Index 
Texte adoptate
Joi, 14 martie 2019 - StrasbourgEdiţie provizorie
Situația drepturilor omului în Kazahstan
 Iran, în special cazul apărătorilor drepturilor omului
 Situația drepturilor omului în Guatemala
 Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii *
 Punerea în aplicare a Regulamentului privind sistemul generalizat de preferințe (SGP)
 Acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante ***I
 Protecția concurenței în domeniul transportului aerian ***I
 Orientări pentru bugetul 2020 – Secțiunea III
 Echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE
 Numirea lui Sebastiano Laviola în calitate de nou membru al Comitetului Unic de Rezoluție
 Numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene
 Numirea președintelui Autorității Bancare Europene
 Un regim european de sancționare a încălcării drepturilor omului
 Urgența stabilirii unei liste negre a UE cu țările terțe în conformitate cu Directiva privind combaterea spălării banilor
 Schimbările climatice
 Înființarea Fondului Monetar European
 Situația în Nicaragua
 Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă

Situația drepturilor omului în Kazahstan
PDF 142kWORD 56k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la situația drepturilor omului din Kazahstan (2019/2610(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0203RC-B8-0204/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte(1) și Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la libertatea de exprimare în Kazahstan(2),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 12 decembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Kazahstan, inclusiv cele din 18 aprilie 2013(4) și 15 martie 2012(5), precum și cea din 17 septembrie 2009 privind cazul lui Yevgeny Zhovtis din Kazahstan(6),

–  având în vedere Acordul consolidat de parteneriat și cooperare (ACP consolidat) semnat la 21 decembrie 2015 la Astana,

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 15 decembrie 2011 referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală(7) și din 13 aprilie 2016 referitoare la implementarea și revizuirea Strategiei UE-Asia Centrală(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iunie 2015 și din 19 iunie 2017 privind Strategia UE pentru Asia Centrală,

–  având în vedere dialogurile anuale UE-Kazahstan privind drepturile omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană și Kazahstanul au semnat, la 21 decembrie 2015, un Acord consolidat de parteneriat și cooperare (ACP consolidat), menit să asigure un cadru larg pentru dialogul politic consolidat și cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne și în numeroase alte domenii; întrucât acest acord pune un accent puternic pe democrație, statul de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale, pe principiile economiei de piață și pe dezvoltarea durabilă, precum și pe cooperarea cu societatea civilă, inclusiv implicarea societății civile în elaborarea politicilor publice;

B.  întrucât Kazahstanul a aderat la Comisia pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția) în martie 2012;

C.  întrucât se pare că guvernul Kazahstanului nu a luat nicio măsură pentru a revizui dispozițiile formulate în linii mari la articolul 174 din Codul Penal, care interzice „incitarea” la disensiuni sociale, naționale sau de altă natură și la articolul 274, care interzice „difuzarea de informații despre care se știe că sunt false”, dar continuă să utilizeze aceste dispoziții ca bază pentru a acuza și a închide activiști ai societății civile și jurnaliști;

D.  întrucât numărul deținuților politici din Kazahstan a crescut; întrucât, în 2016, în diferite regiuni din Kazahstan au avut loc manifestații pașnice împotriva schimbărilor din Codul funciar, ceea ce a dus la reținerea a peste 1 000 de participanți (inclusiv 55 de jurnaliști), dintre care peste 30 au fost ulterior arestați; întrucât Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a recunoscut natura arbitrară a detenției, lipsa unui proces echitabil și încălcarea gravă a drepturilor în anumite cazuri; întrucât activistul societății civile Maks Bokayev execută o pedeapsă cu închisoarea pentru participarea legitimă la această demonstrație pașnică în masă;

E.  întrucât guvernul Kazahstanului a cooperat cu misiunea la nivel înalt a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și s-a angajat să pună în aplicare o foaie de parcurs pentru a răspunde preocupărilor OIM, dar nu a luat măsuri semnificative pentru a pune în aplicare dispozițiile foii de parcurs, cum ar fi modificarea legislației privind sindicatele; întrucât, în mod similar, nu a pus în aplicare recomandările anterioare ale Comitetului OIM privind aplicarea standardelor pentru a revizui legislația privind sindicatele și a Codului muncii și pentru a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că Confederația sindicatelor independente din Kazahstan (CITUK) și filialele sale își pot exercita pe deplin drepturile sindicale;

F.  întrucât activiștii sindicali Nurbek Kushakbaev și Amin Eleusinov au fost eliberați condiționat în mai 2018, dar activitățile lor sindicale rămân interzise; întrucât activista Larisa Kharkova se confruntă cu restricții similare, precum și cu hărțuire judiciară constantă, iar Erlan Baltabay, un alt activist sindical din Șimkent, se află sub urmărire penală în urma unor acuzații îndoielnice;

G.  întrucât noua legislație privind ONG-urile a înăsprit normele contabile pentru organizațiile societății civile; întrucât organizațiile pentru drepturile omului sunt supuse presiunii fiscale în legătură cu subvențiile primite de la donatorii internaționali;

H.  întrucât libertatea religioasă și a convingerilor a fost grav subminată; întrucât convingerile religioase sunt folosite de autorități ca pretext pentru detenția arbitrară; întrucât Saken Tulbayev a fost încarcerat după ce a fost acuzat de „incitare la ură religioasă;

I.  întrucât, la 13 martie 2018, autoritățile au interzis mișcarea pașnică a opoziției „Democratic Choice of Kazakhstan” (DCK), iar peste 500 de persoane au sprijinit DCK în diferite forme; întrucât activiștii civili Almat Zhumagulov și poetul Kenzhebek Abishev au devenit victime ale luptei autorităților din Kazahstan împotriva DCK și au fost condamnați la 8 și, respectiv, 7 ani de închisoare; întrucât Ablovas Dzhumayev a fost condamnat la trei ani de închisoare, iar Aset Abishev la patru ani de închisoare pentru criticarea autorităților online și pentru sprijinirea DCK;

J.  întrucât, în pofida faptului că este protejat de Constituția Kazahstanului, dreptul la libertatea de asociere rămâne în mare măsură restricționat în această țară, iar Legea privind asocierea publică continuă să solicite ca toate asociațiile publice să se înregistreze la Ministerul Justiției; întrucât, în decembrie 2015, noile modificări ale legii respective au impus obligații de raportare și reglementări de stat împovărătoare prin intermediul unui organism desemnat de guvern; întrucât persoanele care desfășoară activități în organizații neînregistrate se pot confrunta cu sancțiuni administrative și penale;

K.  întrucât societatea civilă și activiștii pentru drepturile omului continuă să se confrunte cu represalii și restricții în activitățile pe care le desfășoară, printre aceștia numărându-se activista pentru drepturile omului Elena Semenova, supusă unei interdicții de călătorie pentru „diseminarea de informații false cu bună știință” și activista din Șimkent Ardak Ashim, care a fost acuzată de „incitare la discordie” pentru postările ei critice de pe platformele de comunicare socială și a fost supusă detenției psihiatrice forțate; întrucât, la 10 mai 2018, în timpul vizitei unei delegații a Parlamentului European în Kazahstan, poliția a recurs la utilizarea forței excesive împotriva protestatarilor pașnici care încercau să se întâlnească cu deputații din Parlamentul European; întrucât peste 150 de persoane au fost reținute de poliție și peste 30 de protestatari au fost arestați administrativ; întrucât, la 17 și 18 septembrie 2018, poliția din Kazahstan a reținut mai mulți activiști care doreau să se întâlnească cu deputații din Parlamentul European;

L.  întrucât, în aprilie 2018, au intrat în vigoare noi modificări restrictive ale legislației privind mass-media și informațiile, accesul la informații pe platformele sociale continuă să fie blocat, iar Forbes Kazahstan și Ratel.kz se confruntă cu o anchetă penală deschisă împotriva lor din cauza „difuzării de informații false cu bună știință”; întrucât utilizarea rețelelor sociale este controlată și limitată de autorități; întrucât mai mulți bloggeri și utilizatori ai rețelelor sociale au fost condamnați la închisoare, printre aceștia numărându-se Ruslan Ginatullin, Igor Chupina și Igor Sychev; întrucât bloggerul Muratbek Tungishbayev a fost extrădat din Kârgâzstan în Kazahstan, cu încălcarea gravă a legii și a fost supus unui tratament inuman în Kazahstan;

M.  întrucât impunitatea pentru torturarea și maltratarea prizonierilor și a suspecților rămâne în continuare norma, în ciuda faptului că guvernul s-a angajat să respecte toleranța zero față de tortură; întrucât autoritățile nu au reușit să efectueze o anchetă credibilă cu privire la acuzațiile de tortură în timpul conflictului extins din sectorul petrolier din Zhanaozen din 2011;

N.  întrucât Parchetul de la Almaty nu a găsit nicio dovadă credibilă pentru a susține acuzațiile de tortură cu privire la omul de afaceri Iskander Yerimbetov, condamnat la șapte ani de închisoare pentru fraude la scară largă în octombrie 2018; întrucât Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a concluzionat în 2018 că arestarea și reținerea sa au fost arbitrare, a solicitat eliberarea sa și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la acuzațiile de tortură în timpul arestului preventiv;

O.  întrucât nivelurile ridicate de violență împotriva femeilor și normele și stereotipurile patriarhale tradiționale ridică obstacole majore în calea egalității de gen în Kazahstan; întrucât ONG-urile afirmă că violența împotriva femeilor este subraportată și că există o rată scăzută de urmărire penală a cazurilor de violență împotriva femeilor, precum și a cazurilor de hărțuire sexuală;

P.  întrucât persoanele LGBTI din Kazahstan se confruntă cu probleme juridice și cu discriminare; întrucât relațiile sexuale cu persoane de același sex, atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților, sunt legale în Kazahstan, dar cuplurile de același sex și gospodăriile întemeiate de astfel de cupluri nu sunt eligibile pentru același tip de protecție juridică de care beneficiază cuplurile de sex opus căsătorite;

Q.  întrucât Kazahstanul se situează pe locul 143 din 167 în Indicele democrației mondiale, țara fiind astfel definită ca un regim autoritar,

1.  îndeamnă Kazahstanul să își respecte obligațiile internaționale, precum și drepturile omului și libertățile fundamentale; invită autoritățile din Kazahstan să pună capăt încălcărilor drepturilor omului și tuturor formelor de represiune politică, în conformitate cu principiile de la articolele 1, 4, 5 și 235 din ACP consolidat;

2.  subliniază că întărirea relațiilor politice, economice și culturale dintre UE și Kazahstan trebuie să se bazeze pe angajamente comune față de valori universale, în special față de democrație, statul de drept, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului; se așteaptă ca ACP consolidat să promoveze consolidarea statului de drept și participarea democratică a tuturor cetățenilor, un peisaj politic mai divers, o putere judecătorească mai bună, independentă și imparțială, o mai mare transparență și răspundere a guvernului și îmbunătățirea legislației muncii;

3.  salută eliberarea unor deținuți politici, și anume: Vladimir Kozlov, Gyuzyal Baydalinova, Seytkazy Matayev, Edige Batyrov, Yerzhan Orazalinov, Sayat Ibrayev, Aset Matayev, Zinaida Mukhortova, Talgat Ayan și lucrătorii din domeniul petrolier din Zhanaozen, precum și sindicaliștii Amin Eleusinov și Nurbek Kushakbayev, a căror libertate rămâne, totuși, restricționată; salută decizia de eliberare din clinica psihiatrică a lui Ardak Ashim; condamnă măsura brutală de psihiatrie punitivă și solicită retragerea tratamentului psihiatric ambulatoriu obligatoriu al lui Ashum, precum și a tuturor măsurilor medicale obligatorii împotriva activistei Natalia Ulasik;

4.  solicită reabilitarea completă și eliberarea imediată a tuturor activiștilor și deținuților politici aflați în prezent în închisoare, în special Mukhtar Dzhakishev, Maks Bokayev, Iskander Yerimbetov, Aron Atabek, Sanat Bukenov, Makhambet Abzhan și Saken Tulbayev, precum și ridicarea restricțiilor impuse asupra circulației altor persoane;

5.  îndeamnă guvernul Kazahstanului să modifice articolul 174 din Codul penal cu privire la „incitarea la disensiuni sociale, naționale, de clan, rasiale, de clasă sau religioase”, prin limitarea sa la prevenirea urmăririlor penale arbitrare care încalcă normele privind drepturile omului, precum și articolul 274 din Codul penal, care interzice în linii mari „difuzarea de informații despre care se știe că sunt false” și la eliberarea activiștilor, a jurnaliștilor și a altor persoane importante aflate în prezent în detenție în temeiul articolelor menționate;

6.  îndeamnă guvernul Kazahstanului să înceteze represiunea împotriva sindicatelor independente și să ridice restricțiile privind activitățile acestora, să înceteze urmărirea penală motivată politic a liderilor sindicali și să anuleze condamnările Larissei Kharkova, a lui Nurbek Kushakbaev și a lui Amin Eleusinov și să le permită acestora să își reia activitățile sindicale fără interferențe sau hărțuiri; de asemenea, îndeamnă guvernul să abordeze preocupările Parlamentului European cu privire la ancheta penală împotriva lui Erlan Baltabay și să revizuiască Legea din 2014 privind sindicatele și Codul muncii din 2015, pentru a le aduce în conformitate cu standardele OIM;

7.  îndeamnă guvernul Kazahstanului să pună în aplicare recomandările Raportorului special al ONU privind drepturile la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, precum și să revizuiască Legea privind asocierea publică și condițiile de acces la finanțare;

8.  îndeamnă guvernul Kazahstanului să pună capăt tuturor formelor de detenție arbitrară, represaliilor și hărțuirii activiștilor pentru drepturile omului, organizațiilor societății civile și mișcărilor opoziției politice, inclusiv împotriva susținătorilor reali sau percepuți ai DVK;

9.  îndeamnă guvernul Kazahstanului să revizuiască modificările aduse legislației privind mass-media și informațiile care au intrat în vigoare în acest an, să introducă un moratoriu privind infracțiunea de calomnie, să ia toate măsurile necesare pentru a abroga articolele relevante din noul Cod penal privind infracțiunea de calomnie, să stabilească un plafon pentru indemnizațiile din procesele civile de defăimare, să pună capăt hărțuirii și represaliilor împotriva jurnaliștilor care critică guvernul și să înceteze blocarea accesului la informații atât online, cât și offline;

10.  solicită luarea de măsuri în ceea ce privește comunicările din partea Comisiei ONU pentru drepturile omului, a Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară și a Raportorului special al ONU privind tortura; solicită protejarea victimelor torturii, furnizarea de îngrijiri medicale adecvate pentru acestea, precum și anchetarea corespunzătoare a incidentelor de tortură; solicită să se pună capăt abuzării de procedurile de extrădare ale Interpol și hărțuirii opoziției politice; îndeamnă guvernul Kazahstanului să își îndeplinească angajamentele de toleranță zero față de tortură și să se asigure că acuzațiile de tortură, inclusiv cele aduse în contextul evenimentelor de la Zhanaozen, sunt pe deplin investigate; îndeamnă guvernul să revizuiască cazul lui Iskander Yerimbetov, având în vedere concluziile Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară, și să se asigure că acuzațiile de tortură sunt investigate în mod corespunzător;

11.  ia act de caracterul multietnic și multireligios al Kazahstanului și subliniază necesitatea protejării minorităților și a drepturilor acestora, în special în ceea ce privește utilizarea limbilor, libertatea religioasă sau de credință, nediscriminarea și egalitatea de șanse; salută coexistența pașnică a diferitelor comunități în Kazahstan; îndeamnă Kazahstanul să înceteze persecutarea persoanelor pentru exercitarea legitimă a libertății de conștiință și de religie; solicită eliberarea imediată a persoanelor condamnate pentru că au o convingere;

12.  invită autoritățile să combată toate formele de violență împotriva femeilor; solicită, de asemenea, să se ia măsuri pentru a asigura canale de raportare eficiente și accesibile și măsuri de protecție care să țină seama de nevoile victimelor și de confidențialitate; îndeamnă să se pună capăt impunității și să se ia măsuri pentru a se asigura sancțiuni penale adecvate împotriva făptașilor;

13.  insistă asupra respectării pe deplin a drepturilor comunității LGBTI; invită guvernul din Kazahstan să garanteze că comunitatea LGBTI nu se va confrunta cu nicio discriminare;

14.  invită Kazahstanul să pună în aplicare pe deplin recomandările formulate de misiunea internațională de observare a alegerilor din 20 martie 2016 a OSCE/ODIHR, potrivit cărora țara mai are încă un drum lung de parcurs până la îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul OSCE privind alegerile democratice; îndeamnă autoritățile din Kazahstan să evite restricționarea activității candidaților independenți; îndeamnă, de asemenea, să se respecte drepturile electorale ale cetățenilor;

15.  reiterează importanța cooperării din partea UE și OSCE în vederea îmbunătățirii bunelor practici de guvernanță democratică în această țară, în special în domeniul drepturilor omului și al statului de drept; îndeamnă, prin urmare, autoritățile din Kazahstan să extindă mandatul OSCE în această țară și, în special, să reinstituie mandatul Centrului OSCE din Astana, ca o condiție importantă pentru continuarea cooperării dintre UE și Kazahstan;

16.  invită UE, și în special Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), să monitorizeze îndeaproape evoluțiile din Kazahstan, să le aducă la cunoștință autorităților kazahe preocupările sale, dacă este cazul, să ofere asistență și să informeze regulat Parlamentul; invită delegația UE la Astana să continue să joace un rol activ în monitorizarea situației și să ridice problema libertății de exprimare în toate reuniunile bilaterale relevante; îndeamnă SEAE să se implice în mod proactiv în misiuni de observare a proceselor, pentru a monitoriza procesele sensibile din punct de vedere politic și urmăririle penale motivate politic și pentru a se asigura că dreptul la un proces echitabil se aplică tuturor;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru Asia Centrală, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Kazahstanului.

(1) JO C 369, 11.10.2018, p. 2.
(2) JO C 50, 9.2.2018, p. 38.
(3) JO C 369, 11.10.2018, p. 179.
(4) JO C 45, 5.2.2016, p. 85.
(5) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 93..
(6) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 30.
(7) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91.
(8) JO C 58, 15.2.2018, p. 119.


Iran, în special cazul apărătorilor drepturilor omului
PDF 137kWORD 54k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Iran, în special la cazul apărătorilor drepturilor omului (2019/2611(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0204RC-B8-0186/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cazul lui Nasrin Sotoudeh din 13 decembrie 2018(1) și din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran, după acordul nuclear(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 4 februarie 2019 referitoare la Iran,

–  având în vedere raportul din 30 ianuarie 2019 al Raportorului special privind situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran, precum și declarația sa privind Iranul din 29 noiembrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția din 17 decembrie 2018 a Adunării Generale a ONU cu privire la situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Iranul este parte,

–  având în vedere Carta președintelui iranian privind drepturile cetățenilor,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere declarația experților ONU în domeniul drepturilor omului intitulată „Iranul trebuie să-i protejeze pe apărătorii drepturilor femeilor” din 29 noiembrie 2018,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, Orientările UE privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, umane și degradante și Orientările UE privind drepturile omului cu privire la libertatea de exprimare online și offline,

–  având în vedere decizia Consiliului din 12 aprilie 2018 de a prelungi măsurile restrictive pentru încă 12 luni, ca răspuns la încălcările grave ale drepturilor omului din Iran,

–  având în vedere declarația din 12 martie 2019 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind condamnarea avocatei iraniene specializate în drepturile omului Nasrin Sotoudeh;

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii, avocații și activiștii online din Iran se confruntă în continuare cu hărțuiri, arestări arbitrare, detenție și urmărire penală pentru activitatea lor; întrucât Ministerul iranian al Informațiilor și alte forțe au dezlănțuit în ultimele luni o represiune dură împotriva societății civile;

B.  întrucât Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran după acordul nuclear subliniază importanța respectării orientărilor UE privind drepturile omului, inclusiv în ceea ce privește apărătorii drepturilor omului, în contextul relațiilor dintre UE și Iran;

C.  întrucât renumita avocată specializată în drepturile omului Nasrin Sotoudeh a fost condamnată recent la cel puțin șapte ani de închisoare; întrucât există indicații că pedeapsa sa combinată ca rezultat a două procese în curs ar putea fi mult mai mare, deși durata exactă a pedepsei cu închisoarea rămâne neclară; întrucât motivul real al detenției sale pare să fi fost faptul că aceasta a apărat pașnic drepturilor omului în Iran; întrucât procesele sale nu s-au desfășurat cu respectarea standardelor internaționale de bază în materie de garanții procesuale;

D.  întrucât Reza Khandan, soțul lui Nasrin Sotoudeh, a fost reținut în legătură cu sprijinul pe care l-a acordat femeilor care au desfășurat o campanie pașnică împotriva purtării forțate a hijabului și în favoarea eliberării din închisoare a soției sale; întrucât în ianuarie 2019 Tribunalul Revoluționar din Teheran l-a condamnat la șase ani de închisoare;

E.  întrucât activiștii de mediu Taher Ghadirian, Niloufar Bayani, Amirhossein Khaleghi, Houman Jokar, Sam Rajabi, Sepideh Kashani, Abdolreza Kouhpayeh și Morad Tahbaz, care reprezintă Fundația pentru conservarea animalelor și plantelor sălbatice din Iran, au fost arestați în ianuarie și februarie 2018, au fost reținuți fără a avea acces la un avocat și au fost supuși în ultimele săptămâni unui proces care nu au respectat standardele în materie de corectitudine; întrucât un alt membru al grupului, profesorul universitar iraniano-canadian Kavous Seyed Emami, a decedat anul trecut în detenție în împrejurări misterioase;

F.  întrucât activiștii sindicali Esmaeil Bakhshi, Sepideh Gholian și Mohammad Habibi au fost arestați în 2018 și 2019 după ce au condus proteste în favoarea drepturilor lucrătorilor și profesorilor; întrucât apărătoarea drepturilor omului Maryam Akbari Monfared a fost condamnată în 2010 la 15 de ani de închisoare pentru așa-numita „ostilitate la adresa lui Dumnezeu” și i s-a refuzat îngrijirea medicală, deși suferea de diverse boli;

G.  întrucât activiștii Arash Sadeghi, Narges Mohammadi și Farhad Meysami au fost toți condamnați la perioade lungi de detenție pentru campaniile lor pentru drepturile femeilor, pentru abolirea pedepsei cu moartea și pentru drepturile omului;

H.  întrucât instanțele iraniene nu asigură în mod sistematic procese corecte și utilizează mărturii obținute prin tortură ca probe în instanță; întrucât autoritățile continuă să incrimineze activismul în domeniul drepturilor omului și utilizează articolul 48 din Legea de procedură penală iraniană pentru a restrânge accesul deținuților la consiliere juridică; întrucât nu există mecanisme independente de asigurare a răspunderii în cadrul sistemului judiciar;

I.  întrucât practica continuă de arestare a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană, inclusiv a lui Nazanin Zaghari-Ratcliffe, care are cetățenie iraniană și britanică, este urmată de o perioadă îndelungată de izolare și de interogatorii prelungite, de procese fără respectarea garanțiilor procesuale și de pedepse lungi cu închisoarea pe baza unor acuzații vagi sau nespecificate „securitate națională” și de „spionaj”, precum și de campanii de defăimare inițiate de stat împotriva persoanelor aflate în detenție;

J.  întrucât în Iran au fost semnalate numeroase cazuri de tratamente inumane și degradante în închisori și absența unui acces adecvat la asistență medicală în timpul detenției, încălcându-se standardele minime ale ONU privind tratamentul deținuților;

K.  întrucât se estimează că Iranul a executat 273 de persoane în 2018, al doilea cel mai ridicat număr de execuții din lume în acel an, potrivit unui raport al ONG-ului Iran Human Rights;

L.  întrucât în 2018 mii de persoane au organizat demonstrații pașnice și greve în semn de protest față de neplata salariilor, condițiile de muncă precare, corupție, represiunea politică și alte revendicări; întrucât autoritățile au arestat sute de manifestanți, condamnându-i la pedepse cu închisoarea și la flagelare;

M.  întrucât justiția iraniană continuă să acționeze dur împotriva actelor pașnice de rezistență ale apărătorilor drepturilor femeilor care protestează împotriva purtării obligatorii a hijabului; întrucât în 2018 cel puțin 39 de femei au fost arestate în legătură cu protestele, iar alte 55 au fost arestate pentru activitatea lor în domeniul drepturilor femeilor;

N.  întrucât în Iran libertatea presei, atât online, cât și clasică, libertatea de asociere și libertatea de gândire sunt supuse restricțiilor;

O.  întrucât autoritățile iraniene au vizat în mod sistematic jurnaliștii, inclusiv pe cei care lucrează pentru serviciul BBC în limba persană și familiile lor, prin recurgerea la anchete penale, sechestrări, arestări arbitrare, rețineri, supraveghere, hărțuire și prin răspândirea de informații false, răuvoitoare și defăimătoare; întrucât în Iran se află în prezent în detenție cel puțin opt jurnaliști;

P.  întrucât președintele iranian Hassan Rouhani a lansat, în decembrie 2016, o Cartă a drepturilor cetățenilor; întrucât această cartă nu este obligatorie din punct de vedere juridic;

Q.  întrucât membrii minorităților religioase și etnice, inclusiv membrii comunității religioase Baha’i, azerii, kurzii, arabii și belucii, musulmanii sunniți, creștinii, precum și persoanele fără confesiune se confruntă cu discriminarea la angajare, în educație, în exercitarea libertății religioase și în desfășurarea activităților politice în Iran,

1.  invită autoritățile iraniene să îi elibereze imediat și necondiționat pe toți apărătorii drepturilor omului și pe ceilalți prizonieri de conștiință și jurnaliști deținuți și condamnați doar pentru că și-au exercitat dreptul la liberă exprimare și întrunire pașnică; subliniază că autoritățile iraniene trebuie, în toate împrejurările, să se asigure că apărătorii drepturilor omului, avocații și jurnaliștii pot să își desfășoare activitatea fără a fi supuși amenințărilor, intimidărilor și piedicilor;

2.  își reiterează apelul adresat guvernului Iranului de a o elibera imediat și în mod necondiționat pe laureata Premiului Saharov, Nasrin Sotoudeh și salută curajul și angajamentul acesteia în favoarea drepturilor omului și drepturilor femeilor din Iran; consideră că procesul și condamnarea vădit incorecte ale lui Nasrin Sotoudeh reprezintă o eroare gravă a justiției și salută declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 12 martie 2019 pe această temă;

3.  invită autorităților iraniene să modifice articolul 48 din Legea de procedură penală iraniană pentru a garanta dreptul tuturor inculpaților de a fi reprezentați de un avocat ales și de a beneficia de un proces corect, în conformitate cu angajamentele asumate de Iran în virtutea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice;

4.  îndeamnă autoritățile iraniene să garanteze siguranța și bunăstarea tuturor deținuților, inclusiv accesul la asistență medicală adecvată; solicită, de asemenea, efectuarea unei anchete independente cu privire la moartea în detenție a lui Kavous Seyed Emami și cu privire la acuzațiile de tortură a altor activiști aflați în detenție și condamnă practica de a refuza în mod deliberat deținuților politici acordarea de îngrijiri medicale;

5.  solicită autorităților iraniene să oprească urgent supravegherea, arestarea, hărțuirea și urmărirea penală a jurnaliștilor, a activiștilor online și a familiilor acestora și să pună capăt cenzurii online și solicită crearea unor condiții care tolerează libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, atât online, cât și clasică;

6.  invită guvernul iranian să coopereze cu Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului din Iran, inclusiv prin acordarea permisiunii de a intra în țară;

7.  invită statele membre ale UE și instituțiile UE să continue să ridice problema apărătorilor drepturilor omului arestați în discuțiile cu omologii lor iranieni, precum și în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva;

8.  invită SEAE să includă în continuare drepturile omului, în special situația apărătorilor drepturilor omului, în dialogul la nivel înalt dintre UE și Iran; o invită, de asemenea, pe Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să reafirme în mod public că respectarea drepturilor omului este un element esențial pentru dezvoltarea relațiilor UE-Iran;

9.  îndeamnă ÎR/VP și Consiliul să analizeze posibilitatea de a iniția un dialog oficial privind drepturile omului cu Iranul, în conformitate cu orientările UE privind dialogurile cu țările terțe pe tema drepturilor omului;

10.  îi îndeamnă pe oficialii UE să solicite autorităților iraniene să garanteze siguranța și bunăstarea militanților pentru drepturile omului aflați în detenție și să desfășoare anchete complete în legătură cu cazurile de tortură semnalate;

11.  îndeamnă toate statele membre cu prezență diplomatică la Teheran să utilizeze mecanismele prevăzute în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului pentru a sprijini și proteja aceste persoane, inclusiv prin declarații publice, demersuri diplomatice, procese de monitorizare și vizite la închisoare;

12.  îndeamnă Iranul să nu mai incrimineze activitatea apărătorilor drepturilor femeilor, inclusiv a celor care protestau în mod pașnic împotriva purtării obligatorii a hijabului și solicită eliminarea acestei practici discriminatorii și umilitoare;

13.  invită guvernul iranian să protejeze drepturile tuturor persoanelor care aparțin minorităților etnice și religioase și să ia măsuri în privința tuturor formelor de discriminare la adresa acestora;

14.  salută modificările aduse legii privind traficul de droguri, care a redus impunerea pedepsei capitale și solicită revizuirea tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a garanta că procesele respective s-au desfășurat cu respectarea standardele internaționale; invită autoritățile iraniene să introducă imediat un moratoriu privind recurgerea la pedeapsa cu moartea ca un pas către abolirea acesteia;

15.  recomandă trimiterea unei delegații ad hoc din partea Subcomisiei pentru drepturile omului în Iran, înainte de încheierea actualului mandat, pentru a-i vizita pe apărătorii drepturilor omului aflați în detenție și pentru a avea întrevederile necesare cu autoritățile iraniene;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, conducătorului suprem al Republicii Islamice Iran, președintelui Republicii Islamice Iran și membrilor Majlisului iranian.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0525.
(2) JO C 215, 19.6.2018, p. 86.


Situația drepturilor omului în Guatemala
PDF 145kWORD 56k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la situația drepturilor omului în Guatemala (2019/2618(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0205RC-B8-0182/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 referitoare la Guatemala(1), Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte(2), și Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la Guatemala, în special la situația apărătorilor drepturilor omului(3),

–  având în vedere vizita Subcomisiei sale pentru drepturile omului în Mexic și Guatemala în februarie 2016 și raportul final al acesteia,

–  având în vedere raportul Delegației pentru relațiile cu țările din America Centrală referitor la vizita acesteia în Guatemala și Honduras, care a avut loc în perioada 16-20 februarie 2015,

–  având în vedere vizita Delegației pentru relațiile cu țările din America Centrală în Guatemala, care a avut loc între 28 octombrie și 1 noiembrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe(4),

–  având în vedere programul indicativ multianual pentru perioada 2014-2020 pentru Guatemala și angajamentul său de a contribui la soluționarea conflictelor, la pace și la securitate,

–  având în vedere programele Uniunii Europene de sprijinire a sectorului justiției din Guatemala, în special SEJUST,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului și Cadrul strategic al UE privind drepturile omului, care angajează implicarea UE în legătură cu apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Programul anual de acțiune al UE pentru 2018 în favoarea Guatemalei pentru o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii în zona adiacentă Guatemalei și în vecinătatea sa și pentru sprijinirea mandatului extins al Comisiei internaționale împotriva impunității în Guatemala (CICIG),

–  având în vedere semnarea unui acord între CICIG și Curtea Supremă a Guatemalei în august 2017,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 2 septembrie 2018, cu privire la hotărârea guvernului din Guatemala de a nu reînnoi mandatul CICIG,

–  având în vedere scrisoarea comună a președintelui Grupului de lucru al ONU pentru disparițiile forțate sau involuntare și a raportorului special al ONU pentru promovarea adevărului, dreptății, despăgubirilor și garanțiilor de nerepetare, adresată președintelui Guatemalei, la 6 aprilie 2018,

–  având în vedere declarația din 10 septembrie 2018 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, referitoare la decizia guvernului din Guatemala de a nu prelungi mandatul CICIG,

–  având în vedere declarația din 6 martie 2019 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, privind legislația din Guatemala referitoare la organizațiile neguvernamentale pentru dezvoltare,

–  având în vedere ultimul Raport al Human Rights Watch privind Guatemala,

–  având în vedere Constituția Guatemalei,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, datorită în mare parte colaborării dintre Parchetul General din Guatemala și Comisia internațională împotriva impunității în Guatemala (CICIG), sprijinită de ONU, înființată în 2007 pentru a investiga criminalitatea organizată și a întări eforturile locale de consolidare a statului de drept, Guatemala a continuat să facă unele progrese în urmărirea penală a cazurilor de încălcare a drepturilor omului și a cazurilor de corupție;

B.  întrucât numărul asasinatelor și atacurilor împotriva apărătorilor, organizațiilor și comunităților care lucrează în domeniul drepturilor economice, sociale, culturale și de mediu a crescut în Guatemala în ultimii ani; întrucât, în 2018, numărul total de atacuri împotriva apărătorilor drepturilor omului și a populațiilor indigene, în special împotriva celor care își desfășoară activitatea în domeniul drepturilor funciare și teritoriale, a fost de 391, potrivit unui raport al Unității pentru protecția apărătorilor drepturilor omului din Guatemala (UDEFEGUA), inclusiv 147 de cazuri de incriminare și 26 de asasinate, o creștere de 136 % față de 2017;

C.  întrucât apărătorii drepturilor omului se confruntă, de asemenea, cu amenințări, intimidare, stigmatizare și campanii de defăimare din partea unor actori privați și a autorităților din Guatemala, precum și cu persecuții judiciare; întrucât utilizarea abuzivă a procedurilor penale împotriva apărătorilor drepturilor omului pentru a preveni sau a sancționa activitatea acestora rămâne un motiv de îngrijorare;

D.  întrucât numărul atacurilor împotriva jurnaliștilor este, de asemenea, foarte îngrijorător, în 2017 fiind înregistrate 93 de atacuri, dintre care patru asasinate; întrucât, având în vedere concentrarea continuă a proprietății asupra mass-mediei în mâinile câtorva companii, organele de presă și jurnaliștii independenți continuă să fie supuși atacurilor și amenințărilor;

E.  întrucât violența împotriva femeilor rămâne o problemă gravă în Guatemala, după cum reiese din faptul că numărul deceselor violente în rândul femeilor a crescut cu 8 %, ajungând la 662 de cazuri; întrucât, în 2017, cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, 41 de fete au murit într-un incendiu care a izbucnit într-un cămin de stat pentru minori, unde fuseseră închise în urma unui protest împotriva abuzurilor comise de gardieni; întrucât rata impunității pentru crimele din Guatemala se ridică la 97 %;

F.  întrucât, începând din 2007, CICIG luptă împotriva corupției și a impunității la invitația guvernului din Guatemala și în strânsă colaborare cu instituțiile naționale din țară, pentru a identifica și ajuta la desființarea instituțiilor parastatale, și contribuie la consolidarea capacităților instituțiilor judiciare și de securitate ale țării;

G.  întrucât, după patru prelungiri ale mandatelor succesive de doi ani ale CICIG, guvernul din Guatemala a solicitat Secretarului General al ONU ca mandatul acesteia să fie reînnoit încă o dată până în septembrie 2019, consolidând astfel și mai mult guvernanța prin anchetele cu impact ridicat ale CICIG și sprijinul acordat statului de drept în Guatemala, precum și consolidând realizările acesteia în ceea ce privește reducerea semnificativă a corupției și combaterea impunității activităților nestatale având legături cu statul (CIACS);

H.  întrucât, în aprilie 2018, CICIG și Ministerul Public au prezentat rezultatul noilor anchete privind finanțarea ilegală a partidului FCN, aflat la putere, în timpul campaniei sale electorale; întrucât, în iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a planificat o investigație a activităților președintelui Jimmy Morales cu privire la finanțarea ilegală a campaniei sale electorale;

I.  întrucât, la sfârșitul lunii august 2018, guvernul din Guatemala a anunțat anularea mandatului CICIG începând cu septembrie 2019; întrucât, la scurt timp după aceea, guvernul a interzis, de asemenea, revenirea în țară a directorului CICIG, Iván Velásquez, și ulterior a anulat vizele pentru 11 angajați ai CICIG care au investigat cazuri de corupție la nivel înalt; întrucât, în ianuarie 2019, guvernul a anulat în mod unilateral acordul cu ONU privind CICIG cu efect imediat și a solicitat ca CICIG să părăsească țara; întrucât Iván Velásquez este, de asemenea, pus sub acuzare și face obiectul unor campanii de denigrare în curs;

J.  întrucât aceste măsuri au fost contestate și anulate de către Curtea Constituțională a Guatemalei; întrucât Curtea Constituțională a dispus, cu unanimitate de voturi, ca guvernul să permită intrarea în țară a lui Iván Velasquez; întrucât aceste hotărâri au fost ignorate de guvern; întrucât Congresul a pregătit o acțiune împotriva Curții Constituționale și a membrilor săi, ceea ce a condus la un conflict flagrant cu statul de drept;

K.  întrucât proiectul de lege de reformă nr. 5377 de modificare a Legii privind reconcilierea națională, aprobat de Congres la începutul lunii martie 2019, în a doua lectură din cele trei prevăzute, ar extinde amnistia pentru toate crimele comise de forțele de securitate interne și de persoane care acționează în numele guvernului, inclusiv crimele împotriva umanității, cum ar fi tortura, disparițiile forțate și genocidul; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului (IACHR) și-au exprimat îngrijorarea cu privire la proiectul de lege și au solicitat ca legislația existentă să nu fie modificată;

L.  întrucât, potrivit IACHR, proiectul de lege de reformă nr. 5377 nu respectă angajamentele internaționale ale Guatemalei, ar încălca dreptul internațional și încalcă dispozițiile articolului 171 litera (g) din Constituția Guatemalei, deoarece toate persoanele aflate în închisoare care au fost găsite vinovate de crime politice și crime împotriva umanității comise în timpul conflictului armat și care au fost condamnate pentru acestea ar fi eliberate în câteva ore;

M.  întrucât populația Guatemalei trebuie să îndure un nivel extrem de ridicat de insecuritate, și întrucât Poliția civilă națională (PNC) a fost grav subminată în ultimii ani; întrucât au existat acuzații de intimidare și amenințări la adresa magistraților, a judecătorilor, a procurorilor și a actorilor judiciari care au cooperat cu CICIG;

N.  întrucât accesul la justiție, condițiile de detenție, comportamentul poliției și acuzațiile de tortură, la care se adaugă corupția, coluziunea și impunitatea la scară largă, rămân un motiv serios de îngrijorare;

O.  întrucât Ombudsmanul pentru drepturile omului, al cărui buget a fost tăiat, Ministerul Public și sistemul juridic din Guatemala au luat măsuri importante împotriva impunității și pentru recunoașterea drepturilor omului; întrucât autoritățile din Guatemala încearcă în mod evident să aducă atingere luptei împotriva corupției și a impunității, precum și statului de drept;

P.  întrucât, potrivit UDEFEGUA, victimele atacurilor au fost în cea mai mare parte lideri indigeni care apărau dreptul la pământ și teritoriu; întrucât Raportorul special al ONU și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu drepturile indigene în urma unor plângeri privind proiecte hidroelectrice, miniere și agroindustriale ale căror licențe și activități au dus la încălcarea drepturilor popoarelor indigene; întrucât Raportorul special al ONU a afirmat, de asemenea, că este îngrijorător faptul că protestele pașnice ale comunităților sunt tratate de stat și de părțile terțe implicate ca situații conflictuale de natură penală care afectează siguranța publică; întrucât Aura Lolita Chávez, apărătoarea indigenă guatemaleză a mediului și finalistă a Premiului Saharov pe 2017 al Parlamentului European a părăsit țara după atacuri grave, amenințări cu moartea și acte de defăimare și s-ar confrunta cu diverse procese judiciare dacă s-ar întoarce;

Q.  întrucât, la 9 octombrie 2018, membrii Rezistenței pașnice a mișcării pentru microregiunea Ixquisis, printre alții, au fost atacați de agenții antirevoltă ai PNC, ceea ce a dus la rănirea a șase protestatari;

R.  întrucât ambasadorul Suediei în Guatemala a fost declarat persona non grata (declarație anulată ulterior de către Curtea Constituțională) pentru presupusa susținere a activității CICIG din țară;

S.  întrucât sunt prevăzute alegeri generale și prezidențiale în Guatemala pe 16 iunie și 11 august 2019;

T.  întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE, inclusiv din Acordul de asociere încheiat în 2012 între Uniunea Europeană și țările din America Centrală; întrucât acest acord include o clauză referitoare la democrație, care este un element esențial al acordului; întrucât Guatemala este al treilea cel mai mare beneficiar din America Centrală al asistenței bilaterale pentru dezvoltare acordate de UE, asistența respectivă ridicându-se la 167 de milioane EUR în perioada 2014-2020 și axându-se pe securitatea alimentară, soluționarea conflictelor, pace, securitate și competitivitate,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul tot mai mare de asasinate și de acte de violență și la lipsa de securitate pentru toți cetățenii, mai ales pentru femei și apărătorii drepturilor omului; reamintește importanța unui sistem de justiție independent și eficace și necesitatea de a pune capăt impunității; regretă faptul că guvernul din Guatemala continuă să încalce statul de drept și separarea puterilor; reamintește că separarea puterilor și respectarea statului de drept constituie un principiu esențial al democrațiilor liberale;

2.  invită autoritățile guatemaleze să pună capăt tuturor actelor de intimidare a societății civile din Guatemala, îndeosebi a organizațiilor pentru drepturile omului, să respecte ordinea constituțională și să garanteze drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor guatemalezi; subliniază că o societate civilă dinamică este esențială pentru un stat mai responsabil, mai receptiv, mai incluziv și mai eficient la toate nivelurile și, prin urmare, mai legitim; insistă ca toate instituțiile care apără democrația constituțională și drepturile omului în Guatemala să fie sprijinite și consolidate; reamintește că este esențial să se garanteze un sistem judiciar independent și să se asigure un sistem juridic imparțial; atrage atenția că acestea sunt esențiale pentru a consolida eforturile de combatere a corupției și a impunității; consideră că acuzațiile de intimidare și amenințările la adresa magistraților, a judecătorilor și a procurorilor ar trebui să conducă la acțiuni imediate pentru a proteja instituțiile judiciare ale țării și pe reprezentanții acestora; îndeamnă executivul guatemalez să asigure fără întârziere independența sistemului judiciar și să garanteze libertatea presei și a mass-mediei;

3.  este convins că CICIG a jucat un rol esențial în Guatemala și că activitatea sa de combatere a impunității și a corupției și de pregătire a anchetelor pentru procesele desfășurate de instituțiile guatemaleze este crucială pentru respectarea statului de drept; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația actuală cu care se confruntă CICIG în Guatemala și solicită guvernului guatemalez să pună capăt tuturor atacurilor ilegale împotriva CICIG și a personalului său național și internațional;

4.  salută, în acest context, decizia de punere în aplicare a Comisiei din septembrie 2018 de a sprijini extinderea mandatului CICIG cu o sumă suplimentară de 5 milioane EUR din Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) destinată programului anual de acțiune pentru Guatemala pe 2018; invită Comisia să verse în regim de urgență suma convenită de 5 milioane EUR și să continue toate programele aprobate cu CICIG; solicită Comisiei să fie pregătită să coopereze cu CICIG după septembrie 2019 și să o finanțeze în continuare, sprijinind activ o astfel de prelungire;

5.  este convins că propunerea de modificare a legii privind reconcilierea națională reprezintă o amenințare semnificativă la adresa statului de drept din Guatemala și ar submina drastic progresele importante obținute de instanțele naționale în lupta împotriva impunității; împărtășește opinia Înaltului Comisar al ONU că amnistia prevăzută în proiectul de lege pentru cei care încalcă drepturile omului, autorii crimelor împotriva umanității și criminalii de război ar alimenta și mai mult violența în țară; observă că astfel de acțiuni violente ar putea include acte de răzbunare comise de deținuții eliberați, care ar putea conduce la destabilizarea societății; îndeamnă, așadar, Congresul Guatemalei să nu adopte proiectul de lege;

6.  solicită realizarea unui studiu independent sub egida Organizației Națiunilor Unite, care să reflecte impactul final al activității CICIG asupra sistemului de justiție din Guatemala și contribuția sa la stabilitatea politică a țării, precum și rezultatul acordului semnat între CICIG și Curtea supremă electorală;

7.  este îngrijorat de propunerea legislativă privind organizațiile neguvernamentale pentru dezvoltare; solicită Congresului Guatemalei ca, în conformitate cu avizul tehnic al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, să nu adopte acest proiect de lege, care, dacă ar fi adoptat, ar putea limita libertatea de exprimare și cea de întrunire a ONG-urilor, ar putea limita accesul acestora la finanțare și restrânge definiția lor, limitându-le astfel sfera de acțiune și afectându-le activitățile, și ar putea conduce la interzicerea lor arbitrară; reamintește autorităților și instituțiilor din Guatemala că este necesar să creeze și să mențină un mediu sigur și favorabil pentru ca ONG-urile să își exprime liber opiniile și să își desfășoare activitatea în beneficiul întregii societăți;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la plângerile referitoare la lipsa unor consultări libere, prealabile și în cunoștință de cauză (Convenția nr. 169 a OIM); reamintește recomandarea Raportorului special al ONU ca drepturile popoarelor indigene să fie pe deplin respectate în conformitate cu standardele internaționale, care includ dreptul la o consultare liberă, prealabilă și în cunoștință de cauză; reamintește că întreprinderile naționale și internaționale au obligații care decurg direct din tratate și din alte norme naționale și internaționale privind drepturile omului și drepturile de mediu, aplicabile de-a lungul lanțurilor lor valorice, și că, dacă se constată că întreprinderile au provocat sau au contribuit la un prejudiciu, ele trebuie să le ofere persoanelor sau comunităților afectate măsuri reparatorii efective sau să participe la acestea; relevă că printre aceste măsuri se numără cele de restituire, despăgubire, reabilitare și garanții privind nerepetarea; reamintește că guvernele au responsabilitatea de a proteja drepturile omului și de a-i aduce în fața justiției pe cei care încalcă aceste drepturi;

9.  își reiterează solicitarea privind protecția apărătorilor drepturilor omului, în special a femeilor apărătoare ale drepturilor omului; salută și sprijină acțiunile întreprinse până în prezent de ambasadele europene și Delegația UE din Guatemala; solicită Uniunii Europene să mențină și, dacă este necesar, să extindă proiectele care sprijină activitățile organizațiilor naționale și internaționale din Guatemala;

10.  insistă ca autoritățile guatemaleze să proclame și să asigure protecția juridică și fizică a finalistei Premiului Saharov Lolita Chávez, în cazul în care aceasta s-ar decide să se întoarcă în țara sa;

11.  îndeamnă ca alegerile din Guatemala să se desfășoare într-o manieră pașnică și transparentă și să fie asigurată securitatea tuturor candidaților; accentuează că Curtea supremă electorală trebuie să acționeze independent, fără imixtiuni ale instituțiilor de stat sau ale actorilor statali; se oferă să trimită o misiune UE de experți electorali;

12.  deplânge faptul că, după mai mult de 20 de ani, acordurile de pace guatemaleze nu au fost încă puse în aplicare și chiar există pericolul abandonării lor; încurajează ferm toți actorii naționali și internaționali să depună toate eforturile posibile pentru a accelera aplicarea lor deplină; în acest sens, invită guvernul guatemalez să asigure controlul democratic și politic, precum și profesionalizarea PNC și a altor instituții, cum ar fi CONRED, coordonatorul național pentru limitarea catastrofelor, pentru a preveni militarizarea lor și canalizarea fondurilor umanitare prin intermediul armatei, deoarece acest lucru nu este conform cu obiectivele acordurilor de pace;

13.  reamintește guvernului guatemalez că Acordul de asociere UE-America Centrală include ca element esențial o clauză privind drepturile omului, iar statutul de membru poate fi suspendat în cazul încălcării clauzei respective; invită Uniunea Europeană și statele sale membre să recurgă la mecanismele prevăzute în Acordul de asociere și Acordul de dialog politic și de cooperare pentru a încuraja insistent Guatemala să urmărească un plan ambițios în domeniul drepturilor omului și combaterea impunității;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui, guvernului și parlamentului Republicii Guatemala, Comisiei internaționale împotriva impunității în Guatemala (CICIG), Secretariatului pentru integrarea economică a Americii Centrale (SIECA), Parlamentului Central American și copreședinților Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane.

(1) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 257.
(2) JO C 434, 23.12.2015, p. 181.
(3) JO C 252, 18.7.2018, p. 196.
(4) JO C 215, 19.6.2018, p. 125.


Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii *
PDF 121kWORD 48k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la propunere de regulament al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii (reformare) (15401/2018 – C8-0023/2019 – 2016/0190(CNS))
P8_TA-PROV(2019)0206A8-0056/2019

(Procedura legislativă specială – consultare repetată)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (15401/2018),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0411),

–  având în vedere poziția sa din 18 ianuarie 2018(1),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat din nou de către Consiliu (C7-0023/2019),

–  având în vedere articolele 78c și 78e din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0056/2019),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial proiectul sau să îl înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0017.


Punerea în aplicare a Regulamentului privind sistemul generalizat de preferințe (SGP)
PDF 172kWORD 98k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 978/2012 privind SGP (2018/2107(INI))
P8_TA-PROV(2019)0207A8-0090/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 607/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 552/97 al Consiliului de retragere temporară a beneficiului preferințelor tarifare generalizate al Myanmar/Birmania(2) și Rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la restabilirea accesului Myanmarului/Birmaniei la preferințele tarifare generalizate(3),

–  având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei a actualului regulament privind SGP din iulie 2018(4) și Raportul Comisiei privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 978/2012(5) însoțit de documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 4 octombrie 2018(6),

–  având în vedere rapoartele Comisiei din 28 ianuarie 2016 și din 19 ianuarie 2018 privind sistemul generalizat de preferințe pentru perioadele 2014-2015(7) și, respectiv, 2016-2017(8), în care se evaluează efectele SGP punând accentul pe performanțele beneficiarilor SGP+,

–  având în vedere audierea publică privind SGP organizată de Comisia pentru comerț internațional (INTA) la 16 februarie 2016, schimbul de opinii privind aplicarea SGP+ pentru Sri Lanka din 21 martie 2017 și schimbul de opinii referitor la punerea în aplicare a Regulamentului SGP din 19 februarie 2018,

–  având în vedere articolele 5 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European în cazul 1409/2014/MHZ privind neefectuarea de către Comisia Europeană a unei evaluări prealabile a impactului asupra drepturilor omului în contextul acordului de liber schimb dintre UE și Vietnam(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2918 referitoare la Raportul anual 2017 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la stadiul punerii în aplicare a Pactului de sustenabilitate în Bangladesh(13),

–  având în vedere parteneriatele din proprie inițiativă cu anumite țări, precum Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh și Inițiativa pentru drepturile lucrătorilor din Myanmar,

–  având în vedere strategia comună din 2007 a UE și a statelor sale membre, intitulată „Ajutorul pentru comerț: Intensificarea sprijinului acordat de UE țărilor aflate în curs de dezvoltare în privința necesităților comerciale”,

–  având în vedere obiectivele ONU de dezvoltare durabilă (ODD) pentru 2030,

–  având în vedere convențiile de bază ale Organizației Internaționale a Muncii privind munca copiilor, munca forțată, discriminarea, libertatea de asociere și negocierea colectivă,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind UE și lanțurile valorice globale responsabile,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale(14),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă(15),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare (A8-0090/2019),

A.  întrucât UE a fost prima care a pus în aplicare un SGP în 1971 în urma recomandării Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) ca țările industrializate să acorde preferințe comerciale generalizate, nereciproce și nediscriminatorii țărilor în curs de dezvoltare, ajutându-le astfel să genereze venituri suplimentare prin comerțul internațional, într-un efort de a reduce sărăcia, de a promova buna guvernanță și de a susține dezvoltarea sustenabilă;

B.  întrucât articolul 207 din TFUE prevede că politica comercială a UE se desfășoară în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a UE și promovează valorilor apărate de Uniune, prevăzute la articolul 2 din TUE și contribuie la urmărirea obiectivelor enumerate la articolul 21, precum consolidarea democrației și a statului de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților și drepturilor fundamentale, egalitatea, respectarea demnității umane și protecția mediului și a drepturilor sociale;

C.  întrucât în concluziile sale, Ombudsmanul UE a afirmat următoarele: o bună administrare înseamnă respectarea drepturilor fundamentale; dacă drepturile fundamentale nu sunt respectate, nu poate exista o bună administrare; instituțiile și organismele UE trebuie să ia întotdeauna în considerare conformitatea acțiunilor lor cu drepturile fundamentale și ar trebui să urmărească, de asemenea, promovarea cauzei drepturilor omului în țările partenere;

D.  întrucât actualul SGP a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 978/2012, adoptat în temeiul articolului 207 din TFUE în cadrul procedurii legislative ordinare, Parlamentul European asumându-și pentru prima dată rolul de colegiuitor în privința unui regulament privind SGP;

E.  întrucât, potrivit articolului 40 din Regulamentul privind SGP, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aplicarea Regulamentului privind SGP la cinci ani de la adoptare, care ar trebui să constituie o sursă de inspirație pentru următorul Regulament privind SGP care trebuie adoptat până în 2022; întrucât prezentul regulament este în vigoare de la 1 ianuarie 2014; întrucât a fost efectuată o evaluare independentă aprofundată a funcționării prezentului regulament în vederea furnizării informațiilor pentru exercițiul de revizuire al Comisiei și întrucât a fost elaborată o listă de recomandări concrete;

F.  întrucât sistemul are trei elemente constitutive: schema generală SGP, schema de stimulente SGP+ și schema „totul în afară de arme” (EBA); întrucât beneficiarii SGP standard – actualmente 18 țări – beneficiază de taxe vamale reduse pentru 66 % din categoriile de produse ale UE; întrucât opt beneficiari ai SGP+ exportă aproximativ 66 % din toate categoriile de produse scutite de taxe vamale în schimbul angajamentului lor de a pune în aplicare efectiv cele 27 de convenții internaționale de bază care reglementează drepturile forței de muncă, drepturile omului, buna guvernanță și aspectele de mediu; întrucât 49 dintre țările cel mai puțin dezvoltate incluse în schema EBA din cadrul SGP beneficiază de acces fără taxe vamale pe piața UE pentru toate produsele, cu excepția armelor și muniției; întrucât toate țările beneficiare au obligații care decurg din convenții internaționale în domeniul drepturilor omului și al drepturilor lucrătorilor în temeiul Regulamentului privind SGP, în timp ce țările SGP + sunt, de asemenea, obligate să respecte convențiile internaționale privind mediul și buna guvernanță; întrucât numai schema SGP+ prevede un dialog structurat, care evaluează punerea efectivă în aplicare a convențiilor respective de către țările beneficiare; întrucât țările care beneficiază de SGP trebuie, de asemenea, să fie capabile să introducă standarde și norme internaționale, inclusiv să elaboreze, să aplice și să asigure respectarea unei legislații corespunzătoare, mai ales în ceea ce privește instituirea statului de drept și combaterea corupției;

G.  întrucât obiectivele-cheie ale reformei SGP din 2012 au fost să se pună mai mult accent pe țările nevoiașe - țările cel mai puțin dezvoltate și alte țări cu venituri mici și cu venituri inferioare, să se promoveze în continuare principiile de bază ale dezvoltării durabile și ale bunei guvernanțe, să se sporească stabilitatea și previzibilitatea și să se amelioreze securitatea juridică pentru operatorii economici;

H.  întrucât mai multe convenții, orientări și norme internaționale au scopul de a preveni încălcările drepturilor omului; întrucât, în special, țările care beneficiază de SGP au obligația de a aplica aceste orientări și de a crea condițiile juridice și economice adecvate în care întreprinderile să funcționeze și să își găsească un loc în lanțurile de aprovizionare globale;

I.  întrucât UE ar trebui să răspundă și mai eficace la dumpingul social și de mediu și la practicile comerciale și concurențiale neloiale, asigurând, în plus, condiții de concurență echitabile;

J.  întrucât, în mai multe țări, zonele libere industriale pentru export (ZIE) sunt exceptate de la dreptul național al muncii, împiedicându-se astfel dreptul deplin de a exercita o activitate sindicală sau de a solicita despăgubiri legale; întrucât acestea constituie o încălcare a standardelor fundamentale ale OIM și ar putea avea și alte efecte negative asupra drepturilor omului;

K.  întrucât egalitatea de gen în toate politicile UE este consacrată la articolul 8 din TFUE; întrucât, din cauza inegalităților structurale de gen, acordurile comerciale și de investiții tind să afecteze în mod diferit femeile și bărbații; întrucât, conform datelor OIM, în 2012 la nivel mondial, 21 de milioane de persoane, dintre care 55 % femei și fete, au fost victime ale muncii forțate, 90 % dintre acestea fiind exploatate în sectorul privat;

L.  întrucât articolul 19 alineatul (6) din Regulamentul privind SGP impune Comisiei să ia în considerare „toate informațiile relevante” pentru a stabili dacă țările care beneficiază de SGP își respectă în mod corespunzător obligațiile privind drepturile omului, inclusiv informațiile furnizate de societatea civilă; întrucât implicarea societății civile și a partenerilor sociali în punerea în aplicare a SGP poate spori legitimitatea și eficacitatea politicii comerciale comune a UE;

M.  întrucât Regulamentul privind SGP permite UE să suspende preferințele în cazurile cele mai grave de încălcări ale drepturilor omului în temeiul capitolului V articolul 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind SGP, care prevede retragerea temporară a tratamentului preferențial pentru o serie de motive, inclusiv încălcările sistematice ale principiilor definite în convențiile enumerate în anexa VIII partea A;

N.  întrucât Comisia a inițiat această procedură în cazul Cambodgiei și este în curs de a începe investigații în legătură cu Myanmar/Birmania pentru încălcări ale drepturilor omului în cadrul eventualei retrageri din regimul „Totul în afară de arme”,

Principalele concluzii și recomandări

1.  salută evaluarea la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a actualului Regulament privind SGP, care analizează dacă este probabilă realizarea obiectivelor stabilite în acesta; salută faptul că noul regulament a atras o creștere a exporturilor beneficiarilor inițiativei „Totul în afară de arme” (EBA) și ale beneficiarilor SGP +, un factor important ce contribuie semnificativ la eradicarea sărăciei;

2.  constată cu satisfacție că în 2016 în UE au intrat importuri în valoare de 62,6 miliarde EUR în temeiul preferințelor din SGP (cu o tendință de creștere), defalcate după cum urmează: 31,6 miliarde EUR din partea beneficiarilor SGP standard, aproximativ 7,5 miliarde EUR din partea beneficiarilor SGP + și 23,5 miliarde EUR din partea beneficiarilor EBA (date ale Eurostat din septembrie 2017);

3.  reamintește că SGP ajută industriile țărilor în curs de dezvoltare să depășească dificultățile pe care le întâmpină pe piețele de export din cauza costurilor inițiale ridicate; reamintește că, în conformitate cu obiectivele UNTCAD, țintele SGP constau în creșterea veniturilor din exporturi, încurajarea industrializării țărilor în curs de dezvoltare și, în consecință, a țărilor cel mai puțin dezvoltate și accelerarea ritmului lor de creștere, în vederea eradicării sărăciei;

4.  subliniază că SGP+ este un instrument esențial al politicii comerciale a UE, care oferă un acces mai bun pe piață și este însoțit de un mecanism strict de monitorizare, pentru a promova drepturile omului și ale lucrătorilor, protecția mediului și buna guvernanță în țările vulnerabile aflate în curs de dezvoltare;

5.  ia act de faptul că actualul regulament privind SGP este în vigoare de trei ani, de la începutul procesului de evaluare la jumătatea perioadei, ceea ce a permis deja identificarea unor elemente care trebuie luate în considerare în vederea reformării în următorul Regulament privind SGP; salută recomandările formulate în raportul final de evaluare la jumătatea perioadei;

6.  subliniază faptul că SGP, fiind o parte a politicii comerciale a UE, trebuie să se bazeze pe principiile politicii externe a UE (eficacitate, transparență și valori), consacrate la articolul 21 din TUE; subliniază faptul că articolul 208 din TFUE stabilește principiul coerenței politicilor de dezvoltare și stabilește ca principal obiectiv eradicarea sărăciei; subliniază reafirmarea acestor principii în comunicarea Comisiei „Comerț pentru toți”;

7.  recunoaște faptul că SGP+ joacă un rol important în promovarea la nivel internațional a drepturilor lucrătorilor, a drepturilor omului, a bunei guvernanțe și a standardelor de protecție a mediului în țările beneficiare, nu doar prin crearea de stimulente pentru respectarea acestor standarde, ci și prin punerea la dispoziție a unei platforme pentru dialogul regulat în domeniile care intră sub incidența convențiilor și promovarea implicării în reforme substanțiale;

8.  recunoaște că schema SGP a adus câștiguri economice țărilor beneficiare și Uniunii Europene, prin creșterea exporturilor către UE și îmbunătățirea ratelor de utilizare a preferințelor de către beneficiarii EBA și SGP+; îndeamnă UE să depună eforturi pentru a crește gradul de cunoaștere a normelor SGP în țările beneficiare cu scopul de a promova o adoptare chiar mai bună a schemei; solicită Comisiei să evalueze distribuirea câștigurilor din SGP, acolo unde este posibil, pe baza disponibilității datelor; ia act de faptul că, în unele cazuri, creșterea exporturilor și a oportunităților economice a avut, de asemenea, un impact negativ neintenționat asupra drepturilor fundamentale și a dezvoltării sociale, de exemplu conducând la acapararea terenurilor sau la nerespectarea drepturilor lucrătorilor; subliniază, prin urmare, că preferințele comerciale trebuie să fie urmate de punerea în aplicare a convențiilor internaționale și a reformelor, astfel încât să se prevină situația în care programele SGP duc la creșterea nivelurilor de dumping social și de mediu;

9.  salută mecanismul simplificat de acces la SGP+ care urmărește să sporească atractivitatea acestuia pentru țările beneficiare ale SGP standard; subliniază faptul că multe dintre țările candidate pentru SGP+ au ratificat mai multe convenții internaționale necesare pentru aderarea la SGP+; subliniază că monitorizarea îmbunătățită, constantă și sistematică a procesului de punere în aplicare este de o importanță capitală și poate fi realizată prin intensificarea cooperării dintre toți actorii, pentru a îmbunătăți colectarea de informații și analiza aprofundată, utilizând toate informațiile și resursele disponibile, cum ar fi rapoartele organismelor internaționale de monitorizare, inclusiv ONU, OIM, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și incluzând implicarea directă a societății civile și a partenerilor sociali în acest proces; subliniază că acest lucru este necesar pentru a exploata întregul potențial al SGP + în scopul de a îmbunătăți situația drepturilor lucrătorilor, promovarea egalității de gen și abolirea muncii copiilor și a muncii forțate prin punerea efectivă în aplicare a celor 27 de convenții;

10.  îndeamnă Comisia să abordeze problemele legate de reducerea spațiului de acțiune pentru societatea civilă și protecția apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol atunci când intră în dialog cu țările care beneficiază de SGP + și prin angajamentul ferm EBA, deoarece aceste chestiuni sunt legate în mod direct de obligațiile în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și al dispozițiilor relevante ale convențiilor de bază ale OIM, în conformitate cu comunicarea „Comerț pentru toți” a Comisiei; în plus, solicită Comisiei să exploreze noi opțiuni pentru participarea structurată, formală și independentă a societății civile, a reprezentanților sindicatelor și a sectorului privat, care ar putea fi o cale potențială de consolidare a procesului de monitorizare;

11.  subliniază că, per ansamblu, schema SGP pare să fi creat stimulente pentru ratificarea convențiilor internaționale și, prin urmare, a creat un cadru mai propice progreselor; subliniază importanța punerii în aplicare prin intermediul măsurilor menite să asigure faptul că SGP promovează o dezvoltare ecologică pozitivă; recomandă includerea Acordului de la Paris în lista celor 27 de convenții internaționale de bază pe care țările beneficiare SGP+ trebuie să le respecte; subliniază că trebuie realizate mai multe progrese în țările beneficiare pentru a ajunge la un model de dezvoltare durabilă;

12.  recunoaște progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare eficace, realizată prin intensificarea monitorizării și a dialogului dintre UE și țările beneficiare, în special în materie de monitorizare a punerii în aplicare a celor 27 de convenții de bază; subliniază necesitatea continuării coordonării între Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), delegațiile UE, misiunile diplomatice ale statelor membre, guvernele țărilor beneficiare, organizațiile internaționale, întreprinderile, partenerii sociali și societatea civilă, pentru a asigura o mai bună colectare a informațiilor și o analiză mai profundă a exercițiului de monitorizare; recomandă, pe cât posibil, o mai mare transparență și o comunicare sporită între colegiutori și părțile interesate în cadrul proceselor de retragere din SGP, în special pe parcursul procedurii de investigație a Comisiei;

13.  recunoaște că ratificarea și progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă a convențiilor relevante sunt criterii de referință importante pentru a realiza progresele necesare în cadrul schemei; solicită Comisiei să se asigure că acțiunile întreprinse pentru a monitoriza punerea în aplicare efectivă a convențiilor de către țările beneficiare sunt pe deplin conforme cu documentele de strategie de țară, cu scopul de a asigura coerența politicilor, consecvența și integrarea drepturilor omului în politica comercială;

14.  subliniază necesitatea unui angajament continuu și a îmbunătățirii în continuare a transparenței în ceea ce privește monitorizarea SGP +, asigurând totodată faptul că UE își poate menține influența deplină asupra țărilor beneficiare în acest dialog, în special în cadrul exercițiului fișelor de evaluare; invită Comisia să ia în considerare măsuri suplimentare în acest domeniu și în domeniul dialogului cu țările beneficiare pentru a spori transparența, supravegherea și eficacitatea sistemului;

15.  consideră că orice decizie de suspendare a preferințelor trebuie să fie complet compatibilă cu obiectivul general de atenuare a sărăciei și subliniază că actele legislației secundare a UE trebuie să fie elaborate și interpretate în conformitate cu legislația primară a UE și cu principiile generale ale dreptului UE în această privință; subliniază, prin urmare, necesitatea de a menține actuala abordare specifică pentru retragerea preferințelor și de a garanta că această retragere este limitată la anumite sectoare și este concepută astfel încât să reducă la minimum efectele negative asupra populației locale; invită Comisia să folosească retragerile treptate ale preferințelor comerciale sau alte măsuri de retragere limitate în timp, după caz; subliniază, în cele din urmă, că retragerea preferințelor comerciale ar trebui să fie considerată drept o măsură de ultimă instanță aplicată doar în cazul unor deficiențe grave în punerea în aplicare efectivă a convențiilor internaționale și dacă țara beneficiară dovedește o lipsă clară a voinței și a implicării în vederea soluționării acestora; subliniază, în același timp, caracterul condițional al schemelor și că această condiție ar trebui utilizată pentru a menține credibilitatea fiecărei scheme și pentru a asigura luarea măsurilor în cazul încălcărilor grave și sistematice ale convențiilor;

16.  salută deciziile recente ale Comisiei de a lansa procesul de retragere a preferințelor acordate Cambodgiei în cadrul EBA și de a trimite o misiune la nivel înalt, în regim de urgență, în Myanmar/Birmania, ca reacție la situația drepturilor omului din ambele țări; se așteaptă ca Comisia să informeze și să implice Parlamentul în următoarele etape, inclusiv în ceea ce privește suspendarea preferințelor;

17.  ia act de faptul că numărul țărilor beneficiare a scăzut semnificativ ca urmare a reformei criteriilor de eligibilitate care, împreună cu graduarea produselor, a dus la o scădere, în termeni globali, a volumului importurilor UE provenite din țări SGP; recunoaște că aceste reforme permit focalizarea preferințelor asupra țărilor care au cel mai mult nevoie de ele; solicită Comisiei să asigure coerența și consecvența între schemele SGP și ALS în cadrul evaluării impactului pentru următorul regulament, pentru a garanta rolul central al SGP pentru țările în curs de dezvoltare în politica comercială a UE; constată, în acest sens, că țările beneficiare ale EBA se confruntă cu o presiune concurențială din ce în ce mai mare din partea țărilor care au încheiat acorduri de liber schimb cu UE; constată, de asemenea, că unele țări supuse anterior monitorizării SGP + fac în prezent obiectul unor acorduri de liber schimb care includ capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care ar trebui să fie eficace și aplicabile;

18.  regretă faptul că SGP, în special în cazul celor 29 de țări beneficiare ale EBA, nu a adus nicio schimbare și, în unele cazuri, a adus o deteriorare a profilului diversificării exporturilor la nivelul produselor; regretă, de asemenea, faptul că nu a contribuit suficient la diversificarea economică; solicită adoptarea de măsuri suplimentare pentru a spori diversificarea exporturilor din țările SGP; regretă faptul că diversificarea în rândul beneficiarilor pare să fi fost îngreunată de interzicerea posibilității de cumulare cu țări care au ieșit din SGP, deoarece nu mai pot beneficia de regulile de origine aplicabile beneficiarilor SGP; solicită ferm ca această posibilitate să fie reintrodusă, în special pentru țările cele mai vulnerabile; ia act de scăderea semnificativă a diversificării exporturilor în toate sectoarele în cazul beneficiarilor SGP standard; invită din nou Comisia să ia în considerare reformarea și extinderea listei produselor reglementate de regulament, în special în ceea ce privește produsele semifinite și cele finite și, dacă este necesar, atenuarea regulilor de origine pentru țările cele mai vulnerabile; încurajează și mai mult țările care beneficiază de SGP să introducă măsuri eficace de diversificare a produselor; în acest sens, subliniază necesitatea de a oferi acces la cunoaștere și tehnologie pentru diversificarea produselor, astfel încât exporturile să facă față concurenței globale, în special în Europa;

19.  invită țările care beneficiază de SGP să instituie și să pună în aplicare în mod eficient măsuri legale pentru protejarea proprietății intelectuale;

20.  salută faptul că rata de utilizare a preferințelor de către beneficiarii EBA este ridicată; subliniază importanța consolidării capacităților în țările beneficiare pentru a le sprijini, astfel încât să beneficieze în cea mai mare măsură posibilă de această schemă; solicită ca măsurile prevăzute în inițiativa „ajutor pentru comerț” să fie utilizate mai eficace în acest sens; este de opinie că ar trebui să se ia în considerare includerea serviciilor în următorul regulament privind SGP, pentru a promova în continuare sporirea diversificării; subliniază, în plus, în acest context, importanța unei abordări business-to-business; solicită crearea unor platforme sectoriale multilaterale și a unor facilități online, care să reunească întreprinderile de export din țările care beneficiază de SGP, întreprinderile de import din UE și eventualii actori noi de ambele părți – care în prezent nici nu exportă, nici nu importă – pentru a face schimb de bune practici și pentru a sensibiliza cu privire la normele, condițiile și perspectivele economice pe care le oferă SGP;

21.  salută finalizarea primei anchete de salvgardare desfășurată în temeiul regulamentului și consideră că această clauză ar trebui să asigure faptul că sunt protejate interesele financiare, economice, sociale și de mediu ale UE; subliniază că, atunci când se acordă preferințe pentru produse sensibile, trebuie să li se permită acestora să beneficieze de un tratament special pentru a evita periclitarea anumitor sectoare;

22.  subliniază faptul că întreg teritoriul țărilor beneficiare, inclusiv zonele libere industriale pentru export, trebuie să fie reglementate de sistem și de obligațiile care decurg din ratificarea convențiilor relevante; îndeamnă țările beneficiare să pună în aplicare în mod eficient standardele de muncă și îndeamnă Comisia să abordeze încălcările standardelor OIM, inclusiv ale negocierii colective și libertății de asociere în zonele libere industriale pentru export situate în țările beneficiare actuale sau potențiale, precum și să se asigure că sunt eliminate orice excepții; invită Comisia să analizeze mijloacele prin care să garanteze că produsele din zonele libere industriale pentru export nu beneficiază de sistemele de preferințe, deoarece acestea beneficiază de derogări de la legislația națională, încălcând convențiile internaționale relevante;

23.  subliniază că SGP a făcut mai dinamic sectorul întreprinderilor, a contribuit la emanciparea economică a femeilor într-o anumită măsură și a favorizat participarea lor în rândul forței de muncă, în special în industriile țărilor exportatoare care fac schimburi comerciale cu UE; subliniază, în acest sens, că este important să se creeze un mediu de afaceri adecvat pentru ca femeile să profite de aceste noi competențe și experiențe și pentru a putea avansa în structurile întreprinderilor sau pentru a-și putea înființa propriile întreprinderi noi; cu toate acestea, observă că femeile continuă să fie discriminate și își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de muncă ale femeilor, în special în sectorul produselor textile și de îmbrăcăminte; reiterează Rezoluția Parlamentului din 27 aprilie 2017 și invită Comisia să-i dea curs;

24.  salută efectul pe care l-a avut SGP asupra unor tehnologii mai curate și mai sigure și asupra inițiativelor voluntare în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor, ceea ce a avut un impact pozitiv direct asupra lucrătorilor și a mediului; consideră că ar trebui prevăzute măsuri care să încurajeze mai departe această evoluție și s-o evalueze în mod corect; recunoaște necesitatea de a găsi un echilibru corect între acțiunile de reglementare și cele voluntare privind obligația de diligență a întreprinderilor în această privință și invită Comisia să analizeze modalitățile de stabilire a obligațiilor de diligență;

25.  consideră că UE ar trebui să asigure coerența politicilor, încurajând alți actori internaționali, cum ar fi întreprinderile multinaționale, să participe pe deplin la îmbunătățirea drepturilor omului, a drepturilor sociale și a standardelor de mediu la nivel mondial, nu în ultimul rând prin obligarea operatorilor economici să instituie practici privind obligația de diligență, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; invită Comisia să dea dovadă de spirit de lider pentru a se asigura că drepturile omului și drepturile lucrătorilor sunt respectate în lanțurile valorice globale și să informeze cu privire la punerea în aplicare a Rezoluției Parlamentului din 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor, inclusiv apelul său de a include responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) în regulament și de a reforma normele OMC pentru a institui cerințe privind obligația de diligență și transparența în cadrul lanțurilor de aprovizionare, pe baza principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;

26.  reamintește că, în interesul coerenței cu politicile altor actori internaționali, cum ar fi întreprinderile multinaționale, UE trebuie să încurajeze participarea deplină la îmbunătățirea respectării drepturilor omului, a drepturilor copiilor, a drepturilor sociale, a drepturilor de mediu și a sănătății publice la nivel mondial; invită UE să se asigure că se respectă acele drepturi ale omului reprezentate de drepturile lucrătorilor în cadrul lanțurilor valorice globale, și anume de-a lungul întregului lanț de aprovizionare;

27.  invită Comisia să analizeze, în ceea ce privește următorul regulament SGP, posibilitatea introducerii unor preferințe tarifare suplimentare pentru produsele care au fost produse în mod durabil, iar acest lucru poate fi demonstrat; consideră că bunurile ar trebui supuse, pe bază voluntară, unei proceduri de certificare în ceea ce privește modul sustenabil în care au fost produse și ar trebui prezentate documentele justificative aferente la momentul importului în UE;

o
o   o

28.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 303, 31.10.2012 p. 1.
(2) JO L 181, 29.6.2013, p. 13.
(3) JO C 55, 12.2.2016, p. 112.
(4) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2018/october/tradoc_157434.pdf
(5) COM(2018)0665.
(6) SWD(2018)0430.
(7) COM(2016)0029.
(8) COM(2018)0036.
(9) https://www.ombudsman.europa.eu/ro/decision/en/64308
(10) JO C 101, 16.3.2018, p. 19.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2018)0515
(12) JO C 298, 23.8.2018, p. 100.
(13) JO C 331, 18.9.2018, p. 100.
(14) JO C 337, 20.9.2018, p. 33.
(15) http://www.europarl.europa.eu/RegData/organes/conf_pres_groupes/proces_verbal/2002/12-12/CPG_PV(2002)12-12(ANN01)_EN.doc


Acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante ***I
PDF 210kWORD 65k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (COM(2018)0134 – C8-0117/2018 – 2018/0060(COD))
P8_TA-PROV(2019)0208A8-0440/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0134),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0117/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 12 iulie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0440/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante

P8_TC1-COD(2018)0060


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru a aborda expunerile neperformante reprezintă un obiectiv important pentru Uniune în efortul său de a mări reziliența sistemului financiar. Deși responsabilitatea principală pentru abordarea expunerilor neperformante revine în primul rând băncilor și statelor membre, reducerea stocului actual mare de expuneri neperformante, precum și prevenirea acumulării excesive a expunerilor neperformante în viitor și a apariției riscurilor sistemice în sectorul nebancar prezintă , de asemenea, în mod clar o dimensiune la nivelul Uniunii. Având în vedere interconectarea sistemelor bancare și financiare din întreaga Uniune, în cadrul căreia băncile își desfășoară activitățile în mai multe jurisdicții și state membre, există șanse considerabile să se creeze efecte de propagare pentru statele membre și pentru Uniune în ansamblu, care să afecteze atât creșterea economică, cât și stabilitatea financiară.

(2)  Criza financiară a dus la acumularea de expuneri neperformante în sectorul bancar. Consumatorii au fost afectați în mod semnificativ de recesiunea care a urmat și de scăderea prețurilor locuințelor. Protejarea drepturilor consumatorilor în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, cum ar fi Directivele 2008/48/CE(6) și 2014/17/UE(7) ale Parlamentului European și ale Consiliului, este esențială atunci când se abordează problema expunerilor neperformante, . Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului(8) încurajează efectuarea cu promptitudine a plăților atât de către întreprinderi, cât și de către autoritățile publice și contribuie la prevenirea acumulării de expuneri neperformante la nivelurile înregistrate în perioada crizei financiare.

(3)  Un sistem financiar integrat va spori reziliența uniunii economice și monetare la șocuri adverse prin facilitarea partajării transfrontaliere a riscurilor la nivelul sectorului privat, reducând, în același timp, nevoia de partajare a riscurilor la nivelul sectorului public. Pentru realizarea acestor obiective, Uniunea ar trebui să finalizeze uniunea bancară și să dezvolte în continuare uniunea piețelor de capital. Abordarea ▌ posibilei acumulări de expuneri neperformante în viitor este esențială pentru consolidarea uniunii bancare, deoarece este vitală pentru asigurarea concurenței în sectorul bancar, pentru menținerea stabilității financiare și pentru încurajarea acordării de credite, în vederea creării de locuri de muncă și a generării de creștere economică în Uniune.

(4)  Prin „Planul de acțiune pentru abordarea creditelor neperformante în Europa” din 11 iulie 2017, Consiliul a invitat mai multe instituții să ia măsurile necesare pentru a aborda în continuare numărul mare de expuneri neperformante din Uniune și să prevină acumularea lor în viitor. Planul de acțiune stabilește o abordare cuprinzătoare, care se axează pe un ansamblu de măsuri de politică complementare în patru domenii: (i) supraveghere; (ii) reforme structurale ale cadrelor de insolvență și de recuperare a datoriilor; (iii) dezvoltarea de piețe secundare pentru activele în dificultate; (iv) sprijinirea restructurării sistemului bancar. În domeniile respective urmează să fie luate măsuri la nivelul Uniunii și la nivel național, dacă este cazul. Comisia a anunțat o intenție similară în Comunicarea sa privind finalizarea uniunii bancare din 11 octombrie 2017, în care a solicitat un pachet cuprinzător de măsuri menite să abordeze creditele neperformante (NPL) în Uniune.

(5)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(9) constituie, împreună cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10), cadrul juridic de reglementare a normelor prudențiale aplicabile instituțiilor de credit și firmelor de investiții (denumite în continuare, împreună, „instituțiile”). Regulamentul (UE) nr. 575/2013 conține, printre altele, dispoziții direct aplicabile instituțiilor în ceea ce privește determinarea fondurilor proprii. Prin urmare, este necesar să se completeze normele prudențiale prevăzute deja în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește fondurile proprii cu dispoziții care să impună o deducere din fondurile proprii atunci când expunerile neperformante nu sunt suficient acoperite prin provizioane sau alte ajustări. O astfel de cerință ar echivala într-adevăr cu crearea unui mecanism de protecție prudențial pentru expunerile neperformante care s-ar aplica în mod uniform tuturor instituțiilor din Uniune și ar acoperi, de asemenea, instituțiile care sunt active pe piața secundară.

(6)  Mecanismul de protecție prudențial nu ar trebui să împiedice autoritățile competente să își exercite competențele de supraveghere în conformitate cu Directiva 2013/36/UE. În cazul în care autoritățile competente constată, de la caz la caz, că, în ciuda aplicării mecanismului de protecție prudențial pentru expunerile neperformante instituit în temeiul prezentului regulament, expunerile neperformante ale unei instituții nu sunt acoperite suficient, acestea ar trebui să poată face uz de competențele lor de supraveghere prevăzute în Directiva 2013/36/UE, inclusiv de competența de a cere instituțiilor să aplice o politică specifică de constituire de provizioane sau un tratament specific al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii. Prin urmare, este posibil ca, de la caz la caz, autoritățile competente să depășească cerințele prevăzute în prezentul regulament, cu scopul de a asigura o acoperire suficientă pentru expunerile neperformante.

(7)  În scopul aplicării mecanismului de protecție prudențial, este necesar să se introducă în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 un set clar de condiții pentru clasificarea expunerilor neperformante. Dat fiind că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei(11) stabilește deja criterii privind expunerile neperformante în contextul raportării în scopuri de supraveghere, clasificarea expunerilor neperformante ar trebui să se bazeze pe cadrul existent. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 se referă la expunerile aflate în stare de nerambursare, astfel cum sunt definite în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, și la expunerile depreciate în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. Întrucât măsurile de restructurare datorate dificultăților financiare ar putea influența clasificarea unei expuneri drept neperformantă, criteriile de clasificare sunt completate de criterii clare privind impactul măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare. Măsurile de restructurare datorate dificultăților financiare ar trebui să vizeze restabilirea capacității de rambursare sustenabilă a debitorului și să respecte dreptul Uniunii în materie de protecție a consumatorilor, și în special Directivele 2008/48/CE și 2014/17/UE, dar ar putea avea diferite justificări și consecințe. Prin urmare, este oportun să se prevadă că o măsură de restructurare datorate dificultăților financiare aplicată unei expuneri neperformante nu ar trebui să pună capăt clasificării expunerii drept neperformantă, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite anumite criterii stricte de încetare.

(8)  Cu cât este mai lungă perioada de timp în care expunerea este neperformantă, cu atât probabilitatea de a recupera valoarea acesteia este mai redusă. Prin urmare, partea din expunere care ar trebui să fie acoperită de provizioane, alte ajustări sau deduceri ar trebui să crească în timp, după un calendar predefinit. Prin urmare, expunerile neperformante achiziționate de o instituție ar trebui să facă obiectul unui calendar care începe să curgă de la data la care expunerea neperformantă a fost clasificată inițial drept neperformantă, și nu de la data achiziției sale. În acest scop, vânzătorul ar trebui să informeze cumpărătorul cu privire la data la care expunerea a fost clasificată drept neperformantă.

(9)  La calcularea ajustărilor specifice pentru riscul de credit ar trebui să fie luate în considerare scoaterile în afara bilanțului parțiale. Este necesar să se utilizeze valoarea expunerii inițiale înainte de scoaterile în afara bilanțului parțiale, pentru a se evita dubla contabilizare a acestor sume. Includerea scoaterilor în afara bilanțului parțiale în lista elementelor care pot fi utilizate pentru a îndeplini cerințele mecanismului de protecție ar trebui să încurajeze instituțiile să recunoască în timp util sumele respective. Pentru expunerile neperformante achiziționate de o instituție la un preț mai mic decât suma datorată de debitor, cumpărătorul ar trebui să trateze diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor în același mod în care ar trata o scoatere în afara bilanțului parțială în scopul mecanismului de protecție prudențial.

(10)  Se estimează că expunerile neperformante garantate produc, în general, mai puține pierderi semnificative decât expunerile neperformante negarantate, deoarece protecția creditului care garantează expunerea neperformantă îi oferă instituției o creanță specifică asupra unui activ sau față de o parte terță, pe lângă creanța generală a instituției față de debitorul aflat în stare de nerambursare. În cazul unei expuneri neperformante negarantate, ar fi disponibilă numai creanța generală față de debitorul aflat în stare de nerambursare. Dată fiind pierderea mai ridicată estimată pentru expunerile neperformante negarantate, ar trebui să se aplice un calendar mai strict în cazul acestora.

(11)  O expunere care este acoperită doar parțial de o protecție a creditului eligibilă ar trebui să fie considerată garantată pentru partea acoperită și negarantată pentru partea neacoperită de protecția eligibilă a creditului. Pentru a determina care părți din expunerile neperformante trebuie considerate ca fiind garantate sau negarantate, criteriile de eligibilitate pentru protecția creditului și pentru garantarea integrală și completă a ipotecilor utilizate în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii ar trebui să se aplice în conformitate cu abordarea relevantă în temeiul Regulamentului nr. 575/2013 , inclusiv ajustarea de valoare aplicabilă.

(12)  Ar trebui să se aplice același calendar indiferent de motivul pentru care expunerea este neperformantă. Mecanismul de protecție prudențial ar trebui aplicat la nivelul fiecărei expuneri. Pentru expunerile neperformante negarantate ar trebui să se aplice un calendar de trei ani. Pentru a permite instituțiilor și statelor membre să îmbunătățească eficiența procedurilor de restructurare sau de executare, precum și pentru a recunoaște faptul că expunerile neperformante garantate cu garanții reale imobile și împrumuturi locative garantate de un furnizor de protecție eligibil, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, vor avea o valoare reziduală pe o perioadă mai lungă de timp după ce creditele au fost clasificate drept neperformante, este oportun să se prevadă un calendar de nouă ani. Pentru alte expuneri neperformante garantate ar trebui să se aplice un calendar de șapte ani pentru a se asigura o acoperire integrală.

(13)  Ar trebui să fie posibil să se țină seama de măsurile de restructurare datorate dificultăților financiare pentru a aplica factorul de acoperire pertinent. Mai exact, expunerea ar trebui să fie clasificată în continuare drept neperformantă, dar cerința de acoperire ar trebui să rămână stabilă pentru un an suplimentar. Prin urmare, factorul care ar fi aplicabil în cursul anului în care a fost acordată măsura de restructurare datorate dificultăților financiare ar trebui să fie aplicabil timp de doi ani. În cazul în care, la expirarea anului suplimentar, expunerea este în continuare neperformantă, factorul aplicabil ar trebui să fie stabilit ca și cum nu ar fi fost acordată nicio măsură de restructurare datorate dificultăților financiare, luând în considerare data la care expunerea a fost inițial clasificată drept neperformantă. Având în vedere că acordarea măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare nu ar trebui să conducă la arbitraj, anul suplimentar respectiv ar trebui să fie permis numai în ceea ce privește prima măsură de restructurare datorate dificultăților financiare care a fost acordată din momentul clasificării expunerii ca fiind neperformantă. În plus, perioada de un an în care factorul de acoperire rămâne neschimbat nu ar trebui să conducă la prelungirea calendarului de provizionare. În consecință, orice măsură de restructurare datorate dificultăților financiare acordată în cel de al treilea an după clasificarea în categoria expunerilor neperformante în cazul expunerilor negarantate, sau în al șaptelea an după clasificarea în categoria expunerilor neperformante în cazul expunerilor garantate, nu ar trebui să întârzie acoperirea integrală a expunerilor neperformante.

(14)  Pentru a se asigura că instituțiile urmează o abordare prudentă atunci când evaluează protecția creditului aferentă expunerilor neperformante, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) ar trebui să analizeze necesitatea introducerii unei metodologii comune și, dacă este necesar, să elaboreze o astfel de metodologie, în special în ceea ce privește ipotezele cu privire la recuperabilitate și caracterul executoriu, și să includă, eventual, cerințe minime în materie de reevaluare a protecției creditului legate de calendarul acesteia.

(15)  Pentru a facilita tranziția ușoară către noul mecanism de protecție prudențial, noile norme nu ar trebui să se aplice expunerilor inițiate înainte de... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

(16)  Pentru a se garanta că modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013, introduse prin prezentul regulament, se aplică în timp util, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(17)  Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 36 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:"

„(m) cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante.”

"

2.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 47a

Expuneri neperformante

(1)  În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), termenul «expunere» include oricare dintre următoarele elemente, cu condiția ca acestea să nu fie incluse în portofoliul de tranzacționare al instituției:

   (a) un instrument de datorie, inclusiv un titlu de datorie, un împrumut, un avans ▌și un depozit la vedere;
   (b) un angajament de creditare dat, o garanție financiară dată sau orice alt angajament dat, indiferent dacă este revocabil sau irevocabil, cu excepția facilităților de credit neutilizate care pot fi anulate necondiționat, în orice moment și fără notificare, sau care atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonității debitorului.

(2)  În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie este valoarea sa contabilă măsurată fără a ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) ▌, de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii sau de scoaterile în afara bilanțului parțiale efectuate de către instituție după ultima clasificare a expunerii drept neperformantă.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie care a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor include diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui angajament de creditare dat, a unei garanții financiare date sau a oricărui alt angajament dat astfel cum este menționat la litera (b) a alineatului (1) din prezentul articol este valoarea sa nominală, care reprezintă expunerea maximă a instituției la riscul de credit fără a ține seama de nicio protecție finanțată sau nefinanțată a creditului. Valoarea nominală a unui angajament de creditare este cuantumul neutilizat pe care instituția s-a angajat să îl împrumute, iar valoarea nominală a unei garanții financiare date este cuantumul maxim pe care entitatea ar putea să fie nevoită să îl plătească dacă se apelează la garanție.

Valoarea nominală menționată la al treilea paragraf din prezentul alineat nu ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) sau de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii.

(3)  În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), următoarele expuneri sunt clasificate drept neperformante:

   (a) o expunere care este considerată a fi în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178;
   (b) o expunere care este considerată a fi depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;
   (c) o expunere supusă unei perioade de probă în conformitate cu alineatul (7), atunci când sunt acordate măsuri suplimentare de restructurare datorate dificultăților financiare sau când expunerea devine restantă cu peste 30 de zile;
   (d) o expunere sub forma unui angajament care, dacă ar fi tras sau utilizat în alt mod, probabil nu ar fi restituit în întregime fără executarea garanțiilor reale;
   (e) o expunere sub forma unei garanții financiare care este susceptibilă de a fi exercitată de beneficiarul garanției, inclusiv atunci când expunerea garantată suport îndeplinește criteriile pentru a fi considerată drept neperformantă.

În sensul literei (a), în cazul în care o instituție are expuneri bilanțiere față de un debitor care sunt restante cu peste 90 de zile și care reprezintă mai mult de 20 % din totalul expunerilor bilanțiere față de debitorul respectiv, toate expunerile bilanțiere și extrabilanțiere față de debitorul respectiv sunt considerate ca fiind neperformante.

(4)  Expunerile cărora nu li s-a aplicat o măsură de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

   (a) expunerea îndeplinește criteriile aplicate de instituție pentru încetarea clasificării ca expunere depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil sau ca expunere aflată în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178;
   (b) situația debitorului s-a îmbunătățit într-o asemenea măsură încât instituția este convinsă că rambursarea va fi probabil efectuată integral și la timp;
   (c) debitorul nu are nicio sumă restantă de peste 90 de zile.

(5)  Clasificarea unei expuneri neperformante drept activ imobilizat deținut în vederea vânzării în conformitate cu cadrul contabil aplicabil nu pune capăt clasificării expunerii drept expunere neperformantă în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m).

(6)  Expunerile neperformante cărora li s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

   (a) expunerile au încetat să mai fie într-o situație care ar duce la clasificarea acestora drept neperformante în temeiul alineatului (3);
   (b) a trecut cel puțin un an de la data la care au fost acordate măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare sau de la data la care expunerile au fost clasificate drept neperformante, luându-se în calcul data cea mai târzie;
   (c) nu există nicio sumă restantă în urma măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare, iar instituția, pe baza analizei situației financiare a debitorului, consideră acceptabilă probabilitatea ca expunerea să fie rambursată integral și la timp.

Rambursarea integrală și la timp nu este considerată probabilă decât atunci când debitorul a efectuat la timp și în mod regulat plata unor sume egale cu oricare dintre următoarele:

   (a) suma care era restantă înainte de acordarea măsurii de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care existau sume restante;
   (b) suma care a fost scoasă în afara bilanțului prin măsura de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care nu existau sume restante.

(7)  În cazul în care o expunere neperformantă a încetat să mai fie clasificată drept neperformantă în conformitate cu alineatul (6), expunerea respectivă este supusă unei perioade de probă până când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

   (a) au trecut cel puțin doi ani de la data la care expunerea căreia i s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare a fost reclasificată drept performantă;
   (b) pe parcursul a cel puțin jumătate din perioada de probă la care a fost supusă expunerea s-au efectuat plăți regulate și la timp care au dus la plata unui sume agregate substanțiale aferente principalului sau dobânzii;
   (c) niciuna dintre expunerile față de debitor nu este restantă cu peste 30 de zile.

Articolul 47b

Măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare

(1)  Termenul „măsură de restructurare datorată dificultăților financiare” reprezintă o concesie acordată de o instituție unui debitor care se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare. O concesie poate duce la o pierdere pentru creditor și se referă la una dintre următoarele acțiuni:

   (a) o modificare a clauzelor și condițiilor aferente unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de modificare nu ar fi fost acordată dacă ▌ debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;
   (b) o refinanțare totală sau parțială a unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de refinanțare nu ar fi fost acordată dacă ▌ debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare.

(2)  Cel puțin următoarele situații sunt considerate a fi măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare:

   (a) noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale anterioare, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;
   (b) noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale oferite de instituție debitorilor cu un profil de risc similar la momentul respectiv, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;
   (c) în conformitate cu condițiile contractuale inițiale, expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de modificarea condițiilor contractuale sau ar fi fost considerată neperformantă dacă nu s-ar fi modificat condițiile contractuale;
   (d) măsura are drept rezultat anularea totală sau parțială a datoriei contractate;
   (e) instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de exercitarea acestor clauze sau ar fi clasificată drept neperformantă dacă aceste clauze nu ar fi exercitate;
   (f) la momentul acordării creditului sau într-un moment apropiat în timp de acordarea creditului, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție, care a fost clasificat drept expunere neperformantă sau ar fi fost clasificat drept expunere neperformantă dacă nu s-ar fi efectuat plățile respective;
   (g) modificarea condițiilor contractuale implică rambursări efectuate prin intrarea în posesia garanțiilor reale, în cazul în care această modificare reprezintă o concesie.

(3)  Următoarele circumstanțe indică faptul că este posibil să se fi adoptat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare:

   (a) contractul inițial a fost restant cu peste 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare modificării sale sau ar fi restant cu peste 30 de zile în lipsa modificării;
   (b) la momentul încheierii contractului de credit sau într-un moment apropiat în timp de încheierea contractului de credit, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție care a fost restant cu 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare acordării noului credit;
   (c) instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea este restantă cu 30 de zile sau ar fi restantă cu 30 de zile dacă aceste clauze nu ar fi exercitate.

(4)  În sensul prezentului articol, dificultățile cu care se confruntă un debitor în îndeplinirea angajamentelor sale financiare se evaluează la nivelul debitorului, ținând seama de toate entitățile juridice din grupul debitorului care sunt incluse în consolidarea contabilă a grupului și de toate persoanele fizice care controlează grupul respectiv.

Articolul 47c

Deducerea pentru expunerile neperformante

(1)  În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), instituțiile determină cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente, separat pentru fiecare expunere neperformantă, care urmează să fie dedus din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază prin scăderea cuantumului determinat la litera (b) din prezentul alineat din cuantumul determinat la litera (a) din prezentul alineat, în cazul în care cuantumul menționat la litera (a) depășește cuantumul menționat la litera (b):

   (a) suma următoarelor elemente:
   (i) partea negarantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (2);
   (ii) partea garantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (3);
   (b) suma următoarelor elemente, cu condiția ca acestea să se refere la aceeași expunere neperformantă:
   (i) ajustările specifice pentru riscul de credit;
   (ii) ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105;
   (iii) alte reduceri ale fondurilor proprii;
   (iv) pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor prin utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea absolută a cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d), care se referă la expunerile neperformante, atunci când valoarea absolută atribuibilă fiecărei expuneri neperformante este determinată prin înmulțirea cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) cu procentajul cuantumului pierderii așteptate pentru expunerea neperformantă din totalul cuantumurilor pierderilor așteptate pentru expunerile care se află în stare de nerambursare sau pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare, după caz.
   (v) în cazul în care o expunere neperformantă a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor, diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor;
   (vi) sumele scoase în afara bilanțului de către instituție după ce expunerea a fost clasificată drept neperformantă.

Partea garantată a unei expuneri neperformante este acea parte din expunere care, în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia titlul II, se consideră a fi acoperită de o protecție finanțată sau nefinanțată a creditului sau a fi garantată integral și pe deplin prin ipoteci.

Partea negarantată a unei expuneri neperformante corespunde diferenței, dacă există, dintre valoarea expunerii, astfel cum este menționată la articolul 47a alineatul (1), și partea garantată a expunerii, dacă există.

(2)  În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i), se aplică următorii factori:

   (a) 0,35 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al treilea an ▌după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;

   (b) 1 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică începând din prima zi a celui de al patrulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;

(3)  În scopul alineatului (1) litera (a) punctul (ii), se aplică următorii factori:

   (a) 0,25 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al patrulea an ▌după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (b) 0,35 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al cincilea an ▌după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (c) 0,55 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaselea an ▌după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (d) 0,70 pentru partea ▌unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (e) 0,80 pentru partea ▌unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (f) 0,80 pentru partea ▌unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (g) 1 pentru partea ▌unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică începând cu prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (h) 0,85 pentru partea ▌unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al nouălea an după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌;
   (i) 1 pentru partea ▌unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică începând cu prima zi a celui de al zecelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă ▌.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), următorii factori se aplică părții unei expuneri neperformante garantate sau asigurate de o agenție oficială de creditare a exportului:

   (a) 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între un an și șapte ani după clasificarea expunerii drept neperformantă; și
   (b) 1 pentru partea garantată a expunerii neperformante – se aplică începând cu prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă.

(5)  ABE evaluează paleta de practici aplicate pentru evaluarea expunerilor neperformante garantate și poate elabora ghiduri pentru a specifica o metodologie comună, inclusiv eventuale cerințe minime în materie de reevaluare legate de calendar și de metode ad-hoc, pentru evaluarea prudențială a formelor eligibile de protecție finanțată și nefinanțată a creditului, în special în ceea ce privește ipotezele cu privire la recuperabilitatea și caracterul executoriu al acestora. Respectivele ghiduri pot include, de asemenea, o metodologie comună pentru stabilirea părții garantate a unei expuneri neperformante, astfel cum se menționează la alineatul (1).

Respectivele ghiduri sunt emise în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(6)   Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare între un an și doi ani de la clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăților financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an.

Prin derogare de la alineatul (3) în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare între doi și șase ani după clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (3) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăților financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an.

Prezentul alineat se aplică numai în ceea ce privește prima măsură de restructurare datorată dificultăților financiare care a fost acordată după clasificarea expunerii drept neperformantă.

"

3.  La articolul 111 alineatul (1) primul paragraf, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Valoarea expunerii unui element de activ este valoarea sa contabilă rămasă după ce au fost aplicate ajustările specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110, ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) și alte reduceri ale fondurilor proprii aferente elementului de activ. Valoarea expunerii unui element extrabilanțier enumerat în anexa I este următorul procentaj din valoarea sa nominală, după scăderea ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):”

"

4.  La articolul 127, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Partea negarantată a oricărui element în legătură cu care debitorul se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 sau, în cazul expunerilor de tip retail, partea negarantată a oricărei facilități de credit care se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 primește o pondere de risc de:

   (a) 150 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) reprezintă mai puțin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condițiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit și aceste deduceri nu ar fi aplicate;
   (b) 100 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) nu reprezintă mai puțin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condițiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit și aceste deduceri nu ar fi aplicate.”

"

5.  Articolul 159 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 159

Tratamentul cuantumurilor pierderilor așteptate

Instituțiile deduc cuantumurile pierderilor așteptate calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) și (10) din ajustările generale și specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110, din ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, precum și din alte reduceri de fonduri proprii aferente expunerilor respective, cu excepția deducerilor efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m). Disconturile aferente expunerilor bilanțiere achiziționate atunci când acestea se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 166 alineatul (1) se tratează în același fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor așteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile securitizate și ajustările generale și specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul respectiv.”

"

6.  La articolul 178 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) întârzierea la plată a debitorului a depășit 90 de zile pentru oricare din obligațiile semnificative din credite față de instituție, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia. Autoritățile competente pot înlocui termenul de 90 de zile cu 180 de zile pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative sau cu bunuri imobile comerciale aparținând unor IMM-uri din clasa expunerilor de tip retail, precum și pentru expunerile față de entități din sectorul public. Termenul de 180 de zile nu se aplică în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) sau al articolului 127.”

"

7.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 469a

Derogare de la deducerile din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru expunerile neperformante

Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1) litera (m), instituțiile nu deduc din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază cuantumul aplicabil aferent acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante în cazul în care expunerea a fost inițiată înainte de... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

În cazul în care clauzele și condițiile aferente unei expuneri inițiate înainte de... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] sunt modificate de instituție în așa fel încât crește expunerea instituției față de debitor, se consideră că expunerea a fost inițiată la data la care se aplică modificarea și nu se mai aplică derogarea prevăzută la primul paragraf.”

"

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 79, 4.3.2019, p. 1
(2) JO C 367, 10.10.2018, p. 43.
(3)JO C 79, 4.3.2019, p. 1.
(4)JO C 367, 10.10.2018, p. 43.
(5)Poziția Parlamentului European din 14 martie 2019.
(6) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).
(7) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(8)Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO L 48, 23.2.2011, p. 1).
(9)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(10)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(11)Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 28.6.2014, p. 1).


Protecția concurenței în domeniul transportului aerian ***I
PDF 243kWORD 73k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția concurenței în domeniul transportului aerian și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 868/2004 (COM(2017)0289 – C8-0183/2017 – 2017/0116(COD))
P8_TA-PROV(2019)0209A8-0125/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0289),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0183/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 ianuarie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 12 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0125/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția concurenței în domeniul transportului aerian și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 868/2004

P8_TC1-COD(2017)0116


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Sectorul aviației joacă un rol esențial în economia ▌Uniunii și în viața cotidiană a cetățenilor acesteia, fiind unul dintre sectoarele cele mai performante și mai dinamice ale economiei Uniunii. Acesta este o puternică forță motrice pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă, comerț și turism, precum și pentru conectivitate și mobilitate, atât pentru întreprinderi, cât și pentru cetățeni, mai ales în contextul pieței interne a aviației din Uniune. De-a lungul ultimelor decenii, dezvoltarea serviciilor de transport aerian a contribuit în mod semnificativ la îmbunătățirea conectivității în interiorul Uniunii și cu țările terțe și a fost un factor important pentru economia Uniunii ▌.

(2)  Transportatorii aerieni din Uniune se află în centrul unei rețele globale care asigură conectarea Europei atât la nivel intern, cât și cu restul lumii. Aceștia ar trebui să aibă posibilitatea de a concura cu transportatorii aerieni din țări terțe într-un mediu caracterizat de o concurență deschisă și loială ▌. Acest lucru este necesar pentru a aduce beneficii consumatorilor, pentru menținerea unor condiții care favorizează un nivel ridicat de conectivitate aeriană a Uniunii și pentru asigurarea transparenței, a unor condiții de concurență echitabile și a competitivității susținute a transportatorilor aerieni din Uniune, precum și a unui număr ridicat de locuri de muncă de calitate în industria aviației din Uniune.

(3)  În contextul unui nivel sporit de concurență între actorii din transportul aerian la nivel mondial, concurența loială este un principiu general ▌indispensabil al operării serviciilor de transport aerian internațional. Acest principiu este în special recunoscut prin Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională din 7 decembrie 1944 (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”), al cărei preambul recunoaște necesitatea ca serviciile de transport aerian internațional să fie stabilite pe baza egalității de șanse. Articolul 44 din Convenția de la Chicago prevede, de asemenea, că Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) are ca scop promovarea dezvoltării transportului aerian internațional, astfel încât să asigure ▌ „că fiecare stat contractant are o posibilitate echitabilă să exploateze companii de transport aerian internațional” și „să evite discriminarea între statele contractante”.

(4)  Principiul concurenței loiale este un principiu consacrat în cadrul Uniunii, unde practicile care denaturează concurența fac obiectul dreptului Uniunii, care garantează egalitatea de șanse și condiții de concurență loială pentru toți transportatorii aerieni din Uniune și din țările terțe care își desfășoară activitatea în Uniune.

(5)  Cu toate acestea, în pofida eforturilor continue ale Uniunii și ale unor țări terțe ▌, principiile concurenței loiale nu au fost încă definite prin intermediul unor norme multilaterale specifice, în special în contextul OACI sau al unor acorduri ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), cum ar fi Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) și anexa la acesta privind serviciile de transport aerian, din al căror domeniu de aplicare serviciile de transport aerian au fost, în mare parte, excluse(4).

(6)  Ar trebui așadar intensificate eforturile în cadrul OACI și al OMC pentru a sprijini în mod activ elaborarea unor norme internaționale care să garanteze condiții de concurență loială între toți transportatorii aerieni.

(7)  Concurența loială între transportatorii aerieni ar trebui abordată, de preferință, în contextul acordurilor privind transportul aerian sau serviciile aeriene încheiate cu țări terțe. Cu toate acestea, cele mai multe acorduri privind transportul aerian sau serviciile aeriene încheiate între Uniune sau statele sale membre, sau ambele, pe de o parte, și țări terțe, pe de altă parte, nu prevăd, în acest moment, norme adecvate pentru o concurență loială. Prin urmare, ar trebui intensificate eforturile pentru a negocia includerea unor clauze de concurență loială în acordurile actuale sau viitoare privind transportul aerian sau serviciile aeriene încheiate cu țări terțe.

(8)  Concurența loială între transportatorii aerieni poate fi asigurată și prin acte legislative adecvate ale Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului(5) și Directiva 96/67/CE a Consiliului(6). În măsura în care concurența loială presupune protecția transportatorilor aerieni din Uniune împotriva anumitor practici adoptate de țări terțe sau de transportatori din țări terțe, această chestiune a fost abordată anterior în Regulamentul (CE) nr. 868/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(7). Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 868/2004 s-a dovedit a fi ineficace în ceea ce privește obiectivul său general subiacent, și anume concurența loială. Această ineficacitate s-a constatat în special în cazul anumitor norme din cuprinsul său referitoare ▌ la definiția practicilor vizate, altele decât subvențiile, precum și la cerințele privind inițierea și desfășurarea investigațiilor. În plus, Regulamentul (CE) nr. 868/2004 nu a reușit să asigure complementaritatea cu acordurile privind transportul aerian sau serviciile aeriene la care Uniunea este parte ▌. Având în vedere numărul și importanța modificărilor care ar fi necesare pentru a aborda aceste aspecte, este adecvat să se înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 868/2004 cu un nou act.

(9)  Competitivitatea sectorului aviației din Uniune depinde de competitivitatea fiecărei părți a lanțului valoric al aviației și poate fi menținută numai prin intermediul unui set complementar de politici. Uniunea ar trebui să se angajeze într-un dialog constructiv cu țările terțe pentru a găsi o bază pentru concurența loială. În acest sens, pentru menținerea unor condiții care favorizează un nivel ridicat de conectivitate a Uniunii și pentru asigurarea concurenței loiale cu transportatorii aerieni din țări terțe, este necesară o legislație eficace, proporțională și disuasivă. În acest scop, Comisiei ar trebui să i se confere competența de a efectua o investigație și de a lua măsuri atunci când este necesar. Astfel de măsuri ar trebui să fie disponibile atunci când ▌ practici ▌ care denaturează concurența cauzează prejudicii transportatorilor aerieni din Uniune.

(10)  Discriminarea ar putea include situații în care un transportator aerian din Uniune este supus unui tratament diferențiat fără o justificare obiectivă, în special unui tratament diferențiat în ceea ce privește: prețurile și accesul la serviciile de handling la sol, infrastructura aeroportuară, serviciile de navigație aeriană, alocarea sloturilor, procedurile administrative, cum ar fi cele privind alocarea de vize pentru personalul unui transportator străin, înțelegerile detaliate pentru vânzarea și distribuția de servicii aeriene sau orice alte aspecte legate de desfășurarea activității, cum ar fi procedurile de vămuire împovărătoare sau orice altă practică neloială de natură financiară sau operațională.

(11)  Procedurile ▌ ar trebui să se încheie fără instituirea de măsuri reparatorii în temeiul prezentului regulament atunci când adoptarea unor astfel de măsuri ar fi contrară interesului Uniunii, acordându-se o atenție specială impactului acestora asupra altor persoane, în special asupra consumatorilor sau a întreprinderilor din Uniune, precum și impactului acestora asupra nivelurilor ridicate de conectivitate în întreaga Uniune. La evaluarea interesului Uniunii, ar trebui acordată o atenție specială situației statelor membre care se bazează în mod exclusiv sau în mod semnificativ pe transportul aerian pentru conectivitatea lor cu restul lumii și ar trebui asigurată coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii. De asemenea, procedurile ar trebui să se încheie fără instituirea de măsuri atunci când cerințele aferente acestor măsuri nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite.

(12)  Atunci când stabilește dacă adoptarea unor măsuri reparatorii ar fi împotriva interesului Uniunii, Comisia ar trebui să țină seama de opiniile tuturor părților interesate. Pentru a se organiza consultări cu toate părțile interesate și a li se oferi oportunitatea de a fi audiate, în avizul de inițiere a investigației ar trebui specificate termenele pentru furnizarea de informații sau pentru solicitarea unei audieri. Părțile interesate ar trebui să aibă cunoștință de condițiile pentru divulgarea informațiilor pe care le furnizează și ar trebui să aibă dreptul să răspundă la observațiile altor părți.

(13)  Pentru a permite Comisiei să fie informată în mod corespunzător cu privire la posibilele elemente care justifică inițierea unei investigații, orice stat membru, transportator aerian din Uniune sau asociație de transportatori aerieni din Uniune ar trebui să aibă dreptul de a depune o plângere, care ar trebui transmisă într-un termen rezonabil.

(14)  Este esențial ca, în interesul asigurării eficacității prezentului regulament, Comisia să fie în măsură să inițieze o procedură pe baza unei plângeri care prezintă dovezi prima facie referitoare la riscul de prejudiciu.

(15)  În cursul investigației, Comisia ar trebui să ia în considerare practicile care denaturează concurența în contextul relevant. Având în vedere varietatea de practici posibile, în unele cazuri practica și efectele sale s-ar putea limita la activități de transport aerian pe ruta dintre două orașe, în timp ce, în alte cazuri, ar putea fi relevant să se ia în considerare practica și efectele sale asupra întregii rețele de transport aerian.

(16)  Este important să se asigure faptul că investigația se poate extinde la un număr cât mai mare de elemente pertinente. În acest scop ▌, Comisia ar trebui să fie abilitată să efectueze investigații în țări terțe, sub rezerva consimțământului entităților vizate din țara terță și în absența unei obiecții din partea țărilor terțe respective. Din aceleași motive și în același scop, statele membre ar trebui să fie obligate să sprijine Comisia în măsura posibilităților. Comisia ar trebui să încheie investigația pe baza celor mai bune dovezi disponibile.

(17)  ▌În cursul investigației, Comisia ar putea analiza dacă practica ce denaturează concurența constituie totodată o încălcare a unui acord internațional privind transportul aerian sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian la care Uniunea este parte. Într-un asemenea caz, Comisia ar putea considera că practica ce denaturează concurența și care constituie totodată o încălcare a unui acord internațional privind transportul aerian sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian la care Uniunea este parte ar fi abordată mai eficient prin aplicarea procedurilor de soluționare a litigiilor stabilite prin acordul respectiv. Într-un asemenea caz, Comisia ar trebui să aibă dreptul să suspende investigația inițiată în temeiul prezentului regulament. În cazul în care prin aplicarea procedurilor de soluționare a litigiilor stabilite de acordul internațional privind transportul aerian sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian la care Uniunea este parte nu se remediază suficient situația, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a relua investigația.

(18)  Acordurile privind transportul aerian și prezentul regulament ar trebui să faciliteze dialogul cu țările terțe în cauză în vederea soluționării eficiente a litigiilor și a reinstaurării concurenței loiale. În cazul în care investigația efectuată de Comisie se referă la operațiuni care fac obiectul unui acord privind transportul aerian sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian încheiat cu o țară terță și la care Uniunea nu este parte, ar trebui să se asigure faptul că Comisia acționează având cunoștință deplină de orice proceduri avute în vedere sau desfășurate de statul membru în cauză în temeiul acordului respectiv și referitoare la situația care face obiectul investigației Comisiei. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie obligate să informeze Comisia în consecință. În acest caz, toate statele membre în cauză ar trebui să aibă dreptul de a notifica Comisiei intenția lor de a aborda practica ce denaturează concurența în mod exclusiv în cadrul procedurilor de soluționare a litigiilor cuprinse în respectivele acorduri privind transportul aerian sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian încheiat cu o țară terță și la care Uniunea nu este parte. În cazul în care toate statele membre în cauză transmit Comisiei o notificare și nu este ridicată nicio obiecție, Comisia ar trebui să își suspende temporar investigația.

(19)  În cazul în care statele membre în cauză intenționează să abordeze practica ce denaturează concurența exclusiv prin intermediul procedurilor de soluționare a litigiilor aplicabile în temeiul acordurilor privind transportul aerian, al acordurilor privind serviciile aeriene sau al oricărui alt acord care cuprinde dispoziții privind serviciile de transport aerian și pe care l-au încheiat cu țara terță respectivă pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul acestor acorduri, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a desfășura rapid procedurile bilaterale de soluționare a litigiilor și ar trebui să informeze pe deplin Comisia în acest sens. În cazul în care practica ce denaturează concurența persistă și Comisia reinițiază investigația, concluziile obținute în cursul aplicării unui astfel de acord privind transportul aerian sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian ar trebui luate în considerare pentru a se asigura reinstituirea concurenței loiale cât mai curând posibil.

(20)  Ar trebui să se țină seama de concluziile obținute în contextul aplicării procedurilor de soluționare a litigiilor în temeiul unui acord internațional privind transportul aerian sau alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian la care Uniunea sau un stat membru este parte.

(21)  Din motive de eficiență administrativă și având în vedere o posibilă încheiere a procedurii fără instituirea de măsuri, ar trebui să fie posibilă suspendarea procedurii în cazul în care țara terță sau entitatea din țara terță în cauză a luat măsuri decisive pentru a elimina practica relevantă ce denaturează concurența sau prejudiciul sau riscul de prejudiciu care decurge din respectiva practică.

(22)  Constatările referitoare la prejudiciu sau la riscul de prejudiciu pentru transportatorii aerieni din Uniune în cauză ar trebui să reflecte o evaluare realistă a situației și, prin urmare, ar trebui să se bazeze pe toți factorii relevanți, în special pe cei referitori la situația transportatorilor respectivi și la situația generală a pieței transportului aerian afectate.

(23)  Este necesar să se stabilească condițiile în care procedurile ar trebui să se încheie, cu sau fără impunerea de măsuri reparatorii.

(24)  Măsurile reparatorii în ceea ce privește practicile care denaturează concurența vizează compensarea prejudiciului care apare ▌ca urmare a practicilor respective. Prin urmare, acestea ar trebui să ia forma unor obligații financiare sau a altor măsuri care, reprezentând o valoare pecuniară măsurabilă, pot să atingă același scop. ▌Pentru a respecta principiul proporționalității, măsurile de orice fel ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru compensarea ▌prejudiciului identificat. Măsurile reparatorii ar trebui să ia în considerare buna funcționare a pieței aeriene din Uniune și nu ar trebui să rezulte în acordarea unui avantaj necuvenit niciunui transportator aerian sau grup de transportatori aerieni.

(25)  Prezentul regulament nu urmărește să impună vreun standard transportatorilor aerieni din țări terțe, de exemplu în ceea ce privește subvențiile, prin introducerea unor obligații mai stricte decât cele aplicabile transportatorilor aerieni din Uniune.

(26)  Situațiile investigate în temeiul prezentului regulament și impactul potențial al acestora asupra statelor membre ar putea fi diferite, în funcție de împrejurări. Ar trebui, prin urmare, să fie posibilă aplicarea măsurilor reparatorii▌, în funcție de caz, unuia sau mai multor transportatori aerieni din țări terțe, unei zone geografice specifice sau pentru o anumită perioadă de timp, ori stabilirea unei date viitoare începând de la care să fie aplicate măsurile.

(27)  Măsurile reparatorii nu ar trebui să constea în suspendarea sau limitarea drepturilor de trafic acordate de un stat membru unei țări terțe.

(28)  În conformitate cu același principiu al proporționalității, măsurile reparatorii în privința practicilor care denaturează concurența ar trebui să rămână în vigoare numai atât timp și în măsura în care acest lucru este necesar având în vedere practica respectivă și prejudiciul care decurge din aceasta ▌. În consecință, în cazul în care circumstanțele o impun, ar trebui să fie prevăzută o reexaminare.

(29)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(8).

(30)  Comisia ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul în mod regulat cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, prin intermediul unui raport. Raportul respectiv ar trebui să cuprindă informații cu privire la: aplicarea măsurilor reparatorii; încheierea investigațiilor fără măsuri reparatorii; revizuiri ale măsurilor reparatorii; și cooperarea cu statele membre, cu părțile interesate și cu țările terțe. Raportul respectiv ar trebui elaborat și tratat la nivelul de confidențialitate adecvat.

(31)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume o protecție eficientă, egală pentru toți transportatorii aerieni din Uniune și bazată pe criterii și proceduri uniforme împotriva unui prejudiciu sau a unui risc de prejudiciu suferit de unul sau mai mulți transportatori aerieni din Uniune din cauza unor practici care denaturează concurența, adoptate de țări terțe sau de entități din țări terțe, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității ▌, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(32)  Deoarece prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 868/2004, regulamentul menționat ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

(1)  Prezentul regulament stabilește norme cu privire la desfășurarea de către Comisie a investigațiilor și adoptarea de măsuri reparatorii ▌legate de practicile care denaturează concurența între transportatorii aerieni din Uniune și transportatorii aerieni din țări terțe și care provoacă sau riscă să provoace un prejudiciu transportatorilor aerieni din Uniune.

(2)  Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 95/93 și articolului 20 din Directiva 96/67/CE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „transportator aerian” înseamnă transportator aerian astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(9);

2.  „serviciu de transport aerian” înseamnă un zbor sau o serie de zboruri pentru transportul de pasageri, de marfă sau de poștă, contra cost sau prin închiriere;

3.  „persoană interesată” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau orice organism oficial, indiferent dacă dispune sau nu de personalitate juridică proprie, susceptibil să aibă un interes major legat de rezultatul procedurii, inclusiv, dar fără a se limita la transportatorii aerieni;

4.  „statul membru în cauză” înseamnă oricare stat membru care:

(a)  a acordat licența de operare transportatorilor aerieni din Uniune în cauză în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1008/2008; sau

(b)  este parte la un acord de transport aerian, acord de servicii aeriene sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian cu țara terță în cauză, în temeiul căruia transportatorii aerieni din Uniune în cauză își desfășoară activitatea;

5.  „entitate dintr-o țară terță” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, cu sau fără scop lucrativ, sau orice organism oficial, indiferent dacă dispune sau nu de personalitate juridică proprie, care se află sub jurisdicția unei țări terțe, controlat sau nu de guvernul unei țări terțe și care este implicat direct sau indirect în servicii de transport aerian sau servicii conexe sau în asigurarea infrastructurii sau a serviciilor utilizate pentru a furniza servicii de transport aerian sau servicii conexe;

6.  „practici care denaturează concurența” înseamnă discriminarea și subvențiile;

7.  „risc de prejudiciu” înseamnă un risc pentru care transformarea în prejudiciu este în mod clar previzibilă, foarte probabilă și iminentă și care poate fi atribuit fără nicio îndoială rezonabilă unei acțiuni sau decizii a unei țări terțe sau a unei entități dintr-o țară terță;

8.  „discriminare” înseamnă diferențierea de orice natură, fără o justificare obiectivă, în ceea ce privește furnizarea de bunuri sau de servicii, inclusiv servicii publice, utilizate pentru operarea serviciilor de transport aerian, sau în ceea ce privește tratamentul acordat acestora de autoritățile publice competente în cazul acestor servicii, inclusiv practici legate de servicii de navigație aeriană sau de facilitățile și serviciile aeroportuare, combustibil, servicii de handling la sol, securitate, sistemele informatizate de rezervare, alocarea sloturilor, tarife, precum și folosirea altor infrastructuri sau servicii utilizate pentru operarea serviciilor de transport aerian;

9.  „subvenție” înseamnă o contribuție financiară:

(a)  acordată de un guvern sau de o altă organizație publică dintr-o țară terță sub oricare dintre următoarele forme:

(i)  o practică a unui guvern sau a altei organizații publice care implică un transfer direct de fonduri sau un transfer direct potențial de fonduri sau de pasive (cum ar fi granturi, împrumuturi, infuzie de capital, garanții la împrumuturi, compensarea pierderilor operaționale sau compensarea obligațiilor financiare impuse de autoritățile publice);

(ii)  renunțarea la veniturile care sunt datorate unui guvern sau unei alte organizații publice sau necolectarea acestora (cum ar fi tratamentul fiscal preferențial sau stimulentele fiscale precum creditele fiscale);

(iii)  furnizarea de bunuri sau servicii sau achiziționarea de bunuri sau servicii de către un guvern sau o altă organizație publică, inclusiv întreprinderi controlate de stat;

(iv)  efectuarea, de către un guvern sau o altă organizație publică, de plăți în contul unui mecanism de finanțare sau abilitarea sau însărcinarea unui organism privat să îndeplinească una sau mai multe funcții de tipul celor menționate la punctele (i), (ii) și (iii) care, în mod normal, țin de competența guvernului și care, în practică, nu diferă efectiv de practicile urmate în mod normal de guverne;

(b)  prin care se conferă un avantaj; și

(c)  limitată, de drept sau de fapt, la o entitate sau un sector sau la un grup de entități sau de sectoare aflate sub jurisdicția autorității care acordă subvenția;

10.  „transportator aerian din Uniune” înseamnă un transportator aerian titular al unei licențe de operare valabile acordate de un stat membru în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1008/2008;

11.  „transportator aerian din Uniune în cauză” înseamnă transportatorul aerian despre care se presupune că face obiectul unui prejudiciu sau al unui risc de prejudiciu în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (b).

Articolul 3

Interesul Uniunii

(1)  Determinarea interesului Uniunii în sensul articolului 13 alineatul (2) litera (b) este efectuată de Comisie pe baza evaluării tuturor intereselor diferite care sunt relevante în situația specifică și considerate în ansamblu. La determinarea interesului Uniunii, se acordă prioritate necesității de a se proteja interesele consumatorilor și de a se menține un nivel ridicat de conectivitate pentru pasageri și pentru Uniune. În contextul întregului lanț al transportului aerian, Comisia poate ține seama și de factorii sociali relevanți. Comisia ia în considerare, de asemenea, necesitatea de a elimina practica ce denaturează concurența, de a reinstitui o concurență eficace și loială și de a evita orice distorsiune pe piața internă.

(2)  Interesul Uniunii este determinat pe baza unei analize economice efectuate de Comisie. Comisia își bazează analiza respectivă pe informațiile colectate de la părțile interesate. În determinarea interesului Uniunii, Comisia caută să obțină, de asemenea, orice altă informație relevantă pe care o consideră necesară și ține seama , în special, de factorii prevăzuți la articolul 12 alineatul (1). Informațiile nu sunt luate în considerare decât în cazul în care sunt susținute de dovezi concrete, care le demonstrează valabilitatea.

(3)  Determinarea interesului Uniunii în sensul articolului 13 alineatul (2) litera (b) este efectuată numai în cazul în care toate părțile interesate au avut ocazia să se facă cunoscute, să își prezinte punctul de vedere în scris, să transmită informații Comisiei sau să depună o cerere de audiere de către Comisie, în conformitate cu termenele prevăzute la articolul 4 alineatul (8) litera (b). Cererile de audiere prezintă motivele care țin de interesul Uniunii în legătură cu care părțile doresc să fie audiate.

(4)  Părțile interesate menționate la alineatele (2) și (3) din prezentul articol pot cere să le fie dezvăluite și puse la dispoziție faptele și considerațiile pe baza cărora este probabil să fie bazate decizii. Astfel de informații se pun la dispoziție în măsura posibilului, în conformitate cu articolul 8, fără a se aduce atingere vreunei decizii ulterioare adoptate de către Comisie.

(5)  Analiza economică menționată la alineatul (2) este transmisă, spre informare, Parlamentului European și Consiliului.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII COMUNE PRIVIND PROCEDURA

Articolul 4

Inițierea procedurii

(1)  O investigație se inițiază fie în urma unei plângeri scrise depuse de un stat membru, de unul sau mai mulți transportatori aerieni▌ din Uniune sau de o asociație de transportatori aerieni din Uniune, fie la inițiativa Comisiei, în cazul în care există dovezi prima facie cu privire la ▌existența tuturor circumstanțelor următoare:

(a)  o practică ce denaturează concurența, adoptată de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță;

(b)  un prejudiciu sau un risc de prejudiciu pentru unul sau mai mulți transportatori aerieni din Uniune; și

(c)  o legătură de cauzalitate între presupusa practică și presupusul prejudiciu sau risc de prejudiciu.

(2)  Când primește o plângere în ▌ temeiul alineatului (1), Comisia informează toate statele membre.

(3)  Comisia ▌examinează, în timp util, exactitatea și caracterul adecvat al elementelor furnizate în plângere sau aflate la dispoziția Comisiei pentru a stabili dacă există dovezi suficiente pentru a justifica inițierea unei investigații în conformitate cu alineatul (1).

(4)  Comisia decide să nu inițieze o investigație atunci când ▌faptele prezentate în plângere nici nu ridică o problemă sistemică, nici nu au un impact semnificativ asupra unuia sau mai multor transportatori aerieni din Uniune.

(5)  În cazul în care decide să nu inițieze o investigație, Comisia informează reclamantul și toate statele membre în acest sens. Această informare include motivele care au stat la baza deciziei. Informarea este transmisă și Parlamentului European, în conformitate cu articolul 17.

(6)  Atunci când dovezile prezentate sunt insuficiente în scopul alineatului (1), Comisia informează reclamantul în acest sens în termen de 60 de zile de la data la care a fost depusă plângerea. Reclamantului i se acordă un termen de 45 de zile pentru a furniza dovezi suplimentare. În cazul în care reclamantul nu reușește să le furnizeze în termenul menționat, Comisia poate decide să nu inițieze investigația.

(7)  Sub rezerva alineatelor (4) și (6), Comisia decide cu privire la inițierea unei investigații în conformitate cu alineatul (1) în termen de maximum cinci luni de la data depunerii plângerii.

(8)  Sub rezerva alineatului (4), în cazul în care consideră că există suficiente dovezi pentru a justifica inițierea unei investigații, Comisia ia următoarele măsuri:

(a)  inițiază procedura și notifică acest lucru statelor membre și Parlamentului European;

(b)  publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; avizul semnalează inițierea investigației, indică domeniul care face obiectul acesteia, ▌țara terță sau entitatea dintr-o țară terță despre care se presupune că a fost implicată în practici care denaturează concurența și presupusul prejudiciu sau risc de prejudiciu, transportatorii aerieni din Uniune în cauză și termenul în care părțile interesate se pot face cunoscute, își pot prezenta punctul de vedere în scris, pot transmite informații sau pot solicita să fie audiate de către Comisie. Perioada respectivă este de cel puțin 30 de zile.

(c)  notifică în mod oficial inițierea investigației reprezentanților țării terțe și entității din țara terță în cauză;

(d)  informează reclamantul și comitetul prevăzut la articolul 16 cu privire la inițierea investigației.

(9)  În cazul în care plângerea este retrasă înainte de inițierea investigației, se consideră că plângerea nu a fost depusă. Acest lucru nu aduce atingere dreptului Comisiei de a iniția o investigație din proprie inițiativă în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 5

Investigația

(1)  După inițierea procedurii, Comisia începe o investigație.

(2)  Investigația are scopul de a stabili ▌dacă o practică ce denaturează concurența, adoptată de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță, a cauzat un prejudiciu sau un risc de prejudiciu transportatorilor aerieni din Uniune în cauză.

(3)  În cazul în care, în cursul investigației menționate la alineatul (2) din prezentul articol, Comisia găsește dovezi că o practică ar avea un impact negativ asupra conectivității aeriene a unei anumite regiuni, a unui stat membru sau a unui grup de state membre și, prin urmare, asupra pasagerilor, aceste dovezi sunt luate în considerare în determinarea interesului Uniunii, astfel cum este menționat la articolul 3.

(4)  Comisia caută să obțină orice informație pe care o consideră necesară pentru desfășurarea investigației și ▌verifică exactitatea informațiilor primite sau adunate consultându-se cu transportatorii aerieni din Uniune în cauză ori cu țara terță, cu o parte interesată sau cu entitatea dintr-o țară terță în cauză.

(5)  În cazul în care informațiile prezentate în temeiul alineatului (4) sunt incomplete, acestea se iau în considerare cu condiția să nu fie nici false, nici înșelătoare.

(6)  În cazul în care nu sunt acceptate dovezi sau informații, partea care le-a furnizat este informată imediat despre motivele respingerii lor, oferindu-i-se posibilitatea de a furniza explicații suplimentare în termenul stabilit.

(7)  Comisia poate solicita sprijin statelor membre în cauză în desfășurarea investigației ▌. În special, la cererea Comisiei, statele membre în cauză iau ▌măsurile necesare pentru a sprijini Comisia în desfășurarea investigației prin furnizarea de informații relevante și disponibile. La cererea Comisiei, oricare stat membru depune eforturi pentru a contribui la verificări și analize relevante.

(8)  Dacă se consideră necesar, Comisia poate desfășura investigații pe teritoriul unei țări terțe ▌, cu condiția ca entitatea din țara terță în cauză să își fi dat consimțământul și guvernul din țara terță să fi fost informat oficial și să nu fi ridicat obiecții.

(9)  Părțile care s-au făcut cunoscute în termenele stabilite în avizul de inițiere sunt audiate în cazul în care au făcut o cerere de audiere în care să indice statutul lor de parte interesată.

(10)  Reclamanții, părțile interesate, statele membre ▌și reprezentanții țării terțe sau ai entității din țara terță în cauză pot consulta toate informațiile puse la dispoziția Comisiei, cu excepția documentelor interne pentru uzul Comisiei și al administrațiilor Uniunii și ale statelor membre în cauză, cu condiția ca aceste informații să nu fie confidențiale în înțelesul articolului 8 și cu condiția ca părțile respective să fi adresat o cerere scrisă Comisiei.

Articolul 6

Suspendare

(1)  Comisia poate suspenda investigația în cazul în care se consideră că este mai adecvat să se abordeze practica ce denaturează concurența în mod exclusiv prin intermediul procedurilor de soluționare a litigiilor stabilite printr-un acord aplicabil privind transportul aerian sau serviciile aeriene la care Uniunea este parte sau prin orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian la care Uniunea este parte. Comisia notifică statelor membre suspendarea investigației.

Comisia poate reiniția investigația în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)  procedura desfășurată în temeiul acordului aplicabil privind transportul aerian sau orice alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian a condus la constatarea unei încălcări de către cealaltă parte sau celelalte părți la acord, care a devenit definitivă și obligatorie pentru partea sau părțile respective, dar nu au fost întreprinse măsuri de remediere imediat sau în termenul prevăzut de procedurile relevante;

(b)  practica ce denaturează concurența nu a fost eliminată în termen de 12 luni de la data suspendării investigației.

(2)  Comisia suspendă investigația dacă, în termen de 15 zile de la data notificării inițierii investigației:

(a)  toate statele membre în cauză menționate la articolul 2 punctul 4 litera (b) au notificat Comisiei intenția lor de a aborda practica ce denaturează concurența în mod exclusiv prin intermediul procedurilor de soluționare a litigiilor aplicabile în temeiul acordurilor privind transportul aerian sau serviciile aeriene sau al oricărui alt acord care conține dispoziții privind serviciile de transport aerian, pe care acestea l-au încheiat cu țara terță în cauză; și

(b)  niciunul dintre statele membre în cauză menționate la articolul 2 punctul 4 litera (a nu a prezentat obiecții.

În astfel de cazuri de suspendare, se aplică articolul 7 alineatele (1) și (2).

(3)  Comisia poate reiniția investigația în oricare dintre situațiile următoare:

(a)  statele membre în cauză menționate la articolul 2 punctul 4 litera (b) nu a(u) inițiat procedura de soluționare a litigiilor în temeiul acordului internațional relevant în termen de trei luni de la data notificării menționate la alineatul (2) litera (a);

(b)  statele membre în cauză menționate la articolul 2 punctul 4 litera (b) notifică Comisiei faptul că rezultatul procedurilor de soluționare a litigiilor menționate la alineatul (2) din prezentul articol nu a fost pus în aplicare în mod corect și rapid;

(c)  toate statele membre în cauză solicită Comisiei să reinițieze investigația;

(d)  Comisia ajunge la concluzia că practica ce denaturează concurența nu a fost eliminată în termen de 12 luni de la data notificării menționate la alineatul (2) litera (a) de către statele membre în cauză;

(e)  în cazurile de urgență prevăzute la articolul 11 alineatul (3), dacă practica ce denaturează concurența nu a fost eliminată în termen de nouă luni de la data notificării menționate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol de către statele membre în cauză menționate la articolul 2 punctul 4 litera (b); la cererea unui stat membru în cauză, perioada respectivă poate fi prelungită de către Comisie, în cazuri justificate în mod corespunzător, cu maximum trei luni.

Articolul 7

Cooperarea cu statele membre în ceea ce privește procedurile aplicabile cazurilor care intră sub incidența capitolului III

(1)  Statul membru în cauză ▌informează Comisia cu privire la toate reuniunile relevante programate în temeiul acordului privind transportul aerian sau serviciile aeriene ori al oricărei dispoziții privind serviciile de transport aerian incluse în oricare alt acord încheiat cu țara terță în cauză pentru a discuta chestiunea care face obiectul investigației. Statul membru în cauză îi furnizează Comisiei ordinea de zi și toate informațiile pertinente care permit înțelegerea subiectelor care urmează să fie discutate în cadrul reuniunilor respective.

(2)  Statul membru în cauză informează Comisia cu privire la desfășurarea oricărei proceduri de soluționare a litigiilor prevăzute de un acord privind transportul aerian sau serviciile aeriene sau în orice dispoziție privind serviciile de transport aerian incluse în oricare alt acord încheiat cu țara terță în cauză și, dacă este cazul, invită Comisia să ia parte la reuniunile respective. Comisia poate solicita informații suplimentare din partea statului membru în cauză.

Articolul 8

Confidențialitate

(1)  Comisia tratează drept confidențiale, dacă se oferă motive întemeiate, orice informații de natură confidențială, incluzând, printre altele, informațiile a căror divulgare ar oferi un avantaj concurențial semnificativ unui concurent sau ar avea un efect nefavorabil semnificativ asupra persoanei care le-a furnizat sau a persoanei de la care aceasta le-a obținut sau care sunt furnizate cu titlu confidențial de către părțile la o investigație.

(2)  Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt obligate să prezinte rezumate neconfidențiale ale acestora. Aceste rezumate sunt suficient de detaliate pentru a permite o înțelegere rezonabilă a conținutului informațiilor comunicate cu titlu confidențial. În situații excepționale, părțile interesate pot indica faptul că informațiile confidențiale nu pot fi rezumate. În aceste cazuri, trebuie indicate motivele pentru care nu poate fi prezentat un rezumat.

(3)  Informațiile primite în temeiul prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul în care au fost cerute. Prezentul alineat nu împiedică utilizarea informațiilor primite în cadrul unei investigații în scopul inițierii unei alte investigații în conformitate cu prezentul regulament.

(4)  Comisia și statele membre, inclusiv funcționarii acestora, nu divulgă informațiile cu caracter confidențial pe care le-au primit în temeiul prezentului regulament și nici informațiile furnizate în mod confidențial de o parte la o investigație decât cu autorizarea expresă a părții care le-a furnizat. Informațiile schimbate între Comisie și statele membre sau documentele interne elaborate de autoritățile Uniunii sau ale statelor membre nu sunt divulgate, cu excepția cazului în care divulgarea lor este prevăzută în mod expres de prezentul regulament.

(5)  Atunci când se consideră că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și persoana care a furnizat informațiile nu dorește nici să le facă publice, nici să autorizeze divulgarea lor în termeni generali sau sub formă de rezumat, informațiile în cauză pot să nu fie luate în considerare.

(6)  Prezentul articol nu împiedică divulgarea, de către autoritățile Uniunii, a informațiilor generale, mai ales a motivelor pe care se bazează deciziile luate în temeiul prezentului regulament, și nici divulgarea dovezilor pe care se bazează autoritățile Uniunii, în măsura necesară pentru justificarea acestor motive în cadrul procedurilor judiciare. O astfel de divulgare ține seama de interesul legitim al părților vizate ca secretele lor de afaceri sau guvernamentale să nu fie divulgate.

(7)  Statele membre iau măsurile necesare și adecvate menite să garanteze confidențialitatea informațiilor care sunt relevante pentru aplicarea prezentului regulament, cu condiția ca măsurile respective să fie compatibile cu termenii acestuia.

Articolul 9

Baza constatărilor în caz de necooperare

În cazurile în care accesul la informațiile necesare este refuzat sau nu este acordat în ▌termenele prevăzute în prezentul regulament sau în cazul în care investigația este obstrucționată în mod semnificativ, constatările preliminare sau finale, pozitive sau negative, pot fi stabilite pe baza faptelor și a dovezilor disponibile ▌. În cazul în care Comisia constată că au fost furnizate informații false sau înșelătoare, aceste informații nu sunt luate în considerare.

Articolul 10

Informarea părților

(1)  Comisia informează țara terță în cauză, entitatea din țara terță în cauză și transportatorul aerian din țara terță în cauză, precum și reclamantul ▌, părțile interesate, statele membre în cauză și transportatorii aerieni din Uniune în cauză în legătură cu faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează adoptarea unor măsuri reparatorii sau închiderea procedurii fără adoptarea de măsuri reparatorii, cu cel puțin o lună înainte de convocarea comitetului menționat la articolul 16, în conformitate cu ▌articolul 13 alineatul (2) sau cu articolul 14 alineatul (1).

(2)  Informarea la care se face referire la alineatul (1) nu aduce atingere niciunei decizii ulterioare care poate fi luată de către Comisie. În cazul în care Comisia intenționează să întemeieze o astfel de decizie pe fapte și considerații suplimentare sau diferite, acestea se comunică cât mai curând posibil.

(3)  Informațiile suplimentare furnizate după informarea ▌părților nu sunt luate în considerare decât dacă sunt primite într-un termen ce urmează a fi stabilit de Comisie pentru fiecare caz în parte, ținându-se cont în mod corespunzător de urgența chestiunii, dar care nu este mai mic de 14 zile. Se poate stabili un termen mai scurt în cazul în care trebuie să aibă loc o informare finală suplimentară a părților.

Articolul 11

Durata procedurii și suspendarea

(1)  Procedura se încheie în termen de 20 de luni. Această perioadă poate fi prelungită în cazuri justificate în mod corespunzător. În cazul suspendării unei procedurii, astfel cum se prevede la alineatul (4), perioada suspendării nu este considerată ca făcând parte din durata procedurii.

(2)  Investigația se încheie în termen de 12 luni. Această perioadă poate fi prelungită în cazuri justificate în mod corespunzător. În cazul suspendării unei investigații, astfel cum se prevede la articolul 6 , perioada suspendării nu este considerată că făcând parte din durata investigației. În cazul în care perioada investigației este prelungită, durata prelungirii se adaugă la durata totală a procedurii stabilită la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)  În caz de urgență, adică în situațiile în care, ca urmare a unor dovezi clare prezentate de reclamant sau de părțile interesate, rezultă că prejudiciul pentru transportatorii aerieni din Uniune ar putea fi ireversibil, procedura poate fi redusă la nouă luni.

(4)  Comisia suspendă procedura în cazul în care țara terță sau entitatea din țara terță în cauză a luat măsuri decisive pentru a elimina practica ce denaturează concurența sau prejudiciul sau riscul de prejudiciu pentru transportatorii aerieni din Uniune în cauză.

(5)  În cazurile menționate la alineatul (4), Comisia reia procedura în cazul în care practica ce denaturează concurența, ▌ prejudiciul sau riscul de prejudiciu adus transportatorilor aerieni din Uniune în cauză nu a fost eliminat după o perioadă rezonabilă, care, în niciun caz, nu poate fi mai lungă de șase luni .

CAPITOLUL III

PRACTICI CARE DENATUREAZĂ CONCURENȚA

Articolul 12

Stabilirea prejudiciului sau al riscului de prejudiciu

(1)  Constatarea unui prejudiciu în sensul prezentului capitol se bazează pe dovezi și ia în considerare factorii pertinenți, în special:

(a)  situația transportatorilor aerieni din Uniune în cauză, în special în ceea ce privește aspecte precum frecvența serviciilor, gradul de utilizare a capacității, efectul de rețea, vânzările, cota de piață, profiturile, rentabilitatea capitalurilor, investițiile și ocuparea forței de muncă;

(b)  situația generală de pe piețele serviciilor de transport aerian afectate, în special în ceea ce privește nivelul tarifelor, capacitatea și frecvența serviciilor de transport aerian sau utilizarea rețelei.

(2)  Constatarea riscului de prejudiciu se bazează pe dovezi clare și nu doar pe afirmații, speculații sau posibilități îndepărtate. Transformarea acestuia în prejudiciu trebuie să fie în mod clar previzibilă, foarte probabilă și iminentă și poate fi atribuită fără nicio îndoială rezonabilă unei acțiuni sau decizii a unei țări terțe sau a unei entități dintr-o țară terță.

(3)  ▌Pentru a stabili existența riscului de prejudiciu, se examinează, printre altele, factori precum:

(a)  evoluția previzibilă a situației transportatorilor aerieni din Uniune în cauză, în special în ceea ce privește frecvența serviciilor, gradul de utilizare a capacității, efectul asupra rețelei, vânzările, cota de piață, profiturile, rentabilitatea capitalurilor, investițiile și ocuparea forței de muncă;

(b)  evoluția previzibilă a situației generale de pe piețele serviciilor de transport aerian potențial afectate, în special în ceea ce privește nivelul tarifelor, capacitatea și frecvența serviciilor de transport aerian sau utilizarea rețelei.

Deși niciunul dintre factorii enumerați la literele (a) și (b) nu este în sine decisiv, totalitatea factorilor în cauză este de natură să conducă la concluzia că o altă practică ce denaturează concurența este iminentă și că se va produce un prejudiciu în cazul în care nu se iau măsuri.

(4)  Comisia alege o perioadă de investigare, care include perioada în care se presupune că s-ar fi produs prejudiciul, fără a se limita la aceasta, și analizează dovezile relevante aferente perioadei respective.

(5)  În cazul în care prejudiciul sau riscul de prejudiciu adus transportatorilor aerieni din Uniune în cauză este cauzat de alți factori decât practica ce denaturează concurența ▌, aceștia nu sunt puși pe seama practicii care face obiectul analizei și nu sunt luați în considerare.

Articolul 13

Încheierea investigației fără adoptarea de măsuri reparatorii

(1)  Comisia pune capăt investigației fără ▌adoptarea de măsuri reparatorii în cazul în care plângerea este retrasă, cu excepția situației în care Comisia continuă investigația din proprie inițiativă.

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare, care pun capăt investigației efectuate în conformitate cu articolul 5 fără a adopta măsuri reparatorii, în cazul în care:

(a)  Comisia concluzionează că nu poate fi stabilită niciuna dintre următoarele:

(i)  existența unei practici ce denaturează concurența, adoptată de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță;

(ii)  existența unui prejudiciu sau a unui risc de prejudiciu pentru transportatorii aerieni din Uniune în cauză;

(iii)  existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu sau riscul de prejudiciu și practica avută în vedere;

(b)  Comisia concluzionează că adoptarea unor măsuri reparatorii în conformitate cu articolul 14 ar fi contrară interesului Uniunii;

(c)  țara terță sau entitatea dintr-o țară terță în cauză a eliminat practica ce denaturează concurența; sau

(d)  țara terță sau entitatea dintr-o țară terță în cauză a eliminat prejudiciul sau riscul de prejudiciu pentru transportatorii aerieni din Uniune în cauză.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

(3)  Decizia de a pune capăt investigației în conformitate cu alineatul (2) este însoțită de o expunere de motive și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 14

Măsuri reparatorii

(1)  Fără a aduce atingere articolului 13, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a unor măsuri reparatorii, în cazul în care investigația desfășurată în conformitate cu articolul 5 stabilește că o practică ce denaturează concurența, adoptată de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță, a cauzat un prejudiciu transportatorilor aerieni din Uniune în cauză.

Actele de punere în aplicare de stabilire a unor măsuri reparatorii menționate la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Actele de punere în aplicare de stabilire a unor măsuri reparatorii menționate la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatele (2) și (3).

(2)  Fără a aduce atingere articolului 13, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care prevede măsuri reparatorii , în cazul în care investigația desfășurată în conformitate cu articolul 5 stabilește că o practică ce denaturează concurența, adoptată de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță, cauzează un risc de prejudiciu, în conformitate cu articolul 12 alineatele (2) și (3), transportatorilor aerieni din Uniune în cauză. Măsurile reparatorii respective nu intră în vigoare decât după ce riscul s-a transformat în prejudiciu real.

Actele de punere în aplicare de stabilire a unor măsuri reparatorii menționate la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 16 alineatul (2).

Actele de punere în aplicare de stabilire a unor măsuri reparatorii menționate la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatele (2) și (3).

(3)  Măsurile reparatorii menționate la alineatele (1) și (2) sunt impuse transportatorilor aerieni din țara terță care beneficiază de practica ce denaturează concurența și pot lua una dintre următoarele forme:

(a)  obligații financiare;

(b)  orice măsură operativă de valoare echivalentă sau mai mică, cum ar fi suspendarea concesiunilor, a serviciilor datorate sau a altor drepturi ale transportatorului aerian dintr-o țară terță. Se acordă prioritate măsurilor operative reciproce, cu condiția ca acestea să nu fie contrare interesului Uniunii sau incompatibile cu dreptul Uniunii ori cu obligațiile internaționale.

(4)  Măsurile reparatorii menționate la alineatele (1) și (2) nu depășesc ceea ce este necesar pentru a compensa prejudiciul ▌adus transportatorilor aerieni din Uniune în cauză. În acest scop, măsurile reparatorii respective ▌pot fi limitate la o zonă geografică specifică sau pot fi limitate în timp.

(5)   Măsurile reparatorii nu pot consta în suspendarea sau limitarea drepturilor de trafic acordate de un stat membru unei țări terțe în temeiul unui acord privind transportul aerian sau serviciile aeriene ori în temeiul unei dispoziții privind serviciile de transport aerian incluse în ▌oricare alt acord încheiat cu țara terță în cauză ▌.

(6)  Măsurile reparatorii menționate la alineatele (1) și (2) nu pot conduce la încălcarea de către Uniune sau de către statele membre în cauză a acordurilor privind transportul aerian sau serviciile aeriene sau a oricărei dispoziții privind serviciile de transport aerian incluse într-un acord comercial sau orice alt acord încheiat cu țara terță în cauză.

(7)  Decizia de a încheia investigația prin adoptarea unor măsuri reparatorii menționate la alineatele (1) și (2) este însoțită de o expunere de motive și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Reexaminarea măsurilor reparatorii

(1)  Măsurile reparatorii menționate la articolul 14 rămân în vigoare numai atât timp și în măsura în care este necesar, în funcție de menținerea practicii care denaturează concurența și de persistența prejudiciului care decurge din această practică ▌. În acest scop, se aplică procedura de reexaminare prevăzută la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol. Comisia transmite periodic Parlamentului European și Consiliului un raport scris privind eficacitatea și impactul măsurilor reparatorii.

(2)  În cazul în care circumstanțele justifică acest lucru, necesitatea menținerii măsurilor reparatorii în forma lor inițială poate fi reexaminată fie la inițiativa Comisiei, fie la cea a reclamantului sau în urma unei cereri motivate din partea statelor membre în cauză, a țării terțe sau a entității din țara terță în cauză.

(3)  În cursul reexaminării, Comisia verifică dacă practica ce denaturează concurența, prejudiciul ▌și legătura de cauzalitate dintre practică și prejudiciu continuă să existe ▌.

(4)  , Comisia adoptă acte de punere în aplicare, care abrogă, modifică sau mențin, după caz, măsurile reparatorii prevăzute la articolul 14. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 16

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 17

Raportare și informare

(1)  Comisia prezintă rapoarte periodice Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în înțelesul articolului 8, raportul cuprinde informații cu privire la aplicarea măsurilor reparatorii, încheierea investigațiilor fără măsuri reparatorii, revizuiri ale măsurilor reparatorii și cooperarea cu statele membre, cu părțile interesate și cu țările terțe.

(2)  Parlamentul European și Consiliul pot invita Comisia să prezinte și să explice orice aspect legat de punerea în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 18

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 868/2004 se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 197, 8.6.2018, p. 58.
(2)JO C 197, 8.6.2018, p. 58.
(3)Poziția Parlamentului European din 14 martie 2019.
(4)
(5)Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului din 18 ianuarie 1993 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (JO L 14, 22.1.1993, p. 1).
(6)Directiva 96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității (JO L 272, 25.10.1996, p. 36).
(7)Regulamentul (CE) nr. 868/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind protecția împotriva subvenționării și practicilor tarifare neloiale ale țărilor nemembre, care cauzează prejudicii operatorilor de transport aerian comunitari prin furnizarea de servicii aeriene similare (JO L 162, 30.4.2004, p. 1).
(8)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(9)Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3).


Orientări pentru bugetul 2020 – Secțiunea III
PDF 173kWORD 54k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2020, secțiunea III Comisia (2019/2001(BUD))
P8_TA-PROV(2019)0210A8-0172/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012(1) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2) (denumit în continuare „Regulamentul privind CFM”),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(4),

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2019(5) și declarațiile comune asupra cărora au convenit Parlamentul European, Consiliul și Comisia, anexate la acesta,

–  având în vedere Rezoluția 70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015 intitulată „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, precum și documentul de reflecție al Comisiei, intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”, prezentat recent,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 februarie 2019 privind orientările bugetare pentru 2020 (06323/2019),

–  având în vedere articolul 86a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0172/2019),

A.  întrucât negocierile privind bugetul Uniunii pe 2020 se vor derula în paralel cu negocierile privind următorul cadru financiar multianual (CFM) și reforma sistemului de resurse proprii ale Uniunii; întrucât 2019 va reprezenta cel de al șaptelea an al CFM 2014-2020;

B.  întrucât Consiliul a adoptat, în mod repetat, o conduită contradictorie în ultimii ani, prezentând noi priorități politice pentru UE, însă arătându-se reticent în a pune la dispoziție noi credite pentru a le finanța; întrucât noile priorități politice și viitoarele provocări ale UE ar trebui finanțate prin credite noi, nu prin reducerea valorii creditelor pentru programele existente;

C.  întrucât, către sfârșitul perioadei actuale de programare financiară, punerea în aplicare a programelor multianuale va necesita resurse financiare adecvate și, prin urmare, anticiparea plăților necesare în 2020 pentru a preveni o altă criză a plăților în primii ani ai CFM 2021-2027,

Bugetul 2020: punte către viitoarea Europă – Investiții în cetățeni, inovare și protecția cetățenilor

1.  subliniază că bugetul Uniunii pe 2020 reprezintă o punte către următorul CFM pentru perioada 2021-2027 și ar trebui să contribuie la crearea unei viziuni comune și pe termen lung cu privire la viitoarele priorități politice ale Uniunii, și să ofere valoare adăugată europeană; se așteaptă ca, la momentul adoptării bugetului pentru 2020, să fie implicat în veritabile negocieri cu Consiliul privind CFM, în urma unui acord politic în cadrul Consiliului European; consideră că un buget solid, responsabil și orientat spre viitor pentru 2020 va facilita un acord și tranziția către următorul CFM; intenționează, prin urmare, să utilizeze pe deplin flexibilitatea existentă și alte dispoziții prevăzute în Regulamentul privind CFM și în Regulamentul financiar, pentru a consolida principalele programe ale UE în bugetul pentru 2020, ținând seama în mod corespunzător de abordarea bugetară bazată pe performanțe din bugetul UE;

2.  solicită ca programele specifice pentru agricultură să promoveze, pe de o parte, lanțuri scurte de aprovizionare, prețuri echitabile pentru producători, un venit stabil și decent pentru agricultori și, pe de altă parte, redistribuirea plăților, astfel încât să se asigure o distribuție echitabilă între țări, tipuri de producție și producători, eliminând disparitățile actuale și favorizând, în termeni relativi, statele membre cu cele mai mari deficite de producție, precum și producătorii mici și mijlocii;

3.  consideră, prin urmare, că bugetul UE pentru anul viitor ar trebui să definească priorități politice clare și să permită Uniunii să creeze creștere economică durabilă și incluzivă și locuri de muncă, să investească, în continuare, în capacități de inovare și de cercetare pentru soluții viitoare, să stimuleze competitivitatea, să asigure o Europă sigură, protejată și pașnică, să îmbunătățească condițiile de muncă și de trai ale cetățenilor, să întărească coeziunea economică, socială și teritorială, să consolideze Uniunea în lupta sa împotriva provocărilor de mediu și a schimbărilor climatice în vederea respectării obligațiilor sale asumate în acordul de la Paris, să contribuie la aplicarea deplină a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, precum și să pună în practică Pilonul european al drepturilor sociale;

4.  subliniază că, 2020 fiind ultimul an al CFM actual, punerea în aplicare a programelor UE, în special a celor care fac obiectul gestiunii partajate în cadrul politicii de coeziune, al politicii agricole comune și al politicii comune în domeniul pescuitului, trebuie să fie și mai mult accelerată pentru a compensa întârzierile anterioare și a ajunge la faza de încheiere; se așteaptă ca acest lucru să se reflecte într-o creștere substanțială a cererilor de plată și, prin urmare, anticipează o creștere maximă a nivelului anual al creditelor de plată pentru 2020; subliniază angajamentul Parlamentului de a asigura plățile necesare în 2020 și de a preveni altă criză a plăților în primii ani ai CFM 2021-2027, astfel cum a fost cazul în perioada actuală; subliniază necesitatea îmbunătățirii continue a mecanismelor de control și de corecție, astfel încât să se asigure o punere în aplicare corectă și rapidă a programelor UE;

5.  evidențiază importanța agențiilor descentralizate în asigurarea punerii în aplicare a priorităților legislative ale Uniunii și, astfel, în îndeplinirea obiectivelor politicilor UE, precum cele în materie de competitivitate, creștere durabilă și ocupare a forței de muncă, precum și în gestionarea fluxurilor actuale de migrație și de refugiați; se așteaptă ca negocierile privind bugetul pe 2020 să conducă la o finanțare operațională și administrativă adecvată pentru agențiile UE, permițându-le să își îndeplinească sarcinile tot mai numeroase și să obțină cele mai bune rezultate posibile; își reafirmă poziția potrivit căreia 2018 a fost ultimul an de punere în aplicare a reducerii cu 5 % a personalului și în care a avut loc așa-numita „redistribuire a personalului”; așteaptă din partea Comisiei și Consiliului să nu reducă și mai mult resursele agențiilor în bugetul pe 2020;

Inovarea și cercetarea pentru soluții viitoare: sprijinirea creșterii economice durabile și favorabile incluziunii pentru a anticipa schimbările și a stimula competitivitatea

6.  subliniază că este important ca Europa să își asume rolul de lider în tehnologiile-cheie din domenii precum spațiul, asistența medicală, mediul, agricultura, siguranța și transportul; subliniază necesitatea de a se asigura că activitățile de cercetare și inovare oferă, în continuare, soluții pentru nevoile, provocările și competitivitatea Europei și reamintește, în acest context, rolul important al cercetării fundamentale; subliniază faptul că tranziția de la Orizont 2020 la Orizont Europa trebuie să fie lină pentru a asigura stabilitatea întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a mediului academic; își exprimă îngrijorarea cu privire la subfinanțarea semnificativă a programului Orizont 2020 pe parcursul întregii perioade, care s-a tradus într-un succes scăzut al unor candidaturi excelente; intenționează, prin urmare, să asigure cea mai mare alocare anuală posibilă pentru Orizont 2020 în bugetul exercițiului următor, utilizând pe deplin dispozițiile de flexibilitate existente ale Regulamentului privind CFM și ale Regulamentului financiar; subliniază, în plus, importanța aprofundării sinergiilor cu fondurile structurale și de investiții europene;

7.  subliniază potențialul de creștere economică generat de transformarea tehnologică a Europei și solicită ca bugetul UE să-și aducă o contribuție adecvată la sprijinirea digitalizării industriei europene, promovarea competențelor digitale și a spiritului antreprenorial în domeniul digital; subliniază importanța investițiilor suplimentare în capacitățile digitale, inclusiv în sistemele informatice de înaltă performanță, inteligența artificială și securitatea cibernetică în UE; subliniază că se preconizează ca programul Europa digitală să primească o alocare semnificativ mai mare în CFM 2021-2027 și, prin urmare, intenționează să majoreze finanțarea în acest domeniu în bugetul exercițiului următor;

8.  evidențiază succesul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în atragerea de investiții suplimentare în UE, cu scopul de a atinge un obiectiv de investiții de cel puțin 500 de miliarde EUR până în 2020, în urma extinderii duratei sale; atrage atenția totuși asupra recomandărilor Curții de Conturi Europene de a îmbunătăți, în continuare, aplicarea sa în ceea ce privește adiționalitatea proiectelor selectate; reamintește că fondul de garantare al FEIS a fost finanțat parțial prin realocări de la programul Orizont 2020 și de la Mecanismul pentru interconectarea Europei și își reafirmă opinia susținută de mult timp potrivit căreia noile inițiative trebuie să fie finanțate integral cu fonduri noi;

9.  este pe deplin convins că îmbunătățirea echității și asigurarea egalității de șanse în cadrul economiei sociale de piață europene reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă a Uniunii; intenționează să asigure o finanțare suficientă pentru programele de tipul COSME și Tehnologiile viitoare și emergente (FET), care contribuie în mod semnificativ la succesul întreprinderilor nou-înființate și al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor), acestea reprezentând coloana vertebrală a economiei europene și vectori esențiali ai creșterii economice, ai creării de locuri de muncă, ai inovării și ai integrării sociale; subliniază nivelul înalt de executare a acestor programe și observă că dispun de o capacitate de absorbție și mai mare;

Siguranță, securitate și pace pentru cetățenii europeni

10.  consideră că protejarea frontierelor externe ale UE și a securității sale interne, cu sprijinul unei poliții de frontieră și al unei gărzi de coastă la nivel european consolidate și al Europol, o Uniune Europeană fără granițe interne, precum și funcționarea adecvată a spațiului Schengen și libertatea de circulație în Uniune sunt indisolubil legate și reciproc avantajoase; subliniază, în paralel, importanța unor investiții solide ale UE în domeniul securității interne, cu scopul, printre altele, de a îmbunătăți asigurarea respectării legii și răspunsul UE în materie judiciară la amenințarea reprezentată de infracțiunile transfrontaliere și a promova schimbul de informații, cu sprijinul consolidat din partea Eurojust și a Parchetului european; consideră obligatorie asigurarea unei finanțări adecvate, a personalului și a formării acestuia în toate agențiile care își desfășoară activitatea în domeniul securității, al justiției și al controlului frontierelor, deoarece nivelul actual al finanțării este insuficient, având în vedere creșterea considerabilă a responsabilităților acestora, importanța cooperării lor, nevoia de inovații tehnologice și adaptare și rolul lor esențial în consolidarea cooperării și coordonării între statele membre;

11.  subliniază, în paralel, responsabilitatea umanitară a UE în politica de migrație și recunoaște rolul esențial al Biroului European de Sprijin pentru Azil și al Agenției pentru Drepturi Fundamentale în dezvoltarea și punerea în aplicare în statele membre a unor practici comune în materie de azil; consideră că este o obligație de a asigura o finanțare adecvată, personal și formarea personalului în toate agențiile care își desfășoară activitatea în domeniul migrației, azilului și drepturilor omului, cu resurse financiare și umane adecvate pentru ca acestea să își poată îndeplini rolul în mod corespunzător;

12.  salută angajamentul statelor membre pentru o nouă agendă de apărare a UE și dorința acestora de a continua cooperarea europeană în domeniul apărării; sprijină importanța lansării Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), ca o primă etapă a punerii în aplicare a Fondului european de apărare; solicită o creștere suplimentară a bugetului pentru apărare al Uniunii, care să fie finanțat exclusiv din credite noi, pentru a îmbunătăți competitivitatea și inovarea industriei europene de apărare;

13.  sprijină cu fermitate eforturile consolidate ale UE de a aborda amenințările în creștere la adresa securității, precum radicalizarea și extremismul violent, în interiorul Europei și în țările învecinate, precum și o mai bună coordonare a unor astfel de programe la nivelul Uniunii;

14.  subliniază că securitatea cibernetică este esențială pentru prosperitatea și securitatea Uniunii, precum și pentru viața privată a cetățenilor săi, că atacurile cibernetice, criminalitatea informatică și manipularea amenință societățile deschise și că spionajul economic împiedică funcționarea pieței unice digitale și pune în pericol competitivitatea întreprinderilor europene; solicită resurse financiare adecvate pentru a dota toate agențiile relevante cu fonduri adecvate în vederea acoperirii sarcinilor operaționale și administrative, cu scopul de a contribui la securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, a consolida reziliența cibernetică și a combate criminalitatea informatică; sprijină, în acest context, cooperarea strategică dintre Agenția UE pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) și Europol;

15.  reamintește că pacea și stabilitatea sunt valori fundamentale care sunt sprijinite de bugetul Uniunii Europene și subliniază, în acest sens, contribuția semnificativă pe care a avut-o Uniunea la pace și reconciliere în insula Irlanda, în special prin sprijinul său pentru Acordul din Vinerea Mare și finanțarea programelor PEACE și INTERREG; subliniază importanța menținerii finanțării pentru aceste programe după Brexit;

16.  consideră, făcând trimitere la Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la folosirea datelor utilizatorilor Facebook de către Cambridge Analytica și impactul asupra protecției datelor(6), că lupta împotriva dezinformării, în special monitorizarea și descoperirea răspândirii de informații false și a oricărui alt tip de interferență externă reprezintă o prioritate în vederea asigurării unor alegeri corecte și democratice, în special în anul alegerilor europene; solicită resurse financiare suplimentare cu scopul de a intensifica utilizarea sistematică a instrumentelor de comunicare strategică, pentru a permite o reacție coordonată puternică a UE; sprijină orientările stabilite de Comisie cu privire la modul în care ar trebui să fie utilizate normele existente ale UE pentru a aborda utilizarea datelor personale cu scopul de a viza cetățeni pe platformele de comunicare socială în timpul perioadelor electorale și a garanta echitatea procesului electoral;

17.  este preocupat de faptul că un număr insuficient de cetățeni europeni au impresia că Uniunea Europeană lucrează pentru ei și că le oferă beneficii substanțiale; solicită, prin urmare, resurse financiare adecvate pentru a investi în instrumente de tipul recentelor inițiative ale Parlamentului, „Ce face Europa pentru mine” și „Citizens’ App”, menite să informeze cetățenii despre activitățile Uniunii și să scoată în evidență eforturile depuse pentru promovarea păcii, a democrației, a statului de drept și a libertății de exprimare; consideră că astfel de instrumente ar trebui să fie mai bine diseminate la nivel național;

18.  subliniază faptul că politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului sunt pietre de temelie ale integrării europene, care vizează să asigure o aprovizionare cu produse alimentare sigure și de înaltă calitate pentru cetățenii europeni, funcționarea corectă a pieței agricole unice, durabilitatea regiunilor rurale timp de mulți ani și gestionarea durabilă a resurselor naturale; reamintește că aceste politici contribuie la viabilitatea și stabilitatea UE; invită Comisia să continue să sprijine producătorii din întreaga Europă în efortul lor de a face față episoadelor neprevăzute de volatilitate a pieței și de a asigura aprovizionarea cu produse alimentare sigure și de înaltă calitate; solicită să se acorde o atenție deosebită agriculturii la scară mică și pescuitului tradițional;

Consolidarea solidarității și a înțelegerii reciproce

19.  solicită resurse financiare suplimentare pentru a răspunde viitoarelor nevoi ale Erasmus+, principalul program al Europei pentru educație, inclusiv educația și formarea profesională, tineret și sport, ținând seama, de asemenea, de dimensiunea sa externă; subliniază că sunt necesare resurse adecvate pentru a „democratiza” programul, făcând finanțarea acestuia accesibilă persoanelor din toate mediile și lucrând la un cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace, ca mijloc de combatere a șomajului în rândul tinerilor; reamintește că Parlamentul a solicitat ca pachetul financiar al acestui program să fie triplat în următorul CFM; solicită consolidarea cooperării dintre programele de educație, ucenicii, cultură și cercetare;

20.  reamintește că într-un moment în care proiectul european este pus sub semnul întrebării, este esențială reînnoirea unui angajament ferm față de Europa prin cultură, cunoștințe, creație și inovare; consideră, prin urmare, că programele Europa creativă și MEDIA ar trebui sprijinite la un nivel adecvat;

21.  subliniază că lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor necesită eforturi financiare suplimentare substanțiale cu scopul de a crea oportunități pentru educație, formare și ocuparea forței de muncă; evidențiază, în acest sens, impactul pozitiv al Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, care a sprijinit aproximativ 1,7 milioane de tineri până la sfârșitul anului 2017; salută faptul că, la solicitarea fermă a Parlamentului, rezultatul negocierilor privind bugetul pe 2019 a fost aducerea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor la o valoare totală de 350 de milioane EUR în 2019; se așteaptă ca bugetul pe 2020 să demonstreze o ambiție ridicată în ceea ce privește acest program, pentru a asigura o tranziție lină către Fondul social european Plus (FSE+) în următorul CFM; subliniază necesitatea de a accelera punerea în aplicare a acestui program și de a îmbunătăți în continuare eficiența sa, pentru ca acesta să ofere o mai mare valoare adăugată europeană politicilor naționale de ocupare a forței de muncă;

22.  consideră că, la nivel european, coeziunea socială trebuie să contribuie la soluții durabile pentru combaterea sărăciei, a excluderii sociale și a discriminării, pentru o mai bună incluziune a persoanelor cu dizabilități, precum și pentru schimbările demografice structurale pe termen lung; subliniază nevoia de resurse financiare pentru programele relevante ale UE care ajută populația în curs de îmbătrânire, furnizându-i un sprijin adecvat în ceea ce privește accesul la mobilitate, asistență medicală și servicii publice;

23.  reamintește nevoia de solidaritate și de partajare a responsabilității între statele membre în materie de migrație și azil și invită statele membre să utilizeze în mod eficient Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI) prin programe naționale; solicită alocarea unor resurse adecvate în cadrul bugetului din 2020 pentru acest fond, cu scopul de a sprijini primirea solicitanților de azil în statele membre, strategiile de returnare echitabile, programele de relocare, politicile în domeniul migrației legale și promovarea integrării efective a resortisanților țărilor terțe; consideră că ar trebui întărită susținerea orașelor și a municipalităților în sistemul european de azil;

24.  reamintește că soluția de lungă durată la fenomenul actual al migrației se află în dezvoltarea politică, economică, socială și de mediu a țărilor din care provin fluxurile de migrație; solicită ca Instrumentul european de vecinătate și instrumentul de cooperare pentru dezvoltare să fie dotate cu suficiente resurse financiare pentru a sprijini această prioritate și să promoveze dezvoltarea, în continuare, a parteneriatelor durabile și reciproc avantajoase, de exemplu cu țările africane; în acest context, reafirmă necesitatea de a oferi un sprijin financiar suficient și continuu organizațiilor internaționale, inclusiv Agenției ONU de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA), Agenției ONU pentru refugiați (UNHCR) și Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM); solicită consolidarea sprijinului financiar și organizatoric dedicat programelor care contribuie la schimburile dintre UE și țările partenere în domenii precum formarea profesională, crearea de noi întreprinderi, sprijinirea IMM-urilor, asistența medicală și educația, precum și pentru politicile legate de apa curată, tratarea apelor reziduale și eliminarea deșeurilor;

25.  consideră că discriminarea bazată pe gen este intolerabilă și incompatibilă cu valorile UE; subliniază că rata de succes a cererilor pentru programul Daphne și alte fonduri care vizează combaterea violenței împotriva femeilor și a fetelor este alarmant de scăzută și intenționează să asigure finanțarea sporită a programului; în plus, consideră că integrarea perspectivei de gen este o strategie eficientă pentru realizarea egalității de gen și combaterea discriminării și solicită ca perspectiva egalității de gen să fie integrată în politicile relevante ale UE și în programele de cheltuieli; așteaptă din partea Comisiei să prezinte, cât mai repede posibil, un cadru pentru integrarea dimensiunii de gen în bugetul Uniunii;

26.  reamintește importanța politicii europene de vecinătate care consolidează relațiile cu țările vecine, sprijină procesele de pace, stimulează creșterea economică și socială și cooperarea transfrontalieră durabilă; subliniază că relațiile solide dintre UE și Balcanii de Vest sunt esențiale pentru stabilizarea regiunii și procesul său de preaderare; reamintește că finanțarea din bugetul Uniunii trebuie adaptată pentru a consolida capacitatea țărilor de a continua reformele juridice, politice, sociale și economice necesare, îmbunătățind, în special, funcționarea corectă a administrației publice și sprijinind stabilitatea și reziliența instituțiilor democratice și punerea în aplicare a statului de drept;

Abordarea provocărilor de mediu și a schimbărilor climatice

27.  subliniază faptul că bugetul pe 2020 trebuie să contribuie în mod semnificativ la abordarea provocărilor legate de mediu și schimbările climatice, pentru a compensa întârzierile actuale și a respecta angajamentele UE; reamintește angajamentul Uniunii de a fi lider în tranziția către o economie circulară cu emisii scăzute de dioxid de carbon și neutră din punctul de vedere al climei, dar regretă faptul că Uniunea nu își îndeplinește obiectivele în materie de climă, în special în ceea ce privește alocarea a 20 % din cheltuielile Uniunii pentru obiectivele legate de climă, în perioada 2014-2020; consideră, prin urmare, că o creștere semnificativă a cheltuielilor legate de climă este esențială pentru a progresa către realizarea obiectivelor politicii climatice ale Uniunii și ale Acordului de la Paris; consideră că ar trebui promovată, în continuare, și optimizată integrarea aspectelor legate de climă în toate sectoarele politicii Uniunii iar, după caz, ar trebui introduse imunizarea la schimbările climatice și verificarea durabilității; solicită să se aloce mai multe resurse financiare tuturor programelor relevante ale Uniunii de sprijinire a proiectelor cu valoare adăugată europeană, care contribuie la tranziția către o energie curată și la utilizarea eficientă a resurselor, la promovarea unei economii verzi și albastre durabile și la conservarea naturii, cu accent pe biodiversitate, habitate și speciile pe cale de dispariție;

28.  subliniază că, în vederea unei abordări coerente și eficiente a schimbărilor climatice, UE ar trebui să facă din ratificarea și punerea în aplicare a Acordului de la Paris o condiție pentru viitoarele acorduri comerciale; reamintește, în acest sens, Rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la diplomația în domeniul climei(7) și solicitarea sa adresată Comisiei în vederea realizării unei evaluări cuprinzătoare a coerenței dintre acordurile de liber schimb existente și angajamentele asumate prin Acordul de la Paris; consideră că, dacă aceste angajamente nu ar fi îndeplinite de un partener al UE, Comisia ar putea impune o suspendare temporară a angajamentelor asumate de UE față de acel partener în ceea ce privește liberalizarea comerțului;

Chestiuni restante pentru procedura 2020

29.  se așteaptă ca retragerea Regatului Unit din Uniune în martie 2019 să nu aibă un impact direct asupra bugetului 2020, deoarece Regatul Unit va contribui și va participa la execuția bugetului; îndeamnă, cu toate acestea, Comisia să evalueze și să pregătească toate scenariile posibile în vederea asigurării unei bune gestiuni financiare a bugetului Uniunii și a unui plan de urgență, care să definească angajamente clare și să descrie mecanisme, protejând bugetul UE în cazul în care Regatul Unit nu contribuie sau nu participă la punerea în aplicare a bugetului UE pe 2020;

30.  reamintește că, după declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei privind consolidarea rubricii 1a prin intermediul unui buget rectificativ, emisă în concluziile comune privind bugetul pe 2019, Comisia va prezenta un buget rectificativ care crește nivelurile creditelor pentru programele Erasmus+ și Orizont 2020 de îndată ce ajustarea tehnică a CFM pentru 2020 va fi finalizată în primăvara anului 2019, pentru ca Consiliul și Parlamentul să o examineze rapid;

31.  subliniază că articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul financiar permite ca sumele dezangajate, realizate ca urmare a nepunerii în aplicare totale sau parțiale a proiectelor de cercetare corespondente, să fie puse din nou la dispoziția programelor de cercetare în cadrul procedurii bugetare anuale și nu prevede alte condiții prealabile privind aplicarea sa; invită Comisia să prezinte un raport specific referitor la sumele dezangajate de la programele de cercetare și să ofere toate informațiile și elementele relevante privind acest articol; solicită președinției Consiliului să clarifice dacă acest articol este acum înțeles pe deplin de toate statele membre; solicită, în orice caz, ca această dispoziție și procedura corespunzătoare să fie declanșate în contextul procedurii bugetare 2020, începând deja cu includerea sa în proiectul de buget;

32.  consideră că, în calitate de componentă a autorității bugetare aleasă direct de către cetățeni, Parlamentul ar trebui să își îndeplinească rolul politic și să prezinte propuneri de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, exprimându-și viziunea politică pentru viitor; se angajează, în acest context, să propună un pachet de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare elaborate în strânsă cooperare cu toate comisiile sale, pentru a găsi echilibrul just între voința politică și fezabilitatea tehnică, evaluată de Comisie;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(1) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.
(5) JO L 67, 7.3.2019.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0433.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2018)0280.


Echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE
PDF 132kWORD 92k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE (2019/2614(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0211RC-B8-0171/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019 al Comisiei,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 11 februarie 2019 privind numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene (BCE),

–  având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE, în temeiul căruia Consiliul European a consultat Parlamentul,

–  având în vedere Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 11.2,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0144/2019),

–  având în vedere alegerea, de către Consiliul supraveghetorilor Autorității Bancare Europene din 19 februarie 2019, a lui José Manuel Campa în calitate de președinte al Autorității Bancare Europene,

–  având în vedere articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei(1),

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0146/2019),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 30 ianuarie 2019 de numire a lui Sebastiano Laviola ca membru al Comitetului Unic de Rezoluție,

–  având în vedere articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(2),

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0148/2019),

–  având în vedere scrisorile trimise Președintelui Comisiei și președintelui în exercițiu al Consiliului Uniunii Europene de către Președintele Parlamentului European, la 5 martie 2019,

–  având în vedere scrisoarea trimisă Președintelui Comisiei Europene de către Președintele Parlamentului European la 5 martie 2019 și răspunsul Președintelui Comisiei din 11 martie 2019,

–  având în vedere scrisoarea trimisă Președintelui Consiliului de către Președintele Parlamentului European, la 23 martie 2018,

–  având în vedere scrisoarea trimisă Președintelui Eurogrupului de către președintele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, la 8 martie 2018,

–  având în vedere indicele egalității de gen al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) pe 2017,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) și articolul 228a din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit articolului 8 din TFUE, integrarea perspectivei de gen este un principiu orizontal, iar potrivit articolului 2 din TUE principiul egalității de gen este o valoare a Uniunii;

B.  întrucât accesul egal la oportunități și nediscriminarea sunt parte integrantă a valorilor Uniunii Europene;

C.  întrucât, la 7 martie 2011, Consiliul a adoptat Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2011-2020;

D.  întrucât Parlamentul regretă că femeile continuă să fie subreprezentate în funcțiile de conducere din sectorul bancar și al serviciilor financiare; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen;

E.  întrucât președinții Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare, în numele grupurilor politice, i-au informat în mai multe rânduri, în decursul anilor, pe președinții Consiliului, ai Eurogrupului și ai Comisiei și pe președinții în exercițiu ai Consiliului Uniunii Europene în legătură cu lipsa diversității de gen în cadrul Băncii Centrale Europene (BCE), dar și în cadrul altor instituții economice, financiare și monetare ale UE;

F.  întrucât indicele egalității de gen pe 2017 elaborat de EIGE a atras atenția că procesul decizional din sectorul economic continuă să fie domeniul în care UE înregistrează cel mai scăzut punctaj în ceea ce privește egalitatea de gen și reprezentarea femeilor;

G.  întrucât doar unu din cei șase membri ai Comitetului executiv al BCE este femeie; întrucât doar doi din cei 25 de membri ai Consiliului guvernatorilor BCE sunt femei;

H.  întrucât președinții Autorității Bancare Europene (ABE), Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) sunt bărbați;

I.  întrucât președinta mecanismului unic de supraveghere tocmai a fost înlocuită de un bărbat, ceea ce face ca Comitetul Unic de Rezoluție să rămână singurul organ al UE din domeniul mai larg al instituțiilor financiare și economice ale Uniunii prezidat de o femeie;

J.  întrucât, în pofida numeroaselor solicitări adresate de Parlament Consiliului de a remedia lipsa echilibrului de gen în cadrul Comitetului executiv al BCE, Consiliul nu a luat în serios această cerere;

K.  întrucât, în pofida numeroaselor apeluri lansate de Parlament, în contextul nominalizărilor precedente, la respectarea echilibrului de gen atunci când se prezintă lista de candidați, toți candidații pentru funcția de președinte al ABE au fost bărbați;

L.  întrucât, în timp ce procedurile de selecție pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte și membri ai Comitetului Unic de Rezoluție au ținut în general cont, până în prezent, de principiul echilibrului de gen, în acest caz lista scurtă înaintată Parlamentului a fost alcătuită exclusiv din bărbați, în pofida obligațiilor prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014;

M.  întrucât, deși nu se poate exclude posibilitatea ca, în cadrul unei proceduri de selecție bazate pe candidaturi individuale, să nu existe candidați calificați de ambele sexe, principiul general al echilibrului de gen ar trebui respectat în ceea ce privește compoziția consiliilor de administrație ale BCE și ale autorităților de supraveghere;

N.  întrucât candidații actuali pentru funcțiile de economist-șef al BCE, președinte al ABE și membru al SRB au fost toți considerați experimentați și calificați de către Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului și au fost aprobați de majorități semnificative în cadrul unor voturi secrete;

O.  întrucât realizarea egalității de gen nu este o problemă a femeilor, ci una care ar trebui să implice întreaga societate,

1.  subliniază că diversitatea de gen în consiliile de administrație și în guverne asigură competențe mai vaste și perspective mai largi, iar lipsa echilibrului de gen generează pentru instituții riscul excluderii unor eventuali candidați excelenți;

2.  regretă că Comisia și marea majoritate a guvernelor din UE nu au reușit până în prezent să promoveze o mai mare diversitate de gen în cadrul instituțiilor și organelor UE, în special în ceea ce privește numirile în posturile la nivel înalt din domeniul afacerilor economice, financiare și monetare; se așteaptă ca statele membre și instituțiile UE să îmbunătățească rapid echilibrul de gen în pozițiile de conducere;

3.  invită guvernele statelor membre, Consiliul European, Consiliul, Eurogrupul și Comisia să facă eforturi pentru a asigura echilibrul de gen în viitoarele lor propuneri de liste scurte și numiri, încercând să includă cel puțin o candidată și un candidat pentru fiecare procedură de numire;

4.  subliniază că Parlamentul se angajează ca pe viitor să nu ia în considerare listele de candidați în cazul cărora nu s-a respectat, în procesul de selecție, principiul echilibrului de gen alături de cerințele privind calificările și experiența;

5.  sugerează introducerea unei cerințe în viitorul Plan de acțiune pentru egalitatea de gen al Parlamentului, preconizat în temeiul articolului 228a din Regulamentul de procedură, de a nu aproba numiri în consiliile de administrație și în alte organe ale agențiilor UE dacă lista scurtă de candidați propusă de instituția sau organul în cauză nu respectă echilibrul de gen;

6.  recunoaște că Parlamentul însuși nu s-a ridicat la înălțimea acestor standarde și se angajează să își îmbunătățească propriul palmares în ceea ce privește promovarea echilibrului de gen în domeniul afacerilor economice și monetare;

7.  recunoaște faptul că echilibrul de gen la nivel executiv în cadrul instituțiilor și organelor Uniunii necesită candidați calificați din partea statelor membre; solicită, prin urmare, statelor membre să adopte măsuri concrete pentru a îmbunătăți echilibrul de gen în instituțiile naționale și a pregăti, astfel, terenul pentru candidați de ambele sexe și de înaltă calitate pentru pozițiile de vârf de la nivelul UE în domeniul serviciilor bancare și financiare;

8.  invită Comisia și Consiliul să îmbunătățească transparența procedurilor de recrutare și de numire a directorilor executivi ai agențiilor UE, publicând lista tuturor candidaților și lista scurtă a candidaților selectați, precum și motivele care au stat la baza acestei selecții, pentru a permite controlul public al deschiderii, competitivității și măsurii în care aceste procese iau în considerare dimensiunea de gen;

9.  solicită o cooperare mai strânsă între instituțiile pentru a asigura eficacitatea acestor măsuri;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Băncii Centrale Europene, mecanismului unic de supraveghere, Comitetului Unic de Rezoluție, Autorității Bancare Europene, Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale, Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe și autorităților naționale competente din statele membre.

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(2) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.


Numirea lui Sebastiano Laviola în calitate de nou membru al Comitetului Unic de Rezoluție
PDF 123kWORD 91k
Decizia Parlamentului European din 14 martie 2019 privind propunerea Comisiei de numire a unui membru al Comitetului Unic de Rezoluție (N8-0021/2019 – C8-0042/2019 – 2019/0901(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0212A8-0148/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 30 ianuarie 2019 de numire a lui Sebastiano Laviola ca membru al Comitetului Unic de Rezoluție (N8-0021/2019),

–  având în vedere articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(1),

–  având în vedere articolul 122a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0148/2019),

A.  întrucât articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 prevede că membrii Comitetului Unic de Rezoluție menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din regulament sunt numiți pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor lor cu privire la aspecte bancare și financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii și al reglementării financiare și al rezoluției bancare;

B.  întrucât, în ciuda obligațiilor prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și în pofida numeroaselor solicitări ale Parlamentului de a se respecta echilibrul de gen la prezentarea unei liste de candidați, Parlamentul deplânge faptul că toți candidații sunt bărbați; întrucât Parlamentul regretă faptul că femeile continuă să fie subreprezentate în funcțiile executive din domeniul serviciilor bancare și financiare și cere ca această solicitare să fie respectată la următoarea numire; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, la 7 decembrie 2018, Comisia a adoptat o listă de candidați finaliști pentru funcția de membru al Comitetului Unic de Rezoluție menționată la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, lista de candidați finaliști a fost transmisă Parlamentului;

E.  întrucât, la 30 ianuarie 2019, Comisia a adoptat o propunere de numire a lui Sebastiano Laviola ca membru al Comitetului și director pentru elaborarea și coordonarea politicilor de rezoluție în cadrul Comitetului Unic de Rezoluție și a transmis această propunere Parlamentului;

F.  întrucât Comisia sa pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului propus pentru funcția de membru al Comitetului Unic de Rezoluție, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014;

G.  întrucât comisia a organizat apoi, la 26 februarie 2019, o audiere a lui Sebastiano Laviola, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă propunerea Comisiei de numire a lui Sebastiano Laviola ca membru al Comitetului Unic de Rezoluție pentru o perioadă de cinci ani;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.


Numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene
PDF 122kWORD 87k
Decizia Parlamentului European din 14 martie 2019 privind recomandarea Consiliului privind numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene (05940/2019 – C8-0050/2019 – 2019/0801(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0213A8-0144/2019

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 11 februarie 2019 (05940/2019)(1),

–  având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul European (C8-0050/2019),

–  având în vedere Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 11.2,

–  având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0144/2019),

A.  întrucât, prin scrisoarea din 14 februarie 2019, Consiliul European a consultat Parlamentul European cu privire la numirea dlui Philip R. Lane ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani începând de la 1 iunie 2019;

B.  întrucât Comisia sa pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului propus, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, astfel cum decurge din articolul 130 din tratat, imperativul independenței totale a BCE; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un curriculum vitae, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C.  întrucât comisia a organizat apoi, la 26 februarie 2019, o audiere a candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei;

D.  întrucât, în pofida numeroaselor solicitări pe care Parlamentul European le-a adresat Consiliului de a remedia problema lipsei echilibrului de gen în cadrul Comitetului executiv al BCE, Parlamentul constată cu regret faptul că Consiliul European nu a tratat cu seriozitate această cerere și solicită ca, pentru următoarea numire, să se dea curs acestei solicitări; întrucât femeile continuă să fie subreprezentate în funcțiile de conducere în sectorul bancar și al serviciilor financiare; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen,

1.  emite un aviz favorabil privind numirea lui Philip R. Lane ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului, precum și guvernelor statelor membre.

(1) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.


Numirea președintelui Autorității Bancare Europene
PDF 122kWORD 91k
Decizia Parlamentului European din 14 martie 2019 privind numirea președintelui Autorității Bancare Europene (N8-0028/2019 – C8-0052/2019 – 2019/0902(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0214A8-0146/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere alegerea, de către consiliul supraveghetorilor Autorității Bancare Europene din 19 februarie 2019, a lui José Manuel Campa în calitate de președinte al Autorității Bancare Europene (C8-0052/2019),

–  având în vedere articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei(1),

–  având în vedere articolul 122a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0146/2019),

A.  întrucât articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 prevede că președintele Autorității Bancare Europene, trebuie să fie numit pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor cu privire la instituțiile și piețele financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii și al reglementării financiare, în urma unei proceduri de selecție deschise;

B.  întrucât Autoritatea Bancară Europeană a publicat, la 12 decembrie 2018, un anunț de post vacant pentru funcția de președinte al Autorității; întrucât termenul de depunere a candidaturilor a fost 11 ianuarie 2019;

C.  întrucât, la 5 februarie 2019, consiliul supraveghetorilor Autorității Bancare Europene a adoptat o listă restrânsă de candidați pentru funcția de președinte al Autorității;

D.  întrucât, la 19 februarie 2019, consiliul supraveghetorilor Autorității Bancare Europene l-a ales pe José Manuel Campa în calitate de președinte al Autorității și a informat Parlamentul în consecință;

E.  întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului ales de consiliul supraveghetorilor Autorității Bancare Europene, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

F.  întrucât, la 26 februarie 2019, Comisia pentru afaceri economice și monetare a organizat o audiere cu José Manuel Campa, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei;

G.  întrucât, în pofida faptului că Parlamentul European a solicitat în numeroase rânduri, cu ocazia propunerilor de numiri anterioare, să se respecte echilibrul de gen atunci când se prezintă o listă de candidați, Parlamentul regretă că toți candidații sunt bărbați și solicită ca această cerere să fie respectată pentru următoarea propunere de numire; întrucât femeile continuă să fie subreprezentate în funcțiile de conducere în sectorul bancar și al serviciilor financiare; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen,

1.  aprobă numirea lui José Manuel Campa în calitate de președinte al Autorității Bancare Europene pentru o perioadă de cinci ani;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei, Autorității Bancare Europene, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 12.


Un regim european de sancționare a încălcării drepturilor omului
PDF 144kWORD 99k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului (2019/2580(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0215RC-B8-0177/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la instituirea unui mecanism la nivelul UE pentru impunerea de sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1) și Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare depuse în temeiul articolului 135 din Regulamentul de procedură, în care se solicită impunerea de sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv cele din 19 ianuarie 2017 referitoare la situația din Burundi(3), din 5 iulie 2018 referitoare la Burundi(4), din 18 mai 2017 referitoare la Sudanul de Sud(5), din 14 iunie 2017 referitoare la situația din Republica Democratică Congo(6), din 18 ianuarie 2018 referitoare la Republica Democratică Congo(7), din 14 septembrie 2017 referitoare la Gabon: represiunea împotriva opoziției(8), din 5 octombrie 2017 referitoare la situația din Maldive(9), din 5 octombrie 2017 referitoare la cazul liderilor comunității tătare din Crimeea, Akhtem Chiygoz, Ilmi Umerov și al jurnalistului Mykola Semena(10), din 30 noiembrie 2017(11) și din 4 octombrie 2018(12) referitoare la situația din Yemen, din 14 decembrie 2014 referitoare la Cambodgia: în special dizolvarea partidului CNRP(13), din 14 decembrie 2017 referitoare la situația populației rohingya(14), din 15 martie 2018 referitoare la situația din Siria(15), din 25 octombrie 2018 referitoare la situația din Venezuela(16), din 13 septembrie 2018 referitoare la Myanmar, în special cazul jurnaliștilor Wa Lone și Kyaw Soe Oo(17), din 25 octombrie 2018 referitoare la situația din Marea Azov(18), din 25 octombrie 2018 referitoare la uciderea jurnalistului Jamal Khashoggi în consulatul saudit din Istanbul(19) și din 14 februarie 2019 referitoare la situația din Cecenia și cazul lui Oyub Titiev(20),

–  având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului referitoare la stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționarii ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la Raportul anual pe 2017 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2019 referitoare la situația relațiilor politice dintre UE și Rusia(24),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(25),

–  având în vedere titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) referitor la adoptarea de sancțiuni în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC),

–  având în vedere articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la adoptarea de sancțiuni atât împotriva țărilor terțe, cât și a persoanelor, grupurilor și entităților fără caracter statal,

–  având în vedere Declarația 25 din Tratatul de la Lisabona privind necesitatea de a asigura drepturile procedurale corespunzătoare ale persoanelor sau entităților vizate de măsurile restrictive ale UE sau de măsurile UE de combatere a terorismului,

–  având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale la Convenție,

–  având în vedere Cadrul strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația (2015-2019),

–  având în vedere discursul privind starea uniunii din 12 septembrie 2018 al președintelui Jean-Claude Juncker, prin care se propune ca statele membre să facă uz de normele UE existente pentru a trece de la unanimitate la votul cu majoritate calificată în anumite domenii ale PESC a UE, cum ar fi reacția colectivă la încălcări ale drepturilor omului și aplicarea de sancțiuni eficace,

–  având în vedere declarația din 10 decembrie 2018 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în urma Consiliului Afaceri Externe din decembrie 2018,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 ianuarie 2019 referitoare la Serghei Magnițki și - dincolo de cazul său - la lupta împotriva impunității prin intermediul unor sancțiuni specifice,

–  având în vedere studiul din aprilie 2018 intitulat „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului – impact, tendințe și perspective la nivelul UE”,

–  având în vedere propunerea din 14 noiembrie 2018 privind o Comisie europeană de interzicere a intrării din cauza încălcării drepturilor omului,

–  având în vedere reuniunea din 20 noiembrie 2018 din Țările de Jos privind regimul global al sancțiunilor pentru drepturile omului în UE,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 21 din TUE stipulează că acțiunea Uniunii se ghidează după democrație, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității și respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și de dreptul internațional;

B.  întrucât UE s-a angajat să pună în aplicare în mod sistematic sancțiunile adoptate de Consiliul de Securitate al ONU în temeiul capitolului VII al Cartei ONU și, în același timp, impune sancțiuni în mod independent, în lipsa unui mandat din partea Consiliului de Securitate al ONU, în cazurile în care Consiliul de Securitate al ONU nu este abilitat să acționeze sau este împiedicat să ia măsuri deoarece nu s-a ajuns la un acord între membrii săi;

C.  întrucât sancțiunile UE (cunoscute și ca „măsuri restrictive”) au devenit, în ultimele două decenii, o parte integrantă a setului de instrumente ale UE în domeniul relațiilor externe, cu peste 40 de măsuri restrictive diferite în vigoare în prezent împotriva a 34 de țări; întrucât se estimează că două treimi din sancțiunile UE specifice unei țări au fost impuse în sprijinul obiectivelor privind drepturile omului și democrația;

D.  întrucât sancțiunile vizând anumite persoane sunt concepute pentru a reduce la minimum consecințele negative pentru cei care nu sunt responsabili de politicile sau acțiunile care au condus la adoptarea acestora, în special pentru populațiile civile locale și pentru activitățile legitime desfășurate în țara respectivă sau împreună cu aceasta; întrucât acestea afectează în mod direct persoanele responsabile de încălcări, acționând astfel ca factor de descurajare;

E.  întrucât toate sancțiunile adoptate de UE respectă pe deplin obligațiile în temeiul dreptului internațional, inclusiv cele care țin de drepturile omului și de libertățile fundamentale; întrucât sancțiunile ar trebui revizuite regulat, pentru a se asigura că acestea contribuie la obiectivele lor declarate;

F.  întrucât, în plus față de sancțiunile specifice unei țări care vizează modificarea comportamentului statelor, UE a introdus recent măsuri restrictive împotriva proliferării și utilizării armelor chimice și a atacurilor cibernetice, precum și măsuri specifice de combatere a terorismului;

G.  întrucât sancțiunile UE existente vizează atât actori statali, cât și nestatali, cum ar fi teroriștii și grupările teroriste;

H.  întrucât în ultimele câteva luni au existat numeroase cazuri în care întreprinderi europene sau chiar state membre ale UE au încălcat sancțiunile impuse de UE; întrucât aceste exemple ilustrează necesitatea de a clarifica mai bine domeniul de aplicare și amploarea sancțiunilor în vigoare în prezent, precum și de a clarifica măsura în care țările și întreprinderile sunt responsabile de a se asigura că utilizarea finală sau destinația bunurilor și serviciilor lor nu fac obiectul sancțiunilor;

I.  întrucât autoritățile pertinente din statele membre ale UE sunt responsabile pentru punerea în aplicare a sancțiunilor, deși aceste măsuri sunt decise la nivel european;

J.  întrucât Congresul SUA a adoptat în 2016 Legea mondială referitoare la Magnițki (Global Magnitsky Act), care a urmat Legea privind responsabilitatea în temeiul statului de drept în cazul Serghei Magnițki din 2012 (Sergei Magnitsky Rule of Law Accountability Act of 2012), care viza sancționarea persoanelor responsabile de moartea lui Serghei Magnițki în timpul arestării preventive într-o închisoare rusă, după ce a îndurat condiții inumane, neglijență deliberată și tortură;

K.  întrucât Estonia, Letonia, Lituania, Regatul Unit, Canada și Statele Unite au adoptat legi privind un regim de sancțiuni pentru încălcarea drepturilor omului, și anume legi de tipul Magnițki; întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat instituirea unui regim global al UE de sancțiuni în domeniul drepturilor omului similar, care să asigure consecvența și eficacitatea înghețării activelor individuale, a interdicțiilor de acordare de vize și a altor sancțiuni impuse persoanelor și entităților de către statele membre și la nivelul UE;

L.  întrucât guvernul neerlandez a deschis o discuție între statele membre ale UE în noiembrie 2018 cu privire la oportunitatea politică a instituirii unui regim specific de sancțiuni în materie de drepturile omului la nivelul UE; întrucât discuțiile preliminare continuă la nivelul grupului de lucru al Consiliului;

1.  condamnă cu fermitate toate încălcările drepturilor omului din întreaga lume; invită Consiliul să stabilească rapid un regim de sancțiuni autonom, flexibil și cu capacitate de reacție la nivelul UE, care să permită vizarea oricăror actori individuali, statali și nestatali, precum și a altor entități responsabile sau implicate în încălcări grave ale drepturilor omului;

2.  subliniază că un regim de sancțiuni al UE pentru încălcări ale drepturilor omului ar trebui să se bazeze într-o mai mare măsură pe propunerile din rezoluțiile anterioare referitoare la înființarea unui mecanism la nivelul UE pentru impunerea de sancțiuni specifice; consideră că un regim de sancțiuni al UE pentru încălcarea drepturilor omului care să permită sancționarea persoanelor implicate în încălcări ale drepturilor omului oriunde în lume ar trebui să poarte în mod simbolic numele lui Serghei Magnițki; salută faptul că o serie de țări au adoptat o legislație similară care vizează persoanele din întreaga lume care încalcă drepturile omului; subliniază necesitatea ca cooperarea transatlantică să le tragă la răspundere pe persoanele care încalcă drepturile omului; încurajează alte state să elaboreze sisteme similare;

3.  este ferm convins că un astfel de regim constituie o parte esențială a instrumentelor UE existente privind drepturile omului și politica externă și ar întări rolul UE de actor mondial în domeniul drepturilor omului, în special în lupta sa împotriva impunității și în sprijinirea victimelor abuzurilor și a apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume;

4.  subliniază că acest regim ar trebui să permită impunerea de măsuri restrictive, în special înghețarea activelor și interdicții de intrare în UE, împotriva oricărei persoane sau entități responsabile, implicate sau care au ajutat, au finanțat sau au contribuit la planificarea, conducerea sau comiterea de încălcări grave ale drepturilor omului, de abuzuri și de acte de corupție sistemică legate de încălcări grave ale drepturilor omului; subliniază necesitatea de a defini în mod clar amploarea încălcărilor, precum și necesitatea de a crea căi legale adecvate prin intermediul cărora să se poată contesta înscrierea pe o listă;

5.  este convins de efectul pozitiv pe care îl va avea acest nou regim asupra comportamentului persoanelor și entităților în cauză, precum și de efectul său de descurajare; în acest scop, subliniază necesitatea ca toate statele membre ale UE să interpreteze, să explice și să asigure aplicarea sancțiunilor în același mod consecvent; îndeamnă statele membre și Comisia să își intensifice cooperarea și schimbul de informații și să propună un mecanism european de supraveghere și aplicare;

6.  salută propunerea făcută de președintele Comisiei de a depăși unanimitatea în procesul decizional din Consiliu în domeniile PESC și îl îndeamnă pe acesta să adopte acest nou instrument de sancționare astfel încât impunerea de sancțiuni legate de încălcarea drepturilor omului să poată fi adoptată cu majoritate calificată în Consiliu;

7.  sprijină discuțiile preliminare de la nivelul Consiliului cu privire la instituirea unui astfel de instrument de sancțiuni; îndeamnă ÎR și serviciile sale să adopte o abordare constructivă și proactivă în vederea încheierii cu succes a acestor discuții înainte de sfârșitul legislaturii și se așteaptă ca aceasta să informeze Parlamentul; subliniază importanța rolului de control al Parlamentului asupra acestui viitor regim, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare și definirea criteriilor de includere pe listă, precum și posibilitățile de a introduce căi de atac judiciare;

8.  invită toate statele membre să se asigure că autoritățile și întreprinderile lor, precum și alți actori înregistrați pe teritoriul lor respectă pe deplin deciziile Consiliului privind măsurile restrictive împotriva persoanelor și a entităților și, în special, înghețarea activelor persoanelor fizice înscrise pe listă și restricțiile privind admiterea pe teritoriile lor respective ca urmare a încălcării drepturilor omului; își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele relatări privind încălcări ale acestor decizii și reamintește statelor membre obligația care le revine în temeiul dreptului internațional de a asigura arestarea și urmărirea penală a persoanelor suspectate de săvârșirea unor infracțiuni care implică atrocități pe teritoriul lor;

9.  subliniază că intensificarea cooperării și a schimbului de informații între aceste autorități, precum și un mecanism european de aplicare, sunt esențiale pentru a asigura aplicarea și interpretarea uniformă a măsurilor restrictive ale UE în vigoare și că întreprinderile europene pot funcționa în condiții de concurență echitabile;

10.  insistă asupra faptului că este important ca viitorul regim de sancțiuni al UE privind drepturile omului să fie în concordanță și complementar cu politicile existente ale UE și cu măsurile restrictive orizontale și specifice fiecărei țări existente; insistă, în acest sens, că noul regim nu ar trebui să înlocuiască domeniul de aplicare al drepturilor omului al măsurilor actuale specifice unor țări; consideră, de asemenea, că orice viitor regim trebuie să fie pe deplin complementar și consecvent cu cadrul internațional existent privind sancțiunile, în special cu Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;

11.  subliniază că legitimitatea și credibilitatea acestui regim sunt condiționate de respectarea deplină a celor mai înalte standarde posibile în ceea ce privește protejarea și respectarea drepturilor procedurale ale persoanelor sau entităților în cauză; în acest sens, insistă asupra faptului că deciziile de a înscrie pe o listă persoanele sau entitățile, sau de a le înlătura de pe această listă, ar trebui să se bazeze pe criterii clare și distincte și să fie direct legate de infracțiunea comisă pentru a garanta o reexaminare judiciară aprofundată și dreptul la o cale de atac; solicită includerea sistematică a unor criterii de referință clare și specifice și a unei metodologii pentru revocarea sancțiunilor și înlăturarea de pe listă;

12.  subliniază că urmărirea penală a autorilor încălcărilor grave ale drepturilor omului și ale infracțiunilor atroce prin intermediul jurisdicțiilor naționale sau internaționale ar trebui să rămână obiectivul principal al tuturor eforturilor depuse de UE și de statele sale membre pentru combaterea impunității; reiterează principiul jurisdicției universale în această privință; invită Consiliul să includă încălcările transfrontaliere în sfera de aplicare a regimului; subliniază necesitatea unei cooperări multilaterale coordonate pentru a se împiedica eludarea sancțiunilor;

13.  invită Comisia să aloce resurse și cunoștințe specializate adecvate pentru a asigura respectarea acestui regim și a-l monitoriza, odată ce acesta va fi înființat, precum și să acorde o atenție deosebită comunicării publice cu privire la liste, atât în UE, cât și în țările în cauză;

14.  omagiază eforturile neobosite depuse de activiștii din societatea civilă pentru a sprijini acest regim; încurajează înființarea unui comitet consultativ la nivelul UE;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și Secretarului General al Consiliului Europei.

(1) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 81.
(2) JO C 378, 9.11.2017, p. 52.
(3) JO C 242, 10.7.2018, p. 10.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0305.
(5) JO C 307, 30.8.2018, p. 92.
(6) JO C 331, 18.9.2018, p. 97.
(7) JO C 458, 19.12.2018, p. 52.
(8) JO C 337, 20.9.2018, p. 102.
(9) JO C 346, 27.9.2018, p. 90.
(10) JO C 346, 27.9.2018, p. 86.
(11) JO C 356, 4.10.2018, p. 104.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2018)0383.
(13) JO C 369, 11.10.2018, p. 76.
(14) JO C 369, 11.10.2018, p. 91.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2018)0090.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2018)0436.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2018)0345.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2018)0435.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2018)0434.
(20) Texte adoptate, P8_TA(2019)0115.
(21) JO C 408, 30.11.2017, p. 43.
(22) Texte adoptate, P8_TA(2018)0515.
(23) JO C 337, 20.9.2018, p. 82.
(24) Texte adoptate, P8_TA-PROV(2019)0157.
(25) JO C 35, 31.1.2018, p. 77.


Urgența stabilirii unei liste negre a UE cu țările terțe în conformitate cu Directiva privind combaterea spălării banilor
PDF 137kWORD 51k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la caracterul urgent al întocmirii unei liste negre a UE cuprinzând țări terțe în conformitate cu Directiva privind combaterea spălării banilor (2019/2612(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0216B8-0176/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (UE) .../... din 13 februarie 2019 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu grad înalt de risc care au deficiențe strategice,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (a patra DCSB), în special articolul 9 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (5 )(1), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (a cincea DCSB), în special articolul 1 alineatul (5)(2),

–  având în vedere foaia de parcurs a Comisiei „Către o nouă metodologie de evaluarea de către UE a țărilor terțe cu grad înalt de risc în temeiul Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului”(3),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 iunie 2018, „Metodologie pentru identificarea țărilor terțe cu grad înalt de risc în temeiul Directivei (UE) 2015/849” (SWD (2018) 0362), care definește, printre altele, țări terțe cu prioritate 1, respectiv cu prioritatea 2,

–  având în vedere scrisoarea din 25 februarie 2019 din partea președintelui Comisiei speciale privind infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (TAX3) trimisă comisarului Jourová referitoare la actul delegat privind țările terțe cu un grad ridicat de risc ale căror regimuri de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului au deficiențe strategice;

–  având în vedere scrisoarea din 5 martie 2019 din partea președintelui TAX3 referitoare la poziția Consiliului privind lista Comisiei referitoare la țările terțe cu un grad ridicat de risc care prezintă deficiențe în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului,

–  având în vedere schimbul de opinii care a avut loc la 6 martie 2019 între comisarul Jourová și Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON) și Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE),

–  având în vedere declarația Consiliului 6964/1/19 referitoare la Regulamentul delegat (UE) al Comisiei din 13 februarie 2019 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu grad înalt de risc care au deficiențe strategice (C(2019)1326),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât regulamentul delegat, anexa la acesta și regulamentele delegate de modificare au ca scop să identifice țările terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care reprezintă o amenințare pentru sistemul financiar al UE și necesită măsuri sporite de precauție privind clientela la nivelul entităților obligate din UE în temeiul celei de a patra DCSB;

B.  întrucât un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 din cea de a patra DCSB intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de o lună de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții.

C.  întrucât Parlamentul a respins două din cele cinci propuneri de modificare a regulamentelor delegate (C(2016)07495 și C(2017)01951) pe motiv că procesul Comisiei de identificare a țărilor terțe cu un grad ridicat de risc nu a fost suficient de autonom;

D.  întrucât Parlamentul sprijină eforturile depuse de Comisie în vederea creării unei noi metodologii, care să nu se bazeze doar pe surse externe de informații pentru identificarea jurisdicțiilor cu deficiențe strategice în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;

E.  întrucât obiectivul listei este de a proteja integritatea sistemului financiar și a pieței interne ale Uniunii; întrucât includerea unei țări pe lista țărilor terțe cu un grad ridicat de risc nu declanșează nicio sancțiune economică sau diplomatică, ci, mai degrabă, impune entităților obligate, cum ar fi băncile, cazinourile și agențiile imobiliare, să aplice măsuri sporite de precauție privind tranzacțiile care implică aceste țări și să se asigure că sistemul financiar al UE este în măsură să prevină riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care își au originea în țări terțe;

F.  întrucât țările ar putea fi eliminate de pe listă în cazul în care remediază deficiențele în materie de combatere a spălării banilor și combatere a finanțării terorismului;

G.  întrucât la 13 februarie 2019 Comisia a adoptat actul delegat, inclusiv o listă de 23 de țări și teritorii: Afganistan, Samoa Americană, Bahamas, Botswana, Republica Populară Democrată Coreeană, Etiopia, Ghana, Guam, Iran, Irak, Libia, Nigeria, Panama, Pakistan, Puerto Rico, Samoa, Arabia Saudită, Sri Lanka, Siria, Trinidad și Tobago, Tunisia, Insulele Virgine Americane și Yemen;

H.  întrucât în declarația sa din 7 martie 2019 Consiliul declară că obiectează la actul delegat, de vreme ce propunerea actuală nu a fost elaborată printr-un proces transparent și flexibil, care să stimuleze în mod activ țările afectate să ia măsuri hotărâte, respectând totodată dreptul acestora de a-și exprima punctul de vedere.

I.  întrucât noua metodologie a fost prezentată într-un document de lucru al serviciilor Comisiei publicat la 22 iunie 2018, care aplică criteriile revizuite pentru identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc;

J.  întrucât Comisia a început să consulte țările terțe enumerate în actul delegat la 23 ianuarie 2019 și s-a întâlnit cu toate țările care au solicitat mai multe informații cu privire la motivele includerii lor pe listă;

K.  întrucât la 7 martie 2019 Consiliul a respins actul delegat în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne,

1.  salută faptul că Comisia a adoptat o listă pe care figurează 23 de țări terțe ale căror cadre de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului au deficiențe strategice.

2.  regretă că Consiliul a ridicat obiecții față de actul delegat propus de Comisie;

3.  încurajează Comisia să ia în considerare toate îngrijorările exprimate și să propună un nou act delegat cât mai curând posibil;

4.  salută activitatea Comisiei în vederea adoptării unei liste de sine stătătoare, bazate pe criterii stricte convenite de colegiuitori; subliniază că este important ca Uniunea să dispună de o listă autonomă a țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care prezintă deficiențe în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și salută noua metodologie a Comisiei de identificare a țărilor cu un grad ridicat de risc în temeiul celei de-a patra și celei de-a cincea DCSB;

5.  reamintește că articolul 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849, astfel cum a fost modificată prin a cincea DCSB, obligă Comisia să evalueze în mod independent deficiențele strategice din mai multe domenii;

6.  consideră că, pentru a proteja integritatea listei țărilor cu un grad ridicat de risc, procesul de examinare și de luare a deciziilor ar trebui să fie efectuat numai pe baza metodologiei și nu trebuie să fie afectat de considerente care depășesc domeniul deficiențelor în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;

7.   observă că activitățile de lobby și presiunile diplomatice exercitate de țările enumerate au fost și vor fi parte a procesului de identificare a țărilor cu un grad ridicat de risc; subliniază că astfel de presiuni nu ar trebui să submineze capacitatea instituțiilor UE de a combate eficace și în mod autonom spălarea banilor și finanțarea terorismului legată de UE;

8.  invită Comisia să își publice evaluările cu privire la țările incluse pe listă, astfel încât să asigure controlul public într-un mod în care acestea să nu poată fi utilizate în mod abuziv;

9.   invită Comisia să asigure un proces transparent, cu repere clare și concrete pentru țările care se angajează să realizeze reforme pentru a nu fi incluse în listă;

10.  ia act de faptul că evaluarea Federației Ruse este încă în curs de desfășurare; așteaptă din partea Comisiei să includă în evaluarea sa ultimele dezvăluiri din scandalul „spălătoriei Troika”; reamintește că în cursul acestei legislaturi comisiile ECON, LIBE și TAX3 au ridicat, în cadrul activității lor, semne de întrebare cu privire la cadrele de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din Federația Rusă;

11.  invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a crește gradul de asumare de către Consiliu a metodologiei propuse de Comisie;

12.  invită acele state membre care încă nu au făcut acest lucru să transpună cea de a patra și cea de a cincea DCSB în legislația lor națională;

13.  solicită alocarea unor resurse umane și financiare mai mari unității în cauză în cadrul Direcției Generale competente a Comisiei, și anume DG Justiție și Consumatori (DG JUST);

14.  invită Comisia să progreseze substanțial în etapa de evaluare a țărilor terțe de prioritate 2;

15.  reamintește că actul delegat al UE este un proces separat de lista GAFI și ar trebui să rămână exclusiv o chestiune a UE;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 141, 5.6.2015, p. 73.
(2) JO L 156, 19.6.2018, p. 43.
(3) A se vedea: https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11189-2017-INIT/en/pdf


Schimbările climatice
PDF 193kWORD 61k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice - o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei în conformitate cu Acordul de la Paris (2019/2582(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0217RC-B8-0195/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),

–  având în vedere analiza aprofundată în sprijinul comunicării Comisiei(1),

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, precum și cea de-a 21-a Conferință a părților (COP21) la CCONUSC și cea de-a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP11), desfășurate la Paris, Franța, în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie 2015,

–  având în vedere cea de-a 24-a Conferință a părților (COP24) la CCONUSC, a 14-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP14) și cea de-a treia parte a primei sesiuni a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1.3), desfășurate la Katowice, Polonia, în perioada 2-14 decembrie 2018,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia (COP24)(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 martie 2018,

–  având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „O încălzire globală de 1,5°C”, cel de-al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său și raportul său de sinteză,

–  având în vedere cea de-a noua ediție a Raportului ONU privind discrepanțele în materie de emisii, adoptat la 27 noiembrie 2018,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

1.  salută publicarea Comunicării Comisiei intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, care subliniază oportunitățile și provocările pe care tranziția către o economie cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră le implică pentru cetățenii europeni și economia europeană și care pune bazele unei dezbateri ample ce implică instituțiile UE, parlamentele naționale, sectorul afacerilor, organizațiile neguvernamentale, orașele și comunitățile, precum și cetățenii; aprobă obiectivul privind un nivel net al emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) egal cu zero până în 2050 și îndeamnă statele membre să facă același lucru în cadrul dezbaterii privind viitorul Europei care va avea loc la summitul special al UE de la Sibiu, în mai 2019; invită statele membre să își ia un angajament corespunzător nivelului de ambiție necesar pentru a realiza acest obiectiv;

2.  recunoaște că riscurile grave asociate cu schimbările climatice reprezintă un motiv serios de preocupare pentru cetățenii noștri; salută faptul că cetățenii din întreaga Europă, în special generațiile mai tinere, devin tot mai activi în demonstrațiile pentru dreptate climatică; salută apelurile acestor activiști în favoarea unor politici mai ambițioase și a unor acțiuni rapide pentru a nu depăși limita climatică de 1,5 °C; consideră că administrațiile naționale, regionale și locale, precum și UE ar trebui să țină seama de aceste apeluri;

3.  subliniază că cetățenii europeni se confruntă deja cu efectele directe ale schimbărilor climatice; subliniază că, potrivit Agenției Europene de Mediu, în Uniune pierderile anuale medii cauzate de condițiile meteorologice și fenomenele climatice extreme s-au ridicat la aproximativ 12,8 miliarde EUR între 2010 și 2016 și că, dacă nu se iau măsuri suplimentare, prejudiciile cauzate de schimbările climatice în UE s-ar putea ridica la cel puțin 190 de miliarde EUR până în 2080, ceea ce reprezintă o pierdere netă a nivelului de trai de 1,8 % din PIB-ul actual; subliniază că, într-un scenariu cu emisii ridicate, costurile anuale cauzate de inundații în UE ar putea ajunge până la o mie de miliarde de euro până în 2100 și că dezastrele provocate de fenomenele meteorologice ar putea afecta aproximativ două treimi din cetățenii europeni până în 2100, comparativ cu 5 % în prezent; subliniază, de asemenea, că, potrivit Agenției Europene de Mediu, 50 % din zonele populate din UE vor suferi un deficit grav de apă până în 2030;

4.  subliniază că Raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C reprezintă evaluarea științifică cea mai cuprinzătoare și mai actuală a direcțiilor de atenuare, în conformitate cu Acordul de la Paris;

5.  subliniază că, în conformitate cu raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C, obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5°C, fără nicio depășire sau cu o depășire limitată, implică atingerea unui nivel net de emisii de GES egal cu zero la nivel mondial până cel târziu în 2067 și reducerea emisiilor mondiale de GES până în 2030 la aproximativ 27,4 GtCO2eq pe an; subliniază că, în calitatea sa de lider mondial și având în vedere constatările respective, pentru a avea o bună șansă de a menține creșterea temperaturii globale sub 1,5°C până în 2100, Uniunea trebuie să se străduiască să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2050;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la constatările din Raportul pe 2018 privind discrepanțele în materie de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, potrivit căruia contribuțiile actuale necondiționate stabilite la nivel național depășesc cu mult limita de încălzire prevăzută în Acordul de la Paris, care trebuie să se situeze cu mult sub 2°C, determinând, în schimb, o încălzire estimată de 3,2°C(3) până în 2100; subliniază că este urgent ca toate părțile la CCONUSC să își actualizeze până în 2020 obiectivele de protecție a climei;

Direcții pentru strategia europeană pentru emisii zero până la jumătatea secolului

7.  consideră că Europa poate deschide calea către neutralitatea climatică investind în soluții tehnologice inovatoare, implicând cetățenii și armonizând acțiunile în domenii-cheie, cum ar fi energia, politica industrială și cercetarea, asigurând, în același timp, echitatea socială pentru o tranziție justă;

8.  constată că strategia prezintă opt direcții pentru transformarea economică, tehnologică și socială necesară pentru ca Uniunea să respecte obiectivul pe termen lung privind temperatura prevăzut de Acordul de la Paris; constată că doar două dintre aceste direcții i-ar permite Uniunii să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până cel târziu în 2050; subliniază că acest lucru impune măsuri rapide și eforturi considerabile la nivel local, regional, național și la nivelul UE, implicând, de asemenea, toți actorii din afara sectorului public; reamintește obligația statelor membre de a adopta strategii naționale pe termen lung, așa cum se prevede în Regulamentul privind guvernanța; invită, prin urmare, statele membre să stabilească obiective și politici clare, pe termen scurt și pe termen lung, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și să ofere sprijin pentru investiții în favoarea realizării direcțiilor care prevăd emisii nete zero;

9.  subliniază că prima categorie de direcții prezentată în strategie vizează reducerea emisiilor de GES până în 2050 cu numai circa 80 % față de nivelurile din 1990; constată cu îngrijorare că această ambiție se încadrează în nivelul minim necesar pentru menținerea încălzirii globale sub pragul de 2 °C și că, prin urmare, ea nu corespunde obiectivului prevăzut în Acordul de la Paris de a menține încălzirea globală cu mult sub 2 °C, și nici obiectivului ulterior, de a o menține sub 1,5 °C;

10.  subliniază că, potrivit estimărilor Comisiei, se preconizează că PIB-ul UE va crește mai mult în cazul unor scenarii cu emisii zero decât în cazul scenariilor cu reduceri mai scăzute ale emisiilor, în ambele cazuri efectele fiind distribuite inegal pe teritoriul Uniunii din cauza diferențelor dintre statele membre, printre altele în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și intensitatea emisiilor de CO2 din mixul energetic; consideră că inacțiunea ar fi, de departe, scenariul cel mai costisitor și nu numai că ar conduce la o scădere semnificativă a PIB-ului în Europa, ci și ar accentua mai mult inegalitățile economice între statele membre și între regiuni și în cadrul acestora, având în vedere că unele dintre acestea vor fi mai grav afectate decât altele de consecințele inacțiunii;

11.  observă cu îngrijorare că, în prezent, dependența UE de energia de import este de aproximativ 55 %; subliniază că, într-un scenariu care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero, această dependență ar urma să scadă la 20 % până în 2050, cu un impact pozitiv asupra balanței comerciale și a poziției geopolitice a UE; observă că economiile cumulate prin reducerea costurilor cu importul de combustibili fosili în perioada 2031-2050 ar fi de aproximativ 2-3 mii de miliarde EUR, sumă care ar putea fi cheltuită pe alte priorități ale cetățenilor europeni;

12.  salută includerea a două direcții care vizează atingerea unui nivel net de emisii de GES egal cu zero până în 2050 și sprijinul Comisiei pentru acestea și consideră că acest obiectiv stabilit pentru mijlocul secolului este singurul obiectiv compatibil cu angajamentele asumate de Uniune în cadrul Acordului de la Paris; regretă că nu a fost luată în considerare în strategie nicio direcție care să conducă la un nivel net de emisii de GES egal cu zero înainte de 2050;

13.  ia act de faptul că aceste direcții propuse în strategie implică utilizarea unei serii de tehnologii de eliminare a carbonului, inclusiv prin captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) sau captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CUC) și captarea directă din aer, și că acestea trebuie să fie implementate la scară largă; consideră, cu toate acestea, că strategia UE fără emisii de dioxid de carbon ar trebui să acorde prioritate reducerilor directe a emisiilor și acțiunilor de menținere și îmbunătățire a absorbanților și a rezervoarelor naturale ale UE și ar trebui să vizeze utilizarea tehnologiilor de eliminare a carbonului doar în cazurile în care nu sunt disponibile opțiuni de reducere directă a emisiilor; consideră că este necesar să se ia măsuri suplimentare până în 2030 dacă Uniunea dorește să evite să se bazeze pe tehnologii de eliminare a dioxidului de carbon care ar implica riscuri semnificative pentru ecosisteme, biodiversitate și securitatea alimentară, astfel cum se confirmă și în raportul special IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C;

Aspecte sociale ale schimbărilor climatice și o tranziție echitabilă

14.  salută afirmația Comisiei potrivit căreia un nivel net al emisiilor egal cu zero poate fi atins fără o reducere netă a locurilor de muncă și ia act cu satisfacție de evaluarea detaliată a tranziției din cadrul sectoarelor mari consumatoare de energie; subliniază concluzia conform căreia, dacă este gestionată în mod optim, cu un sprijin adecvat acordat celor mai vulnerabile regiuni și sectoare și celor mai vulnerabili cetățeni, o tranziție echitabilă către emisii nete de gaze cu efect de seră egală cu zero poate duce la o creștere netă a locurilor de muncă în Uniune – ocuparea forței de muncă la nivelul întregii economii va crește cu 2,1 milioane de locuri de muncă suplimentare până în 2050, conform unui scenariu cu emisii nete egale cu zero, în comparație cu creșterea ocupării forței de muncă cu 1,3 milioane de locuri de muncă suplimentare în conformitate cu scenariul de reducere a emisiilor cu 80 %; consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să elaboreze un nou audit al competențelor în cadrul Panoramei competențelor în UE, cu date regionale privind competențele necesare pentru o Europă care să fie neutră din punct de vedere climatic, pentru a sprijini cele mai vulnerabile regiuni, sectoare și persoane în ceea ce privește recalificarea pentru locuri de muncă de calitate, adaptate exigențelor viitorului, în regiunile în cauză;

15.  subliniază numeroasele beneficii colaterale pe care le va avea o societate neutră din punct de vedere climatic asupra sănătății publice, inclusiv în ceea ce privește economiile la nivelul costurilor legate de sănătate și diminuarea poverii suportate de sistemele de asigurări și de sănătate publică, precum și asupra bunăstării generale a cetățenilor europeni, datorită îmbunătățirii biodiversității, reducerii poluării aerului și diminuării expunerii la poluanți; observă că, într-un astfel de scenariu, costurile legate de efectele nocive asupra sănătății s-ar reduce cu aproximativ 200 de miliarde EUR pe an;

16.  subliniază importanța creării unui fond pentru tranziția echitabilă, în special pentru regiunile cele mai afectate de decarbonizare, cum ar fi zonele miniere, alături de a viziune globală asupra efectelor sociale ale actualei finanțări în domeniul climatic; subliniază, în acest sens, că trebuie să existe o acceptare largă din partea publicului a strategiei pe termen lung, având în vedere transformările necesare în anumite sectoare;

17.  subliniază faptul că în anumite regiuni ale UE, cum ar fi regiunile carbonifere, ar fi necesare mai multe acțiuni și eforturi mai mari în vederea tranziției către o energie curată; își reiterează, în acest context, apelul pentru introducerea în cadrul financiar multianual 2021-2027 a unei alocări specifice în valoare de 4,8 miliarde EUR pentru un nou Fond pentru o tranziție energetică echitabilă, pentru a sprijini lucrătorii și comunitățile din aceste regiuni afectate în mod negativ de această tranziție;

18.  subliniază necesitatea unei abordări anticipative pentru a asigura o tranziție echitabilă pentru cetățenii UE și pentru a sprijini regiunile cele mai afectate de decarbonizare; consideră că tranziția climatică a Europei trebuie să fie sustenabilă din punct de vedere ecologic, economic și social; subliniază că, pentru a asigura acceptarea lor politică de către toți cetățenii, este important să fie luate în considerare efectele distributive ale politicilor în materie de climă și de decarbonizare, în special în cazul persoanelor cu venituri mici; prin urmare, consideră că impactul social ar trebui să fie pe deplin luat în considerare în toate politicile climatice ale UE și de la nivel național, în vederea asigurării unei transformări sociale și ecologice a Europei; subliniază, în acest sens, că va trebui să se elaboreze strategii adaptate și finanțate în măsură suficientă la toate nivelurile, pe baza unor procese incluzive și în strânsă colaborare cu autoritățile publice locale și regionale, cu sindicatele, cu instituțiile de învățământ, cu organizațiile societății civile și cu sectorul privat, pentru a asigura oportunități echitabile și egale pentru toți cetățenii europeni în această tranziție;

19.  reamintește că între aproximativ 50 și 125 de milioane de cetățeni europeni sunt în prezent expuși riscului de sărăcie energetică (4); subliniază că tranziția energetică poate afecta în mod disproporționat persoanele cu venituri mici și poate agrava sărăcia energetică; invită statele membre să evalueze numărul de gospodării care trăiesc în sărăcie energetică în planurile lor energetice și climatice naționale integrate și să ia măsuri ulterioare, dacă este necesar, în conformitate cu Regulamentul privind guvernanța; invită statele membre să ia măsuri de perspectivă pentru a asigura o tranziție energetică echitabilă și accesul la energie pentru toți cetățenii UE;

20.  crede că tinerii sunt din ce în ce mai conștienți de problemele sociale și de mediu, și că această conștiință ne poate transforma societățile astfel încât să devină în viitor reziliente la efectele schimbărilor climatice; consideră că educația tinerilor reprezintă unul dintre cele mai eficace instrumente de combatere a schimbărilor climatice; subliniază că generațiile mai tinere trebuie implicate în construirea relațiilor internaționale, interculturale și între generații, care stau la temelia schimbărilor culturale ce vor sprijini eforturile internaționale pentru un viitor mai sustenabil;

Obiective intermediare

21.  recunoaște că deceniul 2020-2030 va fi de o importanță crucială pentru ca UE să atingă un nivel net al emisiilor egal cu zero până în 2050; invită Comisia și statele membre să sprijine un obiectiv pe termen mediu ambițios pentru 2030, acest lucru fiind necesar pentru a asigura o stabilitate suficientă a investițiilor pe piață, pentru a valorifica pe deplin potențialul inovării tehnologice și pentru a spori oportunitățile întreprinderilor europene de a deveni lideri pe piața mondială în ceea ce privește producția cu emisii reduse;

22.  subliniază că, pentru a atinge un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până în 2050 la costuri optime, este necesar ca obiectivele pentru 2030 să devină mai ambițioase și să fie aliniate la scenariile care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero în 2050; consideră că este extrem de important ca Uniunea să transmită un mesaj clar, cel mai târziu în cadrul summitului ONU privind schimbările climatice care va avea loc la New York în septembrie 2019, că este pregătită să își revizuiască contribuția la Acordul de la Paris;

23.  sprijină o actualizare a CSN din Uniune cu un obiectiv stabilit la nivelul întregii economii de reducere a emisiilor interne de gaze cu efect de seră cu 55 % în comparație cu nivelurile din 1990 până în 2030; invită, prin urmare, liderii Uniunii să sprijine creșterea în consecință a nivelului de ambiție al contribuțiilor Uniunii stabilite la nivel național în cadrul summitului special al UE de la Sibiu, prevăzut pentru luna mai 2019, în perspectiva summitului ONU privind clima din septembrie 2019;

24.  consideră că Comisia ar trebui să prezinte, cel târziu în cadrul revizuirii din 2022-2024 a pachetului pentru 2030 privind clima și a altor texte legislative pertinente, propuneri legislative care să conțină politici mai ambițioase, în conformitate cu contribuțiile stabilite la nivel național și cu obiectivul privind un nivel net al emisiilor egal cu zero; consideră că niște politici insuficient de ambițioase pentru 2030 ar limita opțiunile viitoare, riscând să restrângă disponibilitatea anumitor opțiuni care permit o decarbonizare rentabilă; consideră că această revizuire reprezintă o etapă importantă pentru realizarea angajamentelor UE în domeniul climei;

25.  consideră că, pentru a garanta în continuare o mai mare stabilitate a piețelor, va fi benefic, de asemenea, ca UE să stabilească un obiectiv intermediar suplimentar de reducere a emisiilor până în 2040, care să asigure o mai mare stabilitate și atingerea obiectivului pe termen lung stabilit pentru 2050;

26.  consideră că strategia pentru atingerea unui nivel net al emisiilor egal cu zero ar trebui să se bazeze pe bilanțul la nivel global efectuat o dată la cinci ani, astfel cum se prevede în Acordul de la Paris, și să ia în considerare evoluțiile tehnologice și ale societății, precum și contribuția actorilor nestatali și a Parlamentului European;

Contribuții sectoriale

27.  subliniază că emisiile nete vor trebui reduse la un nivel aproape de zero în toate sectoarele economiei, ceea ce ar trebui să contribuie, fără excepție, la eforturile colective de reducere a emisiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze direcții către neutralitatea climatică pentru toate sectoarele; subliniază, în această privință, importanța principiului „poluatorul plătește”;

28.  subliniază importanța diferitelor măsuri și acte legislative privind clima adoptate în diferite domenii de politică, dar avertizează că o abordare fragmentată ar putea duce la inconsecvențe și ar putea împiedica UE să ajungă la o economie cu zero emisii nete de GES până în 2050; consideră că trebuie adoptată o abordare globală;

29.  solicită Comisiei să examineze posibilitatea armonizării prețurilor carbonului și energiei în UE în sprijinul tranziției către o economie cu un nivel net al emisiilor egal cu zero, în special pentru sectoarele neacoperite de sistemul ETS al UE; solicită Comisiei să examineze cea mai bună modalitate de a evita cazurile de penurie și insistă asupra faptului că sarcina totală suportată de cetățeni nu ar trebui să crească;

30.  recunoaște rolul atribuit CSC în majoritatea scenariilor de creștere cu 1,5 °C din raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C; subliniază necesitatea ca UE să urmărească obiective mai ambițioase în acest domeniu; ia act, de asemenea, de obiectivele stabilite de statele membre în cadrul Planului strategic pentru tehnologiile energetice (Planul SET) pentru implementarea tehnologiilor CSC la scară comercială în sectorul energetic și industrial european în anii 2020; consideră că este necesar să se extindă utilizarea unor tehnologii CUC și CSC sigure pentru mediu în procesele industriale, generând astfel o reducere netă a emisiilor prin evitarea generării de emisii sau prin stocarea permanentă a CO2; constată cu îngrijorare că, în cazul multor tehnologii CUC, nu se înregistrează în prezent reduceri permanente ale emisiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze criterii tehnice care să asigure că sunt sprijinite doar tehnologiile care generează rezultate verificabile;

31.  subliniază că strategia confirmă faptul că emisiile de GES din sectorul transporturilor sunt în continuare în creștere și că politicile actuale nu vor fi suficiente pentru decarbonizarea sectorului transporturilor până în 2050; subliniază importanța asigurării unui transfer modal de la transportul aerian la transportul feroviar, inclusiv prin realizarea rapidă a unei rețele feroviare interoperabile în interiorul UE și prin mobilizarea unor investiții consolidate, precum și a transportului public și a mobilității partajate; observă că transportul rutier contribuie cu aproximativ o cincime din cantitatea totală de emisii de CO2 din UE; prin urmare, invită statele membre și Comisia să ia măsuri hotărâtoare pentru a permite accesul consumatorilor din toate statele membre la vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute, evitând, în același timp, o utilizare sporită a vehiculelor vechi și foarte poluante în statele membre cu venituri mai reduse; subliniază, de asemenea, rolul tehnologiilor inteligente, cum ar fi infrastructura inteligentă de încărcare, pentru a crea sinergii între electrificarea transportului și utilizarea surselor regenerabile de energie;

32.  subliniază că, pentru a atinge neutralitatea climatică a economiei UE în ansamblu, trebuie să contribuie toate sectoarele, inclusiv aviația și transporturile maritime internaționale; observă că analiza Comisiei arată că obiectivele globale actuale și măsurile prevăzute de Organizația Maritimă Internațională și, respectiv, de Organizația Aviației Civile Internaționale, chiar dacă sunt puse integral în aplicare, nu asigură reducerea emisiilor într-o măsură necesară, impunându-se alte măsuri semnificative care să fie coerente cu obiectivul stabilit la nivelul întregii economii de a atinge un nivel net de emisii egal cu zero; subliniază că sunt necesare investiții în tehnologii și combustibili cu emisii zero și cu emisii reduse de dioxid de carbon în aceste sectoare; invită Comisia să pună în practică principiul „poluatorul plătește” în aceste sectoare; reamintește că se preconizează o creștere cu până la 250 % până în 2050 a emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturile maritime internaționale; salută faptul că sectorul transporturilor maritime internaționale și-a stabilit un obiectiv absolut de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; observă cu îngrijorare lipsa progreselor privind transpunerea acestui obiectiv în măsuri pe termen scurt și mediu și în alte acțiuni concrete; observă sarcina diferită suportată de diferite moduri de transport; solicită ca veniturile majorate provenite din ETS să fie utilizate pentru a promova modurile de transport ecologice, precum autobuzele sau căile ferate;

33.  observă că aproximativ 60 % din metanul din lume este emis de surse precum agricultura, depozitele de deșeuri și apele reziduale, precum și de producția și transportul combustibililor fosili prin conducte; reamintește că metanul este un gaz cu efect de seră puternic, cu un potențial de încălzire pe 100 de ani, de 28 de ori mai mare decât cel al CO2(5); Îi solicită din nou Comisiei să analizeze cât mai curând posibil opțiuni de politică care să abordeze rapid problema emisiilor de metan, ca parte a unui plan strategic al Uniunii privind metanul, și să prezinte propuneri legislative Parlamentului și Consiliului în acest sens;

34.  subliniază că agricultura va fi unul dintre principalele sectoare care va continua să emită GES în Uniune în 2050, în special din cauza emisiilor de metan și de oxid de azot; subliniază potențialul sectorului agricol de a aborda provocările reprezentate de schimbările climatice, de exemplu prin inovații ecologice și tehnologice, precum și prin captarea dioxidului de carbon în sol; solicită o politică agricolă comună care să contribuie la reducerea emisiilor de GES în conformitate cu tranziția la o economie neutră din punct de vedere climatic; invită Comisia să se asigure că politicile agricole, în special fondurile UE și naționale, sunt conforme cu obiectivele și țintele prevăzute în Acordul de la Paris;

35.  subliniază că este necesară integrarea nivelului de ambiție în ceea ce privește schimbările climatice în toate politicile UE, inclusiv în politica comercială; invită insistent Comisia să se asigure că toate acordurile comerciale semnate de UE sunt pe deplin compatibile cu Acordul de la Paris, deoarece acest lucru nu numai că ar îmbunătăți măsurile la nivel mondial privind schimbările climatice, ci ar garanta, de asemenea, condiții de concurență echitabile pentru sectoarele afectate;

36.  susține o gestionare activă și sustenabilă a pădurilor la nivel național, însoțită de mijloace concrete pentru a stimula o bioeconomie eficientă și durabilă a Uniunii, având în vedere potențialul considerabil al pădurilor de a contribui la consolidarea eforturilor europene în domeniul climei (prin sechestrarea, stocarea și substituirea carbonului) și la realizarea obiectivului privind emisiile zero până în 2050; recunoaște necesitatea adaptării la schimbările climatice și a stopării pierderii biodiversității și degradării serviciilor ecosistemice în UE până în 2020, precum și necesitatea de a crea politici bazate pe date concrete, care să faciliteze aplicarea și finanțarea măsurilor UE de conservare a biodiversității;

37.  subliniază că există mai mult carbon stocat în soluri la nivel mondial decât în biosferă și în atmosferă împreună; subliniază că este important, prin urmare, să se pună capăt degradării solurilor în UE și să se asigure măsuri comune la nivelul UE pentru conservarea și îmbunătățirea calității solurilor și a capacității acestora de stocare a carbonului;

Politica energetică

38.  subliniază contribuția eficienței energetice la siguranța aprovizionării, competitivitatea economică, protecția mediului, reducerea facturilor la energie și îmbunătățirea calității locuințelor; confirmă rolul important al eficienței energetice în crearea de oportunități de afaceri și de ocupare a forței de muncă, precum și beneficiile globale și regionale ale acesteia; reamintește, în acest sens, introducerea principiului „eficiența energetică pe primul loc” în temeiul Regulamentului privind guvernanța uniunii energetice și că aplicarea acestuia ar trebui să fie pe deplin exploatată într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor de-a lungul întregului lanț energetic și să servească drept bază pentru orice direcție către obiectivul de a atinge un nivel net de emisii egal cu zero până în 2050;

39.  subliniază rolul central pe care îl are energia în tranziția către o economie cu zero emisii nete de GES; reamintește că, în ultimele decenii, Uniunea a reușit să disocieze cu succes emisiile de GES de creșterea economică și a redus emisiile, în special prin eficiența energetică și răspândirea surselor regenerabile de energie; subliniază că tranziția către o energie curată ar trebui să favorizeze în continuare modernizarea economiei europene, să stimuleze creșterea economică sustenabilă și să genereze beneficii societale și de mediu pentru cetățenii europeni;

40.  consideră că poziția de lider a UE în domeniul energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice demonstrează altor părți ale lumii că tranziția către o energie curată este posibilă și benefică, dincolo de lupta împotriva schimbărilor climatice;

41.  subliniază că realizarea unei economii cu zero emisii nete de GES va necesita investiții suplimentare considerabile în sistemul energetic al UE și în infrastructura aferentă, în comparație cu nivelul de referință actual, care s-ar putea ridica la 175-290 de miliarde EUR pe an;

42.  subliniază că, având în vedere că se pleacă din puncte diferite spre tranziția energetică, eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a asigura neutralitatea climatică la nivelul UE pot fi inegale în cadrul acesteia;

43.  invită statele membre să pună în aplicare fără întârziere pachetul privind energia curată; reamintește că statele membre au competența de a decide cu privire la mixul lor energetic în cadrul de politici al UE privind clima și energia;

44.  solicită un sistem energetic extrem de eficient și bazat pe energie din surse regenerabile și solicită Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare în această privință, deoarece ele vor avea efecte care se vor propaga în toate sectoarele economice; subliniază că toate direcțiile prezentate de Comisie prevăd o reducere drastică a combustibililor fosili și o dezvoltare importantă a energiei din surse regenerabile;

45.  subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică(6) a contribuit în mod semnificativ la obiectivele UE în materie de climă prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 320 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an și că, potrivit estimărilor, până în 2020, consumatorii din UE vor economisi în total până la 112 miliarde EUR sau aproximativ 490 EUR pe gospodărie și pe an, ca urmare a directivei; solicită ca Directiva privind proiectarea ecologică să vizeze și alte produse, inclusiv tabletele și telefoanele inteligente, iar standardele existente să fie actualizate pentru a reflecta evoluțiile tehnologice;

46.  subliniază necesitatea de a asigura o mai bună integrare a pieței europene a energiei pentru a decarboniza sectorul energetic în cel mai eficient mod posibil, pentru a facilita investițiile acolo unde se poate obține cea mai mare parte a producției de energie din surse regenerabile și pentru a încuraja participarea activă a cetățenilor, în vederea accelerării tranziției energetice către o economie sustenabilă și neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon; consideră că este esențial să fie sporit nivelul de interconectivitate dintre statele membre și să se încurajeze mai multe scheme de sprijin transfrontaliere;

47.  observă că sectorul construcțiilor din UE reprezintă în prezent 40 % din consumul final de energie din Europa și 36 % din emisiile de CO2(7); solicită deblocarea potențialului acestui sector de reducere a consumului de energie și a amprentei de carbon, în conformitate cu obiectivul prevăzut în Directiva privind performanța energetică a clădirilor(8) de a realiza până în 2050 un parc imobiliar foarte eficient din punct de vedere energetic și decarbonizat; subliniază că sporirea eficienței clădirilor în ceea ce privește consumul de energie constituie o soluție potențială semnificativă pentru o mai mare reducere a emisiilor de GES în Europa; consideră, de asemenea, că realizarea unor clădiri cu un consum redus de energie, asigurată integral din surse regenerabile, este o condiție indispensabilă pentru îndeplinirea Acordului de la Paris și a unei agende a UE pentru creștere economică, locuri de muncă la nivel local și îmbunătățirea condițiilor de viață pentru cetățenii din întreaga Europă;

48.  invită toate nivelurile de guvernare, fie acestea naționale, regionale sau locale, să pună în aplicare măsuri pentru a încuraja participarea cetățenilor la tranziția energetică și pentru a stimula schimbul de bune practici; subliniază că implicarea cetățenilor în sistemul energetic prin producția descentralizată și autonomă de energie din surse regenerabile, stocarea energiei electrice și participarea la sistemele de răspuns la cerere și de eficiență energetică va fi esențială pentru tranziția către eliminarea gazelor cu efect de seră; solicită, prin urmare, implicarea deplină a cetățenilor în aceste direcții, în special în ceea ce privește cererea;

Politica industrială

49.  consideră că prosperitatea economică, competitivitatea industrială la nivel mondial și politica privind schimbările climatice se consolidează reciproc; reiterează faptul că tranziția către o economie cu zero emisii nete de GES prezintă provocări și oportunități pentru UE și că investițiile în inovarea industrială, inclusiv în tehnologiile digitale și în tehnologiile ecologice, vor fi necesare pentru a stimula creșterea, pentru a consolida competitivitatea, pentru a stimula viitoarele competențe și pentru a crea milioane de locuri de muncă, de exemplu, în cadrul unei economii circulare și al unei bioeconomii în creștere;

50.  subliniază că un cadru stabil și previzibil pentru o politică în domeniul energiei și climei este esențial pentru a da investitorilor încrederea de care au atât de mult nevoie și pentru a permite industriilor europene să ia decizii în materie de investiții pe termen lung în Europa, având în vedere că durata de viață a majorității instalațiilor industriale depășește 20 de ani;

51.  subliniază rolul industriilor mari consumatoare de energie în cadrul eforturilor de reducere pe termen lung a emisiilor de GES din UE; consideră că menținerea poziției de lider a Uniunii în domeniul industrial și a producției industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon, menținerea competitivității industriilor europene, reducerea la minimum a dependenței de combustibili fosili și a expunerii la volatilitatea și creșterea constantă a prețurilor la import ale combustibililor fosili, precum și evitarea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon necesită cadre de politică inteligente și specifice; invită Comisia să prezinte o strategie industrială nouă și integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice pentru industriile mari consumatoare de energie, pentru a sprijini o tranziție competitivă a industriei grele la un nivel net al emisiilor egal cu zero;

52.  invită Comisia să dezvolte o strategie industrială cu măsuri care să permită industriei europene să concureze la nivel mondial în condiții echitabile; consideră că, în cadrul acestei politici, Comisia ar trebui să examineze eficacitatea și compatibilitatea cu normele Organizației Mondiale a Comerțului a unor măsuri suplimentare de protecție a industriilor expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în ceea ce privește importul de produse, care ar înlocui, ar adapta sau ar completa orice măsuri existente privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

53.  observă că o serie de piețe emergente se poziționează astfel încât să joace un rol important în a răspunde nevoilor pieței globale pe durata tranziției către o economie cu un nivel net al emisiilor egal cu zero, de exemplu cu privire la transportul cu emisii zero și energia din surse regenerabile; subliniază că UE trebuie să rămână liderul economic în ceea ce privește ecoinovarea și investițiile în tehnologie ecologică;

54.  observă că raportul Comisiei din 2018 privind prețurile și costul energiei în Europa (COM(2019)0001)(9) evidențiază expunerea ridicată în prezent a UE la prețurile volatile și în creștere ale combustibililor fosili și că se preconizează că viitoarele costuri de producere a energiei electrice vor crește pentru energia electrică produsă pe bază de combustibili fosili și vor scădea pentru sursele regenerabile de energie; subliniază că costurile importului de energie ale UE au crescut în 2017 cu 26 %, la 266 de miliarde EUR, în principal din cauza creșterii prețurilor petrolului; constată, de asemenea, că raportul estimează că creșterile prețului petrolului au avut un impact negativ asupra creșterii economice din UE (-0,4 % din PIB în 2017) și a inflației (+0,6);

Cercetare și inovare

55.  subliniază că programele de cercetare și inovare de la nivel european și național sunt esențiale pentru a susține rolul de lider al Uniunii în procesul de combatere a schimbărilor climatice și consideră că aspectele legate de climă ar trebui să fie integrate în mod adecvat în pregătirea și punerea în aplicare a programelor de cercetare și inovare;

56.  consideră că, în următoarele două decenii, vor trebui depuse eforturi considerabile în domeniul cercetării și inovării pentru a pune la dispoziția tuturor soluții cu emisii scăzute și zero de dioxid de carbon, făcându-le viabile din punct de vedere economic și social, și pentru a găsi noi soluții prin care să se ajungă la o economie cu zero emisii nete de GES;

57.  subliniază poziția sa potrivit căreia programul Orizont Europa trebuie să contribuie cel puțin cu 35 % din cheltuielile sale la îndeplinirea obiectivelor climatice, după caz, și ca parte a obiectivului general al Uniunii de a integra acțiunile în domeniul climei;

Finanțarea

58.  solicită implementarea rapidă a Fondului pentru inovare EU ETS și inițierea primei cereri de propuneri în 2019, pentru a stimula investițiile în aplicarea tehnologiilor industriale revoluționare cu emisii reduse de dioxid de carbon într-o gamă largă de sectoare, nu numai în cel al producției de energie electrică, ci și în sistemele de termoficare și în procesele industriale; solicită o coerență deplină a cadrului financiar multianual 2021-2027 și a programelor sale cu Acordul de la Paris;

59.  consideră că, pentru ca Uniunea să atingă un nivel net de zero emisii până cel târziu în 2050, trebuie mobilizate investiții private substanțiale; consideră că, în acest sens, va fi necesară o planificare pe termen lung, stabilitatea și predictibilitatea reglementării pentru investitori și, în consecință, viitoarele reglementări ale UE trebuie să țină seama corespunzător de acest aspect; subliniază, prin urmare, că ar trebui să se acorde prioritate punerii în aplicare a Planului de acțiune privind finanțarea sustenabilă, adoptat în martie 2018;

60.  consideră că, înainte de a fi adoptat, CFM 2021-2027 ar trebui să fie evaluat în raport cu obiectivul de a realiza o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și că trebuie instituit un test standard pentru a asigura neutralitatea cheltuielilor din bugetul UE pentru schimbările climatice;

61.  regretă faptul că subvențiile pentru combustibilii fosili sunt în continuare în creștere și se ridică la aproximativ 55 de miliarde EUR pe an(10); invită UE și statele membre să înceapă imediat diminuarea progresivă a tuturor subvențiilor europene și naționale acordate pentru combustibilii fosili;

62.  subliniază importanța unei tranziții echitabile către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon și solicită statelor membre să pună în aplicare politici și finanțare adecvate în această privință; subliniază că, după caz, cheltuielile UE din fondurile relevante ar putea oferi sprijin suplimentar;

Rolul consumatorilor și economia circulară

63.  evidențiază impactul semnificativ al modificării comportamentului asupra obținerii unor reduceri ale GES; invită Comisia să analizeze cât mai curând posibil opțiunile politice, inclusiv în domeniul taxelor de mediu, pentru a încuraja modificarea comportamentului; subliniază importanța inițiativelor ascendente, cum ar fi Convenția primarilor, pentru a promova modificarea comportamentului;

64.  subliniază că o parte considerabilă a energiei utilizate, și prin urmare, a emisiilor de GES, este legată direct de achiziția, prelucrarea, transportul, conversia, utilizarea și eliminarea resurselor; subliniază că ar putea fi realizate economii semnificative în toate etapele lanțului de gestionare a resurselor; subliniază că, prin urmare, creșterea productivității resurselor prin îmbunătățirea eficienței și reducerea risipei de resurse prin măsuri precum reutilizarea, reciclarea și refabricarea pot diminua semnificativ atât consumul de resurse, cât și emisiile de GES, îmbunătățind, în același timp, competitivitatea și creând oportunități de afaceri și locuri de muncă; evidențiază eficiența măsurilor pentru economia circulară din punctul de vedere al costurilor; subliniază că abordările îmbunătățite în materie de utilizare eficientă a resurselor și de economie circulară, precum și proiectarea circulară a produselor, vor contribui la realizarea unei schimbări a modelelor de producție și consum și la reducerea cantității de deșeuri;

65.  subliniază importanța politicilor privind produsele, cum ar fi achizițiile publice ecologice și proiectarea ecologică, care pot avea o contribuție semnificativă la economiile de energie și la reducerea amprentei de carbon a produselor, îmbunătățind totodată amprenta materiilor acestora și impactul lor global asupra mediului; subliniază nevoia de a stabili cerințele economiei circulare ca parte a standardelor UE privind proiectarea ecologică și de a extinde metodologia actuală privind proiectarea ecologică la alte categorii de produse, pe lângă produsele cu impact energetic;

66.  consideră că ar trebui continuate lucrările privind un model fiabil de măsurare a impactului climatic pe baza consumului; ia act de concluzia din analiza aprofundată a Comisiei, potrivit căreia eforturile UE de a reduce emisiile rezultate în urma producției sunt oarecum contracarate de importurile de mărfuri cu o amprentă de carbon mai mare, dar că UE a contribuit, cu toate acestea, în mod semnificativ la reducerea emisiilor în alte țări, datorită creșterii fluxului comercial și a îmbunătățirii eficienței exporturilor în ceea ce privește emisiile de carbon;

UE și combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial

67.  subliniază importanța multiplicării inițiativelor și a unui dialog susținut în cadrul forurilor internaționale relevante, precum și importanța unei diplomații efective în domeniul climei pentru a determina luarea unor decizii politice similare, care să crească nivelul ambiției în ceea ce privește schimbările climatice în alte regiuni și în țările terțe; invită UE să-și sporească finanțarea în domeniul climei și să depună eforturi susținute pentru a încuraja statele membre să mărească ajutorul financiar acordat de acestea țărilor terțe pentru domeniul climatic (ajutor pentru dezvoltare, mai degrabă decât împrumuturi), care ar trebui să se acorde pe lângă asistența pentru dezvoltare externă și nu ar trebui să fie contabilizat de două ori, atât ca ajutor pentru dezvoltare, cât și ca ajutor financiar în domeniul climei;

68.  subliniază că Summitul ONU privind schimbările climatice din septembrie 2019 va reprezenta momentul potrivit pentru ca liderii să anunțe obiective mai ambițioase în ceea ce privește CSN; consideră că UE ar trebui să adopte cu mult timp în avans o poziție privind actualizarea CSN, astfel încât să se prezinte la summit bine pregătită și într-o cooperare strânsă cu o coaliție internațională a părților care sprijină adoptarea unor obiective mai ambițioase în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice;

69.  subliniază utilitatea consolidării interoperabilității dintre instrumentele de politică ale UE și echivalentele lor din statele terțe, în special în ceea ce privește mecanismele de stabilire a prețului carbonului; invită Comisia să continue și să intensifice cooperarea și sprijinul pentru dezvoltarea unor mecanisme de stabilire a prețului carbonului în afara Europei, pentru a continua reducerea emisiilor și a îmbunătăți echitatea condițiilor la nivel mondial; subliniază importanța stabilirii unor garanții de mediu pentru a asigura reduceri reale și suplimentare ale emisiilor de GES; invită Comisia, prin urmare, să promoveze norme internaționale stricte și solide pentru a preveni lacunele în materie de contabilizare sau dublă contabilizare a reducerilor de emisii;

o
o   o

70.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/docs/pages/com_2018_733_analysis_in_support_en_0.pdf
(2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0430.
(3) UNEP, The Emissions Gap Report 2018 (Raportul pe 2018 privind discrepanțele în materie de emisii), p. 10.
(4) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/563472/IPOL_STU(2015)563472_EN.pdf
(5) Van Dingenen, R., Crippa, M., Maenhout, G., Guizzardi, D., Dentener, F., Global trends of methane emissions and their impacts on ozone concentrations („Tendințele globale ale emisiilor de metan și impactul acestora asupra concentrațiilor de ozon”), EUR 29394 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2018, ISBN 978-92-79-96550-0, doi:10.2760/820175, JRC113210.
(6) Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).
(7) https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-efficiency/buildings
(8) Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75).
(9) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?qid=1548155579433&uri=CELEX:52019DC0001
(10) Prețurile și costurile energiei în Europa, paginile 10-11.


Înființarea Fondului Monetar European
PDF 137kWORD 49k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind înființarea Fondului Monetar European (COM(2017)08272017/0333R(APP))
P8_TA-PROV(2019)0218A8-0087/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului privind înființarea Fondului Monetar European (COM(2017)0827),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(2),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 5 iulie 2018 privind propunerile de reformare a uniunii economice și monetare (UEM),

–  având în vedere scrisoarea Președintelui Eurogrupului către Președintele Consiliului European din 25 iunie 2018 privind aprofundarea UEM și Declarația de la summitul zonei euro din 29 iunie 2018 referitoare la reforma Mecanismului european de stabilitate,

–  având în vedere raportul din 4 decembrie 2018 al Eurogrupului adresat liderilor privind aprofundarea UEM,

–  având în vedere Declarația de la summitul zonei euro din 14 decembrie 2018,

–  având în vedere poziția comună privind cooperarea viitoare dintre Comisie și MES, din 14 noiembrie 2018,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (BCE) din 11 aprilie 2018 referitor la propunerea de regulament privind înființarea Fondului Monetar European(3),

–  având în vedere Avizul nr. 2/2018 al Curții de Conturi Europene din 18 septembrie 2018 intitulat „Considerente legate de audit și de asigurarea răspunderii referitoare la propunerea din 6 decembrie 2017 privind înființarea unui Fond Monetar European ancorat în cadrul legislativ al Uniunii”,

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 privind finalizarea uniunii economice și monetare a Europei, Cartea albă a Comisiei din 1 martie 2017 privind viitorul Europei și documentul de reflecție al Comisiei din 31 mai 2017 privind aprofundarea uniunii economice și monetare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la consolidarea democrației europene în viitoarea UEM(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la aspectele rolului și activității troicii (BCE, Comisia și FMI) în țările din zona euro care participă la program(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii(7),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri economice și monetare, desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0087/2019),

A.  întrucât introducerea monedei euro este una dintre cele mai importante realizări politice ale proiectului european și piatra de temelie a construcției UEM;

B.  întrucât criza financiară și economică a evidențiat punctele slabe ale arhitecturii zonei euro, subliniind necesitatea urgentă a aprofundării rapide a UEM și a consolidării responsabilității sale democratice și a transparenței;

C.  întrucât moneda euro oferă cetățenilor UE protecție și oportunități; întrucât o zonă euro puternică și stabilă este esențială pentru membrii săi și pentru UE în ansamblu;

D.  întrucât apartenența la o zonă monetară comună necesită aderarea la norme și obligații comune, de exemplu la normele prevăzute în Pactul de stabilitate și de creștere, precum și instrumente comune pentru a răspunde șocurilor economice și financiare grave și pentru a promova responsabilitatea, solidaritatea și convergența socioeconomică ascendentă; întrucât Tratatul de instituire a Mecanismului european de stabilitate (tratatul MES) prevede o conexiune clară cu mecanismele europene de supraveghere macroeconomică, în special respectarea normelor Pactului de stabilitate și de creștere, inclusiv a clauzelor sale de flexibilitate, precum și implementarea unor reforme structurale durabile și favorabile incluziunii; întrucât reducerea riscurilor și partajarea lor ar trebui să aibă loc în paralel cu aprofundarea UEM;

E.  întrucât crearea Fondului european de stabilitate financiară (FESF) și transformarea sa ulterioară în Mecanismul european de stabilitate (MES) au reprezentat un pas important în direcția creării unui mecanism european de gestionare a crizelor, contribuind la consolidarea UEM și oferind asistență financiară mai multor țări europene afectate de criză;

F.  întrucât natura interguvernamentală a MES are implicații asupra procesului său decizional, în special asupra capacității sale de a răspunde rapid la șocurile economice și financiare;

G.  întrucât viitoarea integrare a MES în cadrul juridic al Uniunii ar trebui să fie în continuare înțeleasă ca parte a proiectului de finalizare a UEM;

H.  întrucât dezbaterea în curs privind viitorul Europei și al UEM a evidențiat diferențele de opinii politice între statele membre cu privire la viitorul pe termen lung al MES, dar oferă, totodată, o bază solidă pentru un prim pas important în direcția consolidării rolului său, a dezvoltării instrumentelor sale financiare și a îmbunătățirii eficienței și responsabilității sale democratice ca parte a reformei MES; întrucât discuțiile privind aprofundarea UEM ar trebui să conducă la o soluție politică pentru reformarea MES;

I.  întrucât, pe termen scurt, reforma MES ar trebui să contribuie la uniunea bancară, oferind un mecanism adecvat de sprijin financiar comun pentru Fondul unic de rezoluție (FUR),

1.  salută propunerea Comisiei din 6 decembrie 2017 de regulament al Consiliului privind înființarea Fondului Monetar European și consideră că aceasta reprezintă o contribuție utilă la dezbaterea în curs privind viitorul Europei, aprofundarea UEM și reforma MES; salută, în special, propunerea Comisiei privind integrarea MES în cadrul juridic al UE;

2.  ia act de faptul că funcțiile care urmează să fie exercitate de MES reformat vor ține de domeniul politicii economice, iar utilizarea denumirii de fond monetar european ar putea induce în eroare; ia act de faptul că, în avizul său din 11 aprilie 2018, BCE a sugerat ca succesorul ca MES să păstreze denumirea de „MES”; solicită, în lumina celor de mai sus, o evaluare corespunzătoare și aprofundată a implicațiilor alegerii unei denumiri pentru MES reformat, pentru a asigura un impact cât mai redus posibil asupra funcționării armonioase a MES reformat; sugerează ca MES să își păstreze denumirea actuală, care este recunoscută pe piața de capital, clarificându-se faptul că politica monetară a zonei euro rămâne de competența BCE;

3.  subliniază că buna funcționare a UEM este susținută de existența unei instituții care servește drept „creditor de ultimă instanță”; ia act, în acest context, de contribuția pozitivă a MES la abordarea deficiențelor cadrului instituțional al UEM, și anume prin acordarea de asistență financiară mai multor state membre afectate de criza financiară mondială și de criza datoriilor suverane;

4.  reamintește pozițiile sale anterioare în favoarea integrării MES în cadrul legislativ al UE, transformându-l într-un organism al UE de sine stătător; insistă asupra faptului că această integrare ar trebui să țină seama și de rolul parlamentelor naționale și să continue să fie înțeleasă ca parte a proiectului de finalizare a UEM; consideră că integrarea MES ar permite gestionarea în conformitate cu metoda comunitară, ar asigura coerența deplină a normelor și obligațiilor bugetare, ar facilita coordonarea politicilor economice și bugetare și ar spori legitimitatea democratică și responsabilitatea prin intermediul Parlamentului European;

5.  subliniază că, dacă pe viitor vor fi implicate resurse bugetare ale UE, Parlamentul ar trebui să aibă puterea politică de a exercita toate drepturile de control bugetar aplicabile asupra MES în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; constată că, în acest caz, Curtea de Conturi Europeană ar trebui considerată drept auditor extern independent și ar trebui să i se acorde un rol clar și formal în procedura de descărcare de gestiune;

6.  reamintește prerogativele de supraveghere bugetară și democratică ale parlamentelor naționale; consideră că controlul exercitat de parlamentele naționale și de Parlamentul European asupra MES reformat ar trebui în continuare îmbunătățit; consideră că parlamentele naționale ar trebui să aibă dreptul de a obține informații privind activitățile MES reformat și de a se implica într-un dialog cu directorul executiv al MES;

7.  ia act de faptul că propunerea Comisiei a generat o discuție animată cu privire la implicațiile sale politice, financiare și juridice; subliniază însă că această dezbatere privind viziunea pe termen lung asupra cadrului instituțional al MES nu ar trebui să amâne măsurile de care este nevoie urgentă pentru a consolida și a crește responsabilitatea democratică a UEM și capacitatea acesteia de a promova stabilitatea financiară și convergența și de a răspunde la șocurile economice; solicită, prin urmare, o reformă semnificativă a MES pe termen scurt printr-o revizuire a Tratatului privind MES, fără a afecta evoluțiile mai ambițioase din viitor;

8.  subliniază că principala misiune a MES reformat ar trebui să fie în continuare furnizarea de asistență financiară tranzitorie statelor membre care au nevoie, pe baza unei condiționalități specifice convenite în programele de ajustare și ținând seama de învățămintele desprinse din programele anterioare de asistență financiară gestionate de Comisie, de Fondul Monetar Internațional (FMI) și de BCE; subliniază că MES reformat trebuie să dispună de resurse adecvate în acest scop; se opune, prin urmare, oricărei încercări de a transforma MES reformat într-un instrument destinat exclusiv sectorului bancar sau de a reduce capacitatea sa financiară de a sprijini statele membre;

9.  reamintește că gama de instrumente financiare disponibile pentru MES ar trebui să fie disponibile și ameliorate pentru MES reformat, inclusiv posibilitatea de a acorda suficientă asistență financiară preventivă, permițând statelor membre să acceseze asistența înainte de a se confrunta cu dificultăți majore în obținerea de fonduri pe piețele de capital; susține că accesul la linia de credit condiționată cu scop preventiv (PCCL) ar trebui să fie disponibil pe baza unei scrisori de intenție și sub rezerva criteriilor aplicabile; constată că aceste instrumente financiare trebuie utilizate pentru a ajuta statele membre în cazul unor șocuri economice și financiare grave; reamintește că asistența financiară acordată statelor membre poate fi completată de un viitor instrument bugetar pentru convergență și competitivitate, cu scopul de a promova stabilizarea economică și financiară, investițiile și convergența socioeconomică ascendentă în zona euro;

10.  subliniază că UEM cuprinde toate statele membre ale UE care, cu excepția Danemarcei și a Regatului Unit, au obligația de a adopta moneda euro și de a se alătura zonei euro, și că, prin urmare, orice mecanism european de stabilitate ar trebui să fie deschis la participarea tuturor statelor membre ale UE;

11.  consideră că MES reformat ar trebui să joace un rol mai important în gestionarea programelor de asistență financiară, alături de Comisie și în strânsă cooperare cu BCE, asigurând o mai mare autonomie a cadrului instituțional al UE, ori de câte ori este necesar, fără a aduce atingere parteneriatelor adecvate cu alte instituții, și anume FMI;

12.  subliniază că MES reformat ar trebui să dispună de propria sa expertiză pentru a elabora și a evalua elementele impuse de statutul său; subliniază totuși faptul că evaluarea cererilor de asistență financiară, efectuată de MES, precum și luarea deciziilor cu privire la conceperea programelor de ajustare, în cooperare cu alte instituții, nu ar trebui în niciun caz să înlocuiască, să dubleze sau să se suprapună cu supravegherea macroeconomică și bugetară normală prevăzută în normele și reglementările bugetare ale UE, care trebuie să rămână de competența exclusivă a Comisiei;

13.  consideră că posibilele programe de ajustare din viitor ar trebui să țină seama de impactul social al măsurilor propuse, de asemenea comparativ cu impactul pe termen lung al lipsei schimbărilor politice, în lumina unei analize aprofundate a impactului social, realizată în prealabil;

14.  subliniază necesitatea de a asigura o procedură eficientă de luare a deciziilor în cadrul MES reformat, în special în situații de urgență; în acest context, solicită o evaluare a structurii de guvernanță actuale;

15.  solicită o reformă rapidă a MES, prin care să i se definească, de asemenea, rolul, funcțiile și instrumentele financiare, astfel încât MES reformat să poată oferi sprijin în lichidități în caz de rezoluție și să servească drept mecanism de sprijin bugetar pentru Fondul unic de rezoluție; solicită ca mecanismul comun de sprijin să devină operațional cât mai curând posibil, până în 2020, și, în orice caz, înainte de 2024;

16.  subliniază riscurile care decurg din întârzierea aprofundării uniunii bancare; salută concluziile din raportul din 4 decembrie 2018 al Eurogrupului adresat liderilor privind aprofundarea UEM, raport care a fost aprobat, în toate elementele sale, la summitul zonei euro din 14 decembrie 2018; salută, în special, devansarea introducerii mecanismului comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție, cu condiția să se înregistreze progrese suficiente în materie de reducere a riscurilor, ceea ce se va evalua în 2020, precum și aprobarea listei termenilor și condițiilor de principiu privind reforma MES; reamintește poziția sa anterioară privind necesitatea de a finaliza sistemul european de asigurare a depozitelor (EDIS), recunoscând că reducerea riscurilor și partajarea riscurilor ar trebui să funcționeze în paralel; constată că nu s-a ajuns la un rezultat imediat în ceea ce privește viitorul buget al zonei euro și funcția de stabilizare, dar ia act de mandatul de a lucra la instrumentul bugetar pentru convergență și competitivitate; subliniază că au fost realizate progrese semnificative în ceea ce privește reducerea riscurilor; reamintește că Parlamentul a contribuit substanțial la acest lucru, în special în ceea ce privește pachetul bancar și mecanismul de protecție prudențial pentru creditele neperformante;

17.  propune instituirea unui protocol pentru un memorandum interimar de cooperare între MES și Parlament, cu efect imediat, pentru a îmbunătăți dialogul interinstituțional și a consolida transparența și responsabilitatea MES, specificând drepturile Parlamentului și ale deputaților în ceea ce privește întrebările referitoare la MES reformat, audierile periodice, drepturile de nominalizare și drepturile adecvate de control bugetar; reamintește solicitarea sa privind un acord interinstituțional de guvernanță economică; subliniază că directorul executiv al MES reformat ar trebui să fie ales și să prezinte un raport Parlamentului European, la propunerea Consiliului; solicită să se asigure echilibrul de gen în componența organelor de conducere ale MES reformat;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președinților Consiliului European, Comisiei, Consiliului, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene, precum și directorului executiv al Mecanismului european de stabilitate și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 252, 18.7.2018, p. 201.
(2) JO C 252, 18.7.2018, p. 215.
(3) JO C 220, 25.6.2018, p. 2.
(4) JO C 65, 19.2.2016, p. 96.
(5) JO C 378, 9.11.2017, p. 182.
(6) JO C 252, 18.7.2018, p. 235.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2018)0226.


Situația în Nicaragua
PDF 135kWORD 93k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la situația din Nicaragua (2019/2615(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0219RC-B8-0165/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nicaragua, în special cele din 18 decembrie 2008(1), 26 noiembrie 2009(2), 16 februarie 2017(3) și 31 mai 2018(4),

–  având în vedere Acordul de asociere dintre UE și America Centrală din 2012,

–  având în vedere documentul de strategie de țară al UE și programul indicativ multianual 2014-2020 privind Nicaragua,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din iunie 2004,

–  având în vedere Constituția Republicii Nicaragua,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Nicaragua din 21 ianuarie 2019,

–  având în vedere declarațiile Înaltei Reprezentante, în numele UE, referitoare la situația din Nicaragua din 2 octombrie 2018, 15 mai 2018, 22 aprilie 2018 și 15 decembrie 2018, precum și declarația din 1 martie 2019 privind reluarea dialogului național,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind prioritățile UE în cadrul forurilor ONU pentru drepturile omului din 2019, adoptate la 18 februarie 2019,

–  având în vedere raportul aprobat de Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului la 21 iunie 2018, intitulat „Încălcări grave ale drepturilor omului în contextul protestelor sociale în Nicaragua”,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind încălcările drepturilor omului și abuzurile în contextul protestelor din Nicaragua, 18 aprilie-18 august 2018,

–  având în vedere raportul din 20 decembrie 2018 al Grupului interdisciplinar de experți independenți (GIEI) privind evenimentele violente care au avut loc în Nicaragua între 18 aprilie și 30 mai 2018,

–  având în vedere declarația din 22 februarie 2019 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, privind incriminarea dizidenților în Nicaragua,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 31 mai 2018, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la criza din Nicaragua, condamnând ferm situația; întrucât, ca urmare a acestei rezoluții, o delegație formată din 11 deputați în Parlamentul European a vizitat această țară în perioada 23-26 ianuarie 2019 pentru a evalua situația la fața locului;

B.  întrucât delegația a putut să-și urmărească propriul program, iar guvernul Republicii Nicaragua a acordat acces la toate structurile solicitate de deputații în Parlamentul European, inclusiv la două închisori; întrucât guvernul nicaraguan a oferit garanții că nu vor fi lansate represalii împotriva celor care au denunțat situația actuală; întrucât delegația a fost martora unei campanii de hărțuire, defăimare și intimidare care a vizat apărătorii drepturilor omului și organizațiile societății civile cu care a avut un schimb de opinii; întrucât numeroase organizații au respins invitațiile de a se întâlni cu delegația, din cauza intimidării și a amenințărilor din partea guvernului; întrucât represiunea a fost intensificată din momentul în care delegația a vizitat țara;

C.  întrucât delegația a respins public poziția oficială a guvernului nicaraguan conform căreia acesta a fost victima unor campanii de lovitură de stat și de dezinformare conduse de SUA; întrucât principalul motiv care alimentează demonstrațiile a fost criza democratică, instituțională și politică care a afectat statul de drept și a limitat libertățile fundamentale, cum ar fi cele de asociere, de demonstrație și de întrunire, în această țară în ultimul deceniu;

D.  întrucât libertatea de exprimare, de întrunire și de demonstrație, inclusiv utilizarea imnului național, sunt restricționate în mod grav pentru multe persoane; întrucât un număr semnificativ de deținuți politici sunt închiși numai pentru exercitarea drepturilor lor; întrucât au existat mai multe rapoarte îngrijorătoare referitoare la înrăutățirea situației deținuților, inclusiv la tratamente inumane;

E.  întrucât procedurile judiciare împotriva deținuților respectivi încalcă standardele internaționale, în special garanțiile procedurale și penale ale dreptului la un proces echitabil; întrucât condițiile de detenție nu respectă nici ele în mod adecvat standardele internaționale; întrucât există o lipsă clară de separare a puterilor în Nicaragua;

F.  întrucât dreptul la informare este grav periclitat; întrucât jurnaliștii sunt deținuți, exilați și amenințați; întrucât canalele mass-media audiovizuale sunt închise sau percheziționate fără autorizație judiciară prealabilă; întrucât publicarea ziarelor este pusă în pericol de lipsa de hârtie și cerneală, confiscate de guvernul Republicii Nicaragua;

G.  întrucât guvernul din Nicaragua a expulzat din țară organizații internaționale precum GIEI și Mecanismul special de monitorizare pentru Nicaragua (MESENI), care au încercat soluționarea pașnică a conflictului și reconcilierea națională; întrucât represiunea împotriva organizațiilor societății civile s-a intensificat prin deposedarea lor de statut juridic într-o țară cu un cadru instituțional precar, care pedepsește de două ori victimele represiunii;

H.  întrucât libertatea academică este, de asemenea, amenințată; întrucât aproape 200 de studenți au fost exmatriculați din universități pentru participarea la demonstrații în favoarea democrației, a unei mai mari libertăți și a drepturilor omului;

I.  întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE, inclusiv din Acordul de asociere încheiat în 2012 între UE și țările din America Centrală; întrucât acest acord include o clauză democratică, reprezentând un element esențial al acordului;

J.  întrucât dialogul național lansat la 16 mai 2018 între președintele Ortega și opoziția și grupurile civice din Nicaragua și mediat de Biserica catolică nu a reușit să găsească o soluție la criză; întrucât, la 27 februarie 2019, au fost reluate discuțiile preliminare pentru un dialog național între guvernul Republicii Nicaragua și Alianza Civica; întrucât Alianza Civica și-a stabilit cele trei obiective principale care trebuie atinse în cursul negocierilor, după cum urmează: eliberarea deținuților politici și respectarea libertăților individuale, reformele electorale necesare - care trebuie să culmineze cu organizarea de alegeri - și justiția; întrucât guvernul Republicii Nicaragua a eliberat 100 de deținuți politici, acceptând ca pedepsele lor cu închisoarea să fie comutate în arest la domiciliu; întrucât majoritatea acestora sunt hărțuiți, iar arestările continuă; întrucât un număr mare de deținuți (peste 600) se află în continuare în închisoare; întrucât un dialog național a fost oprit la 10 martie 2019, după ce Alianza Civica s-a retras din negocieri,

1.  subliniază că în Nicaragua se produce o încălcare gravă a democrației, a respectării drepturilor omului și a statului de drept, ca urmare a evenimentelor care au avut loc în aprilie și mai 2018; reiterează importanța rezoluției sale adoptate la 31 mai 2018;

2.  condamnă toate acțiunile represive ale guvernului Republicii Nicaragua; afirmă că vizita efectuată de delegația sa ajutat la obținerea unei imagini reale asupra situației actuale; declară în continuare că, fără îndoială, în ultimele luni, în special după vizita sa, s-au intensificat represiunea împotriva opoziției și limitările impuse libertăților fundamentale; în acest sens, condamnă reprimarea generalizată și restricționarea libertății de exprimare, de întrunire și de demonstrație, scoaterea în afara legii a organizațiilor neguvernamentale și a societății civile, expulzarea organizațiilor internaționale din țară, închiderea canalelor mass-media și atacurile împotriva mass-mediei, limitarea dreptului la informare, exmatricularea studenților din universități, înrăutățirea situației din închisori și utilizarea tratamentului inuman;

3.  consideră că astfel de acțiuni ale guvernului, ale instituțiilor sale și ale organizațiilor sale parapolitice corespund unei strategii planificate de distrugere a opoziției politice care a condus anul trecut protestele; consideră că această strategie este aplicată metodic, sistematic și selectiv împotriva tuturor liderilor, ONG-urilor, mass-mediei și mișcărilor sociale care doresc să își exprime solicitările legitime de libertate și democrație;

4.  își exprimă îngrijorarea cu privire la enormele riscuri politice, economice și la adresa democrației cu care se confruntă populația și țara, riscuri care vor crește dacă nu se iau măsuri urgente, ținându-se seama de actualele confruntări interne, de fracturile sociale și de declinul economic; solicită de urgență un dialog intern semnificativ în vederea găsirii unei soluții durabile și pașnice, care să permită tuturor actorilor din societate să aibă spațiu de manevră și de exprimare în mod liber și să își restabilească drepturile civile, cum ar fi dreptul la proteste pașnice; reiterează faptul că orice soluție ar trebui să îi tragă la răspundere pe toți cei responsabili pentru încălcări; solicită tuturor partidelor politice, mișcărilor sociale, liderilor, studenților și organizațiilor societății civile să își mențină și să își reafirme angajamentul ferm față de o modalitate pașnică de soluționare a crizei; își reafirmă sprijinul deplin pentru reforma sistemului judiciar și a legii electorale și solicită VP/ÎR să acționeze în consecință; solicită VP/ÎR și delegației UE să monitorizeze îndeaproape negocierile care au loc în țară între guvern și Alianza Civica și să încerce în continuare să soluționeze problemele umane generate de situația survenită în țară în legătură cu deținuții, studenții, protestatarii, jurnaliștii etc.;

5.  regretă suspendarea MESENI și încetarea mandatului Grupului GIEI al Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului; condamnă cu fermitate persecutarea, arestarea și intimidarea persoanelor care cooperează cu ONU și cu alte organisme internaționale;

6.  invită guvernul din Nicaragua să pună în aplicare trei măsuri urgente ca semn al disponibilității sale în cadrul dialogului în curs de desfășurare: eliberarea imediată și necondiționată a deținuților politici, încetarea imediată a tuturor formelor de represiune împotriva cetățenilor nicaraguani, inclusiv hărțuirea, intimidarea, spionarea și persecutarea liderilor opoziției, eliminarea ulterioară a tuturor restricțiilor privind libertățile menționate anterior, reacordarea personalității juridice și restituirea bunurilor organizațiilor de apărare a drepturilor omului și readucerea organizațiilor internaționale în țară;

7.  subliniază că, în aceste condiții, procesul trebuie să conducă la anularea procedurilor legale împotriva deținuților politici și la garanții cu privire la integritatea lor fizică și morală, la respectarea vieții private și a garanțiilor procedurale, la returnarea celor exilați, inclusiv jurnaliști și studenți, la demilitarizarea străzilor și la dezarmarea grupurilor paramilitare, precum și la stabilirea unei foi de parcurs clare pentru organizarea în viitorul apropiat a unor alegeri libere, corecte și transparente, în prezența observatorilor internaționali;

8.  solicită extrădarea imediată în Italia a lui Alessio Casimiri, care în prezent locuiește în Managua protejat de guvernul nicaraguan, deși a fost condamnat în Italia definitiv la șase pedepse cu închisoarea pe viață pentru răpirea lui Aldo Moro, fost președinte al creștin-democraților italieni, prim-ministru și președinte al Consiliului European, precum și pentru asasinarea gărzilor acestuia de corp, fapt petrecut la 16 martie 1978 la Roma;

9.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă și statelor membre să pună în aplicare, fără a afecta populația internă, un proces eșalonat de sancțiuni specifice și individuale, cum ar fi interdicțiile de acordare a vizelor și înghețarea activelor, împotriva guvernului Republicii Nicaragua și a persoanelor responsabile de încălcări ale drepturilor omului, în conformitate cu concluziile Consiliului din 21 ianuarie 2019, până când vor fi respectate și restabilite pe deplin în țară drepturile omului și libertățile fundamentale, astfel cum s-a solicitat în dialog; prin urmare, și în aceste condiții, îndeamnă declanșarea clauzei democratice din Acordul de asociere dintre UE și America Centrală, la care Nicaragua este parte semnatară, prin suspendarea Republicii Nicaragua din acord;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării parlamentare euro-latino-americane, Parlamentului Central American, Grupului de la Lima, precum și guvernului și Parlamentului Republicii Nicaragua.

(1) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 89.
(2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 74
(3) JO C 252, 18.7.2017, p. 189.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0238.


Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă
PDF 217kWORD 115k
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) (2018/2279(INI))
P8_TA-PROV(2019)0220A8-0160/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția Organizației Națiunilor Unite intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată la Summitul ONU privind dezvoltarea durabilă la 25 septembrie 2015, la New York,

–  având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC), Acordul de la Paris, adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) de la Paris la 12 decembrie 2015 și contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (CPSN) ale UE și statelor sale membre, transmise CCONUSC la 6 martie 2015 de către Letonia și Comisia Europeană,

–  având în vedere cea de-a treia Conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, desfășurată în perioada 13-16 iulie 2015 la Addis Abeba,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 7 din TFUE, care reafirmă că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”,

–  având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene din 7 iunie 2017, intitulată „Noul Consens european privind dezvoltarea — Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 22 noiembrie 2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil. Acțiunea europeană pentru durabilitate”(COM(2016)0739),

–  având în vedere documentul de reflecție al Comisiei intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”, publicat la 30 ianuarie 2019,

–  având în vedere platforma multipartită la nivel înalt privind obiectivele ONU de dezvoltare durabilă și contribuția comună a acesteia din 11 octombrie 2018, care recomandă ca UE să elaboreze și să pună în practică o strategie globală vizionară și transformatoare pentru o Europă durabilă în 2030, care să orienteze toate politicile și programele UE și care să includă atât obiective intermediare, cât și obiective pe termen lung și să elaboreze viziunea UE pentru o Europă durabilă dincolo de Agenda 2030,

–  având în vedere Raportul UE din 2019 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării, publicat la 28 ianuarie 2019,

–  având în vedere Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 intitulat „O viață bună, în limitele planetei noastre”(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la acțiunea UE pentru sustenabilitate(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2018(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri(9),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2017 privind „Răspunsul UE la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” (10502/17),

–  având în vedere propunerea Comisiei Europene din 30 mai 2018 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european Plus (FSE+)(COM(2018)0382),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

–  având în vedere declarația comună din 20 noiembrie 2018 a Organizației Mondiale a Sănătății și a Parlamentului European intitulată „Uniți pentru a accelera progresele în direcția îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă legate de sănătate - nimeni trebuie lăsat în urmă”,

–  având în vedere raportul de monitorizare din 2018 al Eurostat privind progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă în contextul UE,

–  având în vedere Strategia Europa 2020,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018 intitulat „Indicatori mai adecvați pentru evaluarea obiectivelor de dezvoltare durabilă — contribuția societății civile”,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 18 octombrie 2018 (EUCO 13/18), în care se afirmă că UE și statele sale membre își mențin angajamentul ferm față de Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și față de punerea în aplicare a acesteia și în care Consiliul European salută intenția Comisiei de a publica, în 2018, documentul său de reflecție, care ar trebui să deschidă calea către adoptarea în 2019 a unei strategii cuprinzătoare de punere în aplicare,

–  având în vedere prioritățile UE în cadrul Organizației Națiunilor Unite și pentru cea de a 73-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite (septembrie 2018 - septembrie 2019), adoptate de Consiliu la 25 iunie 2018,

–  având în vedere contribuția platformei multipartite privind obiectivele de dezvoltare durabilă la documentul de reflecție al Comisiei intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”, publicat la 12 octombrie 2018,

–  având în vedere Pactul mondial privind migrația și Pactul mondial privind refugiații din 2018,

–  având în vedere Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030, adoptat la 18 martie 2015 de statele membre ale ONU în cadrul celei de a Treia Conferințe Mondiale a ONU privind reducerea riscului de dezastre,

–  având în vedere comunicatul comun al Uniunii Europene și Organizației Națiunilor Unite din 27 septembrie 2018, intitulat „Un parteneriat reînnoit pentru dezvoltare”(10),

–  având în vedere comunicatul comun prezentat în urma celei de a treia Reuniuni trilaterale între Uniunea Africană, Uniunea Europeană și ONU, care a avut loc la New York, la 23 septembrie 2018(11),

–  având în vedere declarația de presă comună UE-ONU din 23 septembrie 2018(12),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru dezvoltare și ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0160/2019),

A.  întrucât Agenda 2030 are un potențial de transformare și stabilește obiective universale, ambițioase, cuprinzătoare, indivizibile și interconectate care au ca scop eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților tot mai adânci și a discriminării, promovarea prosperității, durabilității, responsabilității față de mediu, incluziunii sociale, egalității de gen și respectului pentru drepturile omului, precum și coeziunea economică, socială și teritorială și consolidarea păcii și a securității; întrucât intervenția imediată, la toate nivelurile, alături de o strategie eficace de implementare, monitorizare și un mecanism de revizuire la nivel european sunt esențiale pentru realizarea ODD;

B.  întrucât Agenda 2030 și ODD reprezintă o viziune ambițioasă pentru o lume mai prosperă, mai incluzivă și mai rezilientă; întrucât Agenda 2030 se bazează pe valorile fundamentale ale Uniunii: democrația, participarea, buna guvernare, justiția socială, solidaritatea, sustenabilitatea și respectarea statului de drept și a drepturilor omului, în UE, în statele sale membre și în întreaga lume; întrucât, prin urmare, eforturile pentru realizarea ODD-urilor urmează în mod natural planurile Uniunii de a construi un viitor mai bun, mai sănătos și mai sustenabil pentru Europa, care ar trebui să se numere printre prioritățile strategice ale UE;

C.  întrucât Agenda 2030 și realizarea ODD reprezintă o provocare; întrucât cele 17 obiective și cele 169 de ținte de acțiune impun coordonarea între UE și statele sale membre, Parlamentul European și parlamentele naționale și o abordare bazată pe guvernarea pe mai multe niveluri, care presupune, la rândul ei, o implicare activă și largă a cetățenilor, a societății civile și a sectorului privat;

D.  întrucât implicarea partenerilor sociali în Agenda 2030 și în ODD a fost esențială încă de la început, promovând integrarea unor priorități precum munca decentă, combaterea inegalităților și participarea societății civile; întrucât participarea lor activă în procesul de evaluare a progreselor și a implementării are o importanță capitală;

E.  întrucât Comisia nu a elaborat încă o strategie cuprinzătoare pentru realizarea Agendei 2030, care să includă domenii de politică internă și externă ale UE, cu un calendar detaliat până în 2030, și obiective și măsuri concrete, după cum au solicitat Parlamentul European, Consiliul și Consiliul European, și nici nu a integrat ODD, ca un cadru global, în Orientările privind o mai bună legiferare publicate în 2017; întrucât sunt necesari indicatori și criterii de referință comune pentru a măsura și a monitoriza sistematic aplicarea unei astfel de strategii și pentru a identifica deficiențele, atât în prezent, cât și în viitor;

F.  întrucât sustenabilitatea și tranziția către o economie climatic neutră, circulară și incluzivă social sunt esențiale pentru creșterea pe termen lung și competitivitatea UE, care sunt posibile numai dacă limitele planetei noastre sunt întru totul respectate;

G.  întrucât Consensul european privind dezvoltarea recunoaște faptul că coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) reprezintă o parte fundamentală a contribuției UE la realizarea ODD și că dezvoltarea durabilă implică o abordare politică holistică și orizontală, fiind în cele din urmă o chestiune de guvernanță care trebuie să fie realizată în parteneriat cu toate părțile interesate și la toate nivelurile; întrucât implementarea eficientă a CPD este esențială pentru realizarea Agendei 2030;

H.  întrucât cadrul de politică și de guvernanță al UE include deja un anumit număr de obiective de politică, criterii de referință și indicatori cu sau fără caracter obligatoriu, de exemplu în domeniul bugetar, social, energetic și climatic, fără a se baza însă pe o strategie tematică cuprinzătoare, coerentă și unitară;

I.  întrucât pentru realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltarea durabilă este nevoie de o creștere a nivelului de conștientizare în rândul cetățenilor;

J.  întrucât evaluările ex-ante și ex-post sunt instrumente esențiale pentru a evita ca politicile UE să aibă un impact negativ asupra dezvoltării durabile, în special asupra țărilor în curs de dezvoltare, precum și pentru a maximiza impactului lor pozitiv; întrucât evaluările și revizuirile ar trebui publicate pentru a asigura transparența și responsabilitatea depline;

K.  întrucât Agenda 2030 are caracter universal și ar trebui pusă în aplicare în toate țările; întrucât principiul universalității impune ca fiecare țară să ia în considerare impactul acțiunilor sale în raport cu celelalte, pentru a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării, ceea ce, date fiind complexitatea și fragmentarea politicilor UE, reprezintă o provocare majoră pentru Uniune;

L.  întrucât, conform celui de al 7-lea Program de acțiune pentru mediu (PAM), Comisia trebuie să evalueze impactul de mediu, într-un context global, al consumului de produse alimentare și nealimentare în Uniune;

M.  întrucât Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) ar putea juca un rol important în aspectele bazate pe dovezi ale monitorizării și răspunderii în ceea ce privește principiile eficacității pentru realizarea ODD și în sprijinirea punerii în aplicare a acestora într-un grad cât mai mare de către toți actorii de la nivel național; întrucât GPEDC trebuie să prevadă căi de cooperare clar definite pentru anumiți actori din domeniul dezvoltării care nu fac parte din țările donatoare ale OCDE, precum donatorii emergenți, organizațiile societății civile, filantropii privați, instituțiile financiare și întreprinderile private;

N.  întrucât finanțarea acordată ODD reprezintă o provocare enormă care nu impune doar un angajament politic ferm din partea UE și a statelor sale membre, ci și un parteneriat mondial ferm și utilizarea tuturor formelor de finanțare (din surse interne, internaționale, publice, private și inovatoare); întrucât finanțarea privată este esențială, dar nu ar trebui să înlocuiască finanțarea publică;

O.  întrucât realizarea ODD nu depinde doar de un nivel suficient de finanțare, ci și de acțiunile nefinanciare, astfel cum sunt recunoscute în Agenda 2030;

P.  întrucât mobilizarea eficientă a resurselor interne este un factor indispensabil pentru îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030; întrucât în special țările în curs de dezvoltare sunt afectate de evaziunea fiscală și de evitarea obligațiilor fiscale de către întreprinderi;

Q.  întrucât articolul 208 din TFUE prevede că obiectivul principal al politicii de cooperare pentru dezvoltare îl reprezintă reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei;

R.  întrucât Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă al Organizației Națiunilor Unite (HLPF) se va reuni la nivel înalt, sub egida Adunării Generale a ONU, în septembrie 2019, pentru a evalua implementarea Agendei 2030 în ansamblu, analizând în mod global progresele înregistrate în toate ODD; se va reuni la nivel ministerial în iulie 2019, pentru a evalua progresele realizate pentru ODD 4 (educația de calitate), 8 (munca decentă și creșterea economică), 10 (reducerea inegalităților), 13 (măsuri climatice), 16 (pace, justiție și instituții puternice) și 17 (parteneriate pentru obiective); ulterior, se va reuni anual pentru a evalua progresele realizate în privința obiectivelor neanalizate în evaluarea tematică din 2019;

S.  întrucât reuniunea la nivel înalt a Adunării Generale a ONU privind ODD oferă UE și statelor sale membre ocazia de a-și prezenta în mod cuprinzător progresele în realizarea Agendei 2030 și a ODD;

T.  întrucât, în cadrul procesului de monitorizare și evaluare a Agendei 2030 în cadrul ONU, UE nu și-a manifestat întotdeauna unitatea atunci când și-a exprimat votul, în special în domeniul sănătății sexuale și reproductive și al drepturilor aferente;

U.  întrucât HLPF oferă un spațiu adecvat pentru ca UE și statele sale membre să își revizuiască progresele în realizarea Agendei 2030 prin intermediul evaluărilor naționale voluntare (ENV) și să aibă un rol de lider, ca cel mai mare furnizor de ajutor oficial pentru dezvoltare (AOD) și ca forță motrice în politicile de mediu; întrucât VNR realizate sunt utilizate pentru a evalua progresele ODD și pentru a semnala lacunele și provocările actuale;

V.  întrucât AOD poate juca un rol esențial în realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, - în special în țările cu venituri mici și în combaterea sărăciei extreme și a inegalităților - dacă respectă principiile eficacității dezvoltării, și anume aproprierea procesului la nivel de țară, transparența și responsabilitatea, axarea pe rezultate și incluziunea;

W.  întrucât principiul de „a nu lăsa pe nimeni în urmă” este elementul central al Agendei 2030; întrucât, în 2017, aproximativ 22,5 % din populația UE era în continuare expusă riscului de sărăcie și excluziune socială, iar 6,9 % dintre europeni se confruntau încă cu lipsuri materiale grave(13); întrucât inegalitățile au consecințe sociale multiple, precum decalajele mari de confort și calitate a vieții, inclusiv în ceea ce privește oportunitățile profesionale și serviciile medicale;

X.  întrucât în Uniune există un nivel constant ridicat al sărăciei în rândul copiilor și al excluziunii sociale (26,4 % în 2017); întrucât Pilonul european al drepturilor sociale prevede că copiii au dreptul la protecție împotriva sărăciei, iar copiii care provin din medii defavorizate au dreptul la măsuri specifice de creștere a egalității de șanse; întrucât investițiile în copii de la vârste fragede le aduc beneficii semnificative și copiilor, și societății în ansamblu și sunt necesare pentru a întrerupe cercul vicios al dezavantajelor cu care se confruntă în primii ani;

Y.  întrucât în ultimii cinci ani, UE a progresat în aproape toate ODD, șapte dintre cele de state membre ale UE-27 numărându-se printre primele 10 din clasamentul indicelui de dezvoltare durabilă la nivel mondial și toate statele membre ale UE-27 se află în top 50 (din 156)(14); întrucât unele state membre sunt deja în curs de a implementa ODD; întrucât, cu toate acestea, UE nu dispune încă de o strategie de implementare pentru ODD;

Z.  întrucât inegalitatea ridicată și în creștere între țări și în interiorul țărilor poate avea un cost social și economic semnificativ; întrucât inegalitatea este în contradicție evidentă cu obiectivul dezvoltării durabile;

AA.  întrucât îmbunătățirea legiferării a fost menționată explicit într-o comunicare a Comisiei ca fiind una dintre modalitățile de a integra mai bine dezvoltarea durabilă în toate politicile UE(15);

AB.  întrucât documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 iulie 2018 privind combaterea HIV/SIDA, a hepatitei virale și a tuberculozei în Uniunea Europeană și în țările învecinate (SWD(2018)0387) evidențiază deficiențele și limitările în ceea ce privește datele de supraveghere în cazul hepatitei virale, ceea ce face dificilă evaluarea acțiunilor pe care statele membre ale UE trebuie să le întreprindă pentru a realiza nivelul impus de ODD;

AC.  întrucât Cartea albă privind viitorul Europei a Comisiei de la 1 martie 2017 (COM(2017)2025) nu a inclus dezvoltarea durabilă și Agenda 2030 ca viziune sau mesaj pentru viitorul UE;

AD.  întrucât, în raportul său intitulat „Progrese pentru toți copiii în era ODD”, publicat în martie 2018, UNICEF a constatat o lipsă alarmantă de date în 64 de țări, precum și progrese insuficiente în direcția realizării ODD în cazul altor 37 de țări; întrucât mai mult de jumătate de miliard de copii locuiesc în țări care nu reușesc să măsoare progresul realizării ODD;

AE.  întrucât munca decentă constituie baza unei creșteri echitabile și incluzive și un vector al dezvoltării și progresului social; întrucât, împreună cu protecția socială pentru persoanele care nu își pot găsi un loc de muncă sau cele care se află în incapacitate de muncă, munca decentă diminuează inegalitatea și are o influență majoră asupra progresului social și economic;

Poziția de lider a Europei în ceea ce privește valorile universale într-un cadru multilateral pentru oameni, planetă și prosperitate

1.  subliniază faptul că provocările globale complexe cu care se confruntă lumea necesită un răspuns holistic și integrat pe care Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă are potențialul de a-l oferi;

2.  subliniază că obiectivul Agendei 2030 este de a asigura o calitate mai bună a vieții pentru toți, respectând limitele planetei, și o lume echitabilă, nelăsând pe nimeni în urmă; subliniază că cei patru piloni majori ai dezvoltării durabile (social, ecologic, economic și al guvernării), trebuie luați în mod global în considerare pentru a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD); subliniază faptul că dezvoltarea durabilă este un obiectiv fundamental al Uniunii, conform articolului 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), și ar trebui să joace un rol central în dezbaterea privind viitorul Europei; subliniază, de asemenea, că implementarea ODD ar trebui să ducă la o schimbare de paradigmă și să devină modelul economic general pe termen lung al UE, care să succeadă actualei Strategii Europa 2020;

3.  subliniază faptul că realizarea Agendei 2030 este strâns legată de valorile și interesele europene și reprezintă o inovație importantă, care ar putea revigora ordinea mondială, pe baza multilateralismului și a cooperării internaționale;

4.  reamintește necesitatea de a defalca în mod sistematic datele privind toți indicatorii relevanți aferenți tuturor obiectivelor și țintelor în funcție de gen și pe baza altor caracteristici;

5.  subliniază că Uniunea ar trebui să își reînnoiască angajamentul de a fi un lider mondial în punerea în aplicare a Agendei 2030 și a ODD, împreună cu statele sale membre și autoritățile lor locale și regionale, în conformitate cu principiul subsidiarității și în strânsă cooperare cu partenerii săi internaționali; reamintește că angajamentul politic al UE ar trebui să se reflecte în cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027; subliniază că Agenda 2030 trebuie să catalizeze în continuare o abordare coordonată între acțiunea internă și externă a UE și celelalte politici ale sale, precum și coerența instrumentelor sale de finanțare, pentru o reacție și un angajament globale în vederea creșterii și dezvoltării durabile;

6.  insistă asupra faptului că punerea în aplicare a ODD implică o cooperare eficientă la nivel european, național, regional și local, respectând principiile subsidiarității și proporționalității; subliniază rolul important al consiliilor consultative pentru mediu și dezvoltare durabilă în cadrul acestei cooperări și consideră că implicarea lor la toate nivelurile de guvernare ar trebui consolidată;

7.  salută faptul că multe state membre și țări partenere din afara UE au făcut eforturi considerabile pentru a concepe mecanisme și strategii de implementare a ODD și pentru a le integra în politicile și cadrele lor de guvernare; invită statele membre care nu au dezvoltat încă acest tip de mecanisme să facă acest lucru; subliniază că, ajutând și încurajând țările terțe să întreprindă acțiuni similare, UE contribuie la crearea unui mediu echitabil; recunoaște că sunt necesare în continuare îmbunătățiri la nivelul UE;

8.  invită Comisia și statele membre să asigure o abordare orizontală a ODD în cadrul politicilor lor;

9.  recunoaște că, în 2015, toate țările europene, atât din UE, cât și din afara UE, s-au angajat să participe la Agenda 2030; consideră că, în contextul dezbaterii privind viitorul Europei, ar trebui luată în considerare elaborarea unui cadru paneuropean pentru realizarea ODD-urilor la nivelul statelor membre ale UE și SEE, al semnatarilor acordurilor de asociere ale UE, al țărilor candidate la UE și, în urma retragerii sale, la nivelul Regatului Unit; subliniază importanța promovării dezbaterilor parlamentare la toate nivelurile;

10.  salută documentul de reflecție al Comisiei, intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”, care stabilește trei scenarii pentru modul în care UE ar putea să realizeze ODD; este în favoarea primului scenariu, care propune o strategie globală pentru implementarea ODD de către UE și statele membre; consideră că, în ceea ce privește viitorul Europei, calea de urmat pentru binele și prosperitatea cetățenilor și a planetei este o Europă sustenabilă;

11.  regretă faptul că Comisia nu a elaborat încă o strategie integrată și holistică de punere în aplicare a ODD;

12.  subliniază importanța AOD ca instrument esențial pentru eradicarea sărăciei și reamintește angajamentele UE și ale statelor membre în această privință, inclusiv cel de a cheltui 0,7 % din venitul național brut (VNB) pentru AOD, alocând între 0,15% și 0,20 % din AOD/VNB țărilor cel mai puțin dezvoltate; invită UE și statele sale membre să se reangajeze fără întârziere pentru obiectivul de 0,7 % din AOD/VNB și să majoreze treptat AOD pentru a atinge acest obiectiv, cu un calendar clar; invită statele membre să stabilească planuri de acțiune anuale verificabile pentru realizarea obiectivelor individuale în materie de AOD; subliniază că, având în vedere faptul că UE și statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește realizarea obiectivului de 0,7 % AOD/VNB, statele membre sunt responsabile atât în fața parlamentelor naționale, cât și în fața Parlamentului European;

13.  recunoaște că beneficiile în materie de sănătate trebuie protejate și că progresul trebuie accelerat pentru a atinge ODD; afirmă că, deși lumea a făcut progrese remarcabile pe mai multe planuri în ceea ce privește sănătatea, rămân încă multe provocări, printre eliminarea disparităților în materie de sănătate dintre populațiile din țările stabile și cele care trăiesc în medii fragile și vulnerabile, precum și a disparitățile în materie de sănătate din interiorul țărilor;

14.  recunoaște că Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a consolidat sănătatea mondială ca prioritate politică; afirmă că sănătatea populației este esențială pentru dezvoltarea durabilă - pentru eradicarea sărăciei, promovarea unor societăți pașnice și incluzive și protecția mediului; insistă asupra faptului că sănătatea atât un rezultat, cât și un indicator al progresului, care reflectă succesul multor obiective și ale Agendei 2030 în ansamblu;

15.  subliniază că, în ansamblu, UE a reușit să-și reducă propriile emisii de gaze cu efect de seră și să le decupleze de creșterea economică, contribuind astfel semnificativ la efortul global, luând în considerare și emisiile încorporate în importurile și exporturile UE(16); constată, cu toate acestea, că sunt necesare mai multe eforturi, atât la nivelul UE, cât și la nivel mondial;

Consolidarea acțiunilor strategice și comune ale UE în vederea atingerii obiectivelor globale

16.  invită Comisia să efectueze o analiză aprofundată a lacunelor din politicile actuale și din aplicarea lor, pentru a identifica zonele critice de sinergie și incoerență; invită Comisia să identifice clar și rapid măsurile care trebuie luate până în 2030 în ceea ce privește politicile, legislația, statisticile și colectarea datelor dezagregate, guvernanța și implementarea, pentru a stabili o strategie cuprinzătoare pentru realizarea Agendei 2030 până la sfârșitul anului 2019;

17.  invită Comisia să elaboreze o strategie ambițioasă, globală și atotcuprinzătoare pentru implementarea Agendei 2030, care să integreze pe deplin ODD în politicile și guvernanța UE și să ofere orientări atât instituțiilor UE, cât și statelor membre pentru aplicarea, monitorizarea și analiza Agendei 2030, precum și să prezinte o foaie de parcurs sintetică și detaliată cu termene și obiective concrete; solicită Comisiei să se asigure că această strategie ia în considerare interconexiunile ODD;

18.  invită Comisia să își consolideze colaborarea cu ONU și solicită statelor membre ale UE să susțină reforma actuală a organizației, astfel încât aceasta să fie întru totul capabilă să implementeze Agenda 2030;

19.  reamintește că toate ODD sunt relevante pentru respectarea drepturilor copiilor; subliniază importanța punerii în aplicare a orientărilor UE pentru promovarea și protecția drepturilor copiilor în contextul relațiilor externe ale UE; solicită Comisiei să monitorizeze și să prezinte rapoarte referitoare la progresele în materie de drepturi ale copiilor în cadrul programelor externe ale UE;

20.  solicită Comisiei, ca fundament esențial al edificării unei Europe sustenabile, să preia inițiativa pentru dezvoltarea unui model sustenabil de producție și consum al produselor alimentare, care să protejeze și să elimine presiunile sistemelor alimentare asupra sănătății și mediului și să creeze avantaje economice pentru fermieri, întreprinderi și cetățeni;

21.  invită Comisia să acționeze, în colaborare cu actorii majori de la toate nivelurile, în vederea asigurării sănătății și promovării binelui tuturor, de toate vârstele, în special pentru ca serviciile medicale să fie mai accesibile, mai abordabile, mai eficiente și mai sustenabile, precum și în vederea tratării factorilor de risc ai bolilor netransmisibile într-un mod mai cuprinzător, prin schimburi de bune practici și consolidarea capacității de prevenire și control al riscurilor pentru sănătate la nivel mondial, cum ar fi rezistența la antimicrobiene;

22.  invită Comisia să alinieze politicile, abordările și metodologiile de programare, de finanțare și operaționale la cele ale ONU și ale partenerilor săi, în măsura în care acest lucru poate îmbunătăți eficiența și eficacitatea, pentru a crește eficacitatea în ceea ce privește o serie de priorități comune – precum egalitatea de gen și sănătatea reproducerii, sănătatea maternă, a nou-născuților, a copiilor și a adolescenților, schimbările climatice și mediul, combătând inegalitățile și sărăcia;

23.  subliniază că justiția și transparența fiscale, combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii, eradicarea fluxurilor financiare ilicite și a paradisurilor fiscale și creșterea mobilizării resurselor interne sunt esențiale pentru finanțarea Agendei 2030; își reiterează solicitarea de a evalua efectul de propagare al politicilor fiscale naționale și ale UE asupra țărilor în curs de dezvoltare, asigurând astfel coerența politicilor în favoarea dezvoltării;

24.  subliniază importanța abordării inegalităților sociale și economice și a promovării egalității de gen la nivelul UE și la nivel mondial; reamintește principiul fundamental al Agendei 2030, de „a nu lăsa pe nimeni în urmă”; solicită, prin urmare, Comisiei să acorde o atenție deosebită celor mai marginalizate și vulnerabile categorii ale societății, favorizând astfel incluziunea deplină;

25.  solicită Comisiei să promoveze lanțurile valorice globale durabile prin introducerea unor sisteme de diligență pentru companii, punând accentul pe întregul lanț de aprovizionare al acestora, ceea ce ar încuraja societățile să investească mai responsabil și ar stimula o punere în aplicare mai eficientă a capitolelor referitoare la sustenabilitate în cadrul acordurilor de liber schimb, inclusiv în ceea ce privește lupta împotriva corupției, transparența, măsurile împotriva evitării obligațiilor fiscale și conduita profesională responsabilă;

26.  consideră că ODD ar trebui să se afle în centrul strategiei UE pentru dezvoltare durabilă și creștere incluzivă; subliniază necesitatea de a stabili în mod clar indicatori, criterii de referință și ținte comune, de a estima cât mai rămâne de făcut până la îndeplinirea obiectivelor generale și a celor concrete și de a stabili acțiunile necesare pentru atingerea lor și mijloacele prin care vor fi realizate; subliniază că strategia UE 2030 ar trebui, de asemenea, să precizeze momentul și modul în care Uniunea va efectua evaluări ale impactului asupra dezvoltării durabile, pentru a remedia lacunele existente, a reorienta politicile actuale și a elabora noi propuneri legislative sau a modifica legislația Uniunii, luând totodată măsuri pentru coerență și coordonare atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre; solicită, prin urmare, Comisiei și Consiliului, în toate configurațiile sale, să ia aceste măsuri fără întârziere;

27.  consideră că Semestrul european ar trebui să implice Parlamentul și să fie aliniat la Agenda 2030, precum și că ar trebui inclus în proces o verificare a durabilității; solicită, prin urmare, Comisiei să continue adaptarea procesului Semestrului european; subliniază că pentru aceasta ar fi necesar, în special, ca Semestrul european să ia în considerare toate dimensiunile ODD, de o manieră aprofundată;

28.  îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru a sprijini investițiile care sporesc sustenabilitatea ecologică și să asigure o legătură adecvată între ODD și semestrul european;

29.  subliniază necesitatea unei identificări clare a măsurilor de luat la fiecare nivel de guvernanță pentru realizarea obiectivelor generale și concrete, respectând principiul subsidiarității; solicită stabilirea unor parcursuri clare și coerente de dezvoltare sustenabilă la nivelurile corespunzătoare (național, subnațional, local) în statele membre care încă nu au făcut acest lucru; subliniază că Comisia ar trebui să ofere orientări în acest proces, pentru o abordare coerentă; solicită o abordare pe mai multe niveluri pentru a asigura un nivel mai bun de înțelegere, angajamente ambițioase și partajarea răspunderii pentru implementarea ODD;

30.  salută publicarea celui de-al doilea raport de monitorizare al Eurostat privind dezvoltarea durabilă în UE, care reprezintă un pas înainte către crearea unui mecanism de monitorizare de sine stătător al UE;

31.  subliniază că Comisia trebuie să dezvolte un cadru de monitorizare, responsabilitate și revizuire integrat, eficient și participativ pentru realizarea și integrarea ODD și a Agendei 2030, care să fie în concordanță cu Cadrul de indicatori la nivel global al ONU și care să cuprindă informații și datele defalcate importante la nivel național și subnațional, recunoscând, în același timp, că Eurostat nu poate identifica singur, în mod exhaustiv, toate dimensiunile progresului către ODD; subliniază că trebuie luate în considerare efectele de propagare și caracterul interconectat și indivizibil al obiectivelor și solicită ca Eurostat să fie mandatat și să raporteze sistematic cu privire la performanța în privința ODD a fiecărui stat membru, pe baza unui set uniform de indicatori;

32.  subliniază necesitatea unei game largi de indicatori care nu sunt de natură pur economică și care reflectă natura transformatoare a ODD, în special în ceea ce privește combaterea sărăciei în toate formele sale și care ar trebui să fie măsurați pe baza unor date defalcate relevante pentru realizarea ODD; subliniază necesitatea ca Eurostat să stabilească un set de indicatori de progres specifici pentru aplicarea internă a ODD în UE la nivelurile de guvernanță respective;

33.  reamintește rolul esențial al UE în îmbunătățirea standardelor de transparență, responsabilitate și sustenabilitate în cadrul lanțurilor valorice globale; subliniază că UE deține o poziție de putere normativă și economică și, în consecință, trebuie să își asume poziția de lider în aplicarea de bune practici și în stabilirea de norme la nivel mondial; invită Comisia și statele membre să sprijine negocierile în vederea semnării unui tratat cu caracter obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și drepturile omului;

34.  invită statele membre ale UE să furnizeze date pentru monitorizarea eficientă a hepatitei virale în conformitate cu indicatorii stabiliți de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor și solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape acest proces în concordanță cu angajamentul asumat în comunicarea intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil” din noiembrie 2016;

35.  subliniază importanța creșterii gradului de conștientizare cu privire la potențialul transformator al Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și al obiectivelor sale; reamintește necesitatea implicării cetățenilor și a organizațiilor societății civile în procesele de punere în aplicare și de monitorizare; subliniază rolul semnificativ pe care îl au Parlamentul European și parlamentele naționale;

36.  subliniază importanța transparenței și a responsabilității democratice în monitorizarea progresului Uniunii Europene în urmărirea Agendei 2030 și, în consecință, subliniază rolul colegiuitorilor în acest proces; consideră că încheierea unui acord interinstituțional cu caracter obligatoriu, în temeiul articolului 295 din TFUE, ar oferi un cadru corespunzător pentru cooperare în acest sens;

37.  solicită Comisiei și statelor membre să crească gradul de informare și sensibilizare a cetățenilor cu privire la necesitatea aplicării depline a Agendei 2030;

38.  subliniază faptul că cadrul financiar multianual (CFM) trebuie să fie orientat către Agenda 2030 și trebuie să asigure o integrare mai bună a dezvoltării durabile în toate mecanismele de finanțare și în liniile bugetare; de aceea, invită Comisia să crească gradul de asumare a răspunderii pentru obținerea de rezultate colective prin intermediul CFM; își reiterează poziția cu privire la viitorul cadru financiar multianual, care cere o evaluare obligatorie la jumătatea perioadei după o analiză a funcționării CFM și ținând seama de o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește realizarea ODD. accentuează necesitatea de a verifica pachetele financiare planificate ale politicilor existente pentru a asigura coerența cu dezvoltarea durabilă;

39.  consideră că este necesară accelerarea semnificativă a investițiilor ecologice, a inovării și a creșterii economice în UE pentru punerea în aplicare în timp util și cu succes a Agendei 2030 și subliniază importanța unei utilizări la scară mai largă a instrumentelor de finanțare existente și inovatoare, cum ar fi achizițiile publice ecologice, precum și nevoia urgentă a unor abordări diferite ale politicii actuale în materie de investiții, în special eliminarea treptată a subvențiilor cu efect dăunător asupra mediului;

40.  salută majorarea capitalului public și privat alocat finanțării ODD și subliniază importanța unui cadru solid și sustenabil de finanțare, care să includă o calibrare a cerințelor de capital ale băncilor și un tratament prudențial al activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, norme prudențiale pentru societățile de asigurări și o actualizare a obligațiilor investitorilor instituționali și ale administratorilor de active;

Coerența politicilor, coordonarea și integrarea ODD

41.  subliniază importanța unei mai bune coordonări și cooperări între organismele de decizie, diferitele organizații și părțile interesate relevante, inclusiv autoritățile locale și organizațiile societății civile și în cadrul acestora, pentru a pune în aplicare Agenda 2030 și pentru a obține o mai mare coerență a politicilor în favoarea dezvoltării durabile (CPDD);

42.  salută adoptarea raportului Comisiei din 2019 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și încercarea de a integra mai eficient CPD în abordarea UE privind punerea în aplicare a ODD; reamintește că CPD este un principiu prevăzut de articolul 208 din TFUE, fiind, de asemenea, fundamental pentru realizarea ODD;

43.  recunoaște progresele realizate de instrumentele CPD în influențarea procesului de elaborare a politicilor UE; cere depunerea unor mai mari eforturi pentru a se asigura că politicile care nu vizează dezvoltarea iau în considerare obiectivele de dezvoltare ca urmare a mecanismelor CPD;

44.  subliniază faptul că CPD constituie un element fundamental al CPDD și contribuie la aceasta; recomandă insistent ca bunele practici și învățămintele trase din CPD să fie aplicate în dezvoltarea pe mai departe și în operaționalizarea CPDD;

45.  invită Comisia și statele membre să își reafirme angajamentul față de CPD ca o contribuție importantă în direcția asigurării unei mai mari CPDD în cadrul acțiunilor lor pentru punerea în aplicare a Agendei 2030; subliniază necesitatea de a consolida mecanismele de asigurare a coerenței politicilor în toate instituțiile și procesele de elaborare a politicilor din cadrul UE și de a garanta că principiul este respectat în mod adecvat în evaluările ex ante regulate ale impactului și prin introducerea de mecanisme adecvate de asigurare a răspunderii și atenuare;

46.  consideră că CPDD înseamnă că, în viitor, toate politicile relevante și toate instrumentele financiare și nefinanciare de la nivelul UE trebuie să fie concepute, puse în aplicare și monitorizate în vederea realizării ODD și că, prin urmare, Comisia trebuie să dezvolte rapid capacitățile politice necesare la toate nivelurile;

47.  îndeamnă Comisia să adopte un plan de acțiune pentru monitorizare, în conformitate cu recomandările din evaluarea externă a CPD, care prevede adoptarea unui set clar de norme pentru punerea în aplicare a conceptului; își reiterează solicitarea de a defini în mod clar responsabilitățile fiecărei instituții UE în ceea ce privește îndeplinirea angajamentelor în materie de CPD;

48.  își reiterează solicitarea ca CPD să fie discutată la nivelul Consiliului European pentru a oferi un impuls punerii în aplicare a mecanismelor sale în cursul realizării obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; consideră că, potrivit recomandării din evaluarea externă a CPD, numai voința politică a UE va avea un impact semnificativ asupra promovării și eficienței abordării CPD;

49.  având în vedere angajamentul juridic de a promova CPD, prevăzut la articolul 208 din TFUE, subliniază necesitatea ca UE să inițieze în mod activ un dialog cu țările și regiunile în curs de dezvoltare pentru a discuta și a analiza inițiativele politice majore care le pot afecta;

50.  subliniază faptul că UE a stabilit unele dintre cele mai înalte standarde de mediu din lume și că întreprinderile sale au un avans în comparație cu concurenții de la nivel mondial, motiv pentru care UE este considerată un bastion al libertății și al democrației, cu instituții stabile care respectă statul de drept și o societate civilă dinamică; consideră că UE ar putea, prin urmare, să decidă să își promoveze mai intens actualele standarde de mediu, sociale și de guvernare;

51.  salută înființarea unui grup de lucru privind Agenda 2030 în cadrul Consiliului Afaceri Generale; solicită, în vederea asigurării coerenței politicilor, instituirea unor mecanisme de coordonare și cooperare între Parlament, Consiliu și Comisie în materie de ODD, precum și în cadrul acestor instituții; subliniază că astfel de mecanisme ar trebui să fie clar definite și stabilite în cadrul unui Acord interinstituțional pentru o Europă durabilă până în 2030, deoarece procesele politice coerente care se desfășoară între cele trei instituții vor fi esențiale pentru punerea în aplicare cu succes a Agendei 2030; solicită implicarea celor trei instituții în activitatea viitoare a platformei multipartite privind ODD și subliniază importanța includerii tuturor actorilor relevanți în această platformă, inclusiv a organizațiilor societății civile;

52.  consideră că, în concordanță cu ODD 17 privind parteneriatele, rolul platformei multipartite existente privind ODD ar trebui să fie extins și introdus într-un cadru formal de consultare interinstituțională;

53.  subliniază rolul cooperării pentru dezvoltare în sprijinirea punerii în aplicare a Agendei 2030 în țările în curs de dezvoltare; salută integrarea ODD în noul Consens european privind dezvoltarea; reamintește că eradicarea sărăciei (ODD 1) trebuie să rămână obiectivul principal al cooperării pentru dezvoltare a UE; reamintește că ODD 1 și ODD 2 sunt indisolubil legate; reiterează faptul că, în ciuda progreselor înregistrate, este puțin probabil ca ritmul actual și sfera de punere în aplicare să promoveze transformarea necesară pentru realizarea obiectivelor vizate prin ODD 2; solicită intensificarea eforturilor de aliniere la recomandările din revizuirea tematică a ODD 2 din 2017 a Forumului politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă;

54.  își reiterează solicitarea pentru integrarea realizării ODD în toate domeniile de politică; salută angajamentul Comisiei de a integra ODD în agenda sa privind o mai bună legiferare și subliniază potențialul utilizării strategice a instrumentelor pentru o mai bună legiferare în evaluările independente ale Comisiei vizând coerența politicii UE pentru Agenda 2030 și politica sa de cooperare pentru dezvoltare; invită Comisia să își revizuiască rapid orientările referitoare la agenda privind o mai bună legiferare și să își îmbunătățească și monitorizeze în continuare evaluările ex ante pentru a asigura o coerență deplină a politicilor în punerea în aplicare a ODD, promovând totodată sinergii, dobândind beneficii conexe și evitând compromisurile, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre;

55.  solicită înființarea unui mecanism de coordonare la nivelul comisiilor în Parlament pentru a supraveghea și monitoriza punerea în aplicare de către UE a angajamentelor sale din Agenda 2030;

56.  solicită Conferinței președinților și Conferinței președinților de comisie din cadrul Parlamentului European să evalueze în ce măsură actuala structură a Parlamentului este adecvată pentru a-i asigura acestuia capacitatea de a monitoriza în mod eficace și cuprinzător eforturile depuse în toate domeniile de politică în vederea realizării ODD în politicile interne și externe ale UE;

57.  solicită Parlamentului, Comisiei și Consiliului să colaboreze în vederea elaborării unei Declarații comune privind durabilitatea, care să fixeze ODD între prioritățile interinstituționale multianuale ale următorului mandat legislativ;

58.  subliniază rolul evaluărilor de impact ex-ante regulate și adecvate, precum și a celor ex post pentru a asigura o mai bună integrare a Agendei 2030 și pentru a obține rezultate; subliniază importanța evaluării consecințelor pe termen scurt și lung ale politicilor și contribuția lor potențială la dezvoltarea durabilă; reamintește obligația din tratat de a lua în considerare obiectivele de cooperare pentru dezvoltare în toate politicile care ar putea să afecteze țările în curs de dezvoltare;

59.  reamintește importanța capitală a mobilizării resurselor interne pentru țările în curs de dezvoltare în vederea realizării ODD; subliniază că raportul Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) intitulat „Raport privind investițiile mondiale 2015 - reforma guvernanței investițiilor internaționale”(17), estimează că țările în curs de dezvoltare pierd cel puțin 100 de miliarde de dolari pe an din veniturile din impozitul pe profit din cauza evitării obligațiilor fiscale de către marile societăți; salută în acest sens documentul de lucru al Comisiei din octombrie 2015 intitulat „Collect more – spend better for achieving development in an inclusive and sustainable way” („Creșterea veniturilor colectate și eficientizarea cheltuielilor: pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii”) (SWD(2015)0198) care vizează acest subiect; regretă, totuși, că nu au fost adoptate măsuri concrete pentru a asigura punerea în aplicare a sus-menționatei strategii a Comisiei; invită Comisia să propună un program-fanion în domeniul mobilizării resurselor interne pentru a asigura colectarea mai multor venituri fiscale și pentru a permite finanțarea ODD;

60.  insistă asupra necesității de consolidare a rolului actorilor locali ca agenți ai dezvoltării durabile și solicită participarea mai puternică a parlamentelor naționale și a autorităților regionale și locale în toate etapele punerii în aplicare a ODD, de la planificare și programare până la evaluare și monitorizare; solicită, în plus, Comisiei să intensifice sprijinul acordat orașelor și autorităților locale pentru dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea inițiativelor de politică și strategiilor eficace în vederea realizării ODD;

61.  salută creșterea gradului de implicare a sectorului privat în sprijinul realizării ODD; subliniază importanța creării unui mediu care să faciliteze noi inițiative și parteneriate între sectorul public și sectorul privat și care să încurajeze întreprinderile să își alinieze strategiile de afaceri la obiectivele de dezvoltare durabilă;

62.  reamintește că ONU estimează că este necesar un buget de investiții de 5 000-7 000 de miliarde de dolari anual pentru a realiza ODD; insistă, prin urmare, asupra necesității de a mobiliza investițiile și salută, în acest sens, potențialul Planului UE pentru investiții externe;

Evaluări naționale voluntare și rapoarte ale UE pentru Forumul politic la nivel înalt (HLPF) 2019 al Adunării Generale a ONU

63.  încurajează statele membre să efectueze analize periodice și cuprinzătoare ale progreselor și încurajează acele state membre care nu s-au angajat încă în vederea finalizării unei ENV să facă acest lucru în conformitate cu Agenda 2030, iar acele statele membre care au prezentat deja o ENV să stabilească un calendar pentru viitoarele ENV periodice;

64.  invită Comisia să efectueze analize periodice ale ENV ale statelor membre pentru a evalua progresele și bunele practici; solicită, de asemenea, o analiză a EVN ale țărilor cel mai puțin dezvoltate pentru a identifica nevoile, a elimina lacunele și a întări sprijinul și cooperarea, precum și pentru a coopera îndeaproape în cadrul OCDE în ceea ce privește elaborarea unor mecanisme de evaluare inter pares pentru strategii și acțiuni reușite de implementare a ODD în politicile interne și externe, precum și pentru îmbunătățirea schimbului de bune practici și pentru monitorizarea efectelor colaterale negative externe;

65.  încurajează Comisia și statele membre să extindă programarea comună și punerea în aplicare comună a cooperării pentru dezvoltare, pe baza dialogurilor politice privind ODD cu țările partenere, a planurilor naționale de dezvoltare și a ENV, ținând seama în mod adecvat de responsabilitatea țării și de alte principii ale eficacității dezvoltării;

66.  subliniază rolul Forumului politic la nivel înalt în monitorizarea și revizuirea ODD; sprijină ferm angajamentul Uniunii de a efectua o evaluare voluntară la Forumul politic la nivel înalt; invită Comisia să onoreze rolul de lider al UE în elaborarea și punerea în aplicare a Agendei 2030 și să prezinte un raport comun cuprinzător privind toate ODD; subliniază că raportarea UE, inclusiv viitorul raport de sinteză comun privind sprijinul acordat de UE țărilor în curs de dezvoltare, ar trebui să includă o analiză a situației actuale și a deficiențelor și lacunelor actuale;

67.  solicită Comisiei să acționeze ca model demn de urmat în procesul HLPF; invită Comisia să se implice, alături de țările terțe, în realizarea de progrese în ceea ce privește realizarea Agendei 2030, inclusiv prin intermediul Comisiei Economice pentru Europa a ONU;

68.  solicită organizarea unui Forum european anual pentru ODD, pentru pregătirea HLPF, care să faciliteze participarea și dialogul între părțile interesate externe și organizațiile societății civile, precum și între parlamentari în ceea ce privește punerea în aplicare a ODD;

69.  salută reuniunea la nivel înalt a HLPF, care va avea loc în septembrie 2019 sub auspiciile Adunării Generale a ONU și reuniunile la nivel înalt viitoare, ca ocazii de a evalua punerea în aplicare a tuturor ODD în cadrul Agendei 2030 în ansamblu și se așteaptă ca Uniunea să joace un rol de frunte în acest context; constată că progresele înregistrate de statele membre variază, printre altele, în funcție de ODD avut în vedere, de obiectivele și țintele prioritare la nivel național; subliniază că ODD sunt strâns legate și că ar trebui urmărită o abordare sistemică integrată și cuprinzătoare în punerea lor în aplicare;

Atenția acordată ODD în viitoarea analiză aprofundată în cadrul HLPF 2019

70.  salută viitoarea analiză aprofundată a ODD 4 (educația de calitate), 8 (munca decentă și creșterea economică), 10 (reducerea inegalităților), 13 (politici climatice), 16 (pace, justiție și instituții solide) și 17 (parteneriate pentru obiective) și se așteaptă ca Uniunea să contribuie pe deplin la analiză; așteaptă cu interes viitoarele analize aprofundate ale tuturor celorlalte obiective de dezvoltare durabilă în următorii ani, subliniind, în același timp, caracterul indivizibil al Agendei 2030 și al gradului de interconectare a obiectivelor;

71.  reiterează faptul că educația de calitate și accesul la educația primară pentru toți (ODD 4) sunt condiții esențiale pentru realizarea dezvoltării durabile și a unor societăți autonome, precum și pentru a asigura capacitarea și angajabilitatea tinerilor; recunoaște că educația de calitate este un domeniu de interes de prim rang în multe state membre și subliniază că formarea tehnică și profesională sunt esențiale pentru capacitatea de inserție profesională a tinerilor și pentru accesul la locuri de muncă calificate; regretă, totuși, faptul că disparitățile în domeniul educației cauzate de decalajele dintre mediul urban și rural și de disparitatea de gen predomină încă atât în interiorul, cât și în afara UE; solicită, prin urmare, investiții mai substanțiale pentru a îmbunătăți calitatea educației și a infrastructurii aferente, acordând o atenție deosebită regiunilor mai puțin dezvoltate pe plan intern și țărilor cel mai puțin dezvoltate pe plan extern;

72.  încurajează Comisia și statele membre să vizeze mai sistematic țintele aferente ODD 8 (creștere economică durabilă și ocuparea forței de muncă) în cadrul politicilor lor de cooperare pentru dezvoltare și de programare (în comun); solicită contribuții suplimentare la realizarea ODD 8, inclusiv îmbunătățirea capacităților de producție, generarea de venituri, industrializare, modele durabile de consum și de producție, comerț, dezvoltarea sectorului privat, mediul de afaceri, infrastructură și turism;

73.  recunoaște rolul microîntreprinderilor, al întreprinderilor mici și mijlocii, al cooperativelor, inclusiv al modelelor de afaceri și al institutelor de cercetare ca motoare ale creșterii economice, ale ocupării forței de muncă și ale inovării la nivel local; solicită promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru investiții durabile, industrializare, o activitate comercială, inclusiv un comportament responsabil în afaceri, finanțe și fiscalitate, știință, tehnologie, cercetare și inovare, pentru a stimula și accelera dezvoltarea economică și umană internă și pentru a contribui la o creștere durabilă pe termen lung în concordanță cu ODD și cu Acordul de la Paris; invită Comisia și statele membre să încurajeze apariția unor noi modele de afaceri și să valorifice avantajele create de noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială;

74.  subliniază rolul esențial pe care îl joacă sectorul privat în progresele către realizarea ODD, în special în ceea ce privește investițiile responsabile și durabile și încurajarea creșterii favorabile incluziunii, precum și promovarea și manifestarea unei conduite profesionale responsabile; subliniază, în acest context, necesitatea unor cadre de politică favorabile investițiilor, inclusiv indicatori de performanță în materie de durabilitate, precum și cerințe care să permită integrarea riscurilor legate de durabilitate în procesul de luare a deciziilor privind investițiile și statul de drept;

75.  recunoaște că centrele și incubatoarele de cercetare, dezvoltare și inovare ale UE sunt importante pentru sprijinirea de structuri de dezvoltare durabilă; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze legături mai strânse între cercetători și întreprinderi în vederea schimbului de bune practici și stimulării inovării; subliniază că finanțarea cercetării și inovării trebuie să fie completată de o abordare strategică în ceea ce privește investițiile, favorizând pătrunderea pe piață a unor soluții inovatoare, deoarece acestea necesită adesea investiții mari și cu risc ridicat;

76.  solicită Consiliului să țină seama de ODD atunci când adoptă poziția cu privire la viitorul FSE+ și alocarea pachetelor financiare necesare; subliniază că succesul ODD în Uniune depinde de politici ambițioase sprijinite de alocarea unor resurse suficiente;

77.  regretă că există încă diferențe semnificative între progresele înregistrate de statele membre în atingerea ODD 10 în ceea ce privește reducerea inegalităților în materie de venituri și a inegalităților legate de vârstă, sex, handicap, etnie, origine, religie, statut economic și alți factori, ceea ce ar putea îmbunătăți coeziunea socială, și că inegalitățile persistă și se adâncesc în interiorul țărilor și între țări, în interiorul și în afara UE; solicită accelerarea progresului în direcția reducerii disparităților tot mai mari și a promovării egalității de șanse pentru toți, oferind asistență directă grupurilor vulnerabile și celor care au cea mai mare nevoie și generând o creștere mai favorabilă incluziunii și mai durabilă, precum și dezvoltare umană; invită Comisia să includă, printre altele, criterii îmbunătățite privind inegalitatea economică în cadrul analizei ODD 10;

78.  recunoaște că UE și toate statele sale membre au semnat și au ratificat Acordul de la Paris și că majoritatea statelor membre declară că Acordul de la Paris este un pilon central al politicilor lor de cooperare internațională, alături de Agenda 2030, iar unele state au acordat prioritate obiectivului de combatere a schimbărilor climatice și a impactului acestora (ODD 13); invită Comisia și statele membre să utilizeze strategii și activități de comunicare pentru a spori sprijinul public și politic pentru acțiuni climatice și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la beneficiile conexe ale combaterii schimbărilor climatice, cum ar fi îmbunătățirea calității aerului și a sănătății publice, conservarea resurselor naturale, creșterea economică și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, creșterea securității energetice și reducerea costurilor de import al energiei;

79.  solicită ca Agenda 2030 să fie pusă în aplicare în întregime și într-un mod coordonat și coerent cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice, inclusiv în ceea ce privește necesitatea de a lua măsuri necesare pentru a limita încălzirea globală, precum și a intensifica lucrările privind adaptarea la aceasta și finanțarea adaptării; reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din bugetul său pentru 2014 - 2020 (și anume aproximativ 180 de miliarde de euro) pentru combaterea schimbărilor climatice, inclusiv în cadrul politicilor sale externe și de cooperare pentru dezvoltare;

80.  regretă că, în pofida dovezilor științifice clare și cuprinzătoare prezentate în raportul special al IPCC cu privire la încălzirea globală cu 1,5 °C, care a prezentat în detaliu efectele negative ale unei astfel de creșteri a temperaturii și efectele mult mai grave pe care le-ar avea o încălzire globală cu 2°C, părțile semnatare ale Acordului de la Paris nu au reușit până în prezent să-și stabilească obiective climatice mai ambițioase; salută colaborarea internațională în ceea ce privește comercializarea certificatelor de emisii și conectarea piețelor carbonului regionale și din țările terțe; invită Uniunea să încurajeze instituirea unor scheme de reducere a emisiilor bazate pe piață în economiile emergente și în țările în curs de dezvoltare; constată că acest lucru va contribui la reducerea emisiilor globale, la reducerea costurilor și la eficiență operațională, limitând riscul de relocalizare a emisiilor de dioxid de carbon prin crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

81.  subliniază necesitatea unei atenuări a încălzirii climatice globale și a adaptării la aceasta și accentuează rolul fundamental pe care l-au avut țările în curs de dezvoltare în îndeplinirea obiectivelor stabilite în Acordul de la Paris, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și Planul de acțiune de la Addis Abeba, precum și necesitatea urgentă de a sprijini țările în cauză să își realizeze contribuțiile stabilite la nivel național; salută, în acest sens, faptul că lupta împotriva schimbărilor climatice este o prioritate a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), creat recent cu scopul de a mobiliza investițiile din sectorul public și privat în țările partenere din Africa și din vecinătatea UE;

82.  subliniază că UE ar trebui să își continue drumul spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, neutră din punct de vedere climatic, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și biodiversificată, în deplină conformitate cu Agenda 2030 a ONU și cu cele 17 obiective de dezvoltare durabilă pentru a reduce tendințele nesustenabile care se bazează pe exploatarea excesivă a resurselor naturale, precum și pierderea biodiversității cauzată de modele de consum și de producție nesustenabile; subliniază că este important ca UE să își accelereze inițiativele menite să promoveze consumul și producția responsabile și durabile, jucând în același timp un rol principal în eforturile în direcția unei economii circulare;

83.  reiterează că valorile universale ale democrației, bunei guvernări, statului de drept și drepturilor omului sunt condiții esențiale pentru o dezvoltare durabilă, așa cum sunt ele definite în ODD 16 (societăți pașnice și promovând incluziunea); își exprimă, totuși, regretul profund că, la nivel mondial, încă predomină conflictele armate și violența; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de progrese în ceea ce privește consolidarea statului de drept și accesul la justiție în multe țări; reamintește angajamentul UE și al statelor membre asumat în cadrul Consensului european privind dezvoltarea de a adopta o abordare globală în ceea ce privește conflictele și crizele, centrată pe fragilitate și securitatea umană, recunoscând totodată legătura dintre dezvoltarea durabilă, acțiunea umanitară, pace și securitate și acordând o atenție deosebită statelor afectate de conflicte; subliniază că obiectivul unor societăți pașnice și incluzive, care includ cu accesul tuturor la justiție ar trebui să fie integrat în acțiunea externă a UE care, prin sprijinirea actorilor locali, poate să întărească rezistența, să promoveze securitatea umană, să întărească statul de drept și să trateze probleme complexe precum insecuritatea, fragilitatea și tranziția democratică;

84.  subliniază că eliminarea inegalităților în interiorul țărilor și între țări, combaterea discriminării și promovarea păcii, a democrației participative, a bunei guvernări, a statului de drept și a drepturilor omului trebuie să reprezinte obiective transversale ale politicii de dezvoltare a UE;

85.  salută eforturile depuse de UE pentru creșterea gradului de coerență și pentru crearea de sinergii între diferitele politici, pentru consolidarea mijloacelor de punere în aplicare și pentru revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă;

86.  insistă asupra faptului că educația, știința, tehnologia, cercetarea și inovarea incluzive și echitabile constituie instrumente deosebit de importante pentru punerea în aplicare a ODD și recunoaște necesitatea de a îmbunătăți guvernanța în acest sector; regretă că potențială contribuție a comunității științifice nu a fost pe deplin încurajată până în prezent; subliniază necesitatea ca Orizont 2020 și viitoarele programe-cadru pentru cercetare să integreze mai bine noțiunea de dezvoltare durabilă și provocările societale; reamintește necesitatea de a facilita mecanisme pentru transferul semnificativ de tehnologie către țările în curs de dezvoltare;

87.  invită Comisia să adauge datele referitoare la ODD la seturile de date cu valoare ridicată, astfel cum se prevede în Directiva privind datele deschise și informațiile din sectorul public, și să încurajeze statele membre să publice toate rapoartele privind ODD cu licență gratuită;

88.  subliniază importanța utilizării integrale a programelor și instrumentelor existente și viitoare ale UE, cum ar fi programele Orizont și LIFE, care facilitează participarea țărilor terțe în domeniul energiei, al schimbărilor climatice și al dezvoltării durabile;

89.  solicită întocmirea unui buget al UE care să confere dezvoltării durabile statutul de obiectiv principal; reamintește că lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale este o problemă de dezvoltare solidară;

90.  subliniază că realizarea ODD în domeniul alimentar, agricol, energetic, al materialelor, al orașelor și al sănătății și calității vieții poate oferi perspective comerciale în valoare de peste 10 000 de miliarde EUR(18); subliniază, cu toate acestea, că, pentru a atinge obiectivul UE al unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, Uniunea și statele sale membre trebuie să joace un rol de frunte în domeniul științei, tehnologiei și al infrastructurii moderne;

91.  subliniază că, având în vedere creșterea complexității și a globalizării lanțurilor de aprovizionare, este important să se promoveze aplicarea unor standarde ridicate de durabilitate, inclusiv în țările terțe;

o
o   o

92.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, OCDE și Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO C 210, 30.6.2017, p. 1.
(2) Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).
(3) JO C 353, 27.9.2016, p. 2.
(4) JO C 76, 28.2.2018, p. 45.
(5) JO C 86, 6.3.2018, p. 2.
(6) JO C 224, 27.6.2018, p. 36.
(7) JO C 334, 19.9.2018, p. 151.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2018)0077.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2018)0279.
(10) http://europa.eu/rapid/press-release_STATEMENT-18-5927_en.htm
(11) http://europa.eu/rapid/press-release_STATEMENT-18-5882_en.htm
(12) http://europa.eu/rapid/press-release_STATEMENT-18-5870_en.htm
(13) Date Eurostat pentru 2017, din 16 octombrie 2018.
(14) Documentul de reflecție „Către o Europă durabilă până în 2030”, pagina 7.(https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/rp_sustainable_europe_ro_v2_web.pdf)
(15) Comunicarea Comisiei intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil. Acțiunea europeană pentru durabilitate” (COM(2016) 0739 final).
(16) Analiză aprofundată pentru Comunicarea Comisiei intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),
(17) http://unctad.org/en/PublicationChapters/wir2015ch0_KeyMessage_en.pdf
(18) Raportul Comisiei pentru afaceri și dezvoltare durabilă, Better Business, Better World, ianuarie 2017.

Notă juridică