animale care nu sunt apte, transportul de viței neînțărcați, necesitatea de a verifica dacă animalele vii sunt sau nu gestante, gradul de verificare a jurnalelor de călătorie, relația dintre încălcarea legii/asigurarea respectării legii/sancțiuni, impactul „mixt” al formării, educației și certificării, precum și insuficiența materialului de așternut, astfel cum au fost identificate, de asemenea, de Curtea de Conturi Europeană în Raportul său special nr. 31/2018, precum și de organizațiile neguvernamentale în plângerile depuse la Comisie; solicită să se realizeze îmbunătățiri privind aspectele menționate mai sus;

7.  solicită tuturor statelor membre să se asigure că deplasările sunt planificate și executate, de la punctul de plecare până la cel de destinație, în conformitate cu cerințele UE privind bunăstarea animalelor, luând în considerare diferitele mijloace de transport și diversele condiții geografice din UE și din țările terțe;

8.  subliniază că încălcarea sistematică a regulamentului în anumite domenii și în anumite state membre dă naștere unei concurențe neloiale, care are drept rezultat crearea unor condiții de concurență inechitabile între operatorii din diversele state membre, care poate duce, la rândul său, la o uniformizare la nivel inferior a standardelor de bunăstare a animalelor în timpul transportului; dat fiind că nivelurile sancțiunilor pot fi de zece ori mai ridicate în unele state membre decât în altele, invită Comisia să dezvolte un sistem armonizat de sancțiuni la nivelul UE, pentru a se asigura că sancțiunile sunt eficace, proporționale și disuasive, ținând seama de încălcările repetate; îndeamnă Comisia să elaboreze o foaie de parcurs pentru a alinia sancțiunile în toate statele membre;

9.  regretă faptul că Comisia a ignorat Rezoluția Parlamentului din 12 decembrie 2012 și subliniază că o punere în aplicare strictă și armonizată, cu sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul nr. 1/2005, este esențială pentru a îmbunătăți bunăstarea animalelor în timpul transportului și că statele membre nu pot să se rezume doar la formularea de recomandări și instrucțiuni; face apel la Comisie să dea curs solicitării formulate în rezoluția respectivă de a verifica dacă regulamentul prezintă incompatibilități cu cerințele legale din fiecare stat membru;

10.  consideră că încălcările repetate, atunci când se petrec în circumstanțe asupra cărora transportatorul deține controlul, ar trebui să atragă după sine urmărirea penală; invită statele membre să declanșeze urmărirea penală în cazurile de încălcare a regulamentului, în special în cazul încălcărilor repetate; consideră că sancțiunile eficace, proporționale și disuasive ar trebui să includă confiscarea vehiculelor, precum și recalificarea obligatorie a celor responsabili pentru bunăstarea și transportul animalelor și este de opinie că acestea ar trebui să fie armonizate la nivelul Uniunii Europene; consideră că sancțiunile ar trebui să reflecte daunele, amploarea, durata și recurența încălcării;

11.  invită statele membre să utilizeze mai eficient competențele solide în materie de asigurare a respectării legislației care le sunt conferite în temeiul regulamentului, inclusiv obligația de a impune transportatorilor să introducă sisteme pentru a preveni repetarea încălcărilor și de a suspenda sau retrage autorizația transportatorului; invită statele membre să întreprindă acțiuni corective suficiente și să impună sancțiuni pentru a evita suferința animalelor și pentru a descuraja operatorii să continue să nu se conformeze legislației; invită statele membre și Comisia să urmărească un nivel zero de neconformitate în procesul de punere în aplicare și asigurare a respectării regulamentului;

12.  invită Comisia să întocmească, după consultarea punctelor de contact naționale, pe baza rapoartelor de inspecție și de punere în aplicare, o listă cu operatorii care au comis încălcări grave și repetate ale regulamentului; invită Comisia să publice și să actualizeze în mod frecvent lista și, de asemenea, să promoveze exemple de bune practici, atât în domeniul transporturilor, cât și în cel al guvernanței;

13.  subliniază faptul că nerespectarea dispozițiilor regulamentului de către statele membre pune în pericol îndeplinirea obiectivului regulamentului de a preveni apariția și răspândirea bolilor infecțioase ale animalelor, deoarece transportul este una cauzele răspândirii rapide a acestor boli, inclusiv a bolilor transmisibile, la oameni; constată că, adesea, vehiculele nu respectă cerințele de la articolul 12 din Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine(9) modificată; consideră, în special, că depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor creează riscul extinderii rezistenței la antimicrobiene și de răspândire a bolilor; invită Comisia să elaboreze proceduri armonizate pentru aprobarea navelor și a camioanelor și să întreprindă acțiuni pentru a preveni răspândirea de boli infecțioase în rândul animalelor în timpul transportului atât în interiorul UE, cât și din țările terțe, promovând măsuri de biosecuritate și de creștere a bunăstării animalelor;

14.  solicită să se intensifice cooperarea dintre autoritățile competente în vederea consolidării asigurării respectării legislației cu ajutorul tehnologiei, pentru a crea o buclă de feedback în timp real între statul membru de plecare, statul membru de destinație și toate țările de tranzit; solicită Comisiei să dezvolte sisteme de geolocalizare pentru a permite localizarea animalelor și urmărirea duratei deplasărilor făcute cu vehicule de transport, precum și detectarea oricărei neconformități cu programele de transport; consideră că, în cazul în care animalele ce pornesc sănătoase ajung într-o stare de sănătate precară, acest lucru ar trebui să declanșeze o anchetă amănunțită și, dacă se repetă, părțile răspunzătoare din lanțul de transport trebuie să fie sancționate imediat conform legislației, iar proprietarul-agricultor trebuie să aibă dreptul la despăgubiri potrivit legislației naționale pentru orice pierdere a veniturilor determinată de această situație; consideră, de asemenea, că autoritățile competente ar trebui să sancționeze aspru organizatorul și ofițerul responsabil pentru certificarea unui jurnal de călătorie creat în statul membru de plecare în cazul în care jurnalul a fost completat cu informații false sau înșelătoare;

15.  consideră că asigurarea respectării legislației este deosebit de dificilă atunci când o călătorie trece prin mai multe state membre și când diferitele sarcini de asigurare a respectării legislației (aprobarea jurnalelor de călătorie, autorizarea transportatorilor, certificarea competenței și aprobarea vehiculelor etc.) sunt efectuate de mai multe state membre diferite; invită statele membre care descoperă încălcări să informeze toate celelalte state membre implicate cu privire la aceasta, astfel cum se prevede la articolul 26 din regulament, astfel încât să poată fi prevenite încălcările repetate și să poată fi realizată o evaluare optimizată a riscurilor;

16.  solicită Comisiei să înainteze rapoarte periodice Parlamentului European cu privire la punerea în aplicare și asigurarea respectării regulamentului, care să includă o defalcare a cazurilor de încălcare pe state membre, specie și tip de încălcare, în raport cu volumul transporturilor de animalelor vii în fiecare stat membru;

17.  salută cazurile în care guvernele, oamenii de știință, întreprinderile, reprezentanții industriei și autoritățile naționale competente au colaborat în definirea de bune practici în vederea asigurării conformității cu cerințele legislației, precum printre altele, este cazul cu site-ul web al Ghidurilor pentru transportul animalelor; invită Comisia să disemineze și să promoveze cele mai bune practici pentru statele membre în privința transportului animalelor și să sprijine platforma UE pentru bunăstarea animalelor, promovând un dialog extins și schimbul de bune practici între toți actorii; invită Comisia să elaboreze o nouă strategie privind bunăstarea animalelor pentru perioada 2020-2024 și să sprijine inovarea în domeniul transportului animalelor;

18.  invită Comisia să coopereze în continuare cu OIE, EFSA și cu statele membre pentru a sprijini punerea în aplicare și în execuție adecvată a Regulamentului nr. 1/2005, cu scopul de a promova intensificarea dialogului pe marginea problemelor de bunăstare a animalelor în timpul transportului, cu un accent deosebit pe:

   o mai bună aplicare a normelor UE privind bunăstarea animalelor în timpul transportului, prin schimburi de informații și de bune practici și prin implicarea directă a părților interesate;
   sprijinirea activităților de formare destinate conducătorilor auto și societăților de transport;
   o mai bună difuzare a ghidurilor și a fișelor informative referitoare la transportarea animalelor, traduse în toate limbile UE;
   elaborarea unor angajamente voluntare de către întreprinderi și acțiuni în sensul acestora în vederea îmbunătățirii pe mai departe a bunăstării animalelor în timpul transportului;
   intensificarea schimburilor de informații între autoritățile naționale și utilizarea pe scară mai largă a bunelor practici, în vederea reducerii numărului de încălcări cauzate de companiile de transport și de conducătorii auto;

19.  invită Comisia să evalueze compatibilitatea regulamentului cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere(10) în ceea ce privește perioadele de conducere și perioadele de repaus ale conducătorilor auto;

20.  subliniază că este important să se facă distincția între responsabilitatea întreprinderilor de transport de animale și cea a fermierilor, deoarece întreprinderile respective ar trebui să fie trase la răspundere pentru problemele care decurg din transportul animalelor, și nu fermierii; reamintește că agricultorii sunt cei mai interesați de bunăstarea animalelor, din motive emoționale, afective, dar și economice;

21.  reamintește că Comisia, în calitatea sa de protector al tratatelor, are responsabilitatea de a monitoriza aplicarea corectă a legislației UE; invită Ombudsmanul European să investigheze dacă Comisia a eșuat sistematic în a veghea asupra respectării prezentului regulament și dacă ar putea fi trasă la răspundere pentru administrare defectuoasă;

22.  regretă decizia luată de Conferința președinților, de a nu propune instituirea unei comisii parlamentare de anchetă privind bunăstarea animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE, în ciuda sprijinului unui număr mare de deputați în Parlamentul European din diferite grupuri politice; recomandă, prin urmare, ca Parlamentul să înființeze o comisie de anchetă privind bunăstarea animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE de la începutul următoarei legislaturi parlamentare, pentru a cerceta și monitoriza în mod adecvat presupusele încălcări și aplicarea defectuoasă a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului;

Colectarea datelor, inspecțiile și monitorizarea

23.  regretă dificultatea efectuării unei analize coerente a punerii în aplicare a regulamentului existent din cauza abordărilor diferite ale statelor membre în materie de colectare a datelor; invită Comisia să stabilească standarde minime comune pentru sistemele de urmărire a tuturor deplasărilor, pentru a permite o colectare a datelor mai armonizată și evaluarea parametrilor monitorizați; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a pune la dispoziția Comisiei date armonizate, cuprinzătoare și complete privind inspecțiile în domeniul transporturilor și gradul de încălcare a legislației Uniunii; solicită statelor membre să efectueze mai multe controale inopinate și să dezvolte și să aplice o strategie în funcție de riscuri în vederea axării activităților de inspecție pe formele de transport cu risc ridicat, astfel încât să crească la maximum eficiența resurselor limitate de inspecție;

24.  ia act de faptul că, potrivit raportului special al Curții de Conturi din 2018 privind bunăstarea animalelor în UE, Comisia a recunoscut că datele raportate de statele membre sunt incomplete și insuficient de coerente, fiabile și detaliate pentru a permite formularea unor concluzii privind conformitatea la nivelul UE;

25.  subliniază faptul că inspecțiile trebuie realizate în mod uniform pe întreg teritoriul Uniunii și pe eșantioane reprezentative de animale transportate anual în fiecare stat membru pentru a asigura și menține buna funcționare a pieței interne și pentru a evita denaturarea concurenței în cadrul UE; în plus, invită Comisia să crească numărul de inspecții inopinate efectuate de Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV), având drept obiect controlul tratamentului corespunzător al animalelor în timpul transportului; consideră că metodele diferite de colectare a datelor și mecanismele de control diferite fac dificilă o evaluare clară a respectării normelor în state membre în mod individual; invită, așadar, Comisia să adopte o structură de raportare mai armonizată și să analizeze în continuare datele generate de rapoartele elaborate în urma inspecțiilor OAV și evaluările statelor membre în ceea ce privește planurilor naționale multianuale de control (PNMC); recunoaște că auditurile DG SANTE reprezintă o sursă importantă de informații pentru Comisie în ceea ce privește evaluarea punerii în aplicare a prezentului regulament; invită Comisia să efectueze cel puțin șapte vizite neanunțate în fiecare an, în conformitate cu recomandarea Curții de Conturi;

26.  invită Comisia să ofere statelor membre orientări cu privire la modul în care sistemul de control al comerțului și de expertiză (TRACES) poate fi utilizat pentru a sprijini pregătirea analizelor de risc pentru inspecțiile privind transportul animalelor vii, așa cum a recomandat Curtea de Conturi în raportul său special din 2018, care constată că autoritățile responsabile cu inspecțiile în domeniul transporturilor din statele membre utilizau rar informații din sistemul TRACES pentru a direcționa inspecțiile; solicită un sistem de monitorizare mai eficient și mai transparent, care să prevadă accesul public la informațiile colectate prin TRACES; solicită, de asemenea, creșterea numărului de inspecții anuale efectuate de OAV;

27.  invită statele membre să intensifice controalele de-a lungul întregului lanț de producție și, în special, să desfășoare inspecții eficiente și sistematice a loturilor de animale înainte de încărcare pentru a pune capăt practicilor care încalcă regulamentul și înrăutățesc condițiile de transport al animalelor pe uscat sau pe mare, cum ar fi autorizarea continuării transportului pe distanțe lungi în cazul mijloacelor de transport supraaglomerate și a animalelor inapte sau acceptarea în continuare a funcționării unor puncte de control care au dotări inadecvate pentru odihna, hrănirea și adăparea animalelor transportate;

28.  este îngrijorat de numărul mic al inspecțiilor din unele state membre și de faptul că nivelul încălcărilor raportate în respectivele state membre este scăzut sau egal cu zero; pune sub semnul întrebării acuratețea sistemelor de inspecție și raportarea; invită statele membre care fac inspecții rar sau deloc să le efectueze în număr suficient și să înainteze Comisiei rapoarte de inspecție cuprinzătoare;

29.  invită statele membre să inspecteze și transporturile intraeuropene atunci când animalele sunt încărcate în vehicule pentru a verifica respectarea cerințelor Regulamentului (CE) nr. 1/2005;

30.  este de acord cu Comisia că inspectarea în etapa de încărcare de către autoritățile competente a tuturor loturilor destinate țărilor din afara UE constituie o bună practică(11); consideră că un procentaj din transporturile în interiorul UE ar trebui, de asemenea, să fie inspectat în faza de încărcare, proporțional cu numărul de încălcări raportate de ONG-uri și de inspecțiile OAV; consideră că, la încărcare, autoritățile competente ar trebui să verifice dacă cerințele din regulament referitoare la suprafață și la spațiul pe înălțime sunt respectate, dacă ventilația și sistemele de alimentare cu apă funcționează bine, dacă dispozitivele de adăpare funcționează în mod adecvat și sunt adecvate pentru speciile transportate, dacă nu sunt încărcate animale inapte și dacă se transportă o cantitate suficientă de furaje și așternut;

31.  invită statele membre să se asigure că există un număr suficient de instalații de adăpare accesibile, curate și funcționale, în conformitate cu nevoile fiecărei specii, că rezervorul de apă este plin și că există o cantitate suficientă de așternut curat;

32.  invită statele membre să se asigure că autoritățile competente verifică dacă jurnalele de călătorie conțin informații realiste și dacă respectă articolul 14 alineatul (1) din regulament;

33.  invită statele membre să se asigure că vehiculele de transport respectă cerințele minime din punct de vedere al spațiului stabilite în capitolul VII din anexa I la regulament și că, în cazul în care se înregistrează temperaturi ridicate, animalelor li se asigură spațiu suplimentar în mod proporțional;

34.  invită statele membre să se asigure că înălțimea internă a vehiculelor de transport respectă standardele minime și că nu există spații între podea sau peretele vehiculului și pereții despărțitori;

35.  recunoaște că s-au înregistrat progrese în privința transportului animalelor în interiorul UE, dar este îngrijorată de numărul de semnalări ale utilizării unor vehicule necorespunzătoare pentru transportul de animale pe uscat și pe apă și solicită intensificarea monitorizării și a sancționării acestor practici; recunoaște că cerințele prevăzute la articolele 20 și 21 din regulament privind transportul cu nave pentru transportul animalelor sunt adesea neglijate; cere statelor membre să nu autorizeze utilizarea vehiculelor și a navelor pentru transportul animalelor care nu respectă dispozițiile regulamentului și să retragă autorizațiile deja emise în caz de nerespectare; solicită statelor membre să adopte proceduri mai riguroase atât în certificarea și aprobarea vehiculelor, cât și în acordarea de certificate de competență conducătorilor auto;

36.  solicită, de aceea, adoptarea de standarde armonizate și obligatorii pentru autorizarea vehiculelor și a navelor ca mijloace de transport pentru animale, care ar trebui elaborate de o autoritate centrală a UE; întrucât această autoritate ar trebui să fie responsabilă cu stabilirea caracterului adecvat al mijlocului de transport pentru transportul animalelor din punct de vedere al stării vehiculelor și al naturii echipamentului acestora (de exemplu, prezența la bord a unui sistem adecvat de navigație prin satelit);

37.  invită operatorii să asigure formarea temeinică a conducătorilor auto și a însoțitorilor în conformitate cu anexa IV din regulament, pentru a asigura tratamentul corect al animalelor;

38.  recunoaște că unele state membre au nave și porturi care respectă standardele impuse, dar subliniază că, cu toate acestea, în timpul transportului maritim predomină condițiile precare, în special la încărcare și descărcare; solicită statelor membre să adopte proceduri mai riguroase de certificare și aprobare a navelor, să îmbunătățească verificarea navelor pentru transportul animalelor înainte de încărcare și pe cea a stării animalelor și să inspecteze în mod adecvat operațiunile de încărcare, în concordanță cu regulamentul; invită statele membre să prezinte Comisiei planuri detaliate cu privire la instalațiile de inspecție; invită Comisia să întocmească, să actualizeze și să difuzeze o listă a porturilor care dispun de instalații adecvate de inspecție a animalelor; solicită autorităților competente să nu aprobe jurnalele de călătorie care indică intenția de a utiliza porturi care nu sunt echipate cu astfel de instalații; solicită statelor membre să își adapteze porturile și să își întrețină navele pentru a îmbunătăți condițiile de asigurare a bunei calități a vieții animalelor în transportul maritim;

39.  solicită Comisiei să aprobe alternative inovatoare pentru controalele exporturilor în conformitate cu articolul 133 alineatul (2) din Regulamentul 2016/429(12), precum inspecțiile pe platformă, care duc la îmbunătățirea bunăstării animalelor prin reducerea gradului de încărcare și prin eliminarea condiției de descărcare a animalelor, ceea ce reduce duratele de așteptare;

40.  ia act de faptul că cerința privind certificatele de sănătate animală pentru transport în toate statele membre încurajează în mod greșit alegerea destinațiilor naționale în locul celei mai apropiate destinații posibile; solicită Comisiei să se folosească de competențele care îi revin în temeiul articolului 144 alineatul (1) din Regulamentul 2016/429 pentru a adopta un act delegat care să ofere o derogare pentru deplasările care prezintă un risc scăzut de răspândire a bolilor;

Durata deplasărilor

41.  insistă ca durata deplasării pentru toate animalele transportate să fie cât mai scurtă posibil, ținând seama de diferențele geografice între statele membre și în concordanță cu considerentul 5 din regulament, care prevede că „din considerente de bunăstare a animalelor, transportul animalelor în călătorii de lungă durată ... ar trebui limitat în cea mai mare măsură posibilă” și în conformitate cu considerentul 18, care prevede că „deplasările de lungă durată pot fi mai dăunătoare pentru bunăstarea animalelor decât cele de scurtă durată”;

42.  insistă asupra necesității ca durata de transportare a animalelor, inclusiv cea de încărcare și descărcare, să țină seama de recomandările medicilor veterinari pentru fiecare specie în parte, indiferent dacă transportul se face pe uscat, pe mare sau pe calea aerului;

43.  regretă încălcările regulamentului care constau în absența aplicării sau aplicarea neadecvată a normelor specifice privind animalele neînțărcate cum ar fi vițeii, mieii, iezii, mânjii și purceii care sunt încă hrăniți cu lapte și solicită adoptarea unor măsuri mai detaliate pentru a garanta pe deplin tratamentul adecvat al acestor animale în timpul transportului;

44.  invită statele membre să se asigure că animalele neînțărcate sunt descărcate timp de cel puțin o oră, astfel încât să li se poată da electroliți sau înlocuitori de lapte, și nu sunt transportate timp mai mult de opt ore în total;

45.  solicită Comisiei să formuleze o definiție a termenului de „animal neînțărcat” pentru fiecare specie și să limiteze deplasarea animalelor neînțărcate la o distanță maximă de 50 km și la o durată maximă de 1,5 ore, având în vedere dificultatea de a asigura bunăstarea acestora în timpul transportului;

46.  subliniază că documentele de planificare a transportului specifică adesea doar locul și nu oferă adrese precise ale punctelor de control, de aprovizionare și de adunare, ceea ce face mult mai dificilă efectuarea de controale;

47.  solicită ca, ținând seama de Rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2012, timpul de deplasare a animalelor să fie cât mai scurt posibil și să se evite în special deplasările lungi și foarte lungi, precum și călătoriile în afara UE prin utilizarea unor strategii alternative, cum ar fi asigurarea unor unități locale sau mobile de sacrificare viabile din punct de vedere economic și echilibrat distribuite în apropierea fermelor de creștere a animalelor, promovarea circuitelor scurte de distribuție și a vânzărilor directe, înlocuirea, atunci când este posibil, a transportului animalelor de reproducție cu transportul materialului seminal sau al embrionilor și transportul carcaselor și al produselor din carne, precum și prin intermediul unor inițiative de reglementare sau de altă natură în statele membre pentru a facilita sacrificarea la fermă; invită Comisia să definească în mod clar o durată mai mică a deplasării ca fiind adecvată în cazul transportului tuturor speciilor de animale și în cazul transportului animalelor neînțărcate;

48.  constată că diverse cerințe, precum și condițiile schimbătoare de pe piață și deciziile politice au făcut ca abatoarele mici să devină neviabile din punct de vedere economic, ceea ce a dus la o scădere generală a numărului lor; îndeamnă Comisia și autoritățile locale din statele membre să sprijine și să promoveze, acolo unde este necesar, posibilitatea asigurării de unități de sacrificare la fermă, de sacrificare locală sau mobilă viabile economic și de unități de prelucrare a cărnii în statele membre, astfel încât animalele să fie sacrificate cât mai aproape posibil de locul lor de creștere, ceea ce este și în interesul păstrării locurilor de muncă în zonele rurale; invită Consiliul și Comisia să elaboreze o strategie pentru a trece la un model de producție animală mai regional în care, ori de câte ori este posibil, ținând cont de diferențele geografice, animalele să se nască, să fie îngrășate și sacrificate în aceeași regiune, în loc să fie transportate pe distanțe extrem de lungi;

49.  îndeamnă Comisia să analizeze modurile în care pot fi oferite stimulente pentru agricultori, abatoare și industria cărnii pentru a-i determina să sacrifice animalele în cadrul celor mai apropiate unități de sacrificare, cu scopul de a preveni perioadele îndelungate de transport al animalelor și a reduce emisiile; invită Comisia să faciliteze soluțiile inovatoare în acest sens, cum ar fi unitățile mobile de sacrificare, garantând în același timp standarde ridicate de bunăstare a animalelor;

50.  consideră că, în anumite cazuri, o reducere a duratei permise a călătoriei, astfel cum este stabilită în prezent în capitolul V din anexa 1 la regulament, nu ar fi viabilă și că, prin urmare, ar trebui găsite soluții pentru cazurile în care circumstanțele geografice și izolarea rurală impun transportul animalelor pe uscat și/sau pe mare pentru continuarea producției sau în vederea sacrificării;

51.  invită statele membre să permită sacrificarea de urgență direct în fermele de creștere și de îngrășare a animalelor, după caz, dacă se constată că un animal nu este apt pentru a fi transportat și dacă primele măsuri de ajutor se dovedesc a fi ineficiente, pentru a evita suferința inutilă a animalelor;

52.  observă că valoarea societală și economică a unui animal poate avea un impact asupra standardului de transport al acestuia; subliniază că standardele de transport pentru animalele de reproducție în domeniul creșterii cailor sunt de înaltă calitate;

53.  invită Comisia să elaboreze o strategie care să asigure trecerea de la transportul de animale vii la desfășurarea cu preponderență a unui comerț cu carne și carcase și cu material germinativ, dat fiind efectul pe care transportul animalelor vii îl are asupra mediului, asupra calității vieții animalelor și asupra sănătății; consideră că toate aceste strategii trebuie să vizeze factorii economici care influențează decizia de a transporta animale vii; solicită Comisiei să includă în această strategie transportul către țări terțe;

54.  solicită statelor membre să asigure în abatoare programe de sacrificare a animalelor cu respectarea preceptelor religioase, având în vedere că o mare parte a exportului de animale este destinată piețelor din Orientul Mijlociu.

55.  recunoaște actuala denaturare a pieței cauzată de tarifele diferite aplicate animalelor vii și cărnii, care stimulează puternic comerțul cu animale vii; îndeamnă Comisia ca, alături de partenerii săi comerciali, să examineze această denaturare în vederea reducerii comerțului cu animale vii și, acolo unde este cazul, să înlocuiască aceste vânzări de animale cu vânzări de carne;

56.  reamintește că, în temeiul regulamentului existent, o pauză de odihnă la un post de control autorizat este obligatorie după o perioadă maximă de transport în cazul ecvideelor domestice și al animalelor domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, dacă transportul depășește opt ore;

Bunăstarea animalelor

57.  invită autoritățile competente din statele membre să asigure prezența medicilor veterinari oficiali la punctele de ieșire din UE, care să aibă sarcina de a verifica dacă animalele sunt apte să își continue călătoria și dacă vehiculele și/sau navele îndeplinesc cerințele regulamentului; observă, în special, că articolul 21 din regulament prevede ca medicii veterinari să verifice vehiculele înainte ca acestea să părăsească teritoriul UE, pentru a se asigura că acestea nu sunt încărcate excesiv, oferă suficient spațiu deasupra animalelor, au așternuturi, precum și hrană și apă pentru animale în cantități suficiente și că sistemele de ventilație și adăpare funcționează corect;

58.  încurajează utilizarea unor planuri de urgență pentru toate călătoriile, inclusiv, de exemplu, a unor camioane de înlocuire și a unor centre de urgență, pentru a permite transportatorului să reacționeze în mod eficient în situații de urgență și pentru a reduce impactul unei întârzieri sau al unui accident asupra animalelor transportate în scopul reproducerii sau al sacrificării, așa cum li se cere deja transportatorilor pe distanțe lungi în temeiul regulamentului;

59.  insistă asupra faptului că legislația din domeniul calității vieții animalelor ar trebui să se bazeze pe cunoștințe științifice și pe ultimele tehnologii; regretă faptul că, în pofida unor recomandări clare din partea EFSA și a solicitării exprimate de Parlament în rezoluția sa din 2012, Comisia nu a actualizat normele privind transportul animalelor ținând seama de cele mai recente cunoștințe științifice; invită, prin urmare, Comisia să actualizeze normele ce vizează anumite nevoi, pe baza celor mai recente cunoștințe științifice și tehnologii, în special în ceea ce privește factorii precum existența unor instalații adecvate de ventilare și de control al temperaturii și umidității în toate vehiculele, existența unor sisteme de adăpare și de furaje lichide adecvate, în special pentru animalele neînțărcate, densități reduse ale efectivelor de animale și existența unui anumit spațiu minim deasupra animalelor, precum și adaptarea vehiculelor la nevoile fiecărei specii de animale; subliniază faptul că în avizul emis de EFSA, pe lângă durata călătoriei, se indică și alte aspecte privind bunăstarea animalelor, cum ar fi încărcarea și descărcarea în condiții adecvate, precum și modul în care sunt concepute vehiculele;

60.  își exprimă îngrijorarea cu privire la călătoriile în care animalele sunt adăpate cu apă contaminată, improprie pentru consum, și nu au acces la apă din cauza funcționării defectuoase sau a amplasării necorespunzătoare a dispozitivelor de adăpare; subliniază că vehiculele utilizate pentru transportul animalelor vii trebuie să asigure o cantitate suficientă de apă în timpul călătoriilor și, în orice caz, cantitatea furnizată ar trebui să fie adaptată nevoilor specifice ale speciilor de animale transportate și numărului acestora;

61.  salută angajamentul asumat de Comisie de a elabora indicatori ai bunăstării animalelor, care ar trebui să promoveze rezultate mai bune ale bunăstării animalelor în timpul transportului; consideră că serviciile Comisiei ar trebui să elaboreze fără întârziere acești indicatori, care să completeze cerințele legislative în vigoare;

62.  solicită Comisiei să garanteze că orice viitoare revizuire a legislației privind tratamentul corespunzător al animalelor în timpul transportului se bazează pe indicatori obiectivi și fiabili din punct de vedere științific, pentru a evita deciziile arbitrare cu un impact economic nejustificat asupra sectoarelor creșterii animalelor;

63.  insistă asupra faptului că, în temeiul legislației UE, fermierilor le revine responsabilitatea legală de a garanta că animalele lor nu vor suferi vătămări, prejudicii sau orice suferință evitabilă în timpul transportului;

64.  subliniază că încălcările sunt adesea cauzate de caracterul inadecvat al sistemelor de ventilație ale vehiculelor utilizate pentru transportul animalelor vii pe distanțe lungi și că, în aceste situații, animalele sunt închise în spații mici cu temperaturi extreme, cu mult peste limitele de temperatură și de toleranță stabilite în regulament;

65.  invită Comisia să asigure în toate statele membre practicarea asomării, în toate cazurile fără excepție, înainte de sacrificarea animalelor conform ritualurilor religioase;

66.  regretă că compartimentele destinate animalelor nu oferă întotdeauna suficient spațiu pentru a permite o ventilație adecvată în interiorul vehiculelor și că sunt împiedicate mișcările naturale ale animalelor, acestea fiind deseori obligate să stea în poziții nefirești pentru perioade îndelungate, încălcând în mod clar specificațiile tehnice stabilite la articolul 6 și în capitolul II punctul 1.2 din anexa I la regulament;

67.  consideră că este necesar să se impună prezența obligatorie a medicilor veterinari la bordul navelor utilizate pentru transportul animalelor vii, să se raporteze și să se consemneze numărul de animale care mor în timpul călătoriei și să se elaboreze planuri de urgență pentru a face față situațiilor pe mare care ar putea avea un impact negativ asupra bunăstării animalele în timpul transportului;

68.  ia act de faptul că fermierii, transportatorii și autoritățile competente din statele membre interpretează și pun în aplicare în mod diferit Regulamentului (CE) nr. 1/2005, în special în ceea ce privește măsura în care animalele sunt apte pentru transport; invită Comisia să revizuiască regulamentul pentru a preciza mai exact cerințele în materie de transport, dacă este cazul; îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze, în contextul existenței unor condiții echitabile pentru toți, că în viitor regulamentul este pus în aplicare și implementat într-un mod armonizat și uniform în întreaga Uniune, în special în ceea ce privește măsura în care animalele sunt apte pentru transport;

69.  invită Comisia să elaboreze o definiție de lucru completă a ceea ce constituie „apt pentru transport” în raport cu animalele și să elaboreze orientări practice pentru evaluarea acestui aspect; invită statele membre să asigure activități de sensibilizare și de informare, inclusiv cursuri de formare solide, periodice și obligatorii, precum și instruirea și certificarea conducătorilor auto, transportatorilor, comercianților, centrelor de colectare, abatoarelor, medicilor veterinari, agenților de frontieră și tuturor operatorilor care participă la transportul animalelor, pentru a reduce nivelurile ridicate de încălcare a normelor în materie de adecvare; invită operatorii să asigure formarea temeinică a conducătorilor auto și a însoțitorilor în conformitate cu anexa IV la regulament;

70.  solicită o vigilență strictă pentru a se asigura că nu sunt transportate animale bolnave, slabe, animale de greutate mică, animale în lactație, femele gestante și femele care nu au atins perioada de înțărcare necesară;

71.  subliniază că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005, există deja obligația ca animalele transportate pe distanțe lungi să fie adăpate, hrănite și să aibă posibilitatea să se odihnească la intervale corespunzătoare, adaptate la nevoile animalelor în funcție de specia și vârsta acestora; îndeamnă Comisia să monitorizeze mai eficient respectarea deplină și armonizată a acestor cerințe legale de către toate statele membre;

72.  subliniază că statele membre trebuie să se asigure că transportul de animale este bine organizat și că se ține cont de condițiile meteorologice, precum și de tipul de transport;

73.  subliniază că, atunci când animalele trebuie descărcate în țări terțe pentru o perioadă de repaos de 24 de ore, organizatorul trebuie să identifice un loc de odihnă cu instalații echivalente cu cele ale unui punct de control din UE; invită autoritățile competente să inspecteze în mod regulat aceste instalații și să nu aprobe jurnalele de călătorie dacă nu s-a confirmat că locul propus pentru odihnă dispune de instalații echivalente cu cele din UE;

74.  invită statele membre să se asigure că planificarea transporturilor include dovada unei rezervări efectuate la un punct de control, inclusiv a hranei pentru animale, a apei și a așternutului proaspăt; invită Comisia să definească cerințele privind amplasarea locurilor de odihnă și instalațiile cu care sunt dotate acestea;

75.  ia act de faptul că reducerea densității animalelor în transport și întreruperea deplasărilor pentru a le permite animalelor să se odihnească au un efect economic negativ asupra transportatorilor, fapt ce poate afecta manipularea corespunzătoare a animalelor transportate; invită Comisia să încurajeze inițiative privind manipularea corespunzătoare a animalelor transportate;

76.  invită statele membre să asigure o îmbunătățire a evidențelor privind perioadele de gestație ținute în ferme;

77.  invită Comisia să formuleze orientări, pe baza cunoștințelor științifice, privind asigurarea cu apă a animalelor transportate în cuști și condițiile de transportare a puilor care promovează un nivel de bunăstare ridicat;

78.  reamintește că statele membre trebuie să găsească soluții pentru a asigura bunăstarea animalelor la sfârșitul ciclului lor de viață și de producție;

Ajutorul economic

79.  solicită utilizarea pe scară mai largă a măsurii de dezvoltare rurală „plăți pentru bunăstarea animalelor”, în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013(13), care oferă sprijin pentru standarde ridicate de bunăstare a animalelor ce depășesc standardele obligatorii aplicabile;

80.  solicită ca viitoarea reformă a PAC să mențină și să consolideze legătura dintre plățile din cadrul PAC și existența unor condiții îmbunătățite legate de bunăstarea animalelor, care să respecte sau să depășească standardele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

81.  insistă asupra instituirii unui sprijin pentru măsurile ce asigură o distribuție echilibrată a abatoarelor în statele membre, ținând cont de efectivele de animale din diferite regiuni;

Țările terțe

82.  își exprimă îngrijorarea cu privire la consemnarea constantă a unor probleme legate de transportul și bunăstarea animalelor în anumite țări terțe; observă că sacrificarea în anumite țări terțe către care sunt trimise animale din UE le provoacă acestora suferințe extreme și îndelungate și încalcă sistematic standardele internaționale ale OIE privind bunăstarea în momentul sacrificării; deși este conștient de faptul că cererea din țările terțe este deseori pentru animale vii, invită Comisia și statele membre să promoveze înlocuirea, atunci când este posibil, a transportului de animale vii către țările terțe cu transportul de carne sau de carcase, precum și transportul de material seminal sau de embrioni în locul animalelor de reproducere;

83.  critică ferm statisticile întocmite de Comisie cu privire la respectarea regulamentului în ceea ce privește călătoriile realizate pentru transportul animalelor vii în țări din afara UE și subliniază că aceste statistici au fost întocmite fără a efectua controale sistematice asupra autovehiculelor destinate acestui tip de transport;

84.  invită Comisia să solicite în cadrul negocierilor sale comerciale bilaterale cu țările terțe aplicarea prevederilor UE privind protecția animalelor și să pledeze în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului în favoarea aplicării la nivel internațional a dispozițiilor UE în domeniu;

85.  regretă faptul că standardele practicate de anumite țări terțe nu sunt la fel de ridicate ca cele din Uniune; invită Comisia să consolideze cerințele existente față de partenerii comerciali ai Uniunii, în special în ceea ce privește comerțul cu animale și transportul acestora, în așa fel încât acestea să fie cel puțin la fel de stricte precum cele din UE. invită statele membre care exportă în țări terțe să colaboreze cu autoritățile locale pentru a îmbunătăți standardele în materie de bunăstare a animalelor;

86.  solicită respectarea consecventă și integrală a Hotărârii din 2015 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-424/13, în care Curtea a hotărât că, în cazul transporturilor de animale care presupun o deplasare îndelungată ce începe pe teritoriul UE și continuă în afara acestuia, transportatorul, pentru a obține autorizația de pornire, este obligat să prezinte un jurnal de călătorie care să fie realist în ceea ce privește respectarea normelor, acordând o atenție deosebită temperaturilor prognozate; invită autoritățile competente ca, în cazurile în care animalele trebuie să fie descărcate, conform hotărârii Curții, pentru o perioadă de odihnă de 24 de ore într-o țară terță, să aprobe jurnalele de călătorie numai dacă organizatorul a identificat un loc de odihnă care oferă condiții echivalente cu cele ale unui punct de control; reamintește, în acest sens, și faptul că singura listă de adăposturi pentru animale pe rutele din țări terțe datează din 2009, adesea fără detalii privind adresa exactă, ceea ce face mult mai dificilă efectuarea inspecțiilor necesare prevăzute în legislația UE; solicită medicilor veterinari oficiali de la punctele de ieșire să verifice, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005, că sunt respectate dispozițiile acestui regulament înainte ca vehiculele să părăsească teritoriul UE;

87.  reamintește, de asemenea, în acest context, propunerea Comisiei de directivă privind protecția persoanelor care denunță cazurile de încălcare a legislației UE (avertizorii) [COM(2018)0218], în special în contextul controalelor veterinare;

88.  regretă întârzierile la frontiere și în porturi, care sunt adesea îndelungate, și atrage atenția asupra accentuării durerii și a suferinței animalelor din această cauză; invită statele membre învecinate cu țări terțe să asigure zone de repaos unde animalele să poată fi descărcate și hrănite, adăpate, lăsate să se odihnească și să beneficieze de îngrijiri veterinare, astfel încât jurnalele de călătorie să poată fi completate în mod corespunzător, și să deschidă în cadrul vămilor benzi-expres speciale de circulație pentru animalele transportate, care să aibă personal suficient, astfel încât să se reducă perioadele de așteptare, fără însă a compromite calitatea controalelor sanitare și vamale la frontieră; invită, de asemenea, statele membre să coopereze mai eficient în planificarea transporturilor de animale, pentru a evita situația în care la controalele la frontieră ajung prea multe animale în același timp;

89.  invită Comisia să intensifice cooperarea și comunicarea, inclusiv asistența reciprocă și schimbul accelerat de informații, între autoritățile competente din toate statele membre și din țările terțe pentru a reduce problemele legate de bunăstarea animalelor și de îmbolnăvirea animalelor cauzate de administrarea defectuoasă, garantând că exportatorii respectă integral cerințele administrative; invită Comisia să promoveze la nivel internațional bunăstarea animalelor și să desfășoare inițiative pentru a sensibiliza în mai mare măsură țările terțe ;

90.  solicită Comisiei să exercite presiuni asupra țărilor de tranzit care ridică obstacole birocratice și de siguranță ce întârzie inutil transportul animalelor vii;

91.  invită statele membre și Comisia să acorde o atenție deosebită încălcărilor legislației privind bunăstarea animalelor comise pe durata transportului de animale către țări terțe pe fluvii și pe mare și să evalueze eventualele încălcări ale legislației, cum ar fi aruncarea – interzisă prin lege – a animalelor moarte de pe nave în Marea Mediterană (cu crotaliile adesea tăiate), deoarece, de multe ori, acestea nu pot fi eliminate în porturile de destinație;

92.  atrage atenția asupra Deciziei 2004/544/CE a Consiliului privind semnarea Convenției Europene privind protecția animalelor în timpul transportului internațional(14), conform căreia transportul se poate face: între două state membre, tranzitând teritoriul unui stat nemembru; între un stat membru și un stat nemembru; sau direct între două state membre;

93.  subliniază că, atât timp cât standardele țărilor terțe privind transportul animalelor nu sunt aliniate cu cele ale UE, iar punerea lor în aplicare nu este suficient de riguroasă pentru a asigura respectarea integrală a regulamentului, transportul de animale vii către țările terțe ar trebui să facă obiectul unor acorduri bilaterale prin care să se reducă aceste diferențe, iar dacă acest lucru nu este posibil, transportul de animale vii către țările terțe ar trebui interzis;

94.  reamintește statelor membre că, în temeiul jurisprudenței constante(15), acestea pot introduce norme naționale mai stricte pentru protecția animalelor în timpul transportului, atât timp cât aceste norme sunt coerente cu obiectivul principal al Regulamentului (CE) nr. 1/2005;

95.  invită Comisia să promoveze schimbul de bune practici și de măsuri de echivalență reglementară cu țările terțe în ceea ce privește transportul animalelor vii;

o
o   o

96.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi Europene, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 3, 5.1.2005, p. 1.
(2) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/621853/EPRS_STU(2018)621853_EN.pdf
(3) JO C 434, 23.12.2015, p. 59.
(4) Jurnalul Oficial EFSA, 2011:9(1):1966.
(5) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 116.
(6) Hotărârea Curții de Justiție (Camera a cincea) din 23 aprilie 2015, Zuchtvieh-Export GmbH/Stadt Kempten, C-424/13, ECLI:EU:C:2015:259.
(7) Raportul special nr. 31/2018 al Curții de Conturi Europene din 14 noiembrie 2018, intitulat: „Bunăstarea animalelor în UE: reducerea decalajului dintre obiective ambițioase și punerea în practică”.
(8) https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/1966
(9) OJ 121, 29.7.1964, p. 1977.
(10) JO L 102, 11.4.2006, p. 1.
(11) „Raportul final al unui audit efectuat în Țările de Jos între 20 februarie 2017 și 24 februarie 2017 pentru a evalua calitatea vieții animalelor în timpul transportului către țări din afara UE”, Comisia Europeană, Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară, 2017.
(12) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”).
(13) JO L 347, 20.12.2013, p. 347.
(14) JO L 241, 13.7.2004, p. 21.
(15) Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14.10.2004 – cauza C-113/02, Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos, și Hotărârea Curții de Justiție (Camera a treia) din 8.5.2008 – cauza C-491/06, Danske Svineproducenter.


Consolidarea competitivității pieței interne prin dezvoltarea uniunii vamale a Uniunii Europene și a guvernanței acesteia
PDF 165kWORD 56k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la consolidarea competitivității pieței interne prin dezvoltarea uniunii vamale a Uniunii Europene și a guvernanței acesteia (2018/2109(INI))
P8_TA-PROV(2019)0133A8-0059/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (CVU)(1), precum și actul delegat [Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015](2), actul de punere în aplicare [Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 2 noiembrie 2015](3), actul delegat provizoriu [Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17 decembrie 2015](4) și programul de activitate [Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei din 11 aprilie 2016)(5) aferente,

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 în vederea prelungirii utilizării tranzitorii a altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor prevăzute în Codul vamal al Uniunii (COM(2018)0085),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind dezvoltarea uniunii vamale a UE și guvernanța acesteia (COM(2016)0813),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Primul raport bienal privind progresele înregistrate în dezvoltarea uniunii vamale a UE și guvernanța acesteia” (COM(2018)0524),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Al doilea raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune ale UE pentru gestionarea riscurilor vamale” (COM (2018) 0549),

–  având în vedere raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind strategia informatică în domeniul vamal (COM(2018)0178),

–  având în vedere poziția în primă lectură a Parlamentului European referitoare la propunerea Comisiei Europene privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884),

–  având în vedere Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț(6),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 1 ianuarie 2017 referitoare la abordarea provocărilor legate de punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii(7),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii și exercitarea competenței de a adopta acte delegate în temeiul articolului 284 din acesta (COM (2018)0039),

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

–  având în vedere Raportul special nr. 26/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „O serie de întârzieri înregistrate în implementarea sistemelor informatice vamale: ce anume nu a funcționat?”,

–  având în vedere Raportul Consiliului 11760/2017 privind progresele înregistrate în combaterea fraudei în domeniul accizelor,

–  având în vedere raportul elaborat de Europol și Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în materie de contrafacere și piraterie în Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0059/2019),

A.  întrucât uniunea vamală, care își sărbătorește anul acesta cel de-al 50-lea an de existență, reprezintă unul dintre fundamentele Uniunii Europene și unul dintre cele mai mari ansambluri comerciale din lume și întrucât o uniune vamală pe deplin funcțională este esențială pentru buna funcționare a pieței unice și un comerț liber în UE, ca parte esențială a politicii comerciale comune față de țările terțe, atât în interesul întreprinderilor și cetățenilor Uniunii, cât și al credibilității Uniunii Europene, asigurându-i o poziție puternică în negocierea acordurilor comerciale cu țările terțe;

B.  întrucât autoritățile vamale trebuie să găsească echilibrul necesar între facilitarea comerțului legitim, controalele vamale menite să protejeze securitatea Uniunii și a cetățenilor săi, încrederea consumatorilor în bunurile care intră pe piața unică, și interesele financiare și comerciale ale Uniunii și sunt responsabile de punerea în aplicare a peste 60 de acte juridice, pe lângă cadrul juridic vamal, pentru combaterea comerțului ilegal și a contrabandei și pentru acordarea statutului de operator economic autorizat;

C.  întrucât standardizarea informațiilor și proceselor vamale joacă un rol esențial în omogenizarea controalelor, în special în ceea ce privește fenomene precum clasificarea incorectă și subevaluarea importurilor și raportarea voit greșită a originii mărfurilor, care sunt în detrimentul tuturor operatorilor economici, dar mai ales al întreprinderilor mici și mijlocii;

D.  întrucât importurile și exporturile UE s-au ridicat la 3 700 de miliarde EUR în 2017, iar taxele vamale colectate reprezintă 15 % din bugetul Uniunii;

E.  întrucât, prin urmare, punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii este esențială pentru a menține resursele proprii ale Uniunii, anume taxele vamale, și pentru a proteja interesele fiscale naționale, dar și pentru a asigura siguranța consumatorilor europeni și o competiție corectă și loială pe piața internă;

F.  întrucât Codul vamal al Uniunii prevede că sistemele electronice necesare pentru aplicarea sa trebuie să fie operaționale până la 31 decembrie 2020; întrucât digitalizarea procedurilor vamale a fost lansată în 2003 și introdusă în 2008, odată cu adoptarea Regulamentul (CE) nr. 450/2008 din 23 aprilie 2008 de instituire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)(8) și cu adoptarea Deciziei nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (Decizia privind vama electronică);

G.  întrucât digitalizarea vămilor se bucură de progres, peste 98 % din declarațiile vamale fiind în prezent electronice, iar următoarele domenii vamale fiind în prezent tratate prin sisteme electronice: tranzitul (NCTS), controlul exporturilor (ECS), datele de securitate (SCI), managementul riscurilor (CRMS), numărul de înregistrare și identificare a operatorilor economici (numărul „EORI”), autorizațiile (CDS), operatorii economici autorizați (AEO), informațiile tarifare obligatorii (EBTI), contingente și tarife (QUOTA), suspendările tarifare autonome, nomenclatura combinată (TARIC), sistemul de supraveghere a importurilor și exporturilor (SURV2) și sistemul exportatorilor înregistrați (REX);

H.  întrucât obiectivul programului Vamă propus în cadrul financiar multianual al UE 2021-2027 este de a sprijini activitățile autorităților vamale ale statelor membre și cooperarea dintre acestea;

I.  întrucât retragerea Regatului Unit din UE reprezintă o provocare pentru buna funcționare a uniunii vamale;

J.  întrucât punerea în aplicare a unor sisteme electronice esențiale pentru deplina aplicare a Codului vamal al Uniunii va fi întârziată și amânată după 31 decembrie 2020;

K.  întrucât instrumentul de performanță al uniunii vamale funcționează pe baza indicatorilor-cheie de performanță într-o serie de domenii precum protecția intereselor financiare, asigurarea siguranței și a securității cetățenilor UE și evaluarea importanței rolului jucat de autoritățile vamale la creșterea și competitivitatea UE;

L.  întrucât guvernanța programului Vamă 2020 și, prin urmare, a activităților informatice vamale este partajată între Comisie, statele membre și reprezentanții intereselor comerciale într-o multitudine de structuri decizionale a căror proliferare are un impact negativ și de durată asupra eficienței programului și a gestiunii proiectelor informatice;

M.  întrucât va fi necesar, după încheierea programului Vamă 2020 în curs și după realizarea unei evaluări de rentabilitate a diferitelor opțiuni posibile, să se revizuiască guvernanța programelor vamale;

1.  subliniază activitatea zilnică a autorităților vamale ale statelor membre și a serviciilor Comisiei, care depun eforturi pentru a ușura schimburile comerciale, pentru a oferi protecție împotriva concurenței neloiale prin intrarea în piața internă a unor produse cu preț de dumping sau contrafăcute, pentru a reduce birocrația, pentru a colecta venituri la bugetele naționale și la bugetul Uniunii și pentru a proteja populația împotriva amenințărilor teroriste, a celor la adresa sănătății, a mediului ș.a.;

2.  subliniază faptul că uniunea vamală este una dintre cele mai vechi realizări ale UE și poate fi considerată una dintre principalele sale povești de succes, deoarece a permis întreprinderilor stabilite în Uniune să își vândă mărfurile și să facă investiții în întreaga UE, și a permis UE să elimine frontierele interne și să concureze cu restul lumii; subliniază că piața unică a UE nu ar fi posibilă fără uniunea vamală, care oferă un mediu economic lipsit de taxe vamale și fără rolul jucat de aceasta în reglementarea importurilor și a exporturilor;

3.  subliniază că o uniune vamală pe deplin funcțională este esențială pentru a garanta credibilitatea și forța UE, precum și poziția sa în negocierea de noi acorduri comerciale; subliniază că o uniune vamală eficientă a UE contribuie la facilitarea comerțului legal și la reducerea sarcinilor administrative pentru comercianții legitimi, aspect important pentru dezvoltarea întreprinderilor competitive; subliniază importanța asigurării unor controale eficace - printre altele, prin promovarea cooperării cu autoritățile vamale ale țărilor terțe - și a evitării oricărui obstacol nejustificat în calea comerțului legal;

4.  subliniază cât este de important ca procedurile vamale să devină infailibile în întreaga Uniune prin reforma infrastructurii informatice; consideră că digitalizarea trebuie să aibă potențialul de a face schimbul de informații și plata taxelor mai transparente și mai accesibile, în special pentru IMM-uri și pentru agenții economici din țările terțe, oferind oportunități de simplificare a procedurilor și reglementărilor vamale;

5.  constată că actualele divergențe în materie de controale și calitatea acestora, proceduri vamale și politici de sancțiuni la punctele de intrare UE în uniunea vamală duc adesea la denaturarea fluxurilor comerciale, alimentând problema „jurisdicției celei mai favorabile” și punând în pericol integritatea pieței unice; în acest context, solicită insistent Comisiei și statelor membre să soluționeze această problemă;

6.  încurajează Comisia să își intensifice eforturile de creare a unui ghișeu vamal integrat la nivelul UE, care să permită întreprinderilor să prezinte într-un singur loc toate informațiile și documentele necesare, astfel încât acestea să poată îndeplini toate cerințele de reglementare privind importul, exportul și tranzitul mărfurilor;

7.  reamintește că Regatul Unit va deveni o țară terță după retragerea din UE, modificând astfel frontierele externe ale UE și subliniază că procesul Brexit nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra dezvoltării structurilor vamale europene și a guvernanței acestora;

Digitalizarea procedurilor vamale

8.  invită Comisia și statele membre să dezvolte o abordare mai eficientă, mai rentabilă și mai raționalizată a gestionării sistemelor informatice destinate autorităților vamale; solicită, în special, o estimare mai precisă și realistă a timpului și resurselor necesare, precum și a naturii proiectelor informatice individuale care vor contribui la digitalizarea procedurilor vamale;

9.  regretă faptul că punerea în aplicare a noilor sisteme informatice pentru uniunea vamală a suferit o serie de întârzieri, ceea ce a dus la solicitarea Comisiei adresată Parlamentului și Consiliului de prelungire a perioadei de tranziție după anul 2020, termenul prevăzut în CVU; regretă totodată că informațiile furnizate de Comisie pentru a justifica această nouă prelungire au fost incomplete, în special în ceea ce privește aspectele care sunt de responsabilitatea sa, respectiv a statelor membre, nepermițând astfel Parlamentului European să își exercite controlul bugetar și politic în mod corespunzător;

10.  subliniază că, deși 75 % din componentele europene ale sistemelor informatice necesare pentru punerea în aplicare a CVU ar trebui să fie gata în decembrie 2020, acest lucru nu înseamnă că 75 % din sistemele informatice chiar vor fi pregătite până la acea dată, întrucât 25 % din sistemele informatice țin de componentele naționale pentru care sunt responsabile statele membre și unde se constată întârzieri;

11.  consideră că Comisia și Consiliul trebuie, ca o chestiune de maximă prioritate, să se asigure că codul vamal este pus în aplicare și că procedurile vamale sunt informatizate până la noul termen limită; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să facă tot posibilul pentru a evita noi amânări; ca atare, consideră că crearea arhitecturii informatice necesită dezvoltarea și utilizarea a 17 instrumente informatice cu implicații serioase pentru resursele financiare și umane; consideră, prin urmare, că este imperios necesar să se evite duplicarea resurselor în gestionarea proiectelor informatice ale statele membre și cele ale Comisiei;

12.  invită Comisia să actualizeze calendarul pentru programul său de lucru cu privire la CVU, pe baza prelungirii perioadei de tranziție propuse de Comisie(9) spre adoptarea de către Parlamentul European și Consiliu; invită Parlamentul și Consiliul să depună eforturi pentru adoptarea rapidă a acestei prelungiri, asigurând condițiile necesare pentru implementarea cu succes a arhitecturii informatice vamale fără a afecta testele de securitate cuprinzătoare, astfel încât eventualele probleme să nu pună în pericol controalele efectuate de autoritățile vamale ale statelor membre; subliniază, la fel ca și Curtea de Conturi Europeană, că aceleași cauze produc aceleași efecte, și că actualizarea planului strategic multianual din 2017 prin concentrarea introducerii a șase instrumente informatice în același an prezintă o provocare majoră, cu riscul important ca noul termen să nu poată fi respectat, și deci va trebui amânat din nou, după 2025;

13.  invită Comisia să își actualizeze planul strategic multianual prin planificarea secvențială de proiecte pe durata perioadei de tranziție pentru a evita, pe cât posibil, concentrarea introducerii programelor la sfârșitul perioadei și prin stabilirea unor obiective de etapă obligatorii, inclusiv pentru statele membre;

14.  solicită Comisiei să nu modifice specificațiile tehnice și juridice adoptate pentru cele 17 de instrumente informatice, deoarece amploarea proiectelor și timpul necesar desfășurării acestora nu sunt compatibile nici cu evoluția constantă a tehnologiilor, nici cu modificările inevitabile ale dispozițiilor legale și ale reglementărilor care vor avea loc în această perioadă;

15.  reamintește că, potrivit Curții de Conturi, Comisia era conștientă de întârzieri, dar a ales să nu includă aceste informații în rapoartele sale oficiale, ceea ce a împiedicat părțile interesate (cum ar fi Parlamentul European, alte instituții ale UE care nu sunt reprezentate în structura de guvernanță a programului Vamă 2020, precum și întreprinderile și cetățenii interesați) să fie pe deplin informați cu privire la riscul unor întârzieri în timp real; invită așadar Comisia să raporteze în mod regulat și transparent cu privire la desfășurarea planului strategic multianual de lucru și la introducerea sistemelor vamale informatizate, astfel încât să nu repete greșelile din perioada anterioară de programare și să informeze cu privire la orice viitoare posibile întârzieri, evitând să solicite o nouă prelungire in extremis sau fără luarea de măsuri corective;

16.  invită Comisia să evalueze în mod continuu programul Vamă 2020 și să rezolve deficiențele identificate, în special prin utilizarea suboptimă a echipelor de experți instituite în cadrul acestui program și prin facilitarea cooperării dintre serviciile vamale;

17.  subliniază faptul că monitorizarea continuă a politicilor, analiza și evaluarea permanente ale posibilului impact sunt elemente esențiale ale guvernanței uniunii vamale; constată și salută activitatea Comisiei de elaborare a unui instrument privind performanța uniunii vamale, care va permite, în cele din urmă, evaluarea sistematică a acesteia în raport cu obiectivele sale strategice în ceea ce privește eficiența, eficacitatea și uniformitatea; invită statele membre să sprijine eforturile de dezvoltare a acestui instrument;

18.  sugerează Comisiei că acest instrument ar trebui să evalueze, de asemenea, performanța controalelor vamale în ceea ce privește potențialul de digitalizare și fluxul de date, pentru a crea controale în funcție de risc și mai eficiente, optimizând în același timp sarcina autorităților vamale;

Guvernanța, raportarea și finanțarea programului Vamă

19.  ia act de acțiunile întreprinse de Comisie și de statele membre pentru a asigura punerea în aplicare uniformă și coerentă a Codului vamal, în special în ceea ce privește formarea cadrelor și adoptarea de orientări; solicită însă Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile și să aloce mai multe resurse pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Codului vamal adoptat în 2013 și a unor proceduri vamale uniforme la nivelul Uniunii Europene; invită, în acest sens, Comisia să prezinte un plan de acțiune care ar putea să se bazeze, în mod util, pe o revizuire inter pares a practicilor vamale, pe schimbul de bune practici și pe o mai bună cooperare între serviciile vamale și pe un program de formare dotat cu resurse suficiente;

20.  reamintește că Comisia lucrează în prezent la introducerea unui ghișeu unic al UE în domeniul vamal, care să permită oricărui operator economic să prezinte datele necesare pentru diferite proceduri (veterinare, sanitare, de mediu etc.) într-un format standardizat pentru destinatari multipli și prin puncte de acces armonizate; invită Comisia și statele membre să continue această muncă importantă;

21.  ia act de efortul financiar asumat de bugetul european, care a majorat alocările pentru următorul program Vamă 2021-2027 la 842 844 000 EUR calculat la prețurile din 2018; solicită statelor membre să asigure resursele necesare, umane și financiare pentru implementarea componentelor naționale, elemente esențiale pentru punerea în funcțiune a sistemului electronic vamal european și solicită Comisiei să-i prezinte în timp util un raport privind implementarea componentelor Uniunii și a componentelor externe ale Uniunii, elaborate de statele membre;

22.  subliniază că, în prezent, vămile se confruntă cu o creștere fenomenală a volumului de mărfuri cumpărate online în afara UE în ceea ce privește controalele și colectarea taxelor vamale aplicabile, în special având în vedere că volumul mărfurilor cu valoare scăzută importate în UE crește în fiecare an cu 10-15 %; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a face față acestor aspecte;

23.  invită Comisia să propună, la sfârșitul (și doar atunci) punerii în aplicare a celor 17 sisteme informatice CVU asociate programului Vamă 2020, o structură de guvernanță mai eficientă pentru desfășurarea de proiecte informatice vamale și actualizarea acestora; subliniază cât este de important, având în vedere provocările economice, fiscale și de securitate reprezentate de sistemul informatic vamal, ca soluția adoptată să păstreze pe deplin suveranitatea europeană;

24.  subliniază că programul „Vamă 2021-2027”, prin sprijinul acordat autorităților vamale ale statelor membre, va contribui nu numai la creșterea veniturilor la bugetul UE, ci și la garantarea siguranței produselor, a protecției consumatorilor europeni și a unor condiții de concurență loială pentru întreprinderile din UE;

Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană

25.  subliniază că incertitudinea care planează asupra ieșirii Regatului Unit din UE reprezintă o provocare majoră pentru întreprinderile europene; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să ofere părților interesate informații cuprinzătoare cu privire la repercusiunile Brexit în domeniul vamal și în cazul anumitor tipuri de taxe indirecte - TVA și accize;

26.  subliniază că, după retragerea Regatului Unit, nu trebuie să existe lacune în sistemul vamal, inclusiv la frontierele externe ale UE, care să deschidă calea către forme de comerț ilicit sau de evitare a plății datoriilor la bugetul de stat prevăzute de legislația UE;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezentul raport Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 269, 10.10.2013, p. 1.
(2) JO L 343, 29.12.2015, p. 1.
(3) JO L 343, 29.12.2015, p. 558.
(4) JO L 69, 15.3.2016, p. 1.
(5) JO L 99, 15.4.2016, p. 6.
(6) JO L 23, 26.1.2008, p. 21.
(7) JO C 242, 10.7.2018, p. 41.
(8) JO L 145, 4.6.2008, p. 1.
(9) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 în vederea prelungirii utilizării tranzitorii a altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor prevăzute în Codul vamal al Uniunii (COM(2018)0085).


Punerea în aplicare a dispozițiilor legale și a declarației comune pentru asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate
PDF 156kWORD 56k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor legale și a declarației comune pentru asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate (2018/2114(INI))
P8_TA-PROV(2019)0134A8-0055/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la agenții, în special articolele 5 și 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15, 16, 71, 123, 124, 127, 130, 228, 263, 265, 267, 277, 282, 287, 290, 291, 298 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 41, 42, 43, 51 și 52,

–  având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului UE și a Comisiei Europene din 19 iulie 2012 privind agențiile descentralizate și abordarea comună anexată la aceasta,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0055/2019),

A.  întrucât agențiile joacă un rol esențial în punerea în aplicare a politicilor UE la nivel european și național, îndeplinind o gamă largă de sarcini pentru a contribui la punerea în aplicare a politicilor UE, cum ar fi crearea de rețele sau susținerea cooperării între UE și autoritățile naționale; întrucât o bună cooperare între agențiile UE și statele membre contribuie la creșterea eficienței și eficacității activității agențiilor; întrucât agențiile au stabilit forme de cooperare între ele prin intermediul rețelei de agenții ale Uniunii Europene;

B.  întrucât coordonarea și colaborarea dintre diferitele agenții și comisii parlamentare au fost, în general, bune; ia act de faptul că Europol este singura agenție controlată de Parlamentul European și al parlamentelor naționale prin intermediul grupului mixt de control parlamentar;

C.  întrucât agențiile au fost înființate și s-au dezvoltat de-a lungul timpului, de la caz la caz; întrucât Tratatul de la Lisabona a recunoscut în mod oficial „agentificarea” executivului UE prin introducerea agențiilor UE în mod oficial în tratate;

D.  întrucât agențiile sunt în primul rând responsabile în fața Parlamentului și a Consiliului, care trebuie să se asigure că actele legislative care reglementează agențiile respective prevăd mecanisme de control adecvate și că aceste mecanisme sunt ulterior puse în aplicare în mod corespunzător; întrucât transferul puterii executive a Uniunii către agenții nu trebuie să ducă la o slăbire a controlului exercitat de Parlament asupra executivului european, astfel cum se prevede la articolul 14 din TUE;

E.  întrucât tratatele nu conțin nici o definiție a agențiilor descentralizate, nici o descriere generală a competențelor care le pot fi conferite acestora;

F.  întrucât unele agenții au drept temei juridic articolul 352 din TFUE, iar altele sunt create pe o bază juridică sectorială specifică;

G.  întrucât declarația comună din 2012 și abordarea comună sunt rezultatul activității grupului de lucru interinstituțional privind agențiile de reglementare, care a fost înființat de Comisie, de Parlamentul European și de Consiliu pentru a evalua coerența, eficacitatea, responsabilitatea și transparența agențiilor după ce o propunere a Comisiei din 2005 referitoare la un acord interinstituțional privind agențiile de reglementare nu a primit sprijinul necesar din partea Consiliului și a Parlamentului;

H.  întrucât abordarea comună conține dispoziții privind structura și guvernanța agențiilor, precum și privind funcționarea, programarea activităților, finanțarea, gestionarea resurselor bugetare, procedurile bugetare, responsabilitatea, controalele și transparența acestora, care contribuie la asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate,

I.  întrucât, în general, agențiile se bucură de apreciere, dar se întâmplă uneori ca avizele lor științifice și tehnice să fie întâmpinate cu neîncredere;

Observații principale

1.  ia act de faptul că mecanismele de asigurare a responsabilității agențiilor sunt încorporate în tratate, în regulamentele de înființare a agențiilor, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și în declarația comună și în abordarea comună; subliniază că principiul atribuirii de competențe îi conferă Parlamentului atribuții de control al agențiilor descentralizate, care nu sunt însă prezentate în detaliu în tratate; constată, în acest sens, caracterul neobligatoriu al declarației comune și al abordării comune; regretă, cu toate acestea, că instituțiile nu au convenit încă asupra unui cadru de reglementare obligatoriu;

2.  subliniază faptul că Parlamentul controlează agențiile în diferite moduri:

   în calitate de componentă a autorității bugetare, în cadrul procesului de luare a deciziilor privind contribuțiile de la bugetul UE pentru agenții;
   în calitate de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;
   prin desemnarea membrilor consiliilor de administrație ale agențiilor;
   prin procedura de numire (sau de destituire) a directorului executiv;
   prin consultarea sa cu privire la programele de lucru;
   prin prezentarea rapoartelor anuale;
   prin alte metode (vizite ale delegațiilor, grupuri sau persoane de contact, schimburi de opinii, audieri, informări, furnizarea de expertiză);

3.  ia act de faptul că dispozițiile din regulamentele de înființare diferă în grade diferite de mecanismele de control al responsabilității și de control parlamentar stabilite în abordarea comună, fapt care se poate datora sarcinilor și funcțiilor foarte diferite ale agențiilor;

4.  observă că comisiile parlamentare și-au îndeplinit în mod activ sarcinile de control, în pofida diversității dispozițiilor din regulamentele de înființare;

5.  recunoaște punerea în aplicare de către agențiile Uniunii a declarației comune și a abordării comune, precum și a foii de parcurs aferente; evidențiază, în special, recomandările Grupului de lucru interinstituțional privind agențiile descentralizate, care au fost aprobate de Conferința președinților la 18 ianuarie 2018; ia act de faptul că, în urma reuniunii de monitorizare din 12 iulie 2018, s-a considerat că lucrările grupului de lucru interinstituțional s-au încheiat;

Recomandări

6.  consideră că ar putea fi depuse eforturi mai mari pentru a integra anumite dispoziții din regulamentele de înființare a agențiilor referitoare la guvernanța și mecanismele de responsabilizare ale acestora, luând în considerare diferitele tipuri de agenții existente în prezent și definind principiile generale care reglementează relația dintre instituțiile UE și agenții; subliniază că aceste aspecte ar trebui, de asemenea, abordate în cadrul evaluărilor impactului, ori de câte ori se propune înființarea unei agenții; subliniază că agențiile trebuie să dispună de un anumit grad de flexibilitate organizatorică pentru a se adapta mai bine la sarcinile avute în vedere și la nevoile care apar în cursul îndeplinirii acestora; salută organizarea internă a agențiilor care acoperă domenii similare sub formă de clustere sau regrupări transversale;

7.  solicită, prin urmare, o evaluare aprofundată a punerii în aplicare a abordării comune în toate aspectele sale, însoțită de documente analitice detaliate similare celor elaborate în 2010, care pun accentul pe aspectele legate de guvernanță, analizând, în special, compatibilitatea dispozițiilor incluse cu competențele de codecizie și de control ale Parlamentului, ținând seama, în același timp, de necesitatea de a permite o anumită flexibilitate având în vedere diversitatea agențiilor descentralizate;

8.  regretă faptul că Parlamentul, în calitate de garant principal al respectării principiului democrației în UE, nu a fost implicat pe deplin în procedura de selecție a noului sediu al EMA și al ABE; reamintește, în acest sens, cererea sa de a revizui declarația comună și abordarea comună din 2012 cât mai curând posibil și reamintește, de asemenea, angajamentul Consiliului de a se implica în revizuirea acestuia, invitând Comisia să prezinte, până în aprilie 2019, o analiză aprofundată a declarației comune și a abordării comune în ceea ce privește amplasarea agențiilor descentralizate;

9.  subliniază că stabilirea sediului unei agenții nu ar trebui să afecteze exercitarea atribuțiilor și sarcinilor sale, structura sa de guvernanță, modul său principal de funcționare sau finanțarea principală a activităților acesteia;

10.  se așteaptă ca prerogativele Parlamentului și ale Consiliului, în calitate de colegiuitori, să fie respectate pe deplin în deciziile viitoare referitoare la stabilirea sau schimbarea sediului agențiilor; consideră că Parlamentul ar trebui să fie implicat în mod sistematic pe parcursul întregului proces legislativ și în condiții de egalitate cu Consiliul și Comisia în definirea și evaluarea ponderii criteriilor pentru stabilirea sediilor tuturor organismelor și agențiilor Uniunii, în mod transparent; subliniază că Parlamentul, Consiliul și Comisia și-au asumat, în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, angajamentul de a coopera sincer și transparent și că acordul subliniază principiul egalității dintre colegiuitori, așa cum este consacrat în tratate; subliniază valoarea intensificării schimbului de informații încă din etapele inițiale ale viitoarelor procese de selectare a sediilor agențiilor, având în vedere că acest schimb de informații ar facilita exercitarea de către cele trei instituții a drepturilor și prerogativelor lor;

11.  consideră că decizia privind localizarea unei agenții este de o mare importanță și consideră că instituțiile Uniunii trebuie să ia în considerare criterii obiective, cum ar fi accesibilitatea, sinergiile administrative și proximitatea față de părțile interesate, pentru a lua cea mai bună decizie posibilă;

12.  cere Comisiei ca, în conformitate cu recomandările Grupului de lucru interinstituțional privind resursele agențiilor descentralizate, să prezinte rapid o evaluare a agențiilor care au mai multe locații, utilizând o abordare coerentă pentru a evalua valoarea lor adăugată, luând în considerare costurile suportate; solicită să se ia măsuri semnificative pe baza rezultatelor evaluării, cu scopul de a reduce numărul de locații multiple, dacă și unde este cazul;

13.  propune ca, pe baza revizuirii abordării comune, să fie lansată o nouă reflecție cu privire la elaborarea unui acord interinstituțional (AII) privind agențiile, iar acest acord să conțină dispoziții privind o revizuire cincinală a principiilor care reglementează înființarea și funcționarea agențiilor, pe baza expertizei unui grup de personalități eminente;

14.  consideră că acest AII trebuie să respecte competențele Parlamentului European în procedurile de codecizie și trebuie să includă, de asemenea, relația dintre o agenție și instituțiile din statul membru în care își are sediul, precum și măsurile privind transparența, procedurile prin care se evită conflictele de interese și se asigură echilibrul de gen în rândul membrilor organelor de conducere și consultative, precum și punerea în aplicare a integrării perspectivei de gen în toate activitățile agențiilor;

15.  consideră că, în cadrul elaborării unui astfel de AII, trebuie abordate, de asemenea, mai multe sugestii specifice de consolidare a controlului democratic, de îmbunătățire a responsabilității agențiilor Uniunii și de consolidare a sistemului de raportare către Parlament, cum ar fi:

   stabilirea unui termen până la care agențiile trebuie să răspundă la întrebările adresate de Parlamentul European sau de Consiliu;
   adoptarea unor măsuri pentru schimbul de informații sensibile și confidențiale și pentru consultarea comisiilor parlamentare, dacă este necesar;
   stabilirea necesității sau lipsei necesității de a prevedea un anumit număr de membri ai consiliilor de administrație respective desemnați de Parlament;
   stabilirea valorii adăugate a participării reprezentanților/observatorilor Parlamentului la reuniunile consiliilor de supraveghere și ale grupurilor de părți interesate ale agențiilor;
   simplificarea participării Parlamentului la programele de lucru anuale și multianuale ale agențiilor;
   adoptarea unor obligații raționalizate și armonizate în materie de raportare, în special în ceea ce privește raportul anual de activitate, raportul privind gestiunea bugetară și financiară și conturile finale;
   notificarea detaliată a Parlamentul cu privire la măsurile luate pentru a respecta recomandările autorității care acordă descărcarea de gestiune (rapoarte de monitorizare) și cele ale Curții de Conturi;

16.  consideră, de asemenea, că rolul Parlamentului în supravegherea dimensiunii de guvernanță a agențiilor descentralizate ar putea fi îmbunătățit semnificativ; sugerează, în plus, să se consolideze cooperarea cu Grupul mixt de control parlamentar și să se revizuiască normele privind misiunile pe lângă agenții, pentru a permite un contact periodic mai bun între comisiile parlamentare și agențiile care intră în domeniul lor de competență;

17.  propune ca, în cadrul revizuirii la cinci ani, pe lângă activitățile de control desfășurate de comisiile Parlamentului în cazul agențiilor care intră în sfera lor de competență și pe baza acestora, Comisia pentru afaceri constituționale să organizeze o dezbatere anuală privind funcționarea și guvernanța agențiilor, urmată, dacă se consideră adecvat și/sau necesar, de o dezbatere în plen cu scopul de a facilita un sistem mai puternic și mai structurat de control al activităților agențiilor în cadrul Parlamentului; propune, de asemenea, având în vedere rolul de intermediari al agențiilor între UE și statele membre, o perioadă de consultare cu parlamentele naționale, în cazul în care acestea doresc să intervină în această chestiune;

18.  consideră că agențiile Uniunii trebuie să aplice normele și principiile bunei guvernanțe și ale unei mai bune legiferări, inclusiv prin organizarea de consultări publice deschise cu privire la proiectele lor de propuneri de acte secundare și terțiare, în cazul în care domeniul de activitate al agenției permite acest lucru; propune ca agențiile să fie supuse acelorași norme de transparență ca și Comisia, inclusiv norme și obligații în ceea ce privește reprezentanții grupurilor de interese;

19.  subliniază că agențiile Uniunii ar trebui să își respecte cu scrupulozitate sarcinile și să acționeze în conformitate cu mandatele care le-au fost încredințate de către Parlament și Consiliu, asigurându-se, în același timp, că toate sarcinile care rezultă din cadrul de reglementare sunt îndeplinite integral și în termenul prevăzut; consideră că este imperativ ca agențiile Uniunii să fie transparente atunci când își îndeplinesc mandatele;

20.  propune ca toate agențiile să poată fi în măsură să prezinte avize fără caracter obligatoriu cu privire la dosarele în curs care intră în domeniul lor de competență;

21.  consideră, în plus, că, în cazul unor eventuale modificări viitoare ale tratatelor, ar trebui să se aibă în vedere modul în care agențiile pot fi consacrate și mai bine în tratate, în special în raport cu articolele 13 și 14 din TUE și articolele 290 și 291 din TFUE, introducând o definiție clară a diferitelor tipuri de agenții, a competențelor care le pot fi conferite și a principiilor generale care garantează controlul parlamentar asupra lor;

Probleme bugetare

22.  ia act de faptul că finanțarea din taxe a agențiilor se ridică în prezent la aproximativ 1 miliard de euro anual, ceea ce poate reduce presiunea asupra bugetului UE și poate reprezenta o modalitate eficace de finanțare a activităților agențiilor în cazurile în care modelul de afaceri permite acest lucru; își exprimă, cu toate acestea, preocuparea cu privire la posibilele conflicte de interese care ar putea apărea dacă agențiile ar trebui să se bazeze pe cotizațiile membrilor ca principală sursă de venit; insistă că trebuie să existe măsuri de salvgardare pentru a se evita orice conflict de interese;

23.  subliniază necesitatea de se a ține seama de noile priorități în materie de climă, sustenabilitate și protecție a mediului din următorul CFM și de sarcinile atribuite anumitor agenții în ceea ce privește implementarea acestui CFM;

24.  remarcă faptul că, deși agențiile descentralizate au o serie de similitudini în ceea ce privește gestiunea bugetară, abordările universale s-au dovedit a fi în detrimentul gestionării eficiente și eficace a anumitor agenții; consideră că obiectivul de reducere cu 5 % a personalului și de redistribuire a personalului între agenții este un exercițiu unic; își reiterează intenția de a se opune oricărei astfel de abordări în viitor;

25.  ia act cu îngrijorare de faptul că unele agenții întâmpină dificultăți în atragerea de personal calificat din cauza condițiilor de angajare; consideră că organismele Uniunii trebuie să fie în măsură să atragă personal calificat pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace și eficient; solicită, prin urmare, să se realizeze acțiuni concrete pentru a îndeplini aceste obiective;

26.  remarcă faptul că prin cooperarea mai strânsă între agenții în ceea ce privește utilizarea în comun a serviciilor s-au generat economii, cum ar fi prin crearea unui portal comun pentru achiziții publice; încurajează explorarea în continuare a potențialului de utilizare în comun a serviciilor, fie între agenții, fie între Comisie și agenții, pentru a crea noi sinergii și a le optimiza pe cele existente; consideră că, acolo unde este cazul, ar putea fi obținută o mai mare eficiență bugetară printr-o cooperare strânsă în ceea ce privește sprijinul administrativ și serviciile de gestionare a facilităților între organismele și agențiile Uniunii din imediata vecinătate;

27.  ia act de faptul că bugetele agențiilor ar trebui întocmite respectând principiul de întocmire a bugetului în funcție de performanțe și ținând cont de obiectivele agenției și de rezultatele preconizate ale activităților sale; solicită o abordare tematică la întocmirea bugetului agențiilor descentralizate, pentru a stabili mai bine sarcinile prioritare ale agențiilor, a spori cooperarea și a evita suprapunerile, în special în cazul agențiilor care își desfășoară activitatea în cadrul aceluiași domeniu de politici;

28.  ia act cu îngrijorare de faptul că un anumit număr de cerințe administrative sunt disproporționate pentru agențiile care nu au atins o anumită dimensiune; se așteaptă ca Comisia și Consiliul să se asigure că cerințele administrative aplicabile sunt proporționale cu resursele financiare și umane ale tuturor agențiilor;

29.  reamintește că procedura legislativă conduce la modificări ale propunerii inițiale a Comisiei; ia act cu îngrijorare de faptul că situațiile financiare actualizate sunt disponibile, în general, numai la sfârșitul procedurii legislative, dacă este cazul; reamintește rolurile duble ale Parlamentului și ale Consiliului, de autoritate legislativă și de autoritate bugetară;

30.  salută proiectul de text revizuit al regulamentului financiar cadru pentru agențiile descentralizate al Comisiei și, în special, planurile prezentate care vizează consolidarea guvernanței acestor agenții;

31.  susține, cu toate acestea, că numeroase chestiuni rămân încă nesoluționate și îndeamnă Comisia să prezinte fără întârziere o evaluare a agențiilor care au mai multe locații, așa cum recomandă grupul de lucru interinstituțional, precum și propuneri privind posibilele fuziuni, închideri și/sau transferuri de sarcini către Comisie, pe baza unei analize aprofundate și utilizând criterii clare și transparente, așa cum a fost prevăzut în mandatul grupului de lucru interinstituțional, dar care nu au fost niciodată examinate în mod corespunzător deoarece Comisia nu a prezentat propuneri în acest sens;

32.  observă că auditul agențiilor descentralizate rămâne „în responsabilitatea deplină a Curții de Conturi, care gestionează toate procedurile administrative și de achiziții care se impun și le finanțează”; reiterează faptul că auditul realizat de auditorii din sectorul privat a dus la o creștere semnificativă a sarcinii administrative suportate de agenții și a generat, ca urmare a timpului dedicat achizițiilor publice și gestionării contractelor de audit, cheltuieli suplimentare, punând o presiunea și mai mare asupra resurselor deja reduse ale agențiilor; subliniază că este imperativ ca această problemă să fie soluționată în conformitate cu abordarea comună, în contextul revizuirii regulamentului financiar cadru; invită toate părțile implicate în această revizuire să clarifice această chestiune de urgență, pentru a reduce în mod semnificativ sarcina administrativă excesivă;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Curții de Conturi Europene și agențiilor descentralizate ale UE.

Notă juridică