Index 
Texte adoptate
Joi, 28 martie 2019 - Strasbourg 
Calitatea apei destinate consumului uman ***I
 Sporirea eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie ***I
 Norme privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, aplicabile anumitor transmisii online și anumitor retransmisii ale programelor de televiziune și radio ***I
 Instituirea programului „Europa creativă” (2021-2027) ***I
 „Erasmus”, programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport ***I
 Instituirea unui cadru de facilitare a investițiilor durabile ***I
 Estimarea veniturilor și cheltuielilor pentru exercițiul financiar 2020 - Secțiunea I - Parlamentul European
 Situația de urgență din Venezuela
 Situația statului de drept și lupta împotriva corupției în cadrul UE, în special în Malta și Slovacia
 Evoluții recente în scandalul Dieselgate
 Decizia Consiliului de instituire a Instrumentului european pentru pace

Calitatea apei destinate consumului uman ***I
PDF 400kWORD 119k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare) (COM(2017)0753 – C8-0019/2018 – 2017/0332(COD))
P8_TA-PROV(2019)0320A8-0288/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0753),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0019/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Deputaților din Cehia, Parlamentul Național al Irlandei, Consiliul Federal al Austriei și Camera Comunelor din Regatul Unit în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 iulie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 16 mai 2018(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 18 mai 2018 adresată de Comisia pentru afaceri juridice Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0288/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(4), modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentele 161, 187, 206 și 213
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Directiva 98/83/CE a stabilit cadrul juridic pentru a proteja sănătatea umană împotriva efectelor nefaste ale contaminării apei destinate consumului uman, prin asigurarea salubrității și a purității acesteia. Prezenta directivă ar trebui să urmărească același obiectiv. În acest scop, este necesar să se definească la nivelul Uniunii cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească apa cu această destinație. Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că apa destinată consumului uman nu conține microorganisme, paraziți și orice alte substanțe care, în anumite cazuri, constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană, precum și că aceasta îndeplinește condițiile minime menționate.
(2)  Directiva 98/83/CE a stabilit cadrul juridic pentru a proteja sănătatea umană împotriva efectelor nefaste ale contaminării apei destinate consumului uman, prin asigurarea salubrității și a purității acesteia. Prezenta directivă ar trebui să urmărească același obiectiv și ar trebui să asigure accesul universal la apa destinată consumului uman în Uniune. În acest scop, este necesar să se definească la nivelul Uniunii cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească apa cu această destinație. Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că apa destinată consumului uman nu conține microorganisme, paraziți și substanțe care, în anumite cazuri, constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană, precum și că aceasta îndeplinește condițiile minime menționate.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2 a (nou)
(2a)   În conformitate cu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară”, prezenta directivă ar trebui să aibă ca scop încurajarea utilizării eficiente și sustenabile a resurselor de apă, îndeplinind astfel obiectivele economiei circulare.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 2 b (nou)
(2b)   Dreptul omului la apă și la salubritate a fost recunoscut ca unul dintre drepturile omului de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) din 28 iulie 2010 și, prin urmare, accesul la apă potabilă curată nu ar trebui limitat din cauza lipsei accesibilității din punct de vedere financiar pentru utilizatorul final.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 2 c (nou)
(2c)   Trebuie asigurată coerența dintre Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului1a și prezenta directivă.
_________________
1a Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 2 d (nou)
(2d)   Cerințele prevăzute de prezenta directivă ar trebui să reflecte situația și condițiile de la nivel național pentru furnizorii de apă din statele membre.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive apele minerale naturale și apele medicinale, având în vedere faptul că aceste tipuri de apă sunt reglementate de Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului68 și, respectiv, de Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului69. Cu toate acestea, Directiva 2009/54/CE are drept obiect atât apele minerale naturale, cât și apele de izvor, și doar prima dintre aceste două categorii ar trebui exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive. În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2009/54/CE, apele de izvor ar trebui să respecte dispozițiile prezentei directive. În cazul apei destinate consumului uman și îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării sau utilizate pentru producerea, prepararea sau tratarea alimentelor, apa trebuie să respecte dispozițiile prezentei directive până la punctul de conformitate (cu alte cuvinte robinetul), după care ar trebui să fie considerată aliment, în conformitate cu articolul 2 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului70.
(3)  Este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive apele minerale naturale și apele medicinale, având în vedere faptul că aceste tipuri de apă sunt reglementate de Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului68 și, respectiv, de Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului69. Cu toate acestea, Directiva 2009/54/CE are drept obiect atât apele minerale naturale, cât și apele de izvor, și doar prima dintre aceste două categorii ar trebui exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive. În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2009/54/CE, apele de izvor ar trebui să respecte dispozițiile prezentei directive. Această obligație nu ar trebui totuși să fie extinsă la parametrii microbiologici prevăzuți în anexei I partea A din prezenta directivă. În cazul apei destinate consumului uman din sistemul public de aprovizionare cu apă sau din fântâni private, îmbuteliată în sticle sau recipiente destinate comercializării sau utilizate pentru producerea, prepararea sau tratarea în scop comercial a alimentelor, în principiu apa trebuie să respecte în continuare dispozițiile prezentei directive până la punctul de conformitate, după care ar trebui să fie considerată aliment, în conformitate cu articolul 2 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului70. Atunci când sunt respectate cerințele aplicabile privind siguranța alimentară, autoritățile competente din statele membre ar trebui să poată autoriza reutilizarea apei în sectoarele de prelucrare a alimentelor.
_________________
_________________
68 Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (reformare) (JO L 164, 26.6.2009, p. 45).
68 Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (reformare) (JO L 164, 26.6.2009, p. 45).
69 Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
69 Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
70 Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
70 Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  În urma finalizării inițiativei cetățenești europene privind dreptul la apă (Right2Water)71, a fost lansată o consultare publică la nivelul întregii Uniuni și s-a efectuat o evaluare a Directivei 98/83/CE în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT)72. Din acest exercițiu a rezultat că anumite dispoziții ale Directivei 98/83/CE trebuie să fie actualizate. Au fost identificate patru domenii în care s-ar putea face îmbunătățiri, și anume lista parametrilor valorici bazați pe calitate, recurgerea limitată la o abordare bazată pe riscuri, dispozițiile imprecise privind informarea consumatorilor și disparitățile dintre sistemele de aprobare pentru materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman. În plus, inițiativa cetățenească europeană privind dreptul la apă a identificat drept o problemă distinctă faptul că o parte a populației, în special grupurile marginalizate, nu are acces la apa destinată consumului uman, a cărui asigurare reprezintă, de asemenea, un angajament asumat în cadrul obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 6 din Agenda 2030 a ONU. Un ultim aspect identificat este lipsa generalizată a conștientizării în privința problemei scurgerilor de apă, care sunt cauzate de investițiile insuficiente în întreținerea și reînnoirea infrastructurii de alimentare cu apă, după cum se arată și în Raportul special privind infrastructura de alimentare cu apă al Curții de Conturi Europene73.
(4)  În urma finalizării inițiativei cetățenești europene privind dreptul la apă (Right2Water)71, care a invitat Uniunea să depună eforturi mai mari pentru a se realiza accesul universal la apă, a fost lansată o consultare publică la nivelul întregii Uniuni și s-a efectuat o evaluare a Directivei 98/83/CE în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT)72. Din acest exercițiu a rezultat că anumite dispoziții ale Directivei 98/83/CE trebuie să fie actualizate. Au fost identificate patru domenii în care s-ar putea face îmbunătățiri, și anume lista parametrilor valorici bazați pe calitate, recurgerea limitată la o abordare bazată pe riscuri, dispozițiile imprecise privind informarea consumatorilor și disparitățile dintre sistemele de aprobare pentru materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman și implicațiile acestora pentru sănătatea umană. În plus, inițiativa cetățenească europeană privind dreptul la apă a identificat drept o problemă distinctă faptul că o parte a populației, în special grupurile vulnerabile și marginalizate, are acces limitat sau nu are acces la apa destinată consumului uman, la prețuri accesibile, ceea ce reprezintă, de asemenea, un angajament asumat în cadrul obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 6 din Agenda 2030 a ONU. În acest context, Parlamentul European recunoaște dreptul tuturor locuitorilor Uniunii de a avea acces la apă destinată consumului uman. Un ultim aspect identificat este lipsa generalizată a conștientizării problemei scurgerilor de apă, care sunt cauzate de investițiile insuficiente în întreținerea și reînnoirea infrastructurii de alimentare cu apă, după cum se arată și în Raportul special al Curții de Conturi Europene privind infrastructura de alimentare cu apă73, precum și de o cunoaștere câteodată insuficientă a rețelelor de distribuție a apei.
_________________
_________________
71 COM(2014)0177
71 COM(2014)0177
72 COM(2016)0428
72 COM(2016)0428
73 Raport special al Curții de Conturi Europene, SR 12/2017: „Punerea în aplicare a Directivei privind apa potabilă: calitatea apei și accesul la aceasta s-au îmbunătățit în Bulgaria, Ungaria și România, dar este în continuare nevoie de investiții substanțiale”.
73 Raport special al Curții de Conturi Europene, SR 12/2017: „Punerea în aplicare a Directivei privind apa potabilă: calitatea apei și accesul la aceasta s-au îmbunătățit în Bulgaria, Ungaria și România, dar este în continuare nevoie de investiții substanțiale”.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 4 a (nou)
(4a)   Pentru a îndeplini obiectivele ambițioase stabilite în cadrul obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 6 al ONU, statele membre ar trebui să aibă obligația de a pune în aplicare planuri de acțiune pentru a asigura accesul universal și echitabil la apă potabilă sigură și accesibilă din punct de vedere financiar pentru toți până în 2030.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 4 b (nou)
(4b)   Parlamentul European a adoptat Rezoluția din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water).
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 5 a (nou)
(5a)   Apa destinată consumului uman joacă un rol fundamental în eforturile continue ale Uniunii menite să consolideze protecția sănătății umane și a mediului împotriva perturbatorilor endocrini. Reglementarea în prezenta directivă a compușilor care perturbă sistemul endocrin constituie un pas încurajator, coerent cu strategia actualizată a Uniunii privind perturbatorii endocrini, pe care Comisia este obligată să o prezinte fără întârziere.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  În cazul în care nu există suficiente cunoștințe științifice pentru a determina dacă o substanță prezentă în apa destinată consumului uman prezintă sau nu riscuri pentru sănătatea umană sau pentru a determina cantitatea maximă admisibilă a acestei substanțe în apă, ar trebui, în conformitate cu principiul precauției, să se pună această substanță „sub supraveghere”, în așteptarea obținerii unor dovezi științifice mai clare. Prin urmare, statele membre ar trebui să monitorizeze separat acești parametri emergenți.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 6 b (nou)
(6b)   Parametrii indicatori nu au niciun efect direct asupra sănătății publice. Ei sunt totuși importanți pentru a monitoriza funcționarea instalațiilor de producție și distribuție a apei, precum și pentru a evalua calitatea apei. Acești parametri pot scoate în evidență deficiențele din procesul de tratare a apei și au, de asemenea, un rol important în îmbunătățirea și menținerea încrederii consumatorilor în calitatea apei. Prin urmare, ei trebuie să fie monitorizați de statele membre.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 7
(7)  În cazurile în care acest lucru este necesar pentru a proteja sănătatea umană pe teritoriile lor, statele membre ar trebui să aibă obligația să stabilească valori și pentru parametri suplimentari, care nu figurează în anexa I.
(7)  În cazurile în care acest lucru este necesar pentru a aplica pe deplin principiul precauției și pentru a proteja sănătatea umană pe teritoriile lor, statele membre ar trebui să aibă obligația să stabilească valori și pentru parametri suplimentari, care nu figurează în anexa I.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)  Planificarea preventivă în domeniul siguranței și elementele bazate pe riscuri au fost avute în vedere numai într-o măsură limitată în Directiva 98/83/CE. Primele elemente ale unei abordări bazate pe riscuri au fost deja introduse în 2015 de Directiva (UE) 2015/1787, care a modificat Directiva 98/83/CE pentru a permite statelor membre să acorde derogări de la programele de monitorizare pe care le-au instituit, cu condiția să fie efectuate evaluări ale riscului credibile, care se pot baza pe Orientările OMS privind calitatea apei potabile76. Orientările respective, care instituie așa-numita abordare bazată pe principiul planificării în domeniul siguranței apei, împreună cu standardul EN 15975-2 privind securitatea alimentării cu apă potabilă, sunt principii recunoscute la nivel internațional care stau la baza producției, distribuției, monitorizării și analizei parametrilor apei destinate consumului uman. Acestea ar trebui să fie menținute în prezenta directivă. Pentru a se asigura că aceste principii nu se limitează la aspectele legate de control, pentru a cheltui timp și resurse doar pentru riscurile importante și pentru măsurile care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor și care intervin la sursă și pentru a evita efectuarea de analize și depunerea de eforturi pe subiecte irelevante, este adecvat să se introducă o abordare completă, bazată pe riscuri, de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, de la zona de captare, trecând prin distribuție și ajungând până la robinet. Această abordare ar trebui să fie alcătuită din trei componente: în primul rând, o evaluare de către statul membru a pericolelor asociate zonei de captare („evaluarea riscurilor”), efectuată în conformitate cu Orientările OMS și cu Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei77; în al doilea rând, posibilitatea ca furnizorul de apă să adapteze controlul la riscurile principale („evaluarea riscului de furnizare”); în al treilea rând, o evaluare de către statul membru a posibilelor riscuri decurgând din sistemele de distribuție casnică (de exemplu Legionella sau plumbul) („evaluarea riscului de distribuție casnică”). Aceste evaluări ar trebui revizuite periodic, printre altele ca reacție la amenințările reprezentate de evenimente meteorologice extreme legate de climă, la modificări cunoscute ale activității umane în zona de captare ori la incidente având legătură cu sursa. Abordarea bazată pe riscuri asigură un schimb continuu de informații între autoritățile competente și furnizorii de apă.
(8)  Planificarea preventivă în domeniul siguranței și elementele bazate pe riscuri au fost avute în vedere numai într-o măsură limitată în Directiva 98/83/CE. Primele elemente ale unei abordări bazate pe riscuri au fost deja introduse în 2015 de Directiva (UE) 2015/1787, care a modificat Directiva 98/83/CE pentru a permite statelor membre să acorde derogări de la programele de monitorizare pe care le-au instituit, cu condiția să fie efectuate evaluări ale riscului credibile, care se pot baza pe Orientările OMS privind calitatea apei potabile76. Orientările respective, care instituie așa-numita abordare bazată pe principiul planificării în domeniul siguranței apei, împreună cu standardul EN 15975-2 privind securitatea alimentării cu apă potabilă, sunt principii recunoscute la nivel internațional care stau la baza producției, distribuției, monitorizării și analizei parametrilor apei destinate consumului uman. Acestea ar trebui să fie menținute în prezenta directivă. Pentru a se asigura că aceste principii nu se limitează la aspectele legate de control, pentru a cheltui timp și resurse doar pentru riscurile importante și pentru măsurile care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor și care intervin la sursă și pentru a evita efectuarea de analize și depunerea de eforturi pe subiecte irelevante, este adecvat să se introducă o abordare completă, bazată pe riscuri, de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, de la zona de captare, trecând prin distribuție și ajungând până la robinet. Această abordare ar trebui să se bazeze pe cunoștințele dobândite și pe acțiunile întreprinse în temeiul Directivei 2000/60/CE și ar trebui să țină seama, într-o măsură mai mare, de impactul pe care îl au schimbările climatice asupra resurselor de apă. O abordare bazată pe riscuri ar trebui să fie alcătuită din trei componente: în primul rând, o evaluare de către statul membru a pericolelor asociate zonei de captare („evaluarea riscurilor”), efectuată în conformitate cu Orientările OMS și cu Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei77; în al doilea rând, posibilitatea ca furnizorul de apă să adapteze controlul la riscurile principale („evaluarea riscului de furnizare”); în al treilea rând, o evaluare de către statul membru a posibilelor riscuri decurgând din sistemele de distribuție casnică (de exemplu Legionella sau plumbul), în special în spațiile prioritare („evaluarea riscului de distribuție casnică”). Aceste evaluări ar trebui revizuite periodic, printre altele ca reacție la amenințările reprezentate de evenimente meteorologice extreme legate de climă, la modificări cunoscute ale activității umane în zona de captare ori la incidente având legătură cu sursa. Abordarea bazată pe riscuri asigură un schimb continuu de informații între autoritățile competente, furnizorii de apă și alte părți interesate, inclusiv cele responsabile de sursele de poluare sau de riscul de poluare. Cu titlu de excepție, punerea în aplicare a abordării bazate pe riscuri ar trebui să fie adaptată la constrângerile specifice ale navelor maritime care desalinizează apa și transportă pasageri. Navele maritime aflate sub pavilion european respectă cadrul internațional de reglementare atunci când navighează în apele internaționale. De asemenea, transportul și producția de apă destinată consumului uman la bord se confruntă cu constrângeri specifice care impun o adaptare a dispozițiilor prezentei directive.
_________________
_________________
76 Orientări privind calitatea apei potabile, ediția a patra, Organizația Mondială a Sănătății, 2011 http://www.who.int/water_sanitation_health/publications/2011/dwq_guidelines/en/index.html
76 Orientări privind calitatea apei potabile, ediția a patra, Organizația Mondială a Sănătății, 2011 http://www.who.int/water_sanitation_health/publications/2011/dwq_guidelines/en/index.html
77 Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei: gestionarea pas cu pas a riscurilor pentru furnizorii de apă potabilă, Organizația Mondială a Sănătății, 2009, http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/75141/1/9789241562638_eng.pdf
77 Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei: gestionarea pas cu pas a riscurilor pentru furnizorii de apă potabilă, Organizația Mondială a Sănătății, 2009, http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/75141/1/9789241562638_eng.pdf
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 8 a (nou)
(8a)   Utilizarea ineficace a resurselor de apă, în special scurgerile de la nivelul infrastructurilor de alimentare cu apă, conduce la supraexploatarea resurselor limitate de apă destinată consumului uman. Acest lucru împiedică în mod grav statele membre să atingă obiectivele prevăzute de Directiva 2000/60/CE.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 9
(9)  Evaluarea riscurilor ar trebui să se concentreze pe reducerea nivelului de tratare necesar pentru producerea de apă destinată consumului uman, de exemplu prin reducerea presiunilor care provoacă poluarea corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman. În acest scop, statele membre ar trebui să identifice pericolele și posibilele surse de poluare asociate cu aceste corpuri de apă și să controleze nivelul poluanților pe care îi consideră relevanți, de exemplu din cauza pericolelor identificate (cum ar fi microplasticele, nitrații, pesticidele sau medicamentele identificate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului78), din cauza prezenței lor naturale în zona de captare (de exemplu arsenicul) sau din cauza informațiilor provenite de la furnizorii de apă (de exemplu în cazul creșterii bruște a unui anumit parametru în apa brută). Acești parametri ar trebui utilizați ca repere care să declanșeze luarea de către autoritățile competente a unor măsuri destinate să reducă presiunea asupra corpurilor de apă, cum ar fi măsuri de prevenire sau de atenuare (inclusiv desfășurarea de cercetări pentru a înțelege impactul asupra sănătății, dacă este necesar), să protejeze respectivele corpuri de apă și să abordeze sursa poluării, în cooperare cu furnizorii de apă și cu părțile interesate.
(9)  Evaluarea riscurilor ar trebui să adopte o abordare globală a evaluării riscurilor, bazată pe obiectivul explicit al reducerii nivelului de tratare necesar pentru producerea de apă destinată consumului uman, de exemplu prin reducerea presiunilor care provoacă poluarea – sau riscurile de poluare – a corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman. În acest scop, statele membre ar trebui să identifice pericolele și posibilele surse de poluare asociate cu aceste corpuri de apă și să controleze nivelul poluanților pe care îi consideră relevanți, de exemplu din cauza pericolelor identificate (cum ar fi microplasticele, nitrații, pesticidele sau medicamentele identificate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului78), din cauza prezenței lor naturale în zona de captare (de exemplu arsenicul) sau din cauza informațiilor provenite de la furnizorii de apă (de exemplu în cazul creșterii bruște a unui anumit parametru în apa brută). În conformitate cu Directiva 2000/60/CE, acești parametri ar trebui utilizați ca repere care să declanșeze luarea de către autoritățile competente a unor măsuri destinate să reducă presiunea asupra corpurilor de apă, cum ar fi măsuri de prevenire sau de atenuare (inclusiv desfășurarea de cercetări pentru a înțelege impactul asupra sănătății, dacă este necesar), să protejeze respectivele corpuri de apă și să elimine sursa sau riscul poluării, în cooperare cu toate părțile interesate, inclusiv cu cele responsabile de sursele de poluare reale sau potențiale. Atunci când un stat membru constată, în urma evaluării riscurilor, că un parametru nu este prezent într-o anumită zonă de captare (de exemplu, datorită faptului că respectiva substanță nu se regăsește niciodată în apele subterane sau în apele de suprafață), acesta ar trebui să informeze furnizorii de apă vizați și ar trebui să le poată permite să reducă frecvența controlului privind respectivul parametru sau să îl elimine din lista parametrilor de controlat, fără a efectua o evaluare a riscului în legătură cu aprovizionarea.
_________________
_________________
78 Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
78 Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 11
(11)  Respectarea parametrilor valorici utilizați pentru a evalua calitatea apei destinate consumului uman trebuie asigurată în punctul în care apa destinată consumului uman este pusă la dispoziția consumatorului în cauză. Cu toate acestea, calitatea apei destinate consumului uman poate fi influențată de sistemul casnic de distribuție. OMS precizează că în Uniune Legionella reprezintă cel mai mare pericol pentru sănătate dintre toți patogenii cu transmisie acvatică. Aceasta este transmisă prin instalațiile de alimentare cu apă caldă prin inhalare, de exemplu în timpul dușului. Prin urmare, acest patogen este în mod clar legat de sistemele de distribuție casnică. Întrucât impunerea unei obligații unilaterale de a controla toate spațiile private și publice pentru a depista prezența acestui agent patogen ar conduce la costuri nerezonabil de ridicate, o evaluare a riscului de distribuție casnică este, prin urmare, o soluție mai adecvată pentru a trata această problemă. În plus, potențialele riscuri generate de produsele și materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare la evaluarea riscurilor de distribuție casnică. Prin urmare, evaluarea riscului de distribuție casnică ar trebui să includă, prin altele, concentrarea controlului asupra spațiilor prioritare, evaluarea riscurilor care decurg din sistemul de distribuție casnică și din produsele și materialele conexe și verificarea performanței produselor pentru construcții care vin în contact cu apa destinată consumului uman pe baza declarației de performanță întocmite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului79. Informațiile menționate la articolele 31 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului80 trebuie, de asemenea, să fie furnizate împreună cu declarația de performanță. Pe baza acestei evaluări, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura, printre altele, că au fost luate măsuri adecvate de control și gestionare (de exemplu în cazul unor epidemii), în conformitate cu orientările OMS81, și că migrarea unor substanțe din produsele pentru construcții nu periclitează sănătatea umană. Cu toate acestea, fără a aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011, în cazul în care aceste măsuri ar presupune limitarea liberei circulații a produselor și a materialelor în Uniune, aceste limite trebuie să fie justificate în mod corespunzător, să fie strict proporționale și să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată a comerțului dintre statele membre.
(11)  Respectarea parametrilor valorici utilizați pentru a evalua calitatea apei destinate consumului uman trebuie asigurată în punctul în care apa destinată consumului uman este pusă la dispoziția consumatorului în cauză. Cu toate acestea, calitatea apei destinate consumului uman poate fi influențată de sistemul casnic de distribuție. OMS precizează că în Uniune Legionella reprezintă cel mai mare pericol pentru sănătate dintre toți patogenii cu transmisie acvatică, în special Legionella pneumophila, care este răspunzătoare de cea mai mare parte a cazurilor de legioneloză în Uniune. Aceasta este transmisă prin instalațiile de alimentare cu apă caldă prin inhalare, de exemplu în timpul dușului. Prin urmare, acest patogen este în mod clar legat de sistemele de distribuție casnică. Întrucât impunerea unei obligații unilaterale de a controla toate spațiile private și publice pentru a depista prezența acestui agent patogen ar conduce la costuri nerezonabil de ridicate și ar contraveni principiului subsidiarității, o evaluare a riscului de distribuție casnică este, prin urmare, o soluție mai adecvată pentru a trata această problemă, în special în spațiile prioritare. În plus, potențialele riscuri generate de produsele și materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare la evaluarea riscurilor de distribuție casnică. Prin urmare, evaluarea riscului de distribuție casnică ar trebui să includă, printre altele, axarea controlului pe spațiile prioritare, evaluarea riscurilor care decurg din sistemul de distribuție casnică și din produsele și materialele conexe care vin în contact cu apa destinată consumului uman. Informațiile menționate la articolele 31 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului80 trebuie, de asemenea, să fie furnizate împreună cu declarația de performanță. Pe baza acestei evaluări, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura, printre altele, că au fost luate măsuri adecvate de control și gestionare (de exemplu, în cazul unor epidemii), în conformitate cu orientările OMS81, și că migrarea unor particule din substanțele și materialele care vin în contact cu apa destinată consumului uman nu periclitează sănătatea umană.
_________________
_________________
79 Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).
80 Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
80 Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
81 „Legionella și prevenirea legionelozei”, Organizația Mondială a Sănătății, 2007, http://www.who.int/water_sanitation_health/emerging/legionella.pdf
81 „Legionella și prevenirea legionelozei”, Organizația Mondială a Sănătății, 2007, http://www.who.int/water_sanitation_health/emerging/legionella.pdf
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 12
(12)  Dispozițiile Directivei 98/83/CE privind asigurarea calității tratării, a echipamentului și a materialelor nu au reușit să abordeze obstacolele din calea pieței interne legate de libera circulație a produselor pentru construcții care vin în contact cu apa destinată consumului uman. Sunt încă necesare aprobări ale produselor la nivel național, iar cerințele sunt diferite de la un stat membru la altul. Acest lucru face dificil și costisitor pentru producători să își comercializeze produsele în întreaga Uniune. Înlăturarea barierelor tehnice din calea liberei circulații a produselor pentru construcții poate fi obținută numai prin stabilirea, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011, a unor specificații tehnice armonizate pentru produsele pentru construcții care vin în contact cu apa destinată consumului uman. Acest regulament permite elaborarea de standarde europene prin care să se armonizeze metodele de evaluare aplicate produselor pentru construcții care vin în contact cu apa destinată consumului uman, precum și stabilirea de niveluri-prag și de clase prin raportare la nivelul de performanță al unei caracteristici esențiale. În acest sens, în programul de lucru pentru 2017 în domeniul standardizării82 a fost inclusă o solicitare de standardizare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011, vizând în mod specific igiena și siguranța produselor și a materialelor care intră în contact cu apa destinată consumului uman, iar în 2018 ar trebui să fie publicat un standard. Publicarea acestui standard armonizat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va asigura un proces rațional de luare a deciziilor referitoare la introducerea sau punerea la dispoziție pe piață a unor produse pentru construcții care vin în contact cu apa destinată consumului uman sigure. Drept urmare, dispozițiile privind echipamentele și materialele care vin în contact cu apa destinată consumului uman ar trebui eliminate, înlocuite parțial cu dispoziții privind evaluarea riscului de distribuție casnică și completate de standarde armonizate relevante, adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011.
(12)  Dispozițiile Directivei 98/83/CE referitoare la asigurarea calității tratării, a echipamentelor și a materialelor nu au reușit să elimine obstacolele de pe piața internă legate de libera circulație a produselor pentru construcții care vin în contact cu apa destinată consumului uman și nici să asigure o protecție suficientă în ceea ce privește sănătatea umană. Sunt încă necesare aprobări ale produselor la nivel național, iar cerințele sunt diferite de la un stat membru la altul. Acest lucru face dificil și costisitor pentru producători să își comercializeze produsele în întreaga Uniune. Această situație este cauzată de lipsa unor standarde minime de igienă la nivel european pentru toate produsele și materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman, condiție esențială pentru asigurarea recunoașterii reciproce depline între statele membre. Înlăturarea barierelor tehnice și conformitatea la nivelul Uniunii a tuturor produselor și materialelor care intră în contact cu apa destinată consumului uman pot fi obținute efectiv, așadar, numai prin stabilirea unor cerințe minime de calitate la nivelul Uniunii. Drept urmare, aceste dispoziții ar trebui consolidate printr-o procedură de armonizare a acestor produse și materiale. Această activitate ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită și pe progresele obținute de mai multe state membre care colaborează de mulți ani și depun eforturi comune pentru a ajunge la o convergență normativă în acest domeniu.
_________________
82 SWD(2016)0185.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Considerentul 13
(13)  Fiecare stat membru ar trebui să se asigure că sunt instituite programe de control pentru a verifica dacă apa destinată consumului uman îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta directivă. Cea mai mare parte a controalelor efectuate în scopul prezentei directive sunt realizate de furnizorii de apă. Furnizorii de apă ar trebui să beneficieze de o anumită flexibilitate în ceea ce privește parametrii pe care îi controlează în scopul evaluării riscului de furnizare. Dacă un parametru nu este detectat, furnizorii de apă ar trebui să aibă posibilitatea de a diminua frecvența controalelor sau de a înceta controlul acelui parametru. Evaluarea riscului de furnizare ar trebui aplicată majorității parametrilor. Cu toate acestea, ar trebui să existe o listă a parametrilor de bază care să fie controlați cu o anumită frecvență minimă. Prezenta directivă prevede dispoziții cu privire la frecvența controalelor de conformitate și conține numai un număr limitat de dispoziții privind controlul în scopuri operaționale. Este posibil să fie necesare controale suplimentare în scopuri operaționale pentru a asigura buna funcționare a tratării apei, dar acest fapt rămâne la latitudinea furnizorilor de apă. În această privință, furnizorii de apă pot consulta Orientările OMS și Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei.
(13)  Fiecare stat membru ar trebui să se asigure că sunt instituite programe de control pentru a verifica dacă apa destinată consumului uman îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta directivă. Cea mai mare parte a controalelor efectuate în scopul prezentei directive sunt realizate de furnizorii de apă, însă, acolo unde este cazul, statele membre ar trebui să clarifice căror autorități competente le revin obligațiile care decurg din transpunerea prezentei directive. Furnizorii de apă ar trebui să beneficieze de o anumită flexibilitate în ceea ce privește parametrii pe care îi controlează în scopul evaluării riscului de furnizare. Dacă un parametru nu este detectat, furnizorii de apă ar trebui să aibă posibilitatea de a diminua frecvența controalelor sau de a înceta controlul acelui parametru. Evaluarea riscului de furnizare ar trebui aplicată majorității parametrilor. Cu toate acestea, ar trebui să existe o listă a parametrilor de bază care să fie controlați cu o anumită frecvență minimă. Prezenta directivă prevede dispoziții cu privire la frecvența controalelor de conformitate și conține numai un număr limitat de dispoziții privind controlul în scopuri operaționale. Este posibil să fie necesare controale suplimentare în scopuri operaționale pentru a asigura buna funcționare a tratării apei, dar acest fapt rămâne la latitudinea furnizorilor de apă. În această privință, furnizorii de apă pot consulta Orientările OMS și Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei.
Amendamentul 188
Propunere de directivă
Considerentul 14
(14)  Abordarea bazată pe riscuri ar trebui să fie treptat aplicată de toți furnizorii de apă, inclusiv de cei mici, întrucât evaluarea Directivei 98/83/CE a arătat existența unor deficiențe la nivelul punerii sale în aplicare de către acești furnizori, provocate uneori de costul efectuării unor operațiuni de control inutile. Atunci când se aplică abordarea bazată pe riscuri, ar trebui ținut cont de preocupările legate de securitate.
(14)  Abordarea bazată pe riscuri ar trebui să fie aplicată de toți furnizorii de apă, inclusiv de cei foarte mici, mici și mijlocii, întrucât evaluarea Directivei 98/83/CE a arătat existența unor deficiențe la nivelul punerii sale în aplicare de către acești furnizori, provocate uneori de costul efectuării unor operațiuni de control inutile, prevăzând în același timp posibilitatea unor derogări pentru furnizorii foarte mici. Atunci când se aplică abordarea bazată pe riscuri, ar trebui ținut cont de preocupările legate de securitate și de preocupările legate de principiul „poluatorul plătește”. În cazul furnizorilor mai mici, autoritatea competentă ar trebui să susțină operațiunile de control, asigurând un sprijin de specialitate.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Considerentul 14 a (nou)
(14a)   În vederea asigurării celui mai ridicat nivel de protecție în materie de sănătate publică, statele membre ar trebui să asigure o repartizare clară și echilibrată a responsabilităților legate de aplicarea abordării bazate pe riscuri în conformitate cu cadrul lor național instituțional și juridic.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)  În cazul nerespectării cerințelor prezentei directive, statul membru vizat ar trebui să investigheze imediat cauza și să se asigure că se întreprind măsurile de remediere necesare cât mai curând posibil pentru a restabili calitatea apei. În cazurile în care furnizarea apei reprezintă un pericol potențial pentru sănătatea umană, furnizarea acestui tip de apă ar trebui interzisă sau utilizarea sa ar trebui să fie restricționată. În plus, este important să se clarifice faptul că neconformarea la cerințele minime privind valorile parametrilor microbiologici și chimici ar trebui considerată automat de statele membre drept pericol potențial la adresa sănătății umane. În cazurile în care astfel de măsuri de remediere sunt necesare pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman, în conformitate cu dispozițiile articolului 191 alineatul (2) din tratat, trebuie să se acorde prioritate acțiunilor care soluționează problema la sursă.
(15)  În cazul nerespectării cerințelor prezentei directive, statul membru vizat ar trebui să investigheze imediat cauza și să se asigure că se întreprind măsurile de remediere necesare cât mai curând posibil pentru a restabili calitatea apei. În cazurile în care furnizarea apei reprezintă un pericol potențial pentru sănătatea umană, furnizarea acestui tip de apă ar trebui interzisă sau utilizarea sa ar trebui restricționată, iar cetățenii care ar putea fi afectați ar trebui informați în mod corespunzător. În plus, în caz de nerespectare a cerințelor minime privind valorile parametrilor microbiologici și chimici, statele membre ar trebui să determine dacă depășirea valorilor constituie sau nu un pericol potențial pentru sănătatea umană. În acest scop, statele membre ar trebui să ia în considerare mai ales măsura în care s-au depășit cerințele minime privind valorile, precum și tipul parametrului în cauză. În cazurile în care astfel de măsuri de remediere sunt necesare pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman, în conformitate cu dispozițiile articolului 191 alineatul (2) din tratat, trebuie să se acorde prioritate acțiunilor care soluționează problema la sursă.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Considerentul 15 a (nou)
(15a)   Este important ca apa contaminată să nu reprezinte un pericol potențial pentru sănătatea umană. De aceea, furnizarea acestei ape ar trebui să fie interzisă sau utilizarea ei ar trebui să fie limitată.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Considerentul 16
(16)  Statele membre ar trebui să nu mai fie autorizate să acorde derogări de la prezenta directivă. Derogările erau inițial utilizate pentru a acorda statelor membre un termen de până la nouă ani pentru a remedia o situație de nerespectare a unui parametru valoric. Această procedură s-a dovedit a fi împovărătoare pentru statele membre și Comisie deopotrivă. În plus, în unele cazuri, aceasta a condus la adoptarea cu întârziere a acțiunilor de remediere, întrucât posibilitatea acordării unei derogări a fost considerată ca indicând o perioadă de tranziție. Prin urmare, dispoziția privind derogările ar trebui să fie eliminată. Din rațiuni de protecție a sănătății umane, atunci când sunt depășiți parametrii valorici, dispozițiile referitoare la acțiunile de remediere ar trebui să se aplice imediat, fără posibilitatea de a se acorda o derogare de la respectarea parametrilor valorici. Cu toate acestea, derogările acordate de statele membre în temeiul articolului 9 din Directiva 98/83/CE care sunt încă aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei directive ar trebui să continue să se aplice până la sfârșitul perioadei pentru care sunt valabile, dar nu ar trebui să mai fie înnoite.
(16)  Statele membre ar trebui să fie autorizate să acorde derogări de la prezenta directivă. Derogările erau inițial utilizate pentru a acorda statelor membre un termen de până la nouă ani pentru a remedia o situație de nerespectare a unui parametru valoric. Această procedură s-a dovedit a fi utilă pentru statele membre, având în vedere nivelul de ambiție al directivei. Totuși, trebuie remarcat că, în unele cazuri, această procedură a condus la adoptarea cu întârziere a acțiunilor de remediere, întrucât posibilitatea acordării unei derogări era considerată uneori ca indicând o perioadă de tranziție. Cu toate acestea, având în vedere, în primul rând, că urmează să fie consolidați parametrii de calitate prevăzuți de prezenta directivă și, în al doilea rând, că se depistează tot mai bine prezența poluanților emergenți, ceea ce necesită măsuri sporite de evaluare, de monitorizare și de gestionare, este în continuare necesar să se păstreze o procedură de derogare adaptată la aceste realități, cu condiția ca acestea să nu reprezinte un pericol potențial pentru sănătatea umană și ca alimentarea cu apă destinată consumului uman în domeniul vizat să nu poată fi asigurată prin alte mijloace rezonabile. Prin urmare, dispoziția din Directiva 98/83/CE referitoare la derogări ar trebui să fie modificată, pentru a asigura conformarea mai rapidă și mai eficace de către statele membre la cerințele prezentei directive. Derogările acordate de statele membre în temeiul articolului 9 din Directiva 98/83/CE care sunt încă aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei directive ar trebui să se aplice în continuare în conformitate cu modalitățile prevăzute în dispozițiile aflate în vigoare în momentul în care a fost acordată derogarea.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Considerentul 17
(17)  Comisia, în răspunsul său la inițiativa cetățenească europeană „Right2Water” (Dreptul la apă) din 201483, a invitat statele membre să asigure accesul la un nivel minim de alimentare cu apă pentru toți cetățenii, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Comisia s-a angajat, de asemenea, să „îmbunătățească accesul la apă potabilă sigură [...] pentru întreaga populație, prin intermediul politicilor de mediu”84 Acest lucru este în acord cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 6 și cu obiectivul aferent al „accesului universal și echitabil la apă potabilă sigură și accesibilă pentru toți”. Conceptul de acces echitabil acoperă o gamă largă de aspecte, cum ar fi disponibilitatea (de exemplu din cauza motivelor geografice, a lipsei infrastructurii sau a situației specifice a unei anumite părți a populației), calitatea, acceptabilitatea sau caracterul accesibil din punct de vedere financiar. În ceea ce privește caracterul accesibil din punct de vedere financiar al apei, este important să se reamintească faptul că, atunci când stabilesc tarifele în conformitate cu principiul recuperării costurilor prevăzut în Directiva 2000/60/CE, statele membre pot avea în vedere variația condițiilor economice și sociale ale populației și pot, din acest motiv, să adopte tarife sociale sau măsuri pentru protejarea categoriilor de populație dezavantajate din punct de vedere socio-economic. Prezenta directivă se referă în special la aspectele accesului la apă care sunt legate de calitate și disponibilitate. Pentru a aborda aceste aspecte, ca parte a răspunsului la inițiativa cetățenească europeană, și pentru a contribui la punerea în aplicare a Principiului 20 al Pilonului european al drepturilor sociale85, care prevede că „orice persoană are dreptul de acces la servicii esențiale de bună calitate, inclusiv la apă”, statele membre ar trebui să aibă obligația de a combate problema accesului la apă la nivel național, dispunând totodată de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește tipul exact de măsuri care urmează să fie puse în aplicare. Acest lucru poate fi realizat, printre altele, prin acțiuni care vizează îmbunătățirea accesului la apa destinată consumului uman pentru toți, de exemplu prin amplasarea de surse de apă cu acces liber în orașe, și prin promovarea utilizării prin încurajarea furnizării de apă destinată consumului uman în mod gratuit în clădirile publice și în restaurante.
(17)  Comisia, în răspunsul său la inițiativa cetățenească europeană „Right2Water” (Dreptul la apă) din 201483, a invitat statele membre să asigure accesul la un nivel minim de alimentare cu apă pentru toți cetățenii, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Comisia s-a angajat, de asemenea, să „îmbunătățească accesul la apă potabilă sigură [...] pentru întreaga populație, prin intermediul politicilor de mediu”84 Acest lucru este în conformitate cu articolele 1 și 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest lucru este în acord, de asemenea, cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 6 și cu obiectivul aferent al „accesului universal și echitabil la apă potabilă sigură și accesibilă pentru toți”. Conceptul de acces echitabil acoperă o gamă largă de aspecte, cum ar fi disponibilitatea (de exemplu din cauza motivelor geografice, a lipsei infrastructurii sau a situației specifice a unei anumite părți a populației), calitatea, acceptabilitatea sau caracterul accesibil din punct de vedere financiar. În ceea ce privește accesibilitatea apei din punct de vedere financiar, este important să se reamintească faptul că, fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE, dacă stabilesc tarifele în conformitate cu principiul recuperării costurilor prevăzut în directiva menționată, statele membre pot avea în vedere variația condițiilor economice și sociale ale populației și pot, din acest motiv, să adopte tarife sociale sau măsuri pentru protejarea categoriilor de populație dezavantajate din punct de vedere socio-economic. Prezenta directivă se referă în special la aspectele accesului la apă care sunt legate de calitate și disponibilitate. Pentru a aborda aceste aspecte, ca parte a răspunsului la inițiativa cetățenească europeană, și pentru a contribui la punerea în aplicare a Principiului 20 al Pilonului european al drepturilor sociale85, care prevede că „orice persoană are dreptul de acces la servicii esențiale de bună calitate, inclusiv la apă”, statele membre ar trebui să aibă obligația de a soluționa la nivel național problema accesului la apă la un preț abordabil, dispunând totodată de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește tipul exact de măsuri care urmează să fie puse în aplicare. Acest lucru poate fi realizat, printre altele, prin acțiuni care vizează îmbunătățirea accesului la apa destinată consumului uman pentru toți, de exemplu prin evitarea introducerii unor cerințe mai stricte privind calitatea apei, care sunt nejustificate din punctul de vedere al sănătății publice, ceea ce ar duce la creșterea prețului la apă pentru cetățeni, prin amplasarea de fântâni de apă cu acces liber în orașe și prin promovarea utilizării acesteia încurajând asigurarea gratuită a apei destinate consumului uman în clădirile publice, în restaurante, în centrele comerciale și de agrement, precum și în zonele de tranzit și de circulație intensă cum ar fi gările și aeroporturile. Statele membre ar trebui să poată stabili de sine stătător combinația potrivită de astfel de instrumente în funcție de situația lor internă specifică.
_________________
_________________
83 COM(2014)0177
83 COM(2014)0177
84 COM(2014)0177, p. 12.
84 COM(2014)0177, p. 12.
85 Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale (2017/C 428/09) din 17 noiembrie 2017 (JO C 428, 13.12.2017, p. 10).
85 Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale (2017/C 428/09) din 17 noiembrie 2017 (JO C 428, 13.12.2017, p. 10).
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Considerentul 18
(18)  Parlamentul European, în Rezoluția sa referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water)86, a solicitat ca statele membre „să acorde o atenție specială nevoilor grupurilor vulnerabile ale societății”87. Situația specifică a culturilor minoritare, cum ar fi romii, sinti, nomazii, kalé, gens du voyage etc., indiferent dacă sunt sau nu sedentari, în particular lipsa accesului la apă potabilă, a fost, de asemenea, recunoscută în Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor88 și în Recomandarea Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre89. Ținând cont de acest context general, este oportun ca statele membre să acorde o atenție specială grupurilor vulnerabile și marginalizate, prin luarea măsurilor necesare pentru a se asigura că aceste grupuri au acces la apă. Fără a se aduce atingere dreptului statelor membre de a defini grupurile respective, acestea ar trebui să includă cel puțin refugiații, comunitățile nomade, persoanele fără adăpost și culturile minoritare precum romii, sinti, nomazii, kalé, gens du voyage etc., indiferent dacă sunt sedentari sau nu. Astfel de măsuri pentru a asigura accesul, lăsate la latitudinea statelor membre, ar putea include, de exemplu, furnizarea unor sisteme de alimentare alternative (dispozitive individuale de tratare), furnizarea de apă în rezervoare (camioane și cisterne) și asigurarea infrastructurii necesare pentru tabere.
(18)  Parlamentul European, în Rezoluția sa referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water)86, a solicitat ca statele membre „să acorde o atenție specială nevoilor grupurilor vulnerabile ale societății”87. Situația specifică a culturilor minoritare, cum ar fi romii și nomazii, indiferent dacă sunt sau nu sedentari, în special lipsa accesului la apă potabilă, a fost, de asemenea, recunoscută în Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor88 și în Recomandarea Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre89. Ținând cont de acest context general, este oportun ca statele membre să acorde o atenție specială grupurilor vulnerabile și marginalizate, prin luarea măsurilor necesare pentru a se asigura că aceste grupuri au acces la apă. Având în vedere principiul recuperării costurilor prevăzut la în Directiva 2000/60/CE, statele membre ar trebui să îmbunătățească accesul la apă pentru grupurile vulnerabile și marginalizate, fără a compromite alimentarea cu apă de calitate la prețuri rezonabile pentru toți. Fără a se aduce atingere dreptului statelor membre de a defini grupurile respective, acestea ar trebui să includă cel puțin refugiații, comunitățile nomade, persoanele fără adăpost și culturile minoritare precum romii și nomazii, indiferent dacă sunt sedentari sau nu. Astfel de măsuri pentru a asigura accesul, lăsate la latitudinea statelor membre, ar putea include, de exemplu, furnizarea unor sisteme de alimentare alternative (dispozitive individuale de tratare), furnizarea de apă în rezervoare (camioane și cisterne) și asigurarea infrastructurii necesare pentru tabere. În cazul în care autorităților publice locale li se atribuie responsabilitatea pentru aceste obligații, statele membre trebuie să se asigure că acestea dispun de suficiente resurse financiare, precum și de capacități tehnice și materiale și trebuie să le susțină în consecință, de exemplu asigurându-le sprijin de specialitate. În special, distribuția de apă pentru grupurile vulnerabile și marginalizate nu ar trebui să genereze costuri disproporționate pentru autoritățile publice locale.
_________________
_________________
86 P8_TA(2015)0294.
86 P8_TA(2015)0294.
87 P8_TA(2015)0294, punctul 62.
87 P8_TA(2015)0294, punctul 62.
88 COM(2014)0209.
88 COM(2014)0209.
89 Recomandarea Consiliului (2013/C 378/01) din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (JO C 378, 24.12.2013, p. 1).
89 Recomandarea Consiliului (2013/C 378/01) din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (JO C 378, 24.12.2013, p. 1).
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Considerentul 19
(19)  Al 7-lea Program de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”90 prevede ca publicul să aibă acces la informații despre mediu clare la nivel național. Directiva 98/83/CE prevede numai accesul pasiv la informații, în sensul că statele membre trebuiau să se asigure doar că informațiile sunt disponibile. Prin urmare, dispozițiile respective ar trebui să fie înlocuite, pentru a se asigura că informațiile actualizate sunt ușor accesibile, de exemplu pe un site web a cărui adresă ar trebui să fie distribuită în mod activ. Informațiile actualizate ar trebui să includă nu numai rezultatele programelor de control, ci și informații suplimentare care ar putea fi utile pentru public, cum ar fi informații privind indicatorii (fier, duritate, minerale etc.), care influențează adesea percepția consumatorilor privind apa de la robinet. În acest scop, parametrii indicatori din Directiva 98/83/CE care nu furnizau informații legate de sănătate ar trebui înlocuiți cu informații online referitoare la acești parametri. Pentru furnizorii de apă foarte mari, ar trebui să fie disponibile online, de asemenea, informații suplimentare privind, printre altele, eficiența energetică, gestionarea, guvernanța, structura costurilor și tratarea aplicată. Se presupune că îmbunătățirea cunoștințelor consumatorilor și a transparenței va contribui la creșterea încrederii cetățenilor în apa care le este furnizată. La rândul său, se așteaptă ca acest fapt să conducă la creșterea gradului de utilizare a apei de la robinet, contribuind astfel la reducerea deșeurilor de plastic și a emisiilor de gaze cu efect de seră și având un impact pozitiv în materie de atenuare a schimbărilor climatice și la nivelul mediului în ansamblul său.
(19)  Al 7-lea Program de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”90 prevede ca publicul să aibă acces la informații despre mediu clare la nivel național. Directiva 98/83/CE prevede numai accesul pasiv la informații, în sensul că statele membre trebuiau să se asigure doar că informațiile sunt disponibile. Prin urmare, dispozițiile respective ar trebui să fie înlocuite pentru a se asigura accesibilitatea fără probleme a informațiilor actualizate, ușor de înțeles și pertinente pentru consumatori, de exemplu sub formă de broșură, pe un site web sau prin intermediul unei aplicații mobile. Informațiile actualizate ar trebui să includă nu numai rezultatele programelor de control, ci și informații suplimentare care ar putea fi utile pentru public, cum ar fi rezultatul măsurilor de monitorizare a furnizorilor de apă în ceea ce privește parametrii de calitate a apei și informații privind parametrii indicatori enumerați în anexa I partea Ba. Pentru furnizorii de apă foarte mari ar trebui să fie disponibile online, de asemenea, informații suplimentare privind, printre altele, gestionarea, structura tarifelor și tratarea aplicată. Scopul unei mai bune informări a consumatorilor cu privire la aspectele pertinente și al unei mai bune transparențe ar trebui să fie creșterea încrederii cetățenilor în apa care le este furnizată, precum și în serviciile de aprovizionare cu apă și ar trebui să conducă la creșterea utilizării apei de la robinet ca apă potabilă, ceea ce ar putea contribui la reducerea utilizării articolelor din plastic și la reducerea deșeurilor de plastic, precum și a emisiilor de gaze cu efect de seră și ar putea avea un impact pozitiv în materie de atenuare a schimbărilor climatice și asupra mediului în ansamblu.
_________________
_________________
90 Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).
90 Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Considerentul 20
(20)  Din aceleași motive și pentru a face consumatorii mai conștienți de consecințele consumului de apă, aceștia ar trebui, de asemenea, să primească (de exemplu pe factură sau prin aplicații inteligente) informații privind volumul consumat, structura costurilor tarifului facturat de furnizorul de apă, inclusiv a costurilor variabile și fixe, precum și privind prețul pe litru de apă destinată consumului uman, permițând astfel o comparație cu prețul apei îmbuteliate.
(20)  Din aceleași motive și pentru a face consumatorii mai conștienți de consecințele consumului de apă, aceștia ar trebui, de asemenea, să primească informații ușor accesibile (de exemplu, pe factură sau prin aplicații inteligente) privind volumul consumat anual, evoluția consumului, o comparație cu consumul mediu al familiilor, dacă furnizorul de apă dispune de aceste informații, structura tarifului facturat de furnizorul de apă, inclusiv repartizarea elementelor sale variabile și fixe, precum și informații privind prețul pe litru de apă destinată consumului uman, permițând astfel o comparație cu prețul apei îmbuteliate.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Considerentul 21
(21)  Principiile care trebuie luate în considerare la stabilirea tarifelor apei, și anume principiul recuperării costurilor pentru serviciile de furnizare a apei și principiul „poluatorul plătește”, sunt stabilite în Directiva 2000/60/CE. Cu toate acestea, sustenabilitatea financiară a furnizării serviciilor de alimentare cu apă nu este întotdeauna asigurată, ceea ce duce uneori la investiții insuficiente în întreținerea infrastructurilor de alimentare cu apă. Odată cu îmbunătățirea tehnicilor de control, cantitatea pierderilor rezultate din scurgerile în rețea – cauzate în principal de astfel de investiții insuficiente – a devenit tot mai evidentă, iar reducerea pierderilor de apă ar trebui să fie încurajată la nivelul Uniunii, pentru a îmbunătăți eficiența infrastructurilor de alimentare cu apă. În conformitate cu principiul subsidiarității, această problemă ar trebui să fie abordată prin creșterea transparenței și a informațiilor destinate consumatorilor cu privire la ratele scurgerilor și eficiența energetică.
(21)  Principiile fundamentale care trebuie luate în considerare la stabilirea tarifelor pentru apă, fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE, și anume principiul recuperării costurilor pentru serviciile de furnizare a apei și principiul „poluatorul plătește”, sunt stabilite în directiva menționată. Cu toate acestea, sustenabilitatea financiară a furnizării serviciilor de alimentare cu apă nu este întotdeauna asigurată, ceea ce duce uneori la investiții insuficiente în întreținerea infrastructurilor de alimentare cu apă. Odată cu îmbunătățirea tehnicilor de control, cantitatea pierderilor rezultate din scurgerile în rețea – cauzate în principal de astfel de investiții insuficiente – a devenit tot mai evidentă, iar reducerea pierderilor de apă ar trebui să fie încurajată la nivelul Uniunii, pentru a îmbunătăți eficiența infrastructurilor de alimentare cu apă. În conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a crește gradul de conștientizare a acestei probleme, informațiile legate de aceasta ar trebui să fie aduse la cunoștința consumatorilor într-un mod mai transparent.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Considerentul 25
(25)  În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive într-o anumită perioadă de timp de la data stabilită pentru transpunerea sa. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe experiența acumulată și pe datele colectate în cursul punerii în aplicare a directivei, pe datele științifice, analitice și epidemiologice și pe toate recomandările OMS disponibile.
(25)  În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive într-o anumită perioadă de timp de la data stabilită pentru transpunerea sa. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe experiența acumulată și pe datele colectate în cursul punerii în aplicare a directivei, pe toate recomandările OMS disponibile, precum și pe datele științifice, analitice și epidemiologice pertinente.
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Considerentul 28
(28)  Pentru adaptarea prezentei directive la progresul științific și tehnic și pentru a preciza cerințele de monitorizare în scopul evaluării riscurilor și a pericolelor de distribuție casnică, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din tratat, pentru a modifica anexele I-IV la prezenta directivă. Este deosebit de important ca Comisia să desfășoare consultări adecvate pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În particular, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. În plus, delegarea competenței prevăzută în anexa I partea C nota 10 la Directiva 98/83/CE, având drept obiect stabilirea frecvenței controalelor și stabilirea metodelor de control pentru substanțele radioactive, a devenit caducă ca urmare a adoptării Directivei 2013/51/Euratom a Consiliului96 și, prin urmare, ar trebui eliminată. Delegarea competenței prevăzută în anexa III partea A al doilea paragraf la Directiva 98/83/CE, având drept obiect modificările aduse directivei, nu mai este necesară și ar trebui eliminată.
(28)  Pentru adaptarea prezentei directive la progresul științific și tehnic și pentru a preciza cerințele de monitorizare în scopul evaluării riscurilor și a pericolelor de distribuție casnică, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din tratat, pentru a modifica anexele I-IV la prezenta directivă și a lua măsurile necesare în conformitate cu modificările prevăzute la articolul 10a. Este deosebit de important ca Comisia să desfășoare consultări adecvate pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În particular, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. În plus, delegarea competenței prevăzută în anexa I partea C nota 10 la Directiva 98/83/CE, având drept obiect stabilirea frecvenței controalelor și stabilirea metodelor de control pentru substanțele radioactive, a devenit caducă ca urmare a adoptării Directivei 2013/51/Euratom a Consiliului96 și, prin urmare, ar trebui eliminată. Delegarea competenței prevăzută în anexa III partea A al doilea paragraf la Directiva 98/83/CE, având drept obiect modificările aduse directivei, nu mai este necesară și ar trebui eliminată.
_________________
_________________
96 Directiva 2013/51/Euratom a Consiliului din 22 octombrie 2013 de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman (JO L 296, 7.11.2013, p. 12).
96 Directiva 2013/51/Euratom a Consiliului din 22 octombrie 2013 de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman (JO L 296, 7.11.2013, p. 12).
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 1
1.  Prezenta directivă privește calitatea apei destinate consumului uman.
1.  Prezenta directivă privește calitatea apei destinate consumului uman pentru toți în Uniune.
Amendamentele 163, 189, 207 și 215
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 2
2.  Obiectivul prezentei directive este de a proteja sănătatea umană împotriva efectelor nefaste ale contaminării apei destinate consumului uman, prin asigurarea salubrității și a purității acesteia.
2.  Obiectivul prezentei directive este de a proteja sănătatea umană împotriva efectelor nefaste ale contaminării apei destinate consumului uman, prin asigurarea salubrității și a purității acesteia, și de a asigura accesul universal la apa destinată consumului uman.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1
1.  „apă destinată consumului uman” înseamnă întreaga cantitate de apă, fie în starea sa inițială, fie după tratare, destinată băutului, gătitului, preparării sau producției de alimente sau oricărui alt scop casnic atât în spații publice, cât și în spații private , indiferent de originea acesteia și indiferent dacă este furnizată dintr-o rețea de distribuție, furnizată dintr-un camion-cisternă sau dintr-un vapor-cisternă sau în cazul apelor de izvor, îmbuteliată în sticle .
1.  „apă destinată consumului uman” înseamnă orice tip de apă, fie în starea sa inițială, fie după tratare, destinată băutului, gătitului, preparării sau producției de alimente ori altor utilizări alimentare, sau oricărui alt scop casnic atât în spații publice, cât și în spații private, inclusiv în întreprinderile din sectorul alimentar, indiferent de originea acesteia și indiferent dacă este furnizată dintr-o rețea de distribuție, dintr-o cisternă sau dacă este îmbuteliată în sticle sau în alte recipiente.
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2
2.  „sistem casnic de distribuție” înseamnă instalația de țevi, garnituri și dispozitive instalate între robinetele care sunt folosite în mod normal pentru consum uman atât în spații publice, cât și în spații private și rețeaua de distribuție, dar numai dacă acestea nu constituie responsabilitatea furnizorului de apă, în calitatea acestuia de furnizor de apă, în conformitate cu legislația internă aplicabilă.
(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 3
3.  „furnizor de apă” înseamnă o entitate care furnizează în medie, pe zi, cel puțin 10 m3 de apă destinată consumului uman.
3.  „furnizor de apă” înseamnă o entitate juridică care furnizează în medie, pe zi, cel puțin 10 m3 de apă destinată consumului uman.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 3 a (nou)
3a.  „furnizor de apă foarte mic” înseamnă un furnizor de apă care furnizează mai puțin de 50 m3 de apă pe zi sau deservește mai puțin de 250 de persoane.
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4
4.  „furnizor de apă mic” înseamnă un furnizor de apă care furnizează mai puțin de 500 m3 de apă pe zi sau deservește mai puțin de 5 000 de persoane.
4.  „furnizor de apă mic” înseamnă un furnizor de apă care furnizează mai puțin de 500 m3 de apă pe zi sau deservește mai puțin de 2 500 de persoane.
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)
4a.  „furnizor de apă mijlociu” înseamnă un furnizor de apă care furnizează cel puțin 500 m3 de apă pe zi sau deservește cel puțin 2 500 de persoane.
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 5
5.  „furnizor de apă mare” înseamnă un furnizor de apă care furnizează cel puțin 500 m3 de apă pe zi sau deservește cel puțin 5 000 de persoane.
5.  „furnizor de apă mare” înseamnă un furnizor de apă care furnizează cel puțin 5 000 m3 de apă pe zi sau deservește cel puțin 25 000 de persoane.
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 6
6.  „furnizor de apă foarte mare” înseamnă un furnizor de apă care furnizează cel puțin 5 000 m3 de apă pe zi sau deservește cel puțin 50 000 de persoane.
6.  „furnizor de apă foarte mare” înseamnă un furnizor de apă care furnizează cel puțin 20 000 m3 de apă pe zi sau deservește cel puțin 100 000 de persoane.
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 7
7.  „spații prioritare” înseamnă spații de mari dimensiuni, cu mulți utilizatori care este posibil să fie expuși unor riscuri legate de apă, de exemplu spitale, instituții de sănătate publică, clădiri cu capacități de cazare, unități penitenciare și campinguri, astfel cum au fost identificate de statele membre.
7.  „spații prioritare” înseamnă spații de mari dimensiuni, necasnice, cu multe persoane, în special categorii de persoane vulnerabile, care este posibil să fie expuse unor riscuri legate de apă, de exemplu spitale, instituții medicale, cămine pentru bătrâni, școli, universități și alte instituții de învățământ, creșe și grădinițe, infrastructuri de sport, agrement, de petrecere a timpului liber și spații expoziționale, clădiri cu capacități de cazare, unități penitenciare și campinguri, astfel cum sunt identificate de statele membre.
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 8 a (nou)
8a.   „întreprindere cu profil alimentar” înseamnă o întreprindere cu profil alimentar conform definiției de la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Pentru apa utilizată în cadrul întreprinderilor cu profil alimentar la fabricarea, prelucrarea, conservarea sau comercializarea produselor sau a substanțelor destinate consumului uman, se aplică numai articolele 4, 5, 6 și 11 din prezenta directivă. Totuși, niciunul dintre articolele prezentei directive nu se aplică în cazul în care operatorii de întreprinderi cu profil alimentar demonstrează autorităților naționale competente că apa utilizată nu afectează, datorită calității acesteia, igiena produselor sau a substanțelor care reprezintă rezultatul activității lor și că respectivele produse sau substanțe respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului1a.
________________
1a Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 1 b (nou)
1b.  Un producător de apă destinată consumului uman și îmbuteliată în sticle sau în alte recipiente nu se consideră furnizor de apă.
Dispozițiile prezentei directive se aplică apei destinate consumului uman și îmbuteliate în sticle sau în alte recipiente în măsura în care nu sunt prevăzute obligații în alte acte legislative ale Uniunii.
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 1 c (nou)
1c.  Navelor maritime care desalinizează apa, transportă pasageri și au rol de furnizori de apă li se aplică numai articolele 1-7 și 9-12 din prezenta directivă și anexele la aceasta.
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – litera c
(c)  statele membre au luat toate celelalte măsuri necesare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolele 5 și 12 din prezenta directivă.
(c)  statele membre au luat toate celelalte măsuri necesare pentru a îndeplini cerințele prevăzute:
(i)   la articolele 4-12 din prezenta directivă pentru apa destinată consumului uman furnizată consumatorilor finali dintr-o rețea de distribuție sau dintr-un rezervor;
(ii)  la articolele 4, 5 și 6 și la articolul 11 alineatul (4) din prezenta directivă pentru apa destinată consumului uman și îmbuteliată în sticle sau recipiente în întreprinderi cu profil alimentar;
(iii)  la articolele 4, 5, 6 și 11 din prezenta directivă pentru apa destinată consumului uman produsă și utilizată în cadrul unei întreprinderi cu profil alimentar pentru producerea, prelucrarea și distribuția produselor alimentare.
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură că măsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentei directive nu determină în nicio situație, direct sau indirect, o deteriorare a calității actuale a apei destinate consumului uman ori o creștere a poluării apelor folosite pentru producerea apei destinate consumului uman .
2.  Statele membre se asigură că măsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentei directive respectă pe deplin principiul precauției și nu determină în nicio situație, direct sau indirect, o deteriorare a calității actuale a apei destinate consumului uman ori o creștere a poluării apelor folosite pentru producerea apei destinate consumului uman.
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Statele membre iau măsuri pentru a asigura efectuarea de către autoritățile competente a unei evaluări a pierderilor de pe teritoriul lor datorate scurgerilor de apă și a potențialului de reducere a scurgerilor de apă în sectorul apei potabile. Această evaluare ține seama de aspectele pertinente în ceea ce privește sănătatea publică, mediul, partea tehnică și cea economică. Până la 31 decembrie 2022, statele membre adoptă obiective naționale de reducere, până la 31 decembrie 2030, a pierderilor datorate scurgerilor suportate de furnizorii de apă de pe teritoriul lor. Statele membre pot să prevadă măsuri eficace de stimulare pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor naționale de către furnizorii de apă de pe teritoriul lor.
Amendamentul 54
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2 b (nou)
2b.  În cazul în care o autoritate competentă responsabilă pentru producerea și distribuția apei destinate consumului uman transmite integral sau parțial unui furnizor de apă gestiunea activităților de producere sau de furnizare a apei, în contractul încheiat între autoritatea competentă și furnizorul de apă se precizează responsabilitățile ce îi revin fiecărei părți în temeiul prezentei directive.
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1
1.  Statele membre stabilesc valori aplicabile apei destinate consumului uman pentru parametrii prevăzuți în anexa I care nu trebuie să fie mai puțin stricte decât valorile stabilite în prezenta directivă .
1.  Statele membre stabilesc valori aplicabile apei destinate consumului uman pentru parametrii prevăzuți în anexa I.
Amendamentul 56
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Valorile stabilite în temeiul alineatului (1) sunt cel puțin la fel de stricte ca cele prevăzute în anexa I părțile A, B și Ba. În ceea ce privește parametrii prevăzuți în anexa I partea Ba, valorile sunt stabilite doar în scopul controlului și pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 12.
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou)
Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că agenții de tratare, materialele și procedeele de dezinfecție folosite pentru dezinfecție în sistemele de alimentare cu apă nu afectează în mod negativ calitatea apei destinate consumului uman. Eventuala contaminare a apei destinate consumului uman ca rezultat al utilizării acestor agenți, materiale sau procedee se reduce la minimum, fără însă a compromite eficacitatea dezinfecției.
Amendamentul 58
Propunere de directivă
Articolul 6 – paragraful 1 – partea introductivă
Valorile parametrilor stabilite în conformitate cu articolul 5 pentru parametrii enumerați în anexa I părțile A și B trebuie respectate:
Valorile parametrilor stabilite în conformitate cu articolul 5 pentru parametrii enumerați în anexa I părțile A, B și C trebuie respectate:
Amendamentul 59
Propunere de directivă
Articolul 6 – paragraful 1 – litera c
(c)  în cazul apelor de izvor, în punctul în care aceasta este îmbuteliată în sticle.
(c)  în cazul apei destinate consumului uman îmbuteliate în sticle sau în recipiente, în punctul în care apa este îmbuteliată în sticle sau în recipiente;
Amendamentul 60
Propunere de directivă
Articolul 6 – paragraful 1 – litera c a (nouă)
(ca)  în cazul apei folosite într-o întreprindere cu profil alimentar, dacă aceasta este furnizată de către un furnizor de apă, în punctul în care apa este furnizată în întreprinderea cu profil alimentar.
Amendamentul 61
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1 a (nou)
1a.  În cazul apei menționate la alineatul (1) litera (a), se consideră că statele membre și-au îndeplinit obligațiile care le revin în temeiul prezentului articol dacă se poate determina că nerespectarea parametrilor valorici stabiliți la articolul 5 se datorează unui sistem casnic de distribuție sau întreținerii acestuia, cu excepția spațiilor prioritare.
Amendamentul 62
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1 – litera a
(a)  o evaluare a pericolelor care vizează corpurile de apă utilizate pentru captarea apelor destinate consumului uman, în conformitate cu articolul 8;
(a)  o evaluare a pericolelor care vizează corpurile de apă sau părți ale corpurilor de apă utilizate pentru captarea apelor destinate consumului uman, efectuată de către statele membre în conformitate cu articolul 8;
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1 – litera b
(b)  o evaluare a riscului de furnizare, realizată de furnizorii de apă în scopul controlului calității apei furnizate, în conformitate cu articolul 9 și anexa II partea C;
(b)  o evaluare a riscului de furnizare, realizată de furnizorii de apă în fiecare sistem de furnizare, în scopul protejării și controlului calității apei furnizate, în conformitate cu articolul 9 și anexa II partea C;
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Statele membre pot să adapteze punerea în practică a abordării bazate pe riscuri, fără a compromite obiectivul prezentei directive care vizează calitatea apei destinate consumului uman și sănătatea consumatorilor, în cazurile în care există constrângeri specifice determinate de situația geografică precum îndepărtarea sau accesibilitatea zonei de aprovizionare cu apă.
Amendamentul 65
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1 b (nou)
1b.  Statele membre asigură o repartizare clară și adecvată a responsabilităților în rândul părților interesate, așa cum sunt stabilite de statele membre, în ceea ce privește aplicarea abordării bazate pe riscuri care vizează corpurile de apă utilizate pentru captarea apelor destinate consumului uman și sistemele de distribuție casnică. Această repartizare a responsabilităților este adaptată cadrului lor instituțional și juridic.
Amendamentul 66
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 2
2.  Evaluările pericolelor se realizează în termen de [3 ani de la data-limită de transpunere a prezentei directive]. Rezultatele acestor evaluări se reanalizează o dată la trei ani și se actualizează dacă este cazul.
2.  Evaluările pericolelor se realizează în termen de [3 ani de la data-limită de transpunere a prezentei directive]. Rezultatele acestor evaluări se reanalizează o dată la trei ani, ținând seama de cerința prevăzută la articolul 7 din Directiva 2000/60/CE care obligă statele membre să identifice corpurile de apă, și se actualizează dacă este cazul.
Amendamentul 67
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3
3.  Evaluările riscului de furnizare se realizează de către furnizorii de apă foarte mari și mari în termen de [3 ani de la data-limită de transpunere a prezentei directive], iar de către furnizorii de apă mici în termen de [6 ani de la data-limită de transpunere a prezentei directive]. Rezultatele acestor evaluări se reanalizează la intervale regulate care nu trebuie să depășească 6 ani și se actualizează dacă este cazul.
3.  Evaluările riscului de furnizare se realizează de către furnizorii de apă în termen de [6 ani de la data-limită de transpunere a prezentei directive]. Rezultatele acestor evaluări se reanalizează la intervale regulate care nu trebuie să depășească 6 ani și se actualizează dacă este cazul.
Amendamentul 68
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3 a (nou)
3a.  În temeiul articolelor 8 și 9 din prezenta directivă, statele membre iau măsurile de corecție necesare în cadrul programelor de măsuri și al planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice prevăzute la articolul 11 și, respectiv, la articolul 13 din Directiva 2000/60/CE.
Amendamentul 69
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 4
4.   Evaluările riscului de distribuție prin rețelele casnice de distribuție se realizează în termen de [3 ani de la data-limită de transpunere a prezentei directive]. Rezultatele acestor evaluări se reanalizează o dată la trei ani și se actualizează dacă este cazul.
4.   Evaluările riscului de distribuție prin rețelele casnice de distribuție în spațiile menționate la articolul 10 alineatul (1) se realizează în termen de [3 ani de la data-limită de transpunere a prezentei directive]. Rezultatele acestor evaluări se reanalizează o dată la trei ani și se actualizează dacă este cazul.
Amendamentul 70
Propunere de directivă
Articolul 8 – titlu
Evaluarea pericolelor corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman
Evaluarea, monitorizarea și gestionarea pericolelor legate de corpurile de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman
Amendamentul 71
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – partea introductivă
1.  Fără a aduce atingere articolelor 6 și 7 din Directiva 2000/60/CE, statele membre se asigură că se realizează o evaluare a pericolelor cu privire la corpurile de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman care furnizează peste 10 m3 în medie pe zi. Evaluarea pericolelor include următoarele elemente:
1.  Fără a aduce atingere Directivei 2000/60/CE, în special articolelor 4-8, împreună cu autoritățile lor competente responsabile de aprovizionarea cu apă, statele membre se asigură că se realizează o evaluare a pericolelor cu privire la corpurile de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman care furnizează peste 10 m3 în medie pe zi. Evaluarea pericolelor include următoarele elemente:
Amendamentul 72
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera a
(a)  identificarea și referințele geografice ale tuturor punctelor de captare aferente corpurilor de apă care fac obiectul evaluării pericolelor;
(a)  identificarea și referințele geografice ale tuturor punctelor de captare aferente corpurilor de apă sau părților acestora care fac obiectul evaluării pericolelor. Întrucât datele menționate la prezenta literă pot să aibă un caracter sensibil, în special în ceea ce privește protecția sănătății publice, statele membre asigură protecția acestor date și comunicarea lor numai către autoritățile competente;
Amendamentul 73
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera b
(b)  reprezentarea cartografică a zonelor de protecție, în cazul în care au fost instituite astfel de zone în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE, și a zonelor protejate menționate la articolul 6 din directiva respectivă;
(b)  reprezentarea cartografică a zonelor de protecție, în cazul în care au fost instituite astfel de zone în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE;
Amendamentul 216
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera c
(c)  identificarea pericolelor și a surselor posibile de poluare care afectează corpurile de apă ce fac obiectul evaluării pericolelor. În acest sens, statele membre pot utiliza analiza privind impactul activităților umane, realizată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/60/CE, și informațiile privind presiunile semnificative culese în conformitate cu punctul 1.4 din anexa II la directiva respectivă;
(c)  identificarea pericolelor și a surselor posibile de poluare care afectează corpurile de apă ce fac obiectul evaluării pericolelor. Cercetările aferente și identificarea surselor de poluare sunt actualizate în mod regulat pentru a detecta noi substanțe cu efect asupra microplasticelor, în special asupra PFAS. În acest sens, statele membre pot utiliza analiza privind impactul activităților umane, realizată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/60/CE, și informațiile privind presiunile semnificative culese în conformitate cu punctul 1.4 din anexa II la directiva respectivă;
Amendamentul 75
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera d – partea introductivă
(d)  controlul periodic al prezenței, în corpurile de apă care fac obiectul evaluării pericolelor, a poluanților relevanți selectați de pe următoarele liste:
(d)  controlul periodic al prezenței, în corpurile de apă sau în părți ale corpurilor de apă care fac obiectul evaluării pericolelor, a poluanților relevanți pentru furnizarea de apă și care sunt selectați de pe următoarele liste:
Amendamentul 76
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera d – punctul iv
(iv)  alți poluanți relevanți, cum ar fi microplasticele, sau poluanții specifici bazinelor hidrografice, stabiliți de statele membre pe baza analizei privind impactul activităților umane realizate în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/60/CE, și a informațiilor privind presiunile semnificative culese în conformitate cu punctul 1.4 din anexa II la directiva respectivă.
(iv)  parametrii de control numai din partea Ca a anexei I sau alți poluanți relevanți, cum ar fi microplasticele, cu condiția să existe o metodologie pentru măsurarea prezenței microplasticilor conform articolului 11 alineatul (5b), sau poluanții specifici bazinelor hidrografice, stabiliți de statele membre pe baza analizei privind impactul activităților umane realizate în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/60/CE, și a informațiilor privind presiunile semnificative culese în conformitate cu punctul 1.4 din anexa II la directiva respectivă.
Amendamentul 77
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
Furnizorii de apă foarte mici pot fi scutiți de cerințele de la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat, cu condiția ca autoritatea competentă să dispună de informații documentate primite în avans și actualizate cu privire la parametrii relevanți menționați la literele respective. Această scutire se reanalizează de către autoritatea competentă cel puțin o dată la trei ani și se actualizează dacă este cazul.
Amendamentul 217
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 3
În vederea controlului periodic, statele membre se pot baza pe controalele realizate în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii.
În vederea controlului periodic, precum și în vederea detectării de noi substanțe dăunătoare prin noi investigații, statele membre se pot baza pe controalele realizate și pe capacitatea de investigație prevăzută, în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii.
Amendamentul 78
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 3
3.  Statele membre îi informează pe furnizorii de apă care utilizează corpul de apă ce face obiectul evaluării pericolelor cu privire la rezultatele controlului efectuat în temeiul alineatului (1) litera (d) și pot, pe baza rezultatelor acestui control:
eliminat
(a)   să ceară furnizorilor de apă să efectueze controale suplimentare sau o procesare suplimentară a anumitor parametri;
(b)   să permită furnizorilor de apă să controleze anumiți parametri cu o frecvență mai redusă, fără ca aceștia să fie nevoiți să realizeze o evaluare a riscului de furnizare, cu condiția ca parametrii respectivi să nu fie parametri esențiali în sensul anexei II partea B punctul 1 și cu condiția ca niciun factor care poate să fie anticipat în mod rezonabil să nu fie susceptibil să cauzeze deteriorarea calității apei.
Amendamentul 79
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 4
4.  În cazurile în care unui furnizor de apă i se permite să controleze anumiți parametri cu o frecvență mai redusă, astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (b), statele membre continuă să controleze periodic acești parametri în corpul de apă care face obiectul evaluării pericolelor.
eliminat
Amendamentul 80
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 5 – paragraful 1 – partea introductivă
Pe baza informațiilor culese în temeiul alineatelor (1) și (2) și al Directivei 2000/60/CE, statele membre iau, în cooperare cu furnizorii de apă și alte părți interesate, următoarele măsuri sau se asigură că furnizorii de apă iau măsurile respective:
Pe baza informațiilor culese în temeiul alineatelor (1) și (2) și al Directivei 2000/60/CE, statele membre iau, în cooperare cu furnizorii de apă și alte părți interesate, următoarele măsuri:
Amendamentul 178
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 5 – paragraful 1 – litera a
(a)  măsuri de prevenire pentru a reduce nivelul necesar de tratare a apei și pentru a proteja calitatea apei, inclusiv măsurile menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2000/60/CE;
eliminat
Amendamentul 82
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 5 – paragraful 1 – litera aa (nouă)
(aa)  se asigură că poluatorii, în cooperare cu furnizorii de apă sau cu alte părți interesate relevante, iau măsuri de prevenire pentru a reduce sau a evita nivelul necesar de tratare a apei și pentru a păstra calitatea apei, inclusiv măsurile menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2000/60/CE, precum și măsurile suplimentare considerate necesare pe baza controlului efectuat în conformitate cu prezentul articol alineatul (1) litera (d);
Amendamentul 83
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 5 – paragraful 1 – litera b
(b)  măsuri de atenuare care sunt considerate necesare în urma controlului efectuat în temeiul alineatului (1) litera (d) în vederea identificării sursei de poluare și a adoptării de măsuri de remediere.
(b)  măsuri de atenuare care sunt considerate necesare în urma controlului efectuat în temeiul alineatului (1) litera (d) în vederea identificării sursei de poluare și a adoptării de măsuri de remediere, precum și în vederea evitării oricărei tratări suplimentare a apei în cazurile în care măsurile de prevenire nu sunt considerate suficient de fiabile sau de eficace pentru a aborda sursa de poluare în timp util.
Amendamentul 84
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 5 – paragraful 1 – litera ba (nouă)
(ba)  în cazul în care se consideră că măsurile prevăzute la literele (aa) și (b) nu oferă un nivel suficient de protecție a sănătății umane, solicită furnizorilor de apă să efectueze controale suplimentare ale anumitor parametri la punctul de captare sau tratare, dacă acest lucru este strict necesar pentru prevenirea riscurilor pentru sănătate.
Amendamentul 85
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 5 a (nou)
5a.  Statele membre îi informează pe furnizorii de apă care utilizează corpul de apă sau părți ale corpurilor de apă ce fac obiectul evaluării pericolelor cu privire la rezultatele controlului efectuat în temeiul alineatului (1) litera (d) și pot, pe baza rezultatelor acestui control și a informațiilor colectate în temeiul alineatelor (1) și (2) din Directiva 2000/60/CE:
(a)  să permită furnizorilor de apă să controleze anumiți parametri cu o frecvență mai redusă sau să reducă numărul de parametri monitorizați, fără a le cere să realizeze o evaluare a riscului de furnizare, cu condiția ca parametrii respectivi să nu fie parametri principali în sensul anexei II partea B punctul 1 și cu condiția ca niciun factor care poate să fie anticipat în mod rezonabil să nu fie susceptibil să cauzeze deteriorarea calității apei;
(b)  în cazul în care unui furnizor de apă i se permite să controleze anumiți parametri cu o frecvență mai redusă, astfel cum se menționează la litera (a), să continue să controleze periodic acești parametri în corpul de apă care face obiectul evaluării pericolelor.
Amendamentul 86
Propunere de directivă
Articolul 9 – titlu
Evaluarea riscului de furnizare
Evaluarea, monitorizarea și gestionarea riscului de furnizare
Amendamentul 87
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1
Statele membre se asigură că furnizorii de apă realizează o evaluare a riscului de furnizare și iau în considerare posibilitatea de a ajusta frecvența controalelor efectuate pentru oricare dintre parametrii enumerați în anexa I părțile A și B care nu sunt parametri esențiali în conformitate cu partea B din anexa II, în funcție de prezența parametrilor respectivi în apa brută.
Statele membre se asigură că furnizorii de apă realizează o evaluare a riscului de furnizare, în conformitate cu anexa II partea C, și iau în considerare posibilitatea de a ajusta frecvența controalelor efectuate pentru oricare dintre parametrii enumerați în anexa I părțile A, B și Ba care nu sunt parametri principali în conformitate cu partea B din anexa II, în funcție de prezența parametrilor respectivi în apa brută.
Amendamentul 88
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1
Pentru acești parametri, statele membre se asigură că furnizorii de apă se pot abate de la frecvențele de prelevare a probelor prevăzute în anexa II partea B, în conformitate cu specificațiile din anexa II partea C.
Pentru acești parametri, statele membre se asigură că furnizorii de apă se pot abate de la frecvențele de prelevare a probelor prevăzute în anexa II partea B, în conformitate cu specificațiile din anexa II partea C și în funcție de prezența lor în apa netratată și de sistemul de tratare.
Amendamentul 89
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 3
În acest sens, furnizorilor de apă li se cere să țină seama de rezultatele evaluării pericolelor realizate în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă și de rezultatele controalelor efectuate în temeiul articolului 7 alineatul (1) și al articolului 8 din Directiva 2000/60/CE.
În acest sens, furnizorii de apă țin seama de rezultatele evaluării pericolelor realizate în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă și de rezultatele controalelor efectuate în temeiul articolului 7 alineatul (1) și al articolului 8 din Directiva 2000/60/CE.
Amendamentul 90
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Statele membre pot excepta furnizorii de apă foarte mici de la dispozițiile alineatului (1), cu condiția ca autoritatea competentă să dețină în prealabil cunoștințe documentate și actualizate privind parametrii relevanți și să considere că aceste exceptări nu generează niciun risc pentru sănătatea umană, fără a aduce atingere obligațiilor care revin autorității în temeiul articolului 4.
Autoritatea competentă reexaminează exceptarea o dată la trei ani sau atunci când se detectează un nou risc de poluare în zona de captare și, după caz, o actualizează.
Amendamentul 91
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2
2.  Evaluările riscului de furnizare se aprobă de către autoritățile competente.
2.  Evaluările riscului de furnizare țin de responsabilitatea furnizorilor de apă, care se asigură că acestea sunt în conformitate cu prezenta directivă. În acest sens, furnizorii de apă pot cere sprijinul autorităților competente.
Statele membre le pot cere autorităților competente să aprobe sau să controleze evaluările cu riscului de furnizare ale furnizorilor de apă.
Amendamentul 92
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Pe baza rezultatelor evaluării riscurilor efectuate în temeiul alineatului (1), statele membre se asigură că furnizorii de apă elaborează un plan de acțiune adaptat riscurilor identificate și proporțional cu dimensiunea furnizorului. De exemplu, acest plan de asigurare a siguranței apei poate să vizeze materialele utilizate care intră în contact cu apa, produsele folosite la tratarea apei, eventualele riscuri generate de țevile care prezintă scurgeri sau măsuri de adaptare la provocările prezente și viitoare, cum ar fi schimbările climatice; statele membre elaborează mai detaliat acest plan.
Amendamentul 93
Propunere de directivă
Articolul 10 – titlu
Evaluarea riscului de distribuție casnică
Evaluarea, monitorizarea și gestionarea riscului de distribuție casnică
Amendamentul 94
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – partea introductivă
1.  Statele membre se asigură că se realizează o evaluare a riscului de distribuție casnică, care include următoarele elemente:
1.  Statele membre se asigură că în spațiile prioritare se realizează o evaluare a riscului de distribuție casnică, care include următoarele elemente:
Amendamentul 95
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – litera a
(a)  o evaluare a riscurilor potențiale asociate sistemelor casnice de distribuție și produselor și materialelor conexe și o evaluare a riscului de afectare a calității apei în punctul în care curge de la robinetele folosite în mod obișnuit pentru consumul uman, în special în cazul apei furnizate populației în spații prioritare;
(a)  o evaluare a riscurilor potențiale asociate sistemelor casnice de distribuție și produselor și materialelor conexe și o evaluare a riscului de afectare a calității apei în punctul în care curge de la robinetele folosite în mod obișnuit pentru consumul uman;
Amendamentul 96
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – litera b – paragraful 1
(b)  controlul periodic al parametrilor enumerați în anexa I partea C în spațiile în care se consideră că pericolul potențial pentru sănătatea umană este cel mai ridicat. Parametrii relevanți și spațiile relevante se selectează în vederea efectuării de controale pe baza evaluării realizate în temeiul literei (a).
(b)  controlul periodic al parametrilor enumerați în anexa I partea C în spațiile prioritare în care au fost identificate riscuri specifice în timpul evaluării realizate în temeiul literei (a).
Amendamentul 97
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – litera b – paragraful 2
În ceea ce privește controlul periodic menționat la primul paragraf, statele membre pot stabili o strategie de control axată pe spațiile prioritare;
În ceea ce privește controlul periodic statele membre garantează accesul la instalațiile din spațiile prioritare în vederea prelevării eșantioanelor și pot stabili o strategie de control, în special în ceea ce privește Legionella pneumophila;
Amendamentul 98
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – litera c
(c)  o verificare a adecvării performanței produselor pentru construcții în contact cu apa destinată consumului uman în raport cu caracteristicile esențiale legate de cerința de bază referitoare la lucrările de construcție indicată la punctul 3 litera (e) din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 305/2011.
(c)  o verificare a adecvării performanței produselor și materialelor în contact cu apa destinată consumului uman în raport cu protejarea sănătății umane.
Amendamentul 99
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – litera ca (nouă)
(ca)  o verificare a caracterului adecvat al materialelor folosite pentru contactul cu apa destinată consumului uman și a respectării cerințelor menționate la articolul 11.
Amendamentul 100
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2
2.  În cazul în care statele membre consideră, pe baza evaluării realizate în temeiul alineatului (1) litera (a), că există un risc pentru sănătatea umană legat de sistemul casnic de distribuție sau de produsele și materialele conexe sau în cazul în care controlul efectuat în conformitate cu alineatul (1) litera (b) demonstrează faptul că parametrii valorici stabiliți în anexa I partea C nu sunt îndepliniți, statele membre:
2.  În cazul în care statele membre consideră, pe baza evaluării realizate în temeiul alineatului (1) litera (a), că există un risc pentru sănătatea umană legat de sistemul casnic de distribuție din spațiile prioritare sau de produsele și materialele conexe sau în cazul în care controlul efectuat în conformitate cu alineatul (1) litera (b) demonstrează faptul că parametrii valorici stabiliți în anexa I partea C nu sunt îndepliniți, statele membre se asigură că se iau măsuri corespunzătoare pentru a elimina sau reduce riscul legat de nerespectarea parametrilor valorici prevăzuți în anexa I partea C.
(a)  iau măsuri corespunzătoare pentru a elimina ori a reduce riscul de nerespectare a parametrilor valorici stabiliți în anexa I partea C;
(b)  iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că migrarea substanțelor sau a substanțelor chimice de la produsele pentru construcții utilizate la prepararea sau distribuția apei destinate consumului uman nu implică, în mod direct sau indirect, riscuri pentru sănătatea umană;
(c)  iau alte măsuri, cum ar fi tehnici adecvate de condiționare, în cooperare cu furnizorii de apă, pentru a modifica natura sau proprietățile apei înainte ca aceasta să fie furnizată, astfel încât să se reducă sau să se elimine riscul ca apa să nu respecte parametrii valorici după furnizare;
(d)  îi informează și îi consiliază în mod corespunzător pe consumatori cu privire la condițiile de consum și utilizare a apei și cu privire la acțiunile care pot fi întreprinse pentru a se evita reapariția riscului;
(e)  organizează cursuri de formare pentru instalatori și alți profesioniști care lucrează cu sistemele casnice de distribuție și se ocupă de instalarea produselor pentru construcții;
(f)  în ceea ce privește Legionella, se asigură că au fost instituite măsuri eficace de control și gestionare pentru a preveni eventuala izbucnire a bolii și a lua măsurile de remediere corespunzătoare.
Amendamentul 101
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2 a (nou)
2a.  În vederea reducerii riscurilor legate de distribuția casnică în toate sistemele casnice de distribuție, statele membre:
(a)  încurajează proprietarii spațiilor publice și private să realizeze o evaluare a riscurilor legate de distribuția casnică;
(b)  informează consumatorii și proprietarii spațiilor publice și private cu privire la măsurile pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de nerespectare a normelor privind calitatea apei destinate consumului uman din cauza sistemului casnic de distribuție;
(c)  informează și consiliază în mod corespunzător consumatorii cu privire la condițiile de consum și utilizare a apei și cu privire la acțiunile care pot fi întreprinse pentru a se evita reapariția riscului;
(d)  promovează cursuri de formare pentru instalatori și alți profesioniști care lucrează cu sistemele casnice de distribuție și se ocupă de instalarea produselor pentru construcții și a materialelor care intră în contact cu apa; și
(e)  în ceea ce privește Legionella, în special specia Legionella pneumophila, se asigură că au fost instituite măsuri eficace și proporționale pentru controlul și gestionarea riscurilor, care au ca scop prevenirea și combaterea eventualelor focare ale acestei boli.
Amendamentul 102
Propunere de directivă
Articolul 10 a (nou)
Articolul 10a
Cerințe minime de igienă pentru produsele, substanțele și materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman
1.   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că substanțele și materialele folosite pentru fabricarea tuturor produselor noi care intră în contact cu apa destinată consumului uman care sunt introduse pe piață și utilizate pentru captare, tratare ori distribuire ori că impuritățile asociate acestor aceste substanțe:
(a)  nu reduc în mod direct sau indirect gradul de protecție a sănătății umane prevăzut în prezenta directivă;
(b)  nu afectează mirosul sau gustul apei destinate consumului uman;
(c)  nu sunt prezente în apa destinată consumului uman într-o concentrație mai mare decât cea necesară pentru atingerea scopului în care sunt folosite; și
(d)  nu favorizează dezvoltarea unei activități microbiologice.
2.   În vederea asigurării unei aplicări armonizate a alineatului (1), în termen de... [trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 19 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea cerințelor minime de igienă și a listei substanțelor utilizate pentru producția de materiale care intră în contact cu apa destinată consumului uman și sunt autorizate în Uniune, inclusiv a limitelor specifice de migrare și a condițiilor speciale de utilizare, acolo unde este cazul. Comisia revizuiește și actualizează această listă periodic, în conformitate cu cele mai recente evoluții științifice și tehnologice.
3.  Pentru a sprijini Comisia în adoptarea și modificarea actelor delegate în temeiul alineatului (2), se înființează o comisie permanentă compusă din reprezentanți numiți de statele membre, care poate solicita asistență din partea experților și a consilierilor.
4.  Materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman care sunt vizate de alte acte legislative ale Uniunii, precum Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, respectă cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol.
______________
1a Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).
Amendamentul 103
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 1
1.  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că se efectuează un control periodic al calității apei destinate consumului uman, cu scopul de a verifica dacă apa furnizată consumatorilor respectă cerințele stabilite în prezenta directivă și, în special, parametrii valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5. Probele trebuie prelevate astfel încât să fie reprezentative pentru calitatea apei consumate pe întreg parcursul unui an. În plus, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care prepararea sau distribuția apei destinate consumului uman cuprinde și operațiunea de dezinfecție, se controlează eficiența tratamentului aplicat și că orice contaminare cu produse secundare rezultate în urma dezinfecției se menține la cel mai scăzut nivel posibil, fără a afecta operațiunea de dezinfecție.
1.  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că se efectuează un control periodic al calității apei destinate consumului uman, cu scopul de a verifica dacă aceasta respectă cerințele stabilite în prezenta directivă și, în special, parametrii valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5. Probele trebuie prelevate astfel încât să fie reprezentative pentru calitatea apei consumate pe întreg parcursul unui an. În plus, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care prepararea sau distribuția apei destinate consumului uman cuprinde și operațiunea de dezinfecție, se controlează eficiența tratamentului aplicat și că orice contaminare cu produse secundare rezultate în urma dezinfecției se menține la cel mai scăzut nivel posibil, fără a afecta operațiunea de dezinfecție.
Amendamentul 104
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 5 a (nou)
5a.  Statele membre transmit Comisiei rezultatele controlului efectuat în conformitate cu controlul parametrilor menționați la anexa I partea Ca până la... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], iar ulterior o dată pe an.
Competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 19 se conferă Comisiei, pentru a modifica prezenta directivă prin actualizarea listei substanțelor care fac obiectul unei vigilențe sporite de la anexa I partea C. Comisia poate decide includerea unor noi substanțe dacă există riscul ca acestea să apară în apa destinată consumului uman și să constituie un risc potențial pentru sănătatea umană, însă pentru care datele științifice nu permit demonstrarea existenței unui risc dovedit pentru sănătatea umană. Pentru aceasta, Comisia se bazează în special pe cercetarea științifică din cadrul OMS. Includerea unei noi substanțe se justifică în mod corespunzător în conformitate cu articolul 1 din prezenta directivă.
Amendamentul 105
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 5 b (nou)
5b.  Până la... [un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 19, pentru a completa prezenta directivă prin adoptarea unei metodologii pentru măsurarea microplasticelor incluse pe lista substanțelor care fac obiectul unei vigilențe sporite de la anexa I partea Ca.
Amendamentul 106
Propunere de directivă
Articolul 12 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că, în cazul nerespectării parametrilor valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5, este efectuată o anchetă în vederea identificării cauzei acesteia.
1.  Statele membre se asigură că, în cazul nerespectării parametrilor valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5 la punctul de conformitate menționat la articolul 6, este efectuată o anchetă în vederea identificării cauzei acesteia.
Amendamentul 107
Propunere de directivă
Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 1
În cazul nerespectării parametrilor valorici stabiliți în anexa I partea C, măsurile de remediere trebuie să includă măsurile stabilite la articolul 10 alineatul (2) literele (a)-(f).
În cazul nerespectării parametrilor valorici stabiliți în anexa I partea C, măsurile de remediere trebuie să includă măsurile stabilite la articolul 10 alineatul (2a).
Amendamentul 108
Propunere de directivă
Articolul 12 – alineatul 3 – paragraful 2
Statele membre consideră în mod automat orice nerespectare a cerințelor minime referitoare la parametrii valorici stabilite în anexa I părțile A și B drept un pericol potențial pentru sănătatea umană.
Statele membre consideră o nerespectare a cerințelor minime referitoare la parametrii valorici stabilite în anexa I părțile A și B drept un pericol potențial pentru sănătatea umană, cu excepția cazurilor în care autoritățile competente consideră că nerespectarea parametrilor valorici nu este gravă.
Amendamentul 109
Propunere de directivă
Articolul 12 – alineatul 4 – partea introductivă
4.  În cazurile descrise la alineatele (2) și (3), statele iau cât mai curând posibil toate măsurile următoare:
4.  În cazurile descrise la alineatele (2) și (3), dacă nerespectarea parametrilor valorici este considerată drept un pericol potențial pentru sănătatea umană, statele membre iau cât mai curând posibil toate măsurile următoare:
Amendamentul 110
Propunere de directivă
Articolul 12 – alineatul 4 – paragraful 1 a (nou)
Măsurile de la literele (a), (b) și (c) se iau în cooperare cu furnizorul de apă în cauză.
Amendamentul 111
Propunere de directivă
Articolul 12 – alineatul 5
5.  Autoritățile competente sau celelalte instanțe corespunzătoare decid măsurile care trebuie adoptate în temeiul alineatului (3), având în vedere riscurile pentru sănătatea umană care ar putea fi provocate de o întrerupere a alimentării cu apă sau de o limitare a utilizării apei destinate consumului uman.
5.  În cazul în care nerespectarea parametrilor este constatată la punctul de conformitate, autoritățile competente sau celelalte instanțe corespunzătoare decid măsurile care trebuie adoptate în temeiul alineatului (3), având în vedere riscurile pentru sănătatea umană care ar putea fi provocate de o întrerupere a alimentării cu apă sau de o limitare a utilizării apei destinate consumului uman.
Amendamentul 112
Propunere de directivă
Articolul 12 a (nou)
Articolul 12a
Derogări
1.  Statele membre pot să prevadă derogări de la parametrii valorici stabiliți în anexa I partea B sau stabiliți în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), până la o valoare maximă pe care acestea o stabilesc, cu condiția ca aceste derogări să nu constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană și să nu existe alte mijloace rezonabile pentru a continua alimentarea cu apă destinată consumului uman în zona vizată. Aceste derogări se limitează la următoarele cazuri:
(a)  o nouă zonă de alimentare cu apă;
(b)  o nouă sursă de poluare detectată într-o zonă de alimentare cu apă sau parametri căutați recent sau detectați.
Derogările sunt limitate în timp cât mai mult posibil și nu depășesc trei ani, perioadă la încheierea căreia statele membre întocmesc un bilanț pentru a stabili dacă s-a progresat suficient.
În cazuri excepționale, un stat membru poate acorda o a doua derogare în ceea ce privește primul paragraf literele (a) și (b). În cazul în care un stat membru intenționează să acorde o a doua derogare, acesta transmite Comisiei bilanțul întocmit, împreună cu motivele care justifică decizia de a acorda o a doua derogare. A doua derogare nu poate avea o durată mai mare de trei ani.
2.  Orice derogare acordată în conformitate cu alineatul (1) conține următoarele informații:
(a)  motivele derogării;
(b)  parametrul în cauză, rezultatele relevante ale controalelor anterioare și valoarea maximă permisă în temeiul derogării;
(c)  zona geografică, cantitatea de apă distribuită în fiecare zi, populația vizată și existența unor eventuale repercusiuni asupra întreprinderilor de producție alimentară vizate;
(d)  un program de control corespunzător, care să prevadă, după caz, controale mai frecvente;
(e)  o sinteză a planului privind măsurile de remediere necesare, care să cuprindă un calendar al lucrărilor și o estimare a costurilor, precum și dispoziții privind bilanțul; și
(f)  durata necesară a derogării.
3.  Dacă autoritățile competente consideră că nerespectarea parametrului valoric în cauză este nesemnificativă și dacă măsurile adoptate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) permit remedierea situației în termen de cel mult 30 de zile, informațiile prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol nu trebuie precizate în derogare.
În acest caz, autoritățile competente sau alte instanțe vizate de derogare stabilesc doar valoarea maximă permisă pentru parametrul în cauză și intervalul de timp acordat pentru remedierea situației.
4.  Nu se mai poate recurge la dispozițiile alineatului (3) în cazul în care același parametru valoric aplicabil unei distribuții date a apei nu a fost respectat pe o perioadă mai lungă de 30 de zile cumulate pe parcursul ultimelor 12 luni.
5.  Orice stat membru care recurge la derogările prevăzute în prezentul articol asigură informarea rapidă și corespunzătoare a populației afectate de o astfel de derogare cu privire la aceasta și la condițiile care o care o reglementează. În plus, dacă este necesar, statul membru se asigură că se oferă recomandări grupurilor specifice de populație pentru care derogarea ar putea prezenta un risc deosebit.
Obligațiile menționate la primul paragraf nu se aplică situației menționate la alineatul (3), cu excepția cazului în care autoritățile competente decid altfel.
6.  Cu excepția derogărilor acordate în conformitate cu alineatul (3), statele membre informează Comisia, în termen de două luni, cu privire la orice derogare acordată privind o distribuție de peste 1 000 m3 pe zi în medie sau care deservește peste 5 000 de persoane și îi comunică informațiile menționate la alineatul (2).
7.  Prezentul articol nu se aplică apei destinate consumului uman oferite spre vânzare în sticle sau recipiente.
Amendamentele 113, 165, 191, 208, 166, 192, 169, 195, 170, 196, 197 și 220
Propunere de directivă
Articolul 13 – alineatul 1
1.  Fără a aducere atingere articolului 9 din Directiva 2000/60/CE, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a îmbunătăți accesul întregii populații la apa destinată consumului uman și pentru a promova utilizarea sa pe teritoriul lor. Sunt avute în vedere toate măsurile următoare:
1.  Fără a aducere atingere articolului 9 din Directiva 2000/60/CE, și principiilor subsidiarității și proporționalității, ținând totodată seama de perspectivele și circumstanțele locale și regionale privind distribuția apei, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a îmbunătăți accesul universal pentru toți la apa destinată consumului uman și pentru a promova utilizarea sa pe teritoriul lor.
(a)  identificarea persoanelor care nu au acces la apa destinată consumului uman și a motivelor pentru care nu au acces la apă (de exemplu, faptul că aparțin unui grup vulnerabil sau marginalizat), evaluarea posibilităților de îmbunătățire a accesului pentru persoanele respective și informarea lor cu privire la posibilitățile de conectare la rețeaua de distribuție sau cu privire la mijloacele alternative de dobândire a accesului la apă;
(a)  identificarea persoanelor care nu au acces sau care au un acces limitat la apa destinată consumului uman, inclusiv a grupurilor vulnerabile și marginalizate, și a motivelor pentru care nu au acces la apă, evaluarea posibilităților și întreprinderea unor acțiuni pentru îmbunătățirea accesului pentru persoanele respective și informarea lor cu privire la posibilitățile de conectare la rețeaua de distribuție sau cu privire la mijloacele alternative de dobândire a accesului la apă destinată consumului uman;
(aa)   asigurarea aprovizionării publice cu apă destinată consumului uman;
(b)  instalarea și menținerea de echipamente de exterior și de interior pentru accesul liber la apa destinată consumului uman în spațiile publice;
(b)   instalarea și menținerea de echipamente de exterior și de interior, inclusiv puncte de realimentare, pentru accesul liber la apa destinată consumului uman în spațiile publice, în special în zonele cu flux pietonal important; aceste echipamente se instalează atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, într-un mod care să fie proporțional cu necesitatea unor astfel de măsuri și ținând seama de condițiile locale specifice, cum ar fi clima și geografia;
(c)  promovarea accesului la apa destinată consumului uman prin:
(c)  promovarea accesului la apa destinată consumului uman prin:
(i)  lansarea de campanii de informare a cetățenilor cu privire la calitatea apei;
(i)  lansarea de campanii de informare a cetățenilor cu privire la calitatea superioară a apei de la robinet și de informare cu privire la cel mai apropiat punct desemnat de realimentare;
(ia)  lansarea de campanii menite să încurajeze publicul larg să folosească sticle de apă reutilizabile și lansarea de inițiative de sensibilizare a populației la amplasarea punctelor de realimentare;
(ii)  încurajarea furnizării apei în administrații și clădiri publice;
(ii)  asigurarea furnizării gratuite a apei în administrații și clădiri publice, precum și descurajarea utilizării apei îmbuteliate în sticle sau recipiente de unică folosință din plastic în administrațiile și clădirile respective;
(iii)  încurajarea furnizării gratuite a apei în restaurante, cantine și servicii de restaurație.
(iii)  încurajarea furnizării gratuite sau în schimbul unui mic tarif pentru serviciu a apei pentru clienți în restaurante, cantine și servicii de restaurație.
Amendamentul 114
Propunere de directivă
Articolul 13 – alineatul 2 – paragraful 1
Pe baza informațiilor culese în temeiul alineatului 1 litera (a), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura accesul grupurilor vulnerabile și marginalizate la apa destinată consumului uman.
Pe baza informațiilor culese în temeiul alineatului 1 litera (a), statele membre iau toate măsurile pe care le consideră necesare și adecvate pentru a asigura accesul grupurilor vulnerabile și marginalizate la apa destinată consumului uman.
Amendamentele 173, 199 și 209
Propunere de directivă
Articolul 13 – alineatul 2 a (nou)
2a.   În cazul în care obligațiile prevăzute la prezentul articol le revin autorităților publice locale în conformitate cu legislația națională, statele membre se asigură că aceste autorități dispun de mijloacele și resursele necesare pentru a asigura accesul la apa destinată consumului uman și că orice măsuri în acest sens sunt proporționale cu capacitățile și dimensiunea rețelei de distribuție în cauză.
Amendamentele 174, 200 și 210
Propunere de directivă
Articolul 13 – alineatul 2 b (nou)
2b.   Ținând seama de datele colectate în temeiul dispozițiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (1) litera (a), Comisia colaborează cu statele membre și cu Banca Europeană de Investiții pentru a sprijini municipalitățile din Uniune care nu dispun de capitalul necesar care să le permită să recurgă la asistență tehnică, la fondurile disponibile din partea Uniunii și la împrumuturi pe termen lung cu o rată a dobânzii preferențială, în special în scopul menținerii și reînnoirii infrastructurii de apă, pentru a asigura furnizarea de apă de înaltă calitate și pentru extinderea furnizării serviciilor de apă și de salubritate către categoriile de populație vulnerabile și marginalizate.
Amendamentul 116
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că sunt disponibile online, pentru toate persoanele care beneficiază de serviciile de alimentare cu apă, informații adecvate și la zi privind apa destinată consumului uman, în conformitate cu anexa IV.
1.  Statele membre se asigură că sunt disponibile online sau în alte moduri ușor de utilizat, pentru toate persoanele care beneficiază de serviciile de alimentare cu apă, informații adecvate, la zi și accesibile privind apa destinată consumului uman, în conformitate cu anexa IV, respectându-se, totodată, normele aplicabile în materie de protecție a datelor.
Amendamentul 117
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
Statele membre se asigură că toate persoanele care beneficiază de serviciile de alimentare cu apă primesc, la intervale regulate și cel puțin o dată pe an, într-o formă cât mai potrivită (de exemplu prin intermediul facturii sau al aplicațiilor inteligente) și fără să trebuiască să le solicite, următoarele informații:
Statele membre se asigură că toate persoanele care beneficiază de serviciile de alimentare cu apă primesc, la intervale regulate și cel puțin o dată pe an, într-o formă cât mai potrivită și ușor accesibilă (de exemplu prin intermediul facturii sau al aplicațiilor inteligente), stabilită de autoritățile competente, următoarele informații:
Amendamentul 118
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
(a)  informații privind structura tarifului aplicat pe metru cub de apă destinată consumului uman, inclusiv privind costurile fixe și variabile, care să includă cel puțin costurile legate de următoarele elemente:
(a)   în cazul în care costurile se recuperează prin intermediul unui sistem de tarifare, informații privind structura tarifului aplicat pe metru cub de apă destinată consumului uman, inclusiv distribuția costurilor fixe și variabile;
Amendamentul 119
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a – punctul i
(i)  măsurile luate de furnizorii de apă în vederea evaluării pericolelor, în temeiul articolului 8 alineatul (5);
eliminat
Amendamentul 120
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a – punctul ii
(ii)  tratarea și distribuția apei destinate consumului uman;
eliminat
Amendamentul 121
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a – punctul iii
(iii)  colectarea și tratarea apelor uzate;
eliminat
Amendamentul 122
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a – punctul iv
(iv)  măsurile luate în temeiul articolului 13, în cazul în care au fost luate astfel de măsuri de către furnizorii de apă;
eliminat
Amendamentul 123
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera aa (nouă)
(aa)  informații privind calitatea apei destinate consumului uman, inclusiv parametrii indicatori;
Amendamentul 124
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)  prețul apei destinate consumului uman, pe litru și pe metru cub de apă furnizată;
(b)  în cazul în care costurile sunt recuperate printr-un sistem de tarifare, prețul alimentării cu apă destinată consumului uman, pe litru și pe metru cub de apă și prețul facturat pe litru; în cazul în care costurile nu sunt recuperate printr-un sistem de tarifare, costurile anuale totale suportate de sistemul de apă pentru a asigura conformitatea cu prezenta directivă, însoțite de informații contextuale și relevante cu privire la modul în care apa destinată consumului uman este furnizată în zonă;
Amendamentul 125
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera ba (nouă)
(ba)   tratarea și distribuția apei destinate consumului uman;
Amendamentul 126
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c
(c)  volumul de apă consumat de o gospodărie, cel puțin anual sau la fiecare perioadă de facturare, precum și tendințele anuale de consum;
(c)  volumul de apă consumat de o gospodărie, cel puțin anual sau la fiecare perioadă de facturare, precum și tendințele anuale de consum ale gospodăriilor, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și numai dacă aceste date sunt disponibile furnizorului de apă;
Amendamentul 127
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera d
(d)  informații comparative privind consumul anual de apă al gospodăriei și consumul mediu al unei gospodării din aceeași categorie;
(d)  informații comparative privind consumul anual de apă al gospodăriei și consumul mediu al unei gospodării, dacă acest lucru este aplicabil în conformitate cu litera (c);
Amendamentul 128
Propunere de directivă
Articolul 14 – alineatul 2 – paragraful 2
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să specifice formatul și modalitățile de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în temeiul primului paragraf. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (2).
Statele membre stabilesc o împărțire clară a responsabilităților în ceea ce privește furnizarea de informații în temeiul primului paragraf î între furnizorii de apă, părțile interesate și organismele locale competente. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în conformitate cu articolul 19, pentru completarea prezentei directive prin specificarea formatului și a modalităților de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în temeiul primului paragraf.
Amendamentul 129
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera d
(d)  stabilesc și actualizează anual un set de date care conțin informații privind incidentele legate de apa potabilă care au reprezentat un pericol potențial pentru sănătatea umană, indiferent dacă au fost respectați sau nu parametrii valorici, pericol ce s-a menținut timp de peste 10 zile consecutive și a afectat cel puțin 1 000 de persoane, inclusiv privind cauzele incidentelor respective și măsurile de remediere întreprinse în conformitate cu articolul 12.
(d)  stabilesc și actualizează anual un set de date care conțin informații privind incidentele legate de apa potabilă care au reprezentat un risc potențial pentru sănătatea umană, indiferent dacă au fost respectați sau nu parametrii valorici, pericol ce s-a menținut timp de peste 10 zile consecutive și a afectat cel puțin 1 000 de persoane, inclusiv privind cauzele incidentelor respective și măsurile de remediere întreprinse în conformitate cu articolul 12.
Amendamentul 130
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 4 – paragraful 1
4.  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să specifice formatul și modalitățile de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (3), inclusiv cerințe detaliate cu privire la indicatori, la hărțile sintetice privind situația la nivelul Uniunii și la rapoartele de sinteză ale statelor membre menționate la alineatul (3).
4.  Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în conformitate cu articolul 19, pentru completarea prezentei directive prin specificarea formatului și a modalităților de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (3), inclusiv a cerințelor detaliate cu privire la indicatori, la hărțile sintetice privind situația la nivelul Uniunii și la rapoartele de sinteză ale statelor membre menționate la alineatul (3).
Amendamentul 131
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 4 – paragraful 2
Actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (2).
eliminat
Amendamentul 132
Propunere de directivă
Articolul 17 – alineatul 2 – litera b
(b)  dispozițiile legate de accesul la apă de la articolul 13;
(b)  dispozițiile legate de accesul la apă de la articolul 13 și partea din populație fără acces la apă;
Amendamentul 133
Propunere de directivă
Articolul 17 – alineatul 2 – litera c
(c)  dispozițiile privind informațiile care trebuie puse la dispoziția publicului în temeiul articolului 14 și al anexei IV.
(c)  dispozițiile privind informațiile care trebuie puse la dispoziția publicului în temeiul articolului 14 și al anexei IV, inclusiv o imagine de ansamblu la nivelul Uniunii, ușor accesibilă, a informațiilor enumerate la punctul 7 din anexa IV.
Amendamentul 134
Propunere de directivă
Articolul 17 – alineatul 2 a (nou)
2a.   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, în termen de ...Statele membre, cel mai târziu în termen de ... [cinci ani de la data finală de transpunere a prezentei directive] și ulterior, ori de câte ori este necesar, un raport cu privire la potențialele amenințări la adresa surselor de apă destinată consumului uman generate de microplastice, medicamente și, eventual, de alți poluanți emergenți, precum și cu privire la potențialele riscuri conexe pentru sănătate. Competenţa de a adopta acte delegate, dacă este necesar, este conferită Comisiei în conformitate cu articolul 19, pentru completarea prezentei directive prin stabilirea unor valori maxime pentru microplastice, medicamente și alți poluanți emergenți în apa destinată consumului uman.
Amendamentul 135
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 2 a (nou)
2a.   Până la... [cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisia analizează dacă articolul 10a a condus la un nivel suficient de armonizare a cerințelor în materie de igienă privind materialele și produsele care intră în contact cu apa destinată consumului uman și, dacă este necesar, ia măsurile suplimentare corespunzătoare.
Amendamentul 136
Propunere de directivă
Articolul 23 – alineatul 2
2.  Derogările acordate statelor membre în conformitate cu articolul 9 din Directiva 98/83/CE care se aplică în continuare la [data-limită de transpunere a prezentei directive] rămân aplicabile până la sfârșitul duratei lor și nu se pot prelungi.
2.  Derogările acordate statelor membre în conformitate cu articolul 9 din Directiva 98/83/CE care se aplică în continuare la [data-limită de transpunere a prezentei directive] rămân aplicabile până la sfârșitul duratei lor.
Amendamentul 179
Propunere de directivă
Anexa I – partea A – tabel

Textul propus de Comisie

Parametru

Parametru valoric

Unitate

Spori de Clostridium perfringens

0

număr/100 ml

Bacterii coliforme

0

număr/100 ml

Enterococi

0

număr/100 ml

Escherichia coli (E. coli)

0

număr/100 ml

Numărul de colonii microbiene heterotrofe (HPC) 22o

Fără modificări anormale

 

Colifagi somatici

0

număr/100 ml

Turbiditate

< 1

NTU

Amendamentul

Parametru

Parametru valoric

Parametru

Spori de Clostridium perfringens

0

număr/100 ml

Enterococi

0

număr/100 ml

Escherichia coli (E. coli)

0

număr/100 ml

Colifagi somatici

0

număr/100 ml

Notă

Parametrii prevăzuți în această parte nu se aplică apelor de izvor și apelor minerale în conformitate cu Directiva 2009/54/CE.

Amendamentele 138 și 180
Propunere de directivă
Anexa I – partea B – tabel

Textul propus de Comisie

Parametrii chimici

Parametru

Parametru valoric

Unitate

Note

Acrilamidă

0,10

μg/l

Parametrul valoric se referă la concentrația reziduală de monomer din apă, calculată conform specificațiilor privind emisia maximă din polimerul corespondent în contact cu apa.

Antimoniu

5,0

μg/l

 

Arsenic

10

μg/l

 

Benzen

1,0

μg/l

 

Benzo(a)piren

0,010

μg/l

 

Beta-estradiol (50-28-2)

0,001

μg/l

 

Bisfenol A

0,01

μg/l

 

Bor

1,0

mg/l

 

Bromat

10

μg/l

 

Cadmiu

5,0

μg/l

 

Clorat

0,25

mg/l

 

Clorit

0,25

mg/l

 

Crom

25

μg/l

Parametrul valoric trebuie să fie atins cel mai târziu în termen de [10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Până la data respectivă, parametrul valoric pentru crom este de 50 μg/l.

Cupru

2,0

mg/l

 

Cianură

50

μg/l

 

1,2-dicloretan

3,0

μg/l

 

Epiclorhidrină

0,10

μg/l

Parametrul valoric se referă la concentrația reziduală de monomer din apă, calculată conform specificațiilor privind emisia maximă din polimerul corespondent în contact cu apa.

Fluorură

1,5

mg/l

 

Acizi haloacetici (AHA)

80

μg/l

Suma următoarelor nouă substanțe reprezentative: acid monocloroacetic, dicloroacetic, tricloroacetic, acid monoacetic și dibromoacetic, acid bromocloroacetic, acid bromodicloroacetic, acid dibromocloroacetic și acid tribromoacetic.

Plumb

5

μg/l

Parametrul valoric trebuie să fie atins cel mai târziu în termen de [10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Până la data respectivă, parametrul valoric pentru plumb este de 10 μg/l.

Mercur

1,0

μg/l

 

Microcistină-LR

10

μg/l

 

Nichel

20

μg/l

 

Azotat

50

mg/l

Statele membre se asigură că se respectă condiția [azotat]/50 + [azotit]/3 ≤ 1 , unde concentrația în mg/l pentru azotat (NO3) și azotit (NO2) este indicată între paranteze pătrate, precum și că se respectă valoarea de 0,10 mg/l pentru azotiți la ieșirea apei din stațiile de tratare.

Azotit

0.50

mg/l

Statele membre se asigură că se respectă condiția [azotat]/50 + [azotit]/3 ≤ 1 , unde concentrația în mg/l pentru azotat (NO3) și azotit (NO2) este indicată între paranteze pătrate, precum și că se respectă valoarea de 0,10 mg/l pentru azotiți la ieșirea apei din stațiile de tratare.

Nonilfenol

0,3

μg/l

 

Pesticide

0,10

μg/l

„Pesticide” reprezintă:

 

 

 

insecticide organice;

 

 

 

erbicide organice;

 

 

 

fungicide organice;

 

 

 

nematocide organice;

 

 

 

acaricide organice;

 

 

 

algicide organice;

 

 

 

rodenticide organice;

 

 

 

produse organice de combatere a mucegaiului;

 

 

 

produse conexe (inter alia, regulatori de creștere) și metaboliții lor relevanți, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1107/20091.

 

 

 

Parametrul valoric se aplică fiecărui pesticid în parte.

 

 

 

Parametrul valoric este 0,030 μg/l pentru aldrin, dieldrin, heptaclor și heptaclor epoxid.

Pesticide – Total

0,50

μg/l

„Pesticide – Total” reprezintă suma tuturor pesticidelor detectate și cuantificate în cadrul procedurii de control.

PFAS

0,10

μg/l

„PFAS” înseamnă fiecare substanță perfluoroalchilată și polifluoroalchilată (formula chimică: CnF2n+1−R).

PFAS - Total

0,50

μg/l

„PFAS Total” înseamnă suma substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (formula chimică: CnF2n+1−R).

Hidrocarburi aromatice policiclice

0,10

μg/l

Suma concentrațiilor următorilor compuși specificați: benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten, benzo(ghi)perilen și indeno(1,2,3-cd)piren.

Seleniu

10

μg/l

 

Tetracloretenă și tricloretenă

10

μg/l

Suma concentrațiilor parametrilor specificați

Trihalometani – Total

100

μg/l

Dacă este posibil, statele membre trebuie să depună eforturi pentru a atinge o valoare mai scăzută, fără însă a afecta operațiunea de dezinfecție.

 

 

 

Suma concentrațiilor următorilor compuși specificați: cloroform, bromoform, dibromoclormetan, bromdiclormetan.

Uraniu

30

μg/l

 

Clorură de vinil

0,50

μg/l

Parametrul valoric se referă la concentrația reziduală de monomer din apă, calculată conform specificațiilor privind emisia maximă din polimerul corespondent în contact cu apa.

__________________

1.   Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

Amendamentul

Parametrii chimici

Parametru

Parametru valoric

Unitate

Note

Acrilamidă

0,10

μg/l

Parametrul valoric se referă la concentrația reziduală de monomer din apă, calculată conform specificațiilor privind emisia maximă din polimerul corespondent în contact cu apa.

Antimoniu

5,0

μg/l

 

Arsenic

10

μg/l

 

Benzen

1,0

μg/l

 

Benzo(a)piren

0,010

μg/l

 

Beta-estradiol (50-28-2)

0,001

μg/l

 

Bisfenol A

0,1

μg/l

 

Bor

1,5

mg/l

 

Bromat

10

μg/l

 

Cadmiu

5,0

μg/l

 

Clorat

0,25

mg/l

 

Clorit

0,25

mg/l

 

Crom

25

μg/l

Parametrul valoric trebuie să fie atins cel mai târziu în termen de [10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Până la data respectivă, parametrul valoric pentru crom este de 50 μg/l.

Cupru

2,0

mg/l

 

Cianură

50

μg/l

 

1,2-dicloretan

3,0

μg/l

 

Epiclorhidrină

0,10

μg/l

Parametrul valoric se referă la concentrația reziduală de monomer din apă, calculată conform specificațiilor privind emisia maximă din polimerul corespondent în contact cu apa.

Fluorură

1,5

mg/l

 

Acizi haloacetici (AHA)

80

μg/l

Suma următoarelor nouă substanțe reprezentative: acid monocloroacetic, dicloroacetic, tricloroacetic, acid monoacetic și dibromoacetic, acid bromocloroacetic, acid bromodicloroacetic, acid dibromocloroacetic și acid tribromoacetic.

Plumb

5

μg/l

Parametrul valoric trebuie să fie atins cel mai târziu în termen de [10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Până la data respectivă, parametrul valoric pentru plumb este de 10 μg/l.

Mercur

1,0

μg/l

 

Microcistină-LR

10

μg/l

 

Nichel

20

μg/l

 

Azotat

50

mg/l

Statele membre se asigură că se respectă condiția [azotat]/50 + [azotit]/3 ≤ 1 , unde concentrația în mg/l pentru azotat (NO3) și azotit (NO2) este indicată între paranteze pătrate, precum și că se respectă valoarea de 0,10 mg/l pentru azotiți la ieșirea apei din stațiile de tratare.

Azotit

0.50

mg/l

Statele membre se asigură că se respectă condiția [azotat]/50 + [azotit]/3 ≤ 1 , unde concentrația în mg/l pentru azotat (NO3) și azotit (NO2) este indicată între paranteze pătrate, precum și că se respectă valoarea de 0,10 mg/l pentru azotiți la ieșirea apei din stațiile de tratare.

Nonilfenol

0,3

μg/l

 

Pesticide

0,10

μg/l

„Pesticide” reprezintă:

 

 

 

insecticide organice;

 

 

 

erbicide organice;

 

 

 

fungicide organice;

 

 

 

nematocide organice;

 

 

 

acaricide organice;

 

 

 

algicide organice;

 

 

 

rodenticide organice;

 

 

 

produse organice de combatere a mucegaiului;

 

 

 

produse conexe (inter alia, regulatori de creștere) și metaboliții lor relevanți, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1107/20091.

 

 

 

Parametrul valoric se aplică fiecărui pesticid în parte.

 

 

 

Parametrul valoric este 0,030 μg/l pentru aldrin, dieldrin, heptaclor și heptaclor epoxid.

Pesticide – Total

0,50

μg/l

„Pesticide – Total” reprezintă suma tuturor pesticidelor, astfel cum sunt definite mai sus, detectate și cuantificate în cadrul procedurii de control.

PFAS

0,10

μg/l

„PFAS” înseamnă fiecare substanță perfluoroalchilată și polifluoroalchilată (formula chimică: CnF2n+1−R).

 

 

 

De asemenea, formula introduce o diferențiere între PFAS „cu catenă lungă” și PFAS „cu catenă scurtă”. Prezenta directivă se aplică numai pentru PFAS „cu catenă lungă”.

 

 

 

Această valoare parametrică pentru fiecare substanță PFAS se aplică numai substanțelor PFAS care pot fi prezente și care sunt periculoase pentru sănătatea umană, în conformitate cu evaluarea pericolelor menționată la articolul 8 din prezenta directivă.

PFAS - Total

0,50

μg/l

„PFAS Total” înseamnă suma substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (formula chimică: CnF2n+1−R).

 

 

 

Această valoare parametrică pentru PFAS Total se aplică numai substanțelor PFAS care pot fi prezente și care sunt periculoase pentru sănătatea umană, în conformitate cu evaluarea pericolelor menționată la articolul 8 din prezenta directivă.

Hidrocarburi aromatice policiclice

0,10

μg/l

Suma concentrațiilor următorilor compuși specificați: benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten, benzo(ghi)perilen și indeno(1,2,3-cd)piren.

Seleniu

10

μg/l

 

Tetracloretenă și tricloretenă

10

μg/l

Suma concentrațiilor parametrilor specificați

Trihalometani – Total

100

μg/l

Dacă este posibil, statele membre trebuie să depună eforturi pentru a atinge o valoare mai scăzută, fără însă a afecta operațiunea de dezinfecție.

 

 

 

Suma concentrațiilor următorilor compuși specificați: cloroform, bromoform, dibromoclormetan, bromdiclormetan.

Uraniu

30

μg/l

 

Clorură de vinil

0,50

μg/l

Parametrul valoric se referă la concentrația reziduală de monomer din apă, calculată conform specificațiilor privind emisia maximă din polimerul corespondent în contact cu apa.

__________________

1.   Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

Amendamentul 139
Propunere de directivă
Anexa I – partea Ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Parametri indicatori

Parametru

Parametru valoric

Unitate

Note

Aluminiu

200

μg/l

 

Amoniu

0,50

mg/l

 

Cloruri

250

mg/l

Nota 1

Culoare

Acceptabilă pentru consumatori și fără modificări anormale

 

 

Conductivitate

2 500

μS cm-1 la 20 °C

Nota 1

Concentrația ionilor de hidrogen

≥ 6,5 și ≤ 9,5

unități pH

Notele 1 și 3

Fier

200

μg/l

 

Mangan

50

μg/l

 

Miros

Acceptabil pentru consumatori și fără modificări anormale

 

 

Sulfați

250

mg/l

Nota 1

Sodiu

200

mg/l

 

Gust

Acceptabil pentru consumatori și fără modificări anormale

 

 

Număr de colonii la 22 °C

Fără modificări anormale

 

 

Bacterii coliforme

0

număr/100 ml

 

Carbon organic total (COT)

Fără modificări anormale

 

 

Turbiditate

Acceptabilă pentru consumatori și fără modificări anormale

 

 

Nota 1:

Apa nu ar trebui să fie agresivă.

Nota 2:

Acest parametru trebuie măsurat numai dacă apa provine din ape de suprafață sau este influențată de acestea. În cazul în care acest parametru valoric nu este respectat, statul membru în cauză trebuie să investigheze alimentarea cu apă pentru a se asigura că nu există niciun pericol potențial pentru sănătatea umană cauzat de prezența unor microorganisme patogene cum ar fi, de exemplu, criptosporidioza.

Nota 3:

În cazul apei necarbogazoase îmbuteliate în sticle sau recipiente, valoarea minimă poate să fie redusă la 4,5 unități pH.

În cazul apei carbogazoase naturale sau al apei îmbogățite artificial cu dioxid de carbon și îmbuteliate în sticle sau recipiente, valoarea minimă poate fi mai scăzută.

Amendamentul 140
Propunere de directivă
Anexa I – partea C

Textul propus de Comisie

Parametri relevanți pentru evaluarea riscului de distribuție casnică

Parametru

Parametru valoric

Unitate

Note

Legionella

< 1 000

Număr/l

În cazul în care nu este atins parametrul valoric <1000/l pentru Legionella, se prelevează noi eșantioane pentru Legionella pneumophila. Dacă se constată că Legionella pneumophila nu este prezentă, parametrul valoric pentru Legionella este <10 000/l.

Plumb

5

μg/l

[10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Până la data respectivă, parametrul valoric pentru plumb este de 10 μg/l.

Amendamentul

Parametri relevanți pentru evaluarea riscului de distribuție casnică

Parametru

Parametru valoric

Unitate

Note

Legionella pneumophila

< 1 000

Număr/l

 

Legionella

< 10 000

Număr/l

Dacă se constată că Legionella pneumophila, al cărei parametru valoric este < 1 000/l, nu este prezentă, parametrul valoric pentru Legionella este <10 000/l.

Plumb

5

μg/l

Parametrul valoric trebuie să fie atins cel mai târziu în termen de... [10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Până la data respectivă, parametrul valoric pentru plumb este de 10 μg/l.

Amendamentul 141
Propunere de directivă
Anexa I – partea Ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Parametri emergenți controlați

Microplastice

Controlul se efectuează în conformitate cu metodologia de măsurare a microplasticelor prevăzute în actul delegat menționat la articolul 11 alineatul (5b).

Amendamentul 142
Propunere de directivă
Anexa II – partea B – punctul 1 – paragraful 1
Sporii de Escherichia coli (E. coli), Clostridium perfringens și colifagii somatici sunt considerați „parametri principali” și este posibil să nu facă obiectului unei evaluări a riscului de furnizare efectuate în conformitate cu partea C din prezenta anexă. Aceștia trebuie să fie întotdeauna monitorizați conform frecvențelor indicate în Tabelul 1 de la punctul 2.
Escherichia coli (E. Coli) și enterococii sunt considerați „parametri principali” și este posibil să nu facă obiectul unei evaluări a riscului de furnizare efectuate în conformitate cu partea C din prezenta anexă. Aceștia trebuie să fie întotdeauna monitorizați conform frecvențelor indicate în Tabelul 1 de la punctul 2.
Amendamentul 186
Propunere de directivă
Anexa II – partea B – punctul 2

Textul propus de Comisie

Frecvențele de prelevare

Toți parametrii stabiliți în conformitate cu articolul 5 sunt monitorizați cel puțin conform frecvențelor indicate în tabelul următor, cu excepția cazului în care se stabilește o altă frecvență de prelevare a probelor pe baza unei evaluări a riscului de furnizare realizate în conformitate cu articolul 9 și partea C din prezenta anexă:

Tabelul 1

Frecvența minimă de prelevare și de analiză pentru monitorizarea conformității

Volumul de apă (m3) distribuit sau produs în fiecare zi în interiorul unei zone de alimentare

Numărul minim de prelevări pe

an

≤ 100

> 100 ≤ 1 000

> 1 000 ≤ 10 000

>10 000 ≤ 100 000

>100 000

10a

10a

50b

365

365

a: toate probele se prelevă atunci când există un risc ridicat de intrare a patogenilor intestinali în apa tratată.

b: se prelevă cel puțin 10 probe atunci când există un risc ridicat de intrare a patogenilor intestinali în apa tratată.

Nota 1: O zonă de alimentare este o zonă geografică determinată în care apa destinată consumului uman provine din una sau mai multe surse, calitatea apei putând fi considerată aproximativ uniformă.

Nota 2: Volumele se calculează ca medii pe parcursul unui an calendaristic. Numărul de locuitori dintr-o zonă de alimentare poate fi folosit în loc de volumul de apă pentru a determina frecvența minimă, pe baza unui consum de apă estimat de 200 l/(zi*persoană).

Nota 3: Statele membre care au decis să excepteze aprovizionările individuale în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (b) aplică aceste frecvențe doar în cazul zonelor de alimentare care distribuie între 10 și 100 m3 pe zi.

Amendamentul

Frecvențele de prelevare

Toți parametrii stabiliți în conformitate cu articolul 5 sunt monitorizați cel puțin conform frecvențelor indicate în tabelul următor, cu excepția cazului în care se stabilește o altă frecvență de prelevare a probelor pe baza unei evaluări a riscului de furnizare realizate în conformitate cu articolul 9 și partea C din prezenta anexă:

Tabelul 1

Frecvența minimă de prelevare și de analiză pentru monitorizarea conformității

Volumul de apă distribuit sau produs în fiecare zi în interiorul unei zone de distribuție

(A se vedea notele 1 și 2) m3

Parametrul grupei A (parametrul microbiologic) –

numărul de prelevări pe an

(a se vedea nota 3)

Parametrul grupei B (parametrul chimic) –

numărul de prelevări pe an

 

≤ 100

> 0

(a se vedea nota 4)

> 0

(a se vedea nota 4)

> 100

≤ 1 000

4

1

> 1 000

≤ 10 000

4

+3

pentru fiecare tranșă de 1 000 m³/zi din volumul total

1

+1

pentru fiecare tranșă de 1 000 m³/zi din volumul total

> 10 000

 

≤ 100 000

3

+ 1

pentru fiecare tranșă de 10 000 m³/zi

din volumul total

> 100 000

 

12

+ 1

pentru fiecare tranșă de 25 000 m³/zi din volumul total

Nota 1: O zonă de alimentare este o zonă geografică determinată în care apa destinată consumului uman provine din una sau mai multe surse, calitatea apei putând fi considerată aproximativ uniformă.

Nota 2: Volumele se calculează ca medii pe parcursul unui an calendaristic. Numărul de locuitori dintr-o zonă de alimentare poate fi folosit în loc de volumul de apă pentru a determina frecvența minimă, pe baza unui consum de apă estimat de 200 l/(zi*persoană).

Nota 3: Frecvența indicată se calculează după cum urmează: de exemplu, 4 300 m3/zi = 16 probe (patru pentru primii 1 000 m3/zi + 12 pentru 3 300 m3/zi suplimentari).

Nota 4: Statele membre care au decis să excepteze aprovizionările individuale în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din prezenta directivă aplică aceste frecvențe doar în cazul zonelor de alimentare care distribuie între 10 și 100 m3 pe zi.

Amendamentul 144
Propunere de directivă
Anexa II – partea D – punctul 2 a (nou)
2a.  Se prelevează probe pentru Legionella din sistemele casnice de distribuție la punctele care prezintă riscul de proliferare a bacteriilor Legionella pneumophila sau de expunere la acestea. Statele membre stabilesc orientări pentru metodele de prelevare a eșantioanelor pentru Legionella.
Amendamentul 145
Propunere de directivă
Anexa II a (nouă)
Cerințe minime de igienă pentru substanțele și materialele folosite pentru fabricarea produselor noi care intră în contact cu apa destinată consumului uman:
(a)  o listă de substanțe care pot fi utilizate pentru fabricarea materialelor, printre care se numără materii organice, elastomeri, siliconi, metale, ciment, rășini schimbătoare de ioni și materiale compozite, precum și produsele fabricate din acestea;
(b)  cerințe specifice pentru folosirea substanțelor în materiale și produsele fabricate din acestea;
(c)  restricții specifice pentru migrarea anumitor substanțe în apa destinată consumului uman;
(d)  reguli de igienă cu privire la alte caracteristici necesare pentru respectarea normelor;
(e)  reguli de bază pentru verificarea conformității cu literele (a)-(d);
(f)  reguli privind prelevarea probelor și metodele de analiză pentru verificarea conformității cu literele (a)-(d).
Amendamentele 177 și 224
Propunere de directivă
Anexa III – partea B – punctul 1 – tabelul 1 – rândul 28

Textul propus de Comisie

PFAS

50

 

Amendamentul

PFAS

20

 

Amendamentul 146
Propunere de directivă
Anexa IV – titlu
INFORMAȚII DESTINATE PUBLICULUI CARE URMEAZĂ SĂ FIE FURNIZATE ONLINE
INFORMAȚII DESTINATE PUBLICULUI
Amendamentul 147
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – partea introductivă
Următoarele informații sunt accesibile consumatorilor online într-un mod ușor de utilizat și personalizat:
Următoarele informații sunt accesibile consumatorilor online sau în moduri la fel de ușor de utilizat și personalizate:
Amendamentul 148
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 1
(1)  identificarea furnizorului de apă relevant;
(1)  identificarea furnizorului de apă relevant, a zonei și a numărului de persoane care beneficiază de apa furnizată și metoda de producere a apei;
Amendamentul 149
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 2 – partea introductivă
(2)  cele mai recente rezultate ale monitorizării efectuate pentru parametrii enumerați în anexa I părțile A și B, inclusiv frecvența și localizarea punctelor de prelevare relevante pentru zona de interes a persoanei care beneficiază de serviciile de aprovizionare cu apă, împreună cu parametrii valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5. Rezultatele monitorizări trebuie să nu fie mai vechi de: o lună, în cazul furnizorilor foarte mari;
(2)  o revizuire a celor mai recente rezultate ale monitorizării efectuate, per furnizor de apă, pentru parametrii enumerați în anexa I părțile A, B și Ba, inclusiv frecvența relevantă pentru zona de interes a persoanei care beneficiază de serviciile de aprovizionare cu apă, împreună cu parametrii valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5. Rezultatele monitorizării trebuie să nu fie mai vechi de:
Amendamentul 202
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 2 – litera b
(b)  șase luni, în cazul furnizorilor mari;
(b)  șase luni, în cazul furnizorilor mari și medii;
Amendamentul 203
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 2 – litera c
(c)  un an, în cazul furnizorilor mici;
(c)  un an, în cazul furnizorilor mici și foarte mici;
Amendamentul 150
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 3
(3)  în cazul depășirii parametrilor valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5, informații privind pericolul potențial pentru sănătatea umană și recomandări legate de sănătate și consum sau un link către un site care să ofere acces la astfel de informații;
(3)  în cazul unui pericol potențial pentru sănătatea umană, astfel cum a fost stabilit de autoritățile competente, ca urmare a depășirii parametrilor valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5, informații privind pericolul potențial pentru sănătatea umană și recomandări legate de sănătate și consum sau un link către un site care să ofere acces la astfel de informații;
Amendamentul 151
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 4
(4)  un rezumat al evaluării relevante a riscului de furnizare;
eliminat
Amendamentul 152
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 5
(5)  informații privind următorii parametri indicatori și parametrii valorici aferenți:
(5)  informații privind următorii parametri indicatori enumerați în anexa 1 partea Ba și parametrii valorici aferenți;
(a)  Culoare
(b)  pH (Concentrația ionilor de hidrogen)
(c)  Conductivitate
(d)  Fier
(e)  Mangan
(f)  Miros
(g)  Gust
(h)  Duritate
(i)  Minerale, anioni/cationi dizolvați în apă:
—  Borat BO3-
—  Carbonat CO32-
—  Clorură Cl-
—  Fluorură F-
—  Carbonat de hidrogen HCO3-
—  Nitrat NO3-
—  Nitrit NO2-
—  Fosfat PO43-
—  Silicat SiO2
—  Sulfat SO42-
—  Sulfură S2-
—  Aluminiu Al
—  Amoniu NH4+
—  Calciu Ca
—  Magneziu Mg
—  Potasiu K
—  Sodiu Na
Acești parametri valorici și alți compuși neionizați și oligoelemente pot fi afișați cu o valoare de referință și/sau o explicație;
Amendamentul 153
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 6
(6)  consiliere oferită consumatorilor, inclusiv privind modul de reducere a consumului de apă;
(6)  consiliere oferită consumatorilor, inclusiv privind modul de reducere a consumului de apă, acolo unde este cazul, și utilizarea apei într-un mod responsabil, în funcție de condițiile locale;
Amendamentul 154
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 7
(7)  pentru furnizorii foarte mari, informații anuale privind:
(7)  pentru furnizorii foarte mari și foarte mari, informații anuale privind:
Amendamentul 155
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 3 – punctul 7 – litera a
(a)  performanța globală a sistemului de apă din punctul de vedere al eficienței, inclusiv ratele de scurgere și consumul de energie pe metru cub de apă furnizată;
(a)  performanța globală a sistemului de apă din punctul de vedere al eficienței, inclusiv nivelurile scurgerilor determinate de statele membre;
Amendamentul 156
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 7 – litera b
(b)  informații privind gestionarea și guvernanța furnizorului de apă, inclusiv privind componența consiliului de administrație;
(b)  informații privind modelul de gestionare și structura de proprietate a serviciului de alimentare cu apă de către furnizorul de apă;
Amendamentul 157
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 7 – litera d
(d)  informații privind structura tarifului aplicat consumatorilor pe metru cub de apă, inclusiv privind costurile fixe și variabile, care să includă cel puțin costurile legate de consumul energetic pe metru cub de apă furnizată, măsurile luate de furnizorii de apă în vederea efectuării evaluării pericolelor în temeiul articolului 8 alineatul (4), tratarea și distribuția apei destinate consumului uman, colectarea și tratarea apelor uzate și costurile legate de măsurile luate în vederea articolului 13, în cazul în care furnizorii de apă au luat astfel de măsuri;
(d)  în cazul în care costurile sunt recuperate printr-un sistem de tarifare, informații privind structura tarifului pe metru cub de apă inclusiv privind costurile fixe și variabile, precum și costurile legate de măsurile luate de furnizorii de apă în vederea efectuării evaluării pericolelor în temeiul articolului 8 alineatul (4), de tratarea și distribuția apei destinate consumului uman, și costurile legate de măsurile luate în sensul articolului 13, în cazul în care furnizorii de apă au luat astfel de măsuri;
Amendamentul 158
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 7 – litera e
(e)  volumul de investiții considerat necesar de către furnizor pentru a asigura sustenabilitatea financiară a furnizării serviciilor de apă (incluzând serviciile de întreținere a infrastructurii) și volumul de investiții efectiv primite sau recuperate;
(e)  volumul de investiții realizate, în curs de realizare și planificate, precum și planul de finanțare;
Amendamentul 159
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 7 – litera g
(g)  un rezumat și statistici privind reclamațiile primite din partea consumatorilor, precum și privind promptitudinea și adecvarea măsurilor luate pentru a remedia problemele;
(g)  un rezumat și statistici privind reclamațiile primite din partea consumatorilor, precum și modul în care sunt soluționate acestea;
Amendamentul 160
Propunere de directivă
Anexa IV – paragraful 1 – punctul 8
(8)  acces la datele istorice pentru informațiile de la punctele 2 și 3, cu o vechime de până la 10 ani, în urma unei solicitări în acest sens.
(8)  acces la datele istorice pentru informațiile de la punctele 2 și 3, cu o vechime de până la 10 ani și nu anterioare momentului în care directiva a fost transpusă în dreptul național, în urma unei solicitări în acest sens.

(1) JO C 367, 10.10.2018, p. 107.
(2) JO C 361, 5.10.2018, p. 46.
(3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(4) Prezenta poziție corespunde amendamentelor adoptate la 23 octombrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0397).


Sporirea eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie ***I
PDF 431kWORD 126k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/UE (COM(2016)0723 – C8-0475/2016 – 2016/0359(COD))
P8_TA-PROV(2019)0321A8-0269/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0723),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 53 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0475/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Reprezentanților din Irlanda și Senatul Irlandei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 29 martie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 iulie 2017(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0269/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 28 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea și insolvența)

P8_TC1-COD(2016)0359


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 53 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Obiectivul prezentei directive este de a contribui la buna funcționare a pieței interne și de a îndepărta obstacolele din calea exercitării libertăților fundamentale, cum ar fi libera circulație a capitalurilor și libertatea de stabilire, obstacole rezultate din diferențele dintre dispozițiile legale și procedurile naționale referitoare la restructurarea preventivă, la insolvență, la remiterea de datorie și la decăderi. În scopul îndepărtării acestor obstacole și fără a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale lucrătorilor, prin prezenta directivă se asigură faptul că: întreprinderile și întreprinzătorii viabili aflați în dificultate financiară au acces la cadre naționale eficace de restructurare preventivă care le permit să continue să funcționeze; întreprinzătorii insolvenți sau supraîndatorați care sunt onești pot beneficia de o remitere completă de datorie după scurgerea unei perioade rezonabile care să le permită astfel o a doua șansă; și procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie devin mai eficace, în special prin scurtarea duratei acestora.

(2)  Restructurarea ar trebui să le permită debitorilor aflați în dificultăți financiare să își continue activitatea comercială integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor acestora ori a oricărei părți a structurii capitalului acestora, inclusiv prin vânzarea de active sau a unor părți din întreprindere sau, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, a întreprinderii în ansamblu, precum și prin efectuarea de modificări operaționale. Cu excepția cazului în care dreptul intern prevede în mod specific altfel, modificările operaționale, cum ar fi rezilierea sau modificarea contractelor ori vânzarea sau un alt tip de cesiune a activelor, ar trebui să respecte cerințele generale care sunt prevăzute în dreptul intern pentru astfel de măsuri, în special normele de drept civil și de drept al muncii. Orice conversie a creanțelor în capital social ar trebui să respecte, de asemenea, garanțiile prevăzute de dreptul intern. Cadrele de restructurare preventivă ar trebui, mai ales, să le permită debitorilor să se restructureze într-un mod eficace într-un stadiu timpuriu în vederea evitării insolvenței, limitând astfel lichidarea inutilă a societăților viabile. Respectivele cadre ar trebui să contribuie la preîntâmpinarea pierderii de locuri de muncă, de know-how și de aptitudini, și să asigure maximizarea valorii pentru creditori - în raport cu ce ar primi în cazul lichidării activelor întreprinderii sau în cazul scenariului următoarei alternative optime în absența unui plan, precum și pentru proprietari și pentru economie în ansamblu ▌.

(3)  Cadrele de restructurare preventivă ar trebui să prevină, de asemenea, acumularea de credite neperformante. Prin existența unor cadre eficace de restructurare preventivă s-ar asigura luarea de măsuri înainte ca întreprinderile să ajungă în situația de a nu mai putea să își achite creditele și s-ar contribui astfel la reducerea riscului ca creditele să devină neperformante în perioadele de declin ciclic și la reducerea impactului negativ asupra sectorului financiar. Numeroase întreprinderi și locuri de muncă ar putea fi salvate dacă ar exista cadre preventive în toate statele membre în care întreprinderile respective au sedii, active sau creditori. În cadrele de restructurare ar trebui să fie protejate drepturile tuturor părților implicate, inclusiv ale lucrătorilor, într-un mod echilibrat. În același timp, întreprinderile neviabile care nu au perspective de supraviețuire ar trebui să fie lichidate cât mai repede posibil. În cazul în care un debitor aflat în dificultăți financiare nu este viabil din punct de vedere economic sau viabilitatea sa economică nu poate fi restabilită rapid, eforturile de restructurare ar putea duce la accelerarea și acumularea de pierderi în detrimentul creditorilor, al lucrătorilor și al altor părți interesate, precum și al economiei în ansamblu.

(4)  Între statele membre există diferențe în ceea ce privește numărul de proceduri la care debitorii aflați în dificultăți financiare pot recurge pentru a-și restructura activitatea comercială. Unele state membre dispun de un număr limitat de proceduri care permit întreprinderilor să își restructureze activitatea numai într-o etapă relativ târzie, în contextul procedurilor de insolvență. În alte state membre, restructurarea este posibilă într-o etapă mai timpurie, dar procedurile existente fie nu sunt pe cât de eficace ar trebui, fie sunt foarte formale, în special deoarece limitează posibilitatea de a se recurge la acorduri extrajudiciare. Soluțiile preventive sunt o tendință în creștere în dreptul în materie de insolvență. Tendința este de a privilegia abordări care, spre deosebire de abordarea tradițională constând în lichidarea unei întreprinderi aflate în dificultăți financiare, au drept obiectiv readucerea acesteia la o stare bună sau, cel puțin, salvarea acelor unități care încă sunt viabile din punct de vedere economic. Deseori, această abordare contribuie, printre alte beneficii pentru economie, la păstrarea locurilor de muncă sau la reducerea pierderilor evitabile de locuri de muncă. În plus, gradul de implicare în cadrele de restructurare preventivă a autorităților judiciare sau administrative, ori a celor numiți de aceste autorități variază de la lipsa implicării sau implicare minimă în unele state membre, până la implicare deplină în alte state membre. În mod similar, normele naționale care le oferă întreprinzătorilor o a doua șansă, în special cele prin care aceștia obțin remiterea de datoriile acumulate în cursul activității lor comerciale, diferă de la un stat membru la altul în ceea ce privește durata perioadei premergătoare remiterii de datorie și condițiile pentru remiterea de datorie.

(5)  În multe state membre durează mai mult de trei ani până când întreprinzătorii insolvenți, dar onești pot să obțină remiterea de datorie și să o ia de la capăt. Atunci când cadrele pentru remiterea de datorie și decăderi sunt ineficiente, întreprinzătorii sunt nevoiți să se mute în alte jurisdicții pentru a o putea lua de la capăt într-o perioadă rezonabilă, ceea ce presupune costuri suplimentare considerabile atât pentru creditorii lor, cât și pentru întreprinzătorii înșiși. Perioadele mari de valabilitate ale ordinelor de decădere care deseori însoțesc procedurile soldate cu remiterea de datorie creează obstacole în calea libertății de a iniția și a desfășura o activitate de întreprinzător independentă.

(6)  Durata excesivă a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie din mai multe state membre este un factor important care stă la baza unor rate scăzute de recuperare și care îi descurajează pe investitori să desfășoare activități comerciale în jurisdicțiile în care procedurile riscă să fie prea îndelungate și nejustificat de costisitoare.

(7)  Diferențele dintre statele membre în ceea ce privește procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie se traduc în costuri suplimentare pentru investitori atunci când aceștia evaluează riscul ca debitorii să se confrunte cu dificultăți financiare în unul sau mai multe state membre sau riscul investirii în afaceri viabile cu dificultăți financiare, precum și al costurilor suplimentare de restructurare a unor societăți care au sedii, creditori sau active în alte state membre. Aceasta se poate observa mai ales în cazul restructurării grupurilor internaționale de societăți. Investitorii identifică incertitudinea privind normele în materie de insolvență și riscul ca procedurile de insolvență fie foarte lungi sau complicate în alte state membre drept unul din principalele motive pentru care nu investesc sau nu intră în relații de afaceri cu un partener din afara statului membru în care sunt stabiliți. Această incertitudine are un efect descurajator, împiedicând libertatea de stabilire a întreprinderilor și încurajarea spiritului de întreprinzător și afectând buna funcționare a pieței interne. Cele mai multe dintre microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), în special, nu dețin resursele necesare pentru a evalua riscuri legate de activitățile transfrontaliere.

(8)  Diferențele dintre statele membre în ceea ce privește procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie duc la apariția unor condiții inegale de acces la creditare și a unor rate inegale de recuperare în statele membre. Un grad mai mare de armonizare în domeniul restructurării, insolvenței, remiterii de datorie și decăderilor este, în consecință, indispensabil pentru buna funcționare a pieței interne, în general, și pentru funcționarea uniunii piețelor de capital, în particular, precum și pentru reziliența economiilor europene, inclusiv pentru menținerea și crearea de locuri de muncă.

(9)  Ar trebui, de asemenea, să se reducă costurile suplimentare de evaluare a riscurilor și a cererilor de executare silită transfrontalieră pentru creanțele creditorilor întreprinzătorilor supraîndatorați care se mută în alt stat membru pentru a beneficia de o remitere de datorie într-o perioadă mult mai scurtă. Ar trebui, de asemenea, să se reducă costurile suplimentare pe care le suportă întreprinzătorii care sunt nevoiți să se mute în alt stat membru pentru a beneficia de o remitere de datorie. În plus, obstacolele ce decurg din perioadele lungi de valabilitate ale ordinelor de decădere legate de insolvența sau supraîndatorarea unui întreprinzător inhibă spiritul antreprenorial.

(10)  Orice operațiune de restructurare, în special dacă este de mare anvergură și care generează un impact semnificativ, ar trebui să se bazeze pe un dialog cu părțile interesate. Respectivul dialog trebuie să includă alegerea măsurilor preconizate în raport cu obiectivele operațiunii de restructurare, precum și opțiunile alternative, și ar trebui să existe o implicare adecvată a reprezentanților lucrătorilor, astfel cum este prevăzut în dreptul Uniunii și în dreptul intern.

(11)  Obstacolele din calea exercitării libertăților fundamentale nu se limitează la situațiile pur transfrontaliere. Existența unei piețe interne tot mai interconectate, în care mărfurile, serviciile, capitalul și lucrătorii circulă liber, și care are o dimensiune digitală tot mai pronunțată, înseamnă că foarte puține întreprinderi sunt pur naționale, dacă se iau în considerare toate elementele relevante, precum baza de clienți, lanțul de aprovizionare, domeniul de activitate, baza de investitori și baza de capital. Chiar și cazurile de insolvență pur naționale pot avea un impact asupra funcționării pieței interne, prin așa-numitul efect de domino al insolvențelor, prin care insolvența unui debitor poate declanșa alte insolvențe în lanțul de aprovizionare.

(12)  În Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului(6) sunt abordate aspecte precum competența, recunoașterea și executarea, dreptul aplicabil și cooperarea în cadrul procedurilor de insolvență transfrontaliere, precum și interconectarea registrelor de insolvență. În domeniul de aplicare al acestui regulament intră procedurile de prevenire prin care se încurajează salvarea debitorilor viabili din punct de vedere economic și procedurile de remitere de datorie pentru întreprinzători și pentru alte persoane fizice. Respectivul regulament nu rezolvă însă neconcordanțele dintre legislațiile naționale ce reglementează respectivele proceduri. Mai mult, un instrument limitat strict la cazurile de insolvență transfrontalieră nici nu ar îndepărta toate obstacolele din calea liberei circulații, nici nu ar crea posibilitatea ca investitorii să determine dinainte natura transfrontalieră sau internă a dificultăților financiare pe care debitorul le-ar putea avea în viitor. Este nevoie, așadar, de un instrument care să nu se limiteze la chestiuni de cooperare judiciară, ci să stabilească și standarde minime de drept material pentru procedurile de restructurare preventivă, precum și pentru procedurile care conduc la o remitere de datorie pentru întreprinzători.

(13)  Prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere domeniului de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/848. Acesta se dorește a fi pe deplin compatibilă cu respectivul regulament și complementară acestuia, prin impunerea obligației ca statele membre să instituie proceduri de restructurare preventivă care să respecte anumite principii minime de eficacitate. Aceasta nu schimbă abordarea urmărită în respectivul regulament, și anume de a permite statelor membre să mențină sau să introducă proceduri care nu îndeplinesc condiția publicității pentru notificare în temeiul anexei A din respectivul regulament. Cu toate că prezenta directivă nu impune ca procedurile din sfera sa de aplicare să îndeplinească toate condițiile de notificare în temeiul respectivei anexe, aceasta urmărește să faciliteze recunoașterea transfrontalieră a respectivelor proceduri, precum și recunoașterea și caracterul executoriu al hotărârilor.

(14)  Avantajul aplicării Regulamentului (UE) 2015/848 este că acesta prevede măsuri de protecție împotriva mutării abuzive a centrului intereselor principale ale debitorului în cursul procedurilor de insolvență transfrontaliere. De asemenea, în cazul procedurilor care nu sunt reglementate de respectivul regulament ar trebui să se aplice anumite restricții.

(15)  Este necesar să se reducă cheltuielile de restructurare, atât cele suportate de debitori, cât și cele suportate de creditori. Prin urmare, ar trebui să se reducă diferențele între statele membre care împiedică restructurarea timpurie a debitorilor viabili aflați în dificultăți financiare și care stânjenesc accesul întreprinzătorilor onești la o remitere de datorie. Reducerea unor astfel de diferențe ar crea astfel un plus de transparență, de securitate juridică și de previzibilitate pe întreg teritoriul Uniunii. Ar trebui ca în acest fel să se mărească la maximum randamentele obținute de toate tipurile de creditori și de investitori și să se încurajeze investițiile transfrontaliere. O mai mare coerență a procedurilor de restructurare și insolvență ar trebui să faciliteze, de asemenea, restructurarea grupurilor de societăți, indiferent de locul din Uniune în care își au sediul membrii grupului.

(16)  Dacă se îndepărtează barierele din calea restructurării preventive eficace a debitorilor viabili aflați în dificultăți financiare, se contribuie la reducerea la minimum a pierderilor de locuri de muncă și a pierderilor de valoare suferite de creditorii din lanțul de aprovizionare și se conservă know-how-ul și competențele, ceea ce este în avantajul economiei în general. Dacă întreprinzătorii pot beneficia mai ușor de o remitere de datorie, acest lucru ar ajuta să se evite excluderea lor de pe piața forței de muncă și li se permite să redemareze activități de întreprinzători, pe baza învățămintelor desprinse din experiențele anterioare. În plus, dacă se reduce durata procedurilor de restructurare, se măresc ratele de recuperare ale creditorilor, dat fiind că trecerea timpului nu ar face, în mod normal, decât să genereze noi pierderi ale valorii debitorului sau ale valorii afacerii debitorului. În cele din urmă, existența unor proceduri eficiente de restructurare preventivă de insolvență și de remitere de datorie ar permite o mai bună evaluare a riscurilor pe care le presupun deciziile de acordare și de luare de credite și o facilitare a adaptării debitorilor insolvenți sau supraîndatorați, ceea ce ar reduce la minimum costurile economice și sociale pe care le presupune procesul de reducere a gradului de îndatorare. Prezenta directivă trebuie să permită statelor membre flexibilitatea de a aplica principii comune, respectând totodată sistemele juridice naționale. Statele membre ar trebui să poată menține sau introduce în dreptul lor intern cadre de restructurare preventivă altele decât cele prevăzute în prezenta directivă.

(17)  Întreprinderile, și în special IMM-urile, care reprezintă 99 % din totalul întreprinderilor din Uniune, ar trebui să beneficieze de o abordare mai coerentă la nivelul Uniunii. IMM-urile au o probabilitate mai mare de a fi lichidate decât de a fi restructurate, pentru că trebuie să suporte costuri disproporționat mai mari decât cele suportate de întreprinderile mai mari. Se întâmplă deseori ca IMM-urile să nu dispună, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, de resursele necesare pentru a face față unor costuri de restructurare ridicate și pentru a profita de procedurile de restructurare mai eficiente disponibile doar în unele state membre. Pentru a-i ajuta pe acești debitori să se restructureze la costuri scăzute, ar trebui să fie elaborate la nivel național și puse la dispoziție online liste de verificare cuprinzătoare pentru planurile de restructurare, adaptate la nevoile și la particularitățile IMM-urilor. În plus, ar trebui să fie puse în practică instrumente de avertizare timpurie prin care debitorii să fie avertizați că trebuie să acționeze rapid, ținând seama de resursele limitate ale IMM-urilor pentru a angaja specialiști.

(18)  În cadrul definirii IMM-urilor, statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7) sau de Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii(8).

(19)  Este indicat să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive debitorii care sunt întreprinderi de asigurare și de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctele 1 și 4 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9), instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(10), firme de investiții și organisme de plasament colectiv, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 2 și 7 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, contrapărți centrale, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(11),

depozitari centrali de titluri de valoare, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(12), și alte instituții financiare și entități enumerate la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(13). Astfel de debitori sunt supuși unor regimuri speciale, iar autoritățile naționale de supraveghere și de rezoluție au competențe ample de intervenție în legătură cu aceștia. Statele membre ar trebui să poată exclude alte entități financiare furnizoare de servicii financiare care fac obiectul unor regimuri comparabile și unor competențe de intervenție comparabile.

(20)  Pentru aceleași considerente, este de asemenea indicat ca organismele publice constituite în temeiul dreptului intern să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să rezerve accesul la cadrele de restructurare preventivă persoanelor juridice, întrucât dificultățile financiare întâmpinate de întreprinzători pot fi eficient abordate nu numai prin intermediul unor proceduri de restructurare preventivă, ci și prin intermediul unor proceduri care conduc la remiterea de datorie sau prin intermediul unor restructurări informale în baza unor acorduri contractuale. Statele membre cu sisteme juridice diferite, în cazul în care același tip de entitate are un statut juridic diferit în sistemele juridice respective, ar trebui să poată aplica un regim uniform pentru toate astfel de entități. Un cadru de restructurare preventivă stabilit în temeiul prezentei directive nu ar trebui să afecteze creanțele și drepturile opozabile unui debitor care decurg din sistemele de pensii ocupaționale în cazul în care creanțele și drepturile respective au apărut într-o perioadă anterioară restructurării.

(21)  Supraîndatorarea consumatorilor este un motiv de mare preocupare economică și socială și este strâns legată de reducerea excedentului de datorie. În plus, deseori este imposibil să se facă o distincție clară între datoriile pe care întreprinzătorii le angajează în cursul comerțului, afacerii, meseriei sau profesiei lor și cele pe care le angajează în calitate de consumator. Întreprinzătorii nu ar beneficia în mod eficient de o a doua șansă dacă ar trebui să treacă prin proceduri separate, cu condiții de acces și perioade premergătoare remiterii de datorie diferite, pentru a-și obține remiterea de datoriile angajate în calitate de întreprindere și de celelalte datorii angajate în altă calitate decât cea de întreprindere. Din aceste motive, deși în prezenta directivă nu sunt incluse norme obligatorii referitoare la supraîndatorarea consumatorilor, ar fi recomandabil ca statele membre aplice și în cazul consumatorilor, în cel mai scurt timp posibil, dispozițiile prezentei directive referitoare la remiterea de datorie.

(22)  Cu cât un debitor poate să își detecteze dificultățile financiare și să ia măsurile corespunzătoare mai devreme, cu atât probabilitatea ca acesta să evite o insolvență iminentă este mai mare, iar în cazul unei întreprinderi a cărei viabilitate este compromisă definitiv, cu atât procedura de lichidare este mai bine organizată și mai eficientă. Pentru ca debitorii care încep să se confrunte cu dificultăți financiare să fie încurajați să ia din timp măsuri, ar trebui să existe, așadar, informații clare, actualizate, concise și ușor de utilizat despre procedurile de restructurare preventivă, precum și unul sau mai multe instrumente de avertizare timpurie. Pot fi utilizate instrumente de avertizare timpurie care iau forma unor mecanisme de alertă care să indice atunci când debitorul nu a efectuat anumite tipuri de plăți, de exemplu când nu a plătit impozitele sau contribuțiile la asigurările sociale. Astfel de instrumente ar putea fi dezvoltate fie de către statele membre însele, fie de către entități private, atâta timp cât obiectivul este realizat. Statele membre trebuie să pună la dispoziție online informațiile cu privire la instrumentele de avertizare timpurie, de exemplu pe un site internet sau o pagină web dedicată. Statele membre ar trebui să poată adapta instrumentele de avertizare timpurie în funcție de mărimea întreprinderii și ar trebui să poată stabili dispoziții privind instrumentele de avertizare timpurie specifice pentru întreprinderile și grupurile mari, care să țină seama de particularitățile acestora. Prezenta directivă nu ar trebui să atragă nicio răspundere a statelor membre pentru eventuale daune suferite prin proceduri de restructurare care sunt declanșate de astfel de instrumente de avertizare timpurie.

(23)  Într-un efort de a crește sprijinul pentru lucrători și reprezentanții lor, statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții lucrătorilor au acces la informații relevante și actualizate cu privire la existența unor instrumente de avertizare timpurie și trebuie, de asemenea, să aibă posibilitatea de a oferi sprijin pentru reprezentanții lucrătorilor în cadrul evaluării situației economice a debitorului.

(24)  Debitorii, inclusiv entitățile juridice și, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, persoanele fizice și grupurile de societăți, ar trebui să aibă la dispoziție un cadru de restructurare care să le permită să se ocupe de dificultățile lor financiare într-un stadiu timpuriu, când pare probabil că insolvența poate fi prevenită și viabilitatea activității asigurată. Acest cadru de restructurare ar trebui să fie disponibil înainte ca debitorii să fie declarați insolvenți în temeiul dreptului intern, adică înainte ca debitorii să îndeplinească condițiile prevăzute de dreptul intern pentru a intra în proceduri de insolvență colectivă, care în mod normal presupun desistarea totală a debitorului și numirea unui lichidator. Pentru a se evita utilizarea abuzivă a cadrelor juridice de insolvență, dificultățile financiare ale debitorului ar trebui să indice o probabilitate de insolvență, iar planul de restructurare ar trebui să aibă capacitatea de a preveni insolvența debitorului și de a asigura viabilitatea întreprinderii.

(25)  Referitor la creanțele care devin scadente sau care apar după depunerea unei cereri de deschidere a procedurii de restructurare preventivă, ori după deschiderea procedurii, statele membre ar trebui să poată stabili dacă aceste creanțe sunt incluse în măsurile de restructurare preventivă sau în suspendarea executărilor silite individuale. Statele membre ar trebui să poată decide dacă suspendarea executărilor silite individuale are efect asupra intereselor datorate pentru creanțe.

(26)  Statele membre ar trebui să poată introduce un test de viabilitate a debitorului ca o condiție pentru accesul la procedura de restructurare preventivă prevăzută de prezenta directivă. Un astfel de test trebuie efectuat fără a aduce prejudicii activelor debitorului, ceea ce ar putea lua forma, printre altele, acordării unei suspendări provizorii sau efectuării testului fără întârzieri nejustificate. Cu toate acestea, absența unui prejudiciu nu ar trebui să împiedice statele membre să solicite debitorului să-și dovedească viabilitatea pe propria cheltuială.

(27)  Faptul că statele membre pot limita accesul la un cadru de restructurare în ceea ce privește debitorii care au fost condamnați pentru încălcări grave ale obligațiilor contabile sau de ținere a evidențelor contabile nu ar trebui să împiedice statele membre de a limita și accesul debitorilor la cadrele de restructurare preventivă și în cazul în care registrele și evidențele lor sunt incomplete sau deficitare într-o măsură care nu permite să se stabilească cu certitudine starea financiară și a activității comerciale a debitorului.

(28)  Statele membre ar trebui să poată extinde domeniul de aplicare al cadrelor de restructurare preventivă prevăzute de prezenta directivă la situații în care debitorii se confruntă cu dificultăți de altă natură decât financiară, cu condiția ca aceste dificultăți să dea naștere unei amenințări reale și grave la adresa capacității prezente sau viitoare a unui debitor de a-și plăti datoriile la scadență. Perioada relevantă pentru stabilirea unei astfel de amenințări se poate raporta la o perioadă de câteva luni, sau chiar mai mult, pentru a ține cont de cazurile în care debitorul se confruntă cu dificultăți de altă natură decât financiară care amenință situația activității sale ca întreprindere în activitate și, pe termen mediu, lichiditatea sa. Un exemplu de acest fel ar putea fi cazul în care debitorul a pierdut un contract de importanță crucială pentru el.

(29)  În scopul promovării eficienței și al reducerii întârzierilor și a costurilor, cadrele naționale de restructurare preventivă ar trebui să conțină proceduri flexibile. În cazul în care prezenta directivă este pusă în aplicare prin intermediul a cel puțin două proceduri dintr-un cadru de restructurare, debitorul ar trebui să aibă acces la toate drepturile și garanțiile prevăzute de prezenta directivă în scopul realizării unei restructurări eficace. Cu excepția cazurilor de implicare obligatorie a autorităților judiciare sau administrative, prevăzută de prezenta directivă, statele membre ar trebui să poată limita implicarea unor astfel de autorități la ceea ce este necesar și proporțional, luând în considerare în același timp, printre altele, obiectivul protejării drepturilor și intereselor debitorilor și ale părților afectate, precum și obiectivul reducerii întârzierilor și a costurilor procedurilor. Atunci când creditorilor sau reprezentanților lucrătorilor li se dă autorizația de a iniția o procedură de restructurare în conformitate cu dreptul intern și în cazul în care debitorul este un IMM , statele membre ar trebui, ca condiție preliminară pentru inițierea procedurii, să solicite acordul debitorului și ar trebui să poată decide de asemenea să aplice respectiva cerință debitorilor care sunt întreprinderi mari.

(30)  Pentru a se evita costuri inutile ▌, pentru a se reflecta caracterul timpuriu al restructurării preventive și pentru a se încuraja debitorii să solicite restructurarea preventivă într-un stadiu timpuriu al dificultăților lor financiare, aceștia ar trebui, în principiu, să păstreze controlul asupra activelor lor și a activității lor comerciale curente. Numirea unui practician în domeniul restructurării, care să supravegheze activitatea unui debitor sau să preia parțial controlul operațiunilor zilnice ale unui debitor, nu ar trebui să fie obligatorie în toate cazurile, ci ar trebui să se facă de la caz la caz, în funcție de circumstanțele cazului sau de nevoile specifice ale debitorului. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată stabili că numirea unui practician în domeniul restructurării este întotdeauna necesară în anumite circumstanțe, cum ar fi în cazul în care: debitorul beneficiază de o suspendare generală a executărilor silite individuale; planul de restructurare trebuie să fie confirmat prin impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase; planul de restructurare include măsuri care afectează drepturile lucrătorilor; ori debitorul sau personalul său de conducere a acționat în mod infracțional, fraudulos sau într-o manieră prejudiciabilă în relațiile de afaceri.

(31)  Pentru a sprijini părțile la negocierea și redactarea unui plan de restructurare, statele membre ar trebui să prevadă obligativitatea numirii unui practician în domeniul restructurării, în cazul în care: o autoritate judiciară sau administrativă acordă debitorului o suspendare generală a executărilor silite individuale, cu condiția ca în acest caz practicianul să fie necesar pentru a proteja interesele părților; planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă prin impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase; a fost solicitat de către debitor; sau este solicitat de o majoritate a creditorilor cu condiția ca creditorii să acopere cheltuielile și onorariile practicianului.

(32)  Un debitor ar trebui să poată beneficia de o suspendare temporară a executărilor silite individuale, indiferent dacă aceasta este acordată de o autoritate judiciară sau administrativă ori prin efectul legii, cu scopul de a sprijini negocierile privind un plan de restructurare, pentru a putea continua să funcționeze sau cel puțin să conserve valoarea masei bunurilor sale în timpul negocierilor. În cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, ar trebui să fie posibil ca suspendarea să se poată aplica și în beneficiul terților furnizori de garanții, inclusiv a garanților și a furnizorilor de garanții. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată prevedea că autoritățile judiciare sau administrative pot refuza să acorde suspendarea executărilor silite individuale în cazul în care aceasta nu este necesară sau nu ar îndeplini obiectivul de sprijinire a negocierilor. Printre motivele de refuz s-ar putea număra lipsa susținerii din partea majorităților necesare a creditorilor sau, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, incapacitatea efectivă a debitorului de a-și plăti datoriile la scadență.

(33)  Pentru a facilita și a accelera derularea procedurilor, statele membre ar trebui să poată stabili, pe baza unor prezumții juris tantum, prezența unor motive de refuz a suspendării, în cazul în care, de exemplu, debitorul are conduita tipică a unui debitor aflat în imposibilitatea de a-și achita datoriile la scadență, cum ar fi o neîndeplinire substanțială a obligațiilor față de lucrători sau de agenții fiscale ori de securitate socială, sau în cazul în care debitorul sau personalul responsabil pentru gestionarea curentă a întreprinderii a săvârșit o infracțiune financiară care dă motive să se creadă că o majoritate a creditorilor nu va susține începerea negocierilor.

(34)  O suspendare a executărilor silite individuale ar putea fi generală, fiind aplicabilă tuturor creditorilor, sau ar putea fi aplicabilă doar anumitor creditori sau categorii de creditori. Statele membre ar trebui să poată exclude anumite creanțe sau categorii de creanțe din domeniul de aplicare al suspendării, în situații bine definite, cum ar fi creanțele care sunt garantate prin active a căror eliminare nu ar pune în pericol restructurarea activității sau cum ar fi creanțele creditorilor a căror suspendare ar crea un prejudiciu injust, de exemplu printr-o pierdere necompensată sau prin deprecierea garanției.

(35)  Pentru a se asigura echilibrul corect între drepturile debitorului și cele ale creditorilor, o suspendare a executărilor silite individuale ar trebui să se aplice pentru o perioadă maximă de până la patru luni. În cazurile complexe de restructurare însă ar putea fi necesară o perioadă mai mare. Statele membre ar trebui să poată stabili că, în astfel de cazuri, ▌autoritatea judiciară sau administrativă poate dispune prelungiri ale perioadei inițiale de suspendare ▌. În cazul în care autoritatea judiciară sau administrativă nu ia o decizie cu privire la prelungirea unei suspendări înainte ca aceasta să expire, suspendarea ar trebui să înceteze să producă efecte de la expirarea respectivei suspendări. Din motive de securitate juridică, durata totală a suspendării ar trebui să fie limitată la douăsprezece luni. Statele membre ar trebui să poată prevedea o suspendare pe o perioadă nedeterminată atunci când debitorul devine insolvent în conformitate cu dreptul intern. Statele membre ar trebui să poată decide dacă o suspendare provizorie de scurtă durată, acordată în așteptarea deciziei autorității judiciare sau administrative privind accesul la cadrul de restructurare preventivă, face sau nu obiectul termenelor prevăzute în prezenta directivă.

(36)  Pentru a se asigura că creditorii nu sunt afectați fără a fi necesar, statele membre ar trebui să prevadă că autoritățile judiciare sau administrative pot ridica suspendarea executărilor silite individuale dacă aceasta nu mai îndeplinește obiectivul de sprijinire a negocierilor, de exemplu în cazul în care devine evident că majoritatea necesară a creditorilor nu susține continuarea negocierilor. În cazul în care statele membre prevăd o astfel de posibilitate, suspendarea ar trebui de asemenea să fie ridicată dacă creditorii sunt prejudiciați în mod injust prin această suspendare. Statelor membre ar trebui să li se permită să limiteze posibilitatea ridicării suspendării la situațiile în care creditorii nu au avut posibilitatea de a fi audiați înainte de intrarea în vigoare a suspendării sau înainte de prelungirea acesteia. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă o perioadă minimă în care suspendarea nu poate fi ridicată. Pentru a stabili dacă creditorilor le-a fost cauzat un prejudiciu injust, autoritățile judiciare sau administrative ar trebui să poată verifica dacă prin suspendare se va conserva valoarea totală a masei bunurilor, precum și dacă debitorul acționează cu rea-credință sau cu intenția de a cauza prejudicii sau dacă acesta acționează în general împotriva așteptărilor legitime ale masei credale.

(37)  Prezenta directivă nu include dispoziții privind despăgubirile sau garanțiile pentru creditori ale căror garanții este posibil să scadă ca valoare în cursul suspendării. Se consideră că un creditor sau o clasă de creditori este prejudiciată în mod injust prin suspendare dacă, de exemplu, creanțele sale ar fi tratate ca urmare a suspendării într-un mod considerabil mai puțin favorabil decât dacă suspendarea nu ar fi aplicată sau dacă creditorul este pus într-o situație mai dezavantajoasă decât alți creditori aflați într-o poziție similară. Statele membre ar trebui să poată prevedea că, ori de câte ori se stabilește că a fost cauzat un prejudiciu injust în ceea ce privește unul sau mai mulți creditori sau una sau mai multe clase de creditori, suspendarea poate fi ridicată în ceea ce privește respectivii creditori sau respectivele clase de creditori ori în ceea ce privește toți creditorii. Statele membre ar trebui să poată decide cine este abilitat să solicite ridicarea suspendării.

(38)  Suspendarea executărilor silite individuale ar trebui, de asemenea, să însemne suspendarea unei obligații a debitorului de a solicita deschiderea sau de a proceda, la cererea unui creditor, la deschiderea unei proceduri de insolvență care ar putea duce la lichidarea debitorului. Astfel de proceduri de insolvență ar trebui să includă nu numai procedurile care, în temeiul legii, au ca unic rezultat posibil lichidarea debitorului, ci și proceduri care ar putea duce la restructurarea debitorului. Suspendarea deschiderii unei proceduri de insolvență la cererea creditorilor ar trebui să se aplice nu numai în cazul în care statele membre prevăd o suspendare generală a executărilor silite individuale aplicabilă tuturor creditorilor, ci și în cazul în care statele membre prevăd opțiunea unei suspendări a executărilor silite individuale care se aplică numai pentru un număr limitat de creditori. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată prevedea că procedura de insolvență poate fi deschisă la cererea unor autorități publice care nu acționează în calitate de creditor, ci în interesul general, cum ar fi un procuror.

(39)  Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice debitorii să plătească, în cursul normal al activității, creanțe unor creditori neafectați și creanțe aparținând unor creditori afectați ale căror creanțe apar în timpul suspendării executărilor silite individuale. Pentru a se garanta faptul că creditorii cu creanțe care au apărut înainte de deschiderea unei proceduri de restructurare sau a unei suspendări a executărilor silite individuale nu pun presiune pe debitor să plătească creanțele respective, care altfel ar fi reduse prin punerea în aplicare a planului de restructurare, statele membre ar trebui să poată prevedea suspendarea obligației de plată a debitorului cu privire la plata creanțelor respective.

(40)  Când debitorul intră într-o procedură de insolvență, este posibil ca unii furnizori să aibă drepturi contractuale, prevăzute în așa-numitele clauze de rezoluțiune, de a rezilia contractul de furnizare pe simplul motiv al insolvenței, chiar dacă debitorul și-a îndeplinit obligațiile în mod corespunzător. Clauzele de rezoluțiune ar putea fi activate atunci când debitorul formulează o cerere de măsuri de restructurare preventivă. Atunci când clauzele de acest fel sunt invocate deși debitorul se află doar în stadiul de negociere a unui plan de restructurare sau de solicitare a unei suspendări a executărilor silite individuale sau invocate atunci când privesc un eveniment legat de suspendare, încetarea anticipată ar putea avea un impact negativ asupra activității comerciale a debitorului și a salvării cu succes a acesteia. Prin urmare, în astfel de cazuri, este necesar să se stabilească că creditorilor ▌ nu li se permite să invoce clauze de rezoluțiune care fac referire la negocieri privind un plan de restructurare, la o suspendare sau la un eveniment similar legat de suspendare.

(41)  Rezilierea anticipată poate afecta capacitatea unei întreprinderi de a-și continua activitatea în cursul negocierilor de restructurare, în special atunci când este vorba de contracte pentru furnizări esențiale, cum ar fi gazele, energia electrică, apa, telecomunicațiile și serviciile de plăți cu cardul. Statele membre ar trebui să prevadă că creditorilor cărora li se aplică suspendarea executărilor silite individuale, și ale căror creanțe au apărut înaintea suspendării și nu au fost plătite de către un debitor, nu li se permite să refuze executarea contractelor în derulare esențiale, să rezilieze, să execute în mod anticipat sau să modifice în orice alt mod aceste contracte pe perioada suspendării, cu condiția ca debitorul să respecte obligațiile care îi revin în temeiul acestor contracte care ajung la scadență în cursul suspendării. Exemple de contracte în derulare sunt, de exemplu, acordurile de leasing și de licență, contractele de furnizare pe termen lung și acordurile de franciză.

(42)  Prezenta directivă trebuie să stabilească standarde minime pentru conținutul unui plan de restructurare. Statele membre ar trebui să poată totuși să solicite explicații suplimentare în planul de restructurare, de exemplu în ceea ce privește criteriile conform cărora creditorii au fost grupați, care pot fi relevante în situațiile în care o datorie este garantată doar parțial. Statele membre nu ar trebui să fie obligate să solicite opinia unui expert în ceea ce privește valoarea activelor care trebuie să fie indicate în plan.

(43)  Creditorii afectați de un plan de restructurare, inclusiv lucrătorii, și, în cazul în care dreptul intern permite, deținătorii de titluri de capital, ar trebui să aibă drept de vot asupra adoptării unui plan de restructurare. Statele membre ar trebui să poată prevedea un număr limitat de excepții de la această normă. Părțile neafectate de planul de restructurare nu ar trebui să aibă drepturi de vot în legătură cu planul, iar aprobarea acestuia ar trebui să fie posibilă fără sprijinul părților respective. Conceptul de părți afectate include lucrătorii doar în calitatea lor de creditori. Prin urmare, dacă statele membre decid să excludă de la cadrul preventiv de restructurare creanțele lucrătorilor, lucrătorii nu ar trebui să fie considerați părți afectate. Votul privind adoptarea unui plan de restructurare ar putea lua forma unei proceduri de vot oficiale sau a unei proceduri de consultare și ajungere la un acord cu majoritatea prevăzută a părților afectate. Atunci când votul ia forma unui acord cu majoritatea prevăzută, părților afectate care nu au fost implicate în acord ar putea totuși să le fie oferită oportunitatea de a se alătura la planul de restructurare.

(44)  Pentru a se asigura că drepturile care sunt similare în esență sunt tratate în mod echitabil și că planurile de restructurare pot fi adoptate fără prejudicierea abuzivă a drepturilor părților afectate, părțile afectate ar trebui să fie tratate în clase separate care să corespundă criteriilor de împărțire în clase prevăzute în dreptul intern. Împărțirea în clase înseamnă gruparea părților afectate în scopul adoptării unui plan în așa fel încât să li se reflecte drepturile aferente creanțelor și intereselor afectate și rangul de prioritate al acestora. O cerință minimă este aceea că creditorii garantați și creditorii negarantați ar trebui să fie tratați întotdeauna în clase separate. Statele membre ar trebui să poată totuși solicita să fie formate mai mult de două clase de creditori, inclusiv clase diferite de creditori garantați și negarantați și clase de creditori cu creanțe subordonate. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să trateze tipuri de creditori care nu au o comunitate de interese suficientă, cum ar fi autoritățile fiscale sau de securitate socială, în clase separate. În dreptul intern ar putea să se prevadă că creanțele garantate se pot împărți în părți garantate și părți negarantate, în funcție de valoarea estimată a garanțiilor. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să prevadă norme specifice în sprijinul împărțirii în clase, în temeiul cărora creditorii nediversificați sau creditorii deosebit de vulnerabili într-un alt mod, cum ar fi lucrătorii sau furnizorii mici, ar profita de respectiva împărțire în clase.

(45)  Statele membre ar trebui să poată prevedea că debitorii care sunt IMM-uri, din cauza structurii relativ simple a capitalului lor, pot fi exceptați de la obligația de a trata părțile afectate în clase separate, în baza structurii lor de capital relativ simple. În cazurile în care IMM-urile au decis să creeze o singură clasă cu drept de vot și respectiva clasă votează împotriva planului, debitorii ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta un alt plan, în conformitate cu principiile generale ale prezentei directive.

(46)  Statele membre ar trebui să asigure, în orice caz, în dreptul intern, tratamentul adecvat al chestiunilor de importanță deosebită pentru împărțirea în clase, cum ar fi creanțele părților cu legături între ele, precum și că dreptul lor intern conține norme referitoare la tratamentul creanțelor potențiale și al creanțelor contestate. Statele membre ar trebui să poată reglementa modul în care să fie tratate creanțele contestate în scopul alocării drepturilor de vot. Autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să examineze împărțirea în clase, inclusiv selectarea creditorilor afectați de plan, atunci când planul de restructurare este depus spre confirmare. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată prevedea ca autoritatea respectivă să aibă posibilitatea de a examina împărțirea în clase și mai devreme, în cazul în care întreprinderea care propune planul solicită validarea sau îndrumări prealabile.

(47)  În dreptul intern ar trebui să se stabilească majoritățile necesare, astfel încât minoritatea părților afectate din fiecare clasă să nu poată împiedica adoptarea unui plan de restructurare care nu le prejudiciază în mod abuziv drepturile și interesele. Fără o regulă a majorității obligatorie pentru creditorii garantați disidenți, restructurarea timpurie ar fi imposibilă în numeroase cazuri, de exemplu atunci când este nevoie de o restructurare financiară, dar întreprinderea este altfel viabilă. Pentru a se asigura că rolul pe care părțile îl au în adoptarea planurilor de restructurare este proporțional cu interesele pe care le dețin în întreprindere, majoritatea necesară ar trebui să se bazeze pe cuantumul creanțelor creditorilor sau al intereselor deținătorilor de titluri de capital din fiecare clasă dată. Statele membre ar trebui să poată, în plus, să impună existența unei majorități numerice a părților afectate din fiecare clasă. Statele membre ar trebui să poată stabili norme în ceea ce privește părțile afectate cu drept de vot care nu își exercită respectivul dreptul în mod corect sau nu sunt reprezentate, cum ar fi norme care permit ca respectivele părțile afectate să fie luate în considerare pentru un prag de participare sau pentru calcularea majorității. De asemenea, statele membre ar trebui să poată prevedea un prag de participare pentru vot.

(48)  Este necesar ca planul de restructurare să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă, în acest fel asigurându-se că reducerea drepturilor creditorilor sau a intereselor deținătorilor de titluri de capital este proporțională cu beneficiile aduse de restructurare și că respectivii creditori și deținători de titluri de capital au acces la o cale de atac eficientă. Confirmarea este necesară în special în cazul în care: există părți afectate disidente; planul de restructurare conține dispoziții privind o finanțare nouă; sau implică o pierdere de peste 25 % din forța de muncă. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată prevedea că și în alte cazuri este necesară confirmarea de către o autoritate judiciară sau administrativă. O confirmare a unui planul care implică pierderea a peste 25 % din forța de muncă ar trebui să fie necesară doar în cazul în care dreptul intern permite cadrelor de restructurare preventivă să prevadă măsuri care să aibă un efect direct asupra contractelor de muncă.

(49)  Statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea judiciară sau administrativă este competentă să respingă un plan în cazul căruia s-a stabilit că ar reduce drepturile creditorilor sau deținătorilor de titluri de capital disidenți, la un nivel fie sub valoarea pe care aceștia s-ar așteaptă în mod rezonabil să o primească în cazul lichidării întreprinderii debitorului, indiferent dacă aceasta din urmă se realizează prin vânzarea individuală a bunurilor sau prin vânzarea în bloc a bunurilor, ca subansamblu funcțional, ▌în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărui debitor, fie la un nivel sub valoarea pe care s-ar aștepta în mod rezonabil să o primească în cazul scenariului următoarei alternative optime dacă planul de restructurare nu ar fi confirmat. Cu toate acestea, atunci când planul este confirmat printr-o impunere a unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase, ar trebui să se facă referire la mecanismul de protecție folosit într-un astfel de scenariu. În cazul în care statele membre aleg să efectueze o determinare a valorii debitorului ca întreprindere în activitate, valoarea întreprinderii în activitate trebuie să țină seama de activitatea debitorului pe termen mai lung, spre deosebire de valoarea de lichidare. Valoarea întreprinderii în activitate este, de regulă, mai mare decât ▌valoarea de lichidare, deoarece se bazează pe prezumția că întreprinderea își continuă activitatea cu cea mai mică perturbare posibilă, beneficiază de încrederea creditorilor financiari, a acționarilor și a clienților, continuă să genereze venituri și limitează impactul asupra lucrătorilor.

(50)  În măsura în care îndeplinirea criteriului respectării intereselor creditorilor ar trebui examinată de către autoritatea judiciară sau administrativă numai în cazul unei contestări a planului de restructurare pe acest temei, pentru a se evita efectuarea unei determinări a valorii în fiecare caz, statele membre ar trebui să poată stabili examinarea din oficiu a altor condiții pentru confirmare. Statele membre ar trebui să poată adăuga alte condiții a căror respectare este necesară pentru confirmarea unui plan de restructurare, cum ar fi o protecție adecvată a deținătorilor de titluri de capital. Autoritățile judiciare sau administrative ar trebui să poată refuza să confirme planurile de restructurare care nu au perspective rezonabile de prevenire a insolvenței debitorului sau de asigurare a viabilității întreprinderii. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să fie obligate să asigure efectuarea din oficiu a unei astfel de evaluări.

(51)  Notificarea tuturor părților afectate ar trebui să fie una dintre condițiile pentru confirmarea unui plan de restructurare. Statele membre ar trebui să poată defini forma notificării, să poată identifica momentul la care aceasta trebuie efectuată, precum și să poată stabili prevederi pentru tratamentul creanțelor necunoscute referitoare la notificare. Statele membre ar trebui să poată dispune obligativitatea informării părților neafectate cu privire la planul de restructurare.

(52)  Pentru a respecta criteriul „respectării intereselor creditorilor” ar trebui să se considere că niciun creditor disident nu se va găsi, prin planul de restructurare, într-o situație mai puțin favorabilă decât în caz de lichidare, indiferent dacă ▌aceasta se realizează prin vânzarea individuală a bunurilor sau prin vânzarea în bloc a bunurilor, ca subansamblu funcțional, ori decât în scenariul următoarei alternative optime dacă planul de restructurare nu ar fi confirmat. Statele membre ar trebui să poată alege unul dintre aceste două praguri atunci când pun în aplicare criteriul respectării intereselor creditorilor în dreptul intern. Criteriul respectiv ar trebui aplicat în toate cazurile în care un plan trebuie confirmat pentru a fi obligatoriu pentru creditorii disidenți sau, eventual, pentru clasele disidente de creditori. O consecință a criteriului respectării intereselor creditorilor este că, în cazul în care creditorii instituționali publici se bucură de un statut privilegiat în temeiul dreptului intern, statele membre ar putea prevedea că planul nu poate impune anularea integrală sau parțială a creanțelor creditorilor respectivi.

(53)  Deși ar trebui să se considere întotdeauna că un plan de restructurare este adoptat dacă este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată, ar trebui totuși să fie posibil ca un plan de restructurare care nu este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă la propunerea unui debitor sau cu acordul debitorului. În cazul unei persoane juridice, statele membre ar trebui să poată decide dacă, în scopul adoptării sau confirmării unui plan de restructurare, debitorul trebuie să fie înțeles ca fiind consiliul de administrație al persoanei juridice sau o anumită majoritate a acționarilor ori a deținătorilor de titluri de capital. Pentru ca, în cazul impunerii unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase, planul să fie confirmat, el trebuie să fie sprijinit de o majoritate a claselor de părți afectate cu drept de vot. Cel puțin una dintre clasele respective trebuie să fie o clasă de creditori garantați sau să aibă rang prioritar față de clasa de creditori negarantați obișnuiți.

(54)  Ar trebui să fie posibil ca, în situația în care o majoritate a claselor cu drept de vot nu susțin planul de restructurare, planul să poată fi totuși confirmat dacă este sprijinit de cel puțin o clasă de creditori afectați sau lezați care, în urma determinării valorii debitorului ca întreprindere în activitate, să primească o plată sau să își păstreze vreun interes, ori, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, despre care se poate considera în mod rezonabil că ar primi o plată sau și-ar păstra vreun interes dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare în temeiul dreptului intern. Într-o astfel de situație, statele membre ar trebui să poată să mărească numărul de clase care sunt necesare pentru aprobarea planului, fără a fi neapărat obligatoriu ca, după determinarea valorii debitorului ca întreprindere în activitate, toate aceste clase să primească o plată sau să își păstreze vreun interes în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să solicite acordul tuturor claselor. În mod corespunzător, în cazul în care există doar două clase de creditori, acordul al cel puțin unei clase ar trebui considerat suficient, dacă sunt îndeplinite și alte condiții pentru aplicarea uuni plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase. Creditorii sunt considerați lezați dacă are loc o reducere a valorii creanțelor lor.

(55)  În cazul impunerii unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase, statele membre ar trebui să asigure faptul că planul propus nu prejudiciază în mod injust clasele disidente de creditori afectați, iar statele membre ar trebui să ofere o protecție suficientă pentru aceste clase disidente. Statele membre ar trebui să poată proteja o clasă disidentă de creditori afectați asigurând faptul că aceasta face obiectul unui tratament cel puțin la fel de favorabil ca orice altă clasă de același rang și mai favorabil decât orice clasă de rang inferior. Ca alternativă, statele membre ar putea proteja o clasă disidentă de creditori afectați asigurându-se că această clasă disidentă este satisfăcută integral dacă o clasă de rang inferior beneficiază de o distribuire sau păstrează un interes în contextul planului de restructurare („regula de prioritate absolutăˮ). Statele membre ar trebui să dispună de marjă de apreciere în ceea ce privește punerea în aplicare a conceptului de „satisfacere integralăˮ, inclusiv în ceea ce privește momentul efectuării plății, atât timp cât principalul creanței și, în cazul creditorilor garantați, valoarea garanției sunt protejate. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să hotărască asupra alegerii mijloacelor echivalente prin care poate fi satisfăcută în întregime creanța inițială.

(56)  Statele membre ar trebui să poată deroga de la regula de prioritate absolută, de exemplu acolo unde este considerat corect ca deținătorii de titluri de capital să păstreze anumite interese în contextul planului, în pofida obligării unei clase de rang superior să accepte o reducere a creanțelor sale, sau ca furnizorii esențiali care fac obiectul dispoziției privind suspendarea executărilor silite individuale să fie plătiți înaintea claselor de creditori de rang superior. Statele membre ar trebui să poată alege pe care dintre mecanismele de protecție dintre cele menționate mai sus să le instituie.

(57)  Deși interesele legitime ale acționarilor sau ale altor deținători de titluri de capital ar trebui să fie protejate, statele membre ar trebui totuși să se asigure și că aceștia nu pot împiedica în mod nejustificat adoptarea unor planuri de restructurare care ar permite debitorului să devină din nou viabil. Statele membre ar trebui să poată recurge la diferite mijloace pentru îndeplinirea respectivului obiectiv, de exemplu refuzând deținătorilor de titluri de capital dreptul de vot asupra unui plan de restructurare și făcând ca adoptarea unui plan de restructurare ▌să nu fie condiționată de acordul deținătorilor de titluri de capital care, în cazul unei determinări a valorii întreprinderii, nu ar primi nicio plată și nicio altă formă de retribuție dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare. ▌Cu toate acestea, atunci când deținătorii de titluri de capital au drept de vot asupra unui plan de restructurare, autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să poată confirma planul prin aplicarea normelor privind impunerea a unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase, în ciuda diferenței de opinie a uneia sau mai multor clase de deținători de titluri de capital. Statele membre care exclud de la vot deținătorii de titluri de capital nu sunt obligate să aplice regula de prioritate absolută în raporturile dintre creditori și deținătorii de titluri de capital. Un alt mijloc posibil de asigurare a faptului că deținătorii de titluri de capital nu împiedică în mod nejustificat adoptarea unui plan de restructurare ar fi ca să se asigure că măsurile de restructurare care afectează direct drepturile deținătorilor de titluri de capital și care trebuie aprobate de către adunarea generală a acționarilor în temeiul dreptului societăților, nu fac obiectul unor cerințe de majoritate nejustificat de ridicate și că deținătorii de titluri de capital nu au nicio competență în ceea ce privește măsurile de restructurare care nu aduc atingere directă drepturilor lor.

(58)  Ar putea fi necesare mai multe clase de deținători de titluri de capital în cazurile în care există diferite clase de titluri de participare cu diferite drepturi. Deținătorii de titluri de capital în IMM-uri care nu sunt simpli investitori, ci sunt proprietarii întreprinderii și care contribuie la întreprindere în alte moduri, cum ar fi prin cunoștințele și competențele lor de management, s-ar putea să nu fie motivați să se restructureze în aceste condiții. Din acest motiv, impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase ar trebui să rămână opțional pentru debitorii care sunt IMM-uri.

(59)  Planul de restructurare ar trebui să permită, în scopul punerii lui în aplicare, posibilitatea ca deținătorii de titluri de capital în cadrul unor IMM-uri să ofere asistență pentru restructurare sub formă nemonetară (de exemplu cu experiența, cu reputația sau cu contactele lor de afaceri).

(60)  Lucrătorii ar trebui să beneficieze de protecția deplină asigurată de dreptul muncii în toate procedurile de restructurare preventivă. În mod concret, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor lucrătorilor care sunt garantate prin Directivele 98/59/CE(14) și 2001/23/CE(15) ale Consiliului, și prin Directivele 2002/14/CE(16), 2008/94/CE(17) și 2009/38/CE(18) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Obligațiile referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor în temeiul dispozițiilor naționale de transpunere a respectivelor directivelor rămân neatinse. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor cu privire la decizia de a recurge la un cadru de restructurare preventivă, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE.

(61)  Lucrătorilor și reprezentanților acestora ar trebui să li se furnizeze informații privind planul de restructurare propus, în măsura prevăzută în dreptul Uniunii, pentru a le da posibilitatea să efectueze o evaluare aprofundată a diferitelor scenarii. În plus, lucrătorii și reprezentanții acestora ar trebui să fie implicați în măsura în care este necesar în vederea îndeplinirii cerințelor de consultare prevăzute de dreptul Uniunii. Dată fiind necesitatea de a asigura un nivel corespunzător de protecție a lucrătorilor, statele membre ar trebui să fie obligate să nu permită ca executarea silită a creanțelor neachitate ale lucrătorilor ▌să facă obiectul unei suspendări a executărilor silite individuale, indiferent dacă aceste creanțe s-au născut înainte sau după data dispunerii suspendării. O suspendare a executării silite a creanțelor neachitate ale lucrătorilor ar trebui să fie permisă numai pentru sumele și pentru perioada în care plata creanțelor de acest fel este garantată efectiv la un nivel asemănător prin alte mijloace în temeiul dreptului intern ▌. În cazul în care dreptul intern prevede restricții de aplicare a răspunderii instituțiilor de garantare, în ceea ce privește durata garanției sau suma plătită lucrătorilor, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a cere executarea silită a creanțelor lor față de angajator pentru orice deficit chiar și în perioada de suspendare. Ca alternativă, statele membre ar trebui să poată să excludă creanțele lucrătorilor din domeniul de aplicare al cadrelor de restructurare preventivă și să prevadă protecția acestora în temeiul dreptului intern.

(62)  Atunci când planul de restructurare presupune transferul unei părți dintr-o întreprindere sau activitate, drepturile lucrătorilor care decurg dintr-un contract de muncă sau dintr-un raport de muncă, în special, dreptul la salariu, ar trebui să fie menținute în conformitate cu articolele 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE, fără a se aduce atingere normelor specifice aplicabile în cazul unor proceduri de insolvență, prevăzute la articolul 5 din respectiva directivă, și, în special, posibilităților prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din respectiva directivă. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului la informare și la consultare care sunt garantate prin Directiva 2002/14/CE, inclusiv cu privire la deciziile care ar putea duce la modificări importante în organizarea muncii sau în relațiile contractuale, în vederea obținerii unui acord asupra deciziilor de această natură. În plus, lucrătorii ale căror creanțe sunt afectate de un plan de restructurare ar trebui să aibă, în temeiul prezentei directive, dreptul de vot asupra planului. În ceea ce privește votarea planului de restructurare, statele membre ar trebui să poată decide să încadreze lucrătorii într-o clasă separată de alte clase de creditori.

(63)  Autoritățile judiciare sau administrative ar trebui să decidă doar cu privire la determinarea valorii unei întreprinderi fie în lichidare, fie în scenariul următoarei alternative optime dacă planul de restructurare nu a fost confirmatîn cazul în care o parte afectată disidentă contestă planul de restructurare. Acest lucru nu trebuie să împiedice statele membre să efectueze determinări ale valorii în alte contexte prevăzute de dreptul intern. Cu toate acestea, ar trebui să se permită ca o astfel de decizie să poată consta și în aprobarea unei determinări a valorii efectuate de către un expert sau a unei determinări a valorii prezentate de debitor sau de o altă parte într-o etapă anterioară a procesului. În cazul în care se ia decizia de a efectua o determinare a valorii, statele membre ar trebui să poată dispune norme speciale, separate de legea generală a dreptului procedural civil, pentru o determinare a valorii în cazuri de restructurare, în vederea asigurării faptului că aceasta are loc în cel mai scurt timp. Nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor privind sarcina probei prevăzute de dreptul intern în cazul unei determinări a valorii.

(64)  Efectele obligatorii ale unui plan de restructurare ar trebui să se limiteze la părțile afectate care au fost implicate în adoptarea planului. Statele membre ar trebui să poată stabili ce înseamnă ca un creditor să fie implicat, inclusiv în cazul creditorilor necunoscuți sau al creditorilor unor creanțe viitoare. De exemplu, statele membre ar trebui să poată hotărî ce tratament să li se aplice creditorilor care au fost notificați în mod corect, dar care nu au participat la proceduri.

(65)  Părțile afectate interesate ar trebui să poată ataca decizia de confirmare a unui plan de restructurare emisă de o autoritate administrativă. Statele membre ar trebui să poată introduce, de asemenea, opțiunea de a ataca decizia de confirmare a unui plan de restructurare emisă de o autoritate judiciară. Pentru a se asigura eficacitatea planului, pentru a se reduce lipsa de securitate și pentru a se evita întârzierile nejustificate, căile de atac ar trebui totuși, ca regulă generală, să nu aibă efecte suspensive și ca atare să nu împiedice punerea în aplicare a unui plan de restructurare. Statele membre ar trebui să poată stabili sau limita motivele de atac. Acolo unde este atacată decizia de confirmare a planului, statele membre ar trebui să poată permite autorității judiciare să emită o decizie preliminară sau un rezumat al deciziei care să facă execuția și punerea în aplicare a planului imună față de o eventuală admitere a căii de atac aflate pe rol. În cazul în care calea de atac este admisă, autoritățile judiciare sau administrative ar trebui, ca alternativă la respingerea planului, să poată lua în considerare o modificare a planului, dacă această posibilitate este prevăzută de statele membre, precum și o confirmare a planului fără modificări. Părțile ar trebui să poată propune sau vota orice modificări ale planului, , la inițiativa lor sau la solicitarea autorității judiciare. Statele membre ar trebui să poată prevedea, de asemenea, o compensație pentru pierderile bănești ale părții a cărei cale de atac a fost admisă. Dreptul intern trebuie să prevadă calea de urmat pentru o eventuală nouă suspendare sau prelungire a suspendării în cazul în care autoritatea judiciară hotărăște că atacul are efect suspensiv.

(66)  Adesea, reușita unui plan de restructurare depinde de ▌acordarea sau neacordarea unei asistențe financiare debitorului pentru sprijinirea în primul rând a funcționării întreprinderii pe durata negocierilor de restructurare și, în al doilea rând, pentru punerea în aplicare a planului de restructurare, după ce acesta a fost confirmat. Asistența financiară ar trebui înțeleasă în sens larg, incluzând furnizarea de fonduri sau garanții din partea unor părți terțe și furnizarea de stocuri, bunuri de inventar, materii prime și utilități, de exemplu prin a acorda debitorului o perioadă mai lungă de rambursare. Finanțarea intermediară și finanțarea nouă ar trebui, prin urmare, să fie exceptate de la acțiunile în anulare prin care se urmărește ca aceste finanțări să fie declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită pe motivul că ar fi în detrimentul masei credale în contextul unor proceduri de insolvență ulterioare.

(67)  Existența unor norme de drept intern în materie de insolvență care să prevadă că pot fi introduse acțiuni în anularea finanțării intermediare și a celei noi sau care să prevadă că noii împrumutători sunt pasibili de sancțiuni civile, administrative sau penale pentru că acordă credite unor debitori aflați în dificultate financiară ar putea pune în pericol disponibilitatea finanțării necesare pentru negocierea și punerea în aplicare cu succes a planului de restructurare. Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere altor motive de declarare a finanțării noi sau a celei intermediare ca fiind nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită sau de declanșare a răspunderii civile, penale sau administrative a furnizorilor acestui tip de finanțare, astfel cum este prevăzut în dreptul intern. Printre aceste alte motive se pot număra, printre altele, frauda, reaua-credință, un anumit tip de relație între părți care ar putea fi asociat cu un conflict de interese, precum în cazul tranzacțiilor dintre părți afiliate sau dintre acționari și societate, și al tranzacțiilor în care o parte a primit valori sau garanții fără să aibă dreptul la acestea la momentul tranzacției sau în modul în care s-a efectuat transferul.

(68)  Atunci când finanțarea intermediară este prelungită, părțile nu știu dacă planul de restructurare va fi confirmat sau nu în cele din urmă. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să fie obligate să limiteze protecția finanțării intermediare la cazurile în care planul este adoptat de creditori sau confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă ▌. Pentru a se preveni eventualele abuzuri, ar trebui să fie protejate numai finanțările care sunt necesare în mod rezonabil și imediat pentru ca întreprinderea debitorului să continue să funcționeze sau să supraviețuiască ori pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie menținută sau îmbunătățită în așteptarea confirmării planului. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să introducă un mecanism de control ex ante pentru finanțarea intermediară. Statele membre ar trebui să poată limita protecția pentru finanțarea nouă la cazurile în care planul este confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă, iar pentru finanțarea intermediară la cazurile în care aceasta face obiectul unui control ex ante. Un mecanism de control ex ante al finanțării intermediare sau al altor tranzacții ar putea fi exercitat de un practician în domeniul restructurării, de un comitet al creditorilor sau de o autoritate judiciară sau administrativă. Garanțiile minime care ar trebui prevăzute pentru finanțarea intermediară și finanțarea nouă sunt protecția împotriva acțiunilor în anulare și protecția împotriva răspunderii personale. Cu toate acestea, pentru ca noii împrumutători să fie încurajați să își asume riscul mai mare de a investi într-un debitor viabil aflat în dificultăți financiare, ar putea fi necesar să se prevadă alte stimulente, cum ar fi să se acorde prioritate finanțărilor respective, cel puțin față de creanțele negarantate din eventualele proceduri de insolvență ulterioare.

(69)  Pentru a se promova o cultură care încurajează restructurarea preventivă timpurie, este de dorit ca tranzacțiile care sunt rezonabile și imediat necesare pentru negocierea sau punerea în aplicare a unui plan de restructurare să beneficieze de protecție împotriva acțiunilor în anulare în eventualele proceduri de insolvență ulterioare. Autoritățile judiciare sau administrative ar trebui să poată, de exemplu, să aibă în vedere, la stabilirea caracterului rezonabil și a necesității imediate a unor cheltuieli și comisioane, proiecțiile și estimările prezentate părților afectate, unui comitet al creditorilor, unui practician în domeniul restructurării sau chiar autorității judiciare sau administrative. În acest scop, statele membre ar trebui să poată să le solicite, de asemenea, debitorilor să furnizeze și să actualizeze estimările relevante. Prin această protecție ar trebui să se mărească securitatea în privința tranzacțiilor efectuate cu întreprinderi despre care se știe că se află în dificultate financiară și să îndepărteze teama creditorilor și a investitorilor că toate tranzacțiile de acest fel ar putea fi declarate nule în cazul în care restructurarea nu reușește. Statele membre ar trebui să poată stabili un moment în timp anterior deschiderii unei proceduri de restructurare preventivă și acordării suspendării executărilor silite individuale, de la care comisioanele și costurile aferente negocierii, adoptării, confirmării sau solicitării de asistență profesională pentru planul de restructurare încep să beneficieze de protecție împotriva acțiunilor în anulare. În cazul altor plăți și viramente și al protecției plății salariilor lucrătorilor, un astfel de moment de începere ar putea fi reprezentat și de acordarea suspendării sau de deschiderea procedurii de restructurare preventivă.

(70)  Pentru a se încuraja și mai mult restructurarea preventivă, este important să se asigure că directorii nu sunt descurajați să exercite o judecată de afaceri rezonabilă sau să asume riscuri comerciale rezonabile, în special atunci când prin acestea s-ar îmbunătăți perspectivele unei restructurări a activităților potențial viabile. Atunci când societatea cunoaște dificultăți financiare, directorii ar trebui să ia măsuri pentru a reduce la minimum pierderile și a evita insolvența, ▌cum ar fi: solicitarea de consultanță profesională, inclusiv cu privire la restructurare și insolvență, recurgând, de exemplu, la instrumentele de avertizare timpurie, când acestea există; protejarea activelor societății, pentru a mări la maximum valoarea și a preveni pierderea de active esențiale; luarea în considerare a structurii și funcțiilor activității pentru a examina viabilitatea și a reduce cheltuielile; abținerea de la angajarea societății în tipurile de tranzacție care ar putea face obiectul unor acțiuni în anulare, cu excepția cazurilor în care există o justificare comercială corespunzătoare; continuarea desfășurării de schimburi comerciale, atunci când este indicat să se procedeze în acest fel în vederea măririi la maximum a valorii întreprinderii ca întreprindere în activitate; purtarea de negocieri cu creditorii și intrarea în proceduri de restructurare preventivă.

(71)  Atunci când debitorul se apropie de insolvență, este important ca interesele legitime ale creditorilor să fie protejate împotriva deciziilor de management care ar putea avea un impact asupra constituirii masei bunurilor debitorului, în special în cazul în care deciziile respective ar putea avea ca efect diminuarea într-o și mai mare măsură a valorii masei bunurilor care pot fi utilizate în eforturile de restructurare sau repartizate creditorilor. Este necesar, prin urmare, să se asigure că, în aceste circumstanțe, directorii să nu întreprindă, cu intenție sau din gravă neglijență, nicio acțiune care ar genera un câștig personal în detrimentul părților interesate, să nu își dea acordul pentru încheierea de tranzacții sub valoarea de piață și să nu întreprindă nicio acțiune care ar duce la crearea unei preferințe arbitrare pentru una sau mai multe părți interesate. Statele membre ar trebui să poată pune în aplicare dispozițiile corespunzătoare din prezenta directivă prin garantarea faptului că autoritățile judiciare sau administrative, atunci când evaluează dacă un director ar trebui tras la răspundere pentru încălcări ale obligației de diligență, iau în considerare normele privind atribuțiile directorilor prevăzute în prezenta directivă. Prezenta directivă nu urmărește stabilirea niciunei ierarhii între diferitele părți ale căror interese trebuie să fie luate în considerare în mod corespunzător. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată decide cu privire la instituirea unei asemenea posibile ierarhii. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor de drept intern ale statelor membre privind procesul de luare a deciziilor din cadrul unei societăți.

(72)  Întreprinzătorii care exercită o activitate comercială, economică sau meșteșugărească ori care activează independent ca liber-profesioniști se pot confrunta cu riscul de a deveni insolvenți. Diferențele de la un stat membru la altul, în ceea ce privește oportunitățile pentru un nou început ar putea motiva întreprinzători supraîndatorați sau insolvenți să se mute în alt stat membru decât cel în care își au sediul pentru a beneficia de o perioadă mai scurtă premergătoare remiterii de datorie sau de condiții mai atrăgătoare la remiterea de datorie, ceea ce creează insecuritate juridică și costuri suplimentare pentru creditorii care doresc să își recupereze creanțele. În plus, efectele insolvenței, în special stigmatul social, consecințele juridice, cum ar fi decăderea întreprinzătorilor din dreptul de a demara și de a desfășura activități de întreprinzători, și incapacitatea continuă de a-și plăti datoriile constituie importanți factori de descurajare pentru întreprinzătorii care doresc să înființeze o întreprindere sau să beneficieze de o a doua șansă, deși este dovedit faptul că întreprinzătorii care au devenit insolvenți au mai multe șanse să aibă succes a doua oară.

(73)  Prin urmare, ar trebui să fie luate măsuri de reducere a efectelor negative pe care supraîndatorarea sau insolvența le are asupra întreprinzătorilor, în special prin autorizarea unei remiteri complete de datorie după scurgerea unei anumite perioade și prin limitarea perioadei de valabilitate a ordinelor de decădere emise ca urmare a supraîndatorării sau insolvenței unui debitor. Conceptul de „insolvențăˮ ar trebui definit în dreptul intern și ar putea lua forma supraîndatorării. Noțiunea de „întreprinzătorˮ în sensul prezentei directive nu trebuie să aducă atingere poziției administratorilor sau directorilor unei întreprinderi, care ar trebui să fie tratată în conformitate cu dreptul intern. Statele membre ar trebui să poată decide cum să se obțină accesul la remiterea de datorie, inclusiv posibilitatea de a impune debitorului solicitarea remiterii .

(74)  Statele membre ar trebui să poată prevedea posibilitatea de a adapta obligațiile de rambursare ale întreprinzătorilor insolvenți atunci când există o modificare semnificativă a situației lor financiare, indiferent dacă este o îmbunătățire sau o deteriorare. Prezenta directivă nu ar trebui să instituie cerința ca un plan de rambursare să fie sprijinit de o majoritate a creditorilor. Statele membre ar trebui să poată prevedea ca întreprinzătorii să nu fie împiedicați să demareze o nouă activitate în același sector sau într-un sector diferit pe parcursul punerii în aplicare a planului de rambursare.

(75)  În cadrul procedurilor care includ un plan de rambursare, o valorificare a activelor sau o combinație a acestor două opțiuni, ar trebui să fie disponibilă o remitere de datorie. În punerea în aplicare a respectivelor norme, statele membre ar trebui să poată alege liber între respectivele opțiuni. Dacă în temeiul dreptului intern sunt disponibile mai multe proceduri care conduc la remitere, statele membre ar trebui să se asigure că cel puțin una dintre aceste proceduri oferă întreprinzătorilor insolvenți oportunitatea unei remiteri complete de datorie într-un termen care să nu depășească trei ani. În cazul procedurilor care combină valorificarea activelor cu un plan de rambursare, perioada premergătoare remiterii de datorie ar trebui să înceapă, cel târziu, de la data la care planul de rambursare este confirmat de o instanță sau începe să fie pus în aplicare, de exemplu începând cu prima tranșă din cadrul planului, dar ar putea, de asemenea, să înceapă mai devreme, de exemplu atunci când se ia o decizie de deschidere a procedurii.

(76)  În procedurile care nu includ un plan de rambursare, perioada premergătoare remiterii de datorie ar trebui să înceapă cel târziu la data la care o autoritate judiciară sau administrativă ia o decizie privind deschiderea procedurii sau de la data stabilirii masei bunurilor care face obiectul insolvenței. În scopul calculării duratei perioadei premergătoare remiterii de datorie în temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui să poată prevedea că noțiunea de „deschidere a procedurii” nu include măsuri preliminare, cum ar fi măsuri de menținere a activităților sau de numire a unui practician pentru măsuri preliminare de insolvență, cu excepția cazului în care astfel de măsuri permit valorificarea activelor, inclusiv cedarea și distribuirea activelor către creditori. Stabilirea masei bunurilor care face obiectul insolvenței nu ar trebui neapărat să presupună luarea unei decizii oficiale sau confirmarea de către o autoritate judiciară sau administrativă, exceptând cazul în care o astfel de decizie este prevăzută de dreptul intern, și ar putea consta în prezentarea inventarului activelor și pasivelor.

(77)  În cazul în care calea procedurală care conduce la o remitere de datorie implică valorificarea activelor unui întreprinzător, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să prevadă ca cererea de remitere să fie tratată separat de valorificarea activelor, cu condiția ca cererea să constituie o parte integrantă a căii procedurale care conduce la remitere în temeiul prezentei directive. Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la normele privind sarcina probei pentru funcționarea remiterii, ceea ce înseamnă că întreprinzătorilor ar trebui să li se poată impune prin lege să dovedească faptul că își respectă obligațiile.

(78)  O remitere completă de datorie sau încetarea decăderilor după o ▌perioadă mai scurtă de trei ani nu este oportună în toate situațiile, astfel că ar putea fi necesară instituirea unor derogări de la această normă care să fie justificate în mod corespunzător de motive prevăzute în dreptul intern. De exemplu, astfel de derogări ar trebui să fie instituite în cazuri în care debitorul nu este onest sau a acționat cu rea-credință. În cazul în care întreprinzătorii nu beneficiază de o prezumție de onestitate și de bună-credință în conformitate cu dreptul intern, sarcina probei în ceea ce privește onestitatea și buna-credință nu ar trebui să le îngreuneze în mod inutil sau să le împovăreze intrarea în procedură.

(79)  Pentru a stabili dacă un întreprinzător a fost sau nu onest, autoritățile judiciare sau administrative ar putea lua în considerare circumstanțe precum: natura și volumul datoriilor; data la care aceste datorii au fost angajate; eforturile depuse de întreprinzător pentru a plăti datoriile și a îndeplini obligații legale, inclusiv cele privind cerințele publice în materie de licențe și de obligația de a ține o contabilitate corectă; acțiunile întreprinse de întreprinzător pentru a face mai dificile acțiunile creditorilor; modul de îndeplinire, atunci când există o probabilitate a insolvenţei, a sarcinilor care revin întreprinzătorilor care sunt și directori ai unei societăți; precum și respectarea dreptului Uniunii și a dreptului intern în domeniul concurenței și al muncii. Ar trebui să poată fi instituite derogări și în cazul în care întreprinzătorul nu a respectat anumite obligații legale, inclusiv obligația de a maximiza randamentele pentru creditori, care ar putea lua forma unei obligații generale de a genera venituri sau active. În plus, o derogare specifică ar trebui să poată fi instituită în cazul în care este necesar să se garanteze echilibrul dintre drepturile debitorului și drepturile unuia sau mai multor creditori, de exemplu în cazul în care creditorul este o persoană fizică care are nevoie de mai multă protecție decât debitorul.

(80)  O derogare ar putea fi justificată și în cazul în care costurile procedurii care conduce la o remitere de datorie, inclusiv taxele autorităților judiciare și administrative și ale practicienilor, nu sunt acoperite. Statele membre ar trebui să poată prevedea că beneficiile remiterii respective să poată fi revocate în cazul în care, de exemplu, situația financiară a debitorului se îmbunătățește în mod semnificativ ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute, cum ar fi câștigarea la loterie sau intrarea în posesia unei moșteniri sau a unei donații. Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să ofere derogări suplimentare în circumstanțe bine definite și în cazul în care sunt justificate în mod corespunzător.

(81)  În cazul în care există un motiv justificat în temeiul dreptului intern, ar putea fi oportun să se limiteze posibilitatea remiterii pentru anumite categorii de datorii. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să excludă datoriile garantate de la eligibilitatea pentru remitere de datorie doar până la valoarea garanției, astfel cum este stabilită în dreptul intern, în timp ce restul datoriei ar trebui să fie tratat drept datorie negarantată. Statele membre ar trebui să poată exclude și alte categorii de datorii în situații justificate corespunzător.

(82)  Statele membre ar trebui să poată stabili că autoritățile judiciare sau administrative pot verifica fie din oficiu, fie la cererea unei persoane cu un interes legitim, dacă întreprinzătorii au îndeplinit condițiile pentru a obține o remitere completă de datorie.

(83)  În cazul în care autorizația sau licența unui întreprinzător pentru desfășurarea unei anumite activități meșteșugărești, economice, comerciale sau profesionale a fost refuzată sau revocată ca urmare a unei decăderi, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să impună întreprinzătorului să depună o nouă cerere pentru o nouă autorizație sau o nouă licență după expirarea acesteia. În cazul în care adoptă o decizie cu privire la o activitate supravegheată în mod specific, o autoritate dintr-un stat membru ar trebui să poată lua în considerare totodată, chiar și după expirarea termenului de decădere, faptul că întreprinzătorul insolvent a obținut o remitere de datorie în conformitate cu prezenta directivă.

(84)  Datoriile personale și profesionale care nu pot fi separate în mod rezonabil, de exemplu atunci când un activ este folosit atât în cursul activității profesionale a întreprinzătorului, cât și în afara acesteia, ar trebui să fie tratate în cadrul unei proceduri unice. În cazul în care statele membre prevăd că aceste datorii fac obiectul unor proceduri de insolvență diferite, este necesară coordonarea între respectivele proceduri. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca statele membre să trateze toate datoriile unui întreprinzător în cadrul unei proceduri unice. Statele membre în care întreprinzătorilor li se permite să își continue activitatea pe cont propriu în cursul procedurilor de insolvență nu ar trebui să fie împiedicate să prevadă că întreprinzătorii respectivi pot face obiectul unor noi proceduri de insolvență, în cazul în care activitatea continuată în acest fel devine insolventă.

(85)  Este necesar să se mențină și să se mărească transparența procedurilor și previzibilitatea că acestea vor avea consecințe care sunt favorabile pentru menținerea activităților și pentru a permite întreprinzătorilor să beneficieze de o a doua șansă sau care permit lichidarea eficientă a întreprinderilor neviabile. Este necesar, de asemenea, să se reducă durata excesivă a procedurilor de insolvență din numeroase state membre, prin care se creează insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare. În sfârșit, având în vedere mecanismele de cooperare îmbunătățită între instanțe și practicieni în cazurile transfrontaliere, instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2015/848, este necesar ca profesionalismul tuturor actorilor implicați să fie adus la niveluri ridicate comparabile în toată Uniunea. Pentru îndeplinirea respectivelor obiective, statele membre ar trebui să se asigure că membrii autorităților judiciare și administrative care se ocupă de proceduri referitoare la restructurarea preventivă, insolvență și remiterea de datorie sunt formați corespunzător și dispun de cunoștințele de specialitate necesare pentru îndeplinirea responsabilităților ce le revin. Astfel de formări și cunoștințe de specialitate ar putea fi, de asemenea, dobândite în cursul exercitării funcției de membru al unei autorități judiciare sau administrative sau, înainte de numirea într-o astfel de funcție, în cursul exercitării altor funcții relevante.

(86)  Formarea și cunoștințele de specialitate de acest tip ar trebui să facă posibilă luarea într-un mod eficient a unor decizii cu impact economic și social potențial semnificativ și nu ar trebui să fie interpretate ca însemnând că membrii unei autorități judiciare se ocupe exclusiv cu cazuri de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie. Statele membre ar trebui să facă în așa fel încât procedurile în materie de restructurare, insolvență și remitere de datorie să se poată desfășura eficient și cu celeritate. Crearea unor instanțe sau camere specializate sau numirea unor judecători specializați în conformitate cu dreptul intern, precum și concentrarea competenței judiciare în mâinile unui număr limitat de autorități judiciare sau administrative ar fi ▌modalități eficace de atingere a obiectivelor de asigurare a securității juridice și a eficacității procedurilor. Statele membre nu ar trebui să fie obligate să impună acordarea de prioritate procedurilor de restructurare, insolvență și remitere de datorie în raport cu alte proceduri.

(87)  Statele membre ar trebui totodată să se asigure că ▌practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al remiterii de datorie, care sunt numiți de autoritățile judiciare sau administrative, („practicieniˮ): sunt formați corespunzător; sunt numiți într-un mod transparent, cu respectarea deplină a necesității de a asigura proceduri eficiente; sunt supravegheați în îndeplinirea sarcinilor lor; și își îndeplinesc sarcinile cu integritate. Este important să se asigure aderarea practicienilor la standardele pentru aceste îndatoriri, cum ar fi obținerea unei asigurări de răspundere profesională. Practicienii ar putea dobândi formare, calificări și cunoștințe de specialitate corespunzătoare și prin exercitarea profesiunii lor. Statele membre nu ar trebui să fie obligate să furnizeze ele însele formarea necesară, ci aceasta ar putea fi furnizată, de exemplu, de asociațiile profesionale sau de alte organisme. Practicienii în domeniul insolvenței, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) 2015/848, ar trebui să fie incluși în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(88)  Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să prevadă că practicienii sunt selectați de un debitor, de creditori sau de un comitet al creditorilor de pe o listă sau dintr-un grup care este aprobat în prealabil de o autoritate judiciară sau administrativă. Pentru selectarea unui practician, debitorul, creditorii sau comitetul creditorilor ar trebui să beneficieze de o marjă de apreciere în ceea ce privește cunoștințele de specialitate și experiența practicianului în general, precum și cerințele cazului respectiv. Debitorii care sunt persoane fizice ar trebui să fie scutiți în totalitate de o astfel de atribuție. În cazurile care comportă elemente transfrontaliere, numirea practicianului ar trebui să țină seama, printre altele, de capacitatea practicianului de a respecta obligațiile, în temeiul Regulamentului (UE) 2015/848, de a comunica și de a coopera cu practicieni străini din domeniul insolvenței și cu autorități judiciare și administrative din alte state membre, precum și de capacitatea resurselor lor umane și administrative de a face față unor cazuri complexe. Statele membre nu ar trebui împiedicate să prevadă selectarea unui practician prin alte metode, cum ar fi selecția aleatorie cu ajutorul unui program de software, cu condiția ca metodele respective să țină seama în mod corespunzător de experiența și de cunoștințele de specialitate ale practicianului. Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la mijloacele de a obiecta față de selecția sau numirea unui practician sau de a solicita înlocuirea practicianului, de exemplu prin intermediul unui comitet al creditorilor.

(89)  Practicienii ar trebui să facă obiectul unor mecanisme de supraveghere și de reglementare care ar trebui să includă ▌măsuri eficace vizând răspunderea practicienilor care nu și-au îndeplinit atribuțiile, cum ar fi: o reducere a onorariului practicianului; excluderea de pe lista sau din grupul de practicieni care pot fi numiți în cazuri de insolvență; precum și, dacă este cazul, sancțiuni disciplinare, administrative sau penale. Astfel de mecanisme de supraveghere și de reglementare nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor de drept intern privind răspunderea civilă pentru daune provocate de nerespectarea obligațiilor contractuale sau necontractuale. Statele membre nu ar trebui să înființeze autorități sau organisme specifice. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile cu privire la autoritățile sau organismele care exercită supravegherea asupra practicienilor sunt publice. O simplă trimitere, de exemplu, la autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să fie suficientă pentru informare. Ar trebui să fie posibilă, în principiu, atingerea acestor standarde fără a fi nevoie să se creeze noi profesii și calificări în temeiul dreptului intern. Statele membre ar trebui să poată extinde aplicarea prezentelor dispoziții privind formarea și supravegherea practicienilor pentru a se aplica și altor practicieni cărora nu li se aplică prezenta directivă. Statele membre nu ar trebui să fie obligate să dispună acordarea de prioritate disputelor privind remunerarea practicienilor în raport cu alte proceduri.

(90)  Pentru a reduce și mai mult durata procedurilor, pentru a facilita mai buna participare a creditorilor la procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, precum și pentru a asigura condiții similare în rândul creditorilor, indiferent de locul în care sunt situați în Uniune, statele membre ar trebui să adopte dispoziții care să permită debitorilor, creditorilor, practicienilor și autorităților judiciare și administrative să utilizeze mijloace electronice ▌de comunicare. Prin urmare, ar trebui să fie posibil ca anumite etape procedurale, cum ar fi declararea creanțelor de către creditori, notificarea creditorilor sau depunerea de contestații și formularea căilor de atac să poată fi efectuate prin mijloace electronice de comunicare. Statele membre ar trebui să poată prevedea că notificările către un creditor pot fi transmise pe cale electronică numai în cazul în care creditorul respectiv a consimțit în prealabil să se recurgă la comunicarea electronică.

(91)  Părțile la proceduri privind restructurarea, insolvența și remiterea de datorie nu ar trebui să fie obligate să utilizeze mijloace electronice de comunicare dacă utilizarea acestora nu este obligatorie în temeiul dreptului intern, fără a se aduce atingere posibilității ca statele membre să instituie un sistem obligatoriu de depunere și de comunicare electronică a documentelor în procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie. Statele membre ar trebui să poată fi libere să aleagă tipul de mijloace electronice de comunicare, Exemple de astfel de mijloace ar putea include un sistem special conceput pentru transmiterea electronică a acestor documente sau utilizarea poștei electronice, fără a se exclude posibilitatea ca statele membre să introducă elemente care să asigure securitatea comunicărilor electronice, cum ar fi semnătura electronică, sau serviciile de încredere, cum ar fi serviciile de distribuție electronică înregistrată, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(19).

(92)  Este important să se culeagă date fiabile și comparabile cu privire la rezultatele procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, în vederea monitorizării modului în care prezenta directivă este transpusă și aplicată. Prin urmare, statele membre ar trebui să adune și să compileze date suficient de detaliate pentru a permite evaluarea cu acuratețe a modului în care directiva funcționează în practică și ar trebui să transmită respectivele date Comisiei. Formularul pentru transmiterea acestor date Comisiei ar trebui să fie stabilit de Comisie cu ajutorul unui comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(20). Formularul ar trebui să furnizeze o listă restrânsă a principalelor rezultate ale procedurilor care sunt comune tuturor statelor membre. De exemplu, în cazul unei proceduri de restructurare, respectivele rezultate principale ar putea fi următoarele: planul este confirmat de către o instanță; planul nu este confirmat de o instanță; proceduri de restructurare care sunt transformate în proceduri de lichidare sau închise ca urmare a deschiderii procedurilor de lichidare înainte ca un plan să fi fost confirmat de către o instanță. Statele membre nu ar trebui să aibă obligația de a furniza o defalcare pe tipuri de rezultat în ceea ce privește procedurile care se încheie înainte de luarea unor măsuri relevante, ci ar putea, în schimb, să furnizeze un număr comun pentru toate procedurile care sunt declarate inadmisibile, respinse sau retrase înainte de a fi deschise.

(93)  Formularul de comunicare ar trebui să furnizeze o listă de opțiuni care ar putea fi luate în considerare de statele membre atunci când stabilesc dimensiunea unui debitor, prin referire la unul sau la mai multe dintre elementele care se regăsesc în definiția IMM-urilor și a întreprinderilor mari, elemente comune tuturor statelor membre. Lista ar trebui să includă opțiunea de stabilire a dimensiunii unui debitor exclusiv în funcție de numărul de lucrători. Formularul ar trebui: să definească elementele costului mediu și ale ratelor medii de recuperare pentru care statele membre ar trebui să poată culege date în mod voluntar; să ofere îndrumări cu privire la elementele care ar putea fi luate în considerare atunci când statele membre folosesc o tehnică de eșantionare, de exemplu privind dimensiunile eșantioanelor pentru a asigura reprezentativitatea în ceea ce privește distribuția geografică, dimensiunea debitorilor și sectorul; să includă posibilitatea ca statele membre să ofere orice fel de informații suplimentare avute la dispoziție, de exemplu cu privire la cuantumul total al activelor și al pasivelor debitorilor.

(94)  Stabilitatea piețelor financiare se bazează în mare măsură pe contractele de garanție financiară, în special atunci când garanția este constituită în legătură cu participarea la sisteme desemnate sau la operațiuni de bancă centrală și când sunt furnizate marje la contrapărți centrale. Dat fiind că valoarea instrumentelor financiare oferite drept garanție poate fi foarte volatilă, este extrem de important ca acestea să fie valorificate rapid, înainte ca valoarea lor să scadă. Prin urmare, ▌dispozițiile Directivelor 98/26/CE(21), 2002/47/CE(22) ale Parlamentului European și ale Consiliului, și ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012 ar trebui să se aplice fără a se aduce atingeredispozițiilor prezentei directive. Statelor membre ar trebui să li se permită exceptarea acordurilor de compensare, inclusiv a acordurilor de compensare cu exigibilitate imediată, de la efectele suspendării executărilor silite individuale chiar și în circumstanțele în care acestea nu fac obiectul Directivelor 98/26/CE, 2002/47/CE și al Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în cazul în care astfel de acorduri sunt executorii în temeiul dreptului statului membru relevant, chiar dacă a fost deschisă procedura de insolvență.

Acest lucru s-ar putea aplica unui număr semnificativ de acorduri-cadru folosite pe scară largă pe piețele financiare, de energie și de mărfuri atât de către contrapărțile nefinanciare, cât și de către cele financiare. Astfel de acorduri reduc riscurile sistemice, mai ales pe piețele instrumentelor financiare derivate. Prin urmare, astfel de acorduri ar putea fi exceptate de la restricțiile impuse de dreptul privind insolvența asupra contractelor în derulare. În consecință, statelor membre ar trebui de asemenea să li se permită exceptarea, de la efectele suspendării executărilor silite individuale, a acordurilor de compensare statutare, inclusiv a acordurilor de compensare cu exigibilitate imediată care care funționează la momentul deschiderii procedurilor de insolvență. Cu toate acestea, suma obținută din executarea acordurilor de compensare, inclusiv a acordurilor de compensare cu exigibilitate imediată, ar trebui să facă obiectul executărilor silite individuale.

(95)  Statele membre care sunt părți la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile, semnată la Cape Town la 16 noiembrie 2001 și la protocoalele la aceasta ar trebui să poată continua să își îndeplinească obligațiile internaționale existente. Dispozițiile prezentei directive privind cadrele de restructurare preventivă ar trebui să se aplice cu derogările necesare pentru a asigura punerea în aplicare a respectivelor dispoziții fără a aduce atingere respectivei Convenții și a protocoalelor acesteia.

(96)  Eficacitatea procesului de adoptare și de punere în aplicare a planului de restructurare nu ar trebui să fie compromisă de dreptul privind societățile comerciale. Prin urmare, statele membre ar trebui să deroge de la cerințele stabilite în Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului(23) referitor la obligațiile de a convoca o adunare generală și de a acorda acționarilor existenți dreptul de preemțiune asupra acțiunilor oferite în măsura și pe durata în care acest lucru este necesar pentru ca acționarii să nu contracareze eforturile de restructurare abuzând de drepturile de care beneficiază în temeiul respectivei directive. De exemplu, statele membre ar putea avea nevoie să deroge de la obligația de a convoca o adunare generală a acționarilor sau de la termenele normale în situațiile în care conducerea trebuie să întreprindă de urgență acțiuni pentru a proteja activele întreprinderii, de exemplu prin solicitarea unei suspendări a executărilor silite individuale și în cazul unei pierderi semnificative și bruște de capital subscris și al unei probabilități de insolvență. S-ar putea impune derogări de la dreptul privind societățile comerciale și în cazul în care planul de restructurare prevede emiterea unor noi acțiuni care ar putea fi oferite prioritar creditorilor sub formă de conversie a creanțelor în acțiuni sau reducerea cuantumului capitalului subscris în cazul unui transfer al unor părți ale întreprinderii.

Astfel de derogări ar trebui să fie limitate în timp în măsura în care statele membre consideră că acestea sunt necesare pentru instituirea unui cadru pentru restructurarea preventivă. Statele membre nu ar trebui să fie obligate să deroge de la dreptul societăților comerciale, integral sau parțial, pentru o perioadă nedeterminată sau pentru o perioadă limitată, dacă se asigură că cerințele din dreptul lor privind societățile comerciale nu compromit eficacitatea procesului de restructurare sau dacă statele membre dispun de alte instrumente la dispoziție, la fel de eficace, prin care se asigură că acționarii nu împiedică în mod nejustificat adoptarea sau punerea în aplicare a unui plan de restructurare prin care s-ar restabili viabilitatea întreprinderii. În acest context, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită eficacității dispozițiilor referitoare la suspendarea executărilor silite individuale și la confirmarea planului de restructurare, care nu ar trebui să fie afectate în mod nejustificat de convocarea sau rezultatele adunărilor generale ale acționarilor. ▌

Prin urmare, Directiva (UE) 2017/1132 ar trebui modificată în consecință. Statele membre ar trebui să beneficieze de o marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea derogărilor necesare în contextul dreptului intern al societăților comerciale pentru a pune în aplicare prezenta directivă în mod eficace și ar trebui, de asemenea, să poată dispune exceptări similare de la Directiva (UE) 2017/1132 în cazul procedurilor de insolvență care nu fac obiectul prezentei directive, dar care permit luarea unor măsuri de restructurare.

(97)  În privința stabilirii unui formular de comunicare a datelor și a modificării ulterioare a acestuia, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(98)  Comisia ar trebui să realizeze un studiu pentru a evalua necesitatea prezentării de propuneri legislative privind modul de abordare a insolvenței persoanelor care nu exercită activități comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale și care, în calitate de consumatori, sunt incapabili, de bună credință, temporar sau permanent, să își plătească datoriile la scadență. Acest studiu ar trebui să analizeze dacă accesul respectivelor persoane la bunuri și servicii de bază trebuie menținut pentru a asigura faptul că aceste persoane beneficiază de condiții de trai decente.

(99)  În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative(24), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(100)  Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre deoarece diferențele dintre cadrele naționale de restructurare și de insolvență ar continua să ridice obstacole în calea liberei circulații a capitalurilor și a libertății de stabilire, dar acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective ▌.

(101)  La 7 iunie 2017, Banca Centrală Europeană a emis un aviz(25),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezenta directivă stabilește norme cu privire la:

(a)  cadrele de restructurare preventivă la care pot recurge debitorii aflați în dificultate financiară atunci când există o probabilitate de insolvență, în vederea prevenirii insolvenței și a asigurării viabilității debitorului;

(b)  procedurile care conduc la remiterea datoriei angajate de întreprinzători insolvenți; și ▌

(c)  măsurile de sporire a eficienței ▌procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie.

(2)  Prezenta directivă nu se aplică în cazul procedurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol pentru debitorii care sunt:

(a)  întreprinderi de asigurare sau întreprinderi de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctele 1 și 4 din Directiva 2009/138/CE;

(b)  instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)  firme de investiții sau organisme de plasament colectiv, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 2 și 7 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)  contrapărți centrale, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(e)  depozitari centrali de titluri de valoare, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014;

(f)  alte instituții financiare și entități enumerate la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/59/UE;

(g)  organisme publice constituite în temeiul dreptului intern și

(h)  persoane fizice care nu sunt întreprinzători.

(3)  Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive proceduri menționate la alineatul (1) care privesc debitori care sunt entități financiare, altele decât cele menționate la alineatul (2), care prestează de servicii financiare care fac obiectul unor regimuri speciale în temeiul cărora autoritățile naționale de supraveghere sau de rezoluție dispun de competențe ample de intervenție comparabile cu cele prevăzute de dreptul Uniunii și dreptul intern în legătură cu entitățile financiare menționate la alineatul (2). Statele membre comunică Comisiei respectivele regimuri speciale.

(4)  Statele membre pot să extindă domeniul de aplicare al procedurilor menționate la alineatul (1) litera (b) pentru a include în acesta persoanele fizice insolvente care nu sunt întreprinzători.

Statele membre pot limita aplicarea alineatului (1) litera (a) la persoanele juridice.

(5)  Statele membre pot prevedea că următoarele creanțe sunt excluse sau nu sunt afectate de cadrele de restructurare preventivă menționate la alineatul (1) litera (a):

(a)  creanțele prezente și viitoare ale actualilor sau foștilor lucrători;

(b)  creanțele aferente obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, de rudenie, de căsătorie sau de alianță sau

(c)  creanțele care decurg din răspunderea delictuală a debitorului.

(6)  Statele membre se asigură că cadrele de restructurare preventivă nu au niciun impact asupra drepturilor de pensie ocupațională acumulate.

Articolul 2

Definiții

(1)  În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții ▌ :

1.  „restructurare” înseamnă măsuri prin care se urmărește restructurarea activității debitorului care includ schimbarea componenței, a condițiilor ▌ sau a structurii activelor și pasivelor debitorului sau a oricărei alte părți a structurii capitalului debitorului, cum ar fi vânzarea de active sau de părți din activitate și, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, vânzarea întreprinderii ca subansamblu funcțional, precum și eventualele modificări operaționale necesare, sau o combinație a acestor elemente;

2.  „părți afectate” înseamnă creditorii, inclusiv, dacă este cazul în temeiul dreptului intern, lucrătorii, sau clasele de creditori și, dacă este cazul în temeiul dreptului intern, deținătorii de titluri de capital, ale căror creanțe, respectiv ale căror interese sunt afectate în mod direct de un plan de restructurare;

3.  „deținător de titluri de capital” înseamnă o persoană care are un interes sub formă de participație în capitalurile unui debitor sau ale unei întreprinderi a debitorului, inclusiv un acționar, în măsura în care persoana respectivă nu este un creditor;

4.  „suspendare a executărilor silite individuale” înseamnă suspendarea temporară, acordată de o autoritate judiciară sau administrativă sau aplicată prin efectul legii, a dreptului unui creditor de a executa silit o creanță față de un debitor și, în cazul în care este astfel prevăzut de dreptul intern, față de un terț furnizor de garanții, în contextul unei proceduri judiciare, administrative sau de altă natură, sau a dreptului de a sechestra sau a valorifica pe cale extrajudiciară activele sau întreprinderea debitorului;

5.  „contract în derulare” înseamnă contractul dintre un debitor și unul sau mai mulți creditori în temeiul căruia părțile au încă obligații de îndeplinit la data acordării sau aplicării suspendării executărilor silite individuale;

6.  „criteriul respectării intereselor creditorilor” înseamnă un criteriu care este îndeplinit dacă un creditor disident nu s-ar găsi printr-un plan de restructurare într-o situație mai puțin favorabilă decât dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare în temeiul dreptului intern, fie în caz de lichidare, indiferent dacă aceasta din urmă se realizează prin vânzarea individuală a bunurilor ori prin vânzarea în bloc a bunurilor, ca subansamblu funcțional, fie în scenariul următoarei alternative optime, în cazul în care planul de restructurare nu ar fi confirmat;

7.  „finanțare nouă” înseamnă orice asistență financiară nouă acordată de un creditor existent sau de un creditor nou în vederea punerii în aplicare a unui plan de restructurare și inclusă în planul de restructurare respectiv ▌;

8.  „finanțare intermediară” înseamnă orice asistență financiară nouă, acordată de un creditor existent sau de un creditor nou, care include cel puțin asistență financiară pe durata suspendării executărilor silite individuale, și care este rezonabilă și imediat necesară pentru ca întreprinderea debitorului să poată funcționa în continuare ▌sau pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie păstrată sau sporită ▌;

9.  „▌întreprinzător” înseamnă o persoană fizică care exercită o activitate comercială, economică, meșteșugărească sau profesională ▌;

10.  „remitere completă de datorie” înseamnă că executarea silită a întreprinzătorilor pentru datoriile acestora care pot fi remise restante este împiedicată sau că datoriile restante care pot fi remise ca atare sunt anulate, ca parte a unei proceduri care ar putea include o valorificare a activelor ▌sau un plan de rambursare ▌sau ambele;

11.  „plan de rambursare” înseamnă un program de plată către creditori a unor cuantumuri specifice, la anumite date, de către un întreprinzător insolvent, sau un transfer periodic către creditori, a unei anumite părți din venitul disponibil al întreprinzătorului în cursul perioadei premergătoare remiterii de datorie;

12.  „practician în domeniul restructurării” înseamnă orice persoană sau organism desemnat de către o autoritate judiciară sau administrativă să îndeplinească, în special, una sau mai multe dintre următoarele sarcini:

(a)  acordarea de asistență pentru debitor și creditori la întocmirea sau negocierea unui plan de restructurare;

(b)  supravegherea activității debitorului în cursul negocierii unui plan de restructurare și raportarea către autoritatea judiciară sau administrativă;

(c)  preluarea parțială a controlului asupra activelor sau afacerilor debitorului în cursul negocierilor.

(2)  În sensul prezentei directive, următorii termeni se înțeleg astfel cum sunt definiți în dreptul intern:

(a)  insolvență;

(b)  probabilitatea insolvenței;

(c)  microîntreprinderile, întreprinderi mici și mijlocii („IMM-uriˮ).

Articolul 3

Avertizarea timpurie și accesul la informații

(1)  Statele membre se asigură că debitorii ▌ au acces la unul sau mai multe instrumente de avertizare timpurie clare și transparente care să permită detectarea circumstanțelor care ar putea da naștere probabilității insolvenței și care le pot semnala acestora necesitatea de a acționa fără întârziere.

În sensul primului paragraf, statele membre pot utiliza tehnologii actualizate ale informației pentru notificări și pentru comunicare.

(2)  Printre instrumentele de avertizare timpurie se pot număra:

(a)  mecanisme de alertă atunci când debitorul nu a efectuat anumite tipuri de plăți;

(b)  servicii de consiliere furnizate de către organizații publice sau private;

(c)  măsuri de stimulare, în temeiul dreptului intern, pentru părțile terțe care dețin informații relevante despre debitor, cum ar fi contabilii, autoritățile fiscale și autoritățile de asigurări sociale, să semnaleze debitorului evoluțiile negative.

(3)  Statele membre se asigură că debitorii și reprezentanții lucrătorilor au acces la informații relevante și actualizate ▌cu privire la disponibilitatea instrumentelor de avertizare timpurie precum și a procedurilor și a măsurilor privind restructurarea și remiterea de datorie.

(4)  Statele membre trebuie să asigure că informațiile cu privire la accesul la instrumente de avertizare timpurie sunt disponibile online publicului și că, în special pentru IMM-uri, aceste informații sunt ușor de accesat și că sunt prezentate într-un format ușor de utilizatri.

(5)  Statele membre pot oferi sprijin reprezentanților lucrătorilor în ceea ce privește evaluarea situației economice a debitorului.

TITLUL II

CADRELE DE RESTRUCTURARE PREVENTIVĂ

CAPITOLUL 1

Disponibilitatea cadrelor de restructurare preventivă

Articolul 4

Disponibilitatea cadrelor de restructurare preventivă

(1)  Statele membre se asigură, atunci când există o probabilitate de insolvență, că debitorii ▌au acces la un cadru de restructurare preventivă care le oferă posibilitatea de a se restructura, în vederea prevenirii insolvenței și a asigurării viabilității lor, fără a aduce atingere altor soluții pentru evitarea insolvenței, protejând astfel locurile de muncă și menținând activitatea economică.

(2)  Statele membre pot prevedea ca debitorilor care au fost condamnați pentru încălcări grave ale obligațiilor contabile sau de ținere a evidențelor contabile în temeiul dreptului intern să li se permită accesul la un cadru de restructurare preventivă numai după ce respectivii debitori au luat măsuri adecvate pentru remedierea aspectelor care au dus la condamnare, astfel încât creditorilor să li se furnizeze informațiile necesare pentru a le permite să ia o decizie în cursul negocierilor de restructurare.

(3)  Statele membre pot menține sau introduce un test de viabilitate în dreptul intern, cu condiția ca acest test să aibă scopul de excludere a debitorilor care nu au perspective de viabilitate și ca acesta să poată fi efectuat fără a aduce prejudicii activelor debitorilor.

(4)  Statele membre pot limita numărul de ori, într-o perioadă dată, în care un debitor poate avea acces la un cadru de restructurare preventivă astfel cum este prevăzut în prezenta directivă.

(5)  Cadrul de restructurare preventivă prevăzut în temeiul prezentei directive, poate să constea în una sau mai multe proceduri, măsuri sau dispoziții, dintre care unele pot avea loc pe cale extrajudiciară, fără a aduce atingere niciunui alt cadru de restructurare prevăzut de dreptul intern.

Statele membre se asigură că un astfel de cadru de restructurare oferă într-un mod coerent debitorilor și părților afectate drepturile și garanțiile prevăzute în prezentul titlu.

(6)  Statele membre pot introduce dispoziții prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative în cadre de restructurare preventivă să fie limitată la cazurile în care această implicare este necesară și proporțională, asigurând în același timp protejarea drepturilor tuturor părților afectate și părților interesate relevante.

(7)  Cadrele de restructurare preventivă prevăzute în temeiul prezentei directive sunt disponibile la cererea debitorilor.

(8)  Statele membre pot prevedea totodată ca, la cererea creditorilor și a reprezentaților lucrătorilor, cadrele de restructurare preventivă prevăzute în prezenta directivă să fie puse la dispoziție, cu condiția obținerii acordului debitorului. Statele membre pot limita cerința privind obținerea acordului debitorului la cazurile în care debitorii sunt IMM-uri.

CAPITOLUL 2

Facilitarea negocierilor privind planurile de restructurare preventivă

Articolul 5

Debitorul în posesie

(1)  Statele membre se asigură că debitorii care recurg la proceduri de restructurare preventivă își păstrează total, sau cel puțin parțial, controlul asupra activelor lor și asupra activității lor curente.

(2)  Acolo unde este necesar, numirea de către o autoritate judiciară sau administrativă a unui practician în domeniul restructurării este decisă de la caz la caz, cu excepția anumitor circumstanțe în care statele membre pot prevedea numirea obligatorie a unui astfel de practician în fiecare caz.

(3)  Statele membre prevăd numirea unui practician în domeniul restructurării pentru a acorda debitorului și creditorilor asistență în negocierea și elaborarea planului cel puțin în următoarele cazuri:

(a)  atunci când ▌o suspendare generală a executărilor silite individuale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) este acordată de către o autoritate judiciară sau administrativă, iar autoritatea judiciară sau administrativă decide că un astfel de practician este necesar pentru protejarea interesului părților;

(b)  atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă prin impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase, în conformitate cu articolul 11 sau

(c)  atunci când numirea respectivă este solicitată de debitor sau de o majoritate a creditorilor, cu condiția ca, în acest ultim caz, costul practicianului să fie suportat de creditori.

Articolul 6

Suspendarea executărilor silite individuale

(1)  Statele membre se asigură că debitorii ▌pot beneficia de suspendarea executărilor silite individuale ▌pentru a sprijini negocierile asupra unui plan de restructurare dintr-un cadru de restructurare preventivă.

Statele membre pot să prevadă că autoritățile judiciare sau administrative pot refuza să acorde suspendarea executărilor silite individuale în cazul în care o astfel de suspendare nu este necesară sau nu ar îndeplini obiectivul menționat la primul paragraf.

(2)  Fără a aduce atingere alineatelor (4) și (5), statele membre se asigură că suspendarea executărilor silite individuale poate acoperi toate tipurile de creanțe, inclusiv creanțele garantate și creanțele privilegiate.

(3)  Statele membre pot prevedea că o suspendare a executărilor silite individuale poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau poate fi limitată, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați ori uneia sau mai multor categorii separate de creditori.

În cazul unei suspendări limitate, suspendarea se aplică numai creditorilor care au fost informați, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la negocierile menționate la alineatul (1) asupra planului de restructurare sau cu privire la suspendare.

(4)  Statele membre pot exclude anumite creanțe sau categorii de creanțe din domeniul de aplicare al suspendării executărilor silite individuale în circumstanțe bine definite, atunci când excluderea este justificată în mod corespunzător și în cazul în care:

(a)  executarea silită nu este de natură să pună în pericol restructurarea întreprinderii sau

(b)  suspendarea ar prejudicia în mod abuziv creditorii respectivelor creanțe.

(5)  Alineatul (2) nu se aplică creanțelor lucrătorilor.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot aplica alineatul (2) creanțelor lucrătorilor dacă și în măsura în care statele membre se asigură ▌că plata acestor creanțe este garantată în cadrele de restructurare preventivă la un nivel de protecție similar ▌.

(6)  Durata inițială a unei suspendări a executărilor silite individuale este limitată la maximum patru luni.

(7)  În pofida alineatului (6), statele membre pot ▌să permită autorităților judiciare sau administrative să prelungească durata ▌unei suspendări a executărilor silite individuale sau să dispună o nouă suspendare a acestora, la cererea debitorului, a unui creditor sau, acolo unde este cazul, a unui practician în domeniul restructurării. Această prelungire sau această nouă suspendare a executărilor silite individuale este acordată numai dacă există circumstanțe bine definite care demonstrează că această prelungirire sau această nouă suspendare este justificată în mod corespunzător, cum ar fi:

(a)  s-au înregistrat progrese relevante în negocierile asupra planului de restructurare; ▌

(b)  prin continuarea suspendării executărilor silite individuale nu se prejudiciază în mod abuziv drepturile sau interesele niciuneia dintre părțile afectate sau

(c)  procedurile de insolvență care s-ar putea solda cu lichidarea debitorului în temeiul dreptului intern nu au fost încă deschise în ceea ce privește debitorul.

(8)  Durata totală a suspendării executărilor silite individuale, cu tot cu prelungiri și reînnoiri, nu depășește douăsprezece luni.

În cazul în care statele membre au ales să pună în aplicare prezenta directivă prin intermediul uneia sau mai multor proceduri sau măsuri care nu îndeplinesc condițiile notificării în temeiul anexei A la Regulamentul (UE) 2015/848, durata totală a suspendării în temeiul acestor proceduri este limitată la cel mult patru luni dacă centrul intereselor principale ale debitorului a fost transferat din alt stat membru în perioada de trei luni anterioară depunerii unei cereri de deschidere a procedurilor de restructurare preventivă.

(9)  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot ridica o suspendare a executărilor silite individuale ▌ în următoarele cazuri:

(a)  suspendarea nu mai îndeplinește obiectivul de a sprijini negocierile privind planul de restructurare, de exemplu dacă devine evident faptul că o proporție din creditorii care, în temeiul dreptului intern, ar putea împiedica adoptarea planului de restructurare nu susțin continuarea negocierilor; ▌

(b)  la cererea debitorului sau a practicianului în domeniul restructurării ▌;

(c)  în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, atunci când unul sau mai mulți creditori ori una sau mai multe clase de creditori sunt sau ar fi prejudiciate în mod injust de suspendarea executărilor silite individuale sau

(d)  în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, atunci când suspendarea are drept rezultat insolvența unui creditor.

Statele membre pot limita competența, în temeiul primului paragraf, de a ridica suspendarea executărilor silite individuale la situațiile în care creditorii nu au avut ocazia de a fi audiați înainte de intrarea în vigoare a suspendării ori înainte ca autoritatea judiciară sau administrativă să acorde o prelungire a perioadei.

Statele membre pot să prevadă o perioadă minimă, care nu depășește perioada menționată la alineatul (6), în cursul căreia o suspendare a executărilor silite individuale nu poate fi ridicată.

Articolul 7

Consecințele suspendării executărilor silite individuale

(1)  În cazul în care în cursul ▌perioadei de suspendare a executărilor silite individuale apare o obligație a debitorului, prevăzută de dreptul intern, de a solicita deschiderea unor proceduri ▌de insolvență care s-ar putea solda cu lichidarea debitorului, această obligație se suspendă pe durata suspendării respective.

(2)  Suspendarea executărilor silite individuale în conformitate cu articolul 6 înseamnă suspendarea, în perioada respectivă, a deschiderii, la cererea unuia sau mai multor creditori, a unor proceduri de insolvență care ar putea conduce la lichidarea debitorului.

(3)  Statele membre pot să deroge de la alineatele (1) și (2) în situațiile în care un debitor nu are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență ▌. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că ▌autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă ▌menținerea beneficiului suspendării executărilor silite individuale dacă, ținând seama de circumstanțele cazului, deschiderea unor proceduri de insolvență care ar putea conduce la lichidarea debitorului nu ar fi în interesul general al creditorilor.

(4)  Statele membre prevăd norme care împiedică creditorii cărora li se aplică suspendarea de a refuza executarea unor contracte în derulare esențiale, de a rezilia, de a executa în mod anticipat sau de a modifica în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului, pentru datorii care au apărut înaintea suspendării, exclusiv în virtutea faptului că nu au fost achitate de debitor. Contractele în derulare esențiale sunt considerate să însemne contracte în derulare care sunt necesare pentru continuarea activității curente a întreprinderii, inclusiv contractele care privesc orice furnizare, a cărei suspendare ar duce la oprirea activităților debitorului.

Primul paragraf nu exclude ca statele membre să ofere acestor creditori garanții adecvate în scopul de a preveni cauzarea unui prejudiciu abuziv unor astfel de creditori ca urmare a respectivului paragraf.

Statele membre pot prevedea că prezentul alineat se aplică și unor contracte în derulare care nu sunt esențiale.

(5)  Statele membre se asigură că creditorii nu au dreptul de a refuza executarea contractelor în derulare, nu reziliază, nu execută în mod anticipat și nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului, în virtutea unei clauze contractuale care conține astfel de măsuri, numai pe motivul ▌:

(a)  unei cereri de deschidere a unei proceduri de restructurare preventivă;

(b)  unei cereri de suspendare a executărilor silite individuale;

(c)  deschiderii unei proceduri de restructurare preventivă sau

(d)  acordării unei suspendări a executărilor silite individuale ca atare.

(6)  Statele membre pot să prevadă că o suspendare a executărilor silite individuale nu se aplică acordurilor de compensare, inclusiv acordurilor de compensare cu exigibilitate imediată, de pe piețele financiare, piețele energiei și piețele de mărfuri, chiar și în circumstanțe în care articolul 31 alineatul (1) nu se aplică, dacă aceste acorduri sunt executorii în temeiul dreptului intern în materie de insolvență. Cu toate acestea, suspendarea se aplică în cazul executării silite de către un creditor a unei creanțe față de un debitor care rezultă din aplicarea unui acord de compensare.

Primul paragraf nu se aplică în cazul contractelor de furnizare de bunuri, servicii sau energie necesare pentru funcționarea întreprinderii debitorului, cu excepția cazului în care astfel de contracte iau forma unei poziții tranzacționate pe o bursă sau pe alte piețe, în așa fel încât să poată fi oricând înlocuită la valoarea curentă de piață.

(7)  Statele membre se asigură că expirarea unei suspendări ▌a executărilor silite individuale fără adoptarea unui plan de restructurare nu duce în sine la deschiderea unei proceduri de insolvență care ar putea conduce la lichidarea debitorului, cu excepția cazului în care celelalte condiții pentru această deschidere prevăzute de dreptul intern sunt îndeplinite.

CAPITOLUL 3

Planurile de restructurare

Articolul 8

Conținutul planurilor de restructurare

(1)  Statele membre prevăd ca planurile de restructurare prezentate spre adoptare în conformitate cu articolul 9, sau spre confirmare de către o autoritate judiciară sau administrativă în conformitate cu articolul 10, să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)  identitatea debitorului ▌;

(b)  activele și pasivele debitorului în momentul prezentării planului de restructurare, inclusiv valoarea activelor, o descriere a situației economice a debitorului și a poziției lucrătorilor, precum și o descriere a cauzelor și amplorii ▌dificultăților debitorului;

(c)  părțile ▌afectate, fie numite individual, fie descrise ▌pe categorii de datorie în conformitate cu dreptul intern, precum și creanțele sau interesele acestora care sunt acoperite de planul de restructurare;

(d)  acolo unde este cazul, clasele în care au fost grupate părțile afectate în scopul adoptării planului de restructurare și valorile respective ale creanțelor și intereselor din fiecare clasă;

(e)  acolo unde este cazul, părțile, fie numite individual, fie descrise ▌pe categorii de datorie în conformitate cu dreptul intern, care nu sunt afectate de planul de restructurare, împreună cu o descriere a motivelor pentru care se ▌propune ca acestea să nu fie afectate;

(f)  acolo unde este cazul, identitatea practicianului în domeniul restructurării;

(g)  clauzele planului de restructurare, care cuprind, în special:

(i)  eventualele măsuri de restructurare propuse, astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 1;

(ii)  dacă este cazul, durata propusă a eventualelor măsuri de restructurare propuse;

(iii)  modalitățile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul național;

(iv)  dacă este cazul, consecințele generale asupra ocupării forței de muncă, cum ar fi concedierile, acordurile de șomaj parțial sau alte consecințe similare;

(v)  fluxurile financiare estimate ale debitorului, dacă sunt prevăzute în dreptul intern și

(vi)  orice finanțare nouă prevăzută ca parte a planului de restructurare și motivele pentru care este necesară pentru punerea în aplicare a acestui plan;

(h)  o expunere de motive care explică de ce planul de restructurare are perspective rezonabile de a preveni insolvența debitorului și de a asigura viabilitatea afacerii, inclusiv condițiile prealabile necesare pentru reușita planului. Statele membre pot impune ca expunerea de motive să fie realizată sau validată fie de un expert extern, fie de practicianul în domeniul restructurării în cazul în care a fost numit un astfel de practician.

(2)  Statele membre pun la dispoziție online o listă de verificare cuprinzătoare pentru planurile de restructurare, adaptată la nevoile IMM-urilor. Lista de verificare include orientări practice privind modul în care trebuie să fie elaborat planul de restructurare în temeiul dreptului intern.

Lista de verificare se pune la dispoziție în limba sau limbile oficiale ale statului membru. Statele membre au în vedere punerea la dispoziție a listei de verificare în cel puțin încă o limbă, mai ales într-o limbă utilizată în afacerile internaționale. ▌

Articolul 9

Adoptarea planurilor de restructurare

(1)  Statele membre se asigură că, indiferent cine solicită o procedură de restructurare preventivă în conformitate cu articolul 4, debitorii au dreptul de a prezenta planuri de restructurare în vederea adoptării de către părțile afectate.

De asemenea, statele membre pot prevedea atât faptul că creditorii și practicienii din domeniul restructurării au dreptul să prezinte planuri de restructurare, cât și condițiile în care aceștia pot face acest lucru.

(2)  Statele membre se asigură că părțile ▌afectate au dreptul de a vota asupra adoptării unui plan de restructurare.

Părțile care nu sunt afectate de un plan de restructurare nu au drept de vot în adoptarea respectivului plan.

(3)  Prin excepție de la alineatul (2), statele membre pot exclude de la dreptul de a vota:

(a)  deținătorii de titluri de capital;

(b)  creditorii cu creanțe al căror rang în ordinea normală a priorităților de lichidare este inferior creanțelor creditorilor negarantați obișnuiți sau

(c)  orice parte aferentă debitorului sau întreprinderii debitorului asociată cu un conflict de interese în dreptul intern.

(4)  Statele membre se asigură că părțile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă faptul că există o comunitate de interese suficientă, bazată pe criterii verificabile, în conformitate cu dreptul intern. Cerința minimă este ca creditorii creanțelor garantate și ai celor negarantate să fie tratați în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare.

Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca creanțele lucrătorilor să fie tratate într-o clasă separată proprie.

Statele membre pot prevedea că debitorii care sunt IMM-uri pot alege să nu trateze părțile afectate în clase separate.

Statele membre instituie măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că împărțirea în clase se realizează cu luarea în considerare în mod special a protecției creditorilor vulnerabili, cum ar fi micii furnizori.

(5)  Drepturile de vot și împărțirea în clase se examinează de către o autoritate judiciară sau administrativă în momentul prezentării cererii ▌de confirmare a planului de restructurare.

Statele membre pot impune ca autoritatea judiciară sau administrativă să examineze și să confirme drepturile de vot și împărțirea în clase mai devreme decât se menționează la primul paragraf.

(6)  Planul de restructurare este ▌adoptat de părțile afectate dacă se obține majoritatea, ca cuantum al creanțelor și intereselor părților respective, în fiecare ▌clasă. Statele membre pot în plus să solicite să se obțină majoritatea, ca număr al părților afectate, în fiecare clasă.

Statele membre stabilesc majoritățile necesare ▌pentru adoptarea unui plan de restructurare ▌. Majoritățile respective ▌nu sunt mai mari de 75 % din cuantumul creanțelor sau a dobânzilor, majorărilor ori penalităților din fiecare clasă sau, acolo unde este cazul, din numărul părților afectate din fiecare clasă.

(7)  În pofida alineatelor (2)-(6), statele membre pot prevedea că un vot formal privind adoptarea unui plan de restructurare poate fi înlocuit de un acord cu majoritatea necesară ▌.

Articolul 10

Confirmarea planurilor de restructurare

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin următoarele planuri de restructurare sunt obligatorii pentru părți numai dacă sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă:

(a)  planurile de restructurare care afectează creanțele sau interesele părților afectate disidente;

(b)  planurile de restructurare care prevăd finanțare nouă;

(c)  planurile de restructurare care implică pierderea a peste 25 % din forța de muncă, dacă o astfel de pierdere este permisă în temeiul dreptului intern.

(2)  Statele membre se asigură că condițiile în care planul de restructurare poate fi confirmat de către autoritatea judiciară sau administrativă sunt precizate cu claritate și cuprind cel puțin următoarele:

(a)  planul de restructurare a fost adoptat în conformitate cu articolul 9 ▌;

(b)  creditorii cu o comunitate de interese suficientă din aceeași clasă sunt tratați în mod egal, și într-un mod proporțional cu creanța lor;

(c)  notificarea planului de restructurare tuturor ▌părților afectate a fost făcută în conformitate cu dreptul intern;

(d)  în cazul în care există creditori disidenți, planul de restructurare îndeplinește criteriul respectării intereselor creditorilor;

(e)  acolo unde este cazul, eventuala finanțare nouă este necesară pentru punerea în aplicare a planului de restructurare și nu prejudiciază în mod abuziv interesele creditorilor.

Conformitatea cu litera (d) de la primul paragraf se verifică de către autoritatea judiciară sau administrativă doar în cazul în care planul de restructurare este contestat pentru acest motiv.

(3)  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot să refuze confirmarea planului de restructurare dacă acesta nu ar avea perspective rezonabile de prevenire a insolvenței debitorului sau de asigurare a viabilității întreprinderii.

(4)  Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă într-un mod eficient, în vederea unei tratări cu celeritate a problemei.

Articolul 11

Impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase

(1)  Statele membre se asigură că un plan de restructurare care nu este aprobat de părțile afectate, astfel cum este prevăzut la articolul 9 alineatul (6), din toate clasele cu drept de vot ▌ poate fi confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă la propunerea unui debitor sau ▌cu acordul debitorului și poate deveni obligatoriu pentru ▌clasele disidente cu drept de vot dacă planul de restructurare ▌ ▌îndeplinește cel puțin următoarele condiții ▌:

(a)  respectă articolul 10 alineatele (2) și (3);

(b)  a fost aprobat:

(i)  de o majoritate a claselor de vot de părți afectate, cu condiția ca cel puțin una dintre aceste clase să fie o clasă de creditori garantați sau să aibă rang prioritar față de clasa de creditori negarantați obișnuiți; sau, în caz contrar,

(ii)  de cel puțin o clasă de vot de părți afectate sau, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, de părți lezate cu drept de vot, alta decât o clasă de deținători de titluri de capital sau orice altă clasă care, în urma unei evaluări a debitorului ca întreprindere în activitate, nu ar primi nicio plată sau nu ar păstra niciun interes sau pentru care, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, care se poate considera în mod rezonabil că nu beneficiază de nicio plată sau nu păstrează niciun interes dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare în temeiul dreptului intern;

(c)  asigură faptul că clasele de vot disidente de creditori afectați sunt tratate cel puțin la fel de favorabil ca orice altă clasă de același rang și mai favorabil decât orice clasă de rang inferior; și

(d)  nicio clasă de părți afectate nu poate primi sau păstra, în cadrul planului de restructurare, mai mult decât cuantumul total al creanțelor sau intereselor sale.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot limita cerința privind obținerea acordului debitorului la cazurile în care debitorii sunt IMM-uri.

Statele membre pot mări numărul minim de clase de părți afectate sau, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, de părți lezate care este necesar pentru aprobarea planului, astfel cum se prevede la litera (b) punctul (ii) de la primul paragraf;

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), statele membre pot prevedea că creanțele creditorilor afectați dintr-o clasă de vot disidentă sunt satisfăcute integral prin mijloace identice sau echivalente în cazul în care o clasă de rang inferior beneficiază de o plată sau păstrează un interes în cadrul planului de restructurare,

Statele membre pot menține sau introduce dispoziții de derogare de la primul paragraf atunci când acestea sunt necesare pentru realizarea obiectivelor planului de restructurare, iar planul de restructurare nu prejudiciază în mod injust drepturile sau interesele niciuneia dintre părțile afectate.

Articolul 12

Deținătorii de titluri de capital

(1)  În cazul în care statele membre exclud deținătorii de titluri de capital de la aplicarea articolelor 9-11, acestea se asigură prin alte mijloace că respectivii deținători de titluri de capital nu au dreptul să împiedice în mod nejustificat sau să creeze obstacole în calea adoptării și confirmării unui plan de restructurare.

(2)  De asemenea, statele membre se asigură că deținătorii de titluri de capital nu au dreptul să împiedice în mod nejustificat sau să creeze obstacole în calea punerii în aplicare a unui plan de restructurare.

(3)  Statele membre pot adapta sensul expresiei „a împiedica în mod nejustificat sau a crea obstacoleˮ menționată în prezentul articol pentru a ține seama, printre altele: de apartenența debitorului la categoria IMM-urilor sau la cea a întreprinderilor mari; de posibilitatea ca măsurile de restructurare propuse să aducă atingere drepturilor deținătorilor de titluri de capital; de tipul de deținător de titluri de capital; de calitatea de persoană juridică sau de persoană fizică a debitorului; sau de răspunderea limitată sau nelimitată a partenerilor dintr-o societate.

Articolul 13

Lucrătorii

(1)  Statele membre se asigură că drepturile individuale și colective ale lucrătorilor, în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern în domeniul muncii, cum ar fi următoarele, nu sunt afectate de cadrul de restructurare preventivă:

(a)  dreptul la negocieri și la acțiuni sindicale colective; și

(b)  dreptul la informare și la consultare în conformitate cu Directiva 2002/14/CE și cu Directiva 2009/38/CE, în special:

(i)  informarea reprezentanților lucrătorilor cu privire la evoluția recentă și la cea preconizată a activităților și a situației economice ale întreprinderii sau ale unității, permițându-le să comunice debitorului preocupările în legătură cu situația întreprinderii și cu necesitatea de a se avea în vedere mecanisme de restructurare;

(ii)  informarea reprezentanților lucrătorilor cu privire la orice procedură de restructurare preventivă care ar putea avea un impact asupra ocupării forței de muncă, cum ar fi asupra capacității lucrătorilor de a-și recupera salariile și orice plăți viitoare, inclusiv pensiile ocupaționale;

(iii)  informarea și consultarea reprezentanților lucrătorilor cu privire la planurile de restructurare înainte ca acestea să fie prezentate spre adoptare în conformitate cu articolul 9 sau spre confirmare de către o autoritate judiciară sau administrativă în conformitate cu articolul 10;

(c)  drepturile garantate de Directivele 98/59/CE, 2001/23/CE și 2008/94/CE.

(2)  În cazul în care planul de restructurare include măsuri care duc la schimbări în cadrul organizării muncii sau al relațiilor contractuale cu lucrătorii, aceste măsuri sunt aprobate de către lucrătorii respectivi în cazurile în care dreptul intern sau contractele colective prevăd o astfel de aprobare.

Articolul 14

Determinarea valorii de către autoritatea judiciară sau administrativă

(1)  Autoritatea judiciară sau administrativă ia o decizie cu privire la determinarea valorii întreprinderii debitorului numai în cazul în care planul de restructurare este contestat de o parte afectată disidentă din motive legate de:

(a)  o presupusă încălcare a criteriului respectării intereselor creditorilor, prevăzut la articolul 2 alineatul (1) punctul 6, sau

(b)  o presupusă încălcare a condițiilor pentru impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenței creditorilor din mai multe clase, prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (b) punctul (ii).

(2)  Statele membre se asigură că, în scopul luării unei decizii privind o determinare a valorii în conformitate cu alineatul (1), autoritățile judiciare sau administrative pot numi sau audia experți calificați în mod corespunzător.

(3)  În scopurile alineatului (1), statele membre se asigură că o parte afectată disidentă poate depune o contestație la autoritatea judiciară sau administrativă sesizată cu cererea de confirmare a planului de restructurare ▌.

Statele membre pot prevedea posibilitatea depunerii unei astfel de contestații în contextul unei căi de atac introduse împotriva unei decizii privind confirmarea unui plan de restructurare.

Articolul 15

Efectele planurilor de restructurare

(1)  Statele membre se asigură că planurile de restructurare confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă sunt obligatorii pentru toate părțile afectate numite sau descrise în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (c).

(2)  Statele membre se asigură că creditorii care nu sunt implicați în adoptarea planului de restructurare în temeiul dreptului intern nu ▌sunt afectați de acest plan.

Articolul 16

Căile de atac

(1)  Statele membre se asigură că orice cale de atac prevăzută de dreptul intern împotriva unei decizii de confirmare sau de respingere a planului de restructurare luată de o autoritate judiciară este introdusă la o autoritate judiciară superioară ▌.

Statele membre se asigură că o cale de atac împotriva unei decizii de confirmare sau de respingere a planului de restructurare luată de o autoritate administrativă este introdusă la o autoritate judiciară.

(2)  Căile de atac se soluționează într-un mod eficient, în vederea unei tratări cu celeritate.

(3)  Căile de atac introduse împotriva deciziei de confirmare a unui plan de restructurare nu au efecte suspensive asupra executării planului respectiv.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot dispune ca autoritățile judiciare să aibă posibilitatea de a suspenda executarea planului de restructurare sau a unor părți ale acestuia acolo unde este necesar și oportun pentru a garanta interesele unei părți.

(4)  Statele membre se asigură că, atunci când admite o cale de atac introdusă în temeiul alineatului (3), autoritatea judiciară poate:

(a)  să respingă planul de restructurare; sau

(b)  să confirme planul de restructurare fie cu modificări, în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, fie fără modificări.

Statele membre pot prevedea că, în cazurile în care un plan este confirmat în conformitate cu primul paragraf litera (b), se acordă compensație oricărei părți care a suferit pierderi bănești și a cărei cale de atac este admisă.

CAPITOLUL 4

Protecția finanțării noi, a finanțării intermediare și a altor tranzacții legate de restructurare

Articolul 17

Protecția finanțării noi și a finanțării intermediare

(1)  Statele membre se asigură că finanțarea nouă și finanțarea intermediară sunt ▌protejate în mod adecvat. Ca nivel minim de protecție, în cazul insolvenței ulterioare a debitorului:

(a)  finanțarea nouă și finanțarea intermediară nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită; iar

(b)  persoanele care oferă astfel de finanțări nu își atrag răspunderea civilă, administrativă sau penală,

pe motivul că o astfel de finanțare este în detrimentul masei credale, cu excepția cazului în care sunt prezente alte motive suplimentare prevăzute de dreptul intern.

(2)  Statele membre pot prevedea că alineatul (1) se aplică numai finanțării noi dacă planul de restructurare a fost confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă, precum și finanțării intermediare care a făcut obiectul unui control ex ante.

(3)  Statele membre pot exclude de la aplicarea alineatului (1) finanțarea intermediară oferită după ce debitorul a intrat în incapacitate de plată a datoriilor sale care ajung la scadență.

(4)  Statele membre pot prevedea că persoanele care oferă finanțare nouă sau intermediară au dreptul ca, în contextul unor proceduri de insolvență ulterioare, să aibă prioritate la plată față de alți creditori care ar avea, altfel, creanțe superioare sau egale ▌.

Articolul 18

Protecția altor tranzacții legate de restructurare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 17, statele membre se asigură că, în cazul insolvenței ulterioare a unui debitor, tranzacțiile care sunt rezonabile și imediat necesare pentru negocierea unui plan de restructurare ▌nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită pe motivul că astfel de tranzacții sunt în detrimentul masei credale, cu excepția cazului în care sunt prezente alte motive suplimentare prevăzute de dreptul intern.

(2)  Statele membre pot prevedea că alineatul (1) se aplică numai în cazul în care planul este confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă sau în care astfel de tranzacții au făcut obiectul unui control ex ante.

(3)  Statele membre pot exclude de la aplicarea alineatului (1) tranzacțiile care au loc după ce debitorul a intrat în incapacitate de plată a datoriilor sale care ajung la scadență.

(4)  Tranzacțiile ▌la care se referă alineatul (1) includ cel puțin:

(a)  plata unor taxe și costuri ▌pentru negocierea, adoptarea sau confirmarea ▌unui plan de restructurare;

(b)  plata unor taxe și costuri ▌pentru consultanța profesională solicitată în legătură strânsă cu restructurarea ▌;

(c)  plata salariilor lucrătorilor pentru munca deja prestată, fără a aduce atingere altor forme de protecție prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern;

(d)  orice ▌plăți și viramente efectuate în cursul normal al activității, în afara celor menționate la literele (a)-(c).

(5)  Fără a aduce atingere articolului 17, statele membre se asigură că, în cazul insolvenței ulterioare a debitorului, tranzacții care sunt rezonabile și imediat necesare pentru punerea în aplicare a unui plan de restructurare și care sunt efectuate în conformitate cu planul de restructurare confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă ▌nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită pe motivul că astfel de tranzacții sunt în detrimentul masei credale, cu excepția cazului în care sunt prezente alte motive suplimentare prevăzute de dreptul intern.

CAPITOLUL 5

Atribuțiile directorilor

Articolul 19

Atribuțiile directorilor în situațiile în care există o probabilitate de insolvență

Statele membre ▌se asigură că, atunci când există o probabilitate de insolvență, directorii au în vedere cel puțin următoarele:

(a)  interesele creditorilor ▌, ale deținătorilor de titluri de capital și ale altor părți interesate ;

(b)  necesitatea de a lua măsuri ▌pentru evitarea insolvenței și

(c)  necesitatea de a evita adoptarea, cu intenție sau din gravă neglijență, a unei conduite care amenință viabilitatea întreprinderii.

TITLUL III

REMITERE DE DATORIE ȘI DECĂDERI

Articolul 20

Accesul la remiterea de datorie

(1)  Statele membre se asigură că întreprinzătorii insolvenți au acces la cel puțin o procedură care poate să conducă la o remitere completă de datorie în conformitate cu prezenta directivă.

Statele membre pot solicita ca activitatea comercială, economică, meșteșugărească sau profesională de care se leagă datoriile unui întreprinzător insolvent să înceteze.

(2)  Statele membre în care remiterea completă de datorie este condiționată de o rambursare parțială a datoriei de către întreprinzător se asigură că obligația de rambursare aferentă se bazează pe situația specifică a întreprinzătorului și, în special, că ea este ▌proporțională cu venitul și activele urmăribile sau ▌disponibile ale întreprinzătorului în perioada premergătoare remiterii de datorie și că ține seama de interesul echitabil al creditorilor.

(3)  Statele membre se asigură că întreprinzătorii care au obținut o remitere a datoriilor lor pot beneficia de cadrele naționale existente de sprijin în afaceri pentru întreprinzători inclusiv de acces la informații relevante și actualizate cu privire la aceste cadre.

Articolul 21

Perioada premergătoare remiterii de datorie

(1)  Statele membre se asigură că perioada ▌după care datoria întreprinzătorilor insolvenți poate fi remisă integral nu este mai mare de trei ani și începe cel târziu la data:

(a)  deciziei luate de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a confirma planul sau demararea punerii în aplicare a planului, în cazul unei proceduri care include un plan de rambursare, sau

(b)  deciziei luate de autoritatea judiciară sau administrativă de a deschide procedura sau a stabilirii masei bunurilor întreprinzătorului care face obiectul insolvenței, în cazul oricărei alte proceduri.

(2)  Statele membre se asigură că datoria întreprinzătorilor insolvenți care și-au respectat obligațiile, în cazul în care există astfel de obligații în temeiul dreptului intern, este remisă la expirarea perioadei premergătoare remiterii ▌fără a fi nevoie ▌să se solicite unei autorități judiciare sau administrative deschiderea unei proceduri suplimentare față de cele menționate la alineatul (1).

Fără a aduce atingere primului paragraf, statele membre pot să mențină sau să introducă dispoziții care să permită autorității judiciare sau administrative să verifice dacă întreprinzătorii și-au îndeplinit obligațiile pentru a obține remiterea de datorie.

(3)  Statele membre pot să prevadă că o remitere completă de datorie nu împiedică continuarea unei proceduri de insolvență care implică valorificarea și distribuirea activelor unui întreprinzător care făceau parte din masa bunurilor întreprinzătorului respectiv care face obiectul insolvenței la data expirării perioadei premergătoare remiterii.

Articolul 22

Termenul de decădere

(1)  Statele membre se asigură că, atunci când un întreprinzător insolvent obține remiterea de datorie în conformitate cu prezenta directivă, orice decădere din dreptul de a demara sau de a exercita exercita o activitate comercială, economică, meșteșugărească sau profesională exclusiv pe motivul că întreprinzătorul este insolvent încetează să producă efecte cel mai târziu la sfârșitul perioadei premergătoare remiterii de datorie.

(2)  Statele membre se asigură că, după expirarea perioadei premergătoare remiterii de datorie, decăderile menționate la alineatul (1) din prezentul articol încetează să producă efecte fără a fi nevoie să ▌i se solicite unei autorități judiciare sau administrative să deschidă o procedură suplimentară față de cele menționate la articolul 21 alineatul (1).

Articolul 23

Derogări

(1)  Prin derogare de la articolele 20-22, statele membre mențin sau introduc dispoziții prin care accesul la remiterea de datorie este refuzat sau restricționat, prin care este revocat beneficiul remiterii sau prin care sunt prevăzute termene mai lungi pentru obținerea remiterii complete de datorie sau termene de decădere mai lungi în cazul în care întreprinzătorul insolvent a acționat în mod necinstit sau cu rea-credință, în temeiul dreptului intern, față de creditori sau alte părți interesate în momentul îndatorării, în timpul procedurii de insolvență sau în timpul achitării datoriei, fără a se aduce atingere normelor naționale privind sarcina probei.

(2)  Prin derogare de la articolele 20-22, statele membre pot să mențină sau să introducă dispoziții prin care accesul la remiterea de datorie este refuzat sau restricționat, prin care este revocat beneficiul remiterii sau prin care sunt prevăzute termene mai lungi pentru obținerea remiterii complete de datorie sau termene de decădere mai lungi dacă există anumite circumstanțe bine definite și dacă astfel de derogări sunt justificate în mod corespunzător, cum ar fi în cazul în care:

(a)  întreprinzătorul insolvent a încălcat în mod substanțial obligațiile prevăzute într-un plan de rambursare sau ▌orice altă obligație legală care vizează protejarea intereselor creditorilor, inclusiv obligația de a maximiza randamentele pentru creditori;

(b)  întreprinzătorul insolvent nu a respectat obligațiile de informare sau de cooperare în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern;

(c)  există cereri abuzive de remitere de datorie;

(d)  există o cerere succesivă de remitere într-un anumit termen de la data la care întreprinzătorului insolvent i s-a acordat o remitere completă de datorie sau i s-a refuzat o remitere completă de datorie ca urmare a unei încălcări grave a obligațiilor de informare sau de cooperare;

(e)  costul procedurii care conduce la remiterea de datorie nu este acoperit sau

(f)  este necesară o derogare pentru a garanta echilibrul între drepturile debitorului și drepturile unuia sau mai multor creditori.

(3)  Prin derogare de la articolul 21, statele membre pot să prevadă ca perioadele premergătoare remiterii de datorie să fie mai lungi în cazurile în care ▌:

(a)  o autoritate judiciară sau administrativă aprobă sau dispune măsuri pentru a proteja reședința principală a întreprinzătorului insolvent și, după caz, a familiei acestuia sau activele esențiale pentru continuarea activității comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale a întreprinzătorului; sau

(b)  reședința principală a întreprinzătorului insolvent și, după caz, a familiei acestuia, nu este valorificată.

(4)  Statele membre pot exclude categorii specifice de datorii ▌de la remiterea de datorie sau pot restricționa accesul la remiterea de datorie sau pot stabili o perioadă mai lungă premergătoare remiterii de datorie în cazul în care astfel de excluderi, restricții sau prelungiri de perioadă sunt justificate în mod corespunzător, cum ar fi pentru:

(a)  datoriile garantate;

(b)  datoriile care decurg din sau sunt legate de sancțiuni penale;

(c)  datoriile care decurg din răspunderea delictuală;

(d)  datoriile aferente obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, de rudenie, de căsătorie sau de alianță;

(e)  datoriile angajate după solicitarea sau deschiderea procedurii care conduce la remiterea de datorie și

(f)  datoriile care decurg din obligația de a plăti costul procedurii care conduce la remiterea de datorie.

(5)  Prin derogare de la articolul 22, statele membre pot să prevadă termene de decădere mai lungi sau nedeterminate în cazul în care întreprinzătorul insolvent este membru al unei profesii:

(a)  căreia i se aplică norme etice specifice sau norme specifice privind reputația sau expertiza, iar întreprinzătorul a încălcat aceste norme; sau

(b)  care constă în gestionarea proprietății altor persoane.

Primul paragraf se aplică de asemenea în cazul în care un întreprinzător insolvent solicită acces la o profesie astfel cum este menționată la litera (a) sau (b) de la respectivul paragraf.

(6)  Prezenta directivă nu aduce atingere normelor de drept intern privind interdicțiile ▌dispuse de o autoritate judiciară sau administrativă, altele decât cele menționate la articolul 22.

Articolul 24

Consolidarea procedurilor referitoare la datoriile profesionale și personale

(1)  Statele membre se asigură că, în cazul în care un întreprinzător insolvent are atât datorii profesionale angajate în cursul activității sale comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale, cât și datorii personale angajate în afara activităților respective, care nu pot fi separate într-un mod rezonabil, astfel de datorii , dacă pot fi remise, sunt tratate în cadrul unei singure proceduri în scopul obținerii unei remiteri complete de datorie.

(2)  Statele membre pot prevedea că, în cazul în care datoriile profesionale și datoriile personale pot fi separate, acestea sunt tratate, în scopul obținerii unei remiteri complete de datorie, fie în cadrul unor proceduri distincte, dar coordonate, fie în cadrul aceleiași proceduri.

TITLUL IV

MĂSURI DE SPORIRE A EFICIENȚEI PROCEDURILOR DE RESTRUCTURARE, DE INSOLVENȚĂ ȘI DE REMITERE DE DATORIE

Articolul 25

Autoritățile judiciare și administrative

▌Fără a aduce atingere independenței judiciare și eventualelor diferențe de organizare a sistemelor judiciare din Uniune, ▌statele membre se asigură că ▌:

(a)  membrii autorităților judiciare și administrative care se ocupă de procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie beneficiază de formare adecvată și dispun de cunoștințele de specialitate necesare pentru îndeplinirea responsabilităților ce le revin și

(b)  procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie sunt abordate în mod eficient, în vederea derulării cu celeritate a procedurilor.

Articolul 26

Practicienii implicați în procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie

(1)  Statele membre se asigură că:

(a)  practicienii numiți de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a se ocupa de procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie („practicienii”) beneficiază de formare adecvată și dispun de cunoștințele de specialitate necesare pentru îndeplinirea responsabilităților care le revin;

(b)  condițiile de eligibilitate, precum și procesul de numire, revocare și demisie a practicienilor sunt clare, transparente și echitabile;

(c)  la numirea unui practician care să se ocupe de un caz anume, inclusiv de cazurile care comportă elemente transfrontaliere, se ține seama în mod corespunzător de experiența și de cunoștințele de specialitate ale practicianului, și de caracteristicile specifice ale cazului; și

(d)  pentru a se evita orice conflict de interese, debitorii și creditorii au posibilitatea fie de a se opune selecției sau numirii unui practician, fie de a solicita înlocuirea practicianului.

(2)  Comisia facilitează schimbul de bune practici între statele membre în vederea îmbunătățirii calității formării în întreaga Uniune, inclusiv prin intermediul schimbului de experiență și de instrumente de consolidare a capacităților.

Articolul 27

Supravegherea și remunerarea practicienilor ▌

(1)  Statele membre instituie mecanisme corespunzătoare de supraveghere și de reglementare pentru a se asigura că activitatea practicienilor este supravegheată în mod eficace, cu scopul de a se garanta că serviciile lor sunt prestate cu eficacitate și competență și că sunt furnizate în mod imparțial și independent în raport cu părțile implicate. Mecanismele respective includ, de asemenea, măsuri vizând răspunderea practicienilor care nu și-au îndeplinit atribuțiile.

(2)  Statele membre se asigură că informațiile cu privire la autoritățile sau organismele care exercită supravegherea asupra practicienilor sunt publice.

(3)  Statele membre pot încuraja elaborarea unor coduri de conduită pentru practicieni și respectarea lor de către aceștia.

(4)  Statele membre se asigură că remunerarea practicienilor este reglementată prin norme care sunt conforme cu obiectivul unei finalizări eficiente a procedurilor ▌.

Statele membre se asigură că există proceduri corespunzătoare pentru soluționarea eventualelor litigii legate de remunerare ▌.

Articolul 28

Utilizarea mijloacelor electronice de comunicare

(1)  Statele membre se asigură că, în cadrul procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, părțile la procedură, practicianul și autoritatea judiciară ori administrativă pot efectua pe cale electronică, inclusiv în situații transfrontaliere, cel puțin următoarele acțiuni:

(a)  declararea creanțelor;

(b)  depunerea planurilor de restructurare sau de rambursare ▌;

(c)  comunicările către creditori;

(d)  depunerea de contestații și formularea unor căi de atac.

TITLUL V

MONITORIZAREA PROCEDURILOR DE RESTRUCTURARE, DE INSOLVENȚĂ ȘI DE REMITERE DE DATORIE

Articolul 29

Culegerea datelor

(1)  ▌Anual, statele membre culeg și compilează, la nivel național, date despre ▌procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, defalcate pe fiecare tip de procedură, acoperind cel puțin următoarele elemente:

(a)  numărul de proceduri care au fost solicitate sau deschise, dacă o asemenea deschidere este prevăzută de dreptul intern, și al procedurilor care sunt în curs de desfășurare sau care au fost închise;

(b)  durata medie a procedurilor, de la data depunerii cererii sau de la deschiderea acestora, dacă o asemenea deschidere este prevăzută de dreptul intern, până la închiderea acestora;

(c)  numărul de proceduri, altele decât cele solicitate în temeiul literei (d), defalcate pe tipuri de rezultate;

(d)  numărul solicitărilor de proceduri de restructurare care au fost declarate inadmisibile, au fost respinse sau au fost retrase înainte de a fi deschise.

(2)  Anual, statele membre culeg și compilează, la nivel național, date despre numărul de debitori care au făcut obiectul unor proceduri de restructurare sau de insolvență și care, în perioada de trei ani premergătoare depunerii cererii sau deschiderii unor astfel de proceduri, dacă o asemenea deschidere este prevăzută de dreptul intern, au avut un plan de restructurare confirmat în cadrul unei proceduri anterioare de restructurare în aplicarea titlului II.

(3)  Statele membre pot culege și compila anual, la nivel național, date privind:

(a)  costul mediu al fiecărui tip de procedură;

(b)  ratele medii de recuperare pentru creditorii garantați și negarantați și, după caz, separat pentru alte tipuri de creditori ▌;

(c)  numărul de întreprinzători care, după ce au trecut printr-o procedură în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) litera (b), și-au lansat o nouă afacere;

(d)  numărul de cazuri de pierdere a locului de muncă legate de procedurile de restructurare și de insolvență.

(4)  Statele membre prezintă defalcat datele menționate la alineatul (1) literele (a)-(c) și, după caz și atunci când sunt disponibile, datele menționate la alineatul (3), pe următoarele categorii:

(a)  dimensiunea debitorilor care nu sunt persoane fizice;

(b)  statutul de persoană fizică sau de persoană juridică al debitorilor care fac obiectul unor proceduri de restructurare sau de insolvență și

(c)  destinatarii ▌procedurilor care conduc la o remitere de datorie, și anume numai întreprinzătorii sau toate persoanele fizice.

(5)  Statele membre pot culege și compila datele menționate la alineatele (1)-(4) prin intermediul unei tehnici de eșantionare care să garanteze că eșantioanele sunt reprezentative sub aspectul mărimii și diversității.

(6)  Statele membre culeg și compilează datele menționate la alineatele (1), (2), (4) și, după caz, (3), pentru ani calendaristici compleți care se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, începând cu ▌primul an calendaristic complet care urmează după data aplicării actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (7). Datele respective se comunică anual Comisiei, cu ajutorul unui formular standard de comunicare a datelor, până la data de 31 decembrie a anului calendaristic care urmează anului pentru care se culeg datele.

(7)  Comisia stabilește formularul de comunicare menționat la alineatul (6) de la prezentul articol prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

(8)  Comisia publică pe site-ul său web, într-un mod accesibil și ușor de utilizat, datele comunicate în conformitate cu alineatul (6).

Articolul 30

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

TITLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 31

Relația cu alte acte și instrumente internaționale

(1)  Următoarele acte se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive:

(a)  Directiva 98/26/CE;

(b)  Directiva 2002/47/CE și

(c)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere cerințelor în materie de protejare a fondurilor aplicabile instituțiilor de plată prevăzute în Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului(26) și nici celor aplicabile instituțiilor emitente de monedă electronică prevăzute în Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului(27).

(3)  Prezenta directivă nu aduce atingere punerii în aplicare a Convenției privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor, semnate la Cape Town la 16 noiembrie 2001, la care anumite statele membre sunt părți la data adoptării prezentei directive.

Articolul 32

Modificarea Directivei (UE) 2017/1132

La articolul 84 din Directiva (UE) 2017/1132, se adaugă următorul alineat:"

„(4) Statele membre derogă de la articolul 58 alineatul (1), articolul 68, articolul 72, articolul 73, și articolul 74, articolul 79 alineatul (1) litera (b), articolul 80 alineatul (1) și articolul 81 în măsura și pe durata în care acest lucru este necesar pentru instituirea cadrului de restructurare preventivă prevăzut în Directiva (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului ▌*.

Primul paragraf nu aduce atingere principiului egalității de tratament al acționarilor.

____________________________________

* Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de ▌restructurare preventivă, remiterea de datorie și interdicțiile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea și insolvența) (JO…, …).”

"

Articolul 33

Clauza de revizuire

În termen de maximum … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea și impactul prezentei directive, inclusiv privind aplicarea regulilor de împărțire în clase și de votare în cazul creditorilor vulnerabili, cum ar fi lucrătorii. Pe baza acestei evaluări, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă, având în vedere măsuri suplimentare pentru consolidarea și armonizarea cadrului juridic în materie de restructurare, insolvență și remitere de datorie.

Articolul 34

Transpunerea

(1)  Statele membre adoptă și publică, în termen de … [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive, cu excepția dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 28 literele (a), (b) și (c), care se adoptă și se publică în termen de … [cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], și a dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 28 litera (d), care se adoptă și se publică în termen de … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei ▌textul dispozițiilor respective.

Statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive începând cu … [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], cu excepția dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 28 literele (a), (b) și (c), care se aplică începând cu … [cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și a dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 28 litera (d), care se aplică începând cu … [șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care se confruntă cu dificultăți deosebite în punerea în aplicare a prezentei directive pot beneficia de o prelungire de cel mult un an a perioadei de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1). Statele membre informează Comisia cu privire la necesitatea de a utiliza această posibilitate de prelungire a perioadei de punere în aplicare până la … [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

(3)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 35

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 36

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 209, 30.6.2017, p. 21.
(2) JO C 342, 12.10.2017, p. 43.
(3)JO C ▌209, 30.6.2017, p. ▌21.
(4)JO C 342, 12.10.2017, p. 43.
(5)Poziția Parlamentului European din 28 martie 2019.
(6)Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (JO L 141, 5.6.2015, p. 19).
(7)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(8)Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
(9) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(10)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(11)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
(12)Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).
(13)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
(14)Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).
(15)Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).
(16)Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).
(17)Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36).
(18)Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).
(19)Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
(20)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(21)Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).
(22)Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).
(23)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).
(24)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(25) JO C 236, 21.7.2017, p. 2.
(26)Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
(27)Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).


Norme privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, aplicabile anumitor transmisii online și anumitor retransmisii ale programelor de televiziune și radio ***I
PDF 237kWORD 68k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, aplicabile anumitor transmisii online ale organismelor de radiodifuziune și anumitor retransmisii ale programelor de televiziune și radio (COM(2016)0594 – C8-0384/2016 – 2016/0284(COD))
P8_TA-PROV(2019)0322A8-0378/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0594),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0384/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 53 alineatul (1) și articolul 62 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 ianuarie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0378/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 28 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, aplicabile anumitor transmisii online ale organismelor de radiodifuziune și anumitor retransmisii ale programelor de televiziune și radio și de modificare a Directivei 93/83/CEE a Consiliului

P8_TC1-COD(2016)0284


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1) și articolul 62,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  În vederea bunei funcționări a pieței interne, este necesar să se asigure, în beneficiul utilizatorilor din întreaga Uniune, o difuzare pe scară mai largă în statele membre a programelor de televiziune și radio din alte state membre, prin facilitarea acordării de licențe privind dreptul de autor și drepturile conexe pentru operele și alte obiecte protejate incluse în anumite tipuri de programe de televiziune și radio. Programele de televiziune și radio reprezintă mijloace importante de promovare a diversității culturale și lingvistice și a coeziunii sociale, și de sporire a accesului la informații.

(2)  Dezvoltarea tehnologiilor digitale și a internetului a transformat distribuirea programelor de televiziune și radio și accesul la acestea. Utilizatorii se așteaptă într-o măsură din ce în ce mai mare să aibă acces la programele de televiziune și radio atât în direct, cât și la cerere, utilizând nu numai canalele tradiționale, cum ar fi transmisiile prin satelit sau cablu, dar și serviciile online. În consecință, organismele de radiodifuziune oferă din ce în ce mai des, pe lângă propriile programe de televiziune și radio, servicii online auxiliare propriilor emisiuni radiodifuzate, cum ar fi serviciile de transmisie simulcast și serviciile în reluare. Operatorii de servicii de retransmisie, care agregă programele de televiziune și radio în pachete și le furnizează utilizatorilor simultan cu transmisia radiodifuzată inițială a acestora, fără modificări și în formă integrală, utilizează diferite tehnici de retransmisie, cum ar fi retransmisia prin cablu, satelit, sistem digital terestru și rețele mobile sau rețele cu circuit închis pe bază de protocol IP, precum și prin internet deschis. În plus, operatorii care distribuie programe de televiziune și radio utilizatorilor au diferite moduri de a obține semnale purtătoare de programe de la organismele de radiodifuziune, inclusiv introducerea directă. În rândul utilizatorilor există o cerere tot mai mare de acces la programele de televiziune și radio nu numai din statul membru de reședință, ci și din alte state membre ale Uniunii . Astfel de utilizatori includ membrii ai minorităților lingvistice din Uniune, precum și persoane care trăiesc în alt stat membru decât statul membru de origine.

(3)  ▌Organismele de radiodifuziune transmit zilnic multe ore ▌de programe de televiziune și radio. Programele respective includ o mare diversitate de conținut, cum ar fi opere audiovizuale, muzicale, literare sau grafice, protejate în temeiul dreptului Uniunii prin drept de autor sau drepturi conexe sau ambele. Acest lucru are ca rezultat un proces complex de obținere a drepturilor de la o multitudine de titulari de drepturi și pentru diferite categorii de opere și de alte obiecte protejate. Deseori, este necesar ca drepturile să fie obținute într-un interval scurt de timp, în special atunci când se realizează programe de știri sau de actualități. Pentru ca serviciile online să fie puse la dispoziție transfrontalier, este necesar ca organismele de radiodifuziune să dețină, pentru opere și alte obiecte protejate, drepturile necesare pentru toate teritoriile respective, fapt care mărește complexitatea procesului de obținere a drepturilor.

(4)  Operatorii de servicii de retransmisie oferă în mod tipic numeroase programe care cuprind o multitudine de opere și de alte obiecte protejate și dispun de un interval foarte scurt de timp pentru a obține licențele necesare și, prin urmare, se confruntă cu dificultăți semnificative în ceea ce privește obținerea drepturilor. Autorii, producătorii și alți titulari de drepturi riscă de asemenea ca operele lor și alte obiecte protejate să fie utilizate fără autorizare sau fără plata unei remunerații adecvate. O astfel de remunerație pentru retransmisia operelor lor și a altor obiecte protejate este importantă pentru a asigura o ofertă de conținut diversă, ceea ce este, de asemenea, în interesul consumatorilor.

(5)  Drepturile asupra operelor și a altor obiecte protejate sunt armonizate, printre altele, prin Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4) și prin Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5), care oferă un nivel ridicat de protecție pentru titularii de drepturi.

(6)  Directiva 93/83/CEE a Consiliului(6) facilitează transmisia transfrontalieră prin satelit și retransmisia prin cablu a programelor de televiziune și radio din alte state membre. Dispozițiile acestei directive privind transmisiile organismelor de radiodifuziune sunt însă limitate la transmisiile prin satelit și, prin urmare, nu se aplică serviciilor online auxiliare emisiunilor radiodifuzate. În plus, dispozițiile privind retransmisia programelor de televiziune și radio din alte state membre sunt limitate la retransmisia simultană, nemodificată și integrală prin cablu sau sisteme cu microunde și nu reglementează retransmisii prin alte tehnologii.

(7)  Prin urmare, furnizarea transfrontalieră de servicii online care sunt auxiliare emisiunilor radiodifuzate și retransmisia programelor de televiziune și radio din alte state membre ar trebui facilitate prin adaptarea cadrului juridic privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe relevante pentru aceste activități. Această adaptare ar trebui să se realizeze ținând seama de finanțarea și producerea de conținut creativ și în special de opere audiovizuale.

(8)  Prezenta directivă ar trebui să reglementeze serviciile online auxiliare furnizate de un organism de radiodifuziune și care se află într-un raport clar de subordonare față de emisiunile organismului de radiodifuziune. Acestea includ serviciile care oferă acces la programele de televiziune și radio în mod strict linear, în același timp cu programul radiodifuzat, și serviciile care oferă acces, pe o anumită perioadă de timp după radiodifuzarea programului, la programele de televiziune și radio care au fost difuzate anterior de organismul de radiodifuziune (așa-numitele „servicii în reluare”). În plus, serviciile online auxiliare care intră sub incidența prezentei directive includ și serviciile care oferă acces la materiale ce îmbogățesc sau completează în alt mod programele de televiziune și radio difuzate de organismul de radiodifuziune, inclusiv prin previzualizarea, îmbogățirea, completarea sau revizualizarea conținutului relevant al programului. Prezenta directivă ar trebui să se aplice serviciilor online auxiliare care sunt furnizate utilizatorilor de către organismele de radiodifuziune împreună cu serviciul de radiodifuziune. Aceasta ar trebui să se aplice și serviciilor online auxiliare care, deși au un raport clar de subordonare cu emisiunea radiodifuzată, pot fi accesate de utilizatori separat de serviciul de radiodifuziune, fără a exista o condiție prealabilă ca utilizatorii să fie nevoiți să obțină accesul la serviciul respectiv de radiodifuziune, de exemplu sub forma unui abonament. Acest lucru nu afectează libertatea organismelor de radiodifuziune de a oferi astfel de servicii online auxiliare gratuit sau contra cost. Furnizarea accesului la opere sau la alte obiecte protejate individuale incluse într-un program de televiziune sau radio sau la opere sau la alte obiecte protejate care nu sunt legate de vreun program difuzat de organismul de radiodifuziune, cum ar fi serviciile care oferă acces la opere muzicale sau audiovizuale, la albume de muzică sau la clipuri video, de exemplu prin intermediul serviciilor video la cerere, nu ar trebui să intre sub incidența serviciilor care fac obiectul prezentei directive.

(9)  Cu scopul de a facilita obținerea drepturilor pentru furnizarea peste granițe a serviciilor online auxiliare, este necesar să se prevadă introducerea principiului țării de origine în ceea ce privește exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe relevante pentru actele care au loc în cursul furnizării, al accesării sau al utilizării serviciului online auxiliar. Principiul respectiv ar trebui să vizeze obținerea tuturor drepturilor necesare pentru ca organismul de radiodifuziune să poată comunica public sau pune la dispoziția publicului programele sale atunci când furnizează servicii online auxiliare, inclusiv obținerea eventualului dreptului de autor și eventualelor drepturi conexe asupra operelor sau a altor obiecte protejate utilizate în programe, de exemplu a drepturilor asupra fonogramelor sau asupra interpretărilor. Principiul țării de origine ar trebui să se aplice exclusiv raportului dintre titularii de drepturi sau entitățile care îi reprezintă pe titularii de drepturi, cum ar fi organismele de gestiune colectivă și organismele de radiodifuziune și exclusiv în scopul furnizării, al accesării sau al utilizării serviciului online auxiliar. Principiul țării de origine nu ar trebui să se aplice niciunei comunicări publice ulterioare sau punerii la dispoziția publicului a operelor sau a altor obiecte protejate, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât membrii publicului să poată avea acces la acestea în orice loc și în orice moment ales în mod individual, sau oricărei reproduceri ulterioare a operelor sau a altor obiecte protejate care se regăsesc în serviciul online auxiliar.

(10)  Ținând seama de particularitățile mecanismelor de finanțare și de acordare a licențelor pentru anumite opere audiovizuale, care se bazează deseori pe licențe teritoriale exclusive, este oportun, în ceea ce privește programele de televiziune, să se limiteze domeniul de aplicare al principiului țării de origine stabilit în prezenta directivă la anumite tipuri de programe. Tipurile de programe respective ar trebui să includă programele de știri și de actualități, precum și producțiile proprii ale unui organism de radiodifuziune care sunt finanțate exclusiv de acesta, inclusiv când fondurile pentru finanțarea utilizată de organismul de radiodifuziune pentru producțiile sale provin din fonduri publice. În sensul prezentei directive, producții proprii ale organismelor de radiodifuziune ar trebui să fie înțelese ca vizând producțiile realizate de un organism de radiodifuziune folosind propriile resurse, dar excluzând producțiile comandate de organismul de radiodifuziune către producători care sunt independenți de organismul de radiodifuziune sau coproducțiile. Din aceleași motive, principiul țării de origine nu ar trebui să se aplice transmisiilor de evenimente sportive în temeiul prezentei directive. Principiul țării de origine ar trebui să se aplice numai atunci când programele sunt utilizate de organismul de radiodifuziune în cadrul propriilor servicii online auxiliare. Acesta nu ar trebui să se aplice în cazul în care se acordă licențe pentru producțiile proprii ale unui organism de radiodifuziune unor terți, inclusiv altor organisme de radiodifuziune. Principiul țării de origine nu ar trebui să afecteze libertatea titularilor de drepturi și a organismelor de radiodifuziune de a stabili de comun acord, respectând dreptul Uniunii, limitări, inclusiv limitări teritoriale, ale exploatării drepturilor lor.

(11)  Principiul țării de origine stabilit în prezenta directivă nu ar trebui să creeze o obligație pentru organismele de radiodifuziune de a comunica public sau de a pune la dispoziția publicului programe în cadrul serviciilor lor online auxiliare sau de a furniza astfel de servicii online auxiliare într-un alt stat membru decât cel în care își au sediul principal.

(12)  Întrucât se consideră că furnizarea, accesarea sau utilizarea unui serviciu online auxiliar în temeiul prezentei directive are loc numai în statul membru în care organismul de radiodifuziune își are sediul principal, deși, de fapt, serviciile online auxiliare pot fi furnizate, peste granițe, și în alte state membre, este necesar să se asigure faptul că, atunci când se stabilește suma de plată pentru drepturile în cauză, părțile iau în considerare toate aspectele serviciului online auxiliar, cum ar fi caracteristicile serviciului, inclusiv durata disponibilității online a programelor incluse în serviciu, audiența, inclusiv audiența din statul membru în care organismul de radiodifuziune își are sediul principal și audiența din alte state membre în care serviciul online auxiliar este accesat și utilizat, precum și versiunile lingvistice puse la dispoziție. Ar trebui totuși să fie în continuare posibil să se utilizeze metode specifice de calculare a cuantumului plății pentru drepturile supuse principiului țării de origine, cum ar fi metodele bazate pe veniturile organismului de radiodifuziune generate de serviciul online, care sunt folosite în special de organismele de radiodifuziune care transmit programe radio.

(13)  În temeiul principiului libertății contractuale, va rămâne posibil să se limiteze exploatarea drepturilor supuse principiului țării de origine stabilit în prezenta directivă, cu condiția ca orice astfel de limitare să respecte dreptul Uniunii.

(14)  Operatorii de servicii de retransmisie pot folosi tehnologii diferite atunci când retransmit simultan, fără modificări și în formă integrală, în scopul recepționării de către public, o transmisie inițială dintr-un alt stat membru a unor programe de televiziune sau radio▌. Semnalele purtătoare de programe pot fi obținute de către operatorii de servicii de retransmisie de la organismele de radiodifuziune, care le transmit ele însăși publicului, în diferite moduri, de exemplu prin captarea semnalelor transmise de organismele de radiodifuziune sau prin recepționarea semnalelor direct de la acestea prin procesul tehnic al introducerii directe. Serviciile unor astfel de operatori pot fi oferite prin satelit, rețea digitală terestră, rețea mobilă sau pe suport IP în circuit închis și rețele similare sau prin servicii de acces la internet astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului(7). Operatorii de servicii de retransmisie care folosesc astfel de tehnologii pentru retransmisiile lor ar trebui, prin urmare, să intre sub incidența prezentei directive și să beneficieze de mecanismul care introduce gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor. Pentru a asigura o protecție suficientă împotriva utilizării neautorizate a operelor și a altor obiecte protejate, aspect deosebit de important în cazul serviciilor plătite, serviciile de retransmisie oferite prin intermediul serviciilor de acces la internet ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive numai dacă respectivele servicii de retransmisie sunt furnizate într-un mediu în care retransmisiile pot fi accesate doar de utilizatori autorizați, iar nivelul de securitate oferit pentru conținutul în cauză este comparabil cu nivelul de securitate al conținutului transmis prin rețele gestionate, ca de exemplu rețelele prin cablu sau rețelele pe suport IP în circuit închis, în care conținutul retransmis este criptat. Respectivele cerințe ar trebui să fie fezabile și adecvate.

(15)  În vederea retransmiterii transmisiilor inițiale de programe de televiziune și radio, este necesar ca operatorii de servicii de retransmisie să obțină o autorizație din partea titularilor care dețin dreptul exclusiv de comunicare publică a operelor și a altor obiecte protejate. Pentru a asigura securitate juridică pentru operatorii de servicii de retransmisie ▌și pentru a depăși disparitățile din dreptul național privind aceste servicii de retransmisie, ar trebui să se aplice norme similare cu cele care se aplică în cazul retransmisiei prin cablu, astfel cum este aceasta definită în Directiva 93/83/CEE. Normele prevăzute de directiva respectivă includ obligația exercitării dreptului de a acorda sau de a refuza acordarea unei autorizații către un operator de servicii de retransmisie, prin intermediul unui organism de gestiune colectivă. Conform respectivelor norme, dreptul de a acorda sau refuza autorizarea ca atare rămâne intact și numai exercitarea dreptului în cauză este reglementată într-o anumită măsură. Titularii de drepturi ar trebui să primească o remunerație adecvată pentru retransmisia operelor lor și a altor obiecte protejate. La determinarea condițiilor rezonabile de acordare a licențelor, inclusiv a taxei de licență, pentru o retransmisie în conformitate cu Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului(8), ar trebui să se țină seama, printre altele, de valoarea economică a utilizării drepturilor în cauză, inclusiv de valoarea alocată mijlocului de retransmisie. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere exercitării colective a dreptului la plata unei remunerații echitabile unice artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor în scopuri comerciale astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE, și Directivei 2014/26/UE , în special, dispozițiilor acesteia privind drepturile titularilor de drepturi în ceea ce privește alegerea unui organism de gestiune colectivă.

(16)  Prezenta directivă ar trebui să permită ca acorduri încheiate între un organism de gestiune colectivă și operatorii de servicii de retransmisie pentru drepturi care fac obiectul gestiunii colective obligatorii în temeiul prezentei directive să fi extinse astfel încât să se aplice drepturilor titularilor de drepturi care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă în cauză, fără ca titularii de drepturi respectivi să aibă posibilitatea de a-și exclude operele lor sau alte obiecte protejate de la aplicarea mecanismului respectiv. În cazurile în care există mai mult de un organism de gestiune colectivă care gestionează drepturile categoriei relevante pentru teritoriul său, ar trebui ca statul membru pe al cărui teritoriu operatorul unui serviciu de retransmisie dorește să obțină drepturi pentru o retransmisie să determine organismul sau organismele de gestiune colectivă care au dreptul de a acorda sau de a refuza autorizația pentru o retransmisie.

(17)  Orice drepturi deținute de organismele de radiodifuziune în ceea ce privește emisiunile lor, inclusiv drepturile asupra conținutului programelor, nu ar trebui să facă obiectul gestiunii colective obligatorii a drepturilor aplicabile retransmisiilor. Operatorii de servicii de retransmisie și organismele de radiodifuziune întrețin, în general, relații comerciale permanente și, prin urmare, aceștia cunosc identitatea organismelor de radiodifuziune. În mod corespunzător, pentru operatorii respectivi este, comparativ, simplă obținerea drepturilor de la organismele de radiodifuziune. În consecință, pentru obținerea licențelor necesare de la organismele de radiodifuziune, operatorii de servicii de retransmisie nu se confruntă cu aceleași dificultăți pe care le întâmpină pentru obținerea licențelor de la titularii de drepturi asupra operelor și a altor obiecte protejate incluse în programele de televiziune și radio pe care le retransmit. Prin urmare, nu este necesar să se simplifice procesul de acordare a licențelor în ceea ce privește drepturile deținute de organismele de radiodifuziune. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că, în cazul în care organismele de radiodifuziune și operatorii de servicii de retransmisie se lansează în negocieri, acestea se desfășoară cu bună credință în ceea ce privește acordarea de licențe pentru drepturile aferente retransmisiilor reglementate de prezenta directivă. Directiva 2014/26/UE prevede norme similare aplicabile organismelor de gestiune colectivă.

(18)  Normele prevăzute în prezenta directivă privind drepturile de retransmisie exercitate de către organismele de radiodifuziune în ceea ce privește propriile transmisii nu ar trebui să limiteze posibilitatea titularilor de drepturi de a alege să-și transfere drepturile fie către un organism de radiodifuziune, fie către un organism de gestiune colectivă și, prin urmare, de a le permite să aibă o cotă directă din remunerația plătită de către operatorul unui serviciu de retransmisie.

(19)  Statele membre ar trebui să poată aplica normele privind retransmisia stabilite în prezenta directivă și în Directiva 93/83/CEE în situațiile în care atât transmisia inițială, cât și retransmisia au loc pe teritoriul lor.

(20)  Pentru a asigura securitatea juridică și pentru a menține un nivel ridicat de protecție a titularilor de drepturi, este oportun să se prevadă ca, în cazul în care organismele de radiodifuziune transmit prin introducere directă semnalele lor purtătoare de programe numai către distribuitorii de semnale, fără ca acestea să își transmită programele și direct către public, iar distribuitorii de semnale transmit respectivele semnale purtătoare de programe utilizatorilor lor pentru a le permite să vizioneze sau să asculte programele, se consideră că are loc un singur act de comunicare publică, la care atât organismele de radiodifuziune, cât și distribuitorii de semnale participă cu contribuțiile lor aferente. Prin urmare, organismele de radiodifuziune și distribuitorii de semnale ar trebui să obțină o autorizație din partea titularilor de drepturi pentru contribuția lor specifică la actul unic de comunicare către public. Participarea unui organism de radiodifuziune și a unui distribuitor de semnale la actul unic de comunicare publică nu ar trebui să ducă la răspunderea solidară a organismului de radiodifuziune și a distribuitorului de semnale pentru actul respectiv de comunicare publică. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a prevedea la nivel național modalitățile de obținere a autorizației pentru un astfel de act unic de comunicare publică, inclusiv plățile relevante care urmează să fie efectuate către titularii de drepturi în cauză, ținând seama de exploatarea aferentă a operelor și a altor obiecte protejate de către organismul de radiodifuziune și de către distribuitorul de semnale în legătură cu actul unic de comunicare publică. Distribuitorii de semnale se confruntă, în mod similar cu operatorii de servicii de retransmisie, cu o sarcină semnificativă de obținere a drepturilor, excepție făcând drepturile deținute de organismele de radiodifuziune. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă ca distribuitorii de semnale să beneficieze de un mecanism de gestiune colectivă obligatorie a drepturilor pentru transmisiile lor, în același mod și în aceeași măsură ca operatorii de servicii de retransmisie pentru retransmisiile reglementate de Directiva 93/83/CEE și de prezenta directivă. În cazurile în care distribuitorii de semnale le oferă organismelor de radiodifuziune doar „modalități tehnice”, în sensul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a asigura sau îmbunătăți recepția radiodifuziunii, nu ar trebui să se considere că distribuitorii de semnale participă la un act de comunicare publică.

(21)  Atunci când organismele de radiodifuziune își transmit semnalele purtătoare de programe direct publicului, realizând astfel un act inițial de transmisie, și, în același timp, transmițând semnalele respective altor organisme prin procesul tehnic de introducere directă, de exemplu pentru a asigura calitatea semnalelor în scopul retransmisiei, transmisiile realizate de către respectivele alte organisme constituie un act separat de comunicare publică față de cel realizat de organismul de radiodifuziune. În aceste situații, ar trebui să se aplice normele privind retransmisiile prevăzute în prezenta directivă și în Directiva 93/83/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.

(22)  Pentru a asigura gestiunea colectivă eficientă a drepturilor și distribuția corectă a veniturilor colectate în cadrul mecanismului de gestiune colectivă obligatorie introdus de prezenta directivă, este important ca organismele de gestiune colectivă să țină o evidență corespunzătoare a membrilor, a licențelor și a utilizării operelor și a altor obiecte protejate, în conformitate cu obligațiile de transparență prevăzute în Directiva 2014/26/UE.

(23)  Pentru a preveni eludarea aplicării principiului țării de origine prin prelungirea duratei acordurilor existente privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe relevante pentru furnizarea unui serviciu online auxiliar, precum și pentru accesarea sau utilizarea respectivului serviciu, este necesar ca principiul țării de origine să se aplice și la acordurile existente, dar după trecerea unei perioade de tranziție. Pe parcursul perioadei respective de tranziție, principiul nu ar trebui să se aplice acordurilor existente, lăsând astfel timp pentru adaptarea lor, după caz, în conformitate cu prezenta directivă. De asemenea, este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite organismelor de radiodifuziune, distribuitorilor de semnale și titularilor de drepturi să se adapteze la noile norme cu privire la exploatarea operelor și a altor obiecte protejate prin introducere directă stabilite în dispozițiile din prezenta directivă referitoare la transmisia de programe prin introducere directă.

(24)   În conformitate cu principiile unei mai bune reglementări, ar trebui efectuată o reexaminare a prezentei directive, inclusiv a dispozițiilor sale privind introducerea directă, după o perioadă de timp de la intrarea în vigoare a acesteia, pentru a evalua, printre altele, beneficiile sale pentru consumatorii Uniunii, impactul său asupra industriilor creative din Uniune și asupra nivelului investițiilor în conținut nou și, prin urmare, beneficiile referitoare la diversitatea culturală sporită în Uniune.

(25)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Deși prezenta directivă ar putea să determine o interferență în exercitarea drepturilor titularilor de drepturi, în măsura în care gestiunea colectivă obligatorie este realizată pentru exercitarea dreptului de comunicare publică în ceea ce privește serviciile de retransmisie, este necesar să se stabilească aplicarea gestiunii colective obligatorii în mod circumstanțiat către servicii specifice și să fie limitată la anumite servicii.

(26)  Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume promovarea furnizării transfrontaliere de servicii online auxiliare pentru anumite tipuri de programe și facilitarea retransmisiei programelor de televiziune și radio din alte state membre, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective. În ceea ce privește furnizarea transfrontalieră de servicii online auxiliare, prezenta directivă nu obligă organismele de radiodifuziune să furnizeze astfel de servicii la nivel transfrontalier. De asemenea, prezenta directivă nu obligă operatorii de servicii de retransmisie să includă în serviciile lor programe de televiziune sau radio din alte state membre. Prezenta directivă se referă numai la exercitarea anumitor drepturi de retransmisie în măsura necesară pentru a simplifica acordarea de licențe privind dreptul de autor și drepturile conexe pentru astfel de servicii și în ceea ce privește programele de televiziune și radio din alte state membre.

(27)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(9), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabilește norme care vizează îmbunătățirea accesului transfrontalier la un număr mai mare de programe de televiziune și radio, prin facilitarea obținerii de drepturi pentru furnizarea de servicii online care sunt auxiliare difuzării de anumite tipuri de programe de televiziune și radio și pentru retransmisia programelor de televiziune și radio. Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme pentru transmisia de programe de televiziune și radio prin procesul de introducere directă.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „serviciu online auxiliar” înseamnă un serviciu online care constă în furnizarea către public, de către sau sub controlul și responsabilitatea unui organism de radiodifuziune, de programe de televiziune sau radio, simultan cu difuzarea lor de către organismul de radiodifuziune sau în cursul unei perioade definite de timp după această difuzare, precum și a oricărui material ▌care are caracter auxiliar în raport cu această difuzare;

2.  „retransmisie” înseamnă orice retransmitere simultană, nealterată și integrală, alta decât retransmisia prin cablu definită în Directiva 93/83/CEE ▌, pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale pornind din alt stat membru de programe de televiziune sau de radio destinate recepționării de către public, în cazul în care o astfel de transmisie inițială este efectuată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin satelit, dar nu online, cu condiția ca:

(a)  retransmisia să fie efectuată de o altă parte decât organismul de radiodifuziune care a efectuat transmisia inițială sau sub controlul și responsabilitatea căruia a fost efectuată transmisia inițială, indiferent de modul în care partea care realizează retransmisia obține semnalele purtătoare de program de la organismul de radiodifuziune în scopul retransmisiei; și

(b)  atunci când retransmisia se face printr-un serviciu de acces la internet, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2015/2120, aceasta să aibă loc într-un mediu gestionat;

3.  „mediu gestionat” înseamnă un mediu în care un operator a unui serviciu de retransmisie furnizează o retransmisie securizată unor utilizatori autorizați;

4.  „introducere directă” înseamnă un proces tehnic prin care un organism de radiodifuziune își transmite semnalele purtătoare de programe unui organism care nu este un organism de radiodifuziune, astfel încât semnalele purtătoare de programe nu sunt accesibile publicului în timpul transmisiei respective.

CAPITOLUL II

SERVICIILE ONLINE AUXILIARE ALE ORGANISMELOR DE RADIODIFUZIUNE

Articolul 3

Aplicarea principiului „țării de origine” la serviciile online auxiliare

(1)  ▌Actele de comunicare publică și de punere la dispoziția publicului a operelor sau altor obiecte protejate, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât membrii publicului să poată avea acces la acestea în orice loc și în orice moment ales în mod individual, care au loc în cazul furnizării către public:

(a)  a unor programe de radio; și

(b)  a unor programe de televiziune care sunt:

(i)  programe de știri și actualități; sau

(ii)  producții proprii, finanțate integral de organismul de radiodifuziune,

în cadrul unui serviciu online auxiliar de către sau sub controlul și responsabilitatea unui organism de radiodifuziune, precum și actele de reproducere a operelor sau altor obiecte protejate care sunt necesare pentru furnizarea, accesarea sau utilizarea acestui serviciu online pentru aceleași programe, în scopul exercitării dreptului de autor și a drepturilor conexe relevante pentru respectivele acte, se consideră a avea loc numai în statul membru în care organismul de radiodifuziune își are sediul principal.

Litera (b) de la primul paragraf nu se aplică transmisiilor de evenimente sportive și de opere și alte obiecte protejate incluse în acestea.

(2)  Statele membre se asigură că, atunci când se stabilește remunerația pentru drepturile cărora li se aplică principiul țării de origine prevăzut la alineatul (1), părțile iau în considerare toate aspectele serviciului online auxiliar, cum ar fi caracteristicile serviciului, inclusiv durata disponibilității online a programelor furnizate în cadrul serviciului, audiența și versiunile lingvistice oferite.

Primul paragraf nu exclude calcularea remunerației pe baza veniturilor organismului de radiodifuziune.

(3)  Principiul țării de origine prevăzut la alineatul (1) nu aduce atingere libertății contractuale a titularilor de drepturi și a organismelor de radiodifuziune de a încheia acorduri, în conformitate cu dreptul Uniunii, de limitare a exploatării respectivelor drepturi, inclusiv a celor prevăzute de Directiva 2001/29/CE.

CAPITOLUL III

RETRANSMISIA PROGRAMELOR DE TELEVIZIUNE ȘI RADIO

Articolul 4

Exercitarea de către alți titulari de drepturi decât organismele de radiodifuziune a drepturilor asupra retransmisiei

(1)  Actele de retransmisie a programelor trebuie să fie autorizate de către titularii care dețin dreptul exclusiv de comunicare către public.

Statele membre se asigură că titularii de drepturi își pot exercita dreptul de a acorda sau de a refuza autorizarea pentru o retransmisie numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

(2)  Dacă un titular de drepturi nu a transferat gestiunea dreptului menționat la al doilea paragraf al alineatului (1) unui organism de gestiune colectivă, se consideră că organismul de gestiune colectivă care gestionează drepturi din aceeași categorie pentru teritoriul statului membru pentru care operatorul de servicii de retransmisie dorește să obțină drepturi de retransmisie este îndreptățit să acorde sau să refuze autorizarea de retransmisie pentru respectivul titular de drepturi.

Cu toate acestea, dacă există mai multe organisme de gestiune colectivă care gestionează drepturi din respectiva categorie pentru teritoriul statului membru respectiv, statul membru pentru teritoriul căruia operatorul unui serviciu de retransmisie dorește să obțină drepturi de retransmisie decide organismul sau organismele de gestiune colectivă care au dreptul de a acorda sau de a refuza autorizarea de retransmisie.

(3)  Statele membre se asigură că un titular de drepturi are aceleași drepturi și obligații, decurgând dintr-un acord între operatorul unui serviciu de retransmisie și un organism sau organisme de gestiune colectivă care acționează în conformitate cu alineatul (2), ca și titularii de drepturi care au mandatat organismul sau organismele respective de gestiune colectivă. Statele membre se asigură de asemenea că titularul respectiv își poate revendica drepturile respective într-o perioadă de timp care se stabilește de către statul membru în cauză și a cărei durată este de cel puțin trei ani de la data retransmisiei care include opera sa sau alt obiect protejat.

Articolul 5

Exercitarea de către organismele de radiodifuziune a drepturilor asupra retransmisiei

(1)  Statele membre se asigură că articolul 4 nu se aplică drepturilor de retransmisie exercitate de un organism de radiodifuziune asupra propriilor transmisii, indiferent dacă aceste drepturi îi aparțin sau i-au fost transferate de alți titulari de drepturi.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul în care organismele de radiodifuziune și operatorii serviciilor de retransmisie încep negocieri privind autorizarea retransmisiei în temeiul prezentei directive, negocierile în cauză urmează să se desfășoară cu bună credință.

Articolul 6

Medierea

Statele membre se asigură că există posibilitatea de face apel la unul sau mai mulți mediatori, astfel cum se prevede la articolul 11 din Directiva 93/83/CEE, în cazul în care nu se încheie niciun acord între organismul de gestiune colectivă și operatorul unui serviciu de retransmisie, sau între operatorul unui serviciu de retransmisie și organismul de radiodifuziune în ceea ce privește autorizația de retransmisie a programelor difuzate.

Articolul 7

Retransmisia unei transmisii inițiale provenind din același stat membru

Statele membre pot prevedea că normele din prezentul capitol și din capitolul III din Directiva 93/83/CEE se aplică în situațiile în care atât transmisia inițială, cât și retransmisia au loc pe teritoriul lor.

CAPITOLUL IV

TRANSMISIA DE PROGRAME PRIN INTRODUCERE DIRECTĂ

Articolul 8

Transmisia de programe prin introducere directă

(1)  În cazul în care un organism de radiodifuziune transmite prin introducere directă semnalele sale purtătoare de programe unui distribuitor de semnale fără ca organismul de radiodifuziune să transmită, el însuși, simultan respectivele semnale purtătoare de programe direct publicului, iar distribuitorul de semnale transmite respectivele semnale purtătoare de programe către public, se consideră că organismul de radiodifuziune și distribuitorul de semnale participă la un act unic de comunicare publică pentru care obțin o autorizare din partea titularilor de drepturi. Statele membre pot să prevadă modalități de obținere a autorizării din partea titularilor de drepturi.

(2)  Statele membre pot prevedea ca articolele 4, 5 și 6 din prezenta directivă să se aplice mutatis mutandis exercitării de către titularii de drepturi a dreptului de a acorda sau refuza distribuitorilor de semnale autorizarea pentru o transmisie menționată la alineatul (1), care are loc printr-unul dintre mijloacele tehnice menționate la articolul 1 alineatul (3) din Directiva 93/83/CEE sau la articolul 2 punctul 2 din prezenta directivă.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 9

Modificarea Directivei 93/83/CEE

La articolul 1 din Directiva 93/83/CEE, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În înțelesul prezentei directive, «retransmisie prin cablu» înseamnă retransmiterea simultană, nealterată și integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale pornind din alt stat membru, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin satelit, de programe de televiziune sau de radio destinate recepționării de către public, indiferent de modul în care operatorul unui serviciu de retransmisie prin cablu obține semnalele purtătoare de program de la organismul de radiodifuziune în scopul retransmisiei.”

"

Articolul 10

Reexaminare

(1)  Până la … [șase ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisia efectuează o reexaminare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind principalele constatări. Raportul se publică și se pune la dispoziția publicului pe site-ul internet al Comisiei.

(2)  Statele membre furnizează Comisiei, în timp util, informațiile relevante și necesare pentru elaborarea raportului menționat la alineatul (1).

Articolul 11

Dispoziție tranzitorie

Acordurile privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe relevante pentru actele de comunicare publică a operelor sau altor obiecte protejate, prin mijloace cu fir sau fără fir, și de punere la dispoziția publicului a operelor sau altor obiecte protejate, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât membrii publicului să poată avea acces la acestea în orice loc și în orice moment ales în mod individual, care au loc în cursul furnizării unui serviciu online auxiliar, precum și pentru actele de reproducere necesare pentru furnizarea, accesarea sau utilizarea unui astfel de serviciu online, care sunt în vigoare la … [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], fac obiectul articolului 3 începând cu … [patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], dacă expiră după respectiva dată.

Autorizațiile obținute pentru actele de comunicare către public care intră sub incidența articolului 8 și care sunt în vigoare la … [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive] fac obiectul articolului 8 începând cu … [șase ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], dacă expiră după respectiva dată.

Articolul 12

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la … [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 14

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 125, 21.4.2017, p. 27.
(2)JO C 125, 21.4.2017, p. 27.
(3)Poziția Parlamentului European din 28 martie 2019.
(4)Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, 22.6.2001, p. 10).
(5)Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, 27.12.2006, p. 28).
(6)Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile radiodifuziunii prin satelit și retransmisiei prin cablu (JO L 248, 6.10.1993, p. 15).
(7)Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 310, 26.11.2015, p. 1).
(8)Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO L 84, 20.3.2014, p. 72).
(9)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.


Instituirea programului „Europa creativă” (2021-2027) ***I
PDF 316kWORD 96k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 (COM(2018)0366 – C8-0237/2018 – 2018/0190(COD))
P8_TA-PROV(2019)0323A8-0156/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0366),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 167 alineatul (5) și articolul 173 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0237/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 6 februarie 2019(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0156/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 1
(1)  Cultura, patrimoniul cultural și diversitatea culturală sunt deosebit de valoroase pentru societatea europeană din punct de vedere cultural, ecologic, social și economic și ar trebui să fie promovate și sprijinite. În Declarația de la Roma din 25 martie 2017, precum și în cadrul Consiliului European din decembrie 2017 s-a afirmat că educația și cultura sunt esențiale pentru construirea unor societăți bazate pe coeziune și favorabile incluziunii pentru toți, precum și pentru sprijinirea competitivității europene.
(1)  Cultura, artele, patrimoniul cultural și diversitatea culturală sunt deosebit de valoroase pentru societatea europeană din punct de vedere cultural, educativ, democratic, ecologic, social și economic, precum și din punctul de vedere al drepturilor omului și ar trebui să fie promovate și sprijinite. În Declarația de la Roma din 25 martie 2017, precum și în cadrul Consiliului European din decembrie 2017 s-a afirmat că educația și cultura sunt esențiale pentru construirea unor societăți bazate pe coeziune și favorabile incluziunii pentru toți, precum și pentru sprijinirea competitivității europene.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 2
(2)  Potrivit articolului 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați. Ele sunt reafirmate și articulate în cadrul drepturilor, libertăților și principiilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor, astfel cum se menționează la articolul 6 din TUE.
(2)  Potrivit articolului 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați. Ele sunt reafirmate și articulate în cadrul drepturilor, libertăților și principiilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta), care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor, astfel cum se menționează la articolul 6 din TUE. În special, libertatea de exprimare și de informare este consacrată la articolul 11 din Cartă, iar libertatea artelor și a științei este consacrată la articolul 13 din Cartă.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  Comunicarea Comisiei privind o nouă agendă europeană pentru cultură15 stabilește obiectivele Uniunii în sectoarele culturale și creative. Aceasta urmărește să valorifice potențialul culturii și diversității culturale pentru a contribui la coeziunea socială și la bunăstarea societății, promovând dimensiunea transfrontalieră a sectoarelor culturale și creative, sprijinind capacitatea acestora de a se dezvolta, încurajând creativitatea culturală în educație și inovare, precum și pentru a crea locuri de muncă și creștere economică și a consolida relațiile culturale internaționale. „Europa creativă”, împreună cu alte programe ale Uniunii, ar trebui să sprijine punerea în aplicare a acestei noi agende europene pentru cultură. Aceasta este, de asemenea, în concordanță cu Convenția UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007 și la care Uniunea a aderat.
(4)  Comunicarea Comisiei privind o nouă agendă europeană pentru cultură15 stabilește obiectivele Uniunii în sectoarele culturale și creative. Aceasta urmărește să valorifice potențialul culturii și diversității culturale pentru a contribui la coeziunea socială și la bunăstarea societății, promovând dimensiunea transfrontalieră a sectoarelor culturale și creative, sprijinind capacitatea acestora de a se dezvolta, încurajând creativitatea culturală în educație și inovare, precum și pentru a crea locuri de muncă și creștere economică și a consolida relațiile culturale internaționale. „Europa creativă”, împreună cu alte programe ale Uniunii, ar trebui să sprijine punerea în aplicare a acestei noi agende europene pentru cultură, ținând seama de faptul că valoarea intrinsecă a culturii și a exprimării artistice ar trebui întotdeauna menținută și promovată și că creația artistică se află în centrul proiectelor de cooperare. Sprijinirea punerii în aplicare a acestei noi agende europene pentru cultură este, de asemenea, în concordanță cu Convenția UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007 și la care Uniunea a aderat.
__________________
__________________
15 COM(2018)0267.
15 COM(2018)0267.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Politicile Uniunii vor completa și vor adăuga valoare intervenției statelor membre în domeniul cultural și creativ. Impactul politicilor Uniunii ar trebui evaluat în mod regulat, ținând seama de indicatorii calitativi și cantitativi, cum ar fi beneficiile pentru cetățeni, participarea activă a acestora, beneficiile pentru economia Uniunii în ceea ce privește creșterea economică și locurile de muncă, precum și efectul de propagare în alte sectoare ale economiei și abilitățile și competențele persoanelor care lucrează în sectoarele culturale și creative.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 4 b (nou)
(4b)  Protejarea și consolidarea patrimoniului cultural al Europei se numără printre obiectivele programului. Aceste obiective au fost, de asemenea, recunoscute ca fiind inerente dreptului la cunoaștere a patrimoniului cultural și la participarea la viața culturală, consacrat în Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (Convenția de la Faro), care a intrat în vigoare la 1 iunie 2011. Această convenție subliniază rolul patrimoniului cultural în construirea unei societăți pașnice și democratice, precum și în procesele de dezvoltare durabilă și în promovarea diversității culturale.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 5
(5)  Promovarea diversității culturale europene depinde de existența unor sectoare culturale și creative prospere și reziliente, care să poată crea, produce și distribui operele lor către un public european numeros și diversificat. Astfel, potențialul lor de afaceri se extinde și, prin urmare, contribuie la o creștere economică durabilă și crearea de locuri de muncă. În plus, promovarea creativității contribuie la stimularea competitivității și a inovării în cadrul lanțurilor valorice industriale. În pofida progreselor înregistrate recent, piața culturală și creativă europeană continuă să fie fragmentată în funcție de criterii naționale și lingvistice, ceea ce nu permite sectoarelor culturale și creative să beneficieze pe deplin de piața unică europeană și în special de piața unică digitală.
(5)  Promovarea diversității culturale și a conștientizării rădăcinilor comune se bazează pe libertatea de exprimare artistică, pe capacitatea și competențele artiștilor și operatorilor culturali, precum și pe existența unor sectoare culturale și creative prospere și reziliente în domeniul public și privat și pe capacitatea acestora de a crea, inova, produce și distribui operele lor către un public european numeros și diversificat. Astfel, potențialul lor de afaceri se extinde, sporește accesul la conținutul creativ, la cercetarea artistică și la creativitate și intensifică promovarea acestora și, prin urmare, contribuie la o creștere economică durabilă și la crearea de locuri de muncă. În plus, promovarea creativității și a noilor cunoștințe contribuie la stimularea competitivității și a inovării în cadrul lanțurilor valorice industriale. Ar trebui adoptată o abordare mai largă a educației artistice și culturale și a cercetării artistice, care să avanseze de la o abordare STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) la o abordare STIAM (știință, tehnologie, inginerie, artă, matematică). În pofida progreselor înregistrate recent, în ceea ce privește sprijinul pentru traducere și subtitrare, piața culturală și creativă europeană continuă să fie fragmentată în funcție de criterii naționale și lingvistice. Respectând specificul fiecărei piețe, se poate face mai mult pentru a permite sectoarelor culturale și creative să beneficieze pe deplin de piața unică europeană și în special de piața unică digitală, inclusiv ținând cont de protecția drepturilor de proprietate intelectuală.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 5 a (nou)
(5a)  Trecerea la era digitală reprezintă o schimbare de paradigmă și una dintre cele mai mari provocări pentru sectoarele culturale și creative. Inovarea digitală a schimbat obiceiurile, relațiile și modelele de producție și consum, atât la nivel personal, cât și la nivel social, și ar trebui să stimuleze exprimarea culturală și creativă și ideile culturale și creative, respectând valoarea specifică a sectoarelor culturale și creative din mediul digital.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  Programul ar trebui să țină seama de natura duală a sectoarelor culturale și creative, recunoscând, pe de o parte, valoarea intrinsecă și artistică a culturii și, pe de altă parte, valoarea economică a acestor sectoare, inclusiv, în sens mai larg, contribuția acestora la creșterea economică și competitivitate, la creativitate și inovare. Acest fapt necesită sectoare culturale și creative europene puternice, în special un sector audiovizual european dinamic, ținând seama de capacitatea acestuia de a atrage un public larg și de importanța economică a acestuia, inclusiv pentru alte sectoare creative, precum și pentru turismul cultural. Cu toate acestea, concurența pe piețele audiovizuale la nivel mondial s-a intensificat și mai mult prin agravarea perturbării digitale, de exemplu, datorită modificărilor survenite în ceea ce privește producția de materiale multimedia și consumul, precum și a rolului din ce în ce mai important avut de platformele globale în distribuția conținutului. Prin urmare, este necesar să se intensifice sprijinul pentru industria europeană.
(6)  Programul ar trebui să țină seama de natura duală a sectoarelor culturale și creative, recunoscând, pe de o parte, valoarea intrinsecă și artistică a culturii și, pe de altă parte, valoarea economică a acestor sectoare, inclusiv, în sens mai larg, contribuția acestora la creșterea economică și competitivitate, la creativitate, inovare, dialog intercultural, coeziune socială și la generarea de cunoștințe. Acest fapt necesită sectoare culturale și creative europene puternice, atât în domeniile lucrative, cât și în cele fără scop lucrativ, în special un sector audiovizual european dinamic, ținând seama de capacitatea acestuia de a atrage un public larg la nivel local, național și la nivelul Uniunii și de importanța economică a acestuia, inclusiv pentru alte sectoare creative, precum și pentru turismul cultural și pentru dezvoltarea regională, locală și urbană. Cu toate acestea, concurența pe piețele audiovizuale la nivel mondial s-a intensificat și mai mult prin agravarea perturbării digitale, de exemplu, datorită modificărilor survenite în ceea ce privește producția de materiale multimedia și consumul, precum și a rolului din ce în ce mai important avut de platformele globale în distribuția conținutului. Prin urmare, este necesar să se intensifice sprijinul pentru industria europeană.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  Cetățenia europeană activă, valorile comune, creativitatea și spiritul inovator au nevoie de o bază solidă pe care să se poată dezvolta. Programul ar trebui să sprijine educația cinematografică și audiovizuală, în special în rândul minorilor și al tinerilor.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 7
(7)  Pentru a fi eficace, programul ar trebui să țină seama de natura specifică a diferitelor sectoare, de grupurile lor țintă diferite și de nevoile caracteristice ale fiecăruia dintre ele, prin abordări adaptate în cadrul unei componente dedicate sectorului audiovizual, al unei componente dedicate celorlalte sectoare creative și culturale și al unei componente trans-sectoriale.
(7)  Pentru a fi eficace, programul ar trebui să țină seama de natura specifică a diferitelor sectoare și de dificultățile cu care se confruntă acestea, de grupurile lor țintă diferite și de nevoile caracteristice ale fiecăruia dintre ele, prin abordări adaptate în cadrul unei componente dedicate sectorului audiovizual, al unei componente dedicate celorlalte sectoare creative și culturale și al unei componente trans-sectoriale. Programul ar trebui să ofere un sprijin egal tuturor sectoarelor culturale și creative prin sisteme orizontale care să vizeze nevoi comune. Pe baza proiectelor-pilot, a acțiunilor pregătitoare și a studiilor, programul ar trebui, de asemenea, să pună în aplicare acțiunile sectoriale enumerate în anexa la prezentul regulament.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Muzica, în toate formele și expresiile sale, în special muzica contemporană și muzica live, este o componentă importantă a patrimoniului cultural, artistic și economic al Uniunii. Aceasta este un element de coeziune socială, integrare multiculturală, socializare a tinerilor și servește drept instrument-cheie pentru stimularea culturii, inclusiv a turismului cultural. Prin urmare, în cadrul acțiunilor specifice desfășurate în cadrul componentei CULTURĂ în temeiul prezentului regulament, sectorul muzical ar trebui să beneficieze de o atenție specială în ceea ce privește repartizarea fondurilor și acțiunile specifice. Cererile de propuneri și instrumentele adaptate ar trebui să contribuie la stimularea competitivității sectorului muzical și să abordeze unele dintre provocările specifice cu care acesta se confruntă.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 7 b (nou)
(7b)  Sprijinul Uniunii trebuie consolidat în domeniul relațiilor culturale internaționale. Programul ar trebui să vizeze o contribuție la cel de al treilea obiectiv strategic al noii agende europene pentru cultură, prin valorificarea culturii și a dialogului intercultural ca motoare ale dezvoltării sociale și economice durabile. În Uniune și în întreaga lume, orașele impulsionează crearea de noi politici culturale. Un număr mare de comunități creative sunt reunite în centre, incubatoare și spații dedicate în întreaga lume. Uniunea ar trebui să contribuie în mod decisiv la crearea de rețele între aceste comunități din Uniune și din țările terțe și la promovarea unei colaborări multidisciplinare la nivelul competențelor artistice, creative și digitale.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 8
(8)  Componenta trans-sectorială urmărește să exploateze potențialul în materie de colaborare între diferitele sectoare culturale și creative. O abordare transversală comună prezintă avantaje în ceea ce privește transferul de cunoștințe, precum și eficiența administrativă care urmează să fie dobândită în acest mod.
(8)  Componenta trans-sectorială urmărește să răspundă provocărilor comune și să exploateze potențialul în materie de colaborare între diferitele sectoare culturale și creative. O abordare transversală comună prezintă avantaje în ceea ce privește transferul de cunoștințe, precum și eficiența administrativă care urmează să fie dobândită în acest mod.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 9
(9)  Intervenția la nivelul Uniunii este necesară în sectorul audiovizual, pentru a însoți politicile privind piața unică digitală a Uniunii. Aceasta se referă în mod special la modernizarea cadrului privind drepturile de autor și la propunerea de regulament privind transmisiile online ale organismelor de radiodifuziune, precum și la propunerea de modificare a Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului17. Obiectivul acestora este de a consolida capacitatea actorilor europeni din domeniul audiovizual de a finanța, produce și difuza opere care pot fi suficient de vizibile prin intermediul diferitelor mijloace de comunicare disponibile (de exemplu: TV, cinema sau video la cerere) și atractive pentru public, pe o piață mai deschisă și mai competitivă la nivel european și în afara Europei. Sprijinul ar trebui să fie intensificat pentru a răspunde noilor evoluții de pe piață și în special creșterii rolului platformelor globale de distribuție în comparație cu organismele naționale de radiodifuziune, care investesc în mod tradițional în producția de opere europene.
(9)  Intervenția la nivelul Uniunii este necesară în sectorul audiovizual, pentru a însoți politicile privind piața unică digitală a Uniunii. Aceasta se referă în mod special la modernizarea cadrului privind drepturile de autor și la propunerea de regulament privind transmisiile online ale organismelor de radiodifuziune16, precum și la Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului17. Obiectivul acestora este de a consolida capacitatea actorilor europeni din domeniul audiovizual de a crea, finanța, produce și difuza opere în diverse formate prin intermediul diferitelor mijloace de comunicare disponibile (de exemplu: TV, cinema sau video la cerere) și atractive pentru public, pe o piață mai deschisă și mai competitivă la nivel european și în afara Europei. Sprijinul ar trebui să fie intensificat pentru a răspunde noilor evoluții de pe piață și în special creșterii rolului platformelor globale de distribuție în comparație cu organismele naționale de radiodifuziune, care investesc în mod tradițional în producția de opere europene.
__________________
__________________
16 COM(2016)0594
16 COM(2016)0594
17 COM/2016/0287
17 Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței (JO L 303, 28.11.2018, p. 69).
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 10
(10)  Acțiunile speciale din cadrul programului „Europa creativă”, cum ar fi Marca patrimoniului european, Zilele patrimoniului european, premiile europene în domenii precum muzica pop, rock și contemporană, literatura, patrimoniul și arhitectura și Capitalele europene ale culturii au atras milioane de cetățeni europeni, au demonstrat beneficiile sociale și economice ale politicilor culturale europene și ar trebui, prin urmare, să fie continuate și, atunci când va fi posibil, extinse.
(10)  Acțiunile speciale din cadrul programului „Europa creativă”, cum ar fi Marca patrimoniului european, Zilele patrimoniului european, premiile europene în domenii precum muzica pop, rock și contemporană, literatura, patrimoniul și arhitectura și Capitalele europene ale culturii au atras milioane de cetățeni europeni, au demonstrat beneficiile sociale și economice ale politicilor culturale europene și ar trebui, prin urmare, să fie continuate și, atunci când va fi posibil, extinse. Programul ar trebui să sprijine activitățile de creare de rețele între siturile care poartă Marca patrimoniului european.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 10 a (nou)
(10a)  Programul „Europa creativă”, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1295/2013, a stimulat crearea de proiecte inovatoare și de succes, care au generat bune practici în ceea ce privește cooperarea europeană transnațională din sectoarele creative și culturale. La rândul său, acest lucru a sporit diversitatea culturală europeană pentru public și a contribuit la beneficiile sociale și economice ale politicilor culturale europene. Pentru a fi mai eficiente, astfel de modele de reușită ar trebui să fie evidențiate și extinse ori de câte ori este posibil.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 10 b (nou)
(10b)  Actorii de la toate nivelurile din sectoarele culturale și creative ar trebui să participe în mod activ la realizarea obiectivelor programului și la dezvoltarea ulterioară a acestuia. Întrucât experiența implicării oficiale a părților interesate în modelul de guvernanță participativă al Anului European al Patrimoniului Cultural, stabilit prin Decizia (UE) 2017/864 a Parlamentului European și a Consiliului1a, s-a dovedit a fi eficientă în integrarea culturii, se recomandă ca acest model să fie aplicat și programului. Acest model de guvernanță participativă ar trebui să includă o abordare transversală pentru a crea sinergii între diferitele programe și inițiative ale Uniunii în domeniul culturii și creativității.
___________________
1a Decizia (UE) 2017/864 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 privind Anul european al patrimoniului cultural (2018), (JO L 131, 20.5.2017, p. 1).
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 10 c (nou)
(10c)  În cadrul acțiunilor speciale din program, ar trebui inclusă o acțiune trans-sectorială emblematică, având ca scop prezentarea creativității și a diversității culturale europene în statele membre și în țările terțe. Acțiunea respectivă ar trebui să sublinieze excelența creativității culturale europene în ceea ce privește declanșarea inovației transversale în economie în ansamblu, prin acordarea unui premiu special.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)  Cultura reprezintă un element fundamental pentru consolidarea comunităților favorabile incluziunii și bazate pe coeziune. În contextul presiunii migrației, cultura joacă un rol important în integrarea migranților, pentru a-i ajuta să simtă că fac parte din societatea gazdă și în crearea de relații bune între migranți și noile comunități.
(11)  Cultura reprezintă un element fundamental pentru consolidarea comunităților favorabile incluziunii, bazate pe coeziune și reflexive, pentru revitalizarea teritoriilor și promovarea incluziunii sociale a persoanelor care provin din medii defavorizate. În contextul problemelor legate de migrație și integrare, cultura joacă un rol fundamental în crearea de spații favorabile incluziunii pentru dialogul intercultural și în integrarea migranților și a refugiaților, ajutându-i să simtă că fac parte din societatea gazdă și în crearea de relații bune între migranți și noile comunități.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 11 a (nou)
(11a)  Cultura asigură și promovează durabilitatea economică, socială și ecologică. Prin urmare, cultura ar trebui să fie un element central al strategiilor de dezvoltare politică. Ar trebui subliniată contribuția ei la bunăstarea generală a societății. În concordanță cu „Declarația de la Davos” din 22 ianuarie 2018 intitulată „Către o cultură a arhitecturii (Baukultur) de foarte bună calitate pentru Europa”, ar trebui promovată o abordare nouă și integrată pentru proiectarea mediului construit de foarte bună calitate, care să fie ancorată cultural și să contribuie la consolidarea coeziunii sociale, la garantarea durabilității mediului și la îmbunătățirea sănătății și a bunăstării întregii populații. Abordarea respectivă nu ar trebui să pună accent doar pe zonele urbane, ci ar trebui să se axeze mai ales pe interconectivitatea zonelor periferice, îndepărtate și rurale. Conceptul de Baukultur cuprinde toți factorii care au un impact direct asupra calității vieții cetățenilor și comunităților, încurajând astfel incluziunea, coeziunea și durabilitatea într-un mod foarte concret.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 11 b (nou)
(11b)  Prioritatea este să se asigure persoanelor cu handicap un acces cât mai larg la cultură, inclusiv la bunuri și servicii culturale și audiovizuale, ca instrumente de promovare a împlinirii personale depline și a participării active, contribuind astfel la realizarea unei societăți cu adevărat incluzive și solidare. Programul ar trebui, prin urmare, să promoveze și să crească nivelul de participare culturală în întreaga Uniune, în special în ceea ce privește persoanele cu handicap și cele provenite din medii defavorizate, precum și persoanele care locuiesc în zone rurale și îndepărtate.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 12
(12)  Libertatea artistică este elementul central al industriilor culturale și creative dinamice, inclusiv al sectorului mijloacelor de informare în masă. Programul ar trebui să promoveze colaborarea și interacțiunile dintre sectorul audiovizual și sectorul editorial pentru a promova un sector mediatic pluralist.
(12)  Libertatea exprimării artistice și culturale, libertatea de exprimare și pluralismul mass-mediei reprezintă elemente centrale ale sectoarelor culturale și creative dinamice, precum și ale sectorului mijloacelor de informare în masă. Programul ar trebui să promoveze colaborarea și interacțiunile dintre sectorul audiovizual și sectorul editorial pentru a promova un sector mediatic pluralist și independent în conformitate cu Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului1a. Programul ar trebui să sprijine noii profesioniști din domeniul media și să consolideze dezvoltarea gândirii critice în rândul cetățenilor prin promovarea educației în domeniul mass-mediei, în special pentru tineri.
__________________
1a Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 12 a (nou)
(12a)  Mobilitatea artiștilor și a lucrătorilor din domeniul culturii, dezvoltarea competențelor, învățarea, conștiința interculturală, co-crearea, coproducția, circulația și diseminarea operelor de artă, participarea la evenimente internaționale, precum târguri și festivaluri reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru un sector cultural și creativ mai bine conectat, mai puternic și mai durabil în Uniune. Această mobilitate este adesea împiedicată de absența unui statut juridic, de dificultățile de obținere a vizelor și de perioada de valabilitate a permiselor, de riscul dublei impuneri și de condițiile precare și instabile de securitate socială.
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 13
(13)  În conformitate cu articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), programul ar trebui să sprijine, în toate activitățile sale, abordarea integratoare a egalității de gen și a obiectivelor privind nediscriminarea și, după caz, ar trebui să definească criterii adecvate în ceea ce privește echilibrul de gen.
(13)  În conformitate cu articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), programul ar trebui să sprijine, în toate activitățile sale, abordarea integratoare a egalității de gen și a obiectivelor privind nediscriminarea și, după caz, ar trebui să definească criterii adecvate în ceea ce privește echilibrul de gen și diversitatea. Programul ar trebui să vizeze asigurarea faptului că participarea la program și proiectele desfășurate în cadrul programului cuprind și reflectă diversitatea societății europene. Activitățile desfășurate în cadrul programului ar trebui să fie monitorizate și raportate pentru a se evalua performanța programului în acest sens și pentru a le permite factorilor de decizie să ia decizii în mai bună cunoștință de cauză cu privire la programele viitoare.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Femeile sunt foarte prezente în domeniul artistic și cultural din Uniune ca autori, profesioniști, cadre didactice și ca public, cu un acces tot mai mare la publicul cultural. Cu toate acestea, după cum demonstrează cercetările și studiile, cum ar fi Rețeaua europeană a femeilor din audiovizual, destinată regizoarelor de film, și proiectul „We Must” din domeniul muzical, există disparități de gen, iar femeile au mai puține posibilități de a-și realiza lucrările și de a deține roluri decizionale în instituțiile culturale, artistice și creative. Prin urmare, este necesar să se promoveze talentele feminine și să se difuzeze lucrările acestora, pentru a sprijini carierele artistice ale femeilor.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Considerentul 14 a (nou)
(14a)  În conformitate cu concluziile formulate în urma Anului European al Patrimoniului Cultural 2018, programul ar trebui să consolideze capacitatea de cooperare și de promovare a sectorului prin sprijinirea activităților în urma Anului European al Patrimoniului Cultural 2018 și prin evaluarea acestuia. În acest sens, ar trebui să se acorde atenție declarației adoptate de Consiliul miniștrilor culturii în noiembrie 2018 și declarațiilor din 7 decembrie 2018, de la ceremonia de închidere a reuniunii Consiliului. Programul ar trebui să contribuie la conservarea durabilă pe termen lung a patrimoniului cultural european prin acțiuni de sprijin pentru artizanii și meșteșugarii calificați în meseriile tradiționale legate de restaurarea patrimoniului cultural.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  În conformitate cu comunicarea Comisiei intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european” din 22 iulie 201419, politicile și instrumentele relevante ar trebui să evidențieze valoarea pe termen lung și sustenabilitatea patrimoniului cultural al Europei și să dezvolte o abordare mai integrată în ceea ce privește conservarea și valorificarea acestuia și sprijinul.
(15)  În conformitate cu comunicarea Comisiei intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european” din 22 iulie 2014, politicile și instrumentele relevante ar trebui să evidențieze valoarea pe termen lung și sustenabilitatea patrimoniului cultural trecut, viitor, tangibil, intangibil și digital al Europei și să dezvolte o abordare mai integrată în ceea ce privește conservarea, păstrarea, reutilizarea adaptivă, diseminarea, valorificarea și sprijinirea acestuia prin susținerea unui schimb de cunoștințe profesionale coordonat și de înaltă calitate și dezvoltarea unor standarde comune de înaltă calitate pentru acest sector și a mobilității pentru profesioniștii din sector. Patrimoniul cultural face parte integrantă din coeziunea europeană și sprijină legătura dintre tradiție și inovare. Conservarea patrimoniului cultural și sprijinirea artiștilor, a creatorilor și a artizanatului ar trebui să constituie o prioritate a programului.
__________________
__________________
19 COM/2014/0477
19 COM/2014/0477
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Considerentul 15 a (nou)
(15a)  Programul ar trebui să contribuie la angajamentul și implicarea cetățenilor și a organizațiilor societății civile în cultură și societate, la promovarea educației culturale și la punerea la dispoziția publicului a cunoștințelor și patrimoniului cultural. Programul ar trebui, de asemenea, să promoveze calitatea și inovarea în ceea ce privește crearea și conservarea, inclusiv prin sinergii între cultură, arte, știință, cercetare și tehnologie.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Considerentul 16 a (nou)
(16a)  În conformitate cu Rezoluția Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative, sprijinirea sectoarelor culturale și creative ar trebui să constituie o problemă transversală. Ar trebui să fie integrate proiecte pe tot parcursul programului pentru a sprijini noi modele de afaceri și noi competențe, cunoștințele tradiționale, precum și pentru a transpune soluțiile creative și interdisciplinare în valoare economică și socială. În plus, ar trebui exploatate pe deplin potențialele sinergii existente între politicile Uniunii, astfel încât să se utilizeze în mod eficient finanțarea disponibilă în cadrul programelor Uniunii – cum ar fi Orizont Europa, Mecanismul pentru interconectarea Europei, Erasmus+, EaSI și InvestEU.
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării instituite în temeiul Acordului privind SEE, care prevede punerea în aplicare a programelor printr-o decizie adoptată în temeiul acordului respectiv. Țările terțe pot participa, de asemenea, pe baza altor instrumente juridice. În prezentul regulament ar trebui să se introducă o dispoziție specifică pentru a acorda accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod exhaustiv competențele care le revin.
(18)  Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării instituite în temeiul Acordului privind SEE, care prevede punerea în aplicare a programelor printr-o decizie adoptată în temeiul acordului respectiv. Țările terțe pot participa, de asemenea, pe baza altor instrumente juridice. În prezentul regulament ar trebui să se introducă o dispoziție specifică pentru a acorda accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod exhaustiv competențele care le revin. Contribuțiile țărilor terțe la program ar trebui raportate anual autorității bugetare.
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Considerentul 22
(22)  De la crearea sa, Academia europeană de film a dobândit o expertiză unică și se află într-o poziție unică pentru crearea unei comunități paneuropene de profesioniști și creatori de film, promovând și difuzând filme europene dincolo de frontierele lor naționale și adresându-se unui public cu adevărat european. Prin urmare, ea ar trebui să fie eligibilă pentru sprijinul direct acordat de Uniune.
(22)  De la crearea sa, Academia europeană de film a contribuit, prin expertiza sa specială și poziția sa unică, la dezvoltarea unei comunități paneuropene de profesioniști și creatori de film, promovând și difuzând filme europene dincolo de frontierele lor naționale și stimulând atragerea unui public internațional de toate vârstele. Prin urmare, în cadrul cooperării cu Parlamentul European pentru organizarea Premiului LUX Film, ea ar trebui să fie eligibilă în mod excepțional pentru sprijinul direct acordat de Uniune. Cu toate acestea, sprijinul direct ar trebui să fie legat de negocierea unui acord de cooperare cu misiuni și obiective specifice între cele două părți și ar trebui să poată fi pus la dispoziție numai după încheierea acordului respectiv. Acest lucru nu împiedică Academia europeană de film să solicite finanțare pentru alte inițiative și proiecte din cadrul diferitelor componente ale programului.
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Considerentul 23
(23)  De la crearea sa, Orchestra de tineret a Uniunii Europene a dobândit o expertiză unică în promovarea dialogului intercultural, a respectului și înțelegerii reciproce prin cultură. Particularitatea Orchestrei de tineret a Uniunii Europene rezidă în faptul că este o orchestră europeană care depășește granițele culturale și este alcătuită din tineri muzicieni selectați în conformitate cu criterii artistice exigente, prin intermediul unui proces riguros de audiții anuale desfășurate în toate statele membre. Prin urmare, ea ar trebui să fie eligibilă pentru sprijinul direct acordat de Uniune.
(23)  De la crearea sa, Orchestra de tineret a Uniunii Europene a dobândit o expertiză unică în promovarea patrimoniului muzical bogat al Europei, a accesului la muzică și a dialogului intercultural, a respectului și înțelegerii reciproce prin cultură, precum și în consolidarea profesionalismului tinerilor muzicieni, oferindu-le abilitățile necesare pentru o carieră în sectorul cultural și creativ. Statele membre și instituțiile Uniunii, inclusiv președinții succesivi ai Comisiei și Parlamentului European, au recunoscut contribuția Orchestrei Uniunii Europene. Particularitatea Orchestrei de tineret a Uniunii Europene rezidă în faptul că este o orchestră europeană care depășește granițele culturale și este alcătuită din tineri muzicieni selectați în conformitate cu criterii artistice exigente, prin intermediul unui proces riguros și transparent de audiții anuale desfășurate în toate statele membre. Prin urmare, ea ar trebui să fie eligibilă în mod excepțional pentru sprijinul direct acordat de Uniune, pe baza unor misiuni și obiective specifice care urmează să fie stabilite și evaluate periodic de către Comisie. Pentru a asigura acest sprijin, Orchestra de tineret a Uniunii Europene ar trebui să-și sporească vizibilitatea, să se străduiască să obțină o reprezentare mai echilibrată a muzicienilor din toate statele membre în cadrul său și să-și diversifice veniturile, căutând în mod activ sprijin financiar din alte surse decât finanțarea din partea Uniunii.
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Considerentul 26
(26)  Sprijinul financiar ar trebui să fie utilizat pentru a aborda, în mod proporțional, disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții sub nivelul optim, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă ori să denatureze concurența pe piața internă. Acțiunile ar trebui să prezinte o valoare adăugată europeană clară.
(26)  Sprijinul financiar ar trebui să fie utilizat pentru a aborda, în mod proporțional, disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții sub nivelul optim, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă ori să denatureze concurența pe piața internă. Acțiunile ar trebui să prezinte o valoare adăugată europeană clară și să fie adecvate pentru proiectele specifice pe care le susțin. Programul ar trebui să ia în considerare nu numai valoarea economică a proiectelor, ci și dimensiunea culturală și creativă a acestora, precum și specificitatea sectoarelor în cauză.
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Considerentul 26 a (nou)
(26a)  Fondurile pentru programe prevăzute de Regulamentul …/…[Instrumentul pentru vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională1a și de Regulamentul …/… [IPA III]1b ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pentru finanțarea acțiunilor în cadrul dimensiunii internaționale a programului. Acțiunile respective ar trebui să fie puse în aplicare în conformitate cu prezentul regulament.
__________________
1a 2018/0243 (COD).
1b 2018/0247 (COD).
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Considerentul 27
(27)  Una dintre cele mai mari provocări pentru sectoarele culturale și creative este accesul acestora la fondurile de care au nevoie pentru a-și finanța activitățile, pentru a se dezvolta, pentru a-și menține sau a-și îmbunătăți competitivitatea sau pentru a se afirma pe plan internațional. Obiectivele de politică ale acestui program ar trebui să beneficieze de sprijin și prin intermediul instrumentelor financiare și al garanției bugetare din cadrul componentei/componentelor a/ale Fondului InvestEU.
(27)  Sectoarele culturale și creative sunt inovatoare, reziliente și cu o creștere rapidă în economia Uniunii, ceea ce generează valoare economică și culturală prin proprietatea intelectuală și creativitatea individuală. Cu toate acestea, fragmentarea lor și caracterul intangibil al bunurilor sale limitează accesul acestora la finanțare privată. Una dintre cele mai mari provocări pentru sectoarele culturale și creative este creșterea accesului lor la fondurile esențiale pentru a se dezvolta, pentru a-și menține sau a-și accelera competitivitatea la nivel internațional. Obiectivele de politică ale acestui program ar trebui să beneficieze de sprijin și prin intermediul instrumentelor financiare și al garanției bugetare, în special pentru IMM-uri, în cadrul componentei/componentelor a/ale Fondului InvestEU, în conformitate cu practicile dezvoltate în cadrul mecanismului de garantare pentru sectoarele culturale și creative instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1295/2013.
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Considerentul 28
(28)  Ținând seama de expertiza tehnică necesară pentru a evalua propunerile în acțiuni specifice ale programului, ar trebui să se prevadă că, unde este cazul, comitetele de evaluare pot fi compuse din experți externi.
(28)  Impactul, calitatea și eficiența punerii în aplicare a proiectului ar trebui să constituie criterii-cheie de evaluare pentru selectarea proiectului în cauză. Ținând seama de expertiza tehnică necesară pentru a evalua propunerile în acțiuni specifice ale programului, ar trebui să se prevadă că, unde este cazul, comitetele de evaluare pot fi compuse din experți externi care ar trebui să aibă experiență profesională și de conducere legată de domeniul cererii care face obiectul evaluării. Acolo unde este cazul, ar trebui să fie luată în considerare nevoia de a asigura coerența globală cu obiectivele integrării publicului și diversității.
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Considerentul 29
(29)  Programul ar trebui să includă un sistem de indicatori de performanță realist și flexibil, care să însoțească acțiunile sale și să monitorizeze performanța sa în mod continuu. Această monitorizare, precum și acțiunile de informare și comunicare care vizează programul și acțiunile sale ar trebui să se bazeze pe cele trei componente ale programului.
(29)  Programul ar trebui să includă un sistem de indicatori de performanță cantitativi și calitativi realist și flexibil, care să însoțească acțiunile sale și să monitorizeze performanța sa în mod continuu, luând în considerare valoarea intrinsecă a artei și a sectoarelor culturale și creative. Acești indicatori de performanță ar trebui elaborați împreună cu părțile interesate. Această monitorizare, precum și acțiunile de informare și comunicare care vizează programul și acțiunile sale ar trebui să se bazeze pe cele trei componente ale programului. Componentele ar trebui să ia în considerare unul sau mai mulți indicatori cantitativi și calitativi. Indicatorii respectivi ar trebui să fie evaluați în conformitate cu prezentul regulament.
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Considerentul 29 a (nou)
(29a)  Având în vedere complexitatea și dificultatea găsirii, analizării și adaptării datelor și a măsurării impactului politicilor culturale și a definirii indicatorilor, Comisia ar trebui să consolideze cooperarea în cadrul serviciilor sale, cum ar fi Centrul Comun de Cercetare și Eurostat, pentru a colecta date statistice adecvate. Comisia ar trebui să acționeze în cooperare cu centrele de excelență din Uniune, cu institutele naționale de statistică și cu organizațiile relevante pentru sectoarele culturale și creative din Europa și în colaborare cu Consiliul Europei, cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și cu UNESCO.
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Considerentul 32
(32)  Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în Regulamentul financiar ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Aceasta ar trebui să includă utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare nelegată de costuri, după cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.
(32)  Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în Regulamentul financiar ar trebui să fie alese pe baza capacității operatorului de proiect de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare, în special, dimensiunea operatorului și a proiectului, costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Aceasta ar trebui să includă utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare nelegată de costuri, după cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Considerentul 33 a (nou)
(33a)  În vederea optimizării sinergiilor dintre fondurile Uniunii și instrumentele gestionate direct, ar trebui să se faciliteze furnizarea de sprijin pentru operațiunile care au fost deja certificate printr-o marcă de excelență.
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Considerentul 34
(34)  Conform articolului 94 din Decizia 2013/755/UE a Consiliului28, persoanele și entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva regulilor și obiectivelor programului și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv.
(34)  Conform articolului 94 din Decizia 2013/755/UE a Consiliului28, persoanele și entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva regulilor și obiectivelor programului și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv. Constrângerile impuse de îndepărtarea țărilor sau teritoriilor respective trebuie să fie luate în considerare la punerea în aplicare a programului, iar participarea lor la program trebuie monitorizată și evaluată cu regularitate.
__________________
__________________
28 Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).
28 Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Considerentul 34 a (nou)
(34a)  În conformitate cu articolul 349 din TFUE, ar trebui să se ia măsuri pentru a spori participarea regiunilor ultraperiferice la toate acțiunile. Ar trebui să se încurajeze schimburile de mobilitate pentru artiști și lucrările lor și cooperarea dintre persoanele și organizațiile din aceste regiuni și vecinii lor și țările terțe. Prin urmare, oamenii vor putea beneficia în mod egal de avantajele competitive pe care industriile culturale și creative le pot oferi, în special creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Astfel de măsuri ar trebui să fie monitorizate și evaluate în mod periodic.
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Considerentul 36
(36)  Pentru a asigura punerea în aplicare fără probleme a programului, costurile suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de grant, în special costurile legate de drepturile de proprietate intelectuală, pot fi considerate eligibile, cu condiția ca acestea să fie legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor care beneficiază de sprijin.
(36)  Pentru a asigura continuitatea sprijinului financiar acordat în cadrul programului și pentru a acoperi deficitul de finanțare din ce în ce mai mare cu care se confruntă beneficiarii, costurile suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de grant, în special costurile legate de drepturile de proprietate intelectuală, ar trebui considerate eligibile, cu condiția ca acestea să fie legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor care beneficiază de sprijin.
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Considerentul 38
(38)  Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru ca aceasta să adopte programele de lucru. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului. Este necesar să se asigure o închidere corectă a programului precedent, în special în ceea ce privește continuarea modalităților multianuale pentru gestionarea sa, cum ar fi finanțarea asistenței tehnice și administrative. Începând de la [1 ianuarie 2021], asistența tehnică și administrativă ar trebui să asigure, în cazul în care este necesar, gestionarea acțiunilor care nu sunt încă finalizate în cadrul programul precedent până la [31 decembrie 2020].
(38)  Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea programelor de lucru. Este necesar să se asigure o închidere corectă a programului precedent, în special în ceea ce privește continuarea modalităților multianuale pentru gestionarea sa, cum ar fi finanțarea asistenței tehnice și administrative. Începând de la [1 ianuarie 2021], asistența tehnică și administrativă ar trebui să asigure, în cazul în care este necesar, gestionarea acțiunilor care nu sunt încă finalizate în cadrul programul precedent până la [31 decembrie 2020].
___________________________
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Considerentul 38 a (nou)
(38a)  Pentru a asigura o punere în aplicare eficace și eficientă a programului, Comisia ar trebui să se asigure că nu există sarcini birocratice inutile pentru solicitanți în faza de depunere a cererilor sau în cea de prelucrare a cererilor.
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Considerentul 38 b
(38b)  Ar trebui să se acorde o atenție deosebită proiectelor de dimensiuni mici și valorii adăugate a acestora, având în vedere particularitățile sectoarelor culturale și creative.
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2
(2)  „sectoare culturale și creative” înseamnă toate sectoarele ale căror activități sunt bazate pe valori culturale sau pe expresii artistice și alte expresii creative individuale sau colective. Activitățile pot include dezvoltarea, crearea, producerea, difuzarea și conservarea bunurilor și serviciilor care constituie expresii culturale, artistice sau alte expresii creative, precum și funcții conexe, cum ar fi educația sau gestionarea. Acestea vor avea potențialul de a genera inovare și locuri de muncă în special din proprietatea intelectuală. Sectoarele includ arhitectura, arhivele, bibliotecile și muzeele, artizanatul artistic, audiovizualul (inclusiv cinematografia, televiziunea, jocurile video și multimedia), patrimoniul cultural material și imaterial, designul (inclusiv designul vestimentar), festivalurile, muzica, literatura, arta spectacolului, cărțile și editarea, radioul și artele vizuale;
(2)  „sectoare culturale și creative” înseamnă toate sectoarele ale căror activități sunt bazate pe valori culturale sau pe expresii și practici artistice și alte expresii creative individuale sau colective, indiferent dacă aceste activități sunt orientate sau nu către piață. Activitățile pot include dezvoltarea, crearea, producerea, difuzarea și conservarea practicilor, bunurilor și serviciilor care constituie expresii culturale, artistice sau alte expresii creative, precum și funcții conexe, cum ar fi educația sau gestionarea. Multe dintre acestea vor avea potențialul de a genera inovare și locuri de muncă în special din proprietatea intelectuală. Sectoarele includ arhitectura, arhivele, bibliotecile și muzeele, artizanatul artistic, audiovizualul (inclusiv cinematografia, televiziunea, jocurile video și multimedia), patrimoniul cultural material și imaterial, muzica, literatura, arta spectacolului, cărțile și editarea, radioul, artele vizuale, festivalurile, designul (inclusiv designul vestimentar);
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 1 – litera -a (nouă)
(-a)  contribuirea la recunoașterea și promovarea valorii intrinseci a culturii, să protejeze și să promoveze calitatea culturii și creativității europene ca dimensiune distinctă a dezvoltării personale, a educației, a coeziunii sociale, a libertății de exprimare și de opinie și a artelor, consolidând și întărind democrația, gândirea critică, sentimentul apartenenței și al cetățeniei și ca surse ale unei mass-medii și ale unui peisaj cultural pluralist;
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 1 – litera a
(a)  promovarea cooperării la nivel european în domeniul diversității lingvistice și culturale și al patrimoniului cultural;
(a)  promovarea cooperării la nivel european în domeniul diversității culturale, artistice și lingvistice, inclusiv prin consolidarea rolului artiștilor și al operatorilor culturali, a calității producției culturale și artistice europene și a patrimoniului cultural comun tangibil și intangibil;
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 1 – litera b
(b)  creșterea competitivității sectoarelor culturale și creative europene, în special competitivitatea sectorului audiovizual.
(b)  stimularea competitivității tuturor sectoarelor culturale și creative și creșterea ponderii lor economice, în special a sectorului audiovizual, prin crearea de locuri de muncă și prin stimularea inovării și a creativității acestor sectoare.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera a
(a)  sporirea dimensiunilor economice, sociale și externe ale cooperării la nivel european pentru dezvoltarea și promovarea diversității culturale europene și a patrimoniului cultural al Europei și consolidarea competitivității sectoarelor culturale și creative europene, precum și consolidarea relațiilor culturale internaționale;
(a)  sporirea dimensiunilor economice, artistice, culturale, sociale și externe ale cooperării la nivel european pentru dezvoltarea și promovarea diversității culturale europene și a patrimoniului cultural tangibil și intangibil al Europei și consolidarea competitivității și a inovării sectoarelor culturale și creative europene, precum și consolidarea relațiilor culturale internaționale;
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera aa (nouă)
(aa)  promovarea sectoarelor culturale și creative, inclusiv a sectorului audiovizual, sprijinirea artiștilor, a operatorilor, a artizanilor și a participării publicului, acordând o atenție deosebită egalității de gen și grupurilor subreprezentate;
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera b
(b)  promovarea competitivității și scalabilității industriei audiovizuale europene;
(b)  promovarea competitivității, a inovării și a scalabilității sectorului audiovizual european, în special a IMM-urilor, a societăților independente de producție și a organizațiilor din sectoarele culturale și creative și promovarea calității activităților sectorului audiovizual european în mod durabil, în vederea unei abordări sectoriale și geografice echilibrate;
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera c
(c)  promovarea cooperării privind politicile și a acțiunilor inovatoare care sprijină toate componentele programului, inclusiv promovarea unui peisaj mediatic diversificat și pluralist, a alfabetizării mediatice și a incluziunii sociale.
(c)  promovarea cooperării privind politicile și a acțiunilor inovatoare, inclusiv noi modele de afaceri și de management și soluții creative, care sprijină toate componentele programului și toate sectoarele culturale și creative, inclusiv protejarea libertății de exprimare artistică și promovarea unui mediu cultural și mediatic diversificat, independent și pluralist, alfabetizarea mediatică, competențele digitale, educația culturală și artistică, egalitatea de gen, cetățenia activă, dialogul intercultural, reziliența și incluziunea socială , în special a persoanelor cu handicap, inclusiv printr-o mai bună accesibilitate a bunurilor și serviciilor culturale;
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera ca (nouă)
(ca)  promovarea mobilității artiștilor și a operatorilor din sectoarele culturale și creative și a circulației operelor lor;
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera cb (nouă)
(cb)  furnizarea datelor, analizelor și unui set adecvat de indicatori calitativi și cantitativi pentru sectoarele culturale și creative și dezvoltarea unui sistem coerent de evaluare și de studiu al impactului, inclusiv în cele cu o dimensiune trans-sectorială.
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 3 – litera c
(c)  „Componenta TRANS-SECTORIALĂ” acoperă activitățile din toate sectoarele culturale și creative.
(c)  „Componenta TRANS-SECTORIALĂ” acoperă activitățile din toate sectoarele culturale și creative, inclusiv din sectorul mijloacelor de informare în masă.
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 3 a (nou)
Articolul 3a
Valoarea adăugată europeană
Recunoașterea valorii intrinseci și economice a culturii și a creativității și respectarea calității și pluralității valorilor și politicilor Uniunii.
Programul sprijină numai acele acțiuni și activități care prezintă o valoare adăugată europeană potențială și care contribuie la realizarea obiectivelor de la articolul 3.
Valoarea adăugată europeană a acțiunilor și activitățile programului se asigură, de exemplu, prin:
(a)  caracterul transnațional al acțiunilor și activităților care completează programele și politicile regionale, naționale, internaționale, precum și alte programe și politici ale Uniunii, și impactul acestor acțiuni și activități asupra accesului cetățenilor la cultură și a participării active a cetățenilor, a educației, a incluziunii sociale și a dialogului intercultural;
(b)  dezvoltarea și promovarea cooperării transnaționale și internaționale între actorii din domeniul cultural și creativ, inclusiv artiștii, profesioniștii din domeniul audiovizual, organizațiile culturale și creative, precum și IMM-urile și operatorii din domeniul audiovizual, care se axează pe stimularea unor răspunsuri mai rapide, mai cuprinzătoare, mai eficiente și pe termen lung la provocările globale, îndeosebi la tranziția la tehnologia digitală;
(c)  economiile de scară și creșterea economică și locurile de muncă pe care sprijinul Uniunii le stimulează, creând un efect de pârghie asupra fondurilor suplimentare;
(d)  asigurarea unor condiții de concurență mai echitabile în sectoarele culturale și creative, ținând seama de particularitățile diferitelor țări, inclusiv ale țărilor sau regiunilor cu o anumită situație geografică sau lingvistică, cum ar fi regiunile ultraperiferice recunoscute la articolul 349 din TFUE și țările sau teritoriile de peste mări care intră sub autoritatea unui stat membru enumerat în anexa II la TFUE;
(e)  promovarea unui discurs referitor la rădăcinile comune și diversitatea europeană.
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera -a (nouă)
(-a)  promovarea exprimării și creației artistice;
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera -aa (nouă)
(-aa)  cultivarea talentelor, competențelor și abilităților și stimularea colaborării și a inovării de-a lungul întregului lanț al sectoarelor culturale și creative, inclusiv al patrimoniului;
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera a
(a)  sporirea dimensiunii și a circulației transfrontaliere a operelor europene și a operatorilor europeni din domeniile culturale și creative;
(a)  sporirea dimensiunii, a circulației transfrontaliere și a vizibilității operatorilor europeni din domeniile culturale și creative și a operelor acestora, inclusiv prin programe de stagiu, turnee, evenimente, ateliere, expoziții și festivaluri, precum și facilitarea schimburilor de bune practici și îmbunătățirea capacităților profesionale;
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera b
(b)  creșterea participării la viața culturală în întreaga Europă; (e)
(b)  creșterea accesului, a participării la viața culturală și a sensibilizării culturale, precum și implicarea publicului în întreaga Europă, în special în ceea ce privește persoanele cu handicap sau persoanele care provin din medii defavorizate;
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera c
(c)  promovarea rezilienței societății și a incluziunii sociale prin intermediul culturii și al patrimoniului cultural;
(c)  promovarea rezilienței societății și îmbunătățirea incluziunii sociale, a dialogului intercultural și democratic și a schimburilor culturale prin intermediul artelor, al culturii și al patrimoniului cultural;
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera d
(d)  sporirea capacității sectoarelor culturale și creative europene de a prospera și de a genera locuri de muncă;
(d)  sporirea capacității sectoarelor culturale și creative europene de a prospera și de a inova, de a crea lucrări artistice, de a genera și de a dezvolta competențe-cheie, cunoștințe, abilități, noi practici artistice și locuri de muncă și creștere economică durabilă și de a contribui la dezvoltarea locală și regională;
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera da (nouă)
(da)  stimularea capacității profesionale a persoanelor din sectoarele culturale și creative, capacitându-le prin măsuri adecvate;
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera e
(e)  consolidarea identității și a valorilor europene prin sensibilizarea culturală, educația în domeniul artei și creativitatea bazată pe cultură în domeniul educației;
(e)  consolidarea identității europene, a cetățeniei active, precum și a sentimentului de apartenență la comunitate și a valorilor democratice prin sensibilizarea culturală, patrimoniul cultural, exprimare, gândirea critică, exprimarea artistică, vizibilitatea și recunoașterea creatorilor, arte, educația în domeniul artei și creativitatea bazată pe cultură în învățarea formală, non-formală și informală pe tot parcursul vieții;
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera f
(f)  promovarea consolidării capacității internaționale a sectoarelor culturale și creative europene, astfel încât acestea să fie active la nivel internațional;
(f)  promovarea consolidării capacității internaționale a sectoarelor culturale și creative europene, inclusiv a organizațiilor locale și a microorganizațiilor, astfel încât acestea să fie active la nivel internațional;
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 1 – litera g
(g)  contribuirea la strategia globală a Uniunii pentru relațiile culturale internaționale prin diplomație culturală.
(g)  contribuirea la strategia globală a Uniunii pentru relațiile culturale internaționale cu scopul de a asigura impactul pe termen lung al strategiei printr-o abordare interpersonală care să implice rețelele culturale, societatea civilă și organizațiile locale.
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Articolul 4 – paragraful 2 a (nou)
Ca parte a acțiunilor specifice desfășurate în cadrul componentei CULTURĂ, sectorul muzical face obiectul unei atenții deosebite în ceea ce privește repartizarea fondurilor și acțiunile specifice. Cererile de propuneri și instrumentele adaptate contribuie la stimularea competitivității sectorului muzical și la tratarea unora dintre provocările specifice cu care acesta se confruntă.
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Articolul 5 – paragraful 1 – litera a
(a)  cultivarea talentelor și a competențelor și stimularea colaborării și a inovării în crearea și producerea de opere audiovizuale europene;
(a)  cultivarea talentelor, competențelor, abilităților și utilizarea tehnologiilor digitale și stimularea colaborării, mobilității și a inovării în crearea și producerea de opere audiovizuale europene, inclusiv dincolo de frontiere;
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 5 – paragraful 1 – litera b
(b)  creșterea distribuției operelor teatrale și online și oferirea unui acces mai larg la nivel transfrontalier la operele audiovizuale europene, inclusiv prin modele de afaceri inovatoare și prin utilizarea de noi tehnologii;
(b)  creșterea circulației transnaționale și internaționale și a distribuției online și offline, îndeosebi a distribuției în cinematografe, a operelor audiovizuale europene în noul mediu digital;
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 5 – paragraful 1 – litera ba (nouă)
(ba)  asigurarea unui acces mai larg la operele audiovizuale ale Uniunii pentru publicul internațional, în special prin promovare, evenimente, activități de educație cinematografică și festivaluri;
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Articolul 5 – paragraful 1 – litera bb (nouă)
(bb)  consolidarea patrimoniului audiovizual și facilitarea accesului la arhivele și bibliotecile audiovizuale, sprijinindu-le și promovându-le ca surse de memorie, de educație, de reutilizare și de noi afaceri, inclusiv prin intermediul celor mai recente tehnologii digitale;
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Articolul 5 – paragraful 1 – litera c
(c)  promovarea operelor audiovizuale europene și sprijinirea atragerii unui public mai larg în Europa și dincolo de granițele acesteia.
(c)  promovarea operelor audiovizuale europene și sprijinirea implicării publicului de toate vârstele, în special a tinerilor și a persoanelor cu dizabilități, în favoarea unei utilizări proactive și legale a operelor audiovizuale în Europa și dincolo de granițele ei și a partajării conținutului generat de utilizatori, inclusiv prin promovarea educației cinematografice și audiovizuale.
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Articolul 5 – paragraful 2
Aceste priorități trebuie abordate prin sprijinirea creării, promovării, accesului și difuzării de opere europene, cu potențialul de a atinge o audiență considerabilă în Europa și dincolo de granițele acesteia, adaptându-se astfel la noile evoluții ale pieței și însoțind Directiva serviciilor mass-media audiovizuale.
Aceste priorități sunt abordate prin sprijinirea creării, promovării, accesului și difuzării de opere europene, difuzând valorile europene și o identitate comună, cu potențialul de a atinge o audiență de toate vârstele în Europa și dincolo de granițele acesteia, adaptându-se astfel la noile evoluții ale pieței și însoțind Directiva serviciilor mass-media audiovizuale.
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Articolul 6 – paragraful 1 – litera a
(a)  sprijinirea cooperării politice transnaționale trans-sectoriale, inclusiv referitor la rolul culturii pentru incluziunea socială, promovarea cunoașterii programului și susținerea transferabilității rezultatelor;
(a)  sprijinirea cooperării politice transnaționale trans-sectoriale, inclusiv referitor la promovarea rolului culturii pentru incluziunea socială, în special în ceea ce privește persoanele cu dizabilități și consolidarea democrației, precum și promovarea cunoașterii programului și susținerea transferabilității rezultatelor cu scopul de a crește vizibilitatea programului;
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Articolul 6 – paragraful 1 – litera b
(b)  promovarea unor abordări inovatoare pentru crearea, accesarea, distribuția și promovarea de conținut în sectoarele culturale și creative;
(b)  promovarea unor abordări inovatoare pentru crearea de conținut artistic și cercetarea, accesarea, distribuția și promovarea artistică, ținând seama de protecția prin drepturi de autor, în sectoarele culturale și creative, acoperind atât dimensiunile care se bazează pe piață, cât și cele care nu se bazează pe piață;
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Articolul 6 – paragraful 1 – litera c
(c)  promovarea activităților transversale care acoperă mai multe sectoare, cu scopul de a ajusta schimbările structurale cu care se confruntă sectorul mijloacelor de informare în masă, precum și de a spori caracterul liber, diversificat și pluralist al peisajului mediatic, jurnalismul de calitate și alfabetizarea mediatică;
(c)  promovarea activităților transversale care acoperă mai multe sectoare, cu scopul de a ajusta schimbările structurale și tehnologice cu care se confruntă sectorul mijloacelor de informare în masă, precum și de a spori caracterul liber, diversificat și pluralist al peisajului mediatic, artistic și cultural, etica profesională în jurnalism, gândirea critică și alfabetizarea mediatică, în special în rândul tinerilor, contribuind la adaptarea la noi instrumente și formate mass-media și contracarând răspândirea dezinformării;
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Articolul 6 – paragraful 1 – litera d
(d)  înființarea și sprijinirea unor birouri de program care să promoveze programul în țara lor și care să stimuleze cooperarea transfrontalieră în sectoarele culturale și creative.
(d)  înființarea unor birouri de program în țările participante și sprijinirea implicării lor active, promovarea programului în țările lor, într-un mod echitabil și echilibrat, inclusiv prin activități în rețea pe teren, precum și sprijinirea solicitanților în legătură cu programul, furnizarea de informații de bază referitoare la alte posibilități de sprijin relevante disponibile în cadrul programelor finanțate de Uniune și stimularea cooperării transfrontaliere în sectoarele culturale și creative.
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 1
Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului în perioada 2021 – 2027 se ridică la 1 850 000 000 EUR la prețurile curente.
Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului în perioada 2021 – 2027 se ridică la 2 806 000 000 EUR la prețuri constante.
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 2 – liniuța 1
–  până la 609 000 000 EUR pentru obiectivul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (a) (componenta CULTURĂ);
–  nu mai puțin de 33 % pentru obiectivul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (a) (componenta CULTURĂ);
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 2 – liniuța 2
–  până la 1 081 000 000 EUR pentru obiectivul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) (componenta MEDIA);
–  nu mai puțin de 58 % pentru obiectivul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) (componenta MEDIA);
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 2 – liniuța 3
–  până la 160 000 000 EUR pentru activitățile menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (c) (componenta TRANS-SECTORIALĂ).
–  până la 9 % pentru activitățile menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (c) (componenta TRANS-SECTORIALĂ), asigurând o alocare financiară fiecărui birou național „Europa creativă”, cel puțin la același nivel ca alocarea financiară prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1295/2013.
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 3
3.  În plus față de pachetul financiar prevăzut la alineatul (1) și în vederea promovării dimensiunii internaționale a programului, contribuții financiare suplimentare se pun la dispoziție în cadrul instrumentelor de finanțare externă [Instrumentul pentru vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională, Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA III)] pentru sprijinirea acțiunilor puse în aplicare și gestionate în conformitate cu prezentul regulament. Această contribuție este finanțată în conformitate cu regulamentele de instituire a instrumentelor respective.
3.  În plus față de pachetul financiar prevăzut la alineatul (1) și în vederea promovării dimensiunii internaționale a programului, pot fi puse la dispoziție contribuții financiare suplimentare în cadrul instrumentelor de finanțare externă [Instrumentul pentru vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională, Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA III)] pentru sprijinirea acțiunilor puse în aplicare și gestionate în conformitate cu prezentul regulament. Această contribuție este finanțată în conformitate cu regulamentele de instituire a instrumentelor respective și raportată anual autorității bugetare, împreună cu contribuțiile țărilor terțe la program.
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
Țările terțe pot participa la structurile de guvernanță ale programelor și la forumurile părților interesate cu scopul de a facilita schimbul de informații.
Amendamentul 151
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 2
2.  Participarea la componentele MEDIA și TRANS-SECTORIALĂ a țărilor menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) face obiectul îndeplinirii condițiilor prevăzute în Directiva 2010/13/UE.
2.  Participarea la componentele MEDIA și TRANS-SECTORIALĂ a țărilor menționate la alineatul (1) literele (a)-(d) face obiectul îndeplinirii condițiilor prevăzute în Directiva 2010/13/UE.
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Acordurile cu țările terțe asociate la program în temeiul prezentului regulament sunt facilitate prin proceduri care sunt mai rapide decât cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1295/2013. Acordurile cu noile țări sunt promovate în mod proactiv.
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 1
1.  Accesul la program este deschis organizațiilor internaționale care sunt active în domeniile vizate de program în conformitate cu Regulamentul financiar.
1.  Accesul la program este deschis organizațiilor internaționale care sunt active în domeniile vizate de program, precum UNESCO, Consiliul Europei, prin intermediul unei colaborări mai structurate cu itinerarele culturale și Eurimages, Observatorul EUIPO, Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale și OCDE, pe baza contribuțiilor comune pentru îndeplinirea obiectivelor programului și în conformitate cu Regulamentul financiar.
Amendamentul 152
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 2
2.  Uniunea este membru al Observatorului European al Audiovizualului pe toată durata programului. Participarea Uniunii la Observator contribuie la realizarea priorităților componentei MEDIA. Comisia reprezintă Uniunea în relațiile sale cu Observatorul. Componenta MEDIA acoperă plata taxei de contribuție pentru participarea Uniunii în calitate de membru al Observatorului pentru a promova culegerea și analiza datelor în sectorul audiovizualului.
2.  Uniunea este membru al Observatorului European al Audiovizualului pe toată durata programului. Participarea Uniunii la Observator contribuie la realizarea priorităților componentei MEDIA. Comisia reprezintă Uniunea în relațiile sale cu Observatorul. Componenta MEDIA acoperă plata taxei de contribuție pentru participarea Uniunii în calitate de membru al Observatorului și culegerea și analiza datelor în sectorul audiovizualului.
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Articolul 9 a (nou)
Articolul 9a
Culegerea datelor privind sectoarele culturale și creative
Comisia consolidează cooperarea în cadrul serviciilor sale, cum ar fi Centrul Comun de Cercetare și Eurostat, cu scopul de a colecta date statistice adecvate pentru a măsura și a analiza impactul politicilor culturale. Pentru această sarcină, Comisia acționează în cooperare cu centrele de excelență din Europa și cu institutele naționale de statistică și în colaborare cu Consiliul Europei, OCDE și UNESCO. Astfel, contribuie la realizarea obiectivelor componentei CULTURĂ și urmărește îndeaproape evoluțiile ulterioare ale politicilor culturale, de asemenea, prin includerea părților interesate într-un stadiu incipient în analiza și adaptarea indicatorilor, comuni pentru diferite sectoare sau specifici pentru fiecare domeniu de activitate. Comisia informează periodic Parlamentul European cu privire la aceste activități.
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 3
3.  Operațiunile de finanțare mixtă din cadrul prezentului program sunt puse în aplicare în conformitate cu [regulamentul InvestEU] și cu Titlul X din Regulamentul financiar.
3.  Operațiunile de finanțare mixtă din cadrul prezentului program sunt puse în aplicare în conformitate cu Titlul X din Regulamentul financiar și cu procedurile stabilite în [Regulamentul InvestEU] . Mecanismul de garantare special creat în cadrul programului „Europa creativă” continuă în cadrul [Regulamentului InvestEU] și ține seama de practicile de punere în aplicare dezvoltate în cadrul mecanismului de garantare pentru sectoarele culturale și creative instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1295/2013.
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 4
4.  Contribuțiile la un mecanism de asigurare reciprocă pot acoperi riscurile asociate cu recuperarea fondurilor datorate de către destinatari și se consideră o garanție suficientă în temeiul Regulamentului financiar. Se aplică dispozițiile prevăzute la [articolul X] din Regulamentul XXX [succesorul Regulamentului privind Fondul de garantare].
4.  Contribuțiile la un mecanism de asigurare reciprocă pot acoperi riscurile asociate cu recuperarea fondurilor datorate de către destinatari și se consideră o garanție suficientă în temeiul Regulamentului financiar. Se aplică dispozițiile prevăzute la [articolul X din] Regulamentul XXX [succesorul Regulamentului privind Fondul de garantare], pe baza practicilor de punere în aplicare deja dezvoltate și ținând seama de acestea.
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 4 a (nou)
4a.  În vederea promovării dimensiunii internaționale a programului, programele stabilite prin Regulamentul .../... [Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională] și Regulamentul .../... [IPA III] contribuie financiar la acțiunile stabilite în temeiul prezentului regulament. Prezentul regulament se aplică utilizării acestor programe, asigurând, în același timp, conformitatea cu regulamentele care se aplică fiecăruia dintre ele.
Amendamentul 92
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1
1.  Programul va fi pus în aplicare prin programele de lucru menționate la articolul 110 din Regulamentul financiar. Programele de lucru stabilesc, atunci când este cazul, suma totală rezervată operațiunilor de finanțare mixtă.
1.  Programul va fi pus în aplicare prin programele anuale de lucru menționate la articolul 110 din Regulamentul financiar. Adoptarea programelor de lucru este precedată de consultări cu diversele părți interesate, pentru a se asigura că acțiunile planificate vor susține în cele mai bune condiții diferitele sectoare implicate. Programele de lucru stabilesc, atunci când este cazul, suma totală rezervată operațiunilor de finanțare mixtă, care nu are prioritate față de finanțarea directă prin granturi.
Obiectivele generale și specifice, prioritățile politice și acțiunile corespunzătoare ale programului, precum și bugetul alocat pentru fiecare acțiune sunt specificate în detaliu în programele anuale de lucru. Programul anual de lucru conține, de asemenea, un calendar indicativ de punere în aplicare.
Amendamentul 93
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2
2.  Programul de lucru este adoptat de Comisie printr-un act de punere în aplicare.
2.  Comisia, în conformitate cu articolul 19, adoptă acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea unor programe anuale de lucru.
Amendamentul 94
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 1 a (nou)
1a.  cererile de propuneri pot lua în considerare necesitatea de a asigura un sprijin adecvat pentru proiectele la scară mică din cadrul componentei CULTURĂ, prin măsuri care pot include rate mai mari de cofinanțare.
Amendamentul 95
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 1 b (nou)
1b.  Granturile se acordă ținând seama de următoarele caracteristici ale proiectului în cauză:
(a)  calitatea proiectului;
(b)  impactul;
(c)  calitatea și eficiența punerii în aplicare;
Amendamentul 96
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 2
2.  Comitetul de evaluare poate fi compus din experți externi.
2.  Comitetul de evaluare poate fi compus din experți externi. Acesta se reunește în prezența fizică a membrilor săi sau la distanță.
Experții dețin experiență profesională legată de domeniul evaluat. Comitetul de evaluare poate solicita avizul unor experți din țara în care se depune cererea.
Amendamentul 97
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 3
3.  Prin derogare de la articolul [130 alineatul (2)] al Regulamentului financiar, și în cazuri justificate în mod corespunzător, costurile suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de grant se pot considera ca fiind eligibile cu condiția ca acestea să fie legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor și activităților care beneficiază de sprijin.
3.  Prin derogare de la articolul [130 alineatul (2)] al Regulamentului financiar, și în cazuri justificate în mod corespunzător, costurile suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de grant se consideră ca fiind eligibile cu condiția ca acestea să fie legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor și activităților care beneficiază de sprijin.
Amendamentul 98
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 5 – partea introductivă
5.  Următoarelor entități li se pot acorda granturi fără o cerere de propuneri:
5.  Următoarelor entități li se pot acorda în mod excepțional granturi fără o cerere de propuneri, pe baza unor misiuni și obiective specifice care urmează să fie definite de către Comisie și evaluate periodic în conformitate cu obiectivele programului:
Amendamentul 99
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 5 – litera a
(a)  Academia Europeană de Film;
(a)  Academia Europeană de Film, în contextul cooperării cu Parlamentul European pentru organizarea Premiului LUX FILM, pe baza unui acord de cooperare negociat și semnat de ambele părți și în colaborare cu Europa Cinemas; atât timp cât nu s-a încheiat un acord de cooperare, fondurile în cauză sunt plasate în rezervă;
Amendamentul 100
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 5 – litera b
(b)  Orchestra de tineret a Uniunii Europene.
(b)  Orchestra de Tineret a Uniunii Europene pentru activitățile sale, inclusiv selecția periodică și formarea tinerilor muzicieni din toate statele membre prin programe de ședere care oferă mobilitate și posibilitatea de a participa la festivaluri și turnee în cadrul Uniunii și la nivel internațional și care contribuie la răspândirea culturii europene dincolo de frontiere și la internaționalizarea carierei muzicienilor tineri, urmărind un echilibru geografic între participanți; Orchestra de Tineret a Uniunii Europene își diversifică continuu veniturile, căutând în mod activ sprijin financiar din surse noi, reducându-și dependența de finanțarea din partea Uniunii; activitățile Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene sunt în conformitate cu obiectivele și prioritățile programului și ale componentei CULTURĂ, în special în ceea ce privește implicarea publicului.
Amendamentul 101
Propunere de regulament
Articolul 15 – paragraful 1
Comisia, în cooperare cu statele membre, asigură coerența și complementaritatea programului la nivel global cu politicile și programele relevante, în special cu cele privind echilibrul de gen, educația, tineretul și solidaritatea, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, cercetarea și inovarea, industria și întreprinderile, agricultura și dezvoltarea rurală, mediul și politicile climatice, coeziunea, politica regională și urbană, ajutoarele de stat și dezvoltarea și cooperarea la nivel internațional.
Comisia, în cooperare cu statele membre, asigură coerența și complementaritatea programului la nivel global cu politicile și programele relevante, în special cu cele privind echilibrul de gen, educația, îndeosebi educația digitală și alfabetizarea mediatică, tineretul și solidaritatea, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, în special pentru grupurile marginalizate și minorități, cercetarea și inovarea, inclusiv inovarea socială, industria și întreprinderile, agricultura și dezvoltarea rurală, mediul și politicile climatice, coeziunea, politica regională și urbană, turismul sustenabil, ajutoarele de stat, mobilitatea și dezvoltarea și cooperarea la nivel internațional, de asemenea, cu obiectivul de a promova utilizarea eficace a fondurilor publice;
Comisia se asigură că, atunci când se aplică procedurile prevăzute în [Programul InvestEU] în scopurile programului, acestea țin seama de practicile dezvoltate în cadrul mecanismului de garantare pentru sectoarele culturale și creative instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1295/2013.
Amendamentul 102
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 2 – litera b
(b)  respectă cerințele minime de calitate din respectiva cerere de propuneri;
(b)  respectă cerințele ridicate de calitate din respectiva cerere de propuneri;
Amendamentul 103
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 2 a (nou)
2a.  propunerile care au primit o marcă de excelență pot primi finanțare direct din alte programe și din fonduri în temeiul Regulamentului [Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC) COM(2018)0375] în conformitate cu articolul 67 alineatul (5) din regulamentul respectiv, cu condiția ca aceste propuneri să fie compatibile cu obiectivele programului. Comisia se asigură că criteriile de selecție și de atribuire pentru proiectele cărora li se conferă marca de excelență sunt coerente, clare și transparente pentru potențialii beneficiari.
Amendamentul 104
Propunere de regulament
Articolul 16 a (nou)
Articolul 16a
Mecanismul de garantare pentru sectoarele culturale și creative în cadrul InvestEU
1.  Sprijinul financiar prin intermediul noului Program InvestEU se bazează pe obiectivele și criteriile mecanismului de garantare pentru sectoarele culturale și creative, ținând seama de specificitatea sectorului.
2.  Programul InvestEU oferă:
(a)  acces la finanțare pentru IMM-urile, microorganizațiile și organizațiile mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative;
(b)  garanții pentru intermediarii financiari participanți din orice țară care participă la mecanismul de garantare;
(c)  competențe de specialitate suplimentare intermediarilor financiari participanți pentru a evalua riscurile asociate IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii și proiectelor din sectoarele culturale și creative;
(d)  volumul finanțării prin îndatorare puse la dispoziția IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii;
(e)  capacitatea de a constitui un portofoliu diversificat de împrumuturi și de a propune un plan de marketing și de promovare pentru IMM-urile, microorganizațiile și organizațiile mici și mijlocii din mai multe regiuni și sectoare;
(f)  următoarele tipuri de împrumuturi: investiții în active corporale și necorporale, cu excepția garanțiilor personale; transferurile de întreprinderi; capitalul de lucru, de exemplu finanțări provizorii, finanțare pentru acoperirea deficitului de capital, flux de trezorerie și linii de credit.
Amendamentul 105
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Componentele au un set comun de indicatori calitativi. Fiecare componentă are un set specific de indicatori cantitativi.
Amendamentul 106
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 2
2.  Pentru a asigura evaluarea eficientă a progreselor înregistrate în cadrul programului în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 19, să elaboreze dispozițiile privind un cadru de monitorizare și de evaluare, inclusiv prin modificări aduse anexei II, pentru a revizui și a completa indicatorii, atunci când este necesar pentru monitorizare și evaluare.
2.  Pentru a asigura evaluarea eficientă a progreselor înregistrate în cadrul programului în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 19, să elaboreze dispozițiile privind un cadru de monitorizare și de evaluare, inclusiv prin modificări aduse anexei II, pentru a revizui și a completa indicatorii. Comisia adoptă un act delegat privind indicatorii până la 31 decembrie 2022.
Amendamentul 107
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Cifrele disponibile privind cuantumul creditelor de angajament și de plată care ar fi fost necesare pentru finanțarea proiectelor cărora li s-a conferit marca de excelență sunt comunicate în fiecare an celor două ramuri ale autorității bugetare, cu cel puțin trei luni înainte de data publicării pozițiilor lor respective în bugetul Uniunii pentru anul următor, în conformitate cu calendarul stabilit de comun acord pentru procedura bugetară anuală.
Amendamentul 108
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 2
2.  Evaluarea interimară a programului se realizează imediat ce sunt disponibile suficiente informații cu privire la punerea sa în aplicare, dar nu mai târziu de patru ani de la începerea punerii în aplicare a programului.
2.  Analiza la jumătatea perioadei a programului se realizează înainte de 30 iunie 2024
Comisia prezintă raportul de evaluare la jumătatea perioadei Parlamentului European și Consiliului până la 31 decembrie 2024.
Atunci când este necesar și în funcție de rezultatele analizei la jumătatea perioadei, Comisia prezintă o propunere legislativă de revizuire a prezentului regulament.
Amendamentul 109
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 3
3.  La finalul implementării programului, dar nu mai târziu de doi ani de la sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia efectuează o evaluare finală a programului.
3.  La finalul implementării programului, dar nu mai târziu de doi ani de la sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia prezintă o evaluare finală a programului.
Amendamentul 110
Propunere de regulament
Articolul 20 – alineatul 1
1.  Destinatarii fondurilor Uniunii recunosc originea și asigură vizibilitatea finanțării primite din partea Uniunii (în special în cazul promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora), oferind informații coerente, concrete și proporționale, adresate unor categorii de public diverse, printre care mijloacele de informare în masă și publicul larg.
1.  Destinatarii fondurilor Uniunii recunosc originea și asigură vizibilitatea finanțării primite din partea Uniunii (în special în cazul promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora), oferind informații coerente, concrete și proporționale, adresate unor categorii de public diverse, printre care mijloacele de informare în masă și publicul larg, în special denumirea programului și, pentru acțiunile finanțate în cadrul componentei MEDIA, logoul MEDIA. Comisia dezvoltă un logo pentru CULTURĂ care va fi utilizat pentru acțiunile finanțate în cadrul componentei CULTURĂ.
Amendamentul 111
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 1 – litera a
(a)  proiecte de cooperare;
(a)  proiecte de cooperare transnaționale, cu o distincție clară între proiecte la scară mică, mijlocie și mare și acordând o atenție specială microorganizațiilor și organizațiilor mici culturale;
Amendamentul 112
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 1 – litera d
(d)  mobilitatea artiștilor și a operatorilor din sectoarele culturale și creative;
(d)  mobilitatea artiștilor, a artizanilor și a operatorilor din sectoarele culturale și creative în cadrul activității lor transnaționale, inclusiv acoperirea costurilor legate de activitatea artistică, circulația operelor artistice și culturale;
Amendamentul 113
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 1 – litera e
(e)  sprijin pentru a permite organizațiilor culturale și creative să opereze la nivel internațional;
(e)  sprijin pentru a permite organizațiilor culturale și creative să opereze la nivel internațional și să își dezvolte capacitățile;
Amendamentul 114
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 2 – litera a
(a)  sprijin pentru sectorul muzicii: promovarea diversității, creativității și inovației în domeniul muzicii, în special în ceea ce privește distribuirea repertoriului muzical în Europa și dincolo de granițele acesteia, acțiunile de formare și lărgirea publicului pentru repertoriul european, precum și sprijinul pentru colectarea și analiza datelor;
(a)  sprijin pentru sectorul muzicii: promovarea diversității, creativității și inovației în domeniul muzicii, în special în ceea ce privește sectorul muzicii live, și prin crearea de rețele, distribuirea și promovarea diverselor opere muzicale și repertorii europene în Europa și dincolo de granițele ei, formarea, participarea și accesul la muzică, lărgirea publicului, vizibilitatea și recunoașterea creatorilor, promotorilor și artiștilor, îndeosebi a celor tineri și a celor aflați la început, precum și sprijinul pentru colectarea și analiza datelor;
Amendamentul 115
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 2 – litera b
(b)  sprijin pentru industria de carte și pentru sectorul editorial: acțiuni specifice de promovare a diversității, creativității și inovării, în special traducerea și promovarea literaturii europene la nivel transfrontalier în Europa și dincolo de granițele acesteia, formare și schimburi de profesioniști din sector, de autori și de traducători, precum și proiecte transnaționale de colaborare, inovare și dezvoltare în sector;
(b)  sprijin pentru industria de carte și pentru sectorul editorial: acțiuni specifice de promovare a diversității, creativității și inovării, în special traducerea, adaptarea în formate accesibile pentru persoanele cu dizabilități, promovarea literaturii europene la nivel transfrontalier în Europa și dincolo de granițele acesteia, și prin intermediul bibliotecilor, formare și schimburi de profesioniști din sector, de autori și de traducători, precum și proiecte transnaționale de colaborare, inovare și dezvoltare în sector;
Amendamentul 116
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 2 – litera c
(c)  sprijin pentru sectorul arhitecturii și pentru sectorul patrimoniului cultural: acțiuni specifice pentru mobilitatea operatorilor, consolidarea capacităților, lărgirea publicului și internaționalizarea sectoarelor arhitecturii și patrimoniului cultural, promovarea Baukultur, sprijinul pentru protejarea, conservarea și sporirea patrimoniului cultural și a valorilor sale prin acțiuni de sensibilizare, prin crearea de rețele și prin activități de învățare inter pares;
(c)  sprijin pentru sectorul patrimoniului cultural și sectorul arhitecturii: acțiuni specifice pentru mobilitatea operatorilor, cercetare, stabilirea unor standarde de înaltă calitate, consolidarea capacităților, schimbul de cunoștințe și competențe profesionale pentru artizani, participarea publicului, sprijinul pentru protejarea, conservarea, reabilitarea spațiului de viață, reutilizarea adaptativă, promovarea Baukultur, durabilitatea, diseminarea, consolidarea și internaționalizarea patrimoniului cultural și a valorilor acestuia, prin sensibilizare, colaborare în rețea, activități de învățare inter pares;
Amendamentul 117
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 2 – litera d
(d)  sprijin acordat altor sectoare: acțiuni specifice în favoarea dezvoltării aspectelor creative ale sectorului modei și designului, precum și a turismului cultural și a promovării și reprezentării acestora în afara Uniunii Europene.
(d)  sprijin acordat altor sectoare: acțiuni specifice de promovare în favoarea dezvoltării aspectelor creative ale altor sectoare, inclusiv al sectorului modei și designului, precum și a turismului cultural durabil și a promovării și reprezentării acestora în afara Uniunii Europene.
Amendamentul 118
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 2 a (nou)
Sprijin acordat tuturor sectoarelor culturale și creative în domenii cu nevoi comune, întrucât se poate dezvolta o acțiune sectorială, după caz, în situațiile în care caracteristicile specifice ale unui subsector justifică o abordare specifică. Se adoptă o abordare orizontală pentru proiectele transnaționale, pentru colaborare, mobilitate și internaționalizare, inclusiv prin programe de stagiu, turnee, evenimente, reprezentații în direct, expoziții și festivaluri, precum și pentru promovarea diversității, a creativității și a inovării, formare și schimburi de profesioniști din sector, consolidarea capacităților, colaborarea în rețea, competențe, lărgirea publicului, precum și colectarea și analizarea datelor. Acțiunile sectoriale beneficiază de bugete proporționale cu sectoarele identificate ca fiind prioritare. Acțiunile sectoriale ar trebui să contribuie la soluționarea problemelor specifice cu care se confruntă diferitele sectoare prioritare identificate în prezenta anexă, pe baza proiectelor-pilot existente și a acțiunilor pregătitoare.
Amendamentul 119
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 3 – partea introductivă
Acțiuni speciale menite să facă vizibile și tangibile diversitatea și patrimoniul cultural european și să stimuleze dialogul intercultural:
Acțiuni speciale menite să facă vizibile și tangibile identitatea europeană și diversitatea și patrimoniul său cultural și să stimuleze dialogul intercultural:
Amendamentul 120
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 3 – litera b
(b)  Marca patrimoniului european care asigură sprijinul financiar pentru Decizia nr. 1194/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului34;
(b)  Marca patrimoniului european care asigură sprijinul financiar pentru Decizia nr. 1194/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului34 și rețeaua siturilor care poartă Marca patrimoniului european;
__________________
__________________
34 Decizia nr. 1194/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2011 de instituire a unei acțiuni a Uniunii Europene privind Marca patrimoniului european (JO L 303, 22.11.2011, p. 1).
34 Decizia nr. 1194/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2011 de instituire a unei acțiuni a Uniunii Europene privind Marca patrimoniului european (JO L 303, 22.11.2011, p. 1).
Amendamentul 121
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 3 – litera c
(c)  premiile culturale ale UE;
(c)  premiile culturale ale UE, inclusiv Premiul European pentru Teatru;
Amendamentul 122
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 1 – paragraful 1 – subparagraful 3 – litera da (nouă)
(da)  acțiuni care vizează producții interdisciplinare legate de Europa și de valorile sale;
Amendamentul 123
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
Prioritățile componentei MEDIA a programului menționat la articolul 5 țin seama de diferențele dintre țări în ceea ce privește producția, distribuția și accesul la conținutul audiovizual, precum și dimensiunea și caracteristicile specifice ale piețelor respective și sunt urmărite, printre altele, prin:
Prioritățile componentei MEDIA a programului menționat la articolul 5 țin seama de cerințele Directivei 2010/13/UE și de diferențele dintre țări în ceea ce privește producția, distribuția și accesul la conținutul audiovizual, precum și dimensiunea și caracteristicile specifice ale piețelor respective și sunt urmărite, printre altele, prin:
Amendamentul 124
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera a
(a)  elaborarea de opere audiovizuale;
(a)  elaborarea de opere audiovizuale europene, în special opere cinematografice și de televiziune cum ar fi cele de ficțiune, filmele de scurt metraj, documentarele, filmele de animație și cele pentru copii, precum și operele interactive, cum ar fi jocurile video și multimedia narative și de calitate, cu un potențial ridicat de circulație transfrontalieră, de către societăți de producție independente din Europa;
Amendamentul 125
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)  producția de conținut TV inovator și de scenarii narative în serie;
(b)  producția de conținut TV inovator și de calitate și de scenarii narative în serie pentru toate vârstele, prin sprijinirea societăților de producție independente din Europa ;
Amendamentul 126
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera ba (nouă)
(ba)  sprijin pentru inițiativele destinate creării și promovării operelor legate de istoria integrării europene și de relatările despre Europa.
Amendamentul 127
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera c
(c)  instrumentele de publicitate și de marketing, inclusiv cele online și prin utilizarea analizei datelor, pentru a crește importanța, vizibilitatea, accesul transfrontalier și cotele de audiență ale operelor europene;
(c)  instrumentele de promovare, publicitate și de marketing, inclusiv cele online și prin utilizarea analizei datelor, pentru a crește importanța, vizibilitatea, accesul transfrontalier și cotele de audiență ale operelor europene;
Amendamentul 128
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera d
(d)  sprijin pentru vânzările și circulația internațională a operelor europene non-naționale pe toate platformele, inclusiv prin coordonarea strategiilor de distribuție care acoperă mai multe țări;
(d)  sprijin pentru vânzările și circulația internațională a operelor europene non-naționale pe toate platformele, orientate atât către producțiile mici, cât și către cele de dimensiuni mari pe toate platformele, inclusiv prin coordonarea strategiilor de distribuție care acoperă mai multe țări, precum și prin subtitrare, dublare și descriere audio;
Amendamentul 129
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera da (nouă)
(da)  acțiuni destinate să sprijine țările cu capacitate scăzută să își corecteze deficiențele identificate;
Amendamentul 130
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera e
(e)  sprijinirea schimburilor între întreprinderi și a activităților de relaționare între acestea pentru facilitarea coproducțiilor europene și internaționale;
(e)  sprijinirea schimburilor între întreprinderi și a activităților de relaționare între acestea pentru facilitarea coproducțiilor europene și internaționale și a circulației operelor europene;
Amendamentul 131
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera ea (nouă)
(ea)  sprijin pentru rețelele europene de creatori audiovizuali din diferite țări, cu scopul de a cultiva talentele creative în sectorul audiovizual;
Amendamentul 132
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera eb (nouă)
(eb)  măsuri specifice pentru a contribui la tratamentul echitabil al talentelor creative în sectorul audiovizual;
Amendamentul 133
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera g
(g)  inițiativele de promovare a lărgirii publicului și a educației cinematografice, vizând în special publicul tânăr;
(g)  inițiativele de promovare a lărgirii și participării publicului, în special în cinematografe, și a educației audiovizuale și cinematografice, vizând în special publicul tânăr;
Amendamentul 134
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera h
(h)  activitățile de formare și de mentorat menite a spori capacitatea operatorilor din domeniul audiovizual de a se adapta la noile evoluții ale pieței și la noile tehnologii digitale;
(h)  activitățile de formare și de mentorat menite a spori capacitatea operatorilor din domeniul audiovizual, inclusiv a artizanilor și a meșteșugarilor, de a se adapta la noile evoluții ale pieței și la noile tehnologii digitale;
Amendamentul 135
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera i
(i)  o rețea europeană a operatorilor de servicii video la cerere, care proiectează o proporție semnificativă de opere europene non-naționale;
(i)  una sau mai multe rețele europene a operatorilor de servicii video la cerere, care proiectează o proporție semnificativă de opere europene non-naționale;
Amendamentul 136
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera j
(j)  rețeaua europeană (rețelele europene) de festivaluri care proiectează o proporție semnificativă de opere europene non-naționale;
(j)  festivaluri europene și rețelele europene de festivaluri care proiectează și promovează o varietate de opere audiovizuale europene cu o proporție semnificativă de opere europene non-naționale;
Amendamentul 137
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera k
(k)  o rețea europeană de operatori de cinematografe care proiectează o proporție semnificativă de filme europene non-naționale;
(k)  o rețea europeană de operatori de cinematografe care proiectează o proporție semnificativă de filme europene non-naționale, contribuind la consolidarea rolului sălilor de cinema în cadrul lanțului valoric și punând accentul pe proiecțiile publice ca experiență socială;
Amendamentul 138
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera l
(l)  măsuri specifice pentru a contribui la o participare mai echilibrată din perspectiva genului în sectorul audiovizual;
(l)  măsuri specifice, inclusiv activități de mentorat și creare de rețele, pentru a contribui la o participare mai echilibrată din perspectiva genului în sectorul audiovizual;
Amendamentul 139
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 2 – paragraful 1 – litera na (nouă)
(na)  sprijin pentru circulația și accesul multilingv la conținuturile de televiziune online și offline, inclusiv prin subtitrare, pentru a promova bogăția și diversitatea patrimoniului cultural european, a creațiilor contemporane și a limbilor.
Amendamentul 140
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 1 – litera a
(a)  elaborarea politicii, schimbul transnațional de experiență și de know-how, activitățile de învățare inter pares și relaționarea intersectorială între organizațiile culturale și creative și factorii de decizie politică;
(a)  elaborarea de politici, schimbul transnațional de experiență și de know-how, activitățile de învățare inter pares, inclusiv mentoratul colegial pentru noii participanți la program, sensibilizarea și relaționarea intersectorială între organizațiile culturale și creative și factorii de decizie politică și prin intermediul unui dialog structural permanent cu părțile interesate și cu un forum al sectoarelor culturale și creative pentru consolidarea dialogului și orientarea politicilor sectoriale;
Amendamentul 141
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 2 – litera a
(a)  încurajarea de noi forme de creație la intersecția între diferite sectoare culturale și creative, de exemplu prin utilizarea de tehnologii inovatoare;
(a)  încurajarea de noi forme de creație la intersecția între diferite sectoare culturale și creative și cu operatori din alte sectoare, de exemplu prin utilizarea de tehnologii inovatoare și prin oferirea de mentorat pentru utilizarea lor, în cadrul organizațiilor culturale și al colaborării prin intermediul centrelor digitale;
Amendamentul 142
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 2 – litera ba (nouă)
(ba)  acțiuni care vizează producții interdisciplinare legate de Europa și de valorile sale;
Amendamentul 143
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 3 – litera a
(a)  promovarea programului la nivel național și furnizarea de informații cu privire la diferitele tipuri de sprijin financiar disponibile în cadrul politicii Uniunii;
(a)  promovarea programului la nivel național și furnizarea de informații pertinente cu privire la diferitele tipuri de sprijin financiar disponibile în cadrul politicii Uniunii și cu privire la criteriile și procedura de evaluare și rezultatele evaluării;
Amendamentul 144
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 3 – litera b
(b)  stimularea cooperării transfrontaliere între profesioniști, instituții, platforme și rețele din cadrul sectoarelor și domeniilor de politică acoperite de program, precum și între acestea;
(b)  susținerea beneficiarilor potențiali în procesul de depunere a cererilor, stimularea cooperării transfrontaliere și a schimbului de bune practici între profesioniști, instituții, platforme și rețele din cadrul sectoarelor și domeniilor de politică acoperite de program, precum și între acestea;
Amendamentul 145
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 3 – litera c
(c)  sprijinirea Comisiei în privința asigurării comunicării și difuzării adecvate către cetățeni a rezultatelor programului.
(c)  sprijinirea Comisiei în privința asigurării comunicării ascendente și descendente și difuzării adecvate către cetățeni și operatori a rezultatelor programului.
Amendamentul 146
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 4 – litera a
(a)  abordarea schimbărilor structurale cu care se confruntă sectorul media prin promovarea și monitorizarea unui cadru mediatic pluralist și divers;
(a)  abordarea schimbărilor structurale și tehnologice cu care se confruntă sectorul mijloacelor de informare în masă prin promovarea unui cadru mediatic independent și pluralist și prin sprijinirea unei monitorizări independente pentru evaluarea riscurilor și provocărilor la adresa pluralismului și libertății mediatice;
Amendamentul 147
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 4 – litera b
(b)  sprijinirea unor standarde înalte de producție pentru mijloacele de informare în masă prin încurajarea cooperării, a jurnalismului de colaborare transfrontalieră, precum și a conținutului de calitate;
(b)  sprijinirea unor standarde înalte de producție pentru mijloacele de informare în masă prin încurajarea cooperării, a competențelor digitale, a jurnalismului de colaborare transfrontalieră, a conținutului de calitate, precum și a modelelor economice sustenabile în mass-media pentru a asigura etica profesională în jurnalism;
Amendamentul 148
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 4 – litera c
(c)  promovarea alfabetizării mediatice pentru a permite cetățenilor să dezvolte o înțelegere critică a mijloacelor de informare în masă.
(c)  promovarea alfabetizării mediatice pentru a permite cetățenilor, în special tinerilor, să dezvolte o înțelegere critică a mijloacelor de informare în masă și sprijinirea creării unei platforme a Uniunii de partajare a practicilor și a politicilor de alfabetizare mediatică între toate statele membre, inclusiv prin intermediul rețelelor universitare de radio și mass-media care se ocupă de chestiuni europene și prin furnizarea de programe de formare a profesioniștilor din mass-media cu scopul de a recunoaște și a combate dezinformarea.
Amendamentul 149
Propunere de regulament
Anexa I – punctul 3 – paragraful 1 – subparagraful 4 – litera ca (nouă)
(ca)  promovarea și apărarea dialogului politic și a dialogului cu societatea civilă cu privire la amenințările la adresa pluralismului și a libertății mass-mediei în Europa;
Amendamentul 150
Propunere de regulament
Anexa II – paragraful -1 (nou)
-1.  INDICATORI CALITATIVI ȘI CANTITATIVI COMUNI DE IMPACT AL PROGRAMULUI
(1)  Beneficii pentru cetățeni și comunități;
(2)  Beneficii pentru consolidarea diversității culturale europene și a patrimoniului cultural european;
(3)  Beneficii pentru economia și locurile de muncă din Uniune, în special pentru sectoarele culturale și creative și pentru IMM-uri;
(4)  Integrarea politicilor Uniunii, inclusiv a relațiilor culturale internaționale;
(5)  Valoarea adăugată europeană a proiectelor;
(6)  Calitatea parteneriatelor și a proiectelor culturale;
(7)  Numărul de persoane care accesează operele culturale și creative europene sprijinite de program;
(8)  Numărul de locuri de muncă legate de proiectele finanțate;
(9)  Echilibrul de gen, acolo unde este necesar, mobilitatea și capacitarea operatorilor din sectoarele culturale și creative.

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


„Erasmus”, programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport ***I
PDF 408kWORD 106k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a „Erasmus”, programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 (COM(2018)0367 – C8-0233/2018 – 2018/0191(COD))
P8_TA(2019)0324A8-0111/2019

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Instituirea unui cadru de facilitare a investițiilor durabile ***I
PDF 323kWORD 111k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui cadru de facilitare a investițiilor durabile (COM(2018)0353 – C8-0207/2018 – 2018/0178(COD))
P8_TA-PROV(2019)0325A8-0175/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0353),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0207/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0175/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile”25, care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Instituirea unui sistem de clasificare unificat pentru activitățile durabile este cea mai importantă și urgentă acțiune prevăzută în planul de acțiune. Planul de acțiune recunoaște că canalizarea fluxurilor de capital către activitățile mai durabile trebuie să se bazeze pe o înțelegere comună a semnificației calificativului „durabil”. Ca un prim pas, elaborarea unor orientări clare cu privire la activitățile despre care se consideră că ar contribui la obiectivele de mediu ar trebui să favorizeze informarea investitorilor în ceea ce privește investițiile care finanțează activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Orientări suplimentare privind activitățile care contribuie la alte obiective în materie de durabilitate, inclusiv la obiective sociale, pot fi elaborate într-o etapă ulterioară.
(6)  În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile”25, care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Instituirea unui sistem de clasificare unificat și a unor indicatori pentru identificarea gradului de durabilitate al activităților este cea mai importantă și urgentă acțiune prevăzută în planul de acțiune. Planul de acțiune recunoaște că canalizarea fluxurilor de capital către activitățile mai durabile trebuie să se bazeze pe o înțelegere comună, holistică a impactului activităților economice și investițiilor asupra durabilității ecologice și a eficienței resurselor. Ca un prim pas, elaborarea unor orientări clare cu privire la activitățile despre care se consideră că ar contribui la obiectivele de mediu ar trebui să favorizeze informarea investitorilor în ceea ce privește investițiile care finanțează activitățile economice în funcție de gradul lor de durabilitate. Recunoașterea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și a concluziilor Consiliului European din 20 iunie 2017, orientări suplimentare privind activitățile care contribuie la alte obiective în materie de durabilitate, inclusiv la obiective sociale și de guvernanță, ar trebui, de asemenea, elaborate, implementându-se astfel Agenda 2030 de manieră integrală, coerentă, cuprinzătoare, integrată și eficace.
_________________
_________________
25 COM(2018) 97 final.
25 COM(2018) 97 final.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  Cu toate că se admite nevoia urgentă de a combate schimbările climatice, un accent restrâns pe expunerea la carbon ar putea avea efecte negative de propagare prin redirecționarea fluxurilor de investiții către ținte care prezintă alte riscuri de mediu. În consecință, trebuie să se prevadă garanții adecvate pentru a se asigura că activitățile economice nu prejudiciază alte obiective de mediu, cum ar fi biodiversitatea și eficiența energetică. Investitorii au nevoie de informații comparabile și holistice cu privire la riscurile de mediu și la impactul lor pentru a-și evalua portofoliile dincolo de expunerea la carbon.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 6 b (nou)
(6b)  Dat fiind gradul de urgență în mai multe domenii interconectate în ceea ce privește deteriorarea mediului și consumul excesiv de resurse, este nevoie să se adopte o abordare sistemică în privința tendințelor negative care cresc exponențial, cum ar fi pierderea biodiversității, consumul excesiv de resurse la nivel global, apariția unor noi amenințări, printre care substanțele chimice periculoase și amestecurile formate de acestea, penuria de alimente nutritive, schimbările climatice, epuizarea stratului de ozon, acidifierea oceanelor, epuizarea apei dulci și schimbarea utilizării terenurilor. Prin urmare, este nevoie ca acțiunile întreprinse să fie orientate către viitor și să fie pe măsura provocărilor ce vor urma. Amploarea acestor provocări impune o abordare holistică și ambițioasă și aplicarea foarte strictă a principiului precauției.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European din 29 mai 2018 privind finanțarea durabilă stabilește elemente esențiale privind indicatorii de durabilitate și taxonomia, ca stimulent pentru investițiile durabile. Ar trebui asigurată consecvența la nivelul legislației relevante.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Dată fiind amploarea provocării, întregul sistem financiar ar trebui să fie regândit treptat, astfel încât să sprijine funcționarea durabilă a economiei. În acest scop, finanțarea sustenabilă trebuie să fie generalizată și trebuie să se țină seama de impactul produselor și serviciilor financiare în ceea ce privește sustenabilitatea.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 9
(9)  Oferirea de produse financiare care urmăresc obiective durabile din punctul de vedere al mediului reprezintă o modalitate eficientă de a orienta investițiile private înspre activități durabile. Cerințele naționale pentru comercializarea produselor financiare și a obligațiunilor corporative ca fiind investiții durabile, în special cerințele prevăzute pentru a permite actorilor relevanți de pe piață să utilizeze o etichetă națională, urmăresc să consolideze încrederea investitorilor, să creeze vizibilitate și să abordeze preocupările legate „greenwashing”. Fenomenul de „greenwashing” se referă la practica de a obține un avantaj concurențial neloial prin prezentarea unui produs financiar, prin intermediul marketingului, ca produs ecologic, deși, de fapt, acesta nu îndeplinește standardele de mediu de bază. În prezent, puține state membre au instituit sisteme de etichetare. Acestea se bazează pe diferite taxonomii care clasifică activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Având în vedere angajamentele politice asumate în cadrul Acordului de la Paris și la nivelul Uniunii, este posibil ca din ce în ce mai multe state membre să instituie sisteme de etichetare sau alte cerințe pentru actorii de pe piață în ceea ce privește produsele financiare sau obligațiunile corporative comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului. În acest sens, statele membre ar utiliza propriile taxonomii naționale pentru a stabili ce investiții se califică drept durabile. În cazul în care astfel de cerințe naționale se bazează pe criterii diferite pentru a identifica activitățile economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului, investitorii vor fi descurajați să investească în afara granițelor, din cauza dificultăților legate de compararea diferitelor oportunități de investiții. În plus, operatorii economici care doresc să atragă investiții din întreaga Uniune ar trebui să îndeplinească criterii diferite, în diversele state membre, pentru ca activitățile lor să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului în scopul diferitelor etichete. Lipsa unor criterii uniforme va contribui astfel la creșterea costurilor și va crea un factor puternic de descurajare pentru operatorii economici, reprezentând un obstacol în calea accesului investițiilor durabile la piețele de capital transfrontaliere. Se preconizează că vor crește în continuare obstacolele în calea accesului la piețele de capital transfrontaliere în scopul strângerii de fonduri pentru proiecte durabile. Ar trebui, prin urmare, ca criteriile aplicate pentru a stabili dacă o activitate economică este durabilă din punctul de vedere al mediului să fie armonizate la nivelul Uniunii, pentru a elimina obstacolele din calea funcționării pieței interne și a preveni apariția viitoare a acestora. În contextul unui astfel de armonizări, operatorilor economici le va fi mai ușor să colecteze fonduri la nivel transfrontalier pentru activități lor verzi, întrucât activitățile economice ale acestora pot fi comparate prin raportarea la criterii uniforme în vederea selectării ca active-suport pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului. Această situație va facilita, prin urmare, atragerea de investiții la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii.
(9)  Oferirea de produse financiare care urmăresc obiective durabile din punctul de vedere al mediului reprezintă o modalitate eficientă de a orienta treptat investițiile private de la activități cu un impact negativ asupra mediului înspre activități mai durabile. Cerințele naționale pentru comercializarea produselor și serviciilor financiare și a obligațiunilor corporative, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ca fiind investiții durabile, în special cerințele prevăzute pentru a permite actorilor relevanți de pe piață să utilizeze o etichetă națională, urmăresc să consolideze încrederea investitorilor și conștientizarea riscurilor, să creeze vizibilitate și să abordeze preocupările legate „greenwashing”. Fenomenul de „greenwashing” se referă la practica de a obține un avantaj concurențial neloial prin prezentarea unui produs financiar, prin intermediul marketingului, ca produs ecologic, deși, de fapt, acesta nu îndeplinește standardele de mediu de bază. În prezent, puține state membre au instituit sisteme de etichetare. Acestea se bazează pe diferite taxonomii care clasifică activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Având în vedere angajamentele politice asumate în cadrul Acordului de la Paris și la nivelul Uniunii, este posibil ca din ce în ce mai multe state membre să instituie sisteme de etichetare sau alte cerințe pentru actorii de pe piață în ceea ce privește produsele financiare sau obligațiunile corporative comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului. În acest sens, statele membre ar utiliza propriile taxonomii naționale pentru a stabili ce investiții se califică drept durabile. În cazul în care astfel de cerințe naționale se bazează pe diferite criterii și indicatori pentru a identifica activitățile economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului, investitorii vor fi descurajați să investească în afara granițelor, din cauza dificultăților legate de compararea diferitelor oportunități de investiții. În plus, operatorii economici care doresc să atragă investiții din întreaga Uniune ar trebui să îndeplinească criterii diferite, în diversele state membre, pentru ca activitățile lor să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului în scopul diferitelor etichete. Lipsa unor indicatori și criterii uniforme va orienta investițiile într-un mod ineficient din punct de vedere ecologic și, în unele cazuri, contraproductiv și va avea ca rezultat neîndeplinirea unor obiective în materie de mediu și sustenabilitate. Această lipsă crește, așadar, costurile și creează un factor puternic de descurajare pentru operatorii economici, reprezentând un obstacol în calea accesului investițiilor durabile la piețele de capital transfrontaliere. Se preconizează că vor crește în continuare obstacolele în calea accesului la piețele de capital transfrontaliere în scopul strângerii de fonduri pentru proiecte durabile. Ar trebui, prin urmare, ca indicatorii și criteriile aplicate pentru a stabili gradul de durabilitate al unei activități economice să fie armonizate treptat la nivelul Uniunii, pentru a elimina obstacolele din calea funcționării pieței interne și a preveni apariția viitoare a acestora. În contextul unui astfel de armonizări a informațiilor, a parametrilor și a criteriilor, operatorilor economici le va fi mai ușor să colecteze fonduri la nivel transfrontalier pentru activități lor durabile din punct de vedere ecologic, întrucât activitățile economice ale acestora pot fi comparate prin raportarea la indicatori și criterii uniforme în vederea selectării ca active-suport pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului. Această situație va facilita, prin urmare, atragerea de investiții la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 9 a (nou)
(9a)   Pentru ca Uniunea să își respecte angajamentele în materie de mediu și de climă, trebuie mobilizate investiții private. În acest scop, este nevoie de planificare pe termen lung, dar și de stabilitate în materie de reglementare și de previzibilitate pentru investitori. Pentru a garanta un cadru coerent de politici pentru investițiile durabile, este, prin urmare, important ca dispozițiile prezentului regulament să se întemeieze pe legislația existentă a Uniunii.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 10
(10)  În plus, dacă participanții la piață nu oferă investitorilor o explicație cu privire la modul în care activitățile în care investesc contribuie la obiectivele de mediu sau dacă aceștia utilizează concepte diferite atunci când explică ce înseamnă o activitate economică „durabilă”, investitorii vor considera că este disproporționat de greu să verifice și să compare aceste produse financiare diferite. S-a constatat că acest lucru descurajează investitorii să investească în produse financiare verzi. În plus, lipsa de încredere din partea investitorilor are efecte nocive majore pe piața pentru investițiile durabile. S-a demonstrat de asemenea că normele naționale sau inițiativele bazate pe piață adoptate pentru a aborda această problemă în cadrul frontierelor naționale vor conduce la fragmentarea pieței interne. Dacă participanții la piețele financiare vor divulga modul în care produsele financiare prezentate de ei ca fiind ecologice îndeplinesc obiectivele de mediu și dacă vor utiliza, pentru astfel de divulgări, criterii comune în întreaga Uniune referitoare la caracteristicile unei activități economice durabile din punctul de vedere al mediului, acest lucru va ajuta investitorii să compare oportunitățile de investiții ecologice la nivel transfrontalier. În întreaga Uniune, investitorii vor investi în produsele financiare verzi cu o încredere mai mare, ceea ce va îmbunătăți funcționarea pieței interne.
(10)  În plus, dacă participanții la piață nu divulgă modul în care activitățile în care investesc contribuie negativ sau pozitiv la obiectivele de mediu sau dacă aceștia utilizează parametri sau criterii diferite pentru determinarea impactului atunci când explică ce înseamnă gradul de durabilitate ecologică a unei activități economice, investitorii vor considera că este disproporționat de greu să verifice și să compare aceste produse financiare diferite. S-a constatat că acest lucru descurajează investitorii să investească în produse financiare durabile. În plus, lipsa de încredere din partea investitorilor are efecte nocive majore pe piața pentru investițiile durabile. S-a demonstrat de asemenea că normele naționale sau inițiativele bazate pe piață adoptate pentru a aborda această problemă în cadrul frontierelor naționale vor conduce la fragmentarea pieței interne. Dacă participanții la piețele financiare vor divulga modul în care produsele financiare prezentate de ei ca fiind ecologice îndeplinesc obiectivele de mediu și dacă vor utiliza, pentru astfel de divulgări, criterii comune în întreaga Uniune referitoare la caracteristicile unei activități economice durabile din punctul de vedere al mediului, acest lucru va ajuta investitorii să compare impactul ecologic al oportunităților de investiții la nivel transfrontalier și va stimula entitățile în care se investește să sporească gradul de durabilitate al modelelor lor de afaceri. În întreaga Uniune, investitorii vor investi în produsele financiare verzi cu o încredere mai mare, ceea ce va îmbunătăți funcționarea pieței interne.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 10 a (nou)
(10a)  Pentru a produce un impact semnificativ asupra mediului și efecte mai ample în materie de sustenabilitate, pentru a reduce sarcina administrativă inutilă asupra participanților la piața financiară și asupra altor părți interesate și pentru a facilita creșterea piețelor financiare europene care finanțează activități economice durabile, taxonomia ar trebui să se bazeze pe criterii și indicatori armonizați, comparabili și uniformi, care să includă cel puțin indicatorii economiei circulare. Acești indicatori ar trebui să fie coerenți cu metodologia unitară de evaluare a ciclului de viață și să fie aplicați în toate inițiativele de reglementare ale Uniunii. Ei ar trebui să stea la baza evaluării activităților economice și a riscurilor aferente investițiilor, precum și a impactului asupra mediului. Trebuie evitată orice suprapunere la nivelul reglementărilor care nu ar fi în conformitate cu principiile unei mai bune reglementări și nu s-ar aplica în mod proporțional și cu obiectivul de a crea o terminologie consecventă și un cadru clar în materie de reglementare. De asemenea, ar trebui evitată orice împovărare inutilă atât a autorităților, cât și a instituțiilor financiare. Din aceleași considerente, înainte de intrarea în vigoare a taxonomiei și a criteriilor aferente, ar trebui definite în mod clar amploarea și utilizarea criteriilor de evaluare tehnică, precum și legătura cu alte inițiative. Stabilirea de criterii armonizate pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să țină seama de competența statelor membre în diferite domenii de politică. Cerințele prezentului regulament ar trebui să se aplice proporțional instituțiilor mici și cu grad redus de complexitate, definite în prezentul regulament.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 10 b (nou)
(10b)  Indicatorii ar trebui să fie armonizați pornind de la inițiativele existente, precum cele ale Comisiei, ale Agenției Europene de Mediu și ale OCDE, printre altele, și ar trebui să capteze impactul ecologic asupra emisiilor de CO2 și a altor emisii, biodiversității, generării de deșeuri, utilizării energiei și a energiei din surse regenerabile, materiilor prime, apei și utilizării directe și indirecte a terenurilor, astfel cum se prevede în cadrul de monitorizare al Comisiei Europene privind economia circulară (COM(2018)0029), planul de acțiune al UE pentru economia circulară (COM(2015)0614) și în Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară (2014/2208(INI)). În plus, indicatorii ar trebui să fie elaborați și ținând cont de recomandările Grupului de experți al Comisiei Europene privind sprijinul pentru finanțarea economiei circulare. Comisia ar trebui să evalueze în ce mod pot fi integrate activitățile acestui grup de experți cu TEG. Indicatorii ar trebui să ia în considerare standarde durabile recunoscute la nivel internațional.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)  Pentru a aborda obstacolele existente în calea funcționării pieței interne și pentru a preveni apariția unor astfel de obstacole în viitor, ar trebui să li se solicite statelor membre să utilizeze un concept comun pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului atunci când instituie cerințe pentru actorii de pe piață în vederea etichetării produselor financiare sau a obligațiunilor corporative comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului la nivel național. Din aceleași motive, administratorii de fonduri și investitorii instituționali care susțin că urmăresc obiective de mediu ar trebui să utilizeze același concept pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului atunci când divulgă modul în care urmăresc obiectivele respective.
(11)  Pentru a aborda obstacolele existente în calea funcționării pieței interne și pentru a preveni apariția unor astfel de obstacole în viitor, ar trebui să li se solicite statelor membre și Uniunii să utilizeze un concept comun în ceea ce privește gradul de durabilitate ecologică a investițiilor atunci când instituie cerințe pentru actorii de pe piață în vederea etichetării produselor și serviciilor financiare sau a obligațiunilor corporative comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului la nivel național. Din aceleași motive, administratorii de fonduri și investitorii instituționali care susțin că urmăresc obiective de mediu ar trebui să utilizeze același concept pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului și aceiași indicatori, parametri și criterii pentru calcularea impactului asupra mediului atunci când divulgă modul în care urmăresc obiectivele respective.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 12
(12)  Stabilirea unor criterii pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului poate încuraja întreprinderile să divulge pe site-urile lor, în mod voluntar, informații privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului pe care le desfășoară. Aceste informații nu numai că vor ajuta actorii relevanți de pe piețele financiare să identifice cu ușurință întreprinderile care desfășoară activități economice durabile din punctul de vedere al mediului, ci vor și facilita obținerea de finanțare pentru activitățile verzi ale acestor întreprinderi.
(12)  Informațiile privind impactul ecologic al activităților va ajuta actorii relevanți de pe piețele financiare să identifice și să determine cu ușurință gradul de durabilitate ecologică a activităților economice desfășurate de întreprinderi, însă, totodată, vor facilita obținerea de finanțare de către aceste întreprinderi.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 13
(13)  O clasificare la nivelul Uniunii a activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să permită elaborarea unor viitoare politici ale Uniunii, inclusiv a unor standarde în întreaga Uniune, pentru produsele financiare durabile din punctul de vedere al mediului și, în cele din urmă, crearea unor etichete care să recunoască în mod oficial respectarea standardelor respective în ansamblul Uniunii. Existența unor cerințe juridice uniforme pentru calificarea investițiilor drept durabile din punctul de vedere al mediului, pe baza unor criterii uniforme pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, este necesară ca punct de referință pentru viitoare acte legislative ale Uniunii având drept scop să permită investițiile respective.
(13)  Indicatorii la nivelul Uniunii relevanți pentru determinarea impactului ecologic al activităților economice ar trebui să permită elaborarea unor viitoare politici și strategii ale Uniunii, inclusiv a unor standarde în întreaga Uniune, pentru produsele financiare durabile din punctul de vedere al mediului și, în cele din urmă, crearea unor etichete care să recunoască în mod oficial respectarea standardelor respective în ansamblul Uniunii, și ar trebui să stea la baza altor măsuri economice, prudențiale și de reglementare. Existența unor cerințe juridice uniforme pentru calificarea gradului de durabilitate ecologică a investițiilor, pe baza unor criterii uniforme pentru determinarea gradului de durabilitate ecologică a activităților economice și a unor indicatori comuni pentru evaluarea impactului ecologic al investițiilor, este necesară ca punct de referință pentru viitoare acte legislative ale Uniunii având drept scop să faciliteze trecerea de la investițiile cu un impact ecologic negativ la investițiile cu un impact pozitiv.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 14
(14)  În contextul realizării ODD în Uniune, opțiuni de politică precum crearea unui Fond european pentru investiții strategice și-au dovedit eficacitatea în contribuția la canalizarea investițiilor private, alături de cheltuielile publice, către investiții durabile. Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului27 precizează un obiectiv al investițiilor în materie de climă de 40 % pentru proiectele de infrastructură și de inovare în temeiul Fondului european pentru investiții strategice. Criterii comune pentru durabilitatea activităților economice ar putea sta la baza unor viitoare inițiative similare ale Uniunii, care să sprijine investițiile ce urmăresc obiective de mediu sau obiective legate de climă.
(14)  În contextul realizării ODD în Uniune, opțiuni de politică precum crearea unui Fond european pentru investiții strategice ar putea fi eficace pentru a contribui la mobilizarea și canalizarea investițiilor private, alături de cheltuielile publice, către investiții durabile. Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului27 precizează un obiectiv orizontal al investițiilor în materie de climă de 40 % pentru proiectele de infrastructură și de inovare în temeiul Fondului european pentru investiții strategice. Criterii comune pentru durabilitatea activităților economice și indicatori comuni pentru evaluarea impactului ecologic ar putea sta la baza unor viitoare inițiative similare ale Uniunii, care să mobilizeze investițiile ce urmăresc obiective de mediu sau obiective legate de climă.
__________________
__________________
27 Regulamentul (UE) 2017/2396 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) 2015/1017 în ceea ce privește prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice și introducerea unor îmbunătățiri tehnice ale fondului și ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții (JO L 345, 27.12.2017, p. 34).
27 Regulamentul (UE) 2017/2396 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) 2015/1017 în ceea ce privește prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice și introducerea unor îmbunătățiri tehnice ale fondului și ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții (JO L 345, 27.12.2017, p. 34).
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  Pentru a evita fragmentarea pieței, precum și prejudicierea intereselor consumatorilor ca urmare a unor noțiuni divergente privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, cerințele naționale pe care ar trebui să le respecte actorii de pe piață atunci când doresc să comercializeze produse financiare sau obligațiuni corporative ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să se bazeze pe criterii uniforme pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Printre actorii de pe piață respectivi se numără participanții la piețele financiare care oferă produse financiare „verzi” și întreprinderile nefinanciare care emit obligațiuni corporative „verzi”.
(15)  Pentru a evita fragmentarea pieței, precum și prejudicierea intereselor consumatorilor ca urmare a unor noțiuni divergente privind gradul de durabilitate ecologică a activităților economice, cerințele naționale pe care ar trebui să le respecte actorii de pe piață atunci când doresc să comercializeze produse financiare sau obligațiuni corporative, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să se bazeze pe criterii uniforme pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Printre actorii de pe piață respectivi se numără participanții la piețele financiare care oferă produse sau servicii financiare durabile și întreprinderile nefinanciare care emit obligațiuni corporative durabile.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 17
(17)  Pentru a se evita eludarea obligației de divulgare, această obligație ar trebui să se aplice și atunci când produsele financiare sunt oferite ca având caracteristici similare cu investițiile durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv cu cele care au ca obiectiv protecția mediului în sens larg. Participanții la piețele financiare nu ar trebui să fie obligați să investească numai în activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului stabilite în conformitate cu criteriile tehnice de examinare prevăzute în prezentul regulament. Aceștia ar trebui să fie încurajați să informeze Comisia în cazul în care consideră că o activitate economică care nu îndeplinește criteriile tehnice de examinare sau pentru care nu au fost încă stabilite astfel de criterii ar trebui să fie considerată durabilă din punctul de vedere al mediului, pentru a ajuta Comisia să evalueze dacă se impune completarea sau actualizarea criteriilor tehnice de examinare.
(17)  Pentru a se evita eludarea obligației de divulgare, această obligație ar trebui să se aplice tuturor produselor financiare oferite ca având caracteristici similare cu investițiile durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv cu cele care au ca obiectiv protecția mediului în sens larg. Participanții la piețele financiare nu ar trebui să fie obligați să investească numai în activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului stabilite în conformitate cu criteriile tehnice de examinare prevăzute în prezentul regulament. Participanții la piețele financiare și alți actori ar trebui să fie încurajați să informeze Comisia în cazul în care consideră că criteriile tehnice de examinare relevante pentru activitățile pe care le finanțează nu au fost încă stabilite și, implicit, că produsele lor financiare ar trebui să fie considerate durabile din punctul de vedere al mediului, pentru a ajuta Comisia să evalueze dacă se impune completarea sau actualizarea criteriilor tehnice de examinare.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  Pentru a stabili dacă o activitate economică este durabilă punctul de vedere al mediului, ar trebui elaborată o listă exhaustivă a obiectivelor de mediu.
(18)  Pentru a stabili gradul de durabilitate ecologică a unei activități economice, ar trebui elaborată o listă exhaustivă a obiectivelor de mediu, pe baza unor indicatori care să măsoare impactul ecologic, ținând seama de impactul său asupra întregului lanț valoric industrial și asigurând coerența cu legislația în vigoare a Uniunii, precum pachetul „Energie curată pentru toți europenii”.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 20
(20)  Pentru fiecare obiectiv de mediu, ar trebui stabilite criterii uniforme pe baza cărora să se considere că unele activități economice contribuie în mod substanțial la obiectivul respectiv. Un element al criteriilor uniforme ar trebui să fie evitarea unei daune semnificative la adresa oricăruia dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru este necesar pentru a se evita ca unele investiții să fie considerate durabile din punctul de vedere al mediului deși activitățile economice care beneficiază de pe urma investițiilor respective sunt dăunătoare mediului într-o măsură care depășește contribuția acestora la un obiectiv de mediu. Condițiile referitoare la o contribuție substanțială și la a nu produce daune semnificative ar trebui să permită investițiilor în activități economice durabile din punctul de vedere al mediului să își aducă o contribuție reală la obiectivele de mediu.
(20)  Pentru fiecare obiectiv de mediu, ar trebui stabilite criterii uniforme întemeiate pe informațiile furnizate prin intermediul unor indicatori armonizați pe baza cărora să se considere că unele activități economice contribuie în mod substanțial la obiectivul respectiv. Un element al criteriilor uniforme ar trebui să fie evitarea unei daune semnificative la adresa oricăruia dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru este necesar pentru a se evita ca unele investiții să fie considerate durabile din punctul de vedere al mediului deși activitățile economice care beneficiază de pe urma investițiilor respective sunt dăunătoare mediului într-o măsură care depășește contribuția acestora la un obiectiv de mediu. Condițiile referitoare la o contribuție substanțială și la a nu produce daune semnificative ar trebui să permită investițiilor în activități economice durabile din punctul de vedere al mediului să își aducă o contribuție reală la obiectivele de mediu.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 22
(22)  Având în vedere detaliile tehnice specifice necesare pentru a evalua impactul asupra mediului al unei activități economice, precum și natura în rapidă schimbare a științei și tehnologiei, criteriile pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să fie adaptate în mod periodic la schimbările respective. În vederea menținerii la zi a criteriilor, în temeiul dovezilor științifice și al contribuțiilor din partea experților, precum și a părților interesate relevante, condițiile referitoare la o contribuție substanțială și la lipsa unor daune semnificative ar trebui specificate mai detaliat pentru diferitele activități economice și ar trebui să fie actualizate în mod regulat. În acest scop, Comisia ar trebui să stabilească criterii tehnice de examinare detaliate și calibrate pentru diferitele activități economice, pe baza contribuției tehnice a unei platforme multipartite privind finanțarea durabilă.
(22)  Având în vedere detaliile tehnice specifice necesare pentru a evalua impactul asupra mediului al unei activități economice, precum și natura în rapidă schimbare a științei și tehnologiei, criteriile relevante pentru determinarea gradului de durabilitate ecologică a activităților economice ar trebui să fie adaptate în mod periodic la schimbările respective. În vederea menținerii la zi a criteriilor și indicatorilor, în temeiul dovezilor științifice și al contribuțiilor din partea experților, precum și a părților interesate relevante, condițiile referitoare la o contribuție substanțială și la lipsa unor daune semnificative ar trebui specificate mai detaliat pentru diferitele activități economice și ar trebui să fie actualizate în mod regulat. În acest scop, Comisia ar trebui să stabilească criterii tehnice de examinare detaliate și calibrate și un set de indicatori armonizați pentru diferitele activități economice, pe baza contribuției tehnice a unei platforme multipartite privind finanțarea durabilă.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 23
(23)  Unele activități economice au un impact negativ asupra mediului, iar prin reducerea acelui impact negativ se poate realiza o contribuție substanțială la unul sau mai multe obiective de mediu. Pentru activitățile economice respective, este adecvat să se stabilească criterii tehnice de examinare care necesită o îmbunătățire substanțială a performanței de mediu în comparație, printre altele, cu media sectorului. Aceste criterii ar trebui să ia de asemenea în considerare impactul pe termen lung al unei anumite activități economice.
(23)  Unele activități economice au un impact negativ asupra mediului, iar prin reducerea acelui impact negativ se poate realiza o contribuție substanțială la unul sau mai multe obiective de mediu. Pentru activitățile economice respective, este adecvat să se stabilească criterii tehnice de examinare care necesită o îmbunătățire substanțială a performanței de mediu în comparație, printre altele, cu media sectorului, pentru a evalua în ce măsură activitatea respectivă poate aduce o contribuție substanțială la unul sau mai multe obiective de mediu. Aceste criterii ar trebui să ia de asemenea în considerare impactul pe termen lung (adică pe o perioadă mai mare de 3 ani) al unei anumite activități economice, în special avantajele ecologice ale produselor și serviciilor și contribuția produselor intermediare, oferind astfel o evaluare a impactului tuturor etapelor de producție și de utilizare de-a lungul întregului lanț valoric și ciclu de viață.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 24
(24)  O activitate economică nu ar trebui considerată durabilă din punctul de vedere al mediului dacă daunele pe care le aduce mediului depășesc beneficiile pe care le generează. Criteriile tehnice de examinare ar trebui să identifice cerințele minime necesare pentru a se evita producerea unui prejudiciu semnificativ în ceea ce privește alte obiective. Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să garanteze că respectivele criterii sunt întemeiate pe dovezi științifice disponibile și sunt actualizate periodic. În cazul în care evaluarea științifică nu permite determinarea riscului cu suficientă certitudine, ar trebui să se aplice principiul precauției, în conformitate cu articolul 191 din TFUE.
(24)  O activitate economică nu ar trebui considerată durabilă din punctul de vedere al mediului dacă nu aduce un beneficiu net mediului. Criteriile tehnice de examinare ar trebui să identifice cerințele minime necesare pentru a se evita producerea unui prejudiciu semnificativ în ceea ce privește alte obiective. Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să garanteze că respectivele criterii sunt rezonabile, proporționale și întemeiate pe dovezi științifice disponibile și țin seama de întregul lanț valoric și de ciclul de viață al tehnologiilor. De asemenea, ar trebui să se asigure că acestea sunt actualizate periodic. În cazul în care evaluarea științifică nu permite determinarea riscului cu suficientă certitudine, ar trebui să se aplice principiul precauției, în conformitate cu articolul 191 din TFUE.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 25
(25)  Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să țină seama de legislația relevantă a Uniunii, precum și de instrumentele fără caracter legislativ ale Uniunii aflate deja în vigoare, inclusiv de Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 37 de sistemul UE de management de mediu și audit38, de criteriile UE privind achizițiile publice verzi39 și de lucrările în desfășurare cu privire la normele referitoare la amprenta de mediu a produselor și a organizațiilor40. Pentru a evita neconcordanțe inutile cu clasificările activităților economice care există deja în alte scopuri, Comisia ar trebui să ia în considerare, de asemenea, clasificările statistice referitoare la sectorul bunurilor și serviciilor de mediu, și anume clasificarea activităților și a cheltuielilor de protecție a mediului (CEPA) și clasificarea activităților de gestionare a resurselor (CReMA)41.
(25)  Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare și un set de indicatori armonizați, Comisia ar trebui să țină seama de legislația relevantă a Uniunii, precum și de instrumentele fără caracter legislativ ale Uniunii aflate deja în vigoare, inclusiv de Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 37 de sistemul UE de management de mediu și audit38, de criteriile UE privind achizițiile publice verzi39, de Platforma privind economia circulară a Comisiei, de Platforma europeană privind evaluarea ciclului de viață și de lucrările în desfășurare cu privire la normele referitoare la amprenta de mediu a produselor și a organizațiilor40. Pentru a evita neconcordanțe inutile cu clasificările activităților economice care există deja în alte scopuri, Comisia ar trebui să ia în considerare, de asemenea, clasificările statistice referitoare la sectorul bunurilor și serviciilor de mediu, și anume clasificarea activităților și a cheltuielilor de protecție a mediului (CEPA) și clasificarea activităților de gestionare a resurselor (CReMA)41.
__________________
__________________
37 Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (JO L 27, 30.1.2010, p. 1).
37 Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (JO L 27, 30.1.2010, p. 1).
38 Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei (JO L 342, 22.12.2009, p. 1).
38 Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei (JO L 342, 22.12.2009, p. 1).
39 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor – Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu SEC(2008) 2124 SEC(2008) 2125 SEC(2008) 2126 COM/2008/0400 final.
39 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor – Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu SEC(2008) 2124 SEC(2008) 2125 SEC(2008) 2126 COM/2008/0400 final.
40 Recomandarea Comisiei din 9 aprilie 2013 privind utilizarea unor metode comune pentru măsurarea și comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață a produselor și organizațiilor (JO L 124, 4.5.2013, p. 1-210).
40 Recomandarea Comisiei din 9 aprilie 2013 privind utilizarea unor metode comune pentru măsurarea și comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață a produselor și organizațiilor (JO L 124, 4.5.2013, p. 1-210).
41 Anexele 4 și 5 la Regulamentul (UE) nr. 538/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 691/2011 privind conturile economice de mediu europene (JO L 158, 27.5.2014).
41 Anexele 4 și 5 la Regulamentul (UE) nr. 538/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 691/2011 privind conturile economice de mediu europene (JO L 158, 27.5.2014).
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 26
(26)  Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să ia de asemenea în considerare particularitățile din sectorul infrastructurilor și externalitățile sociale, economice și de mediu în cadrul unei analize cost-beneficiu. În această privință, Comisia ar trebui să țină seama de activitatea organizațiilor internaționale, cum ar fi OCDE, de legislația și de standardele relevante ale Uniunii, inclusiv de Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului42, Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului43, Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului44, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului45 și Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului46, precum și de metodologia actuală. În acest context, criteriile tehnice de examinare ar trebui să promoveze cadre de guvernanță corespunzătoare, care să integreze factori de mediu, sociali și de guvernanță, astfel cum se menționează în principiile pentru investiții responsabile susținute de Organizației Națiunilor Unite47, în toate etapele ciclului de viață al unui proiect.
(26)  Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare și indicatorii armonizați, Comisia ar trebui să ia, de asemenea, în considerare particularitățile din diferite sectoare și externalitățile sociale, economice și de mediu în cadrul unei analize cost-beneficiu. În această privință, Comisia ar trebui să țină seama de activitatea organizațiilor internaționale, cum ar fi OCDE, de legislația și de standardele relevante ale Uniunii, inclusiv de Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului42, Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului43, Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului44, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului45 și Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului46, precum și de metodologia actuală. În acest context, criteriile tehnice de examinare și indicatorii ar trebui să promoveze cadre de guvernanță corespunzătoare, care să integreze factori de mediu, sociali și de guvernanță, astfel cum se menționează în principiile pentru investiții responsabile susținute de Organizația Națiunilor Unite47, în toate etapele ciclului de viață al unui proiect.
__________________
__________________
42 Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).
42 Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).
43 Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).
43 Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).
44 Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
44 Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
45 Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
45 Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
46 Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
46 Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
47 https://www.unpri.org/download?ac=1534.
47 https://www.unpri.org/download?ac=1534.
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 26 a (nou)
(26a)  Atunci când definește criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să țină cont și de măsurile de tranziție către activități care sprijină tranziția către o economie mai durabilă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Pentru societățile care desfășoară în prezent activități economice deosebit de dăunătoare pentru mediu, ar trebui să existe stimulente pentru o tranziție rapidă către o stare ecologică durabilă sau, cel puțin, neproblematică. Criteriile tehnice de examinare ar trebui să încurajeze astfel de procese de tranziție acolo unde ele au loc. Dacă se poate demonstra că majoritatea întreprinderilor care desfășoară o activitate dăunătoare specifică au inițiat o astfel de tranziție, criteriile de examinare pot lua în considerare acest lucru. Existența unor eforturi serioase de a realiza tranziția poate fi demonstrată, printre altele, prin eforturi susținute de cercetare și dezvoltare, prin proiecte mari de cheltuieli de capital de investiții în tehnologii noi și mai sustenabile sau prin planuri de tranziție concrete, cel puțin în etapele inițiale al punerii în aplicare.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 27
(27)  Pentru a se evita denaturarea concurenței odată cu creșterea finanțării pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, criteriile tehnice de examinare ar trebui să garanteze că toate activitățile economice relevante din cadrul unui anumit sector pot să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului și sunt tratate în mod egal în cazul în care contribuie în mod egal la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament. Totuși, capacitatea potențială de a contribui la obiectivele de mediu respective poate varia de la un sector la altul, ceea ce ar trebui să se reflecte în criterii. Cu toate acestea, în cadrul fiecărui sector, criteriile respective nu ar trebui să fie dezavantajoase, în mod injust, pentru anumite activități economice în raport cu altele în cazul în care cele două tipuri de activități contribuie în aceeași măsură la obiectivele de mediu.
(27)  Pentru a se încuraja inovația durabilă din punctul de vedere al mediului și pentru a se evita denaturarea concurenței odată cu creșterea finanțării pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, criteriile tehnice de examinare ar trebui să garanteze că toate activitățile economice relevante din cadrul macrosectoarelor (sectoare CAEN precum agricultura, silvicultura și pescuitul, producția, alimentarea cu energie electrică, gaze, abur și aer condiționat, construcțiile, transporturile și serviciile de depozitare) pot să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului și sunt tratate în mod egal în cazul în care contribuie în mod egal la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament, fără a afecta în mod semnificativ vreunul dintre celelalte obiective de mediu menționate la articolele 3 și 12. Totuși, capacitatea potențială de a contribui la obiectivele de mediu respective poate varia de la un sector la altul, ceea ce ar trebui să se reflecte în criteriile de examinare. Cu toate acestea, în cadrul fiecărui macrosector economic, criteriile respective nu ar trebui să fie dezavantajoase, în mod injust, pentru anumite activități economice în raport cu altele în cazul în care cele două tipuri de activități contribuie în aceeași măsură la obiectivele de mediu, fără a afecta în mod semnificativ vreunul dintre celelalte obiective de mediu menționate la articolele 3 și 12.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Considerentul 27 a (nou)
(27a)  Activitățile durabile din punctul de vedere al mediului sunt rezultatul tehnologiilor și produselor dezvoltate de-a lungul întregului lanț valoric. Din acest motiv, criteriile tehnice de examinare ar trebui să ia în considerare rolul întregului lanț valoric, de la prelucrarea materiilor prime până la produsul final și la faza de deșeu, în realizarea efectivă a activităților durabile din punctul de vedere al mediului.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Considerentul 27 b (nou)
(27b)   Pentru a se evita perturbarea lanțurilor valorice funcționale, criteriile tehnice de examinare ar trebui să ia în considerare faptul că activitățile durabile din punctul de vedere al mediului sunt posibile grație tehnologiilor și produselor dezvoltate de mai mulți actori economici.
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Considerentul 28
(28)  Atunci când stabilește criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să evalueze dacă adoptarea respectivelor criterii pentru activitățile durabile din punctul de vedere al mediului ar conduce la active depreciate sau ar furniza stimulente inconsecvente și dacă acest lucru ar avea vreun impact negativ asupra lichidităților de pe piețele financiare.
(28)  Atunci când stabilește criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să evalueze potențialele riscuri legate de tranziție, dacă ritmul de adoptare a respectivelor criterii pentru activitățile durabile din punctul de vedere al mediului ar conduce la active depreciate sau ar furniza stimulente inconsecvente.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Considerentul 30
(30)  Pentru a se asigura că investițiile sunt canalizate spre activități economice care au un impact pozitiv maxim asupra obiectivelor de mediu, Comisia ar trebui să acorde prioritate stabilirii de criterii tehnice de examinare pentru activitățile economice care ar putea contribui cel mai mult la obiectivele de mediu.
(30)  Pentru a se asigura că investițiile sunt canalizate spre activități economice care au un impact pozitiv maxim asupra obiectivelor de mediu, Comisia ar trebui să acorde prioritate stabilirii de criterii tehnice de examinare pentru activitățile economice care ar putea contribui cel mai mult la obiectivele de mediu. Criteriile de examinare ar trebui să țină seama de rezultatele proiectelor, pentru a facilita identificarea și dezvoltarea de noi tehnologii, precum și pentru a lua în considerare scalabilitatea acestor tehnologii.
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Considerentul 31
(31)  Ar trebui stabilite criterii tehnice de examinare adecvate pentru sectorul transporturilor, inclusiv pentru activele mobile, care ar trebui să țină seama de faptul că contribuția sectorului transporturilor, inclusiv transportul maritim internațional, se ridică la aproape 26 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. După cum se evidențiază în Planul de acțiune privind finanțarea creșterii durabile48, sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 30 % din nevoile anuale suplimentare de investiții pentru o dezvoltare durabilă în Uniune, inclusiv prin creșterea electrificării sau prin tranziția către moduri mai ecologice de transport datorită promovării transferului modal și a gestionării traficului.
(31)  Ar trebui stabilite criterii tehnice de examinare adecvate pentru sectorul transporturilor, inclusiv pentru activele mobile, care ar trebui să țină seama de întregul ciclu de viață al tehnologiilor și de faptul că contribuția sectorului transporturilor, inclusiv transportul maritim internațional, se ridică la aproape 26 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. După cum se evidențiază în Planul de acțiune privind finanțarea creșterii durabile48, sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 30 % din nevoile anuale suplimentare de investiții pentru o dezvoltare durabilă în Uniune, inclusiv prin creșterea electrificării sau prin tranziția către moduri mai ecologice de transport datorită promovării transferului modal și a gestionării traficului.
__________________
__________________
48 COM(2018) 97 final.
48 COM(2018) 97 final.
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Considerentul 32
(32)  Este deosebit de important ca, în procesul de pregătire a elaborării criteriilor tehnice de examinare, Comisia să realizeze consultări adecvate în conformitate cu cerințele privind o mai bună legiferare. Procesul de stabilire și actualizare a criteriilor tehnice de examinare ar trebui să implice, de asemenea, părțile interesate relevante și să se bazeze pe consilierea oferită de experți cu cunoștințe și experiență dovedite în domenii relevante. În acest scop, Comisia ar trebui să creeze o platformă privind finanțarea durabilă. Această platformă ar trebui să fie alcătuită din experți reprezentând atât sectorul public, cât și sectorul privat. Reprezentanții sectorului public ar trebui să includă experți din partea Agenției Europene de Mediu, a autoritățile europene de supraveghere și a Băncii Europene de Investiții. Printre experții din sectorul privat ar trebui să se numere reprezentanți ai părților interesate relevante, inclusiv actori de pe piața financiară, universități, institute de cercetare, asociații și organizații. Platforma ar trebui să ofere consultanță Comisiei cu privire la dezvoltarea, analiza și revizuirea criteriilor tehnice de examinare, inclusiv cu privire la impactul potențial al acestora asupra evaluării activelor care, până la adoptarea criteriilor tehnice de examinare, erau considerate ca fiind active verzi în temeiul practicilor existente pe piață. De asemenea, platforma ar trebui să ofere consultanță Comisiei cu privire la gradul de adecvare a criteriilor tehnice de examinare pentru alte utilizări în cadrul viitoarelor inițiative politice la nivelul Uniunii menite să faciliteze investițiile durabile.
(32)  Este deosebit de important ca, în procesul de pregătire a elaborării criteriilor tehnice de examinare, Comisia să realizeze consultări adecvate în conformitate cu cerințele privind o mai bună legiferare. Procesul de stabilire și actualizare a criteriilor tehnice de examinare și a indicatorilor armonizați ar trebui să implice, de asemenea, părțile interesate relevante și să se bazeze pe dovezi științifice, pe impactul socioeconomic, pe bunele practici și pe activitățile și entitățile existente, în special pe Platforma privind economia circulară a Comisiei, precum și pe consilierea oferită de experți cu cunoștințe și experiență globală dovedite în domenii relevante. În acest scop, Comisia ar trebui să creeze o platformă privind finanțarea durabilă. Această platformă ar trebui să fie alcătuită dintr-o gamă variată de experți reprezentând atât sectorul public, cât și sectorul privat, pentru a garanta luarea corespunzătoare în considerare a particularităților tuturor sectoarelor relevante. Reprezentanții sectorului public ar trebui să includă experți din partea Agenției Europene de Mediu și a agențiilor naționale de protecția mediului, a autorităților europene de supraveghere, a Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară și a Băncii Europene de Investiții. Printre experții din sectorul privat ar trebui să se numere reprezentanți ai părților interesate relevante, inclusiv actori de pe piața financiară și nefinanciară, reprezentanți ai unei game largi de sectoare ale economiei reale, universități, institute de cercetare, asociații și organizații. Atunci când este necesar, platformei ar trebui să i se permită să solicite consiliere și din partea altor persoane decât membrii săi. Platforma ar trebui să ofere consultanță Comisiei cu privire la dezvoltarea, analiza și revizuirea criteriilor tehnice de examinare și a indicatorilor armonizați, inclusiv cu privire la impactul potențial al acestora asupra evaluării activelor care, până la adoptarea criteriilor tehnice de examinare, erau considerate durabile în temeiul practicilor existente pe piață. De asemenea, platforma ar trebui să ofere consultanță Comisiei cu privire la gradul de adecvare a criteriilor tehnice de examinare și a indicatorilor pentru alte utilizări în cadrul viitoarelor inițiative politice la nivelul Uniunii menite să faciliteze investițiile durabile. Platforma ar trebui să consilieze Comisia cu privire la elaborarea de standarde contabile în materie de durabilitate și de standarde integrate de raportare pentru întreprinderi și participanții la piața financiară, inclusiv prin revizuirea Directivei 2013/34/UE.
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Considerentul 33
(33)  În vederea specificării cerințelor stabilite în prezentul regulament și, în special, a stabilirii și a actualizării unor criterii tehnice de examinare detaliate și calibrate pentru diferite activități economice cu privire la ce constituie o contribuție substanțială și ce constituie prejudicii semnificative la adresa obiectivelor de mediu, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește informațiile necesare pentru a respecta obligația de divulgare prevăzută la articolul 4 alineatul (3) și criteriile tehnice de examinare menționate la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (2), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 11 alineatul (2). Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. Mai precis, pentru a asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții Parlamentului European și ai Consiliului ar trebui să aibă în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.
(33)  În vederea specificării cerințelor stabilite în prezentul regulament și, în special, a stabilirii și a actualizării unor indicatori și criterii tehnice de examinare detaliate și calibrate pentru diferite activități economice cu privire la ce constituie o contribuție substanțială și ce constituie prejudicii semnificative la adresa obiectivelor de mediu, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește informațiile necesare pentru a respecta obligația de divulgare prevăzută la articolul 4 alineatul (3) și criteriile tehnice de examinare menționate la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (2), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 11 alineatul (2). Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări publice adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Considerentul 35
(35)  Aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie revizuită periodic pentru a se evalua progresele înregistrate cu privire la elaborarea criteriilor tehnice de examinare pentru activitățile durabile din punctul de vedere al mediului și utilizarea definiției pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului, precum și se evalua dacă respectarea obligațiilor impune stabilirea unui mecanism de verificare. Revizuirea ar trebui să includă de asemenea o evaluare a necesității de a extinde domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a include obiectivele de durabilitate socială.
(35)  Aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie revizuită periodic și cel puțin după doi ani pentru a se evalua progresele înregistrate cu privire la elaborarea criteriilor tehnice de examinare și a indicatorilor armonizați pentru activitățile durabile din punctul de vedere al mediului și cele dăunătoare mediului, utilizarea definiției pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului sau pentru investițiile care au un impact negativ asupra mediului, precum și pentru a se evalua dacă respectarea obligațiilor impune stabilirea unui mecanism de verificare suplimentară. Revizuirea ar trebui să includă de asemenea o evaluare a dispozițiilor necesare pentru a extinde domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a include obiectivele de durabilitate socială. Până la 31 martie 2020, Comisia ar trebui să publice propuneri legislative suplimentare privind instituirea unui mecanism de verificare a conformității, acolo unde este cazul.
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Considerentul 36
(36)  Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod suficient de către statele membre, ci, având în vederea necesitatea de a introduce la nivelul Uniunii criterii uniforme pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(36)  Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere necesitatea de a introduce la nivelul Uniunii criterii și indicatori uniformi pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
Amendamentele 35, 55, 59, 87 și 96
Propunere de regulament
Articolul 1
Articolul 1
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
Obiect și domeniu de aplicare
1.  Prezentul regulament instituie criterii pentru a determina dacă o activitate economică este durabilă din punctul de vedere al mediului în scopul stabilirii gradului durabilității de mediu a unei investiții.
1.  Prezentul regulament instituie criterii pentru a determina gradul de impact asupra mediului și de durabilitate a unei activități economice în scopul stabilirii gradului durabilității de mediu a unei investiții.
2.  Prezentul regulament se aplică:
2.  Prezentul regulament se aplică:
(a)  măsurilor adoptate de statele membre sau de Uniune care stabilesc orice cerință aplicabilă actorilor de pe piață în ceea ce privește produsele financiare sau obligațiunile corporative care sunt comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului.
(a)  măsurilor adoptate de statele membre sau de Uniune care stabilesc orice cerință aplicabilă participanților la piața financiară în ceea ce privește produsele financiare sau obligațiunile corporative care sunt comercializate în interiorul Uniunii ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului.
(b)  participanților la piața financiară care oferă produse financiare drept investiții durabile din punctul de vedere al mediului sau drept investiții având caracteristici similare.
(b)  participanților la piața financiară care oferă în interiorul Uniunii produse financiare drept investiții durabile din punctul de vedere al mediului sau drept investiții având caracteristici similare și
(ba)   participanților la piața financiară care oferă alte produse financiare, cu excepția următoarelor cazuri:
(i)  participantul la piața financiară oferă, spre satisfacția autorităților competente, explicații susținute de dovezi rezonabile, care indică faptul că activitățile economice finanțate de produsele sale financiare nu au niciun impact semnificativ asupra durabilității, în conformitate cu criteriile tehnice de examinare menționate la articolele 3 și 3a, caz în care nu se aplică dispozițiile de la capitolele II și III; Aceste informații sunt furnizate în prospectul său, sau
(ii)  participantul la piața financiară declară în prospectul său că produsul financiar în cauză nu urmărește obiective de durabilitate și că produsul prezintă un risc crescut de sprijinire a activităților economice care nu sunt considerate durabile în temeiul prezentului regulament.
2a.  Criteriile menționate la articolul 1 alineatul (1) se aplică în mod proporțional, evitând sarcina administrativă excesivă și ținând seama de natura, de amploarea și de complexitatea participanților la piețele financiare și a instituțiilor de credit prin intermediul unor dispoziții simplificate pentru entitățile mici și cu grad redus de complexitate, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2d).
2b.  Criteriile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol pot fi utilizate în scopul menționat în acest alineat de întreprinderi care nu sunt vizate de articolul 1 alineatul (2) sau cu privire la alte instrumente financiare decât cele definite la articolul 2, în mod voluntar.
2c.  Comisia adoptă un act delegat pentru a specifica informațiile pe care participanții la piața financiară le transmit autorităților competente relevante în sensul alineatului (2) litera (a).
Amendamentele 36, 88 și 89
Propunere de regulament
Articolul 2
Articolul 2
Articolul 2
Definiții
Definiții
1.  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1.  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a)   „investiție durabilă din punctul de vedere al mediului” înseamnă o investiție care finanțează una sau mai multe activități economice care, în temeiul prezentului regulament, se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului;
(a)  „investiție durabilă din punctul de vedere al mediului” înseamnă o investiție care finanțează una sau mai multe activități economice care, în temeiul prezentului regulament, se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului;
(b)  „participanți la piețele financiare” înseamnă participanții la piețele financiare astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (a) din [propunerea Comisiei de regulament privind informările referitoare la investițiile durabile și riscurile legate de durabilitate și de modificare a Directivei (UE) 2016/2341];
(b)  „participanți la piețele financiare” înseamnă oricare dintre următorele, astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (a) din [propunerea Comisiei de regulament privind informările referitoare la investițiile durabile și riscurile legate de durabilitate și de modificare a Directivei (UE) 2016/2341]:
(i)  o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, definite la [OP: a se introduce referința la articolul aplicabil din Regulamentul (UE) nr. 575/2013];
(ba)   „emitent” înseamnă un emitent cotat la bursă, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului1a și la articolul 2 litera (h) din Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și a Consiliului1b;
(c)  „produse financiare” înseamnă produsele financiare astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (j) din [propunerea de regulament al Comisiei privind divulgările de informații referitoare la investițiile durabile și riscurile în materie de durabilitate și de modificare a Directivei (UE) 2016/2341];
(c)  „produse financiare” înseamnă servicii de administrare de portofolii, un FIA, un IBIP, un produs de pensii, un sistem de pensii sau un OPCVM, o obligație corporativă, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (j) din [propunerea de regulament al Comisiei privind divulgările de informații referitoare la investițiile durabile și riscurile în materie de durabilitate și de modificare a Directivei (UE) 2016/2341], precum și emisiunile menționate în Directiva 2003/71/CE și Regulamentul (UE) 2017/1129;
(ca)  „indicatori de mediu” înseamnă cel puțin măsurarea consumului de resurse, cum ar fi materiile prime, energia, energia din surse regenerabile, apa, impactul asupra serviciilor ecosistemice, emisiile, inclusiv emisiile de CO2, impactul asupra biodiversității și a utilizării terenurilor și a generării de deșeuri, pe baza dovezilor științifice și folosind metodologia de evaluare a ciclului de viață a Comisiei și astfel cum se prevede în cadrul de monitorizare al Comisiei privind economia circulară (COM(2018)0029);
(cb)  „autoritate națională competentă relevantă” înseamnă autoritatea sau autoritățile competente sau de supraveghere din statele membre, astfel cum sunt specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, care cuprind în domeniul lor de aplicare categoria de participanți la piețele financiare cărora li se aplică cerința de divulgare menționată la articolul 4 din prezentul regulament;
(cc)  „AES relevantă” înseamnă autoritatea europeană de supraveghere sau autoritățile europene de supraveghere, astfel cum sunt specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și/sau din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, care cuprind în domeniul lor de aplicare categoria de participanți la piețele financiare cărora li se aplică cerința de divulgare menționată la articolul 4 din prezentul regulament;
(d)  „atenuare a schimbărilor climatice” înseamnă procesul de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și limitarea creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale;
(d)  „atenuare a schimbărilor climatice” înseamnă procesele, inclusiv măsurile de tranziție, necesare pentru a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C și continuarea eforturilor de limitare a încălzirii globale la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, astfel cum se prevede în Acordul de la Paris;
(e)  „adaptare la schimbările climatice” înseamnă procesul de ajustare la schimbările climatice reale și preconizate, precum și la efectele acestora;
(e)  „adaptare la schimbările climatice” înseamnă procesul de ajustare la schimbările climatice reale și preconizate, precum și la efectele acestora;
(f)  „gaz cu efect de seră” înseamnă un gaz cu efect de seră enumerat în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului49;
(f)  „gaz cu efect de seră” înseamnă un gaz cu efect de seră enumerat în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului49;
(g)  „economie circulară” înseamnă menținerea valorii produselor, a materialelor și a resurselor în economie cât mai mult timp posibil și reducerea la minimum a deșeurilor, inclusiv prin aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului50;
(g)  „economie circulară” înseamnă menținerea valorii și utilizării produselor, a materialelor și a tuturor celorlalte resurse în economie la cel mai înalt nivel, cât mai mult timp posibil, reducând astfel impactul asupra mediului, și reducerea la minimum a deșeurilor, inclusiv prin aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului50 și reducerea la minimum a utilizării resurselor pe baza indicatorilor-cheie ai economiei circulare, astfel cum se prevede în cadrul de monitorizare a progresului către o economie circulară, care acoperă diferite etape ale producției, consumului, gestionării deșeurilor;
(h)  „poluare” înseamnă:
(h)  „poluare” înseamnă:
(i)  introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibrații, căldură, zgomot sau alți poluanți în aer, apă sau sol, care pot avea efect nociv asupra sănătății umane sau asupra calității mediului, care pot conduce la efecte dăunătoare asupra proprietății materiale sau pot altera sau afecta mediul ambiant și alte utilizări legitime ale mediului;
(i)  introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibrații, căldură, zgomot, lumină sau alți poluanți în aer, apă sau sol, care pot avea efect nociv asupra sănătății umane sau asupra calității mediului, care pot conduce la efecte dăunătoare asupra proprietății materiale sau pot altera sau afecta mediul ambiant și alte utilizări legitime ale mediului;
(ii)  în contextul mediului marin, poluarea, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (8) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului51;
(ii)  în contextul mediului marin, poluarea, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (8) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului51;
(iia)   în contextul mediului acvatic, poluarea, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 33 din Directiva 2000/60/CE;
(i)  „ecosistem sănătos” înseamnă un ecosistem care se află într-o stare fizică, chimică și biologică bună sau de bună calitate fizică, chimică și biologică;
(i)  „ecosistem sănătos” înseamnă un ecosistem care se află într-o stare fizică, chimică și biologică bună sau de bună calitate fizică, chimică și biologică și care este capabil să se reproducă și să se refacă singur până la atingerea unui echilibru și care conservă biodiversitatea;
(j)  „eficiență energetică” înseamnă utilizarea energiei într-un mod mai eficient în toate etapele lanțului energetic, de la producție la consumul final;
(j)  „eficiență energetică” înseamnă utilizarea energiei într-un mod mai eficient în toate etapele lanțu