Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/0090(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0029/2019

Texte depuse :

A8-0029/2019

Dezbateri :

PV 16/04/2019 - 23
CRE 16/04/2019 - 23

Voturi :

PV 17/04/2019 - 8.7
CRE 17/04/2019 - 8.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0399

Texte adoptate
PDF 335kWORD 107k
Miercuri, 17 aprilie 2019 - Strasbourg Ediţie provizorie
Mai buna asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme ***I
P8_TA-PROV(2019)0399A8-0029/2019
Rezoluţie
 Text consolidat

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme (COM(2018)0185 – C8-0143/2018 – 2018/0090(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0185),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0143/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Consiliul Federal al Austriei și de Parlamentul suedez în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 septembrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0029/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 66.


Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE ▌a Consiliului, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme(1)
P8_TC1-COD(2018)0090

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  În conformitate cu articolul 169 alineatul (1) și cu articolul 169 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din TFUE. Articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că politicile Uniunii trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(2)  Legislația în materie de protecție a consumatorilor ar trebui aplicată în mod eficace pe întreg teritoriul Uniunii. Cu toate acestea, în urma verificării cuprinzătoare a adecvării directivelor în materie de protecție a consumatorilor și de marketing, efectuate de Comisie în 2016 și 2017 în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), s-a concluzionat că eficacitatea legislației Uniunii privind protecția consumatorilor este afectată de necunoașterea sa, atât de către comercianți, cât și de către consumatori, și că, în consecință, posibilitățile de a solicita măsuri reparatorii ar putea fi utilizate mai frecvent.

(3)  Uniunea a luat deja o serie de măsuri pentru a îmbunătăți, în rândul consumatorilor, al comercianților și al practicienilor din domeniul dreptului, gradul de cunoaștere a drepturilor consumatorilor și pentru a îmbunătăți asigurarea respectării drepturilor consumatorilor și posibilitățile de a solicita măsuri reparatorii de către consumatori. Cu toate acestea încă există lacune ▌ în legislațiile naționale în materie de sancțiuni cu adevărat eficace și proporționale care să descurajeze și să pedepsească încălcările normelor în interiorul Uniunii, insuficiente măsuri reparatorii individuale pentru consumatorii afectați de încălcarea dispozițiilor legislative naționale de transpunere a Directivei 2005/29/CE(4) și deficiențe ale procedurii în încetare prevăzute în Directiva 2009/22/CE(5). Revizuirea procedurii în încetare ar trebui să se facă printr-un instrument separat de modificare și înlocuire a Directivei 2009/22/CE.

(4)  Directivele 98/6/CE(6), 2005/29/CE și 2011/83/UE(7) prevăd obligația statelor membre de a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru încălcările dispozițiilor naționale de transpunere a directivelor respective. Mai mult, articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394(8) privind cooperarea în materie de protecție a consumatorilor impune statelor membre să ia măsuri de asigurare a respectării legislației, inclusiv impunerea de sancțiuni, în mod eficace, eficient și coordonat pentru a determina încetarea sau interzicerea încălcării pe scară largă sau a încălcării pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii.

(5)  Normele naționale actuale referitoare la sancțiuni diferă semnificativ la nivelul Uniunii. În special, nu toate statele membre se asigură că se pot impune comercianților amenzi eficace, proporționale și disuasive pentru încălcările pe scară largă sau încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Prin urmare, ar trebui îmbunătățite normele referitoare la sancțiuni prevăzute în Directivele 98/6/CE, 2005/29/CE și 2011/83/UE și, totodată, ar trebui introduse norme noi referitoare la sancțiuni în Directiva 93/13/CEE(9).

(6)  În cazul încălcării dispozițiilor directivelor modificate de prezenta directivă, tipul de sancțiuni care urmează a fi aplicate și stabilirea, în legislația națională, a procedurilor relevante de sancționare ar trebui să rămână de competența statelor membre.

(7)  Pentru a facilita aplicarea mai consecventă a sancțiunilor, mai ales în cazul încălcărilor în interiorul Uniunii, al încălcărilor pe scară largă sau al încălcărilor pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii menționate în Regulamentul (UE) 2017/2394, ar trebui introduse criterii neexhaustive și orientative comune pentru aplicarea sancțiunilor. Aceste criterii ar trebui să includă, de exemplu, natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării, precum și eventualele măsuri reparatorii oferite de comerciant consumatorilor pentru prejudiciul cauzat ▌. Încălcările repetate de către același autor indică o tendință de a săvârși astfel de încălcări și constituie, așadar, un indicator semnificativ al gravității comportamentului și, în consecință, al necesității unor sancțiuni mai severe pentru obținerea efectului scontat de descurajare. Criteriul ▌beneficiilor financiare dobândite sau al pierderilor evitate datorită încălcării ar trebui luat în considerare, dacă sunt disponibile date relevante. Ar trebui, de asemenea, luat în considerare orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(8)  Aceste criterii neexhaustive și orientative comune pentru aplicarea de sancțiuni pot să nu fie relevante pentru a stabili sancțiunile în cazul fiecărei încălcări, în special în cazul încălcărilor care nu sunt grave. Statele membre ar trebui să țină cont și de alte principii generale de drept aplicabile în cazul impunerii de sancțiuni, cum ar fi principiul non bis in idem.

(9)  În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, autoritățile competente care au atribuții în cadrul acțiunii coordonate adoptă, în jurisdicția lor, toate măsurile necesare de asigurare a respectării legislației împotriva comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii, pentru a pune capăt sau pentru a interzice respectiva încălcare. După caz, aceste autorități impun sancțiuni, de exemplu, amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Măsurile de asigurare a respectării legislației se iau în mod efectiv, eficient și coordonat, pentru a determina încetarea sau interzicerea încălcării pe scară largă sau a încălcării pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Autoritățile competente care au atribuții în cadrul acțiunii coordonate încearcă să ia măsuri de asigurare a respectării legislației simultan în statele membre vizate de respectiva încălcare.

(10)  Pentru a se asigura faptul că autoritățile statelor membre pot impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive în ceea ce privește încălcările pe scară largă ale legislației în materie de protecție a consumatorilor și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii care fac obiectul unor mecanisme coordonate de anchetă și de asigurare a respectării legislației în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2394, amenzile ar trebui introduse ca element obligatoriu al sancțiunilor pentru astfel de încălcări. Pentru a asigura efectul disuasiv al amenzilor, pentru astfel de încălcări statele membre ar trebui să stabilească în dreptul lor intern o amendă maximă echivalentă cu cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză. În anumite cazuri, comerciantul poate fi și un grup de întreprinderi.

(11)  În conformitate cu articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) 2017/2394, atunci când se impun sancțiuni trebuie să se țină seama în mod corespunzător de natura, gravitatea și durata respectivei încălcări. Impunerea de sancțiuni trebuie să fie proporțională și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu garanțiile procedurale aplicabile și cu principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În cele din urmă, sancțiunile adoptate trebuie să fie adecvate cu natura și cu prejudiciul general efectiv sau potențial ale încălcării legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor. Competența de a impune sancțiuni trebuie să fie exercitată fie în mod direct de către autoritățile competente, pe baza propriei autorități, fie, după caz, cu implicarea altor autorități competente sau a altor autorități publice ori dând ordine unor organisme desemnate, în cazul în care există astfel de organisme, sau făcând apel la instanțele judecătorești competente să pronunțe decizia necesară, inclusiv, dacă este cazul, printr-o cale de atac, dacă nu se dă curs cererii de pronunțare a hotărârii necesare.

(12)  În cazul în care, ca urmare a mecanismului de coordonare prevăzut în Regulamentul (UE) 2017/2394, o singură autoritate competentă națională în sensul regulamentului respectiv îi aplică o amendă comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii, aceasta ar trebui să fie în măsură să aplice o amendă de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din toate statele membre vizate de acțiunea coordonată de asigurare a respectării legii.

(13)  Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să mențină sau să introducă în dreptul lor intern amenzi maxime mai ridicate bazate pe cifra de afaceri pentru încălcările pe scară largă și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii ale legislației privind protecția consumatorilor, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2017/2394. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească aceste amenzi în funcție de cifra de afaceri mondială a comerciantului sau să extindă normele privind amenzile la alte încălcări, care nu sunt reglementate de dispozițiile prezentei directive referitoare la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 2017/2394. În plus, în cazurile în care nu sunt disponibile informații privind cifra de afaceri anuală a comerciantului, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să mențină sau să introducă alte norme care prevăd amenzi. Cerința de a stabili cuantumul amenzii la un nivel de cel puțin 4 % din cifra de afaceri a comerciantului nu ar trebui să se aplice niciunei norme suplimentare a statelor membre cu privire la penalități cu titlu cominatoriu, cum ar fi amenzile zilnice, în cazul nerespectării unor decizii, ordine, măsuri provizorii, angajamente ale comerciantului sau a altor măsuri menite să pună capăt încălcării.

(14)  Directiva 93/13/CEE ar trebui să conțină norme în materie de sancțiuni, în vederea consolidării efectului său disuasiv. Statele membre sunt libere să decidă cu privire la procedura administrativă sau judiciară de aplicare de sancțiuni pentru încălcările dispozițiilor Directivei 93/13/CEE. În special, autoritățile administrative sau instanțele naționale ar putea impune sancțiuni atunci când stabilesc caracterul abuziv al clauzelor contractuale, inclusiv pe baza procedurilor judiciare inițiate de o autoritate administrativă. Sancțiunile ar putea fi aplicate și de instanțele naționale sau de autoritățile administrative, atunci când comerciantul utilizează clauze contractuale care sunt definite în mod expres ca fiind abuzive în orice situație, în conformitate cu dreptul intern, precum și în cazul în care comerciantul utilizează o clauză contractuală care a fost considerată abuzivă printr-o decizie definitivă obligatorie. Statele membre ar putea decide că autoritățile administrative au și ele dreptul de a stabili caracterul abuziv al unor clauze contractuale. Instanțele naționale sau autoritățile administrative ar putea, de asemenea, să aplice sancțiunea prin aceeași decizie prin care se stabilește caracterul abuziv al unor clauze contractuale. De asemenea, este de competența statelor membre să stabilească mecanismele adecvate de coordonare a oricăror acțiuni la nivel național în ceea ce privește măsurile reparatorii individuale și sancțiunile.

(15)  Atunci când alocă veniturile provenite din amenzi ▌, statele membre ar trebui să aibă în vedere consolidarea protecției interesului general al consumatorilor, precum și a altor interese publice protejate. ▌

(16)  Statele membre ar trebui să se asigure că consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale dispun de măsuri reparatorii pentru a se elimina toate efectele respectivelor practici neloiale. Un cadru clar pentru măsurile reparatorii individuale ar facilita asigurarea respectării normelor la nivel privat. Consumatorul ar trebui să aibă acces la despăgubiri pentru daune și, dacă este cazul, la reducerea prețului sau la rezilierea contractului într-un mod proporțional și eficient. Statele membre nu ar trebui împiedicate să mențină sau să introducă drepturi la alte măsuri reparatorii suplimentare, cum ar fi repararea sau înlocuirea, pentru consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale pentru a se asigura eliminarea completă a efectelor acestor practici. Statele membre nu ar trebui împiedicate să stabilească condițiile de aplicare și efectele măsurilor reparatorii pentru consumatori. Atunci când se aplică măsurile reparatorii, ar putea fi luate în considerare, după caz, gravitatea și natura practicii comerciale neloiale, daunele suferite de consumator și alte circumstanțe relevante, cum ar fi comportamentul necorespunzător al comerciantului sau încălcarea contractului.

(17)  În cursul verificării adecvării directivelor în materie de protecție a consumatorilor și de marketing și al evaluării paralele a Directivei 2011/83/UE s-au identificat, de asemenea, o serie de domenii în care normele existente privind protecția consumatorilor ar trebui să fie modernizate ▌. În contextul dezvoltării necontenite a instrumentelor digitale, se impune adaptarea constantă a legislației privind protecția consumatorilor.

(18)  O mai bună clasificare sau o poziționare vizibilă a unor oferte comerciale de către furnizori de funcționalități de căutare online, în cadrul rezultatelor unei căutări online, au un impact considerabil asupra consumatorilor.

(19)  Clasificarea se referă la vizibilitatea relativă a ofertelor comercianților sau la relevanța acordată rezultatelor căutărilor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către furnizorii de funcționalități de căutare online, rezultând inclusiv din utilizarea secvențierii algoritmice, a unor mecanisme de evaluare sau notare, a efectelor vizuale distinctive sau a altor instrumente de scoatere în evidență ori a unor combinări ale acestora.

(20)  În acest sens, ar trebui adăugat un nou punct în anexa I la Directiva 2005/29/CE, pentru a clarifica faptul că practicile prin care un comerciant îi furnizează unui consumator informații sub formă de rezultate ale căutării, ca răspuns la o căutare efectuată online de către consumator, fără a menționa existența unei publicități plătite sau a unei plăți specifice pentru asigurarea unei clasificări mai bune a produselor în cadrul rezultatelor căutării, ar trebui să fie interzise. În cazul în care un comerciant l-a plătit direct sau indirect pe furnizorul funcționalității de căutare online pentru o clasificare mai bună a unui produs în cadrul rezultatelor căutării, furnizorul funcționalității de căutare online ar trebui să îi informeze pe consumatori în această privință, într-o formă concisă, simplă și inteligibilă. Plata indirectă ar putea lua forma acceptării de către comerciant a unor obligații suplimentare, de orice tip, față de furnizorul funcționalității de căutare online, care să aibă ca efect specific asigurarea unei clasificări mai bune. Plata indirectă ar putea consta într-un comision mai mare pentru fiecare tranzacție, precum și în diverse sisteme de compensare, care să ducă în mod specific la o clasificare mai bună. Plățile pentru serviciile generale, precum taxele de listare sau cotizațiile celor înscriși, care abordează o gamă largă de funcționalități oferite comerciantului de către furnizorul funcționalității de căutare online, nu ar trebui să fie considerate drept plată destinată obținerii unei clasificări mai bune a produselor, cu condiția ca aceste plăți să nu urmărească asigurarea unei clasificări mai bune. Funcționalitatea de căutare online poate fi furnizată de diferite categorii de comercianți online, inclusiv de intermediari, cum ar fi piețele online, motoarele de căutare și site-urile de comparare.

(21)  Cerințele de transparență cu privire la principalii parametri de clasificare sunt reglementate inclusiv de Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(10)(11) privind promovarea echității și a transparenței pentru furnizorii prin servicii de intermediere online. Cerințele de transparență stabilite prin Regulamentul (UE) 2019/...(12)++ acoperă o gamă largă de intermediari online, inclusiv piețele online, dar se aplică numai între comercianți și intermediarii online. Prin urmare, ar trebui introduse cerințe similare în Directiva 2005/29/CE, pentru a se asigura o transparență adecvată în relația cu consumatorii, cu excepția cazului furnizorilor de motoare de căutare online care, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/...++, trebuie să stabilească, printr-o descriere ușor de înțeles de către public, redactată într-un limbaj simplu și inteligibil, pe motoarele de căutare online ale respectivilor furnizori, principalii parametri care, individual sau colectiv, sunt cei mai importanți pentru stabilirea clasificării, precum și importanța relativă a acestor parametri principali.

(22)  Comercianții a căror activitate constă în a oferi consumatorilor posibilitatea să caute bunuri și servicii, cum ar fi activități de călătorie, cazare și agrement oferite de diferiți comercianți sau de consumatori, ar trebui să informeze consumatorii cu privire la principalii parametri impliciți care determină clasificarea ofertelor prezentate în urma căutării și importanța lor relativă raportată la alți parametri. Aceste informații ar trebui să fie succinte, direct disponibile, vizibile și ușor de accesat. Parametrii care determină clasificarea înseamnă orice criterii sau procese generale sau orice semnale specifice incluse în algoritmi ori în orice alte mecanisme de ajustare sau retrogradare utilizate în legătură cu clasificarea.

(23)  Obligația de informare cu privire la principalii parametri de clasificare nu aduce atingere Directivei (UE) 2016/943(13). Comercianții nu ar trebui să aibă obligația de a dezvălui modul detaliat de funcționare a mecanismelor lor de clasificare, inclusiv algoritmii. Comercianții ar trebui să furnizeze o descriere generală a principalilor parametri de clasificare care explică principalii parametri impliciți utilizați de comerciant și importanța lor relativă raportată la alți parametri, dar nu trebuie să fie prezentați într-un mod personalizat pentru fiecare căutare.

(24)  Atunci când produsele sunt oferite consumatorilor pe piețele online, atât piața online, cât și furnizorul terț sunt implicați în furnizarea informațiilor precontractuale impusă de Directiva 2011/83/UE. Ca urmare, consumatorii care folosesc piața online pot să nu înțeleagă clar care sunt partenerii lor contractuali și modul în care le sunt afectate drepturile și obligațiile.

(25)  Piețele online ar trebui să fie definite în sensul Directivei 2011/83/UE la fel ca în Regulamentul (UE) nr. 524/2013(14) și Directiva 2016/1148/UE(15). Cu toate acestea, definiția ar trebui să fie actualizată și să devină mai neutră din punct de vedere tehnologic pentru a acoperi noile tehnologii. Prin urmare, în loc de un „site web”, este indicat să se folosească noțiunea de software, inclusiv un site internet sau o parte a acestuia sau o aplicație, exploatat de către un comerciant sau în numele acestuia, în conformitate cu noțiunea de „interfață online”, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (UE) 2017/2394 și în Regulamentul (UE) 2018/302(16).

(26)  Așadar, în Directiva 2005/29/UE și în Directiva 2011/83/UE ar trebui să se prevadă cerințe specifice de transparență pentru piețele online, cu scopul de a informa consumatorii care utilizează piețele online cu privire la principalii parametri care determină clasificarea ofertelor, și dacă aceștia încheie un contract cu un comerciant sau un necomerciant (de exemplu un alt consumator) ▌ .

(27)  Piețele online ar trebui să informeze consumatorii dacă partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital este sau nu un comerciant, pe baza unei declarații pe care partea terță respectivă o va fi transmis pieței online. Atunci când partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital își declară statutul de necomerciant, piețele online ar trebui să furnizeze o declarație scurtă potrivit căreia drepturile consumatorilor care decurg din legislația Uniunii privind protecția consumatorilor nu se aplică contractului încheiat. În plus, consumatorii ar trebui informați cu privire la modul în care obligațiile legate de contract sunt partajate între partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital și furnizorul pieței online. Informațiile ar trebui furnizate într-un mod clar și ușor de înțeles, și nu numai prin intermediul unei trimiteri, în clauzele și condițiile standard sau într-un document contractual similar. Cerințele privind informațiile pentru piețele online ar trebui să fie proporționale și să asigure un echilibru între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și competitivitatea piețelor online. Piețele online nu ar trebui să aibă obligația de a enumera drepturile consumatorilor atunci când îi informează pe aceștia cu privire la aplicabilitatea sau inaplicabilitatea lor. Acest lucru nu aduce atingere cerințelor privind informarea consumatorilor, prevăzute în Directiva 2011/83/UE, în special celor de la articolul 6 alineatul (1). Informațiile care trebuie să fie furnizate cu privire la responsabilitatea de a asigura drepturile consumatorilor depind de acordurile contractuale dintre piața online și comercianții terți respectivi. Piața online îl poate menționa pe comerciantul terț ca fiind singurul responsabil pentru asigurarea drepturilor consumatorilor sau își poate descrie responsabilitățile specifice în cazul în care își asumă responsabilitatea pentru anumite aspecte ale contractului, de exemplu livrarea bunurilor sau exercitarea dreptului de retragere.

(28)  În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE(17), piețele online nu ar trebui să aibă obligația de a verifica statutul juridic al furnizorilor terți. În schimb, piața online ar trebui să impună furnizorilor terți de produse pe piața online să indice statutul lor de comercianți sau necomercianți în sensul legislației în materie de protecție a consumatorilor și să furnizeze aceste informații pieței online.

(29)  Având în vedere evoluțiile tehnologice rapide privind piețele online și necesitatea de a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor, statele membre ar trebui să poată adopta sau menține măsuri specifice suplimentare în acest scop. Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și să nu aducă atingere Directivei 2003/31/CE.

(30)  Definițiile conținutului digital și a serviciilor digitale din Directiva 2011/83/UE ar trebui să fie aliniate la cele din Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului(18)(19). Conținutul digital care intră sub incidența Directivei (UE) 2019/...(20)++ acoperă un singur act de furnizare sau o serie de acte punctuale de furnizare sau furnizarea continuă într-un interval de timp. Elementul de furnizare continuă nu ar trebui să necesite neapărat o furnizare pe termen lung. Cazuri precum cel de difuzare în direct pe internet a unor videoclipuri ar trebui să fie considerate drept furnizare continuă într-un interval de timp, indiferent de durata efectivă a fișierului audiovizual. Prin urmare, poate fi dificil să se facă distincția între anumite tipuri de conținut digital și serviciile digitale, întrucât ambele pot implica o furnizare continuă de către comerciant pe durata contractului ▌. Câteva exemple de servicii digitale sunt serviciile de partajare a materialelor video și audio și alte servicii de găzduire de fișiere, de procesare de texte sau jocuri oferite în cloud, serviciile de stocare în cloud și de webmail, platformele de comunicare socială și aplicațiile cloud. Implicarea permanentă a prestatorului de servicii justifică aplicarea normelor privind dreptul de retragere prevăzut în Directiva 2011/83/UE, care permit efectiv consumatorului să testeze serviciul și să decidă, în cursul unei perioade de 14 zile de la încheierea contractului, dacă îl păstrează sau nu. ▌Contractele de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material se caracterizează printr-o singură etapă de furnizare către consumator a unui anumit element sau a unor anumite elemente de conținut digital, de exemplu anumite fișiere muzicale sau video. Acestea fac în continuare obiectul excepției de la dreptul de retragere prevăzut la articolul 16 litera (m), care prevede că consumatorul își pierde dreptul de retragere dacă executarea contractului a început, cum ar fi descărcarea sau streamingul ▌conținutului, sub rezerva acordului prealabil expres al consumatorului pentru a începe prestarea serviciului în cursul perioadei de retragere și sub rezerva confirmării din partea acestuia că a luat cunoștință de faptul că își pierde dreptul de retragere în consecință. În cazul în care există îndoieli cu privire la natura contractului, în sensul de contract de servicii sau contract pentru conținut digital care nu este livrat pe un suport material, ar trebui să se aplice normele privind dreptul de retragere aplicabile în cazul serviciilor.

(31)  Conținutul digital și serviciile digitale sunt adesea furnizate online în temeiul unor contracte în cadrul cărora consumatorul nu plătește un preț, ci îi furnizează comerciantului date cu caracter personal. Directiva 2011/83/UE se aplică deja în cazul contractelor de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material (de exemplu furnizarea de conținut digital online), indiferent dacă se plătește un preț în bani de către consumator sau dacă acesta furnizează date cu caracter personal. În schimb, Directiva 2011/83/UE se aplică numai contractelor de prestări de servicii, inclusiv contractelor pentru servicii digitale, în temeiul cărora consumatorul plătește sau se angajează să plătească un preț. În consecință, această directivă nu se aplică în cazul contractelor pentru servicii digitale în temeiul cărora consumatorul îi furnizează comerciantului date cu caracter personal, fără să plătească niciun preț. Având în vedere asemănările și caracterul interschimbabil ale serviciilor digitale prestate în schimbul unui preț și ale serviciilor digitale prestate în schimbul datelor cu caracter personal, acestea ar trebui să fie supuse acelorași norme în temeiul Directivei 2011/83/UE.

(32)  Ar trebui asigurată coerența între domeniul de aplicare al Directivei 2011/83/UE și al Directivei (UE)2019/...(21), care se aplică în cazul contractelor de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale în temeiul cărora consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal.

(33)  Prin urmare, domeniul de aplicare al Directivei 2011/83/UE ar trebui extins pentru a include și contractele în temeiul cărora comerciantul prestează sau se angajează să presteze un serviciu digital consumatorului, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze date cu caracter personal. La fel ca în cazul contractelor de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, directiva ar trebui să se aplice în toate situațiile în care consumatorul îi furnizează sau se angajează să îi furnizeze comerciantului date cu caracter personal, cu excepția cazului în care datele cu caracter personal furnizate de către consumator sunt prelucrate de comerciant exclusiv pentru furnizarea conținutului digital sau a serviciului digital, iar comerciantul nu prelucrează aceste date în niciun alt scop. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679.

(34)  Pentru a asigura alinierea completă la Directiva (UE) 2019/...(22) referitoare la contractele de furnizare de conținut digital, în cazul în care conținutul digital și serviciile digitale nu sunt furnizate în schimbul unui preț, Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se aplice nici în situațiile în care comerciantul colectează datele cu caracter personal ▌în scopul exclusiv al îndeplinirii cerințelor legale aplicabile comerciantului. Printre aceste situații se pot număra cazurile în care înregistrarea consumatorului este impusă de legile aplicabile în scopuri de securitate și identificare ▌.

(35)  Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se aplice situațiilor în care comerciantul colectează numai metadate, cum ar fi informații referitoare la dispozitivul consumatorului sau la istoria navigărilor acestuia ▌, cu excepția cazului în care această situație este considerată a fi un contract în temeiul legislației naționale. De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice în situațiile în care consumatorul, fără să fi încheiat un contract cu comerciantul, este expus publicității exclusiv pentru a avea acces la un conținut digital sau la un serviciu digital. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă în continuare libertatea de a extinde aplicarea normelor Directivei 2011/83/UE la astfel de situații sau de a reglementa în alt mod astfel de situații care sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei.

(36)  Noțiunea de funcționalitate ar trebui să se refere la modul în care poate fi utilizat conținutul digital sau un serviciu digital. De exemplu, absența sau prezența unor restricții tehnice, cum ar fi protecția prin intermediul gestionării drepturilor digitale sau codarea pe regiuni, poate avea impact asupra posibilității ca conținutul digital sau serviciul digital să își îndeplinească toate funcțiile, având în vedere scopul său. Noțiunea de interoperabilitate descrie dacă și în ce măsură conținutul digital sau un serviciu digital poate funcționa cu componente hardware sau software diferite de cele cu care sunt utilizate în mod normal conținutul digital sau serviciile de același tip. Funcționarea reușită ar presupune, de exemplu, capacitatea conținutului digital sau serviciului digital de a face schimb de informații cu un astfel de software sau hardware și de a utiliza informațiile care fac obiectul schimbului. Noțiunea de compatibilitate este definită în Directiva (UE) 2019/...(23).

(37)  Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE impun comercianților, în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale și, respectiv, al contractelor la distanță, să obțină acordul prealabil expres al consumatorului pentru a începe prestarea serviciului înainte de expirarea perioadei de retragere. Articolul 14 alineatul (4) litera (a) prevede o sancțiune contractuală atunci când această cerință nu este îndeplinită de către comerciant, și anume consumatorul nu trebuie să plătească pentru serviciile prestate. În consecință, cerința de a obține acordul expres al consumatorului este relevantă doar pentru serviciile, inclusiv serviciile digitale, care sunt prestate în schimbul plății unui preț. Prin urmare, este necesar să se modifice articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (8) pentru ca cerința obținerii, de către comercianți, a acordului prealabil al consumatorului să se aplice numai contractelor de servicii care prevăd obligația consumatorului de a plăti un anumit preț.

(38)  Articolul 16 litera (m) din Directiva 2011/83/UE prevede o exceptare de la dreptul de retragere pentru conținutul digital care nu este livrat pe un suport material în cazul în care consumatorul și-a dat acordul prealabil cu privire la începerea prestării înainte de expirarea perioadei de retragere și a confirmat că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere. Articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/83/UE prevede o sancțiune contractuală atunci când această cerință nu este îndeplinită de către comerciant, și anume consumatorul nu trebuie să plătească pentru conținutul digital consumat. În consecință, cerința de a obține acordul expres și confirmarea din partea consumatorului este relevantă doar pentru conținutul digital care este furnizat în schimbul plății unui preț. Prin urmare, este necesar să se modifice articolul 16 litera (m) pentru ca cerința obținerii, de către comercianți, a acordului prealabil și a confirmării din partea consumatorului să se aplice numai contractelor de servicii care prevăd obligația consumatorului de a plăti un anumit preț.

(39)  Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE stabilește cerințe de informare pentru „invitația de a cumpăra” un produs la un anumit preț. Aceste cerințe de informare se aplică deja în etapa de publicitate, în timp ce Directiva 2011/83/UE impune aceleași cerințe de informare, precum și altele mai detaliate într-o etapă precontractuală ulterioară (și anume imediat înainte de încheierea contractului de către consumator). În consecință, comercianții pot avea obligația de a furniza aceleași informații în etapa de publicitate (de exemplu într-un anunț publicitar online pe o platformă de comunicare) și în etapa precontractuală (de exemplu pe paginile magazinelor lor online).

(40)  Cerințele de informare prevăzute la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE includ informarea consumatorului cu privire la politica de soluționare a reclamațiilor aplicată de comerciant. Potrivit constatărilor acțiunii de verificare a adecvării, aceste informații au cea mai mare relevanță în etapa precontractuală, care este reglementată de Directiva 2011/83/UE. Cerința, prevăzută în Directiva 2005/29/CE, de a furniza aceste informații în invitațiile de cumpărare din etapa de publicitate ar trebui, prin urmare, să fie eliminată.

(41)  Articolul 6 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2011/83/UE impune comercianților să ofere consumatorilor informații precontractuale cu privire la dreptul de retragere, inclusiv formularul tipizat de retragere prevăzut în partea B a anexei I la directivă. Articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE prevede cerințe privind informații precontractuale mai simple în cazul în care contractul este încheiat prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informațiilor, de exemplu telefonic, prin intermediul serviciilor de asistență pentru cumpărături cu comandă vocală sau prin SMS. Informațiile precontractuale obligatorii care trebuie să fie furnizate despre sau prin intermediul mijlocului respectiv de comunicare la distanță includ informațiile privind dreptul de retragere menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (h). În consecință, acestea includ și furnizarea formularului tipizat de retragere prevăzut în partea B a anexei I la directivă. Cu toate acestea, furnizarea formularului de retragere este imposibilă atunci când contractul este încheiat prin mijloace precum telefonul sau un serviciu de asistență pentru cumpărături cu comandă vocală și s-ar putea să nu fie posibilă din punct de vedere tehnic, într-o formă ușor de utilizat, prin alte mijloace de comunicare la distanță vizate la articolul 8 alineatul (4). Prin urmare, este oportun să se excludă furnizarea formularului de retragere din informațiile pe care comercianții trebuie să le furnizeze în orice caz direct prin mijloacele specifice de comunicare la distanță utilizate pentru încheierea contractului în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE sau prin intermediul acestora.

(42)  Articolul 16 litera (a) din Directiva 2011/83/UE prevede o exceptare de la dreptul de retragere pentru contractele de prestări de servicii care au fost executate integral dacă executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului și după ce acesta a confirmat că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului de către comerciant. În schimb, articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE, care se referă la obligațiile comerciantului în situațiile în care executarea contractului a început înainte de expirarea perioadei de retragere, impun comercianților să obțină numai acordul prealabil expres al consumatorului, nu și confirmarea că acesta a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului. Pentru a asigura coerența dintre dispozițiile juridice menționate mai sus, este necesar să se adauge la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE obligația comerciantului de a obține din partea consumatorului confirmarea că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului. În plus, formularea articolului 16 litera (a) ar trebui adaptată la modificările aduse articolului 7 alineatul (3) și articolului 8 alineatul (8), astfel încât cerința obținerii, de către comercianți, a acordului prealabil al consumatorului să se aplice numai contractelor de servicii care prevăd obligația consumatorului de a plăti un anumit preț. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu aplica la contractele de prestări de servicii cerința de a obține din partea consumatorului confirmarea că a luat cunoștință de faptul că dreptul de retragere se pierde după executarea contractelor în cazul cărora consumatorul a solicitat în mod expres o vizită din partea comerciantului, în vederea efectuării unor lucrări de reparație. Articolul 16 litera (c) din Directiva 2011/83/UE prevede o excepție de la dreptul de retragere în cazul furnizării de bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar. Excepția vizează, de exemplu, fabricarea și instalarea mobilierului personalizat la domiciliul clientului, atunci când este furnizat în baza unui singur contract de vânzare.

(43)  Ar trebui ca excepția de la dreptul de retragere prevăzută la articolul 16 litera (b) din Directiva 2011/83/UE să fie aplicabilă și contractelor de livrare individuală de energie din afara rețelei, deoarece prețul acesteia depinde de fluctuațiile de pe piețele de materii prime sau de energie, care nu pot fi controlate de comerciant și care pot apărea în perioada de retragere.

(44)  Articolul 14 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE prevede condițiile în care, în cazul exercitării dreptului de retragere, consumatorul nu suportă costurile pentru prestarea de servicii, furnizarea de utilități publice și furnizarea de conținut digital care nu este livrat pe un suport material. Dacă una dintre condițiile respective este îndeplinită, consumatorul nu trebuie să plătească prețul serviciului, al utilităților publice sau al conținutului digital primit înainte de exercitarea dreptului de retragere. În ceea ce privește conținutul digital, una dintre aceste condiții necumulative în temeiul articolului 14 alineatul (4) litera (b) punctul (iii) este neconfirmarea contractului, inclusiv neconfirmarea acordului prealabil expres al consumatorului pentru a începe executarea contractului înainte de expirarea perioadei de retragere și neconfirmarea faptului că acesta a luat cunoștință de faptul că își pierde dreptul de retragere ca urmare a exprimării acordului respectiv. Cu toate acestea, această condiție nu este inclusă printre condițiile de pierdere a dreptului de retragere de la articolul 16 litera (m), creând incertitudine în ceea ce privește posibilitatea consumatorului de a invoca articolul 14 alineatul (4) litera (b) punctul (iii) atunci când sunt îndeplinite celelalte două condiții prevăzute la articolul 14 alineatul (4) litera (b) și, ca urmare, dreptul de retragere se pierde în temeiul articolului 16 litera (m). Prin urmare, condiția prevăzută la articolul 14 alineatul (4) litera (b) punctul (iii) ar trebui adăugată la articolul 16 litera (m), pentru a permite consumatorului să își exercite dreptul de retragere în cazul în care această condiție nu este îndeplinită și, în consecință, solicitarea se întemeiază pe drepturile prevăzute la articolul 14 alineatul (4).

(45)  Comercianții pot personaliza prețul ofertelor pentru anumiți consumatori sau anumite categorii de consumatori, pe baza unui proces decizional automatizat și de stabilire a profilului comportamental al consumatorilor, care permite comercianților să evalueze puterea de cumpărare a acestora. Prin urmare, consumatorii ar trebui să fie informați cu claritate atunci când prețul care le este prezentat este personalizat pe baza unei decizii automatizate, astfel încât să poată ține seama de posibilele riscuri atunci când iau decizia. În consecință, la Directiva 2011/83/UE ar trebui adăugată o cerință specifică de informare, pentru a informa consumatorul atunci când prețul este personalizat printr-un proces decizional automatizat. Această cerință de informare nu ar trebui să se aplice unor tehnici cum ar fi stabilirea „dinamică” sau „în timp real” a prețurilor, care implică modificarea lor într-un mod foarte flexibil și rapid, ca răspuns la cererile pieței, în cazul în care tehnicile respective nu implică personalizarea pe baza procesului decizional automatizat. Această cerință de informare nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(24), care prevede, printre altele, dreptul persoanei de a nu fi supusă în mod individual procesului decizional automatizat, inclusiv stabilirii de profiluri.

(46)  Având în vedere evoluțiile tehnologice, este necesar să se elimine mențiunea privind numărul de fax din lista mijloacelor de comunicare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83/UE, deoarece faxul este utilizat rar și în mare măsură învechit.

(47)  Consumatorii se bazează din ce în ce mai mult pe recenziile și recomandările altor consumatori atunci când iau decizii de cumpărare. În cazul în care comercianții oferă acces la recenziile consumatorilor, ei ar trebui să prezinte informații despre aplicarea unor procese sau proceduri care să garanteze că recenziile publicate aparțin unor consumatori care au achiziționat și au utilizat produsele. Dacă sunt aplicate astfel de procese sau proceduri, ele ar trebui să furnizeze consumatorilor informații clare cu privire la modul în care sunt prelucrate recenziile, de exemplu dacă sunt publicate toate recenziile, fie pozitive, fie negative, sau dacă acestea au fost sponsorizate sau influențate de o relație contractuală cu un comerciant. În plus, atunci când nu au fost luate măsuri rezonabile și proporționale pentru a verifica dacă recenziile aparțin unor consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsul, folosirea unor declarații potrivit cărora recenziile aparțin unor astfel consumatori ar trebui să fie considerată practică comercială neloială, menită să inducă în eroare consumatorii. Astfel de măsuri ar putea include, de exemplu, mijloace tehnice de verificare a credibilității persoanei care postează o recenzie sau solicitarea de informații cu scopul de a se verifica dacă consumatorul a achiziționat sau a utilizat efectiv produsul.

(48)  Dispozițiile privitoare la recenziile și atestările consumatorilor nu aduc atingere practicii publicitare curente și legitime care constă în formularea unor afirmații exagerate sau care nu sunt concepute spre a fi interpretate în sens literal.

(49)  De asemenea, comercianților ar trebui să li se interzică atât să publice recenzii și atestări false ale consumatorilor, cum ar fi aprecieri („like”) pe platformele de comunicare socială, sau să însărcineze alte persoane să facă acest lucru pentru a-și promova produsele, cât și să manipuleze recenziile și atestările consumatorilor, de exemplu prin publicarea doar a celor pozitive și eliminarea celor negative. Astfel de situații se pot crea și prin extrapolarea atestărilor de pe platformele sociale atunci când interacțiunea pozitivă a unui utilizator cu un anumit conținut online este legată de un conținut diferit, dar conex, sau transferată acestuia, ceea ce creează aparența unei atitudini pozitive a utilizatorului respectiv față de acest din urmă conținut.

(50)  Comercianților ar trebui să li se interzică să vândă consumatorilor bilete la evenimente culturale și sportive pe care le-au achiziționat utilizând programe cum ar fi „boții”, care le permit să cumpere bilete peste limitele tehnice impuse de vânzătorul primar sau să ocolească orice alte mijloace tehnice instituite de vânzătorul primar pentru a asigura tuturor persoanelor accesul la bilete. Această interdicție specifică nu aduce atingere niciunei alte măsuri naționale pe care statele membre o pot lua pentru a proteja interesele legitime ale consumatorilor și pentru a asigura politica culturală și accesul larg al tuturor persoanelor la evenimente culturale și sportive, cum ar fi reglementarea prețului de revânzare al biletelor.

(51)  Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează libertatea de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale. Cu toate acestea, practicile de marketing din statele membre pentru bunuri prezentate ca fiind identice, deși, în realitate, acestea au o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite, ar putea induce consumatorii în eroare și i-ar putea determina să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.

(52)  O astfel de practică poate fi, așadar, calificată drept o încălcare a Directivei 2005/29/CE pe baza unei evaluări de la caz la caz a elementelor relevante. Pentru a facilita aplicarea legislației existente de către autoritățile statelor membre responsabile cu protecția consumatorilor și siguranța alimentară, s-au oferit orientări referitoare la aplicarea normelor UE în vigoare în situațiile de calitate diferențiată a produselor alimentare ▌ în nota Comisiei din 26.9.2017 privind aplicarea legislației UE în domeniul alimentelor și al protecției consumatorilor în cazul aspectelor legate de calitatea diferențiată a produselor – Cazul specific al produselor alimentare.(25) În acest context, Centrul Comun de Cercetare al Comisiei a prezentat o abordare comună pentru efectuarea de teste comparative asupra produselor alimentare ▌(26).

(53)  Cu toate acestea, experiența în materie de punere în aplicare a demonstrat că, în lipsa unei dispoziții explicite, le-ar putea fi neclar consumatorilor, comercianților și autorităților naționale competente care practici comerciale ar putea contraveni Directivei 2005/29/CE. Prin urmare, Directiva 2005/29/CE ar trebui să fie modificată cu scopul de a se asigura securitate juridică atât pentru comercianți, cât și pentru autoritățile de aplicare a legii, prin abordarea explicită a practicilor de marketing care prezintă un bun ca fiind identic cu un bun comercializat în ▌alte state membre, în cazul în care bunul respectiv are o compoziție și caracteristici semnificativ diferite. Autoritățile competente ar trebui să evalueze și să abordeze astfel de practici de la caz la caz, în conformitate cu dispozițiile directivei menționate. În evaluarea sa, autoritatea competentă ar trebui să țină seama de măsura în care o astfel de diferențiere poate fi identificată ușor de consumatori, de dreptul comerciantului de a adapta bunurile de aceeași marcă pentru diferite piețe geografice din cauza unor factori legitimi și obiectivi, cum ar fi legislația națională, disponibilitatea sau caracterul sezonier al materiilor prime ▌ori strategiile voluntare menite să îmbunătățească accesul la alimente sănătoase și nutritive, precum și de dreptul comerciantului de a oferi bunuri de aceeași marcă în ambalaje cu o greutate sau un volum diferit pe piețe geografice diferite. Autoritățile competente ar trebui să evalueze, analizând disponibilitatea și caracterul adecvat al informațiilor, dacă această diferențiere este ușor de identificat de către consumatori. Este importantă informarea consumatorilor cu privire la diferențierea bunurilor ca urmare a unor factori legitimi și obiectivi. Comercianții ar trebui să aibă libertatea de a furniza astfel de informații în diferite moduri care să le permită consumatorilor să aibă acces la informațiile necesare. În general, comercianții ar trebui să dea prioritate altor metode decât inscripționarea pe etichete. Normele sectoriale relevante ale Uniunii și normele privind libera circulație a mărfurilor trebuie respectate.

(54)  În timp ce vânzările în afara spațiilor comerciale constituie un canal de vânzare legitim și consacrat, la fel ca și vânzarea în cadrul spațiilor comerciale ale comerciantului și vânzarea la distanță, unele practici de marketing sau de vânzare deosebit de agresive sau înșelătoare din contextul vizitelor la domiciliul consumatorului ▌sau ▌al deplasărilor comerciale astfel cum se precizează la articolul 2 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE pot pune presiune asupra consumatorilor pentru a face achiziții de bunuri sau servicii pe care altfel nu le-ar cumpăra și/sau achiziții la prețuri excesive și care implică adesea plata imediată. Astfel de practici vizează adesea persoanele în vârstă sau alți consumatori vulnerabili. Unele state membre consideră că aceste practici sunt nedorite și că este necesar să se limiteze anumite forme și aspecte ale vânzărilor în afara spațiilor comerciale în sensul Directivei 2011/83/UE, cum ar fi practicile de marketing agresive și înșelătoare sau vânzarea unui produs în cadrul unei vizite nesolicitate la domiciliul consumatorului sau ▌în cadrul deplasărilor comerciale. Atunci când se impun astfel de restricții din alte motive decât protecția consumatorilor, interesul public sau respectarea vieții private a consumatorilor, care este protejată prin articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ele nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2005/29/CE.

(55)  Prin urmare, în conformitate cu principiul subsidiarității și pentru a facilita asigurarea respectării legislației, ar trebui precizat că Directiva 2005/29/CE nu aduce atingere libertății statelor membre de a adopta dispoziții naționale pentru o mai bună protecție a intereselor legitime ale consumatorilor în fața practicilor comerciale neloiale, în contextul vizitelor nesolicitate efectuate la domiciliul lor de către un comerciant pentru a le oferi sau vinde produse sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau de a vinde produse consumatorilor, atunci când aceste dispoziții sunt justificate de motive privind protecția consumatorului. Orice astfel de dispoziții ar trebui să fie proporționale și nediscriminatorii și nu ar trebui să interzică aceste canale de vânzare ca atare. Dispozițiile naționale adoptate de statele membre ar putea, de exemplu, să definească intervalul orar în care să nu fie permise vizite la domiciliul consumatorilor fără solicitarea expresă a acestora sau să interzică în totalitate astfel de vizite, atunci când consumatorul a indicat în mod vizibil că nu sunt acceptabile, sau să recomande procedura de plată. În plus, astfel de dispoziții ar putea stabili norme de protecție mai stricte în domeniile armonizate prin Directiva 2011/83/UE. Prin urmare, Directiva 2011/83/UE ar trebui modificată pentru a permite statelor membre să adopte măsuri naționale care să ofere un termen mai lung pentru dreptul de retragere și să introducă derogări de la anumite excepții la dreptul de retragere. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a notifica toate dispozițiile naționale adoptate în această privință Comisiei, astfel încât Comisia să poată să pună aceste informații la dispoziția tuturor părților interesate și să monitorizeze caracterul proporțional și legalitatea măsurilor respective.

(56)  În ceea ce privește practicile agresive și înșelătoare în contextul evenimentelor organizate în afara spațiului comercial, Directiva 2005/29/CE nu aduce atingere niciunei condiții legate de regimul de stabilire sau de autorizare pe care statele membre le pot impune comercianților. În plus, Directiva 2005/29/CE nu aduce atingere dreptului contractual național și nici, în special, normelor privind valabilitatea, încheierea sau efectele contractelor. Practicile agresive și înșelătoare în contextul evenimentelor organizate în afara spațiului comercial pot fi interzise sub rezerva unei evaluări de la caz la caz, în conformitate cu articolele 5-9 din Directiva 2005/29/CE. În plus, Anexa I la Directiva 2005/29/CE conține o interdicție generală a practicilor prin care comerciantul creează impresia că nu acționează în scopuri legate de profesia sa și a practicilor care creează impresia că consumatorul nu poate părăsi spațiul înainte de a încheia un contract. Comisia ar trebui să evalueze în ce măsură normele actuale oferă un nivel adecvat de protecție a consumatorilor și instrumente prin care statele membre să poată aborda în mod eficace astfel de practici.

(57)  În consecință, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern în domeniul dreptului contractelor în ceea ce privește aspectele care privesc dreptul contractelor care nu sunt reglementate de prezenta directivă. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care reglementează, de exemplu, încheierea sau valabilitatea unui contract în cazuri precum lipsa consimțământului sau activitatea comercială neautorizată.

(58)  Pentru a se asigura accesul cetățenilor la informații actualizate privind drepturile consumatorilor și măsurile reparatorii la nivelul Uniunii, punctul de contact online care urmează să fie deschis de Comisie ar trebui să fie, pe cât posibil, intuitiv, funcțional pe telefonul mobil, ușor accesibil și simplu de utilizat de către toți cetățenii, inclusiv de către persoanele cu handicap („proiectarea pentru toți”).

(59)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(27), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor de transpunere unul sau mai multe documente în care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(60)  Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume o mai bună asigurare a respectării legislației în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acesteia, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, ci, datorită caracterului specific al problemei, care afectează întreaga Uniune, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2005/29/CE

Directiva 2005/29/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) «produs » înseamnă orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, servicii digitale și conținut digital, precum și drepturi și obligații;”;

"

(b)  se adaugă următoarele litere:"

„(m) «clasificare» înseamnă vizibilitatea relativă conferită produselor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către comerciant, indiferent de mijloacele tehnologice utilizate pentru o astfel de prezentare, organizare sau comunicare;

   (n) «piață online» înseamnă un serviciu care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu alți comercianți sau consumatori care utilizează un software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicație gestionată de către sau în numele unui comerciant.”;

"

2.  La articolul 3, alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text: ▌"

„(5)Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte dispoziții care să protejeze interesele legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un comerciant la domiciliul unui consumator sau ▌al excursiilor în scopuri comerciale organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor.Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.

(6)   Statele membre notifică fără întârziere Comisiei dispozițiile de drept intern aplicate în temeiul alineatului (5), precum și modificările ulterioare ale acestora. Comisia publică aceste informații pe un site web specific, asigurându-se că sunt accesibile cu ușurință consumatorilor și comercianților.”;

"

3.  La articolul 6 alineatul (2), se adaugă următoarea literă:"

(c) orice activitate de marketing al unui bun, într-un stat membru, ca fiind identic cu un bun comercializat în ▌alte state membre, deși bunul respectiv are o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de factori legitimi și obiectivi.”;

"

4.   ▌ Articolul 7 ▌se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

(d) modalitățile de plată, livrare și executare, în cazul în care diferă de condițiile de diligență profesională;”;

"

(ii)  se adaugă următoarea literă:"

„(f) pentru produsele oferite pe piețele online, indiferent dacă partea terță care oferă produsele este sau nu un comerciant , pe baza declarației respectivei părți terțe pe piața online.”;

"

(b)  Se introduce următorul alineat:"

„(4a) Atunci când se oferă consumatorilor posibilitatea de a căuta produse oferite de diferiți comercianți sau de consumatori pe baza unei căutări sub formă de cuvinte-cheie, fraze sau alte date de intrare, indiferent de locul în care se pot încheia tranzacțiile în cele din urmă, informațiile generale – puse la dispoziție într-o secțiune specifică a interfeței online care să fie direct și ușor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate rezultatele căutării – privind principalii parametri care determină clasificarea produselor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate și privind importanța relativă a acestor parametri, raportată la alți parametri, sunt considerate semnificative. Prezentul alineat nu se aplică furnizorilor de motoare de căutare online, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) 2019/... *(28).

__________________

* Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din … (JO ...).”;

"

(c)  se adaugă următorul alineat:"

„(6) În cazul în care un comerciant oferă acces la recenziile consumatorilor privind produsele, informațiile care indică dacă și cum garantează comerciantul că recenziile publicate provin de la consumatori care au achiziționat sau au utilizat produsul sunt considerate semnificative.”;

"

5.  Se introduce următorul articol ▌:"

„Articolul 11a

Măsuri reparatorii

(1)  ▌Consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale au acces la măsuri reparatorii proporționale și efective, printre care și despăgubiri pentru daunele suferite și, dacă este cazul, reducerea prețului sau încetarea contractului. Statele membre pot stabili condițiile de aplicare și efectele acestor măsuri reparatorii. Statele membre pot lua în considerare, după caz, gravitatea și natura practicii comerciale neloiale, daunele suferite de consumator și alte circumstanțe relevante.

(2)  Aceste măsuri reparatorii nu au impact asupra aplicării altor măsuri reparatorii aflate la dispoziția consumatorilor în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.”;

"

.6. Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 13

Sancțiuni

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că ▌următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata ▌încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de comerciant;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse comerciantului pentru aceeași încălcare în alte state membre, în cazurile transfrontaliere în care sunt disponibile informații cu privire la astfel de sancțiuni prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care trebuie impuse sancțiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ fie posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative, fie inițierea unor proceduri judiciare pentru aplicarea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim trebuind să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză. Fără a aduce atingere regulamentului respectiv, din motive constituționale naționale, statele membre pot limita aplicarea de amenzi la următoarele cazuri:

   (a) încălcarea articolelor 6, 7, 8, 9 și a anexei I; și
   (b) utilizarea în continuare de către comerciant a unei practici comerciale care a fost considerată neloială de către autoritatea sau instanța națională competentă, în cazul în care încălcarea nu este vizată de litera (a).

(4)  în cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (3), însă informațiile privind cifra de afaceri anuală a comerciantului nu sunt disponibile, statele membre introduc posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puțin 2 milioane EUR.

(5)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”;

"

7.  ▌ Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul punct:"

„11a. furnizarea de rezultate ca răspuns la o căutare efectuată online de către un consumator, fără a menționa în mod clar existența unei publicități plătite sau a unei plăți specifice pentru asigurarea unei clasificări mai bune a produselor în cadrul rezultatelor căutării.”;

"

(b)  se introduc următoarele puncte:"

„23a. revânzarea de bilete către consumatori în cazul în care comerciantul le-a achiziționat utilizând mijloace automate pentru a eluda orice limitare impusă privind numărul de bilete pe care o persoană le poate cumpăra sau orice alte reguli aplicabile achiziționării de bilete.

23b.  afirmarea faptului că recenziile privind un produs provin de la consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsul, fără a lua măsuri rezonabile și proporționale pentru a verifica dacă aceste recenzii provin de la consumatorii respectivi.

23c.  prezentarea sau însărcinarea unei alte persoane juridice sau fizice cu prezentarea de recenzii sau opinii false ca venind din partea unor consumatori sau falsificarea recenziilor sau opiniilor unor consumatori pentru a promova anumite produse.”.

"

Articolul 2

Modificări ale Directivei 2011/83/UE

Directiva 2011/83/UE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:"

„3. «bunuri» înseamnă bunuri astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului*(29);

__________________

* Directiva (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului din ... (JO...).”;

"

(b)   se introduce următorul punct ▌:"

„4a. ‘«date cu caracter personal» înseamnă date cu caracter personal astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 ▌din Regulamentul (UE) 2016/679;";

"

(c)   punctele 5 și 6 se înlocuiesc cu următorul text:"

5. «contract de vânzare» înseamnă orice contract în temeiul căruia comerciantul transferă sau se angajează să transfere proprietatea asupra unor bunuri către consumator, inclusiv orice contract care are drept obiect atât bunuri, cât și servicii;

   6. ‘«contract de servicii» înseamnă orice contract, altul decât un contract de vânzare, în temeiul căruia comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze un serviciu consumatorului, ▌inclusiv un serviciu digital;”;

"

(d)   punctul 11 se înlocuiește cu următorul text:"

„11. «conținut digital» înseamnă conținut digital astfel este definit la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului*(30);”;

__________________

* Directiva (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului din ... (JO...).”;

"

(e)   se adaugă următoarele puncte:"

„ ▌ 16. «serviciu digital» înseamnă servicii digitale astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2019/...(31)++;

   17. ‘«piață online» înseamnă un prestator de servicii ▌care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu alți comercianți sau consumatori care utilizează un software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicație gestionată de către sau în numele unui comerciant;
   18. «furnizor de piață online» înseamnă orice furnizor de servicii care pune la dispoziția consumatorilor o piață online;

   19. «compatibilitate» înseamnă compatibilitate astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Directiva (UE) 2019/...(32);
   20. «funcționalitate» înseamnă funcționalitate astfel cum este definită la articolul 2 punctul 11 din Directiva (UE) 2019/..+;
   21. «interoperabilitate» înseamnă interoperabilitate astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2019/...+.”;

"

2.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Prezenta directivă se aplică, conform condițiilor și în limitele stabilite în dispozițiile sale, oricărui contract încheiat între un comerciant și un consumator, prin care consumatorul plătește sau se angajează să plătească prețul prevăzut. Ea se aplică contractelor de furnizare a apei, gazelor, energiei electrice sau încălzirii centralizate, inclusiv de către furnizorii publici, în măsura în care aceste utilități sunt furnizate pe bază contractuală.”;

"

(b)  se introduce următorul alineat:"

„(1a) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conținut digital care nu este livrat pe un suport material sau un serviciu digital, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal, cu excepția cazului în care datele cu caracter personal furnizate de consumator sunt prelucrate de către comerciant exclusiv pentru furnizarea conținutului digital care nu este livrat pe un suport material, pentru un serviciu digital în conformitate cu prezenta directivă sau pentru ca comerciantul să respecte cerințele legale la care este supus, iar comerciantul nu prelucrează aceste date în niciun alt scop.”;

"

(c)  alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (k) se înlocuiește cu următorul text:"

„(k) de prestare a unor servicii de transport de persoane, cu excepția articolului 8 alineatul (2) și a articolelor 19, 21 și 22;”;

"

(ii)  se adaugă următoarea literă:"

„(n) niciunui bun vândut prin executare silită sau în alt mod, prin autoritatea legii.”;

"

3.  La ▌la articolul 5, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) în plus față de o mențiune a existenței unei garanții legale de conformitate pentru bunuri, conținut digital și servicii digitale, existența și condițiile privind serviciile postvânzare și garanțiile comerciale, după caz;”;

"

(b)  literele (g) și (h) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(g) atunci când este cazul, funcționalitatea, inclusiv măsurile tehnice de protecție aplicabile, a bunurilor cu elemente digitale, a conținuturilor digitale și a serviciilor digitale;

   (h) atunci când este cazul, orice compatibilitate și interoperabilitate relevante ale bunurilor cu elemente digitale, ale conținuturilor digitale și ale serviciilor digitale cu componentele hardware și software ▌ de care comerciantul are cunoștință sau se poate presupune în mod rezonabil că are cunoștință.”;

"

4.  ▌Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

(c) adresa geografică la care este stabilit comerciantul, precum și numărul său de telefon și adresa sa de e-mail. În plus, în cazul în care comerciantul oferă alte mijloace de comunicare online care să garanteze că consumatorul poate să păstreze orice corespondență scrisă, inclusiv data și ora acestei corespondențe, cu comerciantul pe un suport durabil, informațiile includ și detalii referitoare la aceste alte mijloace. Toate aceste mijloace de comunicare oferite de comerciant permit consumatorului să contacteze rapid comerciantul și să comunice în mod eficient cu acesta. Atunci când este cazul, comerciantul furnizează, de asemenea, adresa geografică și identitatea comerciantului în contul căruia acționează.”;

"

(ii)  Se introduce următorul punct:"

„(ea) dacă este cazul, faptul că prețul a fost personalizat pe baza procesului automatizat de luare a deciziilor;”;

"

(iii)  litera (l) se înlocuiește cu următorul text:"

„(l) o mențiune referitoare la existența unei garanții legale privind conformitatea bunurilor, a conținuturilor și serviciilor digitale;”;

"

(iv)  literele (r) și (s) se înlocuiesc cu următorul text:"

(r) atunci când este cazul, funcționalitatea bunurilor cu elemente digitale, a conținutului digital și a serviciilor digitale, inclusiv măsurile tehnice de protecție aplicabile;

   (s) atunci când este cazul, orice compatibilitate și interoperabilitate relevante ale bunurilor cu elemente digitale, ale conținuturilor digitale și ale serviciilor digitale cu componentele hardware și software ▌de care comerciantul are cunoștință sau se poate presupune în mod rezonabil că are cunoștință”;

"

(b)  Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Informațiile menționate la alineatul (1) literele (h), (i) și (j) pot fi furnizate utilizând modelul de instrucțiuni privind retragerea, prevăzut la anexa I partea A. Comerciantul respectă cerințele în materie de informare stabilite la alineatul (1) literele (h), (i) și (j) dacă a furnizat consumatorului aceste instrucțiuni, corect completate. Trimiterile la perioada de retragere de 14 de zile din modelul de instrucțiuni privind retragerea, prevăzut în anexa I partea (A), se înlocuiesc cu trimiteri la o perioadă de retragere de 30 de zile, în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu articolul 9 alineatul (1a)”;

"

5.  Se introduce următorul articol ▌:"

Articolul 6a

Cerințe suplimentare de informații specifice pentru contractele încheiate pe piețele online

(1)  Înainte ca un contract la distanță sau orice ofertă similară de pe o piață online să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, furnizorul de pe piața online furnizează, fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2005/29/CE, următoarele informații, într-un mod clar și ușor de înțeles și adecvat mijloacelor de comunicare la distanță:

   (a) informații generale puse la dispoziție într-o secțiune specifică a interfeței online, care să fie direct și ușor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate ofertele, privind principalii parametri care determină clasificarea ofertelor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate de acesta pe piața online, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Directiva 2005/29/CE și importanța relativă a acestor parametri raportată la alți parametri;
   (b) dacă partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital este sau nu un comerciant, pe baza declarației pe care partea terță respectivă a transmis-o pieței online;
   (c) dacă partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital nu este un comerciant, faptul că drepturile consumatorilor care decurg din legislația Uniunii în materie de protecție a consumatorilor nu se aplică ▌contractului încheiat ▌; ▌
   (d) dacă este cazul, modul în care obligațiile legate de contract sunt partajate de partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital și furnizorul pieței online. Aceste informații nu aduc atingere responsabilității pe care piața online sau comerciantul o poate avea în legătură cu contractul în temeiul unui alt act legislativ național sau al Uniunii.

(2)  fără a aduce atingere Directivei 2000/31/CE, acest articol nu împiedică statele membre să impună cerințe suplimentare în materie de informare pentru piețele online. Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.”;

"

6.   La articolul 7, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

(3) În cazul în care consumatorul dorește ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), iar contractul creează o obligație de plată pentru consumator, comerciantul solicită consumatorului să formuleze o astfel de cerere expresă pe un suport durabil. De asemenea, comerciantul îi solicită consumatorului să recunoască că, odată ce contractul a fost executat integral de către comerciant, consumatorul nu mai are dreptul de retragere.”;

"

7.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) În cazul în care contractul este încheiat printr-un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, comerciantul furnizează direct prin mijlocul de comunicare respectiv sau prin intermediul acestuia, înaintea încheierii contractului, cel puțin informațiile precontractuale referitoare la principalele caracteristici ale bunului sau serviciului, identitatea comerciantului, prețul total, dreptul la retragere, durata contractului și, în cazul contractelor pe durată nedeterminată, modalitățile de încetare a contractului, prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (e), (h) și, respectiv, (o), cu excepția formularului tipizat de retragere prevăzut în anexa I partea B, menționat la litera (h). Celelalte informații menționate la articolul 6 alineatul (1), inclusiv formularul de retragere, sunt furnizate consumatorului de comerciant într-un mod adecvat, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.”;

"

(b)  alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:"

„(8) În cazul în care consumatorul dorește ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), iar contractul creează o obligație de plată pentru consumator, comerciantul solicită consumatorului să formuleze o cerere expresă. De asemenea, comerciantul îi solicită consumatorului să recunoască că, odată ce contractul a fost executat integral de către comerciant, consumatorul nu mai are dreptul de retragere.”;

"

8.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)  Se introduce următorul alineat:"

„(1a) Statele membre pot adopta norme conform cărora termenul de retragere de 14 zile menționat la alineatul (1) se extinde la 30 de zile pentru contractele încheiate în contextul vizitelor nesolicitate efectuate la domiciliul lor de către un comerciant pentru a le oferi sau vinde produse sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, în scopul protejării intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare. Aceste norme trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.”;

"

(b)  la alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Fără a aduce atingere articolului 10, termenul de retragere menționat la alineatul (1) din prezentul articol expiră după 14 zile sau după 30 de zile în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu alineatul (1a) din prezentul articol, de la:”;

"

9.  La articolul 10, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În cazul în care comerciantul a transmis consumatorului informațiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 9 alineatul (2), perioada de retragere expiră în 14 zile sau după 30 de zile în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu articolul 9 alineatul (1a) de la data la care consumatorul primește informațiile respective.”;

"

10.  La articolul 13 se adaugă următoarele alineate:"

„(4) În ceea ce privește datele cu caracter personal ale consumatorului, comerciantul respectă obligațiile aplicabile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.

(5)  Comerciantul se abține de la utilizarea oricărui conținut, altul decât datele cu caracter personal, care a fost furnizat sau creat de consumator la utilizarea conținutului digital sau a serviciului digital furnizat de comerciant, cu excepția cazului în care acest conținut:

   (a) nu are nicio utilitate în afara contextului conținutului digital sau al serviciului digital furnizat de comerciant;
   (b) are legătură doar cu activitatea consumatorului atunci când folosește conținutul digital sau serviciul digital furnizat de comerciant;
   (c) a fost agregat cu alte date de către comerciant și nu poate fi dezagregat sau doar cu eforturi disproporționate; sau
   (d) a fost generat în comun de către consumator și alte persoane, iar alți consumatori pot continua să utilizeze conținutul.

(6)  Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (5) literele (a), (b) sau (c), comerciantul, la cererea consumatorului, pune la dispoziția acestuia orice conținut, altul decât datele cu caracter personal, care a fost furnizat sau creat de consumator la utilizarea conținutului digital sau a serviciului digital furnizat de comerciant.

(7)  Consumatorul are dreptul de a recupera conținutul digital respectiv gratuit, fără impedimente din partea comerciantului, într-o perioadă de timp rezonabilă și într-un format utilizat în mod curent și care poate fi citit automat.

(8)  În cazul retragerii din contract, comerciantul poate împiedica orice utilizare ulterioară a conținutului digital sau a serviciului digital de către consumator, în special prin interzicerea accesului consumatorului la conținutul digital sau la serviciul digital sau prin dezactivarea contului de utilizator al consumatorului, fără a aduce atingere alineatului (6).”;

"

11.  Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul alineat:"

„(2a) În cazul retragerii din contract, consumatorul se abține de la utilizarea conținutului digital sau a serviciului digital și de la punerea acestuia la dispoziția terților.”;

"

(b)  la alineatul (4) litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) consumatorul nu și-a dat acordul prealabil expres cu privire la începerea prestării înainte de sfârșitul perioadei de 14 zile sau 30 de zile menționate la articolul 9;”;

"

12.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

(a) contractele de servicii, după prestarea completă a serviciilor și, în cazul în care contractul creează o obligație de plată pentru consumator, dacă executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului și după ce acesta a confirmat că a luat cunoștință că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului de către comerciant;”;

"

(b)  litera (m) se înlocuiește cu următorul text:"

(m) contractele de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă executarea a început și, în cazul în care contractul creează o obligație de plată pentru consumator, dacă:

   (i) consumatorul și-a dat acordul prealabil expres pentru începerea executării în cursul perioadei de retragere;
   (ii) consumatorul a confirmat că a luat cunoștință că își va pierde dreptul de retragere; și
   (iii) comerciantul a furnizat confirmarea în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) sau cu articolul 8 alineatul (7).”;

"

(c)  se adaugă următoarele paragrafe:"

Statele membre pot acorda derogări de la excepțiile la dreptul de retragere stabilit la alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (e) pentru contractele încheiate în contextul vizitelor nesolicitate efectuate la domiciliul lor de către un comerciant pentru a le oferi sau vinde produse sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, în scopul protejării intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare. Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.

Statele membre pot stipula că consumatorul își pierde dreptul de retragere în cazul contractelor de servicii după ce serviciul a fost executat integral și dacă consumatorul a solicitat în mod expres o vizită din partea comerciantului în scopul efectuării de reparații, dacă executarea a început cu consimțământul prealabil expres al consumatorului, în cazul în care contractul prevede obligația consumatorului de a plăti un anumit preț.”;

"

13.  Articolul 24 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 24

Sancțiuni

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata sau efectele temporale ale încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de comerciant;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse comerciantului pentru aceeași încălcare în alte state membre în cazurile transfrontaliere în care informațiile cu privire la astfel de sancțiuni sunt disponibile prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care trebuie impuse sancțiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ fie posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative, fie posibilitatea de a iniția proceduri judiciare pentru impunerea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim trebuind să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză.

(4)  pentru cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (3), însă informațiile privind cifra de afaceri anuală a comerciantului nu sunt disponibile, statele membre introduc posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puțin 2 milioane EUR.

(5)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”;

"

14.  La articolul 29, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care un stat membru recurge la una dintre opțiunile normative menționate la articolul 3 alineatul (4), articolul 6 alineatul (7), articolul 6 alineatul (8), articolul 7 alineatul (4), articolul 8 alineatul (6), articolul 9 alineatele (1a) și (3) și articolul 16 al doilea paragraf, acesta informează Comisia până la ... [data de transpunere prevăzută la articolul 5 din prezenta directivă de modificare] și cu privire la orice modificare ulterioară a lor.”;

"

15.  Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)  partea A se modifică după cum urmează:

(i)  al treilea paragraf ▌din secțiunea „Dreptul de retragere” se înlocuiește cu următorul text:"

„Pentru a vă exercita dreptul de retragere, trebuie să ne informați [2] cu privire la decizia dumneavoastră de a vă retrage din prezentul contract utilizând o declarație neechivocă (de exemplu, o scrisoare trimisă prin poștă sau e‑mail). În acest scop, puteți folosi modelul de retragere alăturat; folosirea lui nu este însă obligatorie. [3]”;

"

(ii)  în secțiunea „Instrucțiuni de completare”, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:"

“ [2.] Introduceți numele dumneavoastră, adresa dumneavoastră fizică, numărul dumneavoastră de telefon și adresa de e‑mail.”;

"

(b)  în partea B, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:"

„Către [aici comerciantul își introduce numele, adresa fizică și ▌ adresa de e‑mail]:”.

"

Articolul 3

Modificări ale Directivei 93/13/CEE

Directiva 93/13/CEE se modifică după cum urmează:

Se introduce următorul articol ▌:"

Articolul 8b

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre pot restrânge aceste sancțiuni la situațiile în care clauzele contractuale sunt definite în mod expres în legislația națională ca abuzive în toate împrejurările sau în cazul în care un vânzător sau furnizor continuă să utilizeze clauze contractuale stabilite ca fiind abuzive într-o decizie finală adoptată în conformitate cu articolul 7 alineatul (2).

(3)  Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata sau efectele temporale ale încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de vânzător sau furnizor pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de vânzător sau furnizor;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de vânzător sau furnizor datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse vânzătorului sau furnizorului pentru aceeași încălcare în alte state membre în cazurile transfrontaliere în care informațiile cu privire la astfel de sancțiuni sunt disponibile prin mecanismul instituit de Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(4)  Fără a se aduce atingere alineatului (2), statele membre se asigură că, în cazul în care trebuie impuse sancțiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ fie posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative, fie a inițierii de proceduri judiciare pentru impunerea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim trebuind să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a vânzătorului sau furnizorului din statul membru sau statele membre în cauză.

(5)  pentru cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (4), însă informațiile privind cifra de afaceri anuală a vânzătorului sau furnizorului nu sunt disponibile, statele membre introduc posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puțin 2 milioane EUR.

(6)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”.

"

Articolul 4

Modificări ale Directivei 98/6/CE

Directiva 98/6/CE se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul articol:"

„Articolul 6a

(1)  Orice notificare de reducere a prețului indică prețul anterior aplicat de comerciant pentru o perioadă determinată, înainte de aplicarea reducerii de preț.

(2)  «Preț anterior» înseamnă prețul cel mai scăzut aplicat de comerciant pentru o perioadă de timp care nu poate fi mai scurtă de o lună înainte de aplicarea reducerii de preț.

(3)  Statele membre pot prevedea norme diferite pentru bunurile susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid.

(4)  Dacă produsul a fost prezent pe piață mai puțin de 30 de zile, statele membre pot prevedea, de asemenea, o perioadă de timp mai scurtă decât cea menționată la alineatul (2).

(5)  Dacă reducerea de preț este majorată treptat, statele membre pot prevedea ca prețul anterior să fie considerat prețul fără reducere înainte de prima aplicare a reducerii de preț.”;

"

(b)   Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 8

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata sau efectele temporale ale încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de comerciant;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse comerciantului pentru aceeași încălcare în alte state membre, în cazurile transfrontaliere în care sunt disponibile informații cu privire la astfel de sancțiuni prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”.

"

Articolul 5

Informații privind drepturile consumatorilor

Comisia se asigură că cetățenii care doresc informații cu privire la drepturile lor de consumatori sau la soluționarea extrajudiciară a litigiilor beneficiază de un punct de contact online, prin intermediul portalului digital unic instituit de Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului(33), care să le permită:

(a)  să aibă acces la informații actualizate clare, ușor de înțeles și ușor accesibile cu privire la drepturile lor în Uniune în materie de protecție a consumatorilor; și

(b)  să depună o plângere prin intermediul platformei de soluționare online a litigiilor, înființată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(34), și al Centrului European al Consumatorilor competent, în funcție de părțile implicate.

Articolul 6

Rapoartele Comisiei și revizuirea

Până la... [După 2 ani de la data aplicării], Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive. Raportul respectiv include în special o evaluare a dispozițiilor prezentei directive cu privire la:

(a)  manifestări organizate în locuri altele decât spațiul comercial al comerciantului; și

(b)  cazurile de mărfuri comercializate ca fiind identice, dar cu o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite, inclusiv atunci când aceste cazuri ar trebui să facă obiectul unor cerințe mai stricte, între care interdicția din anexa I la Directiva 2005/29/CE, și atunci când sunt necesare dispoziții mai detaliate privind informațiile referitoare la diferențierea bunurilor.

Acest raport este însoțit, după caz, de o propunere legislativă.

Articolul 7

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică, până la ... [24 de luni de la data adoptării], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Ele pun în aplicare aceste dispoziții începând cu data de ... [6 luni de la termenul de transpunere].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

(1)* TEXTUL NU A FĂCUT ÎNCĂ OBIECTUL FINALIZĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
(2)JO C 440, 6.12.2018, p. 66.
(3)Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2019.
(4)Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
(5)Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (JO L 110, 1.5.2009, p. 30).
(6)Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80, 18.3.1998, p. 27).
(7)Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
(8)Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).
(9)Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).
(10) Regulamentul (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului din ... (JO ...).
(11)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS nr/AA (2018/0112(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(12)++ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS nr/AA (2018/0112(COD)).
(13) Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).
(14)Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).
(15)Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1).
(16)Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2006/2004 și (UE) 2017/2394, precum și a Directivei 2009/22/CE (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1).
(17)Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
(18) Directiva (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului din ... (JO ...).
(19)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)) și în nota de subsol, numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(20)++ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(21)+ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD).
(22)+ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(23)+ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD).
(24)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(25) C(2017) 6532.
(26) https://ec.europa.eu/jrc/sites/jrcsh/files/eu_harmonised_testing_methodology__framework_for_selecting_and_testing_of_food_products_to_assess_quality_related_characteristics.pdf
(27)JO C 369, 17.12. 2011, p. 14.
(28)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS nr. /AA(2018/0112(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale regulamentului respectiv.
(29)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 27/19 (2015/0288(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(30)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(31)++ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(32)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(33) Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
(34) Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).

Ultima actualizare: 25 aprilie 2019Notă juridică