Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/0089(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0447/2018

Texte depuse :

A8-0447/2018

Dezbateri :

PV 25/03/2019 - 17
CRE 25/03/2019 - 17

Voturi :

PV 26/03/2019 - 7.2

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0222

Texte adoptate
PDF 272kWORD 83k
Marţi, 26 martie 2019 - Strasbourg Ediţie provizorie
Acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor ***I
P8_TA-PROV(2019)0222A8-0447/2018

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (COM(2018)0184 – C8-0149/2018 – 2018/0089(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0184),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0149/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Consiliul Federal al Austriei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A8-0447/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou dacă o înlocuiește, modifică substanțial sau intenționează să modifice substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Scopul prezentei directive este de a permite entităților calificate, care reprezintă interesele colective ale consumatorilor, să solicite măsuri reparatorii prin intermediul unor acțiuni de reprezentare în cazul încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii. Entitățile calificate ar trebui să poată solicita încetarea sau interzicerea unei încălcări, confirmarea faptului că a avut loc o încălcare și să poată solicita reparații, de exemplu, o compensație, o despăgubire sau o reducere de preț, în funcție de dispozițiile legislației naționale.
(1)  Scopul prezentei directive este de a permite entităților reprezentante, care reprezintă interesele colective ale consumatorilor, să solicite măsuri reparatorii prin intermediul unor acțiuni de reprezentare în cazul încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii. Entitățile reprezentante ar trebui să poată solicita încetarea sau interzicerea unei încălcări, confirmarea faptului că a avut loc o încălcare și să poată solicita reparații, de exemplu, o compensație, rambursarea prețului plătit, o despăgubire, o înlocuire, o eliminare sau încetarea contractului, în funcție de dispozițiile legislației naționale.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului29 a permis entităților calificate să inițieze acțiuni de reprezentare vizând în principal oprirea și interzicerea încălcărilor legislației Uniunii care aduc prejudicii intereselor colective ale consumatorilor. Cu toate acestea, directiva respectivă nu aborda în mod suficient provocările pe care le prezintă asigurarea respectării legislației din domeniul protecției consumatorilor. Pentru a descuraja într-o măsură și mai mare practicile ilegale și a reduce prejudiciile aduse consumatorilor, este necesar să se consolideze mecanismul de protecție a intereselor colective ale consumatorilor. Având în vedere numeroasele modificări, este adecvat, din motive de claritate, să se înlocuiască Directiva 2009/22/CE.
(2)  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului29 a permis entităților reprezentante să inițieze acțiuni de reprezentare vizând în principal oprirea și interzicerea încălcărilor legislației Uniunii care aduc prejudicii intereselor colective ale consumatorilor. Cu toate acestea, directiva respectivă nu aborda în mod suficient provocările pe care le prezintă asigurarea respectării legislației din domeniul protecției consumatorilor. Pentru a descuraja într-o măsură și mai mare practicile ilegale, pentru a încuraja bunele practici comerciale responsabile și pentru a reduce prejudiciile aduse consumatorilor, este necesar să se consolideze mecanismul de protecție a intereselor colective ale consumatorilor. Având în vedere numeroasele modificări, este adecvat, din motive de claritate, să se înlocuiască Directiva 2009/22/CE. În temeiul articolului 114 din TFUE, este extrem de necesară intervenția Uniunii, pentru a asigura atât accesul la justiție, cât și buna administrare a acesteia, deoarece va reduce costurile și sarcinile pe care le implică acțiunile individuale.
__________________
__________________
29 JO L 110/30, 1.5.2009.
29 JO L 110/30, 1.5.2009.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  O acțiune de reprezentare ar trebui să constituie o modalitate eficace și eficientă de protecție a intereselor colective ale consumatorilor. Aceasta ar trebui să le permită entităților calificate să acționeze cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii și să depășească obstacolele cu care se confruntă consumatorii în cadrul acțiunilor individuale, cum ar fi incertitudinea cu privire la drepturile lor și la mecanismele procedurale disponibile, reticența psihologică de a acționa și rezultatul negativ al punerii în balanță a costurilor și beneficiilor preconizate ale unei acțiuni individuale.
(3)  O acțiune de reprezentare ar trebui să constituie o modalitate eficace și eficientă de protecție a intereselor colective ale consumatorilor, atât față de încălcările interne, cât și față de cele transfrontaliere. Aceasta ar trebui să le permită entităților calificate să acționeze cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii și să depășească obstacolele cu care se confruntă consumatorii în cadrul acțiunilor individuale, cum ar fi incertitudinea cu privire la drepturile lor și la mecanismele procedurale disponibile, experiența anterioară legată de depunerea de plângeri fără a obține rezultat, durata excesivă a procedurilor, reticența psihologică de a acționa și rezultatul negativ al punerii în balanță a costurilor și beneficiilor preconizate ale unei acțiuni individuale, sporind securitatea juridică atât pentru reclamanți și pârâți, cât și pentru sistemul judiciar.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  Este important să se asigure echilibrul necesar între accesul la justiție și garanțiile procedurale împotriva abuzului de procedură care ar putea afecta în mod nejustificat capacitatea întreprinderilor de a opera în cadrul pieței unice. Pentru a se împiedica recurgerea abuzivă la acțiuni de reprezentare, ar trebui să fie evitate elemente precum daunele-interese cu caracter punitiv și absența termenelor de prescripție în ceea ce privește dreptul de a introduce o acțiune în numele consumatorilor lezați și ar trebui să fie stabilite norme clare privind diferite aspecte procedurale, cum ar fi desemnarea entităților calificate, proveniența fondurilor acestora și natura informațiilor necesare pentru a sprijini acțiunea de reprezentare. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele naționale privind alocarea costurilor procedurale.
(4)  Este important să se asigure echilibrul necesar între accesul la justiție și garanțiile procedurale împotriva abuzului de procedură care ar putea afecta în mod nejustificat capacitatea întreprinderilor de a opera în cadrul pieței unice. Pentru a se împiedica recurgerea abuzivă la acțiuni de reprezentare, ar trebui să fie evitate elemente precum daunele-interese cu caracter punitiv și absența termenelor de prescripție în ceea ce privește dreptul de a introduce o acțiune în numele consumatorilor lezați și ar trebui să fie stabilite norme clare privind diferite aspecte procedurale, cum ar fi desemnarea entităților reprezentante calificate, proveniența fondurilor acestora și natura informațiilor necesare pentru a sprijini acțiunea de reprezentare. Partea care cade în pretenții ar trebui să suporte cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, instanța judecătorească nu ar trebui să acorde părții care a căzut în pretenții cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  Prezenta directivă ar trebui să se refere la o gamă variată de domenii, cum ar fi protecția datelor, serviciile financiare, călătoriile și turismul, energia, telecomunicațiile și mediul. Aceasta ar trebui să acopere încălcările dispozițiilor dreptului Uniunii care protejează interesele consumatorilor, indiferent dacă în dreptul relevant al Uniunii se face referire la aceștia în calitate de consumatori sau de călători, utilizatori, clienți, investitori de retail, clienți retail sau în alte calități. Pentru a se asigura un răspuns adecvat la încălcările dreptului Uniunii, a căror formă și amploare evoluează rapid, de fiecare dată când este adoptat un nou act legislativ al Uniunii relevant pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, ar trebui să se examineze dacă este necesară modificarea anexei la prezenta directivă pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare.
(6)  Prezenta directivă ar trebui să se refere la o gamă variată de domenii, cum ar fi protecția datelor, serviciile financiare, călătoriile și turismul, energia, telecomunicațiile, concurența, mediul și sănătatea. Aceasta ar trebui să acopere încălcările dispozițiilor dreptului Uniunii care protejează interesele colective ale consumatorilor, indiferent dacă în dreptul relevant al Uniunii se face referire la aceștia în calitate de consumatori sau de călători, utilizatori, clienți, investitori de retail, clienți retail sau în alte calități, precum și interesele colective ale persoanelor vizate în sensul Regulamentul general privind protecția datelor. Pentru a se asigura un răspuns adecvat la încălcările dreptului Uniunii, a căror formă și amploare evoluează rapid, de fiecare dată când este adoptat un nou act legislativ al Uniunii relevant pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, ar trebui să se examineze dacă este necesară modificarea anexei la prezenta directivă pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare împotriva unor încălcări cu un impact mare asupra consumatorilor legate de dispozițiile prevăzute de dreptul Uniunii enumerate în anexa I. Impactul mare începe atunci când sunt afectați doi consumatori.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 9
(9)  Prezenta directivă nu ar trebui să stabilească norme de drept internațional privat privind jurisdicția, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau a legislației aplicabile. Actualele instrumente de drept al Uniunii se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă.
(9)  Prezenta directivă nu ar trebui să stabilească norme de drept internațional privat privind jurisdicția, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau a legislației aplicabile. Actualele instrumente de drept al Uniunii se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă, prevenind orice intensificare a căutării instanței celei mai favorabile.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 9 a (nou)
(9a)  Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze aplicarea normelor UE în materie de drept internațional privat în cazurile transfrontaliere. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare - Bruxelles I), Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) și Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  Având în vedere că numai entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare, pentru a asigura reprezentarea adecvată a intereselor colective ale consumatorilor, entitățile calificate ar trebui să respecte criteriile stabilite în prezenta directivă. În special, entitățile calificate ar trebui să fie constituite în mod adecvat, în conformitate cu legislația unui stat membru, care ar putea include, de exemplu, cerințe privind numărul de membri, gradul de continuitate sau transparența cu privire la aspecte relevante din structura lor, cum ar fi statutul lor constitutiv, structura de conducere, obiectivele și metodele de lucru. De asemenea, acestea ar trebui să fie non-profit și să aibă un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii. Aceste criterii ar trebuise aplice atât entităților calificate desemnate în prealabil, cât și entităților calificate ad hoc care sunt constituite în scopul unei acțiuni specifice.
(10)  Având în vedere că numai entitățile reprezentante pot introduce acțiuni de reprezentare, pentru a asigura reprezentarea adecvată a intereselor colective ale consumatorilor, entitățile reprezentante calificate ar trebui să respecte criteriile stabilite în prezenta directivă. În special, entitățile calificate ar trebui să fie constituite în mod adecvat, în conformitate cu legislația unui stat membru, care ar trebui să includă, de exemplu, cerințe privind gradul de continuitate sau transparența cu privire la aspecte relevante din structura lor, cum ar fi statutul lor constitutiv, structura de conducere, obiectivele și metodele de lucru. De asemenea, acestea ar trebui să fie non-profit și să aibă un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii. În plus, entitățile reprezentante calificate trebuiefie independente de operatorii de pe piață, inclusiv din perspectivă financiară. Entitatea reprezentativă calificată trebuie să aibă, de asemenea, o procedură stabilită pentru a preveni apariția conflictelor de interese și trebuie să publice un raport anual de activitate. Statele membre nu ar trebui să impună criterii care depășesc dispozițiile prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)  Entitatea calificată care inițiază acțiunea de reprezentare în temeiul prezentei directive ar trebui să fie parte la procedură. Consumatorii vizați de încălcare ar trebui să dispună de posibilități adecvate pentru a beneficia de rezultatele relevante ale acțiunii de reprezentare. Ordinele de încetare emise în temeiul prezentei directive ar trebui să se aplice fără a aduce atingere acțiunilor în justiție individuale, introduse de consumatorii afectați de practica care face obiectul ordinului de încetare.
(15)  Entitatea calificată care inițiază acțiunea de reprezentare în temeiul prezentei directive ar trebui să fie parte la procedură. Consumatorii vizați de încălcare ar trebui să fie informați în mod adecvat cu privire la rezultatul acțiunii de reprezentare și la modul în care pot beneficia de rezultatele relevante ale acesteia. Ordinele de încetare emise în temeiul prezentei directive ar trebui să se aplice fără a aduce atingere acțiunilor în justiție individuale, introduse de consumatorii afectați de practica care face obiectul ordinului de încetare.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 16
(16)  Entitățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri ar trebui să ia forma unui ordin privind reparațiile care să îl oblige pe comerciant să ofere, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz și în funcție de dispozițiile legislației naționale.
(16)  Entitățile reprezentante competente ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri ar trebui să ia forma unui ordin privind reparațiile care să îl oblige pe comerciant să ofere, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, retragerea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz și în funcție de dispozițiile legislației naționale.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 18
(18)  Statele membre pot solicita entităților calificate să furnizeze suficiente informații în sprijinul unei acțiuni de reprezentare în vederea obținerii de reparații, inclusiv o descriere a grupului de consumatori vizat de încălcare și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate în cadrul acțiunii de reprezentare. Entitatea calificată nu ar trebui să aibă obligația de a identifica individual toți consumatorii vizați de o încălcare pentru a putea iniția acțiunea. În acțiunile de reprezentare în vederea obținerii de reparații, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar trebui să verifice, într-o etapă cât mai timpurie a procedurii, dacă respectivul caz este potrivit pentru a fi introdus ca acțiune de reprezentare, având în vedere natura încălcării și caracteristicile prejudiciilor suferite de consumatorii în cauză.
(18)  Statele membre ar trebui să solicite entităților reprezentante să furnizeze suficiente informații în sprijinul unei acțiuni de reprezentare în vederea obținerii de reparații, inclusiv o descriere a grupului de consumatori vizat de încălcare și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate în cadrul acțiunii de reprezentare. Entitatea calificată nu ar trebui să aibă obligația de a identifica individual toți consumatorii vizați de o încălcare pentru a putea iniția acțiunea. În acțiunile de reprezentare în vederea obținerii de reparații, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar trebui să verifice, într-o etapă cât mai timpurie a procedurii, dacă respectivul caz este potrivit pentru a fi introdus ca acțiune de reprezentare, având în vedere natura încălcării și caracteristicile prejudiciilor suferite de consumatorii în cauză. În special, cererile ar trebui să fie verificabile și uniforme, iar în cadrul măsurilor urmărite, ar trebui să existe un sistem de finanțare de către părți terțe al entității calificate, care să fie transparent și fără niciun fel de conflict de interese. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă are competența de a respinge cazurile în mod vădit nefondate cât mai devreme posibil în procedurile de soluționare a litigiului.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 19
(19)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide dacă instanța sau autoritatea națională sesizată cu o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații poate emite, în mod excepțional, în locul unui ordin privind reparațiile, o decizie de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma unei încălcări, decizie care ar putea fi invocată în mod direct în acțiunile ulterioare vizând obținerea de reparații inițiate de consumatori individuali. Această posibilitate ar trebui să fie rezervată cazurilor justificate în mod corespunzător, în care cuantificarea reparației individuale care trebuie atribuită fiecărui consumator vizat de acțiunea de reprezentare este complexă și ar fi ineficient ca aceasta să se efectueze în cadrul acțiunii de reprezentare. Deciziile de constatare nu ar trebui emise în situații care nu sunt complexe și, în special, în situațiile în care consumatorii vizați sunt identificabili și au suferit un prejudiciu comparabil cu privire la o perioadă de timp sau la o achiziție. În mod similar, deciziile de constatare nu ar trebui să fie emise în cazul în care valoarea prejudiciului suferit de fiecare dintre consumatorii individuali este atât de redusă încât este puțin probabil ca acești consumatori să solicite reparații individuale. Instanța sau autoritatea națională ar trebui să motiveze în mod corespunzător, pentru un caz dat, utilizarea deciziei de constatare în locul ordinului privind reparațiile.
eliminat
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 20
(20)  În cazul în care consumatorii vizați de aceeași practică sunt identificabili și au suferit un prejudiciu comparabil cu privire la o perioadă de timp sau la o achiziție, cum ar fi în cazul contractelor pe termen lung încheiate cu un consumatori, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă poate defini în mod clar grupul de consumatori vizat de încălcare în cursul acțiunii de reprezentare. Mai precis, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar putea solicita comerciantului care a săvârșit încălcarea să furnizeze o serie de informații relevante, cum ar fi identitatea consumatorilor vizați și durata practicii. Din motive practice și legate de eficiență, în aceste cazuri, statele membre ar putea să ia în considerare, în conformitate cu legislația națională, ideea de a le oferi consumatorilor posibilitatea de a beneficia în mod direct de un ordin privind reparațiile după ce acesta a fost emis, fără a avea obligația de a acorda mandatul lor individual înainte de emiterea ordinului privind reparațiile.
eliminat
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 21
(21)  În cazurile cu valoare scăzută, pentru majoritatea consumatorilor este puțin probabil că vor lua măsuri pentru a-și invoca drepturile, deoarece eforturile pe care ar trebui să le depună ar fi mai mari decât beneficiile individuale. Cu toate acestea, în cazul în care aceeași practică vizează mai mulți consumatori, pierderile cumulate pot fi semnificative. În aceste cazuri, instanța sau autoritatea poate considera că este disproporționat ca fondurile să fie distribuite înapoi consumatorilor vizați, deoarece, de exemplu, acest lucru este prea oneros sau imposibil de pus în practică. Prin urmare, fondurile obținute ca reparație prin intermediul acțiunilor de reprezentare ar servi mai bine scopurilor de protecție a intereselor colective ale consumatorilor și ar trebui să fie orientate spre un scop public relevant, cum ar fi un fond destinat asistenței juridice pentru consumatori, campaniilor de sensibilizare sau acțiunilor în care sunt implicați consumatorii.
eliminat
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 23
(23)  Prezenta directivă prevede un mecanism procedural care nu afectează normele prin care se stabilesc drepturile materiale ale consumatorilor la măsuri reparatorii contractuale și necontractuale în cazul în care interesele le-au fost lezate de o încălcare, printre aceste drepturi numărându-se dreptul la compensații pentru daune, la încetarea contractului, la rambursare, la înlocuire, la reparare sau la reducerea prețului. În temeiul prezentei directive, o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de măsuri reparatorii poate fi inițiată numai în cazul în care dreptul Uniunii sau legislația națională prevede astfel de drepturi materiale.
(23)  Prezenta directivă prevede un mecanism procedural care nu afectează normele prin care se stabilesc drepturile materiale ale consumatorilor la măsuri reparatorii contractuale și necontractuale în cazul în care interesele le-au fost lezate de o încălcare, printre aceste drepturi numărându-se dreptul la compensații pentru daune, la încetarea contractului, la rambursare, la înlocuire, la eliminare, la reparare sau la reducerea prețului. În temeiul prezentei directive, o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de măsuri reparatorii poate fi inițiată numai în cazul în care dreptul Uniunii sau legislația națională prevede astfel de drepturi materiale.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 24
(24)  Prezenta directivă nu înlocuiește mecanismele colective naționale de despăgubire care există în prezent. Ținând seama de tradițiile juridice naționale, directiva lasă la latitudinea statelor membre alegerea de a concepe acțiunile de reprezentare prevăzute în prezenta directivă ca parte a unui mecanism colectiv de despăgubire existent sau viitor ori ca alternativă la acest tip de mecanism, în măsura în care mecanismul național respectă modalitățile prevăzute în prezenta directivă.
(24)  Prezenta directivă vizează o minimă armonizare și nu înlocuiește mecanismele colective naționale de despăgubire care există în prezent. Ținând seama de tradițiile juridice naționale, directiva lasă la latitudinea statelor membre alegerea de a concepe acțiunile de reprezentare prevăzute în prezenta directivă ca parte a unui mecanism colectiv de despăgubire existent sau viitor ori ca alternativă la acest tip de mecanism, în măsura în care mecanismul național respectă modalitățile prevăzute în prezenta directivă. Aceasta nu împiedică statele membre să își păstreze cadrul existent și nici nu obligă statele membre să îl modifice. Statele membre vor avea posibilitatea de implementa normele prevăzute în prezenta directivă în propriul lor sistem de acțiuni colective sau de a le aplicare în cadrul unei proceduri separate.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 25
(25)  Entitățile calificate ar trebui să fie pe deplin transparente cu privire la sursa de finanțare a activității lor, în general, și în ceea ce privește fondurile care sprijină o anumită acțiune de reprezentare vizând obținerea de reparații, astfel încât să le permită instanțelor judecătorești sau autorităților administrative să evalueze dacă ar putea exista un conflict de interese între finanțatorul terț și entitatea calificată și să evite riscul abuzului de procedură, precum și să evalueze dacă finanțatorul terț dispune de resurse suficiente pentru a-și îndeplini angajamentele financiare asumate față de entitatea calificată. Informațiile furnizate de entitatea calificată instanței judecătorești sau autorității administrative sesizată cu acțiunea de reprezentare ar trebui să îi permită acesteia să evalueze dacă terțul poate influența deciziile procedurale ale entității calificate în contextul acțiunii de reprezentare, inclusiv în ceea ce privește tranzacțiile încheiate și dacă terțul oferă finanțare pentru o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații îndreptată împotriva unui pârât care este concurent al furnizorului de fonduri sau împotriva unui pârât de care furnizorul de fonduri este dependent. În cazul în care se confirmă oricare dintre aceste împrejurări, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă ar trebui să poată obliga entitatea calificată să refuze finanțarea respectivă și, dacă este necesar, să respingă statutul de entitate calificată al acesteia în cazul respectiv.
(25)  Entitățile reprezentante calificate ar trebui să fie pe deplin transparente cu privire la sursa de finanțare a activității lor, în general, și în ceea ce privește fondurile care sprijină o anumită acțiune de reprezentare vizând obținerea de reparații, astfel încât să le permită instanțelor judecătorești sau autorităților administrative să evalueze dacă ar putea exista un conflict de interese între finanțatorul terț și entitatea calificată și să evite riscul abuzului de procedură, precum și să evalueze dacă entitatea calificată dispune de resurse suficiente pentru a reprezenta interesele consumatorilor respectivi și pentru a susține toate costurile judiciare în caz de pierdere a acțiunii. Informațiile furnizate, cât mai devreme în procedură, de entitatea calificată instanței judecătorești sau autorității administrative sesizate cu acțiunea de reprezentare ar trebui să îi permită acesteia să evalueze dacă partea terță poate influența deciziile procedurale ale entității calificate în general și în contextul acțiunii de reprezentare, inclusiv în ceea ce privește tranzacțiile încheiate și dacă terțul oferă finanțare pentru o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații îndreptată împotriva unui pârât care este concurent al furnizorului de fonduri sau împotriva unui pârât de care furnizorul de fonduri este dependent. În cazul în care se confirmă oricare dintre aceste împrejurări, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă trebuie să poată obliga entitatea calificată să refuze finanțarea respectivă și, dacă este necesar, să respingă statutul de entitate calificată al acesteia în cazul respectiv. Statele membre ar trebui să împiedice firmele de avocatură să înființeze entități reprezentante calificate. Finanțarea indirectă a acțiunii prin intermediul donațiilor, inclusiv a donațiilor comercianților în cadrul unei inițiative privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, este eligibilă pentru finanțare de către o terță parte, cu condiția ca aceasta să respecte cerințele privind transparența, independența și absența conflictelor de interese enumerate la articolul 4 și la articolul 7.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 26
(26)  Recurgerea la soluționările alternative colective care au drept scop să ofere reparații consumatorilor prejudiciați ar trebui încurajată, atât înainte de introducerea acțiunii de reprezentare, cât și în orice etapă a acțiunii de reprezentare.
(26)  Recurgerea la soluționările alternative colective, cum ar fi medierea, care au drept scop să ofere reparații consumatorilor prejudiciați ar trebui încurajată, atât înainte de introducerea acțiunii de reprezentare, cât și în orice etapă a acțiunii de reprezentare.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 27
(27)  Statele membre pot prevedea că o entitate calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție. O astfel de cerere ar trebui să fie admisă de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă numai dacă nu există nicio altă acțiune de reprezentare în curs cu privire la aceeași practică. Instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care aprobă aceste tranzacții colective încheiate trebuie să ia în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate, inclusiv ale consumatorilor individuali. Consumatorii individuali vizați trebuie să aibă posibilitatea de a accepta sau de a refuzaîși asume obligații care derivă dintr-o astfel de tranzacție.
(27)  Statele membre pot prevedea că o entitate calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție. O astfel de cerere ar trebui să fie admisă de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă numai dacă nu există nicio altă acțiune de reprezentare în curs cu privire la aceeași practică. Instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care aprobă aceste tranzacții colective încheiate trebuie să ia în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate, inclusiv ale consumatorilor individuali. Tranzacțiile ar trebuifie finale și obligatorii pentru toate părțile.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Considerentul 29
(29)   Pentru a facilita acordarea de reparații consumatorilor individuali, solicitate pe baza deciziilor definitive de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma unei încălcări, emise în cadrul acțiunilor de reprezentare, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care a emis decizia ar trebui să poată solicita entității calificate și comerciantului să încheie o tranzacție colectivă.
eliminat
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Considerentul 30
(30)  Orice soluționare alternativă la care s-a ajuns în contextul unei acțiuni de reprezentare sau pe baza unei decizii de constatare definitive ar trebui să fie aprobată de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă pentru a se asigura legalitatea și corectitudinea acesteia, luându-se în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate. Consumatorii individuali vizați trebuieaibă posibilitatea de a accepta sau de a refuza să își asume obligații care derivă dintr-o astfel de tranzacție.
(30)  Orice soluționare alternativă la care s-a ajuns în contextul unei acțiuni de reprezentare ar trebui să fie aprobată de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă pentru a se asigura legalitatea și corectitudinea acesteia, luându-se în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate. Soluția este obligatorie pentru toate părțile, fărăducă atingere vreunui drept suplimentar la reparație pe care consumatorii vizați îl pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Considerentul 32
(32)  Pentru a fi eficiente, informațiile ar trebui să fie adecvate și proporționale în raport cu împrejurările cazului. Comerciantul care a săvârșit încălcarea ar trebui să îi informeze în mod corespunzător pe toți consumatorii vizați cu privire la existența unui ordin definitiv de încetare și a unui ordin privind reparațiile emise în cadrul acțiunii de reprezentare, precum și cu privire la orice tranzacție aprobată de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă. Aceste informații pot fi furnizate, de exemplu, pe site-ul internet al comerciantului, pe platformele de comunicare socială, pe piețele online sau în ziare cunoscute de public, inclusiv în cele distribuite exclusiv prin mijloace electronice de comunicare. Dacă este posibil, consumatorii ar trebui să fie informați în mod individual prin mijloace electronice sau prin scrisori. Aceste informații ar trebui să fie furnizate, la cerere, în formate accesibile pentru persoanele cu handicap.
(32)  Pentru a fi eficiente, informațiile ar trebui să fie adecvate și proporționale în raport cu împrejurările cazului. Statele membre ar trebui să se asigure că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă poate să oblige partea care nu are câștig de cauză să îi informeze în mod corespunzător pe toți consumatorii vizați cu privire la existența unei decizii finale de încetare și privind reparațiile, emise în cadrul acțiunii de reprezentare, și ambele părți în cazurile unei tranzacții aprobate de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă. Aceste informații pot fi furnizate, de exemplu, pe site-ul internet, pe platformele de comunicare socială, pe piețele online sau în ziare cunoscute de public, inclusiv în cele distribuite exclusiv prin mijloace electronice de comunicare. Aceste informații ar trebui să fie furnizate, la cerere, în formate accesibile pentru persoanele cu handicap. Partea care a pierdut suportă cheltuielile de judecată.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Considerentul 32 a (nou)
(32a)   Statele membre ar trebui să fie încurajate să instituie un registru național gratuit al acțiunilor de reprezentare, care ar putea consolida în mod suplimentar obligațiile de asigurare a transparenței.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Considerentul 33
(33)  Pentru a spori securitatea juridică, a evita incoerența în aplicarea dreptului Uniunii și a spori eficacitatea și eficiența procedurală a acțiunilor de reprezentare și a eventualelor acțiuni ulterioare în vederea obținerii de reparații, constatarea unei încălcări a dispozițiilor legale stabilită printr-o decizie definitivă, inclusiv printr-un ordin definitiv de încetare emis, în temeiul prezentei directive, de o autoritate administrativă sau de o instanță judecătorească nu ar trebui să fie repusă în discuție în acțiuni în justiție ulterioare legate de aceeași încălcare săvârșită de același comerciant în ceea ce privește natura încălcării și domeniul de aplicare material, personal, temporal și teritorial, astfel cum au fost stabilite prin decizia definitivă respectivă. În cazul în care o acțiune care are drept scop obținerea de măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, inclusiv obținerea de reparații, este introdusă într-un alt stat membru decât statul membru în care a fost emisă o decizie definitivă de constatare a încălcării respective, această decizie ar trebui să constituie o prezumție juris tantum că încălcarea a avut loc.
(33)  Pentru a spori securitatea juridică, a evita incoerența în aplicarea dreptului Uniunii și a spori eficacitatea și eficiența procedurală a acțiunilor de reprezentare și a eventualelor acțiuni ulterioare în vederea obținerii de reparații, constatarea unei încălcări sau neîncălcări a dispozițiilor legale stabilită printr-o decizie definitivă, inclusiv printr-un ordin definitiv de încetare emis, în temeiul prezentei directive, de o autoritate administrativă sau de o instanță judecătorească ar trebui să fie obligatorie pentru toate părțile care au participat la acțiunea de reprezentare. Decizia finală ar trebui să nu aducă atingere niciunui drept suplimentar la reparație pe care consumatorii vizați îl pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. Reparațiile obținute prin tranzacție ar trebui să fie, de asemenea, obligatorii în cazurile care implică aceeași practică, același comerciant și același consumator. În cazul în care o acțiune care are drept scop obținerea de măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, inclusiv obținerea de reparații, este introdusă într-un alt stat membru decât statul membru în care a fost emisă o decizie definitivă de constatare a încălcării sau a neîncălcării respective, decizia ar trebui să constituie dovadă că încălcarea a avut loc sau nu a avut loc în cazuri conexe. Statele membre se asigură că decizia finală a unei instanțe dintr-un stat membru de stabilire a existenței sau a inexistenței încălcării în scopul oricăror alte acțiuni care solicită despăgubiri în fața instanțelor naționale dintr-un alt stat membru împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare este considerată o prezumție juris tantum.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Considerentul 35
(35)  Acțiunile în despăgubire care sunt inițiate în temeiul prezentei directive și se bazează pe o încălcare stabilită printr-un ordin de încetare definitiv sau printr-o decizie definitivă de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați nu ar trebui să fie afectate de normele naționale privind termenele de prescripție. Prin depunerea unei acțiuni de reprezentare se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție aplicabile acțiunilor privind reparațiile în cazul consumatorilor vizați de acțiunea respectivă.
(35)  Acțiunile în despăgubire care sunt inițiate în temeiul prezentei directive și se bazează pe o încălcare stabilită printr-un ordin de încetare definitiv privind răspunderea comerciantului față de consumatorii vizați nu ar trebui să fie afectate de normele naționale privind termenele de prescripție. Prin depunerea unei acțiuni de reprezentare se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție aplicabile acțiunilor privind reparațiile în cazul consumatorilor vizați de acțiunea respectivă.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Considerentul 39
(39)  Având în vedere faptul că acțiunile de reprezentare urmăresc un interes public prin protejarea intereselor colective ale consumatorilor, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile calificate nu sunt împiedicate să inițieze acțiuni de reprezentare în temeiul prezentei directive din cauza costurilor asociate procedurilor.
(39)  Având în vedere faptul că acțiunile de reprezentare urmăresc un interes public prin protejarea intereselor colective ale consumatorilor, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile reprezentante calificate nu sunt împiedicate să inițieze acțiuni de reprezentare în temeiul prezentei directive din cauza costurilor asociate procedurilor. Totuși, sub rezerva condițiilor relevante prevăzute în dreptul național, aceasta nu ar trebui să aducă atingere rambursării de către partea care nu are câștig de cauză într-o acțiune de reprezentare a cheltuielilor de judecată necesare suportate de partea care are câștig de cauză („principiul conform căruia partea care pierde procesul are obligația de plată a cheltuielilor de judecată”). Cu toate acestea, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă nu ar trebui să acorde părții care a pierdut procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Considerentul 39 a (nou)
(39a)   Statele membre ar trebui să asigure evitarea onorariilor de succes și faptul că remunerația avocaților și metoda prin care aceasta este calculată nu creează niciun stimulent pentru desfășurarea de litigii care nu sunt necesare din punctul de vedere al interesului consumatorilor sau al oricărei părți în cauză și care ar putea împiedica consumatorii să beneficieze pe deplin de acțiunea de reprezentare. Statele membre care permit onorariile de succes ar trebui să se asigure că aceste onorarii nu împiedică obținerea despăgubirii integrale de către consumatori.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Considerentul 40
(40)  Cooperarea și schimbul de informații dintre entitățile calificate din diferite state membre s-au dovedit a fi utile în combaterea încălcărilor transfrontaliere. Este necesară continuarea măsurilor de consolidare a capacităților și de cooperare și extinderea acestora la un număr mai mare de entități calificate din întreaga Uniune în scopul de a crește frecvența utilizării acțiunilor de reprezentare cu implicații transfrontaliere.
(40)  Cooperarea și schimbul de informații, de bune practici și de experiență dintre entitățile reprezentante calificate din diferite state membre s-au dovedit a fi utile în combaterea încălcărilor transfrontaliere. Este necesară continuarea măsurilor de consolidare a capacităților și de cooperare și extinderea acestora la un număr mai mare de entități reprezentante calificate din întreaga Uniune în scopul de a crește frecvența utilizării acțiunilor de reprezentare cu implicații transfrontaliere.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Considerentul 41 a (nou)
(41a)   Pentru a explora posibilitatea de a institui o procedură la nivelul Uniunii pentru acțiuni de reprezentare transfrontaliere, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de instituire a unui ombudsman european pentru reparații colective.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 1
1.  Prezenta directivă stabilește normele în temeiul cărora entitățile calificate pot iniția acțiuni de reprezentare în scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor și asigură, în același timp, garanții adecvate pentru evitarea abuzului de procedură.
1.  Prezenta directivă stabilește normele în temeiul cărora entitățile reprezentante calificate pot iniția acțiuni de reprezentare în scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor și, prin urmare, în special de a atinge și a aplica un nivel înalt de protecție și de acces la justiție, asigurând, în același timp, garanții adecvate pentru evitarea abuzului de procedură.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 2
2.  Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții prin care se instituie în beneficiul entităților calificate și a oricăror alte persoane interesate alte mijloace procedurale de introducere de acțiuni care au scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor la nivel național.
2.  Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții prin care se instituie în beneficiul entităților reprezentante calificate și a oricăror altor organisme publice alte mijloace procedurale de introducere de acțiuni care au scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor la nivel național. Implementarea prezentei directive nu constituie în niciun caz un temei pentru reducerea protecției consumatorilor în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1
1.  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare introduse ca urmare a încălcării de către comercianți a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I care prejudiciază sau poate prejudicia interesele colective ale consumatorilor. Directiva se aplică încălcărilor de la nivel intern și transfrontalier, chiar dacă încălcările respective au încetat înainte de începerea sau de încheierea acțiunii de reprezentare.
1.  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare introduse ca urmare a încălcării, cu impact mare asupra consumatorilor, de către comercianți, a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I, care protejează interesele colective ale consumatorilor. Directiva se aplică încălcărilor de la nivel intern și transfrontalier, chiar dacă încălcările respective au încetat înainte de începerea sau de încheierea acțiunii de reprezentare.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 3
3.  Prezenta directivă nu aduce atingere normelor Uniunii de drept internațional privat, în special celor legate de competența judiciară și de legea aplicabilă.
3.  Prezenta directivă nu aduce atingere normelor Uniunii de drept internațional privat, în special celor legate de competența judiciară, recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, și nici legii aplicabile obligațiilor contractuale și necontractuale, care se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute de prezenta directivă.
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Prezenta directivă nu aduce atingere altor mecanisme de recurs prevăzute de legislația națională.
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 3 b (nou)
3b.  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția europeană a drepturilor omului, în special dreptul la un proces echitabil și imparțial și dreptul la o cale de atac eficientă.
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)
(1a)  „asociație de consumatori” înseamnă orice grup care urmărește să protejeze interesele consumatorilor împotriva actelor ilegale sau a omisiunilor comise de comercianți.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
(2)  „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau pe seama ei, în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;
(2)  „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează în calitate civilă în conformitate cu normele de drept civil, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau pe seama ei, în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3
(3)  „interesele colective ale consumatorilor” înseamnă interesele unui anumit număr de consumatori;
(3)  „interesele colective ale consumatorilor” înseamnă interesele unui număr de consumatori sau de persoane vizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2016/679 (Regulamentul general privind protecția datelor);
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 a (nou)
(6a)  „dreptul consumatorilor” înseamnă dreptul Uniunii și dreptul intern adoptate pentru a proteja consumatorii.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 4 – titlu
Entități calificate
Entități reprezentante calificate
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – partea introductivă
Statele membre sau instanțele lor desemnează, pe teritoriul lor, cel puțin o entitate reprezentativă calificată în scopul acțiunilor de reprezentare în sensul articolului 3 alineatul (4).
Statele membre desemnează o entitate drept entitate calificată dacă aceasta îndeplinește următoarele criterii:
Statele membre desemnează o entitate drept entitate reprezentativă calificată dacă aceasta îndeplinește toate criteriile următoare:
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera b
(b)  are un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor din dreptul Uniunii care intră sub incidența prezentei directive;
(b)  statutul său sau un alt document de administrare și activitatea sa continuă, care implică apărarea și protecția intereselor consumatorilor, demonstrează în a asigura respectarea dispozițiilor din dreptul Uniunii care intră sub incidența prezentei directive;
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera c a (nouă)
(ca)  acționează într-un mod care este independent de alte entități și de alte persoane decât consumatorii care ar putea avea un interes economic în rezultatul acțiunilor de reprezentare, mai ales din partea operatorilor de pe piață;
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera c b (nouă)
(cb)  nu are acorduri financiare cu firme de avocatură din partea reclamantă în afara unui contract de servicii normal;
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera c (nouă)
(cc)  a stabilit proceduri interne pentru a preveni un conflict de interese între ea și finanțatorii săi;
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 3
Statele membre prevăd ca entitățile reprezentante calificate să facă publice prin mijloace adecvate, cum ar fi pe site-ul său internet, modul de finanțare, structura sa organizatorică și de conducere, obiectivul și metodele sale de lucru, precum și activitățile sale, într-un limbaj simplu și inteligibil.
Statele membre evaluează în mod periodic dacă entitatea calificată îndeplinește în continuare aceste criterii. Statele membre se asigură că entitatea calificată își pierde statutul pe care îl are în temeiul prezentei directive dacă nu mai îndeplinește unul sau mai multe dintre criteriile enumerate la primul paragraf.
Statele membre evaluează în mod periodic dacă entitatea reprezentantă calificată îndeplinește în continuare aceste criterii. Statele membre se asigură că entitatea reprezentantă calificată își pierde statutul pe care îl are în temeiul prezentei directive dacă nu mai îndeplinește unul sau mai multe dintre criteriile enumerate la primul paragraf.
Statele membre întocmesc o listă a entităților reprezentante care îndeplinesc criteriile enumerate la alineatul (1) și le fac publice. Ele comunică Comisiei lista respectivă și o actualizează când este cazul.
Comisia publică lista entităților reprezentante calificate, primite de la statele membre, pe un portal online accesibil publicului.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Statele membre pot prevedea că organismele publice deja desemnate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive în conformitate cu legislația națională rămân eligibile pentru statutul de entitate reprezentantă în sensul prezentului articol.
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2
2.  Statele membre pot desemna ad-hoc o entitate calificată, pentru o anumită acțiune de reprezentare, la cererea acesteia, dacă respectiva entitate îndeplinește criteriile menționate la alineatul (1).
eliminat
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că în special asociațiile pentru protecția consumatorilor și organismele publice independente pot obține statutul de entitate calificată. Statele membre pot să desemneze drept entități calificate asociații pentru protecția consumatorilor care să reprezinte membrii din mai multe state membre.
3.  Statele membre se asigură că asociațiile pentru protecția consumatorilor care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1) și organismele publice sunt eligibile pentru statutul de entitate reprezentantă calificată. Statele membre pot să desemneze drept entități reprezentante calificate asociații pentru protecția consumatorilor care să reprezinte membrii din mai multe state membre.
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 4
4.  Statele membre pot stabili norme care să precizeze entitățile calificate care pot invoca toate măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și entitățile calificate care pot invoca doar una sau mai multe dintre aceste măsuri.
eliminat
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 5
5.  Respectarea de către o entitate calificată a criteriilor menționate la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului instanței sau autorității administrative de a examina dacă scopul urmărit de entitatea calificată justifică introducerea unei acțiuni de către aceasta într-un anumit caz, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).
5.  Respectarea de către o entitate calificată a criteriilor menționate la alineatul (1) nu aduce atingere obligației instanței sau autorității administrative de a examina dacă scopul urmărit de entitatea calificată justifică introducerea unei acțiuni de către aceasta într-un anumit caz, în conformitate cu articolul 4 și articolul 5 alineatul (1).
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare la instanțele naționale sau autoritățile administrative, cu condiția să existe o legătură directă între obiectivele principale ale entității și drepturile prevăzute în temeiul dreptului Uniunii despre care se susține că au fost încălcate și în legătură cu care se introduce acțiunea.
1.  Statele membre se asigură că doar entitățile reprezentante calificate, desemnate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), pot introduce acțiuni de reprezentare la instanțele naționale sau autoritățile administrative, și cu condiția să existe o legătură directă între obiectivele principale ale entității și drepturile prevăzute în temeiul dreptului Uniunii despre care se susține că au fost încălcate și în legătură cu care se introduce acțiunea.
Entitățile reprezentante calificate sunt libere să aleagă orice procedură disponibilă în temeiul legislației naționale sau a UE, asigurând un nivel mai ridicat de protecție a interesului colectiv al consumatorilor.
Statele membre se asigură că nu a fost inițiată nicio altă acțiune în curs de desfășurare în fața unei instanțe sau a unei autorități administrative din statul membru cu privire la aceeași practică, același comerciant și aceiași consumatori.
Amendamentul 54
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
Statele membre se asigură că entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea următoarelor măsuri:
Statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate, inclusiv organismele publice care au fost desemnate în prealabil, pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea următoarelor măsuri:
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2
Pentru solicitarea unui ordin de încetare, entitățile calificate nu trebuie să obțină mandatul consumatorilor individuali vizați sau să facă dovada pierderii sau a prejudiciului real suferit de consumatorii vizați ori a intenției sau a neglijenței comerciantului.
Pentru solicitarea unui ordin de încetare, entitățile reprezentante calificate nu trebuie să obțină mandatul consumatorilor individuali vizați sau să facă dovada pierderii sau a prejudiciului real suferit de consumatorii vizați ori a intenției sau a neglijenței comerciantului.
Amendamentul 56
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2 – litera a
(a)  un ordin de încetare, ca măsură provizorie pentru a pune capăt practicii sau, în cazul în care practica nu a fost încă aplicată, dar este iminentă, pentru a interzice practica;
(a)  un ordin de încetare, ca măsură provizorie pentru a pune capăt practicii ilegale sau, în cazul în care practica nu a fost încă aplicată, dar este iminentă, pentru a interzice practicile ilegale;
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea unor măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri sunt solicitate pe baza unei decizii definitive în care se stabilește că practica respectivă constituie o încălcare a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I care aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor, inclusiv pe baza unui ordin de încetare definitiv, astfel cum se prevede la alineatul (2) litera (b).
3.  Statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea unor măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării.
Amendamentul 58
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 4
4.  Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (4), statele membre se asigură că entitățile calificate pot solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, alături de măsurile menționate la alineatul (2), în cadrul unei singure acțiuni de reprezentare.
eliminat
Amendamentul 59
Propunere de directivă
Articolul 5 a (nou)
Articolul 5a
Registrul acțiunilor colective
1.  Statele membre pot înființa un registru național pentru acțiuni de reprezentare care să fie disponibil gratuit oricărei persoane interesate prin mijloace electronice și/sau în alt mod.
2.  Site-urile care publică registrele oferă acces la informații cuprinzătoare și obiective cu privire la metodele disponibile de a obține compensații, inclusiv cu privire la măsurile extrajudiciare, precum și la acțiunile de reprezentare în curs.
3.  Registrele naționale sunt interconectate. Se aplică articolul 35 din Regulamentul (UE) 2017/2394.
Amendamentul 60
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1
1.  În sensul articolului 5 alineatul (3), statele membre se asigură că entitățile calificate pot să introducă acțiuni de reprezentare pentru obținerea unui ordin privind reparațiile, care să îl oblige pe comerciant să prevadă, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz. Un stat membru poate să prevadă obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali vizați înainte de adoptarea unei decizii de constatare sau de emiterea unui ordin privind reparațiile.
1.  În sensul articolului 5 alineatul (3), statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate pot să introducă acțiuni de reprezentare pentru obținerea unui ordin privind reparațiile, care să îl oblige pe comerciant să prevadă, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz. Un stat membru poate sau nu să prevadă obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali vizați înainte de emiterea unui ordin privind reparațiile.
Amendamentul 61
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
1a.  Dacă un stat membru nu prevede obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali pentru a se alătura acțiunii de reprezentare, acest stat membru permite, totuși, acelor persoane fizice care nu au reședința obișnuită în statul membru în care se introduce acțiunea să participe la acțiunea de reprezentare, în situația în care și-au dat explicit mandatul pentru a participa la acțiunea de reprezentare în termenul aplicabil.
Amendamentul 62
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2
Entitatea calificată trebuie să prevadă suficiente informații, conform legislației naționale, care să susțină acțiunea, inclusiv o descriere a consumatorilor vizați de acțiune și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate.
Entitatea reprezentantă calificată trebuie să prevadă toate informațiile necesare, conform legislației naționale, care să susțină acțiunea, inclusiv o descriere a consumatorilor vizați de acțiune și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate.
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2
2.  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot împuternici o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să emită, în locul unui ordin privind reparațiile, o decizie de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I, în cazuri bine întemeiate, atunci când, din cauza caracteristicilor prejudiciului individual suferit de consumatorii vizați cuantificarea reparației individuale este complexă.
eliminat
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 3
3.  Alineatul (2) nu se aplică atunci când:
eliminat
(a)  consumatorii vizați de încălcare pot fi identificați și au suferit un prejudiciu similar care a fost cauzat de aceeași practică în legătură cu un interval de timp sau o achiziție. În aceste cazuri, cerința existenței unui mandat din partea consumatorilor individuali vizați nu constituie o condiție pentru inițierea acțiunii. Reparația trebuie direcționată către consumatorii vizați;
(b)  cuantumul pierderii suferite de consumatori este redus și distribuirea reparației către aceștia ar fi disproporționată. În aceste cazuri, statele membre se asigură că nu este necesar un mandat din partea consumatorilor individuali vizați. Reparația trebuie direcționată către un scop public care servește interesele colective ale consumatorilor.
Amendamentul 65
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4
4.  Reparațiile obținute prin intermediul unei decizii definitive în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
4.  Reparațiile obținute prin intermediul unei decizii definitive în conformitate cu alineatul (1) nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. În aplicarea prezentei dispoziții se respectă principiul res judicata.
Amendamentul 66
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4 a (nou)
4a.  Măsurile reparatorii vizează acordarea unei compensații integrale pentru consumatorii în cauză. În cazul în care există o sumă nerevendicată rămasă după compensație, Curtea decide asupra beneficiarului acestei sume rămase. Această sumă nerevendicată nu îi revine entității reprezentante calificate sau comerciantului.
Amendamentul 67
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4 b (nou)
4b.  În special, sunt interzise daunele punitive, care conduc la existența unei supracompensări în favoarea părții reclamante pentru prejudiciile suferite. De exemplu, compensația acordată consumatorilor afectați într-un prejudiciu colectiv nu depășește suma datorată de comerciant, în conformitate cu legislația națională sau cu dreptul Uniunii aplicabil, pentru a acoperi prejudiciul individual real suferit de aceștia.
Amendamentul 68
Propunere de directivă
Articolul 7 – titlu
Finanțare
Admisibilitatea unei acțiuni de reprezentare
Amendamentul 69
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1
1.  Entitatea calificată care solicită un ordin privind reparațiile, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1), trebuie să declare într-un stadiu incipient al acțiunii sursa fondurilor utilizate pentru desfășurarea activității sale, în general, și a fondurilor pe care le utilizează pentru susținerea acțiunii. Aceasta trebuie să demonstreze că dispune de resurse financiare suficiente pentru a reprezenta interesul superior al consumatorilor vizați, precum și pentru a acoperi, în cazul în care nu obține câștig de cauză, eventualele cheltuieli în favoarea părții adverse.
1.  Entitatea reprezentantă calificată care solicită un ordin privind reparațiile, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1), prezintă instanței sau autorității administrative, într-un stadiu cât mai timpuriu al acțiunii, o situație financiară completă, în care să enumere toate sursele fondurilor utilizate pentru desfășurarea activității sale, în general, și ale fondurilor pe care le utilizează pentru susținerea acțiunii pentru a demonstra absența vreunui conflict de interese. Aceasta trebuie să demonstreze că dispune de resurse financiare suficiente pentru a reprezenta interesul superior al consumatorilor vizați, precum și pentru a acoperi, în cazul în care nu obține câștig de cauză, eventualele cheltuieli în favoarea părții adverse.
Amendamentul 70
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură că, în cazul în care acțiunea de reprezentare în vederea obținerii de reparații este finanțată de către un terț, se interzice acestuia din urmă:
2.  Acțiunea de reprezentare poate fi declarată inadmisibilă de către instanța națională, dacă instanța stabilește că finanțarea de către partea terță:
Amendamentul 71
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 2 – litera a
(a)  să exercite influență asupra deciziilor entității calificate în contextul unei acțiuni de reprezentare, inclusiv cu privire la tranzacțiile încheiate în context judiciar sau administrativ;
(a)  exercită influență asupra deciziilor entității reprezentante în contextul unei acțiuni de reprezentare, inclusiv cu privire la inițierea acțiunilor de reprezentare și a deciziilor legate de tranzacții;
Amendamentul 72
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că instanțele și autoritățile administrative au competența să analizeze circumstanțele prevăzute la alineatul (2) și, dacă este cazul, să îi solicite entității calificate refuzarea finanțării relevante, precum și, dacă este necesar, să refuze calitatea procesuală a entității calificate într-un caz specific.
3.  Statele membre se asigură că instanțele și autoritățile administrative evaluează absența conflictului de interese, după cum se menționează la alineatul (1) și circumstanțele prevăzute la alineatul (2) în stadiul admisibilității acțiunii de reprezentare și într-un stadiu ulterior, în timpul procedurilor în instanță, dacă respectivele circumstanțe se manifestă abia atunci.
Amendamentul 73
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Statele membre se asigură că instanța sau autoritatea administrativă are competența de a respinge cazurile vădit nefondate cât mai devreme în desfășurarea procedurilor.
Amendamentul 74
Propunere de directivă
Articolul 7 a (nou)
Articolul 7a
Principiul conform căruia partea care pierde suportă cheltuielile de judecată
Statele membre se asigură că partea care pierde o acțiune colectivă rambursează costurile juridice suportate de partea care are câștig de cauză, sub rezerva condițiilor prevăzute de legislația națională. Cu toate acestea, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă nu ar trebui să pună în sarcina părții care a pierdut procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele cu o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Amendamentul 75
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1
1.  Statele membre pot prevedea că o entitate calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție. Cererea ar trebui să fie admisă de instanța judecătorească sau de autoritatea administrativă numai dacă nu se află în derulare o altă acțiune de reprezentare în cadrul instanței judecătorești sau al autorității administrative din același stat membru cu privire la același comerciant și la aceeași practică.
1.  Statele membre pot prevedea că o entitate reprezentantă calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție.
Amendamentul 76
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 6
6.  Consumatorii individuali vizați trebuie să aibă posibilitatea de a accepta sau de a refuza să își asume obligațiile care derivă din tranzacțiile menționate la alineatele (1), (2) și (3). Reparațiile obținute prin intermediul unei tranzacții aprobate în conformitate cu alineatul (4) nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
6.  Reparațiile obținute prin intermediul unei tranzacții aprobate în conformitate cu alineatul (4) sunt obligatorii pentru toate părțile fără a aduce atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
Amendamentul 77
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul -1 (nou)
-1 Statele membre se asigură că entitățile reprezentante:
(a)  informează consumatorii cu privire la presupusa încălcare a drepturilor acordate în temeiul dreptului Uniunii și cu privire la intenția de a solicita un ordin de încetare sau de a introduce o acțiune pentru acordarea de daune-interese,
(b)  explică consumatorilor în cauză în prealabil posibilitatea de a se alătura acțiunii pentru a se asigura că sunt păstrate documentele relevante și alte informații necesare pentru acțiune.
(c)  (c) după caz, informează cu privire la pașii ulteriori și la consecințele juridice posibile.
Amendamentul 78
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă impune comerciantului care a săvârșit încălcarea obligația de a informa, pe cheltuiala sa, consumatorii afectați cu privire la deciziile definitive care prevăd măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și cu privire la tranzacțiile aprobate menționate la articolul 8, prin mijloace adecvate circumstanțelor cazului și în termenele stabilite, inclusiv, după caz, prin notificarea individuală a tuturor consumatorilor vizați.
1.  În cazul în care tranzacția sau decizia definitivă aduce beneficii consumatorilor care s-ar putea să nu fie la curent cu aceasta, statele membre se asigură că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă cere părții care a căzut în pretenții sau ambelor părți să informeze, pe cheltuiala lor, consumatorii afectați cu privire la deciziile definitive care prevăd măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și tranzacțiile aprobate menționate la articolul 8, prin mijloace adecvate circumstanțelor cazului și în termenele stabilite. Statele membre pot prevedea că obligația de informare poate fi respectată prin intermediul unui site internet public și ușor accesibil.
Amendamentul 79
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 a (nou)
1a.  partea căzută în pretenții suportă costurile informării consumatorilor în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 7.
Amendamentul 80
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2
2.  În informațiile menționate la alineatul (1) trebuie să se includă, într-un limbaj inteligibil, o explicație a obiectului acțiunii de reprezentare, consecințele juridice ale acesteia și, dacă este cazul, măsurile ulterioare care trebuie luate de către consumatorii vizați.
2.  În informațiile menționate la alineatul (1) trebuie să se includă, într-un limbaj inteligibil, o explicație a obiectului acțiunii de reprezentare, consecințele juridice ale acesteia și, dacă este cazul, măsurile ulterioare care trebuie luate de către consumatorii vizați. Modalitățile și calendarul pentru furnizarea informațiilor sunt stabilite în acord cu instanța sau autoritatea administrativă.
Amendamentul 81
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Statele membre se asigură că se pun la dispoziția publicului, într-o manieră accesibilă, informații privind acțiunile colective viitoare, în desfășurare și închise, inclusiv prin presă sau prin mediul online prin intermediul unui site internet public dacă instanța a hotărât că este admisibil cazul.
Amendamentul 82
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2 b (nou)
2b.  Statele membre se asigură că comunicările publice din partea entităților calificate cu privire la revendicări se bazează pe fapte și iau în considerare atât dreptul consumatorilor de a primi informații, cât și drepturile pârâților la protejarea reputației și a secretului de afaceri.
Amendamentul 83
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că decizia definitivă a unei autorități administrative sau a unei instanțe judecătorești prin care se stabilește existența unei încălcări care afectează interesele colective ale consumatorilor, inclusiv ordinul de încetare definitiv prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b), este considerată ca stabilind în mod incontestabil existența încălcării respective în scopul oricăror alte acțiuni care urmăresc obținerea de reparații în fața instanțelor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare.
1.  Statele membre se asigură că decizia definitivă a unei autorități administrative sau a unei instanțe judecătorești, inclusiv ordinul de încetare definitiv prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b), este considerată ca probă ce stabilește în mod incontestabil existența sau inexistența încălcării respective în scopul oricăror alte acțiuni care urmăresc obținerea de reparații în fața instanțelor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru aceleași fapte, cu condiția ca aceleași daune să nu poată fi compensate de două ori pentru aceiași consumatori în cauză.
Amendamentul 84
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură că decizia definitivă prevăzută la alineatul (1), adoptată într-un alt stat membru este considerată de către instanțele naționale sau de autoritățile administrative ale acestora ca o prezumție juris tantum că încălcarea a avut loc.
2.  Statele membre se asigură că decizia definitivă prevăzută la alineatul (1), adoptată într-un alt stat membru este considerată de către instanțele naționale sau de autoritățile administrative ale acestora cel puțin ca dovadă că încălcarea a avut loc.
Amendamentul 85
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Statele membre se asigură că decizia finală a unei instanțe dintr-un stat membru de stabilire a existenței sau a inexistenței încălcării în scopul oricăror alte acțiuni care solicită despăgubiri în fața instanțelor naționale dintr-un alt stat membru împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare este considerată o prezumție juris tantum.
Amendamentul 86
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că prin decizia de constatare definitivă menționată la articolul 6 alineatul (2) se stabilește în mod incontestabil răspunderea comerciantului față de consumatorii prejudiciați ca urmare a încălcării în sensul oricăror acțiuni care au scopul de a obține reparații în fața instanțelor lor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru încălcarea respectivă. Statele membre se asigură că astfel de acțiuni, care au ca obiect obținerea de reparații, introduse individual de către consumatori sunt disponibile prin proceduri rapide și simplificate.
3.  Statele membre sunt încurajate să creeze o bază de date care să conțină toate deciziile finale privind acțiunile colective care ar putea facilita alte măsuri reparatorii și să-și împărtășească cele mai bune practici în domeniu.
Amendamentul 87
Propunere de directivă
Articolul 11 – paragraful 1
Statele membre se asigură că prin depunerea unei acțiuni de reprezentare, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6, se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție care se aplică acțiunilor în despăgubire în cazul consumatorilor vizați, dacă drepturile relevante fac obiectul unui termen de prescripție în temeiul dreptului Uniunii sau a dreptului național.
În conformitate cu legislația națională, statele membre se asigură că prin depunerea unei acțiuni de reprezentare, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6, se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție care se aplică acțiunilor în despăgubire în cazul persoanelor fizice vizate, dacă drepturile relevante fac obiectul unui termen de prescripție în temeiul dreptului Uniunii sau a dreptului național.
Amendamentul 88
Propunere de directivă
Articolul 13 – paragraful 1
Statele membre se asigură că, la cererea unei entități calificate care a prezentat fapte care sunt în mod rezonabil disponibile și elemente de probă suficiente în sprijinul acțiunii de reprezentare și care a indicat alte elemente de probă asupra cărora pârâtul deține controlul, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă poate impune pârâtului, în conformitate cu normele procedurale naționale, să prezinte aceste elemente de probă, sub rezerva normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile în materie de confidențialitate.
Statele membre se asigură că, la cererea uneia dintre părți care a prezentat fapte care sunt în mod rezonabil disponibile, elemente de probă suficiente și o explicație substanțială în sprijinul poziției sale, și care a indicat alte elemente de probă specifice și clar definite asupra cărora cealaltă parte deține controlul, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă poate impune acestei părți, în conformitate cu normele procedurale naționale, să prezinte aceste elemente de probă, cât mai restrâns posibil, pe baza unor fapte disponibile în mod rezonabil, sub rezerva normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile în materie de confidențialitate. Ordinul în cauză trebuie să fie adecvat și proporțional pentru cazul respectiv și să nu creeze un dezechilibru între cele două părți implicate.
Amendamentul 89
Propunere de directivă
Articolul 13 – paragraful 1 a (nou)
1a.  Statele membre se asigură că instanțele limitează divulgarea probelor la ceea ce este proporțional. Pentru a stabili dacă divulgarea solicitată de o entitate reprezentantă calificată este proporțională, instanța consideră interesul legitim al tuturor părților implicate, și anume măsura în care cererea de divulgare a dovezilor este susținută de fapte și probe disponibile și dacă dovezile solicitate conțin informații confidențiale.
Amendamentul 90
Propunere de directivă
Articolul 13 – paragraful 1 b (nou)
1b.  Statele membre se asigură că instanțele naționale au competența de a dispune divulgarea de probe care conțin informații atunci când le consideră relevante pentru acțiunile în despăgubire.
Amendamentul 91
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură că sancțiunile pot lua forma unor amenzi.
2.  Statele membre se asigură că sancțiunile pot lua, printre altele, forma unor amenzi.
Amendamentul 92
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 3
3.  Atunci când decid cu privire la alocarea veniturilor provenite din amenzi, statele membre trebuie să țină seama de interesele colective ale consumatorilor.
3.  Atunci când decid cu privire la alocarea veniturilor provenite din amenzi, statele membre trebuie să țină seama de interesele colective. Statele membre pot decide ca aceste venituri să fie alocate unui fond creat în scopul finanțării acțiunilor de reprezentare.
Amendamentul 93
Propunere de directivă
Articolul 15 – titlu
Asistență pentru entitățile calificate
Asistență pentru entitățile reprezentante calificate
Amendamentul 94
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 1
1.  Statele membre iau măsurile necesare astfel încât costurile procedurale aferente acțiunilor de reprezentare să nu reprezinte obstacole financiare în calea exercitării de către entitățile calificate a dreptului de a solicita măsurile menționate la articolele 5 și 6, ca de exemplu limitarea taxelor judiciare sau administrative aplicabile, acordarea accesului la asistență judiciară atunci când este necesar sau acordarea de finanțare publică în acest scop.
1.  Statele membre sunt încurajate, în conformitate cu articolul 7 să se asigure că entitățile reprezentante calificate dispun de fonduri suficiente pentru acțiunile de reprezentare. Ele iau măsurile necesare pentru a înlesni accesul la justiție și se asigură că costurile procedurale aferente acțiunilor de reprezentare să nu reprezinte obstacole financiare în calea exercitării de către entitățile calificate a dreptului de a solicita măsurile menționate la articolele 5 și 6, ca de exemplu limitarea taxelor judiciare sau administrative aplicabile ori acordarea accesului la asistență judiciară când este necesar sau acordarea de finanțare publică în acest scop.
Amendamentul 95
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Statele membre oferă sprijin structural entităților care acționează în calitate de entități calificate în domeniul de aplicare al prezentei directive.
Amendamentul 96
Propunere de directivă
Articolul 15 a (nou)
Articolul 15a
Reprezentare și cheltuieli juridice
Statele membre se asigură că remunerația avocaților și metoda de calcul al acesteia nu creează niciun stimulent pentru desfășurarea de litigii care nu sunt necesare din punctul de vedere al interesului oricăreia dintre părți. În special, statele membre interzic onorariile condiționate.
Amendamentul 97
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 1
1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice entitate calificată desemnată în prealabil într-un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) poate sesiza instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ale unui alt stat membru prin prezentarea listei publice prevăzute la articolul respectiv. Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative acceptă această listă ca dovadă a capacității procesuale a entității calificate, fără a aduce atingere dreptului lor de a examina dacă scopul entității calificate justifică introducerea unei acțiuni într-un anumit caz.
1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice entitate reprezentantă calificată desemnată în prealabil într-un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) poate sesiza instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ale unui alt stat membru prin prezentarea listei publice prevăzute la articolul respectiv. Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative pot reexamina capacitatea procesuală a entității reprezentante calificate, fără a aduce atingere dreptului lor de a examina dacă scopul entității reprezentante calificate justifică introducerea unei acțiuni într-un anumit caz.
Amendamentul 98
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Statul membru în care are loc o acțiune colectivă de recurs poate solicita mandat din partea consumatorilor care își au reședința în statul membru respectiv și trebuie să ceară mandat din partea consumatorilor individuali stabiliți în alt stat membru, dacă acțiunea este transfrontalieră. În astfel de cazuri, la începutul unei acțiuni va fi furnizată instanței sau autorității administrative și pârâtului o listă consolidată a tuturor consumatorilor care au acordat un astfel de mandat specific.
Amendamentul 99
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 4
4.  În cazul în care un stat membru sau Comisia își exprimă preocupări cu privire la respectarea de către o entitate calificată a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), statul membru care a desemnat respectiva entitate analizează preocupările și, dacă este cazul, retrage desemnarea atunci când unul sau mai multe criterii nu sunt îndeplinite.
4.  În cazul în care un stat membru, Comisia sau comerciantul își exprimă preocupări cu privire la respectarea de către o entitate reprezentantă calificată a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), statul membru care a desemnat respectiva entitate analizează preocupările și, dacă este cazul, retrage desemnarea atunci când unul sau mai multe criterii nu sunt îndeplinite.
Amendamentul 100
Propunere de directivă
Articolul 16 a (nou)
Articolul 16a
Registrul public
Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente relevante instituie un registru accesibil publicului care să conțină actele ilegale care au făcut obiectul unor ordine de încetare în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.
Amendamentul 101
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 2
2.  În termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează dacă normele privind drepturile pasagerilor care utilizează transportul aerian și feroviar oferă un nivel de protecție a drepturilor consumatorilor comparabil cu cel prevăzut în temeiul prezentei directive. Dacă se verifică această situație, Comisia intenționează să formuleze propuneri corespunzătoare, care pot consta în special în eliminarea actelor menționate la punctele 10 și 15 din anexa I din domeniul de aplicare al prezentei directive, astfel cum este definit la articolul 2.
eliminat
Amendamentul 102
Propunere de directivă
Articolul 18 a (nou)
Articolul 18a
Clauză de revizuire
Fără a aduce atingere articolului 16, Comisia evaluează dacă acțiunile de reprezentare transfrontaliere ar putea fi abordate cel mai bine la nivelul Uniunii, prin instituirea unui Ombudsman European pentru acțiuni colective în despăgubire. În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive regulament, Comisia întocmește un raport în acest sens și îl prezintă Parlamentului European și Consiliului, anexând, după caz, o propunere relevantă.
Amendamentul 103
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 a (nou)
(59a)   Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
Amendamentul 104
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 b (nou)
(59b)   Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).
Amendamentul 105
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 c (nou)
(59c)   Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare.
Amendamentul 106
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 d (nou)
(59d)   Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
Amendamentul 107
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 e (nou)
(59e)   Regulamentul (CEE) nr. 2136/89 al Consiliului din 21 iunie 1989 privind stabilirea unor standarde comune de comercializare pentru conservele de sardine și a unor descrieri comerciale pentru conservele de sardine și conservele de produse de tipul sardine.
Amendamentul 108
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 f (nou)
(59f)   Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005.

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 66.
(2) JO C 461, 21.12.2018, p. 232.

Ultima actualizare: 27 martie 2019Notă juridică