(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0198),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 50 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0146/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Național al Irlandei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016(1),

–  având în vedere Planul de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS),

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru afaceri juridice desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0227/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 62. (2) Prezenta poziție corespunde amendamentelor adoptate la 4 iulie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0284).

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2),

întrucât:

(-1)   Egalitatea între contribuabili, în special între toate întreprinderile, în ceea ce privește regimul de impozitare, este o condiție sine qua non a pieței unice. Abordarea coordonată și armonizată a punerii în aplicare a sistemelor fiscale naționale este esențială pentru buna funcționare a pieței unice și ar contribui la prevenirea evaziunii fiscale și a transferului profiturilor. [AM 1]

(-1a)   Evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală, alături de schemele de transfer de profituri, au privat guvernele și populațiile de resursele necesare pentru a garanta, printre altele, accesul universal liber la serviciile publice de educație și de sănătate și la serviciile sociale de stat, și au privat statele de posibilitatea asigurării unor locuințe și a unui transport public accesibile, precum și de posibilitatea construirii infrastructurii care este esențială pentru a realiza dezvoltarea socială și creșterea economică. Pe scurt, astfel de scheme au fost un factor de nedreptate, inegalitate și divergențe economice, sociale și teritoriale. [AM 2]

(-1b)   Un sistem de impozitare a societăților echitabil și eficient ar trebui să răspundă nevoii urgente vizând o politică fiscală globală progresivă și echitabilă, să promoveze redistribuirea bogăției și să combată inegalitățile. [AM 3]

(1)  Transparența este esențială pentru asigurarea bunei funcționări a pieței unice. În ultimii ani, provocarea pe care o reprezintă evaziunea fiscală în rândul întreprinderilor s-a agravat considerabil, devenind un subiect de îngrijorare major în Uniune și la nivel mondial. În concluziile sale din 18 decembrie 2014, Consiliului European a recunoscut nevoia urgentă de intensificare a eforturilor de combatere a evaziunii fiscale, atât la nivel mondial, cât și la nivelul Uniunii. În comunicările sale intitulate „Programul de lucru al Comisiei pentru 2016 – Circumstanțe excepționale, acțiuni pe măsură”(3) și „Programul de lucru al Comisiei pentru 2015 - Un nou început”(4), Comisia a identificat drept o prioritate necesitatea de a trece la un sistem în care țara în care sunt generate profiturile este și țara de impozitare. De asemenea, Comisia a identificat drept o prioritate necesitatea de a răspunde apelului lansat de cetățenii europeni societățile noastre în favoarea transparenței echității și a necesitatea de a acționa ca model de referință pentru alte țări. Este esențial ca noțiunea de transparență să țină seama de reciprocitatea dintre concurenți.transparenței fiscale [AM 4]

(2)  Parlamentul European, în rezoluția sa din 16 decembrie 2015 privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței, a cooperării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune(5), a recunoscut că creșterea transparenței în domeniul politicii de impozitare a impozitării societăților în Uniune poate îmbunătăți colectarea impozitelor, poate spori eficiența activității administrațiilor fiscale, poate sprijini factorii de luare a deciziilor în procesul de evaluare a sistemului de impozitare în vigoare în vederea elaborării viitoarei legislații, și poate duce la consolidarea încrederii cetățenilor în sistemele fiscale și în guverne și poate îmbunătăți procesul decizional în domeniul investițiilor, pe baza unor profiluri de risc mai exacte ale întreprinderilor. [AM 5]

(2a)  Raportarea publică defalcată pe țări este un instrument eficient și adecvat pentru a crește transparența în ceea ce privește activitățile întreprinderilor multinaționale și pentru a permite publicului să evalueze impactul acestor activități asupra economiei reale. Aceasta va îmbunătăți, de asemenea, capacitatea acționarilor de a evalua în mod adecvat riscurile asumate de către întreprinderi, va conduce la elaborarea unor strategii de investiții bazate pe informații exacte și va crește capacitatea factorilor de decizie de a evalua eficiența și impactul legislației naționale. [AM 6]

(2b)  Raportarea defalcată pe țări va avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra drepturilor lucrătorilor la informare și consultare, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2002/14/CE, iar prin sporirea cunoștințelor privind activitățile întreprinderilor, asupra calității dialogului inițiat în cadrul întreprinderilor. [AM 7]

(3)  În urma concluziilor Consiliului European din 22 mai 2013, a fost introdusă o clauză de revizuire în Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(6) prin care Comisia trebuie să ia în considerare posibilitatea de a introduce obligația pentru marile întreprinderi din alte sectoare economice de a elabora anual rapoarte defalcate pe țări, luând în considerare evoluțiile din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și rezultatele inițiativelor europene conexe.

(4)  În noiembrie 2015, solicitând instituirea unui sistem fiscal internațional echitabil și modern la nivel global, G20 a aprobat „Planul de acțiune privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor” (BEPS) al OCDE, care era menit să ofere guvernelor soluții internaționale clare pentru a aborda lacunele și neconcordanțele legate de normele existente care permit întreprinderilor să își transfere profiturile către țări cu o fiscalitate scăzută sau inexistentă, unde nu are loc crearea unei valori reale. În special, acțiunea 13 din BEPS introduce o raportare defalcată pe țări către autoritățile fiscale naționale, efectuată de către anumite întreprinderi multinaționale în mod confidențial. La 27 ianuarie 2016, Comisia a adoptat „Pachetul antievaziune”. Unul dintre obiectivele acestui pachet este transpunerea în dreptul Uniunii a acțiunii 13 din BEPS prin modificarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului(7)0. Cu toate acestea, impozitarea profiturilor acolo unde se creează valoarea necesită o abordare mai cuprinzătoare a raportării defalcate pe țări, care se bazează pe raportarea publică. [AM 8]

(4a)  Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) ar trebui să actualizeze Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) relevante și Standardele internaționale de contabilitate (IAS) pentru a facilita introducerea cerințelor de raportare publică defalcată pe țări. [AM 9]

(4b)  Raportarea publică defalcată pe țări a fost deja instituită în Uniune pentru sectorul bancar prin Directiva 2013/36/UE, precum și pentru industria extractivă și sectorul exploatării forestiere prin Directiva 2013/34/UE. [AM 10]

(4c)  Prin introducerea fără precedent a raportării publice defalcate pe țări, Uniunea a demonstrat că a devenit un lider mondial în lupta împotriva evitării obligațiilor fiscale. [AM 11]

(4d)  Deoarece lupta eficientă împotriva evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a planificării fiscale agresive poate avea succes doar printr-o acțiune comună la nivel internațional, este esențial ca Uniunea să își coordoneze acțiunile cu actorii internaționali, de exemplu, în cadrul OCDE, și să continue, totodată, să acționeze ca lider global în această luptă. Acțiunile unilaterale, chiar dacă sunt foarte ambițioase, nu au șanse reale de reușită și pun, totodată, în pericol competitivitatea întreprinderilor europene și afectează climatul investițional în cadrul Uniunii. [AM 12]

(4e)  Un grad mai mare de transparență în prezentarea informațiilor financiare reprezintă o situație reciproc avantajoasă, deoarece administrațiile fiscale vor fi mai eficiente, societatea civilă mai implicată, lucrătorii mai bine informați, iar investitorii mai puțin reticenți în a-și asuma riscuri. În plus, întreprinderile vor beneficia de pe urma unor relații mai bune cu părțile interesate, ceea ce generează mai multă stabilitate și, totodată, un acces mai ușor la finanțare, datorită unui profil de risc mai clar și a unei reputații mai bune. [AM 13]

(5)  Consolidarea Pe lângă creșterea gradului de transparență creată prin raportarea defalcată pe țări pentru autoritățile fiscale naționale, consolidarea controlului public al impozitului pe profit suportat de întreprinderile multinaționale care desfășoară activități în Uniune este un element esențial pentru a promova răspunderea corporativă și responsabilitatea socială corporativă, a contribui la prosperitate prin intermediul fiscalității, a favoriza o concurență fiscală mai echitabilă în Uniune prin intermediul unei dezbateri publice mai bine documentate și a restabili încrederea publicului în echitatea sistemelor fiscale naționale. Acest control public poate fi realizat prin intermediul unui raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, indiferent de locul în care este stabilită întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a grupului multinațional. Controlul public trebuie însă să se desfășoare fără a crea efecte negative asupra mediului de investiții din Uniune sau asupra competitivității întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, astfel cum sunt definite în prezenta directivă, și a întreprinderilor cu capitalizare medie, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2015/1017(8), care nu ar trebui să facă obiectul obligației de raportare stabilite în temeiul prezentei directive. [AM 14]

(5a)   Comisia a definit responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), ca responsabilitatea întreprinderilor în ceea ce privește impactul lor asupra societății. RSI ar trebui coordonată la nivel de întreprindere. Autoritățile publice pot juca un rol de sprijin prin intermediul unui mix inteligent de măsuri de politici voluntare și, unde este necesar, prin reglementarea complementară. Întreprinderile își pot asuma responsabilitatea socială fie prin respectarea legii, fie prin integrarea preocupărilor de natură socială, de mediu, etice, vizând consumatorii sau legate de drepturile omului în strategia lor de afaceri și în cadrul operațiunilor lor, sau în ambele. [AM 15]

(6)  Publicul ar trebui să fie în măsură să examineze toate activitățile unui grup atunci când acesta posedă anumite unități în cadrul și în afara Uniunii. Pentru grupurile care desfășoară activități în Uniune numai prin intermediul unor filiale sau sucursale, filialele și sucursalele ar trebui să publice și să facă accesibil raportul întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang. Cu toate acestea, din motive de proporționalitate și eficacitate, obligația de a publica și de a face accesibil raportul nu ar trebui să se aplice decât filialelor mari și mijlocii stabilite în Uniune sau sucursalelor de dimensiuni comparabile înființate într-un stat membru. Prin urmare, domeniul de aplicare al Directivei 2013/34/UE ar trebui extins în consecință pentru a include sucursalele înființate într-un stat membru de către o întreprindere care este stabilită în afara Uniunii. Grupurile cu unități pe teritoriul Uniunii ar trebui să respecte principiile Uniunii de bună guvernanță în chestiuni fiscale. Întreprinderile multinaționale operează la nivel mondial și comportamentul lor corporativ are un impact semnificativ asupra țărilor în curs de dezvoltare. Prin accesul cetățenilor la informații defalcate pe țări privind întreprinderile, aceștia, precum și administrațiile fiscale din țările lor ar putea să monitorizeze, să evalueze și să țină responsabile întreprinderile respective. Prin publicarea de informații pentru fiecare jurisdicție fiscală unde întreprinderea multinațională funcționează, Uniunea ar spori coerența politicilor de dezvoltare și ar limita schemele potențiale de evitare a obligațiilor fiscale în țările în care mobilizarea resurselor interne a fost identificată ca o componentă esențială a politicii de dezvoltare a Uniunii. [AM 16]

(7)  Pentru a evita dubla raportare pentru sectorul bancar, întreprinderile-mamă de cel mai înalt rang care intră sub incidența Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(9) și care includ în raportul lor elaborat în conformitate cu articolul 89 din Directiva 2013/36/UE toate activitățile lor și toate activitățile întreprinderilor lor afiliate incluse în situațiile financiare consolidate, inclusiv activitățile care nu fac obiectul dispozițiilor din partea a treia titlul 1 capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(10), ar trebui să fie scutite de la aplicarea cerințelor de raportare prevăzute în prezenta directivă.

(8)  Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să furnizeze informații privind toate activitățile unei întreprinderi sau ale tuturor întreprinderilor afiliate ale unui grup controlat de o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang. Aceste informații ar trebui să țină seama de se bazeze pe specificațiile de raportare din acțiunea 13 din BEPS și ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a permite un control public eficace, pentru a se asigura că divulgarea nu generează riscuri sau dezavantaje disproporționate în termeni de concurență sau de interpretare greșită din partea întreprinderilor în cauză. Raportul ar trebui să includă și o scurtă descriere a naturii activităților. Această descriere se poate baza pe clasificarea prevăzută în tabelul 2 din capitolul V anexa III din „Orientările privind documentația prețurilor de transfer” ale OCDE. Raportul ar trebui să includă o prezentare generală care să ofere explicații inclusiv în cazul existenței unor discrepanțe semnificative la nivelul grupului între valoarea impozitelor acumulate și valoarea impozitelor plătite, ținând seama de valorile corespunzătoare referitoare la exercițiile financiare anterioare. [AM 17]

(9)  Pentru a asigura un nivel de detaliere care să le permită cetățenilor să evalueze mai bine modul în care întreprinderile multinaționale contribuie la prosperitate în fiecare jurisdicție stat membru, informațiile ar trebui defalcate pe stat membru. În plus, informațiile privind operațiunile întreprinderilor multinaționale ar trebui, de asemenea, prezentate cu un nivel ridicat de detaliere în ceea ce privește anumite jurisdicții fiscale care ridică probleme deosebite. Pentru toate celelalte operațiuni din țările terțe în care operează, atât înăuntrul, cât și în afara Uniunii, fără a aduce atingere competitivității întreprinderilor, informațiile ar trebui defalcate pe jurisdicție. Rapoartele referitoare la informațiile privind impozitul pe profit pot fi clar înțelese și utilizate numai dacă informațiile sunt defalcate pe fiecare jurisdicție fiscală.furnizate într-o formă agregată. [AM 18]

(9a)  Atunci când informațiile care trebuie comunicate ar putea fi considerate de către întreprindere drept informații sensibile din punct de vedere comercial, aceasta ar trebui să poată solicita din partea autorității competente autorizația de a nu le comunica în întregime. În cazurile în care autoritatea națională competentă nu este o autoritate fiscală, autoritatea fiscală competentă ar trebui implicată în această decizie. [AM 82]

(10)  Pentru a consolida responsabilitatea față de părțile terțe și a asigura o guvernanță adecvată, membrii organelor administrative, de conducere și de control ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang care este stabilită în Uniune și care are obligația de a întocmi, a publica și a face accesibil raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să își asume în mod colectiv responsabilitatea pentru asigurarea respectării acestor obligații de raportare. Având în vedere că este posibil ca membrii organelor administrative, de conducere și de control ale filialelor stabilite în Uniune care sunt controlate de o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang stabilită în afara Uniunii sau persoana (persoanele) responsabilă (responsabile) cu îndeplinirea formalităților de publicare pentru sucursală să cunoască doar într-o mică măsură conținutul raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit elaborat de către întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang, responsabilitatea lor de a publica și de a face accesibil raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să fie limitată.

(11)  Pentru a se asigura divulgarea către public a cazurilor de neconformitate, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit ar trebui să verifice dacă raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit a fost transmis și prezentat în conformitate cu cerințele prezentei directive și a fost pus la dispoziție pe site-ul internet al întreprinderii în cauză sau pe site-ul internet al unei întreprinderi afiliate și dacă informațiile făcute publice sunt în concordanță cu informațiile financiare auditate privind întreprinderea în termenele prevăzute de prezenta directivă. [AM 19]

(11a)  Cazurile de încălcare de către întreprinderi și sucursale a cerințelor de raportare privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, care dau naștere unor sancțiuni impuse de statele membre, în temeiul Directivei 2013/34/UE, ar trebui să fie raportate într-un registru public administrat de Comisie. Aceste sancțiuni ar putea include, printre altele, amenzi administrative sau excluderea de la licitații publice și de la acordarea de finanțare din fondurile structurale ale Uniunii. [AM 20]

(12)  Prezenta directivă are drept obiectiv consolidarea transparenței și a controlului public în ceea ce privește impozitul pe profit prin adaptarea cadrului juridic existent referitor la obligațiile impuse întreprinderilor și firmelor în ceea ce privește publicarea de rapoarte, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în sensul articolului 50 alineatul (2) litera (g) din TFUE. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în special în cauza C-97/96 Verband deutscher Daihatsu-Händler(11), articolul 50 alineatul (2) litera (g) din TFUE se referă la necesitatea de a proteja interesele „terților” în general, fără a distinge sau a exclude oricare categorie care intră sub incidența termenului respectiv. În plus, obiectivul realizării libertății de stabilire, care este atribuit în termeni foarte generali instituțiilor prin articolul 50 alineatul (1) din TFUE, nu poate fi încadrat de dispozițiile articolului 50 alineatul (2) din TFUE. Având în vedere că directiva nu se referă la armonizarea impozitelor, ci doar la obligațiile de a publica rapoarte privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, articolul 50 alineatul (1) din TFUE constituie un temei juridic adecvat.

(13)  Pentru a stabili anumite jurisdicții fiscale pentru care ar trebui prezentat un nivel ridicat de detaliere, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește întocmirea unei liste comune la nivelul Uniunii a acestor jurisdicții fiscale. Această listă ar trebui elaborată pe baza anumitor criterii, identificate pe baza anexei 1 la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind o strategie externă pentru impozitarea eficace [COM(2016)0024]. Este deosebit de importantă efectuarea de către Comisie a unor consultări adecvate în cursul lucrărilor pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, și desfășurarea acestor consultări în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, care a fost aprobat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie și a cărui semnătură oficială urmează să aibă loc. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele simultan cu experții din statele membre, iar experții lor au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate. [AM 21]

(13a)   Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a articolului 48b alineatele (1), (3), (4) și (6) și a articolului 48c alineatul (5) din Directiva 2013/34/UE, ar trebui, de asemenea, conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(12). [AM 22]

(14)  Deoarece obiectivul prezentei directive nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectul pe care îl produce, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acțiunea Uniunii se justifică, așadar, pentru a aborda dimensiunea transfrontalieră în cazurile în care există o planificare fiscală agresivă sau acorduri de stabilire a prețurilor de transfer. Prezenta inițiativă răspunde preocupărilor exprimate de părțile interesate cu privire la necesitatea de a aborda problema denaturărilor pieței unice fără a compromite competitivitatea Uniunii. Ea nu ar trebui să genereze sarcini administrative inutile pentru întreprinderi sau noi conflicte fiscale și nici să prezinte un risc de dublă impunere. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este definit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat, cel puțin referitor la o mai mare transparență. [AM 23]

(15)  Prezenta Per ansamblu, în cadrul prezentei Directive, amploarea informațiilor dezvăluite este proporțională cu obiectivele de sporire a transparenței publice și a controlului public. De aceea, se consideră că prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. [AM 24]

(16)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(13), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor de transpunere, de exemplu, sub forma unui tabel de corespondență unul sau mai multe documente în care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată, pentru a îndeplini obiectivul prezentei directive și a evita potențialele lacune și neconcordanțe în ceea ce privește transpunerea acesteia de către statele membre în legislația lor națională. [AM 25]

(17)  Prin urmare, Directiva 2013/34/UE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2013/34/UE

Directiva 2013/34/UE se modifică după cum urmează:

(1)  la articolul 1, se introduce următorul alineat (1a):"

„(1a) Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 2, 48a - 48g și 51 se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la sucursalele înființate într-un stat membru de către o întreprindere care nu intră sub incidența legislației unui stat membru, dar a cărei formă juridică este comparabilă cu tipurile de întreprinderi enumerate în anexa I.”;

(2)  se introduce următorul capitol 10a:"

„Capitolul 10a

Raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit

Articolul 48a

Definiții legate de raportarea informațiilor referitoare la impozitul pe profit

Articolul 48b

Întreprinderile și sucursalele care au obligația de a transmite rapoarte cu privire la impozitul pe profit

1.  Statele membre impun întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang care intră sub incidența legislațiilor lor naționale și a căror cifră de afaceri consolidată netă depășește este de 750 000 000 EUR sau mai mult, precum și întreprinderilor care intră sub incidența legislațiilor lor naționale, care nu sunt întreprinderi afiliate și a căror cifră de afaceri netă depășește este de 750 000 000 EUR sau mai mult să întocmească și să pună la dispoziție în mod public, gratuit și publice anual un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit. [AM 26]

Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit se publică pe baza unui model comun disponibil în mod gratuit și într-un format de date deschis și se pune la dispoziția publicului pe site-ul internet al întreprinderii la data publicării sale în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii. La aceeași dată, întreprinderea depune, de asemenea, raportul într-un registru public administrat de Comisie.

Statele membre nu aplică normele stabilite la prezentul alineat în cazul în care aceste întreprinderi sunt stabilite numai pe teritoriul unui singur stat membru și în nicio altă jurisdicție fiscală. [AM 27]

2.  Statele membre nu aplică normele stabilite la alineatul (1) din prezentul articol întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang în cazul în care astfel de întreprinderi sau întreprinderile lor afiliate intră sub incidența articolului 89 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului* și includ, într-un raport defalcat pe țări, informații privind toate activitățile tuturor întreprinderilor afiliate incluse în situația financiară consolidată a respectivelor întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang.

3.  Statele membre impun filialelor mari și mijlocii menționate la articolul 3 alineatele (3) și (4) care intră sub incidența legislațiilor lor naționale și care sunt controlate de către o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang a cărei cifră de afaceri consolidată netă din bilanțul unui exercițiu financiar este de depășește 750 000 000 EUR sau mai mult și care nu intră sub incidența legislației unui stat membru să publice anual raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit al respectivei întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang. [AM 28]

Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit se publică pe baza unui model comun disponibil în mod gratuit și într-un format de date deschis și se pune la dispoziția publicului la data publicării sale pe site-ul internet al filialei sau pe site-ul internet al unei întreprinderi afiliate, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii. La aceeași dată, întreprinderea depune, de asemenea, raportul într-un registru public administrat de Comisie. [AM 29]

4.  Statele membre solicită sucursalelor înființate pe teritoriul lor de către o întreprindere care nu intră sub incidența legislației unui stat membru să publice anual și să pună la dispoziție în mod public și gratuit raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang menționate la alineatul 5 litera (a) din prezentul articol. [AM 30]

Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit se publică pe baza unui model comun disponibil într-un format de date deschis și se pune la dispoziția publicului la data publicării sale pe site-ul internet al sucursalei sau pe site-ul internet al unei întreprinderi afiliate, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii. La aceeași dată, întreprinderea depune, de asemenea, raportul într-un registru public administrat de Comisie. [AM 31]

Statele membre aplică dispozițiile de la primul paragraf din prezentul alineat numai sucursalelor a căror cifră de afaceri netă depășește plafonul definit de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

5.  Statele membre aplică unei sucursale normele prevăzute la alineatul (4) în cazul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:

6.  Statele membre nu aplică normele prevăzute la alineatele (3) și (4) din prezentul articol în cazul în care, într-un termen rezonabil, care nu depășește 12 luni de la data bilanțului, un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit întocmit în conformitate cu articolul 48c este pus la dispoziția publicului pe site-ul internet al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang care nu intră sub incidența legislației unui stat membru și în cazul în care raportul identifică denumirea și sediul social al filialei sau sucursalei unice care intră sub incidența legislației unui stat membru și care a publicat raportul în conformitate cu articolul 48d alineatul (1).

7.  Statele membre impun filialelor sau sucursalelor care nu fac obiectul dispozițiilor de la alineatele (3) și (4) să publice și să pună la dispoziție raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit în cazul în care aceste filiale sau sucursale au fost înființate în scopul evitării cerințelor de raportare prevăzute în prezentul capitol.

7a.  În cazul statelor membre care nu au trecut la moneda euro, valoarea în moneda națională echivalentă valorilor stabilite la alineatele (1), (3) și (5) se obține prin aplicarea ratei de schimb publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar aceasta produce efecte la data intrării în vigoare a prezentului capitol. [AM 34]

Articolul 48c

Conținutul raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit

1.  Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit include informații cu privire la toate activitățile întreprinderii și ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv activitățile tuturor întreprinderilor afiliate consolidate în situația financiară aferentă exercițiului financiar în cauză.

2.  Informațiile menționate la alineatul (1) sunt prezentate pe baza unui model comun și includ următoarele elemente, defalcate pe jurisdicție fiscală: [AM 35]

În sensul literei (e) de la primul paragraf, cheltuielile curente cu impozitele se referă doar la activitățile unei întreprinderi din exercițiul financiar curent și nu includ impozite amânate sau provizioane pentru datorii fiscale nesigure.

3.  Raportul prezintă informațiile menționate la alineatul (2) separat pentru fiecare stat membru. În cazul în care un stat membru cuprinde mai multe jurisdicții fiscale, informațiile sunt prezentate separat pentru fiecare jurisdicție. regrupate la nivel de stat membru. [AM 42]

Raportul prezintă, de asemenea, informațiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol separat pentru fiecare jurisdicție fiscală din afara care, la finalul exercițiului financiar precedent, este inclusă în lista comună la nivelul Uniunii a anumitor jurisdicții fiscale întocmită în conformitate cu articolul 48g, cu excepția cazului în care raportul confirmă în mod explicit, sub rezerva responsabilității prevăzute la articolul 48e de mai jos, că întreprinderile afiliate ale unui grup care intră sub incidența legislației unei astfel de jurisdicții fiscale nu participă direct la tranzacții cu o întreprindere afiliată a aceluiași grup care intră sub incidența legislației oricărui stat membru. [AM 43]

Raportul prezintă informațiile menționate la alineatul (2) în mod agregat pentru alte jurisdicții fiscale. [AM 44]

Pentru a proteja informații sensibile din punct de vedere comercial și pentru a asigura concurența echitabilă, statele membre pot permite ca unul sau mai multe tipuri de informații enumerate la prezentul articol să fie omise temporar din raport în ceea ce privește activitățile din una sau mai multe jurisdicții fiscale, atunci când natura acestor informații implică faptul că dezvăluirea lor ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a întreprinderilor menționate la articolul 48b alineatele (1) și (3), la care se referă respectivele informații. Această omisiune nu împiedică înțelegerea corectă și echilibrată a situației fiscale a întreprinderii. Omisiunea figurează în raport, împreună cu o explicație motivată în mod corespunzător, pentru fiecare jurisdicție fiscală, privind necesitatea omisiunii și împreună cu mențiunea jurisdicției sau a jurisdicțiilor fiscale în cauză. [AM 83]

Statele membre supun astfel de omisiuni autorizării prealabile din partea autorității naționale competente. Întreprinderea solicită în fiecare an o nouă autorizație din partea autorității competente, care ia o decizie pa baza unei noi evaluări a situației. În cazul în care informațiile omise nu mai îndeplinesc cerințele stabilite la paragraful 3a, acestea sunt făcute imediat publice. De la sfârșitul perioadei de nedivulgare, întreprinderea dezvăluie retroactiv, de asemenea, sub forma unei medii aritmetice, informațiile solicitate în temeiul prezentului articol pentru anii precedenți acoperiți de perioada de nedivulgare. [AM 69/rev]

Statele membre notifică Comisia cu privire la acordarea unei astfel de derogări temporare și îi transmit, în mod confidențial, informațiile omise, precum și o explicație detaliată privind derogarea acordată. În fiecare an, Comisia publică pe site-ul său de web notificările primite de la statele membre și explicațiile furnizate în conformitate cu paragraful 3a. [AM 47]

Comisia verifică dacă cerințele stabilite la paragraful 3a sunt respectate în mod cuvenit și monitorizează utilizarea unei astfel de derogări temporare autorizate de autoritățile naționale. [AM 48]

Dacă, după analiza informațiilor primite în temeiul paragrafului 3c, Comisia ajunge la concluzia că cerința stabilită la paragraful 3a nu este îndeplinită, întreprinderea în cauză pune imediat la dispoziție în mod public informațiile. De la sfârșitul perioadei de nedivulgare, întreprinderea dezvăluie retroactiv, de asemenea, sub forma unei medii aritmetice, informațiile solicitate în temeiul prezentului articol pentru anii precedenți acoperiți de perioada de nedivulgare. [AM 70/rev]

Comisia adoptă, prin intermediul unui act delegat, orientări pentru a acorda asistență statelor membre la definirea cazurilor în care publicarea informațiilor este considerată a fi de natură a provoca un prejudiciu grav poziției comerciale a întreprinderilor la care se referă. [AM 50]

Informațiile se atribuie fiecărei jurisdicții fiscale relevante pe baza existenței unui loc fix de desfășurare a activității sau a unei activități economice permanente care, rezultând din activitățile grupului, poate conduce la obligația de a plăti impozit pe profit în jurisdicția fiscală respectivă.

În cazul în care activitățile mai multor întreprinderi afiliate pot genera o obligație fiscală în cadrul unei singure jurisdicții fiscale, informațiile atribuite jurisdicției fiscale respective reprezintă suma informațiilor referitoare la astfel de activități ale fiecărei întreprinderi afiliate și ale sucursalelor lor în jurisdicția fiscală respectivă.

Nicio informație privind o anumită activitate nu este atribuită simultan mai multor jurisdicții fiscale.

4.  Raportul include la nivelul grupului o prezentare generală care oferă explicații cu privire la discrepanțele semnificative dintre cuantumurile prezentate în temeiul literelor (e) și (f) de la alineatul (2), în cazul în care există, ținând seama, după caz, de cuantumurile corespunzătoare referitoare la exercițiile financiare anterioare.

5.  Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este publicat pe baza unui model comun disponibil în mod gratuit și într-un format de date deschis și este pus la dispoziția publicului la data publicării sale pe site-ul internet al filialei sau dispoziție pe site-ul internet al unei întreprinderi afiliate, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii. La aceeași dată, întreprinderea depune, de asemenea, raportul într-un registru public administrat de Comisie. [AM 51]

6.  Moneda utilizată în raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este moneda în care sunt prezentate situațiile financiare consolidate. Statele membre nu solicită publicarea acestui raport într-o altă monedă decât moneda utilizată în situațiile financiare.

7.  În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, pragul menționat la articolul 48b alineatul (1) este convertit în moneda națională prin aplicarea cursului de schimb în vigoare la ...[data intrării în vigoare a prezentei directive], publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și prin creșterea sau reducerea sa cu maximum 5 % pentru a obține o sumă rotundă în monedele naționale.

Pragurile menționate la articolul 48b alineatele (3) și (4) se convertesc într-o sumă echivalentă în moneda națională a oricărei țări terțe relevante prin aplicarea cursului de schimb în vigoare la .....[ data intrării în vigoare a prezentei directive], rotunjit la mia cea mai apropiată.

Articolul 48d

Publicarea și accesibilitatea

1.  Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit se publică conform modalității prevăzute în legislațiile fiecărui stat membru în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE, împreună cu documentele menționate la articolul 30 alineatul (1) din prezenta directivă și, după caz, împreună cu documentele contabile menționate la articolul 9 din Directiva 89/666/CEE a Consiliului**.

2.  Raportul menționat la articolul 48b alineatele (1), (3), (4) și (6) rămâne accesibil pe site-ul internet pentru o perioadă de cel puțin cinci ani consecutivi.

Articolul 48e

Responsabilitatea pentru întocmirea, publicarea și punerea la dispoziție a raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit

1.  Statele Pentru a consolida responsabilitatea față de părțile terțe și a asigura o guvernanță adecvată, statele membre se asigură că membrii organelor administrative, de conducere și de control ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang menționate la articolul 48b alineatul (1), care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a asigura faptul că raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit, publicat și pus la dispoziție în conformitate cu articolele 48b, 48c și 48d. [AM 52]

2.  Statele membre se asigură că membrii organelor administrative, de conducere și de control ale filialelor menționate la articolul 48b alineatul (3) din prezenta directivă, precum și persoana (persoanele) desemnată (desemnate) să efectueze formalitățile de publicare prevăzute la articolul 13 din Directiva 89/666/CEE pentru sucursala menționată la articolul 48b alineatul (4) din prezenta directivă, care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a se asigura, aplicând la nivel maxim cunoștințele și abilitățile de care dispun, că raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit, publicat și pus la dispoziție în conformitate cu articolele 48b, 48c și 48d.

Articolul 48f

Verificare independentă

Statele membre se asigură că, în cazul în care situațiile financiare ale unei întreprinderi afiliate sunt auditate de unul sau mai mulți auditori statutari sau de una sau mai multe firme de audit, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit verifică, de asemenea, dacă raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit a fost furnizat și pus la dispoziție în conformitate cu articolele 48b, 48c și 48d. Auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit indică în raportul de audit dacă raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit nu a fost furnizat sau pus la dispoziție în conformitate cu articolele respective.

Articolul 48g

Lista comună la nivelul Uniunii a anumitor jurisdicții fiscale

Comisia reexaminează periodic lista și, dacă este cazul, o modifică pentru a ține seama de circumstanțe noi. [AM 53]

Articolul 48h

Data de începere pentru raportarea informațiilor referitoare la impozitul pe profit

Statele membre se asigură că actele cu putere de lege și actele administrative care transpun articolele 48a-48f se aplică cel târziu de la data începerii primului exercițiu financiar care debutează la sau după [ un doi ani după termenul de intrare în vigoare a prezentei directiveimită de transpunere].

Articolul 48i

Raportul

Comisia prezintă un raport cu privire la respectarea și impactul obligațiilor de raportare prevăzute la articolele 48a-48f. Raportul evaluează, printre altele, dacă raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit conduce la rezultate adecvate și proporționale și analizează raportul costuri/beneficii rezultat ca urmare a reducerii pragului cifrei de afaceri consolidate nete dincolo de care întreprinderile și sucursalele sunt obligate să prezinte un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit. Raportul evaluează, de asemenea, necesitatea luării unor posibile măsuri complementare, ținând seama de nevoia de a asigura un nivel suficient de transparență și de a beneficia de un mediu concurențial pentru întreprinderi și investiții private. [AM 54]

Raportul se prezintă Parlamentului European și Consiliului cel târziu la ...[Oficiul pentru Publicații - a se preciza data = cinci șase ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

______________________

* Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

** A unsprezecea Directivă 89/666/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de anumite forme de societăți comerciale care intră sub incidența legislației unui alt stat (JO L 395, 30.12.1989, p. 36).”

2a.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 48ia

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului raportul său, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.” [AM 55]

2b.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 48ib

Modelul comun pentru raport

Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește modelul comun menționat la articolul 48b alineatele (1), (3), (4) și (6) și la articolul 48c alineatul (5). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 50 alineatul (2).” [AM 56]

(3)  Articolul 49 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„2. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13), la articolul 46 alineatul (2) și la articolul 48g este conferită Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând de la data indicată la articolul 54.

3.  Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13), la articolul 46 alineatul (2) și la articolul 48g. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în cuprinsul său. Ea intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară indicată în cuprinsul său. Ea nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.”

(b)  se introduce următorul alineat (3a):"

„(3a) Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare***, ținând seama, în special, de dispozițiile cuprinse în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.din [data].[AM 57]

____________

*** JO L 123, 12.5.2016., p. 1.”

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (2), al articolului 3 alineatul (13), al articolului 46 alineatul (2) sau al articolului 48g intră în vigoare numai în cazul în care Parlamentul European sau Consiliul nu au exprimat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Această perioadă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

(3a)  La articolul 51, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că sancțiunile respective sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre stabilesc, cel puțin, măsuri și sancțiuni administrative aplicabile în cazul încălcării de către întreprinderi a dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu prezenta directivă.

Statele membre informează Comisia cu privire la dispozițiile respective cel târziu până la... [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și informează Comisia fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale dispozițiilor.

Până la ... [trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisia elaborează o listă a măsurilor și sancțiunilor stabilite de fiecare stat membru în conformitate cu prezenta directivă.” [AM 58]

Articolul 2

Transpunere

1.  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 62. (2) Poziția Parlamentului European din 27 martie 2019. (3) COM(2015)0610 din 27 octombrie 2015. (4) COM(2014)0910 din 16 decembrie 2014. (5) 2015/2010(INL). (6) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19). (7) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1). (8) Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european pentru proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1). (9) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338). (10) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). (11) Hotărârea Curții de Justiție din 4 decembrie 1997, C-97/96 Verband deutscher Daihatsu-Händler ECLI:EU:C:1997:581. (12) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). (13) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.