Index 
Texte adoptate
Marţi, 16 aprilie 2019 - Strasbourg 
Statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale ***I
 Aderarea UE la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice ***
 Acțiunile Uniunii în urma aderării la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice ***I
 Acordul UE-Filipine privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene ***
 Acordul internațional cu privire la uleiul de măsline și măslinele de masă ***
 Numirea unui membru al Curții de Conturi - Viorel Ștefan
 Numirea unei membre a Curții de Conturi - Ivana Maletić
 Protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii ***I
 Distribuția transfrontalieră a fondurilor de plasament colectiv (directivă) ***I
 Facilitarea distribuției transfrontaliere a fondurilor de plasament colectiv (regulament) ***I
 Regulamentul privind cerințele de capital (regulament) ***I
 Directiva privind cerințele de capital (directivă) ***I
 Capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pentru instituțiile de credit și întreprinderile de investiții (regulament) ***I
 Capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (directivă) ***I
 Titlurile garantate cu obligațiuni suverane ***I
 Autoritățile europene de supraveghere și piețele financiare ***I
 Supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și înființarea unui Comitet european pentru risc sistemic ***I
 Piețele instrumentelor financiare și accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) ***I
 Supravegherea prudențială a firmelor de investiții (directivă) ***I
 Cerințele prudențiale pentru firmele de investiții (regulament) ***I
 Transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană ***I
 Autoritatea Europeană a Muncii ***I
 Conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice ***I
 Regulamentul privind statisticile europene referitoare la întreprinderi ***I
 Investigațiile efectuate de OLAF și cooperarea cu Parchetul European ***I
 Instituirea instrumentului de sprijin financiar pentru echipamente de control vamal ***I
 Instituirea programului „Vamă” pentru cooperare în domeniul vamal ***I
 Comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi ***I
 Un cadru comun pentru statisticile europene referitoare la persoane și gospodării ***I
 Cadrul de interoperabilitate între sistemele de informații ale UE în domeniul frontierelor și vizelor ***I
 Cadrul de interoperabilitate între sistemele de informații ale UE în domeniul cooperării polițienești și judiciare, al azilului și al migrației ***I
 O rețea europeană de ofițeri de legătură în materie de imigrație ***I
 Cerințele pentru omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește siguranța generală ***I

Statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale ***I
PDF 250kWORD 71k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale (COM(2018)0307 – C8-0182/2018 – 2018/0154(COD))
P8_TA-PROV(2019)0359A8-0395/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0307),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0182/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0395/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 2
(2)  Pentru a răspunde unor nevoi noi în Uniune în domeniul statisticilor privind azilul și migrația aleasă și deoarece caracteristicile fenomenului migrației se schimbă rapid, este necesar un cadru care să permită un răspuns rapid la nevoile în schimbare în ceea ce privește statisticile privind azilul și migrația aleasă.
(2)  Pentru a răspunde unor nevoi noi în Uniune în domeniul statisticilor privind migrația și protecția internațională și deoarece caracteristicile mișcărilor migratorii se schimbă rapid, este necesar un cadru care să permită un răspuns rapid la nevoile în schimbare în ceea ce privește statisticile privind migrația și protecția internațională.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 2 a (nou)
(2a)  Dată fiind natura diversă și în permanentă schimbare a fluxurilor migratorii actuale, pentru a pute înțelege realitatea, pentru a identifica vulnerabilitățile și inegalitățile și pentru a oferi factorilor de decizie politică date și informații fiabile pentru elaborarea viitoarelor politici publice, sunt necesare date statistice cuprinzătoare și comparabile, defalcate în funcție de gen, cu privire la populația care migrează.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 3
(3)  Pentru a sprijini Uniunea în efortul său de a răspunde în mod eficace provocărilor reprezentate de migrație, este necesară o frecvență subanuală a datelor privind azilul și migrația aleasă.
(3)  Pentru a sprijini Uniunea în efortul său de a răspunde în mod eficient provocărilor reprezentate de migrație și de a elabora politici care au la bază integrarea dimensiunii de gen și drepturile omului, este necesară o frecvență subanuală a datelor privind azilul și migrația aleasă.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  Statisticile privind azilul și migrația aleasă sunt fundamentale pentru studierea, definirea și evaluarea unui spectru larg de politici, în deosebi în ceea ce privește răspunsurile la sosirea persoanelor care solicită protecție în Europa.
(4)  Statisticile privind azilul și migrația aleasă sunt fundamentale pentru studierea, definirea și evaluarea unui spectru larg de politici, în deosebi în ceea ce privește răspunsurile la sosirea persoanelor care solicită protecție în Europa pentru găsirea soluțiilor optime.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Statisticile privind migrația și protecția internațională sunt esențiale pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra mișcărilor migratorii din cadrul Europene și pentru a permite o aplicare adecvată a legislației Uniunii de către statele membre, cu respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt menționate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 4 b (nou)
(4b)  Persecuția din motive de gen constituie un motiv pentru a solicita și pentru a primi protecție internațională. Autoritățile statistice naționale și ale Uniunii ar trebui să colecteze statisticile privind cererile de protecție internațională bazate pe motive legate de gen, inclusiv pe violența de gen.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 9 a (nou)
(9a)  Pentru a îndeplini obiectivele Regulamentului (CE) nr. 862/2007, ar trebui alocate resurse financiare suficiente pentru colectarea, analizarea și diseminarea unor statistici naționale și ale Uniunii de bună calitate privind migrația și protecția internațională, în special prin sprijinirea acțiunilor în acest sens în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului1a.
______________
1a Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 10
(10)  Prezentul regulament garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie și la protecția datelor cu caracter personal, prevăzut la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(10)  Prezentul regulament garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie, la protecția datelor cu caracter personal, la nediscriminare și la egalitatea de gen, prevăzut la articolele 7, 8, 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului1a.
______________
1a Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 10 a (nou)
(10a)  Colectarea datelor defalcate în funcție de gen ar permite identificarea și analizarea vulnerabilităților și capacităților specifice ale femeilor și bărbaților, dezvăluind diferențe și inegalități. Datele privind migrația pe criterii de gen au potențialul de a promova o mai mare egalitate și de a oferi oportunități grupurilor dezavantajate. Statisticile privind migrația ar trebui să țină seama și de variabile precum identitatea de gen și orientarea sexuală în ceea ce privește colectarea datelor privind experiențele și inegalitățile cu care se confruntă persoanele LGBTQI+ în timpul migrației și al procedurilor de azil.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)  Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în vederea precizării dezagregărilor. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(25).
(11)  Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea normelor privind formatele adecvate pentru transmiterea de date. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.
__________________
__________________
25 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
25 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 11 a (nou)
(11a)  În vederea adaptării Regulamentului (CE) nr. 862/2007 la evoluțiile tehnologice și economice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în vederea modificării Regulamentului (CE) nr. 862/2007 pentru a actualiza anumite definiții și a completa dispozițiile sale, cu scopul de a stabili grupările de date și defalcările suplimentare, precum și normele privind standardele de acuratețe și de calitate. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 20161a. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor două instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
________________
1a JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 11 b (nou)
(11b)  Monitorizarea efectivă a aplicării Regulamentului (CE) nr 862/2007 necesită evaluări periodice. Comisia ar trebui să evalueze în detaliu statisticile compilate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 862/2007, calitatea acestora și disponibilitatea lor în timp util în vederea depunerii rapoartelor pentru Parlamentul European și Consiliu. Ar trebui să se organizeze consultări strânse cu toți actorii implicați în colectarea datelor privind azilul, inclusiv cu agențiile Organizației Națiunilor Unite și cu alte organizații internaționale și neguvernamentale relevante.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 (nou)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 1 – alineatul 1 – litera c
(-1)  La articolul 1, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
(c)  procedurile și procesele administrative și judiciare aplicate de statele membre în ceea ce privește imigrația, acordarea permisiunii de reședință, a cetățeniei, a azilului și a altor forme de protecție internațională și prevenire a imigrației ilegale.
(c) procedurile și procesele administrative și judiciare aplicate de statele membre în ceea ce privește imigrația, acordarea permisiunii de reședință, a cetățeniei, a azilului și a altor forme de protecție internațională, trecerea neautorizată a frontierei, șederea ilegală și returnarea.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera a (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera j
(-1a)  Articolul 2 se modifică după cum urmează:
(a)  la alineatul (1), litera (j) se înlocuiește cu următorul text:
(j)  „solicitare de protecție internațională” înseamnă solicitarea de protecție internațională în sensul definiției de la articolul 2 litera (g) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate(9);
(j)  „cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului2;
_______________
_______________
9 JO L 304, 30.9.2004, p. 12.
9 Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).”;
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera b (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera k
(b)  la alineatul (1), litera (k) se înlocuiește cu următorul text:
(k)  „statut de refugiat” înseamnă statutul de refugiat în sensul definiției de la articolul 2 litera (d) din Directiva 2004/83/CE;
(k)  „statut de refugiat” înseamnă statutul de refugiat în sensul definiției de la articolul 2 litera (e) din Directiva 2011/95/UE;
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera c (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera l
(c)  la alineatul (1), litera (l) se înlocuiește cu următorul text:
(l)  „statut conferit de protecția subsidiară” înseamnă statutul conferit de protecția subsidiară în sensul definiției de la articolul 2 litera (f) din Directiva 2004/83/CE;
(l) „statut conferit de protecția subsidiară” înseamnă statutul conferit de protecția subsidiară în sensul definiției de la articolul 2 litera (g) din Directiva 2011/95/UE;
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera d (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera m
(d)  la alineatul (1), litera (m) se înlocuiește cu următorul text:
(m)  „membri ai familiei” înseamnă membri ai familiei în sensul definiției de la articolul 2 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe(3);
(m) „membri ai familiei” înseamnă membri ai familiei în sensul definiției de la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului3;
_______________
_______________
3 JO L 50, 25.2.2003, p. 1.
3 Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).”;
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera e (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera o
(d)  la alineatul (1), litera (o) se înlocuiește cu următorul text:
(o)  „minor neînsoțit” înseamnă minor neînsoțit în sensul definiției de la articolul 2 litera (i) din Directiva 2004/83/CE;
(o) „minor neînsoțit” înseamnă un minor neînsoțit în sensul definiției de la articolul 2 litera (l) din Directiva 2011/95/UE;
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera f (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera p
(f)  la alineatul (1), litera (p) se înlocuiește cu următorul text:
(p)  „frontiere externe” înseamnă frontiere externe în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)(12);
(p) „frontiere externe” înseamnă frontiere externe în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului5;
________________
________________
12 JO L 105, 13.4.2006, p. 1.
5 Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).”;
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera g (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera q
(g)  la alineatul (1), litera (q) se înlocuiește cu următorul text:
(q)  „resortisanți ai unor țări terțe cărora li s-a refuzat intrarea” înseamnă resortisanți ai unor țări terțe cărora li s-a refuzat intrarea la frontiera externă deoarece nu îndeplinesc toate condițiile de intrare stabilite la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 și nu se încadrează în categoriile de persoane menționate la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul respectiv;
„(q) «resortisanți ai unor țări terțe cărora li s-a refuzat intrarea» înseamnă resortisanți ai unor țări terțe cărora li s-a refuzat intrarea la frontiera externă deoarece nu îndeplinesc toate condițiile de intrare stabilite la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/399 și nu se încadrează în categoriile de persoane menționate la articolul 5 alineatul (2) din regulamentul respectiv;
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera h (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera sa (nouă)
(h)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:
„(sa) „îndepărtare” înseamnă îndepărtare în sensul prevăzut la articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului*.
________________
* Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).”;
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera i (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera sb (nouă)
(i)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:
„(Sb) „plecare voluntară” înseamnă reîntoarcere voluntară astfel cum este definită la articolul 3 punctul 8 din Directiva 2008/115/CE;
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera j (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 1 – litera sc (nouă)
(j)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:
„(sc) „returnare voluntară asistată” înseamnă reîntoarcerea voluntară, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 8 din Directiva 2008/115/CE, sprijinită prin asistență logistică, financiară și/sau altă asistență materială.”
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 a (nou) – litera k (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 2 – alineatul 3
(k)  alineatul (3) se elimină.”
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 b (nou)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 3
(-1b)  Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 3
„Articolul 3
Statistici privind migrația internațională, populația în mod obișnuit rezidentă și dobândirea cetățeniei
Statistici privind migrația internațională, populația în mod obișnuit rezidentă și dobândirea cetățeniei
1.  Statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) statistici privind:
1.  Statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) statistici privind:
(a)  numărul de imigranți care se stabilesc pe teritoriul statului membru, defalcate după:
(a)  numărul de imigranți care se stabilesc pe teritoriul statului membru, defalcate după:
(i)  grupuri de cetățenii, pe vârste și pe sexe;
(i)  grupuri de cetățenii, pe vârste și în funcție de gen;
(ii)  grupuri de țări de naștere, pe vârste și pe sexe;
(ii)  grupuri de țări de naștere, pe vârste și în funcție de gen;
(iii)  grupuri de țări anterioare de reședință obișnuită, pe vârste și pe sexe;
(iii)  grupuri de țări anterioare de reședință obișnuită, pe vârste și în funcție de gen;
(b)  numărul de emigranți care părăsesc teritoriul statului membru, defalcate după:
(b)  numărul de emigranți care părăsesc teritoriul statului membru, defalcate după:
(i)  grupuri de cetățenii;
(i)  grupuri de cetățenii;
(ii)  vârstă;
(ii)  vârstă;
(iii)  sex;
(iii)  gen;
(iv)  grupuri de țări de reședință obișnuită viitoare;
(iv)  grupuri de țări de reședință obișnuită viitoare;
(c)  numărul de persoane care au reședința obișnuită în statele membre la sfârșitul perioadei de referință, defalcate după:
(c)  numărul de persoane care au reședința obișnuită în statele membre la sfârșitul perioadei de referință, defalcate după:
(i)  grupuri de cetățenii, pe vârste și pe sexe;
(i)  grupuri de cetățenii, pe vârste și în funcție de gen;
(ii)  grupuri de țări de naștere, pe vârste și pe sexe;
(ii)  grupuri de țări de naștere, pe vârste și în funcție de gen;
(d)  numărul de persoane care au reședința obișnuită pe teritoriul statului membru și care au obținut, în anul de referință, cetățenia statului membru și care au deținut anterior cetățenia altui stat membru sau a unei țări terțe sau au fost apatride, defalcate pe vârste și pe sexe și în funcție de cetățenia anterioară sau de statutul de apatrid al persoanelor în cauză.
(d)  numărul de persoane care au reședința obișnuită pe teritoriul statului membru și care au obținut, în anul de referință, cetățenia statului membru și care au deținut anterior cetățenia altui stat membru sau a unei țări terțe sau au fost apatride, defalcate pe vârstă și gen și în funcție de cetățenia anterioară sau de statutul de apatrid al persoanelor în cauză.
(da)  numărul de persoane care au reședința obișnuită pe teritoriul statului membru și care au obținut, în anul de referință, un permis de ședere pe termen lung, defalcate pe vârstă și gen.
2.  Statisticile menționate la alineatul (1) se referă la perioade de referință de un an calendaristic și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul anului de referință. Primul an de referință este 2008.
2.  Statisticile menționate la alineatul (1) se referă la perioade de referință de un an calendaristic și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul anului de referință. Primul an de referință este 2020.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera -a (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera c
(-a)  la alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
(c)  numărul de solicitări de protecție internațională care au fost retrase în cursul perioadei de referință.
„(c) numărul de solicitări de protecție internațională care au fost retrase în cursul perioadei de referință, defalcate pe tipuri de retragere.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera da (nouă)
(da)  persoanele care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și ale căror solicitări au fost prelucrate în conformitate cu procedura accelerată menționată la articolul 31 alineatul (8) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului*;
__________________
* Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera db (nouă)
(db)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau care au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și ale căror solicitări au fost prelucrate în conformitate cu procedurile la frontieră menționate la articolul 43 din Directiva 2013/32/UE în cursul perioadei de referință;”
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dc (nouă)
(dc)  persoanele care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și care sunt exceptate de la aplicarea procedurii accelerate sau a procedurii la frontieră în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) și cu articolul 25 alineatul (6) din Directiva 2013/32/UE;
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dd (nouă)
(dd)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională fără să fi fost înregistrate în Eurodac, astfel cum se menționează la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 603/2003 al Parlamentului European și al Consiliului*;
__________________
* Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul din statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție ( JO L 180, 29.6.2013, p. 1).
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera de (nouă)
(de)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei în cursul perioadei de referință și care pot prezenta documente justificative ce pot ajuta la stabilirea identității;
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera df (nouă)
(df)  numărul de persoane care au solicitat ulterior protecție internațională, menționată la articolul 40 din Directiva 2013/32/UE, sau care au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei în cursul perioadei de referință;
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dg (nouă)
(dg)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei în cursul perioadei de referință și care, la sfârșitul perioadei de referință, erau în detenție în conformitate cu Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului*, la sfârșitul perioadei de referință, defalcate după luna în care aceste persoane au fost plasate în detenție și motivele detenției;
____________________
* Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dh (nouă)
(dh)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau care au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și care au făcut obiectul unei decizii sau al unui act administrativ sau judiciar ce impune plasarea lor în detenție, în conformitate cu Directiva 2013/33/UE, în cursul perioadei de referință;
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera di (nouă)
(di)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și care, în cursul perioadei de referință, au făcut obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care impune o alternativă la detenție, în conformitate cu Directiva 2013/33/UE, defalcate pe tipul de alternativă:
(i)  raportare;
(ii)  depunerea unei garanții financiare
(iii)  obligația de a rămâne într-un loc stabilit;
(iv)  alte tipuri alternative la detenție;
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dj (nouă)
(dj)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei în timpul perioadei de referință și care, la finalul perioadei de referință, au făcut obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care impune o alternativă la detenție, în conformitate cu Directiva 2013/33/UE la sfârșitul perioadei de referință, defalcate după luna în care s-a emis actul administrativ sau juridic care a impus o alternativă la detenție pentru aceste persoane, și defalcat în continuare pe tipul de alternativă;
(i)  raportare;
(ii)  depunerea unei garanții financiare;
(iii)  obligația de a rămâne într-un loc stabilit;
(iv)  alte tipuri alternative la detenție;
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4– alineatul 1 – litera dk (nouă)
(dk)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională și care au fost supuse unei proceduri de determinare a vârstei în cursul perioadei de referință;
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dl (nouă)
(dl)  deciziile legate de procedurile de determinare a vârstei solicitanților, defalcate după cum urmează:
(i)  pe baza procedurii se stabilește că solicitantul este minor;
(ii)  pe baza procedurii se stabilește că solicitantul este adult;
(iii)  procedura nu a avut un rezultat concludent sau a fost abandonată;
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dm (nouă)
(dm)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și care au fost identificate ca având nevoie de garanții procedurale speciale, în conformitate cu articolul 24 din Directiva 2013/32/UE, sau solicitanții cu nevoi speciale de primire, în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2013/33/UE în cursul perioadei de referință;
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dn (nouă)
(dn)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau care au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și care au beneficiat de asistență juridică gratuită în temeiul articolul 20 din Directiva 2013/32/UE în timpul perioadei de referință, defalcat după stadiul procedurii în primă instanță sau în a doua instanță;
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera do (nouă)
(do)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională sau au fost incluse într-o astfel de solicitare ca membru al familiei și care au beneficiat, la finalul perioadei de referință, de condiții materiale de primire în temeiul articolul 17 din Directiva 2013/33/UE, care asigură un standard de viață adecvat pentru solicitanți;
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dp (nouă)
(dp)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională în calitate de minori neînsoțiți și care au un reprezentant numit în conformitate cu articolul 25 din Directiva 2013/32/UE în timpul perioadei de referință;
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dq (nouă)
(dq)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională și care au fost recunoscute drept minori neînsoțiți și cărora li s-a acordat acces la sistemul de educație conform articolului 14 din Directiva 2013/33/UE, în cursul perioadei de referință;
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera dr (nouă)
(dr)  numărul de persoane care au solicitat protecție internațională și care au fost recunoscute drept minori neînsoțiți și au fost puși în plasament în temeiul articolului 31 alineatul (3) din Directiva 2011/95/UE, în cursul perioadei de referință, defalcat după motivele pentru plasament;
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – litera ds (nouă)
(ds)  numărul mediu de minori neînsoțiți în cursul perioadei de referință;
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 1 – ultimul paragraf
Aceste statistici sunt dezagregate pe vârste și pe sexe, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de minori neînsoțiți. Ele se referă la perioade de referință de o lună calendaristică și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de două luni de la sfârșitul lunii de referință. Prima lună de referință este ianuarie 2020.
Aceste statistici sunt dezagregate pe vârste și în funcție de gen, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de minori neînsoțiți. Ele se referă la perioade de referință de o lună calendaristică și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de două luni de la sfârșitul lunii de referință. Prima lună de referință este ianuarie 2020.
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera ba (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 2 – litera a
(ba)  la alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
(a)  numărul de persoane care fac obiectul unor decizii în fond de respingere a solicitărilor de protecție internațională, cum ar fi deciziile conform cărora solicitările sunt inadmisibile sau neîntemeiate și deciziile adoptate în cadrul unor proceduri prioritare și accelerate, adoptate de organe administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință;
„(a) numărul de persoane care fac obiectul unor decizii în primă instanță de respingere a solicitărilor de protecție internațională, adoptate de organisme administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință, defalcate după cum urmează:
(i)  deciziile conform cărora solicitările sunt inadmisibile, defalcate apoi în funcție de motivele inadmisibilității;
(ii)  deciziile de respingere a solicitărilor ca fiind neîntemeiate;
(iii)  deciziile de respingere a solicitărilor ca fiind vădit neîntemeiate în cadrul procedurii ordinare, defalcate apoi în funcție de motivele respingerii;
(iv)  deciziile respingere a solicitărilor ca fiind vădit neîntemeiate în cadrul procedurii accelerate, defalcate apoi în funcție de motivul recurgerii la procedura accelerată și de motivul respingerii;
(v)  deciziile respingere a solicitărilor pe motiv că solicitantul poate beneficia de protecție în țara sa de origine, în temeiul articolului 8 din Directiva 2011/95/UE; ”;
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera bb (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 2 – litera b
(bb)  la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
(b)  numărul de persoane care fac obiectul unor decizii în fond de acordare sau retragere a statutului de refugiat, adoptate de organe administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință;
„(b) numărul de persoane care fac obiectul unor decizii luate în primă instanță, adoptate de organe administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință, de acordare, revocare, încetare sau refuz al reînnoirii statutului de refugiat, din motive legate de încetare sau excludere sau din alte motive; deciziile luate în caz de încetare sau de excludere sunt defalcate apoi în funcție de motivul specific pe care se bazează încetarea sau excluderea; ”;
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera bc (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 2 – litera c
(bc)  la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
(c)  numărul de persoane care fac obiectul unor decizii în fond de acordare sau retragere a protecției subsidiare, adoptate de organe administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință;
„(c) numărul de persoane care fac obiectul unor decizii în fond, adoptate de organisme administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință, de acordare, revocare, încetare sau refuz al reînnoirii protecției subsidiare, din motive legate de încetare, excludere sau din alte motive; deciziile luate în caz de încetare sau de excludere sunt defalcate suplimentar în funcție de motivul specific pe care se bazează încetarea sau excluderea; ”;
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera bd (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 2 – litera ea (nouă)
(bd)  la alineatul (2) se adaugă următoarea literă:
„(ea) numărul de persoane care fac unor decizii în primă instanță prin care sunt reduse sau retrase condiții materiale de primire, luate de organisme administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință, defalcate pe tip de decizie, durata reducerii sau a retragerii și pe motiv.”
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera c
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 2 – ultimul paragraf
Aceste statistici sunt dezagregate pe vârste și pe sexe, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de minori neînsoțiți. Ele se referă la perioade de referință de trei luni calendaristice și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de două luni de la sfârșitul perioadei de referință. Prima perioadă de referință este cuprinsă între ianuarie și martie 2020.
Aceste statistici sunt dezagregate pe vârste și în funcție de gen, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de minori neînsoțiți. Ele se referă la perioade de referință de trei luni calendaristice și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de două luni de la sfârșitul perioadei de referință. Prima perioadă de referință este cuprinsă între ianuarie și martie 2020.
Aceste statistici sunt dezagregate apoi în funcție de deciziile luate în urma unui interviu individual și de deciziile luate fără un interviu individual. Statisticile referitoare la deciziile luate în urma unui interviu individual sunt defalcate apoi pe numărul de interviuri individuale în care solicitantul a beneficiat de serviciile unui interpret și cele în care solicitantul nu a beneficiat de serviciile unui interpret.
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera da (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 3 – litera b
(da)  la alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
(b)  numărul de persoane care fac obiectul unor decizii definitive de respingere a solicitărilor de protecție internațională, cum ar fi deciziile conform cărora solicitările sunt declarate inadmisibile sau neîntemeiate și deciziile adoptate în cadrul unor proceduri prioritare și accelerate, adoptate de organe administrative sau judiciare în cadrul unei căi de atac în cursul perioadei de referință;
„(b) numărul de persoane care fac obiectul unor decizii definitive de respingere a solicitărilor de protecție internațională, adoptate de organe administrative sau judiciare în cadrul unei căi de atac în cursul perioadei de referință, defalcate după cum urmează:
(i)  deciziile conform cărora solicitările sunt inadmisibile, defalcate apoi în funcție de motivele inadmisibilității;
(ii)  deciziile de respingere a solicitărilor ca fiind neîntemeiate;
(iii)  deciziile de respingere a solicitărilor ca fiind vădit neîntemeiate în cadrul procedurii ordinare, defalcate apoi în funcție de motivele respingerii;
(iv)  deciziile respingere a solicitărilor ca fiind vădit neîntemeiate în cadrul procedurii accelerate, defalcate apoi în funcție de motivul recurgerii la procedura accelerată și de motivul respingerii;
(v)  deciziile prin care solicitările sunt respinse pe motiv că solicitantul poate beneficia de protecție în țara sa de origine, în temeiul articolului 8 din Directiva 2011/95/UE; „;
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera db (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 3 – litera c
(db)  la alineatul (3), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
(c)  numărul de persoane care fac obiectul unor decizii definitive de acordare sau retragere a statutului de refugiat, adoptate de organe administrative sau judiciare în cadrul unei căi de atac în cursul perioadei de referință;
„(c) numărul de persoane care fac obiectul unor decizii definitive, adoptate de organe administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință, de acordare, revocare, încetare sau refuz al reînnoirii statutului de refugiat, din motive legate de încetare, excludere sau din alte motive; deciziile luate în caz de încetare sau de excludere sunt defalcate suplimentar în funcție de motivul specific pe care se bazează încetarea sau excluderea; ”;
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera dc (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 3 – litera d
(dc)  la alineatul (3), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:
(d)  numărul de persoane care fac obiectul unor decizii definitive de acordare sau retragere a protecției subsidiare, adoptate de organe administrative sau judiciare în cadrul unei căi de atac în cursul perioadei de referință;
numărul de persoane care fac obiectul unor decizii definitive, adoptate de organe administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință, de acordare, revocare, încetare sau refuz al reînnoirii protecției subsidiare, din motive legate de încetare, excludere sau din alte motive; deciziile luate în caz de încetare sau de excludere sunt defalcate apoi în funcție de motivul specific pe care se bazează încetarea sau excluderea; ”;
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera dd (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 3 – litera ga (nouă)
(dd)  la alineatul (3) se adaugă următoarea literă:
„(ga) numărul de persoane care fac obiectul unor decizii definitive prin care sunt reduse sau retrase condiții materiale de primire, luate de organisme administrative sau judiciare în cursul perioadei de referință, defalcate pe tip de decizie, durata reducerii sau a retragerii, precum și pe motiv.
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera e
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 3 – ultimul paragraf
Statisticile de la literele (b), (c), (d), (e), (f) și (g) sunt dezagregate pe vârste și pe sexe, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de minori neînsoțiți. Mai mult, în ceea ce privește litera (g), statisticile sunt dezagregate pe țara de reședință și pe tipul de decizie de azil. Ele se referă la perioade de referință de un an calendaristic și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de trei luni de la sfârșitul anului de referință. Primul an de referință este 2020.
Statisticile de la literele (b), (c), (d), (e), (f) și (g) sunt dezagregate pe vârste și în funcție de gen, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de minori neînsoțiți. Mai mult, în ceea ce privește litera (g), statisticile sunt dezagregate pe țara de reședință și pe tipul de decizie de azil. Ele se referă la perioade de referință de un an calendaristic și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de trei luni de la sfârșitul anului de referință. Primul an de referință este 2020.
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera ea (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 3 a (nou)
(ea)  Se introduce următorul alineat:
„3a. Statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) statistici privind durata căilor de atac, în zile calendaristice, începând cu data introducerii căii de atac până în momentul în care există o hotărâre pronunțată în primă instanță cu privire la calea de atac.”
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera e
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 4 – ultimul paragraf
Aceste statistici se referă la perioade de referință de un an calendaristic și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de trei luni de la sfârșitul anului de referință. Primul an de referință este 2020.
Aceste statistici sunt dezagregate pe vârste și în funcție de gen, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de minori neînsoțiți. Aceste statistici se referă la perioade de referință de o lună calendaristică și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de trei luni de la sfârșitul anului de referință. Prima perioadă de referință este ianuarie 2020.
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera ha (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 4 – alineatul 4 (nou)
(ha)  Se adaugă următorul alineat:
„4a. Statisticile menționate la alineatele (1)-(4) sunt defalcate în funcție de luna în care se depune solicitarea.
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou) – litera a (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 5 – titlu
(1a)  Articolul 5 se modifică după cum urmează:
(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:
Statistici privind prevenirea intrării și șederii ilegale
„Statistici privind prevenirea intrării și șederii neregulamentare
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou) – litera b (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 5 – alineatul 1 – litera a
(b)  la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
(a)  numărul de resortisanți ai unor țări terțe cărora li s-a refuzat intrarea pe teritoriul statului membru la frontiera externă;
„(a) numărul de resortisanți ai unor țări terțe cărora li s-a refuzat intrarea pe teritoriul statului membru la frontiera externă, defalcat pe vârstă, gen și cetățenie; ;
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou) – litera c (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 5 – alineatul 1 – litera b
(c)  la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
(b)  numărul de resortisanți ai unor țări terțe descoperiți în situații ilegale pe teritoriul statului membru conform legislației naționale privind imigrația.
„(b) numărul de resortisanți ai unor țări terțe descoperiți în situații neregulamentare pe teritoriul statului membru conform legislației naționale privind imigrația”
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou) – litera d (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 3
(b)  la alineatul (1), paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:
Statisticile menționate la litera (b) sunt defalcate pe vârste și pe sexe, precum și în funcție de cetățenia persoanelor în cauză.
Statisticile menționate la litera (b) sunt defalcate pe vârste și pe gen, pe cetățenia persoanelor în cauză, pe motivele reținerii și pe locul reținerii.
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – litera -a (nouă)
(-a)  numărul de solicitări de eliberare a unor permise de ședere depuse pentru prima dată de resortisanți ai unor țări terțe, defalcate în funcție de cetățenie, de motivul solicitării permisului, de vârstă și de gen;
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – litera -aa (nouă)
(-aa)  numărul de solicitări respinse de eliberare a unor permise de ședere depuse pentru prima dată de resortisanți ai unor țări terțe, defalcat în funcție de cetățenie, de motivul solicitării permisului, de vârstă și de gen.
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – litera -ab (nouă)
(-ab)  numărul de solicitări de eliberare a unor permise de ședere prin care se schimbă statutul de imigrant sau motivele șederii, refuzate în cursul perioadei de referință, defalcate pe cetățenie, pe motivul de refuz al acordării permisului, pe vârstă și gen;
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – litera a – punctul i
(i)  permise emise în cursul perioadei de referință în temeiul cărora persoanei i se acordă, pentru prima dată, permisiunea de ședere, dezagregate pe cetățenie, motivul emiterii permisului, durata valabilității acestuia, vârstă și sex;
(i)  permise emise în cursul perioadei de referință în temeiul cărora persoanei i se acordă, pentru prima dată, permisiunea de ședere, dezagregate pe cetățenie, motivul emiterii permisului, durata valabilității acestuia, vârstă și gen;
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – litera a – punctul ii
(ii)  permise emise în cursul perioadei de referință, acordate cu ocazia schimbării statutului de imigrant al persoanei în cauză sau a motivului de ședere, dezagregate pe cetățenie, motivul emiterii permisului, durata valabilității acestuia, vârstă și sex;
(ii)  permise emise în cursul perioadei de referință, acordate cu ocazia schimbării statutului de imigrant al persoanei în cauză sau a motivului de ședere, dezagregate pe cetățenie, motivul emiterii permisului, durata valabilității acestuia, vârstă și gen;
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – litera a – punctul iii
(iii)  permise valabile la sfârșitul perioadei de referință (numărul de permise emise, neretrase și neexpirate), dezagregate pe cetățenie, motivul emiterii permisului, durata valabilității acestuia, vârstă și sex;
(iii)  permise valabile la sfârșitul perioadei de referință (numărul de permise emise, neretrase și neexpirate), dezagregate pe cetățenie, motivul emiterii permisului, durata valabilității acestuia, vârstă și gen;
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – litera b
(b)  numărul de rezidenți pe termen lung la sfârșitul perioadei de referință, dezagregate pe cetățenie, în funcție de tipul de statut pe termen lung, de vârstă și de sex.
(b)  numărul de rezidenți pe termen lung la sfârșitul perioadei de referință, dezagregate pe cetățenie, în funcție de tipul de statut pe termen lung, de vârstă și de gen.
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
Pentru statisticile menționate la literele (-a), (-aa) și (a), permisele emise în baza unor motive familiale sunt clasificate suplimentar în funcție de motiv și de statutul persoanei care îndeplinește rolul de susținător al reîntregirii pentru resortisantul unei țări terțe.
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -a (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera a
(-a)  la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
(a)  numărul de resortisanți ai unor țări terțe găsiți în situații ilegale pe teritoriul statului membru, care fac obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care constată sau declară că șederea lor este ilegală și care impune o obligație de a părăsi teritoriul statului membru, defalcate în funcție de cetățenia persoanelor în cauză;
„(a) numărul de resortisanți ai unor țări terțe găsiți în situații neregulamentare pe teritoriul statului membru, care fac obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care constată sau declară că șederea lor este neregulamentară și care impune o obligație de a părăsi teritoriul statului membru, defalcate în funcție de cetățenia persoanelor în cauză și de motivele deciziei;
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -aa (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera aa (nouă)
(-aa)  La alineatul (1) se adaugă următorul text:
„(aa) numărul de resortisanți ai unor țări terțe menționați la litera (a) din prezentul alineat care au făcut obiectul unei decizii sau al unui act de natură administrativă sau juridică care le interzice intrarea, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2008/115/CE, la sfârșitul perioadei de referință, defalcat după cetățenia persoanelor în cauză;”
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -ab (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera ab (nouă)
(-ab)  la alineatul (1), se introduce următoarea literă:
„(ab) numărul de resortisanți ai unor țări terțe care, în cursul perioadei de referință, au făcut obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care impune detenția lor, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului*, în timpul perioadei de referință;
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -ac (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera ac (nouă)
(-ac)  la alineatul (1), se introduce următoarea literă:
„(ac) numărul de resortisanți ai unor țări terțe care au făcut obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care impune detenția lor, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, la sfârșitul perioadei de referință, defalcate în funcție de luna în care respectivii resortisanți ai unor țări terțe au fost plasați în detenție;”
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -ad (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera ad (nouă)
(-ad)  La alineatul (1), se introduce următoarea literă:
„(ad) numărul de resortisanți ai unor țări terțe care, în cursul perioadei de referință, au făcut obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care impune o alternativă la detenție, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, dezagregat după tipul de alternativă;
(i)  raportare;
(ii)  depunerea unei garanții financiare;
(iii)  obligația de a rămâne într-un loc stabilit;
(iv)  alte tipuri alternative la detenție;”
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -ae (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera ae (nouă)
(-ae)  la alineatul (1), se introduce următoarea literă:
„(ae) numărul de resortisanți ai unor țări terțe care, la finalul perioadei de referință, au făcut obiectul unei decizii administrative sau judiciare sau al unui act care impune o alternativă la detenție, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, dezagregate în funcție de luna în care s-a emis actul administrativ sau juridic ce a impus o alternativă la detenție pentru aceste persoane, defalcat în continuare în funcție de tipul de alternativă, după cum urmează:
(i)  raportare;
(ii)  depunerea unei garanții financiare;
(iii)  obligația de a rămâne într-un loc stabilit;
(iv)  alte tipuri alternative la detenție;”
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -af (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera af (nouă)
(-af)  La alineatul (1), se introduce următoarea literă:
„(af) numărul de resortisanți ai unor țări terțe care au făcut obiectul unei amânări a îndepărtării, conform articolului 9 din Directiva 2008/115/CE, în cursul perioadei de referință, defalcat după motivul amânării și după cetățenia persoanelor în cauză;
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -ag (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera ag (nouă)
(-ag)  La alineatul (1), se introduce următorul text:
„(ag) numărul familiilor de resortisanți ai unor țări terțe care au făcut obiectul unei decizii sau al unui act de natură administrativă sau judiciară care le-a ordonat detenția și care au inițiat o procedură judiciară de atac în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE, în cursul perioadei de referință;”
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera b
(b)  numărul de resortisanți ai unor țări terțe care au părăsit efectiv teritoriul statului membru, ca urmare a unei decizii administrative sau judiciare sau a unui act, în sensul literei (a), dezagregate în funcție de cetățenia persoanelor returnate, de tipul de returnare și de asistența primită și de țara de destinație.
(b)  numărul de resortisanți ai unor țări terțe care au părăsit efectiv teritoriul statului membru, ca urmare a unei decizii administrative sau judiciare sau a unui act, în sensul literei (a), dezagregate în funcție de cetățenia persoanelor returnate, de tipul de returnare și de asistența primită și de țara de destinație, dezagregate apoi după numărul de returnări în țara de origine a resortisanților din țări terțe.
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera aa (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 1 – litera ba (nouă)
(aa)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:
„(ba) numărul de resortisanți ai unor țări terțe care au părăsit teritoriul statului membru, ca urmare a unei decizii administrative sau judiciare sau a unui act, defalcat în funcție de tipul de decizie, după cum urmează:
(i)  în conformitate cu un acord oficial de readmisie al Uniunii;
(ii)  în conformitate cu un aranjament informal de readmisie al Uniunii;
(iii)  în conformitate cu un acord oficial de readmisie la nivel național;
Aceste statistici sunt defalcate apoi pe țara de destinație și pe naționalitatea persoanelor respective.
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 7 – alineatul 2
2.  Statisticile menționate la alineatul (1) se referă la perioade de referință de trei luni calendaristice și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de două luni de la sfârșitul perioadei de referință. Prima perioadă de referință este cuprinsă între ianuarie și martie 2020.
2.  Statisticile menționate la alineatul (1) sunt dezagregate pe vârste și în funcție de genul persoanelor în cauză, precum și în funcție de minori neînsoțiți. Ele se referă la perioade de referință de o lună calendaristică și sunt furnizate Comisiei (Eurostat) în termen de două săptămâni de la sfârșitul perioadei de referință. Prima perioadă de referință este ianuarie 2020.
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 4 a (nou)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 9 – alineatul 2
(4a)  La articolul 9, alineatul (2) este înlocuit cu următorul text:
2.  Statele membre raportează Comisiei (Eurostat) privind sursele de informații utilizate, motivele pentru care au fost selectate sursele în cauză și efectele surselor de informații selectate asupra calității statisticilor și asupra metodelor de estimare utilizate și informează Comisia (Eurostat) cu privire la modificările aduse acestora.
„2. Statele membre raportează Comisiei (Eurostat) privind sursele de informații utilizate, motivele pentru care au fost selectate sursele în cauză și efectele surselor de informații selectate asupra calității statisticilor, asupra mecanismelor folosite pentru a garanta protecția datelor cu caracter personal și asupra metodelor de estimare utilizate și informează Comisia (Eurostat) cu privire la modificările aduse acestora.
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 b (nou)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 9 a (nou)
(4b)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 9a
Acte delegate
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a în scopul modificării definițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1).
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a în scopul modificării prezentului regulament prin:
(a)  stabilirea categoriilor de grupuri de țări de naștere, grupuri de țări de reședință obișnuită anterioară sau viitoare și grupuri de cetățenii în conformitate cu articolul 3 alineatul (1);
(b)  stabilirea categoriilor de motive pentru emiterea permiselor de reședință în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a);
(c)  stabilirea defalcărilor suplimentare;
(d)  de stabilire a normelor privind standardele de acuratețe și de calitate.”
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 10 – alineatul 1
Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a specifica dezagregările în conformitate cu articolele 4, 5, 6 și 7 și pentru a stabili normele privind formatele adecvate pentru transmiterea de date, astfel cum se prevede la articolul 9.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili normele privind formatele adecvate pentru transmiterea de date, astfel cum se prevede la articolul 9. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2).
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 10 – alineatul 2 – litera d
(b)  La alineatul (2), se elimină litera (d).
(b)   Alineatul (2) se elimină.
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 a (nou)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 10 a (nou)
(5a)  Se introduce următorul articol:
„Articolul 10a
Exercitarea delegării de competențe
1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 9a se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].
3.  Delegarea de competențe prevăzută la articolul 9a poate fi revocată oricând de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.
5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 b (nou) – litera a (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 11 – titlu
(5b)  Articolul 11 se modifică după cum urmează:
(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:
Comitetul
„Procedura comitetului”
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 b (nou) – litera b (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 11 – alineatul 1
(b)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
1.  În adoptarea măsurilor de punere în aplicare, Comisia este asistată de Comitetul pentru programul statistic, instituit prin Decizia 89/382/CEE, Euratom.
„1. Comisia este asistată de Comitetul Sistemului Statistic European instituit prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.”
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 b (nou) – litera c (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 11 – alineatul 2
(c)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
2.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.
„2. Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 și articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, având în vedere dispozițiile articolului 11.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 b – litera d (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 862/2007
Articolul 11 – alineatul 3
(d)  se elimină alineatul (3).

Aderarea UE la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice ***
PDF 118kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (06929/2019 – C8-0133/2019 – 2018/0214(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0360A8-0187/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06929/2019),

–  având în vedere Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice, semnat la Geneva la 20 mai 2015 (11510/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0133/2019),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0187/2019),

1.  aprobă aderarea Uniunii Europene la act;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Acțiunile Uniunii în urma aderării la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice ***I
PDF 234kWORD 69k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind acțiunile Uniunii în urma aderării la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (COM(2018)0365 – C8-0383/2018 – 2018/0189(COD))
P8_TA-PROV(2019)0361A8-0036/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0365),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0383/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare regională (A8-0036/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de cele trei declarații ale Comisiei anexate la prezenta rezoluție, dintre care primele două vor fi publicate în partea L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind acțiunile Uniunii în urma aderării sale la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice(2)

P8_TC1-COD(2018)0189


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)  Pentru ca Uniunea să își poată exercita pe deplin competența exclusivă în ceea ce privește politica sa comercială comună, și în deplină conformitate cu angajamentele sale asumate în temeiul Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) al Organizației Mondiale a Comerțului, aceasta va deveni parte contractantă la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice („Actul de la Geneva”) (5) în temeiul Deciziei (UE) …/… a Consiliului (6), autorizând în același timp statele membre să ratifice Actul de la Geneva sau să adere la acesta, în interesul Uniunii. Părțile contractante la Actul de la Geneva sunt membre ale unei Uniuni speciale create prin Acordul de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine (7) („Uniunea specială”). În conformitate cu articolul 4 din Decizia (UE) …/…, Uniunea și acele state membre care au ratificat sau au aderat la Actul de la Geneva trebuie să fie reprezentate de Comisie în cadrul Uniunii speciale în ceea ce privește Actul de la Geneva.

(2)  Este oportună stabilirea unor norme care să permită Uniunii să exercite ▌ drepturile și să îndeplinească obligațiile care revin în temeiul Actului de la Geneva Uniunii și statelor membre care l-au ratificat sau au aderat la acesta.

(3)  Actul de la Geneva protejează denumirile de origine și indicațiile geografice astfel cum sunt definite în Regulamentele (CE) nr. 110/2008 (8), (UE) nr. 1151/2012 (9), (UE) nr. 1308/2013 (10) și (UE) nr. 251/2014 (11) ale Parlamentului European și Consiliului ▌, ambele fiind denumite în continuare „indicații geografice”.

(4)  După aderarea Uniunii la Actul de la Geneva și, ulterior, în mod regulat, Comisia ar trebui ▌să depună la Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale („Biroul Internațional”) cereri de înregistrare internațională în registrul acestuia („registrul internațional”) a ▌ indicațiilor geografice originare de pe teritoriul Uniunii și protejate pe teritoriul său. Aceste cereri ar trebui să se întemeieze pe notificările din partea statelor membre care acționează din proprie inițiativă sau la cererea unei persoane fizice sau a unei entități juridice astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva sau a unui beneficiar astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva. La stabilirea acestor notificări, statele membre ar trebui să ia în considerare interesul economic pentru protecția internațională a indicațiilor geografice în cauză și să țină seama în special de valoarea producției și de valoarea exporturilor, de protecția în temeiul altor acorduri, precum și de utilizarea abuzivă actuală sau potențială în țările terțe în cauză.

(5)  Adăugarea indicațiilor geografice în registrul internațional ar trebui să aibă ca scop oferirea de produse de calitate, concurența loială și protecția consumatorilor. Cu toate că are o valoare culturală și economică semnificativă, adăugarea indicațiilor geografice ar trebui evaluată în raport cu valoarea creată pentru comunitățile locale, pentru a sprijini dezvoltarea rurală și a promova oportunitățile de creare de noi locuri de muncă în sectoarele producției, prelucrării și al altor servicii conexe.

(6)  Comisia ar trebui să folosească mecanismele existente pentru consultarea statelor membre, a asociațiilor profesionale și a producătorilor din Uniune pentru a stabili un dialog permanent cu părțile interesate relevante.

(7)  Ar trebui stabilite proceduri adecvate pentru a permite Comisiei să evalueze indicațiile geografice originare din statele părți contractante la Actul de la Geneva care nu sunt state membre („părți contractante terțe”) și care sunt înregistrate în registrul internațional, pentru a prevedea o procedură de stabilire a protecției în Uniune și de invalidare a acestei protecții, dacă este cazul.

(8)  Asigurarea respectării de către Uniune a protecției indicațiilor geografice originare din părțile contractante terțe și înregistrate în registrul internațional ar trebui să se realizeze în conformitate cu capitolul III din Actul de la Geneva, în special în conformitate cu articolul 14 din Actul de la Geneva, care impune ca fiecare parte contractantă să pună la dispoziție căi de atac legale eficace pentru protejarea indicațiilor geografice înregistrate și să prevadă că procedurile judiciare pentru asigurarea protecției acestora pot fi inițiate de o autoritate publică sau de orice parte interesată, indiferent dacă este o persoană fizică sau o entitate juridică, publică sau privată, în funcție de sistemul său juridic și de practicile sale juridice. În vederea asigurării protecției mărcilor naționale, regionale și la nivelul Uniunii alături de indicațiile geografice, ținând seama de protecția drepturilor conferite de mărcile anterioare, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (1) din Actul de la Geneva, ar trebui garantată coexistența mărcilor anterioare și a indicațiilor geografice înregistrate în registrul internațional, cărora li se acordă protecție sau care sunt utilizate în Uniune.

(9)  Având în vedere competența exclusivă a Uniunii, statele membre care nu sunt deja părți contractante la Acordul de la Lisabona din 1958, astfel cum a fost revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 și modificat la 28 septembrie 1979 („Acordul de la Lisabona”), ar trebui să nu ratifice sau să adere la acordul respectiv.

(10)  Statele membre care sunt deja părți contractante la Acordul de la Lisabona își pot menține acest statut, în special pentru a asigura continuitatea drepturilor garantate și îndeplinirea obligațiilor care decurg din acordul respectiv. Cu toate acestea, ele ar trebui să acționeze numai în interesul Uniunii și cu respectarea deplină a competenței exclusive a acesteia. Aceste state membre ar trebui, prin urmare, să își exercite drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului de la Lisabona în deplină conformitate cu autorizația acordată de Uniune în temeiul normelor prevăzute în prezentul regulament. În vederea respectării sistemului uniform de protecție a indicațiilor geografice stabilit în Uniune în ceea ce privește produsele agricole și pentru a consolida în continuare armonizarea în cadrul pieței unice, acestea nu ar trebui să înregistreze în temeiul Acordului de la Lisabona noi denumiri de origine pentru produsele care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 110/2008, al Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, al Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau al Regulamentului (UE) nr. 251/2014.

(11)  Statele membre respective au înregistrat denumiri de origine în temeiul Acordului de la Lisabona. Ar trebui prevăzute dispoziții tranzitorii pentru continuarea protecției, sub rezerva cerințelor prevăzute în acordul respectiv, în Actul de la Geneva și în acquis-ul Uniunii.

(12)  Statele membre respective au acceptat protecția denumirilor de origine ale părților contractante terțe. Pentru a le oferi mijloacele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile internaționale asumate înainte de aderarea Uniunii la Actul de la Geneva, ar trebui prevăzută o dispoziție tranzitorie care să producă efecte doar la nivel național și să nu aibă niciun efect asupra comerțului în interiorul Uniunii sau asupra comerțului internațional.

(13)  Pare echitabil ca taxele care trebuie plătite, în temeiul Actului de la Geneva și al Regulamentului comun al Acordului de la Lisabona și al Actului de la Geneva, pentru depunerea unei cereri la Biroul Internațional în vederea înregistrării internaționale a unei indicații geografice, precum și taxele care trebuie plătite cu privire la alte mențiuni din registrul internațional și pentru furnizarea de extrase, atestate sau alte informații cu privire la conținutul unei înregistrări internaționale să fie suportate de statul membru din care este originară indicația geografică respectivă, de către o persoană fizică sau juridică, astfel cum este se menționează la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva, sau de către un beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva. Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a solicita ca persoana fizică, entitatea juridică sau beneficiarul să plătească o parte sau toate taxele.

(14)  Pentru a acoperi orice deficit legat de bugetul de funcționare al Uniunii speciale, Uniunea ar trebui să fie în măsură să furnizeze, în limita mijloacelor disponibile în acest scop în bugetul anual al Uniunii, o contribuție specială în conformitate cu decizia Adunării Uniunii speciale în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Actul de la Geneva, având în vedere valoarea economică și culturală a protecției indicațiilor geografice.

(15)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a statutului de membru al Uniunii în Uniunea specială, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili o listă de indicații geografice în vederea înregistrării unei cereri de înregistrare internațională la Biroul Internațional în urma aderării la Actul de la Geneva, pentru depunerea ulterioară a unei cereri de înregistrare internațională a unei indicații geografice în cadrul Biroului Internațional, pentru respingerea unei opoziții, pentru decizia de a acorda sau nu protecție unei indicații geografice înregistrate în registrul internațional, pentru retragerea refuzului efectelor unei înregistrări internaționale, pentru solicitarea anulării unei înregistrări internaționale, pentru notificarea invalidării protecției în Uniune a unei indicații geografice înregistrate în registrul internațional și pentru autorizarea statului membru de a prevedea orice modificări necesare și de a notifica Biroul Internațional cu privire la denumirea de origine pentru un produs care este protejat în temeiul unuia dintre regulamentele menționate la articolul 1 din prezentul regulament. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(16)  Este important să se asigure monitorizarea și evaluarea de către Comisie a participării Uniunii la legea respectivă de-a lungul timpului. Pentru a efectua o astfel de evaluare, Comisia ar trebui, printre altele, să ia în considerare: numărul de indicații geografice protejate și înregistrate în temeiul dreptului Uniunii pentru care au fost depuse cereri de înregistrare internațională, cazurile în care protecția a fost respinsă de părțile terțe contractante, evoluția numărului de țări terțe care participă la Actul de la Geneva, acțiunile întreprinse de Comisie în vederea creșterii acestui număr, precum și impactul situației actuale a acquis-ului UE în ceea ce privește indicațiile geografice asupra atractivității Actului de la Geneva în țări terțe, împreună cu numărul și tipul de indicații geografice care provin de la părțile contractante ale țărilor terțe și care au fost respinse de Uniune,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme și proceduri privind acțiunile Uniunii în urma aderării acesteia la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice („Actul de la Geneva”).

În sensul prezentului regulament, denumirile de origine și „indicațiile geografice”, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 110/2008, Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și Regulamentul (UE) nr. 251/2014, sunt denumite în continuare „indicații geografice”.

Articolul 2

Înregistrarea internațională a indicațiilor geografice ▌

(1)  După aderarea Uniunii la Actul de la Geneva și, ulterior, în mod regulat, Comisia, în calitate de autoritate competentă, depune la Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale („Biroul Internațional”) cereri de înregistrare internațională a indicațiilor geografice protejate și înregistrate în temeiul dreptului Uniunii și care se referă la produse originare din Uniune în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) și (2) din Actul de la Geneva.

(2)  În acest scop, statele membre pot solicita Comisiei să înregistreze în registrul internațional indicații geografice originare de pe teritoriul lor, protejate și înregistrate în temeiul dreptului Uniunii. O astfel de cerere se poate baza pe:

(a)  cererea unei persoane fizice sau a unei entități juridice, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva, sau de către un beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva sau

(b)  inițiativa proprie.

(3)  Pe baza acestor cereri, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în care enumeră ▌indicațiile geografice menționate la ▌alineatul (1) de la prezentul articol, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

Articolul 3

Anularea unei indicații geografice originare dintr-un stat membru al Uniunii, înregistrată în registrul internațional

(1)  Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care solicită anularea unei înregistrări în registrul internațional al unei indicații geografice originare dintr-un stat membru al Uniunii:

(a)  dacă indicația geografică respectivă nu mai este protejată în Uniune sau

(b)  la cererea statului membru de origine a indicației geografice, care se poate întemeia pe:

(i)  cererea unei persoane fizice sau a unei entități juridice, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva, sau de către un beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva, sau

(ii)  propria inițiativă.

(2)  Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

(3)  Comisia informează fără întârziere Biroul Internațional cu privire la cererea de anulare.

Articolul 4

Publicarea indicațiilor geografice din țări terțe înregistrate în registrul internațional

(1)  Comisia publică orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Actul de la Geneva privind indicațiile geografice înregistrate în registrul internațional și pentru care partea contractantă de origine, astfel cum este definită la articolul 1 punctul (xv) din Actul de la Geneva, nu este un stat membru, cu condiția ca publicarea să se refere la un produs pentru care se prevede protecția indicațiilor geografice la nivelul Uniunii.

(2)  Publicarea înregistrării internaționale se efectuează în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, și include tipul de produs și țara de origine.

Articolul 5

Evaluarea indicațiilor geografice din țări terțe înregistrate în registrul internațional

(1)   Comisia publică orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Actul de la Geneva cu privire la indicațiile geografice înregistrate în registrul internațional și cu privire la care partea contractantă de origine, astfel cum este definită la articolul 1 litera (xv) ▌ din Actul de la Geneva, nu este un stat membru, pentru a stabili dacă aceasta conține elementele obligatorii prevăzute în norma 5 alineatul (2) din Regulamentul comun al Acordului de la Lisabona și al Actului de la Geneva („regulamentul comun”) (13) și datele specifice privind calitatea, reputația sau caracteristicile prevăzute în norma 5 alineatul (3) din regulamentul comun, precum și pentru a evalua dacă publicarea se referă la un produs pentru care ▌se acordă protecția indicațiilor geografice la nivelul Uniunii.

(2)  Perioada pentru efectuarea acestei evaluări nu depășește patru luni de la data înregistrării indicației geografice în registrul internațional și nu include evaluarea altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la introducerea produselor pe piață și, în special, la standardele sanitare și fitosanitare, la standardele de comercializare și la etichetarea produselor alimentare.

Articolul 6

Procedura de opoziție pentru indicațiile geografice din țări terțe înregistrate în registrul internațional

(1)   În termen de patru luni de la data publicării denumirii indicației geografice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 4, autoritățile unui stat membru sau ale unei țări terțe alta decât partea contractantă de origine, sau o persoană fizică sau juridică care are un interes legitim și este stabilită în Uniune sau într-o țară terță alta decât partea contractantă de origine pot depune o opoziție la Comisie, într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(2)   O astfel de opoziție, referitoare la o indicație geografică publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 4, este admisibilă numai dacă este depusă în termenul prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol și dacă conține unul sau mai multe dintre următoarele motive:

(a)  indicația geografică înregistrată în registrul internațional coincide cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale și poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului;

(b)  indicația geografică înregistrată în registrul internațional este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică deja protejată în Uniune și nu există o distincție suficientă în practică între condițiile de utilizare locală și tradițională și prezentarea indicației geografice propuse pentru protecție, pe de o parte, și indicația geografică deja protejată în Uniune, pe de altă parte, având în vedere necesitatea de a asigura un tratament echitabil al producătorilor în cauză și de a nu induce consumatorii în eroare;

(c)  protecția în Uniune a indicației geografice înregistrate în registrul internațional ar încălca un drept conferit de o marcă anterioară la nivel național, regional sau la nivelul Uniunii;

(d)  protecția în Uniune a indicației geografice propuse ar periclita utilizarea unei denumiri total sau parțial identice ori natura exclusivă a unei mărci la nivel național, regional sau al Uniunii sau existența unor produse care au fost introduse legal pe piață timp de cel puțin cinci ani înainte de data publicării denumirii indicației geografice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 4;

(e)  indicația geografică înregistrată în registrul internațional se referă la un produs cu privire la care, la nivelul Uniunii, nu se acordă ▌protecția indicațiilor geografice;

(f)  denumirea pentru care se solicită înregistrarea este un termen generic pe teritoriul Uniunii;

(g)  nu sunt respectate condițiile menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele (i) și (ii) din Actul de la Geneva;

(h)  indicația geografică înregistrată în registrul internațional este o denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele provin dintr-un alt teritoriu, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul de origine real al produselor respective.

(3)   Motivele de opoziție prevăzute la alineatul (2) sunt evaluate de Comisie în raport cu teritoriul Uniunii sau cu o parte din acesta.

Articolul 7

Decizia privind protecția în Uniune a indicațiilor geografice din țări terțe înregistrate în registrul internațional

(1)  În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în temeiul articolului 5 alineatul (1), condițiile prevăzute la alineatul respectiv sunt îndeplinite și nu s-a primit nicio opoziție sau s-au primit opoziții inadmisibile, Comisia respinge, după caz, opozițiile inadmisibile primite și ia decizia de a acorda protecția indicației geografice prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

(2)  În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în temeiul articolului 5 alineatul (1), condițiile prevăzute la alineatul respectiv nu sunt îndeplinite sau dacă s-a primit o opoziție admisibilă în conformitate cu articolul 6 alineatul (2), Comisia decide dacă să acorde sau nu protecția unei indicații geografice înregistrate în registrul internațional prin intermediul unui act de punere în aplicare care se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2). În ceea ce privește indicațiile geografice care acoperă produse care nu țin de competența comitetelor prevăzute la articolul 15 alineatul (1), decizia va fi adoptată de Comisie ▌.

(3)   Decizia de acordare a protecției unei indicații geografice în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol stabilește domeniul de aplicare al protecției acordate și poate include condiții compatibile cu Actul de la Geneva și, în special, poate acorda o perioadă de tranziție determinată, astfel cum se prevede la articolul 17 din Actul de la Geneva și în norma 14 din regulamentul comun.

(4)   În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Actul de la Geneva, Comisia notifică Biroul Internațional cu privire la refuzarea efectelor înregistrării internaționale în cauză pe teritoriul Uniunii, în termen de un an de la primirea notificării înregistrării internaționale în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Actul de la Geneva sau în termen de doi ani în cazurile menționate la articolul 5 primul paragraf din Decizia (UE) ... /... a Consiliului (14) (15).

(5)  Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, adopta în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2) un act de punere în aplicare prin care se retrage, total sau parțial, un refuz notificat în prealabil Biroului Internațional. Comisia informează fără întârziere Biroul Internațional cu privire la această retragere.

Articolul 8

Utilizarea indicațiilor geografice

(1)   Actele de punere în aplicare adoptate de Comisie pe baza articolului 7 se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la introducerea produselor pe piață și, în special, la organizarea comună a piețelor agricole, la standardele sanitare și fitosanitare și la etichetarea produselor alimentare. ▌

(2)   Sub rezerva alineatului (1), indicațiile geografice protejate în temeiul prezentului regulament pot fi utilizate de orice operator care comercializează un produs în conformitate cu înregistrarea internațională.

Articolul 9

Invalidarea efectelor în Uniune ale unei indicații geografice dintr-o țară terță înregistrată în registrul internațional

(1)  Comisia poate adopta, din proprie inițiativă sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, acte de punere în aplicare care invalidează, în totalitate sau în parte, efectele protecției în Uniune a unei indicații geografice înregistrate în registrul internațional într-una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe:

(a)  indicația geografică nu mai este protejată pe teritoriul părții contractante de origine;

(b)  indicația geografică nu mai este înregistrată în registrul internațional;

(c)  în cazul în care nu se mai asigură respectarea elementelor obligatorii prevăzute în norma 5 alineatul (2) din regulamentul comun sau a aspectelor specifice privind calitatea, reputația sau caracteristicile prevăzute în norma 5 alineatul (3) din regulamentul comun.

(2)  Actele de punere în aplicare menționate la ▌alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2) și numai după ce persoanelor fizice sau juridice menționate la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva sau beneficiarilor, astfel cum sunt definiți la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva, li s-a acordat posibilitatea de a-și apăra drepturile.

(3)  Cu condiția ca invalidarea să nu mai poată face obiectul unei căi de atac, Comisia notifică fără întârziere Biroul Internațional cu privire la invalidarea efectelor, pe teritoriul Uniunii, a înregistrării internaționale a indicației geografice ▌în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sau (c).

Articolul 10

Legătura cu mărcile

(1)   Protecția unei indicații geografice nu aduce atingere valabilității unei mărci anterioare la nivel național, regional sau la nivelul Uniunii pentru care a fost depusă o cerere sau care a fost înregistrată cu bună-credință sau care a fost dobândită prin utilizarea cu bună-credință pe teritoriul unui stat membru, al unei uniuni regionale a statelor membre sau al Uniunii.

(2)   O indicație geografică înregistrată în registrul internațional nu este protejată pe teritoriul Uniunii în cazul în care, în lumina reputației și a renumelui unei mărci și a duratei utilizării acesteia, protecția indicației geografice respective pe teritoriul Uniunii ar putea induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata identitate a produsului.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2), o marcă ▌pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau care a fost consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislația în cauză, cu bună credință, pe teritoriul unui stat membru, al unei uniuni regionale a statelor membre sau al Uniunii, înainte de data la care Biroul Internațional a notificat Comisiei publicarea înregistrării internaționale a indicației geografice a cărei utilizare ar contraveni protecției indicației geografice, poate continua să fie utilizată și reînnoită pentru produsul în cauză, fără a aduce atingere protecției indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de invalidare sau de revocare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului (16) sau cu Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului (17). În astfel de cazuri, este permisă utilizarea deopotrivă a indicației geografice și a mărcii în cauză.

Articolul 11

Dispoziții tranzitorii privind denumirile de origine originare din statele membre ale UE deja înregistrate în temeiul Acordului de la Lisabona

(1)  Pentru fiecare denumire de origine a unui produs, care este protejată în temeiul unuia dintre regulamentele menționate la articolul 1 din prezentul regulament, originară dintr-un stat membru care este parte contractantă la Acordul de la Lisabona, statul membru în cauză alege:

(a)  să solicite înregistrarea internațională a respectivei denumiri de origine în temeiul Actului de la Geneva, în cazul în care statul membru în cauză a ratificat Actul de la Geneva sau a aderat la acesta, în temeiul autorizației prevăzute la articolul 3 din Decizia (UE) .../... (18) sau

(b)  să solicite anularea înregistrării respectivei denumiri de origine în registrul internațional.

Statele membre în cauză aleg pe baza următoarelor:

(a)  cererea unei persoane fizice sau a unei entități juridice menționate la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva sau a unui beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva sau

(b)  inițiativa proprie.

Statele membre în cauză notifică Comisiei alegerea menționată la primul paragraf în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

În cazurile menționate la primul paragraf litera (a), statul membru în cauză, în coordonare cu Comisia, verifică, împreună cu Biroul Internațional, orice modificare care trebuie efectuată în temeiul normei 7 alineatul (4) din Regulamentul comun în scopul înregistrării în temeiul Actului de la Geneva.

Comisia autorizează statul membru să prevadă modificările necesare și să notifice Biroul Internațional printr-un act de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

(2)  Pentru fiecare denumire de origine a unui produs, care intră sub incidența unuia dintre regulamentele menționate la articolul 1 din prezentul regulament, dar care nu este protejată în temeiul unuia din regulamentele menționate, originară dintr-un stat membru care este parte contractantă la Acordul de la Lisabona, statul membru în cauză:

(a)  solicită înregistrarea în temeiul regulamentului în cauză sau

(b)  să solicite anularea înregistrării respectivei denumiri de origine în registrul internațional.

Statele membre în cauză aleg pe baza următoarelor:

(a)  cererea unei persoane fizice sau a unei entități juridice menționate la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva sau a unui beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva sau

(b)  inițiativa proprie.

Statele membre în cauză notifică Comisiei alegerea menționată la primul paragraf și formulează cererea respectivă în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

În cazurile menționate la primul paragraf litera (a), statul membru în cauză solicită înregistrarea internațională a respectivei denumiri de origine în temeiul Actului de la Geneva, în cazul în care statul membru în cauză a ratificat Actul de la Geneva sau a aderat la acesta, în temeiul autorizației prevăzute la articolul 3 din Decizia (UE) .../... (19), în termen de un an de la data înregistrării indicației geografice în temeiul regulamentului în cauză. Se aplică alineatul (1) al patrulea și al cincilea paragraf.

În cazul în care cererea de înregistrare în temeiul regulamentului în cauză este respinsă și căile de atac administrative și judiciare aferente au fost epuizate sau în cazul în care cererea de înregistrare în temeiul Actului de la Geneva nu a fost depusă în conformitate cu prezentul alineat al patrulea paragraf, statul membru în cauză solicită, fără întârziere, anularea înregistrării indicației geografice respective în registrul internațional.

(3)  În ceea ce privește denumirile de origine pentru produsele care nu se încadrează în domeniul de aplicare al unuia dintre regulamentele menționate la articolul 1 din prezentul regulament, pentru care nu este furnizată protecția la nivelul Uniunii a indicațiilor geografice, un stat membru care este deja parte contractantă la Acordul de la Lisabona poate menține orice înregistrare existentă în registrul internațional.

Un astfel de stat membru poate prezenta, de asemenea, cereri suplimentare de înregistrare în registrul internațional în temeiul Acordului de la Lisabona pentru astfel de denumiri de origine originare de pe teritoriul său, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  statul membru în cauză a notificat Comisiei proiectul de cerere de înregistrare a unor astfel de denumiri de origine. O astfel de notificare trebuie să includă dovezi din care să rezulte că cererea îndeplinește cerințele pentru înregistrare în temeiul Acordului de la Lisabona și

(b)  Comisia nu a emis un aviz negativ în termen de două luni de la această notificare. Un aviz negativ poate fi emis numai după consultarea cu statul membru în cauză și în cazurile excepționale și justificate în mod corespunzător atunci când dovezile solicitate în temeiul literei (a) nu demonstrează suficient că sunt îndeplinite cerințele pentru înregistrare în temeiul Acordului de la Lisabona sau atunci când înregistrarea ar avea un impact negativ asupra politicii comerciale a Uniunii.

În cazul unei cereri de informații suplimentare din partea Comisiei cu privire la notificarea efectuată în temeiul literei (a), termenul de care dispune Comisia pentru a acționa este de o lună de la primirea informațiilor solicitate.

Comisia informează imediat celelalte state membre cu privire la orice notificare făcută în temeiul literei (a).

Articolul 12

Protecția tranzitorie a denumirilor de origine originare dintr-o țară terță înregistrate în temeiul Acordului de la Lisabona

(1)   Statele membre care au fost părți contractante la Acordul de la Lisabona înainte de aderarea Uniunii la Actul de la Geneva pot continua să protejeze denumirile de origine originare dintr-o țară terță care este parte contractantă la Acordul de la Lisabona ▌ prin intermediul unui sistem național de protecție, cu efect de la data la care Uniunea devine parte contractantă la Actul de la Geneva, în ceea ce privește denumirile de origine înregistrate la acea dată în temeiul Acordului de la Lisabona.

(2)  O astfel de protecție în cadrul unui sistem național de protecție:

(a)  este înlocuită cu protecția în cadrul sistemului de protecție al UE a unei anumite denumiri de origine dacă protecția este acordată în temeiul unei decizii adoptate în temeiul articolului 7 din prezentul regulament în urma aderării țării terțe în cauză la Actul de la Geneva, cu condiția ca protecția acordată în temeiul unei decizii luate în temeiul articolului 7 din prezentul regulament să păstreze continuitatea protecției denumirii de origine respective în statul membru respectiv;

(b)  încetează pentru o anumită denumire de origine atunci când se încheie efectul înregistrării internaționale.

(3)   În cazul în care o denumire de origine originară dintr-o țară terță ▌nu este înregistrată în temeiul prezentului regulament sau protecția națională nu este înlocuită în conformitate cu alineatul (2) litera (a), consecințele unei astfel de ▌protecții naționale ▌țin de responsabilitatea exclusivă a statului membru în cauză.

(4)   Măsurile adoptate de statele membre în temeiul alineatului (1) au efecte numai pe plan național și nu afectează comerțul în interiorul Uniunii sau comerțul internațional.

(5)  Statele membre menționate la alineatul (1) transmit Comisiei orice notificare efectuată de Biroul Internațional în temeiul Acordului de la Lisabona, pe care Comisia o transmite ulterior tuturor celorlalte state membre.

(6)  Statele membre menționate la alineatul (1) de la prezentul articol declară Biroului Internațional că nu pot asigura protecția națională a unei denumiri de origine a unui produs care intră în domeniul de aplicare al unuia dintre regulamentele menționate la articolul 1 din prezentul regulament, care este înregistrată și notificată acestora în temeiul Acordului de la Lisabona de la data la care Uniunea devine parte contractantă la Actul de la Geneva.

Articolul 13

Taxe

Taxele care trebuie plătite în temeiul articolului 7 din Actul de la Geneva, astfel cum se prevede în regulamentul comun, ▌sunt suportate de statul membru din care este originară indicația geografică sau de o persoană fizică sau juridică, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva sau de un beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva. Statele membre pot solicita ca persoana fizică, entitatea juridică sau beneficiarul să plătească o parte sau toate taxele.

Articolul 14

Contribuția financiară specială

În cazul în care veniturile Uniunii speciale sunt obținute în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) litera (v) din ▌Actul de la Geneva, Uniunea poate face o contribuție specială în limitele mijloacelor disponibile în acest scop din bugetul anual al Uniunii.

Articolul 15

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de următoarele comitete, în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011, cu privire la următoarele produse:

(a)  pentru produsele din sectorul vitivinicol care intră în domeniul de aplicare al articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, de către Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole instituit prin articolul 229 din regulamentul respectiv;

(b)  pentru produsele vitivinicole aromatizate, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 251/2014 ▌de către Comitetul pentru produse vitivinicole aromatizate instituit prin articolul 34 din regulamentul respectiv;

(c)  pentru băuturile spirtoase, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 ▌de către Comitetul pentru băuturi spirtoase instituit prin articolul 25 din regulamentul respectiv;

(d)  pentru produsele agricole și alimentare care intră în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 de către Comitetul pentru politica în domeniul calității produselor agricole instituit prin articolul 57 din regulamentul respectiv.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 16

Monitorizare și evaluare

Până la... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia evaluează participarea Uniunii la Actul de la Geneva și transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind principalele constatări. Evaluarea se bazează, printre altele, pe următoarele aspecte:

(a)  numărul de indicații geografice protejate și înregistrate în temeiul dreptului Uniunii pentru care au fost depuse cereri de înregistrare internațională, precum și cazurile în care protecția a fost respinsă de părțile contractante terțe;

(b)  evoluția numărului de țări terțe care participă la Actul de la Geneva și acțiunile întreprinse de Comisie pentru a crește acest număr, precum și impactul stadiului actual al acquis-ului Uniunii în ceea ce privește indicațiile geografice privind atractivitatea Actului de la Geneva pentru țări terțe și

(c)  numărul și tipul de indicații geografice originare din țări terțe care au fost respinse de Uniune.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

______________

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei referitoare la posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole

Comisia ia notă de Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole.

Comisia a lansat, în noiembrie 2018, un studiu pentru a obține mai multe dovezi economice și juridice privind protecția produselor neagricole care beneficiază de IG pe piața unică, în completarea unui studiu din 2013, și pentru a obține mai multe date despre aspecte precum competitivitatea, concurența neloială, contrafacerea, percepțiile consumatorilor, costurile/beneficiile, precum și despre eficacitatea modelelor de protecție a produselor neagricole care beneficiază de IG în contextul principiului proporționalității.

Conform principiilor unei mai bune legiferări și angajamentelor stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia va analiza studiul, precum și raportul privind participarea Uniunii la Actul de la Geneva menționat la articolul privind monitorizarea și revizuirea din Regulamentul privind acțiunile Uniunii în urma aderării la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice și va analiza posibilele măsuri ulterioare.

Declarația Comisiei privind procedura prevăzută la articolul 9a alineatul (3) din regulament

Comisia precizează că, deși procedura stabilită la articolul 9a alineatul (3) din regulament este o necesitate juridică dată fiind competența exclusivă a Uniunii, Comisia poate totuși să afirme că, în contextul acquis-ului actual al UE, orice astfel de intervenție a Comisiei ar trebui să fie excepțională și justificată în mod corespunzător. În cursul consultărilor cu un stat membru, Comisia va depune toate eforturile pentru a soluționa împreună cu statul membru orice fel de îngrijorări, în scopul de a evita emiterea unui aviz negativ. Comisia precizează că orice aviz negativ ar urma să fie notificat în scris statului membru respectiv și, în temeiul articolului 296 din TFUE, ar trebui să precizeze motivele pe care este bazat. Comisia ar dori de asemenea să menționeze faptul că un aviz negativ nu ar împiedica depunerea unei cereri ulterioare referitoare la aceeași denumire de origine, dacă motivele avizului negativ au fost ulterior tratate în mod adecvat sau nu mai sunt valabile.

Declarația Comisiei privind propunerea de Decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice

Comisia observă că Uniunea are competență externă exclusivă în materie de indicații geografice și aderă la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona, în calitate de parte de sine stătătoare. Acest lucru rezultă din hotărârea Curtea de Justiție a Uniunii Europene din 25/10/2017 (cauza C-389/15 - Comisia/Consiliul). Având în vedere competența externă exclusivă a UE, statele membre nu sunt autorizate să devină părți de sine stătătoare la Actul de la Geneva și nu ar trebui să mai protejeze ele însele indicațiile geografice nou înregistrate de țări terțe membre ale sistemului de la Lisabona. Având în vedere circumstanțele excepționale, dat fiind că șapte state membre sunt de mult timp părți la Acordul de la Lisabona, în temeiul căruia au înregistrat numeroase drepturi de proprietate intelectuală, și că este necesară o tranziție lină, Comisia ar fi fost în mod excepțional pregătită să convină că, în acest caz, Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia, Franța, Ungaria, Italia și Portugalia ar fi putut fi autorizate să adere la Actul de la Geneva în interesul UE.

Comisia obiectează cu fermitate la insistența Consiliului cu privire la posibilitatea ca toate statele membre ale UE care doresc să facă acest lucru să fie autorizate să ratifice Actul de la Geneva sau să adere la acesta împreună cu Uniunea, oferind în același timp, ca motiv, regularizarea drepturilor de vot ale Uniunii în temeiul articolului 22 alineatul (4) litera (b) punctul (ii) din Actul de la Geneva și nu circumstanțele excepționale menționate anterior.

Mai mult decât atât, Comisia ar dori să reamintească faptul că, dat fiind că Uniunea și-a exercitat competența internă în materie de indicații geografice agricole, statele membre ale UE nu pot deține propriile sisteme naționale de protecție a indicațiilor geografice.

Prin urmare, Comisia își rezervă dreptul de a recurge la căi de atac împotriva deciziei Consiliului și, în orice caz, consideră că acest caz nu poate constitui un precedent pentru niciun alt acord internațional existent sau viitor, în special, dar nu numai atunci când UE a ratificat deja acorduri internaționale, pe baza competenței sale exclusive.

(1) JO C 110, 22.3.2019,  p.55.
(2)* TEXTUL NU A FĂCUT ÎNCĂ OBIECTUL FINALIZĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
(3)JO C 110, 22.3.2019, p. 55.
(4)Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2019.
(5)http://www.wipo.int/edocs/lexdocs/treaties/en/lisbon/trt_lisbon_009en.pdf.
(6)JO L […], […], p. […].
(7)http://www.wipo.int/export/sites/www/lisbon/en/legal_texts/lisbon_agreement.pdf.
(8)Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).
(9)Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).
(10)Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(11)Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului (JO L 84, 20.3.2014, p. 14).
(12)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(13)Regulamentul comun al Acordului de la Lisabona și al Actului de la Geneva al Acordului de la Lisabona, astfel cum a fost adoptat de Adunarea Uniunii de la Lisabona la 11 octombrie 2017, http://www.wipo.int/meetings/en/doc_details.jsp?doc_id=376416, Doc. WIPO A/57/11 of 11 October 2017.
(14)Decizia (UE) ...../… a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (JO L …, …, p. …).
(15)+JO: a se insera în text numărul deciziei conținute în documentul ST6929/18 și numărul, data, titlul și referința JO pentru decizia respectivă în nota de subsol.
(16)Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO L 154, 16.7.2017, p. 1).
(17)Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).
(18)+JO: a se insera în text numărul deciziei conținute în documentul ST 6929/2018.
(19)+JO: a se insera în text numărul deciziei conținute în documentul ST 6929/2018.


Acordul UE-Filipine privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene ***
PDF 120kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea în numele Uniunii a Acordului dintre Uniunea Europeană și Guvernul Republicii Filipine privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (15056/2018 – C8-0051/2019 – 2016/0156(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0362A8-0191/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15056/2018),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Guvernul Republicii Filipine privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene(1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0051/2019),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A8-0191/2019),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Filipine.

(1) JO L 322, 18.12.2018, p. 3.


Acordul internațional cu privire la uleiul de măsline și măslinele de masă ***
PDF 118kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului internațional din 2015 cu privire la uleiul de măsline și măslinele de masă (06781/2019 – C8-0134/2019 –2017/0107(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0363A8-0186/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06781/2019),

–  având în vedere proiectul de acord internațional din 2015 cu privire la uleiul de măsline și măslinele de masă (11178/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și cu articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0134/2019),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0186/2019),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Numirea unui membru al Curții de Conturi - Viorel Ștefan
PDF 117kWORD 47k
Decizia Parlamentului European din 16 aprilie 2019 privind propunerea de numire a lui Viorel Ștefan ca membru al Curții de Conturi (C8-0049/2019 – 2019/0802(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0364A8-0194/2019

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0049/2019),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0194/2019),

A.  întrucât, prin scrisoarea sa din 14 februarie 2019, Consiliul a consultat Parlamentul cu privire la propunerea de numire a lui Viorel Ștefan ca membru al Curții de Conturi;

B.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

C.  întrucât, în cadrul reuniunii sale din 8 aprilie 2019, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul propus de Consiliu ca membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz nefavorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Viorel Ștefan ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Numirea unei membre a Curții de Conturi - Ivana Maletić
PDF 117kWORD 47k
Decizia Parlamentului European din 16 aprilie 2019 privind propunerea de numire a dnei Ivana Maletić ca membră a Curții de Conturi (C8-0116/2019 – 2019/0803(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0365A8-0195/2019

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0116/2019),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0195/2019),

A.  întrucât, prin scrisoarea sa din 5 martie 2019, Consiliul a consultat Parlamentul cu privire la propunerea de numire a dnei Ivana Maletić ca membră al Curții de Conturi;

B.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatei propuse, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

C.  întrucât, în cadrul reuniunii sale din 8 aprilie 2019, Comisia pentru control bugetar a audiat candidata propusă de Consiliu ca membră a Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a dnei Ivana Maletić ca membră a Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii ***I
PDF 443kWORD 139k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (COM(2018)0218 – C8-0159/2018 – 2018/0106(COD))
P8_TA-PROV(2019)0366A8-0398/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0218),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 16, 33, 43, 50, articolul 53 alineatul (1), articolele 62, 91, 100, 103, 109, 114, 168, 169, 192, 207 și articolul 325 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 31 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0159/2018),

–  având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolele 16, 43 alineatul (2), 50, 53 alineatul (1), 91, 100, 114, 168 alineatul (4), 169, 192 alineatul (1) și 325 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 31 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 26 septembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2018(2),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, al Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru cultură și educație și al Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0398/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii(3)

P8_TC1-COD(2018)0106


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 16, ▌articolul 43 alineatul (2), articolul 50, articolul 53 alineatul (1), ▌articolul 91, articolul 100, ▌articolul 114, articolul 168 alineatul (4), articolul 169, articolul 192 alineatul (1), ▌ și articolul 325 alineatul (4), precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

având în vedere avizul Curții de Conturi(6),

Având în vedere avizul unui grup de persoane numite de Comitetul științific și tehnic din rândul experților științifici ai statelor membre, în conformitate cu articolul 31 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(7),

întrucât:

(1)  Persoanele care lucrează pentru o organizație publică sau privată sau sunt în contact cu aceasta în contextul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre amenințări sau prejudicii aduse interesului public, apărute în acest context. Prin „avertizarea în interes public”, aceste persoane joacă un rol esențial în demascarea și prevenirea încălcărilor legii care aduc prejudicii interesului public și în garantarea bunăstării societății. Cu toate acestea, potențialii avertizori sunt adesea descurajați să semnaleze preocupările sau suspiciunile lor de teama unor represalii. În acest context, importanța de a asigura un nivel echilibrat și eficient de protecție a avertizorilor este recunoscută din ce în ce mai mult, atât la nivel european, cât și la nivel internațional.

(2)  La nivelul Uniunii, raportările și divulgările publice de către avertizori reprezintă o componentă în amonte pentru asigurarea respectării dreptului și a politicilor Uniunii: acestea alimentează sistemele naționale și europene de asigurare a respectării legislației cu informații care permit depistarea, investigarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor dreptului Uniunii, crescând astfel transparența și responsabilizarea.

(3)  În anumite domenii de politică, încălcările dreptului Uniunii – indiferent de încadrarea acestora, în temeiul dreptului intern, ca încălcări administrative, penale sau ca alte tipuri de încălcări – pot cauza prejudicii grave interesului public, în sensul că pot crea riscuri semnificative pentru bunăstarea societății. Atunci când sunt identificate deficiențe în materie de asigurare a respectării legii în domeniile respective, iar avertizorii se află, de obicei, într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcările, este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii prin introducerea unor canale de raportare eficace, confidențiale și sigure și prin asigurarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor ▌.

(4)  Protecția avertizorilor prevăzută în prezent în Uniunea Europeană este fragmentată de la un stat membru la altul și este repartizată în mod inegal între domeniile de politică. Consecințele încălcărilor dreptului Uniunii cu o dimensiune transfrontalieră care au fost dezvăluite de avertizori ilustrează modul în care o protecție insuficientă într-un stat membru nu numai că are un impact negativ asupra funcționării politicilor UE în respectivul stat membru, ci poate să se repercuteze și asupra altor state membre și asupra Uniunii în ansamblul său.

(5)  Prin urmare, ar trebui să se aplice standarde comune minime care să asigure o protecție eficace a avertizorilor în actele și domeniile de politică în care:

(i)  este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii,

(ii)  subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și

iii)  încălcările dreptului Uniunii pot cauza prejudicii grave interesului public.

Statele membre pot extinde aplicarea dispozițiilor naționale la alte domenii, în vederea asigurării unui cadru cuprinzător și coerent la nivel național.

(6)  Protecția avertizorilor este necesară pentru a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului Uniunii privind achizițiile publice. În plus față de imperativul de a preveni și a detecta frauda și corupția în contextul execuției bugetului UE, inclusiv în materie de achiziții, este necesar să se abordeze problema asigurării insuficiente a respectării normelor privind achizițiile publice de către autoritățile publice naționale și de către anumiți operatori de utilități publice atunci când achiziționează bunuri, lucrări și servicii. Încălcarea acestor norme creează denaturări ale concurenței, sporește costurile aferente activității comerciale, aduce atingere intereselor investitorilor și ale acționarilor și, în ansamblu, reduce atractivitatea pentru investiții și creează condiții de concurență inechitabile pentru toate întreprinderile din Europa, afectând astfel buna funcționare a pieței interne.

(7)  În domeniul serviciilor financiare, valoarea adăugată a protecției avertizorilor a fost deja recunoscută de către legiuitorul Uniunii. În urma crizei financiare, care a dezvăluit deficiențe grave în asigurarea respectării normelor relevante, au fost introduse, într-un număr semnificativ de instrumente legislative în acest domeniu(8), măsuri de protecție a avertizorilor, printre care canale de raportare interne și externe, precum și o interdicție explicită a represaliilor. În special, în contextul cadrului prudențial aplicabil instituțiilor de credit și firmelor de investiții, Directiva 2013/36/UE prevede protecția avertizorilor, care vizează și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții.

(8)  În ceea ce privește siguranța produselor introduse pe piața internă, sursa principală de colectare a elementelor de probă o reprezintă întreprinderile implicate în lanțul de producție și de distribuție, ceea ce face ca raportările efectuate de către avertizori să aibă o valoare adăugată ridicată, întrucât aceștia sunt mult mai aproape de sursele unor posibile practici abuzive și ilicite de fabricare, import sau distribuție de produse nesigure. Acest lucru justifică introducerea protecției avertizorilor în legătură cu cerințele de siguranță aplicabile atât „produselor armonizate”(9), cât și „produselor nearmonizate”(10). Protecția avertizorilor este, de asemenea, deosebit de utilă pentru evitarea deturnării armelor de foc, a pieselor și a componentelor acestora, a munițiilor, precum și a produselor din domeniul apărării, prin încurajarea raportării încălcărilor, cum ar fi fraudarea documentelor, modificarea etichetării și achiziționarea frauduloasă în interiorul Uniunii de arme de foc, aceste încălcări implicând adesea o deturnare de la piața legală spre piața ilegală. Protecția avertizorilor va sprijini, de asemenea, prevenirea fabricării ilicite de explozivi artizanali, contribuind la aplicarea corectă a restricțiilor și a controalelor privind precursorii de explozivi.

(9)  Importanța protecției avertizorilor în ceea ce privește prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Uniunii privind siguranța transporturilor care pot periclita viața oamenilor a fost deja recunoscută în instrumentele sectoriale ale Uniunii din domeniul siguranței aviației(11) și al siguranței transporturilor maritime(12), care prevăd măsuri adaptate de protecție a avertizorilor, precum și canale de raportare specifice. Aceste instrumente includ, de asemenea, protecția împotriva represaliilor a lucrătorilor care raportează propriile greșeli neintenționate (așa-numita „cultură justă”). Este necesar să se completeze și să se dezvolte elementele existente ale protecției avertizorilor în aceste două sectoare, precum și să se asigure o astfel de protecție pentru a consolida asigurarea respectării standardelor de siguranță pentru alte moduri de transport, și anume transportul pe căile navigabile interioare, transportul rutier și feroviar.

(10)  Colectarea de elemente de probă, prevenirea, depistarea și combaterea infracțiunilor ecologice și a comportamentelor ilegale sau a omisiunilor, precum și a eventualele încălcări în ceea ce privește protecția mediului continuă să fie o provocare și trebuie să fie consolidate, după cum s-a recunoscut în Comunicarea Comisiei intitulată „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” din 18 ianuarie 2018(13). Doar un singur instrument sectorial referitor la protecția mediului(14) prevede în prezent norme de protecție a avertizorilor, însă introducerea unei astfel de protecții este necesară pentru a se asigura respectarea eficace a acquis-ului Uniunii în domeniul mediului, ale cărui încălcări pot aduce prejudicii ▌ interesului public, cu efecte care s-ar putea repercuta dincolo de frontierele naționale. Acest lucru este, de asemenea, relevant în cazul în care produsele nesigure pot produce daune de mediu.

(11)  Îmbunătățirea protecției avertizorilor ar contribui, de asemenea, la prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Euratom privind securitatea nucleară, protecția radiologică și gestionarea responsabilă și sigură a combustibilului uzat și a materialelor radioactive și ar consolida, în egală măsură, asigurarea respectării dispozițiilor existente din Directiva revizuită privind securitatea nucleară(15) cu privire la o veritabilă cultură a securității nucleare și, în special, dispozițiile articolului 8b alineatul (2) litera (a), care prevăd, printre altele, că autoritatea de reglementare competentă instituie sisteme de management care acordă prioritatea cuvenită securității nucleare și promovează, la toate nivelurile personalului și conducerii, capacitatea de a pune sub semnul întrebării realizarea efectivă a principiilor și practicilor relevante de securitate și de a raporta în timp util aspectele legate de securitate.

(12)  Considerații similare justifică introducerea protecției avertizorilor pentru a valorifica dispozițiile existente și a preveni încălcarea normelor UE în domeniul lanțului alimentar și, în special, în domeniul siguranței alimentelor și a hranei pentru animale, precum și a sănătății, bunăstării și protecției animalelor. Diferitele norme ale Uniunii elaborate în aceste domenii sunt puternic interconectate. Regulamentul (CE) nr. 178/2002(16) stabilește principiile și cerințele generale care stau la baza tuturor măsurilor la nivelul Uniunii și la nivel național legate de produsele alimentare și de hrana pentru animale, cu un accent deosebit pe siguranța alimentară, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor în raport cu produsele alimentare, precum și funcționarea eficace a pieței interne. Acest regulament prevede, printre altele, că operatorii din sectorul alimentar și al hranei pentru animale sunt împiedicați să își descurajeze angajații sau alte persoane să coopereze cu autoritățile competente atunci când acest lucru ar putea preveni, reduce sau elimina un risc generat de produsele alimentare. Legiuitorul Uniunii a adoptat o abordare similară în domeniul „legislației în materie de sănătate animală” prin Regulamentul (UE) 2016/429 de instituire a normelor de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni(17). Directiva 98/58/CE a Consiliului și Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului, precum și Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului stabilesc norme privind protecția și bunăstarea animalelor de fermă, în timpul transportului și în momentul uciderii.

(13)  În aceeași ordine de idei, raportările avertizorilor pot fi esențiale pentru detectarea și prevenirea, reducerea sau eliminarea riscurilor la adresa sănătății publice și a protecției consumatorilor, riscuri rezultate din încălcări ale normelor Uniunii care, altfel, ar putea rămâne ascunse. În special, protecția consumatorilor este, de asemenea, strâns legată de cazurile în care produsele nesigure pot provoca daune considerabile pentru consumatori.▌

(14)  Protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, consacrată la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale, este un alt domeniu în care avertizorii pot contribui la divulgarea încălcărilor dreptului Uniunii care pot ▌ afecta interesul public. Considerații similare se aplică în cazul încălcărilor Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice(18), care introduce notificarea incidentelor (inclusiv a celor care nu compromit datele cu caracter personal) și cerințe de securitate pentru entitățile care furnizează servicii esențiale în mai multe sectoare (de exemplu, energie, sănătate, transporturi, servicii bancare etc.), pentru furnizorii de servicii digitale cheie (de exemplu, servicii de cloud) și pentru furnizorii de utilități de bază, precum apa, electricitatea și gazul. Raportările transmise de avertizori în acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a preveni incidentele de securitate care ar afecta principalele activități economice și sociale și serviciile digitale utilizate pe scară largă, precum și pentru a preveni orice încălcare a legislației Uniunii privind protecția datelor. Acest lucru contribuie la asigurarea continuității serviciilor care sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței interne și pentru bunăstarea societății.

(15)  Mai mult, protecția intereselor financiare ale Uniunii, care vizează combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale ce afectează utilizarea cheltuielilor Uniunii, colectarea veniturilor Uniunii și fondurile sau activele Uniunii, este un domeniu-cheie în care asigurarea respectării dreptului Uniunii trebuie să fie consolidată. Consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii se referă, de asemenea, la executarea bugetului Uniunii privind cheltuielile efectuate în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice. Lipsa unor mecanisme eficace de asigurare a respectării legislației în domeniul intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în privința fraudei și a corupției la nivel național, determină scăderea veniturilor Uniunii și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE, ceea ce poate denatura investițiile publice și creșterea economică și poate submina încrederea cetățenilor în acțiunile UE. Articolul 325 din TFUE prevede că Uniunea și statele membre trebuie să combată aceste activități. Măsurile relevante ale Uniunii în acest sens includ, în special, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului, care este completat, pentru cele mai grave tipuri de comportamente conexe fraudei, de Directiva (UE) 2017/1371 și de Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv de protocoalele la aceasta din 27 septembrie 1996(19), din 29 noiembrie 1996(20) și din 19 iunie 1997 [convenție și protocoale care rămân în vigoare pentru statele membre pentru care Directiva (UE) 2017/1372 nu este obligatorie], precum și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 (OLAF).

(16)  De asemenea, ar trebui stabilite standarde comune minime pentru protecția avertizorilor în cazul încălcărilor referitoare la piața internă, astfel cum sunt menționate la articolul 26 alineatul (2) din TFUE. În plus, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, măsurile Uniunii care vizează instituirea sau asigurarea funcționării pieței interne sunt menite să contribuie la eliminarea obstacolelor existente sau emergente din calea liberei circulații a mărfurilor sau a libertății de a presta servicii ori la eliminarea denaturării concurenței.

(17)  În mod specific, protejarea avertizorilor pentru a consolida asigurarea respectării legislației Uniunii în materie de concurență, inclusiv în materie de ajutoare de stat, ar fi utilă pentru a proteja funcționarea eficientă a piețelor din Uniune, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi și a aduce beneficii consumatorilor. În ceea ce privește normele în materie de concurență aplicabile întreprinderilor, importanța raportării de informații privilegiate în detectarea încălcărilor dreptului concurenței a fost deja recunoscută în cadrul politicii de clemență a UE, precum și prin introducerea recentă de către Comisia Europeană a unui instrument pentru avertizarea anonimă în interes public. Încălcările în materie de concurență și de ajutoare de stat se referă la articolele 101, 102, 106, 107 și 108 din TFUE și la normele de drept derivat adoptate pentru aplicarea lor.

(18)  Acțiunile care încalcă normele de impozitare a societăților și mecanismele al căror scop constă în obținerea unui avantaj fiscal și sustragerea de la obligațiile legale, contracarând obiectul sau scopul legislației aplicabile privind impozitarea societăților, afectează negativ buna funcționare a pieței interne. Acestea pot genera o concurență fiscală neloială și o evaziune fiscală extinsă, denaturând condițiile de concurență echitabile pentru întreprinderi și determinând o pierdere de venituri fiscale pentru statele membre și pentru bugetul Uniunii în ansamblul său. Prezenta directivă prevede măsuri de protecție împotriva represaliilor pentru cei care raportează cu privire la mecanisme de sustragere și/sau abuzive care, în caz contrar, ar putea trece neobservate, în vederea consolidării capacității autorităților competente de a proteja buna funcționare a pieței interne și de a elimina denaturările și barierele din calea comerțului, care afectează competitivitatea societăților în cadrul pieței interne, ceea ce are o legătură directă cu normele privind libera circulație și, de asemenea, prezintă relevanță pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat. Protecția avertizorilor se adaugă inițiativelor recente ale Comisiei care vizează îmbunătățirea transparenței și a schimbului de informații în domeniul fiscal și crearea unui mediu fiscal mai echitabil pentru întreprinderi în cadrul Uniunii , cu scopul de a spori eficacitatea statelor membre în ceea ce privește identificarea mecanismelor de sustragere și/sau abuzive care, în caz contrar, ar putea trece neobservate și va contribui astfel la descurajarea acestor mecanisme, cu toate că prezenta directivă nu armonizează dispozițiile referitoare la impozitare, fie ele de fond sau de procedură.

(19)  Articolul 1 alineatul (1) litera (a) definește domeniul de aplicare material al prezentei directive prin trimitere la o listă de acte ale Uniunii prevăzută în anexă (părțile I și II). Acest lucru implică faptul că, atunci când, își definesc la, rândul lor, domeniul de aplicare material prin trimitere la actele Uniunii enumerate în anexele lor, aceste acte fac parte de asemenea din domeniul de aplicare material al prezentei directive. În plus, trimiterea la actele din anexă ar trebui înțeleasă ca incluzând toate măsurile de punere în aplicare sau delegate naționale sau ale Uniunii adoptate în temeiul actelor respective. Mai mult, trimiterea la actele Uniunii din anexa la prezenta directivă trebuie înțeleasă ca o trimitere dinamică; cu alte cuvinte, dacă actul Uniunii din anexă a fost sau va fi modificat, trimiterea se referă la actul astfel cum a fost modificat, iar dacă actul Uniunii din anexă a fost sau va fi înlocuit, trimiterea se referă la noul act.

(20)  Anumite acte ale Uniunii, în special în domeniul serviciilor financiare, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață(21) și Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei, adoptată pe baza regulamentului sus-menționat(22), conțin deja norme detaliate privind protecția avertizorilor. Aceste acte legislative existente ale Uniunii, inclusiv lista menționată în partea II din anexă, ar trebui să mențină eventualele caracteristici specifice pe care le prevăd în funcție de sectoarele relevante. Acest lucru este deosebit de important pentru a determina care dintre entitățile juridice din domeniul serviciilor financiare, al prevenirii spălării banilor și al finanțării terorismului sunt în prezent obligate să instituie canale interne de raportare. Totodată, pentru a asigura coerența și securitatea juridică în toate statele membre, prezenta directivă ar trebui să fie aplicabilă în toate aspectele care nu sunt reglementate în temeiul instrumentelor sectoriale, pe care prezenta directivă ar trebui să le completeze în măsura în care aspectele nu sunt reglementate în cadrul lor, astfel încât acestea să fie pe deplin aliniate la standardele minime. În special, prezenta directivă ar trebui să specifice mai în detaliu modul în care sunt concepute canalele interne și externe, obligațiile autorităților competente și formele specifice de protecție care urmează să fie oferite la nivel național împotriva represaliilor. În acest sens, articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să prevadă un canal intern de raportare în domeniul reglementat de regulamentul respectiv. Din motive de coerență cu standardele minime prevăzute de prezenta directivă, obligația de a institui canale interne de raportare prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă ar trebui să se aplice și în ceea ce privește Regulamentul (UE) nr. 1286/2014.

(21)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției acordate angajaților care raportează încălcări ale dreptului Uniunii în materie de ocupare a forței de muncă. În special, în domeniul securității și al sănătății în muncă, articolul 11 din Directiva-cadru 89/391/CEE impune deja statelor membre să se asigure că lucrătorii sau reprezentanții acestora nu sunt dezavantajați din cauza solicitărilor sau a propunerilor lor adresate angajatorilor referitoare la luarea de măsuri adecvate pentru a atenua riscurile pentru lucrători și/sau pentru a înlătura sursele de pericol. Lucrătorii și reprezentanții acestora au dreptul de a semnala autorităților naționale competente eventuale probleme în cazul în care consideră că măsurile luate și mijloacele puse la dispoziție de angajator nu sunt adaptate scopului de asigurare a securității și a sănătății.

(22)  Statele membre pot dispune ca raportările privind plângerile la nivel interpersonal care afectează exclusiv persoana care efectuează raportarea, și anume plângerile cu privire la conflicte interpersonale între persoana care efectuează raportarea și un alt angajat, să poată fi direcționate către alte proceduri disponibile.

(23)  Prezenta directivă nu aduce atingere protecției acordate prin procedurile de raportare a eventualelor activități ilegale, inclusiv a fraudei sau a corupției, care dăunează intereselor Uniunii, sau a unor comportamente legate de îndeplinirea unor sarcini profesionale care pot constitui o încălcare gravă a obligațiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene stabilite la articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, prevăzut în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/69 al Consiliului(23). Directiva se aplică în cazul în care funcționarii UE raportează într-un context profesional în afara relațiilor lor de muncă cu instituțiile UE.

(24)  Securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice raportărilor privind încălcări legate de achiziții care implică aspecte de apărare sau de securitate, în cazul în care acestea sunt reglementate de articolul 346 din TFUE, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În cazul în care statele membre decid să extindă protecția prevăzută de directivă la alte domenii sau acte care nu intră în domeniul de aplicare, statele membre respective pot adopta dispoziții specifice pentru a proteja interesele esențiale în materie de securitate națională în această privință.

(25)  De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției informațiilor clasificate care, conform dreptului Uniunii sau actelor cu putere de lege ori dispozițiilor administrative în vigoare în statul membru în cauză, trebuie să fie protejate, din rațiuni de securitate, împotriva accesului neautorizat. ▌Mai mult, dispozițiile prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care decurg din Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate sau din Decizia Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate.

(26)  Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze protecția confidențialității comunicațiilor dintre avocați și clienții acestora („privilegiul juridic profesional”), astfel cum se prevede în dreptul național și, după caz, în dreptul Uniunii, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În plus, directiva nu ar trebui să afecteze obligația de a menține confidențialitatea comunicațiilor furnizorilor de servicii medicale, inclusiv a terapeuților, cu pacienții lor și confidențialitatea dosarelor pacienților („confidențialitatea informațiilor medicale”), astfel cum se prevede în dreptul național și în cel al a Uniunii.

(27)  Membrii altor profesii pot beneficia de protecție în temeiul prezentei directive atunci când raportează informații protejate de normele profesionale aplicabile, cu condiția ca raportarea informațiilor respective să fie necesare pentru a dezvălui o încălcare în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(28)  Deși prezenta directivă prevede, în anumite condiții, o scutire limitată de răspundere, inclusiv de răspundere penală, în caz de încălcare a confidențialității, aceasta nu aduce atingere normelor naționale privind procedura penală, în special celor care vizează garantarea integrității investigațiilor și a procedurilor sau a dreptului la apărare al persoanelor vizate. Acest lucru nu aduce atingere introducerii unor măsuri de protecție în alte tipuri de drept procedural național, în special inversării sarcinii probei în procedurile administrative, civile sau de dreptul muncii de la nivel național.

(29)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale privind exercitarea drepturilor reprezentanților lucrătorilor la informare, consultare și participare la negocieri colective și privind apărarea de către aceștia a drepturilor de muncă ale lucrătorilor. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere nivelului de protecție acordat prin prezenta directivă.

(30)  Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice cazurilor în care persoanele care, pe baza consimțământului lor în cunoștință de cauză, au fost identificate ca informatori sau înregistrate ca atare în bazele de date gestionate de autoritățile desemnate la nivel național, cum ar fi autoritățile vamale, raportează încălcări autorităților de aplicare a legii, contra unor recompense sau compensații. Aceste raportări se efectuează în conformitate cu proceduri specifice care vizează garantarea anonimatului lor în vederea protejării integrității fizice a acestora și care sunt diferite de canalele de raportare prevăzute de prezenta directivă.

(31)  Persoanele care raportează informații referitoare la amenințări sau prejudicii aduse interesului public obținute în contextul activităților lor profesionale își exercită dreptul la libertatea de exprimare. Dreptul la libertatea de exprimare și la informare, consacrat la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului („CEDO”), cuprinde dreptul de a primi sau de a transmite informații, precum și libertatea și pluralismul mass-mediei.

(32)  În consecință, prezenta directivă se bazează pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la libertatea de exprimare, precum și pe principiile elaborate pe această bază de către Consiliul Europei în Recomandarea sa din 2014 privind protecția avertizorilor(24).

(33)  Pentru a beneficia de protecție, persoanele care efectuează raportări ar trebui să creadă în mod rezonabil, prin prisma circumstanțelor și a informațiilor de care dispun în momentul raportării, că aspectele pe care le raportează sunt adevărate. Aceasta este o garanție esențială împotriva unor raportări răuvoitoare și neserioase sau abuzive, asigurându-se faptul că persoanele care, la momentul raportării, au raportat intenționat și cu bună știință informații greșite sau înșelătoare nu beneficiază de protecție. În același timp, prin acest demers, se asigură faptul că protecția nu este pierdută atunci când persoana care efectuează raportarea a prezentat informații inexacte cu bună-credință. În mod similar, persoanele care efectuează raportări ar trebui să aibă dreptul la protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care au motive întemeiate de a crede că informațiile raportate se încadrează în domeniul său de aplicare. Motivele care stau la baza raportării de către persoana care efectuează raportarea nu ar trebui să aibă relevanță pentru a se stabili dacă aceasta ar trebui sau nu să primească protecție.

(34)  Persoanele care efectuează raportări se simt în mod normal mai în largul lor să raporteze intern, cu excepția cazului în care au motive să raporteze extern. Studiile empirice arată că majoritatea avertizorilor tind să raporteze intern, în cadrul organizației pentru care lucrează. Raportarea internă este, de asemenea, cea mai bună modalitate de a furniza informații persoanelor care pot contribui la soluționarea timpurie și eficace a riscurilor la adresa interesului public. În același timp, persoana care efectuează raportarea ar trebui să aibă posibilitatea de a alege cel mai adecvat canal de raportare, în funcție de circumstanțele individuale ale fiecărui caz. În plus, este necesar să se protejeze divulgările public, ținând seama de unele principii democratice, și anume transparența și responsabilitatea, drepturile fundamentale precum libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, asigurându-se totodată un echilibru între interesul angajatorilor de a-și administra organizațiile și de a-și proteja interesele și interesul publicului de a fi apărat de orice prejudiciu, în conformitate cu criteriile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(35)  Fără a aduce atingere obligațiilor existente de a institui prevederi în vederea raportării anonime în temeiul dreptului Uniunii, statele membre pot decide dacă entitățile private ori publice și autoritățile competente acceptă sau nu raportări anonime ale încălcărilor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și dacă acestea întreprind sau nu acțiuni subsecvente raportărilor respective. Cu toate acestea, persoanele care au raportat în mod anonim sau au făcut divulgări publice care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și care îndeplinesc condițiile acesteia ar trebui să beneficieze de protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care sunt ulterior identificate și suferă represalii.

(36)  Protecția se acordă în cazurile în care persoanele raportează în temeiul legislației Uniunii către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii, de exemplu în contextul fraudei împotriva bugetului Uniunii.

(37)  Persoanele trebuie să beneficieze de o protecție juridică specifică în cazul în care au luat cunoștință de informațiile pe care le raportează prin intermediul activităților lor profesionale și, prin urmare, sunt expuse riscului de represalii la locul de muncă (de exemplu, pentru încălcarea obligației de a păstra confidențialitatea sau a obligației de loialitate). Motivul care stă la baza necesității de a asigura protecția acestor persoane este poziția lor de vulnerabilitate economică în raport cu persoana de care depind de facto în activitatea pe care o desfășoară. În cazul în care nu există un astfel de dezechilibru de putere în contextul activităților profesionale (de exemplu în cazul reclamanților obișnuiți sau al cetățenilor care asistă la încălcări), nu este necesar să se asigure protecția împotriva represaliilor.

(38)  Pentru a asigura efectiv respectarea dreptului Uniunii, trebuie acordată protecție unei game cât mai largi cu putință de categorii de persoane care, indiferent dacă sunt cetățeni ai UE sau resortisanți ai țărilor terțe, prin activitățile profesionale pe care le desfășoară (indiferent de natura acestor activități, de faptul că sunt sau nu remunerate), au un acces privilegiat la informații privind încălcări a căror raportare ar fi în interesul public și care pot antrena represalii pentru persoanele care le raportează. Statele membre ar trebui să se asigure că necesitatea protecției este stabilită în funcție de toate împrejurările relevante, și nu doar în funcție de natura relației, astfel încât să acopere întreaga gamă de persoane care au legătură, în sens larg, cu organizația în care s-a produs încălcarea.

(39)  Protecția ar trebui să se aplice, în primul rând, persoanelor care au statutul de „lucrători”, în sensul articolului 45 alineatul (1) din TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, și anume persoanelor care, pentru o anumită perioadă de timp, prestează servicii pentru și sub conducerea altei persoane, în schimbul cărora primesc o remunerație. Acest concept include, de asemenea, funcționarii publici. Așadar, protecția ar trebui să fie acordată și lucrătorilor în cadrul unor raporturi de muncă atipice, inclusiv lucrătorilor cu fracțiune de normă și lucrătorilor cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, precum și persoanelor care au încheiat un contract de muncă sau un raport de muncă cu un agent de muncă temporară, care sunt tipuri de raporturi precare în care protecția standard împotriva tratamentelor inechitabile este adesea dificil de aplicat.

(40)  Protecția ar trebui, de asemenea, extinsă și la alte categorii de persoane fizice ▌ care, deși nu sunt „lucrători” în sensul articolului 45 alineatul (1) din TFUE, pot juca un rol esențial în demascarea încălcărilor legislației și se pot afla într-o poziție de vulnerabilitate economică în contextul activităților lor profesionale. De exemplu, în domenii precum siguranța produselor, furnizorii sunt mult mai aproape de sursa unor eventuale practici inechitabile și ilicite în ceea ce privește fabricarea, importul sau distribuția de produse nesigure; la executarea fondurilor Uniunii, consultanții care își oferă serviciile se află într-o poziție privilegiată pentru a atrage atenția asupra încălcărilor pe care le observă. Astfel de categorii de persoane, inclusiv persoanele care desfășoară o activitate independentă de prestare de servicii, liber-profesioniștii, contractanții, subcontractanții și furnizorii, fac, de regulă, obiectul unor represalii, care pot, de exemplu, să ia forma rezilierii anticipate a contractului sau a anulării contractului de servicii, a licențelor sau a autorizațiilor, precum și sub forma pierderii unor oportunități de afaceri, a pierderii de venituri, a unor constrângeri, intimidări sau hărțuiri, a includerii pe o listă neagră/a boicotării afacerii sau a prejudicierii reputației lor. Acționarii și persoanele care se află în organele de conducere pot, de asemenea, suferi represalii, de exemplu, din punct de vedere financiar sau sub formă de intimidare ori hărțuire, de includere pe o listă neagră sau de prejudiciere a reputației lor. De asemenea, protecția ar trebui să fie acordată persoanelor a căror relație de muncă s-a încheiat și candidaților la ocuparea unui loc de muncă sau pentru prestarea de servicii unei organizații, care au obținut informațiile privind încălcările legii în timpul procesului de recrutare sau al unei alte etape a negocierilor precontractuale și care pot suferi represalii, de exemplu sub formă de recomandări negative pentru angajare sau de includere pe o listă neagră/boicotare a afacerii.

(41)  Protecția eficace a avertizorilor presupune protejarea și a altor categorii de persoane care, deși nu se bazează din punct de vedere economic pe activitățile lor profesionale, pot suferi totuși represalii pentru faptul că demască încălcări. Represaliile împotriva voluntarilor și a stagiarilor remunerați sau neremunerați se pot manifesta prin faptul că nu se mai recurge la serviciile lor sau că se prezintă o recomandare negativă pentru viitoarea lor încadrare în muncă sau prin prejudicierea reputației sau a perspectivelor lor profesionale.

(42)  Pentru a detecta și a preveni în mod eficace un prejudiciu grav adus interesului public, conceptul de încălcare include și practicile abuzive, astfel cum sunt stabilite de jurisprudența Curții de Justiție a UE, și anume actele sau omisiunile care nu par a fi ilegale din punct de vedere formal, dar care încalcă obiectul sau scopul legii.

(43)  Pentru a preveni în mod eficace încălcările dreptului Uniunii, trebuie să se acorde protecție ▌ persoanelor care furnizează informații necesare pentru a dezvălui încălcări care au avut deja loc, încălcări care nu s-au concretizat încă, dar care sunt foarte susceptibile să fie săvârșite, acte sau omisiuni pe care persoana care efectuează raportarea are motive întemeiate să le considere încălcări ale dreptului Uniunii, precum și încercări de disimulare a încălcărilor. Din aceleași motive, se justifică acordarea protecției și pentru persoanele care nu furnizează elemente de probă pozitive, dar care ridică preocupări sau suspiciuni rezonabile. În același timp, protecția nu ar trebui să se aplice în cazul raportării de informații care sunt deja pe deplin disponibile în domeniul public sau de zvonuri nefondate.

(44)  Represaliile exprimă legătura strânsă (cauză-efect) care trebuie să existe între raportare și tratamentul defavorabil suferit, în mod direct sau indirect, de către persoana care efectuează raportarea, astfel încât această persoană să se poată bucura de protecție juridică. Protecția eficace a persoanelor care efectuează raportări, ca mijloc de consolidare a asigurării respectării dreptului Uniunii, necesită o definiție amplă a represaliilor, care să înglobeze orice act sau omisiune apărută în context profesional care le cauzează prejudicii persoanelor respective. Prezenta directivă nu împiedică angajatorii să ia decizii legate de locul de muncă care nu sunt determinate de raportare sau de divulgarea publică.

(45)  Protecția împotriva represaliilor ca mijloc de protejare a libertății de exprimare și a libertății mass-mediei ar trebui să fie furnizată atât persoanelor care raportează informații despre acte sau omisiuni în cadrul unei organizații (raportare internă) sau către o autoritate externă (raportare externă), cât și persoanelor care divulgă astfel de informații în domeniul public (de exemplu, direct către public, prin intermediul platformelor online sau al platformelor de comunicare socială, sau către mass-media, funcționari aleși, organizații ale societății civile, sindicate sau organizații profesionale/patronale).

(46)  Avertizorii reprezintă, în special, surse importante pentru jurnaliștii de investigație. Furnizarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor sporește securitatea juridică a (potențialilor) avertizori și, prin urmare, încurajează și facilitează avertizarea în interes public și în mass-media. În acest sens, protecția avertizorilor ca surse jurnalistice este indispensabilă pentru a garanta rolul de „gardian” al jurnalismului de investigație în societățile democratice.

(47)  Pentru detectarea și prevenirea eficace a încălcărilor dreptului Uniunii, este crucial ca informațiile relevante să le parvină rapid persoanelor aflate cel mai aproape de sursa problemei, care sunt cele mai în măsură să investigheze și dispun de competențe pentru a remedia situația, acolo unde este posibil. Prin urmare, în principiu, persoanele care efectuează raportări ar trebui să fie încurajate să utilizeze mai întâi canalele interne și să raporteze angajatorului lor, în cazul în care astfel de canale le sunt disponibile și se poate preconiza în mod rezonabil că vor funcționa. Acest lucru este valabil, în special, în cazul în care persoanele care efectuează raportări consideră că încălcarea poate fi abordată în mod eficace în cadrul organizației relevante și că nu există niciun risc de represalii. Aceasta presupune și că entitățile juridice din sectorul privat și public instituie proceduri interne adecvate pentru primirea raportărilor și pentru luarea de măsuri subsecvente acestora. Această încurajare se referă, de asemenea, la cazurile în care aceste canale au fost instituite fără ca acest lucru să fie impus de dreptul Uniunii sau de cel intern. Acest principiu ar trebui să contribuie la promovarea unei culturi a bunei comunicări și a responsabilității sociale corporative în cadrul organizațiilor, prin care se consideră că persoanele care efectuează raportări contribuie în mod semnificativ la autocorectare și la excelență.

(48)  Pentru entitățile juridice din sectorul privat, obligația de a institui canale interne este proporțională cu dimensiunea lor și cu nivelul de risc pe care activitățile acestora îl prezintă pentru interesul public. Aceasta ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor cu un număr de angajați mai mare sau egal cu 50, indiferent de natura activităților lor, pe baza obligației acestora de a colecta TVA. În urma unei evaluări adecvate a riscurilor, statele membre le pot solicita și altor întreprinderi să instituie canale interne de raportare în anumite cazuri (de exemplu, în situația în care există riscuri semnificative ce pot rezulta din activitățile lor).

(49)  Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității statelor membre de a încuraja entitățile private cu mai puțin de 50 de angajați să instituie canale interne de raportare și de întreprindere a unor acțiuni subsecvente, inclusiv prin stabilirea unor cerințe mai puțin prescriptive pentru canalele respective decât cele prevăzute la articolul 5, cu condiția ca cerințele respective să garanteze confidențialitatea și întreprinderea cu diligență a unor acțiuni subsecvente raportării.

(50)  Scutirea întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor de obligația de a institui canale interne de raportare nu ar trebui să se aplice întreprinderilor private care sunt în prezent obligate să instituie canale interne de raportare în temeiul actelor Uniunii menționate în partea I.B și partea II din anexă.

(51)  Ar trebui să fie clar că, în cazul unor entități juridice private care nu prevăd canale interne de raportare, persoanele care efectuează raportări ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta extern, direct autorităților competente, și ar trebui să beneficieze de protecția împotriva represaliilor prevăzută în prezenta directivă.

(52)  Pentru a se asigura, în special, respectarea normelor în materie de achiziții publice în sectorul public, obligația de a institui canale interne de raportare ar trebui să se aplice tuturor entităților juridice publice, la nivel local, regional și național, în mod proporțional cu dimensiunea lor.

(53)  Cu condiția asigurării confidențialității în ceea ce privește identitatea persoanei care efectuează raportarea, este la latitudinea fiecărei entități juridice private și publice să definească tipul de canale de raportare care trebuie instituite. Mai precis, acestea ar trebui să permită transmiterea de raportări scrise, care să se poată realiza prin poștă, prin cutii pentru reclamații, sau printr-o platformă online (intranet sau internet) și/sau transmiterea de raportări orale, care să se poată realiza printr-o linie telefonică sau prin alte sisteme de mesagerie vocală. La cererea persoanei care efectuează raportarea, aceste canale ar trebui să permită, de asemenea, întâlniri față în față, într-un termen rezonabil.

(54)  Părți terțe pot, de asemenea, să fie autorizate să primească raportări în numele unor entități private și publice, cu condiția ca acestea să ofere garanții adecvate privind respectarea independenței, a confidențialității, a protecției datelor și a caracterului secret. Acestea pot fi furnizori de platforme de raportare externă, consilieri juridici externi, auditori, reprezentanți ai sindicatelor sau reprezentanți ai lucrătorilor.

(55)  Fără a aduce atingere protecției de care beneficiază reprezentanții sindicali sau reprezentanții lucrătorilor în această calitate în temeiul altor norme naționale și ale Uniunii, aceștia ar trebui să beneficieze de protecția prevăzută de prezenta directivă atât în cazul în care raportează în calitatea lor de lucrători, cât și în cazul în care au oferit consiliere și sprijin persoanei care efectuează raportarea.

(56)  Procedurile de raportare internă ar trebui să le permită entităților juridice private să primească și să investigheze în deplină confidențialitate raportările transmise de către angajații entității și ai filialelor ori entităților afiliate ale acesteia („grupul”), dar și, în măsura posibilului, raportările transmise de către oricare dintre agenții și furnizorii grupului și de către orice persoană care obține informații prin intermediul activităților sale profesionale desfășurate împreună cu entitatea și grupul respectiv.

(57)  Persoanele sau departamentele cele mai potrivite din cadrul unei entități juridice private care sunt desemnate a fi competente pentru a primi raportări și a adopta măsuri subsecvente acestora depind de structura entității, dar, în orice caz, funcția acestora ar trebui să asigure independența și absența unui conflict de interese. În cadrul unor entități mai mici, această funcție ar putea fi o funcție dublă, deținută de un agent al societății în măsură să raporteze direct către șeful organizației, cum ar fi un coordonator al conformității sau un responsabil cu resursele umane, un responsabil cu integritatea, un jurist sau un responsabil cu protecția vieții private, un director financiar, un responsabil executiv de audit sau un membru al consiliului de administrație.

(58)  În contextul raportării interne, pentru a consolida încrederea în eficacitatea sistemului general de protejare a avertizorilor și a reduce probabilitatea unor noi raportări sau divulgări publice inutile, este esențială informarea persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, în cel mai cuprinzător mod cu putință, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere legal. Persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată într-un termen rezonabil cu privire la acțiunile avute în vedere sau adoptate ca măsuri subsecvente raportării și la motivele care au stat la baza acestor măsuri subsecvente (de exemplu, transferarea către alte canale sau proceduri în cazul raportărilor care afectează în mod exclusiv drepturile individuale ale persoanei care efectuează raportarea, clasarea cazului ca urmare a lipsei de elemente de probă suficiente sau din alte motive, lansarea unei anchete interne și, eventual, constatările sale și/sau măsurile luate pentru a aborda problema ridicată, sesizarea unei autorități competente pentru investigații suplimentare), în măsura în care astfel de informații nu ar aduce atingere anchetei sau investigației și nu ar afecta drepturile persoanei vizate. În orice caz, persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată cu privire la evoluția și rezultatul investigației. Acesteia i se poate solicita să furnizeze informații suplimentare pe parcursul investigației, fără ca aceasta să aibă, totuși, nicio obligație în acest sens.

(59)  Un astfel de termen rezonabil nu ar trebui să depășească, în total, trei luni. În cazul în care nu s-a stabilit încă întreprinderea unor acțiuni subsecvente adecvate, persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată în acest sens și cu privire la orice feedback suplimentar la care ar trebui să se aștepte.

(60)  Persoanele care intenționează să raporteze încălcări ale dreptului Uniunii ar trebui să fie în măsură să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la oportunitatea, modalitatea și momentul raportării. Entitățile publice și private care au instituit proceduri interne de raportare furnizează informații referitoare la aceste proceduri, precum și la procedurile de raportare externă către autoritățile competente relevante. Aceste informații trebuie să fie ușor de înțeles și de accesat, inclusiv, în măsura posibilului, pentru orice alte persoane, în afară de angajați, care intră în contact cu entitatea respectivă prin activitățile lor profesionale, cum ar fi prestatorii de servicii, distribuitorii, furnizorii și partenerii de afaceri. De exemplu, astfel de informații pot fi afișate într-un loc vizibil, accesibil tuturor acestor persoane, și pe intranetul entității și pot fi, de asemenea, incluse în cursurile și în formarea în materie de etică și integritate.

(61)  Pentru a detecta și a preveni în mod eficace încălcările dreptului Uniunii este necesar să se asigure faptul că potențialii avertizori pot, cu ușurință și în deplină confidențialitate, să aducă informațiile pe care le dețin la cunoștința autorităților competente relevante care sunt în măsură să investigheze și să remedieze problema, după caz.

(62)  Este posibil ca canalele interne să nu existe sau să fi fost utilizate, dar să nu fi funcționat în mod adecvat (de exemplu, raportarea nu a fost tratată cu diligență sau într-un termen rezonabil ori nu s-a luat nicio măsură adecvată pentru a remedia încălcarea legii, în ciuda rezultatelor pozitive obținute în urma anchetei).

(63)  În alte cazuri, se poate preconiza în mod rezonabil că utilizarea canalelor interne nu va funcționa corespunzător. Acesta este cazul în special atunci când persoanele care efectuează raportări au motive întemeiate de a crede i) că vor suferi represalii în legătură cu raportarea, inclusiv ca urmare a încălcării confidențialității la care sunt obligați, și ii) că autoritățile competente ar fi mai în măsură să ia măsuri eficace pentru a remedia încălcarea, deoarece, de exemplu, persoana care deține responsabilitatea ultimă în contextul profesional este implicată în încălcare sau există riscul ca încălcarea sau elementele de probă conexe să poată fi disimulate ori distruse sau, în general, deoarece eficacitatea acțiunilor de investigare ale autorităților competente ar putea fi periclitată în alt mod (exemple pot fi raportări privind înțelegerile de cartel și alte încălcări ale normelor în materie de concurență) sau deoarece încălcarea impune luarea unor măsuri urgente, de exemplu pentru a proteja viața, sănătatea și siguranța persoanelor sau pentru a proteja mediul. În orice caz, persoanele care efectuează raportări externe către autoritățile competente și, după caz, către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii ar trebui să fie protejate. Prezenta directivă acordă, de asemenea, protecție în cazul în care dreptul Uniunii sau cel intern prevede obligația ca persoanele care efectuează raportarea să raporteze autorităților naționale competente, de exemplu, ca parte a atribuțiilor și responsabilităților lor profesionale sau întrucât încălcarea este o infracțiune.

(64)  Lipsa de încredere în eficacitatea raportării este unul dintre principalii factori care îi descurajează pe potențialii avertizori. Acest lucru justifică impunerea unei obligații clare în sarcina autorităților competente de a institui canale de raportare externe adecvate, de a întreprinde în mod riguros acțiuni subsecvente raportărilor primite și de a oferi, într-un interval de timp rezonabil, un feedback persoanelor care efectuează raportări.

(65)  Este obligația statelor membre să desemneze autoritățile competente pentru a primi raportări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și de a adopta măsuri subsecvente corespunzătoare. Astfel de autorități competente pot fi autorități judiciare, organisme de reglementare sau de supraveghere competente în domeniile specifice în cauză sau autorități cu competențe mai generale la nivel central de stat, agenții de aplicare a legii, organisme anticorupție sau ombudsmani.

(66)  În calitate de destinatari ai raportărilor, autoritățile desemnate ca fiind competente ar trebui să aibă capacitățile și competențele necesare pentru a asigura întreprinderea de acțiuni subsecvente adecvate – inclusiv evaluarea exactității afirmațiilor făcute în raport și remedierea încălcărilor raportate ▌ prin lansarea unei anchete interne, a unei investigații, a unei urmăriri penale sau a unor acțiuni de recuperare a fondurilor ori a altor acțiuni de remediere adecvate, în conformitate cu mandatul lor, sau ar trebui să aibă competențele necesare pentru a transmite raportarea unei alte autorități care ar trebui să investigheze încălcarea raportată, asigurând o luare de măsuri subsecvente adecvate din partea unei astfel de autorități. În special, în cazul în care statele membre doresc să instituie canale externe în cadrul nivelului central de stat al acestora, de exemplu în domeniul ajutoarelor de stat, statele membre ar trebui să instituie măsuri de protecție adecvate pentru a se asigura că sunt respectate cerințele de independență și de autonomie prevăzute în directivă. Instituirea unor astfel de canale externe nu aduce atingere competențelor statelor membre sau ale Comisiei în ceea ce privește supravegherea în domeniul ajutoarelor de stat, iar prezenta directivă nu afectează competența exclusivă a Comisiei în ceea ce privește declarația de compatibilitate a măsurilor de ajutor de stat, în special în temeiul articolului 107 alineatul (3) din TFUE. În ceea ce privește încălcările articolelor 101 și 102 din TFUE, statele membre ar trebui să desemneze drept autorități competente pe cele menționate la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, fără a aduce atingere competențelor Comisiei în acest domeniu.

(67)  De asemenea, autoritățile competente ar trebui să ofere un feedback persoanelor care efectuează raportări în ceea ce privește măsurile avute în vedere sau măsurile subsecvente luate (de exemplu, sesizarea unei alte autorități, clasarea cazului ca urmare a lipsei de elemente de probă suficiente sau din alte motive, lansarea unei investigații și, eventual, constatările sale și/sau măsurile luate pentru a aborda problema ridicată), precum și motivele care justifică acțiunile subsecvente. Comunicările cu privire la rezultatul final al investigațiilor nu ar trebui să afecteze normele aplicabile ale Uniunii, care includ eventuale restricții privind publicarea deciziilor în domeniul reglementării financiare. Acest lucru ar trebui să se aplice mutatis mutandis în domeniul impozitării societăților comerciale, în cazul în care legislația națională aplicabilă prevede restricții similare.

(68)  Acțiunile subsecvente și feedbackul ar trebui să aibă loc într-un interval de timp rezonabil; acest lucru este justificat de necesitatea de a aborda prompt problema care poate face obiectul raportării, precum și de a evita divulgările publice inutile. Intervalul de timp menționat nu ar trebui să depășească trei luni, dar ar putea fi prelungit la șase luni, atunci când acest lucru este necesar ca urmare a unor circumstanțe specifice cazului, în special datorită naturii și complexității obiectului raportării, care poate necesita o anchetă îndelungată.

(69)   Dreptul Uniunii în domenii specifice, cum ar fi abuzul de piață(25), aviația civilă(26) sau siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore(27), prevede deja instituirea unor canale de raportare interne și externe. Obligațiile de a crea astfel de canale prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se bazeze, pe cât posibil, pe canalele existente prevăzute de acte specifice ale Uniunii.

(70)  Comisia Europeană, precum și unele organisme, oficii și agenții ale Uniunii, cum ar fi Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA), Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), dispun de canale și proceduri externe pentru primirea raportărilor referitoare la încălcări ce intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, care asigură, în principal, confidențialitatea identității persoanelor care efectuează raportări. Prezenta directivă nu aduce atingere acestor canale de raportare și proceduri externe, dacă există, însă se va asigura că persoanele care raportează informații acestor instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii beneficiază de standarde minime comune de protecție în întreaga Uniune.

(71)  În scopul de a asigura eficacitatea procedurilor pentru întreprinderea unor acțiuni subsecvente raportărilor și pentru remedierea încălcărilor normelor în cauză ale Uniunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua măsuri pentru a atenua sarcinile care revin autorităților competente în urma raportărilor privind încălcări minore ale dispozițiilor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, a raportărilor repetitive sau privind încălcări ale unor dispoziții auxiliare (de exemplu, dispoziții privind obligațiile de documentare sau de notificare). Astfel de măsuri pot consta în posibilitatea ca autoritățile competente, după ce au examinat în mod corespunzător chestiunea, să decidă că o încălcare raportată este în mod clar minoră și nu necesită măsuri subsecvente suplimentare în temeiul prezentei directive. De asemenea, statele membre pot permite autorităților competente să claseze proceduri privind raportări repetitive al căror conținut nu include nicio informație semnificativă nouă în comparație cu o raportare anterioară care a fost deja clasată, cu excepția cazului în care noile circumstanțe de drept sau de fapt justifică o acțiune subsecventă diferită. În plus, în cazul unui aflux ridicat de raportări, statele membre pot permite autorităților competente să acorde prioritate tratării raportărilor privind încălcări grave sau încălcări ale dispozițiilor esențiale care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(72)  Când acest lucru este prevăzut de dreptul național sau de dreptul Uniunii, autoritățile competente ar trebui să transmită cazurile sau informațiile relevante către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile competente ale Uniunii, inclusiv, în scopul prezentei directive, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Parchetului European (EPPO), fără a aduce atingere posibilității ca persoana care efectuează raportarea să sesizeze direct aceste organe, oficii sau agenții ale Uniunii.

(73)  În multe domenii de politică care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, există mecanisme de cooperare prin care autoritățile naționale competente fac schimb de informații și întreprind acțiuni subsecvente cu privire la încălcări ale normelor Uniunii cu o dimensiune transfrontalieră. Exemplele variază de la Mecanismul de asistență și cooperare administrativă în cazurile de încălcare transfrontalieră a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și Rețeaua privind fraudele alimentare, Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare periculoase, Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorului și până la Rețeaua de conformitate în domeniul mediului, Rețeaua europeană a autorităților din domeniul concurenței și cooperarea administrativă în domeniul fiscal. Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să utilizeze pe deplin aceste mecanisme de cooperare existente acolo unde este cazul, ca parte a obligației lor de a întreprinde măsuri subsecvente raportărilor privind încălcările care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. În plus, autoritățile statelor membre pot coopera, de asemenea, în afara mecanismelor de cooperare existente în cazurile încălcărilor cu dimensiune transfrontalieră în domeniile în care nu există astfel de mecanisme de cooperare.

(74)  Pentru a permite comunicarea eficace cu personalul care răspunde de tratarea rapoartelor, este necesar ca autoritățile competente să dispună de și să utilizeze canale ușor de utilizat, care să fie sigure, să asigure confidențialitatea pentru primirea și tratarea informațiilor furnizate de persoana care efectuează raportarea și să permită stocarea informațiilor durabile pentru a permite investigații suplimentare. Acest lucru poate impune ca respectivele canale să fie separate de canalele generale prin care autoritățile competente comunică cu publicul, cum ar fi sistemele normale de plângeri publice sau canalele prin care autoritatea competentă comunică pe plan intern și cu părțile terțe în cadrul activității sale obișnuite.

(75)  Membrii personalului din cadrul autorităților competente care sunt responsabili de tratarea raportărilor ar trebui să aibă o formare profesională, inclusiv în ceea ce privește normele aplicabile privind protecția datelor, ▌pentru a trata raportările și a asigura comunicarea cu persoana care efectuează raportarea, precum și pentru a lua măsurile subsecvente corespunzătoare în urma raportării.

(76)  Persoanele care intenționează să raporteze ar trebui să fie în măsură să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la oportunitatea, modalitatea și momentul raportării. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să divulge public și să facă ușor accesibile informații cu privire la canalele de raportare disponibile pentru comunicarea cu autoritățile competente, cu privire la procedurile aplicabile și la membrii specializați ai personalului din cadrul acestor autorități responsabili de tratarea raportărilor. Toate informațiile privind raportările ar trebui să fie transparente, ușor de înțeles și fiabile, pentru a promova și a nu descuraja raportarea.

(77)  Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile competente dispun de proceduri adecvate de protecție pentru prelucrarea raportărilor referitoare la încălcări și pentru protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor la care se face referire în raportare. Aceste proceduri ar trebui să asigure faptul că identitatea fiecăreia dintre persoanele care efectuează raportarea, a persoanelor vizate și a persoanelor terțe la care se face referire în raportare (de exemplu, martori sau colegi) este protejată în toate etapele procedurii. ▌

(78)  Este necesar ca personalul ▌autorității competente care este responsabil de tratarea raportărilor și membrii personalului autorității competente care au dreptul de a accesa informațiile furnizate de persoana care efectuează raportarea ▌să respecte secretul profesional și confidențialitatea atunci când transmit datele, atât în interiorul, cât și în afara autorității competente, inclusiv atunci când o autoritate competentă deschide o investigație sau o anchetă sau desfășoară activități de aplicare a legii în legătură cu raportarea încălcărilor.

(79)  Revizuirea în mod regulat a procedurilor autorităților competente și schimbul de bune practici între acestea ar trebui să garanteze că aceste proceduri sunt adecvate și, prin urmare, își îndeplinesc scopul.

(80)  Persoanele care fac o divulgare publică ▌ar trebui ▌să beneficieze de protecție în cazurile în care, în pofida raportării interne și/sau externe realizate, încălcarea a rămas neabordată, de exemplu în cazurile în care astfel de persoane au motive întemeiate să creadă că încălcarea nu a fost evaluată sau investigată (corespunzător) sau că nu a fost luată nicio măsură adecvată de remediere. Caracterul adecvat al acțiunilor subsecvente ar trebui să fie evaluat pe baza unor criterii obiective, legate de obligația autorităților competente de a evalua acuratețea afirmațiilor și de a pune capăt oricărei posibile încălcări a dreptului Uniunii. Prin urmare, aceasta va depinde de circumstanțele fiecărui caz în parte și de natura normelor care au fost încălcate. În special, o decizie a autorităților conform căreia o încălcare a fost în mod clar minoră și nu a fost necesară nicio acțiune subsecventă poate constitui o măsură subsecventă adecvată în conformitate cu prezenta directivă.

(81)  Persoanele care fac divulgări publice în mod direct ar trebui, de asemenea, să beneficieze de protecție în cazurile în care acestea au motive întemeiate să creadă că există un pericol iminent sau evident pentru interesul public sau ▌ un risc de daune ireversibile, inclusiv ▌de vătămare a integrității fizice.

(82)  În mod similar, persoanele respective ar trebui să beneficieze de protecție dacă au motive întemeiate să creadă că, în cazul raportării externe, există un risc de represalii sau există o probabilitate redusă ca încălcarea să fie soluționată în mod eficace, având în vedere circumstanțele specifice ale cazului, cum ar fi faptul că probele ar putea fi disimulate ori distruse sau că o autoritate are o înțelegere cu autorul încălcării sau este implicată în încălcare.

(83)  Protejarea confidențialității privind identitatea persoanei care efectuează raportarea în cursul procesului de raportare și a investigațiilor subsecvente este o măsură ex ante esențială pentru prevenirea represaliilor. Identitatea persoanei care efectuează raportarea poate fi divulgată numai în cazul în care acest lucru este o obligație necesară și proporțională impusă de dreptul Uniunii sau de cel intern în contextul investigațiilor desfășurate de autorități sau al procedurilor judiciare, în special în vederea protejării dreptului la apărare al persoanelor vizate. O astfel de obligație poate decurge, în special, din Directiva 2012/13 a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale. Protecția confidențialității nu ar trebui să se aplice în cazul în care persoana care efectuează raportarea a dezvăluit în mod intenționat identitatea sa în contextul unei divulgări publice.

(84)  Toate operațiunile de prelucrare de date cu caracter personal efectuate în temeiul prezentei directive, inclusiv schimbul sau transmiterea de date cu caracter personal de către autoritățile competente, ar trebui să se desfășoare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directiva (UE) 2016/680(28), și toate schimburile sau transmiterile de informații efectuate de către autoritățile competente la nivelul Uniunii ar trebui să se desfășoare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001(29). Ar trebui să se țină seama în special de principiile referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal prevăzute la articolul 5 din RGPD, la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/680 și la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, precum și de principiul protecției datelor începând cu momentul conceperii și al protecției implicite a datelor prevăzute la articolul 25 din RGPD, la articolul 20 din Directiva (UE) 2016/680 și la articolul XX din Regulamentul (UE) 2018/XX de abrogare a Regulamentului nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE.

(85)  Eficacitatea procedurilor stabilite în prezenta directivă referitoare la acțiunile subsecvente raportărilor referitoare la încălcări ale dreptului Uniunii în domeniile care intră în domeniul său de aplicare servește unui obiectiv important de interes public general al Uniunii și al statelor membre, în sensul articolului 23 alineatul (1) litera (e) din RGPD, deoarece are ca scop consolidarea asigurării respectării legislației și a politicilor Uniunii în domenii specifice în care încălcările pot cauza prejudicii grave interesului public. Protecția efectivă a confidențialității privind identitatea persoanelor care efectuează raportarea este necesară pentru protecția drepturilor și libertăților celorlalți, în special ale persoanelor care efectuează raportarea, prevăzută la articolul 23 alineatul (1) litera (i) din RGPD. Statele membre ar trebui să asigure eficacitatea prezentei directive, inclusiv, dacă este necesar, prin restricționarea, prin măsuri legislative, a exercitării anumitor drepturi în materie de protecție a datelor de către persoanele vizate în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) litera (e) și (i) și cu articolul 23 alineatul (2) din RGPD, în măsura în care și atât timp cât acest lucru este necesar pentru a preveni și a aborda încercările de a împiedica raportarea, de a pune obstacole, a zădărnici sau a încetini acțiunile subsecvente raportărilor, în special investigațiile, sau încercările de a afla identitatea persoanelor care efectuează raportări.

(86)  Protecția efectivă a confidențialității privind identitatea persoanelor care efectuează raportări este necesară în egală măsură pentru protecția drepturilor și libertăților celorlalți, în special ale persoanelor care efectuează raportări, în cazul în care raportările sunt tratate de autoritățile stabilite la articolul 3 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/680. Statele membre ar trebui să asigure eficacitatea prezentei directive, inclusiv, dacă este necesar, prin restricționarea, prin măsuri legislative, a exercitării anumitor drepturi în materie de protecție a datelor de către persoanele vizate în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) literele (a) și (e), articolul 15 alineatul (1) literele (a) și (e), articolul 16 alineatul (4) literele (a) și (e) și articolul 31 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/680, în măsura în care și atât timp cât acest lucru este necesar pentru a preveni și a aborda încercările de a împiedica raportarea, de a pune obstacole, a zădărnici sau a încetini acțiunile subsecvente raportărilor, în special investigațiile, sau încercările de a afla identitatea persoanelor care efectuează raportări.

(87)  Statele membre ar trebui să se asigure că se păstrează o evidență adecvată a tuturor raportărilor referitoare la încălcări, că fiecare raportare poate fi accesată și că informațiile primite prin intermediul raportărilor ar putea fi utilizate ca elemente de probă în cadrul acțiunilor de aplicare a legii, după caz.

(88)  Persoanele care efectuează raportări ar trebui să fie protejate împotriva tuturor formelor de represalii, indiferent dacă sunt directe sau indirecte, pe care le-ar putea aplica, recomanda sau tolera angajatorul sau clientul/destinatarul serviciilor și persoanele care lucrează pentru acesta din urmă sau acționează în numele său, inclusiv colegii și cadrele de conducere din aceeași organizație sau din alte organizații cu care persoana care efectuează raportarea este în contact în contextul activităților sale profesionale ▌. Ar trebui să se acorde protecție împotriva măsurilor de retorsiune luate față de însăși persoana care efectuează raportarea, precum și împotriva măsurilor de retorsiune care pot fi luate față de entitatea juridică pe care persoana care efectuează raportarea o deține, pentru care aceasta lucrează sau cu care are raporturi profesionale, cum ar fi refuzul de a presta servicii, includerea pe o listă neagră sau boicotarea afacerilor. Represaliile indirecte includ și acțiunile întreprinse împotriva facilitatorilor, a colegilor sau a rudelor persoanei care efectuează raportarea, care se află, de asemenea, într-un raport profesional cu angajatorul sau cu clientul/beneficiarul serviciilor acestei persoane ▌.

(89)  Dacă represaliile sunt făcute fără a fi descurajate sau sancționate, acest lucru are un efect disuasiv asupra potențialilor avertizori. O interdicție a represaliilor prevăzută în mod clar prin lege are un efect disuasiv puternic, consolidat prin dispoziții privind răspunderea personală și prin sancțiuni pentru autorii represaliilor.

(90)  O autoritate independentă unică sau un centru de informare ar putea acorda consiliere individuală și ar putea furniza informații exacte.

(91)  Potențialii avertizori care nu sunt siguri de modalitatea de raportare sau care nu au certitudinea că vor fi protejați în cele din urmă pot fi descurajați să efectueze raportări. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile relevante sunt furnizate într-un ▌mod care este ușor de înțeles și de accesat pentru publicul larg. Ar trebui să se ofere consiliere individuală, imparțială și confidențială, cu titlu gratuit, de exemplu pentru a determina dacă informațiile în cauză sunt acoperite de normele aplicabile privind protecția avertizorilor, pentru a institui cel mai potrivit canal de raportare care poate fi utilizat și procedurile alternative care sunt disponibile în cazul în care informațiile nu sunt acoperite de normele aplicabile („semnalizare”). Accesul la o astfel de consiliere poate contribui la asigurarea faptului că raportările sunt transmise prin canalele adecvate, în mod responsabil, și că încălcările și neregulile sunt detectate în timp util sau sunt chiar împiedicate. Statele membre pot decide să extindă această consiliere pentru a include consilierea juridică. În cazul în care o astfel de consiliere este acordată persoanelor care raportează de către organizații ale societății civile care au obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor primite, statele membre ar trebui să se asigure că aceste organizații nu suferă represalii, de exemplu sub forma unui prejudiciu economic prin restricționarea accesului lor la finanțare sau includerea pe o listă neagră care ar putea împiedica buna funcționare a organizației.

(92)  Autoritățile competente ar trebui să furnizeze persoanelor care efectuează raportări sprijinul necesar pentru ca acestea să aibă efectiv acces la protecție. În special, acestea ar trebui să furnizeze dovezi sau alte documente necesare pentru a confirma, în fața altor autorități sau instanțe, că a avut loc o raportare externă. În anumite cadre naționale și în anumite cazuri, persoanele care efectuează raportări ▌pot beneficia de forme de certificare a faptului că îndeplinesc condițiile aferente normelor aplicabile. În pofida acestor posibilități, persoanele respective ar trebui să aibă efectiv acces la un control jurisdicțional, prin care instanțelor să le revină responsabilitatea de a decide, pe baza tuturor circumstanțelor individuale ale cazului, dacă persoanele respective îndeplinesc condițiile aferente normelor aplicabile.

(93)  ▌Nu se pot invoca obligațiile legale sau contractuale ale persoanelor fizice, cum ar fi clauzele de loialitate stipulate în contracte sau acordurile de confidențialitate/nedivulgare, drept motiv pentru a ▌ împiedica raportarea, pentru a refuza protecția sau pentru a penaliza persoanele care efectuează raportări pentru că au procedat astfel, în cazul în care furnizarea informațiilor care intră în domeniul de aplicare al unor astfel de clauze și acorduri este necesară pentru a dezvălui încălcarea. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, persoanele care efectuează raportări nu ar trebui să suporte niciun fel de răspundere civilă, penală, administrativă sau legată de locul de muncă. Protecția împotriva răspunderii în ceea ce privește raportarea sau divulgarea informațiilor în temeiul prezentei directive este garantată pentru informațiile în cazul cărora persoana care efectuează raportarea a avut motive întemeiate să considere că raportarea sau divulgarea pe care a efectuat-o a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări în temeiul prezentei directive. Această protecție nu ar trebui să se extindă la informațiile inutile pe care persoana le-a dezvăluit fără a avea astfel de motive întemeiate.

(94)  În cazurile în care persoanele care efectuează raportări au dobândit sau au obținut accesul la informațiile raportate sau la documentele care conțin aceste informații în mod legal, persoanele respective ar trebui să beneficieze de imunitate împotriva răspunderii. Acest lucru este valabil atât în cazurile în care aceste persoane dezvăluie conținutul documentelor la care au acces legal, cât și în cazurile în care acestea fac copii ale unor astfel de documente sau le scot din sediul organizației în care sunt angajate, cu încălcarea clauzelor contractuale sau a altor clauze, cu condiția ca documentele relevante să fie proprietatea organizației. Persoanele care efectuează raportări ar trebui, de asemenea, să beneficieze de imunitate împotriva răspunderii în cazurile în care dobândirea informațiilor sau documentelor relevante ori accesul la acestea ridică o problemă de răspundere civilă, administrativă sau legată de activitatea profesională. Exemple ar fi cazurile în care persoanele care efectuează raportări au dobândit informațiile prin accesarea e-mailurilor unui coleg sau a unor fișiere pe care, în mod normal, nu le utilizează în cadrul activității lor, prin realizarea de fotografii în incinta organizației sau prin accesarea unor locuri unde acestea nu au acces în mod obișnuit. În cazul în care persoanele care efectuează raportări au dobândit sau au obținut accesul la informațiile sau documentele relevante prin comiterea unei infracțiuni, cum ar fi pătrunderea ilegală într-un spațiu sau pirateria informatică, răspunderea penală a acestora ar trebui să rămână reglementată de dreptul intern aplicabil, fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (7). În mod similar, orice altă eventuală răspundere a persoanelor care efectuează raportări, care decurge din acte sau omisiuni care nu au legătură cu raportarea sau care nu sunt necesare pentru dezvăluirea unei încălcări în temeiul prezentei directive, este în continuare reglementată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern aplicabil. În aceste cazuri, ar trebui ca instanțele naționale să evalueze răspunderea persoanelor care efectuează raportări în lumina tuturor informațiilor faptice relevante și luând în considerare circumstanțele individuale ale cazului, inclusiv necesitatea și proporționalitatea actului sau omisiunii în legătură cu raportarea sau cu divulgarea.

(95)  Este probabil ca măsurile de retorsiune să fie prezentate ca fiind justificate de alte motive decât cele legate de raportare și poate fi foarte dificil pentru persoanele care efectuează raportări să dovedească legătura dintre cele două fenomene, în timp ce autorii represaliilor pot avea mai multă putere și mai multe resurse pentru a documenta acțiunile întreprinse și raționamentul urmat. Prin urmare, în momentul în care persoana care efectuează raportarea demonstrează, la prima vedere, că a transmis o raportare sau a făcut o divulgare publică în conformitate cu prezenta directivă și că a suferit un prejudiciu, sarcina probei ar trebui să îi revină persoanei care a întreprins măsurile prejudiciabile, care ar trebui să demonstreze atunci că ▌ măsurile luate nu au fost legate în niciun fel de raportare sau de divulgarea publică.

(96)  Dincolo de interdicția explicită a represaliilor prevăzută de lege, este esențial ca persoanele care efectuează raportări și care suferă represalii să aibă acces la căi de atac și la reparații. Măsura reparatorie potrivită în fiecare caz va fi determinată de tipul de represalii suferite, iar prejudiciul suferit ar trebui să fie reparat integral, în conformitate cu dreptul intern. Aceasta poate lua forma unor acțiuni de reabilitare (de exemplu, în cazul concedierii, al transferului sau al retrogradării ori în cazul blocării formării sau a promovării) sau a unor acțiuni de reabilitare a unui permis, a unei licențe sau a unui contract anulat; a unor compensații pentru pierderile financiare actuale și viitoare (pentru pierderea salariului din trecut, dar și pentru pierderea viitoare de venit și pentru costurile legate de schimbarea profesiei); a unor compensații pentru alte prejudicii economice suferite, cum ar fi cheltuielile judiciare și costurile aferente tratamentului medical, precum și pentru daune imateriale (durere și suferință).

(97)  Tipurile de acțiuni în justiție pot varia în funcție de sistemele juridice, însă ar trebui să asigure o compensație sau reparație reală și efectivă, într-un mod care să fie disuasiv și proporțional în raport cu prejudiciul suferit. Relevante în acest context sunt principiile Pilonului european al drepturilor sociale, în special principiul 7, în conformitate cu care „[î]nainte de concediere, lucrătorii au dreptul de a fi informați în legătură cu motivele acesteia și de a beneficia de o perioadă de preaviz rezonabilă. Lucrătorii au dreptul de acces la mecanisme imparțiale de soluționare a litigiilor și, în caz de concediere nejustificată, au dreptul la o cale de atac, inclusiv la o compensație adecvată. Măsurile reparatorii instituite la nivel național nu ar trebui să descurajeze potențialii avertizori viitori. De exemplu, acordarea unor compensații ca alternativă la reabilitare în cazul concedierii ar putea duce la o practică sistematică, în special în cazul organizațiilor mai mari, ceea ce ar avea un efect disuasiv asupra avertizorilor viitori.

(98)  În așteptarea soluționării procedurilor judiciare care pot fi prelungite, măsurile reparatorii provizorii sunt de o importanță deosebită pentru persoanele care efectuează raportări. În special, luarea unor măsuri provizorii, astfel cum sunt prevăzute în dreptul intern, ar putea fi disponibilă și în cazul persoanelor care efectuează raportări, pentru a pune capăt amenințărilor, tentativelor de represalii sau represaliilor continue, cum ar fi hărțuirea ▌, sau pentru a preveni anumite forme de represalii, cum ar fi concedierea, acțiuni care s-ar putea dovedi dificil de inversat după trecerea unor perioade îndelungate și care pot distruge o persoană din punct de vedere financiar — o perspectivă ce poate să descurajeze în mod serios potențialii avertizori.

(99)  Măsurile luate împotriva persoanelor care efectuează raportări în afara contextului profesional, de exemplu, prin intermediul unor proceduri referitoare la defăimare, încălcarea drepturilor de autor, secretele comerciale, confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal, pot, de asemenea, să reprezinte un factor disuasiv serios pentru avertizarea în interes public. În cadrul unor astfel de proceduri, persoanele care efectuează raportări ar trebui să poată invoca, drept mijloc de apărare, faptul că au raportat sau au divulgat informații în conformitate cu prezenta directivă, cu condiția ca informațiile raportate sau divulgate să fi fost necesare pentru dezvăluirea încălcării. În astfel de cazuri, persoanei care inițiază procedura ar trebui să îi revină sarcina de a dovedi persoana care efectuează raportarea nu îndeplinește condițiile impuse de directivă.

(100)  Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului stabilește norme pentru a asigura un nivel suficient și consecvent de reparație civilă în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial. Cu toate acestea, regulamentul prevede, de asemenea, că dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată legală în măsura în care acest lucru este permis de dreptul Uniunii. Persoanele care dezvăluie secrete comerciale dobândite într-un context profesional ar trebui să beneficieze numai de protecția acordată de prezenta directivă (inclusiv în ceea ce privește neangajarea răspunderii civile), cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute în prezenta directivă, inclusiv că divulgarea a fost necesară pentru a dezvălui o încălcare care intră în domeniul de aplicare material al prezentei directive. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, divulgarea de secrete comerciale trebuie considerată „permisă” în temeiul dreptului Uniunii în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/943. În plus, ambele directive ar trebui considerate ca fiind complementare, iar măsurile și procedurile de reparație civilă și căile de atac, precum și scutirile prevăzute în Directiva (UE) 2016/943 ar trebui să rămână aplicabile tuturor divulgărilor de secrete comerciale care nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Autoritățile competente care primesc raportări, inclusiv secrete comerciale, ar trebui să se asigure că acestea nu sunt utilizate sau divulgate în scopuri care depășesc ceea ce este necesar în vederea unor acțiuni corespunzătoare subsecvente raportărilor.

(101)  Cheltuielile juridice relevante pot reprezenta un cost semnificativ pentru persoanele care efectuează raportări și care contestă în justiție măsurile de represalii luate împotriva lor. Chiar dacă, la încheierea procedurilor, persoanele în cauză ar putea recupera cheltuielile respective, s-ar putea să nu fie în măsură să le acopere la începutul procedurilor, în special dacă sunt în șomaj și sunt incluse pe o listă neagră. Asistența pentru procedurile judiciare penale, în special în cazurile în care persoanele care efectuează raportări îndeplinesc condițiile din Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului(30), și, în sens mai larg, sprijinul acordat celor care se confruntă cu nevoi financiare grave ar putea fi esențiale, în anumite cazuri, pentru asigurarea respectării eficace a drepturilor lor la protecție.

(102)  Drepturile persoanei vizate ar trebui să fie protejate pentru a se evita prejudicierea reputației sau alte consecințe negative. În plus, drepturile persoanei vizate la apărare și la accesul la măsuri reparatorii ar trebui să fie respectate pe deplin, în fiecare etapă a procedurii inițiate în urma raportării, în conformitate cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Statele membre ar trebui să asigure protejarea confidențialității cu privire la identitatea persoanei în cauză și să îi garanteze dreptul la apărare ▌, inclusiv dreptul de a avea acces la dosar, dreptul de a fi audiată și dreptul la o cale de atac eficace împotriva unei decizii privind persoana vizate în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute de dreptul intern în contextul anchetelor sau al procedurilor judiciare ulterioare.

(103)  Orice persoană care suferă prejudicii, fie direct, fie indirect, ca o consecință a raportării sau a divulgării publice de informații inexacte sau înșelătoare ar trebui să mențină protecția și măsurile reparatorii de care dispune în temeiul normelor de drept comun. În cazul în care astfel de informații inexacte sau înșelătoare au fost raportate sau divulgate public în mod intenționat și cu bună știință, persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul la compensații în conformitate cu legislația națională.

(104)  Sunt necesare sancțiuni penale, civile sau administrative pentru a asigura eficacitatea normelor privind protecția avertizorilor. Sancțiunile aplicate persoanelor care iau măsuri de retorsiune sau alte măsuri negative împotriva persoanelor care efectuează raportări pot descuraja astfel de acțiuni ulterioare. De asemenea, sunt necesare sancțiuni împotriva persoanelor care raportează sau divulgă public informații ce se dovedesc a fi în mod deliberat false, pentru a descuraja alte raportări răuvoitoare și pentru a menține credibilitatea sistemului. Proporționalitatea unor astfel de sancțiuni ar trebui să asigure faptul că acestea nu au un efect disuasiv asupra potențialilor avertizori.

(105)  Orice decizie adoptată de autorități care afectează în mod negativ drepturile acordate prin prezenta directivă, în special deciziile adoptate în temeiul articolului 6, face obiectul unui control jurisdicțional în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(106)  Prezenta directivă instituie standarde minime, iar statele membre ar trebui să aibă competența de a introduce sau de a menține dispoziții mai favorabile pentru persoana care efectuează raportarea, cu condiția ca aceste dispoziții să nu interfereze cu măsurile de protecție a persoanelor vizate. Transpunerea prezentei directive nu constituie în niciun caz un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja asigurat persoanelor care efectuează raportări în temeiul dreptului intern, în domeniile în care se aplică prezenta directivă.

(107)  În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piața internă trebuie să cuprindă un spațiu fără frontiere interne, în cadrul căruia este asigurată circulația liberă și sigură a bunurilor și a serviciilor. Piața internă ar trebui să le ofere cetățenilor Uniunii o valoare adăugată, asigurând o mai bună calitate și siguranță a bunurilor și a serviciilor, standarde înalte de sănătate publică și protecție a mediului, precum și libera circulație a datelor cu caracter personal. Prin urmare, articolul 114 din TFUE este temeiul juridic adecvat pentru adoptarea măsurilor necesare pentru instituirea și funcționarea pieței interne. În afara articolului 114 din TFUE, prezenta directivă ar trebui să aibă temeiuri juridice specifice suplimentare pentru a acoperi domeniile care se întemeiază pe articolul 16, ▌articolul 43 alineatul (2), articolul 50, articolul 53 alineatul (1), ▌articolul 91, articolul 100, ▌articolul 168 alineatul (4), articolul 169, articolul 192 alineatul (1) și articolul 325 alineatul (4) din TFUE și pe articolul 31 din Tratatul Euratom pentru adoptarea de măsuri la nivelul Uniunii ▌.

(108)  Domeniul de aplicare material al prezentei directive se bazează pe identificarea domeniilor în care introducerea protecției avertizorilor este considerată justificată și necesară în temeiul elementelor de probă disponibile în prezent. Un astfel de domeniu material poate fi extins la alte domenii sau acte ale Uniunii, în cazul în care acest demers se dovedește necesar ca mijloc de consolidare a asigurării respectării actelor respective prin prisma elementelor de probă care ar putea apărea în viitor sau pe baza evaluării modului de funcționare a prezentei directive.

(109)  La adoptarea unor acte legislative ulterioare, relevante pentru prezenta directivă, ar trebui să se precizeze, după caz, că prezenta directivă urmează să se aplice. Atunci când este necesar, articolul 1 și anexa ar trebui modificate.

(110)  Obiectivul prezentei directive, și anume acela de a consolida asigurarea respectării legii în anumite domenii de politică și acte legislative în care încălcarea dreptului Uniunii poate aduce prejudicii grave interesului public prin protejarea eficace a avertizorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând singure sau într-un mod necoordonat, ci poate fi realizat mai bine printr-o acțiune la nivelul Uniunii, care să prevadă standarde minime de armonizare privind protecția avertizorilor. În plus, numai o acțiune la nivelul Uniunii poate oferi coerență și poate asigura alinierea normelor existente ale Uniunii privind protecția avertizorilor. Prin urmare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(111)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și ▌principiile recunoscute, în special, de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cu precădere de articolul 11 al acesteia. În consecință, prezenta directivă trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii, prin asigurarea respectării depline, printre altele, a libertății de exprimare și de informare, a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, a libertății de a desfășura o activitate comercială, a dreptului la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, a dreptului la un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, a dreptului la un nivel ridicat de protecție a mediului, a dreptului la o bună administrare, a dreptului la o cale de atac eficientă și a dreptului la apărare.

(112)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 ▌.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE, CONDIȚII PENTRU PROTECȚIE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectiv

Obiectivul prezentei directive este de a îmbunătăți asigurarea respectării legislației și a politicilor Uniunii în domenii specifice prin stabilirea unor standarde minime comune care să prevadă un nivel ridicat de protecție a persoanelor care raportează încălcări.

Articolul 2

Domeniul de aplicare material

(1)  ▌Prezenta directivă stabilește standarde minime comune pentru protecția persoanelor care raportează cu privire la următoarele încălcări ale legislației Uniunii:

(a)  încălcări care intră în sfera de aplicare a actelor Uniunii prevăzute în anexa (părțile I și II) la prezenta directivă în ceea ce privește următoarele domenii:

(i)  achizițiile publice;

(ii)  serviciile, produsele și piețele financiare, precum și prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului;

(iii)  siguranța produselor;

(iv)  securitatea transporturilor;

(v)  protecția mediului;

(vi)  protecția radiologică și securitatea nucleară;

(vii)  siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, sănătatea și bunăstarea animalelor;

(viii)  sănătatea publică;

(ix)  protecția consumatorului;

(x)  protecția vieții private și a datelor cu caracter personal și securitatea rețelelor și a sistemelor informatice.

(b)  încălcări care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul 325 din TFUE și cum sunt specificate mai în detaliu în măsurile relevante ale Uniunii;

(c)  încălcări referitoare la piața internă, astfel cum sunt menționate la articolul 26 alineatul (2) din TFUE, inclusiv încălcări ale normelor în materie de concurență și de ajutoare de stat, și privind actele care încalcă normele privind impozitarea societăților sau mecanismele al căror scop este obținerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului legislației în vigoare privind impozitarea societăților.

(2)  Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității pe care o au statele membre de a extinde protecția în temeiul legislației naționale în ceea ce privește domeniile sau actele care nu intră sub incidența alineatului (1).

Articolul 3

Relația cu alte acte ale Uniunii și cu dispozițiile naționale

(1)  În cazul în care sunt prevăzute norme specifice privind raportarea încălcărilor în actele sectoriale ale Uniunii enumerate în partea II din anexă, se aplică respectivele norme. Dispozițiile prezentei directive se aplică ▌în măsura în care o chestiune nu este reglementată în mod obligatoriu în respectivele acte sectoriale ale Uniunii.

(2)  Prezenta directivă nu aduce atingere responsabilității statelor membre de a asigura securitatea națională, nici competenței lor de a-și proteja interesele esențiale în materie de securitate. În special, aceasta nu se aplică raportărilor privind încălcări ale normelor în materie de achiziții care implică aspecte legate de apărare sau de securitate, cu excepția cazului în care acestea fac obiectul instrumentelor relevante ale Uniunii.

(3)  Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării dreptului Uniunii sau a celui intern privind:

(a)  protecția informațiilor clasificate;

(b)  protecția privilegiului profesional juridic și medical;

(c)  caracterul secret al deliberărilor judiciare; și

(d)  normele de procedură penală.

(4)  Prezenta directivă nu aduce atingere normelor naționale privind exercitarea dreptului lucrătorilor de a se consulta cu reprezentanții lor sau cu sindicatele și privind protecția împotriva oricărei măsuri prejudiciabile nejustificate determinate de astfel de consultări, precum și privind autonomia partenerilor sociali și dreptul acestora de a încheia acorduri colective. Acest lucru nu aduce atingere nivelului de protecție acordat de prezenta directivă.

Articolul 4

Domeniul de aplicare personal

(1)  Prezenta directivă se aplică persoanelor ce efectuează raportări care lucrează în sectorul privat sau public și care au obținut informațiile privind încălcările în cauză într-un context profesional, inclusiv, cel puțin, următoarelor tipuri de persoane:

(a)  persoanele cu statut de lucrător, în sensul articolului 45 alineatul (1) din TFUE, inclusiv funcționarii publici;

(b)  persoanele care desfășoară o activitate independentă, în sensul articolului 49 din TFUE;

(c)  acționarii și persoanele care fac parte din organul administrativ, de conducere sau de supraveghere al unei întreprinderi, inclusiv membrii neexecutivi, precum și voluntarii și stagiarii remunerați sau neremunerați;

(d)  orice persoane care lucrează sub supravegherea și conducerea contractanților, a subcontractanților și a furnizorilor.

(2)  Prezenta directivă se aplică persoanelor care efectuează raportări și în cazul în care acestea raportează sau divulgă informații obținute într-o relație de muncă care s-a încheiat între timp.

(3)  Prezenta directivă se aplică, de asemenea, persoanelor ce efectuează raportări a căror relație de muncă nu a început încă, în cazul în care informațiile referitoare la o încălcare au fost dobândite în timpul procesului de recrutare sau al altor negocieri precontractuale.

(4)  Măsurile de protecție a persoanelor care efectuează raportări prevăzute în capitolul IV se aplică, în cazul în care este relevant, și

(a)  facilitatorilor;

(b)  persoanelor terțe care au legături cu persoanele care efectuează raportări și care pot suferi represalii într-un context profesional, cum ar fi colegi sau rude ale persoanei care efectuează raportarea și

(c)  entităților juridice pe care persoanele care efectuează raportări le dețin, pentru care aceste persoane lucrează sau cu care au alte tipuri de legături într-un context profesional.

Articolul 5

Condiții pentru protecția persoanelor care efectuează raportări

(1)  Persoanele care raportează informații privind încălcările care intră în domeniile reglementate de prezenta directivă beneficiază de protecție cu condiția ca:

(a)  să fi avut motive întemeiate să considere că informațiile raportate erau adevărate la momentul raportării și că respectivele informații intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;

(b)  să fi raportat intern, în conformitate cu articolul 7, și extern, în conformitate cu articolul 10, sau să fi divulgat informații în mod direct, extern ori public, în conformitate cu articolul 15 din prezenta directivă.

(2)  Fără a aduce atingere obligațiilor existente de a furniza raportări anonime în temeiul legislației Uniunii, prezenta directivă nu afectează competența statelor membre de a decide dacă entitățile private ori publice și autoritățile competente acceptă sau nu raportări anonime privind încălcările și întreprind sau nu acțiuni subsecvente acestora.

(3)  Persoanele care, în mod anonim, au raportat sau au divulgat public informații, fiind ulterior identificate, beneficiază totuși de protecție în cazul în care suferă represalii, însă numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1).

(4)  O persoană care efectuează o raportare către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile relevante ale Uniunii cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive beneficiază de protecție, astfel cum este prevăzută în prezenta directivă, în aceleași condiții ca o persoană care a raportat extern.

Articolul 6

Definiții

În scopul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „încălcări” înseamnă acte sau omisiuni:

(i)  care sunt ilegale și se referă la actele Uniunii și la domeniile ce intră în sfera de aplicare menționată la articolul 2 și în anexă sau

(ii)  care contravin obiectului sau scopului ▌normelor cuprinse în aceste acte ale Uniunii și în aceste domenii;

2.  „informații privind încălcările” înseamnă informații sau suspiciuni întemeiate cu privire la încălcări potențiale sau reale și cu privire la încercări de a disimula încălcări care ▌s-au produs sau care sunt susceptibile, într-o mare măsură, să se producă în organizația în care lucrează sau a lucrat persoana care efectuează raportarea sau în altă organizație cu care aceasta este sau a fost în contact prin intermediul activității sale;

3.  „raportare” înseamnă furnizarea de informații referitoare la încălcări;

4.  „raportare internă” înseamnă furnizarea de informații referitoare la încălcări produse în cadrul unei entități juridice publice sau private;

5.  „raportare externă” înseamnă furnizarea de informații referitoare la încălcări către autoritățile competente;

6.  „divulgare publică” înseamnă punerea la dispoziția publicului a informațiilor referitoare la încălcări ▌;

7.  „persoana care efectuează raportarea” înseamnă o persoană fizică ▌care raportează sau divulgă informații referitoare la încălcări obținute în contextul activităților sale profesionale;

8.  „facilitator” înseamnă o persoană fizică care asistă persoana care efectuează raportarea în procesul de raportare într-un context profesional, această asistență trebuind să fie confidențială;

9.  „context profesional” înseamnă activități profesionale actuale sau anterioare în sectorul public sau privat prin care, indiferent de natura lor, persoanele pot obține informații cu privire la încălcări și în care aceste persoane pot suferi represalii în cazul în care raportează informațiile respective;

10.  „persoana vizată” înseamnă o persoană fizică sau juridică menționată în raportare sau în divulgare ca fiind o persoană căreia i se atribuie încălcarea sau cu care este asociată încălcarea;

11.  „represalii” înseamnă orice acțiune sau omisiune directă sau indirectă apărută într-un context profesional, care este determinată de raportarea internă sau externă ori de divulgarea publică și care provoacă sau poate provoca prejudicii nejustificate persoanei care efectuează raportarea;

12.  „acțiuni subsecvente” înseamnă orice acțiune întreprinsă ▌de către destinatarul raportării sau de către orice autoritate competentă pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și, acolo unde este cazul, pentru a remedia încălcarea raportată, inclusiv prin acțiuni precum anchetele interne, investigațiile, urmărirea penală, acțiunile pentru recuperarea fondurilor și clasarea cazului;

13.  „feedback” înseamnă furnizarea, către persoanele care efectuează raportări, a unor informații referitoare la acțiunile avute în vedere sau întreprinse ca măsuri subsecvente raportării acestora și referitoare la motivele unor astfel de măsuri subsecvente.

14.  „autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională care este autorizată să primească raportări în conformitate cu capitolul III și să ofere feedback persoanelor care efectuează raportări și/sau care este desemnată să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă, în special în ceea ce privește întreprinderea unor acțiuni subsecvente raportărilor.

CAPITOLUL II

RAPORTAREA INTERNĂ ȘI ÎNTREPRINDEREA DE ACȚIUNI SUBSECVENTE RAPORTĂRILOR

Articolul 7

Raportare prin canale interne

(1)  Ca principiu general și fără a aduce atingere articolelor 10 și 15, informațiile privind încălcările care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive pot fi raportate prin intermediul canalelor și al procedurilor interne prevăzute în prezentul capitol.

(2)  Statele membre încurajează ca, înainte de recurgerea la o raportare externă, să se utilizeze canalele interne în cazul în care încălcarea poate fi remediată în mod eficace pe plan intern și în cazul în care persoana care efectuează raportarea consideră că nu există niciun risc de represalii.

(3)  Informațiile corespunzătoare referitoare la o astfel de utilizare a canalelor interne se furnizează în contextul informațiilor transmise de entități juridice din sectorul public și privat, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (g), precum și de autorități competente, în temeiul articolului 12 alineatul (4) litera (a) și al articolului 13.

Articolul 8

Obligația de a institui canale interne

(1)  Statele membre se asigură că entitățile juridice din sectorul privat și din sectorul public instituie canale și proceduri interne pentru raportare și pentru întreprinderea unor acțiuni subsecvente raportărilor, în urma consultării partenerilor sociali și de comun acord cu aceștia, în cazul în care se prevede astfel în legislația Uniunii.

(2)  Astfel de canale și de proceduri le oferă angajaților entității respective posibilitatea de a efectua raportări. Ele pot permite altor persoane care sunt în contact cu entitatea respectivă în contextul activităților lor profesionale, menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), să efectueze raportări ▌.

(3)  Entitățile juridice din sectorul privat menționate la alineatul (1) sunt cele care au cel puțin 50 de angajați:

(4)  Pragul prevăzut la alineatul (3) nu se aplică entităților care se încadrează în domeniul de aplicare al actelor Uniunii, menționate în partea I.B și în partea II din anexă.

(5)  Canalele de raportare pot fi gestionate intern de către o persoană sau un departament desemnat în acest scop sau pot fi furnizate extern de către o parte terță. Garanțiile și cerințele menționate la articolul 9 alineatul (1) trebuie să fie respectate în mod egal de către părțile terțe însărcinate cu asigurarea canalului de raportare pentru o entitate privată.

(6)  Entitățile juridice din sectorul privat care au între 50 și 249 de angajați pot partaja resurse în ceea ce privește primirea raportărilor și, eventual, investigarea acestora. Acest lucru nu aduce atingere obligațiilor entităților menționate de a păstra confidențialitatea și de a oferi feedback, precum și de a remedia încălcarea raportată.

(7)  În urma unei evaluări adecvate a riscurilor, ținând seama de natura activităților entităților și de nivelul de risc astfel rezultat, în special la adresa mediului și a sănătății publice, statele membre pot solicita ▌ entităților juridice private cu mai puțin de 50 de angajați să instituie canale și proceduri interne de raportare.

(8)  Orice decizie luată de un stat membru cu scopul de a solicita entităților juridice private să instituie canale interne de raportare în temeiul alineatului (7) este notificată Comisiei, alături de o justificare și de criteriile utilizate în evaluarea riscurilor. Comisia comunică respectiva decizie celorlalte state membre.

(9)  Entitățile juridice din sectorul public menționate la alineatul (1) sunt toate entitățile juridice publice, inclusiv orice entitate deținută sau controlată de o entitate juridică publică.

Statele membre pot excepta de la obligația menționată la alineatul (1) municipalitățile cu mai puțin de 10 000 de locuitori sau cu mai puțin de 50 de angajați ori alte entități cu mai puțin de 50 de angajați.

Statele membre pot dispune ca canalele interne de raportare să fie partajate între municipalități sau gestionate de autorități municipale comune în conformitate cu legislația națională, cu condiția ca canalele interne comune să fie distincte și autonome în raport cu canalele externe.

Articolul 9

Proceduri de raportare internă și de întreprindere a unor acțiuni subsecvente raportărilor

(1)  Procedurile de raportare și de întreprindere a unor acțiuni subsecvente raportărilor menționate la articolul 8 includ următoarele:

(a)  canalele pentru primirea raportărilor care sunt concepute, instituite și gestionate în condiții de siguranță, astfel încât să garanteze confidențialitatea privind identitatea persoanei care efectuează raportarea și a oricărei părți terțe menționate în raportare și să împiedice accesul membrilor neautorizați ai personalului;

(b)  o confirmare de primire a raportării, adresată persoanei care efectuează raportarea, într-o perioadă de maximum șapte zile de la primirea respectivă;

(c)  desemnarea unei persoane imparțiale sau a unui departament imparțial, competent în ceea ce privește întreprinderea unor acțiuni subsecvente raportărilor, care ar putea fi aceeași persoană sau același departament ca cea/cel care primește raportările și care va menține comunicarea cu persoana care efectuează raportarea și, dacă este cazul, va solicita informații suplimentare de la aceasta și îi va transmite feedback;

(d)  întreprinderea cu diligență a unor acțiuni subsecvente raportării de către persoana sau departamentul desemnat;

(e)  întreprinderea cu diligență a unor acțiuni subsecvente în ceea ce privește raportarea anonimă în cazul în care se prevede astfel în dreptul intern;

(f)  un interval de timp rezonabil ▌pentru a oferi feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, interval care să nu depășească trei luni de la confirmarea de primire sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio confirmare, de la expirarea perioadei de șapte zile de la efectuarea raportării;

(g)  informații clare și ușor accesibile privind ▌condițiile și procedurile de raportare externă către autoritățile competente, în temeiul articolului 10, și, după caz, către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

(2)  Canalele prevăzute la alineatul (1) litera (a) permit raportarea în scris și/sau oral, prin intermediul liniilor telefonice sau al altor sisteme de mesagerie vocală, și, la cererea persoanei care efectuează raportarea, printr-o întâlnire față în față într-un interval de timp rezonabil.

CAPITOLUL III

RAPORTAREA EXTERNĂ ȘI ÎNTREPRINDEREA DE ACȚIUNI SUBSECVENTE RAPORTĂRILOR

Articolul 10

Raportarea prin canale externe

Fără a aduce atingere articolului 15, persoanele care efectuează raportări furnizează informații cu privire la încălcările care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, utilizând canalele și procedurile menționate la articolele 11 și 12, după ce au recurs la canalul intern sau raportând direct autorităților competente.

Articolul 11

Obligația de a institui canale externe de raportare și de a întreprinde acțiuni subsecvente raportărilor

(1)  Statele membre desemnează autoritățile competente pentru a primi și a oferi feedback sau pentru a întreprinde acțiuni subsecvente raportărilor și le furnizează acestora resurse adecvate.

(2)  Statele membre se asigură că autoritățile competente:

(a)  instituie canale externe de raportare independente și autonome ▌pentru primirea și tratarea informațiilor furnizate de persoana care efectuează raportarea;

(b)  confirmă fără întârziere, în termen de șapte zile de la primirea raportărilor, cu excepția cazului în care persoana care efectuează raportarea a solicitat în mod explicit contrariul sau în care autoritatea competentă consideră, în mod rezonabil, că o confirmare a raportării ar periclita protecția identității persoanei care efectuează raportarea;

(c)  întreprinde cu diligență acțiuni subsecvente raportărilor;

(d)  oferă feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni sau, în cazuri justificate corespunzător, șase luni. Autoritățile competente comunică persoanei care efectuează raportarea rezultatul final al investigațiilor, în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern;

(e)  transmit în timp util informațiile conținute în raportare către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile competente ale Uniunii, după caz, în vederea unor investigații aprofundate, dacă se prevede astfel în dreptul intern sau în dreptul Uniunii.

(3)  Statele membre pot dispune ca autoritățile competente, după ce au examinat în mod corespunzător chestiunea, să poată decide că o încălcare raportată este în mod clar minoră și nu necesită măsuri subsecvente suplimentare în temeiul prezentei directive. Acest lucru nu aduce atingere altor obligații sau altor proceduri aplicabile de remediere a încălcării raportate, nici protecției acordate de prezenta directivă în ceea ce privește raportarea prin intermediul canalelor interne și/sau externe. Într-un astfel de caz, autoritățile competente notifică persoanei care efectuează raportarea decizia lor și motivele acesteia.

(4)  Statele membre pot dispune ca autoritățile competente să poată decide că raportările repetitive al căror conținut nu include nicio informație semnificativă nouă în comparație cu o raportare anterioară care a fost deja finalizată nu necesită acțiuni subsecvente, cu excepția cazului în care noi circumstanțe de drept sau de fapt justifică o acțiune subsecventă diferită. În acest caz, ele informează persoana care efectuează raportarea cu privire la motivele deciziei lor.

(5)  Statele membre pot dispune ca, în cazul unui aflux ridicat de raportări, autoritățile competente să poată trata cu prioritate raportările privind încălcări grave sau încălcări ale dispozițiilor esențiale care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, fără a aduce atingere calendarului prevăzut la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol.

(6)  Statele membre se asigură că orice autoritate care a primit o raportare, dar care nu are competența de a remedia încălcarea raportată, transmite raportarea autorității competente, într-un termen rezonabil, în mod securizat, și că persoana care efectuează raportarea este informată fără întârziere cu privire la o astfel de transmitere.

Articolul 12

Proiectarea canalelor externe de raportare

(1)  Canalele externe de raportare ▌sunt considerate independente și autonome dacă îndeplinesc toate criteriile prezentate mai jos:

(a)  sunt concepute, instituite și gestionate astfel încât să garanteze caracterul exhaustiv, integritatea și confidențialitatea informațiilor și să împiedice accesul membrilor neautorizați ai personalului neautorizați din cadrul autorității competente;

(b)  permit stocarea de informații durabile, în conformitate cu articolul 18, pentru a permite investigații suplimentare.

(2)  Canalele externe de raportare permit raportarea în scris și oral, prin intermediul liniilor telefonice sau al altor sisteme de mesagerie vocală și, la cererea persoanei care efectuează raportarea, printr-o întrunire față în față într-un interval de timp rezonabil.

(3)  Autoritățile competente se asigură că, în cazul în care se primește o raportare prin intermediul altor canale decât canalele de raportare menționate la alineatele (1) și (2) sau de către alți membri ai personalului decât cei responsabili de tratarea raportărilor, membrii personalului care au primit respectiva raportare se abțin să divulge vreo informație care ar putea să identifice persoana ce efectuează raportarea sau persoana vizată și transmit rapid raportarea fără nicio modificare ▌membrilor personalului responsabili cu tratarea raportărilor.

(4)   Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de membri ai personalului responsabili cu tratarea raportărilor și, în special, cu următoarele activități:

(a)  de a oferi oricărei persoane interesate informații privind procedurile de raportare;

(b)  de a primi raportările și de a întreprinde acțiuni subsecvente;

(c)  de a menține contactul cu persoana care efectuează raportarea în scopul oferirii de feedback și al solicitării de informații suplimentare dacă este necesar.

(5)  Acestor membri ai personalului li se oferă o formare specifică în scopul tratării raportărilor.

Articolul 13

Informații referitoare la primirea raportărilor și la acțiunile subsecvente acestora

Statele membre se asigură că autoritățile competente publică pe site-urile lor web, într-o secțiune separată, ușor de identificat și de accesat, cel puțin următoarele informații:

(a)  condițiile în care persoanele care efectuează raportări beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive;

(b)  datele de contact pentru utilizarea canalelor externe de raportare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12, în special adresele electronice și poștale, precum și numerele de telefon, indicând dacă convorbirile telefonice sunt înregistrate ▌;

(c)  procedurile aplicabile raportării încălcărilor, inclusiv modul în care autoritatea competentă poate solicita persoanei care efectuează raportarea să clarifice informațiile raportate sau să furnizeze informații suplimentare, termenul pentru furnizarea de feedback persoanei care efectuează raportarea, precum și tipul și conținutul acestui feedback;

(d)  regimul de confidențialitate aplicabil raportărilor și, în special, informațiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 17 din prezenta directivă, cu articolele 5 și 13 din Regulamentul (UE) 2016/679, cu articolul 13 din Directiva (UE) 2016/680 și cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 2018/1725, după caz;

(e)  natura acțiunilor subsecvente raportărilor;

(f)  măsurile reparatorii și procedurile disponibile împotriva represaliilor și posibilitatea de a primi consiliere confidențială pentru persoanele care intenționează să efectueze o raportare;

(g)  o declarație în care se explică în mod clar condițiile în care persoanele care raportează autorității competente nu poartă răspunderea pentru o încălcare a confidențialității, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (4).

(h)  informațiile de contact ale autorității administrative independente unice, astfel cum sunt prevăzute la articolul 20 alineatul (2), după caz.

Articolul 14

Revizuirea procedurilor de către autoritățile competente

Statele membre se asigură că autoritățile competente își revizuiesc procedurile de primire a raportărilor și de întreprindere a acțiunilor subsecvente acestora la intervale regulate și cel puțin o dată la trei ani. La revizuirea acestor proceduri, autoritățile competente țin cont de experiența lor și de cea a altor autorități competente și își adaptează procedurile în consecință.

CAPITOLUL IV

DIVULGĂRI PUBLICE

Articolul 15

Divulgări publice

(1)  O persoană care divulgă public informații cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

(a)  persoana a raportat mai întâi la nivel intern și extern sau direct extern, în conformitate cu capitolele II și III, însă, ca răspuns la raportare, nu au fost luate măsuri corespunzătoare în intervalul de timp menționat la articolul 9 alineatul (1) litera (f) și la articolul 11 alineatul (2) litera (d) sau

(b)  persoana a avut motive întemeiate să considere că:

(i)  încălcarea poate constitui un pericol iminent sau evident pentru interesul public, cum ar fi cazul în care există o situație de urgență sau un risc de prejudicii ireversibile sau

(ii)  în cazul raportării externe, există un risc de represalii sau există o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată în mod eficace, având în vedere circumstanțele specifice ale cazului, cum ar fi faptul că probele pot fi disimulate ori distruse sau că o autoritate a format o coluziune cu autorul încălcării sau este implicată în încălcare.

(2)  Prezentul articol nu se aplică în cazurile în care o persoană divulgă în mod direct informații presei în conformitate cu dispozițiile naționale specifice care stabilesc un sistem de protecție referitor la libertatea de exprimare și de informare.

CAPITOLUL V

NORME APLICABILE RAPORTĂRII INTERNE ȘI EXTERNE

Articolul 16

Obligația de a păstra confidențialitatea

(1)  Statele membre se asigură că identitatea persoanei care efectuează raportarea nu este divulgată nimănui fără consimțământul explicit al acestei persoane, în afară de membrii autorizați ai personalului care au competența de a primi și/sau de a întreprinde acțiuni subsecvente cu privire la raportări. Aceasta se aplică, de asemenea, oricărei alte informații care permite ca identitatea persoanei care efectuează raportarea să fie dedusă direct sau indirect.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), identitatea persoanei care efectuează raportarea și orice altă informație menționată la alineatul (1) pot fi divulgate numai în cazul în care acest lucru este o obligație necesară și proporțională impusă de dreptul Uniunii sau de cel intern în contextul investigațiilor desfășurate de autoritățile naționale sau al procedurilor judiciare, inclusiv în vederea protejării dreptului la apărare al persoanei vizate.

(3)  Astfel de divulgări fac obiectul unor garanții adecvate în temeiul normelor aplicabile. În special, persoana care efectuează raportarea este informată înainte ca identitatea sa să fie divulgată, cu excepția cazului în care o astfel de informare ar periclita investigațiile sau procedurile judiciare. Atunci când informează persoana care efectuează raportarea, autoritatea competentă îi trimite o justificare scrisă în care explică motivele divulgării datelor confidențiale în cauză.

(4)  Statele membre se asigură că autoritățile competente care primesc raportări, inclusiv secrete comerciale, nu le utilizează și nu le divulgă în scopuri care depășesc ceea ce este necesar în vederea unor acțiuni corespunzătoare subsecvente raportărilor.

Articolul 17

Prelucrarea datelor cu caracter personal

Toate prelucrările de date cu caracter personal efectuate în temeiul prezentei directive, inclusiv schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente, se fac în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directiva (UE) 2016/680. Orice schimb sau transmitere de informații de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniuni se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2018/1725.

Datele cu caracter personal care nu sunt, în mod evident, relevante pentru tratarea unui caz specific nu sunt colectate sau, dacă sunt colectate în mod accidental, sunt șterse fără întârzieri nejustificate.

Articolul 18

Evidența raportărilor ▌

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente și entitățile juridice private și publice păstrează evidența tuturor raportărilor primite, cu respectarea cerințelor privind confidențialitatea prevăzute la articolul 16 din prezenta directivă. Raportările nu se păstrează pentru o perioadă mai lungă decât este necesar și proporțional având în vedere cerința impusă autorităților competente și entităților juridice private și publice în temeiul prezentei directive.

(2)  În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică sau un alt sistem de mesagerie vocală în care conversațiile sunt înregistrate, autoritatea competentă și entitățile juridice private și publice au dreptul, sub rezerva consimțământului persoanei care efectuează raportarea, de a documenta raportarea orală în unul dintre următoarele moduri:

(a)  o înregistrare a conversației într-o formă durabilă și accesibilă;

(b)  o transcriere completă și exactă a conversației, pregătită de membri ▌ai personalului autorității competente care sunt responsabili cu tratarea raportărilor.

Autoritățile competente și entitățile juridice publice și private îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de transcrierea convorbirii prin semnarea acesteia.

(3)  În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică sau un alt sistem de mesagerie vocală în care conversațiile nu sunt înregistrate, autoritățile competente și entitățile juridice private și publice au dreptul de a documenta raportarea orală sub forma unui proces-verbal exact al convorbirii, întocmit de membri ▌ai personalului responsabili cu tratarea raportărilor. Autoritățile competente și entitățile juridice publice și private îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de ▌procesul-verbal, prin semnarea acestuia.

(4)  În cazul în care o persoană solicită o întâlnire cu membri ▌ai personalului autorităților competente sau al entităților juridice publice și private în materie de raportare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și cu articolul 12 alineatul (2) ▌, autoritățile competente și entitățile juridice publice și private se asigură, sub rezerva consimțământului persoanei care efectuează raportarea, că se păstrează o evidență completă și exactă a întâlnirii într-o formă durabilă și accesibilă.

Autoritățile competente și entitățile juridice private și publice au dreptul de a documenta evidența întâlnirii în unul dintre următoarele moduri:

(a)  o înregistrare a conversației într-o formă durabilă și accesibilă;

(b)  un proces-verbal exact al întâlnirii, întocmit de membri ▌ai personalului responsabili cu tratarea raportării.

Autoritățile competente și entitățile juridice publice și private îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de proces-verbal al întâlnirii, prin semnarea acestuia.

CAPITOLUL VI

MĂSURI DE PROTECȚIE

Articolul 19

Interdicția represaliilor ▌

Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice orice formă de represalii, inclusiv amenințări și tentative de represalii, fie directe, fie indirecte ▌, inclusiv, în special, represalii sub formă de:

(a)  suspendare, șomaj tehnic, concediere sau măsuri echivalente;

(b)  retrogradare sau blocare a promovării;

(c)  transfer de atribuții, schimbări ale localizării locului de muncă, reducere a salariilor, schimbări ale programului de lucru;

(d)  blocare a formării;

(e)  evaluare negativă a performanței sau recomandare negativă pentru activitatea profesională desfășurată;

(f)  aplicare sau administrare a oricărei măsuri disciplinare sau mustrări ori a vreunei alte sancțiuni, inclusiv a unei sancțiuni financiare;

(g)  constrângere, intimidare, hărțuire sau ostracizare ▌;

(h)  discriminare, dezavantaj sau tratament inechitabil;

(i)  refuz de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut așteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;

(j)  refuz de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau reziliere anticipată a unui astfel de contract;

(k)  prejudicii, inclusiv la adresa reputației persoanei în cauză, în special pe platformele de socializare, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităților de afaceri și a pierderii de venituri;

(l)  includere pe o listă neagră pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie formal sau informal, care presupune că persoana în cauză nu își va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;

(m)  reziliere anticipată sau anulare a unui contract pentru bunuri sau servicii;

(n)  anulare a unei licențe sau a unui permis;

(o)  trimiteri psihiatrice sau medicale.

Articolul 20

Măsuri de sprijin

(1)  Statele membre se asigură că persoanele menționate la articolul 4 au acces, după caz, la măsuri de sprijin, în special la următoarele:

(i)  accesul la informații și consiliere cuprinzătoare și independente, care trebuie să fie ușor accesibile publicului larg și gratuite, referitoare la procedurile și la măsurile reparatorii disponibile privind protecția împotriva represaliilor și drepturile persoanei vizate.

(ii)   ▌accesul la asistență efectivă din partea autorităților competente în fața oricărei autorități relevante implicate în protejarea lor împotriva represaliilor, inclusiv, în cazurile prevăzute de dreptul intern, prin certificarea faptului că aceste persoane beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive.

(iii)  accesul la asistență juridică în cadrul procedurilor penale și al procedurilor civile transfrontaliere în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1919 și cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului, precum și accesul la asistență juridică în cadrul altor proceduri și la consultanță juridică sau la alt tip de asistență juridică în conformitate cu dreptul intern.

(2)  Statele membre pot prevedea asistență financiară și sprijin, inclusiv sprijin de natură psihologică, pentru persoanele care efectuează raportări în cadrul procedurilor judiciare.

(3)  Măsurile de sprijin menționate la prezentul articol pot fi furnizate, după caz, de un centru de informare sau de o autoritate administrativă independentă unică și identificată în mod clar.

Articolul 21

Măsuri pentru protecția împotriva represaliilor ▌

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura protecția împotriva represaliilor a persoanelor care efectuează raportări și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5. Astfel de măsuri includ, în special, măsurile prevăzute la alineatele (2)-(8).

(2)  Fără a aduce atingere articolului 3 alineatele (2) și (3), se consideră că persoanele care efectuează o raportare sau o divulgare publică în conformitate cu prezenta directivă nu au încălcat nicio restricție privind divulgarea de informații și că ele nu poartă niciun fel de răspundere cu privire la o astfel de raportare sau divulgare, cu condiția să fi avut motive întemeiate să creadă că raportarea sau divulgarea unor astfel de informații a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări în temeiul prezentei directive.

(3)  Persoanele care efectuează raportări nu poartă răspundere pentru dobândirea informațiilor relevante sau pentru accesul la acestea, cu condiția ca o astfel de dobândire sau un astfel de acces să nu constituie o infracțiune autonomă. În ultimul caz menționat, răspunderea penală este în continuare reglementată de dreptul intern aplicabil.

(4)  Orice altă eventuală răspundere a persoanelor care efectuează raportări, care decurge din acte sau omisiuni care nu au legătură cu raportarea sau care nu sunt necesare pentru dezvăluirea unei încălcări în temeiul prezentei directive, este în continuare reglementată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern aplicabil.

(5)  În ▌cadrul unei proceduri în fața unei instanțe sau a unei alte autorități referitoare la un prejudiciu suferit de persoana care efectuează raportarea și sub rezerva stabilirii de către aceasta a faptului că a efectuat o raportare sau o dezvăluire publică și că a suferit un prejudiciu, se presupune că prejudiciul a fost adus ca represalii pentru ▌raportare sau divulgare. În astfel de cazuri, persoana care a luat măsura prejudiciabilă dovedește că această măsură s-a bazat ▌pe motive justificate în mod corespunzător.

(6)  Persoanele care efectuează raportări și facilitatorii trebuie să aibă acces la măsuri de remediere împotriva represaliilor, după caz, inclusiv la măsuri provizorii în așteptarea soluționării procedurii judiciare, în conformitate cu cadrul național.

(7)  ▌În cadrul procedurilor judiciare, inclusiv în ceea ce privește defăimarea, încălcarea drepturilor de autor, încălcarea secretului profesional, încălcarea normelor de protecție a datelor, divulgarea secretelor comerciale sau cererile de compensare în temeiul dreptului privat, public sau colectiv al muncii, persoanele care efectuează raportări nu poartă niciun fel de răspundere pentru că au efectuat o raportare sau o divulgare publică în conformitate cu prezenta directivă și au dreptul să se bazeze pe respectiva raportare sau divulgare pentru a urmări închiderea cauzei, cu condiția să fi avut motive întemeiate să considere că raportarea sau divulgarea a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări în temeiul prezentei directive. În cazul în care o persoană raportează sau divulgă public informații cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, care includ secrete comerciale și îndeplinesc condițiile prevăzute în prezenta directivă, o astfel de raportare sau divulgare publică este considerată legală în condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/943.

(8)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura măsuri reparatorii și compensații integrale pentru acele prejudicii suferite de persoanele care efectuează raportări și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 în conformitate cu legislația națională.

Articolul 22

Măsuri pentru protecția persoanelor vizate

(1)  Statele membre se asigură, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, că persoanele vizate beneficiază pe deplin de dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, precum și de prezumția de nevinovăție și de dreptul la apărare, inclusiv de dreptul de a fi ascultate și de dreptul de acces la propriul dosar ▌.

(2)   Autoritățile competente se asigură că identitatea persoanelor vizate este ▌protejată atât timp cât investigația este în curs de desfășurare, în conformitate cu dreptul intern.

(3)  Procedurile prevăzute la articolele 12, 17 și 18 se aplică și pentru protejarea identității persoanelor vizate.

Articolul 23

Sancțiuni

(1)  Statele membre prevăd sancțiuni eficace, proporționale și disuasive aplicabile persoanelor fizice sau juridice care:

(a)  împiedică sau încearcă să împiedice raportarea;

(b)  iau măsuri de retorsiune împotriva persoanelor ▌menționate la articolul 4;

(c)  introduc acțiuni vexatorii împotriva persoanelor ▌menționate la articolul 4;

(d)  încalcă obligația de a menține confidențialitatea, astfel cum este menționată la articolul (16), privind identitatea persoanelor care efectuează raportări.

(2)  Statele membre prevăd sancțiuni eficace, proporționale și disuasive aplicabile persoanelor în cauză în cazurile în care s-a stabilit că aceste persoane au efectuat, în cunoștință de cauză, raportări false sau divulgări publice false. Statele membre prevăd, de asemenea, măsuri pentru compensarea prejudiciilor care rezultă din astfel de raportări sau divulgări în conformitate cu legislația națională.

Articolul 24

Absența derogărilor de la drepturi și de la măsuri reparatorii

Statele membre se asigură că drepturile și măsurile reparatorii prevăzute de prezenta directivă nu pot face obiectul unei derogări sau limitări prin niciun contract, politică, formă sau condiție de încadrare în muncă ori prin niciun acord de arbitraj prealabil unui litigiu.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Un tratament mai favorabil și clauza de menținere a nivelului de protecție

(1)  Statele membre pot introduce sau menține dispoziții mai favorabile pentru drepturile persoanelor care efectuează raportări decât cele prevăzute în prezenta directivă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22 și ale articolului 23 alineatul (2).

(2)  Aplicarea prezentei directive nu poate în niciun caz să constituie un motiv de diminuare a nivelului protecției deja acordat de statele membre în domeniile reglementate de directivă.

Articolul 26

Transpunere și perioadă de tranziție

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de... [doi ani de la adoptare].

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma obligației de a institui canalul intern prevăzut la articolul 8 alineatul (3) în ceea ce privește entitățile juridice cu un număr de angajați mai mare de 50 și mai mic de 250 până la... [doi ani de la transpunere].

(3)   În momentul în care statele membre adoptă dispozițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere, la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Articolul 27

Raportare, evaluare și revizuire

(1)  Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei directive. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la... [doi ani de la transpunere], un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive.

(2)  Fără a aduce atingere obligațiilor de raportare prevăzute de alte acte juridice ale Uniunii, statele membre transmit anual Comisiei următoarele statistici cu privire la raportările menționate în capitolul III, preferabil sub formă agregată, în cazul în care acestea sunt disponibile la nivel central în statul membru în cauză:

(a)  numărul de raportări primite de către autoritățile competente;

(b)  numărul de investigații și proceduri inițiate ca urmare a acestor raportări și rezultatul ▌acestora;

(c)  în cazul în care sunt confirmate, prejudiciul financiar estimat ▌și cuantumurile recuperate în urma investigațiilor și a procedurilor referitoare la încălcările raportate.

(3)  Ținând seama de raportul pe care l-a transmis în temeiul alineatului (1) și de statisticile statelor membre prezentate în temeiul alineatului (2), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la... [patru ani de la transpunere], un raport de evaluare a impactului legislației naționale care transpune prezenta directivă. Raportul evaluează funcționarea prezentei directive și are în vedere necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, a unor modificări în vederea extinderii domeniului de aplicare al prezentei directive la alte acte ale Uniunii sau la alte domenii, în special la îmbunătățirea mediului de lucru pentru a proteja sănătatea și siguranța lucrătorilor, precum și condițiile de muncă.

În plus, raportarea evaluează modul în care statele membre au utilizat mecanismele de cooperare existente în cadrul obligațiilor lor de a întreprinde acțiuni subsecvente raportărilor privind încălcările care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și, în general, modul în care acestea cooperează în cazurile încălcărilor care implică o dimensiune transfrontalieră.

(4)  Comisia pune rapoartele menționate la alineatele (1) și (3) la dispoziția publicului și le face ușor accesibile.

Articolul 28

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 29

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Partea I

A.  Articolul 2 litera (a) punctul (i) – achiziții publice:

1.  Norme de procedură pentru achizițiile publice și pentru atribuirea de concesiuni, pentru atribuirea de contracte în domeniul apărării ▌și securității, pentru atribuirea de contracte de către entitățile care își desfășoară activitatea în sectorul apei, al energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale, precum și pentru atribuirea oricărui alt contract sau serviciu, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1);

(ii)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65);

(iii)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243);

(iv)  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76);

2.  Proceduri de revizuire, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, 23.3.1992, p. 14);

(ii)  Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, 30.12.1989, p. 33).

B.  Articolul 2 litera (a) punctul (ii) – servicii, produse și piețe financiare, precum și prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului:

Norme care stabilesc un cadru de reglementare și de supraveghere, precum și protecția consumatorilor și a investitorilor pe piețele serviciilor financiare și de capital din Uniune, în sectorul bancar și în cel al creditelor, în investiții, în asigurări și reasigurări, în produse de pensii ocupaționale sau personale, în valori mobiliare, în fonduri de investiții, în servicii ▌de plată și în activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338), astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7);

(ii)  Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1);

(iii)  Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (JO L 86, 24.3.2012, p. 1);

(iv)  Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (JO L 115, 25.4.2013, p. 1);

(v)  Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18);

(vi)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34);

(vii)  Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei (JO L 158, 27.5.2014, p. 77);

(viii)  Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84);

(ix)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35);

(x)  Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (JO L 142, 30.4.2004, p. 12);

(xi)  Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă (JO L 184, 14.7.2007, p. 17);

(xii)  Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38);

(xiii)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1);

(xiv)  Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1);

(xv)  Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1);

(xvi)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190);

(xvii)  Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1);

(xviii)  Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (reformare) (JO L 173, 12.6.2014, p. 149);

(xix)  Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22);

(xx)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

C.  Articolul 2 litera (a) punctul (iii) – siguranța și conformitatea produselor:

1.  Cerințele ▌privind siguranța și conformitatea produselor introduse pe piața Uniunii, astfel cum sunt definite și reglementate de:

(i)  Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4);

(ii)  Legislația de armonizare a Uniunii privind produsele fabricate, inclusiv cerințele de etichetare, altele decât produsele alimentare, hrana pentru animale, produsele medicamentoase de uz uman și veterinar, plantele și animalele vii, produsele de origine umană și produsele de origine vegetală și animală care sunt direct legate de reproducerea lor viitoare, astfel cum sunt enumerate în anexele la Regulamentul XX privind supravegherea pieței și conformitatea produselor(31);

(iii)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

2.  Comercializarea și utilizarea produselor sensibile și periculoase, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (JO L 146, 10.6.2009, p. 1);

(ii)  Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO L 256, 13.9.1991, p. 51);

(iii)  Regulamentul (UE) nr. 98/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi (JO L 39, 9.2.2013, p. 1).

D.  Articolul 2 litera (a) punctul (iv) – siguranța transportului:

1.  Cerințe de siguranță în sectorul feroviar, astfel cum sunt reglementate de Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară, (JO L 138, 26.5.2016, p. 102).

2.  Cerințe de siguranță în sectorul aviației, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogare a Directivei 94/56/CE (JO L 295, 12.11.2010, p. 35).

3.  Cerințe de siguranță în sectorul rutier, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere (JO L 319, 29.11.2008, p. 59);

(ii)  Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană (JO L 167, 30.4.2004, p. 39);

(iii)  Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51).

4.  Cerințe de siguranță în sectorul maritim, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (reformare) (JO L 131, 28.5.2009, p. 11);

(ii)  Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (JO L 131, 28.5.2009, p. 24);

(iii)  Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146);

(iv)  Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și de modificare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului și a Directivei 2002/59/CE (JO L 131, 28.5.2009, p. 114);

(v)  Directiva 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind nivelul minim de formare a navigatorilor (JO L 323, 3.12.2008, p. 33);

(vi)  Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității (JO L 188, 2.7.1998, p. 35);

(vii)  Directiva 2001/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de stabilire a cerințelor și procedurilor armonizate pentru încărcarea și descărcarea în siguranță a vrachierelor (JO L 13, 16.1.2002, p. 9).

5.  Cerințe de siguranță, astfel cum sunt reglementate de Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).

E.  Articolul 2 litera (a) punctul (v) – protecția mediului:

1.   Orice infracțiune împotriva protecției mediului, astfel cum este reglementată de Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28) sau orice comportament ilegal care încalcă legislația prevăzută în anexele la Directiva 2008/99/CE;

2.  Dispoziții în materie de mediu și climă, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32);

(ii)  Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16); (iii) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1);

(iii)  Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13);

(iv)  Directiva 2009/2018/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

3.  Dispoziții referitoare la dezvoltarea durabilă și la gestionarea deșeurilor, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3);

(ii)  Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind reciclarea navelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 și a Directivei 2009/16/CE (JO L 330, 10.12.2013, p. 1);

(iii)   Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind exportul și importul de produse chimice care prezintă risc (JO L 201, 27.7.2012, p. 60);

4.  Dispoziții referitoare la poluarea marină, atmosferică și fonică, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 1999/94/CE privind disponibilitatea informațiilor cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi (JO L 12, 18.1.2000, p. 16);

(ii)  Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, p. 22);

(iii)  Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12);

(iv)  Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici pe nave (JO L 115, 9.5.2003, p. 1);

(v)   Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56);

(vi)  Directiva 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare (JO L 255, 30.9.2005, p. 11);

(vii)  Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor și transferului de poluanți și de modificare a Directivelor 91/689/CEE și 96/61/CE ale Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1);

(viii)  Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (JO L 120, 15.5.2009, p. 12);

(ix)  Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 140, 5.6.2009, p. 1);

(x)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1);

(xi)  Directiva 2009/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 privind etapa a II-a de recuperare a vaporilor de benzină în timpul alimentării autovehiculelor la stațiile de benzină (JO L 285, 31.10.2009, p. 36);

(xii)  Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 145, 31.5.2011, p. 1);

(xiii)  Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1);

(xiv)   Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim și de modificare a Directivei 2009/16/CE (JO L 123, 19.5.2015, p. 55);

(xv)  Directiva (UE) 2015/2193 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere (JO L 313, 28.11.2015, p. 1).

5.  Dispoziții referitoare la protecția și gestionarea apelor și a solului, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (JO L 288, 6.11.2007, p. 27);

(ii)  Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 348, 24.12.2008, p. 84);

(iii)  Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 226, 18.1.2012, p. 1).

6.  Dispoziții referitoare la protecția naturii și a biodiversității, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Regulamentul (CE) nr. 1936/2001 al Consiliului din 27 septembrie 2001 de stabilire a unor măsuri de control aplicabile pescuitului pentru anumite stocuri de pești mari migratori (JO L 263, 3.10.2001, p. 1);

(ii)  Regulamentul (CE) nr. 812/2004 al Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a unor măsuri privind capturile accidentale de cetacee în activitățile de pescuit și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 88/98 (JO L 150, 30.4.2004, p. 12);

(iii)  Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerțul cu produse derivate din focă (JO L 286, 31.10.2009, p. 36);

(iv)  Regulamentul (CE) nr. 734/2008 al Consiliului din 15 iulie 2008 privind protecția ecosistemelor marine vulnerabile din marea liberă împotriva efectelor nocive ale uneltelor de pescuit de fund (JO L 201, 30.7.2008, p. 8);

(v)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7);

(vi)  Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23);

(vii)  Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35);

7.  Dispoziții privind substanțele chimice, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

8.  Dispoziții referitoare la produsele ecologice, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1).

F.  Articolul 2 litera (a) punctul (vi) – protecția radiologică și securitatea nucleară

Norme privind securitatea nucleară, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, p. 18);

(ii)  Directiva 2013/51/Euratom a Consiliului din 22 octombrie 2013 de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman (JO L 296, 7.11.2013, p. 12);

(iii)  Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom (JO L 13, 17.1.2014, p. 1);

(iv)  Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului din 19 iulie 2011 de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive (JO L 199, 2.8.2011, p. 48);

(v)  Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat (JO L 337, 5.12.2006, p. 21).

(vi)  Regulamentul (Euratom) 2016/52 al Consiliului din 15 ianuarie 2016 de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a alimentelor și furajelor în urma unui accident nuclear sau a oricărui alt caz de urgență radiologică și de abrogare a Regulamentului (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului și a Regulamentelor (Euratom) nr. 944/89 și (Euratom) nr. 770/90 ale Comisiei (JO L 13, 20.1.2016, p. 2);

(vii)  Regulamentul (Euratom) nr. 1493/93 al Consiliului din 8 iunie 1993 privind transportul substanțelor radioactive între statele membre.

G.  Articolul 2 litera (a) punctul (vii) – siguranța alimentelor și a hranei pentru animale și sănătatea și bunăstarea animalelor:

1.  Legislația Uniunii privind alimentele și hrana pentru animale care are la bază principiile generale și cerințele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

2.  Sănătatea animalelor, astfel cum este reglementată de:

(i)   Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 84, 31.3.2016, p. 1);

(ii)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

3.  Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

4.   Dispoziții și standarde referitoare la protecția și bunăstarea animalelor, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23);

(ii)  Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005, p. 1);

(iii)  Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (JO L 303, 18.11.2009, p. 1);

(iv)  Directiva 1999/22/CE a Consiliului din 29 martie 1999 privind animalele sălbatice din grădini zoologice (JO L 94, 9.4.1999, p. 24).

H.  Articolul 2 litera (a) punctul (viii) – sănătatea publică:

1.  Măsuri prin care se instituie standarde ridicate de calitate și de siguranță a organelor și substanțelor de origine umană, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE (JO L 33, 8.2.2003, p. 30);

(ii)  Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane (JO L 102, 7.4.2004, p. 48);

(iii)  Directiva 2010/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind standardele de calitate și siguranță referitoare la organele umane destinate transplantului (JO L 207, 6.8.2010, p. 14).

2.  Măsuri prin care se instituie standarde înalte de calitate și de siguranță pentru medicamente și dispozitive de uz medical, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (JO L 18, 22.1.2000, p. 1);

(ii)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67);

(iii)  Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019 p. 43);

(iv)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1);

(v)  Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind medicamentele de uz pediatric și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1768/92, a Directivei 2001/20/CE, a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (JO L 378, 27.12.2006, p. 1);

(vi)  Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind medicamentele pentru terapie avansată și de modificare a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (JO L 324, 10.12.2007, p. 121);

(vii)  Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (JO L 158, 27.5.2014, p. 1).

3.  Drepturile pacienților, astfel cum sunt reglementate de Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO L 88, 4.4.2011, p. 45).

4.  Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, astfel cum sunt reglementate de Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 1).

I.  Articolul 2 litera (a) punctul (ix) – protecția consumatorilor:

Drepturile consumatorilor și protecția consumatorilor, astfel cum sunt reglementate de:

(i)  Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80, 18.3.1998, p. 27);

(ii)  Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (JO L 171, 7.7.1999, p. 12);

(iii)  Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16);

(iv)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22);

(v)  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66);

(vi)  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64);

(vii)  Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214).

J.  Articolul 2 litera (a) punctul (x) – protecția vieții private și a datelor cu caracter personal și securitatea rețelelor și a sistemelor informatice:

(i)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37);

(ii)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1);

(iii)  Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1).

Partea II

Articolul 3 alineatul (1) din directivă se referă la următoarele acte legislative ale Uniunii:

A.  Articolul 2 litera (a) punctul (ii) – servicii, produse și piețe financiare, precum și prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului:

1.  Servicii financiare:

(i)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32);

(ii)  Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37);

(iii)  Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87);

(iv)  Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1);

(v)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338);

(vi)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349);

(vii)  Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1);

(viii)  Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (JO L 352, 9.12.2014, p. 1);

(ix)  Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1);

(x)  Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări (reformare) (JO L 26, 2.2.2016, p. 19);

(xi)  Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată (JO L 168, 30.6.2017, p. 12).

2.  Prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului:

(i)  Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73);

(ii)  Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1).

B.  Articolul 2 litera (a) punctul (iv) – siguranța transportului:

(i)  Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei (JO L 122, 24.4.2014, p. 18);

(ii)  Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim (JO L 329, 10.12.2013, p. 1);

(iii)  Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, 28.5.2009, p. 57).

C.  Articolul 2 litera (a) punctul (v) – protecția mediului:

(i)  Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE (JO L 178, 28.6.2013, p. 66).

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei cu privire la Directiva privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii

În momentul revizuirii care urmează să fie realizată în conformitate cu articolul 27 din directivă, Comisia va lua în considerare posibilitatea de a propune extinderea domeniului său de aplicare la anumite acte bazate pe articolele 153 și 157 din TFUE, după consultarea partenerilor sociali, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 154 din TFUE.

(1) JO C 405, 9.11.2018, p. 1.
(2) JO C 62, 15.2.2019, p. 155.
(3)* TEXTUL NU A FĂCUT ÎNCĂ OBIECTUL FINALIZĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
(4)JO C […], […], p. […].
(5)JO C […], […], p. […].
(6)JO C […], […], p. […].
(7)1 Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2019.
(8) Comunicarea din 8.12.2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”.
(9)Ansamblul „legislației de armonizare a Uniunii” relevante este circumscris și menționat în Regulamentul [XXX] de stabilire a unor norme și proceduri pentru respectarea și asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii, 2017/0353 (COD).
(10)Reglementate de Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
(11)Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).
(12)Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim (JO L 329, p. 1), Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, p. 57).
(13)COM (2018) 10 final.
(14)Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (JO L 178, p. 66).
(15)Directiva 2014/87/Euratom a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 219, 25.7.2014, p. 42).
(16)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, p. 1).
(17)JO L 84, p. 1.
(18)Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune.
(19)JO C 313, 9.11.2018, p. 1.
(20)JO C 151, 9.11.2018, p. 1.
(21)JO L 173, p. 1.
(22)Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea către autoritățile competente a încălcărilor efective sau potențiale ale acestui regulament (JO L 332, p. 126).
(23)JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
(24)CM/Rec (2014)7.
(25)Citată anterior.
(26)Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).
(27)Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE (JO L 178, 28.6.2013, p. 66).
(28)Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).
(29)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(30)Directiva 2016/1919/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).
(31)2017/0353 (COD) – în stadiul actual, este o propunere de regulament (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind supravegherea pieței și conformitatea produselor, de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 și de modificare a Directivei 2004/42/CE a Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011, în a cărui anexă sunt enumerate toate actele legislative armonizate care conțin cerințe privind proiectarea și etichetarea unui produs.


Distribuția transfrontalieră a fondurilor de plasament colectiv (directivă) ***I
PDF 220kWORD 69k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește distribuția transfrontalieră a fondurilor de plasament colectiv (COM(2018)0092 – C8-0111/2018 – 2018/0041(COD))
P8_TA-PROV(2019)0367A8-0430/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0092),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0111/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 11 iulie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0430/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE în ceea ce privește distribuția transfrontalieră a organismelor de plasament colectiv

P8_TC1-COD(2018)0041


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Obiectivele comune ale Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4) și ale Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5) includ asigurarea unor condiții de concurență echitabile între organismele de plasament colectiv și eliminarea restricțiilor din calea liberei circulații a unităților și a acțiunilor organismelor de plasament colectiv în Uniune, asigurând în același timp o protecție mai uniformă a investitorilor. Deși aceste obiective au fost în mare parte realizate, anumite bariere îi împiedică în continuare pe administratorii de fonduri să beneficieze pe deplin de avantajele pieței interne.

(2)  Prezenta directivă este completată de Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(6)(7). Regulamentul respectiv prevede norme și proceduri suplimentare privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM-uri) și administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA). Împreună, regulamentul respectiv și prezenta directivă ar trebui să coordoneze mai strâns condițiile aplicabile administratorilor de fonduri care își desfășoară activitatea pe piața internă și să faciliteze distribuția transfrontalieră a fondurilor pe care le gestionează.

(3)  Este necesar să se elimine lacunele de reglementare și să se alinieze procedura de notificare a autorităților competente cu privire la modificările privind OPCVM-urile la procedura de notificare prevăzută în Directiva 2011/61/UE.

(4)  Regulamentul (UE) 2019/... + consolidează și mai mult principiile aplicabile informațiilor publicitare reglementate de Directiva 2009/65/CE și extinde aplicarea acestor principii la AFIA, ceea ce are ca rezultat un standard ridicat de protecție a investitorilor, indiferent de tipul acestora. Dispozițiile corespunzătoare ale Directivei 2009/65/CE referitoare la informațiile publicitare și la accesibilitatea actelor cu putere de lege și a reglementărilor naționale relevante pentru regimul de comercializare a unităților OPCVM-urilor nu mai sunt necesare și, prin urmare, ar trebui eliminate.

(5)  Dispozițiile Directivei 2009/65/CE care prevăd obligația OPCVM-urilor de a pune la dispoziția investitorilor structuri, astfel cum au fost puse în aplicare de anumite sisteme juridice naționale, s-au dovedit a fi împovărătoare. În plus, structurile locale sunt rareori utilizate de investitori în modul preconizat în directiva respectivă. Metoda preferată de contact a devenit interacțiunea directă între investitori și administratorii fondului, fie pe cale electronică, fie prin telefon, în timp ce plățile și răscumpărările sunt executate prin intermediul altor canale. Deși aceste structuri locale sunt folosite în prezent în scopuri administrative, cum ar fi recuperarea transfrontalieră a taxelor regulamentare, astfel de chestiuni ar trebui să fie abordate prin intermediul altor mijloace, inclusiv al cooperării între autoritățile competente. Prin urmare, ar trebui stabilite norme care să modernizeze și să precizeze cerințele privind punerea la dispoziția investitorilor de retail a unor structuri, iar statele membre nu ar trebui să impună obligația unei prezențe fizice locale pentru punerea la dispoziție a unor astfel de structuri. În orice caz, aceste norme ar trebui să asigure faptul că investitorii au acces la informațiile la care au dreptul.

(6)  Pentru a asigura tratamentul consecvent al investitorilor de retail, este necesar ca cerințele referitoare la structuri să se aplice și AFIA, în cazul în care statele membre le permit acestora să comercializeze pe teritoriul lor unități sau acțiuni ale fondurilor de investiții alternative (FIA) către investitori de retail.

(7)  Absența unor condiții clare și uniforme privind încetarea comercializării unităților sau acțiunilor unui OPCVM sau ale unui FIA într-un stat membru gazdă generează insecuritate economică și juridică pentru administratorii de fonduri. Prin urmare, Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE ar trebui să stabilească condiții clare în care ar putea avea loc retragerea notificării acordurilor de comercializare în ceea ce privește o parte a unităților sau a acțiunilor sale sau toate unitățile și acțiunile sale. ▌Aceste condiții ar trebui să echilibreze, pe de o parte, capacitatea organismelor de plasament colectiv sau a administratorilor acestora de a pune capăt acordurilor încheiate pentru comercializarea acțiunilor sau unităților lor atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute și, pe de altă parte, interesele investitorilor în astfel de organisme.

(8)  Posibilitatea de a înceta comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-urilor sau a acțiunilor sau unităților FIA într-un anumit stat membru nu ar trebui să-i afecteze pe investitori, nici să diminueze garanțiile de care aceștia beneficiază în temeiul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2011/61/UE, în special în ceea ce privește dreptul lor de a primi informații exacte referitoare la activitățile pe care aceste fonduri continuă să le desfășoare.

(9)  Există cazuri în care un AFIA care dorește să testeze interesul investitorilor pentru o anumită idee de investiții sau strategie de investiții se confruntă, în cadrul diferitelor sisteme juridice naționale, cu tratamente divergente ale activităților de precomercializare. Definiția precomercializării și condițiile în care este permisă variază considerabil între statele membre în care este permisă, în timp ce în alte state membre nu există conceptul de precomercializare. Pentru a remedia aceste divergențe, ar trebui să se stabilească o definiție armonizată a precomercializării și să se prevadă condițiile în care un AFIA din UE poate desfășura ▌ activități de precomercializare.

(10)  Pentru ca precomercializarea să fie recunoscută ca atare în temeiul Directivei 2011/61/UE, aceasta ar trebui să fie adresată potențialilor investitori profesioniști și să se refere la o idee sau la o strategie de investiții pentru a testa interesul lor față de un FIA sau un compartiment care nu este încă stabilit sau care este stabilit, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea privind comercializarea în conformitate cu directiva respectivă. În consecință, pe durata precomercializării, nu ar trebui să fie posibil ca investitorii să subscrie unități sau acțiuni ale unui FIA, iar distribuirea de formulare de subscriere sau de documente similare potențialilor investitori profesioniști, fie sub formă de proiect, fie în formă finală, nu ar trebui să fie permisă. AFIA din UE ar trebui să se asigure că investitorii nu achiziționează unități sau acțiuni ale unui FIA prin activități de precomercializare și că investitorii contactați în cadrul precomercializării pot achiziționa numai unități sau acțiuni ale respectivului FIA prin comercializarea permisă în temeiul Directivei 2011/61/UE. Orice subscriere efectuată de către investitori profesioniști, în termen de 18 luni de la data la care AFIA din UE a început precomercializarea, de unități sau acțiuni ale unui FIA menționat în informațiile furnizate în contextul precomercializării sau ale unui FIA stabilit în urma precomercializării ar trebui să se considere a fi rezultatul comercializării și ar trebui să intre sub incidența procedurilor de notificare aplicabile prevăzute în Directiva 2011/61/UE. Pentru a se asigura că autoritățile naționale competente își pot exercita controlul asupra precomercializării în statul lor membru, un AFIA din UE ar trebui să trimită autorităților competente din statul său membru de origine, în termen de 2 săptămâni după ce a început precomercializarea, o scrisoare neoficială, pe hârtie sau în format electronic, indicând, printre altele, statele membre în care efectuează sau a efectuat precomercializarea, perioadele în cursul cărora are loc sau a avut loc precomercializarea și inclusiv, după caz, o listă a FIA și a compartimentelor FIA ale sale care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA din UE ar trebui să informeze de îndată autoritățile competente din statele membre în care AFIA din UE efectuează sau a efectuat o precomercializare a acestora.

(11)  AFIA din UE ar trebui să se asigure că precomercializarea lor este documentată în mod corespunzător.

(12)  Actele cu putere de lege și actele administrative naționale necesare pentru a asigura respectarea Directivei 2011/61/UE și, în special, a normelor armonizate privind precomercializarea nu ar trebui să dezavantajeze AFIA din UE față de AFIA din afara UE. Acest lucru se referă atât la situația actuală în care AFIA din afara UE nu au drepturi de pașaport, cât și la o situație în care devin aplicabile dispozițiile privind pașapoartele din Directiva 2011/61/UE.

(13)  Pentru a se asigura securitatea juridică, este necesar să se sincronizeze datele de aplicare ale actelor cu putere de lege și ale actelor administrative naționale de punere în aplicare a prezentei directive și a Regulamentului (UE) 2019/...(8) în ceea ce privește dispozițiile relevante în materie de informații publicitare și precomercializare.

(14)  În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative(9), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2009/65/CE

Directiva 2009/65/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 17 alineatul (8), se adaugă următoarele paragrafe:

▌"

„În cazul în care, ca urmare a unei modificări astfel cum este menționată la primul paragraf, societatea de administrare nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente ▌din statul membru de origine al societății de administrare informează societatea de administrare, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că nu trebuie să pună în aplicare modificarea respectivă. În acest caz, autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare informează în consecință autoritățile competente din statul membru gazdă al societății de administrare.

În cazul în care o modificare menționată la primul paragraf este pusă în aplicare după ce au fost transmise informațiile în conformitate cu al doilea paragraf și ca urmare a respectivei modificări societatea de administrare nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare iau toate măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 98 și notifică măsurile luate autorităților competente din statul membru gazdă al societății de administrare, fără întârzieri nejustificate.”;

"

2.  articolul 77 se elimină;

3.  la articolul 91, alineatul (3) se elimină;

4.  articolul 92 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 92

(1)  Statele membre se asigură că un OPCVM pune la dispoziție, în fiecare stat membru în care intenționează să comercializeze unitățile sale, structuri menite să efectueze următoarele sarcini:

   (a) procesarea ordinelor de subscriere, ▌de răscumpărare și de rambursare și efectuarea altor plăți către deținătorii de unități referitoare la unitățile OPCVM-ului, în conformitate cu condițiile stabilite în documentele necesare în temeiul capitolului IX;
   (b) furnizarea de informații investitorilor cu privire la modalitatea de efectuare a ordinelor menționate la litera (a) și cu privire la modalitățile de plată a veniturilor din răscumpărare și din rambursare;
   (c) facilitarea tratării informațiilor și a accesului la procedurile și modalitățile menționate la articolul 15 referitoare la exercitarea de către investitori a drepturilor pe care le dobândesc în urma investițiilor lor în OPCVM în statul membru unde sunt comercializate titluri de participare ale OPCVM-ului;
   (d) punerea la dispoziția investitorilor a informațiilor și documentelor necesare în temeiul capitolului IX, în condițiile prevăzute la articolul 94, pentru analiză și obținerea de copii ale acestora;
   (e) punerea la dispoziția investitorilor, pe un suport durabil, a informațiilor relevante pentru sarcinile pe care le efectuează structurile; și
   (f) funcționarea ca punct de contact pentru a comunica cu autoritățile competente.

(2)  Statele membre nu impun ▌unui OPCVM obligația de a avea o prezență fizică în statul membru gazdă sau de a numi o parte terță în sensul alineatului (1).

(3)  ▌OPCVM-ul se asigură că structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1), inclusiv pe cale electronică, sunt puse la dispoziție:

   (a) ▌în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care sunt comercializate titluri de participare ale OPCVM-ului sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv;
   (b) ▌chiar de către ▌OPCVM sau de către o parte terță care face obiectul reglementărilor și supravegherii aplicabile sarcinilor care urmează să fie efectuate, sau de către ambele.

În sensul literei (b), în cazul în care sarcinile trebuie să fie îndeplinite de o parte terță, numirea părții terțe respective face obiectul unui contract scris, în care se precizează care dintre sarcinile menționate la alineatul (1) nu trebuie să fie efectuate de către ▌OPCVM și că partea terță va primi din partea ▌OPCVM-ului toate informațiile și documentele relevante.”;

"

5.  ▌Articolul 93 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:"

„Scrisoarea de notificare include, de asemenea, informațiile necesare, inclusiv adresa, pentru facturare sau pentru comunicarea oricăror comisioane sau taxe regulamentare aplicabile de către autoritățile competente din statul membru gazdă și informații privind structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 92 alineatul (1).”;

"

(b)   alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:"

„(8) În cazul unei modificări a informațiilor din scrisoarea de notificare înaintată în conformitate cu alineatul (1) sau al unei modificări a clasei de acțiuni care se comercializează, OPCVM-ul transmite autorităților competente atât ale statului membru de origine al OPCVM-ului, cât și ale statului membru gazdă al OPCVM-ului o notificare scrisă cu privire la aceasta cu cel puțin o lună înainte de a pune în aplicare respectiva modificare.

În cazul în care, ca urmare a unei modificări menționate la primul paragraf, OPCVM-ul nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente ▌din statul membru de origine al OPCVM-ului informează OPCVM-ul, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că nu trebuie să pună în aplicare respectiva modificare. În acest caz, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului notifică în consecință autoritățile competente din statul membru gazdă al OPCVM-ului.

În cazul în care o modificare menționată la primul paragraf este pusă în aplicare după ce au fost transmise informațiile în conformitate cu al doilea paragraf și, ca urmare a respectivei modificări, OPCVM-ul nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului iau toate măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 98, inclusiv, dacă este necesar, interzic în mod expres comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-ului și notifică fără întârziere nejustificată măsurile luate autorităților competente din statul membru gazdă al OPCVM-ului.”;

"

6.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 93a

(1)  Statele membre se asigură că un OPCVM poate retrage notificarea acordurilor de comercializare privind unitățile, inclusiv, după caz, cu privire la clasele de acțiuni într-un stat membru pentru care a făcut o notificare în conformitate cu articolul 93, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

   (a) este făcută o ofertă generală de răscumpărare sau de rambursare, fără taxe sau deduceri, a tuturor unităților OPCVM-ului de acest fel deținute de investitori în statul membru respectiv, oferta respectivă este disponibilă în mod public timp de cel puțin 30 de zile lucrătoare și este adresată, direct sau prin intermediari financiari, în mod individual tuturor investitorilor din statul membru respectiv a căror identitate este cunoscută;
   (b) intenția de a pune capăt acordurilor de comercializare a unor astfel de unități în statul membru respectiv este făcută publică prin intermediul unui suport, inclusiv electronic, care este uzual pentru comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-ului și potrivit pentru un investitor tipic al OPCVM­ului;
   (c) orice acorduri contractuale cu intermediari sau delegați financiari sunt modificate sau reziliate cu efect de la data retragerii notificării, pentru a preveni o nouă oferire sau plasare, directă sau indirectă, a unităților identificate în notificarea menționată la alineatul (2).

Informațiile menționate la literele (a) și (b) descriu în mod clar consecințele pentru investitori în cazul în care nu acceptă oferta de răscumpărare sau de rambursare a unităților lor.

Informațiile menționate la primul paragraf literele (a) și (b) se furnizează în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în privința căruia OPCVM-ul a făcut notificarea în conformitate cu articolul 93 sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv. Începând cu data menționată la primul paragraf litera (c), OPCVM-ul nu realizează nicio ofertă sau plasare directă sau indirectă a unităților sale care au făcut obiectul retragerii notificării în statul membru respectiv.

(2)  OPCVM-ul trimite autorităților competente ale statului său membru de origine o notificare ce conține informațiile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (c).

(3)  Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului verifică dacă notificarea trimisă de OPCVM în conformitate cu alineatul (2) este completă. În termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea unei notificări complete, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului transmit respectiva notificare autorităților competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) și ESMA.

După ce transmit notificarea prevăzută la primul paragraf, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului notifică prompt OPCVM-ului această transmitere.

(4)  OPCVM-ul furnizează investitorilor care își mențin investițiile în OPCVM, precum și autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului informațiile prevăzute la articolele 68-82 și la articolul 94.

(5)  Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului transmit autorităților competente din statul membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) din prezentul articol informații cu privire la orice modificări ale documentelor menționate la articolul 93 alineatul (2).

(6)   Autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) din prezentul articol au aceleași drepturi și obligații ca și autoritățile competente ale statului membru gazdă al OPCVM-ului, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2), la articolul 97 alineatul (3) și la articolul 108. Fără a aduce atingere altor activități de monitorizare și de supraveghere prevăzute la articolul 21 alineatul (2) și la articolul 97, de la data transmiterii prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol, autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2)din prezentul articol nu solicită OPCVM-ului în cauză să demonstreze conformitatea cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale care reglementează cerințele de comercializare menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului*(10).

(7)  Statele membre autorizează utilizarea oricăror mijloace de comunicare electronice sau a altor mijloace de comunicare la distanță în sensul alineatului (4), cu condiția ca informațiile și mijloacele de comunicare să fie puse la dispoziția investitorilor în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se află investitorii sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv.

_____________

* Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L ...).”;

"

7.  La articolul 95 alineatul (1), litera (a) se elimină.

Articolul 2

Modificări ale Directivei 2011/61/CE

Directiva 2011/61/UE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 4 alineatul (1) se introduce următoarea literă:"

„(aea) «precomercializare» înseamnă furnizarea directă sau indirectă de informații sau comunicări privind strategii de investiții sau idei de investiții de către un AFIA din UE sau în numele acestuia către potențiali investitori profesioniști domiciliați sau își au sediul social în Uniune pentru a testa interesul lor față de un FIA sau un compartiment care nu este încă stabilit sau care este stabilit, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea privind comercializarea în conformitate cu articolul 31 sau 32, în statul membru în care potențialii investitori își au domiciliul sau sediul social, și care nu echivalează în fiecare caz cu un plasament sau cu oferta investitorului de a investi în unitățile sau acțiunile respectivului FIA sau compartiment;”

"

2.  La începutul CAPITOLULUI VI se introduce următorul articol:"

„Articolul 30a

Condiții privind precomercializarea în Uniune de către un AFIA din UE

(1)  Statele membre se asigură că un AFIA autorizat din UE poate desfășura activități de precomercializare în Uniune, cu excepția cazului în care informațiile prezentate potențialilor investitori profesioniști:

   (a) sunt suficiente pentru a permite investitorilor să își asume angajamentul de a achiziționa unități sau acțiuni ale unui anumit FIA;
   (b) echivalează cu formulare de subscriere sau cu documente similare, aflate fie în stadiu de proiect, fie în forma finală; sau
   (c) echivalează cu ▌documentele constitutive, cu un prospect sau cu documentele de ofertă ale unui FIA încă nestabilit aflate în forma finală ▌.

În cazul în care se furnizează un proiect de prospect sau de documente de ofertă, acestea nu pot să conțină informații suficiente care să le permită investitorilor să ia o decizie de investiție și menționează în mod clar că:

   (a) nu constituie o ofertă sau o invitație de a subscrie unități sau acțiuni ale unui FIA; și
   (b) informațiile prezentate în ele nu ar trebui să fie considerate de încredere, deoarece sunt incomplete și pot face obiectul unor modificări.

Statele membre se asigură că ▌AFIA din UE nu sunt obligate să notifice autorităților competente conținutul sau destinatarii precomercializării, sau să îndeplinească alte condiții sau cerințe decât cele prevăzute la prezentul articol, înainte de a efectua precomercializarea.

(2)  AFIA din UE se asigură că investitorii nu achiziționează unități sau acțiuni ale unui FIA prin precomercializare și că investitorii contactați în cadrul precomercializării pot achiziționa numai unități sau acțiuni ale respectivului FIA prin comercializarea permisă în temeiul articolului 31 sau 32.

Orice subscriere efectuată de către investitori profesioniști, în termen de 18 luni de la data la care AFIA din UE a început precomercializarea, de unități sau acțiuni ale unui FIA menționat în informațiile furnizate în contextul precomercializării sau ale unui FIA stabilit în urma precomercializării ▌, se consideră a fi rezultatul comercializării și intră sub incidența procedurilor de notificare aplicabile prevăzute la articolele 31 și 32.

Statele membre se asigură că un AFIA din UE trimite autorităților competente din statul său membru de origine, în termen de 2 săptămâni de la începerea precomercializării, o scrisoare neoficială, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Scrisoarea respectivă precizează statele membre și perioadele în care are loc sau a avut loc precomercializarea și include o scurtă descriere a precomercializării, inclusiv informațiile privind strategiile de investiții prezentate și, după caz, o listă a FIA și a compartimentelor FIA care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA din UE informează de îndată autoritățile competente din statele membre în care AFIA din UE efectuează sau a efectuat o precomercializare. Autoritățile competente din statul membru în care are sau a avut loc precomercializarea pot solicita autorităților competente din statul membru de origine al AFIA din UE să furnizeze informații suplimentare privind precomercializarea care are sau a avut loc pe teritoriul său.

(3)  O parte terță se angajează în precomercializarea în numele unui AFIA din UE autorizat doar în cazul în care este autorizată ca firmă de investiții în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului*, ca instituție de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului**, ca societate de administrare a OPCVM-urilor în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, ca AFIA în conformitate cu prezenta directivă, sau ca agent afiliat în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. O astfel de parte terță este supusă condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(4)  Un AFIA din UE se asigură că precomercializarea este documentată în mod corespunzător.

_____________

* Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

** Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).”;

"

3.  ▌La articolul 32 alineatul (7), al doilea, al treilea și al patrulea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:"

„Dacă, ca urmare a unei modificări planificate, administrarea FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori dacă AFIA nu mai respectă în alt mod prezenta directivă, autoritățile competente relevante din statul membru de origine al AFIA informează AFIA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că trebuie să nu pună în aplicare respectiva modificare. În acest caz, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA notifică în consecință autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA.

În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare în pofida primului și celui de al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA și notifică autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA în consecință, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care modificările nu afectează conformitatea cu prezenta directivă a administrării FIA de către AFIA sau respectarea în alt mod de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează în termen de o lună autoritățile competente ale statului membru gazdă al AFIA cu privire la respectivele modificări.”;

"

4.  se introduce următorul articol:"

„Articolul 32a

Retragerea notificării acordurilor de comercializare de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA din UE în alte state membre decât statul membru de origine al AFIA

(1)  Statele membre se asigură că un AFIA din UE poate retrage notificarea acordurilor de comercializare de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA ale sale într-un stat membru în privința căruia a făcut o notificare ▌în conformitate cu articolul 32, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

   (a) cu excepția cazului unor FIA de tip închis și a fondurilor reglementate de Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului*, este făcută o ofertă generală de răscumpărare sau de rambursare, fără taxe sau deduceri, a tuturor unităților sau acțiunilor FIA de acest fel deținute de investitori în statul membru respectiv, oferta în cauză este disponibilă în mod public timp de cel puțin 30 de zile lucrătoare și este adresată, direct sau prin intermediari financiari, în mod individual tuturor investitorilor din statul membru respectiv a căror identitate este cunoscută;
   (b) intenția de a pune capăt acordurilor încheiate pentru comercializarea de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA ale sale pe teritoriul statului membru respectiv este făcută publică prin intermediul unui suport, inclusiv electronic, care este uzual pentru comercializarea de acțiuni sau unități FIA și potrivit pentru un investitor tipic al FIA;
   (c) orice acorduri contractuale cu intermediari sau delegați financiari sunt modificate sau reziliate cu efect de la data retragerii notificării, pentru a preveni o nouă oferire sau plasare, directă sau indirectă, a unităților sau acțiunilor identificate în notificarea menționată la alineatul (2).

Începând cu data menționată la primul paragraf litera (c), AFIA nu realizează nicio nouă ofertă sau plasare directă sau indirectă a unităților sau acțiunilor FIA pe care îl administrează în statul membru în privința căruia a trimis o notificare în conformitate cu alineatul(2).

(2)  AFIA trimite o notificare autorităților competente ale statului său membru de origine care conține informațiile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (c).

(3)  Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA verifică dacă notificarea trimisă de AFIA în conformitate cu alineatul (2) este completă. În termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea unei notificări complete, autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA transmit respectiva notificare autorităților competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) și ESMA.

După ce transmit notificarea prevăzută la primul paragraf, autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA notifică imediat AFIA cu privire la această transmitere.

Timp de 36 de luni de la data menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (c), AFIA nu realizează o precomercializare de unități sau acțiuni ale FIA din UE menționate în notificare, sau legată de strategii de investiții sau idei de investiții similare, în statul membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2).

(4)  AFIA furnizează investitorilor care își mențin investițiile în FIA din UE, precum și autorităților competente din statul membru de origine al AFIA informațiile prevăzute la articolele 22 și 23;

(5)  Autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA transmit autorităților competente din statul membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) informații cu privire la orice modificări ale documentelor și informațiilor menționate la literele (b)-(f) din anexa IV.

(6)  Autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2)au aceleași drepturi și obligații ca și autoritățile competente ale statului membru gazdă al AFIA, astfel cum se prevede la articolul 45.

(7)   Fără a aduce atingere altor competențe de supraveghere prevăzute la articolul 45 alineatul (3), de la data transmiterii prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol, autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) de la prezentul articol nu solicită AFIA în cauză să demonstreze conformitatea cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale care reglementează cerințele de comercializare menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului**(11).

(8)  Statele membre autorizează utilizarea oricăror mijloace de comunicare electronice sau alte mijloace de comunicare la distanță în sensul alineatului (4).

_____________

* Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98).

** Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L ...).”;

"

5.  La articolul 33 alineatul (6), al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:"

„În cazul în care, ca urmare a unei modificări planificate, administrarea FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori dacă AFIA nu mai respectă în alt mod prezenta directivă, autoritățile competente relevante din statul membru de origine al AFIA informează AFIA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că trebuie să nu pună în aplicare respectiva modificare.

În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare în pofida primului și celui de-al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46 și informează, în mod corespunzător, autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA, fără întârzieri nejustificate.”;

"

6.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 43a

Structuri puse la dispoziția investitorilor de retail

(1)  Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) 2015/760 ▌, statele membre se asigură că AFIA pune la dispoziție, în fiecare stat membru în care intenționează să comercializeze unități sau acțiuni ale unui FIA către investitori de retail, structuri menite să efectueze următoarele sarcini:

   (a) procesarea ordinelor de subscriere, de plată, de răscumpărare și de rambursare ale investitorilor referitoare la unitățile sau acțiunile FIA, în conformitate cu condițiile stabilite în documentele ▌ FIA;
   (b) furnizarea de informații investitorilor cu privire la modalitatea de efectuare a ordinelor menționate la litera (a) și cu privire la modalitățile de plată a veniturilor din răscumpărare și din rambursare;
   (c) facilitarea manipulării informațiilor referitoare la exercitarea de către investitori a drepturilor pe care le dobândesc în urma investițiilor lor în FIA în statul membru unde sunt comercializate acțiuni sau unități ale FIA;
   (d) punerea la dispoziția investitorilor, pentru analiză și obținerea de copii, a informațiilor și documentelor necesare în temeiul articolelor 22 și 23;
   (e) punerea la dispoziția investitorilor de informații relevante pentru sarcinile pe care le îndeplinesc structurile, pe un suport durabil, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Directiva 2009/65/CE; și
   (f) funcționarea ca punct de contact pentru a comunica cu autoritățile competente.

(2)  Statele membre nu impun unui AFIA obligația de a avea o prezență fizică în statul membru gazdă sau de a desemna o parte terță în sensul alineatului (1).

(3)  AFIA se asigură că structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1), inclusiv pe cale electronică, sunt puse la dispoziție:

   (a) ▌în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care sunt comercializate acțiuni sau unități ale FIA sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv;
   (b) ▌chiar de către AFIA, de către o parte terță care face obiectul reglementărilor și supravegherii aplicabile sarcinilor care urmează să fie efectuate, sau de către ambii.

În sensul literei (b), în cazul în care sarcinile trebuie să fie îndeplinite de o parte terță, numirea părții terțe respective face obiectul unui contract scris, în care se precizează care dintre sarcinile menționate la alineatul (1) nu trebuie să fie efectuate de către AFIA și că partea terță va primi din partea AFIA toate informațiile și documentele relevante.”;

"

7.  se introduce următorul articol:"

„Articolul 69a

Evaluarea regimului pașapoartelor

Înainte de intrarea în vigoare a actelor delegate menționate la articolul 67 alineatul (6), în temeiul cărora devin aplicabile normele prevăzute la articolul 35 și la articolele 37-41, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, luând în considerare rezultatele unei evaluări a regimului pașapoartelor prevăzut în prezenta directivă, inclusiv extinderea regimului respectiv la AFIA din afara UE. Raportul este însoțit, atunci când este cazul, de o propunere legislativă.”;

"

8.  în anexa IV, se adaugă următoarele litere:"

„(i) informațiile necesare, inclusiv adresa, pentru facturare sau pentru comunicarea oricăror comisioane sau taxe de reglementare aplicabile de către autoritatea competentă a statului membru gazdă.

   (j) informații privind structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 43a.”;

"

Articolul 3

Transpunere

(1)  Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative naționale necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la textul acestor acte.

Statele membre aplică actele respective de la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Evaluare

Până la ... [60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] Comisia efectuează, pe baza unei consultări publice și în lumina discuțiilor purtate cu ESMA și cu autoritățile competente, o evaluare a aplicării prezentei directive. Până la ...[72 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] Comisia prezintă un raport privind aplicarea prezentei directive.

Articolul 5

Reexaminarea

Până la ... [48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia prezintă un raport care evaluează, printre altele, avantajele armonizării dispozițiilor aplicabile societăților de administrare a OPCVM-urilor care testează interesul investitorilor pentru o anumită idee de investiții sau strategie de investiții și dacă este necesar să se aducă modificări Directivei 2009/65/CE în acest scop.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 367, 10.10.2018, p. 50.
(2)JO C 367, 10.10.2018, p. 50.
(3) Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2019.
(4) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(5) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
(6) Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L ...).
(7)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS .../... (2018/0045(COD)) și în nota de subsol numărul, data și referința de publicare în JO ale acestuia.
(8)+ JO: a se introduce în text numărul regulamentului cuprins în documentul PE‑CONS .../... (2018/0045(COD)).
(9)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(10)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS .../... (2018/0045(COD)) și în nota de subsol numărul, data și referința de publicare în JO ale acestuia.
(11)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS .../... (2018/0045(COD)) și în nota de subsol numărul, data și referința de publicare în JO ale acestuia.


Facilitarea distribuției transfrontaliere a fondurilor de plasament colectiv (regulament) ***I
PDF 240kWORD 71k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind facilitarea distribuției transfrontaliere a fondurilor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013 și (UE) nr. 346/2013 (COM(2018)0110 – C8-0110/2018 – 2018/0045(COD))
P8_TA-PROV(2019)0368A8-0431/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0110),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0110/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0431/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014

P8_TC1-COD(2018)0045


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Abordările divergente în materie de reglementare și de supraveghere a distribuției transfrontaliere a fondurilor de investiții alternative („FIA”), definite în Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului(4), inclusiv a fondurilor europene cu capital de risc (EuVECA), astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(5), a fondurilor europene de antreprenoriat social (EuSEF), astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(6) și a fondurilor europene de investiții pe termen lung (ELTIF), astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului(7), precum și a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM­uri), în înțelesul Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8), au drept rezultat fragmentarea pieței și crearea de bariere în calea comercializării și accesului transfrontalier la FIA și OPCVM-uri, care, la rândul lor, pot să împiedice comercializarea acestor fonduri în alte state membre. Un OPCVM ar putea fi administrat extern sau intern, în funcție de forma sa juridică. Orice dispoziții din prezentul regulament referitoare la o societăți de administrare a OPCVM-urilor ar trebui să se aplice atât unei societăți a cărei activitate obișnuită constă în administrarea OPCVM-urilor, cât și oricărui OPCVM care nu a desemnat nicio societate de administrare a OPCVM-urilor.

(2)  Pentru a consolida cadrul de reglementare aplicabil organismelor de plasament colectiv și a-i proteja mai bine pe investitori, comunicările publicitare adresate investitorilor în FIA și OPCVM-uri ar trebui să fie identificabile ca atare și să descrie în mod echitabil atât riscurile, cât și avantajele achiziționării de unități sau de acțiuni ale unui FIA sau OPCVM. De asemenea, toate informațiile incluse în comunicările publicitare destinate investitorilor ar trebui prezentate în mod corect și clar și să nu fie înșelătoare. Pentru a asigura protecția investitorilor, precum și condiții echitabile de concurență între FIA și OPCVM-uri, normele privind comunicările publicitare ar trebui să se aplice atât comunicărilor referitoare la FIA, cât și celor referitoare la OPCVM-uri.

(3)  Comunicările de marketing adresate investitorilor în FIA și OPCVM ar trebui să precizeze unde, în ce mod și în ce limbă investitorii pot obține informații sintetizate privind drepturile investitorilor și ar trebui să precizeze în mod clar că AFIA, administratorul EuVECA, administratorul EuSEF sau societatea de administrare a OPCVM (împreună, „administratorii organismelor de plasament colectiv”), are dreptul de a rezilia acordurile încheiate în vederea comercializării.

(4)  Pentru a mări transparența și protecția investitorilor și a facilita accesul la informațiile referitoare la actele cu putere de lege și actele administrative naționale care reglementează comunicările publicitare, autoritățile competente ar trebui să publice astfel de texte pe site-urile lor web, în cel puțin o limbă utilizată curent în domeniul finanțelor internaționale, inclusiv rezumatele neoficiale ale acestora, permițându-le astfel administratorilor organismelor de plasament colectiv să aibă o imagine de ansamblu a acestor acte cu putere de lege și acte administrative . Publicarea informațiilor sus-menționate ar trebui să se facă exclusiv în scopuri informative și nu ar trebui să creeze obligații de natură juridică. Din aceleași motive, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(9), („ESMA”), ar trebui să creeze o bază de date centralizată care să conțină rezumatele cerințelor naționale aplicabile comunicărilor publicitare și linkuri către informațiile publicate pe site-urile web ale autorităților competente.

(5)  Pentru a promova bunele practici în materie de protecție a investitorilor înscrise în cerințele naționale pentru comunicări publicitare corecte și clare, inclusiv aplicarea unor astfel de comunicări publicitare în mediul online, ESMA ar trebui să publice orientări privind modul în care se aplică cerințele respective în cazul comunicărilor publicitare.

(6)  Autoritățile competente ar trebui să poată impune notificarea prealabilă a comunicărilor publicitare pentru a verifica ex ante dacă aceste comunicări respectă prezentul regulament și alte cerințe aplicabile, și anume dacă sunt identificabile ca atare, dacă descriu în mod echitabil riscurile și avantajele achiziționării de unități ale unui OPCVM și, în cazul în care un stat membru permite comercializarea FIA către investitorii de retail, riscurile și avantajele achiziționării de unități sau acțiuni ale unui FIA, precum și dacă toate informațiile din comunicările publicitare sunt prezentate în mod corect și clar și nu sunt înșelătoare. Verificarea sus-menționată ar trebui să se efectueze într-un interval de timp limitat. În cazul în care autoritățile competente solicită notificarea prealabilă a comunicărilor publicitare, acest lucru nu ar trebui să le împiedice să efectueze o verificare ex post a respectivelor comunicări.

(7)  Autoritățile competente ar trebui să îi raporteze ESMA rezultatele acestor verificări, cereri de modificare și orice sancțiuni impuse administratorilor organismelor de plasament colectiv. Pentru a spori gradul de conștientizare și de transparență în raport cu normele aplicabile comunicărilor publicitare, pe de o parte, și pentru a asigura protecția investitorilor, pe de altă parte, ESMA ar trebui să întocmească, o dată la doi ani, și să transmită Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind aceste norme și aplicarea lor în practică, pe baza verificărilor ex ante și ex post, efectuate de autoritățile competente, ale comunicărilor publicitare.

(8)  Pentru a asigura tratamentul egal al administratorilor organismelor de plasament colectiv și a-i ajuta să decidă dacă se angajează sau nu în distribuția transfrontalieră a fondurilor de investiții, este important ca taxele și comisioanele percepute de autoritățile competente pentru supravegherea activităților transfrontaliere ▌să fie proporționale cu sarcinile de supraveghere îndeplinite și făcute publice și, pentru mai multă transparență, ca aceste taxe și comisioane să fie publicate pe site-urile web ale autorităților competente. Din același motiv, linkurile către informațiile publicate pe site-urile web ale autorităților competente cu privire la taxe și comisioane ar trebui publicate pe site-ul web al ESMA, cu scopul de a constitui un punct central de informare. Site-ul web al ESMA ar trebui să includă, de asemenea, un instrument interactiv care să permită calcularea orientativă a taxelor și comisioanelor respective percepute de autoritățile competente.

(9)  Pentru a asigura o colectare mai eficientă a taxelor și a comisioanelor și a spori gradul de transparență și claritate în raport cu structura taxelor și comisioanelor, în cazul în care respectivele taxe și comisioane sunt percepute de către autoritățile competente, administratorii organismelor de plasament colectiv ar trebui să primească o factură, o declarație individuală de plată sau o instrucțiune de plată, în care să se precizeze clar cuantumul taxelor sau comisioanelor datorate și modalitățile de plată.

(10)  Întrucât ESMA, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 ▌, ar trebui să monitorizeze și să evalueze evoluțiile pieței în domeniul său de competență, este oportun și necesar să se extindă cunoștințele ESMA, prin includerea în actualele baze de date ale ESMA ▌ a unei baze de date centralizate care enumeră toate FIA și toate OPCVM-urile comercializate transfrontalier, administratorii acestor organisme de plasament colectiv, precum și statele membre de comercializare. În acest scop, și pentru a-i permite ESMA să actualizeze baza de date centralizată, autoritățile competente ar trebui să-i transmită ESMA informații privind notificările, scrisorile de notificare și informațiile primite în temeiul Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE în legătură cu activitățile de comercializare transfrontaliere, precum și informații referitoare la orice modificare care ar trebui să se reflecte în baza de date respectivă. În acest sens, ESMA ar trebui să creeze un portal de notificare în care autoritățile competente să încarce toate documentele referitoare la distribuția transfrontalieră a OPCVM și FIA.

(11)  Pentru a asigura condiții echitabile de concurență între fondurile cu capital de risc eligibile, definite în Regulamentul (UE) nr. 345/2013 ▌, sau fondurile de antreprenoriat social eligibile, definite în Regulamentul (UE) nr. 346/2013 ▌, pe de o parte, și alte FIA, pe de altă parte, este necesar să se includă în aceste regulamente norme privind precomercializarea, care să fie identice cu normele privind precomercializarea prevăzute în Directiva 2011/61/UE. Astfel de norme ar trebui să permită administratorilor înregistrați conform regulamentelor respective să se adreseze investitorilor testând interesul acestora pentru viitoare oportunități sau strategii de investiții în fondurile cu capital de risc eligibile și în fondurile de antreprenoriat social eligibile.

(12)  În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(10), anumite societăți și persoane menționate la articolul 32 din respectivul regulament sunt scutite de obligațiile prevăzute în regulamentul respectiv până la 31 decembrie 2019. Regulamentul respectiv prevede, de asemenea, că, până la 31 decembrie 2018, acesta urmea a fi reexaminat de Comisie, pentru a evalua, printre altele, dacă această scutire tranzitorie ar trebui prelungită sau dacă, după ce se identifică eventualele modificări necesare, dispozițiile privind informațiile esențiale destinate investitorilor din Directiva 2009/65/CE ar trebui înlocuite cu documentul cu informații esențiale prevăzut în regulamentul respectiv sau ar trebui considerate echivalente cu respectivul document.

(13)  Pentru a-i permite Comisiei să ducă la bun sfârșit reexaminarea Regulamentului (UE) nr. 1286/2014, astfel cum a fost prevăzută inițial, termenul limită pentru reexaminare ar trebui prelungit cu 12 luni. Comisia competentă a Parlamentului European ar trebui să sprijine procesul de reexaminare al Comisiei prin organizarea unei audieri pe această temă cu părțile interesate relevante care reprezintă interesele sectorului și ale consumatorilor.

(14)  Pentru a se evita situația în care investitorii primesc două documente diferite înainte de publicare, și anume un document cu informații esențiale destinate investitorilor (KIID), astfel cum se prevede în Directiva 2009/65/CE, și un document cu informații esențiale (KID), astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr 1286/2014, pentru același organism de plasament colectiv, în perioada în care sunt adoptate și puse în aplicare actele legislative care rezultă din reexaminarea Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1286/2014, ar trebui prelungită cu 24 de luni scutirea tranzitorie de la obligațiile prevăzute în regulamentul respectiv. Fără a aduce atingere acestei prelungiri, toate instituțiile și autoritățile de supraveghere implicate ar trebui să depună eforturi, acționând cât mai repede posibil pentru a facilita încetarea scutirii tranzitorii respective.

(15)  Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA în ceea ce privește formularele, modelele și procedurile standard pentru publicarea și notificarea de către autoritățile competente a actelor cu putere de lege și a actelor administrative naționale, inclusiv a rezumatelor acestora, privind cerințele de comercializare aplicabile pe teritoriul lor, nivelurile taxelor sau ale comisioanelor aplicabile activităților transfrontaliere pe care le percep și, după caz, metodologiile de calcul relevante. În plus, pentru a îmbunătăți transmiterea informațiilor către ▌ESMA, ar trebui adoptate și standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la notificările, scrisorile de notificare și informațiile privind activitățile de comercializare transfrontaliere prevăzute de Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE și la modalitățile tehnice necesare pentru funcționarea portalului de notificare care urmează să fie stabilit de ESMA. Comisia ar trebui să adopte aceste standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare prevăzute la articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(16)  Este necesar să se precizeze ce informații urmează să fie comunicate trimestrial către ESMA, pentru a menține la zi bazele de date ale tuturor organismelor de plasament colectiv și ale administratorilor acestora .

(17)  Orice operațiune de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în contextul prezentului regulament, cum ar fi schimbul sau transmiterea de astfel de date de către autoritățile competente, ar trebui efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(11) și orice schimb sau transmitere de informații de către ESMA ar trebui efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(12).

(18)  Pentru a le permite să își exercite atribuțiile care le-au fost conferite prin intermediul prezentului regulament, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile competente au toate prerogativele de supraveghere și de investigare necesare.

(19)  Până la ... [5 ani de la data de intrare în vigoare a prezentului regulament], Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a aplicării acestuia. Evaluarea ar trebui să țină seama de evoluțiile pieței și să verifice dacă măsurile introduse au îmbunătățit distribuția transfrontalieră a organismelor de plasament colectiv .

(20)  Până la ... [2 ani de la data de intrare în vigoare a prezentului regulament], Comisia ar trebui să publice un raport privind solicitarea inversă și cererile din propria inițiativă a unui investitor, specificând amploarea acestei forme de subscriere de fonduri, distribuția sa geografică, inclusiv în țări terțe, și impactul său asupra regimului pașapoartelor.

(21)  Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se sincronizeze datele de aplicare a actelor naționale cu putere de lege și a actelor administrative de punere în aplicare a Directivei (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului(13)(14) cu data de aplicare a prezentului regulament, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la comunicările publicitare și la precomercializare.

(22)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume îmbunătățirea eficienței pieței în contextul instituirii uniunii piețelor de capital, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește norme uniforme referitoare la publicarea dispozițiilor naționale privind cerințele de comercializare pentru organismele de plasament colectiv și privind comunicările de marketing adresate investitorilor, precum și principii comune privind onorariile și taxele percepute administratorilor organismelor de plasament colectiv în raport cu activitățile lor transfrontaliere. Prezentul regulament stabilește de asemenea înființarea unei baze de date centralizate privind comercializarea transfrontalieră a organismelor de plasament colectiv .

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament se aplică:

(a)  administratorilor fondurilor de investiții alternative;

(b)  societăților de administrare ale OPCVM-urilor, inclusiv orice OPCVM care nu a desemnat o societate de administrare a OPCVM-urilor;

(c)  administratorilor EuVECA; și

(d)  administratorilor EuSEF.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament sunt valabile următoarele definiții:

(a)  „fonduri de investiții alternative” sau „FIA” înseamnă FIA, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, și includ EuVECA, EuSEF și ELTIF;

(b)  „administratori de fonduri de investiții alternative” sau „AFIA” înseamnă AFIA definiți la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE și autorizați în conformitate cu articolul 6 din directiva respectivă;

(c)  „administrator al unui EuVECA” înseamnă un administrator al unui fond cu capital de risc eligibil definit la articolul 3 primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 345/2013 și înregistrat în conformitate cu articolul 14 din regulamentul respectiv;

(d)  „administrator al unui EuSEF” înseamnă un administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil definit la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 346/2013 și înregistrat în conformitate cu articolul 15 din regulamentul respectiv;

(e)  „autorități competente” înseamnă autorități competente definite la articolul 2 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2009/65/CE sau ▌la articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2011/61/UE sau autorități competente pentru FIA din UE, definite la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2011/61/UE;

(f)  „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care este situat sediul social al AFIA, al administratorului EuVECA, al administratorului EuSEF sau al societății de administrare a OPCVM;

(g)  „OPCVM” înseamnă un OPCVM autorizat în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2009/65/CE;

(h)  „societate de administrare a OPCVM” înseamnă societatea de administrare definită la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE.

Articolul 4

Cerințe pentru comunicările publicitare

(1)  AFIA, administratorii EuVECA, administratorii EuSEF și societățile de administrare ale OPCVM-urilor se asigură că toate comunicările publicitare adresate investitorilor sunt identificabile ca atare și descriu în mod echitabil riscurile și avantajele achiziționării de unități sau acțiuni ale unui FIA sau de unități ale unui OPCVM și că toate informațiile furnizate în comunicările publicitare sunt corecte și clare și nu sunt înșelătoare.

(2)  Societățile de administrare ale OPCVM-urilor se asigură că comunicările publicitare care conțin informații specifice despre un OPCVM nu contrazic informațiile cuprinse în prospectul menționat la articolul 68 din Directiva 2009/65/CE și nici informațiile-cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78 din directiva respectivă și nici nu atribuie o mai mică însemnătate acestor informații. Societățile de administrare ale OPCVM-urilor se asigură că în toate comunicările publicitare se precizează că există un prospect și că sunt disponibile informațiile-cheie destinate investitorilor. În astfel de comunicări publicitare se indică unde, cum și în ce limbă investitorii sau potențialii investitori pot obține prospectul și informațiile-cheie și se inserează linkuri la aceste documente sau se precizează adresele web unde pot fi găsite.

(3)  Comunicările publicitare menționate la alineatul (2) indică unde, cum și în ce limbă investitorii sau potențialii investitori pot obține un rezumat al drepturilor investitorilor și furnizează un link la acest rezumat, care include, după caz, informații privind accesul la mecanismele de recurs colectiv de la nivelul Uniunii și la nivel național în caz de litigiu.

Astfel de comunicări publicitare conțin, de asemenea, informații clare cu privire la posibilitatea ca administratorul sau societatea de administrare menționată la alineatul (1) de la prezentul articol să decidă să rezilieze acordurile încheiate pentru comercializarea organismelor de plasament colectiv , în conformitate cu articolul 93a din Directiva 2009/65/CE și cu articolul 32a din Directiva 2011/61/UE.

(4)  AFIA, administratorii EuVECA și administratorii EuSEF se asigură că comunicările publicitare care conțin o invitație de a achiziționa unități sau acțiuni ale unui FIA, ce cuprind informații specifice despre FIA, nu ▌contrazic informațiile ce urmează a fi comunicate investitorilor în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2011/61/UE, cu articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 345/2013 sau cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 346/2013, nici nu le atribuie o importanță mai mică.

(5)  Alineatul (2) al prezentului articol se aplică mutatis mutandis în cazul FIA care publică un prospect în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului(15) sau în conformitate cu dreptul intern sau aplică norme privind formatul și conținutul informațiilor-cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78 din Directiva 2009/65/CE.

(6)  Până la ... [ ▌24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA emite orientări, pe care ulterior le actualizează periodic, privind aplicarea cerințelor pentru comunicările publicitare menționate la alineatul (1), ținând seama de posibilitatea publicării online a unor astfel de comunicări publicitare.

Articolul 5

Publicarea dispozițiilor naționale privind cerințele de comercializare

(1)  Autoritățile competente publică și mențin pe site-urile lor web informații actualizate și complete privind toate actele naționale cu putere de lege aplicabile și toate actele administrative naționale aplicabile, inclusiv rezumatele acestora, ce reglementează cerințele de comercializare pentru FIA și OPCVM-uri, în cel puțin o limbă utilizată curent în domeniul finanțelor internaționale.

(2)  Autoritățile competente notifică ESMA ▌linkurile către site-urile web ale autorităților competente pe care sunt publicate informațiile menționate la alineatul (1).

Autoritățile competente notifică ESMA, fără întârziere nejustificată, orice modificare a informațiilor furnizate în temeiul primului paragraf al prezentului alineat.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care stabilesc formularele, modelele și procedurile standard pentru publicările și notificările prevăzute în prezentul articol.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la ... [ ▌18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 6

Baza de date centralizată a ESMA care conține dispozițiile naționale privind cerințele de comercializare

Până la ... [▌30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA publică și menține pe site-ul său web o bază de date centralizată care conține rezumatele menționate la articolul 5 alineatul (1), precum și linkuri către site-urile web ale autorităților competente, menționate la articolul 5 alineatul (2).

Articolul 7

Verificarea ex ante a comunicărilor publicitare

(1)  Cu unicul scop de a verifica respectarea prezentului regulament și a dispozițiilor naționale privind cerințele de comercializare, autoritățile competente pot solicita notificarea prealabilă a comunicărilor publicitare pe care societățile de administrare a OPCVM-urilor ▌intenționează să le utilizeze, în mod direct sau indirect, în relația cu investitorii.

Cerința privind notificarea prealabilă menționată la primul paragraf nu constituie o condiție prealabilă pentru comercializarea unităților OPCVM-urilor și nu face parte din procedura de notificare menționată la articolul 93 din Directiva 2009/65/CE.

În cazul în care autoritățile competente impun notificarea prealabilă astfel cum se menționează la primul paragraf, acestea comunică societății de administrare a OPCVM-urilor, în termen de 10 zile lucrătoare după ziua primirii comunicărilor publicitare, orice solicitare de modificare a comunicărilor sale publicitare.

Notificarea prealabilă menționată la primul paragraf poate fi solicitată în mod sistematic sau în conformitate cu orice alte practici în materie de verificare și nu aduce atingere exercitării c vreunei competențe de supraveghere în scopul efectuării unei verificări ex post a comunicărilor publicitare.

(2)  Autoritățile competente care impun notificarea prealabilă a comunicărilor publicitare stabilesc, aplică și publică pe site-urile lor web proceduri de astfel de notificări. Normele și procedurile interne asigură tratamentul transparent și nediscriminatoriu al tuturor OPCVM-urilor, indiferent de statele membre în care acestea sunt autorizate.

(3)  Dacă ▌AFIA, administratorii EuVECA sau ai EuSEF comercializează unități sau acțiuni ale FIA către investitorii de retail, alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis acestor AFIA, administratori ai EuVECA sau ai EuSEF.

Articolul 8

Raportul ESMA privind comunicările publicitare

(1)   Autoritățile competente ▌transmit ESMA, până la data de 31 martie 2021 și ulterior la fiecare doi ani, un raport cuprinzând următoarele informații:

(a)  numărul de solicitări de modificare a comunicărilor publicitare, prezentate pe baza verificării ex ante efectuate, dacă este cazul;

(b)  numărul de solicitări de modificare și de decizii luate pe baza verificărilor ex post, cu evidențierea clară a celor mai frecvente încălcări, inclusiv o descriere și o precizare a naturii încălcărilor respective;

(c)  o descriere a celor mai frecvente încălcări ale cerințelor menționate la articolul 4; și

(d)  un exemplu ▌pentru fiecare încălcare menționată la literele (b) și (c).

(2)   Până la data de 30 iunie 2021 și ulterior la fiecare doi ani, ESMA transmite un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, care prezintă o imagine de ansamblu a cerințelor de comercializare menționate la articolul 5 alineatul (1) în toate statele membre și conține o analiză a efectelor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative de drept intern care reglementează comunicările publicitare bazându-se, de asemenea, pe informațiile primite în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 9

Principii comune privind taxele sau comisioanele

(1)  În situațiile în care sunt percepute de autoritățile competente în exercițiul propriilor sarcini legate de activitățile transfrontaliere ale AFIA, ale administratorilor EuVECA, ale administratorilor EuSEF și ale OPCVM-urilor, astfel de taxe sau comisioane sunt proporționale cu costurile totale legate de ▌ exercitarea atribuțiilor autorității competente.

(2)  Pentru taxele sau comisioanele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile competente trimit o factură, o declarație individuală de plată sau o instrucțiune de plată, precizând mijloacele de plată și data scadenței, la adresa menționată la articolul 93 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2009/65/CE sau la punctul (i) din anexa IV la Directiva 2011/61/UE.

Articolul 10

Publicarea dispozițiilor naționale privind taxele și comisioanele

(1)  Până la ... [▌șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], autoritățile competente publică și mențin pe site-urile lor web informații actualizate, care cuprind taxele sau comisioanele menționate la articolul 9 alineatul (1) sau, după caz, metodologiile de calcul pentru aceste taxe sau comisioane, în cel puțin o limbă utilizată curent în domeniul finanțelor internaționale.

(2)  Autoritățile competente notifică ESMA linkurile către site-urile web ale autorităților competente pe care sunt publicate informațiile menționate la alineatul (1).

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care stabilesc formularele, modelele și procedurile standard pentru materialele publicate și notificările prevăzute în prezentul articol.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la ... [ ▌18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 11

Publicația ESMA privind taxele și comisioanele

(1)  Până la ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA publică pe site-ul său web linkuri către site-urile web ale autorităților competente menționate la articolul 10 alineatul (2). Linkurile respective sunt actualizate permanent.

(2)  Până la ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA elaborează și pune la dispoziție pe site-ul său web un instrument interactiv, accesibil publicului în cel puțin o limbă utilizată curent în domeniul finanțelor internaționale, care oferă o calculare orientativă a taxelor sau a comisioanelor menționate la articolul 9 alineatul (1)▌. Respectivul instrument se actualizează permanent.

Articolul 12

Baza de date centralizată a ESMA privind comercializarea transfrontalieră a FIA și a OPCVM‑urilor

(1)  Până la ... [▌30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA publică ▌ pe site-ul său web o bază de date centralizată privind comercializarea transfrontalieră a FIA și a OPCVM-urilor, accesibilă publicului într-o limbă utilizată curent în domeniul finanțelor internaționale, care cuprinde ▌:

(a)  toate FIA care sunt comercializate în alt stat membru decât statul membru de origine, AFIA acestora, administratorul EuSEF sau administratorul EuVECA și o listă a statelor membre în care sunt comercializate; și

(b)  toate OPCVM-urile comercializate în alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-urilor definit la articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/65/CE, societatea de administrare a OPCVM-urilor și statele membre în care sunt comercializate;

Respectiva bază de date centralizată se actualizează permanent.

(2)  Obligațiile prevăzute la prezentul articol și la articolul 13 referitoare la baza de date menționată la alineatul (1) din prezentul articol nu aduc atingere listei menționate la articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2009/65/CE, registrului public central menționat la articolul 7 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2011/61/UE, bazei de date centralizate menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 345/2013 și bazei de date centralizate menționate la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 346/2013.

Articolul 13

Standardizarea notificărilor către ESMA

(1)  Autoritățile competente din statul membru de origine îi comunică ESMA, trimestrial, informațiile necesare pentru crearea și menținerea bazei de date centralizate menționate la articolul 12 din prezentul regulament în ceea ce privește orice notificare, scrisoare de notificare ▌sau informațiile menționate la ▌articolul 93 alineatul (1) și articolul 93a alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, precum și la articolul 31 alineatul (2) ▌, articolul 32 alineatul (2) ▌și articolul 32a alineatul (2) din Directiva 2011/61/UE, precum și orice modificare a acestor informații, în cazul în care aceste modificări ar conduce la o modificare a informațiilor din baza de date centralizată menționată.

(2)  ESMA creează un portal pentru notificări în care fiecare autoritate competentă încarcă toate documentele menționate la alineatul (1).

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care stabilesc informațiile care trebuie comunicate, precum și formularele, modelele și procedurile folosite de autoritățile competente pentru comunicarea informațiilor ▌ în sensul alineatului (1), precum și dispozițiile tehnice necesare funcționării portalului de notificare menționat la alineatul (2).

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în până la ... [ ▌18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf al prezentului alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 14

Competențele autorităților competente

(1)  Autoritățile competente dețin toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru a-și exercita atribuțiile în temeiul prezentului regulament.

(2)  Competențele conferite autorităților competente în temeiul Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE și al Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) 2015/760, inclusiv cele privind sancțiunile sau alte măsuri, sunt exercitate și cu privire la administratorii menționați la articolul 4 din prezentul regulament.

Articolul 15

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 345/2013 ▌

Regulamentul (UE) nr. 345/2013 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 3 se adaugă următoarea literă ▌:"

„(o) «precomercializare» înseamnă furnizarea, directă sau indirectă, de informații sau comunicări privind strategii de investiții sau idei de investiții de către administratorul unui fond cu capital de risc eligibil, sau în numele acestuia, către potențiali investitori domiciliați în Uniune sau având sediul social în Uniune, cu scopul de a testa interesul acestora față de un fond cu capital de risc eligibil, care nu este încă înregistrat sau față de un fond cu capital de risc eligibil care este înregistrat, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea în vederea comercializării, în conformitate cu articolul 15, în statul membru în care își au domiciliul sau sediul social potențialii investitori, și care nu reprezintă, în niciunul dintre cazuri, un plasament sau o ofertă făcută investitorului potențial de a investi în unitățile sau acțiunile respectivului fond cu capital de risc eligibil.”;

"

2.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 4a

(1)  Administratorul unui fond cu capital de risc eligibil poate desfășura o precomercializare în Uniune, cu excepția cazului în care informațiile prezentate potențialilor investitori:

   (a) sunt suficiente pentru a le permite investitorilor să își asume angajamentul de a achiziționa unități sau acțiuni ale unui anumit fond cu capital de risc eligibil;
   (b) echivalează cu ▌formulare de subscriere sau cu documente similare, aflate fie în stadiu de proiect, fie în forma finală ▌; sau
   (c) echivalează cu documentele constitutive, cu un prospect sau cu documentele de ofertă, în formă finală, ale unui fond cu capital de risc eligibil neînregistrat încă.

În cazul în care se furnizează un proiect de prospect sau documente de ofertă, astfel de documente nu conțin toate informațiile relevante care să permită investitorilor să ia o decizie în privința investiției și menționează în mod clar că:

   (a) ele nu constituie o ofertă sau o invitație de a subscrie unități sau acțiuni ale unui fond cu capital de risc eligibil; și
   (b) nu ar trebui să se bazeze pe informațiile prezentate în respectivele documente, pentru că sunt incomplete și pot face obiectul unor modificări.

(2)  Autoritățile competente nu cer unui administrator de fond cu capital de risc eligibil să le comunice conținutul materialelor lui de precomercializare sau destinatarii acestora, nici să îndeplinească alte condiții sau cerințe decât cele prevăzute la prezentul articol înainte de a demara precomercializarea.

(3)   Administratorii fondurilor cu capital de risc eligibile se asigură că investitorii nu achiziționează unități sau acțiuni ale unui fond cu capital de risc eligibil în urma precomercializării și că investitorii contactați cu prilejul precomercializării pot achiziționa unități sau acțiuni ale fondului respectiv cu capital de risc eligibil numai prin activitățile de comercializare autorizate de articolul 15.

Orice subscriere efectuată de investitori profesioniști, în termen de 18 luni de la data la care administratorul unui fond cu capital de risc eligibil a început precomercializarea, a unităților sau a acțiunilor fondurilor cu capital de risc eligibile menționate în informațiile prezentate în contextul precomercializării sau ale unui fond cu capital de risc eligibil înregistrat ca urmare a precomercializării se consideră a fi rezultatul comercializării și face obiectul procedurilor de notificare aplicabile menționate la articolul 15.

(4)  În termen de 2 săptămâni după ce a început precomercializarea, administratorul unui fond cu capital de risc eligibil trimite autorităților competente din statul său membru de origine o scrisoare neoficială, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Scrisoarea respectivă precizează statele membre și perioadele în care are sau a avut loc precomercializarea, o scurtă descriere a precomercializării, incluzând informații cu privire la strategiile de investiții prezentate și, după caz, o listă a fondurilor cu capital de risc eligibile care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al administratorului unui fond cu capital de risc eligibil informează prompt autoritățile competente din statele membre în care administratorul respectiv a fost implicat în precomercializare. Autoritățile competente ale statului membru în care are sau a avut loc precomercializarea pot solicita autorităților competente din statul membru de origine al administratorului unui fond cu capital de risc eligibil să furnizeze informații suplimentare privind precomercializarea care are sau avut loc pe teritoriul său.

(5)  O parte terță se angajează în precomercializare în numele unui administrator înregistrat de fonduri cu capital de risc eligibile numai dacă respectiva terță parte este autorizată ca firmă de investiții în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului*, ca instituție de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului**, ca societate de administrare a OPCVM-urilor în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, ca administrator de fonduri de investiții alternative în conformitate cu Directiva 2011/61/UE sau dacă acționează ca agent delegat în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. O astfel de parte terță face obiectul condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(6)  Administratorul unui fond cu capital de risc eligibil se asigură că precomercializarea este însoțită de o documentație corespunzătoare.

_____________

* Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

** Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).”

"

Articolul 16

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 346/2013 ▌

Regulamentul (UE) nr. 346/2013 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 3 se adaugă următoarea literă ▌:"

„(o) «precomercializare» înseamnă furnizarea sau comunicarea, directă sau indirectă, de informații privind strategii de investiții sau idei de investiții de către administratorul unui fond cu capital de risc eligibil, sau în numele acestuia, către potențiali investitori domiciliați în Uniune sau având sediul social în Uniune, cu scopul de a testa interesul acestora față de un fond cu capital de risc eligibil, care nu este încă înregistrat sau față de un fond cu capital de risc eligibil care este înregistrat, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea în vederea comercializării, în conformitate cu articolul 16, în statul membru în care își au domiciliul sau sediul social potențialii investitori, și care nu reprezintă, în niciunul dintre cazuri, un plasament sau o ofertă făcută investitorului potențial de a investi în unitățile sau acțiunile respectivului fond cu capital de risc eligibil.”;

"

2.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 4a

(1)  Administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil poate desfășura o precomercializare în Uniune, cu excepția cazului în care informațiile prezentate potențialilor investitori:

   (a) sunt suficiente pentru a le permite investitorilor să își asume angajamentul de a achiziționa unități sau acțiuni ale unui anumit fond de antreprenoriat social eligibil;
   (b) echivalează cu ▌formulare de subscriere sau cu documente similare, aflate fie în stadiu de proiect, fie în forma finală ▌; sau
   (c) echivalează cu documentele constitutive, cu un prospect sau cu documentele de ofertă, în formă finală, ale unui fond de antreprenoriat social eligibil neînregistrat încă.

În cazul în care se furnizează un proiect de prospect sau documente de ofertă, astfel de documente nu conțin toate informațiile relevante care să le permită investitorilor să ia o decizie în privința investiției și menționează în mod clar că:

   (a) ele nu constituie o ofertă sau o invitație de a subscrie unități sau acțiuni ale unui fond de antreprenoriat social; și
   (b) nu ar trebui să se bazeze pe informațiile prezentate în respectivele documente, pentru că sunt incomplete și pot face obiectul unor modificări.

(2)  Autoritățile competente nu cer unui administrator de fond de antreprenoriat social eligibil să le comunice conținutul materialelor sale de precomercializare sau destinatarii acestora, nici să îndeplinească alte condiții sau cerințe decât cele prevăzute la prezentul articol înainte de a demara precomercializarea.

(3)  Administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile se asigură că investitorii nu achiziționează unități sau acțiuni ale unui fond de antreprenoriat social eligibil în urma unor activități de precomercializare și că investitorii contactați cu prilejul precomercializării pot achiziționa unități sau acțiuni ale fondului respectiv de antreprenoriat social eligibil numai prin activități de comercializare autorizate de articolul 16.

Orice subscriere efectuată de investitori profesioniști, în termen de 18 luni de la data la care administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil și-a început precomercializarea, a unităților sau a acțiunilor fondurilor de antreprenoriat social eligibile menționate în informațiile prezentate în contextul precomercializării sau ale unui fond de antreprenoriat social eligibil înregistrat ca urmare a precomercializării se consideră a fi rezultatul comercializării și face obiectul procedurilor de notificare aplicabile menționate la articolul 16.

(4)  În termen de 2 săptămâni după ce a început precomercializarea, un administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil trimite autorităților competente din statul său membru de origine o scrisoare neoficială, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Scrisoarea respectivă precizează statele membre și perioadele în care are sau a avut loc precomercializarea, o scurtă descriere a precomercializării, incluzând informații cu privire la strategiile de investiții prezentate și, după caz, o listă a fondurilor de antreprenoriat social eligibile care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al administratorului unui fond de antreprenoriat social eligibil informează prompt autoritățile competente din statele membre în care administratorul respectiv a fost implicat în precomercializare. Autoritățile competente ale statului membru în care are sau a avut loc precomercializarea pot solicita autorităților competente din statul membru de origine al administratorului unui fond de antreprenoriat social eligibil să furnizeze informații suplimentare privind precomercializarea care are sau a avut loc pe teritoriul său.

(5)  O parte terță se angajează în precomercializare în numele unui administrator înregistrat de fonduri de antreprenoriat social eligibile numai dacă respectiva terță parte este autorizată ca firmă de investiții în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului*, ca instituție de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului**, ca societate de administrare a OPCVM-urilor în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, ca administrator de fonduri de investiții alternative în conformitate cu Directiva 2011/61/UE sau dacă acționează ca agent delegat în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. O astfel de parte terță face obiectul condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(6)  Un administrator de fond de antreprenoriat social eligibil se asigură că precomercializarea este documentată în mod corespunzător.

_________________

* Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

** Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

"

Articolul 17

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1286/2014

Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 32 alineatul (1), „31 decembrie 2019” se înlocuiește cu „31 decembrie 2021”.

2.  Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) primul paragraf, „31 decembrie 2018” se înlocuiește cu „31 decembrie 2019”;

(b)  la alineatul (2) primul paragraf, „31 decembrie 2018” se înlocuiește cu „31 decembrie 2019”;

(c)  la alineatul (4) primul paragraf, „31 decembrie 2018” se înlocuiește cu „31 decembrie 2019”.

Articolul 18

Evaluare

Până la ... [ ▌60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] Comisia efectuează, după o consultare publică și după discuții cu ESMA și cu autoritățile competente, o evaluare a aplicării prezentului regulament.

Până la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, după ce consultă autoritățile competente, ESMA și alte părți interesate vizate, un raport privind solicitarea inversă și cererea din propria inițiativă a unui investitor, precizând amploarea acestei forme de subscriere de fonduri, distribuția sa geografică, inclusiv în țări terțe, și impactul asupra regimului pașapoartelor. Raportul respectiv analizează, de asemenea, dacă portalul de notificare creat în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) ar trebui dezvoltat astfel încât toate transferurile de documente între autoritățile competente să aibă loc prin intermediul său.

Articolul 19

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică începând cu ... [▌data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Cu toate acestea, articolul 4 alineatele (1) - (5), articolul 5 alineatele (1) și (2), articolul 15 și articolul 16 se aplică de la ... [▌24 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 367, 10.10.2018, p. 50.
(2)JO C 367, 10.10.2018, p. 50.
(3)Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2019.
(4)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
(5)Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (JO L 115, 25.4.2013, p. 1).
(6)Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).
(7)Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98).
(8)Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(9)Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(10)Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (JO L 352, 9.12.2014, p. 1).
(11)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(12)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(13)Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE în ceea ce privește distribuția transfrontalieră a organismelor de plasament colectiv (JO L …).
(14)+JO: a se insera în text numărul directivei cuprinse în documentul PE-CONS 53/19 (2018/0041(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, și referința JO ale directivei respective.
(15)Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată și de abrogare a Directivei 2003/71/CE (JO L 168, 30.6.2017, p. 12).


Regulamentul privind cerințele de capital (regulament) ***I
PDF 1634kWORD 415k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărțile centrale, expunerile față de organismele de plasament colectiv, expunerile mari, cerințele de raportare și publicare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (COM(2016)0850 – C8-0480/2016 – 2016/0360A(COD))
P8_TA-PROV(2019)0369A8-0242/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0850),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0480/2016),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 8 noiembrie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 30 martie 2017(2),

–  având în vedere decizia luată de Conferința președinților la 18 mai 2017 de a autoriza Comisia pentru afaceri economice și monetare să împartă propunerea Comisiei susmenționată și să elaboreze două rapoarte legislative în temeiul acesteia,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0242/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

P8_TC1-COD(2016)0360A


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  În urma crizei financiare din perioada 2007-2008, Uniunea a pus în aplicare o reformă substanțială a cadrului de reglementare a serviciilor financiare, menită să consolideze reziliența instituțiilor sale financiare. Această reformă s-a bazat în mare măsură pe standardele de la nivel internațional convenite în 2010 de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), cunoscute sub denumirea de cadrul Basel III. Printre numeroase alte măsuri, pachetul de reforme a inclus adoptarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(6) și a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7), care au consolidat cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (instituțiile).

(2)  Reforma a consolidat stabilitatea sistemului financiar și reziliența acestuia la numeroase tipuri de șocuri și crize care ar putea apărea în viitor, însă nu a abordat toate problemele identificate. Un motiv important care a generat această situație a fost faptul că organismele internaționale de standardizare, cum ar fi BCBS și Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB), nu își încheiaseră la momentul respectiv activitatea menită să ofere soluții convenite la nivel internațional pentru abordarea acestor probleme. Dat fiind că în prezent s-au finalizat activitățile legate de reforme suplimentare importante, ar trebui abordate problemele nesoluționate.

(3)  În comunicarea sa din 24 noiembrie 2015 intitulată „Către finalizarea Uniunii bancare”, Comisia a recunoscut necesitatea unor măsuri suplimentare de reducere a riscurilor și s-a angajat să prezinte o propunere legislativă care să se bazeze pe standardele convenite la nivel internațional. Necesitatea de a adopta noi măsuri legislative concrete în ceea ce privește reducerea riscurilor în sectorul financiar a fost recunoscută, de asemenea, de Consiliu în concluziile sale din 17 iunie 2016 și de Parlamentul European în rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la uniunea bancară – raportul anual pe 2015(8).

(4)  Măsurile de reducere a riscurilor ar trebui nu numai să consolideze reziliența sistemului bancar european și încrederea piețelor în acest sistem, ci și să ofere o bază pentru continuarea progreselor în vederea finalizării uniunii bancare. Aceste măsuri ar trebui analizate și în contextul provocărilor mai ample care afectează economia Uniunii, în special necesitatea de a promova creșterea economică și crearea de locuri de muncă într-o perioadă în care perspectivele economice sunt incerte. În acest context au fost lansate diverse inițiative de politică majore, cum ar fi Planul de investiții pentru Europa și uniunea piețelor de capital, pentru a consolida economia Uniunii. Prin urmare, este important ca toate măsurile de reducere a riscurilor să interacționeze bine cu aceste inițiative de politică, precum și cu reformele recente mai ample din sectorul financiar.

(5)  Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie echivalente cu standardele convenite la nivel internațional și să asigure în continuare echivalența Directivei 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 cu cadrul Basel III. Ajustările specifice care reflectă particularitățile Uniunii și considerentele de politică mai generale ar trebui să fie limitate în timp sau în ceea ce privește domeniul lor de aplicare, astfel încât să nu afecteze soliditatea generală a cadrului prudențial.

(6)  Măsurile existente de reducere a riscurilor și, în special, obligațiile de raportare și publicare ar trebui, de asemenea, îmbunătățite pentru a se asigura că pot fi aplicate într-un mod mai proporțional și că nu impun sarcini de conformitate excesive, în special pentru instituțiile mai mici și mai puțin complexe.

(7)  În scopul de a asigura simplificările specifice ale cerințelor în ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității este necesară o definiție exactă a instituțiilor mici și cu un grad redus de complexitate. Simpla instituire a unui prag absolut uniform nu ține seama de specificul piețelor bancare naționale. Este necesar, de aceea, ca statele membre să își poată folosi discreția pentru a alinia pragul la circumstanțele naționale și a-l ajusta în sens descrescător, după caz. Deoarece dimensiunea unei instituții nu este în sine factorul determinant pentru profilul ei de risc, este, de asemenea, necesar să se aplice criterii calitative suplimentare pentru a se asigura că o instituție este considerată instituție mică și cu un grad redus de complexitate și că poate beneficia de norme mai proporționale numai atunci când instituția îndeplinește toate criteriile relevante.

(8)  Indicatorii efectului de levier contribuie la menținerea stabilității financiare întrucât acționează ca o barieră de protecție pentru cerințele de capital bazate pe risc și limitează crearea unui efect de levier excesiv în perioadele de creștere economică. BCBS a revizuit standardul internațional privind indicatorul efectului de levier pentru a preciza mai în detaliu anumite aspecte ale modului în care este conceput acest indicator. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui aliniat la standardul revizuit, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru instituțiile stabilite în Uniune, dar care își desfășoară activitatea în afara Uniunii, precum și faptul că indicatorul efectului de levier completează în continuare în mod eficace cerințele de fonduri proprii bazate pe risc. Prin urmare, ar trebui introdusă o cerință privind indicatorul efectului de levier care să vină în completarea sistemului actual de raportare și de publicare a indicatorului efectului de levier.

(9)  Pentru a nu limita în mod inutil împrumuturile acordate de instituții societăților și gospodăriilor private și pentru a preveni efectele negative nejustificate asupra lichidității pieței, cerința privind indicatorul efectului de levier ar trebui să fie stabilită la un nivel la care să acționeze ca o barieră de protecție credibilă împotriva riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, fără a crea obstacole în calea creșterii economice.

(10)  Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(9), a concluzionat în raportul său din 3 august 2016 referitor la cerința privind indicatorul efectului de levier că un indicator al efectului de levier calibrat la 3 % din fondurile proprii de nivel 1 pentru orice tip de instituție de credit ar îndeplini o funcție de barieră de protecție credibilă. O cerință privind indicatorul efectului de levier de 3 % a fost, de asemenea, convenită la nivel internațional de către BCBS. Prin urmare, cerința privind indicatorul efectului de levier ar trebui calibrată la 3 %.

(11)  Cu toate acestea, o cerință privind indicatorul efectului de levier de 3 % ar afecta anumite modele de afaceri și linii de activitate mai mult decât altele. În special, împrumuturile publice oferite de băncile publice de dezvoltare și creditele la export care beneficiază de susținere oficială ar fi afectate în mod disproporționat. Prin urmare, indicatorul efectului de levier ar trebui ajustat pentru aceste tipuri de expuneri. Prin urmare, ar trebui formulate criterii clare care să contribuie la stabilirea mandatului public al unor astfel de instituții de credit și care să vizeze aspecte precum înființarea acestor instituții, tipurile de activități desfășurate, obiectivul lor, schemele de garantare din partea organismelor publice și limitele impuse activităților legate de atragerea de depozite. Forma și modalitatea de înființare ale unor astfel de instituții de credit ar trebui să rămână însă la latitudinea administrației centrale, a administrației regionale sau a autorității locale a statului membru și pot consta în crearea unei noi instituții de credit, achiziționarea sau preluarea, inclusiv prin intermediul concesiunilor și în contextul unei proceduri de rezoluție, a unei entități deja existente de către astfel de autorități publice.

(12)  Indicatorul efectului de levier ar trebui, de asemenea, să nu afecteze furnizarea de către instituții a unor servicii de compensare pentru clienți. Prin urmare, marjele inițiale pentru tranzacțiile cu instrumente financiare derivate compensate la nivel central pe care instituțiile ▌ le primesc de la clienții lor și le trimit mai departe contrapărților centrale (CPC-uri) ar trebui excluse din domeniul de aplicare al indicatorului de măsurare a expunerii totale.

(13)  În circumstanțe excepționale care justifică excluderea anumitor expuneri față de băncile centrale din calculul indicatorului efectului de levier și pentru a facilita punerea în aplicare a politicilor monetare, autoritățile competente ar trebui să poată exclude astfel de expuneri, cu titlu temporar, din domeniul de aplicare al indicatorului de măsurare a expunerii totale. În acest scop, acestea ar trebui să declare public, după consultarea cu banca centrală relevantă, că există astfel de circumstanțe excepționale. Cerința privind indicatorul efectului de levier ar trebui recalibrată proporțional pentru a compensa impactul excluderii. O astfel de recalibrare ar trebui să asigure excluderea posibilității ca sectoarele bancare relevante să fie afectate de riscuri la adresa stabilității financiare, precum și menținerea rezilienței oferite de indicatorul efectului de levier.

(14)  Este oportun să se aplice o cerință privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier pentru instituții identificate drept instituții de importanță sistemică globală (G-SII), în conformitate cu Directiva 2013/36/UE și cu standardul BCBS privind un amortizor pentru indicatorul efectului de levier pentru băncile de importanță sistemică globală (G-SIB), publicate în decembrie 2017. Amortizorul pentru indicatorul efectului de levier a fost calibrat de BCBS cu scopul specific de a atenua riscurile comparativ mai mari la adresa stabilității financiare prezentate de G-SIB și, în acest context, ar trebui să se aplice numai în cazul G-SII în această etapă. Cu toate acestea, ar trebui realizată o analiză mai aprofundată pentru a se stabili dacă ar fi oportun să se aplice cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier în cazul altor instituții de importanță sistemică (O-SII), astfel cum sunt definite în Directiva 2013/36/UE, și, dacă da, în ce mod ar trebui adaptată calibrarea la caracteristicile specifice ale acestor instituții.

(15)  La 9 noiembrie 2015, FSB ▌ a publicat Lista termenelor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC) (denumit în continuare „standardul TLAC”), care a fost aprobată de G20 cu ocazia summitului organizat în Turcia în noiembrie 2015. Conform standardului TLAC, G-SIB-urile trebuie să dețină suficiente pasive cu o capacitate de absorbție foarte ridicată a pierderilor (pasive care pot fi recapitalizate intern) pentru a asigura derularea rapidă și fără impedimente a absorbției pierderilor și a recapitalizării în cazul unei rezoluții. Standardul TLAC ar trebui să fie pus în aplicare în dreptul Uniunii.

(16)  Punerea în aplicare a standardului TLAC în dreptul Uniunii trebuie să țină seama de cerința minimă existentă privind fondurile proprii și pasivele eligibile (MREL), prevăzută în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10). Având în vedere că standardul TLAC și MREL urmăresc același obiectiv, și anume garantarea faptului că instituțiile au o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor, cele două cerințe ar trebui să fie elemente complementare ale unui cadru comun. Din punct de vedere operațional, nivelul minim armonizat al standardului TLAC ar trebui să fie introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin intermediul unei noi cerințe privind fondurile proprii și pasivele eligibile, iar majorarea specifică instituțiilor care intră în categoria G-SII și cerința specifică instituțiilor care nu sunt G-SII ar trebui introduse prin modificări specifice ale Directivei 2014/59/UE și ale Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(11). Dispozițiile care introduc standardul TLAC în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui interpretate împreună cu dispozițiile introduse în Directiva 2014/59/UE și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014, precum și cu Directiva 2013/36/UE.

(17)  În conformitate cu standardul TLAC care acoperă doar G-SIB, cerința minimă care impune deținerea de suficiente fonduri proprii și pasive cu o capacitate foarte ridicată de absorbție a pierderilor, care este introdusă în prezentul regulament, ar trebui să se aplice numai G-SII. Cu toate acestea, regulile privind pasivele eligibile introduse în prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor instituțiilor, în conformitate cu ajustările și cerințele complementare stabilite în Directiva 2014/59/UE.

(18)  În conformitate cu standardul TLAC, cerința privind fondurile proprii și pasivele eligibile ar trebui să se aplice entităților de rezoluție care sunt ele însele G-SII sau care fac parte dintr-un grup identificat drept G-SII. Cerința privind fondurile proprii și pasivele eligibile ar trebui să se aplice fie pe bază individuală, fie pe bază consolidată, în funcție de natura entităților de rezoluție, care pot fi instituții de sine stătătoare fără filiale sau întreprinderi-mamă.

(19)  Directiva 2014/59/UE permite utilizarea instrumentelor de rezoluție nu numai pentru instituții, ci și pentru societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte. Prin urmare, societățile financiare holding-mamă și societățile financiare holding mixte-mamă ar trebui să aibă o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor în același mod ca instituțiile-mamă.

(20)  Pentru a asigura eficacitatea cerinței privind fondurile proprii și pasivele eligibile, este esențial ca instrumentele deținute pentru îndeplinirea acestei cerințe să aibă o capacitate ridicată de absorbție a pierderilor. Nu dispun de această capacitate pasivele care sunt excluse din instrumentul de recapitalizare internă menționat în Directiva 2014/59/UE și nici alte pasive care, deși, în principiu, pot fi recapitalizate intern, ar putea crea dificultăți în cazul în care, în practică, ar face obiectul unei recapitalizări interne. Prin urmare, pasivele respective nu ar trebui considerate eligibile pentru cerința privind fondurile proprii și pasivele eligibile. Pe de altă parte, instrumentele de capital, precum și datoriile subordonate, au o capacitate mare de absorbție a pierderilor. De asemenea, potențialul de a absorbi pierderile al pasivelor de rang egal cu anumite pasive excluse ar trebui recunoscut până la un anumit punct, conform standardului TLAC.

(21)  Pentru a se evita dubla contabilizare a pasivelor în scopul cerinței privind fondurile proprii și pasivele eligibile, ar trebui introduse reguli pentru deducerea deținerilor de elemente de pasive eligibile care să reflecte abordarea corespunzătoare prevăzută deja în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru deducerea instrumentelor de capital. Potrivit acestei abordări, deținerile de instrumente de pasive eligibile ar trebui deduse în primul rând din pasivele eligibile și, în măsura în care nu există suficiente pasive, instrumentele de pasive eligibile respective ar trebui deduse din instrumentele de fonduri proprii de nivel 2.

(22)  Standardul TLAC conține anumite criterii de eligibilitate pentru pasive care sunt mai stricte decât actualele criterii de eligibilitate pentru instrumentele de capital. Pentru a se asigura coerența, criteriile de eligibilitate pentru instrumentele de capital ar trebui aliniate în ceea ce privește neeligibilitatea instrumentelor emise prin entități cu scop special din 1 ianuarie 2022.

(23)  Este necesar să se prevadă un proces clar și transparent de aprobare pentru instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, care să poată contribui la menținerea unui nivel ridicat de calitate a respectivelor instrumente. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să fie răspunzătoare pentru aprobarea acestor instrumente înainte ca instituțiile să le poată clasifica drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie necesar ca autoritățile competente să solicite aprobarea prealabilă a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază care sunt emise în temeiul documentelor juridice deja aprobate de autoritatea competentă și sunt reglementate în esență de aceleași dispoziții ca cele aplicabile instrumentelor de capital pentru care instituția a primit în prealabil de la autoritatea competentă aprobarea de a le clasifica drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază. În astfel de cazuri, în loc să solicite o aprobare prealabilă, instituțiile ar trebui să aibă posibilitatea de a notifica autorităților competente intenția lor de a emite asemenea instrumente. Ele ar trebui să facă acest lucru cu suficient timp înainte de clasificarea instrumentelor drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru a le permite autorităților competente să analizeze instrumentele, dacă este necesar. Având în vedere rolul ABE de a spori convergența practicilor de supraveghere și a îmbunătăți calitatea instrumentelor de fonduri proprii, autoritățile competente ar trebui să consulte ABE înainte de a aproba orice tip nou de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

(24)  Instrumentele de capital sunt eligibile ca instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 numai în măsura în care respectă criteriile de eligibilitate corespunzătoare. Astfel de instrumente de capital pot consta în capital propriu sau pasive, inclusiv împrumuturi subordonate care îndeplinesc criteriile respective.

(25)   Instrumentele de capital sau părți ale instrumentelor de capital ar trebui să fie eligibile pentru a fi considerate instrumente de fonduri proprii numai în măsura în care sunt plătite integral. Atât timp cât există părți ale unui instrument care nu sunt plătite, părțile respective nu ar trebui să fie eligibile pentru a fi considerate instrumente de fonduri proprii.

(26)   Instrumentele de fonduri proprii și pasivele eligibile nu ar trebui să facă obiectul unor acorduri de compensare sau de compensare reciprocă care ar putea să le afecteze capacitatea de absorbție a pierderilor în cadrul procedurii de rezoluție. Aceasta nu ar trebui să însemne că dispozițiile contractuale care reglementează pasivele ar trebui să conțină o clauză care să prevadă în mod explicit faptul că instrumentul nu face obiectul unor drepturi de compensare sau de compensare reciprocă.

(27)   Având în vedere evoluția sectorului bancar într-un mediu cu un grad de digitalizare tot mai ridicat, programele informatice devin un tip de activ de o importanță crescândă. Programele informatice evaluate în mod prudent a căror valoare nu este semnificativ afectată de rezoluția, insolvența sau lichidarea unei instituții nu ar trebui să facă obiectul deducerii imobilizărilor necorporale din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază. Această specificație este importantă, întrucât programele informatice sunt un concept larg, care acoperă numeroase tipuri diferite de active, dintre care nu toate își păstrează valoarea într-o situație de lichidare. În acest context, ar trebui luate în considerare diferențele în ceea ce privește evaluarea și amortizarea programelor informatice și vânzările realizate ale acestor active. În plus, ar trebui să se țină seama de evoluțiile internaționale și de diferențele în ceea ce privește tratamentul de reglementare al investițiilor în programe informatice, de normele prudențiale diferite care se aplică instituțiilor și întreprinderilor de asigurare și de diversitatea sectorului financiar din Uniune, inclusiv de entitățile nereglementate, cum ar fi societățile de tehnologie financiară.

(28)  Pentru a evita efectele în cascadă disproporționate, este necesar să se asigure păstrarea drepturilor obținute pentru instrumentele existente în raport cu anumite criterii de eligibilitate. Pentru pasivele emise înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], ar trebui acordată o derogare de la anumite criterii de eligibilitate pentru instrumentele de fonduri proprii și pentru pasivele eligibile. Această clauză de păstrare a drepturilor obținute ar trebui să se aplice pasivelor luate în calcul, după caz, pentru partea subordonată a TLAC și partea subordonată a MREL, în temeiul Directivei 2014/59/UE, precum și pasivelor luate în calcul, după caz, pentru partea nesubordonată a TLAC și partea nesubordonată a MREL în temeiul Directivei 2014/59/UE. Pentru instrumentele de fonduri proprii, clauza de păstrare a drepturilor obținute ar trebui să înceteze la ... [șase ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

(29)  Instrumentele de pasive eligibile, inclusiv cele care au o scadență reziduală mai mică de un an, pot fi răscumpărate numai după acordarea aprobării prealabile de către autoritatea de rezoluție. O astfel de aprobare prealabilă ar putea fi și o aprobare prealabilă generală, caz în care răscumpărarea ar trebui să aibă loc în limitele perioadei de timp și ale cuantumului prestabilit vizate de aprobarea prealabilă generală.

(30)  De la adoptarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013, standardul internațional privind tratamentul prudențial al expunerilor instituțiilor la CPC-uri a fost modificat pentru a îmbunătăți tratamentul aplicat expunerilor instituțiilor față de CPC-urile calificate (CPCC). Printre revizuirile semnificative ale acestui standard se numără utilizarea unei metode unice pentru determinarea cerinței de fonduri proprii pentru expunerile generate de contribuții la fondul de garantare, un plafon explicit pentru cerințele totale de fonduri proprii aplicate expunerilor față de CPCC-uri și o abordare mai sensibilă la risc pentru stabilirea valorii instrumentelor financiare derivate în calcularea resurselor ipotetice ale unui CPCC. În același timp, tratamentul expunerilor față de CPC-urile necalificate a rămas neschimbat. Având în vedere că standardele internaționale revizuite au introdus un tratament mai bine adaptat în contextul compensării centrale, dreptul Uniunii ar trebui să fie modificat pentru a include aceste standarde.

(31)  Pentru a garanta faptul că instituțiile își gestionează în mod adecvat expunerile sub formă de unități sau acțiuni deținute în organisme de plasament colectiv (OPC), regulile care stabilesc tratamentul aplicat expunerilor respective ar trebui să fie sensibile la riscuri și să promoveze transparența în ceea ce privește expunerile-suport ale OPC-urilor. Prin urmare, BCBS a adoptat un standard revizuit care stabilește o ierarhie clară a abordărilor utilizate pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc pentru expunerile respective. Această ierarhie reflectă gradul de transparență în ceea ce privește expunerile-suport. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui aliniat la aceste reguli convenite la nivel internațional.

(32)  Pentru o instituție care oferă un angajament de valoare minimă în beneficiul final al clienților de retail pentru investiția într-o unitate sau acțiune într-un OPC, inclusiv ca parte a unui sistem de pensii private sponsorizat de guvern, nu este necesară nicio plată din partea instituției sau întreprinderii cuprinse în același domeniu de aplicare al consolidării prudențiale, cu excepția cazului în care valoarea acțiunilor sau unităților deținute de clienți în OPC scade sub cuantumul garantat într-unul sau mai multe momente specificate în contract. Prin urmare, în practică, probabilitatea ca angajamentul să fie executat este redusă. În cazul în care angajamentul pentru o valoare minimă al unei instituții este limitat la un procentaj din cuantumul investit inițial de client în acțiuni sau unități într-un OPC (angajament de valoare minimă cu sumă fixă) sau la un cuantum care depinde de performanța unor indicatori financiari sau indici ai pieței până la un moment dat, orice diferență pozitivă curentă între valoarea acțiunilor sau unităților deținute de client și valoarea actuală a cuantumului garantat la o anumită dată constituie un amortizor și reduce riscul ca instituția să fie nevoită să plătească cuantumul garantat. Toți acești factori justifică un factor de conversie a creditului redus.

(33)  Pentru calculul valorii expunerii pentru tranzacțiile cu instrumente derivate în cadrul riscului de credit al contrapărții, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 oferă instituțiilor posibilitatea de a alege între trei abordări standardizate diferite: metoda standardizată (MS), metoda marcării la piață (MtMM - Mark-to-Market Method) și metoda expunerii inițiale (OEM - Original Exposure Method).

(34)  Aceste abordări standardizate nu recunosc însă în mod corespunzător capacitatea garanțiilor reale de a reduce riscurile în cadrul expunerilor. Calibrările acestor metode sunt depășite și nu reflectă nivelul ridicat de volatilitate observat în timpul crizei financiare. Nu sunt recunoscute în mod adecvat nici beneficiile compensării. Pentru a remedia aceste deficiențe, BCBS a decis să înlocuiască MS și MtMM cu o nouă abordare standardizată de calculare a valorii expunerii pentru expunerile la instrumente financiare derivate, așa-numita abordare standardizată pentru riscul de credit al contrapărții (SA-CCR). Având în vedere că standardele internaționale revizuite au introdus o nouă metodă standardizată mai bine adaptată în contextul compensării centrale, dreptul Uniunii ar trebui să fie modificat pentru a include aceste standarde.

(35)  SA-CCR este mai sensibilă la riscuri decât MS și MtMM și ar trebui, așadar, să ducă la cerințe de fonduri proprii care să reflecte mai bine riscurile legate de tranzacțiile cu instrumente financiare derivate ale instituțiilor. În același timp, pentru unele instituții care utilizează în prezent MtMM, SA-CCR s-ar putea dovedi a fi prea complexă și prea dificil de aplicat. Pentru instituțiile care întrunesc criterii de eligibilitate predeterminate și pentru instituțiile care fac parte dintr-un grup care întrunește criteriile respective pe bază consolidată, ar trebui introdusă o versiune simplificată a SA-CCR. Având în vedere că această versiune simplificată va fi mai puțin sensibilă la riscuri decât SA-CCR, această versiune simplificată ar trebui calibrată în mod corespunzător pentru a se asigura că nu subestimează valoarea expunerii pentru tranzacțiile cu instrumente financiare derivate.

(36)  Pentru instituțiile care au expuneri ▌ limitate la instrumente financiare derivate și care utilizează în prezent MtMM sau OEM, atât SA-CCR, cât și versiunea simplificată a SA-CCR ar putea fi prea complexe pentru a fi puse în aplicare. Prin urmare, OEM ar trebui menținută ca abordare alternativă pentru acele instituții care întrunesc criterii de eligibilitate predeterminate și pentru instituțiile care fac parte dintr-un grup care întrunește criteriile respective pe bază consolidată, dar ar trebui revizuită pentru a se elimina deficiențele majore.

(37)  Ar trebui introduse criterii clare care să ghideze instituțiile în ceea ce privește alegerea abordării dintre opțiunile permise. Aceste criterii ar trebui să se bazeze pe dimensiunea activităților cu instrumente financiare derivate desfășurate de o instituție, care indică gradul de sofisticare pe care ar trebui să îl respecte instituția pentru calcularea valorii expunerii.

(38)  În timpul crizei financiare, pierderile din portofoliul de tranzacționare suportate de unele instituții cu sediul în Uniune au fost substanțiale. Pentru unele dintre acestea, nivelul de capital obligatoriu s-a dovedit a fi insuficient pentru acoperirea pierderilor respective, ceea ce le-a determinat să solicite sprijin financiar public extraordinar. Pe baza acestor observații, BCBS a eliminat o serie de deficiențe ale tratamentului prudențial aplicat pozițiilor din portofoliul de tranzacționare, care constă în cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață.

(39)  În 2009, primul set de reforme a fost finalizat la nivel internațional și transpus în dreptul Uniunii prin Directiva 2010/76/UE a Parlamentului European și a Consiliului(12). Cu toate acestea, reforma din 2009 nu a abordat deficiențele structurale ale standardelor privind cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață. Lipsa de claritate în ceea ce privește linia de demarcație dintre portofoliul de tranzacționare și portofoliul bancar a creat posibilități de arbitraj de reglementare, iar lipsa sensibilității la risc a cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață nu a permis reflectarea întregii game de riscuri la care sunt expuse instituțiile.

(40)  BCBS a lansat revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare (FRTB - fundamental review of the trading book) pentru a remedia deficiențele structurale ale standardelor privind cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață. Aceste lucrări au dus la publicarea, în ianuarie 2016, a unui cadru revizuit privind riscul de piață. În decembrie 2017, Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere a convenit să prelungească termenul de punere în aplicare a cadrului revizuit privind riscul de piață, în scopul de a acorda instituțiilor timp suplimentar pentru a dezvolta infrastructura sistemică necesară, dar și pentru ca BCBS să abordeze anumite chestiuni specifice legate de cadrul menționat. Aceasta include o revizuire a calibrărilor abordării standardizate și ale celei bazate pe modele interne pentru a se asigura coerența cu așteptările inițiale ale BCBS. La finalizarea acestei revizuiri și înainte de efectuarea unei evaluări a impactului asupra instituțiilor din Uniune al revizuirilor în consecință ale cadrului FRTB, toate instituțiile care ar face obiectul cadrului FRTB în Uniune ar trebui să înceapă raportarea calculelor derivate din abordarea standardizată revizuită. În acest scop, în vederea operaționalizării depline a calculelor aferente acestor cerințe de raportare în conformitate cu evoluțiile la nivel internațional, competența de a adopta un act în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei. Comisia ar trebui să adopte respectivul act delegat până la 31 decembrie 2019. Instituțiile ar trebui să înceapă raportarea acestui calcul cel târziu la un an de la adoptarea actului delegat respectiv. În plus, instituțiile care obțin aprobarea de a utiliza în scopul raportării abordarea revizuită bazată pe modele interne din cadrul FRTB ar trebui, de asemenea, să raporteze calculul conform abordării bazate pe modele interne la trei ani după operaționalizarea sa deplină.

(41)  Introducerea de cerințe de raportare aferente abordărilor FRTB ar trebui să fie considerată un prim pas în direcția punerii depline în aplicare a cadrului FRTB în Uniune. Luând în considerare revizuirile finale ale cadrului FRTB efectuate de BCBS, rezultatele evaluării impactului acestor revizuiri asupra instituțiilor din Uniune, precum și asupra abordărilor FRTB deja stabilite în prezentul regulament pentru cerințele de raportare, Comisia ar trebui să înainteze, după caz, o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului până la 30 iunie 2020 cu privire la modul în care cadrul FRTB ar trebui să fie pus în aplicare în Uniune în vederea stabilirii cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață.

(42)  Un tratament proporțional pentru riscul de piață ar trebui aplicat și instituțiilor cu activități limitate în portofoliul de tranzacționare, ceea ce ar permite unui număr mai mare de instituții cu activități reduse în portofoliul de tranzacționare să aplice cadrul riscului de credit pentru pozițiile din portofoliul bancar, astfel cum se prevede în versiunea revizuită a derogării pentru portofoliile de tranzacționare de mici dimensiuni. Principiul proporționalității ar trebui, de asemenea, luat în considerare atunci când Comisia reevaluează modul în care instituțiile cu activități de dimensiuni medii în portofoliul de tranzacționare ar trebui să calculeze cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață. În special, calibrarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscurile de piață pentru instituțiile cu activități de dimensiuni medii în portofoliul de tranzacționare ar trebui reexaminată în lumina evoluțiilor de la nivel internațional. Între timp, instituțiile cu activități de dimensiuni medii în portofoliul de tranzacționare, precum și instituțiile cu activități reduse în portofoliul de tranzacționare ar trebui să fie scutite de cerințele de raportare în temeiul FRTB.

(43)  Cadrul privind expunerile mari ar trebui consolidat pentru a îmbunătăți capacitatea instituțiilor de a absorbi pierderile și pentru o mai bună respectare a standardelor internaționale. În acest scop, ar trebui utilizat capital de mai bună calitate drept capital de bază pentru calcularea limitei expunerilor mari, iar expunerile la instrumentele financiare derivate de credit ar trebui calculate în conformitate cu SA-CCR. În plus, ar trebui scăzută limita expunerilor pe care G-SII le pot deține față de alte G-SII pentru a reduce riscurile sistemice asociate legăturilor dintre instituțiile mari și impactul pe care neîndeplinirea obligațiilor de plată ale contrapărții G-SII le-ar putea avea asupra stabilității financiare.

(44)  Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) asigură faptul că instituțiile vor putea face față unei presiuni puternice pe termen scurt, însă nu garantează faptul că instituțiile respective vor avea o structură de finanțare stabilă într-un orizont de timp mai lung. A apărut astfel necesitatea de a se elabora la nivelul Uniunii o cerință de finanțare stabilă detaliată și obligatorie, care ar trebui să fie respectată în permanență pentru a preveni neconcordanțele excesive de scadențe dintre active și pasive și dependența excesivă de finanțarea pe termen scurt de tip wholesale.

(45)  Prin urmare, în concordanță cu standardul BCBS privind finanțarea stabilă, ar trebui adoptate norme care să definească cerința de finanțare stabilă ca raportul dintre cuantumul finanțării stabile disponibile a instituției și cuantumul finanțării stabile necesare, într-un orizont de timp de un an. Această ▌ cerință obligatorie ar trebui denumită cerința privind indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR). Cuantumul finanțării stabile disponibile ar trebui calculat prin înmulțirea datoriilor și fondurilor proprii ale instituției cu factorii corespunzători care reflectă gradul de fiabilitate al acestora în orizontul de timp de un an al NSFR. Cuantumul finanțării stabile necesare ar trebui calculat prin înmulțirea activelor și expunerilor extrabilanțiere ale instituției cu factorii corespunzători care reflectă caracteristicile de lichiditate și scadențele reziduale ale acestora în orizontul de timp de un an al NSFR.

(46)  NSFR ar trebui exprimat ca procent și stabilit la un nivel minim de 100 %, ceea ce arată că o instituție deține suficientă finanțare stabilă pentru a-și îndeplini nevoile de finanțare pe parcursul unui orizont de un an, atât în condiții normale, cât și în condiții de criză. În cazul în care NSFR scade sub nivelul de 100 %, instituția ar trebui să respecte cerințele specifice prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru restabilirea rapidă a NSFR la nivelul minim. Aplicarea unor măsuri de supraveghere în caz de nerespectare a cerinței privind NSFR nu ar trebui să fie automată ▌. Autoritățile competente ar trebui, în schimb, să evalueze motivele pentru nerespectarea cerinței privind NSFR înainte de a defini eventualele măsuri de supraveghere.

(47)  În conformitate cu recomandările formulate de ABE în raportul din 15 decembrie 2015 privind cerințele de finanțare stabilă netă în temeiul articolului 510 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, regulile de calculare a NSFR ar trebui să fie strâns aliniate la standardele BCBS, inclusiv la evoluțiile acestor standarde în ceea ce privește tratamentul aplicat tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate. Cu toate acestea, necesitatea de a lua în considerare anumite particularități europene pentru a se asigura că cerința privind NSFR nu împiedică finanțarea economiei reale europene justifică adoptarea unor ajustări ale NSFR elaborat de BCBS pentru definirea cerinței privind NSFR la nivel european. Aceste ajustări datorate contextului european sunt recomandate de ABE și se referă, în principal, la tratamentele specifice pentru: modelele de tip pass-through, în general, și emisiunea de obligațiuni garantate, în special; activitățile de finanțare a comerțului; economiile reglementate centralizate; împrumuturile garantate pentru bunuri imobile locative; ▌cooperativele de credit; CPC-urile și depozitarii centrali de titluri de valoare care nu efectuează transformări semnificative ale scadenței. Respectivele tratamente specifice propuse reflectă, în mare măsură, tratamentul preferențial acordat acestor activități în LCR european față de LCR elaborat de BCBS. Dat fiind că NSFR completează LCR, ar trebui să se asigure coerența între cei doi indicatori în ceea ce privește definiția și calibrarea acestora. Acest lucru este valabil, în special, pentru factorii finanțării stabile necesare care se aplică activelor lichide cu un nivel ridicat de calitate din cadrul LCR pentru calcularea NSFR, care ar trebui să reflecte definițiile și ajustările aplicabile în cadrul european privind LCR, indiferent de conformitatea cu cerințele generale și operaționale stabilite pentru calcularea LCR care nu sunt adecvate pentru orizontul de un an utilizat pentru calcularea NSFR.

(48)  Dincolo de particularitățile europene, tratamentul ▌ aplicat tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate în NSFR elaborat de BCBS ar putea avea un impact important asupra activităților cu instrumente financiare derivate ale instituțiilor și, prin urmare, asupra piețelor financiare europene și asupra accesului utilizatorilor finali la anumite operațiuni. Tranzacțiile cu instrumente financiare derivate și unele tranzacții interdependente, inclusiv activitățile de compensare, ar putea fi afectate în mod nejustificat și disproporționat de introducerea NSFR elaborat de BCBS fără ca acesta să fi făcut obiectul unor consultări publice și studii cantitative de impact aprofundate. Cerința suplimentară de a deține finanțare stabilă între 5 % și 20 % din datoriile brute din instrumente financiare derivate este considerată pe scară foarte largă drept o măsură aproximativă de acoperire a riscurilor de finanțare suplimentare legate de potențiala creștere a datoriilor din instrumente financiare derivate într-un orizont de timp de un an și face obiectul reexaminării la nivelul BCBS. Această cerință, introdusă la un nivel de 5 % în conformitate cu discreția acordată de către BCBS jurisdicțiilor de a reduce factorul finanțării stabile necesare pentru datoriile brute din instrumente financiare derivate, ar putea fi apoi modificată pentru a lua în considerare evoluțiile de la nivelul BCBS și pentru a evita posibile consecințe nedorite, cum ar fi împiedicarea bunei funcționări a piețelor financiare europene și a punerii la dispoziția instituțiilor și a utilizatorilor finali, inclusiv a societăților, a unor instrumente de acoperire a riscurilor pentru a asigura finanțarea acestora ca obiectiv al uniunii piețelor de capital.

(49)  Tratamentul asimetric aplicat de BCBS finanțării pe termen scurt, cum ar fi acordurile repo (finanțare stabilă nerecunoscută), și creditării pe termen scurt, cum ar fi tranzacțiile de reverse repo [finanțare stabilă necesară - 10 % dacă tranzacția este garantată cu active lichide cu un nivel ridicat de calitate (HQLA) de nivel 1, astfel cum sunt definite în LCR, și 15 % pentru alte tranzacții] cu clienți financiari vizează descurajarea numeroaselor legături de finanțare pe termen scurt dintre clienții financiari, deoarece legăturile de acest tip sunt o sursă de interconectare și îngreunează rezoluția unei instituții fără generarea unui risc de contagiune pentru restul sistemului financiar în caz de faliment. Cu toate acestea, calibrarea asimetriei este ▌ prudentă și ar putea afecta lichiditatea titlurilor de valoare utilizate de obicei drept garanții reale în tranzacțiile pe termen scurt, în special a obligațiunilor suverane, întrucât instituțiile vor reduce probabil volumul operațiunilor lor pe piețele repo. Acest lucru ar putea submina, de asemenea, activitățile de formare a pieței, întrucât piețele repo facilitează gestionarea stocurilor necesare, ceea ce contravine obiectivelor uniunii piețelor de capital. Pentru a prevedea un timp suficient pentru ca instituțiile să se adapteze progresiv la această calibrare prudentă, ar trebui introdusă o perioadă de tranziție în cursul căreia factorii finanțării stabile necesare ar urma să fie reduși temporar. Dimensiunea reducerii temporare a factorilor finanțării stabile necesare ar trebui să depindă de tipurile de tranzacții și de tipurile de garanții folosite în tranzacțiile respective.

(50)  Pe lângă recalibrarea temporară a factorului finanțării stabile necesare impus de BCBS care se aplică tranzacțiilor reverse repo pe termen scurt cu clienți financiari care sunt garantate cu obligațiuni suverane ▌, s-au dovedit a fi necesare și alte ajustări pentru a se asigura că introducerea cerinței privind NSFR nu afectează lichiditatea piețelor obligațiunilor suverane. Factorul finanțării stabile necesare de 5 % impus de BCBS care se aplică HQLA de nivel 1, inclusiv obligațiunilor suverane, implică faptul că instituțiile ar trebui să dețină acest procent de finanțare negarantată pe termen lung disponibilă imediat, indiferent de intervalul de timp pentru care preconizează că vor deține aceste obligațiuni suverane. Acest lucru ar putea stimula și mai mult instituțiile să depună numerar la băncile centrale, mai degrabă decât să acționeze ca dealeri primari și să furnizeze lichidități pe piețele obligațiunilor suverane. În plus, acest factor nu este conform cu LCR care recunoaște lichiditatea deplină a acestor active, chiar și în perioade de criză gravă de lichiditate (ajustare de 0 %). Prin urmare, factorul finanțării stabile necesare pentru HQLA de nivel 1, astfel cum sunt definite în LCR la nivel european, excluzând obligațiunile garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate, ar trebui redus de la 5 % la 0 %.

(51)  În plus, toate HQLA de nivel 1, astfel cum sunt definite în LCR la nivel european, excluzând obligațiunile garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate, care sunt primite ca marje de variație în contracte derivate ar trebui să compenseze activele derivate, în timp ce în NSFR elaborat de BCBS, numai numerarul care respectă condițiile din cadrul privind efectul de levier este acceptat pentru compensarea activelor derivate. Această recunoaștere mai largă a activelor primite ca marje de variație va contribui la lichiditatea piețelor obligațiunilor suverane, va evita penalizarea utilizatorilor finali care dețin volume mari de obligațiuni suverane, dar puțin numerar (cum ar fi fondurile de pensii) și va preveni crearea de presiuni suplimentare asupra cererii de numerar pe piețele repo.

(52)  Cerința privind NSFR ar trebui să se aplice instituțiilor atât pe bază individuală, cât și pe bază consolidată, cu excepția cazului în care autoritățile competente acordă o derogare de la aplicarea cerinței privind NSFR pe bază individuală. În cazul în care nu s-a acordat o derogare de la aplicarea cerinței privind NSFR pe bază individuală, pentru tranzacțiile dintre două instituții care aparțin aceluiași grup sau aceluiași sistem instituțional de protecție ar trebui, în principiu, să se aplice factori simetrici de finanțare stabilă disponibilă și necesară, astfel încât să se evite o pierdere de finanțare în cadrul pieței interne și să nu se împiedice gestionarea eficace a lichidității în grupurile europene în care lichiditățile sunt gestionate la nivel central. Astfel de tratamente preferențiale simetrice ar trebui să fie acordate numai tranzacțiilor intragrup pentru care există toate măsurile de protecție necesare, pe baza unor criterii suplimentare pentru tranzacțiile transfrontaliere, și numai cu aprobarea prealabilă a autorităților competente implicate, deoarece nu se poate presupune că instituțiile care întâmpină dificultăți în a-și onora obligațiile de plată vor primi întotdeauna sprijin financiar din partea altor întreprinderi care aparțin aceluiași grup sau aceluiași sistem instituțional de protecție.

(53)  Ar trebui să se prevadă posibilitatea ca instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate să utilizeze o versiune simplificată a cerinței privind NSFR. O versiune simplificată, mai puțin detaliată a NSFR ar trebui să presupună colectarea unui număr limitat de puncte de date, reducând astfel complexitatea calculelor pentru instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate în conformitate cu principiul proporționalității și asigurând, în același timp, faptul că instituțiile respective mențin, totuși, un factor suficient de finanțare stabilă, printr-o calibrare care ar trebui să fie cel puțin la fel de prudentă ca în cazul aplicării versiunii complete a cerinței privind NSFR. Cu toate acestea, autoritățile competente ar trebui să poată impune instituțiilor mici și cu un grad redus de complexitate să aplice versiunea completă a cerinței privind NSFR în locul versiunii simplificate.

(54)  Consolidarea filialelor din țări terțe ar trebui să țină seama în mod corespunzător de cerințele de finanțare stabilă aplicabile în aceste țări. În consecință, normele de consolidare din Uniune nu ar trebui să introducă pentru finanțarea stabilă disponibilă și pentru cea necesară în filialele din țări terțe un tratament mai favorabil decât cel care este prevăzut în temeiul legislației naționale din țările terțe respective.

(55)  Instituțiile ar trebui să aibă obligația de a raporta autorităților lor competente, în moneda de raportare, NSFR detaliat obligatoriu pentru toate elementele și separat pentru elementele denominate în fiecare monedă semnificativă, pentru a se asigura o monitorizare adecvată a eventualelor neconcordanțe de monede. Cerința privind NSFR nu ar trebui să impună instituțiilor nicio cerință de dublă raportare și nici cerințe de raportare care nu sunt conforme cu normele în vigoare, iar instituțiilor ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a se pregăti în vederea intrării în vigoare a noilor cerințe de raportare.

(56)  Având în vedere că furnizarea de informații pertinente și comparabile către piață cu privire la indicatorii comuni de risc cheie ai instituțiilor reprezintă un principiu fundamental al unui sistem bancar solid, este esențial să se reducă asimetria informațiilor cât mai mult posibil și să se faciliteze compararea profilurilor de risc ale instituțiilor de credit în cadrul aceleiași jurisdicții și între jurisdicții diferite. BCBS a publicat, în ianuarie 2015, standardele revizuite privind publicarea informațiilor din cadrul pilonului 3 pentru a îmbunătăți comparabilitatea, calitatea și coerența informațiilor de reglementare publicate de instituții către piață. Prin urmare, este oportun să se modifice actualele cerințe privind publicarea informaților pentru a pune în aplicare aceste noi standarde internaționale.

(57)  Respondenții la cererea de contribuții organizată de Comisie referitor la cadrul de reglementare al UE pentru serviciile financiare au considerat că actualele cerințe de publicare a informațiilor sunt disproporționate și împovărătoare pentru instituțiile mai mici. Fără a aduce atingere alinierii mai strânse a publicării de informații la standardele internaționale, instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate ar trebui să aibă obligația de a publica informații mai puțin detaliate și mai puțin frecvent decât instituțiile mai mari, ceea ce ar reduce sarcina administrativă la care sunt supuse.

(58)   Ar trebui aduse unele clarificări în ceea ce privește publicarea informațiilor privind remunerarea. Cerințele de publicare privind remunerarea, astfel cum sunt stabilite în prezentul regulament, ar trebui să fie compatibile cu obiectivele normelor privind remunerarea, și anume să stabilească și să mențină, pentru categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact important asupra profilului de risc al instituțiilor, politici și practici de remunerare care să fie coerente cu o gestiune eficientă a riscurilor. Mai mult, instituțiile care beneficiază de o derogare de la anumite norme privind remunerarea ar trebui să aibă obligația de a publica informații privind o astfel de derogare.

(59)  Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) reprezintă unul dintre pilonii economiei Uniunii, întrucât joacă un rol fundamental în asigurarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă. Dat fiind că IMM-urile prezintă riscuri sistematice mai reduse în comparație cu societățile mai mari, cerințele de capital pentru expunerile față de IMM-uri ar trebui să fie mai reduse decât cele pentru societățile de mari dimensiuni pentru a se asigura finanțarea bancară optimă a IMM-urilor. În prezent, expunerile față de IMM-uri în valoare de până la 1,5 milioane EUR fac obiectul unei reduceri cu 23,81 % a valorii expunerii ponderate la risc. Având în vedere că pragul de 1,5 milioane EUR aplicat unei expuneri față de un IMM nu indică o schimbare a gradului de risc al IMM-ului, reducerea cerințelor de capital ar trebui extinsă la expunerile față de IMM-uri ▌de până la 2,5 milioane EUR, iar ▌ partea unei expuneri față de un IMM care depășește pragul de 2,5 milioane EUR ar trebui să facă obiectul unei reduceri cu 15 % a cerințelor de capital.

(60)  Investițiile în infrastructură sunt esențiale pentru consolidarea competitivității Europei și pentru stimularea creării de locuri de muncă. Redresarea și creșterea viitoare a economiei Uniunii depind în mare măsură de disponibilitatea capitalului pentru investiții strategice de importanță europeană în infrastructură, în special în rețelele de bandă largă și de energie, precum și în infrastructura de transport, inclusiv cea pentru electromobilitate, mai ales în centrele industriale; în educație, cercetare și inovare; în energia din surse regenerabile și în eficiența energetică. Planul de investiții pentru Europa urmărește să promoveze finanțări suplimentare pentru proiectele de infrastructură viabile, printre altele, prin mobilizarea unor surse suplimentare de finanțare privată. Pentru mai mulți investitori potențiali, principala preocupare o reprezintă lipsa percepută de proiecte viabile și capacitatea limitată de a evalua riscurile în mod corespunzător din cauza complexității intrinseci a acestora.

(61)  Pentru a încuraja investițiile private și publice în proiecte de infrastructură, este esențial să se stabilească un mediu de reglementare care să fie în măsură să promoveze proiectele de infrastructură de înaltă calitate și să reducă riscurile pentru investitori. În special, ar trebui reduse cerințele de fonduri proprii pentru expunerile la proiecte de infrastructură, cu condiția ca acestea să respecte o serie de criterii care să le poată reduce profilul de risc și să le îmbunătățească previzibilitatea fluxurilor de numerar. Comisia ar trebui să revizuiască dispoziția privind proiectele de infrastructură de înaltă calitate pentru a evalua: impactul acesteia asupra volumului investițiilor în infrastructură realizate de instituții și calitatea investițiilor din perspectiva obiectivelor Uniunii de a evolua către o economie circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice, precum și caracterul adecvat al acesteia din punct de vedere prudențial. Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, dacă domeniul de aplicare al acestor dispoziții ar trebui extins la investițiile în infrastructură realizate de societăți.

(62)  Conform recomandărilor ABE, ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe - ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(13) și ale Băncii Centrale Europene, CPC-urilor, având în vedere modelul lor distinct de afaceri, ar trebui să li se aplice o derogare de la cerința privind indicatorul efectului de levier, deoarece ele sunt obligate să obțină o licență bancară doar pentru a obține accesul la facilități overnight ale băncilor centrale și a-și îndeplini rolul ca mijloc esențial pentru atingerea unor obiective politice și de reglementare importante în sectorul financiar.

(63)  Mai mult, expunerile depozitarilor centrali de titluri de valoare autorizați ca instituții de credit și expunerile instituțiilor de credit desemnate în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(14), cum ar fi soldurile de numerar rezultate din furnizarea de conturi de numerar participanților la un sistem de decontare a titlurilor de valoare și titularilor de conturi de titluri de valoare și acceptarea depozitelor acestora, ar trebui excluse de la aplicarea indicatorului de măsurare a expunerii totale, întrucât acestea nu creează un risc asociat folosirii excesive a efectului de levier, deoarece soldurile de numerar respective sunt folosite exclusiv în scopul decontării tranzacțiilor din sistemele de decontare a titlurilor de valoare.

(64)  Având în vedere că orientările privind fondurile proprii suplimentare menționate în Directiva 2013/36/UE reprezintă un obiectiv de capital care reflectă așteptările în materie de supraveghere, acestea nu ar trebui să facă obiectul nici al obligației, nici al interdicției de publicare impuse de autoritățile competente în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 sau al Directivei respective.

(65)  Pentru a se asigura o definire adecvată a anumitor dispoziții tehnice specifice ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și pentru a se lua în considerare eventualele evoluții ale standardelor la nivel internațional, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei: în ceea ce privește modificarea listei de produse sau servicii ale căror active și pasive pot fi considerate interdependente; în ceea ce privește modificarea listei băncilor multilaterale de dezvoltare; în ceea ce privește modificarea cerințelor de raportare a riscului de piață; și în ceea ce privește precizarea unor cerințe de lichiditate suplimentare. Înainte de adoptarea actelor respective, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(15). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(66)  Standardele tehnice ar trebui să asigure armonizarea consecventă a cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Ca organism care dispune de o expertiză foarte specializată, ABE ar trebui să primească mandatul de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică opțiuni de politică, în vederea înaintării acestora către Comisie. Ar trebui să fie elaborate standarde tehnice de reglementare în domeniile consolidării prudențiale, al fondurilor proprii, al TLAC, al tratamentului expunerilor garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile, al investiției de capital în fonduri, al calculului pierderilor în caz de nerambursare în temeiul abordării bazate pe modele interne de rating pentru riscul de credit, al riscului de piață, al expunerilor mari și al lichidității. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Comisia și ABE ar trebui să se asigure că standardele și cerințele respective pot fi aplicate de către toate instituțiile vizate într-o manieră proporțională cu natura, amploarea și complexitatea instituțiilor respective și a activităților acestora.

(67)  Pentru a facilita comparabilitatea informațiilor publicate, ar trebui să i se confere ABE mandatul de a elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească modele de publicare standardizate acoperind toate cerințele semnificative în materie de publicare a informațiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. La elaborarea acestor standarde, ABE ar trebui să ia în considerare dimensiunea și complexitatea instituțiilor, precum și natura și nivelul de risc al activităților lor. ABE ar trebui să raporteze situațiile în care proporționalitatea pachetului de raportare în scopuri de supraveghere la nivelul Uniunii ar putea fi îmbunătățită în ceea ce privește domeniul de aplicare, nivelul de detaliu sau frecvența și să formuleze cel puțin recomandări concrete de reducere a costurilor medii de asigurare a conformității pentru instituțiile mici cu 20 % sau mai mult, la modul ideal, și cu cel puțin 10 %, printr-o simplificare corespunzătoare a cerințelor. Ar trebui să i se confere ABE mandatul de a elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să însoțească raportul respectiv. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(68)  Pentru a facilita respectarea de către instituții a normelor prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE, precum și a standardelor tehnice de reglementare, a standardelor tehnice de punere în aplicare, a ghidurilor și a modelelor adoptate pentru punerea în aplicare a acestor norme, ABE ar trebui să dezvolte un instrument informatic care să ghideze instituțiile în vederea identificării dispozițiilor, standardelor, ghidurilor și modelelor relevante în funcție de dimensiunea lor și de modelul lor de afaceri.

(69)  În plus față de raportul privind posibilele reduceri ale costurilor, până la … [douăsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], ABE ar trebui – în colaborare cu toate autoritățile relevante, și anume acele autorități care sunt responsabile de supravegherea prudențială, de schemele de rezoluție și de garantare a depozitelor și, în special, cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) – să elaboreze un raport de fezabilitate privind dezvoltarea unui sistem coerent și integrat de colectare a datelor statistice, a datelor de rezoluție și a datelor prudențiale. Ținând seama de activitatea anterioară a SEBC privind colectarea integrată a datelor, raportul respectiv ar trebui să furnizeze o analiză cost-beneficiu în ceea ce privește crearea unui punct central de colectare a datelor pentru un sistem integrat de raportare a datelor în ceea ce privește datele statistice și de reglementare pentru toate instituțiile situate în Uniune. Un astfel de sistem ar trebui, printre altele, să utilizeze definiții și standarde consecvente pentru datele care urmează să fie colectate și să garanteze un schimb de informații fiabil și permanent între autoritățile competente, asigurând astfel confidențialitatea strictă a datelor colectate, o autentificare și o gestionare solide a drepturilor de acces la sistem, precum și securitatea cibernetică. Prin centralizarea și armonizarea peisajului european al raportării în acest fel, se urmărește obiectivul de a se preveni solicitarea repetată a unor date similare sau identice de către autorități diferite, reducându-se astfel în mod semnificativ eforturile administrative sau financiare, atât pentru autoritățile competente, cât și pentru instituții. Comisia, după caz și ținând seama de raportul de fezabilitate al ABE, ar trebui să transmită o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.

(70)   Autoritățile competente sau desemnate relevante ar trebui să vizeze evitarea oricărei forme de redundanță sau inconsecvență în utilizarea competențelor macroprudențiale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE. În special, autoritățile competente sau desemnate relevante ar trebui să evalueze în mod corespunzător dacă măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 124, 164 sau 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt redundante sau lipsite de coerență în raport cu alte măsuri existente sau viitoare în temeiul articolului 133 din Directiva 2013/36/UE.

(71)  Având în vedere modificările tratamentului aplicat expunerilor la CPCC-uri, în special ale tratamentului aplicat contribuțiilor instituțiilor la fondurile de garantare ale CPCC-urilor, prevăzute în prezentul regulament, ar trebui modificate în consecință dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012(16) care au fost introduse în regulamentul menționat prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și care prezintă calcularea capitalului ipotetic al CPC-urilor, care este apoi utilizat de instituții pentru a-și calcula cerințele de fonduri proprii.

(72)  Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume întărirea și rafinarea actelor juridice ale Uniunii deja existente care asigură cerințe prudențiale uniforme care se aplică instituțiilor in Uniune nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(73)  Pentru a permite cedarea ordonată a societăților holding de asigurare care nu sunt supuse supravegherii suplimentare, ar trebui aplicată o versiune modificată a dispozițiilor tranzitorii în legătură cu exceptarea de la deducerea participațiilor de capital în societăți de asigurare, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2019.

(74)  Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:

1.  Articolele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:"

„Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește reguli uniforme privind cerințele prudențiale generale pe care trebuie să le îndeplinească instituțiile, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte supravegheate în temeiul Directivei 2013/36/UE, în ceea ce privește următoarele elemente:

   (a) cerințe de fonduri proprii referitoare la elemente în întregime cuantificabile, uniforme și standardizate ale riscului de credit, ale riscului de piață, ale riscului operațional ▌, ale riscului de decontare și ale efectului de levier;
   (b) cerințe de limitare a expunerilor mari;
   (c) cerințe de lichiditate referitoare la elemente în întregime cuantificabile, uniforme și standardizate ale riscului de lichiditate;
   (d) cerințe de raportare referitoare la literele (a), (b) și (c);
   (e) cerințe referitoare la publicarea informațiilor.

Prezentul regulament stabilește reguli uniforme referitoare la cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile pe care trebuie să le îndeplinească entitățile de rezoluție care sunt instituții de importanță sistemică globală (G-SII) sau care fac parte din G-SII și filialele semnificative ale G-SII din afara UE.

Prezentul regulament nu reglementează cerințele de publicare pentru autoritățile competente în domeniul reglementării și al supravegherii prudențiale a instituțiilor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2013/36/UE.

Articolul 2

Competențe de supraveghere

   (1) Pentru asigurarea respectării prezentului regulament, autoritățile competente dețin competențele și urmează procedurile prevăzute în Directiva 2013/36/UE și în prezentul regulament.
   (2) Pentru asigurarea respectării prezentului regulament, autoritățile de rezoluție dețin competențele și urmează procedurile prevăzute în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului* și în prezentul regulament.
   (3) Pentru asigurarea respectării cerințelor privind fondurile proprii și pasivele eligibile, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție cooperează între ele.
   (4) Pentru a asigura conformitatea în cadrul competențelor lor respective, Comitetul Unic de Rezoluție, instituit prin articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului**, și Banca Centrală Europeană, în ceea ce privește aspectele legate de atribuțiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului***, asigură schimbul regulat și fiabil de informații relevante.

__________________

* Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

** Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).

*** Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).”;

"

2.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:"

„7. «organism de plasament colectiv» sau «OPC» înseamnă un OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului*, sau un fond de investiții alternative (FIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului**;

__________________

* Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

** Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).”;

"

(ii)  punctul 20 se înlocuiește cu următorul text:"

„20. «societate financiară holding» înseamnă o instituție financiară ale cărei filiale sunt în exclusivitate sau în principal instituții sau instituții financiare și care nu este o societate financiară holding mixtă; filialele unei instituții financiare sunt în principal instituții sau instituții financiare dacă cel puțin una dintre acestea este o instituție și dacă un procent mai mare de 50 % din capitalul social, activele consolidate, veniturile, personalul sau dintr-un alt indicator al instituției financiare considerat relevant de către autoritatea competentă ▌este asociat filialelor care sunt instituții sau instituții financiare;”;

"

(iii)  punctul 26 se înlocuiește cu următorul text:"

„26. «instituție financiară» înseamnă o întreprindere, alta decât o instituție sau decât un holding pur industrial, a cărei activitate principală constă în achiziționarea de participații sau în desfășurarea uneia sau mai multor activități menționate la punctele 2‑12 și la punctul 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE, inclusiv o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituție de plată, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 4 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului*, și o societate de administrare a activelor, dar cu excluderea holdingurilor de asigurare și a holdingurilor mixte de asigurare, astfel cum sunt definite la articolul 212 alineatul (1) literele (f) și, respectiv, (g) din Directiva 2009/138/CE;

______________________

* Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).”;

"

(iv)   punctul 28 se înlocuiește cu următorul text:"

„28. «instituție-mamă dintr-un stat membru» înseamnă o instituție dintr-un stat membru care are ca filială o instituție, o instituție financiară sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare sau care deține o participație într-o instituție, instituție financiară sau întreprindere prestatoare de servicii auxiliare și care nu este la rândul său o filială a unei alte instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;”;

"

(v)   se introduc următoarele puncte:"

„29a. «firmă de investiții-mamă dintr-un stat membru» înseamnă o instituție-mamă dintr-un stat membru care este o firmă de investiții;

   29b. «firmă de investiții-mamă din UE» înseamnă o instituție-mamă din UE care este o firmă de investiții;
   29c. «instituție de credit-mamă dintr-un stat membru» înseamnă o instituție-mamă dintr-un stat membru care este o instituție de credit;
   29d. «instituție de credit-mamă din UE» înseamnă o instituție-mamă din UE care este o instituție de credit;”;

"

(vi)  la punctul 39, se adaugă următorul paragraf:"

„Două sau mai multe persoane fizice sau juridice care îndeplinesc condițiile stabilite la litera (a) sau (b) ca urmare a expunerii directe la același CPC pentru activități de compensare nu sunt considerate ca formând un grup de clienți aflați în legătură;”;

"

(vii)   punctul 41 se înlocuiește cu următorul text:"

„41. «supraveghetor consolidant » înseamnă o autoritate competentă responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE;”;

"

(viii)  la punctul 71, partea introductivă de la litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) în sensul articolului 97, înseamnă suma următoarelor elemente:”;

"

(ix)  la punctul 72, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) este o piață reglementată sau o piață dintr-o țară terță considerată a fi echivalentă cu o piață reglementată în conformitate cu procedura stabilită la articolul 25 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului*;

__________________

* Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).”;

"

(x)  punctul 86 se înlocuiește cu următorul text:"

„86. «portofoliu de tranzacționare» înseamnă toate pozițiile pe instrumente financiare și pe mărfuri deținute de o instituție, fie cu intenția tranzacționării, fie cu scopul de a acoperi pozițiile deținute cu intenția tranzacționării ▌în conformitate cu articolul 104 ▌;”;

"

(xi)  punctul 91 se înlocuiește cu următorul text:"

„91. «expunere din tranzacții» înseamnă o expunere curentă incluzând o marjă de variație datorată membrului compensator, dar încă neprimită, și orice expunere viitoare potențială a unui membru compensator sau a unui client la un CPC care rezultă din contractele și tranzacțiile enumerate la articolul 301 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), precum și marja inițială;”;

"

(xii)  punctul 96 se înlocuiește cu următorul text:"

„96. «acoperire internă» înseamnă o poziție care compensează în mod semnificativ elementele de risc componente între o poziție din portofoliul de tranzacționare și una sau mai multe poziții din afara portofoliului de tranzacționare sau între două birouri de tranzacționare;”;

"

(xiii)   la punctul 127, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) instituțiile se încadrează în același sistem instituțional de protecție menționat la articolul 113 alineatul (7) sau sunt permanent afiliate unei case centrale în cadrul unei rețele;”;

"

(xiv)   punctul 128 se înlocuiește cu următorul text:"

„128. «elemente care pot fi distribuite» înseamnă cuantumul profiturilor de la sfârșitul ultimului exercițiu financiar plus eventualele profituri reportate și rezerve disponibile în acest scop înainte de distribuirile către deținătorii instrumentelor de fonduri proprii, minus pierderile reportate, profiturile care nu pot fi distribuite în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sau al actului constitutiv al instituției și eventualele sume plasate în rezerve care nu pot fi distribuite în conformitate cu dreptul intern sau statutul instituției, în fiecare caz în ceea ce privește categoria specifică de instrumente de fonduri proprii la care se referă dreptul Uniunii sau dreptul intern, actul constitutiv sau statutul instituției; profiturile, pierderile și rezervele respective fiind determinate pe baza conturilor individuale ale instituției, și nu pe baza conturilor consolidate;”;

"

(xv)  se adaugă următoarele puncte:"

„130. «autoritate de rezoluție» înseamnă o autoritate de rezoluție, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;

   131. «entitate de rezoluție» înseamnă o entitate de rezoluție, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 83a din Directiva 2014/59/UE;
   132. «grup de rezoluție» înseamnă un grup de rezoluție, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 83b din Directiva 2014/59/UE;
   133. «instituție de importanță sistemică globală» sau «G-SII» înseamnă o G-SII care a fost identificată în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/36/UE;
   134. «instituție de importanță sistemică globală din afara UE» sau «G-SII din afara UE» înseamnă un grup bancar sau o bancă de importanță sistemică globală (G‑SIB) care nu este o G-SII și care este inclus(ă) în lista G-SIB publicată de Consiliul pentru Stabilitate Financiară, astfel cum este actualizată periodic;
   135. «filială semnificativă» înseamnă o filială care îndeplinește pe bază individuală sau consolidată oricare dintre următoarele condiții:
   (a) filiala deține peste 5 % din activele ponderate la risc pe bază consolidată ale întreprinderii-mamă inițiale;
   (b) filiala generează peste 5 % din veniturile totale din exploatare ale întreprinderii-mamă inițiale;
   (c) indicatorul de măsurare a expunerii totale, menționat la articolul 429 alineatul (4) din prezentul regulament, al filialei reprezintă peste 5 % din indicatorul de măsurare a expunerii totale al întreprinderii-mamă inițiale;

în scopul de a stabili filiala semnificativă, în cazul aplicării articolului 21b alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, cele două întreprinderi-mamă din UE intermediare sunt considerate ca fiind o singură filială pe baza situației lor consolidate;

   136. «entitate G-SII» înseamnă o entitate care are personalitate juridică și care este o G-SII sau care face parte dintr-o G-SII sau dintr-o G-SII din afara UE;
   137. «instrument de recapitalizare internă» înseamnă un instrument de recapitalizare internă, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 57 din Directiva 2014/59/UE;
   138. «grup» înseamnă un grup de întreprinderi dintre care cel puțin una este o instituție și care este compus dintr-o întreprindere-mamă și filialele acesteia sau din întreprinderi care sunt legate între ele astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului*;
   139. «operațiune de finanțare prin instrumente financiare» înseamnă o tranzacție de răscumpărare, o tranzacție de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare sau mărfuri sau o tranzacție de creditare în marjă;

   140. «marjă inițială» sau «IM» înseamnă orice garanție reală, alta decât marja de variație, colectată de la o entitate sau furnizată unei entități pentru a acoperi expunerea curentă și expunerea viitoare potențială a unei tranzacții sau a unui portofoliu de tranzacții în perioada necesară pentru lichidarea tranzacțiilor respective sau pentru reacoperirea riscului de piață aferent acestora, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată de către contrapartea la tranzacție sau la portofoliul de tranzacții;
   141. «risc de piață» înseamnă riscul de pierderi rezultate din variațiile prețurilor de piață, inclusiv ale cursurilor de schimb valutar sau ale prețurilor mărfurilor;
   142. «risc valutar» înseamnă riscul de pierderi rezultate din variațiile cursurilor de schimb valutar;
   143. «risc de marfă» înseamnă riscul de pierderi rezultate din variațiile prețurilor mărfurilor;
   144. «birou de tranzacționare» înseamnă un grup de dealeri clar identificat care este creat de instituție pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziții din portofoliul de tranzacționare în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită și coerentă și care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri de gestionare a riscurilor;
   145. «instituție mică și cu un grad redus de complexitate» înseamnă o instituție care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
   (a) să nu fie o instituție mare:
   (b) valoarea totală a activelor sale pe bază individuală sau, după caz, pe bază consolidată în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE este în medie mai mică sau egală cu pragul de 5 miliarde EUR în perioada de patru ani imediat anterioară perioadei anuale curente de raportare; statele membre pot coborî pragul respectiv;
   (c) nu face obiectul unor obligații sau face obiectul unor obligații simplificate în ceea ce privește planificarea redresării și a rezoluției în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2014/59/UE;
   (d) portofoliul său de tranzacționare este clasificat ca fiind de mici dimensiuni în înțelesul articolului 94 alineatul (1);
   (e) valoarea totală a pozițiilor sale pe instrumente financiare derivate deținute cu intenția tranzacționării nu depășește 2 % din totalul activelor sale bilanțiere și extrabilanțiere și valoarea totală a pozițiilor sale globale pe instrumente financiare derivate nu depășește 5 %, ambele calculate în conformitate cu articolul 273a alineatul (3);
   (f) peste 75 % din totalul activelor și pasivelor consolidate ale instituției, cu excepția, în ambele cazuri, a expunerilor din interiorul grupului, se referă la activități cu contrapărți situate în Spațiul Economic European;
   (g) instituția nu utilizează modele interne pentru a îndeplini cerințele prudențiale în conformitate cu prezentul regulament, cu excepția filialelor care folosesc modele interne elaborate la nivel de grup, cu condiția ca grupul să fie supus cerințelor de publicare prevăzute la articolul 433a sau 433c pe bază consolidată;
   (h) instituția nu a contestat la autoritatea competentă calificarea ca instituție mică și cu un grad redus de complexitate;
   (i) autoritatea competentă nu a decis, pe baza analizei dimensiunii, a interconectării, a complexității sau a profilului de risc, că instituția nu trebuie să fie calificată ca instituție mică și cu un grad redus de complexitate;
   146. «instituție mare» înseamnă o instituție care îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:
   (a) este o G-SII;
   (b) a fost identificată ca fiind o altă instituție de importanță sistemică (O-SII) în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) și (3) din Directiva 2013/36/UE;
   (c) este, în statul membru în care este stabilită, una dintre cele mai mari trei instituții în ceea ce privește valoarea totală a activelor;
   (d) valoarea totală a activelor sale pe bază individuală sau, după caz, pe baza situației sale consolidate în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR;
   147. «filială mare» înseamnă o filială care poate fi considerată drept instituție mare;
   148. «instituție necotată» înseamnă o instituție care nu a emis titluri de valoare admise la tranzacționare pe o piață reglementată a oricărui stat membru, în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;
   149. «raport financiar» înseamnă, în sensul părții a opta, un raport financiar în înțelesul articolelor 4 și 5 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului**.

__________________

* Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

** Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat:"

„(4) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze circumstanțele în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1)▌punctul 39.

ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

"

3.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Instituțiile respectă obligațiile stabilite în părțile a doua, a treia, a patra, a șaptea, a șaptea A și a opta din prezentul regulament și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază individuală, cu excepția articolului 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament.”;

"

(b)  se introduce următorul alineat:"

„(1a) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, numai instituțiile identificate drept entități de rezoluție care sunt în același timp G-SII sau care fac parte dintr-o G‑SII și care nu au filiale respectă cerința prevăzută la articolul 92a pe bază individuală.

Filialele semnificative ale unei G-SII din afara UE ▌respectă articolul 92b pe bază individuală dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

   (a) nu sunt entități de rezoluție;
   (b) nu au filiale;
   (c) nu sunt filiale ale unei instituții-mamă din UE.”;

"

(c)   alineatele (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(3) Niciunei instituții care este fie o întreprindere-mamă, fie o filială, și niciunei instituții incluse în consolidare în temeiul articolului 18 nu i se impune să respecte obligațiile menționate în partea a opta pe bază individuală.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, instituțiile menționate la alineatul (1a) de la prezentul articol respectă articolul 437a și articolul 447 litera (h) pe bază individuală.

   (4) Instituțiile de credit și firmele de investiții care sunt autorizate să presteze serviciile și activitățile de investiții menționate la punctele 3 și 6 din secțiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE respectă obligațiile prevăzute în partea a șasea și în articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe bază individuală.

Următoarelor instituții nu li se impune să respecte articolul 413 alineatul (1) și cerințele de raportare privind lichiditatea aferente prevăzute în partea a șaptea A din prezentul regulament:

   (a) instituțiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
   (b) instituțiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 16 și cu articolul 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului*, cu condiția să nu efectueze nicio transformare semnificativă a scadenței; și
   (c) instituțiile desemnate în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, cu condiția ca:
   (i) activitățile lor să se limiteze la oferirea de servicii de tip bancar, care sunt enumerate la literele (a)-(e) din secțiunea C a anexei la respectivul regulament, depozitarilor centrali de titluri de valoare autorizați în conformitate cu articolul 16 din regulamentul respectiv; și
   (ii) să nu efectueze nicio transformare semnificativă a scadenței.

În așteptarea raportului Comisiei în conformitate cu articolul 508 alineatul (3), autoritățile competente pot excepta firmele de investiții de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în partea a șasea și în articolul 430 alineatul (1) litera (d), ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activităților acestor firme.

   (5) Firmele de investiții menționate la articolul 95 alineatul (1) și la articolul 96 alineatul (1) din prezentul regulament, instituțiile cărora autoritățile competente le-au aplicat derogarea menționată la articolul 7 alineatul (1) sau (3) din prezentul regulament și instituțiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu sunt ținute să respecte obligațiile prevăzute în partea a șaptea și cerințele de raportare privind indicatorul efectului de levier asociate prevăzute în partea a șaptea A din prezentul regulament, pe bază individuală.”;

______________________

* Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).

"

4.   Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

(b) instituția-mamă, pe bază consolidată, sau instituția-filială, pe bază subconsolidată, monitorizează și supraveghează în permanență pozițiile de lichiditate ale tuturor instituțiilor din cadrul grupului sau al subgrupului care fac obiectul derogării, monitorizează și supraveghează în permanență pozițiile de finanțare ale tuturor instituțiilor din cadrul grupului sau al subgrupului, în cazul în care cerința privind indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR) prevăzută în partea a șasea titlul IV face obiectul derogării, ▌ și asigură un nivel suficient de lichiditate și de finanțare stabilă, în cazul în care cerința privind NSFR prevăzută în partea a șasea titlul IV face obiectul derogării, pentru toate instituțiile respective;”;

"

(b)   la alineatul (3), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:"

(b) repartizarea cuantumurilor, amplasarea și proprietatea asupra activelor lichide obligatorii care trebuie deținute în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerința privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), astfel cum este prevăzută în actul delegat menționat la articolul 460 alineatul (1), face obiectul derogării, precum și repartizarea cuantumurilor și amplasarea finanțării stabile disponibile în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerința privind NSFR prevăzută în partea a șasea titlul IV face obiectul derogării;

   (c) stabilirea cuantumurilor minime ale activelor lichide care trebuie deținute de către instituțiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinței privind LCR, astfel cum este prevăzută în actul delegat menționat la articolul 460 alineatul (1), precum și stabilirea cuantumurilor minime ale finanțării stabile disponibile care trebuie deținute de către instituțiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinței privind NSFR prevăzută în partea a șasea titlul IV;;

"

(c)  se adaugă următorul alineat:"

„(6) Atunci când, în conformitate cu prezentul articol, o autoritate competentă acordă o derogare, parțial sau integral, de la aplicarea părții a șasea pentru o instituție, aceasta poate, de asemenea, să acorde o derogare de la aplicarea cerințelor de raportare privind lichiditatea aferente în temeiul articolului 430 alineatul (1) litera (d) pentru respectiva instituție.”;

"

5.  La articolul 10 alineatul (1), partea introductivă din primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Autoritățile competente pot, în conformitate cu dreptul intern, să acorde derogări parțiale sau integrale de la aplicarea cerințelor prevăzute în părțile a doua-a opta din prezentul regulament și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 în cazul uneia sau mai multor instituții de credit situate în același stat membru și afiliate în mod permanent unei case centrale care le supraveghează și care are sediul în același stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:”

"

6.  Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Instituțiile-mamă dintr-un stat membru îndeplinesc, în măsura și potrivit metodelor prevăzute la articolul 18, obligațiile prevăzute în părțile a doua, a treia, a patra, a șaptea și a șaptea A pe baza situației lor consolidate, cu excepția articolului 430 alineatul (1) litera (d). Întreprinderile-mamă și filialele acestora care intră sub incidența prezentului regulament instituie o structură organizatorică adecvată și mecanisme corespunzătoare de control intern pentru a asigura prelucrarea și transmiterea în mod corespunzător a datelor necesare pentru consolidare. În special, acestea se asigură că filialele care nu intră sub incidența prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri și mecanisme care să asigure consolidarea corespunzătoare.

   (2) Pentru a se asigura aplicarea pe bază consolidată a cerințelor din prezentul regulament, termenii «instituție», «instituție-mamă dintr-un stat membru», «instituție-mamă din UE» și «întreprindere-mamă», după caz, se referă și la:
   (a) o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă aprobată în conformitate cu articolul 21a din Directiva 2013/36/UE;
   (b) o instituție desemnată controlată de o societate financiară holding-mamă sau de o societate financiară holding mixtă-mamă, dacă aceste societăți-mamă nu fac obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE;
   (c) o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o instituție desemnată în conformitate cu articolul 21a alineatul (6) litera (d) din Directiva 2013/36/UE.

Situația consolidată a unei întreprinderi menționate la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat este situația consolidată a societății financiare holding-mamă sau a societății financiare holding mixte-mamă care nu face obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE. Situația consolidată a unei întreprinderi menționate la primul paragraf litera (c) din prezentul alineat este situația consolidată a societății financiare holding-mamă sau a societății financiare holding mixte-mamă.”;

"

(b)  alineatul (3) se elimină;

(c)  se introduce următorul alineat:"

„(3a) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, numai instituțiile-mamă identificate drept entități de rezoluție care sunt G-SII, fac parte dintr-o G-SII sau dintr-o G-SII din afara UE respectă articolul 92a din prezentul regulament pe bază consolidată, în măsura și potrivit metodelor prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament.

Numai întreprinderile-mamă din UE care sunt filiale semnificative ale unei G-SII din afara UE și care nu sunt entități de rezoluție respectă articolul 92b din prezentul regulament pe bază consolidată, în măsura și potrivit metodelor prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament. În cazul aplicării articolului 21b alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, fiecare dintre cele două întreprinderi-mamă din UE intermediare, identificate de comun acord ca fiind o filială semnificativă, respectă articolul 92b din prezentul regulament pe baza situației lor consolidate.”;

"

(d)  alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(4) Instituțiile-mamă din UE respectă partea a șasea și articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe baza situației lor consolidate ▌atunci când grupul include una sau mai multe instituții de credit sau firme de investiții care sunt autorizate să presteze serviciile și activitățile de investiții menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE. În așteptarea raportului Comisiei menționat la articolul 508 alineatul (2) din prezentul regulament, atunci când grupul cuprinde numai firme de investiții, autoritățile competente pot excepta instituțiile-mamă din UE de la obligația de a respecta partea a șasea și articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe bază consolidată, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activităților firmei de investiții.

În cazul în care s-a acordat o derogare în temeiul articolului 8 alineatele (1)-(5), instituțiile și, dacă este cazul, societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte care fac parte dintr-un subgrup de lichiditate respectă partea a șasea și articolul 430 alineatul (1) litera (d) pe bază consolidată sau pe bază subconsolidată la nivelul subgrupului de lichiditate.

   (5) În cazul în care se aplică articolul 10 din prezentul regulament, casa centrală la care se face referire la articolul respectiv respectă cerințele părților a doua-a opta din prezentul regulament și capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe baza situației consolidate a întregului compus din casa centrală și instituțiile sale afiliate.
   (6) Pe lângă cerințele de la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol și fără a aduce atingere altor dispoziții din prezentul regulament și din Directiva 2013/36/UE, atunci când se justifică în scopuri de supraveghere prin specificul riscului sau al structurii capitalului unei instituții sau atunci când statele membre adoptă legi naționale care prevăd separarea structurală a activităților în cadrul unui grup bancar, autoritățile competente pot cere unei instituții să respecte obligațiile prevăzute în părțile a doua-a opta din prezentul regulament, precum și în titlul VII din Directiva 2013/36/UE, pe bază subconsolidată.

Aplicarea abordării prevăzute la primul paragraf nu aduce atingere supravegherii efective pe bază consolidată, nu poate prezenta efecte adverse disproporționate în ceea ce privește întregul sistem financiar sau părți ale acestuia în alte state membre sau în Uniune în ansamblu și nici nu poate forma sau crea un obstacol pentru funcționarea pieței interne.”;

"

7.  Articolul 12 se elimină;

8.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 12a

Calculul consolidat pentru G-SII cu mai multe entități de rezoluție

În cazul în care cel puțin două entități G-SII care aparțin aceleiași G-SII sunt entități de rezoluție, instituția-mamă din UE a respectivei G-SII calculează cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile menționat la articolul 92a alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament. Calculul respectiv se efectuează pe baza situației consolidate a instituției-mamă din UE ca și când aceasta ar fi singura entitate a G-SII care este de rezoluției.

În cazul în care cuantumul calculat în conformitate cu primul paragraf de la prezentul articol este mai mic decât suma cuantumurilor fondurilor proprii și pasivelor eligibile menționată la articolul 92a alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament pentru toate entitățile de rezoluție care aparțin respectivei G-SII, autoritățile de rezoluție acționează în conformitate cu articolul 45d alineatul (3) și cu articolul 45h alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE.

În cazul în care cuantumul calculat în conformitate cu primul paragraf de la prezentul articol este mai mare decât suma cuantumurilor fondurilor proprii și pasivelor eligibile menționată la articolul 92a alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament pentru toate entitățile de rezoluție care aparțin respectivei G-SII, autoritățile de rezoluție pot acționa în conformitate cu articolul 45d alineatul (3) și cu articolul 45h alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE.”;

"

9.  Articolele 13 și 14 se înlocuiesc cu următorul text:"

„Articolul 13

Aplicarea cerințelor de publicare pe bază consolidată

   (1) Instituțiile-mamă din UE respectă partea a opta pe baza situației lor consolidate.

Filialele mari ale instituțiilor-mamă din UE publică informațiile specificate la articolele 437, 438, 440, 442, 450, 451, 451a ▌și 453 pe bază individuală sau, dacă este cazul, în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE, pe bază subconsolidată.

   (2) Instituțiile identificate drept entități de rezoluție care sunt G-SII sau care fac parte dintr-o G-SII respectă articolul 437a și articolul 447 litera (h) pe baza situației ▌consolidate a grupului lor de rezoluție.
   (3) Alineatul (1) primul paragraf nu se aplică instituțiilor-mamă din UE, societăților financiare holding-mamă din UE, societăților financiare holding mixte-mamă din UE sau entităților de rezoluție atunci când acestea sunt incluse în publicările echivalente efectuate pe bază consolidată furnizate de o întreprindere-mamă stabilită într-o țară terță.

Alineatul (1) al doilea paragraf se aplică filialelor întreprinderilor-mamă stabilite într-o țară terță atunci când filialele respective pot fi considerate filiale mari.

   (4) În cazul în care se aplică articolul 10, casa centrală la care se face referire la articolul menționat respectă partea a opta pe baza situației consolidate a casei centrale. Articolul 18 alineatul (1) se aplică casei centrale, iar instituțiile afiliate sunt tratate ca filiale ale casei centrale.

Articolul 14

Aplicarea cerințelor prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază consolidată

   (1) Întreprinderile-mamă și filialele lor care fac obiectul prezentului regulament trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a asigura consecvența și buna integrare a cadrului de administrare, a procedurilor și a mecanismelor impuse de dispozițiile respective, precum și posibilitatea furnizării oricăror date sau informații relevante pentru supraveghere. În special, acestea se asigură că filialele care nu fac obiectul prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri și mecanisme care să asigure respectarea dispozițiilor respective.
   (2) Instituțiile aplică o pondere de risc suplimentară în conformitate cu articolul 270a din prezentul regulament atunci când aplică articolul 92 din prezentul regulament pe bază consolidată sau subconsolidată, în cazul în care sunt încălcate cerințele stabilite la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 la nivelul unei entități stabilite într-o țară terță inclusă în consolidare în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, dacă încălcarea este semnificativă în raport cu profilul de risc general al grupului.”;

"

10.  La articolul 15 alineatul (1), partea introductivă de la primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Supraveghetorul consolidant poate acorda derogări, de la caz la caz, de la aplicarea părții a treia, a cerințelor de raportare corespunzătoare din partea a șaptea A din prezentul regulament și a titlului VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE, cu excepția articolului 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, pe bază consolidată dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:”;

"

11.  Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 16

Derogare de la aplicarea cerințelor privind indicatorul efectului de levier pe bază consolidată pentru grupurile de firme de investiții

În cazul în care toate entitățile dintr-un grup de firme de investiții, inclusiv entitatea-mamă, sunt firme de investiții care sunt scutite de la aplicarea cerințelor prevăzute în partea a șaptea pe bază individuală, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5), firma de investiții-mamă poate alege să nu aplice cerințele prevăzute în partea a șaptea și cerințele de raportare privind indicatorul efectului de levier asociate prevăzute în partea a șaptea A pe bază consolidată.”;

"

12.  Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 18

Metode de consolidare prudențială

   (1) Instituțiile, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte care sunt obligate să respecte cerințele menționate în secțiunea 1 din prezentul capitol pe baza situației lor consolidate efectuează o consolidare globală a tuturor instituțiilor și instituțiilor financiare care sunt filialele lor. Alineatele (3)-(6) și alineatul (9) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care se aplică partea a șasea și articolul 430 alineatul (1) litera (d) pe baza situației consolidate a unei instituții, a unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte sau pe baza situației subconsolidate a unui subgrup de lichiditate, astfel cum este prevăzut la articolele 8 și 10.

În sensul articolului 11 alineatul (3a), instituțiile care sunt obligate să respecte cerințele menționate la articolul 92a sau 92b pe bază consolidată efectuează o consolidare globală a tuturor instituțiilor și instituțiilor financiare care sunt filialele lor în cadrul grupurilor relevante de rezoluție.

   (2) Întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare se includ în consolidare în cazurile și potrivit metodelor prevăzute la prezentul articol.
   (3) În cazul întreprinderilor care au legături în înțelesul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE, autoritățile competente stabilesc sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea.
   (4) Supraveghetorul consolidant solicită consolidarea prin metoda consolidării proporționale, în conformitate cu cota de capital deținută aferentă participațiilor deținute în instituții și în instituțiile financiare administrate de o întreprindere inclusă în consolidare împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu sunt incluse în consolidare, în cazul în care răspunderea respectivelor întreprinderi se limitează la cota-parte de capital pe care o dețin.
   (5) În cazul participațiilor sau al legăturilor de capital, altele decât cele menționate la alineatele (1) și (4), autoritățile competente stabilesc dacă și sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea. În special, autoritățile competente pot permite sau impune folosirea metodei punerii în echivalență. Cu toate acestea, metoda respectivă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.
   (6) Autoritățile competente stabilesc dacă și sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea în următoarele cazuri:
   (a) în cazul în care, în opinia autorităților competente, o instituție exercită o influență semnificativă asupra uneia sau mai multor instituții sau instituții financiare, fără a deține însă o participație în aceste instituții sau fără a avea alte legături de capital cu acestea și
   (b) în cazul în care două sau mai multe instituții sau instituții financiare se află sub o conducere unică, fără ca acest lucru să se facă în baza unui contract, a unor clauze ale memorandumurilor acestora sau a unor clauze statutare.

În special, autoritățile competente pot permite ▌sau impune folosirea ▌metodei prevăzute la articolul 22 alineatele (7), (8) și (9) din Directiva 2013/34/UE. Cu toate acestea, metoda respectivă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.

   (7) În cazul în care o instituție are o filială care este o întreprindere, alta decât o instituție, o instituție financiară sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare sau în cazul în care deține o participație într-o astfel de întreprindere, instituția în cauză aplică filialei sau participației respective metoda punerii în echivalență. Cu toate acestea, metoda respectivă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.

Prin derogare de la primul paragraf, autoritățile competente pot permite sau impune instituțiilor să aplice o metodă diferită acestor filiale sau participații, inclusiv metoda impusă de cadrul contabil aplicabil, în cazul în care:

   (a) instituția nu aplică deja metoda punerii în echivalență la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare];
   (b) aplicarea metodei punerii în echivalență ar constitui un efort excesiv sau metoda punerii în echivalență nu reflectă în mod corespunzător riscurile pe care întreprinderea menționată la primul paragraf le prezintă pentru instituție și
   (c) metoda aplicată nu duce la consolidarea integrală sau proporțională a întreprinderii respective.
   (8) Autoritățile competente pot solicita consolidarea integrală sau proporțională a unei filiale sau a unei întreprinderi în care o instituție deține o participație, în cazul în care filiala sau întreprinderea respectivă nu este o instituție, o instituție financiară sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare și în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
   (a) întreprinderea nu este o întreprindere de asigurare, o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, un holding de asigurare sau o întreprindere exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE în conformitate cu articolul 4 din directiva menționată;
   (b) există un risc substanțial ca instituția să decidă să ofere sprijin financiar pentru această întreprindere în condiții de criză, în absența unor obligații contractuale de a oferi un astfel de sprijin sau în plus față de acestea.
   (9) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condițiile conform cărora se efectuează consolidarea în cazurile menționate la alineatele (3)-(6) și la alineatul (8).

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2020.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

"

13.  Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 22

Subconsolidarea în cazul entităților din țări terțe

   (1) Instituțiile filiale aplică cerințele prevăzute la articolele 89, 90 și 91 și în părțile a treia, a patra și a șaptea și cerințele de raportare asociate prevăzute în partea a șaptea A pe baza situației lor subconsolidate în cazul în care respectivele instituții au drept filială într-o țară terță o instituție sau o instituție financiară sau dețin o participație într-o astfel de întreprindere.
   (2) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, instituțiile filiale pot alege să nu aplice cerințele prevăzute la articolele 89, 90 și 91 și în părțile a treia, a patra și a șaptea și cerințele de raportare asociate prevăzute în partea a șaptea A pe baza situației lor subconsolidate, în cazul în care activele și elementele extrabilanțiere totale ale filialelor și participațiilor lor din țările terțe reprezintă mai puțin de 10 % din cuantumul total al activelor și elementelor extrabilanțiere ale instituției filiale.”;

"

14.  Titlul părții a doua se înlocuiește cu următorul titlu:"

„FONDURI PROPRII ȘI PASIVE ELIGIBILE”;

"

15.   La articolul 26, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Autoritățile competente evaluează dacă emisiunile de instrumente de capital îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29. Instituțiile clasifică emisiunile de instrumente de capital drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază numai după acordarea aprobării de către autoritățile competente.

Prin derogare de la primul paragraf, instituțiile pot clasifica drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază emisiunile ulterioare ale unui tip de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru care au primit deja aprobarea respectivă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții :

   (a) dispozițiile care reglementează emisiunile ulterioare sunt în esență identice cu dispozițiile care reglementează emisiunile pentru care instituțiile au primit deja aprobarea;
   (b) instituțiile au notificat autorităților competente emisiunile ulterioare respective cu suficient timp înainte de clasificarea lor ca instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Autoritățile competente consultă ABE înainte de a acorda aprobarea ca noi tipuri de instrumente de capital să fie clasificate drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază. Autoritățile competente țin seama în mod corespunzător de avizul ABE și, în cazul în care decid să se abată de la acesta, se adresează în scris ABE în termen de trei luni de la data primirii avizului ABE, menționând motivele abaterii de la acesta. Prezentul paragraf nu se aplică instrumentelor de capital menționate la articolul 31.

Pe baza informațiilor culese de la autoritățile competente, ABE elaborează, menține și publică o listă a tuturor tipurilor de instrumente de capital din fiecare stat membru care pot fi considerate instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază. În conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE poate culege orice informații în legătură cu instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază pe care le consideră necesare pentru a stabili conformitatea cu criteriile prevăzute la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29 din prezentul regulament și pentru menținerea și actualizarea listei menționate la prezentul paragraf.

Ca urmare a procesului de revizuire prevăzut la articolul 80 și atunci când există dovezi suficiente că instrumentele de capital relevante nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29, ABE poate decide să nu adauge instrumentele respective în lista menționată la al patrulea paragraf sau, după caz, să le elimine din lista respectivă. ABE face un anunț în acest sens, care se referă totodată la poziția autorității competente relevante în această chestiune. Prezentul paragraf nu se aplică instrumentelor de capital menționate la articolul 31.”;

"

16.   Articolul 28 se modifică după cum urmează:

(a)   alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)   litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) instrumentele sunt plătite integral, iar achiziționarea dreptului de proprietate asupra acestora nu este finanțată în mod direct sau indirect de instituție;”;

"

(ii)   se adaugă paragraful următor:"

„În sensul primului paragraf litera (b), doar partea unui instrument de capital care a fost plătită integral este eligibilă pentru a fi considerată instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază.”;

"

(b)   la alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:"

„Condiția prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (h) punctul (v) este considerată îndeplinită în pofida faptului că o filială face obiectul unui acord privind transferul profitului și al pierderilor cu întreprinderea-mamă, conform căruia filiala este obligată să transfere, ca urmare a întocmirii situațiilor sale financiare anuale, rezultatul său anual către întreprinderea-mamă, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

   (a) întreprinderea-mamă deține 90 % sau mai mult din drepturile de vot și din capitalul filialei;
   (b) întreprinderea-mamă și filiala sunt situate în același stat membru;
   (c) acordul a fost încheiat în scopuri de impozitare legitime;
   (d) la întocmirea situației financiare anuale, filiala are libertatea de a reduce valoarea distribuirilor prin alocarea tuturor profiturilor sale sau a unei părți a acestora către rezervele proprii sau către fondurile sale pentru riscuri bancare generale înainte de efectuarea oricărei plăți către întreprinderea sa mamă;
   (e) întreprinderea-mamă este obligată, în temeiul acordului, să despăgubească integral filiala pentru toate pierderile acesteia din urmă;
   (f) acordul face obiectul unei perioade de preaviz conform căreia acordul poate fi reziliat numai până la sfârșitul unui exercițiu financiar, rezilierea intrând în vigoare cel mai devreme la începutul exercițiului financiar următor, neafectând obligația întreprinderii-mamă de a despăgubi integral filiala pentru toate pierderile suferite pe parcursul exercițiului financiar curent.

În cazul în care o instituție a încheiat un acord privind transferul profitului și al pierderilor, aceasta informează autoritatea competentă fără întârziere și transmite acesteia din urmă o copie a acordului. De asemenea, instituția informează autoritatea competentă fără întârziere cu privire la orice modificare adusă acordului privind transferul profitului și al pierderilor și la rezilierea acestuia. O instituție nu încheie mai mult de un acord privind transferul profitului și al pierderilor.”;

"

17.  La articolul 33 alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) câștigurile și pierderile din evaluarea la valoarea justă a datoriilor provenite din instrumente financiare derivate ale instituției, care rezultă din modificarea propriului risc de credit al instituției.”;

"

18.  Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)   alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)   litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) imobilizările necorporale, cu excepția programelor informatice evaluate în mod prudent a căror valoare nu este afectată în mod negativ de rezoluția, de insolvența sau de lichidarea instituției;”;

"

(ii)   se adaugă următoarea literă:"

„(n) pentru un angajament de valoare minimă menționat la articolul 132c alineatul (2), orice cuantum cu care valoarea de piață curentă a unităților sau acțiunilor deținute în OPC-uri care constituie suportul angajamentului de valoare minimă este inferioară valorii actuale a angajamentului de valoare minimă și pentru care instituția nu a recunoscut deja o reducere a elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază.”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat:"

„(4) „ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica aplicarea deducerilor menționate la alineatul (1) litera (b), inclusiv importanța efectelor negative asupra valorii care nu generează preocupări de natură prudențială.

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

"

19.  La articolul 37, se adaugă următoarea literă:"

„(c) cuantumul care trebuie dedus se reduce cu cuantumul aferent reevaluării contabile a imobilizărilor necorporale ale filialelor în urma consolidării filialelor, care pot fi atribuite altor persoane decât întreprinderile incluse în consolidare în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2.”;

"

20.  La articolul 39 alineatul (2) primul paragraf, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Creanțele privind impozitul amânat care nu se bazează pe profitabilitatea viitoare se limitează la creanțele privind impozitul amânat care au fost create înainte de 23 noiembrie 2016 și care rezultă din diferențe temporare, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:”;

"

21.  La articolul 45, litera (a) punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) data scadenței poziției scurte este aceeași cu data scadenței ▌ poziției lungi ori survine după această dată sau scadența reziduală a poziției scurte este de cel puțin un an;”;

"

22.  Articolul 49 se modifică după cum urmează:▌

(a)  la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

„Prezentul alineat nu se aplică la calcularea fondurilor proprii în scopul cerințelor prevăzute la articolele 92a și 92b, care se calculează în conformitate cu cadrul de deducere prevăzut la articolul 72e alineatul (4).”;

"

(b)  alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)  la litera (a) punctul (iv), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„Bilanțul consolidat sau calculul valorilor agregate extinse sunt prezentate autorităților competente cu o frecvență stabilită în standardele tehnice de punere în aplicare menționate la articolul 430 alineatul (7);”;

"

(ii)  la litera (a) punctul (v), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„(v)  instituțiile incluse într-un sistem instituțional de protecție îndeplinesc împreună, pe bază consolidată sau pe bază agregată extinsă, cerințele prevăzute la articolul 92 și efectuează raportarea respectării respectivelor cerințe în conformitate cu articolul 430.”;

"

23.  Articolul 52 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) instrumentele sunt emise direct de o instituție și plătite integral”;

"

(b)   la litera (b), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) instrumentele nu sunt deținute de:”;

"

(c)   litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) achiziționarea dreptului de proprietate asupra instrumentelor nu este finanțată în mod direct sau indirect de instituție;”;

"

(d)   litera (h) se înlocuiește cu următorul text:"

„(h) în cazul în care instrumentele includ una sau mai multe opțiuni de răscumpărare anticipată, inclusiv opțiuni call, opțiunile se exercită la discreția exclusivă a emitentului;”;

"

(e)   litera (j) se înlocuiește cu următorul text:"

„(j) dispozițiile care reglementează instrumentele nu indică în mod explicit sau implicit că opțiunea call ar fi exercitată sau că instrumentele ar fi răscumpărate sau rambursate, după caz, de către instituție în alte cazuri decât insolvența sau lichidarea instituției, iar instituția nu face nicio altă mențiune în acest sens;”;

"

(f)  litera (p) se înlocuiește cu următorul text:"

„(p) în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, legislația sau dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorității de rezoluție de a exercita competențele de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și nu a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, legislația sau dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorității relevante din țara terță, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;”;

"

(g)  ▌ se adaugă următoarele litere ▌ :"

„(q) în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, instrumentele pot fi emise în temeiul legislației unei țări terțe sau pot face în alt mod obiectul legislației unei țări terțe numai dacă, în temeiul legislației respective, exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă este efectivă și executorie în baza dispozițiilor statutare sau a dispozițiilor contractuale cu caracter executoriu din punct de vedere juridic care recunosc rezoluția sau alte acțiuni de reducere a valorii contabile sau de conversie;

   (r) instrumentele nu fac obiectul ▌ unor acorduri de compensare sau de compensare reciprocă ▌ care le-ar afecta capacitatea de a absorbi pierderile.”;

"

(h)   se adaugă următorul paragraf:"

„În sensul literei (a) de la primul paragraf, doar partea unui instrument de capital care a fost plătită integral este eligibilă pentru a fi considerată instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.”;

"

24.   La articolul 54 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:"

„(e) în cazul în care instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar au fost emise de o întreprindere filială stabilită într-o țară terță, pragul de 5,125 % sau mai mare menționat la litera (a) se calculează în conformitate cu dreptul intern al țării terțe respective sau cu dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele, cu condiția ca autoritatea competentă, după consultarea ABE, să se asigure că dispozițiile în cauză sunt cel puțin echivalente cu cerințele prevăzute la prezentul articol.”;

"

25.  La articolul 59, litera (a) punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) data scadenței poziției scurte este aceeași cu data scadenței poziției lungi ori survine după această dată sau scadența reziduală a poziției scurte este de cel puțin un an;”;

"

26.  La articolul 62, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) instrumente de capital ▌ , dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 63 și în măsura specificată la articolul 64;”;

"

27.  Articolul 63 se modifică după cum urmează:

(a)  partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Instrumentele de capital sunt considerate instrumente de fonduri proprii de nivel 2 dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:”;

"

(b)   litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) instrumentele sunt emise direct ▌ de o instituție și plătite integral;”;

"

(c)   la litera (b), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) instrumentele nu sunt deținute de:”;

"

(d)   literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(c) achiziționarea dreptului de proprietate asupra instrumentelor nu este finanțată în mod direct sau indirect de instituție;

   (d) creanța asupra principalului instrumentelor, în temeiul dispozițiilor care reglementează instrumentele este de rang inferior oricărei creanțe din instrumente de pasive eligibile;;

"

(e)   la litera (e), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) instrumentele nu sunt garantate sau nu fac obiectul unei garanții care crește rangul de prioritate al creanțelor, de niciuna dintre următoarele:”;

"

(f)   literele (f)-(n) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(f) instrumentele nu fac obiectul niciunui acord care crește rangul de prioritate al creanțelor în temeiul instrumentelor;

   (g) instrumentele au o scadență inițială de cel puțin cinci ani;
   (h) dispozițiile care reglementează instrumentele nu includ niciun stimulent pentru ca valoarea principalului acestora să fie răscumpărată sau, după caz, rambursată de către instituție înainte de scadență;
   (i) în cazul în care instrumentele includ una sau mai multe opțiuni de rambursare anticipată, inclusiv opțiuni call, opțiunile se exercită la discreția exclusivă a emitentului;
   (j) opțiunile call pot fi exercitate, instrumentele pot face obiectul răscumpărării sau rambursării anticipate numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 77 și nu mai devreme de cinci ani de la data emiterii, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile de la articolul 78 alineatul (4);
   (k) dispozițiile care reglementează instrumentele nu indică în mod explicit sau implicit că opțiunea call ar fi exercitată sau că instrumentele ar face obiectul răscumpărării sau rambursării anticipate, după caz, de către instituție în alte cazuri decât insolvența sau lichidarea instituției, iar instituția nu face nicio altă mențiune în acest sens;
   (l) dispozițiile care reglementează instrumentele nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoare plăți programate ale dobânzii sau principalului, decât în caz de insolvență sau de lichidare a instituției;
   (m) nivelul plăților de dobânzi sau dividende, după caz, aferente instrumentelor nu va fi modificat pe baza calității creditului instituției sau al întreprinderii-mamă a acesteia;
   (n) în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, legislația sau dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorității de rezoluție de a exercita competențele de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și nu a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, legislația sau dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorității relevante din țara terță, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;”;

"

(g)  se adaugă următoarele litere:"

„(o) în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, instrumentele pot fi emise în temeiul legislației unei țări terțe sau pot face în alt mod obiectul legislației unei țări terțe numai dacă, în temeiul legislației respective, exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă este efectivă și executorie în baza dispozițiilor statutare sau a dispozițiilor contractuale cu caracter executoriu din punct de vedere juridic care recunosc rezoluția sau alte acțiuni de reducere a valorii contabile sau de conversie;

   (p) instrumentele nu fac obiectul ▌ unor acorduri de compensare sau de compensare reciprocă ▌ care le-ar afecta capacitatea de a absorbi pierderile.”;

"

(h)   se adaugă următorul alineat:"

„În sensul primului alineat litera (a) , doar partea instrumentului de capital care a fost plătită integral este eligibilă pentru a fi considerată instrument de fonduri proprii de nivel 2.”;

"

28.  Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 64

Amortizarea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2

   (1) Cuantumul total al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 cu o scadență reziduală mai mare de cinci ani sunt considerate elemente de fonduri proprii de nivel 2.
   (2) Măsura în care instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 sunt considerate elemente de fonduri proprii de nivel 2 pe parcursul ultimilor cinci ani dinaintea scadenței respectivelor instrumente se calculează înmulțind rezultatul calculului menționat la litera (a) cu cuantumul menționat la litera (b), după cum urmează:
   (a) valoarea contabilă a instrumentelor ▌ în prima zi din ultima perioadă de cinci ani dinaintea scadenței contractuale a acestora, împărțită la numărul de zile din perioada respectivă;
   (b) numărul de zile rămase până la scadența contractuală a instrumentelor ▌.”;

"

29.  La articolul 66, se adaugă următoarea literă:"

(e) cuantumul elementelor care trebuie deduse din elementele de pasive eligibile în temeiul articolului 72e, care depășește elementele de pasive eligibile ale instituției.”;

"

30.  La articolul 69, litera (a) punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) data scadenței poziției scurte este aceeași cu data scadenței poziției lungi ori survine după această dată sau scadența reziduală a poziției scurte este de cel puțin un an;”;

"

31.  După articolul 72 se introduce următorul capitol:"

CAPITOLUL 5a

Pasive eligibile

Secțiunea 1

Elemente și instrumente de pasive eligibile

Articolul 72a

Elemente de pasive eligibile

   (1) Elementele de pasive eligibile, cu excepția cazului în care aparțin uneia dintre categoriile de pasive excluse prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și în măsura specificată la articolul 72c, constau în:
   (a) instrumente de pasive eligibile în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 72b, în măsura în care nu pot fi considerate elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elemente de fonduri proprii de nivel 2;
   (b) instrumente de fonduri proprii de nivel 2 cu o scadență reziduală de cel puțin un an, în măsura în care nu pot fi considerate elemente de fonduri proprii de nivel 2 în conformitate cu articolul 64.
   (2) Următoarele pasive sunt excluse din elementele de pasive eligibile:
   (a) depozitele acoperite;
   (b) depozitele la vedere și depozitele pe termen scurt cu o scadență inițială mai mică de un an;
   (c) partea din depozitele eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii care depășește nivelul de acoperire menționat la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului*;
   (d) depozitele care ar fi depozite eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii dacă nu au fost constituite prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii ale instituțiilor stabilite în Uniune;
   (e) datoriile garantate, inclusiv obligațiunile garantate și pasivele sub formă de instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire și care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate, cu condiția ca toate activele garantate asociate unui portofoliu de acoperire a obligațiunilor garantate să rămână neafectate, separate și cu fonduri suficiente și excluzând orice parte a unei datorii garantate sau a unei datorii acoperite prin garanții reale care depășește valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale care o acoperă;
   (f) orice datorie care rezultă din deținerea de active ale clienților sau de bani ai clienților, inclusiv active ale clienților sau bani ai clienților deținuți în numele organismelor de plasament colectiv, cu condiția ca un astfel de client să fie protejat în temeiul legislației aplicabile în materie de insolvență;
   (g) orice datorie care rezultă din existența unei relații fiduciare între entitatea de rezoluție sau oricare dintre filialele acesteia (în calitate de fiduciar) și o altă persoană (în calitate de beneficiar), cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în temeiul legislației aplicabile în materie de insolvență sau în materie civilă;
   (h) datoriile față de instituții, excluzând datoriile față de entitățile care fac parte din același grup, cu o scadență inițială mai mică de șapte zile;
   (i) datoriile cu o scadență reziduală mai mică de șapte zile, față de:
   (i) sisteme sau operatori de sisteme desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului**;
   (ii) participanți la un anumit sistem, desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE, și datorii care rezultă din participarea la un astfel de sistem; sau
   (iii) CPC-uri din țări terțe, recunoscute în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
   (j) o datorie față de:
   (i) un angajat ▌ , în ceea ce privește salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă și cu excepția componentei variabile a remunerației personalului cu competențe pentru asumarea de riscuri substanțiale, astfel cum este menționat la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE;
   (ii) un creditor comercial ▌ , atunci când datoria rezultă din furnizarea către instituție sau către întreprinderea-mamă de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfășurarea zilnică a activităților instituției sau ale întreprinderii-mamă, inclusiv servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru;
   (iii) autorități fiscale și de asigurări sociale, cu condiția ca datoriile respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legislației aplicabile;
   (iv) scheme de garantare a depozitelor ▌ , atunci când datoria rezultă din contribuțiile datorate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE;
   (k) datorii care provin din instrumente financiare derivate;
   (l) datorii care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate.

În sensul primului paragraf litera (l) , instrumentele de datorie conținând opțiuni de răscumpărare anticipată care se exercită la discreția emitentului sau a deținătorului, precum și instrumentele de datorie cu dobânzi variabile derivate dintr-o rată de referință utilizată la scară largă, cum ar fi Euribor sau Libor, nu sunt considerate doar pe baza acestor caracteristici ca fiind instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate.

Articolul 72b

Instrumente de pasive eligibile

   (1) Datoriile sunt considerate instrumente de pasive eligibile ▌ dacă respectă condițiile prevăzute la prezentul articol și numai în măsura în care se specifică la prezentul articol.
   (2) Datoriile sunt considerate instrumente de pasive eligibile dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
   (a) datoriile sunt emise direct sau, după caz, obținute direct de o instituție și sunt plătite integral;
   (b) datoriile nu sunt deținute:
   (i) de către instituție sau de către o entitate inclusă în același grup de rezoluție;
   (ii) de către o întreprindere în care instituția deține o participație directă sau indirectă ce constă în deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;
   (c) achiziționarea dreptului de proprietate asupra datoriilor nu este finanțată în mod direct sau indirect de entitatea de rezoluție;
   (d) creanța asupra principalului datoriilor, în temeiul dispozițiilor care reglementează instrumentele, este în întregime subordonată creanțelor care decurg din pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2); această cerință de subordonare este considerată a fi îndeplinită în oricare dintre următoarele situații:
   (i) în dispozițiile contractuale care reglementează datoriile se precizează că, în eventualitatea unor proceduri obișnuite de insolvență, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 47 din Directiva 2014/59/UE, creanța asupra principalului instrumentelor este de rang inferior creanțelor provenite din oricare dintre pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2) din prezentul regulament;
   (ii) în legislația aplicabilă ▌ se precizează că, în eventualitatea unor proceduri obișnuite de insolvență, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 47 din Directiva 2014/59/UE, creanța asupra principalului instrumentelor este de rang inferior creanțelor provenite din oricare dintre pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2) din prezentul regulament;
   (iii) instrumentele sunt emise de o entitate de rezoluție în al cărei bilanț nu figurează pasive excluse, astfel cum sunt menționate la articolul 72a alineatul (2) din prezentul regulament, care sunt de rang egal sau inferior instrumentelor de pasive eligibile;
   (e) datoriile nu sunt garantate și nici nu fac obiectul unei garanții sau al unui alt acord care sporește rangul de prioritate la plată al creanței, de niciuna dintre următoarele:
   (i) instituția sau filialele sale;
   (ii) întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;
   (iii) orice întreprindere care are legături strânse cu entitățile menționate la punctele (i) și (ii);
   (f) datoriile nu fac obiectul unor ▌ acorduri de compensare sau de compensare reciprocă ▌ care le-ar afecta capacitatea de a absorbi pierderile în caz de rezoluție;
   (g) dispozițiile care reglementează datoriile nu includ niciun stimulent pentru exercitarea unei opțiuni call sau răscumpărarea înainte de scadență sau, după caz, rambursarea anticipată a principalului acestora de către instituție, cu excepția cazurilor menționate la articolul 72c alineatul (3);
   (h) datoriile nu sunt răscumpărabile de către deținătorii instrumentelor înainte de scadență, cu excepția cazurilor menționate la articolul 72c alineatul (2);
   (i) sub rezerva articolului 72c alineatele (3) și (4), în cazul în care datoriile includ una sau mai multe ▌ opțiuni de rambursare anticipată, inclusiv opțiuni call, opțiunile se exercită la discreția exclusivă a emitentului, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 72c alineatul (2);
   (j) opțiunile call pot fi exercitate și datoriile pot face obiectul unei răscumpărări sau rambursări anticipate numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 77 și 78a;
   (k) dispozițiile care reglementează datoriile nu indică în mod explicit sau implicit că opțiunile call ar ▌ fi exercitate sau datoriile ar face obiectul răscumpărării sau rambursării anticipate, după caz, de către entitatea de rezoluție în alte cazuri decât insolvența sau lichidarea instituției, iar instituția nu face nicio altă mențiune în acest sens;
   (l) dispozițiile care reglementează datoriile nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoarele plăți programate ale dobânzii sau principalului, decât în caz de insolvență sau de lichidare a entității de rezoluție;
   (m) nivelul plăților de dobânzi sau dividende, după caz, aferente datoriilor nu este ▌ modificat pe baza calității creditului entității de rezoluție sau a întreprinderii-mamă a acesteia;
   (n) în cazul instrumentelor emise după... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], documentația contractuală relevantă și, dacă este cazul, prospectul referitor la emisiune fac trimitere în mod explicit la posibila exercitare a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie în conformitate cu articolul 48 din Directiva 2014/59/UE. ▌

În sensul primului paragraf litera (a) , doar părțile datoriilor care au fost plătite integral sunt eligibile să fie considerate instrumente de pasive eligibile.

În sensul primului paragraf litera (d) de la prezentul articol, în cazul în care o parte din pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2) sunt subordonate creanțelor negarantate obișnuite în temeiul dreptului intern în materie de insolvență, printre altele, ca urmare a faptului că sunt deținute de un creditor care are relații strânse cu debitorul, întrucât creditorul este sau a fost acționar, se află într-o relație de control sau de grup, este membru al organului de conducere sau în legătură cu oricare dintre persoanele respective, subordonarea nu se evaluează prin raportare la creanțele care rezultă din aceste pasive excluse.

   (3) În plus față de datoriile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluție poate permite ca datoriile fie considerate drept instrumente de pasive eligibile până la un cuantum total care nu depășește 3,5 % din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) și (4), cu condiția ca:
   (a) toate condițiile prevăzute la alineatul (2), cu excepția condiției prevăzute la alineatul (2) primul paragraf litera (d), să fie îndeplinite;
   (b) datoriile să fie de rang egal cu pasivele excluse de cel mai mic rang menționate la articolul 72a alineatul (2), cu excepția pasivelor excluse care sunt subordonate creanțelor negarantate obișnuite în temeiul legislației naționale în materie de insolvență, menționate la alineatul (2) al treilea paragraf de la prezentul articol; și
   (c) includerea datoriilor respective în elementele de pasive eligibile să nu dea naștere la riscuri semnificative de contestații în justiție soluționate favorabil sau de cereri de despăgubire valabile, în conformitate cu evaluarea autorității de rezoluție în raport cu principiile menționate la articolul 34 alineatul (1) litera (g) și la articolul 75 din Directiva 2014/59/UE.

   (4) Autoritatea de rezoluție poate permite ca datoriile fie considerate instrumente de pasive eligibile în plus față de datoriile menționate la alineatul (2), cu condiția ca:
   (a) ▌instituția să nu aibă permisiunea de a include în elementele de pasive eligibile datoriile menționate la ▌alineatul (3) ▌;
   (b) toate condițiile prevăzute la alineatul (2), cu excepția condiției prevăzute la alineatul (2) primul paragraf litera (d), să fie îndeplinite;
   (c) datoriile să fie de rang egal sau superior față de pasivele excluse de cel mai mic rang menționate la articolul 72a alineatul (2), cu excepția pasivelor excluse subordonate creanțelor negarantate obișnuite în temeiul dreptului intern în materie de insolvență, menționate la alineatul (2) al treilea paragraf de la prezentul articol;
   (d) în bilanțul instituției, cuantumul pasivelor excluse menționate la articolul 72a alineatul (2) care sunt de rang egal sau mai mic decât datoriile respective în caz de insolvență să nu depășească 5 % din cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile ale instituției;
   (e) includerea datoriilor respective în elementele de pasive eligibile nu dea naștere la un risc semnificativ de contestație în justiție soluționat favorabil sau de cereri de despăgubire valabile, în conformitate cu evaluarea autorității de rezoluție în raport cu principiile menționate la articolul 34 alineatul (1) litera (g) și la ▌articolul 75 din Directiva 2014/59/UE.
   (5) Autoritatea de rezoluție poate permite unei instituții ▌ să includă ▌ datoriile menționate la alineatul (3) sau (4) doar ca elemente de pasive eligibile.

   (6) ▌ Autoritatea de rezoluție consultă autoritatea competentă atunci când examinează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol.
   (7) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
   (a) natura și formele aplicabile ale finanțării indirecte a instrumentelor de pasive eligibile;
   (b) forma și natura stimulentelor pentru răscumpărare în sensul condiției prevăzute la alineatul (2) primul paragraf litera (g) de la prezentul articol și la articolul 72c alineatul (3).

Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare sunt pe deplin aliniate la actul delegat menționat la articolul 28 alineatul (5) litera (a) și la articolul 52 alineatul (2) litera (a).

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 72c

Amortizarea instrumentelor de pasive eligibile

   (1) Instrumentele de pasive eligibile cu o scadență reziduală de cel puțin un an sunt considerate în întregime drept elemente de pasive eligibile.

Instrumentele de pasive eligibile cu o scadență reziduală mai mică de un an nu pot fi considerate elemente de pasive eligibile.

   (2) În sensul alineatului (1), în cazul în care un instrument de pasive eligibile include o opțiune de răscumpărare de către titular care poate fi exercitată înainte de scadența stabilită inițial a instrumentului, scadența instrumentului este definită ca fiind cea mai apropiată dată posibilă la care titularul poate exercita opțiunea de răscumpărare și poate solicita răscumpărarea sau rambursarea instrumentului.
   (3) În sensul alineatului (1), în cazul în care un instrument de pasive eligibile include un stimulent pentru emitent de a exercita opțiunea call sau de a rambursa sau răscumpăra instrumentul înainte de scadența stabilită inițial a acestuia, scadența instrumentului este definită ca fiind cea mai apropiată dată posibilă la care emitentul poate exercita opțiunea respectivă și poate solicita răscumpărarea sau rambursarea în cazul instrumentului respectiv.
   (4) În sensul alineatului (1), în cazul în care un instrument de pasive eligibile include opțiuni de răscumpărare anticipată care pot fi exercitate la discreția exclusivă a emitentului înainte de scadența stabilită inițial a instrumentului, însă dispozițiile care reglementează instrumentul nu includ niciun stimulent pentru exercitarea opțiunii call sau pentru răscumpărarea sau rambursarea înainte de scadență a instrumentului și nu includ nicio opțiune de răscumpărare sau rambursare la discreția deținătorilor, scadența instrumentului se definește ca fiind scadența stabilită inițial.

Articolul 72d

Consecințe ale încetării îndeplinirii condițiilor de eligibilitate

Dacă, în cazul unui instrument de pasive eligibile, condițiile aplicabile prevăzute la articolul 72b încetează să mai fie îndeplinite, datoriile încetează imediat să fie considerate instrumente de pasive eligibile.

Datoriile menționate la articolul 72b alineatul (2) pot continua să fie considerate instrumente de pasive eligibile atât timp cât acestea sunt considerate instrumente de pasive eligibile în temeiul articolului 72b alineatul (3) sau (4).

Secțiunea 2

Deduceri din elementele de pasive eligibile

Articolul 72e

Deduceri din elementele de pasive eligibile

   (1) Instituțiile care fac obiectul articolului 92a deduc din elementele de pasive eligibile:
   (a) deținerile directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente proprii de pasive eligibile, inclusiv datorii proprii pe care instituția ar putea fi obligată să le achiziționeze ca rezultat al unor obligații contractuale existente;
   (b) deținerile directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de pasive eligibile ale entităților G-SII cu care instituția înregistrează dețineri reciproce care, în opinia autorității competente, au fost concepute pentru a spori în mod artificial capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a entității de rezoluție;
   (c) cuantumul aplicabil determinat în conformitate cu articolul 72i al deținerilor directe, indirecte și sintetice de instrumente de pasive eligibile ale entităților G‑SII, în cazul în care instituția nu deține o investiție semnificativă în aceste entități;
   (d) deținerile directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de pasive eligibile ale entităților G-SII, în cazul în care instituția deține o investiție semnificativă în aceste entități, cu excepția pozițiilor aferente angajamentelor de preluare fermă deținute pe o perioadă de cel mult cinci zile lucrătoare.
   (2) În sensul prezentei secțiuni, toate instrumentele de rang egal cu instrumentele de pasive eligibile sunt tratate drept instrumente de pasive eligibile, cu excepția instrumentelor cu rang egal cu instrumentele recunoscute drept pasive eligibile în temeiul articolului 72b alineatele (3) și (4).
   (3) În sensul prezentei secțiuni, instituțiile pot calcula cuantumul deținerilor de instrumente de pasive eligibile menționate la articolul 72b alineatul (3), după cum urmează:

20190416-P8_TA-PROV(2019)0369_RO-p0000002.png

unde:

h = cuantumul deținerilor de instrumente de pasive eligibile menționate la articolul 72b alineatul (3);

i = indicele care desemnează instituția emitentă;

Hi = cuantumul total al deținerilor de pasive eligibile ale instituției emitente i, menționate la articolul 72b alineatul (3);

li = cuantumul datoriilor incluse în elementele de pasive eligibile de către instituția emitentă i în limitele precizate la articolul 72b alineatul (3) conform ultimelor informații publicate de instituția emitentă; și

Li = cuantumul total al datoriilor existente ale instituției emitente i, menționate la articolul 72b alineatul (3), conform ultimelor informații publicate de emitent.

   (4) În cazul în care o instituție-mamă din UE sau o instituție-mamă dintr-un stat membru care face obiectul articolului 92a are dețineri directe, indirecte sau sintetice de instrumente de fonduri proprii sau de instrumente de pasive eligibile ale uneia sau mai multor filiale care nu aparțin aceluiași grup de rezoluție ca instituția-mamă, autoritatea de rezoluție a instituției-mamă respective, după analizarea corespunzătoare a avizului autorităților de rezoluție ale filialelor în cauză, poate permite instituției-mamă să deducă deținerile respective prin deducerea unui cuantum mai mic specificat de autoritatea de rezoluție a instituției-mamă respective. Acest cuantum ajustat trebuie să fie cel puțin egal cu cuantumul (m) calculat după cum urmează:

mi=max{0;OPi+LPi−max{0;ß [Oi+Li−riaRWAi]}}

unde:

i = indicele care desemnează filiala;

OPi = cuantumul instrumentelor de fonduri proprii emise de filiala i și deținute de către instituția-mamă;

LPi = cuantumul elementelor de pasive eligibile emise de filiala i și deținute de către instituția-mamă;

ß = procentul de instrumente de fonduri proprii și de elemente de pasive eligibile emise de filiala i ▌ și deținute de întreprinderea-mamă;

Oi = cuantumul fondurilor proprii ale filialei i, fără a lua în considerare deducerea calculată în conformitate cu prezentul alineat;

Li = cuantumul pasivelor eligibile ale filialei i, fără a lua în considerare deducerea calculată în conformitate cu prezentul alineat;

ri = rata aplicabilă filialei i la nivelul grupului său de rezoluție în conformitate cu articolul 92a alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament și cu articolul 45d din Directiva 2014/59/UE; și

aRWAi = valoarea totală a expunerii la risc a entității G-SII i calculată în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) și (4), ținând seama de modificările prevăzute la articolul 12.

În cazul în care instituția-mamă este autorizată să deducă cuantumul ajustat în conformitate cu primul paragraf, diferența dintre cuantumul deținerilor de instrumente de fonduri proprii și instrumente de pasive eligibile menționate la primul paragraf și acest cuantum ajustat se deduce de către filială ▌.

Articolul 72f

Deducerea deținerilor de instrumente proprii de pasive eligibile

În sensul articolului 72e alineatul (1) litera (a), instituțiile calculează deținerile pe baza pozițiilor brute lungi, cu următoarele excepții:

   (a) instituțiile pot calcula cuantumul deținerilor pe baza poziției nete lungi, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:
   (i) pozițiile lungi și scurte fac parte din aceeași expunere-suport, iar pozițiile scurte nu implică niciun risc de contraparte;
   (ii) fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;
   (b) instituțiile determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte și sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin calcularea expunerii-suport față de instrumentele proprii de pasive eligibile incluse în indicii respectivi;
   (c) instituțiile pot compensa poziții brute lungi pe instrumente proprii de pasive eligibile care rezultă din dețineri de titluri de valoare bazate pe indici, cu poziții scurte pe instrumente proprii de pasive eligibile care rezultă din poziții scurte pe indici-suport, inclusiv atunci când aceste poziții scurte implică un risc de contraparte, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:
   (i) pozițiile lungi și scurte fac parte din aceiași indici-suport;
   (ii) fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia.

Articolul 72g

Baza de deducere pentru elementele de pasive eligibile

În sensul articolului 72e alineatul (1) literele (b), (c) și (d), instituțiile deduc pozițiile brute lungi, sub rezerva excepțiilor prevăzute la articolele 72h și 72i.

Articolul 72h

Deducerea deținerilor de pasive eligibile ale altor entități G-SII

Instituțiile care nu utilizează excepția prevăzută la articolul 72j ▌operează deducerile menționate la articolul 72e alineatul (1) literele (c) și (d) în conformitate cu următoarele dispoziții:

   (a) ele pot calcula deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de pasive eligibile pe baza poziției nete lungi pe aceeași expunere-suport, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:
   (i) data scadenței poziției scurte este aceeași cu data scadenței poziției lungi ori survine după această dată sau scadența reziduală a poziției scurte este de cel puțin un an ▌;
   (ii) fie atât poziția lungă, cât și cea scurtă sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;
   (b) ele determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte și sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin examinarea expunerii-suport față de instrumentele de pasive eligibile incluse în indicii respectivi.

Articolul 72i

Deducerea pasivelor eligibile atunci când instituția nu deține o investiție semnificativă în entități G-SII

   (1) În sensul articolului 72e alineatul (1) litera (c), instituțiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulțirea cuantumului menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:
   (a) cuantumul agregat cu care deținerile instituției, directe, indirecte și sintetice, de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu are o investiție semnificativă și de instrumente de pasive eligibile ale entităților G-SII în care instituția nu are o investiție semnificativă depășesc 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției, după aplicarea:
   (i) articolelor 32-35;
   (ii) articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(v) și litera (l), cu excepția cuantumului care urmează să fie dedus în ceea ce privește creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;
   (iii) articolelor 44 și 45;
   (b) cuantumul deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de pasive eligibile ale entităților G-SII în care instituția nu are o investiție semnificativă împărțit la cuantumul agregat al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar în care entitatea de rezoluție nu are o investiție semnificativă și de instrumente de pasive eligibile ale entităților G-SII în care entitatea de rezoluție nu are o investiție semnificativă.
   (2) Instituțiile exclud pozițiile aferente angajamentelor de preluare fermă deținute timp de maximum cinci zile lucrătoare din cuantumurile menționate la alineatul (1) litera (a) și din calculul factorului în conformitate cu alineatul (1) litera (b).
   (3) Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) se distribuie proporțional fiecărui instrument de pasive eligibile al unei entități G-SII deținut de instituție. Instituțiile determină cuantumul fiecărui instrument de pasive eligibile care se deduce în conformitate cu alineatul (1) prin înmulțirea cuantumului menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu proporția menționată la litera (b) de la prezentul alineat:
   (a) cuantumul deținerilor care trebuie dedus în conformitate cu alineatul (1);
   (b) proporția cuantumului agregat al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de pasive eligibile ale entităților G-SII în care instituția nu are o investiție semnificativă reprezentată de fiecare instrument de pasive eligibile deținut de instituție.
   (4) Cuantumul deținerilor menționate la articolul 72e alineatul (1) litera (c) care este mai mic sau egal cu 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției după aplicarea dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) de la prezentul articol nu se deduce și este supus ponderilor de risc aplicabile în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3 și cerințelor prevăzute în partea a treia titlul IV, după caz.
   (5) Instituțiile determină cuantumul fiecărui instrument de pasive eligibile care este ponderat la risc în temeiul alineatului (4) înmulțind cuantumul deținerilor care trebuie ponderat la risc în temeiul alineatului (4) cu proporția rezultată din calculul specificat la alineatul (3) litera (b).

Articolul 72j

Exceptarea portofoliului de tranzacționare de la deducerile din elementele de pasive eligibile

   (1) Instituțiile pot decide să nu deducă o anumită parte din deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de pasive eligibile, care, la nivel agregat și calculată pe baza pozițiilor brute lungi, este mai mică sau egală cu 5 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției după aplicarea articolelor 32-36, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
   (a) deținerile sunt în portofoliul de tranzacționare;
   (b) instrumentele de pasive eligibile sunt deținute pentru o perioadă care nu depășește 30 de zile lucrătoare.
   (2) Cuantumurile elementelor care nu sunt deduse în temeiul alineatului (1) fac obiectul cerințelor de fonduri proprii aplicabile elementelor din portofoliul de tranzacționare.
   (3) Dacă, în cazul deținerilor nededuse în conformitate cu alineatul (1), condițiile prevăzute la alineatul respectiv încetează să mai fie îndeplinite, deținerile se deduc în conformitate cu articolul 72g fără a se aplica excepțiile prevăzute la articolele 72h și 72i.

Secțiunea 3

Fonduri proprii și pasive eligibile

Articolul 72k

Pasive eligibile

Pasivele eligibile ale unei instituții constau în elementele de pasive eligibile ale instituției după deducerile menționate la articolul 72e.

Articolul 72l

Fonduri proprii și pasive eligibile

Fondurile proprii și pasivele eligibile ale unei instituții constau în suma dintre fondurile proprii și pasivele eligibile ale acesteia.

__________________

* Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

** Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).”;

"

32.  În partea a doua titlul I, titlul capitolului 6 se înlocuiește cu următorul text:"

Cerințe generale privind fondurile proprii și pasivele eligibile”;

"

33.  Articolul 73 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

Distribuiri aferente instrumentelor;

"

(b)  alineatele (1)-(4) se înlocuiesc cu următorul text:"

(1) Instrumentele de capital și datoriile pentru care o instituție are capacitatea discreționară de a decide să plătească distribuiri sub altă formă decât în numerar sau în instrumente de fonduri proprii nu sunt eligibile pentru a fi considerate instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau instrumente de pasive eligibile, cu excepția cazului în care instituția a primit aprobarea prealabilă a autorității competente.

   (2) Autoritățile competente acordă aprobarea prealabilă menționată la alineatul (1) numai atunci când consideră că se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
   (a) capacitatea instituției de anulare a plăților în baza instrumentului nu ar fi afectată de capacitatea discreționară menționată la alineatul (1) sau de forma sub care ar putea fi făcute distribuirile;
   (b) capacitatea de absorbție a pierderilor a instrumentului de capital sau a datoriei nu ar fi afectată de capacitatea discreționară menționată la alineatul (1) sau de forma sub care ar putea fi făcute distribuirile;
   (c) calitatea instrumentului de capital sau a datoriei nu ar fi redusă în niciun alt fel de capacitatea discreționară menționată la alineatul (1) sau de forma sub care ar putea fi făcute distribuirile.

Autoritatea competentă consultă autoritatea de rezoluție în ceea ce privește respectarea de către o instituție a condițiilor respective înainte de a acorda aprobarea prealabilă menționată la alineatul (1).

   (3) Instrumentele de capital și datoriile pentru care o persoană juridică, alta decât instituția care le emite, are capacitatea discreționară de a decide sau de a cere ca plata distribuirilor aferente instrumentelor sau datoriilor respective să fie făcută sub altă formă decât în numerar sau în instrumente de fonduri proprii nu sunt eligibile pentru a fi considerate drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau instrumente de pasive eligibile.
   (4) Instituțiile pot folosi un indice general al pieței ca punct de plecare pentru determinarea nivelului de distribuiri aferente instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentelor de pasive eligibile.;

"

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

(6) Instituțiile raportează și publică indicii generali ai pieței pe care se bazează instrumentele lor de capital și instrumentele lor de pasive eligibile.”;

"

34.  La articolul 75, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Se consideră că cerințele de scadență pentru pozițiile scurte menționate la articolul 45 litera (a), articolul 59 litera (a), articolul 69 litera (a) și articolul 72h litera (a) sunt îndeplinite în cazul pozițiilor deținute dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:”;

"

35.  La articolul 76, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) În sensul articolului 42 litera (a), articolului 45 litera (a), articolului 57 litera (a), articolului 59 litera (a), articolului 67 litera (a), articolului 69 litera (a) și articolului 72h litera (a), instituțiile pot reduce cuantumul unei poziții lungi pe un instrument de capital cu acea parte dintr-un indice care este alcătuită din aceeași expunere-suport care este acoperită, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

   (a) fie atât poziția lungă care este acoperită, cât și poziția scurtă dintr-un indice folosită pentru a acoperi poziția lungă respectivă sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;
   (b) pozițiile menționate la litera (a) sunt înregistrate la valoarea justă în bilanțul instituției;
   (c) poziția scurtă menționată la litera (a) poate fi considerată drept o acoperire eficientă în conformitate cu procedurile de control intern ale instituției;
   (d) autoritățile competente evaluează caracterul adecvat al procedurilor de control intern menționate la litera (c) cel puțin o dată pe an și sunt satisfăcute în mod constant de caracterul adecvat al acestora.
   (2) În cazul în care autoritatea competentă a acordat aprobarea prealabilă, o instituție poate folosi o estimare prudentă a expunerii-suport a instituției față de instrumentele incluse în indici ca alternativă la calcularea expunerii unei instituții față de elementele menționate la una sau mai multe dintre următoarele litere:
   (a) instrumentele proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumentele proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele proprii de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele proprii de pasive eligibile incluse în indici;
   (b) instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar, incluse în indici;
   (c) instrumentele de pasive eligibile ale instituției, incluse în indici.
   (3) Autoritățile competente acordă aprobarea prealabilă menționată la alineatul (2) doar în cazul în care instituția a demonstrat, într-un mod pe care respectivele autorități îl consideră satisfăcător, că ar fi împovărător din punct de vedere operațional să își monitorizeze expunerea-suport față de elementele menționate, după caz, la una sau mai multe dintre literele alineatului (2).”;

"

36.  Articolul 77 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 77

Condiții pentru reducerea fondurilor proprii și a pasivelor eligibile

   (1) O instituție obține aprobarea prealabilă a autorității competente înainte de:
   (a) a reduce sau a răscumpăra instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază emise de instituție într-un mod care este permis în temeiul dreptului intern aplicabil;
   (b) a reduce, a distribui sau a reclasifica conturile de prime de emisiune aferente instrumentelor de fonduri proprii drept un alt element de fonduri proprii;
   (c) a exercita opțiunile call, a răscumpăra sau a rambursa instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 înainte de data scadenței contractuale a acestora.
   (2) O instituție obține aprobarea prealabilă a autorității de rezoluție de a exercita opțiunile call sau de a răscumpăra sau a rambursa instrumentele de pasive eligibile care nu sunt vizate la alineatul (1) înainte de data scadenței contractuale a acestora.”;

"

37.  Articolul 78 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 78

Aprobarea autorității de supraveghere pentru reducerea fondurilor proprii ▌

   (1) Autoritatea competentă acordă unei instituții aprobarea de a exercita opțiunea call sau a reduce, a răscumpăra sau a rambursa instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 ▌ sau de a reduce, a distribui sau a reclasifica conturile de prime de emisiune aferente, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
   (a) înainte sau în același timp cu oricare dintre acțiunile menționate la articolul 77 alineatul (1), instituția înlocuiește instrumentele sau conturile de prime de emisiune aferente menționate la articolul 77 alineatul (1) cu instrumente de fonduri proprii ▌ de o calitate egală sau mai bună, în condiții sustenabile ținând cont de capacitatea instituției de a obține venituri;
   (b) instituția a demonstrat, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, că în urma acțiunii menționate la articolul 77 alineatul (1) din prezentul regulament, fondurile proprii și pasivele eligibile ale instituției ar depăși cerințele prevăzute în prezentul regulament și în ▌ Directivele 2013/36/UE și 2014/59/UE cu marja pe care autoritatea competentă o consideră necesară.

În cazul în care o instituție oferă garanții suficiente cu privire la capacitatea sa de a funcționa cu fonduri proprii al căror cuantum depășește cuantumurile prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE ▌ , autoritatea competentă ▌ poate acorda instituției respective o aprobare prealabilă generală de a efectua oricare dintre acțiunile prevăzute la articolul 77 alineatul (1) din prezentul regulament, sub rezerva unor criterii care să asigure că orice astfel de acțiune viitoare este realizată cu respectarea condițiilor prevăzute la literele (a) și (b) de la prezentul alineat. Această aprobare prealabilă generală se acordă numai pentru o perioadă de timp specificată, care nu depășește un an, cu posibilitate de reînnoire. Aprobarea prealabilă generală se acordă numai pentru un anumit cuantum prestabilit, care este fixat de autoritatea competentă. În cazul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, acest cuantum prestabilit nu depășește 3 % din emisiunea relevantă și nu depășește 10 % din cuantumul cu care fondurile proprii de nivel 1 de bază depășesc suma cerințelor de capital pentru fondurile proprii de nivel 1 de bază prevăzute în prezentul regulament și în Directivele 2013/36/UE și 2014/59/UE cu o marjă pe care autoritatea competentă o consideră necesară. În cazul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2, acest cuantum prestabilit nu depășește 10 % din emisiunea relevantă și nu depășește 3 % din cuantumul total al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2, după caz, aflate în circulație. ▌

Autoritățile competente retrag aprobarea prealabilă generală în cazul în care o instituție încalcă oricare dintre criteriile prevăzute în scopul aprobării respective.

   (2) Atunci când evaluează viabilitatea instrumentelor de înlocuire în raport cu capacitatea instituției de a obține venituri menționată la alineatul (1) litera (a), autoritățile competente examinează măsura în care respectivele instrumente de capital de înlocuire ▌ar fi mai costisitoare pentru instituție decât instrumentele de capital sau conturile de prime de emisiune pe care le-ar înlocui.
   (3) În cazul în care o instituție efectuează o acțiune menționată la articolul 77 alineatul (1) litera (a) și dreptul intern aplicabil interzice refuzul de a răscumpăra instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază menționate la articolul 27, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol dacă autoritatea competentă impune instituției să limiteze de o manieră corespunzătoare răscumpărarea acestor instrumente.
   (4) Autoritățile competente pot permite instituțiilor să exercite opțiunile call sau să răscumpere sau să ramburseze instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau conturi de prime de emisiune aferente timp de cinci ani de la data emiterii lor, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), precum și una dintre următoarele condiții:
   (a) există o schimbare în clasificarea, din punctul de vedere al reglementărilor, a instrumentelor respective care ar putea conduce la excluderea lor din categoria fondurilor proprii sau la reclasificarea lor ca fonduri proprii de o calitate inferioară și sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
   (i) autoritatea competentă consideră că o astfel de schimbare este suficient de sigură;
   (ii) instituția demonstrează, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, că reclasificarea din punctul de vedere al reglementărilor a instrumentelor respective nu a fost previzibilă în mod rezonabil în momentul emiterii lor;
   (b) există o schimbare în regimul fiscal aplicabil instrumentelor respective, iar instituția demonstrează, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, că schimbarea este semnificativă și nu a fost previzibilă în mod rezonabil în momentul emiterii lor;
   (c) instrumentele și conturile de prime de emisiune aferente beneficiază de păstrarea drepturilor obținute în temeiul articolului 494b;
   (d) înainte sau în același timp cu acțiunea menționată la articolul 77 alineatul (1), instituția înlocuiește instrumentele sau conturile de prime de emisiune aferente menționate la articolul 77 alineatul (1) cu instrumente de fonduri proprii ▌de o calitate egală sau mai bună în condiții sustenabile ținând cont de capacitatea instituției de a obține venituri, iar autoritatea competentă a aprobat această acțiune întrucât a considerat că ar fi benefică din punct de vedere prudențial și justificată de circumstanțe excepționale;
   (e) instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 sunt răscumpărate în scopuri de formare a pieței.

   (5) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
   (a) sensul expresiei «condiții sustenabile ținând cont de capacitatea instituției de a obține venituri»;
   (b) maniera corespunzătoare de limitare a răscumpărării menționată la alineatul (3);
   (c) procedura de urmat, inclusiv limitele și procedurile de acordare de către autoritățile competente a aprobării prealabile pentru una dintre acțiunile enumerate la articolul 77 alineatul (1), și datele care trebuie furnizate la depunerea unei cereri de către o instituție pentru a obține din partea autorității competente aprobarea de a efectua o acțiune menționată la articolul respectiv, inclusiv procedura care se aplică în cazul răscumpărării acțiunilor emise către membrii organizațiilor cooperatiste de credit, precum și termenul de prelucrare a unei astfel de cereri.

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 28 iulie 2013.

Competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf este delegată Comisiei, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

"

38.   Se introduce următorul articol:"

„Articolul 78a

Aprobarea de a reduce instrumentele de pasive eligibile

   (1) Autoritatea de rezoluție acordă unei instituții aprobarea de a exercita opțiunea call sau a răscumpăra sau a rambursa instrumente de pasive eligibile dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
   (a) înainte sau în același timp cu oricare dintre acțiunile menționate la articolul 77 alineatul (2), instituția înlocuiește instrumentele de pasive eligibile cu instrumente de fonduri proprii sau instrumente de pasive eligibile de o calitate egală sau mai bună, în condiții sustenabile ținând cont de capacitatea instituției de a obține venituri;
   (b) instituția a demonstrat, într-un mod pe care autoritatea de rezoluție îl consideră satisfăcător, că în urma acțiunii menționate la articolul 77 alineatul (2) din prezentul regulament, fondurile proprii și pasivele eligibile ale instituției ar depăși cerințele de fonduri proprii și de pasive eligibile prevăzute în prezentul regulament și în Directivele 2013/36/UE și 2014/59/UE cu marja pe care autoritatea de rezoluție, în acord cu autoritatea competentă, o consideră necesară;
   (c) instituția a demonstrat, într-un mod pe care autoritatea de rezoluție îl consideră satisfăcător, că înlocuirea parțială sau integrală a pasivelor eligibile cu instrumente de fonduri proprii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerințele de fonduri proprii prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE, pentru menținerea autorizației.

În cazul în care o instituție oferă garanții suficiente cu privire la capacitatea sa de a funcționa cu fonduri proprii și pasive eligibile al căror cuantum depășește cerințele stabilite în prezentul regulament și în Directivele 2013/36/UE și 2014/59/UE, autoritatea de rezoluție, după consultarea autorității competente, poate acorda instituției respective o aprobare prealabilă generală de a exercita opțiunile call sau de a răscumpăra sau a rambursa instrumentele de pasive eligibile, sub rezerva unor criterii care să asigure că orice astfel de acțiune viitoare este realizată cu respectarea condițiilor prevăzute la literele (a) și (b) de la prezentul alineat. Această aprobare prealabilă generală se acordă numai pentru o perioadă de timp specificată, care nu depășește un an, cu posibilitate de reînnoire. Aprobarea prealabilă generală se acordă pentru un anumit cuantum prestabilit, care este fixat de autoritatea de rezoluție. Autoritățile de rezoluție informează autoritățile competente cu privire la orice aprobare prealabilă generală acordată.

Autoritatea de rezoluție retrage aprobarea prealabilă generală în cazul în care o instituție încalcă oricare dintre criteriile prevăzute în scopul aprobării respective.

   (2) Atunci când evaluează viabilitatea instrumentelor de înlocuire în raport cu capacitatea instituției de a obține venituri menționată la alineatul (1) litera (a), autoritățile de rezoluție examinează măsura în care respectivele instrumente de capital de înlocuire sau pasive eligibile de înlocuire ar fi mai costisitoare pentru instituție decât instrumentele de capital sau pasivele eligibile pe care le-ar înlocui.
   (3) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
   (a) procesul de cooperare între autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție;
   (b) procedura, inclusiv termenele-limită și cerințele de informare, pentru acordarea aprobării în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf;
   (c) procedura, inclusiv termenele-limită și cerințele de informare, pentru acordarea aprobării prealabile generale în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf;
   (d) înțelesul expresiei «condiții sustenabile ținând cont de capacitatea instituției de a obține venituri».

În sensul primului paragraf litera (d) de la prezentul alineat, proiectele de standarde tehnice de reglementare sunt pe deplin aliniate la actul delegat menționat la articolul 78.

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

"

39.  Articolul 79 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

Derogare temporară de la deducerea din fondurile proprii și din pasivele eligibile;

"

(b)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care o instituție deține instrumente de capital sau datorii ▌care sunt considerate instrumente de fonduri proprii ale unei entități din sectorul financiar sau instrumente de pasive eligibile ale unei instituții, iar autoritatea competentă consideră că aceste dețineri au scopul unei operațiuni de asistență financiară destinate reorganizării și restabilirii viabilității entității sau instituției respective, autoritatea competentă poate să acorde o derogare temporară de la aplicarea dispozițiilor privind deducerea care, în mod obișnuit, s-ar aplica instrumentelor respective.”;

"

40.   Se introduce următorul articol:"

„Articolul 79a

Evaluarea conformității cu condițiile privind instrumentele de fonduri proprii și de pasive eligibile

Instituțiile țin seama de caracteristicile de fond ale instrumentelor și nu doar de forma lor juridică atunci când evaluează conformitatea cu cerințele stabilite în partea a doua. Pentru evaluarea caracteristicilor de fond ale unui instrument se iau în considerare toate acordurile legate de instrumente, chiar și în cazul în care acestea nu sunt prevăzute în mod explicit în termenele și condițiile instrumentelor propriu-zise, pentru a stabili dacă efectele economice combinate ale acestor acorduri sunt conforme cu obiectivul dispozițiilor relevante.”;

"

41.  Articolul 80 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

Revizuirea continuă a calității instrumentelor de fonduri proprii și de pasive eligibile;

"

(b)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

(1) ABE monitorizează calitatea instrumentelor de fonduri proprii și de pasive eligibile emise de instituțiile din întreaga Uniune și notifică imediat Comisiei situațiile în care există dovezi semnificative că instrumentele respective nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate corespunzătoare prevăzute în prezentul regulament.

Autoritățile competente transmit ABE fără întârziere, la cererea acesteia, toate informațiile pe care ABE le consideră relevante în ceea ce privește instrumentele de capital noi sau tipurile noi de pasive emise pentru a-i permite ABE să monitorizeze calitatea instrumentelor de fonduri proprii și de pasive eligibile emise de instituțiile din întreaga Uniune.;

"

(c)  la articolul 3, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

(3) ABE furnizează Comisiei consultanță tehnică în legătură cu orice modificări semnificative ale definiției fondurilor proprii sau pasivelor eligibile pe care le consideră necesare ca rezultat al:;

"

42.  La articolul 81, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Interesele minoritare cuprind suma elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale unei filiale dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

   (a) filiala este una din următoarele:
   (i) o instituție;
   (ii) o întreprindere care, în temeiul dreptului intern aplicabil, face obiectul cerințelor prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE;
   (iii) o societate financiară holding intermediară dintr-o țară terță care face obiectul unor cerințe prudențiale la fel de stringente precum cele aplicate instituțiilor de credit din țara terță respectivă, în cazul în care Comisia a decis, în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), că cerințele prudențiale respective sunt cel puțin echivalente cu cele din prezentul regulament;
   (b) filiala este inclusă în consolidare prin metoda consolidării globale în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2;
   (c) elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază menționate în partea introductivă a prezentului alineat sunt deținute de alte persoane decât întreprinderile incluse în consolidare în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2.”;

"

43.  Articolul 82 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 82

Fonduri proprii de nivel 1 suplimentar eligibile, fonduri proprii de nivel 1 eligibile, fonduri proprii de nivel 2 eligibile și fonduri proprii eligibile

Fondurile proprii de nivel 1 suplimentar eligibile, fondurile proprii de nivel 1 eligibile, fondurile proprii de nivel 2 eligibile și fondurile proprii eligibile cuprind interesele minoritare, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumentele de fonduri proprii de nivel 2, după caz, plus rezultatul reportat și conturile de prime de emisiune aferente unei filiale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

   (a) filiala este oricare din următoarele:
   (i) o instituție;
   (ii) o întreprindere care, în temeiul dreptului intern aplicabil, face obiectul cerințelor prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE;
   (iii) o societate financiară holding intermediară dintr-o țară terță care face obiectul unor cerințe prudențiale la fel de stringente precum cele aplicate instituțiilor de credit din țara terță respectivă, în cazul în care Comisia a decis, în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), că cerințele prudențiale respective sunt cel puțin echivalente cu cele din prezentul regulament;
   (b) filiala este inclusă în consolidare prin metoda consolidării globale, în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2;
   (c) respectivele instrumente sunt deținute de alte persoane decât întreprinderile incluse în consolidare în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2.”;

"

44.  La articolul 83 alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

(1) Instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 emise de o entitate cu scop special și conturile de prime de emisiune aferente sunt incluse până la 31 decembrie 2021 în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar eligibile, în fondurile proprii de nivel 1 eligibile sau în fondurile proprii de nivel 2 eligibile ori în fondurile proprii eligibile, după caz, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:;

"

45.   Se introduce următorul articol:"

„Articolul 88a

Instrumente care pot fi considerate instrumente de pasive eligibile

Pasivele emise de o filială stabilită în Uniune care aparține aceluiași grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție îndeplinesc condițiile pentru a fi incluse în instrumentele de pasive eligibile consolidate ale unei instituții care face obiectul articolului 92a, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

   (a) sunt emise în conformitate cu articolul 45f alineatul (2) litera (a) din Directiva 2014/59/UE;
   (b) sunt achiziționate de către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție, atât timp cât exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolele 59-62 din Directiva 2014/59/UE nu afectează controlul exercitat asupra filialei de entitatea de rezoluție;
   (c) nu depășesc cuantumul stabilit prin deducerea cuantumului menționat la punctul (i) din cuantumul menționat la punctul (ii):
   (i) suma pasivelor emise către entitatea de rezoluție și achiziționate de aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție, și a cuantumului instrumentelor de fonduri proprii emise în conformitate cu articolul 45f alineatul (2) litera (b) din Directiva 2014/59/UE;
   (ii) cuantumul impus în conformitate cu articolul 45f alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE.”;

"

46.  Articolul 92 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:"

„(d) un indicator al efectului de levier de 3 %.”;

"

(b)   se introduce următorul alineat:"

(1a) În plus față de cerința stabilită la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, o G-SII menține un amortizor pentru indicatorul efectului de levier egal cu indicatorul de măsurare a expunerii totale, menționat la articolul 429 alineatul (4) din prezentul regulament, al G-SII înmulțit cu 50 % din rata amortizorului G-SII aplicabilă G-SII în conformitate cu articolul 131 din Directiva 2013/36/UE.

O G-SII îndeplinește cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier doar cu fondurile proprii de nivel 1. Fondurile proprii de nivel 1 care sunt utilizate pentru a îndeplini cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier nu se utilizează în scopul îndeplinirii niciuneia dintre cerințele bazate pe efectul de levier stabilite în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE, cu excepția cazului în care aceste acte prevăd altfel în mod explicit.

În cazul în care o G-SII nu îndeplinește cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, aceasta face obiectul cerinței de conservare a capitalului în conformitate cu articolul 141b din Directiva 2013/36/UE.

În cazul în care o G-SII nu respectă, în același timp, cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier și cerința amortizorului combinat, astfel cum este definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE, aceasta face obiectul celei mai mari dintre cerințele de conservare a capitalului de la articolele 141 și 141b din directiva menționată.”;

"

(c)  alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)  literele (b) și (c) ▌ se înlocuiesc cu următorul text:"

(b) cerințele de fonduri proprii aplicabile portofoliului de tranzacționare al unei instituții, pentru:

   (i) riscurile de piață, determinate în conformitate cu titlul IV din prezenta parte, cu excluderea abordărilor stabilite în capitolele 1a și 1b din respectivul titlu;
   (ii) expunerile mari care depășesc limitele prevăzute la articolele 395-401, în măsura în care o instituție este autorizată să depășească limitele respective, determinate în conformitate cu partea a patra;
   (c) cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, determinate în conformitate cu titlul IV din prezenta parte cu excluderea abordărilor stabilite în capitolele 1a și 1b din respectivul titlu, pentru toate activitățile economice care fac obiectul riscului valutar sau riscului de marfă;”;

"

(ii)  se introduce următoarea literă:"

„(ca) cerințele de fonduri proprii calculate în conformitate cu titlul V din prezenta parte, cu excepția articolului 379 pentru riscul de decontare.”;

"

47.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 92a

Cerințe privind fondurile proprii și pasivele eligibile pentru G-SII

   (1) Sub rezerva articolelor 93 și 94 și a excepțiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, instituțiile identificate drept entități de rezoluție care sunt G‑SII sau fac parte dintr-o G-SII îndeplinesc în orice moment următoarele cerințe privind fondurile proprii și pasivele eligibile:
   (a) o rată bazată pe riscuri de 18 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele eligibile ale instituției exprimate ca procentaj din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu ▌ articolul 92 alineatele (3) și (4);
   (b) o rată independentă de riscuri de 6,75 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele eligibile ale instituției exprimate ca procentaj din indicatorul de măsurare a expunerii totale menționat la articolul 429 alineatul (4).
   (2) Cerințele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:
   (a) în cursul celor trei ani de la data la care instituția a fost identificată ca fiind G-SII sau grupul din care face parte instituția a fost identificat ca fiind G-SII;
   (b) în cursul celor doi ani de la data la care autoritatea de rezoluție a aplicat instrumentul de recapitalizare internă în conformitate cu Directiva 2014/59/UE;
   (c) în cursul celor doi ani de la data la care entitatea de rezoluție a pus în aplicare o măsură alternativă a sectorului privat, menționată la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2014/59/UE, prin care s-a redus valoarea contabilă a instrumentelor de capital și a altor datorii sau acestea au fost convertite în elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în scopul recapitalizării entității de rezoluție fără aplicarea instrumentelor de rezoluție.
   (3) În cazul în care valoarea agregată care rezultă din aplicarea cerinței prevăzute la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol pentru fiecare entitate de rezoluție din cadrul aceleiași G‑SII depășește cerința privind fondurile proprii și pasivele eligibile calculată în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament, autoritatea de rezoluție a instituției-mamă din UE poate, după consultarea celorlalte autorități de rezoluție relevante, să acționeze în conformitate cu articolul 45d alineatul (3) sau cu articolul 45h alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 92b

Cerința privind fondurile proprii și pasivele eligibile pentru G-SII din afara UE

   (1) Instituțiile care sunt filiale semnificative ale G-SII din afara UE și care nu sunt entități de rezoluție îndeplinesc în orice moment cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile egale cu 90 % din cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile prevăzute la articolul 92a.
   (2) În scopul respectării alineatului (1), instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de pasive eligibile sunt luate în considerare numai dacă sunt deținute de întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a G-SII din afara UE și au fost emise direct sau indirect prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup, cu condiția ca toate aceste entități să fie stabilite în aceeași țară terță ca respectiva întreprindere-mamă de cel mai înalt rang sau într-un stat membru.
   (3) Un instrument de pasive eligibile este luat în considerare numai în scopul respectării alineatului (1), dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții suplimentare:
   (a) în cazul unei proceduri obișnuite de insolvență, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 47 din Directiva 2014/59/UE, creanța provenită din datorie este de rang inferior creanțelor provenite din pasive care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și care nu pot fi considerate fonduri proprii;
   (b) face obiectul competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolele 59-62 din Directiva 2014/59/UE.”;

"

48.  Articolul 94 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 94

Derogare pentru portofoliile de tranzacționare de mici dimensiuni

   (1) Prin derogare de la articolul 92 alineatul (3) litera (b), instituțiile pot calcula cerința de fonduri proprii pentru activitățile legate de portofoliul de tranzacționare în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, cu condiția ca dimensiunea activității bilanțiere și extrabilanțiere a instituțiilor cu portofoliile de tranzacționare să fie mai mică sau egală cu ambele praguri următoare, pe baza unei evaluări realizate lunar utilizând datele din ultima zi a lunii respective:
   (a) 5 % din activele totale ale instituției;
   (b) 50 de milioane EUR.
   (2) Atunci când sunt îndeplinite ambele condiții stabilite la alineatul (1) literele (a) și (b), instituțiile pot calcula cerința de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacționare după cum urmează:
   (a) pentru contractele enumerate la punctul 1 din anexa II, contractele referitoare la titluri de capital la care se face referire la punctul 3 din anexa respectivă și instrumentele financiare derivate de credit, instituțiile pot exclude pozițiile respective din cerința de fonduri proprii menționată la articolul 92 alineatul (3) litera (b);
   (b) pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare, altele decât cele menționate la litera (a) de la prezentul alineat, instituțiile pot înlocui cerința de fonduri proprii menționată la articolul 92 alineatul (3) litera (b) cu cerința calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) litera (a).
   (3) Instituțiile calculează dimensiunea activității lor bilanțiere și extrabilanțiere cu portofoliile de tranzacționare pe baza datelor din ultima zi a fiecărei luni, în sensul alineatului (1), în conformitate cu următoarele cerințe:
   (a) toate pozițiile atribuite portofoliului de tranzacționare în conformitate cu articolul 104 sunt incluse în calcul, cu excepția următoarelor:
   (i) pozițiile pe cursul de schimb valutar și pe mărfuri;
   (ii) pozițiile pe instrumente financiare derivate de credit care sunt recunoscute ca acoperiri interne împotriva expunerilor la riscul de credit sau la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacționare și tranzacțiile cu instrumente financiare derivate de credit care compensează perfect riscul de piață al acoperirilor interne, astfel cum se menționează la articolul 106 alineatul (3);
   (b) toate pozițiile incluse în calcul în conformitate cu litera (a) se evaluează la valoarea lor de piață de la data respectivă; în cazul în care valoarea de piață a unei poziții nu este disponibilă la o anumită dată, instituțiile utilizează valoarea justă pentru poziția respectivă de la data vizată; în cazul în care valoarea de piață și valoarea justă a unei poziții nu sunt disponibile la o anumită dată, instituțiile utilizează cea mai recentă valoare de piață sau valoare justă pentru poziția respectivă;
   (c) valoarea absolută a pozițiilor lungi se adună cu valoarea absolută a pozițiilor scurte.
   (4) În cazul în care sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol, indiferent de obligațiile prevăzute la articolele 74 și 83 din Directiva 2013/36/UE, articolul 102 alineatele (3) și (4) și articolele 103 și 104b din prezentul regulament nu se aplică.
   (5) Instituțiile transmit autorităților competente notificări atunci când calculează sau încetează să mai calculeze cerințele de fonduri proprii pentru portofoliul lor de tranzacționare în conformitate cu ▌ alineatul (2).
   (6) O instituție care nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la alineatul (1) notifică imediat acest lucru autorității competente.
   (7) O instituție încetează să mai calculeze cerințele de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacționare în conformitate cu alineatul (2) în termen de trei luni dacă se regăsește într-una din următoarele situații:
   (a) instituția nu îndeplinește ▌ condițiile stabilite la alineatul (1) litera (a) sau (b) timp de trei luni consecutive;
   (b) instituția nu îndeplinește ▌ condițiile stabilite la alineatul (1) litera (a) sau (b) pentru mai mult de șase din ultimele 12 luni.
   (8) În cazul în care o instituție a încetat să mai calculeze cerințele de fonduri proprii pentru portofoliul său de tranzacționare în conformitate cu prezentul articol, aceasta este autorizată să calculeze cerințele de fonduri proprii pentru portofoliul său de tranzacționare în conformitate cu prezentul articol numai dacă demonstrează autorității competente că toate condițiile stabilite la alineatul (1) au fost îndeplinite pe o perioadă neîntreruptă de un an.
   (9) Instituțiile nu deschid, nu cumpără și nu vând o poziție din portofoliul de tranzacționare cu unicul scop de a respecta oricare dintre condițiile prevăzute la alineatul (1) în cursul evaluării lunare.”;

"

49.  În partea a treia titlul I, capitolul 2 se elimină;

50.  Articolul 102 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:"

(2) Intenția de tranzacționare se demonstrează pe baza strategiilor, politicilor și procedurilor elaborate de instituție pentru a administra poziția sau portofoliul în conformitate cu articolele 103, 104 și 104a.

   (3) Instituțiile pun în funcțiune și mențin sisteme și controale pentru a-și gestiona portofoliul de tranzacționare în conformitate cu articolul 103.
   (4) În sensul cerințelor de raportare prevăzute la articolul 430b alineatul (3), pozițiile din portofoliul de tranzacționare sunt atribuite birourilor de tranzacționare instituite ▌ în conformitate cu articolul 104b. ▌”;

"

(b)  se adaugă următoarele alineate:"

(5) Pozițiile din portofoliul de tranzacționare fac obiectul cerințelor de evaluare prudentă specificate la articolul 105.

   (6) Instituțiile tratează acoperirile interne în conformitate cu articolul 106.”;

"

51.  Articolul 103 se ▌ înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 103

Administrarea portofoliului de tranzacționare

   (1) Instituțiile dispun de politici și proceduri clar definite pentru administrarea globală a portofoliului de tranzacționare. Politicile și procedurile respective acoperă cel puțin:
   (a) activitățile pe care instituția le consideră a fi activități de tranzacționare și parte constitutivă a portofoliului de tranzacționare în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii;
   (b) măsura în care o poziție poate fi marcată zilnic la prețul pieței prin referință la o piață bidirecțională activă și lichidă;
   (c) pentru pozițiile care se marchează la model, măsura în care instituția poate:
   (i) să identifice toate riscurile semnificative ale poziției;
   (ii) să acopere toate riscurile semnificative ale poziției cu instrumente pentru care există o piață bidirecțională activă și lichidă;
   (iii) să derive estimări fiabile pentru ipotezele și parametrii cheie folosiți în model;
   (d) măsura în care instituția poate și trebuie să genereze evaluări pentru poziție care pot fi validate extern în mod consecvent;
   (e) măsura în care restricțiile legale sau alte cerințe operaționale ar afecta capacitatea instituției de a lichida sau a acoperi poziția pe termen scurt;
   (f) măsura în care instituția poate și trebuie să procedeze la administrarea activă a riscurilor pozițiilor în cadrul operațiunilor de tranzacționare;
   (g) măsura în care instituția poate reclasifica riscul sau pozițiile din portofoliul de tranzacționare în afara acestuia sau invers, precum și cerințele pentru astfel de reclasificări, astfel cum sunt menționate la articolul 104a.

   (2) În administrarea pozițiilor sau a portofoliilor de poziții din portofoliul de tranzacționare, instituția respectă toate cerințele următoare:

   (a) instituția dispune de o strategie de tranzacționare clar documentată în ceea ce privește poziția sau portofoliile din portofoliul de tranzacționare, care să fie aprobată de conducerea superioară și să includă perioada de deținere prevăzută;

   (b) instituția dispune de politici și proceduri clar definite pentru administrarea activă a pozițiilor sau a portofoliilor din portofoliul de tranzacționare; aceste politici și proceduri prevăd:

   (i) pozițiile sau portofoliile de poziții care pot fi deschise de fiecare birou de tranzacționare sau, după caz, de dealeri desemnați;
   (ii) stabilirea unor limite ale pozițiilor și monitorizarea acestora pentru a asigura caracterul adecvat al acestora;
   (iii) asigurarea faptului că dealerii au autonomia de a deschide și administra poziția în limitele agreate și conform strategiei aprobate;
   (iv) asigurarea faptului că pozițiile sunt raportate conducerii superioare ca parte integrantă a procesului de gestionare a riscurilor al instituției;
   (v) asigurarea faptului că pozițiile sunt monitorizate activ cu trimitere la sursele de informații de piață și că se efectuează o evaluare a caracterului tranzacționabil sau a capacității de acoperire a pozițiilor sau a componentelor lor de risc, inclusiv aprecierea, calitatea și disponibilitatea informațiilor de piață pentru procesul de evaluare, rulajul pieței, dimensiunile pozițiilor tranzacționate pe piață;
   (vi) proceduri și mecanisme de control antifraudă active;
   (c) instituția dispune de politici și proceduri clar definite pentru monitorizarea pozițiilor în raport cu strategia de tranzacționare a instituției, inclusiv monitorizarea rulajului și a pozițiilor pentru care perioada de deținere avută în vedere inițial a fost depășită.”;

"

52.   La articolul 104, alineatul (2) se elimină;

53.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 104a

Reclasificarea unei poziții

   (1) Instituțiile dispun de politici clar definite pentru a identifica circumstanțele excepționale care justifică reclasificarea unei poziții din portofoliul de tranzacționare ca poziție din afara portofoliului de tranzacționare sau, invers, reclasificarea unei poziții din afara portofoliului de tranzacționare ca ▌ poziție din portofoliul de tranzacționare în scopul determinării cerințelor de fonduri proprii într-un mod pe care autoritățile competente îl consideră satisfăcător. Instituțiile revizuiesc aceste politici cel puțin anual.

ABE monitorizează setul de practici de supraveghere și emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 până la ... [cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] cu privire la semnificația circumstanțelor excepționale în sensul alineatului (1) de la prezentul articol. Până la momentul emiterii acestor ghiduri de către ABE, autoritățile competente notifică ABE în legătură cu decizia de a permite sau nu unei instituții să reclasifice o poziție, astfel cum se menționează la alineatul (2) de la prezentul articol, precum și în legătură cu motivele care au stat la baza acestei decizii.

   (2) Autoritățile competente acordă aprobarea pentru reclasificarea unei poziții din portofoliul de tranzacționare ca poziție din afara portofoliului de tranzacționare sau, invers, a unei poziții din afara portofoliului de tranzacționare ca ▌ poziție din portofoliul de tranzacționare în scopul determinării cerințelor de fonduri proprii numai dacă instituția a furnizat autorităților competente dovezi scrise că decizia sa de a reclasifica poziția respectivă este cauzată de o circumstanță excepțională care este în concordanță cu politicile de care dispune instituția în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. În acest scop, instituția prezintă suficiente dovezi care să ateste că poziția nu mai îndeplinește condițiile pentru a fi clasificată drept poziție din portofoliul de tranzacționare sau poziție din afara portofoliului de tranzacționare în temeiul articolului 104.

Decizia menționată la primul paragraf se aprobă de organul de conducere.

   (3) În cazul în care autoritatea competentă a acordat aprobarea pentru reclasificarea unei poziții în conformitate cu alineatul (2), instituția care a primit aprobarea respectivă:
   (a) publică, fără întârziere,
   (i) informațiile conform cărora poziția sa a fost reclasificată; și
   (ii) atunci când efectul reclasificării respective constă în reducerea cerințelor de fonduri proprii ale instituției, dimensiunea reducerii respective; și
   (b) atunci când efectul reclasificării respective constă în reducerea cerințelor de fonduri proprii ale instituției, nu recunoaște acest efect până în momentul în care poziția ajunge la scadență, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a instituției îi permite să recunoască acest efect la o dată anterioară.
   (4) Instituția calculează variația netă a cuantumului cerințelor de fonduri proprii care rezultă din reclasificarea poziției ca diferență între cerințele de fonduri proprii imediat după reclasificare și cerințele de fonduri proprii imediat înainte de reclasificare, calculate în conformitate cu articolul 92. Calculul nu ia în considerare efectele altor factori în afară de reclasificare.
   (5) Reclasificarea unei poziții în conformitate cu prezentul articol este irevocabilă.

Articolul 104b

Cerințe aplicabile birourilor de tranzacționare

   (1) În sensul cerințelor de raportare prevăzute la articolul 430b alineatul (3), instituțiile creează birouri de tranzacționare și atribuie fiecare poziție din portofoliul lor de tranzacționare unuia dintre aceste birouri de tranzacționare. Pozițiile din portofoliul de tranzacționare se atribuie aceluiași birou de tranzacționare numai dacă sunt conforme cu strategia de afaceri aprobată pentru biroul de tranzacționare respectiv și dacă sunt administrate și monitorizate în mod consecvent în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.
   (2) Birourile de tranzacționare ale instituțiilor îndeplinesc în permanență toate cerințele următoare:
   (a) fiecare birou de tranzacționare are o strategie de afaceri clară și distinctă și o structură de gestionare a riscurilor adecvată pentru strategia sa de afaceri;
   (b) fiecare birou de tranzacționare are o structură organizațională clară; pozițiile unui birou de tranzacționare sunt gestionate de dealeri desemnați din cadrul instituției; fiecare dealer are funcții specifice în cadrul biroului de tranzacționare; fiecare dealer este repartizat unui singur birou de tranzacționare; ▌
   (c) limitele pozițiilor se stabilesc în cadrul fiecărui birou de tranzacționare în funcție de strategia de afaceri a respectivului birou de tranzacționare;
   (d) cel puțin săptămânal se elaborează rapoarte privind activitățile, rentabilitatea, gestionarea riscului și cerințele de reglementare la nivelul biroului de tranzacționare și acestea se comunică organului de conducere în mod regulat;
   (e) fiecare birou de tranzacționare are un plan de afaceri anual clar, care să includă o politică de remunerare bine definită pe baza unor criterii solide utilizate pentru evaluarea performanței;
   (f) pentru fiecare birou de tranzacționare, se întocmesc lunar și se pun la dispoziția autorităților competente rapoarte privind pozițiile care se apropie de scadență, încălcările limitelor de tranzacționare pe parcursul zilei (intra-day), încălcările limitelor de tranzacționare zilnice și acțiunile întreprinse de instituție împotriva încălcărilor respective, precum și evaluări ale lichidității pieței.
   (3) Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), o instituție poate repartiza un dealer mai multor birouri de tranzacționare, cu condiția ca instituția să demonstreze într-un mod pe care autoritatea sa competentă să îl considere satisfăcător că repartizarea a fost efectuată din considerente ce țin de afaceri sau de resurse, iar repartizarea nu afectează celelalte cerințe calitative prevăzute la prezentul articol, aplicabile dealerilor și birourilor de tranzacționare.
   (4) Instituțiile notifică autorităților competente modul în care asigură respectarea alineatului (2). Autoritățile competente pot impune unei instituții să modifice structura sau organizarea birourilor sale de tranzacționare pentru a asigura respectarea prezentului articol.”;

"

54.  Articolul 105 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Toate pozițiile din portofoliul de tranzacționare și pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare evaluate la valoarea justă fac obiectul normelor privind evaluarea prudentă enunțate la prezentul articol. Instituțiile se asigură, în special, că evaluarea prudentă a pozițiilor lor din portofoliul de tranzacționare atinge un grad corespunzător de certitudine, ținând seama de natura dinamică a pozițiilor din portofoliul de tranzacționare și a pozițiilor din afara portofoliului de tranzacționare evaluate la valoarea justă, de cerințele de soliditate prudențială, de modul de operare și de scopul cerințelor de capital în ceea ce privește pozițiile din portofoliul de tranzacționare și pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare evaluate la valoarea justă.”;

"

(b)  alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(3) Instituțiile își reevaluează pozițiile din portofoliul de tranzacționare la valoarea justă cel puțin zilnic. Modificările valorii acestor poziții sunt raportate în contul de profit și pierdere al instituției.

   (4) Instituțiile își marchează la piață pozițiile din portofoliul de tranzacționare și pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare evaluate la valoarea justă ori de câte ori este posibil, inclusiv atunci când aplică pozițiilor respective tratamentul relevant în materie de capital.”;

"

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Atunci când marcarea la piață nu este posibilă, instituțiile își marchează la model pozițiile și portofoliile în mod prudent, inclusiv atunci când calculează cerințele de fonduri proprii pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare și pentru pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare evaluate la valoarea justă.”;

"

(d)  la alineatul (7), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În sensul primului paragraf litera (d), modelul se dezvoltă sau se aprobă independent de birourile de tranzacționare și este testat independent, inclusiv pentru validarea calculelor matematice, a ipotezelor și a implementării programelor informatice.”;

"

(e)  la alineatul (11), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) timpul suplimentar care ar fi necesar pentru acoperirea poziției sau a riscurilor inerente poziției dincolo de orizonturile de lichiditate care au fost atribuite factorilor de risc aplicabili poziției în conformitate cu articolul 325bd;”;

"

55.  Articolul 106 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(2) Cerințele prevăzute la alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere cerințelor aplicabile poziției acoperite din afara portofoliului de tranzacționare sau din portofoliul de tranzacționare, după caz.

   (3) În cazul în care o instituție acoperă o expunere la riscul de credit sau o expunere la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacționare utilizând un instrument financiar derivat de credit înregistrat în portofoliul său de tranzacționare, această poziție pe instrumentul financiar derivat de credit este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul de credit sau a expunerii la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacționare în scopul calculării valorilor expunerilor ponderate la risc menționate la articolul 92 alineatul (3) litera (a) în cazul în care instituția încheie o altă tranzacție cu instrumente financiare derivate de credit cu un terț furnizor de protecție eligibil care îndeplinește cerințele privind protecția nefinanțată a creditului din afara portofoliului de tranzacționare și compensează perfect riscul de piață al acoperirii interne.

Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf, cât și instrumentul financiar derivat de credit încheiat cu partea terță sunt incluse în portofoliul de tranzacționare în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață.”;

"

(b)  se adaugă următoarele alineate:"

„(4) În cazul în care o instituție acoperă o expunere la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacționare utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital înregistrat în portofoliul său de tranzacționare, această poziție pe instrumentul financiar derivat pe titluri de capital este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacționare în scopul calculării valorilor expunerilor ponderate la risc menționate la articolul 92 alineatul (3) litera (a) în cazul în care instituția încheie o altă tranzacție cu instrumente financiare derivate pe titluri de capital cu un terț furnizor de protecție eligibil care îndeplinește cerințele privind protecția nefinanțată a creditului din afara portofoliului de tranzacționare și compensează perfect riscul de piață al acoperirii interne.

Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf, cât și instrumentul financiar derivat pe titluri de capital încheiat cu terțul furnizor de protecție eligibil sunt incluse în portofoliul de tranzacționare în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață.

   (5) În cazul în care o instituție acoperă expuneri la riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacționare utilizând o poziție de risc de rată a dobânzii înregistrată în portofoliul său de tranzacționare, această poziție de risc de rată a dobânzii este considerată a fi o acoperire internă în scopul evaluării riscului de rată a dobânzii rezultat din poziții din afara portofoliului de tranzacționare în conformitate cu articolele 84 și 98 din Directiva 2013/36/UE dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
   (a) poziția a fost atribuită unui portofoliu distinct, de la cealaltă poziție din portofoliul de tranzacționare, pentru care strategia de afaceri este consacrată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii; în acest scop, instituția poate atribui acestui portofoliu fie alte poziții de risc de rată a dobânzii deschise cu părți terțe, fie propriul său portofoliu de tranzacționare, atât timp cât instituția compensează perfect riscul de piață al respectivelor poziții de risc de rată a dobânzii deschise cu propriul său portofoliu de tranzacționare prin deschiderea de poziții de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părți terțe;
   (b) în sensul cerințelor de raportare prevăzute la articolul 430b alineatul (3), poziția a fost atribuită unui birou de tranzacționare instituit în conformitate cu articolul 104b, a cărui strategie de afaceri este consacrată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii; în acest scop, biroul de tranzacționare în cauză poate deschide și alte poziții de risc de rată a dobânzii cu părți terțe sau cu alte birouri de tranzacționare ale instituției, atât timp cât celelalte birouri de tranzacționare compensează perfect riscul de piață al celorlalte poziții de risc de rată a dobânzii, prin deschiderea de poziții de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părți terțe;
   (c) instituția a documentat pe deplin modul în care poziția diminuează riscul de rată a dobânzii rezultate din poziții din afara portofoliului de tranzacționare în scopul cerințelor prevăzute la articolele 84 și 98 din Directiva 2013/36/UE.
   (6) Cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață al tuturor pozițiilor atribuite unui portofoliu distinct, astfel cum este menționat la alineatul (5) litera (a), se calculează în mod de sine stătător și se adaugă la cerințele de fonduri proprii pentru celelalte poziții din portofoliul de tranzacționare.
   (7) În sensul cerințelor de raportare prevăzute la articolul 430b, calculul cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață al tuturor pozițiilor atribuite portofoliului distinct, astfel cum este menționat la alineatul (5) litera (a) de la prezentul articol, sau biroului de tranzacționare sau deschise de biroul de tranzacționare menționat la alineatul (5) litera (b) de la prezentul articol, după caz, se efectuează în mod de sine stătător, ca portofoliu distinct, și se adaugă la calculul cerințelor de fonduri proprii pentru celelalte poziții din portofoliul de tranzacționare.”;

"

56.  La articolul 107, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

(3) În sensul prezentului regulament, expunerile față de o firmă de investiții dintr-o țară terță, față de o instituție de credit dintr-o țară terță, precum și față de o bursă dintr-o țară terță se tratează ca expuneri față de o instituție numai în cazul în care țara terță aplică cerințe prudențiale și de supraveghere entității respective care sunt cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune.”;

"

57.   La articolul 117, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)  se adaugă următoarele litere:"

„(o) Asociația Internațională pentru Dezvoltare;

   (p) Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură.”;

"

(b)   se adaugă următorul paragraf:"

„Comisia este împuternicită să modifice prezentul regulament prin adoptarea unor acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a modifica, conform standardelor internaționale, lista băncilor multilaterale de dezvoltare menționate la primul paragraf.”;

"

58.   La articolul 118, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.”;

"

59.   La articolul 123, se adaugă următorul alineat:"

„Expunerilor datorate împrumuturilor acordate de o instituție de credit pensionarilor sau salariaților care au un contract permanent cu condiția transferului necondiționat al unei părți a pensiei sau a salariului debitorului către instituția de credit respectivă li se atribuie o pondere de risc de 35 %, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

   (a) pentru a rambursa împrumutul, debitorul autorizează în mod necondiționat fondul de pensii sau angajatorul să efectueze plăți directe către instituția de credit prin deducerea ratelor lunare ale împrumutului din pensia sau salariul lunar al debitorului;
   (b) riscurile de deces, de incapacitate de muncă, de șomaj sau de reducere a pensiei sau salariului lunar net al debitorului sunt acoperite în mod corespunzător printr-o poliță de asigurare subscrisă de debitor în beneficiul instituției de credit;
   (c) plățile lunare care trebuie efectuate de debitor pentru toate împrumuturile care îndeplinesc condițiile prevăzute la literele (a) și (b) nu depășesc în total 20 % din pensia sau salariul lunar net al debitorului;
   (d) scadența inițială maximă a împrumutului este egală cu zece ani sau mai mică.”;

"

60.   Articolul 124 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 124

Expuneri garantate cu ipoteci pe proprietăți imobiliare

   (1) Expunerii sau oricărei părți a unei expuneri garantate integral printr-o ipotecă asupra unui bun imobil i se atribuie o pondere de risc de 100 %, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 125 sau 126, cu excepția oricărei părți a expunerii care este încadrată într-o altă clasă de expuneri. Părții din expunere care depășește valoarea ipotecară a bunului imobil i se atribuie ponderea de risc aplicabilă expunerilor negarantate față de contrapartea implicată.

Partea unei expuneri care este tratată ca fiind garantată integral cu un bun imobil nu este mai mare decât cuantumul afectat garanției al valorii de piață sau decât valoarea ipotecară a bunului imobil respectiv în cazul statelor membre care au prevăzut criterii riguroase pentru evaluarea valorii ipotecare prin dispoziții legislative sau de reglementare.

   (1a) Statele membre desemnează o autoritate pentru a fi responsabilă cu aplicarea alineatului (2). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea se asigură că organismele și autoritățile naționale relevante care au un mandat macroprudențial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenția autorității competente de a utiliza dispozițiile prezentului articol și sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (2).

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispozițiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea și schimbul de informații între autoritatea competentă și autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, se impune autorităților să coopereze îndeaproape și să partajeze toate informațiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligațiilor impuse autorității desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acțiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă și autoritatea desemnată, precum și asigurarea faptului că interacțiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament și al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

   (2) Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a și a oricăror alți indicatori relevanți, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, dacă ponderea de risc de 35 % pentru expunerile la unul sau mai multe segmente imobiliare garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative menționate la articolul 125, situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru al autorității relevante, și ponderea de risc de 50 % pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale menționate la articolul 126, situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru al autorității relevante, sunt adecvate în baza:
   (a) istoricului pierderilor rezultate din expunerile garantate cu bunuri imobile;
   (b) perspectivelor de evoluție a piețelor de bunuri imobile.

În cazul în care, pe baza evaluării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol concluzionează că ponderile de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (2) sau la articolul 126 alineatul (2) nu reflectă în mod adecvat riscurile reale, legate de unul sau mai multe segmente imobiliare, aferente expunerilor garantate integral cu ipoteci pe bunuri imobile locative sau pe bunuri imobile comerciale situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru al autorității relevante, precum și în cazul în care consideră că un caracter inadecvat al ponderilor de risc ar putea avea efecte negative asupra stabilității financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate crește ponderile de risc aplicabile expunerilor respective în intervalele prevăzute la al patrulea paragraf de la prezentul alineat sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la articolul 125 alineatul (2) sau la articolul 126 alineatul (2).

Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol notifică ABE și CERS orice ajustare adusă ponderilor de risc și criteriilor aplicată în temeiul prezentului alineat. În termen de o lună de la primirea notificării respective, ABE și CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză. ABE și CERS publică ponderile de risc și criteriile pentru expunerile menționate la articolele 125 și 126 și la articolul 199 alineatul (1) litera (a), astfel cum sunt puse în aplicare de autoritatea relevantă.

În sensul celui de-al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1a) poate stabili ponderile de risc în următoarele intervale:

   (a) de la 35 % la 150 % pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative;
   (b) de la 50 % la 150 % pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale.
   (3) În cazul în care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1a) stabilește ponderi de risc mai mari sau criterii mai stricte în temeiul alineatului (2) al doilea paragraf, instituțiile dispun de o perioadă de tranziție de șase luni pentru aplicarea acestora.
   (4) ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile riguroase de evaluare a valorii ipotecare menționate la alineatul (1), precum și tipurile de factori care trebuie avuți în vedere pentru evaluarea caracterului adecvat al ponderilor de risc menționate la alineatul (2) primul paragraf.

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2019.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

   (5) CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 și în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol, cu privire la următoarele:
   (a) factorii care ar putea «avea efecte negative asupra stabilității financiare actuale sau viitoare», menționați la alineatul (2) al doilea paragraf ; și
   (b) valorile indicative de referință de care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1a) urmează să țină seama atunci când stabilește ponderi de risc mai mari.
   (6) Instituțiile dintr-un stat membru aplică ponderile de risc și criteriile stabilite de autoritățile dintr-un alt stat membru în conformitate cu alineatul (2) pentru toate expunerile lor corespunzătoare garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau asupra bunurilor imobile comerciale situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru respectiv.”;

"

61.  La articolul 128, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Instituțiile atribuie o pondere de risc de 150 % expunerilor asociate cu riscuri extrem de ridicate.

   (2) În sensul prezentului articol, instituțiile tratează oricare dintre următoarele expuneri ca expuneri asociate unor riscuri extrem de ridicate:
   (a) investițiile în societățile cu capital de risc (venture capital firms), cu excepția cazului în care investițiile respective sunt tratate în temeiul articolului 132;
   (b) investițiile în capital privat (private equity), cu excepția cazului în care investițiile respective sunt tratate în temeiul articolului 132;
   (c) finanțările speculative ale bunurilor imobile.”;

"

62.  Articolul 132 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 132

Cerințele de fonduri proprii pentru expunerile sub formă de unități sau acțiuni deținute în OPC-uri

   (1) Instituțiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC prin înmulțirea valorii expunerii ponderate la risc pentru expunerile OPC-ului, calculată în conformitate cu abordările menționate la alineatul (2) primul paragraf, cu procentajul unităților sau acțiunilor deținute de instituțiile respective.
   (2) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (3) de la prezentul articol, instituțiile pot aplica abordarea de tip look-through, în conformitate cu articolul 132a alineatul (1), sau abordarea pe bază de mandat, în conformitate cu articolul 132a alineatul (2).

În conformitate cu articolul 132b alineatul (2), instituțiile care nu aplică abordarea de tip look-through sau abordarea pe bază de mandat atribuie o pondere de risc de 1 250 % (denumită în continuare «abordarea de rezervă (fall-back)») expunerilor lor sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC.

Instituțiile pot calcula valoarea expunerilor ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC utilizând o combinație a abordărilor menționate la prezentul alineat, în măsura în care condițiile de utilizare a abordărilor respective sunt îndeplinite.

   (3) Instituțiile pot stabili valoarea expunerii ponderate la risc pentru ▌ expunerile unui OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
   (a) OPC-ul este unul dintre următoarele:
   (i) un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), reglementat de Directiva 2009/65/CE;
   (ii) un ▌ FIA administrat de un AFIA din UE înregistrat în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2011/61/UE;
   (iii) un FIA administrat de un AFIA din UE autorizat în temeiul articolului 6 din Directiva 2011/61/UE;
   (iv) un FIA administrat de un AFIA din afara UE autorizat în temeiul articolului 37 din Directiva 2011/61/UE;
   (v) un FIA din afara UE administrat de un AFIA din afara UE și distribuit în conformitate cu articolul 42 din Directiva 2011/61/UE;
   (vi) un FIA din afara UE care nu este distribuit în Uniune și este administrat de un AFIA din afara UE cu sediul într-o țară terță, care face obiectul unui act delegat menționat la articolul 67 alineatul (6) din Directiva 2011/61/UE;
   (b) prospectul de emisiune al OPC-ului sau documentul echivalent include următoarele:
   (i) categoriile de active în care OPC-ul este autorizat să investească;
   (ii) dacă se aplică limite în ceea ce privește investițiile, limitele relative și metodologiile de calcul al acestora;
   (c) raportarea realizată pentru instituție de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului respectă următoarele cerințe:
   (i) expunerile OPC-ului sunt raportate cel puțin la fel de frecvent ca cele ale instituției;
   (ii) nivelul de detaliu al informațiilor financiare este suficient pentru a permite instituției să calculeze valoarea expunerii ponderate la risc OPC-ului în conformitate cu abordarea aleasă de instituție;
   (iii) în cazul în care instituția aplică abordarea de tip look-through, informațiile privind expunerile-suport sunt verificate de o parte terță independentă.

Prin derogare de la primul paragraf litera (a) din prezentul articol, băncile multilaterale și bilaterale de dezvoltare și alte instituții care investesc într-un OPC împreună cu bănci multilaterale sau bilaterale de dezvoltare pot determina valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respectivului OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute la primul paragraf literele (b) și (c) din prezentul articol și cu condiția ca mandatul de investiții al OPC-ului să limiteze tipurile de active în care OPC-ul poate investi la active care promovează dezvoltarea durabilă în țările în curs de dezvoltare.

Instituțiile notifică autorității lor competente OPC-urile cărora le aplică tratamentul menționat la al doilea paragraf.

Prin derogare de la primul paragraf litera (c) punctul (i), în cazul în care instituția stabilește valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordarea pe bază de mandat, raportarea realizată pentru instituție de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului poate fi limitată la mandatul de investiții al OPC-ului și la eventualele modificări ale acestuia și poate fi efectuată numai atunci când instituția înregistrează pentru prima dată expunerea față de OPC și când are loc o modificare în mandatul de investiții al OPC-ului.

   (4) Instituțiile care nu dispun de date sau informații adecvate pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordările descrise la articolul 132a se pot baza pe calculele efectuate de o parte terță, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
   (a) partea terță este:
   (i) instituția depozitară sau instituția financiară depozitară a OPC-ului, cu condiția ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri de valoare și să depoziteze toate titlurile de valoare la această instituție depozitară sau instituție financiară depozitară;
   (ii) pentru OPC-urile care nu se încadrează la punctul (i) de la prezenta literă, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiția ca această societate să îndeplinească condiția prevăzută la alineatul (3) litera (a);
   (b) partea terță efectuează calculul în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a alineatul (1), (2) sau (3), după caz;
   (c) un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terță.

Instituțiile care se bazează pe calcule efectuate de terți înmulțesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC rezultată în urma acestor calcule cu un factor de 1,2.

Prin derogare de la al doilea paragraf, în cazul în care instituția dispune de acces nerestricționat la calculele detaliate efectuate de partea terță, nu se aplică factorul de 1,2. Instituția furnizează, la cerere, calculele respective autorității competente.

   (5) În cazul în care o instituție aplică abordările menționate la articolul 132a pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 1») și oricare dintre expunerile-suport ale OPC-ului de nivel 1 este o expunere sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un alt OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 2»), valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile OPC-ului de nivel 2 poate fi calculată utilizând oricare dintre cele trei abordări descrise la alineatul (2) din prezentul articol. Instituția poate utiliza abordarea de tip look-through pentru a calcula valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile OPC-urilor de nivel 3 și de orice nivel ulterior numai în cazul în care a utilizat această abordare și pentru calculul de la nivelul anterior. În orice alt caz, instituția utilizează abordarea de rezervă (fall-back).
   (6) Valoarea expunerii ponderate la risc a pentru expunerile unui OPC, calculată în conformitate cu abordarea de tip look-through și cu abordarea pe bază de mandat prevăzută la articolul 132a alineatele (1) și (2) este plafonată la nivelul valorii ponderate la risc al expunerilor respectivului OPC calculate în conformitate cu abordarea de rezervă (fall-back).
   (7) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituțiile care aplică abordarea de tip look-through în conformitate cu articolul 132a alineatul (1) pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC înmulțind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu ponderea de risc (RWi*) calculată în conformitate cu formula prevăzută la articolul 132c, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
   (a) instituțiile măsoară valoarea deținerilor lor de unități sau acțiuni într-un OPC la costul istoric, dar măsoară valoarea activelor subiacente ale OPC-ului la valoarea justă dacă aplică abordarea de tip look-through;
   (b) o modificare a valorii de piață a unităților sau a acțiunilor pentru care instituțiile măsoară valoarea la costul istoric nu modifică nici cuantumul fondurilor proprii ale instituțiilor respective, nici valoarea expunerii asociată deținerilor respective.”;

"

63.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 132a

Abordări pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc ale pentru OPC-uri

   (1) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituțiile care dispun de suficiente informații cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC țin seama de aceste expuneri pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC, ponderând la risc toate expunerile-suport ale OPC-ului ca și cum ar fi deținute direct de instituțiile în cauză.
   (2) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituțiile care nu dispun de suficiente informații cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pentru a utiliza abordarea transparentă de tip look-through pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în mandatul OPC-ului și în dreptul relevant.

Instituțiile efectuează calculele menționate la primul paragraf presupunând că OPC-ul își asumă în primul rând expuneri care atrag cea mai mare cerință de fonduri proprii, în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după care continuă să își asume expuneri în ordine descrescătoare, până când este atinsă limita totală maximă de expunere, și că OPC-ul aplică efectul de levier în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după caz.

Instituțiile efectuează calculele menționate la primul paragraf în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul capitol, în capitolul 5 și în capitolul 6 secțiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu.

   (3) Prin derogare de la articolul 92 alineatul (3) litera (d), instituțiile care calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerința de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerința de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secțiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.

Prin derogare de la primul paragraf, o instituție poate să excludă din calculul cerinței de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului expunerile din instrumente financiare derivate care nu ar fi supuse acestei cerințe dacă ar fi asumate direct de instituție.

   (4) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica modul în care instituțiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc menționată la alineatul (2) în cazul în care una sau mai multe dintre datele de intrare utilizate pentru acest calcul sunt indisponibile.

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … [nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10‑14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 132b

Excluderi de la abordările pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc pentru OPC-uri

   (1) Instituțiile pot exclude din calculele menționate la articolul 132 instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, ▌ instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de pasive eligibile deținute de un OPC pe care instituțiile le deduc în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) și cu articolele 56, 66 și, respectiv, 72e.
   (2) Instituțiile pot să excludă din calculele menționate la articolul 132 expunerile sub formă de unități sau acțiuni deținute în OPC-uri menționate la articolul 150 alineatul (1) literele (g) și (h) și să aplice, în schimb, expunerilor respective tratamentul prevăzut la articolul 133.

Articolul 132c

Tratamentul expunerilor extrabilanțiere față de OPC-uri

   (1) Instituțiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc a pentru elementele lor extrabilanțiere care au potențialul de a fi convertite în expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC, înmulțind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu următoarea pondere de risc :
   (a) pentru toate expunerile pentru care instituțiile utilizează una dintre abordările prevăzute la articolul 132a:

20190416-P8_TA-PROV(2019)0369_RO-p0000003.png

unde:

RWi*= ponderea de risc;

i = indicele care desemnează filiala;

RW20190416-P8_TA-PROV(2019)0369_RO-p0000004.png = cuantumul calculat în conformitate cu articolul 132a pentru un OPCi;

20190416-P8_TA-PROV(2019)0369_RO-p0000005.png = valoarea expunerii pentru expunerile OPCi;

20190416-P8_TA-PROV(2019)0369_RO-p0000006.png= valoarea contabilă a activelor OPCi; și

EQi = valoarea contabilă a fondurilor proprii ale OPCi;

   (b) pentru toate celelalte expuneri, 20190416-P8_TA-PROV(2019)0369_RO-p0000007.png.
   (2) Instituțiile calculează valoarea expunerii unui angajament de valoare minimă care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol ca fiind valoarea actualizată curentă a cuantumului garantat, folosind un factor de actualizare fără risc de nerambursare. Instituțiile pot reduce valoarea expunerii a angajamentului de valoare minimă pentru orice pierdere recunoscută în raport cu angajamentul de valoare minimă în conformitate cu standardul contabil aplicabil.

Instituțiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor extrabilanțiere rezultate din angajamente de valoare minimă care întrunesc toate condițiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol înmulțind valorile expunerilor pentru expunerile respective cu un factor de conversie a creditului de 20 % și cu ponderea de risc care decurge din articolul 132 sau 152.

   (3) Instituțiile stabilesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor extrabilanțiere rezultate din angajamente de valoare minimă în conformitate cu alineatul (2) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
   (a) expunerea extrabilanțieră a instituției constă într-un angajament de valoare minimă pentru o investiție în unități sau acțiuni într-unul sau mai multe OPC-uri în baza căruia instituția este obligată să plătească, conform angajamentului de valoare minimă, numai în cazul în care valoarea de piață a expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor scade sub un anumit prag predeterminat într-unul sau mai multe momente specificate în contract;
   (b) OPC-ul este unul dintre următoarele:
   (i) un OPCVM, astfel cum este definit în Directiva 2009/65/CE, sau
   (ii) un FIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care investește exclusiv în valori mobiliare sau în alte active financiare lichide menționate la articolul 50 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE, în cazul în care mandatul fondului nu permite un nivel al efectului de levier mai mare decât cel permis în temeiul articolului 51 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE;
   (c) valoarea de piață curentă a expunerilor-suport ale OPC-ului care constituie suportul angajamentului de valoare minimă, fără a ține seama de efectul angajamentelor de valoare minimă extrabilanțiere, acoperă sau depășește valoarea actualizată a pragului specificat în angajamentul de valoare minimă;
   (d) în cazul în care excedentul valorii de piață a expunerilor-suport ale OPC‑ului sau OPC-urilor față de valoarea curentă a angajamentului de valoare minimă scade, instituția sau altă întreprindere, în măsura în care este vizată de aceeași supraveghere pe bază consolidată al cărei obiect îl constituie instituția însăși în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2002/87/CE, poate influența componența expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor sau poate limita potențialul de reducere în continuare a excedentului în alte moduri;
   (e) beneficiarul final direct sau indirect al angajamentului de valoare minimă este, în general, un client de retail, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2014/65/UE.”;

"

64.  La articolul 144 alineatul (1), litera (g) se înlocuiește cu următorul text:"

„(g) instituția a calculat conform abordării IRB cerințele de fonduri proprii care rezultă din estimările sale referitoare la parametrii de risc și este în măsură să transmită rapoartele cerute în conformitate cu articolul 430;”;

"

65.  Articolul 152 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 152

Tratamentul expunerilor sub formă de unități sau acțiuni deținute în OPC-uri

   (1) Instituțiile calculează valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC înmulțind valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC, calculată în conformitate cu abordările prevăzute la alineatele (2) și (5), cu procentajul unităților sau acțiunilor deținute de instituțiile în cauză.
   (2) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituțiile care dispun de suficiente informații cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC țin seama de aceste expuneri-suport pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC, ponderând la risc toate expunerile‑suport ale OPC-ului ca și cum ar fi deținute direct de instituțiile în cauză.
   (3) Prin derogare de la articolul 92 alineatul (3) litera (d), instituțiile care calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerința de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerința de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secțiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.

Prin derogare de la primul paragraf, o instituție poate să excludă din calculul cerinței de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului expunerile din instrumente financiare derivate care nu ar fi supuse acestei cerințe dacă ar fi asumate direct de instituție.

   (4) Instituțiile care aplică abordarea transparentă de tip look-through în conformitate cu alineatele (2) și (3) de la prezentul articol și care îndeplinesc condițiile de utilizare parțială permanentă în conformitate cu articolul 150 sau care nu îndeplinesc condițiile pentru utilizarea metodelor prevăzute în prezentul capitol sau a uneia sau mai multor metode prevăzute în capitolul 5 pentru toate expunerile-suport ale OPC-ului sau o parte dintre acestea calculează valorile expunerilor ponderate la risc și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu următoarele principii:
   (a) pentru expunerile atribuite clasei de expuneri provenind din titluri de capital menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (e), instituțiile aplică metoda simplă de ponderare la risc prevăzută la articolul 155 alineatul (2);
   (b) pentru expunerile atribuite clasei de elemente reprezentând poziții din securitizare menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (f), instituțiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 254 ca și cum expunerile respective ar fi deținute de acele instituții;
   (c) pentru toate celelalte expuneri-suport, instituțiile aplică abordarea standardizată prevăzută în capitolul 2 din prezentul titlu.

În sensul literei (a) de la primul paragraf, în cazul în care instituția nu are capacitatea de a distinge între expuneri din investiții de tip private equity, expuneri tranzacționate la bursă și alte expuneri din titluri de capital, instituția tratează respectivele expuneri ca alte expuneri din titluri de capital.

   (5) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituțiile care nu dispun de suficiente informații cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în abordarea pe bază de mandat stabilită la articolul 132a alineatul (2). Cu toate acestea, pentru expunerile enumerate la alineatul (4) literele (a), (b) și (c) de la prezentul articol, instituțiile aplică abordările stabilite la literele respective.
   (6) Sub rezerva articolului 132b alineatul (2), instituțiile care nu aplică abordarea transparentă de tip look-through în conformitate cu alineatele (2) și (3) de la prezentul articol sau abordarea pe bază de mandat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol aplică abordarea de rezervă (fall-back) menționată la articolul 132 alineatul (2).
   (7) Instituțiile pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC utilizând o combinație a abordărilor menționate la prezentul articol, în măsura în care condițiile de utilizare a abordărilor respective sunt îndeplinite.
   (8) Instituțiile care nu dispun de date sau informații adecvate pentru a calcula valoarea ponderată la risc pentru un OPC în conformitate cu abordările descrise la alineatele (2), (3), (4) și (5) se pot baza pe calculele efectuate de o terță parte, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
   (a) partea terță este:
   (i) instituția depozitară sau instituția financiară depozitară a OPC-ului, cu condiția ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri de valoare și să depoziteze toate titlurile de valoare la această instituție depozitară sau instituție financiară depozitară;
   (ii) pentru OPC-urile care nu se încadrează la punctul (i) de la prezenta literă, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiția ca societatea de administrare a OPC-ului să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (a);
   (b) pentru alte expuneri decât cele menționate la alineatul (4) literele (a), (b) și (c) din prezentul articol, partea terță efectuează calculul în conformitate cu abordarea de tip look‑through prevăzută la articolul 132a alineatul (1);
   (c) pentru expunerile menționate la alineatul (4) literele (a), (b) și (c), partea terță efectuează calculul în conformitate cu abordările prevăzute la literele respective;
   (d) un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terță.

Instituțiile care se bazează pe calcule efectuate de terți înmulțesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC rezultată în urma acestor calcule cu un factor de 1,2.

Prin derogare de la al doilea paragraf, în cazul în care instituția dispune de acces nerestricționat la calculele detaliate efectuate de partea terță, nu se aplică factorul de 1,2. Instituția furnizează, la cerere, calculele respective autorității competente.

   (9) În sensul prezentului articol, se aplică articolul 132 alineatele (5) și (6) și articolul 132b ▌. În sensul prezentului articol, se aplică articolul 132c, cu folosirea ponderilor de risc calculate în conformitate cu capitolul 3 din prezentul titlu.”;

"

66.  La articolul 158 se introduce următorul alineat:"

„(9a) Cuantumul pierderilor așteptate pentru un angajament de valoare minimă care îndeplinește toate cerințele stabilite la articolul 132c alineatul (3) este zero.”;

"

67.  Articolul 164 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 164

Pierderea în caz de nerambursare (LGD)

   (1) Instituțiile furnizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare, cu respectarea cerințelor prevăzute la secțiunea 6 din prezentul capitol și cu aprobarea autorităților competente, acordată în conformitate cu articolul 143. Pentru riscul de diminuare a valorii creanței aferent creanțelor achiziționate, se utilizează o valoare a pierderii în caz de nerambursare de 75 %. Dacă o instituție poate descompune, în mod fiabil, estimările sale cu privire la pierderea așteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanței aferent creanțelor achiziționate în probabilități de nerambursare și pierderi în caz de nerambursare, instituția poate utiliza propria estimare a pierderii în caz de nerambursare.
   (2) Protecția nefinanțată a creditului poate fi recunoscută ca eligibilă, fie pentru o expunere individuală, fie pentru o grupă de expuneri, ajustând estimarea probabilității de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, cu respectarea cerințelor prevăzute la articolul 183 alineatele (1), (2) și (3) și cu aprobarea autorităților competente. O instituție nu poate atribui expunerilor garantate o valoare ajustată a probabilității de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, astfel încât ponderea de risc ajustată să devină mai mică decât cea a unei expuneri directe, comparabile, față de garant.
   (3) În sensul articolului 154 alineatul (2), pierderea în caz de nerambursare pentru o expunere directă, comparabilă, față de furnizorul de protecție, menționată la articolul 153 alineatul (3), este pierderea în caz de nerambursare aferentă fie unei tranzacții negarantate cu garantul, fie unei tranzacții negarantate cu debitorul, după cum dovezile disponibile și structura garanției personale arată că, în cazul în care atât garantul, cât și debitorul s-ar afla în stare de nerambursare pe parcursul duratei de viață a tranzacției garantate, suma recuperată ar depinde de situația financiară a garantului sau, respectiv, a debitorului.
   (4) Pierderea în caz de nerambursare medie ponderată pentru toate expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative și care nu beneficiază de garanții din partea administrațiilor centrale nu este mai mică de 10 %.

Pierderea în caz de nerambursare medie ponderată pentru toate expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile comerciale și care nu beneficiază de garanții din partea administrațiilor centrale nu este mai mică de 15 %.

   (5) Statele membre desemnează o autoritate pentru a fi responsabilă cu aplicarea alineatului (6). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea se asigură că organismele și autoritățile naționale relevante care au un mandat macroprudențial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenția autorității competente de a utiliza dispozițiile prezentului articol și sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (6).

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispozițiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea și schimbul de informații între autoritatea competentă și autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, se impune autorităților să coopereze îndeaproape și să partajeze toate informațiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligațiilor impuse autorității desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acțiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă și autoritatea desemnată, precum și asigurarea faptului că interacțiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament și al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

   (6) Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a și a oricăror alți indicatori relevanți și ținând seama de perspectivele de evoluție a piețelor de bunuri imobile, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, dacă valorile minime ale pierderilor în caz de nerambursare prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol sunt adecvate pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau comerciale situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru al autorității relevante.

În cazul în care, pe baza evaluării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) concluzionează că valorile minime ale pierderilor în caz de nerambursare menționate la alineatul (4) nu sunt adecvate, precum și în cazul în care consideră că valorile necorespunzătoare ale pierderilor în caz de nerambursare ar putea avea efecte negative asupra stabilității financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate stabili valori minime mai mari ale pierderilor în caz de nerambursare pentru expunerile respective situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru al autorității relevante. Aceste valori minime mai mari pot fi aplicate, de asemenea, la nivelul unuia sau mai multor segmente imobiliare ale expunerilor respective.

Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) înștiințează ABE și CERS înainte de a lua decizia menționată la prezentul alineat. În termen de o lună de la primirea notificării respective, ABE și CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză. ABE și CERS publică aceste valori ale pierderilor în caz de nerambursare.

   (7) În cazul în care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) stabilește valori minime mai mari ale pierderilor în caz de nerambursare în temeiul alineatului (6), instituțiile dispun de o perioadă de tranziție de șase luni pentru aplicarea acestora.
   (8) ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica condițiile de care ține seama autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) atunci când evaluează caracterul adecvat al valorilor pierderilor în caz de nerambursare ca parte a evaluării menționate la alineatul (6).

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2019.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

   (9) CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 și în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, cu privire la următoarele:
   (a) factorii care ar putea «avea efecte negative asupra stabilității financiare actuale sau viitoare», menționați la alineatul (6) și
   (b) valorile indicative de referință de care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) trebuie să țină seama atunci când stabilește valorile minime mai mari ale pierderilor în caz de nerambursare.
   (10) Instituțiile dintr-un stat membru aplică valorile minime mai mari ale pierderilor în caz de nerambursare, stabilite de autoritățile dintr-un alt stat membru în conformitate cu alineatul (6), pentru toate expunerile lor corespunzătoare garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau a bunurilor imobile comerciale situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru respectiv.”;

"

68.  La articolul 201 alineatul (1), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:"

(h) contrapărți centrale calificate.”;

"

69.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 204a

Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate pe titluri de capital

   (1) Instituțiile pot utiliza ca protecție a creditului eligibilă instrumente financiare derivate pe titluri de capital care sunt instrumente de tipul total return swap sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic, dar numai în scopul efectuării de acoperiri interne.

În cazul în care o instituție cumpără protecția creditului prin intermediul unui instrument de tipul total return swap și înregistrează plățile nete primite aferente swapului ca venit net, dar nu înregistrează deteriorarea corespunzătoare a valorii activului protejat, fie prin reducerea valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor, protecția respectivă a creditului nu se califică drept protecție a creditului eligibilă.

   (2) Dacă o instituție efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital, pentru ca acoperirea internă să se califice drept protecție a creditului eligibilă în sensul prezentului capitol, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacționare este transferat în exterior uneia sau mai multor părți terțe.

Dacă s-a efectuat o acoperire internă a riscului în conformitate cu primul paragraf, iar cerințele prevăzute în prezentul capitol au fost îndeplinite, instituțiile aplică regulile stabilite în secțiunile 4-6 din prezentul capitol la calculul valorilor expunerilor ponderate la risc și al cuantumurilor pierderilor așteptate în cazul în care cumpără o protecție nefinanțată a creditului.”;

"

70.  Articolul 223 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, instituțiile care utilizează metoda prevăzută în capitolul 6 secțiunea 6 calculează EVA după cum urmează:

20190416-P8_TA-PROV(2019)0369_RO-p0000008.png.”;

"

(b)  la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:"

În cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, instituțiile care utilizează metodele prevăzute în capitolul 6 secțiunile 3, 4 și 5 țin seama de efectele de diminuare a riscului ale garanțiilor reale în conformitate cu dispozițiile prevăzute în capitolul 6 secțiunile 3, 4 și 5, după caz.”;

"

71.  Articolul 272 se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:"

„6. «set de acoperire a riscului» înseamnă un grup de tranzacții din cadrul unui singur set de compensare în cazul căruia compensarea integrală sau parțială este autorizată pentru determinarea expunerii viitoare potențiale în conformitate cu metodele prevăzute în secțiunea 3 sau 4 din prezentul capitol;”;

"

(b)  se introduce următorul punct:"

„7a. «contract în marjă într-un singur sens» înseamnă un contract în marjă conform căruia o instituție este obligată să furnizeze marje de variație unei contrapărți, dar nu are dreptul să primească marja de variație de la contrapartea respectivă sau viceversa;”;

"

(c)  punctul 12 se înlocuiește cu următorul text:"

„12. «valoarea de piață curentă» sau «CMV» înseamnă valoarea netă de piață a tuturor tranzacțiilor din cadrul unui set de compensare înainte de deducerea oricărei garanții reale deținute sau furnizate, valorile de piață pozitive fiind compensate cu cele negative la calcularea CMV;”;

"

(d)  se introduce următorul punct:"

12a. «suma independentă netă a garanțiilor reale» sau ▌«NICA» înseamnă suma valorilor ajustate în funcție de volatilitate ale garanțiilor reale nete primite sau furnizate, după caz, în cadrul setului de compensare, altele decât marja de variație;;

"

72.  Articolul 273 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Instituțiile calculează valoarea expunerii pentru contractele menționate în anexa II pe baza uneia dintre metodele prevăzute în secțiunile 3-6, în conformitate cu prezentul articol.

O instituție care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) nu utilizează metoda prevăzută în secțiunea 4. O instituție care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 273a alineatul (2) nu utilizează metoda prevăzută în secțiunea 5.

Instituțiile pot utiliza combinat metodele prevăzute în secțiunile 3-6, în mod permanent, în cadrul unui grup. O instituție individuală nu utilizează combinat metodele prevăzute în secțiunile 3-6 în mod permanent.”;

"

(b)  alineatele (6), (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(6) În cadrul metodelor prevăzute în secțiunile 3-6, valoarea expunerii pentru o anumită contraparte este egală cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartea respectivă.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care un contract în marjă se aplică mai multor seturi de compensare cu contrapartea respectivă, iar instituția utilizează una dintre metodele prevăzute în secțiunile 3-6 pentru a calcula valoarea expunerii acestor seturi de compensare, valoarea expunerii se calculează în conformitate cu secțiunea relevantă.

Pentru o anumită contraparte, valoarea expunerii pentru un anumit set de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere enumerate în anexa II, calculată în conformitate cu prezentul capitol, este valoarea mai mare dintre zero și diferența dintre suma valorilor expunerilor pentru toate seturile de compensare cu contrapartea și suma ajustărilor evaluării creditului pentru contrapartea respectivă, care este recunoscută de instituție ca fiind o reducere suportată a valorii contabile. Ajustările evaluării creditului se calculează fără să se țină cont de nicio ajustare compensatoare a valorii debitului atribuită propriului risc de credit al firmei care a fost deja exclus din fondurile proprii în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) litera (c).

   (7) Atunci când calculează valoarea expunerii în conformitate cu metodele prevăzute în secțiunile 3, 4 și 5, instituțiile pot trata două contracte derivate extrabursiere incluse în același acord de compensare care se potrivesc perfect ca fiind un singur contract cu o valoare principală noțională egală cu zero.

În sensul primului paragraf, două contracte derivate extrabursiere se potrivesc perfect în cazul în care acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

   (a) pozițiile lor de risc sunt de semn opus;
   (b) caracteristicile lor, cu excepția datei tranzacționării, sunt identice;
   (c) fluxurile lor de numerar se compensează reciproc în proporție de 100 %.
   (8) Instituțiile determină valoarea expunerii pentru expunerile care rezultă din tranzacții cu termen lung de decontare prin oricare din metodele prevăzute în secțiunile 3-6 din prezentul capitol, indiferent de metoda aleasă pentru a trata instrumentele financiare derivate extrabursiere și tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și tranzacțiile de creditare în marjă. La calculul cerințelor de fonduri proprii pentru tranzacțiile cu termen lung de decontare, o instituție care utilizează abordarea prevăzută în capitolul 3 poate atribui ponderi de risc în cadrul abordării prevăzute în capitolul 2, în mod permanent și indiferent de importanța acestor poziții.”;

"

(c)   se adaugă următorul alineat:"

(9) În cazul metodelor prevăzute în secțiunile 3-6 din prezentul capitol, instituțiile tratează tranzacțiile în cazul cărora a fost identificat un risc specific de corelare defavorabilă în conformitate cu articolul