Index 
Texte adoptate
Marţi, 26 martie 2019 - Strasbourg 
Cerere de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann
 Acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor ***I
 Protocolul la Acordul euro-mediteraneean UE-Israel (aderarea Croației) ***
 Acordul cuprinzător UE-Uzbekistan
 Renunțarea la schimbarea sezonieră a orei ***I
 Normele comune pentru piața internă a energiei electrice ***I
 Piața internă a energiei electrice ***I
 Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei ***I
 Pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice ***I
 Etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali ***I
 Dreptul de autor pe piața unică digitală ***I
 Contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale***I
 Contractele de vânzare de bunuri ***I
 Pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) ***I
 Alinierea obligațiilor de raportare în domeniul politicii de mediu ***I
 Norme speciale privind lungimea maximă în cazul cabinelor ***I
 Indicii de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon și indicii de referință pentru activitățile cu impact pozitiv în ceea ce privește emisiile de carbon ***I
 Dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) ***I
 Drepturile fundamentale ale persoanelor de origine africană
 Raport referitor la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale
 Acordul-cadru instituțional UE-Elveția
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Comisia și agențiile executive
 Descărcarea de gestiune 2017: rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2017
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - al 8-lea, al 9-lea, al 10-lea și al 11-lea FED
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Parlamentul European
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Consiliul European și Consiliul
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Curtea de Justiție
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Curtea de Conturi
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Comitetul Economic și Social European
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Comitetul Regiunilor
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Serviciul European de Acțiune Externă
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Ombudsmanul European
 Descărcarea de gestiune 2017: bugetul general al UE - Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
 Descărcarea de gestiune 2017: performanțele, gestiunea financiară și controlul agențiilor UE
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)
 Descărcarea de gestiune 2017: Oficiul Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC)
 Descărcarea de gestiune 2017: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT)
 Descărcarea de gestiune 2017: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)
 Descărcarea de gestiune 2017: Autoritatea Bancară Europeană (ABE)
 Descărcarea de gestiune 2017: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană de Mediu (AEM)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE)
 Descărcarea de gestiune 2017: Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate (ERA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Fundația Europeană de Formare (ETF)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția de Aprovizionare a Euratom (ESA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound)
 Descărcarea de gestiune 2017: Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (Eurojust)
 Descărcarea de gestiune 2017: Oficiul European de Poliție (Europol)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex)
 Descărcarea de gestiune 2017: Agenția GNSS European (GSA)
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună pentru bioindustrii (BBI)
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună Clean Sky 2
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună „Componente și sisteme electronice pentru o poziție de lider a Europei” (ECSEL)
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună „Pile de combustie și hidrogen 2” (FCH 2)
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună „Inițiativa privind medicamentele inovatoare 2” (IMI)
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună SESAR
 Descărcarea de gestiune 2017: întreprinderea comună Shift2Rail

Cerere de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann
PDF 128kWORD 49k
Decizia Parlamentului European din 26 martie 2019 privind cererea de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann (2018/2277(IMM))
P8_TA-PROV(2019)0221A8-0178/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann, formulată de ministrul Justiției din Regatul Danemarcei, transmisă la 6 noiembrie 2018 de către reprezentantul permanent al Danemarcei la Uniunea Europeană și anunțată în plen la 28 noiembrie 2018, în legătură cu urmărirea penală în temeiul articolului 260 alineatul (1) punctul (1), al articolului 291 alineatul (1) și al articolului 293 alineatul (1), coroborat cu articolul 21 din Codul penal al danez,

–  în urma audierii lui Jørn Dohrmann, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 57 din Constituția Regatului Danemarcei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0178/2019),

A.  întrucât Procurorul de Stat din Viborg a depus o cerere de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann, deputat în Parlamentul European ales pentru Danemarca, în legătură cu infracțiuni prevăzute la articolul 260 alineatul (1) punctul (1), articolul 291 alineatul (1) și articolul 293 alineatul (1), coroborate cu articolul 21 din Codul penal danez; întrucât, în special, procedurile se referă la presupusă constrângere ilegală, provocare de daune cu rea voință și tentativă ilegală de utilizare a unui obiect aparținând altei persoane;

B.  întrucât, la 26 aprilie 2017, în afara domiciliului său privat din Vamdrup, Jørn Dohrmann a înșfăcat o cameră de filmat de la un cameraman care filma casa sa de la o distanță de aproximativ 195 de metri în vederea utilizării înregistrărilor obținute într-un documentar la TV despre anumiți deputați danezi în Parlamentul European; întrucât Jørn Dohrmann a amenințat că distruge camera de filmat; întrucât acesta a deteriorat camera menționată, inclusiv microfonul, ecranul și cablul; întrucât el a intrat în posesia camerei de filmat și a cardului de memorie cu intenția de a le utiliza în mod neautorizat, vizualizând înregistrările realizate, dar, în cele din urmă, a fost împiedicat să facă acest lucru, întrucât poliția a venit la adresa respectivă, a recuperat camera de filmat și cardul de memorie pe care el le înlăturase din aparat;

C.  întrucât cameramanul a fost mai întâi pus sub acuzare pentru o infracțiune prevăzută la articolul 264a din Codul penal danez pentru faptul că a fotografiat ilegal persoane aflate pe o proprietate privată; întrucât procurorul a recomandat să fie retrase acuzațiile, având în vedere absența elementului de intenție necesar pentru condamnarea unei persoane pentru o infracțiune prevăzută la articolul 264a din Codul penal danez;

D.  întrucât poliția din Iutlanda de Sud-Est a subliniat că întreprinderea care îl angajase pe ziarist, și care era proprietarul camerei de filmat, a solicitat despăgubiri în valoare de 14 724,71 DKK în legătură cu cauza și că cauzele care implică provocare de daune cu rea voință, furt, luare ilegală a unui obiect și altele infracțiuni similare, în cazul în care sancțiunea solicitată este o amendă, trebuie soluționate în cadrul unei acțiuni în instanță în cazul în care persoana vătămată pretinde daune-interese;

E.  întrucât, inițial, parchetul recomandase stabilirea unei amenzi în valoare de 20 000 DKK în acțiunea intentată lui Jørn Dohrmann, în locul unei pedepse cu închisoarea, fără ca acesta să fie pus sub acuzare în mod oficial;

F.  întrucât Jørn Dohrmann a respins acuzațiile ce i se aduc; întrucât, potrivit Directorul Parchetului General, în acest caz nu ar fi consecvent să se recurgă la o procedură extrajudiciară prin intermediul unui aviz de sancțiune fixă;

G.  întrucât pentru introducerea unei acțiuni penale împotriva lui Jørn Dohrmann, autoritatea competentă a depus o cerere pentru ridicarea imunității sale;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de aceleași imunități ca cele recunoscute deputaților în parlamentul țării respective;

I.  întrucât articolul 57 alineatul (1) din Legea constituțională daneză stipulează că, fără consimțământul din partea Parlamentului danez, niciun deputat în Parlamentul danez nu poate fi pus sub acuzare sau condamnat la închisoare, cu excepția cazului în care acesta este surprins în flagrant delict de comitere a unei infracțiuni; întrucât această dispoziție oferă protecție împotriva urmăririlor penale publice, dar nu și a urmăririlor private în materie penală; în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru ca o cauză să poată fi soluționată în afara instanței prin intermediul unui aviz de sancțiune fixă, nu este necesară aprobarea din partea Parlamentului danez.

J.  întrucât sfera imunității acordate deputaților în Parlamentul danez corespunde, de fapt, domeniului de aplicare a imunității acordate deputaților în Parlamentul European în temeiul articolului 8 din Protocolul nr 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene; întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, pentru a beneficia de imunitate, opiniile unui deputat în Parlamentul European trebuie să fie exprimate în exercitarea funcțiilor sale, ceea ce impune existența unei legături între opinia exprimată și îndatoririle parlamentare; întrucât această legătură trebuie să fie directă și evidentă;

K.  întrucât acțiunile presupuse nu au legătură cu opiniile sau voturile exprimate de deputatul în Parlamentul European în exercițiul funcțiilor sale, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și reținând, de asemenea, că faptele care i se impută nu au o legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către Jørn Dohrmann a îndatoririlor sale în calitate de deputat în Parlamentul European;

L.  întrucât nu există nicio dovadă și niciun motiv pentru a suspecta existența unei situații de fumus persecutionis;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Jørn Dohrmann;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, Ministerului Justiției al Regatului Danemarcei și lui Jørn Dohrmann.

(1) hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor ***I
PDF 272kWORD 83k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (COM(2018)0184 – C8-0149/2018 – 2018/0089(COD))
P8_TA-PROV(2019)0222A8-0447/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0184),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0149/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Consiliul Federal al Austriei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A8-0447/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou dacă o înlocuiește, modifică substanțial sau intenționează să modifice substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Scopul prezentei directive este de a permite entităților calificate, care reprezintă interesele colective ale consumatorilor, să solicite măsuri reparatorii prin intermediul unor acțiuni de reprezentare în cazul încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii. Entitățile calificate ar trebui să poată solicita încetarea sau interzicerea unei încălcări, confirmarea faptului că a avut loc o încălcare și să poată solicita reparații, de exemplu, o compensație, o despăgubire sau o reducere de preț, în funcție de dispozițiile legislației naționale.
(1)  Scopul prezentei directive este de a permite entităților reprezentante, care reprezintă interesele colective ale consumatorilor, să solicite măsuri reparatorii prin intermediul unor acțiuni de reprezentare în cazul încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii. Entitățile reprezentante ar trebui să poată solicita încetarea sau interzicerea unei încălcări, confirmarea faptului că a avut loc o încălcare și să poată solicita reparații, de exemplu, o compensație, rambursarea prețului plătit, o despăgubire, o înlocuire, o eliminare sau încetarea contractului, în funcție de dispozițiile legislației naționale.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului29 a permis entităților calificate să inițieze acțiuni de reprezentare vizând în principal oprirea și interzicerea încălcărilor legislației Uniunii care aduc prejudicii intereselor colective ale consumatorilor. Cu toate acestea, directiva respectivă nu aborda în mod suficient provocările pe care le prezintă asigurarea respectării legislației din domeniul protecției consumatorilor. Pentru a descuraja într-o măsură și mai mare practicile ilegale și a reduce prejudiciile aduse consumatorilor, este necesar să se consolideze mecanismul de protecție a intereselor colective ale consumatorilor. Având în vedere numeroasele modificări, este adecvat, din motive de claritate, să se înlocuiască Directiva 2009/22/CE.
(2)  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului29 a permis entităților reprezentante să inițieze acțiuni de reprezentare vizând în principal oprirea și interzicerea încălcărilor legislației Uniunii care aduc prejudicii intereselor colective ale consumatorilor. Cu toate acestea, directiva respectivă nu aborda în mod suficient provocările pe care le prezintă asigurarea respectării legislației din domeniul protecției consumatorilor. Pentru a descuraja într-o măsură și mai mare practicile ilegale, pentru a încuraja bunele practici comerciale responsabile și pentru a reduce prejudiciile aduse consumatorilor, este necesar să se consolideze mecanismul de protecție a intereselor colective ale consumatorilor. Având în vedere numeroasele modificări, este adecvat, din motive de claritate, să se înlocuiască Directiva 2009/22/CE. În temeiul articolului 114 din TFUE, este extrem de necesară intervenția Uniunii, pentru a asigura atât accesul la justiție, cât și buna administrare a acesteia, deoarece va reduce costurile și sarcinile pe care le implică acțiunile individuale.
__________________
__________________
29 JO L 110/30, 1.5.2009.
29 JO L 110/30, 1.5.2009.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  O acțiune de reprezentare ar trebui să constituie o modalitate eficace și eficientă de protecție a intereselor colective ale consumatorilor. Aceasta ar trebui să le permită entităților calificate să acționeze cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii și să depășească obstacolele cu care se confruntă consumatorii în cadrul acțiunilor individuale, cum ar fi incertitudinea cu privire la drepturile lor și la mecanismele procedurale disponibile, reticența psihologică de a acționa și rezultatul negativ al punerii în balanță a costurilor și beneficiilor preconizate ale unei acțiuni individuale.
(3)  O acțiune de reprezentare ar trebui să constituie o modalitate eficace și eficientă de protecție a intereselor colective ale consumatorilor, atât față de încălcările interne, cât și față de cele transfrontaliere. Aceasta ar trebui să le permită entităților calificate să acționeze cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii și să depășească obstacolele cu care se confruntă consumatorii în cadrul acțiunilor individuale, cum ar fi incertitudinea cu privire la drepturile lor și la mecanismele procedurale disponibile, experiența anterioară legată de depunerea de plângeri fără a obține rezultat, durata excesivă a procedurilor, reticența psihologică de a acționa și rezultatul negativ al punerii în balanță a costurilor și beneficiilor preconizate ale unei acțiuni individuale, sporind securitatea juridică atât pentru reclamanți și pârâți, cât și pentru sistemul judiciar.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  Este important să se asigure echilibrul necesar între accesul la justiție și garanțiile procedurale împotriva abuzului de procedură care ar putea afecta în mod nejustificat capacitatea întreprinderilor de a opera în cadrul pieței unice. Pentru a se împiedica recurgerea abuzivă la acțiuni de reprezentare, ar trebui să fie evitate elemente precum daunele-interese cu caracter punitiv și absența termenelor de prescripție în ceea ce privește dreptul de a introduce o acțiune în numele consumatorilor lezați și ar trebui să fie stabilite norme clare privind diferite aspecte procedurale, cum ar fi desemnarea entităților calificate, proveniența fondurilor acestora și natura informațiilor necesare pentru a sprijini acțiunea de reprezentare. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele naționale privind alocarea costurilor procedurale.
(4)  Este important să se asigure echilibrul necesar între accesul la justiție și garanțiile procedurale împotriva abuzului de procedură care ar putea afecta în mod nejustificat capacitatea întreprinderilor de a opera în cadrul pieței unice. Pentru a se împiedica recurgerea abuzivă la acțiuni de reprezentare, ar trebui să fie evitate elemente precum daunele-interese cu caracter punitiv și absența termenelor de prescripție în ceea ce privește dreptul de a introduce o acțiune în numele consumatorilor lezați și ar trebui să fie stabilite norme clare privind diferite aspecte procedurale, cum ar fi desemnarea entităților reprezentante calificate, proveniența fondurilor acestora și natura informațiilor necesare pentru a sprijini acțiunea de reprezentare. Partea care cade în pretenții ar trebui să suporte cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, instanța judecătorească nu ar trebui să acorde părții care a căzut în pretenții cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  Prezenta directivă ar trebui să se refere la o gamă variată de domenii, cum ar fi protecția datelor, serviciile financiare, călătoriile și turismul, energia, telecomunicațiile și mediul. Aceasta ar trebui să acopere încălcările dispozițiilor dreptului Uniunii care protejează interesele consumatorilor, indiferent dacă în dreptul relevant al Uniunii se face referire la aceștia în calitate de consumatori sau de călători, utilizatori, clienți, investitori de retail, clienți retail sau în alte calități. Pentru a se asigura un răspuns adecvat la încălcările dreptului Uniunii, a căror formă și amploare evoluează rapid, de fiecare dată când este adoptat un nou act legislativ al Uniunii relevant pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, ar trebui să se examineze dacă este necesară modificarea anexei la prezenta directivă pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare.
(6)  Prezenta directivă ar trebui să se refere la o gamă variată de domenii, cum ar fi protecția datelor, serviciile financiare, călătoriile și turismul, energia, telecomunicațiile, concurența, mediul și sănătatea. Aceasta ar trebui să acopere încălcările dispozițiilor dreptului Uniunii care protejează interesele colective ale consumatorilor, indiferent dacă în dreptul relevant al Uniunii se face referire la aceștia în calitate de consumatori sau de călători, utilizatori, clienți, investitori de retail, clienți retail sau în alte calități, precum și interesele colective ale persoanelor vizate în sensul Regulamentul general privind protecția datelor. Pentru a se asigura un răspuns adecvat la încălcările dreptului Uniunii, a căror formă și amploare evoluează rapid, de fiecare dată când este adoptat un nou act legislativ al Uniunii relevant pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, ar trebui să se examineze dacă este necesară modificarea anexei la prezenta directivă pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare împotriva unor încălcări cu un impact mare asupra consumatorilor legate de dispozițiile prevăzute de dreptul Uniunii enumerate în anexa I. Impactul mare începe atunci când sunt afectați doi consumatori.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 9
(9)  Prezenta directivă nu ar trebui să stabilească norme de drept internațional privat privind jurisdicția, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau a legislației aplicabile. Actualele instrumente de drept al Uniunii se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă.
(9)  Prezenta directivă nu ar trebui să stabilească norme de drept internațional privat privind jurisdicția, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau a legislației aplicabile. Actualele instrumente de drept al Uniunii se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă, prevenind orice intensificare a căutării instanței celei mai favorabile.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 9 a (nou)
(9a)  Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze aplicarea normelor UE în materie de drept internațional privat în cazurile transfrontaliere. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare - Bruxelles I), Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) și Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  Având în vedere că numai entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare, pentru a asigura reprezentarea adecvată a intereselor colective ale consumatorilor, entitățile calificate ar trebui să respecte criteriile stabilite în prezenta directivă. În special, entitățile calificate ar trebui să fie constituite în mod adecvat, în conformitate cu legislația unui stat membru, care ar putea include, de exemplu, cerințe privind numărul de membri, gradul de continuitate sau transparența cu privire la aspecte relevante din structura lor, cum ar fi statutul lor constitutiv, structura de conducere, obiectivele și metodele de lucru. De asemenea, acestea ar trebui să fie non-profit și să aibă un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii. Aceste criterii ar trebuise aplice atât entităților calificate desemnate în prealabil, cât și entităților calificate ad hoc care sunt constituite în scopul unei acțiuni specifice.
(10)  Având în vedere că numai entitățile reprezentante pot introduce acțiuni de reprezentare, pentru a asigura reprezentarea adecvată a intereselor colective ale consumatorilor, entitățile reprezentante calificate ar trebui să respecte criteriile stabilite în prezenta directivă. În special, entitățile calificate ar trebui să fie constituite în mod adecvat, în conformitate cu legislația unui stat membru, care ar trebui să includă, de exemplu, cerințe privind gradul de continuitate sau transparența cu privire la aspecte relevante din structura lor, cum ar fi statutul lor constitutiv, structura de conducere, obiectivele și metodele de lucru. De asemenea, acestea ar trebui să fie non-profit și să aibă un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii. În plus, entitățile reprezentante calificate trebuiefie independente de operatorii de pe piață, inclusiv din perspectivă financiară. Entitatea reprezentativă calificată trebuie să aibă, de asemenea, o procedură stabilită pentru a preveni apariția conflictelor de interese și trebuie să publice un raport anual de activitate. Statele membre nu ar trebui să impună criterii care depășesc dispozițiile prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)  Entitatea calificată care inițiază acțiunea de reprezentare în temeiul prezentei directive ar trebui să fie parte la procedură. Consumatorii vizați de încălcare ar trebui să dispună de posibilități adecvate pentru a beneficia de rezultatele relevante ale acțiunii de reprezentare. Ordinele de încetare emise în temeiul prezentei directive ar trebui să se aplice fără a aduce atingere acțiunilor în justiție individuale, introduse de consumatorii afectați de practica care face obiectul ordinului de încetare.
(15)  Entitatea calificată care inițiază acțiunea de reprezentare în temeiul prezentei directive ar trebui să fie parte la procedură. Consumatorii vizați de încălcare ar trebui să fie informați în mod adecvat cu privire la rezultatul acțiunii de reprezentare și la modul în care pot beneficia de rezultatele relevante ale acesteia. Ordinele de încetare emise în temeiul prezentei directive ar trebui să se aplice fără a aduce atingere acțiunilor în justiție individuale, introduse de consumatorii afectați de practica care face obiectul ordinului de încetare.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 16
(16)  Entitățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri ar trebui să ia forma unui ordin privind reparațiile care să îl oblige pe comerciant să ofere, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz și în funcție de dispozițiile legislației naționale.
(16)  Entitățile reprezentante competente ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri ar trebui să ia forma unui ordin privind reparațiile care să îl oblige pe comerciant să ofere, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, retragerea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz și în funcție de dispozițiile legislației naționale.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 18
(18)  Statele membre pot solicita entităților calificate să furnizeze suficiente informații în sprijinul unei acțiuni de reprezentare în vederea obținerii de reparații, inclusiv o descriere a grupului de consumatori vizat de încălcare și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate în cadrul acțiunii de reprezentare. Entitatea calificată nu ar trebui să aibă obligația de a identifica individual toți consumatorii vizați de o încălcare pentru a putea iniția acțiunea. În acțiunile de reprezentare în vederea obținerii de reparații, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar trebui să verifice, într-o etapă cât mai timpurie a procedurii, dacă respectivul caz este potrivit pentru a fi introdus ca acțiune de reprezentare, având în vedere natura încălcării și caracteristicile prejudiciilor suferite de consumatorii în cauză.
(18)  Statele membre ar trebui să solicite entităților reprezentante să furnizeze suficiente informații în sprijinul unei acțiuni de reprezentare în vederea obținerii de reparații, inclusiv o descriere a grupului de consumatori vizat de încălcare și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate în cadrul acțiunii de reprezentare. Entitatea calificată nu ar trebui să aibă obligația de a identifica individual toți consumatorii vizați de o încălcare pentru a putea iniția acțiunea. În acțiunile de reprezentare în vederea obținerii de reparații, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar trebui să verifice, într-o etapă cât mai timpurie a procedurii, dacă respectivul caz este potrivit pentru a fi introdus ca acțiune de reprezentare, având în vedere natura încălcării și caracteristicile prejudiciilor suferite de consumatorii în cauză. În special, cererile ar trebui să fie verificabile și uniforme, iar în cadrul măsurilor urmărite, ar trebui să existe un sistem de finanțare de către părți terțe al entității calificate, care să fie transparent și fără niciun fel de conflict de interese. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă are competența de a respinge cazurile în mod vădit nefondate cât mai devreme posibil în procedurile de soluționare a litigiului.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 19
(19)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide dacă instanța sau autoritatea națională sesizată cu o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații poate emite, în mod excepțional, în locul unui ordin privind reparațiile, o decizie de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma unei încălcări, decizie care ar putea fi invocată în mod direct în acțiunile ulterioare vizând obținerea de reparații inițiate de consumatori individuali. Această posibilitate ar trebui să fie rezervată cazurilor justificate în mod corespunzător, în care cuantificarea reparației individuale care trebuie atribuită fiecărui consumator vizat de acțiunea de reprezentare este complexă și ar fi ineficient ca aceasta să se efectueze în cadrul acțiunii de reprezentare. Deciziile de constatare nu ar trebui emise în situații care nu sunt complexe și, în special, în situațiile în care consumatorii vizați sunt identificabili și au suferit un prejudiciu comparabil cu privire la o perioadă de timp sau la o achiziție. În mod similar, deciziile de constatare nu ar trebui să fie emise în cazul în care valoarea prejudiciului suferit de fiecare dintre consumatorii individuali este atât de redusă încât este puțin probabil ca acești consumatori să solicite reparații individuale. Instanța sau autoritatea națională ar trebui să motiveze în mod corespunzător, pentru un caz dat, utilizarea deciziei de constatare în locul ordinului privind reparațiile.
eliminat
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 20
(20)  În cazul în care consumatorii vizați de aceeași practică sunt identificabili și au suferit un prejudiciu comparabil cu privire la o perioadă de timp sau la o achiziție, cum ar fi în cazul contractelor pe termen lung încheiate cu un consumatori, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă poate defini în mod clar grupul de consumatori vizat de încălcare în cursul acțiunii de reprezentare. Mai precis, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar putea solicita comerciantului care a săvârșit încălcarea să furnizeze o serie de informații relevante, cum ar fi identitatea consumatorilor vizați și durata practicii. Din motive practice și legate de eficiență, în aceste cazuri, statele membre ar putea să ia în considerare, în conformitate cu legislația națională, ideea de a le oferi consumatorilor posibilitatea de a beneficia în mod direct de un ordin privind reparațiile după ce acesta a fost emis, fără a avea obligația de a acorda mandatul lor individual înainte de emiterea ordinului privind reparațiile.
eliminat
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 21
(21)  În cazurile cu valoare scăzută, pentru majoritatea consumatorilor este puțin probabil că vor lua măsuri pentru a-și invoca drepturile, deoarece eforturile pe care ar trebui să le depună ar fi mai mari decât beneficiile individuale. Cu toate acestea, în cazul în care aceeași practică vizează mai mulți consumatori, pierderile cumulate pot fi semnificative. În aceste cazuri, instanța sau autoritatea poate considera că este disproporționat ca fondurile să fie distribuite înapoi consumatorilor vizați, deoarece, de exemplu, acest lucru este prea oneros sau imposibil de pus în practică. Prin urmare, fondurile obținute ca reparație prin intermediul acțiunilor de reprezentare ar servi mai bine scopurilor de protecție a intereselor colective ale consumatorilor și ar trebui să fie orientate spre un scop public relevant, cum ar fi un fond destinat asistenței juridice pentru consumatori, campaniilor de sensibilizare sau acțiunilor în care sunt implicați consumatorii.
eliminat
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 23
(23)  Prezenta directivă prevede un mecanism procedural care nu afectează normele prin care se stabilesc drepturile materiale ale consumatorilor la măsuri reparatorii contractuale și necontractuale în cazul în care interesele le-au fost lezate de o încălcare, printre aceste drepturi numărându-se dreptul la compensații pentru daune, la încetarea contractului, la rambursare, la înlocuire, la reparare sau la reducerea prețului. În temeiul prezentei directive, o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de măsuri reparatorii poate fi inițiată numai în cazul în care dreptul Uniunii sau legislația națională prevede astfel de drepturi materiale.
(23)  Prezenta directivă prevede un mecanism procedural care nu afectează normele prin care se stabilesc drepturile materiale ale consumatorilor la măsuri reparatorii contractuale și necontractuale în cazul în care interesele le-au fost lezate de o încălcare, printre aceste drepturi numărându-se dreptul la compensații pentru daune, la încetarea contractului, la rambursare, la înlocuire, la eliminare, la reparare sau la reducerea prețului. În temeiul prezentei directive, o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de măsuri reparatorii poate fi inițiată numai în cazul în care dreptul Uniunii sau legislația națională prevede astfel de drepturi materiale.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 24
(24)  Prezenta directivă nu înlocuiește mecanismele colective naționale de despăgubire care există în prezent. Ținând seama de tradițiile juridice naționale, directiva lasă la latitudinea statelor membre alegerea de a concepe acțiunile de reprezentare prevăzute în prezenta directivă ca parte a unui mecanism colectiv de despăgubire existent sau viitor ori ca alternativă la acest tip de mecanism, în măsura în care mecanismul național respectă modalitățile prevăzute în prezenta directivă.
(24)  Prezenta directivă vizează o minimă armonizare și nu înlocuiește mecanismele colective naționale de despăgubire care există în prezent. Ținând seama de tradițiile juridice naționale, directiva lasă la latitudinea statelor membre alegerea de a concepe acțiunile de reprezentare prevăzute în prezenta directivă ca parte a unui mecanism colectiv de despăgubire existent sau viitor ori ca alternativă la acest tip de mecanism, în măsura în care mecanismul național respectă modalitățile prevăzute în prezenta directivă. Aceasta nu împiedică statele membre să își păstreze cadrul existent și nici nu obligă statele membre să îl modifice. Statele membre vor avea posibilitatea de implementa normele prevăzute în prezenta directivă în propriul lor sistem de acțiuni colective sau de a le aplicare în cadrul unei proceduri separate.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 25
(25)  Entitățile calificate ar trebui să fie pe deplin transparente cu privire la sursa de finanțare a activității lor, în general, și în ceea ce privește fondurile care sprijină o anumită acțiune de reprezentare vizând obținerea de reparații, astfel încât să le permită instanțelor judecătorești sau autorităților administrative să evalueze dacă ar putea exista un conflict de interese între finanțatorul terț și entitatea calificată și să evite riscul abuzului de procedură, precum și să evalueze dacă finanțatorul terț dispune de resurse suficiente pentru a-și îndeplini angajamentele financiare asumate față de entitatea calificată. Informațiile furnizate de entitatea calificată instanței judecătorești sau autorității administrative sesizată cu acțiunea de reprezentare ar trebui să îi permită acesteia să evalueze dacă terțul poate influența deciziile procedurale ale entității calificate în contextul acțiunii de reprezentare, inclusiv în ceea ce privește tranzacțiile încheiate și dacă terțul oferă finanțare pentru o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații îndreptată împotriva unui pârât care este concurent al furnizorului de fonduri sau împotriva unui pârât de care furnizorul de fonduri este dependent. În cazul în care se confirmă oricare dintre aceste împrejurări, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă ar trebui să poată obliga entitatea calificată să refuze finanțarea respectivă și, dacă este necesar, să respingă statutul de entitate calificată al acesteia în cazul respectiv.
(25)  Entitățile reprezentante calificate ar trebui să fie pe deplin transparente cu privire la sursa de finanțare a activității lor, în general, și în ceea ce privește fondurile care sprijină o anumită acțiune de reprezentare vizând obținerea de reparații, astfel încât să le permită instanțelor judecătorești sau autorităților administrative să evalueze dacă ar putea exista un conflict de interese între finanțatorul terț și entitatea calificată și să evite riscul abuzului de procedură, precum și să evalueze dacă entitatea calificată dispune de resurse suficiente pentru a reprezenta interesele consumatorilor respectivi și pentru a susține toate costurile judiciare în caz de pierdere a acțiunii. Informațiile furnizate, cât mai devreme în procedură, de entitatea calificată instanței judecătorești sau autorității administrative sesizate cu acțiunea de reprezentare ar trebui să îi permită acesteia să evalueze dacă partea terță poate influența deciziile procedurale ale entității calificate în general și în contextul acțiunii de reprezentare, inclusiv în ceea ce privește tranzacțiile încheiate și dacă terțul oferă finanțare pentru o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații îndreptată împotriva unui pârât care este concurent al furnizorului de fonduri sau împotriva unui pârât de care furnizorul de fonduri este dependent. În cazul în care se confirmă oricare dintre aceste împrejurări, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă trebuie să poată obliga entitatea calificată să refuze finanțarea respectivă și, dacă este necesar, să respingă statutul de entitate calificată al acesteia în cazul respectiv. Statele membre ar trebui să împiedice firmele de avocatură să înființeze entități reprezentante calificate. Finanțarea indirectă a acțiunii prin intermediul donațiilor, inclusiv a donațiilor comercianților în cadrul unei inițiative privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, este eligibilă pentru finanțare de către o terță parte, cu condiția ca aceasta să respecte cerințele privind transparența, independența și absența conflictelor de interese enumerate la articolul 4 și la articolul 7.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 26
(26)  Recurgerea la soluționările alternative colective care au drept scop să ofere reparații consumatorilor prejudiciați ar trebui încurajată, atât înainte de introducerea acțiunii de reprezentare, cât și în orice etapă a acțiunii de reprezentare.
(26)  Recurgerea la soluționările alternative colective, cum ar fi medierea, care au drept scop să ofere reparații consumatorilor prejudiciați ar trebui încurajată, atât înainte de introducerea acțiunii de reprezentare, cât și în orice etapă a acțiunii de reprezentare.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 27
(27)  Statele membre pot prevedea că o entitate calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție. O astfel de cerere ar trebui să fie admisă de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă numai dacă nu există nicio altă acțiune de reprezentare în curs cu privire la aceeași practică. Instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care aprobă aceste tranzacții colective încheiate trebuie să ia în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate, inclusiv ale consumatorilor individuali. Consumatorii individuali vizați trebuie să aibă posibilitatea de a accepta sau de a refuzaîși asume obligații care derivă dintr-o astfel de tranzacție.
(27)  Statele membre pot prevedea că o entitate calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție. O astfel de cerere ar trebui să fie admisă de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă numai dacă nu există nicio altă acțiune de reprezentare în curs cu privire la aceeași practică. Instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care aprobă aceste tranzacții colective încheiate trebuie să ia în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate, inclusiv ale consumatorilor individuali. Tranzacțiile ar trebuifie finale și obligatorii pentru toate părțile.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Considerentul 29
(29)   Pentru a facilita acordarea de reparații consumatorilor individuali, solicitate pe baza deciziilor definitive de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma unei încălcări, emise în cadrul acțiunilor de reprezentare, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care a emis decizia ar trebui să poată solicita entității calificate și comerciantului să încheie o tranzacție colectivă.
eliminat
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Considerentul 30
(30)  Orice soluționare alternativă la care s-a ajuns în contextul unei acțiuni de reprezentare sau pe baza unei decizii de constatare definitive ar trebui să fie aprobată de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă pentru a se asigura legalitatea și corectitudinea acesteia, luându-se în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate. Consumatorii individuali vizați trebuieaibă posibilitatea de a accepta sau de a refuza să își asume obligații care derivă dintr-o astfel de tranzacție.
(30)  Orice soluționare alternativă la care s-a ajuns în contextul unei acțiuni de reprezentare ar trebui să fie aprobată de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă pentru a se asigura legalitatea și corectitudinea acesteia, luându-se în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate. Soluția este obligatorie pentru toate părțile, fărăducă atingere vreunui drept suplimentar la reparație pe care consumatorii vizați îl pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Considerentul 32
(32)  Pentru a fi eficiente, informațiile ar trebui să fie adecvate și proporționale în raport cu împrejurările cazului. Comerciantul care a săvârșit încălcarea ar trebui să îi informeze în mod corespunzător pe toți consumatorii vizați cu privire la existența unui ordin definitiv de încetare și a unui ordin privind reparațiile emise în cadrul acțiunii de reprezentare, precum și cu privire la orice tranzacție aprobată de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă. Aceste informații pot fi furnizate, de exemplu, pe site-ul internet al comerciantului, pe platformele de comunicare socială, pe piețele online sau în ziare cunoscute de public, inclusiv în cele distribuite exclusiv prin mijloace electronice de comunicare. Dacă este posibil, consumatorii ar trebui să fie informați în mod individual prin mijloace electronice sau prin scrisori. Aceste informații ar trebui să fie furnizate, la cerere, în formate accesibile pentru persoanele cu handicap.
(32)  Pentru a fi eficiente, informațiile ar trebui să fie adecvate și proporționale în raport cu împrejurările cazului. Statele membre ar trebui să se asigure că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă poate să oblige partea care nu are câștig de cauză să îi informeze în mod corespunzător pe toți consumatorii vizați cu privire la existența unei decizii finale de încetare și privind reparațiile, emise în cadrul acțiunii de reprezentare, și ambele părți în cazurile unei tranzacții aprobate de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă. Aceste informații pot fi furnizate, de exemplu, pe site-ul internet, pe platformele de comunicare socială, pe piețele online sau în ziare cunoscute de public, inclusiv în cele distribuite exclusiv prin mijloace electronice de comunicare. Aceste informații ar trebui să fie furnizate, la cerere, în formate accesibile pentru persoanele cu handicap. Partea care a pierdut suportă cheltuielile de judecată.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Considerentul 32 a (nou)
(32a)   Statele membre ar trebui să fie încurajate să instituie un registru național gratuit al acțiunilor de reprezentare, care ar putea consolida în mod suplimentar obligațiile de asigurare a transparenței.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Considerentul 33
(33)  Pentru a spori securitatea juridică, a evita incoerența în aplicarea dreptului Uniunii și a spori eficacitatea și eficiența procedurală a acțiunilor de reprezentare și a eventualelor acțiuni ulterioare în vederea obținerii de reparații, constatarea unei încălcări a dispozițiilor legale stabilită printr-o decizie definitivă, inclusiv printr-un ordin definitiv de încetare emis, în temeiul prezentei directive, de o autoritate administrativă sau de o instanță judecătorească nu ar trebui să fie repusă în discuție în acțiuni în justiție ulterioare legate de aceeași încălcare săvârșită de același comerciant în ceea ce privește natura încălcării și domeniul de aplicare material, personal, temporal și teritorial, astfel cum au fost stabilite prin decizia definitivă respectivă. În cazul în care o acțiune care are drept scop obținerea de măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, inclusiv obținerea de reparații, este introdusă într-un alt stat membru decât statul membru în care a fost emisă o decizie definitivă de constatare a încălcării respective, această decizie ar trebui să constituie o prezumție juris tantum că încălcarea a avut loc.
(33)  Pentru a spori securitatea juridică, a evita incoerența în aplicarea dreptului Uniunii și a spori eficacitatea și eficiența procedurală a acțiunilor de reprezentare și a eventualelor acțiuni ulterioare în vederea obținerii de reparații, constatarea unei încălcări sau neîncălcări a dispozițiilor legale stabilită printr-o decizie definitivă, inclusiv printr-un ordin definitiv de încetare emis, în temeiul prezentei directive, de o autoritate administrativă sau de o instanță judecătorească ar trebui să fie obligatorie pentru toate părțile care au participat la acțiunea de reprezentare. Decizia finală ar trebui să nu aducă atingere niciunui drept suplimentar la reparație pe care consumatorii vizați îl pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. Reparațiile obținute prin tranzacție ar trebui să fie, de asemenea, obligatorii în cazurile care implică aceeași practică, același comerciant și același consumator. În cazul în care o acțiune care are drept scop obținerea de măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, inclusiv obținerea de reparații, este introdusă într-un alt stat membru decât statul membru în care a fost emisă o decizie definitivă de constatare a încălcării sau a neîncălcării respective, decizia ar trebui să constituie dovadă că încălcarea a avut loc sau nu a avut loc în cazuri conexe. Statele membre se asigură că decizia finală a unei instanțe dintr-un stat membru de stabilire a existenței sau a inexistenței încălcării în scopul oricăror alte acțiuni care solicită despăgubiri în fața instanțelor naționale dintr-un alt stat membru împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare este considerată o prezumție juris tantum.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Considerentul 35
(35)  Acțiunile în despăgubire care sunt inițiate în temeiul prezentei directive și se bazează pe o încălcare stabilită printr-un ordin de încetare definitiv sau printr-o decizie definitivă de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați nu ar trebui să fie afectate de normele naționale privind termenele de prescripție. Prin depunerea unei acțiuni de reprezentare se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție aplicabile acțiunilor privind reparațiile în cazul consumatorilor vizați de acțiunea respectivă.
(35)  Acțiunile în despăgubire care sunt inițiate în temeiul prezentei directive și se bazează pe o încălcare stabilită printr-un ordin de încetare definitiv privind răspunderea comerciantului față de consumatorii vizați nu ar trebui să fie afectate de normele naționale privind termenele de prescripție. Prin depunerea unei acțiuni de reprezentare se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție aplicabile acțiunilor privind reparațiile în cazul consumatorilor vizați de acțiunea respectivă.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Considerentul 39
(39)  Având în vedere faptul că acțiunile de reprezentare urmăresc un interes public prin protejarea intereselor colective ale consumatorilor, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile calificate nu sunt împiedicate să inițieze acțiuni de reprezentare în temeiul prezentei directive din cauza costurilor asociate procedurilor.
(39)  Având în vedere faptul că acțiunile de reprezentare urmăresc un interes public prin protejarea intereselor colective ale consumatorilor, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile reprezentante calificate nu sunt împiedicate să inițieze acțiuni de reprezentare în temeiul prezentei directive din cauza costurilor asociate procedurilor. Totuși, sub rezerva condițiilor relevante prevăzute în dreptul național, aceasta nu ar trebui să aducă atingere rambursării de către partea care nu are câștig de cauză într-o acțiune de reprezentare a cheltuielilor de judecată necesare suportate de partea care are câștig de cauză („principiul conform căruia partea care pierde procesul are obligația de plată a cheltuielilor de judecată”). Cu toate acestea, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă nu ar trebui să acorde părții care a pierdut procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Considerentul 39 a (nou)
(39a)   Statele membre ar trebui să asigure evitarea onorariilor de succes și faptul că remunerația avocaților și metoda prin care aceasta este calculată nu creează niciun stimulent pentru desfășurarea de litigii care nu sunt necesare din punctul de vedere al interesului consumatorilor sau al oricărei părți în cauză și care ar putea împiedica consumatorii să beneficieze pe deplin de acțiunea de reprezentare. Statele membre care permit onorariile de succes ar trebui să se asigure că aceste onorarii nu împiedică obținerea despăgubirii integrale de către consumatori.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Considerentul 40
(40)  Cooperarea și schimbul de informații dintre entitățile calificate din diferite state membre s-au dovedit a fi utile în combaterea încălcărilor transfrontaliere. Este necesară continuarea măsurilor de consolidare a capacităților și de cooperare și extinderea acestora la un număr mai mare de entități calificate din întreaga Uniune în scopul de a crește frecvența utilizării acțiunilor de reprezentare cu implicații transfrontaliere.
(40)  Cooperarea și schimbul de informații, de bune practici și de experiență dintre entitățile reprezentante calificate din diferite state membre s-au dovedit a fi utile în combaterea încălcărilor transfrontaliere. Este necesară continuarea măsurilor de consolidare a capacităților și de cooperare și extinderea acestora la un număr mai mare de entități reprezentante calificate din întreaga Uniune în scopul de a crește frecvența utilizării acțiunilor de reprezentare cu implicații transfrontaliere.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Considerentul 41 a (nou)
(41a)   Pentru a explora posibilitatea de a institui o procedură la nivelul Uniunii pentru acțiuni de reprezentare transfrontaliere, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de instituire a unui ombudsman european pentru reparații colective.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 1
1.  Prezenta directivă stabilește normele în temeiul cărora entitățile calificate pot iniția acțiuni de reprezentare în scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor și asigură, în același timp, garanții adecvate pentru evitarea abuzului de procedură.
1.  Prezenta directivă stabilește normele în temeiul cărora entitățile reprezentante calificate pot iniția acțiuni de reprezentare în scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor și, prin urmare, în special de a atinge și a aplica un nivel înalt de protecție și de acces la justiție, asigurând, în același timp, garanții adecvate pentru evitarea abuzului de procedură.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 2
2.  Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții prin care se instituie în beneficiul entităților calificate și a oricăror alte persoane interesate alte mijloace procedurale de introducere de acțiuni care au scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor la nivel național.
2.  Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții prin care se instituie în beneficiul entităților reprezentante calificate și a oricăror altor organisme publice alte mijloace procedurale de introducere de acțiuni care au scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor la nivel național. Implementarea prezentei directive nu constituie în niciun caz un temei pentru reducerea protecției consumatorilor în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1
1.  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare introduse ca urmare a încălcării de către comercianți a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I care prejudiciază sau poate prejudicia interesele colective ale consumatorilor. Directiva se aplică încălcărilor de la nivel intern și transfrontalier, chiar dacă încălcările respective au încetat înainte de începerea sau de încheierea acțiunii de reprezentare.
1.  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare introduse ca urmare a încălcării, cu impact mare asupra consumatorilor, de către comercianți, a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I, care protejează interesele colective ale consumatorilor. Directiva se aplică încălcărilor de la nivel intern și transfrontalier, chiar dacă încălcările respective au încetat înainte de începerea sau de încheierea acțiunii de reprezentare.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 3
3.  Prezenta directivă nu aduce atingere normelor Uniunii de drept internațional privat, în special celor legate de competența judiciară și de legea aplicabilă.
3.  Prezenta directivă nu aduce atingere normelor Uniunii de drept internațional privat, în special celor legate de competența judiciară, recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, și nici legii aplicabile obligațiilor contractuale și necontractuale, care se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute de prezenta directivă.
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Prezenta directivă nu aduce atingere altor mecanisme de recurs prevăzute de legislația națională.
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 3 b (nou)
3b.  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția europeană a drepturilor omului, în special dreptul la un proces echitabil și imparțial și dreptul la o cale de atac eficientă.
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)
(1a)  „asociație de consumatori” înseamnă orice grup care urmărește să protejeze interesele consumatorilor împotriva actelor ilegale sau a omisiunilor comise de comercianți.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
(2)  „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau pe seama ei, în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;
(2)  „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează în calitate civilă în conformitate cu normele de drept civil, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau pe seama ei, în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3
(3)  „interesele colective ale consumatorilor” înseamnă interesele unui anumit număr de consumatori;
(3)  „interesele colective ale consumatorilor” înseamnă interesele unui număr de consumatori sau de persoane vizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2016/679 (Regulamentul general privind protecția datelor);
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 a (nou)
(6a)  „dreptul consumatorilor” înseamnă dreptul Uniunii și dreptul intern adoptate pentru a proteja consumatorii.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 4 – titlu
Entități calificate
Entități reprezentante calificate
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – partea introductivă
Statele membre sau instanțele lor desemnează, pe teritoriul lor, cel puțin o entitate reprezentativă calificată în scopul acțiunilor de reprezentare în sensul articolului 3 alineatul (4).
Statele membre desemnează o entitate drept entitate calificată dacă aceasta îndeplinește următoarele criterii:
Statele membre desemnează o entitate drept entitate reprezentativă calificată dacă aceasta îndeplinește toate criteriile următoare:
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera b
(b)  are un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor din dreptul Uniunii care intră sub incidența prezentei directive;
(b)  statutul său sau un alt document de administrare și activitatea sa continuă, care implică apărarea și protecția intereselor consumatorilor, demonstrează în a asigura respectarea dispozițiilor din dreptul Uniunii care intră sub incidența prezentei directive;
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera c a (nouă)
(ca)  acționează într-un mod care este independent de alte entități și de alte persoane decât consumatorii care ar putea avea un interes economic în rezultatul acțiunilor de reprezentare, mai ales din partea operatorilor de pe piață;
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera c b (nouă)
(cb)  nu are acorduri financiare cu firme de avocatură din partea reclamantă în afara unui contract de servicii normal;
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera c (nouă)
(cc)  a stabilit proceduri interne pentru a preveni un conflict de interese între ea și finanțatorii săi;
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 3
Statele membre prevăd ca entitățile reprezentante calificate să facă publice prin mijloace adecvate, cum ar fi pe site-ul său internet, modul de finanțare, structura sa organizatorică și de conducere, obiectivul și metodele sale de lucru, precum și activitățile sale, într-un limbaj simplu și inteligibil.
Statele membre evaluează în mod periodic dacă entitatea calificată îndeplinește în continuare aceste criterii. Statele membre se asigură că entitatea calificată își pierde statutul pe care îl are în temeiul prezentei directive dacă nu mai îndeplinește unul sau mai multe dintre criteriile enumerate la primul paragraf.
Statele membre evaluează în mod periodic dacă entitatea reprezentantă calificată îndeplinește în continuare aceste criterii. Statele membre se asigură că entitatea reprezentantă calificată își pierde statutul pe care îl are în temeiul prezentei directive dacă nu mai îndeplinește unul sau mai multe dintre criteriile enumerate la primul paragraf.
Statele membre întocmesc o listă a entităților reprezentante care îndeplinesc criteriile enumerate la alineatul (1) și le fac publice. Ele comunică Comisiei lista respectivă și o actualizează când este cazul.
Comisia publică lista entităților reprezentante calificate, primite de la statele membre, pe un portal online accesibil publicului.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Statele membre pot prevedea că organismele publice deja desemnate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive în conformitate cu legislația națională rămân eligibile pentru statutul de entitate reprezentantă în sensul prezentului articol.
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2
2.  Statele membre pot desemna ad-hoc o entitate calificată, pentru o anumită acțiune de reprezentare, la cererea acesteia, dacă respectiva entitate îndeplinește criteriile menționate la alineatul (1).
eliminat
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că în special asociațiile pentru protecția consumatorilor și organismele publice independente pot obține statutul de entitate calificată. Statele membre pot să desemneze drept entități calificate asociații pentru protecția consumatorilor care să reprezinte membrii din mai multe state membre.
3.  Statele membre se asigură că asociațiile pentru protecția consumatorilor care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1) și organismele publice sunt eligibile pentru statutul de entitate reprezentantă calificată. Statele membre pot să desemneze drept entități reprezentante calificate asociații pentru protecția consumatorilor care să reprezinte membrii din mai multe state membre.
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 4
4.  Statele membre pot stabili norme care să precizeze entitățile calificate care pot invoca toate măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și entitățile calificate care pot invoca doar una sau mai multe dintre aceste măsuri.
eliminat
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 5
5.  Respectarea de către o entitate calificată a criteriilor menționate la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului instanței sau autorității administrative de a examina dacă scopul urmărit de entitatea calificată justifică introducerea unei acțiuni de către aceasta într-un anumit caz, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).
5.  Respectarea de către o entitate calificată a criteriilor menționate la alineatul (1) nu aduce atingere obligației instanței sau autorității administrative de a examina dacă scopul urmărit de entitatea calificată justifică introducerea unei acțiuni de către aceasta într-un anumit caz, în conformitate cu articolul 4 și articolul 5 alineatul (1).
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare la instanțele naționale sau autoritățile administrative, cu condiția să existe o legătură directă între obiectivele principale ale entității și drepturile prevăzute în temeiul dreptului Uniunii despre care se susține că au fost încălcate și în legătură cu care se introduce acțiunea.
1.  Statele membre se asigură că doar entitățile reprezentante calificate, desemnate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), pot introduce acțiuni de reprezentare la instanțele naționale sau autoritățile administrative, și cu condiția să existe o legătură directă între obiectivele principale ale entității și drepturile prevăzute în temeiul dreptului Uniunii despre care se susține că au fost încălcate și în legătură cu care se introduce acțiunea.
Entitățile reprezentante calificate sunt libere să aleagă orice procedură disponibilă în temeiul legislației naționale sau a UE, asigurând un nivel mai ridicat de protecție a interesului colectiv al consumatorilor.
Statele membre se asigură că nu a fost inițiată nicio altă acțiune în curs de desfășurare în fața unei instanțe sau a unei autorități administrative din statul membru cu privire la aceeași practică, același comerciant și aceiași consumatori.
Amendamentul 54
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
Statele membre se asigură că entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea următoarelor măsuri:
Statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate, inclusiv organismele publice care au fost desemnate în prealabil, pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea următoarelor măsuri:
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2
Pentru solicitarea unui ordin de încetare, entitățile calificate nu trebuie să obțină mandatul consumatorilor individuali vizați sau să facă dovada pierderii sau a prejudiciului real suferit de consumatorii vizați ori a intenției sau a neglijenței comerciantului.
Pentru solicitarea unui ordin de încetare, entitățile reprezentante calificate nu trebuie să obțină mandatul consumatorilor individuali vizați sau să facă dovada pierderii sau a prejudiciului real suferit de consumatorii vizați ori a intenției sau a neglijenței comerciantului.
Amendamentul 56
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2 – litera a
(a)  un ordin de încetare, ca măsură provizorie pentru a pune capăt practicii sau, în cazul în care practica nu a fost încă aplicată, dar este iminentă, pentru a interzice practica;
(a)  un ordin de încetare, ca măsură provizorie pentru a pune capăt practicii ilegale sau, în cazul în care practica nu a fost încă aplicată, dar este iminentă, pentru a interzice practicile ilegale;
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că entitățile calificate pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea unor măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri sunt solicitate pe baza unei decizii definitive în care se stabilește că practica respectivă constituie o încălcare a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I care aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor, inclusiv pe baza unui ordin de încetare definitiv, astfel cum se prevede la alineatul (2) litera (b).
3.  Statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea unor măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării.
Amendamentul 58
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 4
4.  Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (4), statele membre se asigură că entitățile calificate pot solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, alături de măsurile menționate la alineatul (2), în cadrul unei singure acțiuni de reprezentare.
eliminat
Amendamentul 59
Propunere de directivă
Articolul 5 a (nou)
Articolul 5a
Registrul acțiunilor colective
1.  Statele membre pot înființa un registru național pentru acțiuni de reprezentare care să fie disponibil gratuit oricărei persoane interesate prin mijloace electronice și/sau în alt mod.
2.  Site-urile care publică registrele oferă acces la informații cuprinzătoare și obiective cu privire la metodele disponibile de a obține compensații, inclusiv cu privire la măsurile extrajudiciare, precum și la acțiunile de reprezentare în curs.
3.  Registrele naționale sunt interconectate. Se aplică articolul 35 din Regulamentul (UE) 2017/2394.
Amendamentul 60
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1
1.  În sensul articolului 5 alineatul (3), statele membre se asigură că entitățile calificate pot să introducă acțiuni de reprezentare pentru obținerea unui ordin privind reparațiile, care să îl oblige pe comerciant să prevadă, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz. Un stat membru poate să prevadă obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali vizați înainte de adoptarea unei decizii de constatare sau de emiterea unui ordin privind reparațiile.
1.  În sensul articolului 5 alineatul (3), statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate pot să introducă acțiuni de reprezentare pentru obținerea unui ordin privind reparațiile, care să îl oblige pe comerciant să prevadă, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz. Un stat membru poate sau nu să prevadă obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali vizați înainte de emiterea unui ordin privind reparațiile.
Amendamentul 61
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
1a.  Dacă un stat membru nu prevede obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali pentru a se alătura acțiunii de reprezentare, acest stat membru permite, totuși, acelor persoane fizice care nu au reședința obișnuită în statul membru în care se introduce acțiunea să participe la acțiunea de reprezentare, în situația în care și-au dat explicit mandatul pentru a participa la acțiunea de reprezentare în termenul aplicabil.
Amendamentul 62
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2
Entitatea calificată trebuie să prevadă suficiente informații, conform legislației naționale, care să susțină acțiunea, inclusiv o descriere a consumatorilor vizați de acțiune și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate.
Entitatea reprezentantă calificată trebuie să prevadă toate informațiile necesare, conform legislației naționale, care să susțină acțiunea, inclusiv o descriere a consumatorilor vizați de acțiune și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate.
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2
2.  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot împuternici o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să emită, în locul unui ordin privind reparațiile, o decizie de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I, în cazuri bine întemeiate, atunci când, din cauza caracteristicilor prejudiciului individual suferit de consumatorii vizați cuantificarea reparației individuale este complexă.
eliminat
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 3
3.  Alineatul (2) nu se aplică atunci când:
eliminat
(a)  consumatorii vizați de încălcare pot fi identificați și au suferit un prejudiciu similar care a fost cauzat de aceeași practică în legătură cu un interval de timp sau o achiziție. În aceste cazuri, cerința existenței unui mandat din partea consumatorilor individuali vizați nu constituie o condiție pentru inițierea acțiunii. Reparația trebuie direcționată către consumatorii vizați;
(b)  cuantumul pierderii suferite de consumatori este redus și distribuirea reparației către aceștia ar fi disproporționată. În aceste cazuri, statele membre se asigură că nu este necesar un mandat din partea consumatorilor individuali vizați. Reparația trebuie direcționată către un scop public care servește interesele colective ale consumatorilor.
Amendamentul 65
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4
4.  Reparațiile obținute prin intermediul unei decizii definitive în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
4.  Reparațiile obținute prin intermediul unei decizii definitive în conformitate cu alineatul (1) nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. În aplicarea prezentei dispoziții se respectă principiul res judicata.
Amendamentul 66
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4 a (nou)
4a.  Măsurile reparatorii vizează acordarea unei compensații integrale pentru consumatorii în cauză. În cazul în care există o sumă nerevendicată rămasă după compensație, Curtea decide asupra beneficiarului acestei sume rămase. Această sumă nerevendicată nu îi revine entității reprezentante calificate sau comerciantului.
Amendamentul 67
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4 b (nou)
4b.  În special, sunt interzise daunele punitive, care conduc la existența unei supracompensări în favoarea părții reclamante pentru prejudiciile suferite. De exemplu, compensația acordată consumatorilor afectați într-un prejudiciu colectiv nu depășește suma datorată de comerciant, în conformitate cu legislația națională sau cu dreptul Uniunii aplicabil, pentru a acoperi prejudiciul individual real suferit de aceștia.
Amendamentul 68
Propunere de directivă
Articolul 7 – titlu
Finanțare
Admisibilitatea unei acțiuni de reprezentare
Amendamentul 69
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1
1.  Entitatea calificată care solicită un ordin privind reparațiile, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1), trebuie să declare într-un stadiu incipient al acțiunii sursa fondurilor utilizate pentru desfășurarea activității sale, în general, și a fondurilor pe care le utilizează pentru susținerea acțiunii. Aceasta trebuie să demonstreze că dispune de resurse financiare suficiente pentru a reprezenta interesul superior al consumatorilor vizați, precum și pentru a acoperi, în cazul în care nu obține câștig de cauză, eventualele cheltuieli în favoarea părții adverse.
1.  Entitatea reprezentantă calificată care solicită un ordin privind reparațiile, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1), prezintă instanței sau autorității administrative, într-un stadiu cât mai timpuriu al acțiunii, o situație financiară completă, în care să enumere toate sursele fondurilor utilizate pentru desfășurarea activității sale, în general, și ale fondurilor pe care le utilizează pentru susținerea acțiunii pentru a demonstra absența vreunui conflict de interese. Aceasta trebuie să demonstreze că dispune de resurse financiare suficiente pentru a reprezenta interesul superior al consumatorilor vizați, precum și pentru a acoperi, în cazul în care nu obține câștig de cauză, eventualele cheltuieli în favoarea părții adverse.
Amendamentul 70
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură că, în cazul în care acțiunea de reprezentare în vederea obținerii de reparații este finanțată de către un terț, se interzice acestuia din urmă:
2.  Acțiunea de reprezentare poate fi declarată inadmisibilă de către instanța națională, dacă instanța stabilește că finanțarea de către partea terță:
Amendamentul 71
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 2 – litera a
(a)  să exercite influență asupra deciziilor entității calificate în contextul unei acțiuni de reprezentare, inclusiv cu privire la tranzacțiile încheiate în context judiciar sau administrativ;
(a)  exercită influență asupra deciziilor entității reprezentante în contextul unei acțiuni de reprezentare, inclusiv cu privire la inițierea acțiunilor de reprezentare și a deciziilor legate de tranzacții;
Amendamentul 72
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că instanțele și autoritățile administrative au competența să analizeze circumstanțele prevăzute la alineatul (2) și, dacă este cazul, să îi solicite entității calificate refuzarea finanțării relevante, precum și, dacă este necesar, să refuze calitatea procesuală a entității calificate într-un caz specific.
3.  Statele membre se asigură că instanțele și autoritățile administrative evaluează absența conflictului de interese, după cum se menționează la alineatul (1) și circumstanțele prevăzute la alineatul (2) în stadiul admisibilității acțiunii de reprezentare și într-un stadiu ulterior, în timpul procedurilor în instanță, dacă respectivele circumstanțe se manifestă abia atunci.
Amendamentul 73
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Statele membre se asigură că instanța sau autoritatea administrativă are competența de a respinge cazurile vădit nefondate cât mai devreme în desfășurarea procedurilor.
Amendamentul 74
Propunere de directivă
Articolul 7 a (nou)
Articolul 7a
Principiul conform căruia partea care pierde suportă cheltuielile de judecată
Statele membre se asigură că partea care pierde o acțiune colectivă rambursează costurile juridice suportate de partea care are câștig de cauză, sub rezerva condițiilor prevăzute de legislația națională. Cu toate acestea, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă nu ar trebui să pună în sarcina părții care a pierdut procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele cu o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Amendamentul 75
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1
1.  Statele membre pot prevedea că o entitate calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție. Cererea ar trebui să fie admisă de instanța judecătorească sau de autoritatea administrativă numai dacă nu se află în derulare o altă acțiune de reprezentare în cadrul instanței judecătorești sau al autorității administrative din același stat membru cu privire la același comerciant și la aceeași practică.
1.  Statele membre pot prevedea că o entitate reprezentantă calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție.
Amendamentul 76
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 6
6.  Consumatorii individuali vizați trebuie să aibă posibilitatea de a accepta sau de a refuza să își asume obligațiile care derivă din tranzacțiile menționate la alineatele (1), (2) și (3). Reparațiile obținute prin intermediul unei tranzacții aprobate în conformitate cu alineatul (4) nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
6.  Reparațiile obținute prin intermediul unei tranzacții aprobate în conformitate cu alineatul (4) sunt obligatorii pentru toate părțile fără a aduce atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.
Amendamentul 77
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul -1 (nou)
-1 Statele membre se asigură că entitățile reprezentante:
(a)  informează consumatorii cu privire la presupusa încălcare a drepturilor acordate în temeiul dreptului Uniunii și cu privire la intenția de a solicita un ordin de încetare sau de a introduce o acțiune pentru acordarea de daune-interese,
(b)  explică consumatorilor în cauză în prealabil posibilitatea de a se alătura acțiunii pentru a se asigura că sunt păstrate documentele relevante și alte informații necesare pentru acțiune.
(c)  (c) după caz, informează cu privire la pașii ulteriori și la consecințele juridice posibile.
Amendamentul 78
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă impune comerciantului care a săvârșit încălcarea obligația de a informa, pe cheltuiala sa, consumatorii afectați cu privire la deciziile definitive care prevăd măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și cu privire la tranzacțiile aprobate menționate la articolul 8, prin mijloace adecvate circumstanțelor cazului și în termenele stabilite, inclusiv, după caz, prin notificarea individuală a tuturor consumatorilor vizați.
1.  În cazul în care tranzacția sau decizia definitivă aduce beneficii consumatorilor care s-ar putea să nu fie la curent cu aceasta, statele membre se asigură că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă cere părții care a căzut în pretenții sau ambelor părți să informeze, pe cheltuiala lor, consumatorii afectați cu privire la deciziile definitive care prevăd măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și tranzacțiile aprobate menționate la articolul 8, prin mijloace adecvate circumstanțelor cazului și în termenele stabilite. Statele membre pot prevedea că obligația de informare poate fi respectată prin intermediul unui site internet public și ușor accesibil.
Amendamentul 79
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 a (nou)
1a.  partea căzută în pretenții suportă costurile informării consumatorilor în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 7.
Amendamentul 80
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2
2.  În informațiile menționate la alineatul (1) trebuie să se includă, într-un limbaj inteligibil, o explicație a obiectului acțiunii de reprezentare, consecințele juridice ale acesteia și, dacă este cazul, măsurile ulterioare care trebuie luate de către consumatorii vizați.
2.  În informațiile menționate la alineatul (1) trebuie să se includă, într-un limbaj inteligibil, o explicație a obiectului acțiunii de reprezentare, consecințele juridice ale acesteia și, dacă este cazul, măsurile ulterioare care trebuie luate de către consumatorii vizați. Modalitățile și calendarul pentru furnizarea informațiilor sunt stabilite în acord cu instanța sau autoritatea administrativă.
Amendamentul 81
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Statele membre se asigură că se pun la dispoziția publicului, într-o manieră accesibilă, informații privind acțiunile colective viitoare, în desfășurare și închise, inclusiv prin presă sau prin mediul online prin intermediul unui site internet public dacă instanța a hotărât că este admisibil cazul.
Amendamentul 82
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2 b (nou)
2b.  Statele membre se asigură că comunicările publice din partea entităților calificate cu privire la revendicări se bazează pe fapte și iau în considerare atât dreptul consumatorilor de a primi informații, cât și drepturile pârâților la protejarea reputației și a secretului de afaceri.
Amendamentul 83
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că decizia definitivă a unei autorități administrative sau a unei instanțe judecătorești prin care se stabilește existența unei încălcări care afectează interesele colective ale consumatorilor, inclusiv ordinul de încetare definitiv prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b), este considerată ca stabilind în mod incontestabil existența încălcării respective în scopul oricăror alte acțiuni care urmăresc obținerea de reparații în fața instanțelor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare.
1.  Statele membre se asigură că decizia definitivă a unei autorități administrative sau a unei instanțe judecătorești, inclusiv ordinul de încetare definitiv prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b), este considerată ca probă ce stabilește în mod incontestabil existența sau inexistența încălcării respective în scopul oricăror alte acțiuni care urmăresc obținerea de reparații în fața instanțelor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru aceleași fapte, cu condiția ca aceleași daune să nu poată fi compensate de două ori pentru aceiași consumatori în cauză.
Amendamentul 84
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură că decizia definitivă prevăzută la alineatul (1), adoptată într-un alt stat membru este considerată de către instanțele naționale sau de autoritățile administrative ale acestora ca o prezumție juris tantum că încălcarea a avut loc.
2.  Statele membre se asigură că decizia definitivă prevăzută la alineatul (1), adoptată într-un alt stat membru este considerată de către instanțele naționale sau de autoritățile administrative ale acestora cel puțin ca dovadă că încălcarea a avut loc.
Amendamentul 85
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Statele membre se asigură că decizia finală a unei instanțe dintr-un stat membru de stabilire a existenței sau a inexistenței încălcării în scopul oricăror alte acțiuni care solicită despăgubiri în fața instanțelor naționale dintr-un alt stat membru împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare este considerată o prezumție juris tantum.
Amendamentul 86
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 3
3.  Statele membre se asigură că prin decizia de constatare definitivă menționată la articolul 6 alineatul (2) se stabilește în mod incontestabil răspunderea comerciantului față de consumatorii prejudiciați ca urmare a încălcării în sensul oricăror acțiuni care au scopul de a obține reparații în fața instanțelor lor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru încălcarea respectivă. Statele membre se asigură că astfel de acțiuni, care au ca obiect obținerea de reparații, introduse individual de către consumatori sunt disponibile prin proceduri rapide și simplificate.
3.  Statele membre sunt încurajate să creeze o bază de date care să conțină toate deciziile finale privind acțiunile colective care ar putea facilita alte măsuri reparatorii și să-și împărtășească cele mai bune practici în domeniu.
Amendamentul 87
Propunere de directivă
Articolul 11 – paragraful 1
Statele membre se asigură că prin depunerea unei acțiuni de reprezentare, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6, se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție care se aplică acțiunilor în despăgubire în cazul consumatorilor vizați, dacă drepturile relevante fac obiectul unui termen de prescripție în temeiul dreptului Uniunii sau a dreptului național.
În conformitate cu legislația națională, statele membre se asigură că prin depunerea unei acțiuni de reprezentare, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6, se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție care se aplică acțiunilor în despăgubire în cazul persoanelor fizice vizate, dacă drepturile relevante fac obiectul unui termen de prescripție în temeiul dreptului Uniunii sau a dreptului național.
Amendamentul 88
Propunere de directivă
Articolul 13 – paragraful 1
Statele membre se asigură că, la cererea unei entități calificate care a prezentat fapte care sunt în mod rezonabil disponibile și elemente de probă suficiente în sprijinul acțiunii de reprezentare și care a indicat alte elemente de probă asupra cărora pârâtul deține controlul, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă poate impune pârâtului, în conformitate cu normele procedurale naționale, să prezinte aceste elemente de probă, sub rezerva normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile în materie de confidențialitate.
Statele membre se asigură că, la cererea uneia dintre părți care a prezentat fapte care sunt în mod rezonabil disponibile, elemente de probă suficiente și o explicație substanțială în sprijinul poziției sale, și care a indicat alte elemente de probă specifice și clar definite asupra cărora cealaltă parte deține controlul, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă poate impune acestei părți, în conformitate cu normele procedurale naționale, să prezinte aceste elemente de probă, cât mai restrâns posibil, pe baza unor fapte disponibile în mod rezonabil, sub rezerva normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile în materie de confidențialitate. Ordinul în cauză trebuie să fie adecvat și proporțional pentru cazul respectiv și să nu creeze un dezechilibru între cele două părți implicate.
Amendamentul 89
Propunere de directivă
Articolul 13 – paragraful 1 a (nou)
1a.  Statele membre se asigură că instanțele limitează divulgarea probelor la ceea ce este proporțional. Pentru a stabili dacă divulgarea solicitată de o entitate reprezentantă calificată este proporțională, instanța consideră interesul legitim al tuturor părților implicate, și anume măsura în care cererea de divulgare a dovezilor este susținută de fapte și probe disponibile și dacă dovezile solicitate conțin informații confidențiale.
Amendamentul 90
Propunere de directivă
Articolul 13 – paragraful 1 b (nou)
1b.  Statele membre se asigură că instanțele naționale au competența de a dispune divulgarea de probe care conțin informații atunci când le consideră relevante pentru acțiunile în despăgubire.
Amendamentul 91
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură că sancțiunile pot lua forma unor amenzi.
2.  Statele membre se asigură că sancțiunile pot lua, printre altele, forma unor amenzi.
Amendamentul 92
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 3
3.  Atunci când decid cu privire la alocarea veniturilor provenite din amenzi, statele membre trebuie să țină seama de interesele colective ale consumatorilor.
3.  Atunci când decid cu privire la alocarea veniturilor provenite din amenzi, statele membre trebuie să țină seama de interesele colective. Statele membre pot decide ca aceste venituri să fie alocate unui fond creat în scopul finanțării acțiunilor de reprezentare.
Amendamentul 93
Propunere de directivă
Articolul 15 – titlu
Asistență pentru entitățile calificate
Asistență pentru entitățile reprezentante calificate
Amendamentul 94
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 1
1.  Statele membre iau măsurile necesare astfel încât costurile procedurale aferente acțiunilor de reprezentare să nu reprezinte obstacole financiare în calea exercitării de către entitățile calificate a dreptului de a solicita măsurile menționate la articolele 5 și 6, ca de exemplu limitarea taxelor judiciare sau administrative aplicabile, acordarea accesului la asistență judiciară atunci când este necesar sau acordarea de finanțare publică în acest scop.
1.  Statele membre sunt încurajate, în conformitate cu articolul 7 să se asigure că entitățile reprezentante calificate dispun de fonduri suficiente pentru acțiunile de reprezentare. Ele iau măsurile necesare pentru a înlesni accesul la justiție și se asigură că costurile procedurale aferente acțiunilor de reprezentare să nu reprezinte obstacole financiare în calea exercitării de către entitățile calificate a dreptului de a solicita măsurile menționate la articolele 5 și 6, ca de exemplu limitarea taxelor judiciare sau administrative aplicabile ori acordarea accesului la asistență judiciară când este necesar sau acordarea de finanțare publică în acest scop.
Amendamentul 95
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Statele membre oferă sprijin structural entităților care acționează în calitate de entități calificate în domeniul de aplicare al prezentei directive.
Amendamentul 96
Propunere de directivă
Articolul 15 a (nou)
Articolul 15a
Reprezentare și cheltuieli juridice
Statele membre se asigură că remunerația avocaților și metoda de calcul al acesteia nu creează niciun stimulent pentru desfășurarea de litigii care nu sunt necesare din punctul de vedere al interesului oricăreia dintre părți. În special, statele membre interzic onorariile condiționate.
Amendamentul 97
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 1
1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice entitate calificată desemnată în prealabil într-un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) poate sesiza instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ale unui alt stat membru prin prezentarea listei publice prevăzute la articolul respectiv. Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative acceptă această listă ca dovadă a capacității procesuale a entității calificate, fără a aduce atingere dreptului lor de a examina dacă scopul entității calificate justifică introducerea unei acțiuni într-un anumit caz.
1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice entitate reprezentantă calificată desemnată în prealabil într-un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) poate sesiza instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ale unui alt stat membru prin prezentarea listei publice prevăzute la articolul respectiv. Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative pot reexamina capacitatea procesuală a entității reprezentante calificate, fără a aduce atingere dreptului lor de a examina dacă scopul entității reprezentante calificate justifică introducerea unei acțiuni într-un anumit caz.
Amendamentul 98
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Statul membru în care are loc o acțiune colectivă de recurs poate solicita mandat din partea consumatorilor care își au reședința în statul membru respectiv și trebuie să ceară mandat din partea consumatorilor individuali stabiliți în alt stat membru, dacă acțiunea este transfrontalieră. În astfel de cazuri, la începutul unei acțiuni va fi furnizată instanței sau autorității administrative și pârâtului o listă consolidată a tuturor consumatorilor care au acordat un astfel de mandat specific.
Amendamentul 99
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 4
4.  În cazul în care un stat membru sau Comisia își exprimă preocupări cu privire la respectarea de către o entitate calificată a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), statul membru care a desemnat respectiva entitate analizează preocupările și, dacă este cazul, retrage desemnarea atunci când unul sau mai multe criterii nu sunt îndeplinite.
4.  În cazul în care un stat membru, Comisia sau comerciantul își exprimă preocupări cu privire la respectarea de către o entitate reprezentantă calificată a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), statul membru care a desemnat respectiva entitate analizează preocupările și, dacă este cazul, retrage desemnarea atunci când unul sau mai multe criterii nu sunt îndeplinite.
Amendamentul 100
Propunere de directivă
Articolul 16 a (nou)
Articolul 16a
Registrul public
Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente relevante instituie un registru accesibil publicului care să conțină actele ilegale care au făcut obiectul unor ordine de încetare în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.
Amendamentul 101
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 2
2.  În termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează dacă normele privind drepturile pasagerilor care utilizează transportul aerian și feroviar oferă un nivel de protecție a drepturilor consumatorilor comparabil cu cel prevăzut în temeiul prezentei directive. Dacă se verifică această situație, Comisia intenționează să formuleze propuneri corespunzătoare, care pot consta în special în eliminarea actelor menționate la punctele 10 și 15 din anexa I din domeniul de aplicare al prezentei directive, astfel cum este definit la articolul 2.
eliminat
Amendamentul 102
Propunere de directivă
Articolul 18 a (nou)
Articolul 18a
Clauză de revizuire
Fără a aduce atingere articolului 16, Comisia evaluează dacă acțiunile de reprezentare transfrontaliere ar putea fi abordate cel mai bine la nivelul Uniunii, prin instituirea unui Ombudsman European pentru acțiuni colective în despăgubire. În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive regulament, Comisia întocmește un raport în acest sens și îl prezintă Parlamentului European și Consiliului, anexând, după caz, o propunere relevantă.
Amendamentul 103
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 a (nou)
(59a)   Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
Amendamentul 104
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 b (nou)
(59b)   Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).
Amendamentul 105
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 c (nou)
(59c)   Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare.
Amendamentul 106
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 d (nou)
(59d)   Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
Amendamentul 107
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 e (nou)
(59e)   Regulamentul (CEE) nr. 2136/89 al Consiliului din 21 iunie 1989 privind stabilirea unor standarde comune de comercializare pentru conservele de sardine și a unor descrieri comerciale pentru conservele de sardine și conservele de produse de tipul sardine.
Amendamentul 108
Propunere de directivă
Anexa I – punctul 59 f (nou)
(59f)   Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005.

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 66.
(2) JO C 461, 21.12.2018, p. 232.


Protocolul la Acordul euro-mediteraneean UE-Israel (aderarea Croației) ***
PDF 120kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a Protocolului la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (09547/2018 – C8-0021/2019 – 2018/0080(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0223A8-0164/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09547/2018),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (09548/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0021/2019),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0164/2019),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statului Israel.


Acordul cuprinzător UE-Uzbekistan
PDF 176kWORD 59k
Recomandarea Parlamentului European din 26 martie 2019 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind noul acord cuprinzător dintre UE și Uzbekistan (2018/2236(INI))
P8_TA-PROV(2019)0224A8-0149/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia (UE) 2018/… a Consiliului din 16 iulie 2018 de autorizare a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să înceapă negocierile și să negocieze, în numele Uniunii, dispozițiile care intră în sfera de competență a Uniunii ale unui acord cuprinzător între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte (10336/18),

—  având în vedere decizia reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului la 16 iulie 2018, de autorizare a Comisiei Europene să înceapă negocierile și să negocieze, în numele statelor membre, dispozițiile care intră în sfera de competență a statelor membre ale unui acord cuprinzător între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte (10337/18),

—  având în vedere directivele de negociere ale Consiliului din 16 iulie 2018 (10601/18 EU RESTRICTED), transmise Parlamentului la 6 august 2018,

—  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) existent dintre UE și Republica Uzbekistan, în vigoare din 1999,

—  având în vedere Memorandumul de înțelegere privind energia semnat între Uniunea Europeană și Uzbekistan în ianuarie 2011,

–  având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliu în 2013,

—  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile(1),

—  având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile(2),

—  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2014 referitoare la situația drepturilor omului în Uzbekistan(3),

—  având în vedere Rezoluțiile sale din 15 decembrie 2011 referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală(4) și din 13 aprilie 2016 referitoare la implementarea și revizuirea Strategiei UE-Asia Centrală(5),

—  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 septembrie 2018 intitulată „Conectarea Europei cu Asia – Elemente constitutive pentru o strategie a UE” (JOIN(2018)0031),

—  având în vedere vizitele efectuate în Uzbekistan de Comisia sa pentru afaceri externe și de Subcomisia sa pentru drepturile omului în septembrie 2018 și, respectiv, în mai 2017, precum și vizitele periodice efectuate în această țară de Delegația sa la Comisiile de cooperare parlamentară UE- Kazahstan, UE-Kârgâzstan, UE-Uzbekistan, UE-Tadjikistan și pentru relațiile cu Turkmenistanul și Mongolia,

—  având în vedere rezultatele celei de a 13-a reuniuni a miniștrilor de Externe UE-Asia Centrală, care a avut loc la 10 noiembrie 2017 la Samarkand și în cursul căreia s-a discutat despre agenda bilaterală (economie, conectivitate, securitate și stat de drept) și despre subiecte regionale,

—  având în vedere comunicatul comun al celei de a 14-a reuniuni a miniștrilor de Externe UE-Asia Centrală, organizată la Bruxelles la 23 noiembrie 2018 și intitulată „UE și Asia Centrală – Colaborăm pentru a construi un viitor al creșterii favorabile incluziunii, al conectivității sustenabile și al unor parteneriate mai puternice”(6),

—  având în vedere asistența continuă pentru dezvoltare acordată de UE Uzbekistanului, care se ridică la 168 de milioane EUR în perioada 2014-2020, asistența financiară din partea Băncii Europene de Investiții (BEI) și a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), precum și alte măsuri ale UE vizând sprijinirea păcii și securității și reducerea deșeurilor nucleare din această țară,

—  având în vedere declarația Conferinței de la Tașkent privind Afganistanul, din 26-27 martie 2018, care a fost găzduită de Uzbekistan și coprezidată de Afganistan, sub titlul „Procesul de pace, cooperarea în domeniul securității și conectivitatea regională”,

—  având în vedere strategia de acțiuni în cinci domenii prioritare pentru dezvoltarea Uzbekistanului (Strategia de dezvoltare) pentru perioada 2017-2021,

–  având în vedere progresele înregistrate de Uzbekistan pe calea unei societăți mai deschise și a unei deschideri mai mari în ceea ce privește relațiile cu vecinii săi de la dobândirea independenței față de Uniunea Sovietică,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU,

–  având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0149/2019),

A.  întrucât, la 23 noiembrie 2018, UE și Uzbekistan au lansat negocieri privind un acord consolidat de parteneriat și cooperare (APC consolidat) cuprinzător, în vederea înlocuirii actualului APC UE-Uzbekistan, propunându-și o cooperare consolidată și aprofundată în domeniile de interes reciproc, bazată pe valorile comune ale democrației, statului de drept, respectării drepturilor fundamentale și bunei guvernări, pentru a promova securitatea internațională și a aborda cu eficacitate provocările globale, cum ar fi terorismul, schimbările climatice și criminalitatea organizată;

B.  întrucât APC consolidat va necesita acordul Parlamentului pentru a intra în vigoare,

1.  recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

Relațiile UE-Uzbekistan

Noul acord cuprinzător

   (a) să salute angajamentele și progresele înregistrate de Uzbekistan pe calea unei societăți mai deschise și nivelul de implicare veritabilă într-un dialog politic dintre UE și Uzbekistan, care a dus la deschiderea negocierilor pe tema unui APC consolidat și cuprinzător; să sublinieze interesul UE față de consolidarea relațiilor sale cu Uzbekistanul pe baza unor valori comune și să recunoască rolul Uzbekistanului de punte culturală și politică importantă între Europa și Asia;
   (b) să asigure un dialog periodic aprofundat și să monitorizeze implementarea deplină a reformelor politice și democratice vizând crearea unui sistem judiciar independent – inclusiv ridicarea tuturor restricțiilor impuse independenței avocaților –, a unui parlament cu adevărat independent rezultat în urma unor alegeri cu adevărat competitive, protecția drepturilor omului, egalitatea de gen și libertatea mass-mediei, depolitizarea serviciilor de securitate și asigurarea faptului că se vor angaja să respecte statul de drept, precum și implicarea puternică a societății civile în procesul de reformă; să salute noile puteri conferite lui Oliy Majlis și noile mecanisme de consolidare a supravegherii parlamentare; să încurajeze autoritățile să pună în aplicare recomandările din raportul OSCE/ODIHR în urma alegerilor parlamentare din 2014;
   (c) să sublinieze importanța și să ofere sprijin semnificativ pentru reforme sustenabile și pentru punerea lor în aplicare, pe baza acordurilor prezente și viitoare, care să ducă la rezultate concrete și să abordeze aspecte politice, societale și economice, în special în vederea îmbunătățirii administrării, a deschiderii unui spațiu pentru o societate civilă cu adevărat diversificată și independentă, a consolidării respectării drepturilor omului, a protecției tuturor minorităților și persoanelor vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu handicap, a asigurării asumării răspunderii pentru încălcările drepturilor omului și pentru alte infracțiuni și a înlăturării obstacolelor din calea antreprenoriatului;
   (d) să recunoască și să sprijine angajamentul Uzbekistanului față de reformele structurale, administrative și economice în curs vizând îmbunătățirea climatului de afaceri, a sistemului judiciar și a serviciilor de securitate, a condițiilor de muncă și a răspunderii și eficienței administrative și să sublinieze importanța punerii în aplicare integrale și verificabile a acestora; să salute liberalizarea operațiunilor cu valută și a pieței valutare; să sublinieze că planul cuprinzător de reformă al Uzbekistanului, Strategia de dezvoltare pentru 2017-2021, trebuie să fie pus în practică și susținut de măsuri de facilitare a comerțului exterior și de îmbunătățire a mediului de afaceri; să ia în considerare faptul că migrația forței de muncă și remiterile de bani constituie mecanisme esențiale pentru combaterea sărăciei în Uzbekistan;
   (e) să îndemne guvernul uzbec să se asigure că apărătorii drepturilor omului, societatea civilă, observatorii internaționali și organizațiile din domeniul drepturilor omului își pot desfășura liber activitatea într-un mediu solid și sigur din punct de vedere politic, îndeosebi prin facilitarea proceselor de înregistrare și permiterea acțiunilor în justiție în cazul în care înregistrarea este respinsă; să îndemne guvernul să permită monitorizarea periodică, neîngrădită și independentă a condițiilor din închisori și din locurile de detenție; să încurajeze guvernul să îl invite pe Raportorul special al ONU privind tortura și alte pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, să dea curs recomandării formulate cu ocazia ultimei sale vizite din 2003 și să alinieze legile și practicile naționale la legislația și standardele internaționale, inclusiv un mecanism de monitorizare independent care acordă acces neîngrădit la locurile de detenție, astfel încât tratamentul la care sunt supuși deținuții să poată fi monitorizat; să facă apel la autorități să investigheze temeinic toate acuzațiile de tortură sau de tratament inuman;
   (f) să promoveze apariția unei societăți tolerante, incluzive, pluraliste și democratice conduse de un guvern credibil, sprijinind liberalizarea treptată, cu respectarea deplină a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, precum și progresele socioeconomice spre binele cetățenilor;
   (g) să salute eliberarea unor deținuți politici, dar să îndemne autoritățile să le garanteze reabilitarea completă, accesul la o cale de atac și la tratament medical; să solicite eliberarea tuturor celorlalți deținuți politici și a tuturor persoanelor închise sau persecutate din motive politice, cum ar fi activiștii pentru drepturile omului, societatea civilă și activiștii religioși, jurnaliștii și politicienii din opoziție; să își exprime îngrijorarea cu privire la mai multe procese cu ușile închise și să îndemne guvernul să pună capăt practicii unor astfel de procese; să îndemne guvernul să își modifice rapid dispozițiile din Codul penal privind extremismul, care sunt uneori utilizate în mod abuziv pentru incriminarea dizidenților; să salute angajamentele asumate de a nu mai recurge la acuzațiile de „încălcări ale regulamentului închisorii” pentru a extinde în mod arbitrar sentințele deținuților politici; să se asigure că toți deținuții politici condamnați pentru infracțiuni penale și pentru alte infracțiuni primesc în mod automat copii ale sentințelor judecătorești pronunțate în cauzele lor, astfel încât să li se permită accesul la dreptul lor de a introduce o cale de atac și de a solicita reabilitarea; să salute relaxarea unor restricții impuse libertății de întrunire pașnică și să încurajeze, de asemenea, eliminarea restricțiilor asupra acestor drepturi, cum ar fi arestarea demonstranților pașnici, aderând astfel la Declarația universală a drepturilor omului; să salute vizita recentă a Raportorului special al ONU pentru libertatea de religie sau credință;
   (h) să constate că locul ocupat de Uzbekistan în clasamentul privind libertatea presei, întocmit de organizația Reporteri fără frontiere, s-a îmbunătățit foarte puțin între 2016 și 2018 și să rămână preocupat de cenzura, blocarea unor site-uri, autocenzura jurnaliștilor și bloggerilor, hărțuirea, atât online, cât și offline, și acuzațiile penale motivate politic; să îndemne autoritățile să pună capăt presiunilor asupra mass-mediei și supravegherii acesteia, să oprească blocarea site-urilor independente și să permită mass-mediei internaționale să acrediteze corespondenți și să își desfășoare activitatea în țară; să sprijine și să salute măsurile luate pentru îmbunătățirea independenței mass-mediei și a organizațiilor societății civile, de exemplu ridicarea unor restricții care reglementează activitățile acestora, precum și întoarcerea mass-mediei străine și a ONG-urilor internaționale, excluse anterior din țară; să salute noua lege privind înregistrarea ONG-urilor, care relaxează procedurile de înregistrare și unele cerințe privind obținerea unei permisiuni anterioare pentru desfășurarea activităților sau a reuniunilor; să îndemne autoritățile să implementeze integral această lege, inclusiv prin înlăturarea tuturor barierelor din calea înregistrării organizațiilor internaționale, și să încurajeze autoritățile să abordeze restricțiile rămase care limitează activitatea ONG-urilor, cum ar fi cerințele greoaie de înregistrare și monitorizarea intruzivă;
   (i) să salute progresele înregistrate pe calea eradicării muncii copiilor și a eliminării treptate a muncii forțate, precum și recentele vizite efectuate în Uzbekistan de raportori speciali ai ONU și redeschiderea țării către ONG-uri internaționale din acest domeniu; să atragă atenția că munca forțată susținută de stat în sectorul bumbacului și al mătăsii și în alte domenii rămâne o problemă; să solicite măsuri din partea guvernului uzbec pentru eliminarea tuturor formelor de muncă forțată, în scopul combaterii cauzelor profunde ale fenomenului, în special sistemul de cote obligatorii, și al tragerii la răspundere a autorităților locale care mobilizează cu forța lucrătorii din sectorul public și studenții; să sublinieze că sunt necesare mai multe eforturi și măsuri juridice suplimentare pentru consolidarea progreselor în acest domeniu, în vederea eliminării muncii forțate; să încurajeze, în acest sens, o cooperare mai strânsă cu Organizația Internațională a Muncii (OIM); să încurajeze accesul în țară pentru o vizită al Raportorului special al ONU privind formele contemporane de sclavie; să sublinieze importanța eforturilor de dezvoltare a unui lanț de aprovizionare sustenabil cu bumbac și a tehnologiilor și practicilor agricole moderne și ecologice de cultivare a bumbacului; să sprijine cultivatorii de bumbac autohtoni să își îmbunătățească eficiența producției, să protejeze mediul și să își îmbunătățească practicile de muncă, în vederea eliminării muncii forțate;
   (j) să încurajeze autoritățile să intensifice acțiunile pentru a reduce șomajul din țară, inclusiv prin deschiderea sectorului privat și prin consolidarea întreprinderilor mici și mijlocii; să salute, în acest sens, extinderea programului de formare în domeniul managementului și să încurajeze alte programe de formare pentru antreprenori; să reamintească potențialul populației sale tinere și nivelul său relativ ridicat de educație în acest sens; să încurajeze promovarea programelor de educație antreprenorială; să reamintească importanța programelor UE, cum ar fi Erasmus+, în ceea ce privește promovarea dialogului intercultural între UE și Uzbekistan și oferirea unor posibilități de capacitare a studenților care iau parte la acestea, ca actori pozitivi ai schimbării în societatea lor;
   (k) să continue desfășurarea dialogurilor anuale în domeniul drepturilor omului organizate de Serviciul European de Acțiune Externă (SEA) și, în acest context, să insiste pentru soluționarea cazurilor individuale vizate, inclusiv cele ale deținuților politici; să convină anual asupra unor domenii concrete înainte de fiecare rundă de dialoguri și să evalueze progresele privind rezultatele în conformitate cu standardele UE, integrând, în același timp, aspectele legate de drepturile omului în toate celelalte reuniuni și politici; să încurajeze și să evalueze conformitatea cu instrumentele din domeniul drepturilor omului, astfel cum au fost ratificate de Uzbekistan, în special în cadrul ONU, OSCE și OIM; să își exprime în continuare îngrijorarea cu privire la problemele nesoluționate și la nepunerea în aplicare a unor reforme; să încurajeze autoritățile să dezincrimineze relațiile sexuale consimțite dintre persoane de același sex și să promoveze o cultură de toleranță față de persoanele LGBTI; să invite autoritățile din Uzbekistan să susțină și să promoveze drepturile femeilor;
   (l) să asigure o reexaminare a sistemului de eliberare a pașapoartelor; să salute eliminarea sistemului „vizelor de ieșire”, care anterior erau solicitate de cetățenii uzbeci atunci când călătoreau în afara Comunității Statelor Independente (CSI); să salute declarația Uzbekistanului potrivit căreia, începând din ianuarie 2019, nu se vor mai solicita vize pentru cetățenii statelor membre ale UE;
   (m) să îndemne autoritățile să îmbunătățească sistemul de sănătate local și să majoreze resursele de stat pentru a facilita îmbunătățirile, deoarece situația s-a deteriorat semnificativ de când țara și-a câștigat independența;
   (n) să îndemne autoritățile să ofere sprijinul necesar și să solicite contribuția și sprijinul partenerilor internaționali pentru a permite Uzbekistanului, și în special Republicii autonome Karakalpakstan, să facă față consecințelor economice, sociale și în materie de sănătate ale catastrofei ecologice din Marea Aral, prin instituirea unei gestionări sustenabile a apei și a unor politici și practici de conservare, precum și a unui plan de curățare treptată a întregii regiuni; să salute evoluțiile pozitive în ceea ce privește cooperarea internațională în domeniul apei, îndeosebi cu Tadjikistan și Kazahstan, înființarea Fondului fiduciar multilateral al ONU privind securitatea umană pentru regiunea Mării Aral și angajamentul dovedit de autorități; să sprijine în continuare eforturile de îmbunătățire a infrastructurii de irigații;
   (o) să recunoască noua politică externă a Uzbekistanului, care a generat îmbunătățiri ale cooperării cu țările învecinate și cu partenerii internaționali, în special în ceea ce privește promovarea stabilității și securității în regiune, gestionarea frontierelor și a apei, delimitarea frontierelor și energia; să sprijine implicarea pozitivă a Uzbekistanului în procesul de pace din Afganistan;
   (p) să salute angajamentul continuu al Uzbekistanului de a susține zona liberă de arme nucleare în Asia Centrală; să reamintească angajamentul UE de a sprijini Uzbekistanul în tratarea deșeurilor toxice și radioactive; să încurajeze Uzbekistanul să semneze Tratatul de interzicere a armelor nucleare;
   (q) să țină cont de rolul important al Uzbekistanului în viitoarea reexaminare a Strategiei UE pentru Asia Centrală, aplicând principiul diferențierii;
   (r) să recunoască preocupările legitime în materie de securitate ale Uzbekistanului și să intensifice cooperarea pentru a sprijini managementul crizelor, prevenirea conflictelor, gestionarea integrată a frontierelor și eforturile de combatere a radicalizării violente, a terorismului, criminalității organizate și comerțului ilegal cu droguri, susținând, în același timp, statul de drept, inclusiv protecția drepturilor omului;
   (s) să asigure cooperarea efectivă în domeniul combaterii corupției, al spălării banilor și al evaziunii fiscale;
   (t) să condiționeze oferirea de asistență către Uzbekistan din instrumentele de finanțare externă ale UE și din împrumuturile acordate de BEI și de BERD de continuarea progreselor pe calea reformei;
   (u) să sprijine transpunerea eficace în practică a convențiilor internaționale esențiale necesare pentru statutul SGP+;
   (v) să sprijine eforturile Uzbekistanului de a se angaja în procesul de aderare la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în scopul de a integra mai bine țara în economia mondială și de a-i îmbunătăți climatul de afaceri, atrăgând astfel mai multe investiții străine directe (ISD);
   (w) să țină cont de dezvoltarea relațiilor cu alte țări terțe în contextul implementării inițiativei ”One Belt One Road” (OBOR) – O centură un drum – a Chinei; să insiste asupra respectării drepturilor omului în legătură cu această inițiativă, inclusiv prin elaborarea de orientări în acest sens;
   (x) să folosească negocierile privind APC consolidat pentru a sprijini o tranziție veritabilă și sustenabilă a Uzbekistanului către un regim responsabil și mai democratic care garantează și protejează drepturile fundamentale pentru toți cetățenii și se axează în special pe asigurarea unui mediu favorabil societății civile, apărătorilor drepturilor omului și independenței avocaților; să se asigure că, înainte de încheierea negocierilor, Uzbekistanul înregistrează progrese considerabile înspre asigurarea libertății de exprimare și libertății de întrunire și de asociere pașnică, conform standardelor internaționale, inclusiv prin eliminarea obstacolelor care împiedică toate grupurile noi să se înregistreze și să își demareze legal activitățile în țară, precum și să primească finanțări externe;
   (y) să negocieze un acord modern, atotcuprinzător și ambițios între UE și Uzbekistan, care va înlocui APC din 1999, consolidând contactele interpersonale, cooperarea politică, relațiile comerciale și de investiții și cooperarea în domeniul dezvoltării durabile, al protecției mediului, al conectivității, al drepturilor omului și al guvernanței și contribuind la dezvoltarea economică și socială sustenabilă a Uzbekistanului;
   (z) să își reînnoiască angajamentul față de promovarea standardelor democratice, a principiilor bunei guvernanțe și statului de drept și a respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de religie sau de convingere și a apărătorilor acestora;
   (aa) să sprijine eforturile reînnoite ale Uzbekistanului pentru cooperarea multilaterală și internațională în ceea ce privește provocările globale și regionale, cum ar fi securitatea internațională și combaterea extremismului violent, criminalitatea organizată, traficul de droguri, gestionarea apei, degradarea mediului, schimbările climatice și migrația, printre altele;
   (ab) să se asigure că acordul cuprinzător facilitează și consolidează cooperarea regională și soluționarea pașnică a conflictelor legate de controversele existente, deschizând calea către adevărate relații de bună vecinătate;
   (ac) să consolideze dispozițiile legate de relațiile economice și comerciale, corelându-le mai bine cu dispozițiile privind drepturile omului și cu un angajament de implementare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, asigurând totodată mecanisme de evaluare și atenuare a impactelor negative asupra drepturilor omului, pe de o parte, și, pe de altă parte, promovând principiile economiei de piață, inclusiv securitatea juridică, instituțiile independente și transparente, dialogul social și implementarea standardelor de muncă ale OIM, pentru a garanta investiții străine directe sustenabile și a contribui la diversificarea economiei; să îmbunătățească cooperarea în lupta împotriva corupției, spălării de bani și evaziunii fiscale și să asigure că activele indisponibilizate în prezent în mai multe state membre ale UE și SEE sunt repatriate în mod responsabil, în beneficiul întregului popor uzbec;
   (ad) să consolideze aspecte ale cooperării interparlamentare din cadrul unei Comisii parlamentare de cooperare cu puteri sporite în domeniile democrației, statului de drept și drepturilor omului, inclusiv răspunderea directă a reprezentanților Consiliului de cooperare și ai Comisiei parlamentare de cooperare;
   (ae) să asigure implicarea tuturor actorilor competenți, inclusiv a societății civile, atât în timpul negocierilor, cât și în etapa de punere în aplicare a acordului;
   (af) să includă o clauză clar definită privind suspendarea potențială a cooperării în caz de încălcare a elementelor esențiale de către oricare dintre părți în ceea ce privește, în special, respectarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept, inclusiv consultarea Parlamentului European în astfel de cazuri; să instituie un mecanism independent de monitorizare și de soluționare a plângerilor, care să ofere populațiilor afectate și reprezentanților acestora instrumente eficace de abordare a impactului negativ asupra drepturilor omului și să monitorizeze punerea în aplicare;
   (ag) să asigure că Parlamentul European este implicat îndeaproape în monitorizarea implementării tuturor părților APC consolidat, după intrarea sa în vigoare, să organizeze consultări în acest context, asigurând că Parlamentul și societatea civilă sunt informați în mod corespunzător cu privire la implementarea APC consolidat de către SEAE, și să reacționeze în consecință;
   (ah) să asigure transmiterea tuturor documentelor de negociere către Parlamentul European, sub rezerva normelor de confidențialitate, pentru a permite exercitarea unui control adecvat al Parlamentului asupra procesului de negociere; să îndeplinească obligațiile interinstituționale care decurg din articolul 218 alineatul (10) din TFUE și să informeze periodic Parlamentul
   (ai) să aplice cu titlu provizoriu APC consolidat doar după aprobarea de către Parlament;
   (aj) să desfășoare o campanie de informarea a publicului care să evidențieze rezultatele pozitive preconizate ale cooperării și avantajele pentru cetățenii UE și cei ai Uzbekistanului, care ar stimula totodată contactele interpersonale;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Uzbekistan.

(1) JO C 238, 6.7.2018, p. 394.
(2) JO C 238, 6.7.2018, p. 51.
(3) JO C 274, 27.7.2016, p. 25.
(4) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91.
(5) JO C 58, 15.2.2018, p. 119.
(6) https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage/54354/joint-communiqué-european-union-–-central-asia-foreign-ministers-meeting-brussels-23-november_en


Renunțarea la schimbarea sezonieră a orei ***I
PDF 188kWORD 60k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de renunțare la schimbarea sezonieră a orei și de abrogare a Directivei 2000/84/CE (COM(2018)0639 – C8-0408/2018 – 2018/0332(COD))
P8_TA-PROV(2019)0225A8-0169/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0639),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0408/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul danez, Camera Comunelor din Regatul Unit și Camera Lorzilor din Regatul Unit, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere rezultatele consultării online desfășurate de Comisia Europeană în perioada 4 iulie 2018-16 august 2018,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru petiții (A8-0169/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  În trecut, statele membre au ales să introducă, la nivel național, măsuri referitoare la ora de vară. Prin urmare, a fost important pentru funcționarea pieței interne să se stabilească, în întreaga Uniune, o dată și o oră comune pentru începutul și sfârșitul perioadei cu oră de vară. În conformitate cu Directiva 2000/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului21, toate statele membre aplică în prezent măsuri referitoare la ora de vară din ultima duminică a lunii martie și până în ultima duminică a lunii octombrie a aceluiași an.
(1)  În trecut, statele membre au ales să introducă, la nivel național, măsuri referitoare la ora de vară. Prin urmare, a fost important pentru funcționarea pieței interne să se stabilească, în întreaga Uniune, o dată și o oră comune pentru începutul și sfârșitul perioadei cu oră de vară pentru a coordona schimbările orare în statele membre. În conformitate cu Directiva 2000/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului21, toate statele membre aplică în prezent schimbări sezoniere ale ore de două ori pe an. Trecerea de la ora standard la ora de vară se face în ultima duminică a lunii martie, ora de vară aplicându-se până în ultima duminică a lunii octombrie a aceluiași an.
__________________
__________________
21 Directiva 2000/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind dispozițiile referitoare la orarul de vară (JO L 31, 2.2.2001, p. 21).
21 Directiva 2000/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind dispozițiile referitoare la orarul de vară (JO L 31, 2.2.2001, p. 21).
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  În rezoluția sa din 8 februarie 2018, Parlamentul European a solicitat Comisiei să efectueze o evaluare a măsurilor referitoare la ora de vară prevăzute de Directiva 2000/84/CE și, dacă este necesar, să prezinte o propunere de revizuire a acesteia. Rezoluția a confirmat, de asemenea, că este esențial să se mențină o abordare armonizată în întreaga Uniune a măsurilor referitoare la oră.
(2)  Având în vedere numeroasele petiții, inițiative ale cetățenilor și întrebări parlamentare pe această temă, în rezoluția sa din 8 februarie 2018, Parlamentul European a solicitat Comisiei să realizeze o evaluare temeinică a măsurilor referitoare la ora de vară prevăzute de Directiva 2000/84/CE și, dacă este necesar, să prezinte o propunere de revizuire a acesteia. Rezoluția a subliniat, de asemenea, importanța menținerii unei abordări armonizate și coordonate în întreaga Uniune a măsurilor referitoare la oră și a unui orar unitar la nivelul Uniunii.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Comisia a examinat dovezile disponibile, care subliniază importanța existenței unor norme armonizate la nivelul Uniunii în acest domeniu, pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne și pentru a se evita, printre altele, perturbările legate de programarea operațiunilor de transport și de funcționarea sistemelor de informare și comunicare, costurile mai ridicate pentru comerțul transfrontalier sau productivitatea mai scăzută în privința bunurilor și serviciilor. Dovezile nu clarifică dacă beneficiile generate de măsurile referitoare la ora de vară depășesc inconvenientele legate de schimbarea orei de două ori pe an.
(3)  Comisia a examinat dovezile disponibile, care subliniază importanța existenței unor norme armonizate la nivelul Uniunii în acest domeniu, pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne, previzibilitate și siguranță pe termen lung și pentru a se evita, printre altele, perturbările legate de programarea operațiunilor de transport și de funcționarea sistemelor de informare și comunicare, costurile mai ridicate pentru comerțul transfrontalier sau productivitatea mai scăzută în privința bunurilor și serviciilor.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 3 a (nou)
(3a)   Dezbaterea publică privind măsurile referitoare la ora de vară nu este nouă și, de la introducerea orei de vară, au existat mai multe inițiative care au vizat renunțarea la această practică. Unele state membre au organizat consultări naționale, iar majoritatea întreprinderilor și a părților interesate au sprijinit renunțarea la această practică. În urma consultării inițiate de Comisia Europeană, s-a ajuns la aceeași concluzie.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 3 b (nou)
(3b)  În acest context, situația crescătorilor de animale poate servi drept exemplu în care ora de vară a fost considerată inițial incompatibilă cu practicile agricole de lucru, în special în ceea ce privește începutul zilei de lucru, care este deja foarte matinal potrivit orei standard. De asemenea, s-a considerat că trecerea de două ori pe an la ora de vară a îngreunat comercializarea produselor sau a animalelor pe piață. Și, în cele din urmă, s-a presupus că s-a redus producția de lapte pentru că vacile și-au urmat ritmul natural de muls. Totuși echipamentele și practicile agricole moderne au revoluționat agricultura, astfel încât majoritatea acestor preocupări nu mai sunt relevante, în timp ce preocupările referitoare la bioritmul animalelor și condițiile de lucru ale fermierilor sunt în continuare relevante.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  Este în curs o dezbatere publică aprinsă privind măsurile referitoare la ora de vară, iar unele state membre și-au exprimat deja preferința de a renunța la aplicarea acestor măsuri. Având în vedere aceste evoluții, este necesar să se asigure în continuare buna funcționare a pieței interne și să se evite orice perturbare semnificativă a acesteia, cauzată de divergențe între statele membre în acest domeniu. Prin urmare, este oportun să se renunțe în mod coordonat la măsurile referitoare la ora de vară.
(4)  Este în curs o dezbatere publică aprinsă privind măsurile referitoare la ora de vară. La consultarea publică organizată de Comisie au participat aproximativ 4,6 milioane de cetățeni, acesta fiind cel mai mare număr de răspunsuri primite vreodată în cadrul consultărilor Comisiei. De asemenea, un număr de inițiative cetățenești au evidențiat preocupările cetățenilor cu privire la schimbarea orei de două ori pe an, iar unele state membre și-au exprimat deja preferința de a renunța la aplicarea măsurilor referitoare la ora de vară. Având în vedere aceste evoluții, este necesar să se asigure în continuare buna funcționare a pieței interne și să se evite orice perturbare semnificativă a acesteia, cauzată de divergențe între statele membre în acest domeniu. Prin urmare, este oportun să se renunțe în mod coordonat și armonizat la măsurile referitoare la ora de vară.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Cronobiologia arată că bioritmul organismului uman este afectat de orice schimbare de timp, care ar putea avea un impact negativ asupra sănătății umane. Dovezi științifice recente sugerează în mod clar că există o legătură între schimbările orei și bolile cardiovasculare, bolile inflamatorii imune sau hipertensiune, corelate cu dereglarea ritmului circadian. Anumite grupuri, cum ar fi copiii și persoanele în vârstă, sunt deosebit de vulnerabile. Prin urmare, pentru protejarea sănătății publice, este oportun să se renunțe la schimbarea sezonieră a orei.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 4 b (nou)
(4b)   Teritoriile statelor membre, altele decât teritoriile de peste mări, sunt grupate în trei zone de fus orar sau ore standard diferite, și anume GMT, GMT +1 și GMT +2. Extinderea de amploare nord-sud a Uniunii Europene înseamnă că efectele luminii naturale variază în Uniune. Prin urmare, este important ca statele membre să țină cont de aspectele geografice ale orei, și anume zonele naturale de fus orar și poziția geografică, înainte de a-și schimba propria zonă de fus orar. Statele membre ar trebui să consulte cetățenii și părțile interesate relevante înainte de a decide dacă își schimbă zona de fus orar.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 4 c (nou)
(4c)  O serie de inițiative cetățenești au evidențiat preocupările cetățenilor cu privire la schimbarea orei de două ori pe an, iar statelor membre ar trebui să li se acorde timpul și posibilitatea de a efectua propriile lor consultări publice și evaluări ale impactului, pentru a înțelege mai bine implicațiile renunțării la schimbarea sezonieră a orei în toate regiunile.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 4 d (nou)
(4d)  Ora oficială de vară a dus la întârzierea, în aparență, a apusurilor în lunile de vară. În mintea multor cetățeni europeni, vara înseamnă lumina soarelui până seara târziu. Revenirea la ora „standard” ar însemna devansarea apusurilor din timpul verii cu o oră și scurtarea semnificativă a perioadei anului cu lumină până seara târziu.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 4 e (nou)
(4e)  Numeroase studii au analizat legătura dintre trecerea la orarul de vară și riscul de atacuri de cord, ritmul perturbat al corpului, privarea de somn, lipsa de concentrare și de atenție, riscul crescut de accidente, gradul de satisfacție în viață scăzut și chiar ratele de sinucidere. Cu toate acestea, zilele mai lungi, activitățile în aer liber după muncă sau școală și expunerea la soare au, în mod clar, unele efecte pozitive pe termen lung asupra stării de bine generale.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 4 f (nou)
(4f)  Schimbările sezoniere ale orei au un impact negativ și asupra animalelor, fapt evident în agricultură, de exemplu, unde producția de lapte a vacilor are de suferit.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 4 g (nou)
(4g)  Se presupune, în general, că schimbările sezoniere de oră produc economii de energie. Acesta a fost, într-adevăr, principalul motiv pentru introducerea lor inițială în secolul trecut. Cu toate acestea, cercetările arată că, deși schimbările sezoniere de oră ar putea avea beneficii marginale în reducerea consumului de energie în Uniune în ansamblu, acest lucru nu este valabil în toate statele membre. Energia de iluminat economisită prin trecerea la ora de vară ar putea fi, de asemenea, compensată de creșterea consumului de energie pentru încălzire. În plus, rezultatele sunt dificil de interpretat, deoarece sunt puternic influențate de factori externi, cum ar fi meteorologia, comportamentul utilizatorilor de energie sau tranziția energetică în curs.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului fiecărui stat membru de a decide ora standard sau orele standard pentru teritoriile aflate sub jurisdicția sa și care intră în domeniul de aplicare teritorială a tratatelor, precum și modificările ulterioare ale orei sau orelor respective. Cu toate acestea, pentru a se garanta că aplicarea măsurilor referitoare la ora de vară doar de către unele state membre nu perturbă funcționarea pieței interne, statele membre ar trebui să se abțină de la schimbarea orei standard pe orice teritoriu aflat sub jurisdicția lor din motive legate de schimbările sezoniere, prezentând această schimbare ca fiind o schimbare a zonei de fus orar. Mai mult, pentru limitarea la minimum a perturbărilor, printre altele în sectorul transportului, în cel al comunicațiilor și în alte sectoare implicate, statele membre ar trebui să notifice Comisiei în timp util intenția lor de a-și schimba propria oră standard și să aplice, ulterior, schimbările notificate. Pe baza notificării respective, Comisia ar trebui să informeze toate celelalte state membre, astfel încât acestea să poată lua toate măsurile necesare. De asemenea, Comisia ar trebui să informeze publicul larg și părțile interesate, publicând informațiile respective.
(5)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului fiecărui stat membru de a decide ora standard sau orele standard pentru teritoriile aflate sub jurisdicția sa și care intră în domeniul de aplicare teritorială a tratatelor, precum și modificările ulterioare ale orei sau orelor respective. Cu toate acestea, pentru a se garanta că aplicarea măsurilor referitoare la ora de vară doar de către unele state membre nu perturbă funcționarea pieței interne, statele membre ar trebui să se abțină de la schimbarea orei standard pe orice teritoriu aflat sub jurisdicția lor din motive legate de schimbările sezoniere, prezentând această schimbare ca fiind o schimbare a zonei de fus orar. Mai mult, pentru limitarea la minimum a perturbărilor, printre altele în sectorul transportului, în cel al comunicațiilor și în alte sectoare implicate, statele membre ar trebui să notifice Comisiei până la cel târziu 1 aprilie 2020 eventuala lor intenție de a-și schimba propria oră standard în ultima duminică din octombrie 2021.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  Prin urmare, este necesar să se renunțe la armonizarea perioadei vizate de măsurile referitoare la ora de vară prevăzute în Directiva 2000/84/CE, să se introducă norme comune care să împiedice statele membre să aplice sisteme diferite și sezoniere referitoare la oră prin schimbarea propriei ore standard mai mult de o dată pe an, precum și să se stabilească obligația de notificare a schimbărilor dorite ale orei standard. Obiectivul prezentei directive este de a contribui în mod hotărât la buna funcționare a pieței interne și, în consecință, temeiul ar trebui să fie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, interpretat în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
(6)  Prin urmare, este necesar să se renunțe la armonizarea perioadei vizate de măsurile referitoare la ora de vară prevăzute în Directiva 2000/84/CE, să se introducă norme comune care să împiedice statele membre să aplice sisteme diferite și sezoniere referitoare la oră prin schimbarea propriei ore standard mai mult de o dată pe an. Obiectivul prezentei directive este de a contribui în mod hotărât la buna funcționare a pieței interne și, în consecință, temeiul ar trebui să fie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, interpretat în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)   Decizia privind ora standard care se va aplica în fiecare stat membru trebuie să fie precedată de consultări și studii care să țină seama de preferințele cetățenilor, de variațiile geografice, de diferențele regionale, de formulele standard de lucru și de alți factori relevanți pentru statul membru în cauză. Prin urmare, statele membre ar trebui să dispună de timp suficient pentru a analiza impactul propunerii și pentru a alege soluția care servește cel mai bine populațiilor lor, luând în considerare în același timp buna funcționare a pieței interne.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 6 b (nou)
(6b)   Trecerea la un nou sistem orar lipsit de schimbări sezoniere va genera costuri legate de tranziție, în special în ceea ce privește sistemele informatice din diferite domenii, mai ales al transporturilor. Pentru a reduce în mod semnificativ costurile de tranziție, este necesară o perioadă de timp rezonabilă pentru pregătirea punerii în aplicare a prezentei directive.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 7
(7)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice de la 1 aprilie 2019, astfel încât ultima perioadă de vară care face obiectul dispozițiilor din Directiva 2000/84/CE ar trebui să înceapă, în fiecare stat membru, la ora 1:00 a.m., ora universală coordonată, a datei de 31 martie 2019. Statele membre care, după respectiva perioadă de vară, intenționează să adopte o oră standard corespunzătoare orei aplicate pe durata sezonului de iarnă în conformitate cu Directiva 2000/84/CE ar trebui să își modifice ora standard la ora 1:00 a.m., ora universală coordonată, a datei de 27 octombrie 2019, astfel încât schimbările similare și de durată aplicate în diverse state membre să aibă loc simultan. Este de dorit ca statele membre să ia în mod concertat deciziile referitoare la orele standard pe care le vor aplica din 2019.
(7)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice de la 1 aprilie 2021 și, prin urmare, ultima perioadă de vară care face obiectul dispozițiilor din Directiva 2000/84/CE ar trebui să înceapă, în fiecare stat membru, la ora 1.00 a.m., ora universală coordonată, din ultima duminică din martie 2019. Statele membre care, după respectiva perioadă de vară, intenționează să adopte o oră standard corespunzătoare orei aplicate pe durata sezonului de iarnă în conformitate cu Directiva 2000/84/CE ar trebui să își modifice ora standard la ora 1.00 a.m., ora universală coordonată, din ultima duminică din octombrie 2021, astfel încât schimbările similare și de durată aplicate în diverse state membre să aibă loc simultan. Este de dorit ca statele membre să ia în mod concertat deciziile referitoare la orele standard pe care le vor aplica din 2021.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Pentru a asigura punerea în aplicare armonizată a prezentei directive, statele membre ar trebui să coopereze între ele și să ia în mod concertat și coordonat deciziile privind măsurile referitoare la oră avute în vedere. Prin urmare, ar trebui înființat un mecanism de coordonare, care să fie alcătuit din câte un reprezentant desemnat din fiecare stat membru și un reprezentant al Comisiei. Mecanismul de coordonare ar trebui să discute și evalueze impactul potențial al oricăror decizii avute în vedere privind ora standard a unui stat membru asupra funcționării pieței interne, cu scopul de a evita perturbări semnificative.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 7 b (nou)
(7b)  Comisia ar trebui să evalueze dacă măsurile referitoare la oră avute în vedere în diferitele state membre ar putea împiedica în mod semnificativ și permanent funcționarea corespunzătoare a pieței interne. În cazul în care această evaluare nu conduce la concluzia că statele membre trebuie să reconsidere măsurile referitoare la oră pe care le au în vedere, Comisia ar trebui să fie în măsură să amâne data de aplicare a prezentei directive cu cel mult 12 luni și să prezinte o propunere legislativă, dacă este cazul. Prin urmare, pentru a asigura aplicarea adecvată a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei pentru a amâna data de aplicare a prezentei directive cu cel mult 12 luni.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 2
2.  În pofida alineatului (1), statele membre pot încă să aplice o schimbare sezonieră a orei sau a orelor lor standard în 2019, cu condiția să facă acest lucru la ora 1:00 a.m., ora universală coordonată, a datei de 27 octombrie 2019. Statele membre notifică această decizie în conformitate cu articolul 2.
2.  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot încă să aplice o schimbare sezonieră a orei sau a orelor lor standard în 2021, cu condiția să facă acest lucru la ora 1.00 a.m., ora universală coordonată, în ultima duminică din luna octombrie a anului respectiv. Statele membre comunică această decizie Comisiei până la cel târziu 1 aprilie 2020.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1
1.  Fără a aduce atingere articolului 1, dacă un stat membru decide să își schimbe ora sau orele standard pe orice teritoriu aflat sub jurisdicția sa, statul membru respectiv notifică acest lucru Comisiei cu cel puțin 6 luni înaintea datei intrării în vigoare a schimbării. Dacă a făcut o astfel de notificare și nu a retras-o cu cel puțin 6 luni înaintea datei vizate pentru schimbare, statul membru aplică schimbarea respectivă.
1.  Astfel se stabilește un mecanism de coordonare cu scopul de a asigura o abordare armonizată și coordonată în privința măsurilor referitoare la oră în întreaga Uniune.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 2
2.  În termen de 1 lună de la notificare, Comisia informează celelalte state membre cu privire la respectiva notificare și publică informațiile în cauză în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
2.  Mecanismul de coordonare este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și dintr-un reprezentant al Comisiei.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 2 a (nou)
2a.  În cazul în care un stat membru notifică Comisiei decizia sa în temeiul articolului 1 alineatul (2), mecanismul de coordonare convine să discute și să evalueze eventualul impact al schimbării avute în vedere asupra funcționării pieței interne, pentru a evita perturbări semnificative.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 2 b (nou)
2b.  În cazul în care, pe baza evaluării menționate la alineatul (2a), consideră că schimbarea prevăzută va afecta într-un mod semnificativ buna funcționare a pieței interne, Comisia informează în acest sens statul membru care a transmis notificarea.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 2 c (nou)
2c.  Cel târziu până la 31 octombrie 2020, statul membru care a transmis notificarea decide dacă își menține sau nu intenția. În cazul în care decide să își mențină intenția, statul membru care a transmis notificarea furnizează o explicație detaliată a modului în care va combate impactul negativ al schimbării asupra funcționării pieței interne.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 1
1.  Până cel târziu la 31 decembrie 2024, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.
1.  Până la cel târziu 31 decembrie 2025, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind aplicarea și punerea în aplicare a prezentei directive, însoțit, dacă este necesar, de o propunere legislativă de revizuire, bazată pe o evaluare aprofundată a impactului, implicând toate părțile interesate relevante.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 2
2.  Statele membre furnizează Comisiei informațiile relevante cel târziu până la 30 aprilie 2024.
2.  Statele membre furnizează Comisiei informațiile relevante cel târziu până la 30 aprilie 2025.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1
1.  Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 1 aprilie 2019, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele dispozițiilor respective.
1.  Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 1 aprilie 2021 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele dispozițiilor respective.
Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 aprilie 2019.
Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 aprilie 2021.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Articolul 4 a (nou)
Articolul 4a
1.  Comisia, în strânsă cooperare cu mecanismul de coordonare menționat la articolul 2, monitorizează îndeaproape măsurile referitoare la oră preconizate din întreaga Uniune.
2.  În cazul în care Comisia stabilește că măsurile referitoare la oră avute în vedere, notificate de statele membre în temeiul articolului 1 alineatul (2), ar putea împiedica în mod semnificativ și permanent funcționarea corespunzătoare a pieței interne, este împuternicită să adopte acte delegate pentru a amâna data de aplicare a prezentei directive cu cel mult 12 luni și să prezinte o propunere legislativă, dacă este cazul.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 4 b (nou)
Articolul 4b
1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4a se conferă Comisiei de la [data intrării în vigoare a prezentei directive] până la [data aplicării prezentei directive].
3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 4a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 5
Articolul 5
Articolul 5
Directiva 2000/84/CE se abrogă cu efect de la 1 aprilie 2019.
Directiva 2000/84/CE se abrogă cu efect de la 1 aprilie 2021.

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 305.


Normele comune pentru piața internă a energiei electrice ***I
PDF 649kWORD 181k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (reformare) (COM(2016)0864 – C8-0495/2016 – 2016/0380(COD))
P8_TA-PROV(2019)0226A8-0044/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0864),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0495/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Ungariei, Consiliul Federal al Austriei și Senatul Poloniei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 7 septembrie 2017 trimisă de Comisia pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0044/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (reformare)

P8_TC1-COD(2016)0380


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Directivei 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului urmează a-i fi aduse anumite modificări(7). Este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.

(2)  Piața internă de energie electrică, care a fost implementată treptat în întreaga Uniune începând cu 1999, are drept obiectiv ca, prin organizarea unor piețe competitive de energie electrice la nivel transfrontalier, să ofere tuturor clienților finali din Uniune, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri, prețuri competitive, semnale eficiente în materie de investiții, îmbunătățirea calității serviciilor, precum și să contribuie la siguranța alimentării cu energie electrică și la dezvoltarea durabilă.

(3)  Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8) și Directiva 2009/72/CE au adus contribuții semnificative la crearea pieței interne de energie electrică. Cu toate acestea, sistemul energetic al Uniunii trece printr-o profundă transformare. Obiectivul comun de decarbonizare a sistemului energetic creează noi oportunități și provocări pentru participanții la piață. În același timp, progresele tehnologice permit noi forme de participare a consumatorilor și de cooperare transfrontalieră. Este necesară adaptarea normelor pieței din Uniune la o nouă realitate a pieței.

(4)  Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” definește viziunea unei uniuni energetice care pune cetățenii în prim-plan, în care cetățenii își asumă rolul de motor al tranziției energetice, beneficiază de noi tehnologii pentru a-și reduce facturile și participă activ la piață și în care consumatorii vulnerabili sunt protejați.

(5)  Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată „Noi avantaje pentru consumatorii de energie” a prezentat viziunea Comisiei asupra unei piețe cu amănuntul care deservește mai bine consumatorii de energie, inclusiv prin crearea unei legături mai strânse între piețele angro și cu amănuntul. Cu ajutorul noilor tehnologii, societățile de servicii energetice noi și inovatoare ar trebui să le permită tuturor consumatorilor să participe pe deplin la tranziția energetică, să își gestioneze consumul de energie în mod eficient astfel încât să economisească bani și să contribuie la reducerea totală a consumului de energie.

(6)  Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată „Lansarea procesului de consultare publică privind o nouă organizare a pieței energiei” a subliniat că trecerea de la producerea de energie electrică în instalații mari de producere centralizată la producerea descentralizată a energiei electrice din surse regenerabile și la piețe decarbonizate necesită adaptarea normelor actuale de comercializare a energiei electrice și schimbarea rolurilor existente pe piață. Comunicarea a subliniat necesitatea de a organiza piețele de energie electrică într-un mod mai flexibil și de a integra pe deplin toți actorii de pe piață, inclusiv producătorii de energie din surse regenerabile, noii furnizori de servicii energetice, stocarea energiei și cererea flexibilă. La fel de important este ca Uniunea să investească urgent în interconectarea la nivelul Uniunii pentru transferul de energie prin sisteme de înaltă tensiune de transport al energiei electrice.

(7)  În vederea creării unei piețe interne de energie electrică, statele membre ar trebui să promoveze integrarea piețelor lor naționale și cooperarea între operatorii de sistem la nivelul Uniunii și la nivel regional, încorporând sistemele izolate care formează insule de energie electrică, încă prezente în Uniune.

(8)  Pe lângă obiectivul de a răspunde noilor provocări, prezenta directivă urmărește să abordeze obstacolele care continuă să stea în calea finalizării pieței interne de energie electrică. Un cadru de reglementare mai precis trebuie să contribuie la depășirea problemelor actuale ale piețelor naționale fragmentate care sunt adeseori cauzate de un număr mare de intervenții la nivel de reglementare. Astfel de intervenții au condus la obstacole în calea furnizării de energie electrică în condiții de egalitate, precum și la costuri mai ridicate în comparație cu soluțiile bazate pe cooperarea transfrontalieră și principiile bazate pe piață.

(9)  Uniunea și-ar îndeplini cel mai eficient obiectivele în materie de energie din surse regenerabile prin crearea unui cadru de piață care să răsplătească flexibilitatea și inovarea. O piață funcțională de energie electrică este elementul-cheie care permite utilizarea energiei din surse regenerabile.

(10)  Consumatorii joacă un rol esențial în obținerea flexibilității necesare pentru a adapta sistemul electroenergetic la producerea variabilă și distribuită de energie electrică din surse regenerabile. Progresul tehnologic înregistrat în ceea ce privește gestionarea rețelelor și producerea de energie electrică din surse regenerabile a deblocat multe oportunități pentru consumatori. Existența unei concurențe sănătoase pe piețele cu amănuntul este esențială pentru a asigura introducerea, în funcție de cerințele pieței, a unor servicii noi inovatoare care să răspundă nevoilor și abilităților în continuă schimbare ale consumatorilor, sporind totodată flexibilitatea sistemului. Cu toate acestea, lipsa transmiterii către consumatori, în timp real sau în timp aproape real, a informațiilor legate de consumul lor energetic i-a împiedicat pe aceștia să fie participanți activi la piața energiei și la tranziția energetică. Prin abilitarea consumatorilor și prin faptul de a le oferi instrumentele necesare pentru a-și spori participarea pe piața de energie, inclusiv sub noi forme, se urmărește ca piața internă de energie electrică să aducă beneficii cetățenilor din Uniune și ca obiectivele Uniunii în materie de energie din surse regenerabile să fie atinse.

(11)  Libertățile pe care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) le garantează cetățenilor Uniunii – printre altele, libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii – pot fi efective numai în cadrul unei piețe deschise în totalitate, care le permite tuturor consumatorilor să își aleagă liber furnizorii și tuturor furnizorilor să își livreze liber produsele clienților.

(12)  Promovarea concurenței loiale și a accesului facil al diferitor furnizori are o importanță crucială pentru statele membre cu scopul de a permite consumatorilor să profite pe deplin de oportunitățile unei piețe interne liberalizate în sectorul energiei electrice. Cu toate acestea, disfuncționalități ale pieței pot persista în sistemele periferice mici de energie electrică și în sistemele care nu sunt conectate cu alte state membre, în cadrul cărora prețurile energiei electrice nu oferă semnalul potrivit pentru a stimula investițiile și, prin urmare, se impun soluții specifice în vederea asigurării unui nivel adecvat de siguranță a alimentării cu energie electrică.

(13)  În scopul stimulării concurenței și al garantării furnizării de energie electrică la cel mai competitiv preț, statele membre și autoritățile de reglementare ar trebui să faciliteze accesul transfrontalier pentru noii furnizori de energie electrică provenită din diferite surse, precum și pentru noii producători, noii furnizori de servicii de stocare a energiei și de consum dispecerizabil.

(14)  Statele membre ar trebui să se asigure că nu există obstacole nejustificate în cadrul pieței interne de energie electrică în ceea ce privește intrarea pe piață, funcționarea pieței și ieșirea de pe piață. În același timp, ar trebui să se clarifice că această obligație nu aduce atingere competențelor pe care statele membre le păstrează în legătură cu țările terțe. Această clarificare nu ar trebui interpretată ca permițând unui stat membru să exercite competența exclusivă a Uniunii. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că participanții la piață din țări terțe care își desfășoară activitatea în cadrul pieței interne trebuie să respecte legislația Uniunii și dreptul intern, la fel ca toți ceilalți participanți la piață.

(15)  Normele pieței permit intrarea și ieșirea producătorilor și furnizorilor pe baza evaluării proprii a viabilității economice și financiare a operațiunilor lor. Acest principiu nu este incompatibil cu posibilitatea ca statele membre să impună întreprinderilor din sectorul energiei electrice obligații de serviciu public de interes economic general, în conformitate cu tratatele, în special cu articolul 106 din TFUE și cu prezenta directivă și cu Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(9)(10).

(16)  În concluziile sale, Consiliul European din 23-24 octombrie 2014 a afirmat necesitatea luării de către Comisie, cu sprijinul statelor membre, a unor măsuri urgente pentru a asigura îndeplinirea unui obiectiv de minim 10 % din interconexiunile de energie electrică existente, în regim de urgență și cel târziu până în 2020, cel puțin pentru statele membre care nu au atins încă un nivel minim de integrare pe piața internă a energiei, și anume statele baltice, Portugalia și Spania, și pentru statele membre care reprezintă principalul lor punct de acces pe piața internă a energiei. Consiliul European a afirmat și necesitatea raportării periodice Consiliului European de către Comisie, urmărindu-se atingerea unui obiectiv de 15 % până în 2030.

(17)  O interconectare fizică suficientă cu țările învecinate este importantă pentru a permite statelor membre și țărilor învecinate să beneficieze de efectele pozitive ale pieței interne, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2017 intitulată „Consolidarea rețelelor energetice ale Europei” și astfel cum se reflectă în planurile naționale integrate privind energia și clima în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului(11).

(18)  Piețele de energie electrică diferă de alte piețe, cum ar fi cele ale gazelor naturale, de exemplu prin faptul că presupun comercializarea unui produs care în prezent nu poate fi stocat cu ușurință și care este produs utilizând o mare varietate de instalații de producere, inclusiv prin producere distribuită. Acest lucru se reflectă în abordări diferite în ceea ce privește tratamentul în materie de reglementare al capacităților de interconexiune din sectorul energiei electrice și al gazelor. Integrarea piețelor de energie electrică necesită un nivel ridicat de cooperare între operatorii de sisteme, participanții la piață și autoritățile de reglementare, în special în cazul în care energia electrică este tranzacționată prin cuplarea piețelor.

(19)  Garantarea unor norme comune pentru o veritabilă piață internă și alimentarea la scară largă cu energie electrică accesibilă tuturor ar trebui, de asemenea, să se regăsească printre obiectivele principale ale prezentei directive. În acest sens, prețurile de pe piață nedenaturate ar constitui stimulente pentru interconexiunile transfrontaliere și pentru investiții în noi instalații de producere a energiei electrice, conducând la convergența prețurilor pe termen lung.

(20)  Prețurile de pe piață ar trebui să ofere stimulente adecvate pentru dezvoltarea rețelei și pentru investiții în noi instalații de producere a energiei electrice.

(21)  Pe piața internă de energie electrică există mai multe tipuri de organizare a pieței. Măsurile pe care statele membre ar putea să le adopte pentru a asigura condiții de concurență echitabile ar trebui să se bazeze pe cerințe prioritare de interes general. Comisia ar trebui să fie consultată cu privire la compatibilitatea măsurilor respective cu dispozițiile TFUE și cu alte dispoziții de drept al Uniunii.

(22)  Statele membre ar trebui să își păstreze o putere discreționară amplă de a impune obligații de serviciu public întreprinderilor din domeniul energiei electrice atunci când urmăresc obiective de interes economic general. Statele membre ar trebui să asigure clienților casnici și, atunci când statele membre consideră că este necesar, întreprinderilor mici, dreptul de a se alimenta cu energie electrică de o calitate bine definită, la prețuri clar comparabile, transparente și competitive. Cu toate acestea, obligațiile de serviciu public sub forma unei reglementări a prețurilor pentru furnizarea energiei electrice constituie o măsură care denaturează în mod fundamental concurența și care conduce adeseori la acumularea de deficite tarifare, la limitarea posibilităților de alegere ale consumatorului, la stimulente mai ineficiente pentru economisirea de energie și pentru investiții în eficiența energetică, la scăderea calității serviciilor, la o implicare și o satisfacție reduse ale consumatorilor și la restrângerea concurenței, precum și la prezența unui număr mai mic de produse și servicii inovatoare pe piață. În consecință, statele membre ar trebui să utilizeze alte instrumente de politică, mai ales măsuri de politică socială bine direcționate, pentru a garanta că cetățenii lor își permit să se alimenteze cu energie electrică. Intervențiile publice în stabilirea prețurilor pentru furnizarea energiei electrice ar trebui să se realizeze numai ca obligații de serviciu public și sub rezerva unor condiții specifice prevăzute în prezenta directivă. Liberalizarea totală a unei piețe funcționale de energie electrică cu amănuntul ar stimula concurența la nivelul prețurilor, și nu numai, între furnizorii existenți și ar oferi stimulente pentru cei nou-intrați pe piață, sporind astfel opțiunile consumatorilor și satisfacția acestora.

(23)  Obligațiile de serviciu public sub forma reglementării prețurilor de furnizare a energiei electrice ar trebui să fie utilizate fără a aduce atingere principiului piețelor deschise, în circumstanțe și cu beneficiari clar definiți, și ar trebui să aibă o durată limitată. Astfel de circumstanțe ar putea surveni, de exemplu, în cazul în care alimentarea este strict limitată, ducând la prețuri ale energiei electrice semnificativ mai mari decât în mod normal, sau în cazul unor disfuncționalități ale pieței în care intervențiile autorităților de reglementare și ale autorităților din domeniul concurenței s-au dovedit a fi ineficace. Acest lucru ar afecta în mod disproporționat gospodăriile și, în special, clienții vulnerabili care, comparativ cu consumatorii cu venituri ridicate, utilizează în mod obișnuit o cotă mai mare din venitul lor disponibil pentru facturile la energie. Pentru a atenua efectele de denaturare pe care obligațiile de serviciu public le au la stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice, statele membre care aplică astfel de intervenții ar trebui să implementeze măsuri suplimentare, inclusiv măsuri de prevenire a denaturărilor în stabilirea prețurilor de pe piața angro. Statele membre ar trebui să se asigure că toți beneficiarii prețurilor reglementate sunt în măsură să beneficieze pe deplin, atunci când doresc acest lucru, de ofertele de pe piața competitivă. În acest scop, beneficiarii respectivi trebuie să fie echipați cu sisteme de contorizare inteligentă și să aibă acces la contracte de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice. În plus, aceștia ar trebui să fie informați în mod direct și cu regularitate cu privire la ofertele și la economiile disponibile pe piața competitivă, în special cu privire la contractele de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice, și ar trebui să beneficieze de asistență pentru a răspunde ofertelor bazate pe piață și a beneficia de pe urma acestora.

(24)  Dreptul beneficiarilor prețurilor reglementate de a primi contoare inteligente individuale fără costuri suplimentare nu ar trebui să împiedice statelor membre să modifice funcționalitatea sistemelor de contorizare inteligentă în cazul în care nu există infrastructură de contoare inteligente pentru că evaluarea costuri-beneficii în ceea ce privește introducerea sistemelor de contorizare inteligentă a fost negativă.

(25)  Intervențiile publice în reglementarea prețurilor de furnizare a energiei electrice nu ar trebui să conducă la subvenționarea încrucișată directă între diferitele categorii de clienți. În conformitate cu acest principiu, sistemele de prețuri nu trebuie să facă în mod explicit anumite categorii de clienți să suporte costul intervențiilor asupra prețurilor care afectează alte categorii de clienți. De exemplu, un sistem de prețuri care presupune suportarea costului de furnizori sau de alți operatori în mod nediscriminatoriu nu ar trebui considerate subvenționare încrucișată directă.

(26)  Pentru a menține serviciile publice la un standard ridicat în cadrul Uniunii, este necesar ca toate măsurile luate de statele membre în vederea realizării obiectivelor prezentei directive să fie notificate periodic Comisiei. Comisia ar trebui să publice periodic un raport de analiză a măsurilor luate la nivel național pentru atingerea obiectivelor de serviciu public și pentru compararea eficacității acestora, pentru a formula recomandări privind măsurile care trebuie luate la nivel național în vederea asigurării unor standarde ridicate ale serviciului public.

(27)  Ar trebui ca statele membre să poată numi un furnizor de ultimă instanță. Furnizorul respectiv ar putea fi departamentul de vânzări al unei întreprinderi integrate pe verticală, care realizează și activitatea de distribuție, cu condiția ca acesta să respecte cerințele în materie de separare din prezenta directivă.

(28)  Ar trebui ca măsurile puse în aplicare de către statele membre pentru realizarea obiectivelor de coeziune economică și socială să poată cuprinde, în special, punerea la dispoziție de stimulente economice adecvate, folosindu-se, după caz, orice instrument existent la nivel național și la nivelul Uniunii. Aceste instrumente pot include mecanisme de răspundere pentru garantarea investiției necesare.

(29)  În măsura în care măsurile adoptate de statele membre pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public constituie ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, există obligația, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE, de notificare a Comisiei cu privire la aceste ajutoare.

(30)  Dreptul transsectorial oferă o bază solidă pentru protecția consumatorului în cazul unei game largi de servicii energetice care există și care s-ar putea dezvolta în viitor. Cu toate acestea, anumite drepturi contractuale de bază ale clienților ar trebui să fie stabilite în mod clar.

(31)  Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziție, într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități, informații referitoare la drepturile lor în raport cu sectorul energiei. Comisia a stabilit, după consultarea părților interesate, inclusiv a statelor membre, a autorităților de reglementare, a organizațiilor de consumatori și a întreprinderilor din domeniul energiei electrice, o listă de control a consumatorului de energie care oferă consumatorilor informații practice referitoare la drepturile lor. Această listă de control ar trebui să fie ținută la zi, pusă la dispoziția tuturor consumatorilor și făcută publică.

(32)  Există o serie de factori care împiedică consumatorii să acceseze și să înțeleagă diferitele surse de informații despre piață pe care le au la dispoziție, precum și să acționeze pe baza acestora. Ca atare, comparabilitatea ofertelor ar trebui îmbunătățită, iar obstacolele în calea schimbării furnizorului ar trebui minimizate cât mai mult posibil fără a limita inutil posibilitățile de alegere ale consumatorilor.

(33)  Încă se percep clienților mai mici, în mod direct sau indirect, o multitudine de comisioane pentru schimbarea furnizorului. Aceste comisioane fac mai dificilă identificarea celui mai bun produs sau serviciu și reduc avantajul financiar imediat al schimbării furnizorului. Deși eliminarea acestor comisioane ar putea limita opțiunile consumatorilor prin excluderea produselor care se bazează pe recompensarea fidelității consumatorilor, limitarea utilizării lor ar trebui să îmbunătățească bunăstarea consumatorilor, implicarea lor și concurența pe piață.

(34)   Este probabil ca perioadele mai scurte pentru schimbarea furnizorului să încurajeze consumatorii să caute contracte mai bune de energie electrică și să schimbe furnizorul. Introducerea sporită a tehnologiei informațiilor va însemna că, până în anul 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului, constând în înregistrarea unui nou furnizor în cadrul unui punct de contorizare la operatorul de pe piață, ar trebui în mod obișnuit să poată fi finalizat în decurs de 24 de ore în orice zi lucrătoare. Făcând abstracție de alte etape din procesul de schimbare a furnizorului care trebuie finalizate înainte de inițierea procesului tehnic, asigurarea, până la data menționată, a unui proces tehnic de schimbare a furnizorului care să poată avea loc în termen de 24 de ore ar reduce la minimum perioadele necesare pentru o astfel de schimbare, contribuind la sporirea implicării consumatorilor și a concurenței pe piața cu amănuntul. În orice caz, durata totală a procesului de schimbare a furnizorului nu ar trebui să depășească trei săptămâni de la data cererii clientului.

(35)  Instrumentele independente de comparare, inclusiv site-urile internet, oferă clienților mai mici un mijloc eficient de a evalua avantajele diverselor oferte de energie electrică disponibile pe piață. Astfel de instrumente duc la costuri de căutare a informațiilor mai mici, întrucât clienții nu mai trebuie să strângă informații de la fiecare furnizor și prestator de servicii în parte. Astfel de instrumente pot asigura echilibrul corect între necesitatea ca informațiile să fie clare și concise și necesitatea ca acestea să fie complete și cuprinzătoare. Aceste instrumente ar trebui să urmărească includerea unei game cât mai largi de oferte disponibile și acoperirea cât mai completă a pieței pentru a oferi clientului o imagine reprezentativă. Este esențial să se asigure clienților mai mici accesul la cel puțin un instrument de comparare și ca informațiile prezentate de astfel de instrumente să fie demne de încredere, imparțiale și transparente. În acest scop, statele membre ar putea să prevadă ca acest lucru să se realizeze prin intermediul unui instrument de comparare gestionat de o autoritate națională sau de o societate privată.

(36)  Existența unor mecanisme independente de soluționare alternativă a litigiilor, eficace și accesibile tuturor clienților, de exemplu un mediator pentru energie, un organism pentru consumatori sau o autoritate de reglementare, reprezintă garanția unei mai mari protecții a consumatorilor. Statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide și eficiente de gestionare a plângerilor.

(37)  Toți consumatorii ar trebui să poată beneficia de participarea directă la piață, în speță adaptându-și consumul în funcție de semnalele pieței, și să beneficieze în schimb de prețuri mai scăzute la energie electrică sau de alte stimulente financiare. Există șanse mari ca avantajele obținute prin această participare activă să sporească pe termen lung, atunci când consumatorii altfel pasivi vor conștientiza mai bine ce posibilități ar avea în calitate de clienți activi și când informațiile privind posibilitățile de participare activă devin mai ușor accesibile și mai bine cunoscute. Consumatorii ar trebui să poată participa la toate formele de consum dispecerizabil. Ca atare, consumatorii ar trebui să poată beneficia pe deplin de introducerea sistemelor de contorizare inteligentă și, în cazul în care o astfel de introducere a fost evaluată negativ, ar trebui să poată opta pentru sisteme de contorizare inteligentă și de contracte de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice. Astfel consumatorii ar putea să își adapteze consumul în funcție de semnalele de preț în timp real care reflectă valoarea și costul energiei electrice sau ale transportului în diferite perioade, iar statele membre ar trebui să se asigure că expunerea consumatorilor la riscul asociat prețurilor angro rămâne la un nivel rezonabil. Consumatorii ar trebui să fie informați cu privire la beneficiile și la riscurile potențiale privind prețurile ale contractelor de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice. Statele membre ar trebui să se asigure deopotrivă că acei consumatori care nu doresc să participe în mod activ la piață nu sunt sancționați. În schimb, aceștia ar trebui să le fie facilitată, în modul cel mai potrivit pentru condițiile de pe piața internă, abilitatea de a lua decizii având cunoștință de opțiunile pe care le au la dispoziție.

(38)  Pentru a crește la maximum beneficiile și eficacitatea furnizării energiei electrice cu prețuri dinamice, statele membre ar trebui să evalueze posibilitatea ca proporția componentelor fixe din facturile la energie electrică să devină mai dinamică sau să fie redusă și, atunci când există această posibilitate, ar trebui să ia măsurile corespunzătoare.

(39)  Toate grupurile de clienți (industriali, comerciali și casnici) ar trebui să aibă acces la piețele de energie electrică pentru a-și valorifica flexibilitatea și pentru a-și comercializa energia electrică autoprodusă. Clienților ar trebui să li se permită să fructifice în întregime avantajele oferite de agregarea producerii și a furnizării de energie electrică la nivelul regiunilor mai mari și să beneficieze de concurența transfrontalieră. Participanții la piață implicați în agregare ar putea juca un rol important în calitate de intermediari între diversele grupuri de clienți și piață. În ceea ce privește agregarea independentă, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege modelul de implementare adecvat și abordarea corespunzătoare în materie de guvernanță, respectând totodată principiile generale prevăzute în prezenta directivă. Un astfel de model sau o astfel de abordare ar putea include alegerea unor principii bazate pe piață sau a unor principii de reglementare care oferă soluții pentru respectarea prezentei directive, precum modelele în cadrul cărora dezechilibrele sunt decontate sau se introduc corecții ale perimetrului. Modelul ales ar trebui să conțină norme echitabile și transparente pentru a le permite ▌agregatorilor independenți să își îndeplinească rolul de intermediari și să garanteze că clientul final beneficiază în mod adecvat de activitățile acestora. Produsele ar trebui definite pe toate piețele de energie electrică ▌, inclusiv pe piețele serviciilor de sistem și pe piețele de capacități, astfel încât să se încurajeze participarea consumului dispecerizabil.

(40)  Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată „Strategia europeană pentru mobilitatea cu emisii scăzute” accentuează necesitatea decarbonizării sectorului transporturilor și a reducerii emisiilor sale mai ales în zonele urbane și subliniază contribuția importantă pe care o poate avea electromobilitatea la realizarea acestor obiective. În plus, introducerea pe scară largă a electromobilității constituie un element important al tranziției energetice. Așadar, normele pieței stabilite în prezenta directivă ar trebui să contribuie la crearea unor condiții favorabile tuturor tipurilor de vehicule electrice. În mod concret, ele ar trebui să garanteze dezvoltarea efectivă a unei rețele de puncte de reîncărcare, private și cu acces public, pentru vehicule electrice și să asigure integrarea eficientă a încărcării vehiculelor în procesul de exploatare a sistemului.

(41)  Consumul dispecerizabil are un rol central pentru a permite încărcarea inteligentă a vehiculelor electrice și, prin urmare, pentru a permite integrarea eficientă a vehiculelor electrice în rețeaua electrică, fapt care va fi crucial pentru procesul de decarbonizare a transporturilor.

(42)  Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a consuma, de a stoca și de a vinde energie electrică autoprodusă pe piață și de a participa la toate piețele de energie electrică oferind flexibilitate sistemului, de exemplu, prin stocarea energiei, cum ar fi în cazul vehiculelor electrice, prin consumul dispecerizabil sau prin scheme de eficiență energetică. Noutățile tehnologice vor facilita aceste activități în viitor. Cu toate acestea, există obstacole juridice și comerciale, inclusiv, de exemplu, taxe disproporționate pe electricitatea consumată intern, obligații de a introduce în rețea energia electrică autoprodusă, și sarcini administrative, cum ar fi cerința impusă consumatorilor care autoproduc energie electrică pe care o vând către rețea de a îndeplini cerințele pentru furnizori etc. Ar trebui eliminate astfel de obstacole care împiedică consumatorii să autoproducă energie electrică și să consume, să stocheze sau să vândă pe piață energia electrică autoprodusă, însă ar trebui să se asigure, totodată, că acești consumatori contribuie în mod adecvat la costurile sistemului. Statele membre ar trebui să poată să prevadă în dreptul lor intern dispoziții diferite de reglementare a impozitelor și a taxelor pentru clienții activi la nivel individual și pentru cei care acționează în comun, precum și pentru clienții casnici și alți clienți finali.

(43)  Tehnologiile producerii distribuite de energie și abilitarea consumatorilor au făcut ca energia comunitară ▌să devină o modalitate eficientă și rentabilă de a răspunde nevoilor și așteptărilor cetățenilor în ceea ce privește sursele de energie, serviciile și participarea la nivel local. Energia comunitară oferă o opțiune incluzivă ca toți consumatorii să aibă un interes direct în a produce, a consuma sau a partaja energie. Inițiativele în domeniul energiei comunitare se axează în primul rând pe furnizarea unei energii accesibile de un anumit tip, precum energia din surse regenerabile, membrilor sau acționarilor lor, și nu pe profit, cum ar face o întreprindere tradițională din domeniul energiei. Prin dialogul direct cu consumatorii, inițiativele în domeniul energiei comunitare își demonstrează potențialul de a înlesni adoptarea noilor tehnologii și modele de consum, inclusiv a rețelelor de distribuție inteligente și a consumului dispecerizabil, într-un mod integrat. Totodată, energia comunitară poate face să progreseze eficiența energetică la nivelul gospodăriilor și poate contribui la combaterea sărăciei energetice prin reducerea consumului și scăderea tarifelor de furnizare a energiei electrice. Energia comunitară permite, de asemenea, participarea la piețele de energie electrică a anumitor grupuri de clienți casnici care altfel nu ar fi putut participa. Acolo unde au fost gestionate cu succes, inițiativele de acest tip au adus comunității beneficii economice, sociale și de mediu care depășesc simplele beneficii rezultate din furnizarea de servicii energetice. Prezenta directivă urmărește recunoașterea anumitor categorii de inițiative cetățenești în materie de energie la nivelul Uniunii drept „comunități de energie ale cetățenilor” pentru a le oferi acestora un cadru favorabil, un tratament corect, condiții de concurență echitabile și un catalog bine definit de drepturi și obligații. Clienților casnici ar trebui să li se permită să participe voluntar la inițiativele în domeniul energiei comunitare, precum și să renunțe la participare fără să își piardă accesul la rețeaua exploatată de inițiativa respectivă sau drepturile de consumatori. Accesul la o rețea a unei comunități de energie a cetățenilor ▌ar trebui acordat în condiții echitabile, care să reflecte costurile.

(44)  Posibilitatea de a fi membru al unei comunități de energie a cetățenilor ar trebui să fie deschisă tuturor categoriilor de entități. Cu toate acestea, competențele decizionale din cadrul unei comunități de energie a cetățenilor ar trebui să fie limitate la membrii sau acționarii care nu sunt implicați într-o activitate comercială pe scară largă și pentru care sectorul energetic nu constituie un domeniu principal de activitate economică. Comunitățile de energie ale cetățenilor sunt considerate o categorie de cooperare a cetățenilor sau a actorilor locali care ar trebui să facă obiectul recunoașterii și protecției în temeiul dreptului Uniunii. Dispozițiile referitoare la comunitățile de energie ale cetățenilor nu exclud existența altor inițiative cetățenești, cum ar fi cele care decurg din acordurile de drept privat. Prin urmare, ar trebui ca statele membre să poată prevedea orice formă de entitate pentru comunitățile de energie ale cetățenilor, de exemplu asociație, cooperativă, parteneriat, organizație non-profit sau întreprinderi mici și mijlocii, cu condiția ca entitatea respectivă să poată să exercite drepturi și să se supună unor obligații în nume propriu.

(45)  Dispozițiile prezentei directive referitoare la comunitățile de energie ale cetățenilor prevăd drepturi și obligații, care ar putea decurge din alte drepturi și obligații, deja existente, cum ar fi libertatea de contractare, normele privind schimbarea furnizorului, responsabilitățile operatorului de distribuție, normele privind tarifele de rețea sau obligațiile de echilibrare.

(46)  Comunitățile de energie ale cetățenilor constituie un nou tip de entitate din cauza structurii componenței, a cerințelor în materie de guvernanță și a scopului acestora. Comunităților de energie ale cetățenilor ar trebui să li se permită să își desfășoare activitatea pe piață în condiții de concurență echitabile, fără denaturarea concurenței, și ar trebui să le revină aceleași drepturi și obligații ca și celorlalte întreprinderi din domeniul energiei electrice, în mod nediscriminatoriu și proporțional. Drepturile și obligațiile ar trebui să se aplice în conformitate cu rolurile pe care și le asumă, cum ar fi rolurile de clienți finali, producători, furnizori sau operatori de distribuție. Comunitățile de energie ale cetățenilor nu ar trebui să se confrunte cu restricții în materie de reglementare dacă aplică tehnologii ale informației și comunicațiilor existente sau viitoare pentru a partaja energie electrică din active de producere în cadrul comunității de energie a cetățenilor, între membrii sau acționarii acesteia, pe baza principiilor pieței, de exemplu compensând componenta energetică a membrilor sau acționarilor care utilizează producția disponibilă în cadrul comunității, chiar și prin intermediul rețelei publice, cu condiția ca ambele puncte de contorizare să aparțină comunității. Partajarea energiei electrice le permite membrilor sau acționarilor să fie alimentați cu energie electrică de la centralele de producere din cadrul comunității, fără a fi în proximitatea fizică directă a instalației de producere sau în spatele unui singur punct de contorizare. În cazul în care energia electrică este partajată, partajarea nu ar trebui să influențeze perceperea tarifelor de rețea, a altor tipuri de tarife și a taxelor legate de fluxurile de energie electrică. Partajarea ar trebui să fie facilitată în conformitate cu obligațiile și cu intervalele corecte pentru echilibrare, contorizare și decontare. Dispozițiile prezentei directive referitoare la comunitățile de energie ale cetățenilor nu aduc atingere competenței statelor membre de a elabora și a-și pune în aplicare politicile pentru sectorul energetic legate de tarifele de rețea și de alte tarife sau să elaboreze și să implementeze sisteme de finanțare a politicii energetice și partajarea costurilor, cu condiția ca politicile respective să fie nediscriminatorii și legale.

(47)  Prezenta directivă le conferă statele membre posibilitatea de a permite comunităților de energie ale cetățenilor să devină un operator de distribuție fie în temeiul regimului general, fie în calitate de așa-numit „operator de distribuție închis”. Odată ce unei comunități de energie a cetățenilor i se acordă statutul de operator de distribuție, aceasta ar trebui să se supună acelorași obligații ca operatorii de distribuție și ar trebui să i se aplice același tratament egal ca acestora. Dispozițiile prezentei directive referitoare la comunitățile de energie ale cetățenilor clarifică doar aspectele legate de exploatarea sistemului de distribuție care ar putea fi relevante pentru comunitățile de energie ale cetățenilor, în timp ce alte aspecte privind exploatarea sistemului de distribuție se aplică în conformitate cu dispozițiile privind operatorii de distribuție.

(48)  Facturile de energie ▌sunt mijloace importante de informare a clienților finali. Pe lângă datele referitoare la consum și costuri, ele pot cuprinde și alte informații care îi ajută pe consumatori să își compare avantajele contractului actual cu alte oferte. Cu toate acestea, ▌disensiunile legate de facturi sunt o cauză obișnuită a plângerilor consumatorilor, un factor care contribuie la înregistrarea constantă a unor niveluri scăzute ale satisfacției consumatorilor și ale implicării în sectorul energiei electrice. Prin urmare, este necesar ca facturile ▌să devină mai clare și mai ușor de înțeles și să se asigure că facturile și informațiile de facturare afișează în mod vizibil un număr limitat de elemente care prezintă informații importante necesare pentru a permite consumatorilor să își regleze consumul de energie, să compare ofertele și să își schimbe furnizorii. Alte elemente de informare ar trebui să fie puse la dispoziția clienților finali în facturile lor ori împreună cu acestea sau să fie semnalate în cadrul acestora. Astfel de elemente ar trebui să fie afișate în factură sau într-un document separat anexat acesteia, sau factura ar trebui să conțină o trimitere la locul în care clientul final poate găsi cu ușurință informațiile relevante pe un site, prin intermediul unei aplicații sau prin alte mijloace.

(49)  Furnizarea periodică de informații de facturare exacte, bazate pe consumul real de energie electrică, facilitată de contorizarea inteligentă, este importantă pentru a ajuta clienții să își controleze consumul de energie electrică și costurile aferente. Cu toate acestea, clienții, în special clienții casnici, ar trebui să aibă acces la modalități flexibile de efectuare a plăților pentru facturile lor. De exemplu, clienților li s-ar putea furniza informații de facturare frecvente, aceștia plătind însă doar trimestrial, sau ar putea exista produse care presupun plata aceleiași sume de către client în fiecare lună, independent de consumul real.

(50)  Dispozițiile referitoare la facturare din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului(12) ar trebui actualizate, simplificate și transferate în prezenta directivă, unde se potrivesc mai bine.

(51)  Statele membre ar trebui să încurajeze modernizarea rețelelor de distribuție, spre exemplu, prin introducerea de rețele inteligente care ar trebui construite astfel încât să încurajeze producerea descentralizată și eficiența energetică.

(52)  Implicarea consumatorilor necesită stimulente și tehnologii adecvate, precum sistemele de contorizare inteligentă. Sistemele de contorizare inteligentă abilitează consumatorii, deoarece le permit acestora să primească informații precise în timp aproape real cu privire la consumul sau producția lor și să își gestioneze consumul mai bine, să participe și să obțină beneficii de pe urma programelor și a altor servicii legate de consumul dispecerizabil, precum și să își reducă facturile la energie electrică. Sistemele de contorizare inteligentă le permite, de asemenea, operatorilor de distribuție să aibă o vizibilitate mai bună asupra rețelelor lor și, în consecință, să își reducă costurile de funcționare și de întreținere și să transfere aceste economii consumatorilor, prin aplicarea unor tarife mai mici de distribuție.

(53)  Atunci când se decide la nivel național asupra introducerii sistemelor de contorizare inteligentă, ar trebui să fie posibil ca această decizie să se bazeze pe o evaluare economică. Această evaluare economică ar trebui să țină seama de beneficiile pe termen lung ale introducerii sistemelor de contorizare inteligentă pentru consumatori și întregul lanț valoric, precum gestionarea mai bună a rețelei, planificarea mai exactă și identificarea pierderilor din rețea. În cazul în care evaluarea demonstrează că introducerea unor astfel de sisteme de măsurare este ▌rentabilă doar în cazul consumatorilor cu un anumit consum de energie electrică, statele membre ar trebui să poată lua acest lucru în considerare atunci când introduc sisteme de contorizare inteligentă. Cu toate acestea, astfel de evaluări ar trebui să fie revizuite periodic, ca răspuns la schimbările semnificative ale ipotezelor subiacente, și cel puțin din patru în patru ani, având în vedere ritmul rapid al evoluțiilor tehnologice.

(54)  Statele membre care nu introduc în mod sistematic sisteme de contorizare inteligentă ar trebui să le ofere consumatorilor posibilitatea de a beneficia de instalarea unui contor inteligent, la cerere și în condiții echitabile și rezonabile, și ar trebui să le ofere toate informațiile relevante. În cazul în care nu dispun de contoare inteligente, consumatorii ar trebui să aibă dreptul de a avea contoare care îndeplinesc cerințele minime necesare pentru a le oferi informațiile de facturare prevăzute în prezenta directivă.

(55)  Pentru a sprijini participarea activă a consumatorilor pe piețele de energie electrică, sistemele de contorizare inteligentă care urmează să fie introduse de statele membre pe teritoriile lor ar trebui să fie interoperabile și să poată furniza datele necesare pentru sistemele consumatorilor de gestionare a energiei. În acest sens, statele membre ar trebui să acorde atenția cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea la nivelul modelului de date și al aplicației, a celor mai bune practici, precum și a importanței dezvoltării schimbului de date, a serviciilor de energie viitoare și inovatoare, a introducerii rețelelor inteligente și a pieței interne de energie electrică. În plus, sistemele de contorizare inteligentă introduse nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru schimbarea furnizorului și ar trebui să fie dotate cu funcționalități adecvate care să ofere consumatorilor acces în timp aproape real la datele referitoare la consumul propriu, să le permită să își adapteze consumul de energie electrică și, în măsura în care infrastructura de sprijin o permite, să își pună flexibilitatea la dispoziția rețelei și a întreprinderilor din domeniul energiei electrice, să fie recompensați pentru aceasta și să realizeze economii la facturile de energie electrică.

(56)  Un aspect esențial în ceea ce privește alimentarea clienților îl reprezintă accesul la date obiective și transparente privind consumul. În consecință, consumatorii ar trebui să aibă acces la datele proprii privind consumul și la prețurile asociate și la costurile serviciilor asociate consumului lor, astfel încât să poată invita concurenții să le prezinte o ofertă pe baza acestor informații. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informați în mod corespunzător cu privire la consumul lor de energie electrică. Plățile anticipate ar trebui să nu îi dezavantajeze în mod disproporționat pe cei care le utilizează, iar diferitele sisteme de plată ar trebui să fie nediscriminatorii. Informațiile privind costurile energiei, furnizate consumatorilor la intervale de timp suficient de frecvente, ar stimula economisirea de energie, deoarece ar oferi clienților date care reflectă direct efectele investițiilor în eficiența energetică și ale schimbărilor comportamentului de consum. În acest sens, aplicarea deplină a Directivei 2012/27/UE va contribui la reducerea costurilor cu energia ale consumatorilor.

(57)  În prezent, în statele membre s-au elaborat sau sunt în curs de elaborare diferite modele de gestionare a datelor ca urmare a introducerii sistemelor de contorizare inteligentă. Indiferent de modelul de gestionare a datelor, este important ca statele membre să stabilească norme transparente în temeiul cărora datele să poată fi accesate în condiții nediscriminatorii, dar și să asigure cel mai înalt nivel de securitate cibernetică și de protecție a datelor și imparțialitatea entităților care prelucrează aceste date.

(58)  Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru protejarea clienților vulnerabili și afectați de sărăcie energetică în contextul pieței interne de energie electrică. Aceste măsuri pot fi diferite în funcție de situația specifică din statele membre în cauză și pot cuprinde măsuri în domeniul politicii sociale sau energetice legate de plata facturilor de energie electrică, de investiții în eficiența energetică a clădirilor rezidențiale sau de protecția consumatorilor, precum măsurile de protecție în caz de deconectare. Atunci când se furnizează un serviciu universal și micilor întreprinderi, măsurile pentru asigurarea furnizării acestui serviciu universal pot fi diferite în funcție de faptul dacă măsurile respective se concentrează pe clienții casnici sau pe întreprinderile mici.

(59)  Serviciile energetice sunt indispensabile pentru a asigura bunăstarea cetățenilor Uniunii. Serviciile de încălzire, răcire și iluminare, precum și energia necesară pentru funcționarea aparatelor electrice sunt esențiale pentru a garanta un standard de viață decent și sănătatea cetățenilor. În plus, accesul la aceste servicii energetice le oferă cetățenilor Uniunii șansa de a-și valorifica potențialul și sporește incluziunea socială. Gospodăriile afectate de sărăcie energetică nu își permit aceste servicii energetice din cauza unei combinații de factori: venituri mici, cheltuieli mari cu energia și eficiență energetică scăzută a locuințelor pe care le ocupă. Statele membre ar trebui să strângă informațiile corecte pentru a monitoriza numărul de gospodării afectate de sărăcie energetică. Efectuarea unor măsurători precise ar trebui să le permită statelor membre să identifice gospodăriile afectate de sărăcie energetică pentru a le oferi sprijin specific. Comisia ar trebui să sprijine în mod activ punerea în aplicare a dispozițiilor din prezenta directivă referitoare la sărăcia energetică prin înlesnirea schimbului de bune practici între statele membre.

(60)  Statele membre care sunt afectate de sărăcie energetică și nu au elaborat planuri naționale de acțiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda sărăcia energetică ar trebui să elaboreze astfel de planuri naționale de acțiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda sărăcia energetică, în vederea reducerii numărului clienților afectați de sărăcia energetică. Veniturile mici, cheltuielile mari cu energia și eficiența energetică scăzută a locuințelor sunt factori care trebuie avuți în vedere la stabilirea criteriilor de măsurare a sărăciei energetice. În orice caz, statele membre ar trebui să garanteze clienților vulnerabili și celor afectați de sărăcia energetică alimentarea cu energia necesară. În acest sens, ar putea fi utilizată o abordare integrată, de exemplu, în cadrul politicii energetice și sociale, iar măsurile ar putea include politici sociale sau îmbunătățiri ale performanței energetice a locuințelor. Prezenta directivă ar trebui▌ să consolideze politicile naționale în favoarea clienților vulnerabili și a celor afectați de sărăcia energetică.

(61)  Operatorii de distribuție trebuie să integreze într-un mod rentabil noile instalații de producere a energiei electrice, în special instalațiile de producere a energiei electrice din surse regenerabile și noile sarcini, precum sarcinile generate de pompele de căldură și vehiculele electrice. În acest scop, operatorilor de distribuție ar trebui să li se ofere posibilitatea și stimulentele necesare pentru a utiliza servicii care folosesc resurse de energie descentralizate, precum consumul dispecerizabil și stocarea energiei, pe baza procedurilor pieței, pentru a-și exploata eficient rețelele și pentru a evita extinderile costisitoare ale rețelei. Statele membre ar trebui să instituie măsuri adecvate, de exemplu coduri de rețea și norme ale pieței la nivel național, și să stimuleze operatorii de distribuție prin tarife de rețea care nu creează obstacole în calea flexibilității sau a îmbunătățirii eficienței energetice în rețea. Statele membre ar trebui, de asemenea, să introducă planuri de dezvoltare a rețelei în cazul sistemelor de distribuție, pentru a sprijini integrarea instalațiilor de producere a energiei electrice din surse regenerabile, pentru a facilita apariția instalațiilor de stocare și electrificarea sectorului transporturilor și pentru a furniza utilizatorilor sistemului informațiile adecvate în ceea ce privește extinderile sau modernizările prevăzute ale rețelei, deoarece, în prezent, în majoritatea statelor membre nu există o astfel de procedură.

(62)  Operatorii de distribuție nu ar trebui să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalații de stocare a energiei. În noua organizare a pieței energiei electrice, serviciile de stocare a energiei ar trebui să fie competitive și bazate pe piață. În consecință, ar trebui evitată subvenționarea încrucișată între stocarea de energie și funcțiile reglementate de distribuție sau de transport. O astfel de restricție privind dreptul de proprietate asupra instalațiilor de stocare a energiei are rolul de a preveni denaturarea concurenței, de a elimina riscul de discriminare, de a garanta accesul echitabil la serviciile de stocare a energiei pentru toți participanții la piață și de a promova utilizarea eficace și eficientă a instalațiilor de stocare a energiei, dincolo de exploatarea sistemului de distribuție sau de transport. Această cerință ar trebui să fie interpretată și aplicată în conformitate cu drepturile și principiile stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), în special cu libertatea de a desfășura o activitate comercială și cu dreptul de proprietate, garantate în temeiul articolelor 16 și 17 din cartă.

(63)  Atunci când instalațiile de stocare a energiei sunt componente de rețea complet integrate care nu sunt utilizate pentru echilibrare sau pentru gestionarea congestiilor, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare în acest sens, acestea nu ar trebui să fie supuse acelorași limitări stricte impuse operatorilor de sistem de a deține, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata aceste instalații. Astfel de componentele de rețea complet integrate pot să includă instalații de stocare a energiei precum condensatori sau volanți care furnizează servicii importante pentru securitatea și fiabilitatea rețelei și contribuie la sincronizarea între diferitele părți ale sistemului.

(64)  Pentru a face progrese către un sector al energiei electrice complet decarbonizat fără emisii, este necesar să se facă progrese în ceea ce privește stocarea sezonieră a energiei. O astfel de stocare sezonieră a energiei este un element care ar servi drept instrument pentru exploatarea sistemului electroenergetic, pentru a permite ajustarea atât pe termen scurt, cât și sezonieră, pentru a face față variabilității producerii energiei electrice din surse regenerabile și contingențelor asociate acestor orizonturi.

(65)  Accesul nediscriminatoriu la rețelele de distribuție determină accesul la clienți la nivelul pieței cu amănuntul. Pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile la nivelul pieței cu amănuntul, activitățile operatorilor de distribuție ar trebui, prin urmare, monitorizate, în scopul de a împiedica operatorii de distribuție să profite de integrarea lor verticală în ceea ce privește poziția lor concurențială pe piață, în special în raport cu clienții casnici și cu clienții mici necasnici.

(66)  În cazul în care se utilizează un sistem de distribuție închis pentru a asigura eficiența optimă a furnizării integrate care necesită standarde specifice de exploatare sau în cazul în care un sistem de distribuție închis este menținut în principal pentru a fi utilizat de către proprietarul sistemului, ar trebui să fie posibil ca operatorul de distribuție să fie scutit de obligațiile care ar reprezenta o sarcină administrativă inutilă din cauza naturii speciale a relației dintre operatorul de distribuție și utilizatorii sistemului. Platformele industriale, comerciale sau de servicii comune, precum clădirile aparținând gărilor, aeroporturile, spitalele, campingurile mari cu facilități integrate sau platformele industriale chimice pot să includă sisteme de distribuție închise datorită caracterului specializat al operațiunilor acestora.

(67)  Fără o separare efectivă a rețelelor de activitățile de producere și de furnizare (separare efectivă), există riscul inerent al discriminării, nu doar în ceea ce privește exploatarea rețelei, ci și în privința stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a investi în mod corespunzător în propriile rețele.

(68)  Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a exercita o discriminare asupra concurenților în ceea ce privește accesul la rețea și investițiile. Separarea proprietății, care implică desemnarea proprietarului rețelei ca operator de sistem și independența sa față de orice interes legat de furnizare și producere, reprezintă cu certitudine o modalitate eficace și sigură de soluționare a conflictului de interese inerent și de a garanta siguranța alimentării cu energie electrică. Din acest motiv, în rezoluția sa din 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind piețele interne ale gazelor naturale și de energie electrică, Parlamentul European a considerat separarea proprietății la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficient de promovare a investițiilor în infrastructură, într-un mod nediscriminatoriu, precum și a unui acces echitabil la rețea pentru noii intrați pe piață și a transparenței pieței. În cadrul separării proprietății, statelor membre ar trebui să li se solicite să se asigure că aceeași persoană sau aceleași persoane nu au dreptul de a exercita controlul asupra unui producător sau asupra unui furnizor și de a exercita, în același timp, controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui operator de transport și de sistem sau asupra unui sistem de transport ar trebui să excludă posibilitatea exercitării controlului sau a unui drept asupra unui producător sau asupra unui furnizor. Respectând aceste limite, un producător sau un furnizor ar trebui să poată avea un pachet minoritar de acțiuni în cadrul unui operator de transport și de sistem sau al unui sistem de transport.

(69)  Orice sistem de separare ar trebui să reușească să elimine orice conflict de interese între producători, furnizori și operatorii de transport și de sistem în vederea creării de stimulente pentru investițiile necesare și a garantării accesului noilor operatori pe piață pe baza unui regim de reglementare transparent și eficient și nu ar trebui să creeze un regim de reglementare excesiv de oneros pentru autoritățile de reglementare.

(70)  Întrucât separarea proprietății necesită, în anumite situații, restructurarea întreprinderilor, statelor membre care decid să pună în aplicare separarea proprietății ar trebui să li se acorde timp suplimentar pentru punerea în aplicare a dispozițiilor relevante. Datorită legăturilor verticale dintre sectoarele energiei electrice și gazelor naturale, dispozițiile cu privire la separare ar trebui să se aplice în ambele sectoare.

(71)  În cadrul separării proprietății, în vederea garantării independenței depline a activităților de exploatare a rețelelor de interesele legate de producere și de furnizare și în scopul împiedicării schimburilor de informații confidențiale, aceeași persoană nu ar trebui să fie simultan membru în consiliul de administrație al unui operator de transport și de sistem sau al unui sistem de transport și în cel al unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare. Din același motiv, aceeași persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administrație ale unui operator de transport și de sistem sau ale unui sistem de transport și să exercite controlul sau orice drept asupra unui producător sau asupra unui furnizor.

(72)  Înființarea unui operator de sistem sau a unui operator de transport independent față de orice interes legat de furnizare și producere ar trebui să permită întreprinderilor integrate pe verticală să își mențină dreptul de proprietate asupra activelor rețelei, asigurând, în același timp, o separare efectivă a intereselor, cu condiția ca respectivul operator de sistem independent sau respectivul operator de transport independent să desfășoare toate activitățile specifice unui operator de sistem și cu condiția existenței unor reglementări detaliate și a unor mecanisme ample de supraveghere exercitată de autoritățile de reglementare.

(73)  În cazul în care, la 3 septembrie 2009, întreprinderea proprietară a unui sistem de transport făcea parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta între separarea proprietății și înființarea unui operator de sistem sau a unui operator de transport independent de interesele legate de furnizare și de producere.

(74)  În vederea protejării pe deplin a intereselor acționarilor întreprinderilor integrate pe verticală, statele membre ar trebui să poată opta pentru punerea în aplicare a separării proprietății fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acțiunilor întreprinderii integrate în acțiuni ale întreprinderii care este proprietară a rețelei și acțiuni ale întreprinderii de furnizare și de producere, cu condiția respectării obligațiilor care rezultă în urma separării proprietății.

(75)  Eficacitatea deplină a soluțiilor privind înființarea unui operator de sistem independent sau a unui operator de transport independent ar trebui să fie asigurată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. Normele privind operatorii de transport independenți propun un cadru de reglementare adecvat pentru a garanta concurența loială, investiții suficiente, accesul pentru noii operatori pe piață și integrarea piețelor energiei electrice. Separarea efectivă prin intermediul unor dispoziții privind operatorii de transport independenți ar trebui să se bazeze pe un pilon de măsuri organizaționale și măsuri referitoare la guvernanța operatorilor de transport și de sistem și pe un pilon de măsuri legate de investiții, de conectarea la rețea a noilor capacități de producere și de integrarea pieței prin cooperare regională. Independența operatorilor de transport ar trebui de asemenea asigurată, inter alia, prin anumite perioade de „răcire” în care să nu se exercite nicio activitate de conducere sau altă activitate relevantă prin care se acordă acces la aceleași informații care ar fi putut fi obținute dintr-o poziție de conducere în întreprinderea integrată pe verticală.

(76)  Statele membre au dreptul să opteze pentru separarea deplină a proprietății pe teritoriu. În cazul în care statul membru și-a exercitat un astfel de drept, o întreprindere nu are dreptul să înființeze un operator de sistem independent sau un operator de transport independent. În plus, întreprinderile care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare nu pot, direct sau indirect, să exercite controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem dintr-un stat membru care a optat pentru separarea juridică deplină a proprietății.

(77)  Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public și cel privat. În acest scop, aceeași persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita controlul sau orice drept, încălcând normele de separare a proprietății sau opțiunea operatorului de sistem independent, în mod exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de transport și de sistem sau ale sistemelor de transport, cât și ale organelor producătorului sau furnizorului. În ceea ce privește separarea proprietății și opțiunea operatorului de sistem independent, cu condiția ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea cerințelor relevante, ar putea exista două organisme publice de control separate care să poată controla activitățile de producere și de furnizare, pe de o parte, și activitățile legate de transport, pe de altă parte.

(78)  Separarea efectivă deplină a activităților legate de rețea de cele de furnizare și de producere ar trebui să se aplice pe întregul teritoriu al Uniunii, atât întreprinderilor din Uniune, cât și celor din afara ei. Pentru a asigura faptul că activitățile legate de rețea și cele de furnizare și de producere, pe întregul teritoriu al Uniunii, rămân independente unele față de celelalte, autoritățile de reglementare ar trebui împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de transport și de sistem care nu respectă normele privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente a normelor privind separarea pe întregul teritoriu al Uniunii, autoritățile de reglementare ar trebui să ia în considerare avizele Comisiei în cea mai mare măsură posibilă atunci când iau decizii privind certificarea. De asemenea, în vederea asigurării respectării obligațiilor internaționale ale Uniunii, precum și a solidarității și securității energetice în cadrul Uniunii, Comisia ar trebui să aibă dreptul să emită un aviz privind certificarea în ceea ce privește un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport și de sistem care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe țări terțe.

(79)  Procedurile de autorizare nu ar trebui să creeze o sarcină administrativă disproporționată față de mărimea și impactul potențial al producătorilor. Procedurile de autorizare inutil de lungi pot constitui o barieră în calea accesului noilor operatori pe piață.

(80)  Autoritățile de reglementare trebuie să poată să ia decizii cu privire la toate aspectele relevante de reglementare, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne de energie electrică și trebuie să fie pe deplin independente față de orice alt interes public sau privat. Aceasta nu exclude controlul judiciar și exercitarea controlului parlamentar în conformitate cu dreptul constituțional al statelor membre. De asemenea, aprobarea bugetului autorităților de reglementare de către legiuitorul național nu constituie un obstacol în calea autonomiei bugetare. Dispozițiile referitoare la autonomia execuției bugetului alocat autorității de reglementare ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul definit de legislația și de normele bugetare naționale. Contribuind la independența autorităților de reglementare față de orice interes politic sau economic printr-un sistem de rotație corespunzător, statele membre ar trebui să poată lua în considerare în mod corespunzător disponibilitatea resurselor umane sau mărimea consiliului.

(81)  Autoritățile de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili sau de a aproba tarifele sau metodele de calcul al tarifelor, pe baza propunerii operatorului de transport și de sistem sau a operatorului (operatorilor) de distribuție sau pe baza unei propuneri convenite de acest (acești) operator(i) și de utilizatorii rețelei. În îndeplinirea acestor atribuții, autoritățile de reglementare ar trebui să se asigure de faptul că tarifele de transport și de distribuție sunt nediscriminatorii și reflectă costurile și ar trebui să țină cont de costurile de rețea marginale evitate pe termen lung, ca urmare a producerii distribuite și a măsurilor de gestionare a cererii.

(82)  Autoritățile de reglementare ar trebui fie să stabilească sau să aprobe tarife individuale de rețea pentru rețelele de transport și de distribuție, fie să stabilească o metodologie, ori ambele. În orice caz, ar trebui să se fie prezervată independența autorităților de reglementare în ceea ce privește stabilirea tarifelor de rețea în temeiul articolului 57 alineatul (4) litera (b) punctul (ii).

(83)  Autoritățile de reglementare ar trebui să se asigure că operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție iau măsurile adecvate pentru ca rețeaua lor să fie mai rezilientă și mai flexibilă. În acest scop, ar trebui să monitorizeze performanța operatorilor respectivi pe baza unor indicatori precum capacitatea operatorilor de transport și de sistem și a operatorilor de distribuție de a exploata linii prin tehnica „dynamic line rating” (determinarea în tip real a puterii maxime care poate circula pe o linie pentru a nu depăși limita termică), dezvoltarea monitorizării la distanță și a controlului în timp real al stațiilor electrice, reducerea pierderilor în rețea și frecvența și durata întreruperilor curentului electric.

(84)  Autoritățile de reglementare ar trebui să poată emite decizii obligatorii în ceea ce privește întreprinderile din domeniul energiei electrice, precum și să impună sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare împotriva întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu își respectă obligațiile sau să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni întreprinderilor respective. În acest scop, autoritățile de reglementare ar trebui să poată solicita informații relevante din partea întreprinderilor din domeniul energiei electrice, să poată întreprinde investigații adecvate și suficiente și să poată soluționa litigii. Autorităților de reglementare ar trebui să li se confere, de asemenea, competența de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurență, cu privire la măsurile corespunzătoare care să garanteze beneficii clienților prin intermediul promovării unei concurențe efective, necesare unei funcționări corespunzătoare a pieței interne de energie electrică.

(85)  Autoritățile de reglementare ar trebui să se coordoneze reciproc în îndeplinirea sarcinilor lor, pentru a se asigura că Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (denumită în continuare „ENTSO pentru energie electrică”), Entitatea europeană a operatorilor de distribuție (denumită în continuare „entitatea OSD UE”) și centrele de coordonare regionale respectă obligațiile care le revin în temeiul cadrului de reglementare al pieței interne de energie electrică, precum și deciziile Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) instituită prin Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(13)(14). Având în vedere extinderea responsabilităților operaționale ale ENTSO pentru energie electrică, ale entității OSD UE și ale centrelor de coordonare regionale, este necesar să se consolideze supravegherea entităților care operează la nivelul Uniunii sau la nivel regional. Autoritățile de reglementare ar trebui să se consulte reciproc și să își coordoneze activitatea de supraveghere pentru a identifica în comun cazurile de nerespectare de către ENTSO pentru energie electrică, entitatea OSD UE și centrele de coordonare regionale a obligațiilor care le revin.

(86)  Autoritățile de reglementare ar trebui, de asemenea, să aibă competența să contribuie la asigurarea unor standarde ridicate ale obligațiilor de serviciu universal și public, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieței, la asigurarea protecției clienților vulnerabili și la asigurarea unei eficiențe depline a măsurilor de protecție a consumatorilor. Dispozițiile respective nu ar trebui să aducă atingere competențelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurență, inclusiv cu privire la examinarea fuziunilor de dimensiune europeană, și nici normelor cu privire la piața internă, cum ar fi normele referitoare la libera circulație a capitalurilor. Organismul independent la care o parte afectată de o decizie a autorității de reglementare are dreptul să introducă o cale de atac ar putea fi o instanță competentă să efectueze un control judiciar.

(87)  Prezenta directivă și Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15)nu privează statele membre de posibilitatea de a-și elabora și publica propriile politici energetice la nivel național. Reiese astfel că, în funcție de mecanismele constituționale naționale, ar putea fi de competența statelor membre să stabilească cadrul de politică în care autoritățile de reglementare trebuie să funcționeze, de exemplu în ceea ce privește siguranța alimentării. Cu toate acestea, orientările privind politica energetică generală prezentate de statele membre nu trebuie să afecteze independența și autonomia autorităților de reglementare.

(88)  Regulamentul (UE) 2019/...(16) prevede posibilitatea Comisiei de a adopta orientări sau coduri de rețea în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste orientări și coduri de rețea sunt măsuri obligatorii de punere în aplicare și în privința anumitor dispoziții din prezenta directivă, reprezintă un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.

(89)  Statele membre și părțile contractante la Tratatul de instituire a Comunității Energiei(17) ar trebui să coopereze strâns cu privire la toate aspectele care privesc dezvoltarea unei regiuni integrate de comercializare a energiei electrice și nu ar trebui să ia nicio măsură care pune în pericol integrarea în continuare a piețelor energiei electrice sau siguranța alimentării cu energie electrică a statelor membre și a părților contractante.

(90)  Prezenta directivă ar trebui citită împreună cu Regulamentul (UE) 2019/...+, care stabilește principiile esențiale ale noii organizări a pieței energiei electrice, care va permite recompensarea mai bună a flexibilității, va oferi semnale de preț adecvate și va asigura dezvoltarea unor piețe pe termen scurt integrate și funcționale. Regulamentul (UE) 2019/...+ stabilește, de asemenea, noi norme în diverse domenii, inclusiv în ceea ce privește mecanismele de asigurare a capacității și cooperarea dintre operatorii de transport și de sistem.

(91)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și este în conformitate cu principiile recunoscute în cartă. În mod corespunzător, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată și aplicată în conformitate cu respectivele drepturi și principii, în special cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă. Este esențial ca orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(18).

(92)  În vederea asigurării gradului minim de armonizare necesar în vederea atingerii obiectivului prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a stabili norme în ceea ce privește limitele atribuțiilor autorităților de reglementare de a coopera între ele și cu ACER și care să stabilească detaliile procedurii de respectare a codurilor de rețea și a orientărilor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(19). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(93)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a stabili cerințele de interoperabilitate a serviciilor energetice și proceduri nediscriminatorii și transparente de accesare a datelor înregistrate de contoare, a datelor privind consumul, precum și a datelor necesare pentru schimbarea furnizorului de către client, pentru consumul dispecerizabil și pentru alte servicii. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(20).

(94)  Atunci când se aplică o derogare în temeiul articolului 66 alineatul (3), (4) sau (5), derogarea ar trebui să privească, de asemenea, toate dispozițiile din prezenta directivă care au un caracter auxiliar în raport cu oricare dintre dispozițiile de la care a fost acordată derogarea sau care necesită aplicarea în prealabil a oricăreia dintre aceste dispoziții.

(95)  Dispozițiile din Directiva 2012/27/UE referitoare la piețele de energie electrică, precum dispozițiile privind contorizarea și facturarea energiei electrice, consumul dispecerizabil, repartizarea prioritară și accesul la rețea pentru cogenerarea de înaltă eficiență se actualizează prin dispozițiile prezentei directive și ale Regulamentului (UE) 2019/....(21). Prin urmare, Directiva 2012/27/UE ar trebui modificată în consecință.

(96)  Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume crearea unei piețe interne a energiei electrice pe deplin operaționale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(97)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(22), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(98)  Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță în raport cu Directiva 2009/72/CE. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări este obligatorie în temeiul Directivei 2009/72/CE.

(99)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care revin statelor membre în ceea ce privește termenul de transpunere în dreptul intern și data de aplicare a Directivei 2009/72/CE prevăzute în anexa III,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabilește norme comune pentru producerea, transportul, distribuția, stocarea energiei și furnizarea energiei electrice, precum și dispoziții privind protecția consumatorilor, în vederea creării, în Uniune, a unor piețe de energiei electrică cu adevărat integrate, competitive, axate pe consumator, flexibile, echitabile și transparente.

Prin valorificarea avantajelor unei piețe integrate, prezenta directivă urmărește să asigure prețuri și costuri ale energiei accesibile și transparente pentru consumatori, un grad înalt de siguranță a alimentării cu energie electrică și o tranziție lină către un sistem energetic sustenabil cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prezenta directivă stabilește norme cheie referitoare la organizarea și funcționarea sectorului energiei electrice al Uniunii, în special norme privind abilitarea și protecția consumatorilor, privind accesul deschis la piața integrată, privind accesul terților la infrastructura de transport și de distribuție, cerințele în materie de separare și norme privind independentă autorităților de reglementare ale statelor membre.

Prezenta directivă stabilește, de asemenea, modalitățile de cooperare între statele membre, autoritățile de reglementare și operatorii de transport și de sistem în vederea realizării unei piețe interne de energie electrică complet interconectate care să sporească integrarea energiei electrice din surse regenerabile, concurența liberă și securitatea aprovizionării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „client” înseamnă clientul angro și final de energie electrică;

2.  „client angro” înseamnă persoana fizică sau juridică care cumpără energie electrică în vederea revânzării în interiorul sau în exteriorul sistemului în cadrul căruia este stabilită persoana respectivă;

3.  „client final” înseamnă clientul care cumpără energie electrică pentru uz propriu;

4.  „client casnic” înseamnă clientul care cumpără energie electrică pentru propriul consum casnic, exclusiv activități comerciale sau profesionale;

5.  „client necasnic” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce cumpără energie electrică nedestinată propriului consum casnic, inclusiv producători, clienți industriali, întreprinderi mici și mijlocii, societăți și clienți angro;

6.  „microîntreprindere” înseamnă o întreprindere care are sub 10 angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei total al bilanțului anual nu depășește 2 milioane EUR;

7.  „întreprindere mică” înseamnă o întreprindere care are sub 50 angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei total al bilanțului anual nu depășește 10 milioane EUR;

8.  „client activ” înseamnă un client final, sau un grup de clienți finali ce acționează împreună, care consumă sau stochează ▌energie electrică produsă în spațiile pe care le deține situate în zone limitate sau, atunci când statele membre permit acest lucru, în alte spații, sau care vinde energie electrică autoprodusă sau ▌participă la programe de flexibilitate sau de eficiență energetică, cu condiția ca activitățile respective să nu constituie principala lor activitate comercială sau profesională;

9.  „piețe de energie electrică” înseamnă piețe de energie electrică, inclusiv piețele nereglementate și bursele de energie electrică, piețele pentru comercializarea de energie, capacități, servicii de echilibrare și servicii de sistem în toate intervalele de timp, inclusiv piețele la termen, piețele pentru ziua următoare și piețele intrazilnice;

10.  „participant la piață” înseamnă un participant la piață astfel cum este definit la articolul 2 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/...(23);

11.  „comunitate de energie a cetățenilor” înseamnă ▌o entitate juridică care:

(a)  este bazată pe o participare voluntară și deschisă și este controlată efectiv de către membri sau acționari persoane fizice, autorități locale, inclusiv municipalități, sau întreprinderi mici,

(b)  are ca principal obiectiv oferirea unor avantaje economice, sociale sau de mediu pentru membrii sau acționarii săi sau pentru zonele locale în care funcționează, mai degrabă decât acela de a genera profituri financiare; și

(c)  se poate implica în producere, inclusiv producerea din surse regenerabile, distribuție, furnizare, consum, agregare, stocarea energiei, servicii de eficiență energetică, sau în servicii de încărcare pentru autovehicule electrice ori poate să furnizeze alte servicii energetice membrilor sau acționarilor săi;

12.  „furnizare” înseamnă vânzarea, inclusiv revânzarea, de energie electrică către clienți;

13.  „contract de furnizare a energiei electrice” înseamnă un contract pentru furnizarea de energie electrică, dar care nu cuprinde instrumente derivate din domeniul energiei electrice;

14.  „instrument derivat din domeniul energiei electrice” înseamnă un instrument financiar menționat la punctele 5, 6 sau 7 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului(24), care are legătură cu domeniul energiei electrice;

15.  „contract de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice” înseamnă un contract de furnizare a energiei electrice între un furnizor și un client final care reflectă variația de preț pe piețele la vedere, inclusiv pe piețele pentru ziua următoare și intrazilnice, la intervale cel puțin egale cu frecvența închiderii pieței;

16.  „comision pentru încetarea contractului” înseamnă un comision sau o penalitate impus(ă) clienților de către furnizori sau de către participanții la piață implicați în agregare la încetarea unui contract de furnizare de energie electrică sau de servicii;

17.  „comision pentru schimbare” înseamnă un comision sau o penalitate impusă, direct sau indirect, clienților de către furnizori, participanți la piață implicați în agregare sau operatori de sistem pentru schimbarea furnizorilor sau a participanților la piață implicați în agregare, inclusiv comisioanele la încetarea contractului;

18.  „agregare” înseamnă o funcție îndeplinită de o persoană fizică sau juridică care combină sarcinile mai multor clienți sau energia electrică produsă de mai multe surse în vederea vânzării, a cumpărării sau a licitării pe orice piață de energie electrică;

19.  „agregator independent” înseamnă un participant la piață implicat în agregare și care nu este afiliat furnizorului clientului său;

20.  „consum dispecerizabil” înseamnă modificarea sarcinii electrice de către clienții finali față de modelele lor normale sau curente de consum ca reacție la semnalele pieței, inclusiv ca reacție la prețurile energiei electrice care variază în funcție de oră sau la stimulentele financiare, sau ca reacție la acceptarea ofertei clientului final de a vinde reducerea sau creșterea cererii la un anumit preț pe o piață organizată definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei(25), în mod individual sau prin agregare;

21.  „informații de facturare” înseamnă informațiile furnizate în factura unui client final, cu excepția unei solicitări de plată;

22.  „contor convențional” înseamnă un contor analog sau electronic care nu are capacitatea atât de a transmite, cât și de a primi date;

23.  „sistem de contorizare inteligentă” înseamnă un sistem electronic care poate măsura cantitatea de energie electrică introdusă în rețea sau consumul de energie electrică din rețea și care oferă mai multe informații decât un contor convențional și poate transmite și primi date în scopuri de informare, monitorizare și control, utilizând o formă de comunicații electronice;

24.  „interoperabilitate” înseamnă, în contextul contorizării inteligente, capacitatea a două sau mai multe rețele, sisteme, dispozitive, aplicații sau componente energetice sau de comunicații de a lucra în corelație, de a schimba și de a utiliza informații în vederea îndeplinirii funcțiilor prevăzute;

25.  „interval de decontare a dezechilibrelor” înseamnă interval de decontare a dezechilibrelor, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2019/...(26)

26.  „timp aproape real” înseamnă, în contextul contorizării inteligente, o perioadă scurtă de timp, de obicei de ordinul secundelor sau până la intervalul de decontare a dezechilibrelor de pe piața națională;

27.  „cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă, în contextul protecției și securității datelor într-un mediu de contorizare inteligentă, tehnicile cele mai eficiente, avansate și adecvate din punct de vedere practic pentru a asigura, în principiu, temeiul pentru respectarea normelor Uniunii în materie de protecție și de securitate a datelor;

28.  „distribuție” înseamnă transportul de energie electrică în sisteme de distribuție de înaltă, medie și joasă tensiune, în vederea livrării energiei electrice către clienți, dar fără a include și furnizarea;

29.  „operator de distribuție” înseamnă persoana fizică sau juridică care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de distribuție într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuție de energie electrică;

30.  „eficiență energetică” înseamnă raportul dintre performanța, serviciile, bunurile sau energia obținute și energia consumată în acest scop;

31.  „energie din surse regenerabile” sau „energie regenerabilă” înseamnă energie din surse regenerabile nefosile, respectiv energie eoliană, solară (solară termică și solară fotovoltaică) și geotermală, energie ambientală, energia mareelor▌, a valurilor și alte tipuri de energie a oceanelor, energie hidroelectrică, biomasă, gaz de depozit, gaz provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz▌;

32.  „producere distribuită” înseamnă instalațiile de producere conectate la sistemul de distribuție;

33.  „punct de reîncărcare” înseamnă o interfață care este capabilă să încarce, pe rând, câte un vehicul electric sau să schimbe, pe rând, câte o baterie a unui vehicul electric;

34.  „transport” înseamnă transportul de energie electrică în rețeaua interconectată de foarte înaltă și de înaltă tensiune, în scopul livrării energiei electrice către clienții finali sau către distribuitori, dar fără a include și furnizarea;

35.  „operator de transport și de sistem” înseamnă persoana fizică sau juridică care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de transport într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de transport de energie electrică;

36.  „utilizator al sistemului” înseamnă persoana fizică sau juridică ce alimentează un sistem de transport sau de distribuție sau care este deservită de un astfel de sistem;

37.  „producere” înseamnă producerea de energie electrică;

38.  „producător” înseamnă persoana fizică sau juridică care produce energie electrică;

39.  „capacitate de interconexiune” înseamnă echipamentul folosit pentru interconectarea sistemelor electrice;

40.  „sistem interconectat” înseamnă mai multe sisteme de transport și de distribuție legate între ele prin intermediul uneia sau mai multor capacități de interconexiune;

41.  „linie directă” înseamnă fie o linie electrică care leagă un amplasament de producere izolat de un client izolat, fie o linie electrică care leagă un producător și un furnizor de energie electrică în scopul alimentării directe a unităților, filialelor și clienților proprii;

42.  „mic sistem izolat” înseamnă orice sistem cu un consum mai mic de 3 000 GWh în anul 1996, în cazul căruia mai puțin de 5 % din consumul anual se obține prin interconectarea cu alte sisteme;

43.  „mic sistem conectat” înseamnă orice sistem cu un consum mai mic de 3 000 GWh în anul 1996, în cazul căruia mai mult de 5 % din consumul anual se obține prin interconectarea cu alte sisteme;

44.  „congestie” înseamnă congestie, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2019/...(27);

45.  „echilibrare” înseamnă echilibrare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2019/...+;

46.  „energie de echilibrare” înseamnă energie de echilibrare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/...+;

47.  „parte responsabilă cu echilibrarea” înseamnă parte responsabilă cu echilibrarea, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) 2019/...+;

48.  „serviciu de sistem” înseamnă orice serviciu necesar pentru exploatarea sistemelor de transport sau de distribuție, inclusiv serviciile de echilibrare și serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței, dar fără a include și gestionarea congestiilor;

49.  „serviciu de sistem care nu are ca scop stabilitatea frecvenței” înseamnă un serviciu utilizat de un operator de transport și de sistem sau de un operator de distribuție pentru reglajul tensiunii în regim staționar, pentru injecții rapide de curent reactiv, pentru inerție pentru stabilitatea rețelei locale, pentru curentul de scurtcircuit, capacitatea de pornire cu surse proprii și capacitatea de funcționare în regim insularizat;

50.  „centru ▌ de coordonare regional” înseamnă un centru ▌ de coordonare regional înființat în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2019/...(28);

51.  „componente de rețea complet integrate” înseamnă componente de rețea care sunt integrate în sistemul de transport sau de distribuție, inclusiv instalații de stocare, și sunt utilizate numai în scopul de a asigura o funcționare sigură și fiabilă a sistemului de transport sau de distribuție și nu pentru echilibrare sau gestionarea congestiilor;

52.  „întreprindere integrată din domeniul energiei electrice” înseamnă o întreprindere integrată pe verticală sau o întreprindere integrată pe orizontală;

53.  „întreprindere integrată pe verticală” înseamnă o întreprindere sau un grup de întreprinderi din domeniul energiei electrice în care aceeași persoană sau aceleași persoane este (sunt) îndreptățită (îndreptățite), direct sau indirect, să exercite controlul și care desfășoară cel puțin una dintre activitățile de transport sau de distribuție și cel puțin una dintre activitățile de producere sau de furnizare;

54.  „întreprindere integrată pe orizontală” înseamnă o întreprindere din domeniul energiei electrice care desfășoară cel puțin una dintre următoarele activități: producere în scopul vânzării, transport, distribuție sau furnizare, precum și o altă activitate fără legătură cu sectorul energiei electrice;

55.  „întreprindere conexă” înseamnă o întreprindere afiliată, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 12 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(29), precum și întreprinderile care aparțin acelorași acționari;

56.  „control” înseamnă orice drepturi, contracte sau orice alte mijloace care conferă, separat sau în combinație, ținând cont de circumstanțele de drept sau de fapt implicate, posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:

(a)  dreptul de proprietate sau dreptul de folosință integrală sau parțială asupra activelor unei întreprinderi;

(b)  drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra structurii, voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi;

57.  „întreprindere din domeniul energiei electrice” înseamnă persoana fizică sau juridică care desfășoară cel puțin una dintre următoarele activități: producere, transport, distribuție, agregare, consum dispecerizabil, stocare de energie, furnizare sau cumpărare de energie electrică și care are atribuții comerciale, tehnice sau de întreținere legate de aceste activități, fără a include însă clienții finali;

58.  „siguranță” înseamnă atât siguranța alimentării cu energie electrică și a furnizării de energie electrică, cât și siguranța tehnică;

59.  „stocare de energie” înseamnă, în sistemul de energie electrică, amânarea utilizării finale a energiei electrice pentru un moment ulterior momentului generării, sau transformarea energiei electrice într-o formă de energie care poate fi stocată, stocarea energiei respective și reconversia ulterioară a energiei respective în energie electrică sau utilizarea acesteia în alt vector energetic;

60.  „instalație de stocare a energiei” înseamnă, în sistemul de energie electrică, o instalație în care are loc stocarea energiei.

CAPITOLUL II

NORME GENERALE DE ORGANIZARE A SECTORULUI ENERGIEI ELECTRICE

Articolul 3

O piață de energie electrică competitivă, axată pe consumator, flexibilă și nediscriminatorie

(1)  Statele membre se asigură că dreptul lor intern nu împiedică în mod nejustificat schimburile comerciale transfrontaliere de energie electrică, participarea consumatorilor, inclusiv prin consumul dispecerizabil, investițiile în producerea, în special variabilă și flexibilă, a energiei electrice, stocarea energiei sau implementarea electromobilității ori dezvoltarea de capacități de interconexiune noi între statele membre, precum și că prețurile la energia electrică reflectă cererea și oferta reale.

(2)  Atunci când dezvoltă capacități de interconexiune noi, statele membre țin seama de obiectivele de interconectare în materie de energie electrică prevăzute la articolul 4 litera (d) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(3)  Statele membre se asigură că nu există obstacole nejustificate în cadrul pieței interne de energie electrică în ceea ce privește intrarea pe piață, funcționarea pieței și ieșirea de pe piață, fără a aduce atingere competențelor rezervate statelor membre în relațiile cu țări terțe.

(4)  Statele membre asigură condiții de concurență echitabile, în urma cărora întreprinderile din domeniul energiei electrice fac obiectul unui tratament, unor norme și unor tarife transparente, proporționale și nediscriminatorii, în special în privința responsabilității în materie de echilibrare, al accesului la piețele cu ridicata, al accesului la date, al proceselor de schimbare a furnizorului și al regimurilor de facturare precum și, după caz, al acordării de licențe.

(5)  Statele membre asigură respectarea de către participanții la piață din țări terțe care își desfășoară activitatea în cadrul pieței interne de energie electrică a dreptului Uniunii și a dreptului intern aplicabile, inclusiv a normelor referitoare la politica de mediu și de securitate.

Articolul 4

Libertatea de a alege furnizorul

Statele membre garantează că toți clienții au dreptul să își aleagă furnizorul de la care cumpără energie electrică și că toți clienţii au dreptul să încheie mai multe contracte de furnizare a energiei electrice în același timp, cu condiția să se stabilească punctele necesare de conectare și de contorizare.

Articolul 5

Prețuri de furnizare bazate pe piață

(1)  Furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurența efectivă între furnizori.

(2)  Statele membre asigură protecția clienților casnici afectați de sărăcie energetică și a celor vulnerabili, în temeiul articolelor 28 și 29, prin intermediul politicii sociale sau prin alte mijloace decât intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice.

(3)  Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot utiliza intervenții publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice către clienții casnici vulnerabili sau afectați de sărăcia energetică. Astfel de intervenții publice se supun condițiilor prevăzute la alineatele (4) și (5).

(4)  Intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice:

(a)  urmăresc un interes economic general și nu depășesc ceea ce este necesar în vederea atingerii respectivului interes economic general;

(b)  sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și verificabile;

(c)  garantează accesul egal la clienți al întreprinderilor din domeniul energiei electrice din Uniune;

(d)  au o durată limitată și sunt proporționale în ceea ce privește beneficiarii lor;

(e)  nu au drept rezultat costuri suplimentare pentru participanții la piață într-un mod discriminatoriu.

(5)  Orice stat membru care aplică intervenții publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol respectă, de asemenea, articolul 3 alineatul (3) litera (d) și articolul 24 din Regulamentul (UE) 2018/1999, indiferent dacă în statul membru în cauză există un număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcie energetică.

(6)  În scopul unei perioade de tranziție în care să se instaureze o concurență efectivă între furnizori în ceea ce privește contractele de furnizare a energiei electrice și să se ajungă la o stabilire a prețurilor cu amănuntul pe deplin eficace, bazată pe piață, pentru energia electrică, în conformitate cu alineatul (1), statele membre pot utiliza ▌intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice către clienții casnici și către microîntreprinderile care nu beneficiază de intervenții publice în temeiul alineatului (3).

(7)  Intervențiile publice utilizate în temeiul alineatului (6) respectă criteriile stabilite la alineatul (4) și:

(a)  sunt însoțite de un set de măsuri pentru a asigura o concurență efectivă și de o metodologie de evaluare a progreselor înregistrate în privinţa măsurilor respective;

(b)  sunt stabilite în baza unei metodologii care asigură un tratament nediscriminatoriu al furnizorilor;

(c)  sunt stabilite la un preț care depășește costul, la un nivel la care poate exista o concurență efectivă în ceea ce privește prețurile;

(d)  sunt concepute astfel încât să reducă la minimum orice impact negativ asupra pieței angro de energie electrică;

(e)  se asigură că toți beneficiarii unor astfel de intervenții publice au posibilitatea de a alege oferte competitive de pe piață și sunt direct informați, cel puțin în fiecare trimestru, cu privire la disponibilitatea ofertelor și a economiilor pe piața competitivă, în special cu privire la contractele de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice, și se asigură că acestora li se acordă asistență pentru a migra la o ofertă bazată pe piață;

(f)  se asigură că, în temeiul articolelor 19 și 21, toți beneficiarii unei astfel de intervenții publice au dreptul de a avea contoare inteligente și li se oferă astfel de contoare, care sunt instalate fără costuri inițiale suplimentare pentru client, sunt direct informați de posibilitatea instalării de contoare inteligente și li se acordă asistența necesară;

(g)  nu conduc la o subvenționare încrucișată directă între clienții alimentați la prețurile de pe piața liberă și cei alimentați la prețurile de furnizare reglementate.

(8)   Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în conformitate cu alineatele (3) și (6), în termen de o lună de la adoptarea acestora și le pot aplica imediat. Notificarea este însoțită de o explicație a motivelor pentru care obiectivul urmărit nu putea fi atins într-o măsură satisfăcătoare cu ajutorul altor instrumente, a modului în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatele (4) și (7) și a efectelor măsurilor notificate asupra concurenței. Notificarea descrie categoriile de beneficiari, durata măsurilor și numărul clienților casnici afectați de măsuri și explică modul în care au fost stabilite prețurile reglementate.

(9)   Până la 1 ianuarie 2022 și 1 ianuarie 2025, statele membre prezintă Comisiei rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului articol, necesitatea și proporționalitatea intervențiilor publice în temeiul prezentului articol, precum și o evaluare a progreselor înregistrate în direcția asigurării unei concurențe efective între furnizori și a tranziției către prețuri bazate pe piață. Statele membre care aplică prețuri reglementate în conformitate cu alineatul (6) raportează cu privire la respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (7), inclusiv cu privire la respectarea lor de către furnizorii care au obligația de a aplica astfel de intervenții, precum și cu privire la impactul prețurilor reglementate asupra finanțelor furnizorilor respectivi.

(10)   Până la 31 decembrie 2025, Comisia analizează și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol în scopul de a se ajunge la stabilirea bazată pe piață a prețurilor cu amănuntul pentru energia electrică, raport care este însoțit sau urmat de o propunere legislativă, dacă este cazul. Propunerea legislativă poate include o dată de încetare a aplicării prețurilor reglementate.

Articolul 6

Accesul terților

(1)  Statele membre asigură punerea în aplicare, pentru toți clienții, a unui sistem de acces al părților terțe la sistemele de transport și de distribuție. Acest sistem de acces, bazat pe tarife publicate, este pus în aplicare în mod obiectiv și fără discriminare între utilizatorii sistemului. Statele membre asigură faptul că aceste tarife sau metodologiile care stau la baza calculării lor sunt aprobate, în conformitate cu articolul 59, înainte de intrarea lor în vigoare și că aceste tarife și metodologiile, în cazul în care sunt aprobate doar metodologiile, sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare.

(2)  Operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție poate refuza accesul în cazul în care nu dispune de capacitățile necesare. Refuzul se justifică în mod corespunzător, în special având în vedere articolul 9, și se întemeiază pe criterii obiective, justificate din punct de vedere tehnic și economic. Statele membre sau, în cazul în care statele membre au decis astfel, autoritățile de reglementare ale statelor membre respective se asigură că aceste criterii sunt aplicate în mod consecvent și că utilizatorul sistemului căruia i-a fost refuzat accesul poate utiliza o procedură de soluționare alternativă a litigiilor. Autoritățile de reglementare se asigură, de asemenea, dacă este cazul și dacă accesul este refuzat, că operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție oferă informații relevante privind măsurile care ar fi necesare pentru consolidarea rețelei. Informațiile respective se furnizează în toate cazurile în care s-a refuzat accesul la punctele de reîncărcare. Părții care solicită aceste informații i se poate impune plata unei taxe rezonabile, care să reflecte costul furnizării informațiilor respective.

(3)  Prezentul articol se aplică de asemenea comunităților de energie ale cetățenilor care administrează rețele de distribuție.

Articolul 7

Linii directe

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite:

(a)  tuturor producătorilor și furnizorilor de energie electrică stabiliți pe teritoriul lor să alimenteze propriile unități, filiale și clienți prin intermediul unei linii directe, fără a face obiectul unor proceduri administrative sau costuri disproporționate;

(b)  tuturor clienților stabiliți pe teritoriul lor să fie alimentați, individual sau în comun, printr-o linie directă de către producătorii și furnizorii de energie electrică.

(2)  Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizațiilor de construire a liniilor directe pe teritoriul lor. Criteriile respective trebuie să fie obiective și nediscriminatorii.

(3)  Posibilitatea de a furniza energie electrică printr-o linie directă, prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, nu afectează posibilitatea de a încheia contracte de furnizare a energiei electrice în conformitate cu articolul 6.

(4)  Statele membre pot condiționa autorizarea construirii unei linii directe fie de refuzul accesului la sistem în baza, după caz, a articolului 6, fie de deschiderea unei proceduri de soluționare a litigiilor în temeiul articolului 60.

(5)  Statele membre pot refuza autorizarea unei linii directe în cazul în care acordarea unei astfel de autorizații ar obstrucționa aplicarea dispozițiilor privind obligațiile de serviciu public de la articolul 9. Un astfel de refuz se motivează în mod corespunzător.

Articolul 8

Procedura de autorizare pentru noile capacități

(1)  Pentru construirea de noi capacități de producere, statele membre adoptă o procedură de autorizare care se desfășoară după criterii obiective, transparente și nediscriminatorii.

(2)  Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizațiilor pentru construirea de capacități de producere pe teritoriul lor. Pentru stabilirea unor criterii adecvate, statele membre iau în considerare:

(a)  siguranța și securitatea sistemelor electrice, a instalațiilor și a echipamentelor asociate;

(b)  protecția sănătății și siguranței publice;

(c)  protecția mediului;

(d)  ocuparea terenurilor și alegerea amplasamentelor;

(e)  utilizarea domeniului public;

(f)  eficiența energetică;

(g)  natura surselor primare;

(h)  caracteristicile specifice solicitantului, cum ar fi capacitățile tehnice, economice și financiare;

(i)  conformitatea cu măsurile adoptate în temeiul articolului 9;

(j)  contribuția capacităților de producere la realizarea obiectivului global al Uniunii ca energia din surse regenerabile să reprezinte cel puțin 32 % din consumul final brut de energie al Uniunii în 2030, obiectiv menționat la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(30);

(k)  contribuția capacităților de producere la reducerea emisiilor; și

(l)  alternativele la construirea unei noi capacități de producere, cum ar fi soluțiile privind consumul dispecerizabil și stocarea energiei.

(3)  Statele membre se asigură că există proceduri de autorizare specifice, simplificate și fluidizate pentru producerea mică și descentralizată și/sau producerea distribuită, care iau în considerare dimensiunea lor limitată și impactul lor potențial.

Statele membre pot elabora orientări pentru procedura de autorizare specifică. Autoritățile de reglementare sau alte autorități naționale competente, inclusiv autoritățile de planificare, revizuiesc aceste orientări și pot recomanda modificări.

În cazul în care au stabilit proceduri specifice de autorizare pentru utilizarea terenurilor, care să se aplice noilor proiecte majore de infrastructură în domeniul capacității de producere, statele membre includ, după caz, construcția de noi capacități de producere în domeniul de aplicare al acestor proceduri, pe care le aplică într-un mod nediscriminatoriu și într-un interval adecvat.

(4)  Procedurile și criteriile de autorizare sunt făcute publice. Solicitanții sunt informați cu privire la motivele oricărui refuz de acordare a autorizației. Motivele trebuie să fie obiective, nediscriminatorii, bine întemeiate și pe deplin fundamentate. De asemenea, solicitanților le sunt puse la dispoziție căi de atac.

Articolul 9

Obligațiile de serviciu public

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (2), pe baza organizării lor instituționale și cu respectarea principiului subsidiarității, statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei electrice funcționează în conformitate cu principiile prezentei directive, în vederea realizării unei piețe de energie electrică concurențiale, sigure și durabile din punctul de vedere al protecției mediului, și se abțin de la orice discriminare în ceea ce privește drepturile sau obligațiile acestor întreprinderi.

(2)  Ținând seama pe deplin de dispozițiile relevante din TFUE, în special de articolul 106, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul energiei electrice, în interesul economic general, obligații de serviciu public referitoare la siguranță, inclusiv siguranța alimentării cu energie electrică, regularitatea, calitatea și prețul furnizărilor, precum și protecția mediului, inclusiv eficiența energetică, energia din surse regenerabile și protecția climei. Aceste obligații sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și ușor de verificat și garantează întreprinderilor din domeniul energiei electrice din Uniune accesul egal la consumatorii naționali. Obligațiile de serviciu public care vizează stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice respectă cerințele prevăzute la articolul 5 din prezenta directivă.

(3)  Acordarea de compensații financiare, alte forme de compensare sau drepturi exclusive de către un stat membru în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol sau în vederea furnizării de servicii universale prevăzute la articolul 27 se realizează într-un mod nediscriminatoriu și transparent.

(4)  La transpunerea prezentei directive, statele membre informează Comisia cu privire la toate măsurile adoptate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu universal și de serviciu public, inclusiv protecția consumatorului și protecția mediului, precum și cu privire la posibilul lor efect asupra concurenței pe plan național și internațional, indiferent dacă aceste măsuri necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă. Ulterior, statele membre notifică Comisiei, din doi în doi ani, orice modificare adusă măsurilor respective, indiferent dacă respectivele modificări necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă.

(5)  Statele membre pot decide să nu aplice articolele 6, 7 și 8 din prezenta directivă, în măsura în care aplicarea acestora ar obstrucționa, de drept sau de fapt, îndeplinirea obligațiilor impuse întreprinderilor din domeniul energiei electrice în interesul economic general și dezvoltarea comerțului nu ar fi afectată atât de mult încât să contravină intereselor Uniunii. Interesele Uniunii cuprind, între altele, concurența referitoare la clienți, în conformitate cu articolul 106 din TFUE și cu prezenta directivă

CAPITOLUL III

ABILITAREA ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR

Articolul 10

Drepturi contractuale de bază

(1)  Statele membre asigură faptul că toți clienții finali au dreptul de a-și procura energie electrică de la un furnizor, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, cu condiția ca acesta din urmă să fie de acord și să respecte normele aplicabile de comercializare și de echilibrare. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt discriminatorii față de furnizorii înregistrați deja în alt stat membru.

(2)  Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecția consumatorilor, în special Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului(31) și Directivei 93/13/CEE a Consiliului(32), statele membre garantează, clienților finali drepturile prevăzute la alineatele (3)-(12) din prezentul articol.

(3)  Clienții finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:

(a)  identitatea și adresa furnizorului;

(b)  serviciile furnizate, nivelul de calitate a serviciilor oferit, precum și termenul prevăzut pentru racordarea inițială;

(c)  tipurile de servicii de întreținere oferite;

(d)  mijloacele prin care se pot obține informații actualizate privind toate tarifele aplicabile, taxele de întreținere și pachetele de produse sau servicii;

(e)  durata contractului, condițiile de reînnoire și de încetare a contractelor și a serviciilor, inclusiv a produselor sau serviciilor oferite în același pachet cu serviciile respective, și a contractului, precum și dacă este posibilă încetarea fără comision a contractului;

(f)  eventualele compensații și formule de rambursare care se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite nivelurile de calitate a serviciilor prevăzute în contract, inclusiv în cazul facturării inexacte sau realizate cu întârziere;

(g)  modalitățile pentru a iniția o procedură de soluționare alternativă a litigiilor în conformitate cu articolul 26;

(h)  informații privind drepturile consumatorilor, inclusiv informații privind gestionarea plângerilor și toate informațiile menționate la prezentul alineat, comunicate în mod clar în facturi sau pe pagina de internet a întreprinderii din domeniul energiei electrice.

Condițiile trebuie să fie echitabile și se comunică în prealabil. În toate cazurile, informațiile menționate se comunică înainte de încheierea sau de confirmarea contractului. Atunci când contractul este încheiat prin intermediari, informațiile menționate la prezentul alineat sunt furnizate, de asemenea, înainte de încheierea contractului.

Clienții finali primesc un rezumat al principalelor condiții contractuale într-un mod vizibil și într-un limbaj concis și simplu.

(4)  Clienților finali li se notifică în mod corespunzător orice intenție de modificare a condițiilor contractuale și sunt informați, în momentul notificării, cu privire la dreptul de a rezilia contractul. Furnizorii notifică clienților lor, într-un mod transparent și ușor de înțeles, orice ajustare a prețului de furnizare, precum și motivele și condițiile prealabile ale ajustării și sfera de aplicare a acesteia, în mod direct și în timp util, cu cel puțin două săptămâni și, în ceea ce îi privește pe clienții casnici, cu cel puțin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Statele membre garantează clienților dreptul de a rezilia contractele în cazul în care nu acceptă noile condiții contractuale sau ajustări ale prețului de furnizare notificate de către furnizor.

(5)  Furnizorii comunică clienților finali informații transparente privind prețurile și tarifele practicate, precum și privind condițiile generale de acces la serviciile de energie electrică și de utilizare a acestora.

(6)  Furnizorii pun la dispoziția clienților finali o gamă largă de modalități de plată. Aceste modalități de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienți. Orice diferență în ceea ce privește comisioanele aferente metodelor de plată sau sistemelor de plată anticipată trebuie să fie obiectivă, nediscriminatorie și proporțională și nu trebuie să depășească costurile directe suportate de beneficiarul plății pentru utilizarea unei anumite metode de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului(33).

(7)  În temeiul alineatului (6), clienților casnici care au acces la sisteme de plată anticipată nu li se creează un ▌dezavantaj prin sistemele de plată anticipată ▌.

(8)  Furnizorii oferă clienților finali condiții generale echitabile și transparente, care sunt prezentate într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități și care nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienților, ca de exemplu documentația contractuală excesivă. Clienții sunt protejați împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înșelătoare.

(9)  Clienții finali au dreptul să beneficieze de servicii de calitate și de o bună gestionare a plângerilor de către furnizorii lor ▌. Furnizorii ▌gestionează plângerile într-un mod simplu, echitabil și prompt.

(10)  Clienții finali sunt informați cu privire la drepturile de care dispun în materie de serviciu universal, atunci când au acces la serviciul universal în temeiul dispozițiilor adoptate de statele membre în aplicarea articolului 27.

(11)  Furnizorii comunică clienților casnici informații adecvate cu privire la alternativele la debranșare cu suficient timp înainte de data prevăzută a debranșării. Aceste măsuri alternative pot să privească surse de sprijin pentru evitarea debranșării, sisteme de plată anticipată, audituri energetice, servicii de consultanță în domeniul energiei, planuri alternative de plată, consiliere pentru gestionarea datoriilor sau moratorii privind debranșarea și nu trebuie să constituie un cost suplimentar pentru clienții care se confruntă cu riscul debranșării.

(12)  Furnizorii transmit clienților finali un decont final de lichidare după schimbarea furnizorului ▌, în termen de cel mult șase săptămâni de la schimbarea furnizorului.

Articolul 11

Dreptul la un contract de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice

(1)  Statele membre garantează că cadrul național de reglementare le permite furnizorilor să ofere contracte de energie electrică la prețuri dinamice ▌. Statele membre garantează clienților finali care au un contor inteligent instalat posibilitatea de a solicita încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice cel puțin unui furnizor și oricărui furnizor care are peste 200 000 de clienți finali.

(2)  Statele membre garantează clienților finali primirea din partea furnizorilor a tuturor informațiile referitoare la avantajele, costurile și riscurile pe care le prezintă astfel de contracte de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice și garantează că furnizorii sunt obligați să furnizeze clienților finali informații în consecință, inclusiv cu privire la necesitatea de a avea instalat un contor de energie electrică adecvat. Autoritățile de reglementare monitorizează evoluțiile pieței, evaluează riscurile pe care le pot implica noile produse și servicii și iau măsuri în privința practicilor abuzive.

(3)  Înainte de a trece la un contract de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice, furnizorii obțin acordul clientului final.

(4)  Timp de cel puțin 10 ani de la momentul în care devin disponibile contractele de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice, statele membre sau autoritățile lor de reglementare monitorizează și publică un raport anual privind principalele noutăți legate de aceste contracte, inclusiv ofertele de pe piață și impactul asupra facturilor consumatorilor și, în mod expres, nivelul volatilității prețurilor ▌.

Articolul 12

Dreptul de a schimba furnizorul și norme referitoare la comisioanele pentru schimbare ▌

(1)  Schimbarea furnizorului sau a participantului la piață implicat în agregare se realizează în cel mai scurt timp posibil. Statele membre se asigură că un client care dorește să schimbe furnizorii sau participanții la piață implicați în agregare, cu respectarea condițiilor contractuale, are dreptul la o astfel de schimbare în termen de cel mult trei săptămâni de la data solicitării. Nu mai târziu de 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului nu trebuie să dureze mai mult de 24 ore și trebuie să fie posibil în orice zi lucrătoare.

(2)  Statele membre se asigură că cel puțin clienților casnici și întreprinderilor mici nu li se impune ▌niciun comision pentru schimbare ▌.

(3)  Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite furnizorilor sau participanților la piață implicați în agregare să perceapă comisioane de încetare a contractului clienților care reziliază de bună voie contractele de furnizare a energiei electrice pe durată determinată cu prețuri fixe înainte de ajungerea la termen a acestora, cu condiția ca aceste comisioane să facă parte dintr-un contract pe care clientul l-a încheiat de bună voie și să fie comunicate clar clientului înainte încheierea contractului. Astfel de comisioane sunt proporționale și nu depășesc pierderile economice directe cauzate de client furnizorului sau participantului la piață implicat în agregare prin încetarea contractului, inclusiv costurile oricăror pachete de investiții sau de servicii deja furnizate clientului în cadrul respectivului contract. Sarcina probei cu privire la pierderile economice directe aparține furnizorului sau participantului la piață implicat în agregare, iar admisibilitatea comisioanelor de încetare a contractului este monitorizată de autoritatea de reglementare sau de orice altă autoritate națională competentă.

(4)  Statele membre se asigură că dreptul de a schimba furnizorul sau participantul la piață implicat în agregare este acordat tuturor clienților într-un mod nediscriminatoriu la nivel de costuri, efort și timp.

(5)  Clienții casnici au dreptul să participe la sisteme de schimbare colectivă a furnizorilor. Statele membre elimină toate obstacolele administrative sau în materie de reglementare pentru schimbarea colectivă a furnizorilor, oferind, în același timp, un cadru care să garanteze protecția consumatorilor în cea mai mare măsură posibilă, pentru a evita orice practici abuzive.

Articolul 13

Contractul de agregare

(1)  Statele membre garantează tuturor clienților dreptul să achiziționeze și să vândă servicii de energie electrică, inclusiv de agregare, altele decât cele de furnizare, independent de contractul lor de furnizare de energie electrice și de la o întreprindere din domeniul energiei electrice pe care o pot alege.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul în care un client final dorește să încheie un contract de agregare, respectivul client final are acest drept fără să fie necesar consimțământul întreprinderilor din domeniul energiei electrice.

Statele membre se asigură că participanții la piață implicați în agregare informează pe deplin clienții cu privire la clauzele și condițiile contractuale pe care le oferă acestora.

(3)  Statele membre garantează clienților finali dreptul de a primi gratuit, cel puțin o dată pentru fiecare perioadă de facturare, în cazul în care clientul solicită acest lucru, toate datele relevante referitoare la consumul dispecerizabil sau datele referitoare la energia electrică furnizată și vândută.

(4)  Statele membre se asigură că drepturile menționate la alineatele ▌(2) și (3) ▌se acordă tuturor clienților finali într-un mod nediscriminatoriu în ceea ce privește costurile, efortul sau timpul. În special, statele membre se asigură că furnizorul nu le impune clienților obligații, proceduri sau tarife tehnice și administrative discriminatorii în funcție de încheierea sau nu de către aceștia a unui contract cu un participant la piață implicat în agregare.

Articolul 14

Instrumente de comparare

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin clienții casnici și microîntreprinderile cu un consum anual preconizat mai mic de 100 000 kWh au acces gratuit la cel puțin un instrument de comparare a ofertelor furnizorilor, inclusiv a ofertelor de contracte de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice. Clienții sunt informați cu privire la existența unor astfel de instrumente în facturile lor sau în documente alăturate acestora sau prin alte mijloace. Astfel de instrumentele îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe:

(a)  sunt independente de participanții pe piață și asigură faptul că întreprinderile din domeniul energiei electrice beneficiază de un tratament egal în rezultatele căutărilor;

(b)  menționează clar cine sunt proprietarii lor, precum și persoana fizică sau juridică ce operează și controlează instrumentele, și informațiile cu privire la modul de finanțare a instrumentelor;

(c)  stabilesc și expun criteriile clare și obiective pe care se bazează compararea, inclusiv serviciile;

(d)  utilizează un limbaj clar și lipsit de ambiguitate;

(e)  furnizează informații clare și actualizate și precizează momentul ultimei actualizări;

(f)  sunt accesibile persoanelor cu dizabilități, fiind ușor de identificat, funcționale, ușor de înțeles și stabile;

(g)  pun la dispoziție o procedură eficace pentru raportarea informațiilor incorecte cu privire la ofertele publicate; și

(h)  realizează comparații, limitând datele personale solicitate la datele strict necesare pentru comparație.

Statele membre se asigură că cel puțin un instrument acoperă întreaga piață. În cazul în care piața este acoperită de mai multe instrumente, respectivele instrumente includ o gamă cât mai cuprinzătoare posibil din punct de vedere practic de oferte de energie electrică care acoperă o parte semnificativă a pieței și, în cazul în care respectivele instrumente nu acoperă complet piața, o declarație clară în acest sens, înaintea afișării rezultatelor;

(2)  Instrumentele menționate la alineatul (1) pot fi gestionate de orice entitate, inclusiv de societăți private și de autorități sau organisme publice.

(3)  Statele membre desemnează o autoritate competentă care să fie responsabilă cu lansarea unor mărci de încredere pentru instrumente de comparare care să îndeplinească cerințele stabilite la alineatul (1), precum și cu asigurarea îndeplinirii în continuare, de către instrumentele de comparare cu o marcă de încredere, a cerințelor stabilite la alineatul (1). Autoritatea respectivă este independentă de toți participanții la piață și de toți operatorii instrumentelor de comparare.

(4)  Statele membre pot impune ca instrumentele de comparare menționate la alineatul (1) să includă criterii comparative referitoare la natura serviciilor oferite de furnizori.

(5)  Orice instrument care compară ofertele participanților la piață este eligibil să solicite să i se acorde certificarea de marcă de încredere în conformitate cu prezentul articol în mod voluntar și nediscriminatoriu.

(6)  Prin derogare de la alineatele (3) și (5), statele membre pot opta să nu dispună eliberarea mărcilor de încredere pentru instrumentele de comparare în cazul în care o autoritate publică sau un organism public furnizează un instrument de comparare care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1).

Articolul 15

Clienți activi

(1)  Statele membre garantează clienților finali dreptul de a acționa în calitate de clienți activi, fără să li se aplice obligații, proceduri și tarife tehnice sau administrative disproporționate sau discriminatorii, nici al unor tarife de rețea care nu reflectă costurile.

(2)  Statele membre garantează clienților activi:

(a)  dreptul de a opera fie direct, fie prin agregare;

(b)  dreptul de a vinde energie electrică autoprodusă, inclusiv prin contracte de achiziție de energie electrică;

(c)  dreptul dea a participa la mecanisme de flexibilitate și la scheme de eficiență energetică;

(d)  dreptul de a delega unui terț gestionarea instalațiilor necesare pentru desfășurarea activităților lor, inclusiv instalarea, exploatarea, prelucrarea datelor și întreținerea, fără ca terțul să fie considerat drept un client activ;

(e)  aplicarea unor tarife de rețea transparente, nediscriminatorii și care reflectă costurile, calculate separat pentru energia electrică introdusă în rețea și pentru energia electrică consumată din rețea, în conformitate cu articolul 59 alineatul (9) din prezenta directivă și cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/...(34), asigurându-se că acestea contribuie în mod adecvat și echilibrat la partajarea costurilor totale ale sistemului;

(f)  responsabilitatea din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de energie electrică; în acest sens, aceștia sunt părți responsabile cu echilibrarea sau deleagă responsabilitatea lor în materie de echilibrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/...+.

(3)  Statele membre pot să prevadă, în dreptul lor intern, dispoziții de reglementare diferite pentru clienții activi la nivel individual și pentru cei care acționează în comun, cu condiția ca toate drepturile și obligațiile în temeiul prezentului articol să se aplice tuturor clienților activi. Orice diferență de tratament aplicat clienților activi care acționează în comun este proporțională și justificată în mod corespunzător.

(4)  Statele membre care au sisteme existente care nu fac un calcul separat pentru energia electrică introdusă în rețea și pentru energia electrică consumată din rețea nu acordă drepturi noi în cadrul acestor sisteme după 31 decembrie 2023. În orice caz, clienții care fac obiectul sistemelor existente au posibilitatea de a opta în orice moment pentru un nou sistem care face un calcul separat pentru energia electrică introdusă în rețea și pentru energia electrică consumată din rețea ca bază de calcul al tarifelor de rețea.

(5)  Statele membre garantează clienților activi care dețin o instalație de stocare a energiei:

(a)  că au dreptul la racordarea la rețea într-un termen rezonabil de la solicitare, cu condiția ca toate condițiile necesare să fie îndeplinite, cum ar fi responsabilitatea în materie de echilibrare și contorizarea adecvată;

(b)  că nu sunt supuși niciunor taxe duble, inclusiv tarife de rețea, pentru energia electrică stocată rămasă în spațiile lor sau atunci când furnizează servicii de flexibilitate operatorilor de sistem;

(c)  că nu fac obiectul unor obligații sau taxe disproporționate aferente acordării licențelor;

(d)  că au dreptul să furnizeze mai multe servicii simultan, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic.

Articolul 16

Comunități de energie ale cetățenilor

(1)  Statele membre stabilesc un cadru de reglementare favorabil pentru comunitățile de energie ale cetățenilor, prin care se asigură că:

(a)  participarea la o comunitate de energie a cetățenilor este posibilă și voluntară;

(b)  membrilor sau acționarilor unei comunități de energie a cetățenilor li se permite să părăsească comunitatea, caz în care se aplică articolul 12;

(c)  membrii sau acționarii unei comunități de energie a cetățenilor nu își pierd drepturile și obligațiile de clienți casnici sau de clienți activi;

(d)  sub rezerva unei compensații echitabile, astfel cum este evaluată de autoritatea de reglementare, operatorii de distribuție relevanți cooperează cu comunitățile de energie ale cetățenilor pentru a facilita transferurile de energie electrică în cadrul comunităților de energie ale cetățenilor;

(e)  comunitățile de energie ale cetățenilor fac obiectul unor proceduri și tarife nediscriminatorii echitabile, proporționale și transparente, inclusiv privind înregistrarea și acordarea licențelor, și al unor tarife de rețea care reflectă costurile și sunt transparente și nediscriminatorii, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/...(35), asigurându-se că acestea contribuie în mod adecvat și echilibrat la partajarea costurilor totale ale sistemului.

(2)  Statele membre pot prevedea în cadrul de reglementare favorabil că comunitățile de energie ale cetățenilor:

(a)  sunt deschise participării transfrontaliere;

(b)  au dreptul de a deține, de a înființa, de a cumpăra sau de a închiria rețele de distribuție, precum și de a le gestiona în mod autonom sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol;

(c)  fac obiectul scutirilor prevăzute la articolul 38 alineatul (2).

(3)  Statele membre se asigură că comunitățile de energie ale cetățenilor:

(a)  au acces la toate piețele de energie electrică, fie direct, fie prin agregare, în mod nediscriminatoriu;

(b)  beneficiază de un tratament nediscriminatoriu și proporțional în ceea ce privește activitățile, drepturile și obligațiile lor în calitate de clienți finali, producători, furnizori, operatori de distribuție sau participanți la piață implicați în agregare;

(c)  sunt responsabile din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de energie electrică; în acest sens, acestea sunt părți responsabile cu echilibrarea sau deleagă responsabilitatea lor în materie de echilibrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/...(36);

(d)  în ceea ce privește consumul de energie electrică autoprodusă, comunitățile de energie ale cetățenilor au regimul de clienți activi în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (e);

(e)  au dreptul să organizeze în cadrul comunității de energie a cetățenilor partajarea de energie electrică produsă de unități de producere deținute de comunitate, sub rezerva altor cerințe prevăzute în prezentul articol și cu condiția ca membrii comunității să își mențină drepturile și obligațiile în calitate de clienți finali.

În sensul literei (e) de la primul alineat, în cazul în care energia electrică este partajată, acest fapt nu afectează tarifele și taxele de rețea aplicabile, în conformitate cu o analiză cost-beneficii transparentă a resurselor de energie distribuite realizată de autoritatea națională competentă.

(4)  Statele membre pot decide să acorde comunităților de energie ale cetățenilor dreptul de a gestiona rețele de distribuție în zona lor de exploatare și să definească procedurile relevante, fără a aduce atingere capitolului IV sau altor norme și reglementări care se aplică operatorilor de distribuție. În cazul în care se acordă un astfel de drept, statele membre se asigură că comunitățile de energie ale cetățenilor:

(a)  au dreptul de a încheia un contract cu privire la exploatarea rețelei în cauză cu un operator de distribuție relevant sau cu un operator de transport și de sistem la care este conectată rețeaua lor;

(b)  fac obiectul unor tarife de rețea adecvate la punctele de conectare dintre rețeaua în cauză și rețeaua de distribuție din afara comunității de energie a cetățenilor și că astfel de tarife de rețea se calculează separat pentru energia electrică introdusă în rețeaua de distribuție și pentru energia electrică consumată din rețeaua de distribuție în afara comunității de energie a cetățenilor, în conformitate cu articolul 59 alineatul (7);

(c)  nu discriminează și nu prejudiciază clienții care rămân conectați la sistemul de distribuție.

Articolul 17

Consumul dispecerizabil prin agregare

(1)  Statele membre permit și încurajează participarea consumului dispecerizabil prin agregare. Statele membre permit clienților finali, inclusiv celor care oferă consum dispecerizabil prin agregare, să participe pe toate piețele de energie electrică, alături de producători, într-un mod nediscriminatoriu.

(2)  Statele membre se asigură că, atunci când achiziționează servicii de sistem, operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție tratează participanții la piață implicați în agregarea consumului dispecerizabil în mod nediscriminatoriu, alături de producători, pe baza capacităților lor tehnice.

(3)  Statele membre garantează că în cadrul de reglementare relevant sunt incluse cel puțin următoarele elemente:

(a)  dreptul pentru fiecare participant la piață implicat în agregare, inclusiv pentru agregatorii independenți, să intre pe piețele de energie electrică fără acordul altor participanți la piață;

(b)  norme nediscriminatorii și transparente care trasează clar rolurile și responsabilitățile tuturor întreprinderilor din domeniul energiei electrice și clienților;

(c)  norme și proceduri nediscriminatorii și transparente pentru schimbul de date între participanții la piață implicați în agregare și alte întreprinderi din domeniul energiei electrice care asigură accesul ușor la date în condiții de egalitate și fără discriminare, protejând totodată în întregime datele sensibile din punct de vedere comercial și datele personale ale clienților;

(d)  responsabilitatea din punct de vedere financiar a participanților la piață implicați în agregare pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de energie electrică; în acest sens, aceștia sunt părți responsabile cu echilibrarea sau deleagă responsabilitatea lor în materie de echilibrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/...(37);

(e)  faptul că clienții finali care au un contract cu agregatori independenți nu sunt supuși unor plăți, sancțiuni sau alte restricții contractuale nejustificate din partea furnizorii lor;

(f)  un mecanism de soluționare a litigiilor dintre participanții la piață implicați în agregare și alți participanți la piață, inclusiv responsabilitatea pentru dezechilibre.

(4)  Statele membre pot solicita întreprinderilor din domeniul energiei electrice sau clienților finali participanți să plătească compensații financiare altor participanți la piață sau părții lor responsabile cu echilibrarea, dacă respectivii participanți la piață sau respectivele părți responsabile cu echilibrarea sunt afectate în mod direct de activarea consumului dispecerizabil. Astfel de compensații financiare nu creează obstacole în calea intrării pe piață a participanților la piață implicați în agregare sau obstacole în calea flexibilității. În astfel de cazuri, compensația financiară se limitează strict la acoperirea costurilor rezultate suportate de furnizorii clienților participanți sau de părțile responsabile cu echilibrarea ale furnizorului în cursul activării consumului dispecerizabil. Metoda de calcul a compensației poate ține seama de beneficiile generate de agregatorii independenți pentru alți participanți de pe piață și, într-un astfel de caz, agregatorilor sau clienților participanți li se poate solicita să contribuie la o astfel de compensație, dar numai dacă și în măsura în care beneficiile pentru toți furnizorii, clienții și părțile lor responsabile cu echilibrarea nu depășesc costurile directe suportate. Metoda de calcul face obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare sau de către o altă autoritate națională competentă.

(5)  Statele membre se asigură că autoritățile de reglementare sau, în cazul în care sistemul juridic național impune acest lucru, operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție, acționând în strânsă cooperare cu participanții la piață și cu clienții finali, stabilesc cerințele tehnice de participare a consumului dispecerizabil la toate piețele de energie electrică pe baza cerințelor tehnice ale piețelor respective și a capacităților consumului dispecerizabil. Astfel de cerințe reglementează participarea care implică sarcini agregate.

Articolul 18

Facturi și informații de facturare

(1)  Statele membre se asigură că facturile ▌și informațiile de facturare sunt exacte, ușor de înțeles, clare, concise, ușor de utilizat și prezentate într-un mod care înlesnește compararea de către clienții finali. La cerere, clienții finali primesc o explicație clară și ușor de înțeles a modului de calculare a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real.

(2)  Statele membre garantează clienților finali primirea în mod gratuit a tuturor facturilor și informațiilor de facturare ▌.

(3)  Statele membre garantează clienților finali că li se oferă opțiunea de a primi pe cale electronică facturi și informații de facturare, precum și modalități flexibile de efectuare a plăților propriu-zise ale facturilor.

(4)  În cazul în care contractul prevede o modificare viitoare a produsului sau a prețului ori o reducere, acest lucru se indică pe factură, împreună cu data la care are loc modificarea.

(5)  Statele membre consultă organizațiile de consumatori atunci când intenționează să modifice cerințele privind conținutul facturilor.

(6)  Statele membre se asigură că facturile și informațiile de facturare îndeplinesc cerințele minime prevăzute în anexa I.

Articolul 19

Sisteme de contorizare inteligentă

(1)  În vederea promovării eficienței energetice și a abilitării clienților finali, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare recomandă călduros întreprinderilor din domeniul energiei electrice și altor participanți la piață să optimizeze utilizarea energiei electrice, printre altele, prin furnizarea de servicii de gestionare a energiei, prin elaborarea de formule inovatoare de stabilire a prețului și prin introducerea unor sisteme inteligente de contorizare, care sunt interoperabile în special cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei și cu rețelele inteligente în conformitate, cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecție a datelor.

(2)  Statele membre asigură introducerea, pe teritoriile lor, a unor sisteme de contoare inteligente care contribuie la participarea activă a clienților pe piața de energie electrică. Introducerea acestora poate face obiectul unei evaluări cost-beneficiu efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II.

(3)  Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă adoptă și publică cerințele funcționale și tehnice minime aplicabile sistemelor care urmează să fie introduse pe teritoriile lor în conformitate cu articolul 20 și cu anexa II. Statele membre asigură interoperabilitatea acestor sisteme de contorizare inteligentă, precum și capacitatea acestora de a asigura ieșirea de informații pentru sistemele de gestionare a energiei ale consumatorilor. În acest sens, statele membre acordă atenția cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea, celor mai bune practici, precum și importanței dezvoltării rețelelor energetice și dezvoltarea pieței interne de energie electrică.

(4)  Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă se asigură că clienții finali contribuie, în mod transparent și nediscriminatoriu, la costurile asociate introducerii lor, având totodată în vedere beneficiile pe termen lung pentru întregul lanț valoric. Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate monitorizează cu regularitate această introducere ▌pe teritoriul lor pentru a urmări ▌beneficiile ▌aduse clienților.

(5)  În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă este evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menționate la alineatul (2), statele membre se asigură că această evaluare este revizuită cel puțin din patru în patru ani sau mai frecvent pentru a răspunde schimbării semnificative a ipotezelor de bază, evoluțiilor tehnologice și evoluției pieței. Statele membre notifică Comisiei rezultatul evaluării cost-beneficiu actualizate imediat ce este disponibil.

(6)  Dispozițiile privind contorizarea inteligentă din prezenta directivă se aplică instalațiilor viitoare și instalațiilor care înlocuiesc contoarele inteligente mai vechi. Sistemele de contorizare inteligentă care au fost deja instalate sau pentru care „demararea lucrărilor” a început înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentei directive], pot rămâne operaționale pe întreaga lor durată de viață, dar sistemele de contorizare inteligentă care nu îndeplinesc cerințele de la articolul 20 și cele din anexa II, nu rămân operaționale după ... [12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

În sensul prezentului alineat „demararea lucrărilor” înseamnă fie demararea lucrărilor de construcții în cadrul investiției, fie primul angajament ferm de comandă pentru echipamente sau alt angajament prin care investiția devine ireversibilă, oricare dintre acestea survine mai întâi. Cumpărarea de terenuri și lucrările pregătitoare, precum obținerea permiselor și realizarea studiilor preliminare de fezabilitate nu sunt considerate drept demarare a lucrărilor. În cazul preluărilor de întreprinderi, „demararea lucrărilor” înseamnă data de achiziționare a activelor direct legate de unitatea preluată.

Articolul 20

Funcționalitățile sistemelor de contorizare inteligentă

În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă este evaluată pozitiv în urma evaluării cost-beneficiu menționate la articolul 19 alineatul (2) sau în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă au fost introduse în mod sistematic după ... [data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre introduc sistemele de contorizare inteligentă în conformitate cu standardele europene, cu anexa II și cu următoarele cerințe:

(a)  sistemele de contorizare inteligentă măsoară cu acuratețe consumul real de energie electrică și pot să le ofere clienților finali informații despre timpul efectiv de utilizare. Datele privind consumul anterior validate sunt ușor și sigur de accesat și de vizualizat de către clienții finali, la cerere și fără costuri suplimentare. Datele privind consumul în timp aproape real nevalidate sunt, de asemenea, ușor și sigur de accesat de către clienții finali, fără costuri suplimentare, prin intermediul unei interfețe standardizate sau prin acces de la distanță, pentru a sprijini programele automate de eficiență energetică, consumul dispecerizabil și alte servicii;

(b)  securitatea sistemelor de contorizare inteligentă și a comunicațiilor de date este conformă cu normele aplicabile ale Uniunii în domeniul securității, acordându-se atenția cuvenită celor mai bune tehnici disponibile pentru asigurarea celui mai înalt nivel de protecție în materie de securitate cibernetică și ținând seama în același timp de costuri și de principiul proporționalității;

(c)  protecția vieții private și a datelor clienților finali este conformă cu normele aplicabile ale Uniunii în domeniul protecției datelor și a vieții private;

(d)  operatorii contoarelor se asigură că contoarele de energie electrică ale clienților activi care introduc energie electrică în rețea pot calcula energia electrică introdusă în rețea din spațiile respectivilor clienți activi;

(e)  la cererea clienților finali, datele referitoare la energia electrică pe care o introduc în rețea și consumul lor de energie electrică li se pun la dispoziție, în conformitate cu actele de punere în aplicare în temeiul articolului 24, prin intermediul unei interfețe standardizate ▌de comunicare sau prin acces de la distanță sau se pun la dispoziția unei părți terțe care acționează în numele lor, într-un format ușor de înțeles care le permite să compare diferite oferte în condiții identice;

(f)  clienților finali li se oferă consiliere și informații corespunzătoare înainte de instalarea contoarelor inteligente sau în momentul instalării acestora, în special în privința întregului lor potențial de gestionare a citirilor și de monitorizare a consumului de energie electrică, precum și în privința colectării și a prelucrării datelor cu caracter personal în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecție a datelor;

(g)  sistemele de contorizare inteligentă permit contorizarea și decontarea clienților finali cu aceeași rezoluție de timp ca intervalul de decontare a dezechilibrelor pe piața națională.

În sensul literei (e) de la primul paragraf, clienții finali trebuie să poată să obțină propriile date înregistrate de contoare sau să le poată transmite unei alte părți, fără costuri suplimentare și în conformitate cu dreptul lor la portabilitatea datelor în temeiul normelor Uniunii în materie de protecție a datelor.

Articolul 21

Dreptul de a beneficia de un contor inteligent

(1)  În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă a fost evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menționate la articolul 19 alineatul (2) și în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă nu au fost introduse în mod sistematic, statele membre se asigură că fiecare client final are dreptul, la cerere și dacă suportă costurile aferente, de a beneficia de instalarea sau, după caz, de modernizarea, în condiții echitabile, rezonabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor, a unui contor inteligent care respectă următoarele cerințe:

(a)  atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, este dotat cu funcționalitățile menționate la articolul 20 sau cu un set minim de funcționalități care trebuie definite și publicate de statele membre la nivel național și în conformitate cu anexa II;

(b)  este interoperabil și capabil să ofere conectivitatea dorită a infrastructurii de contorizare cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei în timp aproape real.

(2)  În contextul unei cereri de contor inteligent a unui client în conformitate cu alineatul (1), statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate:

(a)  se asigură că oferta făcută clientului final care solicită instalarea unui contor inteligent prezintă în mod explicit și descrie clar:

(i)  funcțiile și interoperabilitatea pe care le poate oferi contorul inteligent și serviciile fezabile, precum și beneficiile care pot fi obținute în mod realist cu ajutorul respectivului contor inteligent la acel moment;

(ii)  orice cost conex care urmează să fie suportat de clientul final;

(b)  se asigură că este instalat într-un termen rezonabil, care nu depășește patru luni de la cererea clientului;

(c)  la intervale regulate, cel puțin din doi în doi ani, reexaminează și pun la dispoziția publicului costurile conexe și urmăresc evoluția costurilor respective ca urmare a noutăților tehnologice și a eventualelor modernizări ale sistemelor de contorizare.

Articolul 22

Contoare convenționale

(1)  În cazul în care clienții finali nu dispun de contoare inteligente, statele membre se asigură că acestora li se furnizează contoare convenționale individuale care măsoară cu acuratețe consumul lor real.

(2)  Statele membre se asigură că clienții finali au posibilitatea de a-și citi cu ușurință contoarele convenționale, fie direct, fie indirect, printr-o interfață online sau printr-o altă interfață adecvată.

Articolul 23

Gestionarea datelor

(1)  La elaborarea normelor referitoare la gestionarea și schimbul de date, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate precizează normele privind accesul la datele clientului final de către părțile eligibile în conformitate cu prezentul articol și cu cadrul juridic aplicabil al Uniunii. În sensul prezentei directive, datele includ datele furnizate de contoare și datele privind consumul, precum și datele necesare pentru schimbarea furnizorului de către client, consumul dispecerizabil și alte servicii.

(2)  Statele membre organizează gestionarea datelor astfel încât să asigure un acces la date și un schimb de date care să fie eficiente și securizate, precum și protecția datelor și securitatea acestora.

Independent de modelul de gestionare a datelor aplicat în fiecare stat membru, părțile responsabile cu gestionarea datelor oferă oricărei părți eligibile▌ acces la datele respectivului client final, în conformitate cu alineatul (1). Părților eligibile li se pun dispoziție datele solicitate în mod nediscriminatoriu și simultan. Datele trebuie să fie ușor de accesat, iar procedurile relevante pentru accesarea datelor se pun la dispoziția publicului.

(3)  Normele privind accesul la date și stocarea datelor în temeiul prezentei directive sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii.

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(4)  Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate autorizează și certifică sau, după caz, supraveghează părțile care răspund de gestionarea datelor, pentru a se asigura că acestea respectă cerințele prezentei directive.

Fără a aduce atingere atribuțiilor responsabililor cu protecția datelor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2016/679, statele membre pot hotărî să solicite părților care răspund de gestionarea datelor să numească agenți de conformitate responsabili cu monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor luate de părțile respective pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la date și conformarea cu cerințele din prezenta directivă.

Statele membre pot desemna agenți de conformitate sau organe, astfel cum sunt menționate la articolul 35 alineatul (2) litera (d) pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la prezentul alineat.

(5)  Clienților finali nu li se impun costuri suplimentare pentru accesul la datele proprii sau pentru solicitările de a-și pune la dispoziție datele.

Statele membre au răspunderea de a stabili tarifele relevante pentru accesul la date al părților eligibile.

Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate se asigură că toate tarifele percepute de entitățile reglementate care furnizează servicii de date sunt rezonabile și justificate corespunzător.

Articolul 24

Cerințe de interoperabilitate și proceduri de accesare a datelor

(1)  În vederea promovării concurenței pe piața cu amănuntul și a evitării costurilor administrative excesive pentru părțile eligibile, statele membre facilitează interoperabilitatea deplină a serviciilor energetice în Uniune.

(2)  Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințe de interoperabilitate și proceduri nediscriminatorii și transparente de accesare a datelor, menționate la articolul 23 alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 68 alineatul (2).

(3)  Statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei electrice aplică cerințele și procedurile de interoperabilitate de accesare a datelor menționate la alineatul (2). Cerințele și procedurile respective se bazează pe practicile naționale existente.

Articolul 25

Puncte unice de contact

Statele membre asigură crearea unor puncte unice de contact pentru a pune la dispoziția clienților toate informațiile necesare cu privire la drepturile lor, la dreptul aplicabil și la mecanismele de soluționare a litigiilor de care dispun în cazul unui litigiu. Astfel de puncte de contact unice pot face parte din punctele de informare generală a consumatorilor.

Articolul 26

Dreptul la soluționarea alternativă a litigiilor

(1)  Statele membre garantează clienților finali accesul la mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor care sunt simple, echitabile, transparente, independente, eficace și eficiente, în vederea soluționării litigiilor privind drepturile și obligațiile stabilite prin prezenta directivă, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori, sau prin intermediul unei autorități de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator în sensul Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului(38), astfel de mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor respectă cerințele de calitate prevăzute în Directiva 2013/11/UE și prevăd, în cazurile justificate, un sistem de rambursare și de despăgubire.

(2)  Atunci când este necesar, statele membre se asigură că entitățile de soluționare alternativă a litigiilor cooperează în vederea garantării unui mecanism simplu, echitabil, transparent, independent, eficace și eficient de soluționare alternativă a litigiilor care privesc produse sau servicii asociate sau grupate cu produse sau servicii care intră sub incidența prezentei directive.

(3)  Participarea întreprinderilor din domeniul energiei electrice la mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor pentru clienții casnici este obligatorie, cu excepția cazului în care statul membru demonstrează Comisiei că alte mecanisme sunt la fel de eficiente.

Articolul 27

Serviciul universal

(1)  Statele membre garantează că toți clienții casnici și, atunci când consideră adecvat, micile întreprinderi beneficiază de serviciul universal, și anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la prețuri competitive, transparente, ușor comparabile și nediscriminatorii. Pentru a asigura furnizarea serviciului universal, statele membre pot numi un furnizor de ultimă instanță. Statele membre impun operatorilor de distribuție obligația de a conecta clienții la rețeaua lor pe baza unor condiții și tarife stabilite în conformitate cu procedura stabilită la articolul 59 alineatul (7). Prezenta directivă nu împiedică statele membre să consolideze poziția pe piață a clienților casnici și a clienților necasnici, mici și mijlocii, prin promovarea posibilităților de regrupare voluntară în vederea reprezentării acestei categorii de clienți.

(2)  Alineatul (1) este pus în aplicare într-un mod transparent și nediscriminatoriu și nu împiedică libertatea de a alege furnizorul prevăzută la articolul 4.

Articolul 28

Clienții vulnerabili

(1)  Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecția clienților finali, garantând, în special, protecția adecvată a clienților vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru definește conceptul de clienți vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică și, printre altele, la interzicerea debranșării acestor clienți în situații critice. Conceptul de clienți vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia din venitul disponibil, eficiența energetică a locuințelor, dependența critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii. Statele membre garantează că se aplică drepturile și obligațiile în ceea ce privește clienții vulnerabili. În special, acestea iau măsuri pentru protecția clienților din zonele îndepărtate. Statele membre garantează un nivel înalt de protecție a consumatorilor, în special în ceea ce privește transparența condițiilor contractuale, a informațiilor generale și a mecanismelor de soluționare a litigiilor.

(2)  Statele membre iau măsuri corespunzătoare, precum ▌prevederea de beneficii prin sistemele de asigurări sociale pentru a garanta aprovizionarea necesară clienților vulnerabili sau pentru a sprijini ameliorarea eficienței energetice și pentru a combate sărăcia energetică acolo unde este cazul, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea efectivă a pieței, prevăzută la articolul 4, sau funcționarea pieței și sunt notificate Comisiei, după caz, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4). Aceste notificări pot, de asemenea, să includă măsurile luate în cadrul sistemului general de asigurări sociale.

Articolul 29

Sărăcia energetică

Atunci când evaluează numărul gospodăriilor afectate de sărăcie energetică în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre stabilesc și publică un set de criterii care pot include veniturile mici, cheltuielile mari cu energia din venitul disponibil și eficiența energetică scăzută.

Comisia oferă orientări cu privire la definiția „numărului semnificativ de gospodării afectate de sărăcie energetică” în sensul prezentului articol și al articolului 5 alineatul (5), plecând de la premisa că orice proporție de gospodării afectate de sărăcia energetică poate fi considerată semnificativă.

CAPITOLUL IV

EXPLOATAREA SISTEMELOR DE DISTRIBUȚIE

Articolul 30

Desemnarea operatorilor de distribuție

Statele membre desemnează sau solicită întreprinderilor care au în proprietate sau răspund de sisteme de distribuție să desemneze unul sau mai mulți operatori de distribuție, pentru o perioadă stabilită de către statele membre, ținând seama de considerente de eficiență și echilibru economic.

Articolul 31

Atribuțiile operatorilor de distribuție

(1)  Operatorul de distribuție este responsabil de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface cereri rezonabile de distribuire a energiei electrice, de exploatare, întreținere și dezvoltare, în condiții economice, a unui sistem de distribuție a energiei electrice sigur, fiabil și eficient în zona sa, acordând atenția cuvenită protecției mediului și promovării eficienței energetice.

(2)  În nicio situație operatorul de distribuție nu face discriminări între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, în special în favoarea întreprinderilor sale conexe.

(3)  Operatorul de distribuție furnizează informațiile necesare utilizatorilor sistemului pentru accesul eficient la sistem, inclusiv pentru utilizarea acestuia.

(4)  Un stat membru poate impune operatorului de distribuție ca, la dispecerizarea instalațiilor de producere, să acorde prioritate instalațiilor de producere care utilizează surse regenerabile sau cogenerare de înaltă eficiență în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/...(39).

(5)  Fiecare operator de distribuție acționează ca un facilitator de piață neutru în achiziționarea energiei pe care o folosește pentru a acoperi pierderile de energie din sistem ▌, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață, atunci când îndeplinește această funcție. ▌

(6)  În cazul în care un operator de distribuție răspunde de achiziționarea de produse și servicii necesare în vederea exploatării eficiente, fiabile și sigure a sistemului de distribuție, normele adoptate de către operatorul de distribuție în acest scop sunt obiective, transparente și nediscriminatorii și sunt elaborate în coordonare cu operatorii de transport și de sistem și cu alți participanți la piață relevanți. Clauzele și condițiile, inclusiv normele și tarifele, după caz, aplicabile furnizării de astfel de produse și prestării de astfel servicii de către operatorii de distribuție se stabilesc în conformitate cu articolul 59 alineatul (7), în mod nediscriminatoriu și avându-se în vedere costurile și se publică.

(7)  În îndeplinirea atribuțiilor menționate la alineatul (6), operatorul de distribuție achiziționează serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței și care sunt necesare pentru sistemul său, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață, cu excepția cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piață a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței nu este rentabilă și a acordat o derogare. Obligația de a achiziționa servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței nu se aplică componentelor de rețea complet integrate.

(8)  Achiziționarea produselor și serviciilor menționate la alineatul (6) asigură participarea efectivă a tuturor participanților la piață care îndeplinesc cerințele, inclusiv a participanților la piață care oferă energie din surse regenerabile, a participanților la piață care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalații de stocare a energiei și a participanților la piață implicați în agregare, în special impunând autorităților de reglementare și operatorilor de distribuție să stabilească, în strânsă colaborare cu toți participanții la piață, inclusiv cu operatorii de transport și de sistem, cerințe tehnice pentru participarea la piețele respective pe baza caracteristicile tehnice ale respectivelor piețe și a capacităților tuturor participanților la piață.

(9)  Operatorii de distribuție cooperează cu operatorii de transport și de sistem pentru participarea efectivă la piețele cu amănuntul, la piețele angro și la piețele de echilibrare a participanților la piață conectați la rețeaua lor. Prestarea de servicii de echilibrare care rezultă din resurse situate în sistemul de distribuție este convenită cu operatorul de transport și de sistem respectiv în conformitate cu articolul 57 din Regulamentul (UE) 2019/...(40) și cu articolul 182 din Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei(41).

(10)  Statele membre sau autoritățile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de distribuție să desfășoare alte activități decât cele prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/...+, în cazul în care astfel de activități sunt necesare pentru ca operatorii de distribuție să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/...+, cu condiția ca autoritatea de reglementare să fi stabilit necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de distribuție de a deține, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte rețele decât cele electrice, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.

Articolul 32

Stimulente pentru utilizarea flexibilității în rețelele de distribuție

(1)  Statele membre furnizează cadrul de reglementare necesar pentru a permite operatorilor de distribuție și pentru a-i stimula să achiziționeze servicii de flexibilitate, inclusiv gestionarea congestiilor în regiunile pe care le deservesc, în vederea îmbunătățirii eficienței în ceea ce privește exploatarea și dezvoltarea sistemului de distribuție ▌. În mod concret, cadrul de reglementare asigură faptul că operatorii de distribuție pot achiziționa servicii de la entitățile care oferă servicii de producere distribuită, de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei și promovează luarea unor măsuri de eficiență energetică, în cazul în care aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităților de energie electrică, și susțin funcționarea eficientă și sigură a sistemului de distribuție. Operatorii de distribuție achiziționează aceste servicii conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață, cu excepția cazului în care autoritățile de reglementare au determinat că achiziționarea unor astfel de servicii este ineficientă din punct de vedere economic sau că o astfel de achiziție ar conduce la denaturări grave ale pieței sau la congestii mai ridicate.

(2)   Operatorii de distribuție, cu aprobarea autorității de reglementare, sau autoritatea de reglementare însăși stabilesc, într-un proces transparent și participativ care include toți utilizatorii de sistem și operatorii de transport și de sistem relevanți, specificațiile pentru serviciile de flexibilitate achiziționate și, după caz, produsele de piață standardizate pentru astfel de servicii cel puțin la nivel național. Specificațiile asigură participarea efectivă și nediscriminatorie a tuturor participanților la piață, inclusiv a participanților la piață care oferă energie din surse regenerabile, a participanților care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de, instalații de stocare a energiei și a participanților la piață implicați în agregare. Operatorii de distribuție schimbă între ei toate informațiile necesare și se coordonează cu operatorii de transport și de sistem pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor, pentru a asigura funcționarea eficientă și sigură a sistemului și pentru a facilita dezvoltarea pieței. Operatorii de distribuție sunt remunerați în mod adecvat pentru achiziționarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puțin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare și comunicare necesare și costurile cu infrastructura.

(3)  Dezvoltarea unui sistem de distribuție se bazează pe un plan transparent de dezvoltare a rețelei pe care operatorii de distribuție îl publică cel puțin la fiecare doi ani și îl prezintă autorității de reglementare. Planul de dezvoltare a rețelei oferă transparență în privința serviciilor de flexibilitate necesare pe termen mediu și lung și stabilește investițiile planificate pentru următorii cinci-zece ani, punând un accent deosebit pe infrastructura de distribuție principală necesară pentru a racorda noile capacități de producere și noile sarcini, inclusiv punctele de reîncărcare pentru vehiculele electrice. Planul de dezvoltare a rețelei include, de asemenea, utilizarea consumului dispecerizabil, a eficienței energetice, a instalațiilor de stocare a energiei sau a altor resurse pe care trebuie să le utilizeze operatorul de distribuție ca alternativă la extinderea sistemului.

(4)   Operatorul de distribuție se consultă cu toți utilizatorii de sistem relevanți și cu operatorii de transport și de sistem relevanți cu privire la planul de dezvoltare a rețelei. Operatorul de distribuție publică rezultatele procesului de consultare împreună cu planul de dezvoltare a rețelei și transmit rezultatele consultării și a planului de dezvoltare a rețelei autorității de reglementare. Autoritatea de reglementare poate cere modificarea planului.

(5)   Statele membre pot decide să nu aplice obligația prevăzută la alineatul (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puțin de 100 000 de clienți racordați sau care deservesc sisteme izolate mici.

Articolul 33

Integrarea electromobilității în rețeaua electrică

(1)  Fără a aduce atingere Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului(42), statele membre furnizează cadrul de reglementare necesar pentru a facilita conectarea punctelor de reîncărcare private și cu acces public la rețelele de distribuție. Statele membre se asigură că operatorii de distribuție cooperează în mod nediscriminatoriu cu orice întreprindere care deține, dezvoltă, exploatează sau administrează puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice, inclusiv în ceea ce privește conectarea la rețea.

(2)  Operatorilor de distribuție nu li se permite să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice, cu excepția cazului în care operatorii de distribuție dețin puncte de reîncărcare private exclusiv pentru uz propriu.

(3)  Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite operatorilor de distribuție să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)  în urma unei proceduri de licitație deschise, transparente și nediscriminatorii, supuse revizuirii și aprobării de către autoritatea de reglementare, fie nu li s-a atribuit altor părți dreptul de a deține, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice, fie aceste alte părți nu pot furniza respectivele servicii la un cost rezonabil și în timp util;

(b)  autoritatea de reglementare a efectuat o analiză ex ante a condițiilor procedurii de licitație în temeiul literei (a) și și-a dat aprobarea;

(c)  operatorul de distribuție exploatează punctele de reîncărcare pe baza accesului la rețea al terților în conformitate cu articolul 6 și nu face discriminări între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, în special în favoarea întreprinderilor sale conexe.

Autoritatea de reglementare pot redacta orientări sau clauze de achiziții pentru a ajuta operatorii de distribuție să asigure o procedură de licitație corectă.

(4)  În cazul în care statele membre au implementat condițiile stabilite la alineatul (3), statele membre sau autoritățile lor competente desemnate efectuează, la intervale regulate sau cel puțin la fiecare cinci ani, o consultare publică pentru a reevalua eventualul interes al altor părți de a deține, de a dezvolta, de a exploata sau de a administra puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice. În cazul în care consultarea publică arată că există părți terțe care pot deține, dezvolta, exploata sau administra astfel de puncte, statele membre asigură încetarea treptată a activităților desfășurate de operatorii de distribuție în acest domeniu, sub rezerva finalizării cu succes a unei proceduri de licitație menționate la alineatul (3) litera (a). În condițiile procedurii respective, autoritățile de reglementare pot permite operatorului de distribuție să recupereze valoarea reziduală a investiției în infrastructura de reîncărcare.

Articolul 34

Atribuțiile operatorilor de distribuție în ceea ce privește gestionarea datelor

Statele membre se asigură că toate părțile eligibile au acces la date, în condiții nediscriminatorii, clare și de egalitate, în conformitate cu normele relevante privind protecția datelor. În statele membre în care au fost introduse sisteme de contorizare inteligentă în conformitate cu articolul 19, iar operatorii de distribuție sunt implicați în gestionarea datelor, programele de conformitate menționate la articolul 35 alineatul (2) litera (d) trebuie să cuprindă măsuri specifice pentru a exclude accesul discriminatoriu la date al părților eligibile, după cum se prevede la articolul 23. În cazul în care operatorii de distribuție nu intră sub incidența articolului 35 alineatul (1), (2) sau (3), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că întreprinderile integrate pe verticală nu au un acces privilegiat la date în scopul desfășurării activităților lor de furnizare a energiei electrice.

Articolul 35

Separarea operatorilor de distribuție

(1)  În cazul în care face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, operatorul de distribuție este independent, cel puțin în ceea ce privește forma sa juridică, organizarea și procesul decizional, față de alte activități care nu au legătură cu distribuția. Normele respective nu creează obligația de a separa proprietatea activelor operatorului de distribuție de întreprinderea integrată pe verticală.

(2)  Pe lângă cerințele prevăzute la alineatul (1), în cazul în care operatorul de distribuție face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, acesta este independent în ceea ce privește organizarea și procesul decizional de celelalte activități care nu au legătură cu distribuția. Pentru a asigura această independență, se aplică următoarele criterii minime:

(a)  persoanele cu funcție de conducere ale unui operator de distribuție nu pot face parte din structurile întreprinderii integrate din domeniul energiei electrice, care răspund, direct sau indirect, de gestionarea zilnică a activităților de producere, distribuție sau furnizare a energiei electrice;

(b)  trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru a asigura faptul că interesele profesionale ale persoanelor cu funcție de conducere ale operatorului de distribuție sunt luate în considerare astfel încât aceste persoane să aibă posibilitatea de a acționa independent;

(c)  operatorul de distribuție trebuie să aibă competențe efective de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată din domeniul energiei electrice, în ceea ce privește activele necesare pentru exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea rețelei. Pentru a îndeplini aceste atribuții, operatorul de distribuție are la dispoziție resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, fizice și financiare. Aceasta nu ar trebui să împiedice existența unor mecanisme de coordonare adecvate care să se asigure că sunt protejate drepturile societății-mamă de supraveghere economică și cele de supraveghere a gestionării, în ceea ce privește rentabilitatea activelor unei filiale, reglementate indirect în conformitate cu articolul 59 alineatul (7). În special, această prevedere permite societății-mamă să aprobe planul financiar anual sau orice instrument echivalent al operatorului de distribuție și să stabilească limitele generale ale nivelului de îndatorare a filialei sale. În schimb, această prevedere nu permite societății-mamă să dea instrucțiuni cu privire la exploatarea zilnică, nici cu privire la deciziile individuale referitoare la construirea sau modernizarea liniilor electrice de distribuție, care nu depășesc condițiile stabilite în planul financiar aprobat sau în oricare alt instrument echivalent; și

(d)  operatorul de distribuție trebuie să stabilească un program de conformitate, care conține măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, și să asigure monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate prevede obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea acestui obiectiv. Persoana sau organismul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate, agentul de conformitate al operatorului de distribuție, prezintă autorității de reglementare menționate la articolul 57 alineatul (1) un raport anual cu privire la măsurile adoptate și acest raport se publică. Agentul de conformitate al operatorului de distribuție este complet independent și are acces la toate informațiile operatorului de distribuție sau ale oricărei întreprinderi afiliate, care sunt necesare în vederea îndeplinirii atribuției sale.

(3)  În cazul în care operatorul de distribuție face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre se asigură că activitățile respectivului operator sunt monitorizate de autoritățile de reglementare sau de alte organe competente, astfel încât acesta să nu poată profita de pe urma integrării sale pe verticală pentru a denatura concurența. În special, operatorii de distribuție integrați pe verticală nu trebuie, în activitățile lor de comunicare și de publicitate, să creeze confuzie cu privire la identitatea separată a sucursalei furnizoare din cadrul întreprinderii integrate pe verticală.

(4)  Statele membre pot decide să nu aplice dispozițiile alineatelor (1), (2) și (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puțin de 100 000 de clienți racordați sau care deservesc sisteme izolate mici.

Articolul 36

Deținerea de instalații de stocare a energiei de către operatorii de distribuție

(1)  Operatorilor de distribuție nu dețin, nu dezvoltă, nu administrează și nu exploatează instalații de stocare a energiei.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de distribuție să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalații de stocare a energiei care sunt componente de rețea complet integrate și au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)  în urma unei proceduri de licitație deschisă, transparentă și nediscriminatorie, supusă revizuirii și aprobării de către autoritatea de reglementare, nu li s-a atribuit altor părți dreptul de a deține, de a dezvolta, de a administra, de a administra sau de a exploata astfel de instalații sau aceste alte părți nu pot furniza respectivele servicii la un cost rezonabil și în timp util;

(b)  astfel de instalații sunt necesare pentru ca operatorii de distribuție să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive în vederea exploatării eficiente, fiabile și sigure a sistemului de distribuție, iar instalațiile nu sunt utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe piețele de energie electrică; și

(c)  autoritatea de reglementare a evaluat necesitatea unei astfel de derogări și a efectuat o evaluare a procedurii de licitație, inclusiv a condițiilor respectivei proceduri de licitație, și și-a dat aprobarea.

Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziții pentru a ajuta operatorii de distribuție să asigure o procedură de licitație corectă.

(3)  Autoritățile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puțin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalațiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate și eventualul interes de a investi în astfel de instalații. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părți terțe care pot deține, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalații în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităților desfășurate de operatorii de distribuție în acest domeniu în termen de 18 luni. În condițiile acestei proceduri, autoritățile de reglementare pot permite operatorilor de distribuție să primească o compensație rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiției realizate de aceștia în instalațiile de stocare a energiei.

(4)  Alineatul (3) nu se aplică în cazul componentelor de rețea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obișnuită a noilor instalații de stocare în baterii pentru care se ia o decizie finală privind investiția până la... [data intrării în vigoare a prezentei directive], cu condiția ca astfel de instalații de stocare în baterii:

(a)  să fie conectate la rețea în următorii doi ani;

(b)  să fie integrate în sistemul de distribuție;

(c)  să fie utilizate exclusiv pentru restabilirea instantanee reactivă a securității rețelei în caz de situații neprevăzute în rețea, dacă o astfel de măsură de restabilire începe imediat și se încheie în momentul în care redispecerizarea regulată poate rezolva situația; și

(d)  să nu fie utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe piețele de energie electrică, inclusiv pentru echilibrare.

Articolul 37

Obligația de confidențialitate a operatorilor de distribuție

Fără a aduce atingere articolului 55 sau oricărei alte cerințe legale în materie de divulgare a informațiilor, operatorul de distribuție asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial obținute în cursul desfășurării activităților sale și să împiedice divulgarea discriminatorie a informațiilor referitoare la propriile activități care ar putea fi avantajoase din punct de vedere comercial.

Articolul 38

Sisteme de distribuție închise

(1)  Statele membre pot decide ca autoritățile de reglementare sau alte autorități competente să clasifice drept sistem de distribuție închis un sistem care distribuie energie electrică într-o zonă industrială, comercială sau de servicii comune, limitată din punct de vedere geografic și care, fără a aduce atingere alineatului (4), nu alimentează clienții casnici, dacă:

(a)  din motive tehnice sau de siguranță specifice, operațiile sau procesul de producție al utilizatorilor sistemului respectiv sunt integrate sau

(b)  sistemul respectiv distribuie energie electrică în principal proprietarului sau operatorului sistemului sau întreprinderilor lor conexe.

(2)  În sensul directivei, sistemele de distribuție închise sunt considerate ca fiind sisteme de distribuție. Statele membre pot dispune ca autoritățile de reglementare să acorde operatorului unui sistem de distribuție închis o scutire de la:

(a)  obligațiile prevăzute la articolul 31 alineatul (7) de a achiziționa energia pe care o folosește pentru a acoperi pierderile de energie și serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței din sistemul său, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață;

(b)  obligația prevăzută la articolul 6 alineatul (1) ca tarifele sau metodologiile care stau la baza calculării acestora să fie aprobate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) înainte de intrarea în vigoare.

(c)  obligația de a achiziționa servicii de flexibilitate prevăzută la articolul 32 alineatul (1) și de la obligația, prevăzută la articolul 32 alineatul (3), ca operatorul să-și dezvolte sistemele pe baza unor planuri de dezvoltare a rețelei;

(d)  obligația prevăzută la articolul 33 alineatul (2) de a nu deține, dezvolta, administra sau exploata puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice; și

(e)  obligația prevăzută la articolul 36 alineatul (1) de a nu deține, dezvolta, administra sau exploata instalații de stocare a energiei.

(3)  În cazul acordării unei scutiri în temeiul alineatului (2), tarifele aplicabile sau metodologiile care stau la baza calculării acestora se revizuiesc și se aprobă, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1), la cererea unui utilizator al sistemului de distribuție închis.

(4)  Utilizarea întâmplătoare de către un număr mic de consumatori casnici aflați într-un raport de muncă sau într-un raport similar cu proprietarul sistemului de distribuție și care sunt amplasați în zona deservită de un sistem de distribuție închis nu împiedică acordarea unei scutiri în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 39

Operatorul de sistem combinat

Articolul 35 alineatul (1) nu aduce atingere funcționării unui operator de sistem combinat de transport și de distribuție, cu condiția ca acest operator să respecte articolul 43 alineatul (1), articolele 44 și 45 sau capitolul VI secțiunea 3 sau ca operatorul să intre sub incidența articolului 66 alineatul (3).

Capitolul V

NORME GENERALE APLICABILE OPERATORILOR DE TRANSPORT ȘI DE SISTEM

Articolul 40

Atribuțiile operatorilor de transport și de sistem

(1)  Fiecare operator de transport și de sistem are obligația:

(a)  să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a satisface cererile rezonabile de transport de energie electrică, să exploateze, să întrețină și să dezvolte în condiții economice un sistem de transport sigur, fiabil și eficient, care să respecte mediul înconjurător, în strânsă cooperare cu operatorii de transport și de sistem învecinați și cu operatorii de distribuție;

(b)  să garanteze mijloace adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor sale;

(c)  să contribuie la siguranța alimentării cu energie electrică prin capacități de transport adecvate și sisteme fiabile;

(d)  să gestioneze fluxurile de energie electrică din sistem, ținând seama de schimburile cu alte sisteme interconectate. În acest scop, operatorul de transport și de sistem răspunde de asigurarea unui sistem electroenergetic sigur, fiabil și eficient și, în acest context, de asigurarea disponibilității tuturor serviciilor de sistem necesare, inclusiv acelea oferite de consumul dispecerizabil și de instalațiile de stocare a energiei, în măsura în care această disponibilitate nu depinde de alte sisteme de transport cu care este interconectat sistemul său;

(e)  să furnizeze operatorului unor alte sisteme interconectate cu sistemul său informații suficiente pentru a asigura siguranța și eficiența exploatării, dezvoltarea coordonată și interoperabilitatea sistemului interconectat;

(f)  să asigure un tratament nediscriminatoriu între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, evitând în special discriminarea în favoarea întreprinderilor sale conexe;

(g)  să furnizeze informațiile necesare utilizatorilor de rețea pentru accesul eficient la rețea; ▌

(h)  să colecteze venituri rezultate din gestionarea congestiilor, precum și plăți efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de transport și de sistem în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/...(43), acordând și gestionând accesul terților și oferind explicații motivate atunci când refuză un astfel de acces, sub supravegherea autorităților de reglementare; atunci când își îndeplinesc sarcinile în conformitate cu prezentul articol, operatorii de transport și de sistem facilitează, cu precădere, integrarea pieței;

(i)  să achiziționeze servicii de sistem ▌pentru a asigura siguranța în funcționare;

(j)  să adopte un cadru de cooperare și coordonare între centrele de coordonare regionale;

(k)  să participe la evaluarea adecvării resurselor la nivel european și la nivel național în temeiul capitolului IV din Regulamentul (UE) 2019/...+;

(l)  să digitalizeze sistemele de transport;

(m)  să se ocupe de gestionarea datelor, inclusiv de dezvoltarea de sisteme de gestionare a datelor, de securitatea cibernetică și de protecția datelor, sub rezerva normelor aplicabile și fără a aduce atingere competențelor altor autorități;

(2)  Statele membre pot prevedea atribuirea uneia sau mai multor responsabilități dintre cele enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol altui operator de transport și de sistem decât celui care deține sistemul de transport și căruia i s-ar aplica în mod normal responsabilitățile în cauză. Operatorul de transport și de sistem căruia i se dau spre îndeplinire atribuțiile trebuie să fie certificat ca respectând cerința separării proprietății sau ca operator de sistem independent ori operator de transport și de sistem independent și să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 43, însă nu este necesar să fie proprietarul sistemului de transport pentru care este responsabil.

Operatorul de transport și de sistem care deține sistemul de transport trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la capitolul VI și să fie certificat în conformitate cu articolul 43. Aceasta nu aduce atingere posibilității ca operatorii de transport și de sistem certificați ca respectând cerința separării proprietății sau ca operatori de sistem independenți ori operatori de transport și de sistem independenți să delege din proprie inițiativă și sub supraveghere proprie anumite atribuții altor operatori de transport și de sistem certificați ca respectând modelul de separare efectivă, ca operatori de sistem independenți ori ca operatori de transport și de sistem independenți, în cazul în care respectiva delegare a atribuțiilor nu periclitează drepturile decizionale efective și independente ale operatorului de transport și de sistem care deleagă.

(3)  La executarea atribuțiilor menționate la alineatul (1), operatorii de transport și de sistem țin seama de recomandările formulate de centrele de coordonare regionale ▌.

(4)  La executarea sarcinii menționate la alineatul (1) litera (i), operatorii de transport și de sistem achiziționează servicii de echilibrare cu respectarea următoarelor condiții:

(a)  utilizarea unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață;

(b)  ▌participarea ▌tuturor întreprinderilor din domeniul energiei electrice și a tuturor participanților la piață care îndeplinesc condițiile, inclusiv a participanților la piață care oferă energie din surse regenerabile, a participanților la piață care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalații de stocare a energiei și a participanților la piață implicați în agregare.

În sensul primului paragraf litera (b), autoritățile de reglementare și operatorii de transport și de sistem ▌, în strânsă colaborare cu toți participanții la piață, stabilesc cerințele tehnice de participare la piețele respective, pe baza caracteristicilor tehnice ale respectivelor piețe.

(5)  Alineatul (4) se aplică la furnizarea de către operatorii de transport și de sistem a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței, cu excepția cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piață a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței nu este rentabilă și a acordat o derogare. În mod concret, cadrul de reglementare asigură că operatorii de transport și de sistem pot achiziționa astfel de servicii de la entitățile care asigură servicii de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei și promovează utilizarea măsurilor de eficiență energetică, atunci când aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităților de energie electrică și susțin funcționarea eficientă și sigură a sistemului de transport.

(6)  Operatorii de transport și de sistem, cu aprobarea autorității de reglementare, sau însăși autoritatea de reglementare stabilesc, în cadrul unui proces transparent și participativ care include toți utilizatorii de sistem și operatorii de distribuție relevanți, specificațiile pentru serviciile de sistem achiziționate care nu au ca scop stabilitatea frecvenței și, după caz, produsele de piață standardizate pentru astfel de servicii cel puțin la nivel național. Specificațiile asigură participarea efectivă și nediscriminatorie a tuturor participanților la piață, inclusiv a participanților la piață care oferă energie din surse regenerabile, a participanților la piață care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalații de stocare a energiei și a participanților la piață implicați în agregare. Operatorii de transport și de sistem schimbă între ei toate informațiile necesare și se coordonează cu operatorii de distribuție pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor și funcționarea eficientă și sigură a sistemului și pentru a facilita dezvoltarea pieței. Operatorii de transport și de sistem sunt remunerați în mod adecvat pentru achiziționarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puțin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare și comunicare necesare și costurile cu infrastructura.

(7)  Obligația de a achiziționa servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței menționate la alineatul (5) nu se aplică componentelor de rețea complet integrate.

(8)  Statele membre sau autoritățile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de transport și de sistem să desfășoare alte activități decât cele prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/...(44), în cazul în care astfel de activități sunt necesare pentru ca operatorii de transport și de sistem să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/...+, cu condiția ca autoritatea de reglementare să fi determinat necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de transport și de sistem de a deține, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte rețele decât cele de energie electrică, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.

Articolul 41

Obligațiile în materie de confidențialitate și de transparență impuse proprietarilor de sisteme de transport și operatorilor de transport și de sistem

(1)  Fără a aduce atingere articolului 55 sau oricărei alte obligații legale în materie de divulgare a informațiilor, fiecare operator de transport și de sistem și fiecare proprietar de sistem de transport asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obținut în cursul desfășurării activităților lor și împiedică divulgarea discriminatorie de informații referitoare la propriile activități și care ar putea induce avantaje economice. În special, nu divulgă nicio informație sensibilă din punct de vedere comercial către celelalte părți ale întreprinderii decât în cazul în care o astfel de divulgare se impune în vederea încheierii unei tranzacții comerciale. În scopul garantării respectării depline a normelor privind separarea juridică a informațiilor, statele membre se asigură, de asemenea, că proprietarul sistemului de transport și partea rămasă din întreprindere nu utilizează servicii comune, de exemplu nu utilizează servicii juridice comune, cu excepția serviciilor pur administrative sau a celor informatice.

(2)  Operatorilor de transport și de sistem li se interzice să abuzeze, în situația vânzării sau a cumpărării de energie electrică de către întreprinderi conexe, de informațiile sensibile din punct de vedere comercial obținute de la terți în contextul acordării sau al negocierii accesului la sistem.

(3)  Informațiile necesare asigurării unei concurențe efective și funcționării eficiente a pieței sunt puse la dispoziția publicului. Această obligație nu aduce atingere păstrării confidențialității informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Articolul 42

Competențele decizionale privind conectarea la sistemul de transport a unor noi instalații de producere și a unor noi instalații de stocare a energiei

(1)  Operatorul de transport și de sistem stabilește și publică proceduri transparente și eficiente privind conectarea nediscriminatorie la sistemul de transport a unor noi instalații de producere și a unor noi instalații de stocare a energiei. Procedurile respective sunt supuse aprobării autorităților de reglementare.

(2)  Operatorului de transport și de sistem nu i se permite să refuze conectarea unei noi instalații de producere sau a unei noi instalații de stocare a energiei prin invocarea unor viitoare limitări posibile ale capacităților de rețea disponibile, de exemplu congestia în părțile îndepărtate ale sistemului de transport. Operatorul de transport și de sistem furnizează toate informațiile necesare.

Primul paragraf nu aduce atingere posibilității ca operatorii de transport și de sistem să limiteze capacitatea de conectare garantată sau să ofere conexiuni supuse unor limitări operaționale pentru a asigura eficiența economică în ceea ce privește noi instalații de producere sau noi instalații de stocare a energiei, cu condiția ca aceste limitări să fi fost aprobate de autoritatea de reglementare. Autoritatea de reglementare garantează faptul că toate limitările capacității de conectare garantată sau limitările operaționale se introduc pe baza unor proceduri transparente și nediscriminatorii și nu creează obstacole nejustificate la intrarea pe piață. Atunci când instalația de producere sau instalația de stocare a energiei suportă costurile legate de asigurarea conectării nelimitate, nu se aplică nicio limitare.

(3)  Operatorului de transport și de sistem nu i se permite să refuze un nou punct de conectare invocând costuri suplimentare generate de creșterea necesară a capacității elementelor de sistem în perimetrul imediat al punctului de conectare.

Capitolul VI

SEPARAREA OPERATORILOR DE TRANSPORT ȘI DE SISTEM

Secțiunea 1

Separarea proprietății

Articolul 43

Separarea proprietății în cazul sistemelor de transport și al operatorilor de transport și de sistem

(1)  Statele membre se asigură că:

(a)  toate întreprinderile care dețin în proprietate sisteme de transport acționează ca operatori de transport și de sistem;

(b)  aceeași persoană sau aceleași persoane nu au dreptul:

(i)  să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare și să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem sau asupra unui sistem de transport;

(ii)  să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unui operator de transport și de sistem sau asupra unui sistem de transport și să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare;

(c)  aceeași persoană sau aceleași persoane nu sunt abilitate să numească membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administrație sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic în cazul unui operator de transport și de sistem sau în cazul unui sistem de transport și, de asemenea, să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare; și

(d)  aceeași persoană nu este abilitată să fie membru în consiliul de supraveghere, în consiliul de administrație sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic, atât în cazul unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare, cât și în cazul unui operator de transport și de sistem sau al unui sistem de transport.

(2)  Drepturile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) cuprind, în special:

(a)  competența de a exercita drepturi de vot;

(b)  competența de a numi membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administrație sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic; sau

(c)  deținerea unei cote majoritare.

(3)  În sensul alineatului(1) litera (b), noțiunea de „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare” include noțiunea de „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare” în sensul Directivei 2009/73/CE, iar termenii „operator de transport și de sistem” și „sistem de transport” includ și termenii „operator de transport și de sistem” și „sistem de transport” în sensul directivei respective.

(4)  Obligația prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care două sau mai multe întreprinderi care dețin sisteme de transport au creat o asociație în participațiune care exercită rolul de operator de transport și de sistem în două sau mai multe state membre pentru sistemele de transport în cauză. Nicio altă întreprindere nu poate lua parte la asociația în participațiune decât dacă a fost aprobată în temeiul articolului 44 ca operator de sistem independent sau ca operator de transport și de sistem independent în sensul secțiunii 3.

(5)  În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, în cazul în care persoana menționată la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) este statul membru sau un alt organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul, pe de o parte, asupra unui operator de transport și de sistem sau asupra unui sistem de transport și, pe de altă parte, asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare, nu sunt aceeași persoană sau aceleași persoane.

(6)  Statele membre se asigură că informațiile sensibile din punct de vedere comercial menționate la articolul 41 deținute de un operator de transport și de sistem care a făcut parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, precum și de personalul acestuia, nu sunt transferate către întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare.

(7)  În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparține unei întreprinderi integrate pe verticală, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1).

În acest caz, statul membru vizat:

(a)  fie desemnează un operator de sistem independent în conformitate cu articolul 44,

(b)  fie respectă secțiunea 3.

(8)  În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparține unei întreprinderi integrate pe verticală și sunt în vigoare măsuri care garantează în mod efectiv o mai mare independență operatorului de transport și de sistem decât dispozițiile de la secțiunea 3, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1).

(9)  Înainte de a fi aprobată și desemnată în calitate de operator de transport și de sistem în temeiul alineatului (8) din prezentul articol, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 52 alineatele (4), (5) și (6) din prezenta directivă și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019...(45), în temeiul cărora Comisia verifică dacă măsurile în vigoare garantează în mod efectiv o mai mare independență operatorului de transport și de sistem decât dispozițiile de la secțiunea 3 din prezentul capitol.

(10)  O întreprindere integrată pe verticală care deține în proprietate un sistem de transport nu poate fi în niciun caz împiedicată să adopte măsurile necesare în vederea respectării alineatului (1).

(11)  Întreprinderile care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare nu pot în niciun caz, direct sau indirect, să exercite controlul sau să își exercite vreun drept cu privire la operatorii de transport și de sistem separați din statele membre care aplică dispozițiile alineatului (1).

Secțiunea 2

Operatorii de sistem independenți

Articolul 44

Operatorii de sistem independenți

(1)  În cazul în care sistemul de transport aparține unei întreprinderi integrate pe verticală la 3 septembrie 2009, statele membre pot decide să nu aplice articolul 43 alineatul (1) și să desemneze un operator de sistem independent la propunerea proprietarului sistemului de transport. Numirea respectivă este supusă aprobării Comisiei.

(2)  Statul membru poate aproba și desemna un operator de sistem independent cu respectarea următoarelor condiții:

(a)  operatorul candidat a demonstrat că îndeplinește cerințele stabilite la articolul 43 alineatul (1) literele (b), (c) și (d);

(b)  operatorul candidat a demonstrat că dispune de resursele financiare, tehnice, fizice și umane necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în conformitate cu articolul 40;

(c)  operatorul candidat și-a asumat angajamentul de a respecta un plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani monitorizat de autoritatea de reglementare;

(d)  proprietarul sistemului de transport și-a demonstrat capacitatea de a respecta obligațiile care îi revin în temeiul alineatului (5). În acest scop, acesta prezintă toate proiectele de contracte cu operatorul candidat și cu orice altă entitate relevantă; și

(e)  operatorul candidat și-a demonstrat capacitatea de a respecta obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) 2019/...(46), inclusiv cooperarea dintre operatorii de transport și de sistem la nivel european și la nivel regional.

(3)  Întreprinderile care au fost certificate de autoritatea de reglementare ca îndeplinind cerințele de la articolul 53 și de la alineatul (2) sunt aprobate și desemnate de către statele membre ca operatori de sistem independenți. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 52 din prezenta directivă și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/...+, fie la articolul 53 din prezenta directivă.

(4)  Fiecare operator de sistem independent răspunde de acordarea și gestionarea accesului terților, inclusiv de colectarea tarifelor de acces la rețea, a veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor și a plăților efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport și de sistem în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/...(47), precum și de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea sistemului de transport și de garantarea capacității pe termen lung a acestuia de a satisface cererile rezonabile prin planificarea investițiilor. În ceea ce privește dezvoltarea sistemului de transport, operatorul de sistem independent este responsabil cu planificarea (inclusiv cu procedura de autorizare), construirea și darea în exploatare a noii infrastructuri. În acest scop, operatorul de sistem independent acționează ca un operator de transport și de sistem în conformitate cu prezenta secțiune. Proprietarii de sisteme de transport nu pot fi responsabili cu acordarea și gestionarea accesului terților și nici cu planificarea investițiilor.

(5)  În cazul desemnării unui operator de sistem independent, proprietarul sistemului de transport:

(a)  asigură pe deplin cooperarea și sprijinul necesare operatorului de sistem independent în vederea îndeplinirii atribuțiilor acestuia, furnizându-i în special toate informațiile relevante;

(b)  finanțează investițiile decise de către operatorul de sistem independent și aprobate de către autoritatea de reglementare sau își dă acordul ca acestea să fie finanțate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent. Măsurile relevante cu privire la finanțare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare. Înainte de a aproba astfel de măsuri, autoritatea de reglementare se consultă atât cu proprietarul sistemului de transport, cât și cu celelalte părți interesate;

(c)  deține răspunderea privind activele rețelei, cu excepția răspunderii privind atribuțiile operatorului de sistem independent; și

(d)  oferă garanții pentru facilitarea finanțării eventualelor extinderi ale rețelei, cu excepția investițiilor pentru care și-a dat acordul să fie finanțate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent, în temeiul literei (b).

(6)  În strânsă cooperare cu autoritatea de reglementare, autoritatea națională competentă în materie de concurență este învestită cu toate competențele necesare pentru a monitoriza în mod eficient respectarea de către proprietarul sistemului de transport a obligațiilor sale în temeiul alineatului (5).

Articolul 45

Separarea proprietarilor de sisteme de transport

(1)  În cazul în care a fost desemnat un operator de sistem independent, un proprietar de sistem de transport care face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală este independent, cel puțin în ceea ce privește statutul său juridic, organizarea și procesul decizional, față de alte activități care nu au legătură cu transportul.

(2)  Pentru a asigura independența proprietarilor de sisteme de transport menționați la alineatul (1), se aplică următoarele criterii minime:

(a)  persoanele cu funcție de conducere în cadrul unui proprietar de sistem de transport nu pot face parte din structurile întreprinderii integrate din domeniul energiei electrice, care răspund, direct sau indirect, de gestionarea zilnică a activităților de producere, distribuție și furnizare a energiei electrice;

(b)  luarea unor măsuri corespunzătoare pentru a se garanta faptul că interesele profesionale ale persoanelor cu funcție de conducere în cadrul unui proprietar de sistem de transport sunt luate în considerare în așa fel încât să se asigure capacitatea acestora de a acționa independent; și

(c)  proprietarul sistemului de transport stabilește un program de conformitate, care conține măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, și asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabilește obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea obiectivelor respective. Persoana sau organul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate prezintă autorității de reglementare un raport anual cu privire la măsurile luate. Acest raport anual trebuie publicat.

Secțiunea 3

OPERATORI DE TRANSPORT INDEPENDENȚI

Articolul 46

Active, echipamente, personal și identitate

(1)  Operatorii de transport și de sistem sunt dotați cu toate resursele umane, tehnice, fizice și financiare necesare îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive și desfășurării activității de transport al energiei electrice, în special:

(a)  activele necesare pentru activitatea de transport al energiei electrice, inclusiv sistemul de transport, se află în proprietatea operatorului de transport și de sistem;

(b)  personalul necesar pentru activitatea de transport al energiei electrice, inclusiv pentru îndeplinirea tuturor atribuțiilor din cadrul întreprinderii, este angajat de operatorul de transport și de sistem;

(c)  este interzisă închirierea de personal și prestarea de servicii de către și către o altă parte a întreprinderii integrate pe verticală. Cu toate acestea, un operator de transport și de sistem poate furniza servicii întreprinderii integrate pe verticală, atât timp cât:

(i)  prin furnizarea serviciilor nu sunt discriminați utilizatorii de sistem, serviciile sunt disponibile tuturor utilizatorilor de sistem în conformitate cu aceleași clauze și condiții și nu restricționează, denaturează sau împiedică concurența în domeniul producerii sau furnizării de energie; și

(ii)  clauzele și condițiile de furnizare a serviciilor respective sunt aprobate de autoritatea de reglementare;

(d)  fără a aduce atingere deciziilor organismului de supraveghere prevăzut la articolul 49, întreprinderea integrată pe verticală pune la dispoziția operatorului de transport și de sistem, în timp util, resurse financiare adecvate pentru viitoare proiecte de investiții și/sau pentru înlocuirea activelor existente, în urma unei cereri adecvate din partea operatorului de transport și de sistem.

(2)  Activitatea de transport al energiei electrice include cel puțin următoarele activități, pe lângă cele enumerate la articolul 40:

(a)  reprezentarea operatorului de transport și de sistem și contactele cu terți și cu autoritățile de reglementare;

(b)  reprezentarea operatorului de transport și de sistem în cadrul ENTSO pentru energie electrică;

(c)  acordarea și gestionarea accesului terților în mod nediscriminatoriu între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului;

(d)  colectarea tuturor tarifelor aferente sistemului de transport, inclusiv a tarifelor de acces la rețea, a energiei pentru pierderi și a tarifelor pentru servicii de sistem;

(e)  exploatarea, întreținerea și dezvoltarea unui sistem de transport sigur, eficace și eficient din punct de vedere economic;

(f)  planificarea investițiilor care să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a face față cererilor rezonabile și de a garanta siguranța alimentării cu energie electrică;

(g)  constituirea unor asociații în participațiune adecvate, cu includerea unuia sau mai multor operatori de transport și de sistem, a unor burse de energie electrică, și a altor actori relevanți, în cadrul obiectivelor de dezvoltare a creării de piețe regionale sau de facilitare a procesului de liberalizare; și

(h)  toate serviciile aferente întreprinderii, inclusiv cele juridice, de contabilitate și informatice.

(3)  Operatorii de transport și de sistem sunt organizați sub o formă juridică, dintre cele menționate în anexa I la Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului(48).

(4)  Operatorul de transport și de sistem nu creează, prin identitatea sa corporativă, comunicarea, imaginea de marcă și spațiul său, confuzii cu privire la identitatea separată a întreprinderii integrate pe verticală sau a oricărei părți din aceasta.

(5)  Operatorul de transport și de sistem nu împarte sistemele sau echipamentele informatice, spațiile fizice și sistemele de acces securizat cu nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală și nici nu folosește aceiași consultanți sau contractanți externi pentru sistemele sau echipamentele informatice și pentru sistemele de acces securizat.

(6)  Conturile operatorului de transport și de sistem sunt auditate de către un auditor diferit de cel care auditează întreprinderea integrată pe verticală sau oricare parte din aceasta.

Articolul 47

Independența operatorului de transport și de sistem

(1)  Fără a aduce atingere deciziilor organismului de supraveghere prevăzut la articolul 49, operatorul de transport și de sistem are:

(a)  competențe efective de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată pe verticală, în ceea ce privește activele necesare pentru exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea sistemului de transport; și

(b)  dreptul de a obține finanțare pe piețele de capital, în special prin împrumuturi și aport de capital.

(2)  Operatorul de transport și de sistem acționează în permanență astfel încât să se asigure că dispune de resursele necesare în vederea desfășurării activității de transport în mod corespunzător și eficient și a dezvoltării și menținerii unui sistem de transport eficient, sigur și economic.

(3)  Filialele întreprinderii integrate pe verticală ▌care desfășoară activități de producere sau de furnizare nu dețin participații directe sau indirecte la operatorul de transport și de sistem. Operatorul de transport și de sistem nu deține nicio participație directă sau indirectă la nicio filială a întreprinderii integrate pe verticală care desfășoară activități de producere sau de furnizare și nici nu primește dividende sau alte beneficii financiare de la filiala în cauză.

(4)  Structura generală de conducere și statutul operatorului de transport și de sistem asigură independența efectivă a operatorului de transport și de sistem, în conformitate cu prezenta secțiune. Întreprinderea integrată pe verticală nu determină, în mod direct sau indirect, comportamentul concurențial al operatorului de sistem de transport în materie de activități curente ale acestuia și de gestionare a rețelei sau cu privire la activitățile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.

(5)  În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la articolul 40 și la articolul 46 alineatul (2) din prezenta directivă și în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolele 16, 18, 19 și 50 din Regulamentul (UE) 2019/...(49), operatorii de transport și de sistem nu fac discriminări între diferite persoane și entități și nu restricționează, distorsionează sau împiedică concurența în domeniul producerii sau furnizării de energie.

(6)  Orice relații comerciale și financiare între întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de transport și de sistem, inclusiv împrumuturile acordate de operatorul de transport și de sistem întreprinderii integrate pe verticală, respectă condițiile pieței. Operatorul de transport și de sistem păstrează date detaliate privind astfel de relații comerciale sau financiare și le pune la dispoziția autorității de reglementare, la cererea acesteia.

(7)  Operatorul de transport și de sistem prezintă autorității de reglementare, în vederea aprobării, toate acordurile comerciale și financiare încheiate cu întreprinderea integrată pe verticală.

(8)  Operatorul de transport și de sistem informează autoritatea de reglementare cu privire la resursele financiare menționate la articolul 46 alineatul (1) litera (d), disponibile pentru proiecte de investiții viitoare și/sau pentru înlocuirea activelor existente.

(9)  Întreprinderile integrate pe verticală se abțin de la orice acțiune care ar împiedica sau ar prejudicia respectarea, de către operatorul de transport și de sistem, a obligațiilor prevăzute în prezentul capitol și nu solicită operatorului de transport și de sistem să ceară permisiunea de la întreprinderea integrată pe verticală în vederea îndeplinirii acestor obligații.

(10)  O întreprindere certificată de autoritatea de reglementare ca respectând cerințele prezentului capitol este autorizată și desemnată operator de transport și de sistem de către statul membru respectiv. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 52 din prezenta directivă și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/...(50), fie la articolul 53 din prezenta directivă.

Articolul 48

Independența personalului și a conducerii operatorului de transport și de sistem

(1)  Decizia privind numirea, prelungirea mandatului, condițiile de lucru, inclusiv remunerația și încetarea mandatului persoanelor cu funcție de conducere și/sau al membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem se adoptă de către organismul de supraveghere al operatorului de transport și de sistem numit în conformitate cu articolul 49.

(2)  Autorității de reglementare i se notifică identitatea și condițiile privind termenul, durata și încetarea mandatului persoanelor desemnate de organismul de supraveghere în vederea numirii sau a prelungirii mandatului, în calitate de persoane cu funcții executive și/sau membri ai organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem, precum și motivele oricărei decizii propuse de încetare a mandatului în cauză. Respectivele condiții și decizii menționate la alineatul (1) dobândesc caracter obligatoriu numai dacă autoritatea de reglementare nu a ridicat obiecții în termen de trei săptămâni de la notificare.

Autoritatea de reglementare poate ridica obiecții privind deciziile menționate la alineatul (1) în cazul:

(a)  unor îndoieli serioase survenite cu privire la independența profesională a unei persoane cu funcție de conducere numite și/sau a unui membru al organelor administrative numit sau

(b)  încetării premature a unui mandat, dacă există îndoieli cu privire la justificarea încetării premature.

(3)  Nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea integrată pe verticală, cu vreo parte a acesteia sau cu acționarii care dețin controlul asupra acesteia, cu excepția operatorului de transport și de sistem nu trebuie să fie deținută pe o perioadă de trei ani înainte de numirea persoanelor cu funcții de conducere și/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem cărora li se aplică prezentul alineat.

(4)  Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de transport și de sistem nu dețin nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice altă parte a întreprinderii integrate pe verticală sau cu acționarii majoritari ai acesteia.

(5)  Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de transport și de sistem nu dețin niciun interes și nu primesc niciun beneficiu financiar, de ordin direct sau indirect, de la vreo parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția operatorului de transport și de sistem. Remunerația acestora nu depinde de activitățile sau de rezultatele întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția celor ale operatorului de transport și de sistem.

(6)  Pentru orice plângeri din partea persoanelor cu funcție de conducere și/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem împotriva încetării premature a mandatelor lor, le este garantat dreptul efectiv de a introduce o cale de atac la autoritatea de reglementare.

(7)  După încetarea mandatului deținut în cadrul operatorului de transport și de sistem, persoanele cu funcție de conducere și/sau membrii organelor administrative ale acestuia nu au dreptul să dețină, timp de patru ani, nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția operatorului de transport și de sistem, sau cu acționarii majoritari ai întreprinderii integrate pe verticală.

(8)  Alineatul (3) se aplică majorității persoanelor cu funcții de conducere și/sau membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem.

Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem care nu fac obiectul dispozițiilor alineatului (3) nu trebuie să fi desfășurat nicio activitate de conducere sau vreo altă activitate relevantă în întreprinderea integrată pe verticală pentru o perioadă de cel puțin șase luni înaintea numirii acestora.

Primul paragraf al prezentului alineat și alineatele (4)-(7) se aplică tuturor persoanelor cu funcții executive de conducere și celor care sunt direct subordonate acestora cu privire la chestiuni legate de exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea rețelei.

Articolul 49

Organismul de supraveghere

(1)  Operatorul de transport și de sistem deține un organism de supraveghere responsabil cu luarea deciziilor susceptibile de a avea un impact major asupra valorii activelor acționarilor din cadrul operatorului de transport și de sistem, în special a deciziilor privind aprobarea planurilor financiare anuale și pe termen mai lung, a nivelului de îndatorare a operatorului de transport și de sistem și a dividendelor distribuite acționarilor. Deciziile care sunt de competența organismului de supraveghere le exclud pe cele care sunt legate de activitățile curente ale operatorului de transport și de sistem și de gestionarea rețelei, și de activitățile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.

(2)  Organismul de supraveghere este compus din membri reprezentând întreprinderea integrată pe verticală, din membri reprezentând acționarii terți și, în cazurile prevăzute de dreptul intern aplicabil, din membri reprezentând alți factori interesați, precum angajații operatorului de transport și de sistem.

(3)  Articolul 48 alineatul (2) primul paragraf și articolul 48 alineatele (3)-(7) se aplică cel puțin unei jumătăți a membrilor organismului de supraveghere minus unul.

Articolul 48 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) se aplică tuturor membrilor organismului de supraveghere.

Articolul 50

Programul de conformitate și agentul de conformitate

(1)  Statele membre asigură faptul că operatorii de transport și de sistem stabilesc și pun în aplicare un program de conformitate care definește măsurile adoptate în vederea excluderii posibilităților de comportament discriminatoriu și asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabilește obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea obiectivelor respective. Programul este supus aprobării autorității de reglementare. Fără a aduce atingere competențelor autorității de reglementare, respectarea programului este monitorizată independent de către agentul de conformitate.

(2)  Agentul de conformitate este numit de către organismul de supraveghere, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare. Autoritatea de reglementare poate refuza aprobarea agentului de conformitate numai din motive de lipsă de independență sau de capacitate profesională. Agentul de conformitate poate fi o persoană fizică sau juridică. Articolul 48 alineatele (2)-(8) se aplică agentului de conformitate.

(3)  Agentul de conformitate are următoarele atribuții:

(a)  monitorizarea punerii în aplicare a programului de conformitate;

(b)  elaborarea unui raport anual care stabilește măsurile luate în vederea punerii în aplicare a programului de conformitate și prezentarea acestuia către autoritatea de reglementare;

(c)  raportarea către organismul de supraveghere și emiterea de recomandări privind respectarea programului de conformitate și punerea în aplicare a acestuia;

(d)  notificarea autorității de reglementare cu privire la orice încălcare gravă a punerii în aplicare a programului de conformitate; și

(e)  raportarea către autoritatea de reglementare cu privire la orice relații comerciale și financiare dintre întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de transport și de sistem.

(4)  Agentul de conformitate prezintă autorității de reglementare deciziile propuse cu privire la planul de investiții sau la investițiile individuale din cadrul rețelei. Acest lucru are loc cel târziu în momentul prezentării deciziilor în cauză de către conducerea și/sau organismul administrativ competent al operatorului de transport și de sistem către organismul de supraveghere.

(5)  În cazul în care întreprinderea integrată pe verticală, în cadrul adunării generale sau prin votul membrilor organismului de supraveghere pe care i-a numit, a împiedicat adoptarea unei decizii în scopul de a împiedica sau a întârzia investițiile, decizie care, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, agentul de conformitate raportează acest lucru autorității de reglementare, care acționează în conformitate cu articolul 51.

(6)  Condițiile care reglementează mandatul sau condițiile de muncă ale agentului de conformitate, inclusiv durata mandatului acestuia, sunt supuse aprobării autorității de reglementare. Condițiile respective asigură independența agentului de conformitate, inclusiv prin punerea la dispoziția acestuia a tuturor resurselor necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale. Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deține o altă funcție, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, legate de nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală sau de acționarii majoritari ai acesteia.

(7)  Agentul de conformitate raportează cu regularitate, fie verbal, fie în scris, autorității de reglementare și are dreptul de a raporta cu regularitate, fie verbal, fie în scris, organismului de supraveghere al operatorului de transport și de sistem.

(8)  Agentul de conformitate poate participa la toate reuniunile organelor de conducere sau administrative ale operatorului de transport și de sistem, și la cele ale organismului de supraveghere și la adunarea generală. Agentul de conformitate participă la toate reuniunile care privesc următoarele chestiuni:

(a)  condițiile de acces la rețea, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (UE) 2019/…(51), în special în privința tarifelor, a serviciilor de acces ale terțelor părți, a alocării capacității și a gestionării congestiilor, a transparenței, a serviciilor de sistem și a piețelor secundare;

(b)  proiectele efectuate în scopul de a exploata, întreține și dezvolta sistemul de transport, inclusiv investiții privind interconexiunile și conexiunile;

(c)  cumpărarea sau vânzarea de energie necesare pentru exploatarea sistemului de transport.

(9)  Agentul de conformitate monitorizează respectarea articolului 41 de către operatorul de transport și de sistem.

(10)  Agentul de conformitate dispune de acces la toate datele relevante, la sediile operatorului de transport și de sistem și la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

(11)  Agentul de conformitate are acces la sediile operatorului de transport și de sistem fără a fi necesară avertizarea prealabilă.

(12)  În urma aprobării prealabile a autorității de reglementare, organismul de supraveghere poate să îl revoce pe agentul de conformitate. Organismul de supraveghere eliberează din funcție agentul de conformitate, din motive de lipsă de independență sau de capacitate profesională, la cererea autorității de reglementare.

Articolul 51

Dezvoltarea rețelei și competențele de decizie asupra investițiilor

(1)  Cel puțin din doi în doi ani, operatorii de transport și de sistem prezintă autorității de reglementare un plan de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani bazat pe oferta și cererea actuală și pe previziunile de ofertă și de cerere, după consultarea prealabilă cu toți factorii interesați. Planul respectiv de dezvoltare a rețelei conține măsuri eficiente pentru a garanta caracterul adecvat al sistemului și siguranța alimentării cu energie electrică. Operatorul de transport și de sistem publică planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani pe site-ul său de internet.

(2)  În special, planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani:

(a)  indică participanților la piață principalele infrastructuri de transport care trebuie să fie construite sau modernizate în următorii 10 ani;

(b)  conține toate investițiile deja stabilite și identifică noi investiții care trebuie să fie efectuate în următorii zece ani; și

(c)  prevede un interval de timp pentru toate proiectele de investiții.

(3)  Atunci când elaborează planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani, operatorul de transport și de sistem ia pe deplin în considerare potențialul utilizării consumului dispecerizabil, a instalațiilor de stocare a energiei sau a altor resurse ca alternativă la extinderea sistemului, precum și consumul preconizat, schimburile comerciale cu alte țări și planurile de investiții la nivelul Uniunii și cele privind rețelele regionale.

(4)  Autoritatea de reglementare consultă toți utilizatorii de sistem, actuali sau potențiali, privind planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani, în mod deschis și transparent. Persoanelor fizice sau întreprinderilor care revendică statutul de utilizatori potențiali de sistem li se poate solicita să dovedească aceste revendicări. Autoritatea de reglementare publică rezultatul procesului de consultare, în special în privința unor posibile necesități de investiții.

(5)  Autoritatea de reglementare evaluează dacă planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani abordează toate necesitățile de investiții identificate pe parcursul procesului de consultare, și dacă este conform cu planul neobligatoriu la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei pe 10 ani (denumit în continuare „planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei”), menționat la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/...(52). În cazul în care există îndoieli cu privire la conformitatea cu planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei, autoritatea de reglementare consultă ACER. Autoritatea de reglementare poate solicita operatorului de transport și de sistem să își modifice planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani.

Autoritățile naționale competente examinează coerența planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani cu planul național privind energia și clima transmis în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999.

(6)  Autoritatea de reglementare monitorizează și evaluează punerea în aplicare a planului de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani.

(7)  În situațiile în care operatorul de transport și de sistem, din rațiuni diferite de rațiunile imperioase, asupra cărora nu deține niciun control, nu execută o investiție, care, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, statele membre se asigură că autoritatea de reglementare are obligația să adopte cel puțin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta executarea investiției în cauză dacă investiția este încă relevantă pe baza celui mai recent plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani:

(a)  să solicite operatorului de transport și de sistem să execute investiția în cauză sau

(b)  să organizeze o procedură de ofertare privind investiția în cauză, deschisă tuturor investitorilor sau

(c)  să oblige operatorul de transport și de sistem să accepte o majorare de capital pentru a finanța investițiile necesare și pentru a permite unor investitori independenți să participe la capital.

(8)  În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competențele sale prevăzute la alineatul (7) litera (b), aceasta poate obliga operatorul de transport și de sistem să accepte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(a)  finanțarea de către o parte terță;

(b)  construirea de către o parte terță;

(c)  realizarea noilor active de însuși operatorul în cauză;

(d)  exploatarea noului activ de însuși operatorul în cauză.

Operatorul de transport și de sistem furnizează investitorilor toate informațiile necesare pentru realizarea investiției, conectează noile active la rețeaua de transport și, în general, depune toate eforturile pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului de investiții.

Măsurile relevante cu privire la finanțare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare.

(9)  În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competențele sale prevăzute la alineatul (7), costurile respectivelor investiții intră sub incidența reglementărilor relevante privind tarifele.

Secțiunea 4

Desemnarea și certificarea operatorilor de transport și de sistem

Articolul 52

Desemnarea și certificarea operatorilor de transport și de sistem

(1)  Înainte de a fi aprobată și desemnată în calitate de operator de transport și de sistem, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile stabilite la alineatele (4), (5) și (6) ale prezentului articol și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/...(53).

(2)  Întreprinderile care au fost certificate de autoritatea de reglementare, în temeiul procedurii de certificare de mai jos, ca îndeplinind cerințele articolului 43 sunt aprobate și desemnate de către statele membre ca operatori de transport și de sistem. Desemnarea operatorilor de transport și de sistem este notificată Comisiei și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)  Operatorii de transport și de sistem notifică autorității de reglementare orice tranzacție planificată care poate necesita o reevaluare a conformității lor cu cerințele articolului 43.

(4)  Autoritățile de reglementare monitorizează respectarea permanentă de către operatorii de transport și de sistem a cerințelor articolului 43. Aceste autorități deschid o procedură de certificare în scopul asigurării respectării dispozițiilor respective:

(a)  în urma notificării de către operatorul de transport și de sistem în temeiul alineatului (3);

(b)  din proprie inițiativă, atunci când au luat cunoștință de faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenței asupra proprietarilor sistemelor de transport sau asupra operatorilor de transport și de sistem poate duce la încălcarea articolului 43 sau atunci când au motive să considere că s-ar fi produs o asemenea încălcare sau

(c)  la cererea motivată a Comisiei.

(5)  Autoritățile de reglementare adoptă o decizie cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către acesta sau de la data solicitării din partea Comisiei. După expirarea acestui termen, certificarea se consideră acordată. Decizia explicită sau tacită a autorităților de reglementare poate deveni efectivă numai după încheierea procedurii prevăzute la alineatul (6).

(6)  Decizia explicită sau tacită cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem este notificată fără întârziere Comisiei de către autoritatea de reglementare, împreună cu toate informațiile pertinente aferente. Comisia acționează în conformitate cu procedura stabilită la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/...(54).

(7)  Autoritățile de reglementare și Comisia pot solicita operatorilor de transport și de sistem și întreprinderilor care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare orice informații relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora, în temeiul prezentului articol.

(8)  Autoritățile de reglementare și Comisia asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Articolul 53

Certificarea în raport cu țările terțe

(1)  Atunci când un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport și de sistem, care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe țări terțe, solicită o certificare, autoritatea de reglementare notifică Comisia.

Autoritatea de reglementare notifică, de asemenea, fără întârziere Comisia cu privire la orice circumstanțe în urma cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe țări terțe ar dobândi controlul asupra unui sistem de transport sau asupra unui operator de transport și de sistem.

(2)  Operatorii de transport și de sistem notifică autorității de reglementare orice circumstanțe în baza cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe țări terțe ar dobândi controlul asupra sistemului de transport sau asupra operatorului de transport și de sistem.

(3)  Autoritatea de reglementare adoptă un proiect de decizie cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către operatorul de transport și de sistem. Aceasta refuză certificarea în cazul în care nu s-a demonstrat :

(a)  că entitatea în cauză îndeplinește cerințele de la articolul 43; și

(b)  în fața autorității de reglementare sau a altei autorități naționale competente desemnate de statul membru, faptul că acordarea certificării nu va pune în pericol siguranța alimentării cu energie a statului membru și a Uniunii. În examinarea acestui aspect, autoritatea de reglementare sau altă autoritate națională competentă ține seama de:

(i)  drepturile și obligațiile Uniunii față de țara terță respectivă în temeiul dreptului internațional, inclusiv al oricărui acord încheiat cu una sau mai multe țări terțe la care Uniunea este parte și în care sunt abordate aspecte legate de siguranța alimentării cu energie;

(ii)  drepturile și obligațiile statului membru față de țara terță respectivă în temeiul acordurilor încheiate cu țara terță respectivă, în măsura în care acestea respectă dreptul Uniunii; și

(iii)  alte elemente specifice ale cazului și de țara terță implicată.

(4)  Autoritatea de reglementare notifică fără întârziere Comisiei decizia luată, împreună cu toate informațiile relevante referitoare la aceasta.

(5)  Statele membre se asigură că autoritatea de reglementare sau autoritatea competentă desemnată menționată la alineatul (3) litera (b), înainte ca autoritatea de reglementare să adopte o decizie cu privire la certificare, solicită un aviz Comisiei cu privire la faptul că:

(a)  entitatea în cauză respectă cerințele de la articolul 43; și că

(b)  acordarea certificării nu va pune în pericol siguranța alimentării cu energie a Uniunii.

(6)  Comisia examinează cererea menționată la alineatul (5) de îndată ce o primește. În termen de două luni de la primirea cererii, Comisia transmite avizul său autorității de reglementare ▌sau, în cazul în care cererea a fost înaintată de autoritatea competentă desemnată, către aceasta.

În pregătirea avizului, Comisia poate solicita opinia ACER, a statului membru în cauză și a părților interesate. În cazul în care există o astfel de solicitare din partea Comisiei, termenul de două luni se prelungește cu două luni.

În cazul în care Comisia nu emite un aviz în termenul menționat la primul și la al doilea paragraf, se consideră că Comisia nu a ridicat obiecții cu privire la decizia autorității de reglementare.

(7)  Atunci când evaluează dacă controlul de către o persoană sau de către persoane dintr-una sau mai multe țări terțe pune în pericol siguranța alimentării cu energie a Uniunii, Comisia ține seama:

(a)  de elementele specifice ale cazului și de țara terță sau țările terțe implicate; și

(b)  de drepturile și obligațiile Uniunii față de țara sau țările terțe în cauză în temeiul dreptului internațional, inclusiv în temeiul unui acord încheiat cu una sau mai multe țări terțe la care Uniunea este parte și în care sunt abordate aspecte legate de siguranța alimentării cu energie electrică.

(8)  În termen de două luni de la încheierea termenului menționat la alineatul (6), autoritatea de reglementare ▌adoptă decizia finală cu privire la certificare. În adoptarea deciziei finale, autoritatea de reglementare ▌ține seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. În orice caz, statele membre au dreptul de a refuza certificarea atunci când acordarea acesteia pune în pericol siguranța alimentării cu energie a statului membru respectiv sau siguranța alimentării cu energie a unui alt stat membru. În cazul în care statul membru a desemnat o altă autoritate națională competentă pentru a efectua analiza menționată la alineatul (3) litera (b), acesta poate solicita autorității de reglementare ▌să adopte decizia finală în conformitate cu evaluarea respectivei autorități naționale competente. Decizia finală a autorității de reglementare ▌și avizul Comisiei se publică împreună. În cazul în care decizia finală diferă de avizul Comisiei, statul membru în cauză furnizează și publică, împreună cu decizia respectivă, motivele respectivei decizii.

(9)  Nicio dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exercita, în conformitate cu dreptul Uniunii, controale naționale legale pentru a-și proteja interesele legitime de siguranță publică.

(10)  Prezentul articol, cu excepția alineatului (3) litera (a), se aplică, de asemenea, statelor membre care fac obiectul unei derogări în temeiul articolului 66.

Articolul 54

Deținerea de instalații de stocare a energiei de către operatorii de transport și de sistem

(1)  Operatorii de transport și de sistem nu dețin, nu dezvoltă, nu administrează și nu exploatează instalații de stocare a energiei ▌.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de transport și de sistem să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalații de stocare a energiei care sunt componente de rețea complet integrate și au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)  în urma unei proceduri de licitație deschisă, transparentă și nediscriminatorie, supusă revizuirii și aprobării de către autoritatea de reglementare, nu li s-a atribuit altor părți dreptul de a deține, de a dezvolta, de a controla, de a administra sau de a exploata astfel de instalații sau aceste alte părți nu pot furniza respectivele servicii la un cost rezonabil și în timp util;

(b)  astfel de instalații sau servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței sunt necesare pentru ca operatorii de transport și de sistem să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive în vederea exploatării eficiente, fiabile și sigure a sistemului de transport, iar respectivele instalații și servicii nu sunt utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe piețele de energie electrică; și

(c)  autoritatea de reglementare a evaluat necesitatea unei astfel de derogări, a efectuat o evaluare ex ante a aplicării procedurii de licitație, inclusiv a condițiilor respectivei proceduri de licitație, și și-a dat aprobarea.

Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziții pentru a ajuta operatorii de transport și de sistem să asigure o procedură de licitație corectă.

(3)  Decizia de a acorda o derogare se notifică ACER și Comisiei, împreună cu informațiile pertinente referitoare la cerere și la motivele acordării respectivei derogări.

(4)  Autoritățile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puțin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalațiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate și eventualul interes al altor părți de a investi în astfel de instalații. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părți terțe care pot deține, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalații în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităților desfășurate de operatorii de transport și de sistem în acest domeniu în termen de 18 luni. În cadrul condițiilor pentru această procedură, autoritățile de reglementare pot permite operatorilor de transport și de sistem să primească o compensație rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiției realizate de aceștia în instalațiile de stocare a energiei.

(5)  Alineatul (4) nu se aplică în cazul componentelor de rețea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obișnuită a noilor instalații de stocare în baterii cu o decizie finală privind investiția până în 2024, cu condiția ca astfel de instalații de stocare în baterii:

(a)  să fie conectate la rețea în următorii doi ani;

(b)  să fie integrate în sistemul de transport;

(c)  să fie utilizate exclusiv pentru restabilirea instantanee reactivă a securității rețelei în cazul unor situații neprevăzute în rețea, dacă o astfel de măsură de restabilire începe imediat și se încheie în momentul în care redispecerizarea regulată poate rezolva situația; și

(d)  să nu fie utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe piețele de energie electrică, inclusiv pentru echilibrare.

Secțiunea 5

Separarea contabilă și transparența evidențelor contabile

Articolul 55

Dreptul de acces la evidențele contabile

(1)  Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autoritățile de reglementare menționate la articolul 57, au drept de acces la evidențele contabile ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice, în temeiul articolului 56, în măsura în care acest lucru este necesar pentru exercitarea funcțiilor lor.

(2)  Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autoritățile de reglementare, asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial. Statele membre pot să prevadă divulgarea acestor informații în cazul în care o astfel de divulgare este necesară pentru a permite autorităților competente să își exercite funcțiile.

Articolul 56

Separarea contabilă

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura păstrarea evidențelor contabile ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice în conformitate cu alineatele (2) și (3).

(2)  Întreprinderile din domeniul energiei electrice, indiferent de regimul proprietății care le este aplicabil sau de forma juridică, întocmesc, supun spre auditare și publică evidențele lor contabile anuale, conform normelor de drept național privind conturile anuale ale societăților cu răspundere limitată, adoptate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE.

Întreprinderile care nu au obligația juridică de a-și publica conturile anuale păstrează la sediul lor un exemplar din acestea la dispoziția publicului.

(3)  În evidențele lor contabile, întreprinderile din domeniul energiei electrice păstrează conturi separate pentru fiecare dintre activitățile de transport și de distribuție, astfel cum li s-ar impune dacă activitățile respective ar fi desfășurate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminărilor, a subvențiilor încrucișate și a denaturării concurenței. De asemenea, întreprinderile păstrează evidențe contabile, care pot fi consolidate, pentru alte activități din sectorul energiei electrice care nu au legătură cu transportul sau cu distribuția. Veniturile din proprietatea asupra sistemului de transport sau de distribuție se înscriu în evidențele contabile. După caz, întreprinderile au conturi consolidate pentru alte activități din afara domeniului energiei electrice. Conturile interne cuprind un bilanț și un cont de profit și de pierderi pentru fiecare activitate în parte.

(4)  Auditul menționat la alineatul (2) constă, în special, în a verifica dacă se respectă obligația de a evita discriminările și subvențiile încrucișate menționate la alineatul (3).

CAPITOLUL VII

AUTORITĂȚILE DE REGLEMENTARE

Articolul 57

Desemnarea și independența autorităților de reglementare

(1)  Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate de reglementare ▌la nivel național.

(2)  Alineatul (1) nu aduce atingere desemnării altor autorități de reglementare la nivel regional în statele membre, cu condiția să existe, în scopuri de reprezentare și de contact la nivelul Uniunii, un reprezentant de rang înalt în cadrul Consiliului autorităților de reglementare al ACER, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/... (55).

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate desemna autorități de reglementare pentru sistemele de dimensiuni reduse, într-o regiune separată din punct de vedere geografic al cărei consum pe anul 2008 a reprezentat mai puțin de 3 % din consumul total al statului membru din care face parte. Această derogare nu aduce atingere numirii unui reprezentant de rang înalt, în scopuri de reprezentare și de contact la nivelul Uniunii în cadrul Consiliului autorităților de reglementare al ACER în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/...+.

(4)  Statele membre garantează independența autorităților de reglementare și se asigură că acestea își exercită competențele în mod imparțial și transparent. În acest scop, statele membre se asigură că, atunci când își îndeplinesc atribuțiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive și al actelor juridice conexe, autoritatea de reglementare:

(a)  este distinctă din punct de vedere juridic și independentă din punct de vedere funcțional de alte entități publice sau private;

(b)  se asigură că personalul său și persoanele cu funcție de conducere:

(i)  acționează în mod independent de orice interes de piață; și

(ii)  nu solicită și nu acceptă instrucțiuni directe din partea niciunui guvern sau a niciunei entități publice sau private în îndeplinirea atribuțiilor de reglementare care le revin. Această cerință nu aduce atingere unei cooperări strânse, după caz, cu alte autorități naționale competente sau orientărilor de politică generală elaborate de guvern, care nu au legătură cu atribuțiile de reglementare menționate la articolul 59.

(5)  În scopul de a proteja independența autorităților de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

(a)  autoritățile de reglementare pot lua decizii autonome, independent de orice alt organism politic▌;

(b)  autoritatea de reglementare deține toate resursele umane și financiare de care are nevoie pentru a-și îndeplini atribuțiile și a-și exercita competențele în mod eficace și eficient;

(c)  autoritatea de reglementare are o alocare bugetară anuală separată cu autonomie în execuția bugetului alocat; și

(d)  membrii consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere în cadrul autorității de reglementare sunt numite pentru un mandat fix de cinci până la șapte ani, care poate fi reînnoit o singură dată;

(e)  membrii consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența unui astfel de consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere în cadrul autorității de reglementare sunt numite pe baza unor criterii obiective, transparente și publicate, urmându-se o procedură independentă și imparțială, care garantează faptul că respectivii candidați au competențele și experiența necesare pentru poziția relevantă din cadrul autorității ▌de reglementare▌;

(f)  există dispoziții referitoare la conflictul de interese, iar obligațiile de confidențialitate se mențin și după încheierea mandatului membrilor consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența unui astfel de consiliu, după încetarea mandatului persoanelor cu cele mai înalte funcții de conducere;

(g)  membrii consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența unui astfel de consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere în cadrul autorității de reglementare pot fi destituite numai pe baza unor criterii transparente în prealabil existente.

În ceea ce privește primul paragraf litera (d), statele membre se asigură că există un sistem de rotație corespunzător pentru consiliul de administrație sau pentru persoanele cu funcțiile cele mai înalte de conducere. Membrii consiliului de administrație sau, în absența acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere pot fi eliberate din funcție în cursul mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol sau în cazul în care au comis o abatere în conformitate cu dreptul intern.

(6)  Statele membre pot să dispună verificarea ex post de către un auditor independent a conturilor anuale ale autorității de reglementare.

(7)  Până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la respectarea de către autoritățile naționale a principiului independenței prevăzut la prezentul articol.

Articolul 58

Obiectivele generale ale autorităților de reglementare

În îndeplinirea atribuțiilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, autoritățile de reglementare iau toate măsurile rezonabile pentru realizarea, în cadrul atribuțiilor și competențelor care le revin în conformitate cu articolul 59, în cooperare strânsă, după caz, cu alte autorități naționale competente, inclusiv cu autoritățile din domeniul concurenței, precum și cu autorități, inclusiv cele de reglementare, din statele membre învecinate și, după caz, din țările terțe învecinate, și fără a aduce atingere competențelor lor, a următoarelor obiective:

(a)  promovarea, în cadrul Uniunii, în strânsă cooperare cu autoritățile de reglementare ale altor state membre, cu Comisia și cu ACER, a unei piețe interne de energie electrică sigure, flexibile, competitive și durabile din punctul de vedere al mediului, precum și a unei deschideri efective a pieței în beneficiul tuturor clienților și furnizorilor din Uniune, precum și garantarea condițiilor adecvate pentru funcționarea eficientă și fiabilă a rețelelor de energie electrică, având în vedere obiectivele pe termen lung;

(b)  dezvoltarea, în cadrul Uniunii, a unor piețe transfrontaliere regionale competitive și funcționale, în vederea realizării obiectivelor menționate la litera (a);

(c)  eliminarea restricțiilor privind comerțul cu energie electrică între statele membre, inclusiv a celor privind dezvoltarea unor capacități transfrontaliere de transport corespunzătoare pentru a satisface cererile și pentru a îmbunătăți integrarea piețelor naționale, ceea ce ar putea facilita fluxurile de energie electrică pe întreg teritoriul Uniunii;

(d)  contribuția la dezvoltarea, în cel mai rentabil mod, a unor sisteme nediscriminatorii sigure, fiabile și eficiente, orientate către consumator, precum și promovarea caracterului adecvat al sistemelor și, în conformitate cu obiectivele generale de politică în domeniul energiei, promovarea eficienței energetice și a integrării producerii la scară redusă și la scară largă de energie electrică din surse regenerabile, precum și a producerii distribuite, atât în rețelele de transport, cât și în cele de distribuție și facilitarea funcționării acestora în legătură cu alte rețele energetice de gaze sau de energie termică;

(e)  facilitarea accesului la rețea al noilor capacități de producere și instalații de stocare a energiei, în special prin eliminarea obstacolelor care ar putea împiedica accesul noilor intrați pe piață și al energiei electrice din surse regenerabile;

(f)  garantarea acordării de stimulente corespunzătoare operatorilor de sistem și utilizatorilor de sistem, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a spori eficiența, în special eficiența energetică, în ceea ce privește performanța sistemelor, precum și pentru a stimula integrarea pieței;

(g)  garantarea unor avantaje pentru clienți de pe urma funcționării eficiente a piețelor interne, promovarea concurenței efective și sprijinirea asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor în strânsă cooperare cu autoritățile de protecție a consumatorilor competente;

(h)  sprijinirea atingerii unor standarde ridicate pentru serviciul universal și pentru serviciul public în domeniul furnizării energiei electrice, contribuind la protejarea clienților vulnerabili și la compatibilitatea proceselor necesare de schimb de date pentru migrarea clienților.

Articolul 59

Atribuțiile și competențele autorităților de reglementare

(1)  Autoritățile de reglementare au următoarele atribuții:

(a)  să stabilească sau să aprobe, conform unor criterii transparente, tarife de transport sau de distribuție sau metodologiile pentru acestea, sau ambele;

(b)  să asigure respectarea de către operatorii de transport și de sistem și de către operatorii de distribuție, precum și, atunci când este cazul, respectarea de către proprietarii de sisteme și de către orice întreprindere din domeniul energiei electrice și alți participanți la piață, a obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/...(56), al codurilor de rețea și orientărilor adoptate în temeiul articolelor 59, 60 și 61 din Regulamentul (UE) 2019/...+, precum și al altor acte relevante din dreptul Uniunii, inclusiv în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, precum și respectarea deciziilor ACER;

(c)  în strânsă colaborare cu celelalte autorități de reglementare, să asigure respectarea de către ENTSO pentru energie electrică și entitatea OSD UE a obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/...(57), al codurilor de rețea și orientărilor adoptate în temeiul articolelor 59, 60 și 61 din Regulamentul (UE) 2019/...+, precum și al altor acte relevante din dreptul Uniunii, inclusiv în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, precum și respectarea deciziilor ACER și să identifice în comun nerespectarea de către ENTSO pentru energie electrică și entitatea OSD UE a obligațiilor care le revin; în cazul în care autoritățile de reglementare nu au reușit să ajungă la un acord în termen de patru luni de la începerea consultărilor pentru identificarea în comun a cazurilor de nerespectare, chestiunea este adusă la cunoștința ACER în vederea luării unei decizii, în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/...(58);

(d)  să aprobe produsele și procesul de achiziție pentru serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței;

(e)  să pună în aplicare codurile de rețea și orientările adoptate în temeiul articolelor 59, 60 și 61 din Regulamentul (UE) 2019/...(59) prin măsuri la nivel național sau, atunci când se impune, prin măsuri coordonate la nivel regional sau la nivelul Uniunii;

(f)  să coopereze, în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, cu autoritatea sau autoritățile de reglementare din statele membre implicate și cu ACER, în special prin participarea la lucrările Consiliului autorităților de reglementare al ACER în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE­) 2019/...(60);

(g)  să respecte și să pună în aplicare toate deciziile relevante, cu caracter juridic obligatoriu, ale Comisiei și ale ACER;

(h)  să garanteze că operatorii de transport și de sistem pun la dispoziție, în cea mai mare măsură posibilă, capacități de interconexiune în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2019/...+;

(i)  să prezinte autorităților competente din statele membre, Comisiei și ACER rapoarte anuale cu privire la modul de îndeplinire a atribuțiilor lor și la activitățile desfășurate, inclusiv cu privire la măsurile luate și rezultatele obținute în ceea ce privește fiecare dintre atribuțiile menționate la prezentul articol;

(j)  să garanteze lipsa subvențiilor încrucișate între activitățile de transport, distribuție și furnizare sau alte activități cu sau fără legătură cu sectorul energiei electrice;

(k)  să monitorizeze planurile de investiții ale operatorilor de transport și de sistem și să furnizeze în raportul său anual o evaluare a acestor planuri de investiții din punctul de vedere al concordanței lor cu planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei; o astfel de evaluare poate include recomandări de modificare a acestor planuri de investiții;

(l)  să monitorizeze și să evalueze performanța operatorilor de transport și de sistem și a operatorilor de distribuție în legătură cu dezvoltarea unei rețele inteligente care să promoveze eficiența energetică și integrarea energiei din surse regenerabile pe baza unui set limitat de indicatori ▌și să publice, la fiecare doi ani, un raport național care să includă recomandări ▌;

(m)  să stabilească sau să aprobe standardele și cerințele de calitate a serviciilor și a furnizării sau să contribuie la realizarea acestui obiectiv împreună cu alte autorități competente și să monitorizeze respectarea normelor de siguranță și fiabilitate a rețelei și să revizuiască performanțele lor anterioare;

(n)  să monitorizeze nivelul de transparență, inclusiv al prețurilor angro, garantând respectarea de către întreprinderile din domeniul energiei electrice a obligațiilor referitoare la transparență;

(o)  să monitorizeze gradul și eficiența deschiderii piețelor și a concurenței la nivelul comerțului angro și cu amănuntul, inclusiv în ceea ce privește bursele de energie electrică, prețurile pentru clienții casnici, inclusiv sistemele de plată anticipată, impactul contractelor de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice și al utilizării sistemelor de contorizare inteligentă, tarifele percepute pentru schimbarea furnizorului, tarifele de deconectare, tarifele percepute pentru serviciile de întreținere, executarea serviciilor de întreținere și tarifele percepute pentru acestea, raportul dintre prețurile pentru clienții casnici și prețurile cu ridicata, evoluția tarifelor și taxelor de rețea, plângerile înaintate de clienții casnici, precum și orice denaturare sau restricționare a concurenței, precum și să furnizeze toate informațiile relevante și să prezinte toate situațiile relevante autorităților competente din domeniul concurenței;

(p)  să monitorizeze apariția unor practici contractuale restrictive, inclusiv a unor clauze privind exclusivitatea, care pot împiedica clienții ▌să încheie contracte simultan cu mai mulți furnizori sau pot restrânge posibilitatea acestora de a face această alegere, informând, dacă este cazul, autoritățile naționale din domeniul concurenței cu privire la astfel de practici;

(q)  să monitorizeze perioadele de timp necesare operatorilor de transport și de sistem și ale operatorilor de distribuție pentru racordări și reparații;

(r)  să contribuie, împreună cu alte autorități competente, la asigurarea eficacității și aplicării măsurilor de protecție a consumatorilor;

(s)  să publice cel puțin o dată pe an recomandări cu privire la conformitatea prețurilor de furnizare cu articolul 5 și să transmită respectivele recomandări autorităților din domeniul concurenței, dacă este cazul;

(t)  să garanteze accesul nediscriminatoriu la datele privind consumul clienților, aplicarea cu titlu opțional a unui format ușor de înțeles armonizat la nivel național pentru datele privind consumul, precum și accesul prompt al tuturor clienților la astfel de date în temeiul articolelor 23 și 24;

(u)  să monitorizeze punerea în aplicare a normelor referitoare la rolurile și responsabilitățile care revin operatorilor de transport și de sistem, operatorilor de distribuție, furnizorilor, clienților și altor participanți la piață, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/...(61);

(v)  să monitorizeze investițiile în capacitățile de producere și de stocare în raport cu siguranța alimentării cu energie electrică;

(w)  să monitorizeze cooperarea tehnică dintre operatorii de transport și de sistem din Uniune și cei din țările terțe;

(x)  să sprijine compatibilitatea proceselor de schimb de date pentru cele mai importante procese de piață la nivel regional;

(y)  să monitorizeze disponibilitatea ▌instrumentelor de comparare care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 14▌;

(z)  să monitorizeze eliminarea obstacolelor și restricțiilor nejustificate care împiedică dezvoltarea consumului de energie electrică autogenerată și a comunităților de energie ale cetățenilor.

(2)  Atribuțiile de monitorizare prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite de alte autorități decât autoritățile de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informațiile obținute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziția autorităților de reglementare în cel mai scurt timp posibil.

În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alineatul (1), autoritățile de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de transport și de sistem și colaborează îndeaproape cu alte autorități naționale competente, după caz, fără a aduce atingere caracterului independent și competențelor specifice ale acestora și respectând principiile unei mai bune reglementări.

Orice aprobare acordată de o autoritate de reglementare sau de către ACER în temeiul prezentei directive nu aduce atingere exercitării în viitor și în mod legitim a oricărei competențe de către autoritatea de reglementare, în temeiul prezentului articol, sau oricărei sancțiuni aplicată de alte autorități competente sau de Comisie.

(3)  Statele membre se asigură că autorităților de reglementare le sunt conferite competențele care să le permită să își îndeplinească în mod eficient și rapid atribuțiile prevăzute la prezentul articol. În acest scop, autorităților de reglementare le revin cel puțin următoarele competențe:

(a)  să emită decizii cu caracter obligatoriu pentru întreprinderile din domeniul energiei electrice;

(b)  să desfășoare investigații cu privire la funcționarea piețelor de energie electrică, precum și să decidă și să aplice orice măsuri proporționale necesare pentru promovarea unei concurențe efective și pentru asigurarea unei funcționări corespunzătoare a pieței. După caz, autoritățile de reglementare au, de asemenea, competența de a coopera cu autoritatea națională din domeniul concurenței și cu autoritățile de reglementare a pieței financiare sau cu Comisia în desfășurarea de investigații în domeniul dreptului concurenței;

(c)  să solicite întreprinderilor din domeniul energiei electrice toate informațiile relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor lor, inclusiv justificarea oricărui refuz de a acorda acces terților, precum și orice informații privind măsurile necesare pentru consolidarea rețelei;

(d)  să aplice sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/...+ sau al oricărei decizii relevante și cu forță juridică obligatorie a autorității de reglementare sau a ACER sau să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni, inclusiv competența de a aplica sau de a propune impunerea de sancțiuni de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a operatorului de transport și de sistem asupra operatorului de transport și de sistem sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a întreprinderii integrate pe verticală asupra întreprinderii integrate pe verticală, după caz, pentru nerespectarea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive; și

(e)  să dețină drepturi corespunzătoare de a investiga și competențele aferente în legătură cu soluționarea litigiilor în conformitate cu articolul 60 alineatele (2) și (3).

(4)  Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde ENTSO pentru energie electrică sau entitatea OSD UE își are sediul are competența să impună sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare acestor entități în cazul în care acestea nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/...(62) sau al oricărei decizii relevante și cu forță juridică obligatorie a autorității de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni.

(5)  Pe lângă atribuțiile care le revin în temeiul alineatelor (1) și (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de sistem independent în temeiul articolului 44, autoritățile de reglementare:

(a)  monitorizează respectarea de către proprietarul sistemului de transport și de către operatorul de sistem independent a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului articol și dispun aplicarea unor sancțiuni în caz de nerespectare, în conformitate cu alineatul (3) litera (d);

(b)  monitorizează relațiile și schimbul de informații dintre proprietarul sistemului de transport și operatorul de sistem independent, în vederea garantării respectării de către acesta din urmă a obligațiilor sale și, în special, aprobă contracte și acționează ca autorități de soluționare a litigiilor dintre operatorul de sistem independent și proprietarul sistemului de transport în ceea ce privește plângerile înaintate de oricare dintre aceștia în conformitate cu articolul 60 alineatul (2);

(c)  fără a aduce atingere procedurii prevăzute la articolul 44 alineatul (2) litera (c), aprobă, în cazul primului plan de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani, planul de investiții și planul multianual de dezvoltare a rețelei, prezentate cel puțin la fiecare doi ani de către operatorul de sistem independent;

(d)  se asigură că tarifele de acces la rețea percepute de operatorii de sistem independenți cuprind o redevență pentru proprietarul sau proprietarii rețelei, care asigură o compensație corespunzătoare pentru activele rețelei și pentru orice investiții noi în cadrul acesteia, cu condiția ca acestea să fie aplicate în mod economic și eficient;

(e)  au dreptul de a desfășura inspecții, inclusiv inspecții neanunțate, la sediul proprietarului de sistem de transport și la sediul operatorului de sistem independent; și

(f)  monitorizează utilizarea veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor percepute de către operatorul de sistem independent în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/...(63).

(6)  Pe lângă atribuțiile și competențele care le revin în temeiul alineatelor (1) și (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de transport și de sistem în temeiul capitolului VI secțiunea 3, autorităților de reglementare le sunt acordate cel puțin următoarele atribuții și competențe:

(a)  să aplice sancțiuni, în conformitate cu alineatul (3) litera (d), în cazul unor practici discriminatorii în favoarea întreprinderii integrate pe verticală;

(b)  să monitorizeze schimbul de informații între operatorul de transport și de sistem și întreprinderea integrată pe verticală pentru a garanta respectarea de către operatorul de transport și de sistem a obligațiilor sale;

(c)  să acționeze ca o autoritate de soluționare a litigiilor între întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de transport și de sistem în ceea ce privește plângerile înaintate de oricare dintre aceștia, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2);

(d)  să monitorizeze relațiile comerciale și financiare, inclusiv împrumuturile, dintre întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de transport și de sistem;

(e)  să aprobe toate acordurile comerciale și financiare între întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de transport și de sistem cu condiția ca acestea să respecte condițiile pieței;

(f)  să solicite o justificare din partea întreprinderii integrate pe verticală atunci când sunt notificate de agentul de conformitate conform articolului 50 alineatul (4), o astfel de justificare incluzând, în special, dovezi care să arate faptul că nu a fost înregistrată nicio practică discriminatorie în favoarea întreprinderii integrate pe verticală;

(g)  să efectueze inspecții, inclusiv inspecții neanunțate, la sediul întreprinderii integrate pe verticală și al operatorului de transport și de sistem; și

(h)  să atribuie toate sarcinile sau sarcini specifice ale operatorului de transport și de sistem unui operator de sistem independent numit în conformitate cu articolul 44 în cazul încălcării în mod repetat de către operatorul de transport și de sistem a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei directive, în special în cazul repetării unor practici discriminatorii în favoarea întreprinderii integrate pe verticală.

(7)  Cu excepția cazurilor în care ACER are competența de a stabili și de a aproba clauzele și condițiile sau metodologiile de punere în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor în temeiul capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/...(64) în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/...(65) deoarece este necesar ca acestea să fie coordonate între ele, autoritățile de reglementare răspund de stabilirea sau de aprobarea, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare, cel puțin a metodologiilor naționale folosite pentru calcularea sau stabilirea clauzelor și condițiilor referitoare la:

(a)  tarifele de conectare și acces la rețelele naționale, inclusiv tarifele de transport și de distribuție, sau metodologiile referitoare la acestea, aceste tarife sau metodologii permit efectuarea investițiilor necesare în rețele într-un mod care să permită acestor investiții să asigure funcționarea continuă a rețelelor;

(b)  furnizarea de servicii de sistem care sunt realizate în modul cel mai economic posibil și oferă stimulente corespunzătoare utilizatorilor de rețele pentru ca aceștia să echilibreze intrările și ieșirile, serviciile de sistem fiind furnizate într-un mod corect și nediscriminatoriu și se întemeiază pe criterii obiective; și

(c)  accesul la infrastructurile transfrontaliere, inclusiv procedurile de alocare de capacitate și de gestionare a congestiilor.

(8)  Metodologiile sau clauzele și condițiile menționate la alineatul (7) se publică.

(9)  pentru a spori transparența pe piață și a oferi tuturor părților interesate toate informațiile și deciziile sau propunerile de decizii necesare referitoare la tarifele de transport și de distribuție menționate la articolul 60 alineatul (3), autoritățile de reglementare publică metodologia detaliată și costurile subiacente utilizate la calcularea tarifelor de rețea relevante, asigurând confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(10)  Autoritățile de reglementare monitorizează gestionarea congestiilor în cadrul sistemelor naționale de energie electrică, inclusiv capacitățile de interconexiune, și punerea în aplicare a normelor de gestionare a congestiilor. În acest sens, operatorii de transport și de sistem sau operatorii pieței prezintă autorităților de reglementare normele lor de gestionare a congestiilor, inclusiv cele de alocare a capacităților. Autoritățile de reglementare pot cere modificări ale acestor norme.

Articolul 60

Decizii și plângeri

(1)  Autoritățile de reglementare au competența de a solicita operatorilor de transport și de sistem și operatorilor de distribuție să modifice, dacă este necesar, condițiile și inclusiv tarifele sau metodologiile menționate la articolul 59 din prezenta directivă, în scopul de a asigura proporționalitatea acestora, precum și aplicarea lor într-un mod nediscriminatoriu, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/...(66). În cazul unor întârzieri în ceea ce privește stabilirea tarifelor de transport și distribuție, autoritățile de reglementare sunt împuternicite să stabilească sau să aprobe tarife sau metodologii de transport și distribuție provizorii și să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele sau metodologiile finale se abat de la aceste tarife sau metodologii provizorii.

(2)  Orice parte care depune o plângere împotriva unui operator de transport și de sistem sau de distribuție referitoare la obligațiile care revin operatorului în temeiul prezentei directive poate înainta această plângere autorității de reglementare care, acționând ca autoritate de soluționare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la data primirii plângerii. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în cazul în care autoritatea de reglementare are nevoie de informații suplimentare. Acest termen extins poate fi prelungit în continuare cu acordul reclamantului. Decizia autorității de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie pronunțată în urma unei căi de atac.

(3)  Orice parte care se consideră lezată și care are dreptul de a contesta o decizie privind metodologiile luată în temeiul articolului 59 sau, în cazul în care autoritățile de reglementare au obligația de a se consulta, o decizie privind metodologiile sau tarifele propuse, poate să depună o contestație în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie, în termen de două luni de la publicarea acesteia sau într-un termen mai scurt prevăzut de statele membre. Contestația nu are efect suspensiv.

(4)  Statele membre creează mecanisme eficiente și adecvate de reglementare, de control și de asigurare a transparenței, în scopul evitării abuzurilor de poziție dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, dar și a oricăror practici agresive. Aceste mecanisme iau în considerare dispozițiile TFUE, în special cele ale articolului 102.

(5)  Statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare, inclusiv măsuri administrative sau penale în conformitate cu dreptul intern, împotriva persoanelor fizice sau juridice care răspund pentru nerespectarea normelor privind confidențialitatea impuse de prezenta directivă.

(6)  Plângerile și contestațiile menționate la alineatele (2) și (3) nu aduc atingere exercitării dreptului de a introduce o cale de atac în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

(7)  Deciziile luate de autoritățile de reglementare sunt pe deplin întemeiate și motivate pentru a permite controlul judiciar. Deciziile sunt disponibile publicului, asigurându-se confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(8)  Statele membre asigură existența a mecanismelor adecvate la nivel național care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorității de reglementare are dreptul de a introduce o cale de atac în fața unui organism independent de orice parte afectată și de orice guvern.

Articolul 61

Cooperarea regională între autoritățile de reglementare în ceea ce privește aspectele transfrontaliere

(1)  Autoritățile de reglementare cooperează îndeaproape și se consultă între ele, în special în cadrul ACER, furnizându-și reciproc, precum și ACER, toate informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce privește schimbul de informații, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiași nivel de confidențialitate ca cel impus autorității emitente.

(2)  Autoritățile de reglementare cooperează cel puțin la nivel regional în scopul:

(a)  de a încuraja crearea de mecanisme operaționale necesare pentru a permite o gestionare optimă a rețelei, de a promova bursele comune de energie electrică și alocarea capacității de interconexiune transfrontalieră, precum și de a permite un nivel adecvat al capacității de interconexiune, inclusiv prin intermediul unor noi interconectări, în interiorul regiunii și între regiuni, permițând astfel dezvoltarea unei concurențe efective și îmbunătățirea siguranței alimentării cu energie electrică, fără a face discriminări între furnizorii din diferite state membre;

(b)  de a coordona activitățile comune de supraveghere a entităților care desfășoară activități la nivel regional;

(c)  de a coordona, în cooperare cu alte autorități implicate, activitățile comune de supraveghere a evaluărilor adecvării resurselor la nivel național, regional și european;

(d)  de a coordona dezvoltarea tuturor codurilor de rețea și a orientărilor pentru operatorii de transport și de sistem vizați și pentru alți participanți de pe piață și

(e)  de a coordona dezvoltarea normelor privind gestionarea congestiilor.

(3)  Autoritățile de reglementare au dreptul de a încheia acorduri de cooperare între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării.

(4)  Acțiunile menționate la alineatul (2) se desfășoară, după caz, în colaborare strânsă cu alte autorități naționale competente și fără a aduce atingere competențelor specifice ale acestora.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări cu privire la limitele atribuțiilor autorităților de reglementare de a coopera între ele, precum și cu ACER.

Articolul 62

Atribuțiile și competențele autorităților de reglementare cu privire la centrele de coordonare regionale

(1)  În strânsă coordonare, autoritățile de reglementare regionale din regiunea de operare a sistemului în care se înființează un centru de coordonare regional:

(a)  aprobă propunerea de înființare a centrelor de coordonare regionale în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/...(67);

(b)  aprobă costurile legate de activitățile centrelor de coordonare regionale, care sunt suportate de operatorii de transport și de sistem și care urmează a fi luate în considerare la calcularea tarifelor, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și adecvate;

(c)  aprobă procesul decizional bazat pe cooperare;

(d)  asigură că centrele de coordonare regionale sunt dotate cu toate resursele umane, tehnice, fizice și financiare necesare îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive și îndeplinirii atribuțiilor lor într-un mod independent și imparțial;

(e)  propun, împreună cu alte autorități de reglementare dintr-o regiune de operare a sistemului, eventuale atribuții și competențe suplimentare care să fie conferite centrelor de coordonare regionale de către statele membre din regiunea de operare a sistemului;

(f)  asigură respectarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă și în alte acte legislative relevante ale Uniunii, în special în privința aspectelor transfrontaliere, și se consultă pentru a identifica împreună cazurile de nerespectare a obligațiilor de către centrele de coordonare regionale; în cazul în care autoritățile de reglementare nu au reușit să ajungă la un acord în termen de patru luni de la începerea consultărilor în ceea ce privește identificarea împreună a cazurilor de nerespectare, chestiunea este adusă la cunoștința ACER în vederea luării unei decizii, în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/...(68);

(g)  monitorizează executarea coordonării sistemului și prezintă ACER un raport anual în acest sens, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) 2019/...(69).

(2)  Statele membre se asigură că autorităților de reglementare le sunt conferite competențele care le permit să își îndeplinească în mod eficient și rapid atribuțiile menționate la alineatul (1). În acest scop, autoritățile de reglementare au cel puțin următoarele competențe:

(a)  de a solicita informații centrelor de coordonare regionale;

(b)  de a efectua inspecții, inclusiv inspecții neanunțate, la sediul centrelor de coordonare regionale;

(c)  de a emite decizii comune obligatorii pentru centrele de coordonare regionale.

(3)  Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde își are sediul centrul de coordonare regional este competentă să aplice sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare centrului de coordonare regional, în cazul în care acesta nu își respectă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/...(70) sau al oricărei decizii relevante și cu forță juridică obligatorie a autorității de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni.

Articolul 63

Conformitatea cu codurile de rețea și cu orientările

(1)  Orice autoritate de reglementare, precum și Comisia pot solicita avizul ACER cu privire la conformitatea unei decizii luate de o autoritate de reglementare cu codurile de rețea și cu orientările menționate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/...(71).

(2)  ACER își prezintă avizul atât autorității de reglementare care l-a solicitat, respectiv, Comisiei, cât și autorității de reglementare care a luat decizia în cauză, în termen de trei luni de la data primirii solicitării de aviz.

(3)  În cazul în care autoritatea de reglementare care a luat decizia nu se conformează avizului ACER în termen de patru luni de la data primirii avizului, ACER informează Comisia cu privire la acest fapt.

(4)  Orice autoritate de reglementare poate informa Comisia, în cazul în care consideră că o decizie relevantă pentru comerțul transfrontalier, luată de o altă autoritate de reglementare, nu este conformă cu codurile de rețea și cu orientările menționate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/...+, în termen de două luni de la data deciziei respective.

(5)  În cazul în care, fie în termen de două luni după ce a fost informată de către ACER în conformitate cu alineatul (3), ori de către o autoritate de reglementare în conformitate cu alineatul (4), fie din proprie inițiativă în termen de trei luni de la data deciziei, Comisia consideră ca respectiva decizie a autorității de reglementare ridică îndoieli majore în ceea ce privește compatibilitatea cu codurile de rețea și cu orientările menționate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/...(72), Comisia poate decide examinarea mai detaliată a cazului. Într-o astfel de situație, Comisia invită autoritatea de reglementare și părțile la procedură să își prezinte observațiile.

(6)  În cazul în care Comisia a decis examinarea mai detaliată a cazului, în termen de maxim patru luni de la data deciziei respective, Comisia emite o decizie finală:

(a)  de a nu ridica obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare; sau

(b)  de a solicita autorității de reglementare în cauză să își retragă decizia, pe motiv că orientările și codurile de rețea nu au fost respectate.

(7)  În cazul în care Comisia nu a luat o decizie de examinare mai detaliată a cazului sau nu a luat o decizie finală în termenele prevăzute la alineatele (5) și, respectiv, (6), se consideră că nu a ridicat obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare.

(8)  Autoritatea de reglementare se conformează, în termen de două luni, deciziei Comisiei prin care i se solicită autorității de reglementare să își retragă decizia, și informează Comisia în consecință.

(9)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări care să conțină detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a prezentului articol.

Articolul 64

Evidența datelor

(1)  Statele membre solicită furnizorilor să păstreze la dispoziția autorităților naționale, inclusiv a autorităților de reglementare ▌, a autorităților naționale din domeniul concurenței și a Comisiei, timp de cel puțin cinci ani, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care le revin, datele relevante cu privire la toate tranzacțiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică și al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienți angro și cu operatori de transport și de sistem.

(2)  Aceste date cuprind informații privind caracteristicile tranzacțiilor relevante, cum ar fi durata, regulile privind livrarea și decontarea, cantitatea, datele și termenele de executare, prețurile tranzacției, mijloacele de identificare a clientului angro în cauză, precum și informații specifice privind toate contractele de furnizare a energiei electrice și toate instrumentele derivate din domeniul energiei electrice nedecontate.

(3)  Autoritatea de reglementare poate decide să pună la dispoziția participanților la piață elemente ale acestor informații, cu condiția ca informațiile sensibile din punct de vedere comercial referitoare la anumiți actori de pe piață sau la anumite tranzacții să nu fie divulgate. Prezentul alineat nu se aplică informațiilor referitoare la instrumente financiare care intră sub incidența Directivei 2014/65/UE.

(4)  Prezentul articol nu creează obligații suplimentare față de autoritățile menționate la alineatul (1) pentru entitățile care intră sub incidența Directivei 2014/65/UE.

(5)  În cazul în care autoritățile menționate la alineatul (1) necesită acces la datele păstrate de entitățile care intră sub incidența Directivei 2014/65/UE, autoritățile responsabile în temeiul respectivei directive furnizează autorităților respective datele solicitate.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 65

Condiții de concurență echitabile

(1)  Măsurile pe care le pot adopta statele membre în temeiul prezentei directive pentru a asigura condiții de concurență echitabile trebuie să fie compatibile cu TFUE, în special cu articolul 36, și cu legislația Uniunii.

(2)  Măsurile menționate la alineatul (1) trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și transparente. Măsurile respective se aplică numai după notificarea Comisiei și după primirea aprobării acesteia.

(3)  Comisia acționează în urma notificării menționate la alineatul (2) în termen de două luni de la data primirii notificării. Termenul respectiv începe în ziua următoare datei primirii informațiilor complete. În cazul în care Comisia nu a acționat în acest termen de două luni, se consideră că aceasta nu are obiecții în ceea ce privește măsurile care i-au fost notificate.

Articolul 66

Derogări

(1)  Statele membre care pot demonstra că au probleme majore la exploatarea sistemelor conectate mici și a sistemelor izolate mici pot solicita Comisiei derogări de la dispozițiile relevante din articolele 7 și 8 și din capitolele IV, V și VI.

Sistemele izolate mici și Franța, în ceea ce privește Corsica, pot, de asemenea, să solicite o derogare de la articolele 4, 5 și 6.

Înainte de a lua o decizie, Comisia informează statele membre cu privire la aceste solicitări, cu respectarea confidențialității.

(2)  Derogările acordate de Comisie menționate la alineatul (1) sunt limitate în timp și sunt supuse anumitor condiții care vizează creșterea concurenței și integrarea cu piața internă și care garantează faptul că derogările nu împiedică tranziția către energia din surse regenerabile, mai multă flexibilitate, stocarea energiei, electromobilitate și consum dispecerizabil.

În cazul regiunilor ultraperiferice în sensul articolului 349 din TFUE, care nu pot fi interconectate cu piața de energie electrică a Uniunii, derogarea nu este limitată în timp și este supusă anumitor condiții care garantează că derogarea nu împiedică tranziția către energia din surse regenerabile.

Deciziile prin care se acordă derogări se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)  Articolul 43 nu se aplică în ceea ce privește Cipru, Luxemburg și Malta. În plus, articolele 6 și 35 nu se aplică în ceea ce privește Malta, iar articolele 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 52 nu se aplică în ceea ce privește Cipru.

În sensul articolului 43 alineatul (1) litera (b), noțiunea de „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare” nu se referă la clienții finali care desfășoară oricare dintre funcțiile de producere și/sau de furnizare a energiei electrice, fie direct, fie prin intermediul unei întreprinderi asupra căreia își exercită controlul, fie individual, fie în comun, cu condiția ca, din punctul de vedere al mediei anuale, clienții finali, inclusiv cotele lor de energie electrică produsă în întreprinderile controlate să fie consumatori neți de energie electrică și cu condiția ca valoarea economică a energiei electrice pe care o vând terților să fie nesemnificativă ca proporție în cadrul celorlalte activități comerciale pe care le desfășoară.

(4)  Până la 1 ianuarie 2025, sau până la o dată ulterioară stabilită printr-o decizie în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, articolul 5 nu se aplică în ceea ce privește Cipru și Corsica.

(5)  Articolul 4 nu se aplică în ceea ce privește Malta până la ... [opt ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Această perioadă poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară, care nu depășește opt ani. Prelungirea cu o perioadă suplimentară se efectuează în temeiul unei decizii în temeiul alineatului (1).

Articolul 67

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 61 alineatul (5) și articolul 63 alineatul (9) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive].

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 61 alineatul (5) și articolul 63 alineatul (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 61 alineatul (5) și al articolului 63 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 68

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 69

Monitorizarea, evaluarea și raportarea efectuate de către Comisie

(1)  Comisia monitorizează și evaluează punerea în aplicare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar anexat la raportul privind starea uniunii energetice menționat la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(2)  Până la 31 decembrie 2025, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere legislativă, simultan sau ulterior transmiterii raportului.

Evaluarea efectuată de Comisie analizează în special dacă clienții, mai ales cei vulnerabili sau în situație de sărăcie energetică, sunt protejați în mod corespunzător prin prezenta directivă.

Articolul 70

Modificarea Directivei 2012/27/UE

Directiva 2012/27/UE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text: "

„Contorizarea gazelor naturale”

"

(b)  la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar și proporțional în raport cu eventualele economii de energie, clienții finali pentru gaze naturale dispun de contoare individuale la prețuri competitive, care reflectă cu acuratețe consumul real de energie al clientului final și care furnizează informații privind momentul efectiv al utilizării.”

"

(c)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În cazul și în măsura în care statele membre implementează sisteme de contorizare inteligentă și introduc contoare inteligente de gaze naturale în conformitate cu Directiva 2009/73/CE:”

"

(ii)  literele (c) și (d) se elimină;

2.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Informații privind facturarea gazelor naturale”;

"

(b)  la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care clienții finali nu dispun de contoarele inteligente menționate în Directiva 2009/73/CE, statele membre se asigură, până la 31 decembrie 2014, că informațiile cu privire la facturarea gazelor naturale sunt fiabile, exacte și au la bază consumul real, în conformitate cu anexa VII punctul 1.1, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și justificat din punct de vedere economic.”

"

(c)  la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: "

„(2) Contoarele instalate în conformitate cu Directiva 2009/73/CE permit furnizarea de informații exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigură clienților finali posibilitatea de a accesa cu ușurință informații suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată.”;

"

3.  titlul articolului 11 se înlocuiește cu următorul text:"

„Costurile de acces la informațiile privind contorizarea și facturarea gazelor naturale”;

"

4.  la articolul 13, cuvintele „articolele 7-11” se înlocuiesc cu cuvintele „articolele 7-11a”;

5.  articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (5) se modifică după cum urmează:

(i)  primul și al doilea paragraf se elimină;

(ii)  al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție respectă cerințele prevăzute în anexa XII.”

"

(b)  alineatul (8) se elimină;

6.  titlul anexei VII se înlocuiește cu următorul text:"

„Cerințe minime privind facturarea și informațiile referitoare la facturare pe baza consumului real de gaze naturale”.

"

Articolul 71

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2-5, articolului 6 alineatele (2) și (3), articolului 7 alineatul (1), articolului 8 alineatul (2) literele (j) și (l), articolului 9 alineatul (2), articolului 10 alineatele (2)-(12), articolelor 11-24, articolelor 26, 28 și 29, articolelor 31-34, articolului 36, articolului 38 alineatul (2), articolelor 40 și 42, articolului 46 alineatul (2) litera (d), articolelor 51 și 54, articolelor 57-59, articolelor 61-63, articolului 70 punctele 1-3, articolului 70 punctul 5 litera (b), articolului 70 punctul 6 și anexelor I și II până la 31 decembrie 2020. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.

Cu toate acestea, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma:

(a)  articolului 70 punctul 5 litera (b), până la 31 decembrie 2019;

(b)  articolului 70 punctul 4, până la 25 octombrie 2020.

Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a unei astfel de mențiuni.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 72

Abrogarea

Directiva 2009/72/CE se abrogă de la 1 ianuarie 2021, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenul de transpunere în dreptul intern și datele de aplicare a directivei prevăzute în anexa III.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 73

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatele (2)-(5), articolul 8 alineatul (1), articolul 8 alineatul (2) literele (a)-(i) și litera (k), articolul 8 alineatele (3) și (4), articolul 9 alineatele (1), (3), (4) și (5), articolul 10 alineatele (2)-(10), articolele 25, 27, 30, 35 și 37, articolul 38 alineatele (1), (3) și (4), articolele 39, 41, 43, 44 și 45, articolul 46 alineatul (1), articolul 46 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) și literele (e)-(h), articolul 46 alineatele (3)-(6), articolele 47-50, articolele 52, 53, 55, 56, 60, 64 și 65 se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Articolul 70 punctele 1-3, articolul 70 punctul 5 litera (b) și articolul 70 punctul 6 se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Articolul 70 punctul 5 litera (a) se aplică de la 1 ianuarie 2020.

Articolul 70 punctul 4 se aplică de la 26 octombrie 2020.

Articolul 74

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

CERINȚE MINIME PRIVIND FACTURAREA ȘI INFORMAȚIILE REFERITOARE LA FACTURARE

1.  Informații minime care sunt incluse în factură și în informațiile de facturare

1.1.  Următoarele informații esențiale sunt prezentate în mod vizibil clienților finali în facturile lor, evidențiate în mod distinct față de celelalte elemente ale facturii:

(a)  prețul de plătit și, dacă este posibil, o defalcare a prețului, împreună cu o declarație clară că toate sursele de energie pot beneficia, de asemenea, de stimulente care nu sunt finanțate prin taxele indicate în defalcarea prețului;

(b)  data scadentă a plății.

1.2.  Următoarele informații esențiale sunt prezentate în mod vizibil clienților finali în facturile lor și în informațiile de facturare, evidențiate în mod distinct față de celelalte elemente ale facturii și ale informațiilor de facturare:

(a)  consumul de energie electrică pe perioada de facturare;

(b)  numele și datele de contact ale furnizorului, inclusiv o linie telefonică de asistență pentru consumatori și o adresă de e-mail;

(c)  denumirea tarifului;

(d)  data de încetare a contractului, dacă este cazul;

(e)  informații privind posibilitatea și beneficiile schimbării furnizorului;

(f)  codul de comutare sau codul unic de identificare al clientului final la punctul de alimentare al clientului final;

(g)  informații privind drepturile clienților finali în ceea ce privește soluționarea alternativă a litigiilor, inclusiv datele de contact ale entității responsabile în temeiul articolului 26;

(h)  punctul unic de contact menționat la articolul 25;

(g)  un link sau o trimitere la locul unde pot fi găsite instrumentele de comparare menționate la articolul 14.

1.3.  În cazul în care facturile au la bază consumul real sau o citire de la distanță de către operator, următoarele informații sunt puse la dispoziția clienților finali în sau împreună cu facturile lor și facturile de regularizare periodice sau le sunt semnalate în cadrul acestora:

(a)  comparații între consumul actual de energie electrică al clientului final și consumul clientului final pentru aceeași perioadă a anului anterior, sub formă grafică;

(b)  informații de contact ale organizațiilor consumatorilor, ale agențiilor pentru energie sau ale organismelor similare, inclusiv adrese de site-uri internet, de unde se pot obține informații cu privire la măsurile disponibile de îmbunătățire a eficienței energetice ▌pentru echipamentele care utilizează energie.

(c)  comparații cu un client final mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeași categorie de consum.

2.  Frecvența facturării și furnizarea informațiilor de facturare:

(a)  facturarea pe baza consumului real se efectuează cel puțin o dată pe an;

(b)  în cazul în care clientul final nu dispune de un contor care permite citirea de la distanță de către operator sau în cazul în care clientul final a ales în mod activ să blocheze citirea de la distanță în conformitate cu dreptul intern, informațiile de facturare exacte, bazate pe consumul real, sunt puse la dispoziția clientului final cel puțin o dată la fiecare șase luni sau o dată la fiecare trei luni, dacă se solicită acest lucru ori în cazul în care clientul final a optat să primească facturi electronice;

(c)  în cazul în care clientul final nu dispune de un contor care permite citirea de la distanță de către operator sau în cazul în care clientul final a ales în mod activ să blocheze citirea de la distanță în conformitate cu dreptul intern, obligațiile prevăzute la literele (a) și (b) pot fi îndeplinite printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final, în cadrul căruia acesta comunică operatorului citirile propriului contor; factura sau informațiile de facturare pot fi bazate pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care clientul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioadă de facturare determinată;

(d)  în cazul în care clientul final dispune de un contor care permite citirea de la distanță de către operator, se furnizează informații exacte de facturare bazate pe consumul real cel puțin în fiecare lună; aceste informații se pot pune la dispoziție, de asemenea, prin intermediul internetului și se actualizează cât de frecvent posibil în funcție de dispozitivele și sistemele de măsurare utilizate.

3.  Defalcarea prețului pentru clientul final

Prețul pentru clientul final reprezintă suma următoarelor trei componente: componenta de energie și de furnizare, componenta de rețea (transport și distribuție) și componenta care cuprinde impozite, comisioane, taxe și tarife.

Atunci când în cadrul facturilor se prezintă o defalcare a prețului pentru clientul final, se folosesc, la nivelul întregii Uniuni, definițiile comune ale celor trei componente ale acestei defalcări, stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1952 al Parlamentului European și al Consiliului(73).

4.  Acces la informații suplimentare privind consumul anterior

Statele membre impun ca, în măsura în care sunt disponibile informații suplimentare privind consumul anterior, informațiile respective să fie puse la dispoziția unui furnizor sau prestator de servicii desemnat de clientul final, la cererea clientului final.

În cazul în care clientul final dispune de un contor care permite citirea de la distanță de către operator, acesta trebuie să aibă posibilitatea de a accesa cu ușurință informații suplimentare privind consumul anterior care să permită autoverificări detaliate.

Informațiile suplimentare privind consumul anterior includ:

(a)  date cumulative cel puțin pentru ultimii trei ani sau pentru perioada calculată de la începutul contractului de furnizare a energiei electrice, dacă aceasta din urmă este mai mică. Datele trebuie să corespundă intervalelor pentru care au fost emise informațiile de facturare frecvente; și

(b)  date detaliate în funcție de ora utilizării, pentru orice zi, săptămână, lună și an, care se pun la dispoziție clienților finali neîntârziat, prin internet sau prin interfața contorului, cel puțin pentru ultimele 24 de luni sau pentru perioada calculată de la începutul contractului de furnizare a energiei electrice, dacă această perioadă este mai mică.

5.  Precizarea surselor de energie

Furnizorii de energie electrică precizează în factură contribuția fiecărei surse de energie la energia electrică achiziționată de clientul final în baza contractului de furnizare a energiei electrice (precizare la nivel de produs).

Următoarele informații sunt puse la dispoziția clienților finali în sau împreună cu facturile lor și informațiile de facturare sau le sunt semnalate în cadrul acestora:

(a)  contribuția fiecărei surse de energie la mixul de energie global al furnizorului (la nivel național, și anume în statul membru în care a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, precum și la nivelul furnizorului, dacă acesta își desfășoară activitatea în mai multe state membre) în anul precedent, în mod inteligibil și ușor de comparat;

(b)  ▌informații despre impactul asupra mediului, cel puțin în ceea ce privește emisiile de CO2 și deșeurile radioactive rezultate din producerea de energie electrică pe baza mixului de energie global al furnizorului din anul precedent.

În ceea ce privește litera (a) de la al doilea paragraf, pentru energia electrică obținută prin intermediul unei burse de energie electrică sau importată de la o întreprindere situată în afara Uniunii pot fi folosite cifre agregate furnizate de bursa sau de întreprinderea în cauză în cursul anului precedent.

Pentru precizarea energiei electrice din ▌cogenerarea de înaltă eficiență, se pot folosi garanțiile de origine emise în temeiul articolului ▌ 14 alineatul (10) din Directiva 2012/27/UE. Comunicarea energiei electrice din surse regenerabile se face utilizând garanțiile de origine, cu excepția cazurilor menționate la articolul 19 alineatul (8) literele (a) și (b) din Directiva (UE) 2018/2001.

Autoritatea de reglementare sau altă autoritate națională competentă ia măsurile necesare pentru a garanta fiabilitatea informațiilor oferite de către furnizori clienților finali în temeiul dispozițiilor de la prezentul punct, precum și faptul că aceste informații sunt transmise, la nivel național, într-un mod clar comparabil.

ANEXA II

SISTEME DE CONTORIZARE INTELIGENTĂ

1.  Statele membre asigură introducerea, pe teritoriile lor, a unor sisteme de contorizare inteligentă care pot face obiectul evaluării din punct de vedere economic a costurilor și beneficiilor pe termen lung pentru piață și pentru consumatorii individuali sau al unei evaluări a tipului de contorizare inteligentă care este rezonabil din punct de vedere economic și rentabil, precum și a termenului fezabil pentru distribuția acestora.

2.  O astfel de evaluare ține seama de metodologia unei analize cost-beneficiu și de funcționalitățile minime ale sistemelor de contorizare inteligentă prevăzute în Recomandarea 2012/148/UE a Comisiei(74), precum și de cele mai bune tehnici disponibile pentru asigurarea celui mai înalt nivel de securitate cibernetică și de protecție a datelor.

3.  Sub rezerva acestei evaluări, statele membre sau, în cazul în care un stat membru a prevăzut astfel, autoritatea competentă desemnată, pregătesc un calendar cu un obiectiv de maximum 10 ani pentru introducerea sistemelor de contorizare inteligentă. În cazul în care instalarea sistemelor de contorizare inteligentă beneficiază de o evaluare pozitivă, cel puțin 80 % dintre clienții finali trebuie să dispună de contoare inteligente în termen de șapte ani de la data evaluării lor pozitive sau până în 2024 în cazul statelor membre care au inițiat introducerea sistematică a sistemelor de contorizare inteligentă înainte de … [data intrării în vigoare a prezentei directive].

ANEXA III

Termenul de transpunere în dreptul intern și data aplicării

(menționate la articolul 72)

Directiva

Termen de transpunere

Data de aplicare

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 211, 14.8.2009, p. 55)

3 martie 2011

3 septembrie 2009

ANEXA IV

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 2009/72/CE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 33

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 32

Articolul 6

Articolul 34

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (15)

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (14)

Articolul 9 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 10 alineatul (1)

Anexa I. 1

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 3 alineatul (5) litera (a) și anexa I.1(e)

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 18

Articolul 3 alineatul (11)

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 22

Articolul 23

Articolul 24

Articolul 3 alineatul (12)

Articolul 25

Articolul 3 alineatul (13)

Articolul 26

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 27

Articolul 3 alineatul (7)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (8)

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 29

Articolul 24

Articolul 30

Articolul 25

Articolul 31

Articolul 32

Articolul 33

Articolul 34

Articolul 26

Articolul 35

Articolul 36

Articolul 27

Articolul 37

Articolul 28

Articolul 38

Articolul 29

Articolul 39

Articolul 12

Articolul 40

Articolul 16

Articolul 41

Articolul 23

Articolul 42

Articolul 9

Articolul 43

Articolul 13

Articolul 44

Articolul 14

Articolul 45

Articolul 17

Articolul 46

Articolul 18

Articolul 47

Articolul 19

Articolul 48

Articolul 20

Articolul 49

Articolul 21

Articolul 50

Articolul 22

Articolul 51

Articolul 10

Articolul 52

Articolul 11

Articolul 53

Articolul 54

Articolul 30

Articolul 55

Articolul 31

Articolul 56

Articolul 35

Articolul 57

Articolul 36

Articolul 58

Articolul 37 alineatul (1)

Articolul 59 alineatul (1)

Articolul 37 alineatul (2)

Articolul 59 alineatul (2)

Articolul 37 alineatul (4)

Articolul 59 alineatul (3)

Articolul 59 alineatul (4)

Articolul 37 alineatul (3)

Articolul 59 alineatul (5)

Articolul 37 alineatul (5)

Articolul 59 alineatul (6)

Articolul 37 alineatul (6)

Articolul 59 alineatul (7)

Articolul 37 alineatul (8)

Articolul 37 alineatul (7)

Articolul 59 alineatul (8)

Articolul 59 alineatul (9)

Articolul 37 alineatul (9)

Articolul 59 alineatul (10)

Articolul 37 alineatul (10)

Articolul 60 alineatul (1)

Articolul 37 alineatul (11)

Articolul 60 alineatul (2)

Articolul 37 alineatul (12)

Articolul 60 alineatul (3)

Articolul 37 alineatul (13)

Articolul 60 alineatul (4)

Articolul 37 alineatul (14)

Articolul 60 alineatul (5)

Articolul 37 alineatul (15)

Articolul 60 alineatul (6)

Articolul 37 alineatul (16)

Articolul 60 alineatul (7)

Articolul 37 alineatul (17)

Articolul 60 alineatul (8)

Articolul 38

Articolul 61

Articolul 62

Articolul 39

Articolul 63

Articolul 40

Articolul 64

Articolul 43

Articolul 65

Articolul 44

Articolul 66

Articolul 67

Articolul 68

Articolul 49

Articolul 69

Articolul 70

Articolul 49

Articolul 71

Articolul 48

Articolul 72

Articolul 50

Articolul 73

Articolul 51

Articolul 74

Articolul 3 alineatul (9)

Anexa I.5

Anexa I.2

Anexa II.3―

Articolul 3 alineatul (10)

Articolul 3 alineatul (16)

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 8

Articolul 41

Articolul 42

Articolul 45

Articolul 46

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND DEFINIȚIA CAPACITĂȚII DE INTERCONEXIUNE

Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la Directiva reformată privind energia electrică și la Regulamentul reformat privind energia electrică, revenind la definiția «capacității de interconexiune» utilizată în Directiva 2009/72/CE și în Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Comisia este de acord că piețele energiei electrice diferă de alte piețe, cum ar fi cea a gazelor naturale, de exemplu, prin comercializarea unor produse care, în prezent, nu pot fi depozitate cu ușurință și care sunt produse de o mare varietate de instalații de generare, inclusiv de instalații existente la nivelul distribuției. În consecință, rolul conexiunilor cu țările terțe diferă semnificativ în sectorul energiei electrice în raport cu cel al gazelor, iar abordările alese în materie de reglementare pot fi diferite.

Comisia va examina în continuare impactul acestui acord și va oferi orientări cu privire la aplicarea legislației acolo unde este necesar.

Din motive de claritate juridică, Comisia dorește să sublinieze următoarele aspecte:

Definiția convenită a capacității de interconexiune din Directiva privind energia electrică se referă la echipamentele care fac legătura între sistemele de energie electrică. Această formulare nu implică existența unor cadre de reglementare sau a unor situații tehnice diferite și, prin urmare, include, a priori, toate conexiunile electrice cu țările terțe din domeniul de aplicare. În ceea ce privește definiția convenită a capacității de interconexiune din Regulamentul privind energia electrică, Comisia subliniază că integrarea piețelor de energie electrică necesită un grad ridicat de cooperare între operatorii din sisteme, participanții la piață și autoritățile de reglementare. Deși domeniul de aplicare al normelor aplicabile poate varia în funcție de gradul de integrare cu piața internă a energiei electrice, integrarea strânsă a țărilor terțe pe piața internă a energiei electrice, cum ar fi participarea la proiectele de cuplare a piețelor, ar trebui să se bazeze pe acorduri care necesită aplicarea legislației relevante a Uniunii.

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND SOLUȚIONAREA ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR

Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la articolul 26 de a reglementa la nivelul UE aspectul participării obligatorii a furnizorilor de servicii energetice la soluționarea alternativă a litigiilor. Comisia regretă această decizie, întrucât propunerea sa a fost de a lăsa această alegere statelor membre în conformitate cu abordarea adoptată în Directiva 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (Directiva SAL) și ținând seama de principiile subsidiarității și proporționalității.

Nu este rolul Comisiei să efectueze evaluări comparative ale modelelor individuale de soluționare alternativă a litigiilor puse în aplicare de statele membre. Prin urmare, Comisia va analiza eficacitatea generală a mecanismelor naționale de soluționare alternativă a litigiilor în contextul obligației sale generale de a monitoriza transpunerea și aplicarea efectivă a dreptului Uniunii.

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 91.
(2) JO C 342, 12.10.2017, p. 79.
(3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(4)JO C 288, 31.8.2017, p. 91.
(5)JO C 342, 12.10.2017, p. 79.
(6)Poziția Parlamentului European din 26 martie 2019.
(7)Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).
(8)Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE (JO L 176, 15.7.2003, p. 37), abrogată și înlocuită, de la 2 martie 2011, de Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).
(9)Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului (JO …).
(10)+JO: a se introduce numărul regulamentului în text și numărul, data, titlul complet și detaliile publicării în JO în nota de subsol, pentru documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(11)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
(12)Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).
(13)Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului (JO …).
(14)+JO: a se introduce numărul regulamentului în text și numărul, data, titlul complet și referințele publicării în JO în nota de subsol, pentru documentul 2016/0378(COD) - PE-CONS 83/18.
(15) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).
(16)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(17)JO L 19, 20.7.2006, p.18.
(18)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(19)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(20)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(21)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(22)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(23)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(24)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(25)Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei din 17 decembrie 2014 privind raportarea de date, pentru punerea în aplicare a articolului 8 alineatele (2) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind integritatea și transparența pieței angro de energie (JO L 363, 18.12.2014, p. 121).
(26)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(27)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(28)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(29)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(30)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
(31)Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
(32)Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).
(33)Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
(34)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(35)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(36)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(37)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(38)Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).
(39)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(40)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(41) Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei din 2 august 2017 de stabilire a unei linii directoare privind operarea sistemului de transport al energiei electrice (JO L 220, 25.8.2017, p. 1).
(42)Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).
(43)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(44)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(45)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(46)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(47)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(48)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46) .
(49)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(50)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(51)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(52)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(53)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(54)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(55)+JO: a se introduce numărul regulamentului în text și numărul, data, titlul complet și detaliile publicării în JO în nota de subsol, pentru documentul 2016/0378(COD) - PE-CONS 83/18.
(56)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(57)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(58)++JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0378(COD) - PE-CONS 83/18.
(59)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(60)++JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0378(COD) - PE-CONS ...83/18.
(61)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(62)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(63)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(64)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(65)++JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0378(COD) - PE-CONS 83/18.
(66)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(67)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(68)+ JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0378(COD) - PE-CONS 83/18.
(69)++ JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(70)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(71)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(72)+JO: a se introduce numărul regulamentului din documentul 2016/0379(COD) - PE-CONS 9/19.
(73) Regulamentul (UE) 2016/1952 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind statisticile europene referitoare la prețurile la gaze naturale și energie electrică și de abrogare a Directivei 2008/92/CE (JO L 311, 17.11.2016, p. 1).
(74) Recomandarea 2012/148/UE a Comisiei din 9 martie 2012 privind pregătirile pentru introducerea sistemelor de contorizare inteligentă (JO L 73, 13.3.2012, p. 9).


Piața internă a energiei electrice ***I
PDF 642kWORD 177k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piața internă a energiei electrice (reformare) (COM(2016)0861 – C8-0492/2016 – 2016/0379(COD))
P8_TA-PROV(2019)0227A8-0042/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0861),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0492/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Deputaților din Cehia, Bundestagul Germaniei, Parlamentul Spaniei, Senatul Franței, Parlamentul Ungariei, Consiliul Federal al Austriei, Seimul Poloniei, Senatul Poloniei, Camera Deputaților din România și Senatul României, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 13 iulie 2017 trimisă de Comisia pentru afaceri juridice Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0042/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind piața internă de energie electrică (reformare)

P8_TC1-COD(2016)0379


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(7) a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

(2)  Uniunea energetică urmărește să ofere clienților finali - casnici și industriali - o alimentare cu energie sigură, securizată, durabilă, competitivă și la prețuri accesibile. În trecut, sistemul electroenergetic a fost dominat de monopoluri integrate pe verticală, adesea deținute de stat, cu centrale electrice nucleare sau cu combustibil fosil centralizate și de mari dimensiuni. Piața internă de energie electrică, care a fost implementată treptat începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Uniune posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a asigura obținerea de progrese în materie de eficiență, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la siguranța alimentării și la dezvoltarea durabilă. Piața internă de energie electrică a stimulat concurența, mai ales la nivelul vânzărilor angro, și a intensificat comerțul interzonal. Aceasta rămâne fundamentul unei piețe eficiente de energie.

(3)  Sistemul energetic al Uniunii traversează în prezent perioada cu cele mai profunde modificări din ultimele decenii, iar piața de energie electrice se află în centrul acestui proces de schimbare. Obiectivul comun de decarbonizare a sistemului energetic creează noi oportunități și provocări pentru participanții la piață. În același timp, progresele tehnologice permit noi forme de participare a consumatorilor și de cooperare transfrontalieră.

(4)  Prezentul regulament stabilește norme pentru a asigura funcționarea pieței interne de energie electrică și include anumite cerințe legate de dezvoltarea de energie din surse regenerabile și de politica de mediu, în special norme specifice pentru anumite tipuri de instalații de producere a energiei electrice din surse regenerabile, cu privire la responsabilitatea în materie de echilibrare, dispecerizare și redispecerizare, precum și un prag pentru emisiile de CO2 pentru noua capacitate de generare, în cazul în care această capacitate este supusă unor măsuri temporare pentru asigurarea nivelului necesar de adecvare a resurselor, și anume mecanismelor de asigurare a capacității.

(5)  Energia electrică provenită din surse regenerabile de la instalațiile mici de producere a energiei electrice ar trebui să beneficieze de prioritate la dispecerizare fie prin atribuirea unei priorități specifice în cadrul metodologiei de dispecerizare, fie prin impunerea unor cerințe juridice sau de reglementare care să impună operatorilor de pe piață să furnizeze această energie electrică pe piață. Dispecerizarea prioritară care a fost acordată în cadrul serviciilor de exploatare a sistemului în aceleași condiții economice ar trebui considerată că respectă prezentul regulament. În orice caz, dispecerizarea prioritară ar trebui considerată ca fiind compatibilă cu participarea la piața de energie electrică a instalațiilor de producere a energiei electrice care utilizează surse de energie regenerabile.

(6)  Intervențiile statului, deseori concepute într-o manieră necoordonată, au dus la o denaturare din ce în ce mai accentuată a pieței angro de energie electrică, cu consecințe negative pentru investiții și pentru comerțul transfrontalier.

(7)  În trecut, clienții de energie electrică erau fără excepție pasivi, cumpărând adesea energie electrică la prețuri reglementate care nu aveau nicio legătură directă cu piața. În viitor, clienții trebuie să aibă posibilitatea de a participa activ pe piață, pe picior de egalitate cu alți participanți la piață, și trebuie să fie abilitați să își gestioneze propriul consum de energie. Pentru a integra ponderea tot mai mare de energie din surse regenerabile, viitorul sistem electroenergetic ar trebui să utilizeze toate sursele disponibile de flexibilitate, în special soluțiile orientate către cerere și stocarea de energie, și ar trebui să utilizeze digitalizarea, prin integrarea tehnologiilor inovatoare în cadrul sistemului electroenergetic. Pentru o decarbonizarea eficace și la cele mai mici costuri, viitorul sistem electroenergetic trebuie să se încurajeze, de asemenea, eficiența energetică. Realizarea pieței interne a energiei prin integrarea eficace a energiei din surse regenerabile poate stimula investițiile pe termen lung și poate contribui la realizarea obiectivelor uniunii energetice și ale cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030, astfel cum s-a stabilit în comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” și cum s-a aprobat în concluziile adoptate de Consiliul European la reuniunea sa din 22 și 24 octombrie.

(8)  Pentru o mai mare integrare a pieței și pentru tranziția către o producție mai volatilă de energie electrică, sunt necesare eforturi sporite de coordonare a politicilor energetice naționale cu țările vecine și de utilizare a oportunităților oferite de comerțul transfrontalier cu energie electrică.

(9)  Au fost elaborate cadre de reglementare care permit comercializarea energiei electrice în întreaga Uniune. Elaborarea lor a fost susținută prin adoptarea mai multor coduri de rețea și a unor orientări pentru integrarea piețelor de energie electrică. Codurile de rețea și orientările respective conțin dispoziții referitoare la normele specifice pieței, la exploatarea sistemului și la racordarea la rețea. Pentru a asigura transparența deplină și pentru a spori securitatea juridică, ar trebui adoptate, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, și încorporate într-un act legislativ unic al Uniunii și principiile de bază în materie de funcționare a pieței și de alocare a capacității în intervalele de timp specifice pieței de echilibrare, pieței intrazilnice, pieței pentru ziua următoare și pieței la termen.

(10)  Articolul 13 din Regulamentul (UE) 2017/2195 al Comisiei(8) stabilește un proces prin care operatorii de transport și de sistem pot delega unor terți, în totalitate sau parțial, totalitatea sau o parte a atribuțiilor care li se încredințează. Operatorii de transport și de sistem care deleagă ar trebui să rămână responsabili de asigurarea conformității cu prezentul regulament. De asemenea, statele membre ar trebui să poată aloca sarcini și obligații unor terți. Această atribuire ar trebui să fie limitată la sarcinile și obligațiile îndeplinite la nivel național, cum ar fi decontarea dezechilibrelor. Limitările unei astfel de atribuiri nu ar trebui să conducă la modificări inutile ale dispozițiilor naționale existente. Cu toate acestea, operatorii de transport și de sistem ar trebui să rămână responsabili pentru sarcinile care le-au fost încredințate în temeiul articolului 40 din Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului(9)(10).

(11)  În ceea ce privește piețele de echilibrare, pentru ca prețurile să fie stabilite în mod eficient și fără efecte de denaturare în cadrul achiziției de capacitate de echilibrare și energie de echilibrare este necesar ca prețul pentru energia de echilibrare să nu fie impus prin contractele privind capacitatea de echilibrare. Acest lucru nu aduce atingere sistemelor de dispecerizare care utilizează un proces integrat de planificare, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2195.

(12)  Articolele 18, 30 și 32 din Regulamentul (UE) 2017/2195 stabilesc că metoda de stabilire a prețurilor pentru produsele standard și specifice de energie de echilibrare creează stimulente pozitive pentru participanții la piață, pentru ca aceștia să mențină echilibrul sistemului din zona lor de preț de dezechilibru sau să contribuie la restabilirea acestuia și astfel să reducă dezechilibrele sistemului și costurile pentru societate. Aceste abordări de stabilire a prețurilor ar trebui să vizeze o utilizare eficientă din punct de vedere economic a consumului dispecerizabil și a altor resurse de echilibrare care fac obiectul unor limite de siguranță în funcționare.

(13)  Integrarea piețelor de echilibrare a energiei ar trebui să faciliteze funcționarea eficientă a pieței intrazilnice, pentru a le oferi participanților la piață posibilitatea de a se echilibra, cât mai aproape de timpul real, ceea ce devine posibil datorită orelor de închidere a porții pentru energia de echilibrare prevăzute la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/2195. Numai dezechilibrele care rămân după închiderea pieței intrazilnice ar trebui echilibrate de către operatorii de transport și de sistem în cadrul pieței de echilibrare. Articolul 53 din Regulamentul (UE) 2017/2195 prevede, de asemenea, armonizarea intervalului de decontare a dezechilibrului la 15 minute în Uniune. O astfel de armonizare este destinată să sprijine tranzacționarea intrazilnică și să promoveze dezvoltarea unei serii de produse de tranzacționare cu aceleași intervale de livrare.

(14)  Pentru a permite operatorilor de transport și de sistem să achiziționeze și să utilizeze capacitatea de echilibrare într-un mod eficient, economic și bazat pe piață, este necesar să se promoveze integrarea pieței. În această privință, titlul IV din Regulamentul (UE) 2017/2195 stabilește trei metodologii prin care operatorii de transport și de sistem au dreptul să aloce capacitate interzonală pentru schimbul de capacitate de echilibrare și pentru utilizarea în comun a rezervelor, atunci când aceasta se bazează pe o analiză cost-beneficiu: procesul de co-optimizare, procesul de alocare bazată pe piață și alocarea bazată pe o analiză a eficienței economice. Procesul de alocare co-optimizată ar trebui realizat pentru ziua următoare. În mod contrar, procesul de alocare bazată pe piață ar putea fi realizat atunci când contractarea este efectuată cu cel mult o săptămână înainte de furnizarea capacității de echilibrare, iar alocarea bazată pe o analiză a eficienței economice ar putea fi realizată atunci când contractarea este realizată cu mai mult de o săptămână înainte de furnizarea capacității de echilibrare, cu condiția ca volumele alocate să fie limitate și ca o evaluare să fie efectuată anual. De îndată ce autoritățile de reglementare competente aprobă o metodologie privind procesul de alocare a capacității interzonale, metodologia respectivă ar putea fi aplicată mai repede de doi sau mai mulți operatori de transport și de sistem, pentru a permite ca aceștia să câștige experiență și pentru a facilita buna aplicare a metodologiei respective pe viitor de către mai mulți operatori de transport și de sistem. Totuși, aplicarea acestor metodologii ar trebui să fie armonizată de toți operatorii de transport și de sistem pentru a încuraja integrarea pieței.

(15)  Titlul V din Regulamentul (UE) 2017/2195 a stabilit că obiectivul general al decontării dezechilibrelor este de a asigura că părțile responsabile cu echilibrarea mențin echilibrul sistemului într-un mod eficient sau contribuie la restabilirea acestuia și de a oferi stimulente participanților la piață să mențină echilibrul sistemului sau să contribuie la restabilirea acestuia. Pentru ca piețele de echilibrare și sistemul energetic global să devină adecvate pentru integrarea unor ponderi tot mai mari ale energiei din surse regenerabile, prețurile dezechilibrului ar trebui să reflecte valoarea în timp real a energiei. Toți participanții la piață ar trebui să fie responsabili din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le provoacă în sistem, reprezentând diferența dintre volumul alocat și poziția finală de pe piață. În cazul agregatorilor pentru consumul dispecerizabil, volumul alocat constă în volumul de energie activat fizic de sarcina clienților participanți, pe baza unei metodologii de măsurare și a unei metodologii de referință definite.

(16)  Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei(11) stabilește orientări detaliate privind alocarea capacităților interzonale și gestionarea congestiilor pe piețele pentru ziua următoare și piețele intrazilnice, inclusiv cerințele pentru stabilirea unor metodologii comune pentru a determina volumul capacităților disponibile simultan între zonele de ofertare, criterii de evaluare a eficienței și un proces de revizuire pentru definirea zonelor de ofertare. Articolele 32 și 34 din Regulamentul (UE) 2015/1222 stabilesc norme de revizuire a configurațiilor zonelor de ofertare, articolele 41 și 54 din regulamentul menționat stabilesc limite armonizate ale prețurilor de închidere maxime și minime pentru intervalele de timp pentru ziua următoare și intrazilnice, articolul 59 din acesta stabilește norme privind orele de închidere a porții pieței intrazilnice interzonale, în timp ce articolul 74 din regulamentul respectiv stabilește norme privind metodologia de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă.

(17)  Regulamentul (UE) 2016/1719 al Comisiei(12) stabilește norme detaliate privind alocarea capacităților interzonale pe piețele la termen, privind stabilirea unei metodologii comune de stabilire a capacității interzonale pe termen lung, privind înființarea unei platforme unice la nivel european care să ofere alocarea drepturilor de transport pe termen lung și privind posibilitatea de a restitui drepturile de transport pe termen lung pentru alocările ulterioare pe piața pe termen lung sau de a transfera aceste drepturi între participanții la piață. Articolul 30 din Regulamentul (UE) 2016/1719 stabilește norme privind produsele de acoperire a riscului la termen.

(18)  Regulamentul (UE) 2016/631 al Comisiei(13) stabilește cerințele pentru racordarea la rețea a instalațiilor de producere a energiei electrice în sistemul interconectat, în special în privința grupurilor generatoare sincrone, a modulelor de generare din componența unei centrale și a modulelor de generare offshore. Cerințele respective contribuie la asigurarea unor condiții echitabile de concurență în cadrul pieței interne de energie electrică, pentru a se asigura siguranța în funcționarea sistemului și integrarea energiei electrice din surse regenerabile și pentru a se facilita comerțul cu energie electrică la nivelul întregii Uniuni. Articolele 66 și 67 din Regulamentul (UE) 2016/631 stabilesc norme pentru tehnologiile emergente în ceea ce privește producerea de energie electrică.

(19)  Zonele de ofertare care reflectă distribuția cererii și ofertei reprezintă un element fundamental al tranzacționării energiei electrice bazate pe mecanisme de piață și reprezintă o condiție prealabilă pentru a realiza potențialul maxim al metodelor de alocare a capacităților, inclusiv al abordării bazate pe flux. Prin urmare, zonele de ofertare ar trebui să fie definite în așa fel încât să se asigure lichiditatea pieței, o gestionare eficientă a congestiilor și eficiența globală a pieței. În cazul în care se lansează o revizuire a unei configurații existente a zonelor de ofertare de către o singură autoritate de reglementare sau de către un singur operator de transport și de sistem cu aprobarea autorității sale de reglementare competente, pentru zonele de ofertare din interiorul zonei de control a operatorului de transport și de sistem, în cazul în care configurația zonelor de ofertare are un impact neglijabil asupra zonelor de control ale operatorilor de transport și de sistem învecinați, inclusiv a capacităților de interconexiune, iar revizuirea configurației zonelor de ofertare este necesară pentru a îmbunătăți eficiența, pentru a maximiza oportunitățile de tranzacționare transfrontalieră sau pentru a menține siguranța în funcționare, operatorul de transport și de sistem din zona de control relevantă și autoritatea de reglementare competentă ar trebui să fie, respectiv, singurul operator de transport și de sistem și singura autoritate de reglementare care participă la revizuire. Operatorul de transport și de sistem relevant și, respectiv, autoritatea de reglementare competentă ar trebui să informeze în prealabil operatorii de transport și de sistem învecinați cu privire la revizuire, iar rezultatele revizuirii ar trebui să fie publicate. Lansarea unei revizuiri regionale a zonelor de ofertare ar trebui să poată fi declanșată în urma raportului tehnic privind congestiile în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament sau în conformitate cu procedurile existente stabilite în Regulamentul (UE) 2015/1222.

(20)  În cazul în care centrele de coordonare regionale efectuează calculul capacităților, ar trebui să maximizeze capacitatea, luând în considerare măsuri de remediere fără costuri și respectând limitele de siguranță în funcționare ale operatorilor de transport și de sistem din regiunea de calcul al capacităților. În cazul în care calculul nu duce la o capacitate egală cu capacitățile minime stabilite în prezentul regulament sau superioară acestora, centrele de coordonare regionale ar trebui să ia în considerare toate măsurile de remediere costisitoare disponibile pentru a spori și mai mult capacitatea până la capacitățile minime, inclusiv potențialul de redispecerizare din și dintre regiunile de calcul al capacităților, respectând, în același timp, limitele de siguranță în funcționare ale operatorilor de transport și de sistem din regiunea de calcul al capacităților. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să raporteze cu acuratețe și transparență cu privire la toate aspectele legate de calculul capacităților în conformitate cu prezentul regulament și să se asigure că toate informațiile trimise centrelor de coordonare regionale sunt exacte și adecvate scopului.

(21)  La efectuarea calculului capacităților, centrele de coordonare regionale ar trebui să calculeze capacitățile interzonale utilizând date de la operatorii de transport și de sistem care respectă limitele de siguranță în funcționare ale zonelor lor de control. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să poată decide să se abată de la calculul coordonat al capacităților în cazul în care punerea în aplicare a acestuia ar duce la încălcarea limitelor de siguranță în funcționare ale elementelor de rețea din zona lor de control. Aceste abateri ar trebui să fie monitorizate cu atenție și raportate în mod transparent pentru a preveni abuzurile și pentru a se asigura că volumul capacității de interconectare care urmează să fie pusă la dispoziția participanților de pe piață nu este limitat pentru a rezolva problema congestionării din interiorul unei zone de ofertare. În cazul în care există un plan de acțiune, acesta ar trebui să țină seama de abateri și să abordeze cauza acestora.

(22)  Principiile-cheie ale pieței ar trebui să prevadă că prețurile energiei electrice se stabilesc pe baza cererii și a ofertei. Prețurile respective ar trebui să indice când este nevoie de energie electrică, oferind stimulente bazate pe piață pentru investiții în surse de flexibilitate precum producerea flexibilă, interconectarea, consumul dispecerizabil sau stocarea energiei.

(23)  Deși decarbonizarea sectorului energiei electrice, în cadrul căreia energia din surse regenerabile devine o parte majoră a pieței, reprezintă unul dintre obiectivele uniunii energetice, este esențial ca piața să elimine obstacolele existente din calea comerțului transfrontalier și să încurajeze investițiile în infrastructura de sprijin, de exemplu, în producerea mai flexibilă, în interconectare, în consum dispecerizabil și în stocarea energiei. Pentru a veni în sprijinul acestei reorientări către o producere variabilă și distribuită și pentru a garanta că principiile pieței de energie vor sta la baza piețelor de energie electrică din Uniune din viitor, este esențial să se pună un accent reînnoit pe piețele pe termen scurt și pe stabilirea prețurilor pe baza principiului rarității.

(24)  Piețele pe termen scurt vor ameliora lichiditatea și concurența, permițând mai multor resurse să participe pe deplin la piață, în special resurselor care sunt mai flexibile. O stabilire eficace a prețurilor pe baza principiului rarității va încuraja participanții la piață să reacționeze la semnalele pieței și să fie disponibili în momentul în care piața are cel mai mult nevoie și le garantează acestora că își pot recupera costurile pe piața angro. Prin urmare, este esențial să se asigure că sunt eliminate ▌plafoanele administrative și implicite ale prețurilor, pentru a permite stabilirea prețurilor pe baza principiului rarității▌. Atunci când vor fi pe deplin integrate în structura pieței, piețele pe termen scurt și stabilirea prețurilor pe baza principiului rarității contribuie la eliminarea altor măsuri cu efect de denaturare a pieței, cum ar fi mecanismele de asigurare a capacității, pentru a garanta siguranța alimentării. În același timp, stabilirea prețurilor pe baza principiului rarității fără plafonarea prețurilor pe piața angro nu ar trebui să afecteze posibilitatea clienților finali, în special a clienților casnici, a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și a clienților industriali, de a beneficia de prețuri fiabile și stabile.

(25)  Fără a aduce atingere articolelor 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), derogările de la principiile fundamentale ale pieței, cum ar fi responsabilitatea în materie de echilibrare, dispecerizarea bazată pe piață sau ▌redispecerizarea, reduc semnalele referitoare la flexibilitate și acționează ca bariere în calea dezvoltării unor soluții precum stocarea energiei, consumul dispecerizabil sau agregarea. Deși sunt în continuare necesare derogări pentru a evita o sarcină administrativă inutilă pentru anumiți participanți la piață, în special clienții casnici și IMM-urile, derogările generale care vizează anumite tehnologii în ansamblul lor nu sunt în concordanță cu obiectivul unor procese de decarbonizare eficiente și bazate pe piață și, prin urmare, ar trebui înlocuite de măsuri mai bine orientate.

(26)  O condiție preliminară pentru asigurarea unei concurențe reale pe piața internă de energie electrică este perceperea unor tarife nediscriminatorii, transparente și adecvate pentru utilizarea rețelei, inclusiv a liniilor de interconexiune din sistemul de transport. ▌

(27)  Restricționările necoordonate ale capacităților de interconexiune limitează tot mai mult schimbul de energie electrică între statele membre și au devenit un obstacol important în calea dezvoltării unei piețe interne funcționale de energie electrică. Prin urmare, nivelul maxim al puterii capacităților de interconexiune și elementele critice de rețea ar trebui să fie puse la dispoziție, cu respectarea normelor de siguranță privind exploatarea sigură a rețelelor, inclusiv cu respectarea standardului de siguranță pentru contingențe (N-1). Cu toate acestea, există unele limitări în ceea ce privește stabilirea nivelului de capacitate într-o rețea buclată. Este nevoie să fie puse în aplicare niveluri minime clare ale capacității disponibile pentru comerțul interzonal, pentru a reduce efectele fluxurilor în buclă și ale congestiilor interne asupra comerțului interzonal și a oferi o valoare previzibilă a capacității pentru participanții la piață. În cazul în care se utilizează metoda bazată pe flux, capacitatea minimă respectivă ar trebui să determine cota minimă din capacitatea unui element critic de rețea intern sau interzonal care respectă limitele de siguranță în funcționare care urmează să fie utilizată ca bază pentru calculul coordonat al capacităților în Regulamentului (UE) 2015/1222, având în vedere contingențele. Restul capacității poate fi utilizat pentru marje de fiabilitate, pentru fluxurile în buclă și pentru fluxurile interne. În plus, în cazul în care se prevăd probleme legate de asigurarea siguranței rețelei, ar trebui să poată fi acordate derogări pentru o perioadă de tranziție limitată. Astfel de derogări ar trebui să fie însoțite de o metodologie și de proiecte care să prevadă o soluție pe termen lung.

(28)  Capacitatea de transport căreia i se aplică criteriul de capacitate minimă de 70% în abordarea capacității nete de transport coordonate (NTC) este transportul maxim de energie electrică activă care respectă limitele de siguranță în funcționare și ține seama de contingențe. Calcularea coordonată a acestei capacități ține seama de asemenea de faptul că fluxurile de energie electrică sunt distribuite în mod neuniform între componentele individuale și nu adaugă numai capacități ale unor linii de interconexiune. Această capacitate nu ține seama de marja de fiabilitate, fluxurile în buclă sau fluxurile interne, care sunt luate în considerare în cadrul celor 30% rămase.

(29)  Este important să se evite denaturarea concurenței din cauza unor standarde de siguranță, de exploatare și de planificare diferite utilizate de operatorii de transport și de sistem din statele membre. De asemenea, participanții la piață ar trebui să beneficieze de transparență în ceea ce privește capacitățile de transfer disponibile și standardele de siguranță, de planificare și de exploatare care au efect asupra capacităților de transfer.

(30)  Pentru a orienta în mod eficient investițiile necesare, prețurile trebuie, de asemenea, să ofere semnale acolo unde nevoile în materie de energie electrică sunt cel mai ridicate. Într-un sistem electroenergetic zonal, pentru ca semnalele de localizare să fie corecte este necesară o determinare coerentă, obiectivă și fiabilă a zonelor de ofertare printr-un proces transparent. Pentru a asigura operarea și planificarea eficientă a rețelei electrice din Uniune și pentru a transmite semnale eficace de preț pentru noi capacități de generare, pentru consumul dispecerizabil și pentru infrastructura de transport, zonele de ofertare ar trebui să reflecte congestia structurală. În special, capacitatea interzonală nu ar trebui redusă pentru a soluționa congestia internă.

(31)  Pentru a reflecta principiile divergente în ceea ce privește optimizarea zonelor de ofertare fără a pune în pericol piețele lichide și investițiile în rețele, ar trebui prevăzute două opțiuni pentru a aborda congestiile. Statele membre ar trebui să poată alege între o reconfigurare a zonei lor de ofertare și măsuri precum consolidarea și optimizarea rețelelor. Punctul de plecare pentru o astfel de decizie ar trebui să fie identificarea congestiilor structurale pe termen lung de către operatorul sau operatorii de transport și de sistem dintr-un stat membru, printr-un raport redactat de Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de energie electrică (denumită în continuare „ENTSO pentru energie electrică”) referitor la congestie sau prin revizuirea zonelor de ofertare. Statele membre ar trebui să încerce să găsească mai întâi o soluție comună cu privire la modul cel mai potrivit de abordare a congestiilor. În acest sens, statele membre ar putea adopta planuri de acțiune multinaționale sau naționale pentru a aborda congestiile. Pentru statele membre care adoptă un plan de acțiune pentru abordarea congestiilor, ar trebui să se aplice o perioadă de deschidere progresivă sub formă de traiectorie lineară a capacităților de interconexiune. La finalul punerii în aplicare a unui astfel de plan de acțiune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între o reconfigurare a zonei sau zonelor de ofertare sau o acoperire a congestiilor rămase prin intermediul unor măsuri de remediere pentru care suportă costurile. În acest din urmă caz, zona de ofertare nu se reconfigurează împotriva voinței statului membru respectiv, cu condiția atingerii capacității minime. Nivelul minim de capacitate care ar trebui utilizate în calculul coordonat al capacităților ar trebui să fie un procent din capacitatea unui element critic de rețea, astfel cum este definit în urma procesului de selecție în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1222, după sau, în cazul unei abordări bazate pe flux, în timp ce se respectă limitele de siguranță în funcționare în situațiile de contingență . O decizie a Comisiei privind configurația unei zone de ofertare ar trebui să fie posibilă ca măsură de ultimă instanță și ar trebui să modifice numai configurația unei zone de ofertare din acele state membre care au optat pentru divizarea zonei de ofertare sau care nu au atins nivelul minim de capacitate.

(32)  Decarbonizarea eficientă a sistemului electroenergetic prin integrarea pieței impune eliminarea sistematică a obstacolelor din calea comerțului transfrontalier pentru a soluționa problema fragmentării pieței și pentru a permite clienților de energie din Uniune să beneficieze pe deplin de avantajele oferite de piețele integrate ale energiei electrice și de concurență.

(33)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile fundamentale privind stabilirea tarifelor și alocarea capacităților, prevăzând, în același timp, adoptarea de orientări care detaliază alte principii și metode importante, care să permită adaptarea rapidă la noile situații.

(34)  Gestionarea problemelor de congestie ar trebui să ofere semnale economice corecte operatorilor de transport și de sistem și participanților la piață și ar trebui să se bazeze pe mecanisme de piață.

(35)  În condițiile unei piețe deschise și competitive, operatorii de transport și de sistem ar trebui să primească o compensație pentru costurile generate de trecerea fluxurilor de energie electrică transfrontaliere prin rețelele lor, de la operatorii de transport și de sistem de la care provin fluxurile transfrontaliere și de la sistemele unde ajung în final aceste fluxuri.

(36)  Plățile și încasările care rezultă din compensațiile între operatorii de transport și de sistem ar trebui să fie luate în considerare la stabilirea tarifelor de rețea naționale.

(37)  Suma efectivă care trebuie plătită pentru accesul transfrontalier la sistem poate varia considerabil, în funcție de operatorii de transport și de sistem implicați și ca rezultat al diferențelor în ceea ce privește structura sistemelor tarifare aplicate în statele membre. Prin urmare, este necesar un anumit grad de armonizare, pentru a evita denaturarea schimburilor comerciale.

(38)  Ar trebui să existe norme privind utilizarea veniturilor din procedurile de gestionare a congestiilor, cu excepția cazului în care natura specifică a capacității de interconexiune în cauză justifică o scutire de la aceste norme.

(39)  Pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toți participanții la piață, tarifele de rețea ar trebui să fie aplicate într-un mod care să nu discrimineze nici pozitiv, nici negativ între producerea conectată la nivelul de distribuție și producerea conectată la nivelul de transport. Tarifele de rețea nu ar trebui să facă discriminări împotriva stocării energiei și nu ar trebui să descurajeze participarea la consumul dispecerizabil sau să reprezinte un obstacol pentru îmbunătățirea eficienței energetice.

(40)  Pentru a spori transparența și comparabilitatea în cadrul procesului de stabilire a tarifelor în cazul în care o armonizare obligatorie nu este considerată adecvată, Agenția Europeană pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (denumită în continuare „ACER”) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(14)(15) ar trebui să redacteze un raport asupra bunelor practici privind metodologiile tarifare.

(41)  Pentru a asigura mai bine atingerea unui nivel optim de investiții în rețeaua transeuropeană și pentru a aborda provocarea reprezentată de situațiile în care nu pot fi construite proiecte de interconectare viabile din cauza lipsei prioritizării la nivel național, utilizarea veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor ar trebui reanalizată și ar trebui să contribuie la garantarea disponibilității și menținerea sau creșterea capacităților de interconectare.

(42)  Pentru a asigura gestionarea optimă a rețelei de transport a energiei electrice, precum și pentru a permite tranzacționarea și furnizarea transfrontalieră de energie electrică în cadrul Uniunii, ar trebui înființată ENTSO pentru energie electrică. Atribuțiile ENTSO pentru energie electrică ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele Uniunii în domeniul concurenței, care ar trebui să rămână aplicabile deciziilor acesteia. Atribuțiile ENTSO pentru energie electrică ar trebui să fie clar definite, iar metoda sa de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența. Codurile de rețea pregătite de ENTSO pentru energie electrică nu sunt menite să înlocuiască codurile de rețea naționale necesare pentru aspecte fără caracter transfrontalier. Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de transport și de sistem ar trebui să înființeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de rețea și cu planurile la nivelul Uniunii fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea funcționării rețelei la nivel regional. Cooperarea la nivel regional ar trebui să fie compatibilă cu evoluția către o piață internă de energie electrică competitivă și eficientă.

(43)  ENTSO pentru energie electrică ar trebui să efectueze o evaluare solidă a adecvării resurselor la nivel european pe termen mediu și lung, pentru a oferi o bază obiectivă de evaluare a preocupărilor în materie de adecvare. Preocupările legate de adecvarea resurselor abordate prin mecanismele de asigurare a capacității ar trebui să se bazeze pe evaluarea adecvării resurselor la nivel european. Evaluarea respectivă poate fi completată de evaluări naționale.

(44)  Metodologia pentru evaluarea adecvării resurselor pe termen mediu și lung (în intervale cuprinse între următorii 10 ani și anul următor) prevăzută în prezentul regulament are un scop diferit față de evaluările adecvării sezoniere (pe șase luni), astfel cum sunt prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(16). Evaluările pe termen mediu și lung sunt în principal utilizate pentru a identifica preocupările legate de adecvare și a aprecia necesitatea unor mecanisme de asigurare a capacității, în timp ce evaluările adecvării sezoniere sunt utilizate pentru a atenționa cu privire la riscurile pe termen scurt care ar putea surveni în următoarele șase luni și care ar putea conduce la o deteriorare semnificativă a situației alimentării cu energie electrică. În plus, centre de coordonare regionale realizează, de asemenea, evaluări ale adecvării regionale cu privire la exploatarea sistemelor de transport de energie electrică. Acestea sunt evaluări pe termen foarte scurt ale adecvării (în intervale cuprinse între săptămâna următoare și ziua următoare) utilizate în contextul exploatării sistemului.

(45)  Înainte de introducerea unor mecanisme de asigurare a capacității, statele membre ar trebui să evalueze denaturările în materie de reglementare care contribuie la preocupările asociate legate de adecvarea resurselor. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a adopta măsuri de eliminare a denaturărilor identificate și ar trebui să adopte un calendar pentru punerea în aplicare a acestor măsuri. Ar trebui introduse mecanisme de asigurare a capacității numai pentru a soluționa problemele în materie de adecvare care nu pot fi soluționate prin eliminarea denaturărilor respective.

(46)  Statele membre care intenționează să introducă mecanisme de asigurare a capacității ar trebui să stabilească obiective de adecvare a resurselor pe baza unui proces transparent și verificabil. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili nivelul dorit de siguranță a alimentării.

(47)  În temeiul articolul 108 din TFUE, Comisia are competența exclusivă de a verifica compatibilitatea cu piața internă a măsurilor de ajutor de stat instituite de statele membre. Respectiva verificare urmează a se efectua în temeiul articolului 107 alineatul (3) din TFUE și în conformitate cu normele și orientările relevante pe care Comisia le poate adopta în acest sens. Prezentul regulament nu aduce atingere competenței exclusive a Comisiei conferite de TFUE.

(48)  ▌Mecanismele de asigurare a capacității care sunt în vigoare ar trebui să fie reevaluate în lumina prezentului regulament. ▌

(49)  În prezentul regulament ar trebui să se stabilească norme detaliate pentru facilitarea unei participări transfrontaliere eficace la mecanismele de asigurare a capacității▌. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să faciliteze participarea transfrontalieră a producătorilor interesați ▌la mecanismele de asigurare a capacității din alte state membre. Prin urmare, aceștia ar trebui să calculeze capacitățile până la care ar fi posibilă participarea transfrontalieră, să permită participarea și să verifice disponibilitățile existente. Autoritățile de reglementare ar trebui să asigure respectarea normelor transfrontaliere în statele membre.

(50)  Mecanismele de asigurare a capacității nu ar trebui să genereze supracompensare și în același timp ar trebui să asigure siguranța alimentării. În acest sens, mecanismele de asigurare a capacității, altele decât rezervele strategice, ar trebui să fie construite astfel încât să garanteze că prețul plătit pentru disponibilitate tinde automat la zero atunci când se preconizează că nivelul de capacitate care ar fi profitabil pe piața de energie în absența unui mecanism de asigurare a capacității este adecvat pentru a satisface nivelul de capacitate solicitat.

(51)  Pentru a sprijini statele membre și regiunile care se confruntă cu provocări sociale, industriale și economice ca urmare a tranziției energetice, Comisia a lansat o inițiativă pentru regiunile cu o utilizare intensă a cărbunelui și cu emisii ridicate de dioxid de carbon. În acest context, Comisia ar trebui să asiste statele membre, inclusiv cu un sprijin financiar specific, în cazul în care este disponibil, pentru a permite o „tranziție echitabilă” în regiunile respective.

(52)  Având în vedere diferențele dintre sistemele energetice naționale și limitările tehnice ale rețelelor electrice existente, cea mai bună abordare pentru a realiza progrese în ceea ce privește integrarea piețelor se regăsește adesea la nivel regional. Prin urmare, cooperarea regională a operatorilor de transport și de sistem ar trebui consolidată. Pentru a asigura o cooperare eficientă, un nou cadru de reglementare ar trebui să prevadă o guvernanță regională și o supraveghere reglementară mai solidă, inclusiv prin consolidarea puterii de decizie a ACER în ceea ce privește aspectele transfrontaliere. De asemenea, ar putea fi necesară o mai strânsă cooperare între statele membre în situații de criză, pentru a spori siguranța alimentării și pentru a limita denaturările pieței.

(53)  Coordonarea dintre operatorii de transport și de sistem la nivel regional a fost formalizată prin participarea obligatorie a operatorilor de transport și de sistem la centrele de coordonare a siguranței la nivel regional▌. Coordonarea regională a operatorilor de transport și de sistem la nivel regional ar trebui să fie dezvoltată în continuare printr-un cadru instituțional consolidat prin instituirea unor centre de coordonare regionale. Crearea unor centre de coordonare regionale ar trebui să țină seama de inițiativele de coordonare regionale existente sau planificate și să vină în sprijinul exploatării din ce în ce mai integrate a sistemelor electroenergetice pe întreg teritoriul Uniunii, asigurând astfel funcționarea lor eficientă și sigură. Din acest motiv, este necesar să se asigure că coordonarea operatorilor de transport și de sistem prin intermediul centrelor de coordonare regională are loc în întreaga Uniune. În cazul în care operatorii de transport și de sistem dintr-o anumită regiune nu sunt încă coordonați de un centru de coordonare regional existent sau planificat, operatorii de transport și de sistem din regiunea respectivă ar trebui să înființeze sau să desemneze un centru de coordonare regional.

(54)  Aria geografică a centrelor de coordonare regionale ar trebui să le permită să contribuie în mod efectiv la coordonarea activităților operatorilor de transport și de sistem în regiuni și ar trebui să conducă la îmbunătățirea siguranței sistemului și a eficienței pieței. Centrele de coordonare regionale ar trebui să aibă flexibilitatea de a-și îndeplini atribuțiile în regiune într-un mod adaptat cât mai bine la natura atribuțiilor specifice care le sunt încredințate.

(55)  Centrele de coordonare regionale ar trebui să îndeplinească atribuții în care regionalizarea aduce o valoare adăugată în comparație cu sarcinile îndeplinite la nivel național. Atribuțiile centrelor de coordonare regionale ar trebui să cuprindă atribuțiile îndeplinite de coordonatorii siguranței la nivel regional în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1485 al Comisiei(17), precum și sarcini suplimentare care țin de exploatarea sistemului, de funcționarea pieței și de pregătirea pentru riscuri. Sarcinile îndeplinite de centrele de coordonare regionale ar trebui să nu includă exploatarea în timp real a sistemului electroenergetic.

(56)  Atunci când își îndeplinesc sarcinile, centrele de coordonare regionale ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite pentru 2030 și 2050 în cadrul de politici din domeniile climei și energiei.

(57)  Centrele de coordonare regionale ar trebui, în primul rând, să acționeze în interesul exploatării sistemului și al funcționării pieței din regiune▌. Prin urmare, centrelor de coordonare regionale ar trebui să li se acorde competențele necesare pentru a coordona acțiunile care trebuie întreprinse de operatorii de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului pentru anumite funcții, precum și un rol consultativ sporit pentru celelalte funcții.

(58)  Resursele umane, tehnice, fizice și financiare de care dispun centrele de coordonare regionale nu ar trebui să depășească ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.

(59)  ENTSO pentru energie electrică ar trebui să se asigure că activitățile centrelor de coordonare regionale sunt coordonate dincolo de limitele regionale.

(60)  Pentru a spori eficiența rețelelor de distribuție a energiei electrice din Uniune și pentru a asigura o cooperare strânsă între operatorii de transport și de sistem și ENTSO pentru energie electrică, ar trebui să se instituie o entitate europeană a operatorilor de distribuție în cadrul Uniunii (denumită în continuare „entitatea OSD UE”). Atribuțiile OSD UE ar trebui să fie clar definite, iar metoda sa de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența și reprezentativitatea în rândul operatorilor de distribuție din Uniune. Entitatea OSD UE ar trebui să coopereze îndeaproape cu ENTSO pentru energie electrică la elaborarea și, după caz, la punerea în aplicare a codurilor de rețea și ar trebui să ofere orientări privind integrarea, printre altele, a producerii distribuite și a stocării energiei în rețelele de distribuție sau privind alte aspecte care se referă la gestionarea rețelelor de distribuție. Entitatea OSD UE ar trebui, de asemenea, să ia în considerare în mod adecvat particularitățile inerente ale sistemelor de distribuție conectate în aval cu sisteme electroenergetice de pe insule care nu sunt conectate cu alte sisteme electroenergetice prin intermediul capacităților de interconexiune.

(61)  Este necesară o mai bună cooperare și coordonare între operatorii de transport și de sistem, pentru a crea coduri de rețea, în vederea asigurării și gestionării unui acces eficient și transparent la rețelele de transport transfrontaliere, precum și pentru a garanta o planificare coordonată și suficient orientată spre viitor și o evoluție tehnică satisfăcătoare a sistemului de transport în cadrul Uniunii, inclusiv crearea de capacități de interconectare, acordând atenția cuvenită protecției mediului. Aceste coduri de rețea ar trebui să respecte orientările-cadru cu caracter neobligatoriu care sunt elaborate de ACER. ACER ar trebui să aibă un rol în revizuirea, pe baza unor fapte concrete, a proiectelor de coduri de rețea, inclusiv în ceea ce privește conformitatea acestora cu respectivele orientări-cadru, și ar trebui să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre adoptare. De asemenea, se consideră oportun ca ACER să evalueze modificările propuse pentru codurile de rețea și ar trebui ca aceasta să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să își exploateze rețelele în conformitate cu aceste coduri de rețea.

(62)  Experiența dobândită în procesul de elaborare și de adoptare a codurilor de rețea a arătat că este utilă raționalizarea procedurii de dezvoltare prin clarificarea faptului că ACER are dreptul să revizuiască proiectele de coduri de rețea pentru energie electrică înainte de a le prezenta Comisiei.

(63)  Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne de energie electrică, ar trebui să se prevadă proceduri care să permită adoptarea de decizii și orientări de către Comisie privind, printre altele, tarifele și alocarea capacităților, garantându-se, în același timp, implicarea autorităților de reglementare în acest proces, dacă este cazul prin intermediul asociației lor la nivelul Uniunii. Autoritățile de reglementare, împreună cu alte autorități competente ale statelor membre, au un rol important, contribuind la funcționarea corespunzătoare a pieței interne de energie electrică.

(64)  Toți participanții la piață prezintă un interes în activitatea care se așteaptă să fie desfășurată de ENTSO pentru energie electrică. Prin urmare, un proces eficace de consultare este esențial, iar structurile existente care au fost instituite în vederea facilitării și simplificării acestui proces, de exemplu prin intermediul autorităților de reglementare sau al ACER, ar trebui să joace un rol important.

(65)  În vederea asigurării unei transparențe sporite a întregii rețele de transport de energie electrică din Uniune, ENTSO pentru energie electrică ar trebui să elaboreze, să publice și să actualizeze periodic un plan neobligatoriu la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei pe 10 ani. Rețelele viabile pentru transportul de energie electrică și interconectările regionale necesare, relevante din punct de vedere comercial sau din perspectiva siguranței alimentării, ar trebui incluse în acest plan de dezvoltare a rețelei.

(66)  Investițiile în noi infrastructuri majore ar trebui puternic promovate, asigurându-se, în același timp, funcționarea corectă a pieței interne de energie electrică. În scopul sporirii efectului pozitiv pe care îl au capacitățile de interconexiune de curent continuu scutite asupra concurenței și asupra siguranței alimentării, ar trebui să se testeze interesul prezentat de acestea pe piață în timpul etapei de planificare a proiectului și ar trebui să se adopte norme privind gestionarea congestiilor . În cazul unor capacități de interconexiune de curent continuu situate pe teritoriul mai multor state membre, cererea de scutire ar trebui tratată, în ultimă instanță, de ACER pentru a se putea ține seama în mare măsură de implicațiile transfrontaliere și în scopul simplificării procedurilor administrative. În plus, având în vedere profilul excepțional de risc privind elaborarea acestor proiecte majore de infrastructură scutite, ar trebui să fie posibilă acordarea, în mod temporar, pentru întreprinderile interesate de furnizare și de producere, a unei derogări de la aplicarea normelor privind separarea completă în ceea ce privește proiectele vizate. Derogările acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(18) continuă să se aplice până la data planificată a expirării, stabilită în decizia de acordare a derogării. Infrastructura de energie electrică offshore cu dublă funcționalitate (așa-numitele „active hibride offshore”) care combină transportul de energie eoliană offshore către țărm și liniile de interconexiune ar trebui să fie, de asemenea, eligibilă pentru scutire, de exemplu în conformitate cu normele aplicabile noilor capacități de interconexiune de curent continuu. Atunci când este necesar, cadrul de reglementare ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător situația specifică a acestor active pentru a depăși obstacolele din calea obținerii unor active hibride offshore rentabile din punct de vedere social.

(67)  Pentru a îmbunătăți încrederea în piață, participanții la piață ar trebui să se asigure că persoanele care adoptă un comportament abuziv pot fi supuse unor sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Autoritățile competente ar trebui abilitate să investigheze în mod efectiv alegațiile referitoare la abuzurile de piață. În acest scop este necesar ca autoritățile competente să aibă acces la datele care oferă informații cu privire la deciziile operaționale luate de furnizori. Pe piața de energie electrică, cele mai multe dintre deciziile relevante sunt luate de către producători, care ar trebui să păstreze informațiile referitoare la deciziile respective, într-un format ușor accesibil, la dispoziția autorităților competente pentru o perioadă de timp determinată. Autoritățile competente ar trebui, în plus, să monitorizeze periodic dacă operatorii de transport și de sistem respectă normele. Micii producători, care nu au nicio posibilitate reală de a denatura concurența, ar trebui să fie scutiți de la această obligație.

(68)  Statele membre și autoritățile competente ar trebui să prezinte Comisiei informațiile relevante. Comisia ar trebui să trateze aceste informații în mod confidențial. După caz, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita informațiile relevante direct de la întreprinderile în cauză, cu condiția informării autorităților competente.

(69)  Este necesar ca statele membre să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Respectivele sancțiuni ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(70)  Statele membre, părțile contractante la Comunitatea Energiei și alte țări terțe care aplică prezentul regulament sau fac parte din zona sincronă a Europei continentale ar trebui să coopereze îndeaproape cu privire la toate chestiunile legate de dezvoltarea unei regiuni integrate de tranzacționare a energiei electrice și ar trebui să nu ia nicio măsură care pune în pericol integrarea în continuare a piețelor de energie electrică sau siguranța alimentării a statelor membre și a părților contractante.

(71)  La momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 714/2009, la nivelul Uniunii existau numai câteva norme privind piața internă de energie electrică. De atunci, piața internă a Uniunii a devenit mai complexă, ca urmare a schimbărilor fundamentale care afectează piețele, în special în ceea ce privește introducerea producerii variabile de energie electrică din surse regenerabile. Prin urmare, codurile de rețea și orientările au devenit ample și cuprinzătoare, abordând atât aspecte tehnice, cât și aspecte generale.

(72)   În vederea garantării gradului minim de armonizare necesar pentru funcționarea eficientă a pieței, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește elemente neesențiale ale anumitor domenii fundamentale pentru integrarea pieței. Respectivele acte ar trebui să includă adoptarea și modificarea anumitor coduri de rețea și orientări în cazul în care acestea completează regulamentul, cooperarea regională dintre operatorii de transport și de sistem și autoritățile de reglementare, compensațiile financiare dintre operatorii de transport și de sistem, ▌ precum și aplicarea dispozițiilor de scutire pentru capacitățile de interconexiune noi. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(19). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(73)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în conformitate cu articolul 291 din TFUE. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(20). Pentru adoptarea actelor de punere în aplicare respective ar trebui utilizată procedura de examinare.

(74)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume oferirea unui cadru armonizat pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(75)  Din motive ce țin de coerență și de securitatea juridică, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să împiedice aplicarea derogărilor care decurg din articolul 66 din Directiva (UE) 2019/...(21),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament are drept obiective:

(a)  stabilirea unui fundament pentru realizarea eficientă a obiectivelor uniunii energetice și, în special, a cadrului privind clima și energia pentru 2030, permițând pieței să emită semnale pentru creșterea eficienței, a cotei ce revine surselor regenerabile de energie, a siguranței alimentării, a flexibilității, a sustenabilității, a decarbonizării și a inovării;

(b)  stabilirea unor principii fundamentale pentru buna funcționare a piețelor integrate ale energiei electrice, care să asigure accesul nediscriminatoriu la piață tuturor furnizorilor de resurse și clienților de energie electrică, să abiliteze consumatorii, să asigure competitivitatea pe piața globală și consumul dispecerizabil, stocarea energiei și eficiența energetică și să faciliteze agregarea cererii și a ofertei distribuite și să permită integrarea pieței și integrarea sectorială, ca și remunerarea în funcție de piață a energiei electrice produse din surse regenerabile;

(c)  stabilirea de norme echitabile pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, pentru a îmbunătăți concurența pe piața internă de energie electrică, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale, inclusiv instituirea unui mecanism de compensare pentru fluxurile transfrontaliere de energie electrică, stabilirea de principii armonizate privind tarifele pentru transportul transfrontalier și alocarea capacităților de interconectare disponibile între sistemele de transport naționale;

(d)  facilitarea realizării unei piețe angro funcționale și transparente, care să contribuie la un nivel ridicat al siguranței alimentării cu energie electrică și să prevadă mecanisme de armonizare a normelor pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică.

Articolul 2

Definiții

Se aplică următoarele definiții:

1.  „capacitate de interconexiune” înseamnă o linie de transport care traversează sau trece peste granița dintre statele membre și care face legătura între sistemele de transport ale statelor membre;

2.  „autoritate de reglementare” înseamnă o autoritate de reglementare desemnată de fiecare stat membru în temeiul articolului 57 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/...(22);

3.  „flux transfrontalier” înseamnă un flux fizic de energie electrică într-o rețea de transport a unui stat membru, care rezultă din impactul activității producătorilor, a clienților sau atât a producătorilor, cât și a clienților din afara acelui stat membru asupra rețelei sale de transport;

4.  „congestie” înseamnă o situație în care nu pot fi satisfăcute toate solicitările participanților la piață de a tranzacționa între zone din rețea, deoarece acestea ar afecta semnificativ fluxurile fizice pe elemente de rețea care nu pot face față fluxurilor respective;

5.  „capacitate de interconexiune nouă” înseamnă o capacitate de interconexiune care nu era finalizată la 4 august 2003;

6.  „congestie structurală” înseamnă o congestie în sistemul de transport care poate fi definită fără ambiguitate, este previzibilă, este stabilă geografic de-a lungul timpului și reapare frecvent în condiții normale de funcționare a sistemului electroenergetic;

7.  „operator al pieței” înseamnă o entitate care furnizează un serviciu prin care ofertele de vânzare de energie electrică sunt corelate cu ofertele de cumpărare de energie electrică;

8.  „operator al pieței de energie electrică desemnat” sau „OPEED” înseamnă un operator al pieței desemnat de autoritatea competentă să îndeplinească sarcini referitoare la cuplarea unică a piețelor pentru ziua următoare sau a piețelor intrazilnice;

9.  „valoarea pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică” înseamnă o estimare în EUR/MWh a prețului maxim al energiei electrice pe care clienții sunt dispuși să îl plătească pentru evitarea unei întreruperi a alimentării cu energie electrică;

10.  „echilibrare” înseamnă toate acțiunile și procesele, în toate intervalele de timp, prin care operatorii de transport și de sistem asigură, în mod constant, atât menținerea frecvenței sistemului în limitele de stabilitate predefinite, cât și conformitatea cu volumul rezervelor necesare cu privire la calitatea cerută;

11.  „energie de echilibrare” înseamnă energia utilizată de operatorii de transport și de sistem pentru echilibrare;

12.  „furnizor de servicii de echilibrare” înseamnă un participant la piață care furnizează operatorilor de transport și de sistem fie energie de echilibrare, fie capacitate de echilibrare sau atât energie de echilibrare, cât și capacitate de echilibrare;

13.  „capacitate de echilibrare” înseamnă un volum de capacitate pe care un furnizor de servicii de echilibrare a convenit îl păstreze și în privința căruia furnizorul de servicii de echilibrare a convenit să prezinte oferte pentru un volum corespunzător de energie de echilibrare operatorului de transport și de sistem pe durata contractului;

14.  „parte responsabilă cu echilibrarea” înseamnă un participant la piață sau reprezentantul desemnat al acestuia care deține responsabilitatea pentru dezechilibrele sale pe piața de energie electrică;

15.  „interval de decontare a dezechilibrelor” înseamnă perioada de timp pentru care se calculează dezechilibrul părților responsabile cu echilibrarea;

16.  „preț de dezechilibru” înseamnă prețul, fie pozitiv, fie zero, fie negativ, în fiecare interval de decontare a dezechilibrelor pentru un dezechilibru în orice direcție;

17.  „zonă a prețului de dezechilibru” înseamnă zona în care se calculează un preț de dezechilibru;

18.  „proces de precalificare” înseamnă procesul de verificare a respectării de către un furnizor de capacitate de echilibrare a cerințelor stabilite de operatorii de transport și de sistem;

19.  „capacitate de rezervă” înseamnă volumul rezervelor pentru asigurarea stabilității frecvenței, al rezervelor pentru restabilirea frecvenței sau al rezervelor de înlocuire care trebuie să fie la dispoziția operatorului de transport și de sistem;

20.  „dispecerizare prioritară” înseamnă, în legătură cu modelul de autodispecerizare, dispecerizarea centralelor electrice pe baza unor criterii diferite de ordinea economică a ofertelor și, în legătură cu modelul de dispecerizare centralizată, dispecerizarea centralelor electrice pe baza unor criterii care sunt diferite de ordinea economică a ofertelor și de constrângerile rețelei, acordând prioritate dispecerizării anumitor tehnologii de producere;

21.  „regiune de calcul al capacităților” înseamnă zona geografică în care se aplică calculul coordonat al capacităților;

22.  „mecanism de asigurare a capacității” înseamnă o măsură temporară pentru a se asigura atingerea nivelului necesar de adecvare a resurselor prin remunerarea resurselor pentru disponibilitatea acestora, excluzând măsurile referitoare la servicii auxiliare sau la gestionarea congestiilor;

23.  „cogenerare de înaltă eficiență” înseamnă cogenerarea care îndeplinește criteriile prevăzute în anexa II la Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului(23);

24.  „proiect demonstrativ” înseamnă un proiect care demonstrează că o tehnologie este o premieră în Uniune și reprezintă o inovație semnificativă care depășește cu mult stadiul actual al tehnologiei;

25.   „participant la piață” înseamnă o persoană fizică sau juridică, care cumpără, vinde sau produce energie electrică, care este implicat în agregare sau care este un operator de consum dispecerizabil sau de servicii de stocare a energiei, inclusiv prin plasarea de ordine de tranzacționare pe una sau mai multe piețe de energie electrică, inclusiv pe piețele de echilibrare a energiei;

26.  „redispecerizare” înseamnă o măsură, inclusiv de restricționare, activată de unul sau mai mulți operatori de transport și de sistem sau operatori de distribuție prin modificarea producerii, a tiparului de sarcină sau a ambelor, pentru a schimba fluxurile fizice din sistemul electroenergetic și a soluționa o congestie fizică sau a asigura siguranța sistemului;

27.  „comercializarea în contrapartidă” înseamnă un schimb interzonal, inițiat de operatorii de sistem între două zone de ofertare pentru a soluționa cazurile de congestie fizică;

28.  „instalație de producere a energiei electrice” înseamnă o instalație care convertește energia primară în energie electrică și care este compusă dintr-unul sau mai multe module de producere a energiei electrice conectate la o rețea;

29.  „model de dispecerizare centralizată” înseamnă un model de programare și de dispecerizare prin care programele de producere și programele de consum, precum și dispecerizarea instalațiilor de producere a energiei electrice și a locurilor de consum, cu referire la instalațiile dispecerizabile, sunt determinate de un operator de transport și de sistem în cadrul unui proces integrat de programare;

30.  „model de autodispecerizare” înseamnă un model de programare și de dispecerizare prin care programele de producere și programele de consum, precum și dispecerizarea instalațiilor de producere a energiei electrice și a locurilor de consum sunt determinate de agenții de programare ai instalațiilor respective;

31.  „produs standard de echilibrare” înseamnă un produs de echilibrare armonizat, definit de toți operatorii de transport și de sistem pentru schimbul de servicii de echilibrare;

32.  „produs specific de echilibrare” înseamnă un produs de echilibrare, diferit de un produs standard de echilibrare;

33.  „operator delegat” înseamnă o entitate căreia i-au fost delegate obligații sau atribuții specifice încredințate operatorului de transport și de sistem sau operatorului pieței de energie electrică desemnat, în temeiul prezentului regulament sau al altor acte juridice ale Uniunii, de către respectivul operator de transport și de sistem sau OPEED sau căreia acestea i-au fost alocate de către un stat membru sau o autoritate de reglementare;

34.  „client” înseamnă client în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/...(24);

35.  „client final” înseamnă client final în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Directiva (UE) 2019/...+;

36.  „client angro” înseamnă client angro în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2019/...+;

37.  „client casnic” înseamnă client casnic în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din Directiva (UE) 2019/...+;

38.  „întreprindere mică” înseamnă întreprindere mică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 7 din Directiva (UE) 2019/...+;

39.  „client activ” înseamnă client activ în sensul definiției de la articolul 2 punctul 8 din Directiva (UE) 2019/...+;

40.  „piețe de energie electrică” înseamnă piețe ale energiei electrice în sensul definiției de la articolul 2 punctul 9 din Directiva (UE) 2019/...+;

41.  „furnizare” înseamnă furnizare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2019/...+;

42.  „contract de furnizare a energiei electrice” înseamnă contract de furnizare a energiei electrice în sensul definiției de la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2019/...+;

43.  „agregare” înseamnă agregare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 18 din Directiva (UE) 2019/...(25);

44.  „consum dispecerizabil” înseamnă consum dispecerizabil în sensul definiției de la articolul 2 punctul 20 din Directiva (UE) 2019/...+;

45.  „sistem de contorizare inteligentă” înseamnă sistem de contorizare inteligentă în sensul definiției de la articolul 2 punctul 23 din Directiva (UE) 2019/...+;

46.  „interoperabilitate” înseamnă interoperabilitate în sensul definiției de la articolul 2 punctul 24 din Directiva (UE) 2019/...+;

47.  „distribuție” înseamnă distribuție în sensul definiției de la articolul 2 punctul 28 din Directiva (UE) 2019/...+;

48.  „operator de distribuție” înseamnă operator de distribuție în sensul definiției de la articolul 2 punctul 29 din Directiva (UE) 2019/...+;

49.  „eficiență energetică” înseamnă eficiență energetică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 30 din Directiva (UE) 2019/...+;

50.  „energie din surse regenerabile” sau „energie regenerabilă” înseamnă energie din surse regenerabile în sensul definiției de la articolul 2 punctul 31 din Directiva (UE) 2019/...+;

51.  „producere distribuită” înseamnă producere distribuită în sensul definiției de la articolul 2 punctul 32 din Directiva (UE) 2019/...+;

52.  „transport” înseamnă transport în sensul definiției de la articolul 2 punctul 34 din Directiva (UE) 2019/...+;

53.  „operator de transport și de sistem” înseamnă operator de transport și de sistem în sensul definiției de la articolul 2 punctul 35 din Directiva (UE) 2019/...+;

54.  „utilizator al sistemului” înseamnă utilizator al sistemului în sensul definiției de la articolul 2 punctul 36 din Directiva (UE) 2019/...+;

55.  „producere” înseamnă producere în sensul definiției de la articolul 2 punctul 37 din Directiva (UE) 2019/...+;

56.  „producător” înseamnă producător în sensul definiției de la articolul 2 punctul 38 din Directiva (UE) 2019/...(26);

57.  „sistem interconectat” înseamnă sistem interconectat în sensul definiției de la articolul 2 punctul 40 din Directiva (UE) 2019/...+;

58.  „mic sistem izolat” înseamnă mic sistem izolat în sensul definiției de la articolul 2 punctul 42 din Directiva (UE) 2019/...+;

59.  „mic sistem conectat” înseamnă mic sistem conectat în sensul definiției de la articolul 2 punctul 43 din Directiva (UE) 2019/...+;

60.  „serviciu de sistem” înseamnă serviciu de sistem în sensul definiției de la articolul 2 punctul 48 din Directiva (UE) 2019/...+;

61.  „serviciu de sistem care nu are ca scop stabilitatea frecvenței” înseamnă serviciu de sistem care nu are ca scop stabilitatea frecvenței în sensul definiției de la articolul 2 punctul 49 din Directiva (UE) 2019/...+;

62.  „stocare de energie” înseamnă stocare de energie în sensul definiției de la articolul 2 punctul 59 din Directiva (UE) 2019/...+;

63.  „centru de coordonare regional” înseamnă un centru de coordonare regional înființat în temeiul articolului 35 din prezentul regulament;

64.  „piață angro de energie” înseamnă piață angro de energie în sensul definiției de la articolul 2 punctul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(27);

65.  „zonă de ofertare” înseamnă cea mai mare zonă geografică în care participanții la piață pot face schimb de energie fără alocarea de capacități;

66.  „alocare a capacității” înseamnă atribuirea de capacitate interzonală;

67.  „zonă de control” înseamnă o parte coerentă a sistemului interconectat, exploatată de un singur operator de sistem, și include sarcini fizice conectate și/sau unități generatoare, dacă există;

68.  „capacitate netă de transport coordonată” înseamnă o metodă de calculare a capacității pe baza principiului evaluării și definirii ex ante și a unui schimb maxim de energie între zone de ofertare adiacente;

69.  „element critic de rețea” înseamnă un element de rețea, fie în cadrul unei zone de ofertare, fie între zone de ofertare, luat în considerare în cadrul procesului de calculare a capacității, care limitează volumul de energie electrică ce poate fi schimbat;

70.  „capacitate interzonală” înseamnă capacitatea sistemului interconectat de a permite transferul de energie între zone de ofertare;

71.  „unitate generatoare” înseamnă un singur generator de energie electrică care aparține unei unități de producție.

Capitolul II

Norme generale pentru piața de energie electrică

Articolul 3

Principiile de funcționare a piețelor de energie electrică

(1)  Statele membre, autoritățile de reglementare, operatorii de transport și de sistem, operatorii de distribuție, ▌ operatorii pieței și operatorii delegați se asigură că piețele de energie electrică funcționează în conformitate cu următoarele principii:

(a)  prețurile se formează în funcție de cerere și ofertă;

(b)  normele pieței încurajează formarea liberă a prețurilor și evită acțiunile care împiedică formarea prețurilor în funcție de cerere și ofertă ;

(c)  normele pieței facilitează dezvoltarea unei producții de energie mai flexibile, durabile, cu emisii scăzute de carbon, și o cerere mai flexibilă;

(d)  clienții sunt în măsură să beneficieze de oportunitățile de pe piață și de creșterea concurenței pe piețele cu amănuntul și pot acționa ca participanți la piața de energie și la tranziția energetică;

(e)  participarea la piață a clienților finali și a întreprinderilor mici este posibilă prin agregarea producerii de la mai multe instalații de producere a energiei electrice sau a sarcinii de la mai multe locuri de consum dispecerizabil pentru a face oferte comune pe piața de energie electrică și pentru a fi exploatate în comun în sistemul electroenergetic, în conformitate cu dreptul Uniunii în materie de concurență;

(f)  normele pieței permit decarbonizarea sistemului electroenergetic și, astfel, a economiei, inclusiv prin facilitarea integrării energiei electrice din surse regenerabile de energie și prin oferirea de stimulente pentru eficiența energetică;

(g)  normele pieței oferă stimulente adecvate pentru investiții în producere, în special pentru investiții pe termen lung într-un sistem electroenergetic durabil și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în stocare, în eficiență energetică și în consum dispecerizabil, pentru a răspunde nevoilor pieței și pentru a facilita concurența loială și pentru a garanta astfel siguranța alimentării;

(h)  se înlătură treptat obstacolele din calea fluxurilor transfrontaliere de energie electrică între zone de ofertare sau state membre și a tranzacțiilor transfrontaliere pe piețele de energie electrică și piețele serviciilor conexe;

(i)  normele pieței asigură cooperarea regională acolo unde aceasta ar fi eficace;

(j)   ▌producerea, stocarea energiei și consumul dispecerizabil în condiții de siguranță și durabilitate ▌participă la piață în condiții de egalitate, în conformitate cu cerințele prevăzute în dreptul Uniunii;

(k)  toți producătorii sunt responsabili în mod direct sau indirect de vânzarea energiei electrice pe care o produc;

(l)  normele pieței permit dezvoltarea de proiecte demonstrative în domeniul unor surse de energie, tehnologii sau sisteme durabile, sigure și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care trebuie să fie realizate și utilizate în beneficiul societății;

(m)  normele pieței permit dispecerizarea eficientă a activelor de producere, a stocării energiei și a consumului dispecerizabil;

(n)  normele pieței permit intrarea și ieșirea întreprinderilor producătoare de energie electrică și a întreprinderilor de stocare a energiei și a întreprinderilor furnizoare de energie electrică pe baza evaluării efectuate de întreprinderile respective cu privire la viabilitatea economică și financiară a operațiunilor lor;

(o)  pentru a permite protecția participanților la piață împotriva riscurilor de volatilitate a prețurilor pe baza pieței, și pentru a reduce incertitudinea referitoare la randamentul viitor al investițiilor, produsele de acoperire a riscurilor pe termen lung sunt tranzacționabile la bursă într-un mod transparent, iar contractele de furnizare pe termen lung sunt negociabile pe piețele extrabursiere, sub rezerva respectării dreptului Uniunii în materie de concurență;

(p)  normele pieței facilitează comerțul cu produse în întreaga Uniune, iar schimbările în materie de reglementare iau în considerare efectele atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, asupra piețelor la termen și asupra produselor;

(q)  participanții la piață au dreptul de a obține accesul la rețelele de transport și la rețelele de distribuție, în condiții obiective, transparente și nediscriminatorii.

Articolul 4

Tranziția echitabilă

Comisia sprijină statele membre care adoptă o strategie națională pentru reducerea progresivă a capacității existente de producere și extracție pe bază de cărbune și a altor combustibili fosili solizi, prin toate mijloacele disponibile, pentru a permite o tranziție echitabilă în regiunile afectate de schimbări structurale. Comisia acordă asistență statelor membre în abordarea efectelor sociale și economice ale tranziției la o energie curată.

Comisia lucrează în strânsă colaborare cu părțile interesate din regiunile cu utilizare intensivă a cărbunelui și cu emisii ridicate de dioxid de carbon, facilitează accesul la fondurile și programele disponibile și utilizarea acestora și încurajează schimbul de bune practici, inclusiv discuțiile privind foile de parcurs industriale și necesitățile în materie de recalificare.

Articolul 5

Responsabilitatea în materie de echilibrare

(1)  Toți participanții la piață ▌ sunt responsabili ▌ pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistem (denumită în continuare „responsabilitatea în materie de echilibrare”). În acest scop, participanții la piață fie sunt părți responsabile cu echilibrarea, fie își deleagă prin contract responsabilitatea unei părți responsabile cu echilibrarea la alegerea lor. Fiecare parte responsabilă cu echilibrarea poartă răspunderea financiară pentru dezechilibrele sale și depune eforturi pentru a fi echilibrată sau contribuie la echilibrarea sistemului electroenergetic.

(2)  Statele membre pot prevedea derogări de la responsabilitatea în materie de echilibrare numai în ceea ce privește:

(a)  proiectele demonstrative pentru tehnologii inovatoare, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare, cu condiția ca respectivele derogări să se limiteze la durata și amploarea necesare pentru realizarea scopurilor demonstrative;

(b)  instalațiile de producere a energiei electrice care utilizează surse regenerabile de energie ▌ , cu o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 400 kW;

(c)  instalațiile care beneficiază de sprijin aprobat de Comisie în conformitate cu normele Uniunii în materie de ajutoare de stat în temeiul articolelor 107, 108 și 109 din TFUE și puse în funcțiune înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Statele membre pot, fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, să ofere stimulente participanților la piață care beneficiază integral sau parțial de o scutire de la responsabilitatea în materie de echilibrare să își asume integral responsabilitatea în materie de echilibrare ▌.

(3)  Atunci când acordă o derogare în conformitate cu alineatul (2), un stat membru se asigură că responsabilitatea financiară pentru dezechilibre revine unui alt participant la piață.

(4)  Pentru instalațiile de producere a energiei electrice puse în funcțiune începând de la 1 ianuarie 2026, alineatul (2) litera (b) se aplică numai instalațiilor de producere care utilizează surse regenerabile de energie ▌ și care au o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 200 kW.

Articolul 6

Piața de echilibrare

(1)  Piețele de echilibrare, inclusiv procesele de precalificare, sunt organizate în așa fel încât:

(a)  să se asigure în mod eficace nediscriminarea participanților la piață, ținând seama de diferitele necesități tehnice ale sistemului electroenergetic și de diferitele capacități tehnice ale surselor de producere a energiei, de stocare a energiei și a consumului dispecerizabil;

(b)  să se asigure că serviciile sunt definite într-o manieră transparentă și neutră din punct de vedere tehnologic și că acestea sunt achiziționate printr-o procedură transparentă, bazată pe piață;

(c)  să se asigure accesul nediscriminatoriu la toți participanții la piață, individual sau prin agregare, inclusiv la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie variabile, la consumul dispecerizabil și la serviciile de stocare a energiei;

(d)  să se respecte necesitatea de a integra ponderea din ce în ce mai mare de producere variabilă, creșterea consumului dispecerizabil și apariția unor noi tehnologii.

(2)  Prețul energiei de echilibrare nu este predeterminat în contractele privind capacitatea de echilibrare. Procesele de achiziție sunt transparente, în conformitate cu articolul 40 alineatul (4) din Directiva (UE) 2019/…(28) respectând în același timp confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(3)  Piețele de echilibrare asigură siguranța în funcționare, permițând, în același timp, utilizarea la maximum și alocarea eficientă a capacității interzonale de la un interval de timp la altul în conformitate cu articolul 17.

(4)  ▌Decontarea energiei de echilibrare pentru produsele de echilibrare standard și produsele de echilibrare specifice se bazează pe prețuri marginale, de tip „pay-as-cleared”, cu excepția cazului în care toate autoritățile de reglementare aprobă o metodă alternativă de stabilire a prețurilor pe baza unei propuneri comune a tuturor operatorilor de sistem și de transport, în urma unei analize care demonstrează că metoda alternativă de stabilire a prețurilor este mai eficientă.

Participanților la piață trebuie să li se permită să liciteze cât mai aproape posibil de timpul real, iar ora de închidere a porții pentru energia de echilibrare nu poate precede ora de închidere a porții pieței intrazilnice interzonale▌.

Operatorul de transport și de sistem care aplică un model de dispecerizare centralizată poate stabili norme suplimentare în conformitate cu orientările privind echilibrarea sistemului de energie electrică adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 .

(5)  Dezechilibrele se decontează la un preț care reflectă valoarea energiei în timp real.

(6)  O zonă a prețului de dezechilibru trebuie să fie egală cu o zonă de ofertare, cu excepția cazului unui model de dispecerizare centralizată, caz în care o zonă a prețului de dezechilibru poate constitui o parte a unei zone de ofertare.

(7)  Dimensionarea capacității de rezervă se realizează de operatorii de transport și de sistem și se facilitează la nivel regional.

(8)  Achizițiile de capacitate de echilibrare se realizează de operatorul de transport și de sistem și pot fi facilitate la nivel regional. Rezerva privind capacitatea transfrontalieră în acest scop poate fi limitată. Achizițiile de capacitate de echilibrare se bazează pe piață și sunt organizate în așa fel încât să fie nediscriminatorii pentru participanții la piață în procesul de precalificare, în conformitate cu articolul 40 alineatul (4) din Directiva (UE) 2019/…(29), indiferent dacă participanții la piață participă în mod individual sau prin agregare.

Achizițiile de capacitate de echilibrare se bazează pe o piață primară, cu excepția cazului și în măsura în care autoritatea de reglementare a aprobat o derogare prin care permite utilizarea altor forme de achiziții bazate pe piață din cauza lipsei concurenței pe piața serviciilor de echilibrare. Derogările de la obligația de efectuare a achizițiilor de capacitate de echilibrare prin utilizarea piețelor primare se revizuiesc la fiecare trei ani.

(9)  Achizițiile de capacitate de echilibrare ascendentă și de capacitate de echilibrare descendentă se efectuează separat, cu excepția cazului în care autoritatea de reglementare aprobă o derogare de la acest principiu întrucât o evaluare realizată de operatorul de transport și de sistem a demonstrat că aceasta ar conduce la o eficiență economică mai ridicată. Contractele de capacitate de echilibrare se încheie cu cel mult o zi înainte de furnizarea capacității de echilibrare, pentru o durată contractuală de maximum o zi, cu excepția cazului și în măsura în care autoritatea de reglementare a aprobat încheierea de contracte mai devreme sau durate mai lungi ale contractului pentru a asigura siguranța alimentării sau pentru a îmbunătăți eficiența economică.

Atunci când este acordată o derogare, pentru cel puțin 40 % din produsele standard de echilibrare și cel puțin 30 % din toate produsele utilizate pentru capacitatea de echilibrare, contractele de capacitate de echilibrare se încheie pentru nu mai mult de o zi înainte de furnizarea capacității de echilibrare, iar durata contractuală este de maximum o zi. Contractarea părții rămase din capacitatea de echilibrare se execută cu cel mult o lună înainte de furnizarea capacității de echilibrare și are o durată contractuală de maximum o lună.

(10)  La cererea operatorului de transport și de sistem, autoritatea de reglementare poate decide să prelungească durata contractuală a părții rămase de capacitate de echilibrare menționate la alineatul (9) pentru o durată maximă de douăsprezece luni, cu condiția ca o astfel de decizie să fie limitată în timp, iar efectele pozitive în ceea ce privește reducerea costurilor pentru clienții finali să depășească efectele negative asupra pieței. Cererea include:

(a)  perioada de timp pe parcursul căreia s-ar aplica scutirea;

(b)  cantitatea capacității de echilibrare pentru care s-ar aplica scutirea;

(c)  o analiză a impactului scutirii asupra participării resurselor de echilibrare; și

(d)  justificarea scutirii, prin care să se demonstreze că această scutire ar conduce la costuri mai mici pentru clienții finali.

(11)  În pofida alineatului (10), de la 1 ianuarie 2026, duratele contractuale sunt de maximum șase luni.

(12)  Până la 1 ianuarie 2028, autoritățile de reglementare raportează Comisiei și ACER cu privire la proporția din puterea totală care face obiectul unor contracte cu o durată mai mare de o zi sau cu o perioadă de achiziție mai mare de o zi.

(13)  Operatorii de transport și de sistem sau operatorii delegați de aceștia publică, cât mai curând posibil, dar cu o întârziere de maximum 30 de minute după livrare, echilibrul actual al sistemului în cadrul zonelor lor de programare, prețurile de dezechilibru estimate și prețurile estimate ale energiei de echilibrare.

(14)  În cazul în care produsele de echilibrare standard nu sunt suficiente pentru a asigura siguranța în funcționare sau în cazul în care unele resurse de echilibrare nu pot participa la piața de echilibrare prin produse de echilibrare standard, operatorii de transport și de sistem pot propune, iar autoritățile de reglementare pot aproba, derogări de la alineatele (2) și (4) pentru produse de echilibrare specifice care sunt activate la nivel local fără a le schimba cu alți operatori de transport și de sistem, iar autoritățile de reglementare pot aproba astfel de derogări.

Propunerile de derogări includ o descriere a măsurilor propuse pentru reducerea la minimum a utilizării anumitor produse care fac obiectul eficienței economice, o demonstrație a faptului că produsele specifice nu creează ineficiențe și denaturări semnificative pe piața de echilibrare fie din interiorul, fie din afara zonei de programare, precum și, după caz, norme și informații privind procesul de transformare a ofertelor de energie de echilibrare din produse specifice de echilibrare în oferte de energie de echilibrare din produse standard de echilibrare.

Articolul 7

Piețele pentru ziua următoare și piețele intrazilnice

(1)  Operatorii de transport și de sistem și OPEED organizează în comun gestionarea piețelor integrate pentru ziua următoare și a piețelor intrazilnice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/1222. Operatorii de transport și de sistem și OPEED cooperează la nivelul Uniunii sau, dacă este necesar, la nivel regional, cu scopul de a maximiza eficiența și eficacitatea tranzacționării pentru ziua următoare și a tranzacționării intrazilnice a energiei electrice în Uniune. Această obligație de cooperare nu aduce atingere aplicării dreptului Uniunii în materie de concurență. În exercitarea funcțiilor pe care le dețin în materie de tranzacționare a energiei electrice, operatorii de transport și de sistem și OPEED sunt supuși supravegherii reglementare de către autoritățile de reglementare și de către ACER în temeiul articolului 59 din Directiva (UE) 2019/…(30) și de către ACER în temeiul articolelor 4 și 8 din Regulamentul (UE) 2019/…(31).

(2)  Piețele pentru ziua următoare și piețele intrazilnice:

(a)  sunt organizate în așa fel încât să fie nediscriminatorii;

(b)  maximizează capacitatea tuturor participanților la piață de a gestiona dezechilibrele;

(c)  maximizează posibilitățile tuturor participanților la piață de a participa la comerțul interzonal cât mai aproape posibil de timpul real în toate zonele de ofertare;

(d)  oferă prețuri care să reflecte principiile fundamentale ale pieței, inclusiv valoarea energiei în timp real, pe care participanții la piață să se poată baza atunci când contractează produse de acoperire a riscurilor pe termen mai lung;

(e)  asigură siguranța în funcționare, permițând, în același timp, utilizarea la maximum a capacității de transport;

(f)  sunt transparente, protejând în același timp confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial și asigurând caracterul anonim al tranzacționării;

(g)  nu fac nicio distincție între tranzacțiile realizate în interiorul unei zone de ofertare și cele realizate între zone de ofertare; și

(h)   sunt organizate în așa fel încât să asigure faptul că toți participanții la piață pot avea acces la piață în mod individual sau prin agregare.

Articolul 8

Tranzacționarea pe piețele pentru ziua următoare și pe piețele intrazilnice

(1)  OPEED permit participanților la piață să tranzacționeze energie cât mai aproape posibil de timpul real, și cel puțin până la ora de închidere a porții pieței intrazilnice interzonale▌.

(2)  OPEED oferă participanților la piață posibilitatea de tranzacționa energie în intervale de timp cel puțin la fel de scurte ca intervalul de decontare a dezechilibrelor, atât pe piețele pentru ziua următoare, cât și pe piețele intrazilnice.

(3)  OPEED furnizează produse pentru tranzacționare pe piețele pentru ziua următoare și pe piețele intrazilnice care să fie de dimensiuni suficient de mici, dimensiunea ofertei minime fiind de 500 kW sau mai puțin, pentru a permite participarea eficace a consumului dispecerizabil, a stocării energiei și a surselor regenerabile de energie la scară mică, inclusiv participarea directă a clienților.

(4)  Până la 1 ianuarie 2021, intervalul de decontare a dezechilibrelor este de 15 minute în toate zonele de programare, cu excepția cazului în care autoritățile de reglementare au acordat o derogare sau o scutire. Derogările pot fi acordate numai până la 31 decembrie 2024.

De la 1 ianuarie 2025, intervalul de decontare a dezechilibrelor nu depășește 30 de minute în cazul în care a fost acordată o scutire de către toate autoritățile de reglementare dintr-o zonă sincronă.

Articolul 9

Piețele la termen

(1)  În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1719, operatorii de transport și de sistem emit drepturi de transport pe termen lung sau pun în aplicare măsuri echivalente pentru a permite participanților la piață, inclusiv proprietarilor de instalații de producere a energiei electrice care utilizează surse de energie regenerabile, să își acopere riscurile în materie de preț dincolo de granițele zonelor de ofertare, cu excepția cazului în care o evaluare a pieței la termen efectuată de către autoritățile de reglementare competente cu privire la granițele zonelor de ofertare indică faptul că există suficiente oportunități de acoperire a riscurilor în zonele de ofertare vizate.

(2)  Drepturile de transport pe termen lung se alocă în mod transparent și nediscriminatoriu, pe baza pieței, prin intermediul unei platforme unice de alocare. ▌

(3)  Sub rezerva respectării dreptului Uniunii în materie de concurență, operatorii pieței sunt liberi să dezvolte produse de acoperire a riscului la termen, inclusiv produse de acoperire a riscului pe termen lung, pentru a oferi participanților la piață, inclusiv proprietarilor de instalații de producere a energiei electrice care utilizează surse de energie regenerabile, posibilitățile adecvate de acoperire a riscurilor financiare rezultate din fluctuațiile prețurilor. Statele membre nu impun cerința ca astfel de activități de acoperire a riscurilor să se limiteze la tranzacțiile din interiorul unui stat membru sau al unei zone de ofertare.

Articolul 10

Limitele tehnice pentru ofertare

(1)  Nu există o limită maximă și nici o limită minimă a prețului angro al energiei electrice ▌. Această dispoziție se aplică, printre altele, ofertării și compensării în toate intervalele de timp și include energia de echilibrare și prețurile de dezechilibru, fără a aduce atingere limitelor tehnice de preț care pot fi aplicate în intervalul de echilibrare și în intervalele de timp pentru ziua următoare și intrazilnice, în conformitate cu alineatul (2).

(2)  OPEED pot aplica limite armonizate ale prețurilor maxime și minime de închidere pentru intervalele de timp pentru ziua următoare și intrazilnice ▌. Limitele respective sunt suficient de ridicate pentru a nu restricționa în mod inutil comerțul, sunt armonizate pentru piața internă și țin seama de valoarea maximă a pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică. OPEED pun în aplicare un mecanism transparent pentru ajustarea automată a limitelor tehnice pentru ofertare în timp util în cazul în care se preconizează atingerea limitelor stabilite. Limitele superioare ajustate rămân aplicabile până când sunt necesare creșteri suplimentare în cadrul mecanismului respectiv.

(3)  Operatorii de transport și de sistem nu iau niciun fel de măsuri cu scopul de a modifica prețurile angro. ▌

(4)  Autoritățile de reglementare sau, în cazul în care un stat membru a desemnat o altă autoritate competentă în acest scop, respectivele autorități competente desemnate, identifică politicile și măsurile aplicate pe teritoriul lor care ar putea contribui în mod indirect la restricționarea formării prețurilor angro, inclusiv limitarea ofertelor legate de activarea energiei de echilibrare, mecanismele de asigurare a capacității, măsurile luate de către operatorii de transport și de sistem, măsurile care urmăresc să conteste rezultatele de pe piață sau să prevină abuzul de poziție dominantă sau zonele de ofertare ineficient definite.

(5)  În cazul în care o autoritate de reglementare sau o altă autoritate competentă desemnată a identificat o politică sau o măsură care ar putea contribui la restricționarea formării prețurilor angro, aceasta ia toate măsurile adecvate pentru eliminarea politicii sau a măsurii respective sau, dacă nu este posibil, pentru atenuarea impactului politicii sau a măsurii respective asupra comportamentului de ofertare. Statele membre transmit Comisiei un raport până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare], care descrie în detaliu măsurile și acțiunile pe care le-au întreprins sau intenționează să le întreprindă.

Articolul 11

Valoarea pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică

(1)  Până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], în cazul în care acest lucru este necesar pentru stabilirea unui standard de fiabilitate în conformitate cu articolul 25, autoritățile de reglementare sau, în cazul în care un stat membru a desemnat o altă autoritate competență în acest scop, respectivele autorități competente desemnate, stabilesc o estimare unică a valorii pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică pentru teritoriul lor ▌. Estimarea respectivă ▌se pune la dispoziția publicului. Autoritățile de reglementare sau alte autorități competente desemnate pot stabili estimări diferite per zonă de ofertare dacă au mai multe zone de ofertare pe teritoriul lor. În cazul în care o zonă de ofertare este compusă din teritorii aparținând mai multor state membre, autoritățile de reglementare sau celelalte autorități competente desemnate în cauză stabilesc o estimare unică a valorii pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică pentru respectiva zonă de ofertare. La stabilirea estimării unice a valorii pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică, autoritățile de reglementare sau alte autorități competente desemnate aplică metodologia menționată la articolul 23 alineatul (6).

(2)  Autoritățile de reglementare și autoritățile competente desemnate își actualizează estimarea valorii pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică cel puțin o dată la cinci ani sau mai devreme, în cazul în care constată o modificare semnificativă.

Articolul 12

Dispecerizarea producerii și consumul dispecerizabil

(1)  Dispecerizarea instalațiilor de producere a energiei electrice și consumul dispecerizabil sunt nediscriminatorii, transparente și, cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatele (2)-(6), se bazează pe piață ▌.

(2)  Fără a aduce atingere articolelor 107, 108 și 109 din TFUE, statele membre se asigură că la dispecerizarea instalațiilor de producere a energiei electrice, operatorii de sistem acordă prioritate instalațiilor de producere care utilizează surse regenerabile de energie, în măsura în care funcționarea sigură a sistemului electroenergetic național permite acest lucru, pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii și în cazul în care respectivele instalații de producere a energiei electrice sunt:

(a)  fie instalații de producere a energiei electrice care utilizează surse regenerabile de energie ▌ și care au o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 400 kW;

(b)  fie proiecte demonstrative pentru tehnologii inovatoare, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare, cu condiția ca o astfel de prioritate să se limiteze la durata și amploarea necesare pentru a îndeplini scopurile demonstrative.

(3)   Un stat membru poate decide să nu aplice dispecerizarea prioritară, astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (a), pentru instalațiile de producere a energiei electrice care au început să funcționeze la cel puțin șase luni după luarea deciziei, sau să aplice o capacitate minimă mai mică decât cea prevăzută la alineatul (2) litera (a), sub rezerva următoarelor condiții:

(a)  statul membru are piețe intrazilnice și alte piețe angro și piețe de echilibrare care funcționează bine, iar aceste piețe sunt pe deplin accesibile tuturor participanților la piață, în conformitate cu prezentul regulament;

(b)  normele de redispecerizare și gestionarea congestiilor sunt transparente pentru toți participanții la piață;

(c)  contribuția națională a statelor membre la obiectivul global obligatoriu al Uniunii privind ponderea energiei din surse regenerabile de energie în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(32) și al articolului 4 litera (a) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului(33) este cel puțin egală cu rezultatul corespunzător al formulei prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1999, iar cota de energie din surse regenerabile a statului membru nu se situează sub punctele sale de referință în temeiul articolului 4 litera (a) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau, alternativ, ponderea energiei din surse regenerabile a statului membru în consumul final brut de energie electrică este de cel puțin 50 %;

(d)  statul membru a notificat Comisiei derogarea planificată, indicând în detaliu modul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la literele (a), (b) și (c); și

(e)  statul membru a publicat derogarea planificată, inclusiv prezentarea detaliată a motivelor pentru care a acordat derogarea, ținând seama în mod corespunzător de protecția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, dacă este cazul.

Orice derogare evită modificările retroactive care afectează instalațiile de producere ce beneficiază deja de dispecerizarea prioritară, în pofida oricărui acord între un stat membru și o instalație de producere pe bază voluntară.

Fără a aduce atingere articolelor 107, 108 și109 din TFUE, statele membre pot oferi stimulente instalațiilor eligibile pentru dispecerizarea prioritară pentru a renunța în mod voluntar la dispecerizarea prioritară.

(4)  Fără a aduce atingere articolelor 107, 108 și 109 din TFUE, statele membre pot prevedea dispecerizarea prioritară a energiei electrice produse la instalațiile de producere a energiei electrice care utilizează cogenerare de înaltă eficiență, cu o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 400 kW.

(5)  Pentru instalațiile de producere a energiei electrice puse în funcțiune începând cu 1 ianuarie 2026, alineatul (2) litera (a) se aplică numai instalațiilor de producere a energiei electrice care utilizează surse de energie regenerabile ▌ și care au o putere instalată de producere de energie electrică mai mică de 200 kW ▌.

(6)  Fără a aduce atingere contractelor încheiate înainte de … [data intrării în vigoare a prezentului regulament], instalațiile de producere a energiei electrice care utilizează surse de energie regenerabile sau cogenerare de înaltă eficiență, care au fost puse în funcțiune înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, când au fost puse în funcțiune, făceau obiectul dispecerizării prioritare în temeiul articolului 15 alineatul (5) din Directiva 2012/27/UE sau în temeiul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului(34), continuă să beneficieze de dispecerizare prioritară. Dispecerizarea prioritară nu se mai aplică acestor instalații de producere a energiei electrice de la data la care instalația de producere a energiei electrice suferă modificări semnificative, astfel cum se consideră a fi cazul cel puțin în situația în care este necesară încheierea unui nou contract de racordare sau crește capacitatea de producere a instalației de producere a energiei electrice .

(7)  Dispecerizarea prioritară nu pune în pericol funcționarea sigură a sistemului electroenergetic, nu trebuie să fie utilizată ca justificare pentru restricționarea capacităților interzonale dincolo de ceea ce este prevăzut la articolul 16 și se bazează pe criterii transparente și nediscriminatorii.

Articolul 13

Redispecerizarea ▌

(1)  Redispecerizarea producerii și redispecerizarea consumului dispecerizabil se bazează pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii. Acestea sunt deschise tuturor tehnologiilor de producere, tuturor serviciilor de stocare a energiei și de consum dispecerizabil, inclusiv operatorilor pieței situați în alte state membre, cu excepția cazului în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic.

(2)  Resursele ▌redispecerizate sunt selectate dintre instalațiile de producere, serviciile de stocare a energiei sau consum dispecerizabil ▌utilizând mecanisme de piață și sunt compensate financiar. Ofertele de energie de echilibrare utilizate pentru redispecerizare nu stabilesc prețul energiei de echilibrare.

(3)  ▌Redispecerizarea producerii, a stocării energiei și a consumului dispecerizabil care nu se bazează pe piață poate fi utilizată numai dacă:

(a)   nu este disponibilă nicio alternativă bazată pe piață;

(b)   au fost utilizate toate resursele disponibile bazate pe piață;

(c)   numărul instalațiilor de producere a energiei electrice, al instalațiilor de stocare de energie sau al instalațiilor de consum dispecerizabil disponibile este prea mic pentru a asigura o concurență efectivă în zona în care sunt situate instalații adecvate pentru furnizarea serviciului respectiv; sau

(d)  situația actuală a rețelei conduce la congestie în mod periodic și previzibil, astfel încât redispecerizarea bazată pe piață ar duce la prezentarea periodică de oferte strategice, care ar crește nivelul congestiei interne, iar statul membru în cauză fie a adoptat un plan de acțiune pentru a aborda această congestie, fie se asigură că nivelul minim al capacității pentru comerțul interzonal este în conformitate cu articolul 16 alineatul (8).

(4)  Operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție relevanți transmit autorității de reglementare competente, cel puțin o dată pe an, un raport cu privire la:

(a)  nivelul de dezvoltare și eficacitate al mecanismelor de redispecerizare bazate pe piață pentru instalațiile de producere a energiei electrice, de stocare a energiei electrice și de consum dispecerizabil;

(b)  motivele, volumele în MWh și tipurile de surse de producere care fac obiectul redispecerizării;

(c)  măsurile luate pentru a reduce necesitatea redispecerizării descendente a instalațiilor de producere care utilizează surse de energie regenerabile sau cogenerare de înaltă eficiență în viitor, inclusiv investițiile în digitalizarea infrastructurii rețelei și în serviciile care sporesc flexibilitatea.

Autoritatea de reglementare transmite raportul către ACER și publică un rezumat al datelor menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c), precum și recomandări de îmbunătățire, dacă este necesar.

(5)  Sub rezerva cerințelor referitoare la menținerea fiabilității și a siguranței rețelei, pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii stabilite de autoritățile de reglementare, operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție:

(a)  garantează capacitatea rețelelor de transport și a rețelelor de distribuție de a transporta energie electrică produsă din surse regenerabile sau prin cogenerare de înaltă eficiență cu un grad minim posibil de ▌redispecerizare, fără ca acest lucru să îi împiedice să ia în calcul la planificarea rețelei un grad limitat de ▌redispecerizare, atunci când operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție poate demonstra în mod transparent că acesta este mai eficient din punct de vedere economic și nu depășește 5 % din energia electrică produsă anual în instalații care utilizează surse regenerabile de energie și care sunt direct conectate la rețeaua lor respectivă, cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute de un stat membru în care energia electrică din instalațiile de producere a energiei electrice care utilizează surse regenerabile de energie sau energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență reprezintă mai mult de 50 % din consumul anual final brut de energie electrică;

(b)  iau măsuri operaționale adecvate legate de rețele și de piață pentru a reduce la minimum ▌redispecerizarea descendentă a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie sau prin cogenerare de înaltă eficiență;

(c)  se asigură că rețelele lor sunt suficient de flexibile, astfel încât să le poată gestiona.

(6)  În cazul în care se utilizează redispecerizare descendentă ▌ care nu se bazează pe piață, se aplică următoarele principii:

(a)   instalațiile de producere a energiei electrice care utilizează surse regenerabile de energie fac obiectul redispecerizării descendente ▌ numai dacă nu există alte alternative sau numai dacă alte soluții ar conduce la costuri disproporționate semnificative sau la riscuri severe în ceea ce privește siguranța rețelei;

(b)   energia electrică produsă în cadrul unui proces care utilizează cogenerare de înaltă eficiență face obiectul redispecerizării descendente ▌ numai dacă, în afară de redispecerizarea descendentă ▌a instalațiilor de producere a energiei electrice care utilizează surse regenerabile de energie, nu există alte alternative sau numai dacă alte soluții ar conduce la costuri disproporționate sau la riscuri severe în ceea ce privește siguranța rețelei;

(c)  energia electrică autoprodusă provenită de la instalații de producere care utilizează surse regenerabile de energie sau cogenerare de înaltă eficiență care nu este introdusă în rețeaua de transport sau de distribuție nu sunt supuse redispecerizării descendente decât dacă nicio altă soluție nu ar rezolva aspectele legate de siguranța rețelei;

(d)  redispecerizarea descendentă ▌ în temeiul literelor (a), (b) și (c) trebuie să fie justificată temeinic și transparent. Justificarea se include în raportul prevăzut la alineatul (3).

(7)  În cazul în care se face uz de ▌redispecerizare care nu se bazează pe piață, aceasta face obiectul unei compensații financiare plătite de către operatorul de sistem care solicită▌ redispecerizarea operatorului instalației de producere, al instalației de stocare a energiei sau al instalației de consum dispecerizabil care a făcut obiectul ▌redispecerizării, cu excepția cazului în care producătorii acceptă un contract de racordare în temeiul căruia livrarea energiei nu este garantată în mod ferm. Această compensație financiară este cel puțin egală valoarea mai ridicată a următoarelor elemente sau cu o combinație a acestora, în cazul în care aplicarea doar a valorii mai ridicate ar duce la o compensație nejustificat de mică sau nejustificat de mare:

(a)  costurile de exploatare suplimentare cauzate de ▌redispecerizare, cum ar fi costuri suplimentare cu combustibilul în cazul redispecerizării ascendente, furnizarea de căldură de rezervă în cazul redispecerizării descendente instalațiilor de producere a energiei electrice care utilizează cogenerarea de înaltă eficiență;

(b)  ▌veniturile nete din vânzarea de energie electrică pe piața pentru ziua următoare pe care instalația de producere a energiei electrice, instalația de stocare a energiei sau instalația de consum dispecerizabil le-ar fi generat în absența solicitării de redispecerizare ▌; în cazul în care se acordă sprijin financiar pentru instalațiile de producere a energiei electrice, instalațiile de stocare a energiei sau instalațiile de consum dispecerizabil pe baza volumului de energie electrică produs sau consumat, sprijinul financiar care s-ar fi acordat în absența cererii de redispecerizare se consideră parte a veniturilor nete.

Capitolul III

Accesul la rețea și gestionarea congestiilor

Secțiunea 1

Alocarea capacității

Articolul 14

Revizuirea zonelor de ofertare

(1)  Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru abordarea congestiilor. Granițele zonelor de ofertare se bazează pe congestiile structurale pe termen lung din rețeaua de transport ▌. Zonele de ofertare nu conțin astfel de congestii structurale, cu excepția cazului în care acestea nu au un impact asupra zonelor de ofertare învecinate sau, ca scutire temporară, impactul acestora asupra zonelor de ofertare învecinate este atenuat prin intermediul unor măsuri de remediere, iar respectivele congestii structurale nu conduc la reduceri ale capacității de tranzacționare interzonale în conformitate cu cerințele de la articolul 16. Configurația zonelor de ofertare din Uniune trebuie să fie concepută în așa fel încât să se maximizeze eficiența economică și oportunitățile de tranzacționare interzonale în conformitate cu articolul 16, menținându-se în același timp siguranța alimentării.

(2)  Din trei în trei ani, ENTSO pentru energie electrică raportează cu privire la congestiile structurale și la alte congestii fizice majore între și în interiorul zonelor de ofertare, inclusiv locația și frecvența acestor congestii, în conformitate cu orientările privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Raportul respectiv cuprinde o evaluare a măsurii în care capacitatea pentru comerțul interzonal a atins traiectoria liniară în temeiul articolului 15 sau capacitatea minimă în temeiul articolului 16 din prezentul regulament.

(3)  Pentru a se asigura o configurare optimă a zonelor de ofertare, se efectuează o revizuire a zonelor de ofertare. Această revizuire identifică toate congestiile structurale și include o analiză a diverselor configurații ale zonelor de ofertare în mod coordonat, cu implicarea părților interesate afectate din toate statele membre relevante, în conformitate cu orientările privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Zonele de ofertare actuale sunt evaluate în funcție de capacitatea acestora de a crea un mediu de piață fiabil, inclusiv pentru producția flexibilă și capacitatea de încărcare, care este esențială pentru evitarea blocajelor rețelei, pentru echilibrarea cererii și ofertei de energie electrică și pentru asigurarea siguranței pe termen lung a investițiilor în infrastructura rețelei.

(4)  În sensul prezentului articol și al articolului 15, statele membre relevante, operatorii de transport și de sistem sau autoritățile de reglementare sunt statele membre, operatorii de transport și de sistem sau autoritățile de reglementare care participă la revizuirea configurației zonelor de ofertare și cele aflate în aceeași regiune de calcul al capacităților în conformitate cu orientările privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 714/2009.

(5)  Până la ... [3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], toți operatorii de transport și de sistem relevanți transmit o propunere de metodologie și ipoteze care urmează a fi utilizate în procesul de revizuire a zonelor de ofertare, precum și configurațiile alternative ale zonelor de ofertare care sunt avute în vedere, pentru a fi aprobate de către autoritățile de reglementare relevante. Autoritățile de reglementare relevante iau o decizie unanimă cu privire la propunere în termen de trei luni de la transmiterea propunerii. În cazul în care autoritățile de reglementare nu ajung la o decizie unanimă cu privire la propunere în acest interval de timp, ACER, într-un termen suplimentar de trei luni, decide referitor la metodologie și ipoteze ▌, precum și referitor la configurațiile alternative ale zonelor de ofertare avute în vedere. Metodologia se bazează pe congestiile structurale care nu se preconizează a fi depășite în următorii trei ani, luând în considerare în mod corespunzător progresele tangibile înregistrate în privința proiectelor de dezvoltare a infrastructurii, a căror realizare se estimează a avea loc în următorii trei ani.

(6)   Pe baza metodologiei și a ipotezelor aprobate în temeiul alineatului (5), operatorii de transport și de sistem care participă la revizuirea zonelor de ofertare transmit statelor membre relevante sau autorităților competente desemnate ale acestora o propunere comună de modificare sau de menținere a configurației zonelor de ofertare în termen de cel mult 12 luni de la aprobarea metodologiei și ipotezelor în temeiul alineatului (5). Alte state membre, părți contractante la Comunitatea Energiei sau alte țări terțe care împart aceeași zonă sincronă cu orice stat membru relevant pot transmite observații.

(7)  În cazul în care congestia structurală a fost identificată în raport în temeiul alineatului (2) din prezentul articol sau în revizuirea zonei de ofertare în temeiul alineatului (5) din prezentul articol sau de unul sau mai mulți operatori de transport și de sistem în zonele de control ale acestora, într-un raport aprobat de autoritatea de reglementare competentă a statului membru care a identificat congestia structurală, în cooperare cu operatorii de transport și de sistem, decide, în termen de șase luni de la primirea raportului, fie să stabilească planurile de acțiune naționale sau multinaționale în temeiul articolul 15, fie să revizuiască și să modifice configurația zonei sale de ofertare. Deciziile respective se notifică imediat Comisiei și ACER.

(8)  Pentru statele membre care au optat pentru modificarea configurației zonelor de ofertare în temeiul alineatului (7), statele membre relevante iau în unanimitate o decizie în termen de șase luni de la notificarea menționată la alineatul (7). Alte state membre pot transmite observații statelor membre în cauză, care ar trebui să țină seama de aceste observații atunci când iau decizia. Decizia se motivează și se notifică Comisiei și ACER. În cazul în care nu reușesc să ajungă la o decizie unanimă în termenul de șase luni, statele membre relevante notifică acest lucru imediat Comisiei. Ca o măsură de ultimă instanță, Comisia, după consultarea ACER, adoptă o decizie cu privire la modificarea sau menținerea configurației zonelor de ofertare între acele state membre și în cadrul acestora în termen de șase luni de la primirea acestei notificări.

(9)  Statele membre și Comisia consultă părțile interesate relevante înainte de adoptarea unei decizii în temeiul prezentului articol ▌.

(10)  Orice decizie adoptată în temeiul prezentului articol precizează data de punere în aplicare a oricărei modificări. Data de punere în aplicare pune în balanță necesitatea promptitudinii și considerațiile de ordin practic, inclusiv tranzacțiile la termen cu energie electrică. Decizia poate stabili dispoziții tranzitorii adecvate ▌.

(11)  În cazul în care se lansează alte revizuiri ale zonelor de ofertare în temeiul orientărilor privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009, se aplică prezentul articol.

Articolul 15

Planuri de acțiune

(1)  În urma adoptării unei decizi în temeiul articolului 14 alineatul (7), statul membre care a identificat congestia structurală elaborează un plan de acțiune în cooperare cu autoritatea de reglementare. Planul de acțiune respectiv conține un calendar concret de adoptare a unor măsuri de reducere a congestiilor structurale identificate, în termen de patru ani de la adoptarea deciziei în temeiul articolului 14 alineatul (7).

(2)  Fără a aduce atingere derogărilor acordate în temeiul articolului 16 alineatul (9) sau abaterilor acordate în temeiul articolului 16 alineatul (3), indiferent de progresul concret al planului de acțiune, statele membre asigură creșterea anuală a capacității pentru comerțul interzonal până la atingerea capacității minime prevăzute la articolul 16 alineatul (8). Respectiva capacitate minimă trebuie îndeplinită până la 31 decembrie 2025.

Respectivele creșteri anuale se realizează printr-o traiectorie liniară. Punctul de pornire al acestei traiectorii este fie capacitatea alocată la frontieră sau la un element critic de rețea în anul anterior adoptării planului de acțiune, fie capacitatea medie în ultimii trei ani înainte de adoptarea planului de acțiune, oricare este mai mare. Statele membre se asigură că, pe durata punerii în aplicare a planurilor lor de acțiune, capacitatea pusă la dispoziție pentru comerțul interzonal în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) este cel puțin egală cu valorile traiectoriei liniare, inclusiv prin utilizarea măsurilor de remediere în regiunea de calcul al capacităților.

(3)  Costurile măsurilor de remediere necesare pentru a atinge traiectoria liniară menționată la alineatul (2) sau pentru a pune la dispoziție capacitate interzonală la frontierele sau la elementele critice de rețea vizate de planul de acțiune sunt suportate de către statul membru sau statele membre care pun în aplicare planul de acțiune.

(4)  Anual, în timpul punerii în aplicare a planului de acțiune și în termen de șase luni de la expirarea acestuia, operatorii de transport și de sistem relevanți evaluează dacă capacitatea transfrontalieră disponibilă a atins traiectoria liniară în ultimele 12 luni sau dacă, de la 1 ianuarie 2026, capacitățile minime prevăzute la articolul 16 alineatul (8) au fost atinse. Aceștia își transmit evaluările către ACER și către autoritățile de reglementare relevante. Înainte de elaborarea raportului, fiecare operator de transport și de sistem transmite spre aprobare autorității sale de reglementare contribuția sa la raport, inclusiv toate datele relevante.

(5)  Pentru statele membre pentru care evaluările menționate la alineatul (4) demonstrează că un operator de transport și de sistem nu a respectat traiectoria liniară, statele membre relevante iau o decizie în unanimitate în termen de șase luni de la primirea raportului de evaluare menționat la alineatul (4) cu privire la menținerea sau modificarea configurației zonei de ofertare între respectivele state membre și în cadrul acestora. La decizia lor, statele membre relevante ar trebui să ia în considerare orice observație transmisă de alte state membre. Decizia statelor membre relevante se motivează și se notifică Comisiei și ACER.

În cazul în care nu ajung la o decizie unanimă în termenul prevăzut la primul paragraf, statele membre relevante notifică acest lucru imediat Comisiei. În termen de șase luni de la primirea unei astfel de notificări, ca o măsură de ultimă instanță și după consultarea ACER și a părților interesate relevante, Comisia adoptă o decizie de modificare sau de menținere a configurației zonelor de ofertare între statele membre respective și în cadrul acestora.

(6)  Cu șase luni înainte de data expirării planului de acțiune, statul membru care a identificat congestia structurală decide dacă abordează congestiile rămase prin modificarea zonei sale de ofertare sau prin intermediul unor măsuri de remediere, ale căror costuri urmează să le acopere.

(7)  În cazul în care nu s-a stabilit un plan de acțiune în termen de șase luni de la identificarea unei congestii structurale în temeiul articolului 14 alineatul (7), operatorii de transport și de sistem relevanți, în termen de 12 luni de la identificarea congestiei structurale, evaluează dacă capacitatea transfrontalieră disponibilă a ajuns la capacitățile minime prevăzute la articolul 16 alineatul (8) în ultimele 12 luni și transmit un raport de evaluare autorităților de reglementare relevante și ACER.

Înainte de elaborarea raportului, fiecare operator de transport și de sistem transmite spre aprobare autorității sale de reglementare contribuția sa la raport, inclusiv toate datele relevante. Procesul decizional stabilit la alineatul (5) din prezentul articol se aplică în cazul în care evaluarea demonstrează că un operator de transport și de sistem nu a respectat capacitatea minimă.

Articolul 16

Principii generale de alocare a capacității și de gestionare a congestiilor

(1)  Problemele de congestie a rețelelor trebuie să fie abordate prin soluții nediscriminatorii, bazate pe mecanismele pieței, care să ofere semnale economice eficiente participanților la piață și operatorilor de transport și de sistem implicați. Problemele de congestie a rețelei se soluționează cu ajutorul unor metode care nu se bazează pe tranzacții, și anume metode care nu implică o selecție între contractele diferiților participanți la piață. Atunci când ia măsuri operaționale pentru a se asigura că sistemul său de transport rămâne în starea normală, operatorul de transport și de sistem ține seama de efectul măsurilor respective asupra zonelor de control învecinate și coordonează aceste măsuri cu alți operatori de transport și de sistem afectați, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2015/1222.

(2)  Procedurile de restricționare a tranzacțiilor se folosesc numai în situații de urgență, și anume în cazul în care operatorul de transport și de sistem trebuie să acționeze rapid și în care nu este posibilă livrarea din altă sursă sau comercializarea în contrapartidă. Orice procedură de acest tip se aplică în mod nediscriminatoriu. Cu excepția situațiilor de forță majoră, participanții la piață cărora li s-a alocat capacitate primesc compensație pentru orice astfel de restricționare.

(3)  Centrele de coordonare regionale efectuează calculul coordonat al capacităților în conformitate cu alineatele (4) și (8) din prezentul articol, astfel cum se prevede la articolul 37 alineatul (1) litera (a) și la articolul 42 alineatul (1).

Centrele de coordonare regionale calculează capacitățile interzonale respectând limitele de siguranță în funcționare, utilizând date de la operatorii de transport și de sistem, inclusiv date cu privire la disponibilitatea tehnică a măsurilor de remediere, fără a include întreruperea consumului. Dacă centrele de coordonare regionale concluzionează că acțiunile de remediere disponibile în regiunea de calcul al capacităților sau între regiunile de calcul al capacităților nu sunt suficiente pentru a atinge traiectoria liniară în temeiul articolului 15 alineatul (2) sau capacitățile minime prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, respectând în același timp limitele de siguranță în funcționare, acestea pot, în ultimă instanță, să stabilească acțiuni coordonate de reducere în consecință a capacităților interzonale. Operatorii de transport și de sistem se pot abate de la acțiunile coordonate în ceea ce privește calculul coordonat al capacităților și analiza coordonată a siguranței numai în conformitate cu articolul 42 alineatul (2).

La trei luni după punerea în funcțiune a centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 35 alineatul (2) și, ulterior, din trei în trei luni, centrele de coordonare regionale transmit un raport autorităților de reglementare relevante și ACER cu privire la eventualele reduceri de capacitate sau eventualele abateri de la acțiunile coordonate în temeiul celui de-al doilea paragraf și evaluează incidența și fac recomandări, după caz, cu privire la modul în care se pot evita astfel de abateri în viitor. În cazul în care ajunge la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prealabile pentru o abatere în temeiul prezentului alineat sau că acestea sunt de natură structurală, ACER prezintă un aviz autorităților de reglementare relevante și Comisiei. Autoritățile de reglementare competente iau măsurile corespunzătoare împotriva operatorilor de transport și de sistem sau a centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 59 sau 62 din Directiva (UE) 2019/...(35), dacă nu au fost îndeplinite condițiile prealabile pentru o abatere în temeiul prezentului alineat.

Abaterile de natură structurală sunt abordate într-un plan de acțiune menționat la articolul 14 alineatul (7) sau într-o actualizare a unui plan de acțiune existent.

(4)  Participanții la piață trebuie să respecte nivelul maxim de capacitate al interconectărilor și al rețelelor de transport afectate de capacitatea transfrontalieră în conformitate cu standardele de siguranță pentru exploatarea sigură a rețelei.  Comercializarea în contrapartidă și redispecerizarea, inclusiv redispecerizarea transfrontalieră, se utilizează pentru a maximiza capacitățile disponibile pentru a atinge capacitatea minimă prevăzută la alineatul (8). Se aplică o procedură coordonată și nediscriminatorie pentru acțiunile de remediere transfrontaliere pentru a permite această maximizare, în urma punerii în aplicare a unei metodologii de partajare a costurilor pentru comercializarea în contrapartidă și redispecerizare.

(5)  Capacitatea se alocă prin licitații explicite de capacitate sau prin licitații implicite, care includ atât capacitate, cât și energie. Ambele metode pot coexista pentru aceeași interconectare. Pentru tranzacțiile intrazilnice se utilizează tranzacționarea continuă, care poate fi suplimentată prin licitații.

(6)  În caz de congestie, sunt declarate câștigătoare ofertele cu cea mai mare valoare valabile pentru capacitatea rețelei, indiferent că sunt formulate implicit sau explicit și care oferă cea mai mare valoare pentru capacitatea de transport limitată într-un interval de timp dat. Cu excepția cazului capacităților de interconexiune noi care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, al articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 sau de o scutire în temeiul articolului 63 din prezentul regulament, se interzice stabilirea unor prețuri de rezervă în metodele de alocare a capacității.

(7)  Capacitatea trebuie să poată fi tranzacționată liber pe piața secundară, cu condiția ca operatorul de transport și de sistem să fie informat cu suficient timp înainte. Atunci când un operator de transport și de sistem refuză un schimb (o tranzacție) secundar(ă), acest fapt trebuie comunicat și explicat în mod clar și transparent de către respectivul operator de transport și de sistem tuturor participanților la piață și notificat autorității de reglementare.

(8)  Operatorii de transport și de sistem nu limitează volumul capacității de interconectare care urmează a fi pusă la dispoziția participanților la piață pentru a rezolva o congestie în interiorul propriei lor zone de ofertare sau ca modalitate de a gestiona fluxurile din tranzacțiile interne ale zonelor de ofertare. Fără a aduce atingere aplicării derogărilor prevăzute la alineatele (3) și (9) din prezentul articol și aplicării articolul 15 alineatul (2), se consideră că prezentul alineat este respectat, cu condiția să fie atinse următoarele niveluri minime ale capacității disponibile pentru comerțul interzonal:

(a)  pentru frontierele care folosesc o abordare bazată pe capacitatea netă de transport coordonată, capacitatea minimă este de 70% din capacitatea de transport, respectând limitele de siguranță în funcționare după scăderea contingențelor, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu orientările privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(b)  pentru frontierele care utilizează o metodă bazată pe flux, capacitatea minimă este o marjă stabilită în procedura de calcul al capacității, disponibilă pentru fluxurile induse de schimburile interzonale. Marja menționată este de 70 % din capacitatea care respectă limitele de siguranță în funcționare ale elementelor critice de rețea interne și interzonale, ținând seama de contingențe, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu orientările privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolul 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.

Procentul total de 30 % poate fi utilizat pentru marjele de fiabilitate, fluxurile în buclă și fluxurile interne ale fiecărui element critic de rețea.

(9)   La cererea operatorilor de transport și de sistem dintr-o regiune de calcul al capacităților, autoritățile de reglementare relevante pot acorda o derogare de la alineatul (8), pentru motive previzibile, în cazul în care este necesară pentru menținerea siguranței în funcționare ▌. Astfel de derogări, care nu vizează restricționarea capacităților deja alocate în temeiul alineatului (2), se acordă pentru durate de câte maximum un an sau, dacă amploarea derogării se diminuează semnificativ după primul an, pentru maximum doi ani. Amploarea unor astfel de derogări este limitată strict la ceea ce este necesar pentru menținerea siguranței în funcționare și evită discriminarea între schimburile interne și interzonale.

Înainte de acordarea unei derogări, autoritatea de reglementare competentă consultă autoritățile de reglementare din alte state membre care fac parte din regiunea de calcul al capacităților afectată. În cazul în care o autoritate de reglementare nu este de acord cu derogarea propusă, ACER decide dacă derogarea ar trebui să fie acordată în temeiul articolului 6 alineatul (10) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/...(36). Justificarea și motivele care stau la baza derogării se publică.

În cazul în care se acordă o derogare, operatorii de transport și de sistem relevanți elaborează și publică o metodologie și proiecte care să ofere o soluție pe termen lung la problema pe care vizează să o remedieze derogarea. Derogarea expiră la împlinirea duratei derogării sau odată ce soluția identificată este aplicată, în funcție de care dintre aceste date survine prima.

(10)  Participanții la piață informează operatorii de transport și de sistem vizați, cu suficient timp înainte de perioada de funcționare relevantă, cu privire la intenția lor de a folosi capacitatea alocată. Orice capacitate alocată care nu este utilizată este pusă din nou la dispoziție pe piață , în conformitate cu o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie.

(11)  Operatorii de transport și de sistem, în măsura posibilităților tehnice, compensează solicitările de capacitate ale oricărui flux de energie electrică în direcția opusă pe linia de interconectare congestionată, pentru a utiliza această linie la capacitatea maximă. Luându-se în considerare pe deplin asigurarea siguranței rețelei, tranzacțiile care diminuează congestia nu sunt refuzate.

(12)  Consecințele financiare ale neîndeplinirii obligațiilor asociate cu alocarea capacităților revin operatorilor de transport și de sistem sau OPEED răspunzători pentru această neîndeplinire. Atunci când participanții la piață nu utilizează capacitățile pe care s-au angajat să le utilizeze sau, în cazul capacităților care au făcut obiectul unei licitații explicite, nu realizează tranzacții de capacitate pe piața secundară sau nu restituie capacitățile în timp util, respectivii participanți la piață pierd dreptul de utilizare a acestor capacități și plătesc o penalitate care reflectă costurile induse de această situație. Toate penalitățile care reflectă costurile pentru neutilizarea capacităților trebuie să fie justificate și proporționale. În cazul în care un operator de transport și de sistem nu își respectă obligațiile de a furniza ferm capacitate de transport, acesta este responsabil de compensarea participantului la piață pentru pierderea dreptului de a utiliza capacitățile. Prejudiciile indirecte nu se iau în considerare în acest scop. Conceptele și metodele de bază care permit stabilirea responsabilităților în caz de neîndeplinire a obligațiilor sunt definite în prealabil în ceea ce privește consecințele financiare și sunt supuse evaluării de către autoritatea de reglementare relevantă.

(13)  La alocarea costurilor măsurilor de remediere între operatorii de transport și de sistem, autoritățile de reglementare analizează în ce măsură fluxurile rezultate din tranzacțiile interne ale zonelor de ofertare contribuie la congestia constatată dintre două zone de ofertare și alocă costurile în funcție de respectiva contribuție la congestie operatorilor de transport și de sistem din zonele de ofertare răspunzători pentru crearea unor astfel de fluxuri, cu excepția costurilor generate de fluxurile rezultate din tranzacții interne ale zonelor de ofertare care sunt sub nivelul preconizat fără congestie structurală într-o zonă de ofertare.

Acest nivel este analizat și definit în comun de către toți operatorii de transport și de sistem dintr-o regiune de calcul al capacităților pentru fiecare frontieră individuală a zonei de ofertare și este supus aprobării tuturor autorităților de reglementare din regiunea de calcul al capacităților.

Articolul 17

Alocarea capacității interzonale de la un interval de timp la altul

(1)  Operatorii de transport și de sistem recalculează capacitatea interzonală disponibilă cel puțin după ora de închidere a porții pieței pentru ziua următoare și a pieței intrazilnice interzonale. Operatorii de transport și de sistem alocă capacitatea interzonală disponibilă plus restul de capacitate interzonală care nu a fost alocată în prealabil, precum și orice capacitate interzonală eliberată de către deținătorii de drepturi fizice de transport din alocările anterioare în cadrul următorului proces de alocare a capacității interzonale.

(2)  Operatorii de transport și de sistem propun o structură adecvată de alocare a capacității interzonale de la un interval de timp la altul, inclusiv pentru cele de tipul pentru ziua următoare, intrazilnic și de echilibrare. Această structură de alocare este evaluată de către autoritățile de reglementare relevante. La elaborarea propunerii lor, operatorii de transport și de sistem țin seama de:

(a)  caracteristicile piețelor;

(b)  condițiile operaționale ale sistemului electroenergetic, precum consecințele soldării operațiunilor programate ferm;

(c)  gradul de armonizare a procentelor alocate unor diferite intervale de timp și a intervalelor de timp adoptate pentru diferitele mecanisme de alocare a capacităților interzonale care sunt deja în vigoare.

(3)  În cazul în care capacitatea interzonală este disponibilă după ora de închidere a porții pieței intrazilnice interzonale, operatorii de transport și de sistem utilizează capacitatea interzonală pentru schimbul de energie de echilibrare sau pentru operarea procesului de compensare a dezechilibrelor.

(4)  În cazul în care este alocată capacitate interzonală pentru schimbul de capacitate de echilibrare sau pentru partajarea rezervelor în temeiul articolului 6 alineatul (8), operatorii de transport și de sistem utilizează metodologiile elaborate în orientările privind echilibrarea sistemului de energie electrică adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 ▌.

(5)  Operatorii de transport și de sistem nu măresc marja de fiabilitate calculată în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1222 în urma schimbului de capacitate de echilibrare sau a utilizării în comun a rezervelor.

Secțiunea 2

Tarifele de rețea și veniturile din congestii

Articolul 18

Tarifele de acces la rețele, de utilizare a rețelelor și de întărire a rețelelor

(1)  Tarifele aplicate de operatorii de rețea pentru accesul la rețele, inclusiv tarifele pentru racordarea la rețele, tarifele pentru utilizarea rețelelor și, acolo unde este cazul, tarifele pentru întăririle corelate ale rețelei reflectă costurile, sunt transparente, iau în considerare necesitatea de a garanta siguranța rețelei și flexibilitatea și reflectă costurile reale suportate, în măsura în care acestea corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural și se aplică în mod nediscriminatoriu. Tarifele respective nu includ costurile necorelate care sprijină obiective de politică necorelate.

Fără a aduce atingere articolului 15 alineatele (1) și (6) din Directiva 2012/27/UE și criteriilor din anexa XI la directiva menționată, metoda utilizată pentru calculul tarifelor de rețea sprijină în mod neutru eficiența generală a sistemului pe termen lung prin semnale de preț pentru clienți și producători și în special se aplică într-un mod care nu discriminează nici pozitiv, nici negativ între producerea conectată la nivelul de distribuție și producerea conectată la nivelul de transport. Tarifele de rețea nu discriminează nici pozitiv, nici negativ împotriva stocării energiei sau împotriva agregării și nu descurajează producția proprie, autoconsumul sau participarea la consumul dispecerizabil.  Fără a aduce atingere alineatului (3), tarifele respective nu se calculează în funcție de distanță.

(2)  Metodologiile de calculare a tarifelor reflectă costurile fixe ale operatorilor de transport și de sistem și ale operatorilor de distribuție și oferă stimulente adecvate operatorilor de transport și de sistem și operatorilor de distribuție, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a spori eficiența, inclusiv eficiența energetică, pentru a încuraja integrarea pieței și siguranța alimentării , pentru a sprijini investițiile eficiente, pentru a sprijini activitățile de cercetare conexe și pentru a facilita inovarea în interesul consumatorilor în domenii precum digitalizarea, serviciile de flexibilitate și interconectarea.

(3)  După caz, nivelul tarifelor aplicate producătorilor sau clienților finali sau atât producătorilor cât și clienților finali oferă semnale de localizare la nivelul Uniunii și ia în considerare pierderile din rețea și congestiile provocate, precum și costurile investițiilor în infrastructură.

(4)  La stabilirea tarifelor de acces la rețea, se iau în considerare următoarele elemente:

(a)  plățile și încasările care rezultă din mecanismul de compensare între operatorii de transport și de sistem;

(b)  plățile efectiv realizate și primite, precum și plățile scontate pentru perioadele viitoare, estimate pe baza perioadelor anterioare.

(5)  Stabilirea tarifelor de acces la rețea în temeiul prezentului articol nu aduce atingere tarifelor care rezultă din gestionarea congestiilor menționată la articolul 16.

(6)  Nu se aplică tarife de rețea specifice la tranzacțiile individuale pentru tranzacționarea interzonală de energie electrică.

(7)  Tarifele de distribuție reflectă costurile, ținând seama de utilizarea rețelei de distribuție de către utilizatorii sistemului, inclusiv clienții activi. Tarifele de distribuție pot cuprinde elemente legate de capacitatea de racordare la rețea și pot fi diferențiate în funcție de profilurile de consum sau de producere ale utilizatorilor sistemului. În cazul în care statele membre au pus în aplicare introducerea sistemelor de contorizare inteligentă, autoritățile de reglementare iau în considerare tarife de rețea diferențiate pe paliere orare, atunci când stabilesc sau aprobă tarifele de transport și tarifele de distribuție sau metodologiile în conformitate cu articolul 59 din Directiva (UE) 2019/ ...(37) și, după caz, pot fi introduse tarife de rețea diferențiate pe paliere orare pentru a reflecta utilizarea rețelei, într-un mod transparent, eficient din punctul de vedere al costurilor și previzibil pentru clientul final.

(8)  Metodologiile de stabilire a tarifelor de distribuție stimulează operatorii de distribuție să-și exploateze și să-și dezvolte rețelele în cel mai eficient mod din punct de vedere al costurilor, inclusiv prin achiziționarea de servicii. În acest scop, autoritățile de reglementare recunosc costurile relevante drept eligibile și includ ▌ aceste costuri în tarifele de distribuție și pot introduce obiective de performanță pentru a stimula operatorii de distribuție să sporească gradul de eficiență în rețelele lor, inclusiv prin eficiență energetică, flexibilitate și dezvoltarea rețelelor inteligente și a sistemelor de contorizare inteligentă.

(9)  Până la … [trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], pentru a reduce riscul de fragmentare a pieței, ACER prezintă un raport asupra bunelor practici privind metodologiile tarifelor de transport și de distribuție, ținând seama de specificul național. Raportul respectiv asupra bunelor practici vizează cel puțin următoarele:

(a)  raportul tarifelor aplicate producătorilor și al tarifelor aplicate clienților finali;

(b)  costurile care trebuie recuperate prin tarife;

(c)  tarifele de rețea diferențiate pe paliere orare;

(d)  semnalele de localizare;

(e)  relația dintre tarifele de transport și tarifele de distribuție;

(f)  metodele pentru a asigura transparența în ceea ce privește stabilirea și structura tarifelor;

(g)  grupurile de utilizatori ai rețelei vizați de tarife, inclusiv, după caz, caracteristicile grupurilor respective, formele de consum și scutirile tarifare;

(h)  pierderile în rețelele de înaltă, medie și joasă tensiune.

ACER actualizează raportul asupra bunelor practici cel puțin o dată la doi ani.

(10)  Autoritățile de reglementare țin seama în mod corespunzător de raportul asupra bunelor practici atunci când stabilesc sau aprobă tarifele de transport și tarifele de distribuție sau metodologiile acestora în conformitate cu articolul 59 din Directiva (UE) 2019/...(38).

Articolul 19

Veniturile din congestii

(1)  Procedurile de gestionare a congestiilor asociate cu un interval de timp prestabilit pot genera venituri doar în cazul în care se produce o congestie în respectivul interval de timp, cu excepția cazului unor capacități de interconexiune noi care beneficiază de o scutire în temeiul articolului 63 din prezentul regulament, sau o derogare în temeiul articolului 17 din Regulamentul 714/2009 sau al articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003. Procedura de distribuire a acestor venituri este supusă evaluării autorităților de reglementare și nu denaturează procesul de alocare în favoarea niciunei părți care solicită capacități sau energie și nici nu constituie un factor de descurajare pentru reducerea congestiei.

(2)  La alocarea veniturilor care decurg din alocarea capacității interzonale au prioritate următoarele obiective:

(a)  garantarea disponibilității reale a capacității alocate, inclusiv compensarea pentru fermitate sau

(b)  menținerea sau creșterea capacităților interzonale prin optimizarea utilizării capacităților de interconexiune existente prin măsuri coordonate de remediere, dacă este cazul, sau acoperirea costurilor generate de investițiile în rețea relevante pentru reducerea congestionării capacităților de interconexiune.

(3)  În cazul în care obiectivele legate de prioritățile stabilite la alineatul (2) au fost îndeplinite în mod adecvat, veniturile pot fi utilizate ca venituri care trebuie luate în considerare de autoritățile de reglementare atunci când aprobă metodologia de calculare a tarifelor de rețea sau când stabilesc tarifele de rețea, sau în ambele cazuri. Veniturile reziduale sunt plasate într-un cont intern separat până în momentul în care pot fi cheltuite în scopurile prevăzute la alineatul (2).

(4)  Utilizarea veniturilor în conformitate cu alineatul (2) litera (a) sau (b) face obiectul unei metodologii propuse de operatorii de transport și de sistem, după consultarea autorităților de reglementare și a părților interesate relevante, și după aprobarea de către ACER. Operatorii de transport și de sistem prezintă ACER metodologia propusă până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar ACER decide cu privire la metodologia propusă în termen de șase luni de la primirea acesteia.

ACER poate solicita operatorilor de transport și de sistem să modifice sau să actualizeze metodologia menționată la primul paragraf. ACER decide cu privire la metodologia actualizată în termen de cel mult șase luni de la transmiterea acesteia.

Metodologia prevede cel puțin condițiile în care veniturile pot fi folosite pentru scopurile prevăzute la alineatul (2) ▌, condițiile în care veniturile respective pot fi plasate într-un cont intern separat pentru o utilizare viitoare în aceste scopuri, și durata posibilă a plasării într-un astfel de cont separat.

(5)   Operatorii de transport și de sistem stabilesc în mod clar, în avans, modul în care vor fi utilizate veniturile din congestii și raportează autorităților de reglementare cu privire la modul în care au fost utilizate efectiv veniturile respective. Până la data de 1 martie a fiecărui an, autoritățile de reglementare informează ACER și publică un raport în care indică:

(a)  suma veniturilor colectate pentru perioada de 12 luni care se încheie la data de 31 decembrie a anului anterior;

(b)  modul în care au fost utilizate veniturile respective, în temeiul alineatului (2), incluzând proiectele specifice pentru care au fost utilizate veniturile, precum și suma plasată într-un cont separat;

(c)  suma care a fost utilizată la calcularea tarifelor de rețea; și

(d)  verificarea faptului că suma menționată la litera (c) este în conformitate cu prezentul regulament și cu metodologia elaborată în temeiul alineatelor (3) și (4).

Dacă o parte din veniturile din congestii sunt utilizate la calcularea tarifelor de rețea, raportul prezintă modul în care operatorii de transport și de sistem au îndeplinit obiectivele prioritare prevăzute la alineatul (2), după caz.

Capitolul IV

Adecvarea resurselor

Articolul 20

Adecvarea resurselor pe piața internă de energie electrică

(1)  Statele membre monitorizează adecvarea resurselor de pe teritoriul lor pe baza evaluării adecvării resurselor la nivel european menționată la articolul 23. Pentru a completa evaluarea adecvării resurselor la nivel european, statele membre pot, de asemenea, să efectueze evaluări ale adecvării resurselor la nivel național în temeiul articolul 24.

(2)  În cazul în care evaluarea adecvării resurselor la nivel european menționată la articolul 23 sau evaluarea adecvării resurselor la nivel național menționată la articolul 24 identifică o problemă de adecvare a resurselor, statul membru vizat identifică eventualele denaturări în materie de reglementare sau disfuncționalități ale pieței care au cauzat sau au contribuit la apariția problemei.

(3)  Statele membre cu probleme identificate de adecvare a resurselor elaborează și publică un plan de punere în aplicare cu un calendar pentru adoptarea de măsuri de eliminare a denaturărilor în materie de reglementare sau a disfuncționalităților pieței în cadrul procedurii ajutoarelor de stat. La abordarea problemelor legate de adecvarea resurselor, statele membre au în vedere în special principiile enunțate la articolul 3 și iau în considerare toate elementele următoare:

(a)   eliminarea denaturărilor în materie de reglementare;

(b)   eliminarea plafoanelor la prețuri în conformitate cu articolul 10;

(c)   introducerea unei funcții de stabilire a prețurilor deficitelor pentru energia de echilibrare, astfel cum se prevede la articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 2017/2195;

(d)   creșterea interconectării și a capacității rețelei interne în vederea atingerii cel puțin a obiectivelor lor de interconectare, astfel cum se menționează la articolul 4 litera (d) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1999;

(e)   să permită producția proprie, stocarea energiei, măsurile legate de cerere și eficiența energetică prin adoptarea de măsuri pentru eliminarea denaturărilor identificate în materie de reglementare;

(f)  asigurarea achiziționării eficiente din punct de vedere al costurilor și bazate pe piață a serviciilor auxiliare și de echilibrare;

(g)  eliminarea prețurilor reglementate în cazurile prevăzute la articolul 5 din Directiva (UE) 2019/ ...(39).

(4)  Statele membre vizate prezintă pentru revizuire Comisiei planurile lor de punere în aplicare.

(5)  În termen de patru luni de la primirea planului de punere în aplicare, Comisia emite un aviz în care precizează dacă măsurile sunt suficiente pentru a elimina denaturările în materie de reglementare sau disfuncționalitățile pieței care au fost identificate în temeiul alineatului (2) și poate invita statele membre să își modifice în consecință planurile de punere în aplicare.

(6)  Statele membre vizate monitorizează implementarea planurilor lor de punere în aplicare și publică rezultatele monitorizării într-un raport anual pe care îl transmit Comisiei.

(7)  Comisia emite un aviz în care precizează dacă planurile de punere în aplicare au fost implementate în mod suficient și dacă a fost soluționată problema adecvării resurselor.

(8)  Statele membre continuă să respecte planul de punere în aplicare după soluționarea problemei identificate de adecvare a resurselor.

Articolul 21

Principii generale pentru mecanismele de asigurare a capacității

(1)   Pentru a elimina problemele rămase legate de adecvarea resurselor, statele membre pot introduce mecanisme de asigurare a capacității, în ultimă instanță și concomitent cu punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 20 alineatul (3), în conformitate cu articolele 107, 108 și 109 din TFUE.

(2)  Înainte de introducerea mecanismelor de asigurare a capacității, statele membre vizate efectuează un studiu cuprinzător cu privire la posibilele efecte ale mecanismelor respective asupra statelor membre învecinate, consultând cel puțin statele membre învecinate la care au o racordare directă la rețea, precum și părțile interesate din statele membre respective.

(3)  Statele membre evaluează dacă un mecanism de asigurare a capacității sub forma unei rezerve strategice poate remedia problemele în materie de adecvare a resurselor. În caz contrar, statele membre pot pune în aplicare un alt tip de mecanism de asigurare a capacității.

(4)  Statele membre nu introduc mecanisme de asigurare a capacității dacă atât evaluarea adecvării resurselor la nivel european, cât și evaluarea adecvării resurselor la nivel național, sau în absența unei evaluări a adecvării resurselor la nivel național, evaluarea adecvării resurselor la nivel european nu a identificat o problemă legată de adecvarea resurselor.

(5)  Statele membre nu introduc mecanisme de asigurare a capacității înainte ca planul de punere în aplicare menționat la articolul 20 alineatul (3) să fi primit un aviz din partea Comisiei, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (5).

(6)  În cazul în care aplică un mecanism de asigurare a capacității, statul membru revizuiește mecanismul respectiv și se asigură că nu se încheie contracte noi în cadrul mecanismului respectiv în cazul în care atât evaluarea adecvării resurselor la nivel european, cât și evaluarea adecvării resurselor la nivel național sau, în absența unei evaluări a adecvării resurselor la nivel național, evaluarea adecvării resurselor la nivel european nu a identificat o problemă legată de adecvarea resurselor, ori planul de punere în aplicare menționat la articolul 20 alineatul (3) nu a primit un aviz din partea Comisiei, astfel cum se menționează la articolul 20 alineatul (5).

(7)  La conceperea mecanismelor de asigurare a capacității, statele membre includ o dispoziție ce permite eliminarea administrativă treptată eficientă a mecanismului de asigurare a capacității în cazul în care nu se încheie contracte noi în temeiul alineatului (6) timp de trei ani consecutivi.

(8)  Mecanismele de asigurare a capacității sunt temporare. Acestea sunt aprobate de Comisie pentru o perioadă de cel mult 10 ani. Acestea se elimină treptat sau volumul capacităților angajate se reduce pe baza planurilor de punere în aplicare menționate la articolul 20. Statele membre continuă să aplice planul de punere în aplicare după introducerea mecanismului de asigurare a capacității.

Articolul 22

Principiile de concepere a mecanismelor de asigurare a capacității

(1)   Orice mecanism de asigurare a capacității:

(a)  este temporar;

(b)  nu creează denaturări nejustificate ale pieței și nu limitează comerțul interzonal;

(c)  nu depășește ceea ce este necesar pentru a aborda problemele de adecvare menționate la articolul 20;

(d)  selectează furnizorii de capacitate prin intermediul unui proces transparent, nediscriminatoriu și concurențial;

(e)  oferă stimulente pentru ca furnizorii de capacitate să fie disponibili în perioadele de suprasolicitare preconizată a sistemelor;

(f)  garantează că remunerația este stabilită printr-un proces concurențial;

(g)  stabilește condițiile tehnice necesare participării furnizorilor de capacitate înaintea procesului de selecție;

(h)  este deschis participării tuturor resurselor capabile să asigure performanțele tehnice necesare, inclusiv stocării energiei și gestionării cererii;

(i)  aplică sancțiuni adecvate furnizorilor de capacitate care nu sunt disponibili în momente de suprasolicitare a sistemelor.

(2)  Conceperea rezervelor strategice îndeplinește următoarele cerințe:

(a)  atunci când un mecanism de asigurare a capacității a fost conceput ca o rezervă strategică, resursele sunt dispecerizate numai dacă este probabil ca operatorii de transport și de sistem să își epuizeze resursele de echilibrare pentru a stabili un echilibru între cerere și ofertă;

(b)  în cursul intervalelor de decontare a dezechilibrelor când sunt dispecerizate resurse din rezerva strategică, dezechilibrele de pe piață se decontează cel puțin la valoarea pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică sau la o valoare mai mare decât limita tehnică de preț intrazilnică, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1), luându-se în considerare valoarea cea mai mare;

(c)  randamentul rezervei strategice după dispecerizare se atribuie părților responsabile cu echilibrarea prin intermediul mecanismului de decontare a dezechilibrelor;

(d)  resursele incluse în rezerva strategică nu sunt remunerate prin intermediul piețelor angro de energie electrică sau al piețelor de echilibrare;

(e)  resursele din rezerva strategică sunt păstrate în afara pieței cel puțin pe durata perioadei contractuale.

Cerința menționată la primul paragraf litera (a) nu aduce atingere activării resurselor înainte de dispecerizarea propriu-zisă pentru a respecta constrângerile de solicitare și cerințele de funcționare ale resurselor. Randamentul rezervei strategice din timpul activării nu se atribuie grupurilor pentru echilibrare prin intermediul piețelor angro și nici nu le modifică dezechilibrele.

(3)  Pe lângă cerințele prevăzute la alineatul (1), mecanismele de asigurare a capacității, altele decât rezervele strategice:

(a)  sunt concepute într-un mod care să asigure că prețul plătit pentru disponibilitate tinde automat spre zero atunci când se preconizează că nivelul capacității furnizate corespunde nivelului capacității solicitate;

(b)  remunerează resursele participante doar pentru disponibilitatea lor și se asigură că remunerația nu afectează deciziile furnizorului de capacitate de a produce sau nu;

(c)  se asigură că obligațiile privind capacitatea sunt transferabile între furnizorii de capacitate eligibili.

(4)  Mecanismele de asigurare a capacității încorporează următoarele cerințe privind limitele emisiilor de CO2:

(a)  cel târziu de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], capacitățile de producere care au început producția comercială la acea dată sau ulterior acesteia și care au emisii mai mari de 550 g CO2 din combustibili fosili per kWh de energie electrică nu sunt angajate și nici nu primesc plăți sau angajamente pentru plăți viitoare în cadrul unui mecanism de asigurare a capacității;

(b)  cel târziu de la 1 iulie 2025, capacitățile de producere care au început producția comercială înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament] și care au emisii mai mari de 550 g CO2 din combustibili fosili per kWh de energie electrică și mai mari de 350 kg CO2 din combustibili fosili în medie pe an per KWe instalat nu sunt angajate și nici nu primesc plăți sau angajamente pentru plăți viitoare în cadrul unui mecanism de asigurare a capacității;

Limita emisiilor de 550 g CO2 din combustibili fosili per kWh de energie electrică și limita de 350kg CO2 din combustibili fosili în medie pe an per kWe instalat menționate la primul paragraf literele (a) și (b) se calculează pe baza eficienței concepției unității generatoare, însemnând pe baza eficienței nete la capacitatea nominală în temeiul standardelor relevante ale Organizației Internaționale de Standardizare.

Până la ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ACER publică un aviz care oferă orientări tehnice privind calcularea valorilor menționate la primul paragraf .

(5)  Statele membre care aplică mecanismele de asigurare a capacității la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament] își adaptează mecanismele pentru respecta capitolul 4, fără a aduce atingere angajamentelor sau contractelor încheiate până la 31 decembrie 2019.

Articolul 23

Evaluarea adecvării resurselor la nivel european

(1)  Evaluarea adecvării resurselor la nivel european identifică problemele legate de adecvarea resurselor prin aprecierea capacității generale a sistemului electroenergetic de a satisface cererea de energie electrică existentă și prognozată la nivelul Uniunii, la nivelul statelor membre și la nivelul fiecărei zone de ofertare, dacă este relevant. Evaluarea adecvării resurselor la nivel european acoperă fiecare an al unei perioade de 10 ani de la data evaluării respective ▌.

(2)  Evaluarea adecvării resurselor la nivel european se efectuează de către ENTSO pentru energie electrică.

(3)  Până la … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ENTSO pentru energie electrică prezintă Grupului de coordonare în domeniul energiei electrice instituit în temeiul articolului 1 din Decizia Comisiei din 15 noiembrie 2012(40) și ACER un proiect de metodologie pentru evaluarea adecvării resurselor la nivel european bazată pe principiile prevăzute la alineatul (5).

(4)  Operatorii de transport și de sistem furnizează ENTSO pentru energie electrică datele care îi sunt necesare pentru a realiza ▌o evaluare a adecvării resurselor la nivel european.

ENTSO pentru energie electrică efectuează evaluarea adecvării resurselor la nivel european în fiecare an. Producătorii și alți participanți la piață oferă operatorilor de transport și de sistem date privind utilizarea preconizată a resurselor de producere a energiei, având în vedere disponibilitatea unor resurse primare și a unor scenarii adecvate asupra proiecțiilor privind cererea și oferta.

(5)  Evaluarea adecvării resurselor la nivel european se bazează pe o metodologie transparentă care asigură faptul că evaluarea:

(a)  este realizată la fiecare nivel al zonelor de ofertare care acoperă cel puțin toate statele membre;

(b)  este bazată pe scenarii centrale de referință adecvate privind cererea și oferta prognozată, incluzând o evaluare economică a probabilității de scoatere din uz, de suspendare, de construcție a unor noi active de producere și de adoptare a unor măsuri pentru atingerea obiectivelor în materie de eficiență energetică și de interconectare a rețelelor electrice, precum și de sensibilitățile corespunzătoare cu privire la fenomene meteorologice extreme, condiții hidrologice, evoluțiile prețurilor angro și ale tarifelor pentru emisiile de carbon;

(c)  conține scenarii separate ce reflectă probabilitatea diferită de apariție a problemelor legate de adecvarea resurselor pe care diferitele tipuri de mecanisme de asigurare a capacității sunt concepute să le abordeze;

(d)  ține cont în mod corespunzător de contribuția tuturor resurselor, inclusiv de posibilitățile existente și viitoare de producție, de stocare a energiei, de integrare sectorială, de consum dispecerizabil, de import și de export, precum și de contribuția lor la exploatarea flexibilă a sistemului;

(e)  anticipează impactul probabil al măsurilor menționate la articolul 20 alineatul (3);

(f)  include variante fără mecanismele existente sau planificate de asigurare a capacității și, după caz, variante cu astfel de mecanisme;

(g)  este bazată pe un model de piață, folosind, dacă este cazul, metoda bazată pe flux;

(h)  aplică calcule probabilistice;

(i)  aplică un instrument de modelare unic;

(j)  include cel puțin următorii indicatori menționați la articolul 25:

–  „previziunea de energie nefurnizată” și

–  „previziunea de pierderi datorate întreruperii alimentării cu energie electrică”;

(k)  identifică sursele unor posibile probleme de adecvare a resurselor, în special dacă este vorba de o constrângere a rețelei, de o constrângere de resurse sau de ambele;

(l)   respectă dezvoltarea reală a rețelei;

(m)  asigură faptul că sunt luate în considerare în mod corespunzător caracteristicile naționale ale producerii, flexibilitatea cererii și stocarea energiei, disponibilitatea resurselor primare și nivelul de interconectare.

(6)  Până la … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ENTSO pentru energie electrică prezintă ACER o propunere de metodologie pentru a calcula:

(a)  valoarea pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică;

(b)  costul unei noi intrări pentru producere sau pentru consum dispecerizabil și

(c)  standardul de fiabilitate menționat la articolul 25.

Metodologia se bazează pe criterii transparente, obiective și verificabile.

(7)  Propunerile de la alineatele (3) și (6) privind proiectul de metodologie, scenariile, sensibilitățile și ipotezele pe care se bazează, precum și rezultatele evaluării adecvării resurselor la nivel european în temeiul alineatului (4) fac obiectul consultării prealabile a statelor membre, a Grupului de coordonare în domeniul energiei electrice și a părților interesate relevante și al aprobării ACER în temeiul procedurii prevăzute la articolul 27.

Articolul 24

Evaluările adecvării resurselor la nivel național

(1)  Evaluările adecvării resurselor la nivel național au un domeniu de aplicare regional și se bazează pe metodologia menționată la articolul 23 alineatul (3), în special la articolul 23 alineatul (5) literele (b)-(m).

Evaluările adecvării resurselor la nivel național includ scenariile centrale de referință menționate la articolul 23 alineatul (5) litera (b).

Evaluările adecvării resurselor la nivel național lua în considerare sensibilități suplimentare față de cele menționate la articolul 23 alineatul (5) litera (b). În astfel de cazuri, evaluările adecvării resurselor la nivel național pot:

(a)  să formuleze ipoteze care să țină seama de particularitățile cererii și ofertei naționale de energie electrică;

(b)  să utilizeze instrumente și date recente coerente complementare celor utilizate de ENTSO pentru energie electrică pentru evaluarea adecvării resurselor la nivel european.

În plus, evaluările adecvării resurselor la nivel național, atunci când evaluează contribuția furnizorilor de capacitate situați într-un alt stat membru la siguranța alimentării zonelor de ofertare la care se referă, utilizează metodologia astfel cum este prevăzută la articolul 26 alineatul (11) litera (a).

(2)  Sunt puse la dispoziția publicului evaluările adecvării resurselor la nivel național și, după caz, evaluarea adecvării resurselor la nivel european și avizul ACER în temeiul alineatului (3).

(3)  Atunci când evaluarea adecvării resurselor la nivel național identifică o problemă de adecvare cu privire la o zonă de ofertare, care nu a fost identificată în evaluarea adecvării resurselor la nivel european, evaluarea adecvării resurselor la nivel național cuprinde motivele divergențelor existente între cele două evaluări ale adecvării resurselor, inclusiv detalii ale sensibilităților utilizate și ale ipotezelor subiacente. Statele membre publică evaluarea respectivă și o transmit ACER.

În termen de două luni de la data primirii raportului, ACER emite un aviz care indică dacă diferențele dintre evaluarea la nivel național și cea la nivel european sunt justificate.

Organismul responsabil cu evaluarea adecvării resurselor la nivel național ține seama în mod corespunzător de avizul ACER și, dacă este necesar, își modifică evaluarea. În cazul în care decide să nu țină seama pe deplin de avizul ACER, organismul responsabil cu evaluarea adecvării resurselor la nivel național publică un raport cu o motivare detaliată.

Articolul 25

Standardul de fiabilitate

(1)  Atunci când pun în aplicare mecanisme de asigurare a capacității, statele membre dispun de un standard de fiabilitate. Un standard de fiabilitate indică nivelul necesar de siguranță a alimentării al statului membru într-un mod transparent. În cazul zonelor de ofertare transfrontaliere, aceste standarde de fiabilitate sunt stabilite în comun de către autoritățile relevante.

(2)  În urma unei propuneri a autorității de reglementare, standardul de fiabilitate este stabilit de statul membru sau de o autoritate competentă desemnată de statul membru. Standardul de fiabilitate se bazează pe metodologia prevăzută la articolul 23 alineatul (6).

(3)  Standardul de fiabilitate se calculează utilizând cel puțin valoarea pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică și a costului unei noi intrări într-un anumit interval de timp și se exprimă ca „previziune de energie nefurnizată” și „previziune de pierderi datorate întreruperii alimentării cu energie electrică.

(4)  Atunci când se pun în aplicare mecanisme de asigurare a capacității, parametrii care determină volumul de capacitate achiziționat în cadrul mecanismului de asigurare a capacității sunt aprobați de statul membru sau de o autoritate competentă desemnată de statul membru, pe baza unei propuneri a autorității de reglementare.

Articolul 26

Participarea transfrontalieră la mecanismele de asigurare a capacității

(1)  Mecanismele de asigurare a capacității, altele decât rezervele strategice și, în cazul în care este fezabil din punct de vedere tehnic, rezervele strategice sunt deschise participării directe transfrontaliere a furnizorilor de capacitate situați într-un alt stat membru, sub rezerva condițiilor stabilite în prezentul articol.

(2)  Statele membre se asigură că capacitatea externă care poate asigura o performanță tehnică echivalentă cu cea a capacităților interne are posibilitatea să participe la același proces concurențial ca și capacitatea internă. În cazul mecanismelor de asigurare a capacității în funcțiune la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre pot permite participarea directă a capacităților de interconexiune în același proces concurențial drept capacitate externă pentru o perioadă maximă de patru ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau doi ani de la data aprobării metodologiilor menționate la alineatul (11), în funcție de data care survine mai devreme.

Statele membre pot solicita situarea capacității externe într-un stat membru care are o racordare directă la rețea cu statul membru care aplică mecanismul.

(3)  Statele membre nu restricționează participarea capacității situate pe teritoriul lor la mecanismele de asigurare a capacității ale altor state membre.

(4)  Participarea transfrontalieră la mecanismele de asigurare a capacității ▌nu modifică, nu alterează și nu afectează în niciun alt mod programele interzonale sau fluxurile fizice dintre statele membre. Respectivele programe și fluxuri sunt determinate exclusiv de rezultatul alocării capacității în temeiul articolului 16.

(5)  Furnizorii de capacitate sunt în măsură să participe la mai multe mecanisme de asigurare a capacității.

În cazul în care furnizorii de capacitate participă la mai mult de un mecanism de asigurare a capacității pentru aceeași perioadă de livrare, aceștia participă până la disponibilitatea de interconectare preconizată și la probabilitatea suprasolicitării în același timp a sistemului unde se aplică mecanismul și a sistemului în care este situată capacitatea externă, în conformitate cu metodologia menționată la alineatul (11) litera (a).

(6)  Furnizorii de capacitate au obligația de a face plăți de indisponibilitate pentru perioadele în care capacitatea lor nu este disponibilă.

În cazul în care furnizorii de capacitate participă la mai multe mecanisme de asigurare a capacității pentru aceeași perioadă de furnizare, aceștia au obligația de a face plăți de indisponibilitate multiple în cazul în care nu sunt în măsură să îndeplinească angajamente multiple.

(7)  În scopul furnizării unei recomandări către operatorii de transport și de sistem, centrele de coordonare regionale înființate în temeiul articolului 35 calculează anual capacitatea maximă de intrare disponibilă pentru participarea capacității externe. Acest calcul ține seama de disponibilitatea de interconectare preconizată și de probabilitatea suprasolicitării în același timp a sistemului unde se aplică mecanismul și a sistemului în care este situată capacitatea externă. Trebuie efectuat un astfel de calcul pentru fiecare frontieră a zonei de ofertare.

Operatorii de transport și de sistem stabilesc anual capacitatea maximă de intrare disponibilă pentru participarea capacității externe, pe baza recomandării centrului de coordonare regional.

(8)  Statele membre se asigură că capacitatea de intrare menționată la alineatul (7) este alocată furnizorilor de capacitate eligibili într-un mod transparent, nediscriminatoriu și bazat pe piață.

(9)  În cazul în care mecanismele de asigurare a capacității permit participarea transfrontalieră în două state membre învecinate, toate veniturile care rezultă prin alocarea menționată la alineatul (8) revin operatorilor de transport și de sistem vizați și se împart între aceștia conform metodologiei menționate la alineatul (11) litera (b) sau conform unei metodologii comune aprobate de ambele autorități de reglementare competente. În cazul în care statul membru vecin nu aplică un mecanism de asigurare a capacității sau aplică un mecanism de asigurare a capacității care nu este deschis participării transfrontaliere, cota de venituri este aprobată de autoritatea națională competentă din statul membru în care mecanismul de asigurare a capacității este pus în aplicare după solicitarea unui aviz din partea autorităților de reglementare din statele membre vecine. Operatorii de transport și de sistem utilizează aceste venituri în scopurile prevăzute la articolul 19 alineatul (2).

(10)  Operatorul de transport și de sistem de unde este situată capacitatea externă:

(a)  stabilește dacă furnizorii de capacitate interesați pot oferi performanța tehnică necesară pentru mecanismul de asigurare a capacității la care aceștia intenționează să participe și înregistrează respectivii furnizorii de capacitate ca furnizori de capacitate eligibili într-un registru întocmit în acest scop;

(b)  efectuează verificări privind disponibilitatea ▌;

(c)  notifică operatorului de transport și de sistem din statul membru care aplică mecanismul de asigurare a capacității informațiile pe care le primește în temeiul celui de-al doilea paragraf literele (a) și (b) .

Furnizorul de capacitate relevant notifică operatorului de transport și de sistem, fără întârziere, participarea sa la un mecanism de asigurare a capacității extern.

(11)  Până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ENTSO pentru energie electrică prezintă ACER:

(a)  o metodologie de calculare a capacității maxime de intrare pentru participarea transfrontalieră menționată la alineatul (7);

(b)  o metodologie de împărțire a veniturilor menționate la alineatul (9);

(c)  norme comune pentru efectuarea verificărilor privind disponibilitatea menționate la alineatul (10) litera (b);

(d)  norme comune pentru identificarea situațiilor în care devine exigibilă o plată de indisponibilitate;

(e)  condițiile de funcționare a registrului menționat la alineatul (10) litera (a);

(f)  norme comune pentru identificarea capacității eligibile pentru participare la mecanismul de asigurare a capacității, astfel cum se menționează la alineatul (10) litera (a).

Propunerea face obiectul unei consultări prealabile și al aprobării de către ACER în conformitate cu articolul 27.

(12)  Autoritățile de reglementare în cauză verifică dacă capacitățile au fost calculate în conformitate cu metodologia menționată la alineatul (11) litera (a).

(13)  Autoritățile de reglementare se asigură că participarea transfrontalieră la mecanismele de asigurare a capacității este organizată în mod eficace și nediscriminatoriu. În special, autoritățile de reglementare prevăd măsurile administrative adecvate pentru aplicarea transfrontalieră a plăților de indisponibilitate.

(14)  Capacitățile alocate în conformitate cu alineatul (8), sunt transferabile între furnizorii de capacitate eligibili. Furnizorii de capacitate eligibili notifică orice astfel de transfer registrului menționat la alineatul (10) litera (a).

(15)  Până la ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ENTSO pentru energie electrică creează și utilizează registrul menționat la alineatul (10) litera (a). Registrul este deschis tuturor furnizorilor de capacitate eligibili, sistemelor care aplică mecanismele de asigurare a capacității și operatorilor de transport și de sistem ai acestora.

Articolul 27

Procedura de aprobare

(1)  Atunci când se face trimitere la prezentul articol, procedura prevăzută la alineatele (2), (3) și (4) se aplică aprobării unei propuneri înaintate de ENTSO pentru energie electrică.

(2)  Înainte de a prezenta o propunere, ENTSO pentru energie electrică organizează o consultare care implică toate părțile interesate relevante, inclusiv autoritățile de reglementare și alte autorități naționale. Acesta ia în considerare în mod corespunzător în propunerea sa rezultatele consultării respective.

(3)  În termen de trei luni de la data primirii propunerii menționate la alineatul (1), ACER fie aprobă propunerea, fie o modifică. În acest din urmă caz, ACER consultă ENTSO pentru energie electrică înainte de a aproba propunerea modificată. ACER publică propunerea adoptată se publică pe site-ul său web în termen de trei luni de la data primirii documentelor propuse.

(4)  ACER poate solicita în orice moment modificarea propunerii aprobate. În termen de șase luni de la data primirii unei astfel de solicitări, ENTSO pentru energie electrică transmite ACER un proiect al modificărilor propuse. În termen de trei luni de la data primirii proiectului, ACER modifică sau aprobă modificările și le publică pe site-ul său web.

Capitolul V

Exploatarea sistemelor de transport

Articolul 28

Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem pentru energie electrică

(1)  Operatorii de transport și de sistem cooperează la nivelul Uniunii prin intermediul ENTSO pentru energie electrică, în scopul promovării finalizării și funcționării pieței interne de energie electrică și a comerțului interzonal, precum și în scopul asigurării unei gestionări optime, a unei exploatări coordonate și a unei evoluții tehnice sănătoase a rețelei europene de transport de energie electrică.

(2)  În îndeplinirea funcțiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, ENTSO pentru energie electrică acționează în vederea instituirii unei piețe interne de energie electrică funcționale și integrate și contribuie la realizarea eficientă și durabilă a obiectivelor stabilite prin cadrul de politici privind clima și energia care acoperă perioada 2020-2030, în special contribuind la integrarea eficientă a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie și la sporirea eficienței energetice, menținând în același timp siguranța sistemului. ENTSO pentru energie electrică dispune de resurse umane și financiare adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

Articolul 29

ENTSO pentru energie electrică

(1)  Operatorii de transport și de sistem de energie electrică transmit Comisiei și ACER orice proiecte de modificare a statutelor, a listei membrilor sau a regulamentului de procedură ale ENTSO pentru energie electrică.

(2)  În termen de două luni de la primirea proiectelor de modificare a statutelor, a listei membrilor sau a regulamentului de procedură, după consultarea organizațiilor care reprezintă toate părțile interesate, în special utilizatorii sistemelor, inclusiv clienții, ACER furnizează Comisiei un aviz cu privire la proiectele respective de modificare a statutelor, a listei membrilor sau a regulamentului de procedură.

(3)  În termen de trei luni de la primirea avizului ACER, Comisia emite un aviz cu privire la proiectele de modificare a statutelor, a listei membrilor sau a regulamentului de procedură, luând în considerare avizul ACER prevăzut la alineatul (2).

(4)  În termen de trei luni de la data primirii avizului favorabil al Comisiei, operatorii de transport și de sistem adoptă și publică statutele sau regulamentul de procedură modificat.

(5)  Documentele menționate la alineatul (1) se transmit Comisiei și ACER în cazul în care li se aduc modificări sau la cererea motivată a Comisiei sau a ACER. ACER și Comisia emit un aviz în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4).

Articolul 30

Atribuțiile ENTSO pentru energie electrică

(1)  ENTSO pentru energie electrică:

(a)  elaborează coduri de rețea în domeniile menționate la articolul 59 alineatele (1) și (2) cu scopul de a atinge obiectivele stabilite la articolul 28;

(b)  adoptă și publică un plan la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei pe 10 ani fără caracter obligatoriu (denumit în continuare „planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei”), la fiecare doi ani;

(c)  elaborează și adoptă propuneri în legătură cu evaluarea adecvării resurselor la nivel european în temeiul articolului 23 și propuneri de specificații tehnice pentru participarea transfrontalieră la mecanismele de asigurare a capacității în temeiul articolului 26 alineatul (11);

(d)  adoptă recomandări privind coordonarea cooperării tehnice între operatorii de transport și de sistem din Uniune și cei din țările terțe;

(e)  adoptă un cadru de cooperare și coordonare între centrele de coordonare regionale;

(f)  adoptă o propunere de definire a regiunii de exploatare a sistemului în conformitate cu articolul 36;

(g)  colaborează cu operatorii de distribuție și entitatea OSD UE;

(h)  promovează digitizarea rețelelor de transport, inclusiv introducerea rețelelor inteligente, colectarea eficientă a datelor în timp real și sistemele de contorizare inteligentă;

(i)  adoptă instrumentele comune pentru exploatarea rețelelor pentru a asigura coordonarea exploatării rețelei în condiții normale și de urgență, inclusiv o grilă comună de clasificare a incidentelor, precum și planurile de cercetare, inclusiv executarea planurilor respective printr-un program eficient de cercetare. Aceste instrumente specifică, printre altele:

(i)  informațiile, inclusiv informații pentru ziua următoare, itrazilnice și în timp real, utile pentru îmbunătățirea coordonării operaționale, precum și frecvența optimă pentru colectarea și comunicarea acestor informații;

(ii)  platforma tehnologică pentru schimbul de informații în timp real și, dacă este cazul, platformele tehnologice pentru colectarea, prelucrarea și transmiterea celorlalte informații menționate la punctul (i), precum și pentru implementarea procedurilor în măsură să sporească coordonarea operațională între operatorii de transport și de sistem, astfel încât această coordonare să fie posibilă la nivelul întregii Uniuni;

(iii)  modul în care operatorii de transport și de sistem pun informațiile operaționale la dispoziția altor operatori de transport și de sistem sau a oricărei alte entități mandatate în mod corespunzător să îi sprijine pentru a realiza coordonarea operațională, precum și la dispoziția ACER; și

(iv)  faptul că operatorii de transport și de sistem desemnează un punct de contact responsabil de furnizarea de răspunsuri la întrebările altor operatori de transport și de sistem sau ale altei entități mandatate în mod corespunzător menționate la punctul (iii) sau ale ACER cu privire la aceste informații;

(j)  adoptă un program anual de activitate;

(k)  contribuie la stabilirea cerințelor de interoperabilitate și procedurilor nediscriminatorii și transparente de accesare a datelor, prevăzute la articolul 24 din Directiva 2019/...(41);

(l)  adoptă un raport anual;

(m)  realizează și adoptă evaluări privind adecvarea sezonieră în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019...(42);

(n)  promovează securitatea cibernetică și protecția datelor în cooperare cu autoritățile competente și cu entitățile reglementate;

(o)   ia în considerare evoluția consumului dispecerizabil în îndeplinirea atribuțiilor sale.

(2)  ENTSO pentru energie electrică raportează ACER cu privire la deficiențele identificate în ceea ce privește instituirea și funcționarea centrelor de coordonare regionale.

(3)  ENTSO pentru energie electrică publică procesele-verbale ale reuniunilor adunării generale, ale ședințelor consiliului de administrație și ale reuniunilor comitetelor sale și pune la dispoziția publicului informații periodice privind procesul decizional și activitățile sale.

(4)  Programul anual de activitate menționat la alineatul (1) litera (j) cuprinde o listă și o descriere a codurilor de rețea care urmează să fie pregătite, un plan cu privire la coordonarea exploatării rețelei și la activitățile de cercetare și dezvoltare care vor fi realizate în decursul anului în cauză, precum și un calendar previzional.

(5)  ENTSO pentru energie electrică pune la dispoziția ACER toate informațiile solicitate de către ACER în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul articolului 32 alineatul (1).  Pentru a-i permite ENTSO pentru energie electrică să îndeplinească cerința respectivă, operatorii de transport și de sistem pun la dispoziția ENTSO pentru energie electrică toate informațiile necesare.

(6)  La cererea Comisiei, ENTSO pentru energie electrică prezintă Comisiei punctul său de vedere cu privire la adoptarea orientărilor astfel cum se prevede la articolul 61.

Articolul 31

Consultări

(1)  La elaborarea propunerilor în temeiul atribuțiilor menționate la articolul 30 alineatul (1), ENTSO pentru energie electrică organizează un proces de consultare extinsă. Procesul de consultare este structurat astfel încât observațiile părților interesate să poată fi luate în considerare înainte de adoptarea finală a propunerii, implicând toate părțile interesate relevante și în special organizațiile reprezentând părțile interesate, în conformitate cu regulamentul de procedură menționat la articolul 29. Această consultare include, de asemenea, autorități de reglementare și alte autorități naționale, întreprinderi de furnizare și de producere, utilizatori ai sistemelor, inclusiv clienți, operatori de distribuție, precum și asociații relevante din domeniul industriei, organisme tehnice și platforme ale părților interesate. Consultarea are ca scop identificarea punctelor de vedere și a propunerilor tuturor părților relevante în decursul procesului decizional.

(2)  Toate documentele și procesele-verbale ale întrunirilor care au legătură cu consultările menționate la alineatul (1) se fac publice.

(3)  Înainte de adoptarea propunerilor menționate la articolul 30 alineatul (1), ENTSO pentru energie electrică precizează în ce mod au fost luate în considerare observațiile primite în cadrul consultării. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta furnizează justificări.

Articolul 32

Monitorizarea efectuată de către ACER

(1)  ACER monitorizează executarea atribuțiilor ENTSO pentru energie electrică menționate la articolul 30 alineatele (1), (2) și (3) și raportează Comisiei cu privire la constatările sale.

ACER monitorizează punerea în aplicare de către ENTSO pentru energie electrică a codurilor de rețea elaborate în temeiul articolului 59 . În cazul în care ENTSO pentru energie electrică nu a reușit să pună în aplicare astfel de coduri de rețea, ACER solicită ENTSO pentru energie electrică să prezinte o explicație motivată corespunzător cu privire la motivele acestui fapt. ACER informează Comisia cu privire la această explicație și își prezintă avizul.

ACER monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) și impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării pieței, precum și asupra nediscriminării, concurenței efective și funcționării eficiente a pieței și raportează Comisiei.

(2)  ENTSO pentru energie electrică transmite ACER în vederea emiterii unui aviz proiectul de plan la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei și proiectul de program anual de activitate, inclusiv informațiile cu privire la procesul de consultare, precum și celelalte documente menționate la articolul 30 alineatul (1).

În cazul în care consideră că proiectul de program anual de activitate sau proiectul de plan la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei prezentat de ENTSO pentru energie electrică nu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenței efective, funcționării eficiente a pieței sau la realizarea unui nivel suficient de interconectare transfrontalieră deschisă accesului terților, ACER furnizează ENTSO pentru energie electrică și Comisiei un aviz motivat corespunzător și recomandări, în termen de două luni de la depunere.

Articolul 33

Costuri

Costurile legate de activitățile ENTSO pentru energie electrică menționate la articolele 28-32 și 58-61 din prezentul regulament și la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 sunt suportate de operatorii de transport și de sistem și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile respective numai dacă acestea sunt rezonabile și adecvate.

Articolul 34

Cooperarea regională a operatorilor de transport și de sistem

(1)  Operatorii de transport și de sistem instituie o cooperare regională în cadrul ENTSO de energie electrică, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 30 alineatele (1), (2) și (3). Aceștia publică, în special, un plan regional de investiții la fiecare doi ani și pot lua decizii privind investițiile pe baza respectivului plan regional de investiții.  ENTSO pentru energie electrică promovează cooperarea dintre operatorii de transport și de sistem la nivel regional, asigurând interoperabilitatea, comunicarea și monitorizarea performanței regionale în domeniile care nu au fost încă armonizate la nivelul Uniunii.

(2)  Operatorii de transport și de sistem promovează acorduri operaționale, în vederea asigurării unei gestionări optime a rețelei, precum și dezvoltarea schimburilor de energie, alocarea coordonată de capacitate transfrontalieră prin soluții nediscriminatorii bazate pe mecanismele pieței, acordând o atenție deosebită meritelor speciale ale licitațiilor implicite pentru alocările pe termen scurt, precum și integrarea mecanismelor de echilibrare și a celor privind rezerva de putere.

(3)  În scopul atingerii obiectivelor stabilite la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, zona geografică acoperită de fiecare structură de cooperare regională poate fi stabilită de către Comisie, ținând seama de structurile de cooperare regională existente. Fiecare stat membru poate promova cooperarea în mai multe zone geografice.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 68 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește stabilirea zonei geografice acoperite de fiecare structură de cooperare regională. În acest scop, Comisia se consultă cu autoritățile de reglementare, cu ACER și cu ENTSO pentru energie electrică.

Actele delegate menționate în prezentul alineat nu aduc atingere articolului 36.

Articolul 35

Înființarea și misiunea centrelor de coordonare regionale

(1)  Până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], toți operatorii de transport și de sistem dintr-o regiune de exploatare a sistemului transmit autorităților de reglementare în cauză o propunere de înființare a unor centre de coordonare regionale, în conformitate cu criteriile prevăzute în prezentul capitol.

Autoritățile de reglementare din regiunea de exploatare a sistemului examinează și aprobă propunerea.

Propunerea cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)   statul membru în care ar fi situat sediul centrelor de coordonare regionale și operatorii de transport și de sistem participanți;

(b)  măsurile organizatorice, financiare și operaționale necesare pentru a asigura funcționarea eficientă, sigură și fiabilă a sistemului de transport interconectat;

(c)  un plan de punere în aplicare pentru punerea în funcțiune a centrelor de coordonare regionale;

(d)  statutul și regulamentul de procedură al centrelor de coordonare regionale;

(e)  descrierea proceselor bazate pe cooperare, în conformitate cu articolul 38;

(f)  descrierea dispozițiilor privind răspunderea centrelor de coordonare regionale, în conformitate cu articolul 47;

(g)  în cazul în care sunt menținute două centre de coordonare regionale prin rotație, în conformitate cu articolul 36 alineatul (2), descrierea modalităților care prevăd în mod clar responsabilitățile respectivelor centre de coordonare regionale și procedurile de executare a atribuțiilor acestora.

(2)  În urma aprobării de către autoritățile de reglementare a propunerii de la alineatul (1), centrele de coordonare regionale înlocuiesc coordonatorii regionali pentru siguranță instituiți în conformitate cu orientările privind operarea sistemului adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 și încep să funcționeze până la 1 iulie 2022.

(3)  Centrele de coordonare regionale au forma juridică menționată la anexa II din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului(43).

(4)  În exercitarea atribuțiilor lor în temeiul dreptului Uniunii, centrele de coordonare regionale acționează independent de interesele naționale individuale și de interesele operatorilor de transport și de sistem.

(5)  Centrele de coordonare regionale completează rolul operatorilor de transport și de sistem, prin îndeplinirea atribuțiilor de interes regional care le sunt conferite în conformitate cu articolul 37. Operatorii de transport și de sistem sunt responsabili pentru gestionarea fluxurilor de energie electrică și asigurarea unui sistem electroenergetic sigur, fiabil și eficient, în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (d) din Directiva (UE) 2019/...(44).

Articolul 36

Aria geografică a centrelor de coordonare regionale

(1)  Până la … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ENTSO pentru energie electrică prezintă ACER o propunere care să specifice operatorii de transport și de sistem, zonele de ofertare, granițele zonelor de ofertare, regiunile de calcul al capacităților și regiunile de coordonare a întreruperilor care sunt acoperite de fiecare dintre regiunile de exploatare a sistemului. Propunerea ține seama de topologia rețelei, inclusiv de gradul de interconectare și de interdependență dintre sistemele electroenergetice în ceea ce privește fluxurile și dimensiunea regiunii, care acoperă cel puțin o regiune de calcul al capacităților.

(2)  Operatorii de transport și de sistem dintr-o regiune de exploatare a sistemului participă la centrul de coordonare regional stabilit în regiunea respectivă. În mod excepțional, dacă zona de control a unui operator de transport și de sistem face parte din zone sincrone diferite, operatorul de transport și de sistem poate participa la două centre de coordonare regionale. Pentru granițele zonei de ofertare adiacente regiunilor de operare a sistemului, propunerea de la alineatul (1) specifică modul în care urmează să se realizeze coordonarea dintre centrele de coordonare regionale pentru aceste granițe. Pentru zona sincronă Europa Continentală, unde activitățile celor două centre de coordonare regionale se pot suprapune într-o regiune de exploatare a sistemului, operatorii de transport și de sistem din regiunea respectivă de exploatare a sistemului decid fie să desemneze un centru de coordonare regional unic în regiunea în cauză, fie ca cele două centre de coordonare regionale să îndeplinească toate sau o parte din atribuțiile de interes regional în întreaga regiune de exploatare a sistemului prin rotație, în timp ce celelalte atribuții sunt îndeplinite de un centru de coordonare regional unic desemnat.

(3)  În termen de trei luni de la primirea propunerii menționate la alineatul (1), ACER aprobă propunerea de definire a regiunilor de exploatare a sistemului sau propune modificări. În acest din urmă caz, ACER consultă ENTSO pentru energie electrică înainte de a adopta modificările. Propunerea adoptată se publică pe site-ul web al ACER.

(4)  Operatorii de transport și de sistem relevanți pot transmite ACER o propunere de modificare a regiunilor de exploatare a sistemului definite în temeiul alineatului (1). Se aplică procedura prevăzută la alineatul (3).

Articolul 37

Atribuțiile centrelor de coordonare regionale

(1)  Fiecare centru de coordonare regional îndeplinește cel puțin toate atribuțiile de interes regional următoare în întreaga regiune de exploatare a sistemului în care este stabilit:

(a)  efectuarea calculului coordonat al capacităților în conformitate cu metodologiile elaborate în temeiul orientărilor privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate pe baza articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(b)  efectuarea unei analize coordonate a siguranței în conformitate cu metodologiile elaborate în temeiul orientărilor privind operarea sistemului adoptată pe baza articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(c)  crearea de modele comune de rețele în conformitate cu metodologiile și procedurile elaborate în temeiul orientărilor privind operarea sistemului adoptată pe baza articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(d)  sprijinirea evaluării consecvenței planurilor de apărare și a planurilor de restaurare ale operatorilor de transport și de sistem în conformitate cu procedura prevăzută în codul de rețea pentru situații de urgență și restaurare adoptată în temeiul articolului 6 alineatul (11) din Regulamentul (EC) nr. 714/2009;

(e)  realizarea de prognoze privind adecvarea sistemului la nivel regional, cu o frecvență variind de la cu o săptămână înainte până la cel puțin cu o zi înainte, și pregătirea de acțiuni de reducere a riscurilor, în conformitate cu metodologia stabilită la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 2019/...(45) și cu procedurile prevăzute în orientările privind operarea sistemului adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(f)  coordonarea planificării întreruperilor în conformitate cu procedurile și metodologiile stabilite în orientările privind operarea sistemului adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(g)  formarea și certificarea personalului care lucrează pentru centrele de coordonare regionale;

(h)  sprijinirea coordonării și optimizării restaurării la nivel regional, astfel cum s-a solicitat de către operatorii de transport și de sistem;

(i)  efectuarea analizei post-operațională și post-perturbare și raportarea;

(j)  dimensionarea regională a capacității de rezervă;

(k)  facilitarea achizițiilor regionale de capacitate de echilibrare;

(l)  sprijinirea operatorilor de transport și de sistem, la cererea lor, în optimizarea deconturilor dintre operatorii de transport și de sistem;

(m)  îndeplinirea atribuțiilor legate de identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică în cazul și în măsura în care acestea sunt delegate centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/...(46) ▌;

(n)  îndeplinirea atribuțiilor legate de evaluările adecvării sezoniere în cazul și în măsura în care acestea sunt delegate centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/...(47);

(o)  calcularea valorii capacității maxime de intrare disponibile pentru participarea capacității externe la mecanismele de asigurare a capacității cu scopul de a emite o recomandare în temeiul articolului 26 alineatul (7);

(p)  îndeplinirea atribuțiilor legate de sprijinirea operatorilor de transport și de sistem în identificarea necesităților de capacități noi de transport, de modernizare a capacităților de transport existente sau a alternativelor la acestea, care trebuie prezentate grupurilor regionale instituite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 347/2013 și incluse în planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani menționat la articolul 51 din Directiva (UE) 2019/...(48) .

Atribuțiile menționate la primul paragraf sunt prevăzute în detaliu în Anexa I.

(2)  Pe baza propunerii Comisiei sau a unui stat membru, comitetul instituit prin articolul 68 din Directiva 2019/...(49) emite un aviz privind conferirea unor noi atribuții consultative centrelor de coordonare regionale. În cazul în care comitetul emite un aviz favorabil privind conferirea unor noi atribuții consultative, centrele de coordonare regionale îndeplinesc aceste atribuții pe baza unei propuneri elaborate de ENTSO pentru energie electrică și aprobate de ACER în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

(3)  Operatorii de transport și de sistem furnizează centrului de coordonare regional de care aparțin informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia.

(4)  Centrele de coordonare regionale pun la dispoziția operatorilor de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului toate informațiile necesare pentru a pune în aplicare acțiunile coordonate și recomandările emise de centrele de coordonare regionale.

(5)  Pentru atribuțiile prevăzute la prezentul articol și care nu sunt acoperite deja de orientările și codurile de rețea relevante, ENTSO pentru energie electrică elaborează o propunere în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27. Centrele de coordonare regionale îndeplinesc aceste atribuții pe baza propunerii, în urma aprobării ACER.

Articolul 38

Cooperarea în cadrul centrelor de coordonare regionale și între acestea

Coordonarea zilnică în cadrul centrelor de coordonare regionale și între acestea este gestionată printr-un proces ▌bazat pe cooperare între operatorii de transport și de sistem din regiune, inclusiv pe modalități de coordonare între centrele de coordonare regionale, dacă este cazul. Procesul ▌bazat pe cooperare are la bază:

(a)  acorduri de lucru pentru a aborda aspectele legate de planificare și pe cele operaționale relevante pentru atribuțiile menționate la articolul 37;

(b)  o procedură pentru partajarea analizelor și consultarea operatoriilor de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului și a părțile interesate relevante, precum și a altor centre de coordonare regionale cu privire la propunerile centrelor de coordonare regionale, într-un mod eficient și incluziv, în exercitarea sarcinilor și a atribuțiilor ▌operaționale, în conformitate cu articolul 40;

(c)  o procedură pentru adoptarea de acțiuni coordonate și recomandări în conformitate cu articolul 42.

Articolul 39

Acordurile de lucru

(1)  Centrele de coordonare regionale elaborează acorduri de lucru eficiente, incluzive, transparente și care facilitează consensul pentru a aborda aspectele legate de planificare și pe cele operaționale asociate atribuțiilor care trebuie îndeplinite, luând în considerare, în special, caracteristicile și cerințele acestor atribuții, astfel cum se specifică în anexa I. Centrele de coordonare regionale elaborează, de asemenea, un proces pentru revizuirea acestor acorduri de lucru.

(2)  Centrele de coordonare regionale se asigură că acordurile de lucru menționate la alineatul (1) conțin norme privind notificarea părților vizate.

Articolul 40

Procedura de consultare

(1)  Centrele de coordonare regionale elaborează o procedură pentru a organiza, în exercitarea atribuțiilor și sarcinilor lor operaționale zilnice, consultarea corespunzătoare și periodică a operatorilor de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului, a altor centre de coordonare regionale și a părților interesate relevante. Autoritățile de reglementare sunt implicate în această procedură, atunci când este necesar, pentru a asigura abordarea aspectelor legate de reglementare.

(2)  Centrele de coordonare regionale consultă statele membre din regiunea de exploatare a sistemului și, în cazul în care există un forum regional, forumurile lor regionale privind aspecte de relevanță politică care exclud activitățile curente ale centrelor de coordonare regionale și executarea atribuțiilor acestora. Centrele de coordonare regionale țin seama în mod corespunzător de recomandările formulate de statele membre și, dacă este cazul, de forumurile lor regionale.

Articolul 41

Transparență

(1)  Centrele de coordonare regionale elaborează un proces prin care se asigură implicarea părților interesate și reuniuni periodice cu părțile interesate pentru a discuta aspecte legate de funcționarea eficientă, sigură și fiabilă a sistemului interconectat, precum și pentru a identifica deficiențe și a propune îmbunătățiri.

(2)  ENTSO pentru energie electrică și centrele de coordonare regionale funcționează în condiții de transparență deplină față de părțile interesate și de publicul larg. Acestea publică toate documentele relevante pe site-urile lor web.

Articolul 42

Adoptarea și revizuirea acțiunilor coordonate și a recomandărilor

(1)  Operatorii de sistem și de transport dintr-o regiune de exploatare a sistemului elaborează o procedură pentru adoptarea și revizuirea acțiunilor coordonate și a recomandărilor emise de centrele de coordonare regionale în conformitate cu criteriile stabilite la alineatele (2), (3) și (4).

(2)  centrele de coordonare regionale stabilesc acțiuni coordonate adresate operatorilor de transport și de sistem în ceea ce privește atribuțiile menționate la articolul 37 alineatul (1) literele (a) și (b)▌. Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare acțiunile coordonate cu excepția cazului în care punerea în aplicare a acțiunilor coordonate ar duce la o încălcare a limitelor de siguranță în funcționare definite de fiecare operator de transport și de sistem în conformitate cu orientările privind operarea sistemului adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.

În cazul în care operatorul de transport și de sistem decide să nu pună în aplicare o acțiune coordonată din motivele arătate în prezentul alineat, acesta raportează în mod transparent și fără întârzieri nejustificate motivele detaliate centrelor de coordonare regionale și operatorilor de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului. În astfel de cazuri, centrele de coordonare regionale evaluează impactul deciziei respective asupra celorlalți operatori de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului și poate propune un alt set de acțiuni coordonate care fac obiectul procedurii stabilite în alineatul (1).

(3)  Centrele de coordonare regionale emit recomandări adresate operatorilor de transport și de sistem în ceea ce privește atribuțiile enumerate la articolul 37 alineatul (1) literele (c)-(p) sau a celor atribuite în conformitate cu articolul 37 alineatul (2).

În cazul în care un operator de transport și de sistem decide să se abată de la o recomandare menționată la alineatul (1), acesta transmite fără întârziere nejustificată motivarea deciziei sale centrelor de coordonare regionale și celorlalți operatori de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului.

(4)  Revizuirea acțiunilor coordonate sau a unei recomandări se declanșează la cererea unuia sau mai multor operatori de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului. În urma revizuirii acțiunii coordonate sau a recomandării, centrele de coordonare regionale confirmă sau modifică măsura.

(5)  În cazul în care o acțiune coordonată face obiectul unei revizuiri în conformitate cu alineatul (4), cererea de revizuire nu are efect suspensiv asupra acțiunii coordonate decât în cazul în care punerea în aplicare a acțiunii coordonate ar duce la o încălcare a limitelor de siguranță în funcționare definite de fiecare operator de transport și de sistem individual în conformitate cu orientările privind operarea sistemului adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr 714/2009.

(6)  La propunerea unui stat membru sau a Comisiei și în urma consultării cu comitetul instituit prin articolul 68 din Directiva (UE) 2019/...(50), statele membre dintr-o regiune de exploatare a sistemului pot decide de comun acord să atribuie competența de a stabili acțiuni coordonate centrului lor de coordonare regional pentru una sau mai multe dintre atribuțiile prevăzute la articolul 37 alineatul (1)literele (c)-(p).

Articolul 43

Consiliul de administrație al centrelor de coordonare regionale

(1)  Centrele de coordonare regionale instituie un consiliu de administrație în scopul adoptării măsurilor legate de guvernanță și al monitorizării performanței lor.

(2)  Consiliul de administrație este alcătuit din membri care reprezintă toți operatorii de transport și de sistem care participă la centrele de coordonare regionale relevante.

(3)  Consiliul de administrație este responsabil cu:

(a)  elaborarea și aprobarea statutului și a regulamentului de procedură al centrelor de coordonare regionale;

(b)  luarea deciziilor cu privire la structura organizatorică și punerea lor în aplicare;

(c)  pregătirea și aprobarea bugetului anual;

(d)  elaborarea și aprobarea proceselor ▌ bazate pe cooperare, în conformitate cu articolul 38.

(4)  Competențele consiliului de administrație le exclud pe cele care sunt legate de activitățile curente ale centrelor de coordonare regionale și de îndeplinirea atribuțiilor lor.

Articolul 44

Structura organizatorică

(1)  Operatorii de sistem și de transport dintr-o regiune de exploatare a sistemului stabilesc structura organizatorică a centrelor de coordonare regionale care sprijină siguranța atribuțiilor lor.

Structura lor organizatorică precizează:

(a)  competențele, atribuțiile și responsabilitățile personalului ▌;

(b)  relațiile și raporturile ierarhice dintre diversele părți componente și procese ale organizației.

(2)  Centrele de coordonare regionale pot înființa birouri regionale pentru a aborda particularitățile subregionale sau pot înființa centre de coordonare regionale de rezervă pentru a-și exercita atribuțiile în mod eficient și fiabil, în cazurile în care se dovedește strict necesar.

Articolul 45

Dotarea și personalul

Centrele de coordonare regionale sunt dotate cu toate resursele umane, tehnice, fizice și financiare necesare îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament și exercitării atribuțiilor lor într-un mod independent și imparțial.

Articolul 46

Monitorizarea și raportarea

(1)  Centrele de coordonare regionale instituie un proces pentru a monitoriza continuu cel puțin:

(a)  performanța lor operațională;

(b)  acțiunile coordonate și recomandările emise, gradul de punere în aplicare a acțiunilor coordonate și a recomandărilor de către operatorii de transport și de sistem și rezultatul obținut;

(c)  eficacitatea și eficiența fiecăreia dintre atribuțiile pentru care sunt responsabile și, dacă este cazul, rotația acestor atribuții.

(2)  Centrele de coordonare regionale își justifică costurile în mod transparent și le raportează ACER și autorităților de reglementare din regiunea de exploatare a sistemului.

(3)  Centrele de coordonare regionale înaintează un raport anual cu privire la rezultatul monitorizării prevăzute la alineatul (1) și informații privind performanțele lor către ENTSO pentru energie electrică, către ACER, către autoritățile de reglementare din regiunea de exploatare a sistemului și către Grupul de coordonare în domeniul energiei electrice.

(4)  Centrele de coordonare regionale raportează deficiențele identificate în procesul de monitorizare în temeiul alineatului (1) ENTSO pentru energie electrică, autorităților de reglementare din regiunea de exploatare a sistemului, ACER și altor autorități competente ale statelor membre responsabile cu prevenirea și gestionarea situațiilor de criză. Pe baza acestui raport, autoritățile de reglementare competente din regiune pot propune centrelor de coordonare regionale măsuri pentru remedierea deficiențelor.

(5)  Fără a aduce atingere necesității de a proteja securitatea și confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, centrele de coordonare regionale fac publice rapoartele menționate la alineatele (3) și (4).

Articolul 47

Răspunderea

În propunerile de instituire a centrelor de coordonare regionale în conformitate cu articolul 35, operatorii de transport și de sistem din regiunea de exploatare a sistemului includ măsurile necesare pentru a acoperi răspunderea legată de îndeplinirea atribuțiilor centrelor de coordonare regionale▌. Metoda utilizată pentru furnizarea acoperirii trebuie să țină seama de statutul juridic al centrelor de coordonare regionale și de nivelul de acoperire oferit de asigurarea comercială disponibilă.

Articolul 48

Planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani

(1)  Planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (b) cuprinde modelarea rețelei integrate, scenariul de dezvoltare și evaluarea rezilienței sistemului.

În special, planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei:

(a)  se bazează pe planuri naționale de investiții, luând în considerare planurile regionale de investiții menționate la articolul 34 alineatul (1) din prezentul regulament și, dacă este cazul, aspectele la nivelul Uniunii legate de planificarea rețelei, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(51); acesta face obiectul unei analize costuri-beneficii utilizând metodologia stabilită în conformitate cu articolul 11 din regulamentul respectiv;

(b)  în ceea ce privește interconectările transfrontaliere, se bazează, de asemenea, pe nevoile rezonabile ale diferiților utilizatori de sisteme și integrează angajamentele pe termen lung ale investitorilor menționați la articolele 44 și 51 din Directiva (UE) 2019/…(52); și

(c)  identifică deficiențele investiționale, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere.

În ceea ce privește litera (c) de la primul paragraf, planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei poate fi însoțit de o analiză a obstacolelor în calea creșterii capacității transfrontaliere a rețelei, generate de diferențele existente la nivelul procedurilor sau al practicilor de aprobare.

(2)  ACER furnizează un aviz cu privire la planurile naționale de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, în vederea evaluării consecvenței cu planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei. În cazul în care ACER identifică neconcordanțe între un plan național de dezvoltare a rețelei pe 10 ani și planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei, recomandă, după caz, modificarea planului național de dezvoltare a rețelei pe 10 ani sau a planului la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei. În cazul în care un astfel de plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani este elaborat în conformitate cu articolul 51 din Directiva (UE) 2019/…(53), ACER recomandă autorității de reglementare relevante să modifice planul național de dezvoltare a rețelei pe 10 ani în conformitate cu articolul 51 alineatul (7) din directiva respectivă și informează Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 49

Mecanismul de compensare între operatorii de transport și de sistem

(1)  Operatorii de transport și de sistem primesc compensații pentru costurile aferente găzduirii fluxurilor de energie electrică transfrontaliere în rețelele lor.

(2)  Compensația menționată la alineatul (1) se plătește de către operatorii sistemelor de transport naționale de unde provin fluxurile transfrontaliere și ai sistemelor unde ajung în final aceste fluxuri.

(3)  Plățile compensatorii se efectuează periodic, raportat la o anumită perioadă din trecut. După caz, se fac ajustări ulterioare ale compensației plătite, pentru a reflecta costurile suportate efectiv.

Prima perioadă pentru care se efectuează plăți compensatorii se stabilește în cadrul orientărilor menționate la articolul 61.

(4)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 68 pentru completarea prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea cuantumului plăților compensatorii care se pot acorda.

(5)  Amploarea fluxurilor transfrontaliere găzduite și amploarea fluxurilor transfrontaliere desemnate ca provenind sau ajungând în sisteme naționale de transport se stabilesc pe baza fluxurilor fizice de energie electrică măsurate efectiv într-o anumită perioadă.

(6)  Costurile aferente găzduirii fluxurilor transfrontaliere se stabilesc pe baza costurilor marginale medii previzionate pe termen lung, luându-se în considerare pierderile, investițiile în infrastructuri noi și un procent corespunzător din costul infrastructurii existente, în măsura în care infrastructura este utilizată pentru transportul fluxurilor transfrontaliere, ținându-se cont, în special, de nevoia de a garanta siguranța alimentării. Pentru stabilirea costurilor, se folosesc metodologii de calcul standard recunoscute. Avantajele pe care le prezintă o rețea ca rezultat al găzduirii fluxurilor transfrontaliere se iau în considerare pentru a se reduce compensațiile primite.

(7)  Doar în sensul mecanismului de compensare între operatorii de transport și de sistem, atunci când rețelele de transport din două sau mai multe state membre sunt parte integrantă, integral sau parțial, a unui singur bloc de control, blocul de control în ansamblul său este considerat a fi parte integrantă a rețelei de transport a unuia dintre statele membre în cauză, pentru a se evita ca fluxurile din interiorul blocurilor de control să fie considerate fluxuri transfrontaliere în temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (b) și să dea dreptul la plăți compensatorii în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Autoritățile de reglementare ale statelor membre în cauză pot decide în care dintre statele membre în cauză se consideră că blocul de control face parte integrantă a rețelei de transport.

Articolul 50

Furnizarea de informații

(1)  Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare mecanisme de coordonare și schimb de informații pentru a garanta siguranța rețelelor în contextul gestionării congestiei rețelelor.

(2)  Standardele de siguranță, de exploatare și de planificare utilizate de către operatorii de transport și de sistem trebuie să fie făcute publice. Informațiile publicate trebuie să includă o schemă generală pentru calculul capacității totale de transfer și al marjei de fiabilitate a transportului, pe baza caracteristicilor electrice și fizice ale rețelei. Aceste scheme trebuie să fie supuse aprobării de către autoritățile de reglementare.

(3)  Operatorii de transport și de sistem publică estimări ale capacității de transfer disponibile în fiecare zi, indicând orice capacitate de transfer care este deja rezervată. Aceste publicări se fac la intervale specifice, înainte de data transportului, și includ, în toate cazurile, estimări cu o săptămână înainte și cu o lună înainte, precum și indicarea cantitativă a fiabilității scontate a capacității disponibile.

(4)  Operatorii de transport și de sistem publică datele pertinente cu privire la cererea prognozată agregată și la cererea reală, la disponibilitatea și utilizarea reală a activelor de producere și de consum, la disponibilitatea și utilizarea rețelelor și a interconectării, la energia de echilibrare și la capacitatea de rezervă, precum și la disponibilitatea flexibilității. În privința disponibilității și a utilizării reale a activelor mici de producere și de sarcină, se pot utiliza date estimative agregate.

(5)  Participanții la piață implicați furnizează operatorilor de transport și de sistem datele pertinente.

(6)  Întreprinderile de producție care au în proprietate sau care exploatează active de producere, dintre care cel puțin un activ de producere are o capacitate instalată de minimum 250 MW sau care au un portofoliu care cuprinde active de producere de cel puțin 400 MW, păstrează la dispoziția autorității de reglementare, a autorității naționale în domeniul concurenței și a Comisiei, timp de cinci ani, datele orare ale tuturor centralelor, necesare în vederea verificării deciziilor operaționale de dispecerizare, precum și comportamentul pe bursele de energie electrică, în cadrul licitațiilor pentru capacitățile de interconectare, pe piețele de rezerve de energie și pe piețele extrabursiere. Informațiile orare pentru fiecare centrală includ, fără a se limita la, datele cu privire la capacitatea de producere disponibilă și la rezervele angajate, inclusiv alocarea acestor rezerve angajate la nivelul fiecărei centrale individuale în momentul tranzacționării pe bursă sau în momentul producerii.

(7)  Operatorii de transport și de sistem fac schimb, cu regularitate, de un set de date suficient de precise privind rețeaua și fluxurile de sarcină, cu scopul de a permite calculul fluxurilor de sarcină pentru fiecare operator de transport și de sistem în zona sa de interes. Aceeași serie de date este pusă la dispoziția autorităților de reglementare, a Comisiei și a statelor membre, la cerere. Autoritățile de reglementare, statele membre și Comisia tratează confidențial această serie de date și se asigură că orice consultant însărcinat la cererea lor cu realizarea unor lucrări de analiză pe baza acestor date aplică un tratament confidențial datelor respective.

Articolul 51

Certificarea operatorilor de transport și de sistem

(1)  Comisia examinează orice notificare privind decizia de certificare a unui operator de transport și de sistem, astfel cum se prevede la articolul 52 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/…(54) imediat după primirea notificării. În termen de două luni de la primirea unei astfel de notificări, Comisia prezintă avizul său autorității de reglementare relevante, în ceea ce privește compatibilitatea cu articolul 43 și compatibilitatea fie cu articolul 52 alineatul (2), fie cu articolul 53 din Directiva (UE) 2019/…(55).

În vederea elaborării avizului menționat la primul paragraf, Comisia poate solicita avizul ACER cu privire la decizia autorității de reglementare. Într-o astfel de situație, termenul de două luni menționat la primul paragraf se prelungește cu încă două luni.

În cazul în care Comisia nu emite un aviz în termenul menționat la primul și la al doilea paragraf, se consideră că aceasta nu a avut niciun fel de obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare.

(2)  În termen de două luni de la primirea unui aviz din partea Comisiei, autoritatea de reglementare adoptă decizia finală cu privire la certificarea operatorului de transport și de sistem, ținând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. Decizia autorității de reglementare și avizul Comisiei se publică împreună.

(3)  În orice moment pe parcursul procedurii, autoritățile de reglementare sau Comisia pot solicita operatorilor de transport și de sistem sau întreprinderilor care desfășoară activități de producere sau de furnizare orice informație utilă pentru îndeplinirea atribuțiilor lor în temeiul prezentului articol.

(4)  Autoritățile de reglementare și Comisia asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(5)  În cazul în care Comisia a primit o notificare privind certificarea unui operator de transport și de sistem în conformitate cu articolul 43 alineatul (9) din Directiva (UE) 2019/…(56), Comisia ia o decizie privind certificarea. Autoritatea de reglementare se conformează deciziei Comisiei.

Capitolul VI

Exploatarea sistemelor de distribuție

Articolul 52

Entitatea europeană pentru operatorii de distribuție

(1)   Operatorii de distribuție ▌cooperează la nivelul Uniunii prin intermediul entității OSD UE, pentru a promova finalizarea și funcționarea pieței interne de energie electrică și pentru a promova gestionarea optimă și exploatarea coordonată a sistemelor de transport și de distribuție. Operatorii de distribuție care doresc să participe la entitatea OSD UE au dreptul să devină membri înregistrați ai entității.

Membrii înregistrați pot participa la entitatea OSD UE direct sau pot fi reprezentați de asociația națională desemnată de statul membru sau de o asociație de la nivelul Uniunii.

(2)  Operatorii de sisteme de distribuție au dreptul să se asocieze prin intermediul creării entității OSD UE. Entitatea OSD UE îndeplinește atribuțiile și procedurile în conformitate cu articolul 55. Ca entitate expertă care lucrează pentru interesul comun al Uniunii, entitatea OSD UE nu reprezintă anumite interese și nici nu încearcă să influențeze procesul de luare a deciziilor pentru a promova interese specifice.

(3)  Membrii entității OSD UE fac obiectul înregistrării și achitării unei cotizații echitabile și proporționale care reflectă numărul de clienți conectați la operatorul de distribuție în cauză.

Articolul 53

Înființarea entității OSD UE ▌

(1)  Entitatea OSD UE este formată, cel puțin, dintr-o adunare generală, un consiliu de administrație, un grup de consilieri strategici, grupuri de experți și un secretar general.

(2)  Până la... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], operatorii de distribuție ▌transmit Comisiei și ACER proiectul de statut, în conformitate cu articolul 54, inclusiv un cod de conduită, o listă a membrilor înregistrați, proiectul de regulament de procedură, inclusiv normele de procedură cu privire la consultarea ENTSO pentru energie electrică și a altor părți interesate și normele de finanțare ale entității OSD UE care urmează a fi instituită.

Proiectul de regulament de procedură al entității OSD UE asigură o reprezentare echilibrată a tuturor operatorilor de distribuție participanți.

(3)  În termen de două luni de la primirea proiectului de statut, a listei membrilor și a proiectului de regulament de procedură, ACER furnizează Comisiei avizul său, după consultarea organizațiilor care reprezintă toate părțile interesate, în special utilizatorii sistemelor de distribuție.

(4)  În termen de trei luni de la primirea avizului ACER, Comisia emite un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor și la proiectul de regulament de procedură, luând în considerare avizul ACER prevăzut la alineatul (3).

(5)  În termen de trei luni de la primirea avizului favorabil din partea Comisiei, operatorii de distribuție înființează entitatea OSD UE și adoptă și publică statutul și regulamentul de procedură ale acesteia.

(6)  Documentele menționate la alineatul (2) se transmit Comisiei și ACER în cazul în care li se aduc modificări sau la cererea motivată a Comisiei sau a ACER. Comisia și ACER emit un aviz în conformitate cu procesul prevăzut la alineatele (2), (3) și (4).

(7)  Costurile legate de activitățile entității OSD UE sunt suportate de către operatorii de distribuție care sunt membri înregistrați și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă numai costurile rezonabile și proporționale.

Articolul 54

Principalele norme și proceduri pentru entitatea OSD UE

(1)  Statutul entității OSD UE adoptat în conformitate cu articolul 53 garantează următoarele principii:

(a)  participarea la lucrările entității OSD UE este limitată la membrii înregistrați, existând posibilitatea delegării între membri;

(b)  deciziile strategice legate de activitățile entității OSD UE, precum și orientările de politică pentru Consiliul de administrație sunt adoptate de Adunarea generală;

(c)  deciziile Adunării generale sunt adoptate în conformitate cu următoarele reguli:

(i)  fiecare membru dispune de un număr de voturi proporțional cu numărul de clienți ai membrului respectiv;

(ii)  se exprimă 65 % din voturile atribuite membrilor;

și

(iii)  decizia se adoptă cu o majoritate de 55 % din membri;

(d)  deciziile Adunării generale sunt respinse în conformitate cu următoarele reguli:

(i)  fiecare membru dispune de un număr de voturi proporțional cu numărul respectiv de clienți;

(ii)  se exprimă 35 % din totalul voturilor atribuite membrilor; și

(iii)  decizia este respinsă de cel puțin 25 % din membri;

(e)  Consiliul de administrație este ales de Adunarea generală, pentru un mandat de maximum patru ani;

(f)  Consiliul de administrație numește președintele și cei trei vicepreședinți dintre membrii consiliului de administrație;

(g)  cooperarea dintre operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție, în temeiul articolelor 56 și 57, este coordonată de Consiliul de administrație;

(h)  deciziile Consiliului de administrație sunt adoptate cu o majoritate absolută;

(i)  pe baza propunerii Consiliului de administrație, secretarul general este numit de Adunarea generală din rândul membrilor săi, pentru un mandat de patru ani, care poate fi reînnoit o singură dată;

(j)  pe baza propunerii Consiliului de administrație, grupurile de experți sunt numite de Adunarea generală și nu depășesc 30 de membri, cu posibilitatea ca o treime din membri să provină din afara entității OSD UE; în plus, este instituit un grup de experți „pe țară” și este format din câte un reprezentant al operatorilor de distribuție din fiecare stat membru.

(2)  Procedurile adoptate de entitatea OSD UE garantează tratamentul echitabil și proporțional al membrilor săi și reflectă diversitatea geografică și structura economică a membrilor săi. În special, procedurile prevăd următoarele:

(a)  Consiliul de administrație este alcătuit din președintele Consiliului de administrație și 27 de reprezentanți ai membrilor, din care:

(i)  nouă sunt reprezentanți ai membrilor cu peste 1 milion de utilizatori ai rețelei;

(ii)  nouă sunt reprezentanți ai membrilor cu peste 100 000 și mai puțin de 1 milion de utilizatori ai rețelei; și

(iii)  nouă sunt reprezentanți ai membrilor cu mai puțin de 100 000 de utilizatori ai rețelei;

(b)  reprezentanți ai asociațiilor OSD existente au dreptul de a participa ca observatori la reuniunile Consiliului de administrație;

(c)  Consiliul de administrație nu poate avea mai mult de trei reprezentanți ai membrilor provenind din același stat membru sau din același grup industrial;

(d)  fiecare vicepreședinte al Consiliului de administrație este numit dintre reprezentanții membrilor din fiecare categorie descrisă la litera (a);

(e)  reprezentanții membrilor provenind dintr-un stat membru sau din același grup industrial nu constituie majoritatea participanților la grupul de experți;

(f)  Consiliul de administrație instituie un grup consultativ strategic care oferă avize Consiliului de administrație și grupurilor de experți și este format din reprezentanți ai asociațiilor OSD europene și reprezentanți ai statelor membre care nu sunt reprezentate în Consiliul de administrație.

Articolul 55

Atribuțiile entității OSD UE

(1)  Atribuțiile entității OSD UE sunt următoarele:

(a)  promovarea exploatării și planificării rețelelor de distribuție în coordonare cu exploatarea și planificarea rețelelor de transport;

(b)  facilitarea integrării surselor regenerabile de energie, a producerii distribuite și a altor resurse integrate în rețeaua de distribuție, cum ar fi stocarea energiei;

(c)  facilitarea flexibilității cererii și a consumului dispecerizabil, precum și distribuirea accesului pe piață al utilizatorilor rețelei;

(d)  contribuirea la digitalizarea sistemelor de distribuție, inclusiv implementarea rețelelor inteligente și a sistemelor de contorizare inteligentă;

(e)  sprijinirea dezvoltării gestionării datelor, a securității cibernetice și a protecției datelor în cooperare cu autoritățile competente și entitățile reglementate;