Index 
Texte adoptate
Miercuri, 17 aprilie 2019 - Strasbourg 
Redactarea sau modificarea titlului unei rezoluții depuse pentru încheierea unei dezbateri (interpretare cu privire la articolul 149a alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului)
 Declarație politică pentru înființarea unui grup politic (interpretare cu privire la articolul 32 alineatul (5) primul paragraf a doua liniuță din Regulamentul de procedură al Parlamentului)
 Protocolul la Acordul CE-Danemarca privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil și „Eurodac” ***
 Instituirea programului Orizont Europa – stabilirea normelor sale de participare și de diseminare ***I
 Programul de punere în aplicare a programului-cadru Orizont Europa ***I
 Supravegherea pieței și conformitatea produselor ***I
 Promovarea echității și a transparenței pentru furnizorii prin servicii de intermediere online ***I
 Mai buna asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme ***I
 Transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar ***I
 Certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente ***I
 Programul spațial al Uniunii și Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial ***I
 Programul Europa digitală pentru perioada 2021-2027 ***I
 Programul „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal ***I
 Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) ***I
 Programul „Justiție” ***I
 Programul „Drepturi și valori” ***I
 Numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile interparlamentare mixte și al delegațiilor la comisiile parlamentare de cooperare și la adunările parlamentare multilaterale
 Adaptarea la articolele 290 și 291 din TFUE a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control - partea II ***I
 Adaptarea la articolele 290 și 291 din TFUE a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control - partea I ***I
 Adaptarea la articolul 290 din TFUE a unei serii de acte juridice din domeniul justiției care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control ***I
 Execuția și finanțarea bugetului general al UE pentru 2019 în contextul retragerii Regatului Unit din Uniune ***
 Acordul UE-Rusia de cooperare în domeniul științei și al tehnologiei ***
 Modificarea statutului Băncii Europene de Investiții *
 Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ***I
 Codul de vize ***I
 Măsuri de conservare și control care se aplică în zona de reglementare a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest ***I
 Norme de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip ***I
 Centrul de competențe european industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică și Rețeaua de centre naționale de coordonare ***I
 Mecanismul pentru Interconectarea Europei ***I
 Prevenirea diseminării conținutului online cu caracter terorist ***I

Redactarea sau modificarea titlului unei rezoluții depuse pentru încheierea unei dezbateri (interpretare cu privire la articolul 149a alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului)
PDF 115kWORD 47k
Decizia Parlamentului European din 17 aprilie 2019 privind redactarea sau modificarea titlului unei rezoluții depuse pentru încheierea unei dezbateri (interpretare cu privire la articolul 149a alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului) (2019/2020(REG))
P8_TA-PROV(2019)0392

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea din 3 aprilie 2019 a președintei Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 226 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 149a alineatul (2) din Regulamentul său de procedură:"„Redactarea sau modificarea titlului unei rezoluții depuse pentru încheierea unei dezbateri în temeiul articolului 123, 128 sau 135 nu reprezintă o modificare a ordinii de zi, cu condiția ca titlul să rămână subsumat subiectului supus dezbaterii.”"

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.


Declarație politică pentru înființarea unui grup politic (interpretare cu privire la articolul 32 alineatul (5) primul paragraf a doua liniuță din Regulamentul de procedură al Parlamentului)
PDF 115kWORD 47k
Decizia Parlamentului European din 17 aprilie 2019 privind declarația politică pentru înființarea unui grup politic (interpretare cu privire la articolul 32 alineatul (5) primul paragraf a doua liniuță din Regulamentul de procedură al Parlamentului) (2019/2019(REG))
P8_TA-PROV(2019)0393

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea din 3 aprilie 2019 a președintei Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 226 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 32 alineatul (5) primul paragraf a doua liniuță din Regulamentul său de procedură:"„Declarația politică a unui grup prevede valorile pe care le susține grupul și principalele obiective politice pe care membrii săi intenționează să le urmeze împreună în exercitarea mandatului lor. Declarația descrie orientarea politică comună a grupului într-un mod substanțial, distinctiv și autentic.”"

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.


Protocolul la Acordul CE-Danemarca privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil și „Eurodac” ***
PDF 122kWORD 48k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în Danemarca sau în orice al stat membru al Uniunii Europene și sistemul „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin în ceea ce privește accesul la Eurodac în scopul asigurării respectării legii (15822/2018 – C8-0151/2019 – 2018/0423(NLE))
P8_TA-PROV(2019)0394A8-0196/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15822/2018),

–  având în vedere proiectul de Protocol la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în Danemarca sau în orice al stat membru al Uniunii Europene și sistemul „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin în ceea ce privește accesul la Eurodac în scopul asigurării respectării legii (15823/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) litera (a), articolul 88 alineatul (2) primul paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0151/2019),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0196/2019),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Danemarcei.


Instituirea programului Orizont Europa – stabilirea normelor sale de participare și de diseminare ***I
PDF 820kWORD 194k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare (COM(2018)0435 – C8-0252/2018 – 2018/0224(COD))
P8_TA(2019)0395A8-0401/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Programul de punere în aplicare a programului-cadru Orizont Europa ***I
PDF 681kWORD 241k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a programului specific de punere în aplicare a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa (COM(2018)0436 – C8-0253/2018 – 2018/0225(COD))
P8_TA(2019)0396A8-0410/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Supravegherea pieței și conformitatea produselor ***I
PDF 431kWORD 126k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme și proceduri pentru respectarea și asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 305/2011, (UE) nr. 528/2012, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426 și (UE) 2017/1369 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 2004/42/CE, 2009/48/CE, 2010/35/UE, 2013/29/UE, 2013/53/UE, 2014/28/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/31/UE, 2014/32/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE, 2014/68/UE și 2014/90/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului (COM(2017)0795 – C8-0004/2018 – 2017/0353(COD))
P8_TA-PROV(2019)0397A8-0277/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0795),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 33, 114 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8–0004/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în conformitate cu Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0277/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare
a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011

P8_TC1-COD(2017)0353


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 33 și 114 ▌,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  În scopul de a garanta libera circulație a produselor în Uniune, este necesar să se asigure că acestea respectă legislația de armonizare a Uniunii și, prin urmare, îndeplinesc cerințe care garantează un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea și siguranța în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului, a siguranței publice și a oricăror alte interese publice protejate de legislația respectivă. Asigurarea aplicării cu strictețe a unor astfel de cerințe este esențială pentru protecția adecvată a acestor interese și pentru a crea condiții în care să fie stimulată concurența loială pe piața mărfurilor din Uniune. Prin urmare, sunt necesare norme pentru această asigurare a aplicării a legislației, indiferent dacă produsele sunt introduse pe piață prin mijloace offline sau online și indiferent dacă ele sunt fabricate în Uniune sau nu.

(2)  Legislația de armonizare a Uniunii acoperă o mare parte din produsele fabricate. Produsele neconforme și nesigure pun în pericol cetățenii și ar putea denatura concurența cu operatorii economici care vând produse conforme pe teritoriul Uniunii.

(3)  Consolidarea pieței unice a mărfurilor prin îmbunătățirea continuă a eforturilor de a elimina produsele neconforme de pe piața Uniunii a fost identificată ca prioritate în comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”. Acest lucru va fi realizat prin consolidarea supravegherii pieței, prin furnizarea de norme clare, transparente și cuprinzătoare operatorilor economici, prin intensificarea controalelor de conformitate și prin promovarea unei cooperări transfrontaliere mai strânse între autoritățile de asigurare a aplicării legislației, inclusiv prin cooperarea cu autoritățile vamale.

(4)   Cadrul pentru supravegherea pieței stabilit prin prezentul regulament ar trebui să completeze și să consolideze dispozițiile existente în legislația de armonizare a Uniunii referitoare la asigurarea conformității produselor și la cadrul de cooperare cu organizațiile care reprezintă operatorii economici sau utilizatorii finali, supravegherea pieței în ceea ce privește produsele și controlul produselor care intră pe piața Uniunii. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul lex specialis, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv, de aceeași natură sau cu aceleași efecte în legislația de armonizare a Uniunii. Dispozițiile corespunzătoare din prezentul regulament nu ar trebui, prin urmare, să se aplice în domeniile reglementate de astfel de dispoziții specifice, de exemplu cele stabilite în Regulamentele (CE) nr. 1223/2009(4), (UE) 2017/745(5) și (UE) 2017/746(6), inclusiv utilizarea Bazei europene de date referitoare la dispozitivele medicale (Eudamed), precum și (UE) 2018/858(7) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)  Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8) stabilește cerințele generale de siguranță pentru toate produsele de consum și prevede obligațiile și prerogativele specifice ale statelor membre în ceea ce privește produsele periculoase, precum și schimbul de informații în acest sens prin intermediul sistemului de schimb rapid de informații (RAPEX). Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă posibilitatea de a lua acele măsuri mai specifice disponibile în conformitate cu directiva respectivă. Pentru a atinge un nivel de siguranță mai ridicat în cazul produselor de consum, ar trebui crescută eficiența mecanismelor pentru schimburi de informații și situații de intervenție rapidă prevăzute în Directiva 2001/95/CE.

(6)  Dispozițiile privind supravegherea pieței prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii, enumerate în anexa I ▌referitoare la produsele fabricate, altele decât produsele alimentare, hrana pentru animale, produsele medicamentoase de uz uman și veterinar, plantele și animalele vii, produsele de origine umană și produsele de origine vegetală și animală care sunt direct legate de reproducerea lor viitoare. Acest lucru va asigura un cadru uniform pentru supravegherea pieței produselor respective la nivelul Uniunii și va contribui la creșterea încrederii consumatorilor și a altor utilizatori finali în produsele introduse pe piața Uniunii. În cazul în care, în viitor, se adoptă noi acte legislative de armonizare ale Uniunii, va fi necesar ca această legislație să stipuleze dacă prezentul regulament se aplică, de asemenea, legislației respective.

(7)  Articolele 15-29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(9) de stabilire a cadrului de supraveghere a pieței comunitare și a controalelor privind produsele care intră pe piața comunitară ar trebui eliminate, iar dispozițiile respective ar trebui înlocuite de prezentul regulament. Cadrul respectiv include la articolele 27, 28 și 29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, dispozițiile privind controalele produselor care intră pe piața comunitară, care se aplică nu numai produselor ce fac obiectul cadrului de supraveghere a pieței, ci tuturor produselor în măsura în care alte dispoziții din dreptul Uniunii nu conțin dispoziții specifice referitoare la organizarea controalelor privind produsele care intră pe piața Uniunii. Prin urmare, este necesar ca domeniul de aplicare al dispozițiilor prezentului regulament referitoare la produsele care intră pe piața Uniunii să fie extins la toate produsele.

(8)  Pentru a raționaliza și a simplifica cadrul legislativ general, urmărind în același timp obiectivele unei mai bune legiferări, normele aplicabile controalelor privind produsele care intră pe piața Uniunii ar trebui să fie revizuite și integrate într-un singur cadru legislativ pentru controalele produselor la frontierele externe ale Uniunii.

(9)  Responsabilitatea pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii ar trebui să revină statelor membre, iar autoritățile lor de supraveghere a pieței ar trebui să se asigure că legislația este respectată pe deplin. De aceea, statele membre ar trebui să stabilească abordări sistematice pentru a asigura eficiența supravegherii pieței și a altor activități de asigurare a aplicării legislației. În acest sens, metodologia și criteriile de evaluare a riscurilor ar trebui armonizate într-o mai mare măsură în toate statele membre în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii economici.

(10)  Pentru a asista autoritățile de supraveghere a pieței să îmbunătățească coerența activităților lor în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament, ar trebui instituit un sistem eficient de evaluare la nivel de omologi pentru autoritățile de supraveghere a pieței care doresc să participe.

(11)  Anumite definiții prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 ar trebui să fie aliniate cu definițiile prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii și, după caz, să reflecte arhitectura lanțurilor de aprovizionare moderne. Definiția „producătorului” din prezentul regulament nu ar trebui să scutească producătorii de niciuna dintre obligațiile pe care le-ar putea avea în temeiul legislației de armonizare a Uniunii unde se aplică definiții specifice ale producătorului, care ar putea include orice persoană fizică sau juridică care modifică un produs deja introdus pe piață într-o manieră care ar putea afecta conformitatea cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă și care îl introduce pe piață sau orice altă persoană fizică sau juridică care introduce un produs pe piață sub numele sau marca sa.

(12)  Operatorii economici de-a lungul întregului lanț de aprovizionare ar trebui să acționeze în mod responsabil și în deplină conformitate cu cerințele legale aplicabile atunci când introduc sau pun la dispoziție produse pe piață, astfel încât să asigure respectarea legislației de armonizare a Uniunii privind produsele. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care corespund rolurilor deținute de fiecare dintre operatorii economici în procesul de aprovizionare și de distribuție în temeiul unor dispoziții specifice din legislația de armonizare a Uniunii, iar producătorului ar trebui să îi revină responsabilitatea finală pentru conformitatea produsului cu cerințele din legislația de armonizare a Uniunii.

(13)  Provocările pieței mondiale și complexitatea din ce în ce mai mare a lanțurilor de aprovizionare, precum și creșterea numărului de produse oferite spre vânzare online utilizatorilor finali în cadrul Uniunii fac necesară consolidarea măsurilor de asigurare a aplicării legislației, pentru a asigura siguranța consumatorilor. În plus, experiența practică în materie de supraveghere a pieței a arătat că astfel de lanțuri de aprovizionare implică uneori operatori economici cu o formă nouă care nu se încadrează adecvat în lanțurile de aprovizionare tradiționale, în conformitate cu cadrul juridic existent. Acesta este în special cazul furnizorilor de servicii de logistică, care îndeplinesc multe dintre aceleași funcții ca și importatorii, dar care ar putea să nu corespundă întotdeauna definiției tradiționale a importatorului din dreptul Uniunii. Pentru a asigura că autoritățile de supraveghere a pieței își pot îndeplini în mod eficace responsabilitățile și pentru a evita o lacună în sistemul de asigurare a aplicării legislației, este oportun ca furnizorii de servicii de logistică să fie incluși pe lista operatorilor economici împotriva cărora autoritățile de supraveghere a pieței pot lua măsuri de asigurare a aplicării legislației. Prin includerea furnizorilor de servicii de logistică în domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritățile de supraveghere a pieței vor fi în măsură să gestioneze mai bine noi forme de activitate economică pentru a garanta siguranța consumatorilor și buna funcționare a pieței interne, inclusiv în cazul în care operatorul economic acționează atât ca importator în ceea ce privește anumite produse, cât și ca furnizor de servicii de logistică în ceea ce privește alte produse.

(14)  Lanțurile de aprovizionare moderne cuprind o gamă largă de operatori economici, care ar trebui să fie toți obligați să asigure aplicarea legislației de armonizare a Uniunii, ținând seama în mod corespunzător de rolurile lor respective în cadrul lanțului de aprovizionare, precum și de măsura în care contribuie la punerea la dispoziție a produselor pe piața Uniunii. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să se aplice operatorilor economici care sunt direct vizați de legislația de armonizare a Uniunii menționată în anexa I la prezentul regulament, cum ar fi fabricantul unui articol și utilizatorul din aval, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(10) și în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(11), instalatorul, astfel cum este definit în Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului(12), furnizorul, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(13) sau comerciantul, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului(14).

(15)  Un produs oferit spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță ar trebui considerat ca fiind pus la dispoziție pe piață în cazul în care oferta de vânzare este destinată utilizatorilor finali din Uniune. În conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii privind dreptul internațional privat, ar trebui să se efectueze o analiză de la caz la caz pentru a se stabili dacă o ofertă se adresează utilizatorilor finali din Uniune. O ofertă de vânzare ar trebui considerată destinată utilizatorilor finali din Uniune dacă operatorul economic relevant își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru. Pentru analizele de la caz la caz, trebuie luați în considerare factorii relevanți, cum ar fi zonele geografice către care este posibilă expedierea, limbile disponibile utilizate pentru ofertă sau pentru comenzi sau mijloacele de plată. În cazul vânzărilor online, simplul fapt că site-ul de internet al operatorilor economici sau al intermediarilor este accesibil în statul membru în care utilizatorul final își are sediul sau domiciliul este insuficient.

(16)  Dezvoltarea comerțului electronic se datorează, de asemenea, în mare măsură proliferării furnizorilor de servicii ale societății informaționale, de obicei prin intermediul unor platforme și în schimbul unei remunerații, care propun servicii intermediare prin stocarea de conținut provenit de la terți, însă fără a exercita control asupra acestor conținuturi și, prin urmare, fără să acționeze în numele unui operator economic. Eliminarea conținutului în ceea ce privește produsele neconforme sau, atunci când acest lucru nu este fezabil, restricționarea accesului la produsele neconforme oferite prin serviciile lor nu ar trebui să aducă atingere normelor prevăzute de Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15). În special, nicio obligație generală nu ar trebui impusă furnizorilor de servicii ale societății informaționale pentru monitorizarea informațiilor pe care le transmit sau le stochează și nu ar trebui să li se impună o obligație generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice o activitate ilegală. În plus, furnizorii de servicii de găzduire nu ar trebui să fie răspunzători atât timp cât nu au efectiv cunoștință de activități sau informații ilegale și nu cunosc faptele sau circumstanțele din care să rezulte că activitățile sau informațiile sunt vădit ilegale.

(17)  Deși prezentul regulament nu se referă la protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, ar trebui totuși avut în vedere faptul că, adesea, produsele contrafăcute nu îndeplinesc cerințele stabilite în legislația de armonizare a Uniunii, prezintă riscuri pentru sănătatea și siguranța utilizatorilor finali, denaturează concurența, pun în pericol interesele publice și sprijină alte activități ilegale. Statele membre ar trebui, prin urmare, să adopte în continuare măsuri eficace pentru a preveni intrarea pe piața Uniunii a produselor contrafăcute, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(16).

(18)  O piață unică mai echitabilă ar trebui să asigure condiții egale de concurență pentru toți operatorii economici și protecție împotriva concurenței neloiale. În acest scop, este necesară consolidarea asigurării aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele. O bună cooperare între producători și autoritățile de supraveghere a pieței este un element esențial care permite intervenția imediată și luarea de măsuri corective legate de produs. Este important ca, pentru anumite produse, să existe un operator economic stabilit în Uniune, astfel încât autoritățile de supraveghere a pieței să aibă o persoană căreia să îi poată adresa cereri, inclusiv cereri pentru furnizarea de informații privind conformitatea produsului cu legislația de armonizare a Uniunii și care să poată coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că se iau imediat măsuri corective pentru a remedia cazurile de neconformitate. Operatorii economici care ar trebui să îndeplinească sarcinile respective sunt producătorul, sau importatorul atunci când producătorul nu este stabilit în Uniune sau un reprezentant autorizat mandatat de producător în acest scop sau un furnizor de servicii de logistică stabilit în Uniune pentru produsele gestionate de el în cazul în care niciun alt operator economic nu este stabilit în Uniune.

(19)  Dezvoltarea comerțului electronic creează anumite probleme pentru autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește asigurarea conformității produselor oferite spre vânzare online și asigurarea efectivă a aplicării legislației de armonizare a Uniunii. Numărul operatorilor economici care oferă produse direct consumatorilor, prin mijloace electronice, este în creștere. Prin urmare, operatorii economici cu sarcini privind produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii joacă un rol esențial pentru a le permite autorităților de supraveghere a pieței să dispună de un interlocutor stabilit în Uniune, precum și pentru a îndeplini sarcini specifice în timp util pentru a se asigura că produsele sunt conforme cu cerințele prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii, în beneficiul consumatorilor, al altor utilizatori finali și al întreprinderilor de pe teritoriul Uniunii.

(20)  Obligațiile operatorului economic cu sarcini privind produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii nu ar trebui să aducă atingere actualelor obligații și responsabilități ale producătorului, importatorului și reprezentantului autorizat, prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii relevante.

(21)  Obligațiile prevăzute de prezentul regulament potrivit cărora un operator economic trebuie să fie stabilit în Uniune pentru a introduce produse pe piața Uniunii ar trebui să se aplice numai zonelor în care s-a identificat nevoia ca un operator economic să acționeze drept punct de legătură cu autoritățile de supraveghere a pieței, luând în considerare o abordare bazată pe riscuri, având în vedere principiul proporționalității și ținând seama de nivelul ridicat de protecție a utilizatorilor finali din Uniune.

(22)  În plus, obligațiile respective nu ar trebui să se aplice în cazul în care cerințele specifice prevăzute de anumite acte juridice privind produsele produc același rezultat în practică, și anume Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(17), Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(18), Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(19), Directiva 2014/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului(20), Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului(21), Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului(22), Regulamentul (UE) 2017/745, Regulamentul (UE) 2017/746, Regulamentul (UE) 2017/1369 și Regulamentul (UE) 2018/858. De asemenea, ar trebui să se acorde atenție situațiilor în care potențiale riscuri sau cazuri de neconformitate sunt reduse sau în care produsele sunt comercializate în principal prin intermediul lanțurilor de aprovizionare tradiționale, lucru valabil, de exemplu, în cazul Directivei 2014/33/UE, al Regulamentului (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului(23) și al Directivei 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului(24).

(23)  Datele de contact ale operatorilor economici cu sarcini în ceea ce privește produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii ar trebui să fie indicate împreună cu produsul, pentru a facilita controalele de-a lungul lanțului de aprovizionare.

(24)   Operatorii economici ar trebui să coopereze pe deplin cu autoritățile de supraveghere a pieței și alte autorități competente pentru a asigura buna desfășurare a supravegherii pieței și pentru a permite autorităților să își îndeplinească sarcinile. Cooperarea include, la cererea autorităților, furnizarea datelor de contact ale operatorilor economici cu sarcini în ceea ce privește produsele care fac obiectul unei anumite legislații de armonizare a Uniunii, în cazul în care aceste informații se află la dispoziția lor.

(25)  Operatorii economici ar trebui să aibă acces cu ușurință la informații complete și de înaltă calitate. Întrucât portalul digital unic înființat în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului(25) oferă un punct unic de acces online la informații, acesta poate fi utilizat pentru a le furniza operatorilor economici informații relevante privind legislația de armonizare a Uniunii. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să pună în aplicare proceduri pentru asigurarea accesului la punctele de informare despre produs înființate în temeiul Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(26) (27) pentru a asista operatorii economici să dea curs în mod corespunzător solicitărilor de informații. Obligațiile statelor membre atunci când furnizează astfel de informații nu includ consiliere privind specificațiile tehnice ori standardele armonizate sau proiectarea unui anumit produs.

(26)  Autoritățile de supraveghere a pieței ar putea desfășura activități comune cu alte autorități sau organizații care reprezintă operatori economici sau utilizatori finali, în vederea promovării conformității, a identificării neconformității, a sensibilizării și a furnizării de orientări privind legislația de armonizare a Uniunii și privind anumite categorii de produse, inclusiv cele care sunt oferite spre vânzare online.

(27)  Statele membre ar trebui să își desemneze propriile autorități de supraveghere a pieței. Prezentul regulament nu ar trebui să le interzică statelor membre să aleagă autoritățile competente pentru îndeplinirea sarcinilor de supraveghere a pieței. Pentru a facilita asistența și cooperarea administrativă, statele membre ar trebui, de asemenea, să desemneze un birou unic de legătură. Birourile unice de legătură ar trebui cel puțin să reprezinte poziția coordonată a autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților responsabile de controlul produselor care intră pe piața Uniunii.

(28)  Comerțul electronic prezintă anumite provocări pentru autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește protecția sănătății și siguranței utilizatorilor finali împotriva produselor neconforme. Statele membre ar trebui să se asigure, prin urmare, că activităților lor de supraveghere a pieței sunt organizate la fel de eficient pentru produsele puse la dispoziție online ca și pentru produsele puse la dispoziție offline.

(29)  Atunci când efectuează activități de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele oferite spre vânzare online, autoritățile de supraveghere a pieței se confruntă cu numeroase dificultăți, cum ar fi localizarea produselor vândute online, identificarea operatorilor economici responsabili sau realizarea de evaluări ale riscurilor sau de teste din cauza imposibilității de a accede fizic la produse. În plus față de cerințele introduse prin prezentul regulament, statele membre sunt încurajate să utilizeze suplimentar orientări și cele mai bune practici pentru supravegherea pieței și pentru comunicarea cu întreprinderile și consumatorii.

(30)  Ar trebui acordată o atenție deosebită tehnologiilor emergente, ținând seama de faptul că consumatorii folosesc din ce în ce mai mult în viața de zi cu zi dispozitive conectate la internet. Cadrul de reglementare al Uniunii ar trebui, prin urmare, să abordeze problema noilor riscuri pentru a se garanta siguranța utilizatorilor finali.

(31)  Într-o epocă în care tehnologiile digitale sunt în continuă dezvoltare, ar trebui analizate noi soluții care să poată contribui la o supraveghere eficientă a pieței în cadrul Uniunii.

(32)  Supravegherea pieței ar trebui să fie minuțioasă și eficientă, pentru a se asigura că legislația de armonizare a Uniunii privind produsele este aplicată în mod corect. Întrucât controalele oficiale pot reprezenta o povară pentru operatorii economici, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să organizeze și să efectueze activitățile de control printr-o abordare bazată pe factorii de risc, luând în considerare interesele operatorilor economici respectivi și limitând această povară la ceea ce este necesar pentru efectuarea unor controale eficiente și eficace. În plus, supravegherea pieței ar trebui să fie efectuată cu același nivel de diligență de către autoritățile competente ale statului membru, indiferent dacă neconformitatea produsului în cauză este relevantă pe teritoriul acelui stat membru sau dacă este susceptibilă să aibă un impact pe piața unui alt stat membru. În cazul în care produsele sau categoriile de produse prezintă riscuri specifice sau încalcă grav legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, ar putea fi stabilite de către Comisie condiții uniforme pentru anumite activități de inspecție desfășurate de autoritățile de supraveghere a pieței.

(33)  Atunci când își îndeplinesc sarcinile, autoritățile de supraveghere a pieței se confruntă cu diferite deficiențe în ceea ce privește resursele, mecanismele de coordonare, precum și competențele legate de produsele neconforme. Aceste diferențe duc la o asigurare fragmentată a aplicării legislației de armonizare a Uniunii și la o supraveghere a pieței mai riguroasă în unele state membre decât în altele, ceea ce ar putea compromite condițiile de concurență echitabile dintre întreprinderi și ar putea crea, de asemenea, dezechilibre în ceea ce privește nivelul de siguranță a produselor în întreaga Uniune.

(34)  Pentru a asigura faptul că legislația de armonizare a Uniunii privind produsele este aplicată în mod corect, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să dispună de un set comun de competențe investigative și de asigurare a aplicării, permițând consolidarea cooperării între autoritățile de supraveghere a pieței și având un efect mai puternic de descurajare pentru operatorii economici care încalcă cu bună știință legislația de armonizare a Uniunii. Aceste competențe ar trebui să fie suficient de solide pentru a face față problemelor de asigurare a aplicării legislației de armonizare a Uniunii, împreună cu provocările legate de comerțul electronic și de mediul digital, și pentru a împiedica operatorii economici să exploateze lacunele din sistemul de asigurare a aplicării prin relocarea în state membre ale căror autorități de supraveghere a pieței nu sunt echipate pentru a combate practicile ilegale. În special, competențele ar trebui să asigure faptul că informațiile și elementele de probă pot fi partajate între autoritățile competente, astfel încât asigurarea aplicării legislației să poată fi efectuată în același mod în toate statele membre.

(35)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere libertății statelor membre de a alege sistemul de asigurare a aplicării legislației pe care îl consideră adecvat. Statele membre ar trebui să fie libere să aleagă dacă autoritățile lor de supraveghere a pieței își pot exercita competențele de investigare și de asigurare a aplicării legislației în mod direct, sub propria lor autoritate, recurgând la alte autorități publice sau făcând apel la instanțele judecătorești competente.

(36)  Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să inițieze investigații din proprie inițiativă dacă iau cunoștință de existența unor produse neconforme introduse pe piață.

(37)  Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă acces la toate elementele de probă, datele și informațiile necesare referitoare la obiectul unei investigații, pentru a determina dacă legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă a fost încălcată și, în special, pentru a identifica operatorul economic responsabil, indiferent de cine deține elementele de probă, datele sau informațiile respective și indiferent de locul în care se află acestea și de formatul în care ele sunt păstrate. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să solicite operatorilor economici, inclusiv celor din lanțul valoric digital, să furnizeze toate elementele de probă, datele și informațiile necesare.

(38)  Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să efectueze inspecțiile necesare la fața locului și ar trebui să aibă dreptul de a pătrunde în orice sediu, pe orice teren sau în orice mijloc de transport pe care operatorul economic îl utilizează în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională.

(39)  Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să solicite unui reprezentant sau unui membru relevant al personalului operatorului economic în cauză să furnizeze explicații cu privire la fapte, informații sau documente legate de aspectele care fac obiectul inspecției și să înregistreze răspunsurile oferite de respectivul reprezentant sau membru relevant al personalului.

(40)  Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să verifice conformitatea produselor care urmează a fie puse la dispoziție pe piață cu legislația de armonizare a Uniunii și să obțină dovezi de neconformitate. Prin urmare, acestea ar trebui să aibă competența de a achiziționa produse și, atunci când elementele de probă nu pot fi obținute prin alte mijloace, să achiziționeze produse sub o identitate falsă.

(41)  În mediul digital, în special, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă posibilitatea de a pune capăt neconformității în mod rapid și eficace, în special în cazul în care operatorul economic care vinde produsul își ascunde identitatea sau se mută într-un alt stat din Uniune sau într-o țară terță pentru a evita asigurarea aplicării legislației. În cazurile în care există un risc de prejudiciu grav și ireparabil pentru utilizatorii finali din cauza neconformității, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să poată lua măsuri ▌, în cazul în care acest lucru este justificat în mod corespunzător și este proporțional și nu există alte mijloace disponibile pentru a preveni sau a reduce un astfel de prejudiciu, inclusiv, dacă este cazul, solicitând eliminarea conținutului de pe interfața online sau afișarea unui mesaj de avertizare. În cazul în care nu se dă curs unei astfel de solicitări, autoritatea relevantă ar trebui să aibă competența de a le solicita furnizorilor de servicii ale societății informaționale să restricționeze accesul la interfața online. Aceste măsuri ar trebui luate în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 2000/31/CE. ▌

(42)  Punerea în aplicare a prezentului regulament și exercitarea competențelor în aplicarea acestuia ar trebui să respecte și alte acte din dreptul Uniunii și din dreptul intern, de exemplu Directiva 2000/31/CE, inclusiv în ceea ce privește garanțiile procedurale aplicabile și principiile drepturilor fundamentale. Respectiva punere în aplicare și respectiva exercitare a competențelor ar trebui, de asemenea, să fie proporționale și adecvate, ținând seama de natura și de prejudiciul general real sau potențial cauzat de încălcare. Autoritățile competente ar trebui să ia în considerare toate faptele și circumstanțele cazului și să aleagă cele mai adecvate măsuri, și anume acelea care sunt esențiale pentru a remedia încălcarea sancționată prin prezentul regulament. Măsurile respective ar trebui să fie proporționale, eficace și cu efect de descurajare. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a stabili condițiile și limitele de exercitare a competențelor pentru îndeplinirea sarcinilor în dreptul intern. În cazul în care, de exemplu, în conformitate cu dreptul intern, este necesară o autorizație prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză pentru a intra în sediile persoanelor fizice și juridice, competența de a intra în aceste sedii ar trebui să fie exercitată doar după ce această autorizație prealabilă a fost obținută.

(43)  Autoritățile de supraveghere a pieței acționează în interesul operatorilor economici, al utilizatorilor finali și al publicului, pentru a asigura că interesele publice care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii relevante privind produsele sunt permanent menținute și protejate prin intermediul unor măsuri de asigurare a aplicării legislației adecvate, precum și că respectarea acestei legislații este asigurată de-a lungul lanțului de aprovizionare prin controale adecvate, ținându-se seama de faptul că, în multe cazuri, simplele controale administrative nu pot înlocui controalele fizice și de laborator pentru a verifica dacă produsele sunt conforme cu legislația de armonizare a Uniunii relevantă. Prin urmare, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să asigure un nivel ridicat de transparență în desfășurarea activităților lor și să pună la dispoziția publicului toate informațiile pe care le consideră relevante pentru a proteja interesele utilizatorilor finali din Uniune.

(44)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere funcționării RAPEX în conformitate cu Directiva 2001/95/CE ▌.

(45)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere procedurii clauzei de salvgardare prevăzute de legislația sectorială de armonizare a Uniunii, în conformitate cu articolul 114 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În vederea asigurării unui nivel echivalent de protecție în întreaga Uniune, statele membre sunt autorizate să ia măsuri ▌în ceea ce privește produsele care prezintă un risc pentru sănătate și siguranță sau alte aspecte de protecție a interesului public. Acestea sunt, de asemenea, obligate să notifice aceste măsuri celorlalte state membre și Comisiei, permițând Comisiei să adopte o poziție cu privire la faptul dacă măsurile naționale care restricționează libera circulație a produselor în vederea asigurării funcționării pieței interne sunt justificate.

(46)  Schimbul de informații între autoritățile de supraveghere a pieței și utilizarea elementelor de probă și a rezultatelor investigațiilor ar trebui să respecte principiul confidențialității. Informațiile ar trebui gestionate în conformitate cu dreptul intern aplicabil, pentru a se asigura că investigațiile nu sunt compromise, iar reputația operatorilor economici nu este afectată.

(47)  În cazul în care, în sensul prezentului regulament, este necesar să se prelucreze date cu caracter personal, acest lucru trebuie să se realizeze în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament este reglementată de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(28) și de Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului(29), după caz.

(48)  Pentru a asigura eficacitatea și consecvența testării în întreaga Uniune în cadrul de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele specifice sau o categorie specifică sau un grup specific de produse sau pentru riscurile specifice legate de o categorie sau grup de produse, Comisia poate să desemneze propriile instalații de testare sau instalațiile de testare publice ale unui stat membru ca instalații de testare ale Uniunii. Toate instalațiile de testare ale Uniunii ar trebui să fie acreditate în conformitate cu cerințele din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Pentru a evita conflictul de interesele, instalațiile de testare ale Uniunii ar trebui să ofere servicii exclusiv autorităților de supraveghere a pieței, Comisiei, rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor („rețeaua”) și altor entități guvernamentale sau interguvernamentale.

(49)  Statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea permanentă a unor resurse financiare adecvate pentru a pune personalul și echipamentele necesare la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței. Supravegherea eficientă a pieței este solicitantă în ceea ce privește resursele și ar trebui să se asigure resurse stabile, la un nivel corespunzător nevoilor de asigurare a aplicării legislației în orice moment. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a suplimenta finanțarea publică prin recuperarea costurilor suportate de la operatorii economici relevanți atunci când se efectuează supravegherea pieței în legătură cu produsele care au fost găsite neconforme ▌.

(50)  Ar trebui instituite mecanisme de asistență reciprocă, întrucât este imperativ pentru piața Uniunii de bunuri ca autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre să coopereze în mod eficace. Autoritățile ar trebui să acționeze cu bună-credință și, ca principiu general, să accepte cererile de asistență reciprocă, în special cele referitoare la accesul la declarația UE de conformitate, declarația de performanță și documentația tehnică.

(51)  Este necesar ca statele membre să desemneze autoritățile responsabile pentru aplicarea legislației vamale și orice alte autorități responsabile, în temeiul dreptului intern, cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii.

(52)  O modalitate eficace de a garanta că pe piața Uniunii nu sunt introduse produse nesigure sau neconforme ar fi aceea de a detecta astfel de produse, înainte ca acestea să fie puse în liberă circulație. ▌Autoritățile ▌, în calitate de autorități responsabile cu controalele asupra produselor care intră pe piața Uniunii, au o vedere de ansamblu completă asupra fluxurilor comerciale care traversează frontierele externe ale Uniunii și ar trebui, prin urmare, să fie obligate să efectueze controale adecvate pe baza unei evaluări a riscului, pentru a contribui la crearea unei piețe mai sigure, care să asigure un nivel ridicat de protecție a intereselor publice. Statelor membre le revine sarcina de a desemna autoritățile specifice care trebuie să fie responsabile cu verificările corespunzătoare ale documentelor și, în cazul în care este necesar, cu verificările fizice sau de laborator ale produselor înainte ca acestea să fie puse în liberă circulație. Asigurarea aplicării uniforme a legislației de armonizare a Uniunii privind produsele poate fi realizată doar prin intermediul cooperării sistematice și al schimbului de informații dintre autoritățile de supraveghere a pieței și alte autorități desemnate drept autorități responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii. Aceste autorități ar trebui să primească în prealabil din partea autorităților de supraveghere a pieței toate informațiile necesare privind produsele neconforme sau informațiile privind operatorii economici care prezintă un risc mai ridicat de neconformitate. La rândul lor, autoritățile ▌responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii ar trebui să informeze autoritățile de supraveghere a pieței în timp util cu privire la punerea produselor în liberă circulație și la rezultatele controalelor, în cazul în care aceste informații sunt relevante pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele. În plus, în cazul în care Comisia constată existența unui risc major prezentat de un produs importat, aceasta ar trebui să informeze statele membre cu privire la riscul respectiv pentru a asigura un control mai coordonat și mai eficient al conformității și al asigurării aplicării legislației la primele puncte de intrare în Uniune.

(53)  Importatorilor ar trebui să li se reamintească că articolele 220, 254, 256, 257 și 258 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(30) prevăd că produsele care intră pe piața Uniunii care necesită o prelucrare suplimentară pentru a fi în conformitate cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă sunt plasate sub regimul vamal corespunzător care să permită prelucrarea respectivă de către importator. În general, punerea în liberă circulație nu ar trebui considerată ca fiind o dovadă a conformității cu dreptul Uniunii, deoarece aceasta nu include neapărat o verificare completă a conformității.

(54)  Pentru a utiliza ghișeul unic al UE pentru vămi și, prin urmare, pentru a optimiza și fluidiza transferul de date între autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, este necesar să se creeze interfețe electronice care să permită transferul automat de date. Autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să contribuie la stabilirea datelor care trebuie transmise. Sarcina suplimentară pentru autoritățile vamale ar trebui să fie limitată, iar interfețele ar trebui să fie foarte automatizate și ușor de utilizat.

(55)  Este necesar să se instituie Rețeaua, găzduită de Comisie, care să vizeze coordonarea și cooperarea structurată între autoritățile de asigurare a aplicare a legislației statelor membre și Comisie, precum și raționalizarea practicilor de supraveghere a pieței în cadrul Uniunii, facilitând punerea în aplicare de către statele membre a unor activități comune de asigurare a aplicării legislației, cum ar fi investigațiile comune. Această structură administrativă de sprijin ar trebui să permită gruparea resurselor și menținerea unui sistem informatic și de comunicații între statele membre și Comisie, contribuind astfel la o mai bună asigurare a aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele și la descurajarea încălcărilor. Implicarea grupurilor de cooperare administrativă (ADCO) în cadrul Rețelei nu ar trebui să împiedice implicarea altor grupuri similare implicate în activități de cooperare administrativă. Comisia ar trebui să furnizeze Rețelei sprijinul administrativ și financiar necesar.

(56)  Între statele membre și Comisie, ar trebui să existe un schimb de informații eficace, rapid și precis. O serie de instrumente existente, de exemplu, sistemul de informații și comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) și RAPEX, care permit coordonarea între autoritățile de supraveghere a pieței din Uniune. Aceste instrumente, împreună cu interfața care permite transferul datelor de la ICSMS către RAPEX, ar trebui menținute și dezvoltate în continuare pentru a exploata pe deplin potențialul lor și pentru a contribui la intensificarea cooperării și a schimbului de informații între statele membre și Comisie.

(57)  În acest context, în scopul colectării de informații referitoare la asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele, ICSMS ar trebui să fie actualizat și să fie accesibil Comisiei, birourilor unice de legătură, ▌ autorităților vamale și celor de supraveghere a pieței . În plus, ar trebui elaborată o interfață electronică pentru a permite un schimb eficient de informații între sistemele vamale naționale și autoritățile de supraveghere a pieței. În ceea ce privește cazurile de cereri de asistență reciprocă, birourile unice de legătură ar trebui să ofere tot sprijinul necesar pentru cooperarea între autoritățile relevante. De aceea, ICSMS ar trebui să ofere funcții care permit semnalarea automată către birourile unice de legătură a nerespectării termenelor. Când legislația sectorială prevede deja sisteme electronice pentru cooperare și schimbul de date, așa cum este cazul, de exemplu, al EUDAMED pentru dispozitivele medicale, sistemele respective ar trebui să fie păstrate în uz atunci când este cazul.

(58)  În general, ICSMS ar trebui utilizat pentru a face schimb de informații considerate utile de alte autorități de supraveghere a pieței. Acestea ar putea include controale efectuate în contextul proiectelor de supraveghere a pieței, indiferent de rezultatul testelor. Volumul de date care urmează să fie introduse în ICSMS ar trebui să fie echilibrat, în sensul a nu impune o povară excesivă, în cazul în care eforturile de introducere a datelor ar depăși activitatea desfășurată în cadrul controalelor efective, și a fi suficient de cuprinzător pentru a sprijini o mai mare eficiență și eficacitate din partea autorităților. Astfel, datele introduse în ICSMS ar trebui să acopere, de asemenea, verificări mai simple decât testele de laborator. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie necesară includerea doar a unor scurte verificări vizuale. Cu titlu orientativ, controalele care sunt documentate individual, ar trebui, de asemenea, să fie introduse în ICSMS.

(59)  Statele membre sunt încurajate să utilizeze ICSMS pentru interacțiunile dintre autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, ca alternativă la sistemele naționale. Acesta nu ar trebui să înlocuiască sistemul comunitar de gestionare a riscurilor (CRMS) utilizat de autoritățile vamale. Aceste două sisteme ar putea funcționa în paralel, deoarece îndeplinesc roluri diferite, complementare, cu ICSMS care facilitează comunicarea dintre autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, pentru a permite gestionarea adecvată a declarațiilor vamale în domeniul de aplicare al cadrului de siguranță și conformitate a produselor, în timp ce CRMS servește la gestionarea și controlul comun al riscurilor în domeniul vamal.

(60)  Vătămările cauzate de produsele neconforme sunt informații importante pentru autoritățile de supraveghere a pieței. Prin urmare, ICSMS ar trebui să prevadă câmpuri de date conexe, astfel încât autoritățile de supraveghere a pieței să poată introduce rapoarte ușor accesibile prevăzute în cursul investigațiilor lor, facilitând astfel evaluările statistice ulterioare.

(61)  Comisia trebuie să fie în măsură să facă schimb de informații legate de supravegherea pieței cu autoritățile de reglementare din țări terțe sau cu organizațiile internaționale, în cadrul acordurilor încheiate între Uniune și țări terțe sau organizații internaționale, cu scopul de a asigura conformitatea produselor înainte de exportul acestora către piața Uniunii.

(62)  Pentru a atinge un grad înalt de conformitate cu legislația aplicabilă de armonizare a Uniunii privind produsele, asigurând în același timp o alocare eficientă a resurselor și un control eficient din punctul de vedere al costurilor al produselor care intră pe piața Uniunii, Comisia ar trebui să fie în măsură să aprobe sisteme specifice de control anterior exportului. Produsele care fac obiectul unor astfel de sisteme aprobate ar putea, în cadrul evaluării riscurilor efectuate de autoritățile responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii, să beneficieze de un nivel de încredere mai ridicat decât produsele comparabile care nu au fost supuse unui control anterior exportului.

(63)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a acestui regulament în raport cu obiectivele urmărite de acesta și luând în considerare, de asemenea, noile evoluții tehnologice, economice, comerciale și juridice. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(31), evaluarea, bazată pe eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată, ar trebui să constituie baza evaluărilor impactului opțiunilor privind viitoarele acțiuni, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al prezentului regulament, aplicarea și asigurarea aplicării dispozițiilor referitoare la sarcinile operatorilor economici care introduc produse pe piață și sistemul de controale anterioare exportului de produse.

(64)  Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin sancțiuni administrative și financiare.

(65)  Diversitatea sancțiunilor aplicate pe teritoriul Uniunii este unul dintre principalele motive pentru care efectul de descurajare este insuficient și nivelul de protecție este inegal. Normele privind stabilirea de sancțiuni, inclusiv sancțiuni pecuniare, sunt o chestiune care ține de competența națională și, prin urmare, ar trebui să fie stabilite prin dreptul intern. ▌

(66)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește: stabilirea condițiilor uniforme pentru controale, a criteriilor de stabilire a frecvenței controalelor și a cantității de eșantioane care trebuie controlate în legătură cu anumite produse sau categorii de produse, în cazul în care au fost identificate în mod continuu riscuri specifice sau încălcări grave ale legislației de armonizare a Uniunii; specificarea procedurilor de desemnare a instalațiilor de testare ale Uniunii; stabilirea criteriilor de referință și a tehnicilor pentru controale pe baza unei analize comune a riscurilor la nivelul Uniunii; stabilirea detaliilor privind ▌datele statistice referitoare la controalele efectuate de autoritățile desemnate în ceea ce privește produsele care intră sub incidența dreptului Uniunii; ▌specificarea detaliilor cu privire la modalitățile de punere în aplicare a sistemului de informații și comunicare și definirea datelor referitoare la plasarea produselor sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” transmise de către autoritățile vamale; și aprobarea sistemelor specifice de controale anterioare exportului de produse ▌și retragerea unor astfel de aprobări. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(32).

(67)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin consolidarea supravegherii pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dată fiind necesitatea unui grad foarte înalt de cooperare, interacțiune și acțiuni coerente din partea tuturor autorităților competente din toate statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acest obiectiv poate să fie realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(68)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și care se regăsesc în tradițiile constituționale din statele membre. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii, inclusiv cu cele referitoare la libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă. În special, prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului de protecție a consumatorilor, libertatea de a desfășura o activitate comercială, libertatea de exprimare și de informare, dreptul la proprietate și dreptul la protecția datelor cu caracter personal,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiectul

(1)  Obiectivul prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin consolidarea supravegherii pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii menționate la articolul 2, pentru a garanta că numai produsele conforme care îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea și siguranța, în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului și a securității publice și a oricăror alte interese publice protejate de legislația respectivă, sunt puse la dispoziție pe piața Uniunii.

(2)  Prezentul regulament stabilește norme și proceduri pentru operatorii economici cu privire la produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii și stabilește un cadru de cooperare cu operatorii economici.

(3)   Prezentul regulament prevede, de asemenea, un cadru pentru controalele privind produsele care intră pe piața Uniunii.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică ▌produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii care figurează în anexa I (denumită în continuare „legislația de armonizare a Uniunii”), ▌în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv în legislația de armonizare a Uniunii, care reglementează în mod mai detaliat aspectele specifice legate de supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației.

(2)   Articolele 25 - 28 se aplică produselor reglementate de dreptul Uniunii, în măsura în care nu există alte dispoziții specifice, în dreptul Uniunii, referitoare la organizarea controalelor pentru produsele care intră pe piața Uniunii.

(3)  Aplicarea prezentului regulament nu împiedică autoritățile de supraveghere a pieței să ia măsuri mai specifice, în conformitate cu Directiva 2001/95/CE.

(4)  Prezentul regulament nu aduce atingere articolelor 12 - 15 din Directiva 2000/31/CE.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare, pe piața Uniunii, în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit;

2.  „introducere pe piață” înseamnă punere la dispoziție pentru prima oară a unui produs pe piața Uniunii;

3.  „supraveghere a pieței” înseamnă activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că produsele sunt conforme cerințelor stabilite în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă și pentru a asigura protecția intereselor publice care intră sub incidența legislației respective;

4.  „autoritate de supraveghere a pieței” înseamnă o autoritate desemnată de un stat membru în temeiul articolului 10 ca fiind responsabilă cu supravegherea pieței de pe teritoriul acelui stat membru;

5.  „autoritate solicitantă” înseamnă autoritatea de supraveghere a pieței care formulează o cerere de asistență reciprocă;

6.  „autoritate solicitată” înseamnă autoritatea de supraveghere a pieței care primește o cerere de asistență reciprocă;

7.  „neconformitate” înseamnă orice nerespectare a oricărei cerințe în temeiul legislației de armonizare a Uniunii sau în temeiul prezentului regulament;

8.  „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care comandă proiectarea sau fabricarea unui produs și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie;

9.  „importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii;

10.  „distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune un produs la dispoziție pe piață;

11.  „furnizor de servicii de logistică” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care oferă, în cursul activității comerciale, cel puțin două dintre următoarele servicii: depozitare, ambalare, adresare și expediere fără a avea proprietatea asupra produselor respective, cu excepția serviciilor poștale definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului(33), a serviciilor de livrare de colete definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului(34) și a oricăror alte servicii poștale sau de transport de mărfuri.

12.  „reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Uniunii, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante sau al cerințelor din prezentul regulament;

13.  „operator economic” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, furnizorul de servicii de logistică sau orice altă persoană fizică sau juridică care face obiectul obligațiilor referitoare la fabricarea produselor, punerea lor la dispoziție pe piață sau punerea lor în funcțiune în conformitate cu legislația de armonizare a Uniunii relevantă;

14.  „furnizor de servicii ale societății informaționale” înseamnă un furnizor de servicii astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului(35);

15.  „interfață online” înseamnă orice software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicație, gestionată de către sau în numele unui operator economic și care servește pentru a oferi utilizatorilor finali acces la produsele operatorului economic;

16.  „măsură corectivă” înseamnă orice măsură luată de un operator economic pentru a elimina orice neconformitate în cazul în care acest lucru este solicitat de o autoritate de supraveghere a pieței sau din proprie inițiativă a operatorului economic;

17.  „măsură voluntară” înseamnă o măsură corectivă în cazul în care aceasta nu este solicitată de o autoritate de supraveghere a pieței;

18.  „risc” înseamnă combinația dintre probabilitatea apariției unui pericol de vătămare și gradul de gravitate a respectivei vătămări;

19.  „produs care prezintă un risc” înseamnă un produs care are potențialul de a afecta în mod negativ sănătatea și siguranța persoanelor în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, mediul, siguranța publică și alte interese publice, protejate prin legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, într-o măsură care depășește ceea ce este considerat rezonabil și acceptabil în raport cu scopul preconizat sau în condiții normale sau rezonabil previzibile de utilizare a produsului în cauză, care includ durata de utilizare și, după caz, cerințele privind punerea în funcțiune, instalarea și întreținerea;

20.  „produs care prezintă un risc grav” înseamnă un produs care prezintă un risc pentru care, pe baza unei evaluări a riscurilor și luând în considerare utilizarea normală și previzibilă a produsului, combinația dintre probabilitatea apariției unui pericol de vătămare și gradul de severitate a respectivei vătămări, necesită o intervenție rapidă din partea autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv cazurile în care efectele riscului nu sunt imediate ▌;

21.  „utilizator final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau este stabilită în Uniune, care a primit un produs în calitate de consumator în afara oricărei activități comerciale, de afaceri, meșteșugărești sau profesionale sau în calitate de utilizator final profesional în cursul activităților sale industriale sau profesionale;

22.  „rechemare” înseamnă orice măsură care are drept scop returnarea unui produs care a fost deja pus la dispoziția utilizatorului final;

23.  „retragere” înseamnă orice măsură care are drept scop împiedicarea punerii la dispoziție pe piață a unui produs în lanțul de aprovizionare;

24.  „autorități vamale” înseamnă autoritățile vamale definite la articolul 5 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

25.  „punere în liberă circulație” înseamnă procedura prevăzută la articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

26.  „produse care intră pe piața Uniunii” înseamnă produsele din țări terțe destinate introducerii pe piața Uniunii sau destinate uzului sau consumului privat în interiorul teritoriului vamal al Uniunii și care au fost plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație”;

Capitolul II

Sarcinile operatorilor economici

Articolul 4

Sarcinile operatorilor economici cu privire la produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii

(1)  Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii, un produs care face obiectul legislației menționate la alineatul (5) poate fi introdus pe piață numai în cazul în care există un operator economic stabilit în Uniune care este responsabil pentru sarcinile stabilite la alineatul (3) cu privire la produsul respectiv.

(2)  În sensul prezentului articol, operatorul economic menționat la alineatul (1) înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)  un producător stabilit în Uniune ▌;

(b)  un importator, atunci când producătorul nu este stabilit în Uniune;

(c)  un reprezentant autorizat care dispune de un mandat scris din partea producătorului care desemnează respectivul reprezentant autorizat prin care i se cere să îndeplinească sarcinile stabilite la alineatul (3) în numele producătorului;

(d)  un furnizor de servicii de logistică stabilit în Uniune în ceea ce privește produsele gestionate de acesta în cazul în care niciun alt operator economic, astfel cum este menționat la literele (a), (b) și (c), nu este stabilit în Uniune.

(3)  Fără a aduce atingere obligațiilor operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, un operator economic menționat la alineatul (1) îndeplinește următoarele sarcini:

(a)  în cazul în care legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă produsului prevede o declarație UE de conformitate sau o declarație de performanță și documentație tehnică, verifică dacă declarația UE de conformitate sau declarația de performanță și documentația tehnică au fost întocmite, păstrează declarația de conformitate sau declarația de performanță la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței pentru perioada de timp prevăzută de legislația respectivă și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția autorităților respective, la cererea acestora;

(b)  prezintă autorității de supraveghere a pieței, în urma unei cereri motivate din partea acesteia, toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea produsului, într-o limbă care poate fi ușor de înțeles de către autoritatea în cauză;

(c)  atunci când consideră că un produs în cauză prezintă un risc, informează autoritățile de supraveghere a pieței de acest fapt;

(d)  cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv în urma unei cereri motivate care să garanteze că se iau măsuri corective imediate, necesare, pentru a remedia orice caz de neconformitate cu cerințele prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă produsului în cauză sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a reduce riscurile prezentate de produsul în cauză atunci când autoritățile de supraveghere a pieței le solicită acest lucru, ori din proprie inițiativă, atunci când operatorul economic menționat la alineatul (1) consideră sau are motive să creadă că produsul în cauză prezintă un risc.

(4)  Fără a aduce atingere obligațiilor care revin operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, denumirea, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală, ale operatorului economic menționat la alineatul (1) sunt indicate pe ▌produs sau pe ambalajul acestuia, colet sau un document de însoțire.

5.  Prezentul articol se aplică numai produselor care fac obiectul Regulamentelor (UE) nr. 305/2011(36), (UE) 2016/425(37) și (UE) 2016/426(38) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivelor 2000/14/CE(39), 2006/42/CE(40), 2009/48/CE(41), 2009/125/CE(42), 2011/65/UE(43), 2013/29/UE(44), 2013/53/UE(45), 2014/29/UE(46), 2014/30/UE(47), 2014/31/UE(48), 2014/32/UE(49), 2014/34/UE(50), 2014/35/UE(51), 2014/53/UE(52) și 2014/68/UE(53) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

Articolul 5

Reprezentantul autorizat

(1)  În sensul articolului 4 alineatul (2) litera (c), reprezentantul autorizat este mandatat de producător să îndeplinească sarcinile enumerate la articolul 4 alineatul (3), fără a aduce atingere oricăror alte sarcini obligatorii în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante.

(2)  Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile specificate în mandat. Acesta furnizează autorităților de supraveghere a pieței, la cerere, o copie a mandatului, într-o limbă a Uniunii stabilită de către autoritatea de supraveghere a pieței.

(3)  Reprezentanții autorizați dispun de mijloacele adecvate pentru a-și putea îndeplini sarcinile.

Articolul 6

Vânzările la distanță

Produsele oferite spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță sunt considerate ca fiind puse la dispoziție pe piață în cazul în care oferta este destinată utilizatorilor finali din Uniune. O ofertă de vânzare este considerată destinată utilizatorilor finali din Uniune dacă operatorul economic relevant își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru.

Articolul 7

Obligația de a coopera

(1)  Operatorii economici cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește măsurile care ar putea elimina sau reduce riscurile prezentate de produsele care au fost puse la dispoziție pe piață de către acești operatori.

(2)  Furnizorii de servicii ale societății informaționale cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cererea autorităților de supraveghere a pieței și în cazuri specifice, pentru a facilita orice măsură luată pentru eliminarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru reducerea riscurilor prezentate de un produs care este sau a fost oferit spre vânzare online prin intermediul serviciilor lor.

Capitolul III

Acordarea de asistență și cooperarea cu operatorii economici

Articolul 8

Informarea operatorilor economici

(1)  În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1724, Comisia se asigură că portalul „Europa ta” le oferă utilizatorilor un acces online facil la informațiile privind cerințele referitoare la produse și drepturile, obligațiile și normele Uniunii care decurg din legislația de armonizare a Uniunii.

(2)  Statele membre instituie proceduri pentru a furniza gratuit informații operatorilor economici, la cererea acestora, cu privire la transpunerea și punerea în aplicare la nivel național a legislației de armonizare a Uniunii aplicabile produselor. În acest scop, se aplică articolul 9 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2019/...(54)

Articolul 9

Activități comune pentru promovarea conformității

(1)  Autoritățile de supraveghere a pieței pot conveni cu alte autorități relevante sau cu organizații care reprezintă operatori economici sau utilizatori finali să desfășoare ▌activități comune, cu scopul de a ▌promova conformitatea, de a identifica situațiile de neconformitate, a sensibiliza și furniza orientări în legătură cu legislația de armonizare a Uniunii și categorii specifice de produse, în special categoriile de produse despre care se constată adesea că prezintă un risc grav, inclusiv produsele oferite spre vânzare online.

(2)  Autoritatea de supraveghere a pieței în cauză și părțile menționate la alineatul (1) se asigură că acordul privind activitățile comune nu duce la o concurență neloială între operatorii economici și nu afectează obiectivitatea, independența și imparțialitatea părților.

(3)  O autoritate de supraveghere a pieței poate utiliza orice informație rezultată în urma activităților comune desfășurate în cadrul oricărei investigații privind neconformitatea pe care o întreprinde.

(4)  Autoritatea de supraveghere a pieței în cauză pune acordul privind activitățile comune, inclusiv numele părților implicate, la dispoziția publicului și introduce respectivul acord în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34. La cererea unui stat membru, Rețeaua stabilită în temeiul articolului 29 asistă la redactarea acordului privind activitățile comune.

Capitolul IV

Organizarea, activitățile și obligațiile autorităților de supraveghere a pieței și a biroului unic de legătură

Articolul 10

Desemnarea autorităților de supraveghere a pieței și a biroului unic de legătură

(1)  Statele membre organizează și desfășoară activități de supraveghere a pieței, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(2)  În sensul alineatului (1) din prezentul articol, fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități de supraveghere a pieței pe teritoriul său. Fiecare stat membru informează Comisia ▌și celelalte state membre cu privire la autoritățile sale de supraveghere a pieței ▌și domeniile de competență ale fiecăreia dintre aceste autorități, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(3)  Fiecare stat membru desemnează un birou unic de legătură.

(4)  Biroul unic de legătură ▌este responsabil cel puțin de reprezentarea poziției coordonate a autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) și de comunicarea strategiilor naționale prevăzute la articolul 13. De asemenea, biroul unic de legătură sprijină cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței din diferite state membre, astfel cum se prevede în capitolul VI.

(5)  Pentru a efectua supravegherea pieței în ceea ce privește produsele puse la dispoziție online și offline cu aceeași eficacitate pentru toate canalele de distribuție, statele membre se asigură că propriile autorități de supraveghere a pieței și birourile unice de legătură dispun de resursele necesare, inclusiv suficiente de resurse bugetare și de altă natură, cum ar fi un număr suficient de personal competent, de expertiză, de proceduri și de alte mecanisme pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor lor.

(6)  În cazurile în care există mai mult de o autoritate de supraveghere a pieței pe teritoriul lor, statele membre se asigură că sarcinile acestora sunt clar definite și că sunt stabilite mecanisme de comunicare și de coordonare adecvate pentru a le permite autorităților respective coopereze îndeaproape și să-și îndeplinească sarcinile în mod eficient.

Articolul 11

Activitățile autorităților de supraveghere a pieței

(1)  Autoritățile de supraveghere a pieței își desfășoară activitățile pentru a asigura următoarele:

(a)  supravegherea eficientă a pieței pe teritoriul lor a produselor puse la dispoziție online și offline în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii ▌;

(b)  ▌luarea, de către operatorii economici, de măsuri corective adecvate și proporționale în ceea ce privește conformarea cu legislația respectivă și cu prezentul regulament;

(c)  luarea unor măsuri adecvate și proporționale dacă operatorul economic nu ia măsuri corective.

(2)  Autoritățile de supraveghere a pieței își exercită competențele și își îndeplinesc sarcinile în mod independent, imparțial și nepărtinitor.

(3)  Autoritățile de supraveghere a pieței, ca parte a activităților lor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, efectuează verificări corespunzătoare ale caracteristicilor produselor la o scară adecvată, prin intermediul unor verificări ale documentelor și, după caz, controale fizice și de laborator bazate pe eșantioane adecvate, acordând prioritate resurselor și acțiunilor acestora pentru a asigura supravegherea eficientă a pieței și ținând seama de strategia națională de supraveghere a pieței menționată la articolul 13.

Pentru a decide cu privire la ce controale să efectueze, pentru ce tip de produse și la ce scară, autoritățile de supraveghere a pieței adoptă o abordare bazată pe riscuri, luând în considerare următorii factori:

(a)  posibilele pericole și cazuri de neconformitate asociate produselor și, atunci când sunt disponibile, cazuri de apariție a acestora pe piață;

(b)  activitățile și operațiunile controlate de operatorul economic;

(c)  antecedentele în materie de neconformitate ale operatorului economic;

(d)  dacă este cazul, crearea de profiluri de risc de către autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1);

(e)  reclamațiile consumatorilor și alte informații primite de la alte autorități, operatori economici, mijloace de informare în masă și din alte surse care ar putea indica neconformitatea.

(4)  Comisia, după consultarea Rețelei, poate adopta acte de punere în aplicare pentru determinarea condițiilor uniforme pentru controale, a criteriilor de stabilire a frecvenței controalelor și a cantității de eșantioane care trebuie verificate în legătură cu anumite produse sau categorii de produse, în cazul în care au fost identificate în mod continuu riscuri specifice sau încălcări grave ale legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății și a siguranței sau alte interese publice protejate de legislația respectivă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(5)  În cazul în care operatorii economici prezintă rapoarte de testare sau certificate de atestare a conformității produselor lor cu legislația de armonizare a Uniunii emise de un organism de evaluare a conformității acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, autoritățile de supraveghere a pieței țin seama în mod corespunzător de astfel de rapoarte ori certificate.

(6)  Elementele de probă care sunt utilizate de o autoritate de supraveghere a pieței într-un stat membru pot fi utilizate ca parte a unei investigații pentru a verifica conformitatea produselor efectuate de autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, fără a fi necesară îndeplinirea altor cerințe formale.

(7)  Autoritățile de supraveghere a pieței stabilesc următoarele proceduri în legătură cu produsele care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii:

(a)  proceduri pentru urmărirea reclamațiilor sau a rapoartelor cu privire la aspecte legate de riscuri sau cazuri de neconformitate;

(b)  proceduri pentru a verifica dacă măsurile corective ce trebuiau luate de operatorii economici au fost luate.

(8)  Pentru a asigura comunicarea și coordonarea cu omologii lor din alte state membre, autoritățile de supraveghere a pieței participă în mod activ în grupurile de cooperare administrativă (ADCO) menționate la articolul 30 alineatul (2).

(9)  Fără a aduce atingere oricărei proceduri de salvgardare prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii, produsele care au fost considerate neconforme pe baza unei decizii luate de o autoritate de supraveghere a pieței într-un stat membru sunt considerate neconforme de către autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, cu excepția cazului în care o autoritate de supraveghere relevantă dintr-un alt stat membru a concluzionat contrariul, pe baza propriei investigații, ținând seama, dacă este cazul, de informațiile furnizate de un operator economic.

Articolul 12

Evaluările la nivel de omologi

(1)  Se organizează evaluări la nivel de omologi pentru autoritățile de supraveghere a pieței care doresc să participe la astfel de evaluări, pentru a consolida coerența activităților de supraveghere a pieței în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament.

(2)  Rețeaua elaborează metodologia și planul de acțiune pentru evaluările la nivel de omologi între autoritățile de supraveghere a pieței participante. La stabilirea metodologiei și a planului de acțiune, Rețeaua ține seama, cel puțin, de numărul și dimensiunea autorităților de supraveghere a pieței din statele membre, de numărul personalului disponibil și de alte resurse pentru efectuarea evaluării la nivel de omologi, precum și de alte criterii relevante.

(3)  Evaluările la nivel de omologi acoperă cele mai bune practici elaborate de unele autorități de supraveghere a pieței care pot aduce beneficii altor autorități de supraveghere a pieței, precum și alte aspecte relevante legate de eficacitatea activităților de supraveghere a pieței.

(4)  Rezultatele evaluărilor la nivel de omologi sunt raportate Rețelei.

Articolul 13

Strategii naționale de supraveghere a pieței

(1)  Fiecare stat membru elaborează o strategie națională generală de supraveghere a pieței cel puțin o dată la patru ani. Fiecare stat membru elaborează prima astfel de strategie până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Strategia națională trebuie să promoveze o abordare coerentă, globală și integrată a supravegherii pieței și a asigurării aplicării legislației de armonizare a Uniunii pe teritoriul statului membru. La elaborarea strategiei naționale de supraveghere a pieței, se iau în considerare toate sectoarele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii și toate etapele lanțului de aprovizionare al produsului, inclusiv importurile și lanțurile de aprovizionare digitale. Pot fi luate în considerare și prioritățile stabilite în programul de lucru al Rețelei.

(2)  Strategia națională de supraveghere a pieței trebuie să includă cel puțin următoarele elemente atunci când aceasta nu compromite activitățile de supraveghere a pieței:

(a)  informațiile disponibile cu privire la apariția produselor neconforme, în special luând în considerare verificările și controalele ▌prevăzute la articolul 11 alineatul (3) și, respectiv, la articolul 25 alineatul (3), precum și, atunci când este cazul, evoluția pieței care poate afecta ratele de neconformitate pentru categoriile de produse și potențialele riscuri și amenințări legate de tehnologiile emergente;

(b)  domeniile identificate de către statele membre ca priorități pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii;

(c)  activitățile de asigurare a aplicării legislației planificate în scopul reducerii neconformității în domeniile identificate ca priorități, inclusiv, acolo unde este cazul, nivelurile minime de control prevăzute pentru categoriile de produse care prezintă niveluri semnificative de neconformitate;

(d)  o evaluare a cooperării cu autoritățile de supraveghere a pieței din alte state membre, astfel cum este menționată la articolul (11) alineatul (8) și în capitolul VI.

(3)  Statele membre comunică Comisiei și altor state membre strategiile lor naționale de supraveghere a pieței, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34. Fiecare stat membru publică un rezumat al strategiei sale.

Capitolul V

Competențe și măsuri de supraveghere a pieței

Articolul 14

Competențele autorităților de supraveghere a pieței

(1)  Statele membre conferă autorităților lor de supraveghere a pieței competențele de supraveghere a pieței, de investigare și de asigurare a aplicării legislației necesare aplicării prezentului regulament și punerii în aplicare a legislației de armonizare a Uniunii ▌.

(2)  Autoritățile de supraveghere a pieței își exercită în mod eficient și eficace competențele stabilite la prezentul articol, în conformitate cu principiul proporționalității, în măsura în care această exercitare se referă la obiectul și scopul măsurilor, natura neconformității, precum și prejudiciul general real sau potențial care rezultă din cazurile de neconformitate. Competențele se conferă și se exercită în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu principiile din dreptul intern referitoare la libertatea de exprimare și la libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă, cu garanțiile procedurale aplicabile și cu normele Uniunii privind protecția datelor, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(3)  În cazul în care conferă competențe în temeiul alineatului (1), ▌statele membre pot să prevadă ca respectiva competență să fie exercitabilă în unul din modurile de mai jos, după caz:

(a)  direct de către autoritățile de supraveghere a pieței, sub propria lor autoritate;

(b)  prin recurgerea la alte autorități publice în conformitate cu repartizarea competențelor și organizarea instituțională și administrativă a statului membru în cauză;

(c)  solicitând instanțelor judecătorești competente să pronunțe decizia necesară pentru aprobarea exercitării acestei competențe, inclusiv, după caz, printr-o cale de atac, dacă cererea de pronunțare a hotărârii necesare nu a avut un rezultat pozitiv.

(4)  Competențele conferite autorităților de supraveghere a pieței în temeiul alineatului (1) trebuie să includă cel puțin următoarele ▌:

(a)  competența de a le solicita operatorilor economici să furnizeze documentele, specificațiile tehnice, datele sau informațiile relevante privind conformitatea și aspectele tehnice ale produsului, inclusiv accesul la programele informatice încorporate, în măsura în care un astfel de acces este necesar pentru a evalua conformitatea produsului cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, în orice formă sau în orice format și indiferent de mediul de stocare sau de locul în care astfel de documente, specificații tehnice, date sau informații sunt stocate, precum și de a face sau obține copii ale acestora;

(b)  competența de a solicita operatorilor economici să furnizeze informații relevante cu privire la lanțul de aprovizionare, detaliile rețelei de distribuție, cantitățile de produse aflate pe piață și alte modele de produse, care au aceleași caracteristici tehnice ca produsul în cauză, atunci când aceste informații sunt relevante pentru conformitatea cu cerințele aplicabile în temeiul legislației de armonizare a Uniunii;

(c)  competența de a le solicita operatorilor economici să furnizeze informațiile relevante necesare pentru a se verifica dreptul de proprietate asupra site-urilor internet, atunci când informațiile în cauză sunt legate de obiectul investigației;

(d)  competența de a efectua inspecții la fața locului și controale fizice ale produselor, fără a le anunța în prealabil;

(e)  competența de a intra în orice sediu, pe orice teren sau în orice mijloc de transport pe care operatorul economic în cauză le utilizează în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională, pentru a identifica neconformitatea și a obține elemente de probă;

(f)  competența de a demara investigații ▌din proprie inițiativă a autorității de supraveghere a pieței pentru a identifica neconformitățile și a le soluționa ▌;

(g)  competența de a le solicita operatorilor economici să ia măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt unui caz de neconformitate sau pentru a elimina riscul;

(h)  competența de a lua măsuri adecvate, în cazul în care un operator economic nu ia măsuri corective adecvate sau în cazul în care neconformitatea sau riscul persistă, inclusiv competența de a interzice sau de a restricționa punerea la dispoziție a unui produs pe piață sau de a dispune retragerea sau rechemarea produsului;

(i)  competența de a impune sancțiuni în conformitate cu articolul 41;

(j)  competența de a achiziționa eșantioane de produse, inclusiv sub o identitate falsă, de a le inspecta și a le reconstitui prin inginerie inversă pentru a identifica neconformitatea și pentru a obține elemente de probă;

(k)  competența, în cazul în care nu sunt disponibile alte mijloace pentru a elimina un risc grav:

(i)  de a solicita eliminarea dintr-o interfață online a conținutului care se referă la produsele respective sau de a impune afișarea explicită a unui avertisment în atenția utilizatorilor finali atunci când aceștia accesează o interfață online; sau

(ii)  în cazul în care nu s-a respectat o solicitare în conformitate cu punctul (i), de a impune furnizorilor de servicii ale societății informaționale să restricționeze accesul la interfața online, inclusiv solicitând unei părți terțe relevante să pună în aplicare astfel de măsuri.

(5)  Autoritățile de supraveghere a pieței pot utiliza orice informație, document, constatare, declarație sau date operative ca elemente de probă în scopul investigațiilor lor, indiferent de formatul acestora și de suportul pe care sunt stocate.

Articolul 15

Recuperarea costurilor de către autoritățile de supraveghere a pieței

(1)  Statele membre pot autoriza autoritățile lor de supraveghere a pieței să solicite de la operatorul economic relevant totalitatea costurilor aferente activităților lor în ceea ce privește cazurile de neconformitate.

(2)  Costurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol pot include costurile de efectuare a testărilor, costurile luării de măsuri în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (2), precum și costurile de stocare și costurile activităților legate de produsele care sunt identificate ca fiind neconforme și care fac obiectul unor măsuri corective înainte de punerea lor în liberă circulație sau de introducerea lor pe piață.

Articolul 16

Măsurile de supraveghere a pieței

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței iau măsurile corespunzătoare în cazul în care un produs care face obiectul legislației de armonizare a Uniunii, atunci când este utilizat în conformitate cu scopul său preconizat sau în condiții care pot fi prevăzute în mod rezonabil și dacă este instalat și întreținut în mod corespunzător:

(a)  este susceptibil de a afecta sănătatea sau siguranța utilizatorilor; sau

(b)  nu este conform cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă.

(2)  În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței fac constatările menționate la alineatul (1) litera (a) sau (b), acestea solicită de îndată operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul într-un termen pe care îl precizează.

(3)  În sensul alineatului (2), măsurile corective care trebuie luate de operatorul economic pot include, printre altele:

(a)  aducerea produsului în conformitate, inclusiv prin rectificarea neconformității formale, astfel cum este definită în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, sau asigurarea faptului că produsul nu mai prezintă un risc;

(b)  împiedicarea punerii la dispoziție a produsului pe piață;

(c)  retragerea sau rechemarea imediată a produsului și avertizarea publicului în legătură cu riscul prezentat;

(d)  distrugerea produsului sau aplicarea altor măsuri care să îl facă inutilizabil;

(e)  aplicarea pe produs a unor avertismente adecvate, clar formulate și ușor de înțeles referitoare la riscurile pe care le poate prezenta, în limba sau limbile stabilite de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață;

(f)  stabilirea unor condiții prealabile pentru punerea la dispoziție pe piață a produsului respectiv;

(g)  alertarea imediată și într-un mod adecvat a utilizatorilor finali expuși riscului, inclusiv prin publicarea unor avertismente speciale în limba sau limbile stabilite de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață.

(4)  Măsurile corective menționate la alineatul (3) literele (e), (f) și (g) pot fi impuse doar în cazurile în care produsul este susceptibil să prezinte un risc numai în anumite condiții sau numai pentru anumiți utilizatori finali.

(5)  Dacă operatorul economic nu ia măsurile corective menționate la alineatul (3) sau dacă neconformitatea sau riscul menționat la alineatul (1) se menține, autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că produsul este retras sau rechemat sau punerea sa la dispoziție pe piață este interzisă sau restricționată, precum și că publicul, Comisia și celelalte state membre sunt informate în consecință.

(6)  Informațiile transmise Comisiei și celorlalte state membre în temeiul alineatului (5) din prezentul articol sunt comunicate prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34. Această comunicare de informații trebuie, de asemenea, să fie considerată ca îndeplinind cerințele de notificare pentru procedurile de salvgardare aplicabile prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii.

(7)  În cazul în care o măsură națională este considerată ca fiind justificată în conformitate cu procedura de salvgardare aplicabilă sau în cazul în care nicio autoritate de supraveghere a pieței dintr-un alt stat membru nu a ajuns la o altă concluzie astfel cum se menționează la articolului 11 alineatul (9), autoritățile competente de supraveghere a pieței din celelalte state membre iau măsurile necesare cu privire la produsul neconform și introduc informațiile relevante în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

Articolul 17

Utilizarea informațiilor și secretul profesional și comercial

Autoritățile de supraveghere a pieței își desfășoară activitățile cu un nivel ridicat de transparență și pun la dispoziția publicului toate informațiile pe care le consideră relevante pentru a proteja interesele utilizatorilor finali. Autoritățile de supraveghere a pieței respectă principiul confidențialității și al secretului profesional și comercial și protejează datele cu caracter personal în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

Articolul 18

Drepturile procedurale ale operatorilor economici

(1)  Orice măsură, decizie sau ordin judecătoresc luată sau efectuată de autoritățile de supraveghere a pieței în temeiul legislației de armonizare a Uniunii sau al prezentului regulament ▌trebuie să ▌menționeze motivele exacte pe care se bazează.

(2)  Orice astfel de măsură, decizie sau ordin judecătoresc se comunică fără întârziere operatorului economic în cauză, care, în același timp, este informat cu privire la căile de atac disponibile în conformitate cu legislația statului membru vizat și cu privire la termenele care se aplică acestor căi de atac.

(3)  Înainte de adoptarea sau luarea unei măsuri, decizii sau a unui ordin în conformitate cu alineatul (1), operatorului economic în cauză i se oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere într-un termen adecvat, de cel puțin 10 zile lucrătoare, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din cauza urgenței măsurii, deciziei sau a ordinului care urmează a fi luat, justificată pe baza cerințelor în materie de sănătate și siguranță sau a altor motive legate de interesele publice care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii relevante.

În cazul în care măsura, decizia sau ordinul este luat sau efectuat fără ca operatorul economic să fi avut posibilitatea de a fi ascultat, operatorului economic i se acordă această posibilitate ulterior, cât mai curând posibil după aceasta și măsura, decizia sau ordinul respectiv este revizuit prompt de către autoritatea de supraveghere a pieței.

Articolul 19

Produse care prezintă un risc grav

(1)  Autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că produsele care prezintă un risc grav sunt retrase sau rechemate atunci când nu există niciun alt mijloc eficace disponibil pentru a elimina riscul grav, sau că punerea lor la dispoziție pe piață este interzisă. Autoritățile de supraveghere a pieței notifică imediat Comisia cu privire la acest lucru, în conformitate cu articolul 20.

(2)  O decizie conform căreia un produs prezintă sau nu un risc grav se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor, care ia în considerare natura riscului și probabilitatea producerii acestuia. Posibilitatea de a obține niveluri de siguranță superioare și disponibilitatea altor produse, care prezintă un grad mai redus de risc, nu constituie un temei pentru a considera că un produs prezintă un risc grav.

Articolul 20

Sistemul de schimb rapid de informații

(1)  Dacă o autoritate de supraveghere a pieței ia sau intenționează să ia o măsură în temeiul articolului 19 și consideră că motivele care au condus la adoptarea măsurilor sau la efectele măsurilor luate se extind în afara teritoriului statului său membru, acesta informează imediat Comisia cu privire la respectiva măsură, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol. De asemenea, autoritatea de supraveghere a pieței informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări sau anulări ale unei astfel de măsuri.

(2)  Dacă un produs care prezintă riscuri grave a fost pus la dispoziție pe piață, autoritățile de supraveghere a pieței informează Comisia imediat cu privire la orice măsuri voluntare luate și comunicate autorității de supraveghere a pieței de un operator economic.

(3)  Informațiile furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2) conțin toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica produsul, originea și lanțul de aprovizionare al produsului, riscul aferent produsului, natura și durata măsurii naționale luate și orice măsuri voluntare luate de operatorii economici.

(4)  În scopul alineatelor 1, 2 și 3 din prezentul articol, se utilizează sistemul de schimb rapid de informații (RAPEX), prevăzut la articolul 12 din Directiva 2001/95/CE. Alineatele (2), (3) și (4) din articolul 12 al respectivei directive se aplică mutatis mutandis.

(5)  Comisia furnizează și menține o interfață de date între RAPEX și sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34, astfel încât să se evite dubla înregistrare a datelor.

Articolul 21

Instalații de testare ale Uniunii

(1)  Instalațiile de testare ale Uniunii au scopul de a contribui la o dezvoltarea capacității laboratoarelor, precum și a garanta fiabilitatea și consecvența testărilor în scopul supravegherii pieței în Uniune.

(2)  În sensul alineatului (1), Comisia poate desemna o instalație publică de testare a unui stat membru ca instalație de testare a Uniunii pentru categorii specifice de produse sau pentru riscuri specifice legate de o categorie de produse.

De asemenea, Comisia poate desemna una dintre propriile sale instalații de testare ca instalație de testare a Uniunii pentru categorii specifice de produse ori pentru riscuri specifice unei categorii de produse, sau pentru produse pentru care capacitatea de testare lipsește sau nu este suficientă.

(3)   Instalațiile de testare ale Uniunii trebuie să fie acreditate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(4)  Desemnarea instalațiilor de testare ale Uniunii nu afectează libertatea autorităților de supraveghere a pieței, a Rețelei și a Comisiei de a alege instalațiile de testare pentru activitățile lor.

(5)  Instalațiile de testare desemnate ale Uniunii își oferă serviciile exclusiv autorităților de supraveghere a pieței, Rețelei, Comisiei și altor entități guvernamentale sau interguvernamentale.

(6)  Instalațiile de testare ale Uniunii realizează, în domeniul lor de competență, următoarele activități:

(a)  efectuează testări ale produselor la cererea autorităților de supraveghere a pieței, a Rețelei sau a Comisiei;

(b)  furnizează consultanță științifică sau tehnică independentă, la cererea Rețelei;

(c)  dezvoltă noi tehnici și metode de analiză.

(7)  Activitățile menționate la alineatul (6) din prezentul articol sunt remunerate și pot fi finanțate de Uniune în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).

(8)  Instalațiile de testare ale Uniunii pot beneficia de finanțare din partea Uniunii în conformitate cu articolul 36 alineatul (2) pentru a le spori capacitatea de testare sau pentru a crea noi capacități de testare pentru anumite categorii de produse sau pentru riscuri specifice unei categorii de produse pentru care capacitatea de testare lipsește sau este insuficientă.

(9)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează procedurile pentru desemnarea instalațiilor de testare ale Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

Capitolul VI

Asistența reciprocă transfrontalieră

Articolul 22

Asistența reciprocă

(1)  Între autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre, precum și între autoritățile de supraveghere a pieței, Comisie și agențiile relevante ale Uniunii trebuie să existe o cooperare eficientă și schimburi eficiente de informații.

(2)  Atunci când o autoritate de supraveghere a pieței nu își poate încheia investigațiile din cauza imposibilității de a accesa anumite informații, în pofida depunerii tuturor eforturilor corespunzătoare pentru a obține informațiile respective, aceasta poate transmite o cerere motivată autorității de supraveghere a pieței din alt stat membru în care poate fi obținut accesul la aceste informații. În acest caz, autoritatea solicitată îi furnizează autorității solicitante fără întârziere și, în orice caz, în termen de 30 de zile toate informațiile pe care autoritatea solicitată le consideră relevante pentru a stabili dacă un produs este neconform.

(3)  Autoritatea solicitată întreprinde investigații adecvate sau ia orice alte măsuri necesare pentru colectarea informațiilor solicitate. După caz, aceste investigații sunt efectuate cu ajutorul altor autorități de supraveghere a pieței.

(4)  Autoritatea solicitantă rămâne responsabilă pentru orice investigația pe care a inițiat-o, cu excepția cazului în care autoritatea solicitată este de acord să își asume responsabilitatea.

(5)  În cazuri bine justificate, o autoritate solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de informații în temeiul alineatului (2), atunci când:

(a)  autoritatea solicitantă nu a demonstrat în mod suficient că informațiile solicitate sunt necesare pentru a stabili neconformitatea;

(b)  autoritatea solicitată demonstrează în mod rezonabil că îndeplinirea cererii ar afecta în mod substanțial desfășurarea propriilor sale activități.

Articolul 23

Cererile de măsuri de asigurare a aplicării legislației

(1)  Atunci când stoparea neconformității unui produs necesită măsuri în jurisdicția unui alt stat membru și atunci când aceste măsuri nu rezultă din cerințele de la articolul 16 alineatul (7), o autoritate solicitantă poate transmite unei autorități solicitate din acel alt stat membru o cerere motivată corespunzător pentru măsuri de asigurare a aplicării legislației .

(2)  Autoritatea solicitată ia fără întârziere toate măsurile adecvate și necesare de asigurare a aplicării legislației, utilizând competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, pentru a stopa un caz de neconformitate, prin exercitarea competențelor prevăzute la articolul 14 și a oricăror altor competențe suplimentare care îi sunt conferite în temeiul dreptului intern.

(3)  Autoritatea solicitată informează ▌autoritatea solicitantă cu privire la măsurile menționate la alineatul (2) care au fost luate sau care urmează să fie luate.

O autoritate solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de măsuri de asigurare a aplicării legislației în oricare dintre următoarele situații:

(a)  autoritatea solicitată ajunge la concluzia că autoritatea solicitantă nu a furnizat suficiente informații;

(b)  autoritatea solicitată consideră că cererea contravine legislației de armonizare a Uniunii;

(c)  autoritatea solicitată demonstrează în mod rezonabil că îndeplinirea cererii ar afecta în mod substanțial desfășurarea propriilor sale activități.

Articolul 24

Procedura privind cererile de asistență reciprocă

(1)  Înainte de a transmite o cerere în temeiul articolului 22 sau 23, autoritatea solicitantă depune toate eforturile pentru a efectua ea însăși toate investigațiile rezonabile posibile.

(2)  Atunci când transmite o cerere în temeiul articolelor 22 sau 23, autoritatea solicitantă furnizează toate informațiile disponibile, pentru a-i permite autorității solicitate să îndeplinească cererea, inclusiv orice elemente de probă necesare care nu pot fi obținute decât în statul membru al autorității solicitante.

(3)  Cererile ▌în temeiul articolelor 22 și 23 și toate comunicările aferente se transmit folosind formularele electronice standard prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(4)  Comunicarea are loc direct între autoritățile de supraveghere a pieței implicate sau prin intermediul birourilor unice de legătură ale statelor membre în cauză.

(5)  Limbile care urmează să fie utilizate pentru cererile ▌în temeiul articolelor 22 și 23 și pentru toate comunicările aferente sunt convenite de autoritățile de supraveghere a pieței în cauză.

(6)  În cazul în care nu se ajunge la un acord între autoritățile de supraveghere a pieței în cauză cu privire la limbile care urmează să fie utilizate , cererile ▌ în temeiul articolelor 22 și 23 se transmit în limba oficială a statului membru al autorității solicitante, iar răspunsurile la astfel de cereri se transmit în limba oficială a statului membru al autorității solicitate. În acest caz, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată asigură traducerea cererilor, ale răspunsurilor sau ale altor documente pe care le primesc una de la cealaltă.

(7)  Sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 furnizează birourilor unice de legătură implicate informații structurate privind cazurile de asistență reciprocă. Utilizând aceste informații, birourile unice de legătură oferă orice sprijin necesar pentru a facilita asistența.

Capitolul VII

Produsele care intră pe piața Uniunii

Articolul 25

Controale ale produselor care intră pe piața Uniunii

(1)  Statele membre desemnează autoritățile vamale, una sau mai multe autorități de supraveghere a pieței sau orice altă autoritate pe teritoriul lor drept autorități responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii.

Fiecare stat membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la autoritățile desemnate în conformitate cu primul paragraf și la domeniile de competență ale acestora, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(2)  Autoritățile desemnate în temeiul alineatului (1) trebuie să aibă competențele și resursele necesare pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor lor, astfel cum se menționează la alineatul respectiv.

(3)  Produsele care intră sub incidența dreptului ▌Uniunii care trebuie plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” trebuie să fie supuse controalelor efectuate de către autoritățile desemnate la alineatul (1) din prezentul articol. Acestea trebuie să efectueze aceste controale pe baza unei analize a riscurilor în conformitate cu articolele 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și, după caz, pe baza unei abordări bazate pe riscuri, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament.

(4)  Schimburile de informații privind riscurile au loc între:

(a)  autoritățile desemnate la alineatul (1) din prezentul articol în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013; și

(b)  autoritățile vamale în conformitate cu articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

În cazul în care, în legătură cu produsele care fac obiectul dreptului ▌Uniunii care se află fie în depozitare temporară, fie sunt plasate sub un regim vamal, altul decât „punerea în liberă circulație”, autoritățile vamale de la primul punct de intrare au motive să creadă că aceste produse nu sunt conforme cu dreptul aplicabil al Uniunii sau prezintă un risc, ele transmit toate informațiile relevante către biroul vamal competent din țara de destinație.

(5)  Autoritățile de supraveghere a pieței furnizează autorităților desemnate în conformitate cu alineatul (1) informații privind categoriile de produse sau identitatea operatorilor economici în cazul cărora a fost identificat un risc mai ridicat de neconformitate.

(6)  Până la data de 31 martie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei date statistice detaliate referitoare la controalele efectuate ▌în cursul anului calendaristic anterior de către autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (1) în legătură cu produsele care fac obiectul dreptului Uniunii. Datele statistice includ numărul de intervenții în domeniul controalelor acestor produse în ceea ce privește siguranța și conformitatea produselor.

Comisia întocmește un raport până la data de 30 iunie a fiecărui an, care cuprinde informațiile prezentate de statele membre pentru anul calendaristic anterior și o analiză a datelor furnizate. Raportul trebuie publicat în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(7)  În cazul în care Comisia constată existența unui risc major prezentat ▌de către produsele care intră sub incidența dreptului ▌ Uniunii care sunt importate dintr-o țară terță, aceasta va recomanda statului membru în cauză să ia măsurile corespunzătoare de supraveghere a pieței.

(8)  Comisia, după consultarea Rețelei, poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a criteriilor de referință și a tehnicilor pentru controale pe baza unei analize comune a riscurilor la nivelul Uniunii, pentru a asigura o aplicare consecventă a dreptului Uniunii, a consolida controalele privind produsele care intră pe piața Uniunii și a garanta un nivel eficace și uniform al unor astfel de controale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(9)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare de specificare a detaliilor privind datele care trebuie transmise ▌ în temeiul alineatului (6) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

Articolul 26

Suspendarea punerii în liberă circulație

(1)  Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) suspendă punerea în liberă circulație a unui anumit produs în cazul în care, în cursul controalelor în temeiul articolului 25 alineatul (3), se constată că:

(a)  produsul nu este însoțit de documentația cerută de dreptul ▌Uniunii care i se aplică sau există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea, exactitatea sau caracterul complet al acestor documente;

(b)  produsul nu este marcat sau etichetat în conformitate cu dreptul ▌Uniunii aplicabil acestuia;

(c)  produsul poartă un marcaj CE sau un alt marcaj prevăzut în dreptul ▌Uniunii aplicabil acestuia, care a fost aplicat în mod fals sau înșelător;

(d)  numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală, ale unui operator economic cu sarcini privind produsul care face obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii nu sunt precizate sau nu sunt ușor de identificat în conformitate cu articolul 4 alineatul (4); sau

(e)  din orice alt motiv, atunci când este justificat să creadă că produsul nu respectă dreptul Uniunii aplicabil acestuia ▌ sau că produsul prezintă un risc grav pentru sănătate, siguranță, mediu sau orice alt interes public menționat la articolul 1.

(2)  Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la suspendarea punerii în liberă circulație menționată la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)  În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței au motive rezonabile să creadă că un produs nu respectă dreptul aplicabil al Uniunii sau dacă acesta prezintă un risc grav, ele trebuie să solicite autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să suspende procesul de punere în liberă circulație.

(4)  Notificările în temeiul alineatului (2) și cererile în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol se efectuează prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34, inclusiv prin utilizarea interfețelor electronice dintre acest sistem și sistemele utilizate de autoritățile vamale, atunci când acestea sunt disponibile.

Articolul 27

Punerea în liberă circulație

În cazul în care punerea în liberă circulație a unui produs a fost suspendată în conformitate cu articolul 26, respectivul produs trebuie pus în liberă circulație, dacă toate celelalte cerințe și formalități legate de această măsură au fost îndeplinite și în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(a)  în termen de patru zile lucrătoare de la suspendare, autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) nu li s-a solicitat de către autoritățile de supraveghere a pieței să mențină suspendarea;

(b)  autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) au fost informate de autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la aprobarea pentru punerea în liberă circulație.

Punerea în liberă circulație nu este considerată ca fiind o dovadă a conformității cu dreptul Uniunii.

Articolul 28

Refuzul de a pune în liberă circulație

(1)  În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată că un produs prezintă un risc grav, acestea iau măsuri pentru interzicerea introducerii pe piață a produsului și solicită autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să nu se autorizeze libera circulație a acestuia. Acestea impun, de asemenea, ca aceste autorități să includă următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul și pe orice alt document însoțitor relevant ▌:"

„Produs periculos - nu se autorizează punerea în liberă circulație - Regulamentul (UE) 2019/...(55)”.

"

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc imediat aceste informații în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(2)  În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată că un produs nu poate fi introdus pe piață deoarece nu respectă dreptul ▌Uniunii, acestea iau măsuri pentru interzicerea introducerii pe piață a produsului și solicită autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să nu se autorizeze libera circulație a acestuia. Acestea impun, de asemenea, ca aceste autorități să includă următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul și pe orice alt document însoțitor relevant ▌:"

„Produs neconform - nu se autorizează punerea în liberă circulație - Regulamentul (UE) 2019/... (56).”

"

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc imediat aceste informații în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(3)  Atunci când produsul menționat la alineatul (1) sau (2) este ulterior declarat pentru o procedură vamală alta decât cea privind punerea în liberă circulație și în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței nu au obiecții, inscripțiile prevăzute la alineatul (1) sau (2) sunt, de asemenea, menționate, în aceleași condiții, în documentele utilizate în legătură cu respectiva procedură.

(4)  Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) pot distruge sau face inutilizabil în alt mod un produs care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța utilizatorilor finali, în cazul în care autoritatea în cauză consideră că este necesar și proporțional. Costul unei astfel de măsuri este suportat de persoana fizică sau juridică care a declarat produsul pentru libera circulație.

Articolele 197 și 198 ▌ din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în consecință.

Capitolul VIII

Asigurarea coordonată a aplicării legislației și cooperarea internațională

Articolul 29

Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor

(1)   Se instituie o rețea a Uniunii pentru conformitatea produselor ( „Rețeaua”).

(2)  Scopul Rețelei este de a funcționa ca o platformă de cooperare structurată între autoritățile de asigurare a aplicării legislației ale statelor membre și Comisie și de a contribui la simplificarea practicilor de supraveghere a pieței în cadrul Uniunii, crescând astfel eficiența supravegherii pieței.

Articolul 30

Componența și funcționarea Rețelei ▌

(1)  Rețeaua este compusă din reprezentanți ai fiecărui stat membru, inclusiv un reprezentant al fiecărui birou unic de legătură menționat la articolul 10, precum și un expert național opțional, președinții ADCO și reprezentanți ai Comisiei.

(2)  Pentru aplicarea uniformă a legislației de armonizare a Uniunii se instituie ADCO separate sau comune. ADCO sunt formate din reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere a pieței și, dacă este cazul, din reprezentanți ai birourilor unice de legătură.

Reuniunile ADCO sunt destinate doar reprezentanților autorităților de supraveghere a pieței și Comisiei.

Părțile interesate relevante, cum ar fi organizațiile care reprezintă la nivelul Uniunii interesele industriei, ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), ale consumatorilor, ale laboratoarelor de testare, ale organismelor de standardizare și de evaluare a conformității, pot fi invitate să participe la reuniunile ADCO în funcție de subiectul discuției.

(3)  Comisia sprijină și încurajează cooperarea între autoritățile de supraveghere a pieței prin intermediul Rețelei și participă la reuniunile Rețelei, ale subgrupurilor acesteia și ale ADCO.

(4)  Rețeaua se reunește la intervale regulate și, dacă este cazul, la cererea justificată corespunzător a Comisiei sau a unui stat membru.

(5)  Rețeaua poate institui subgrupuri permanente sau temporare care să se ocupe cu chestiuni specifice și să îndeplinească sarcini precise.

(6)  Rețeaua poate invita experți și alte părți terțe, inclusiv organizații care reprezintă interesele industriei, ale IMM, ale consumatorilor, ale laboratoarelor de testare și ale organismelor de standardizare și de evaluare a conformității de la nivelul Uniunii, să participe la reuniuni în calitate de observatori sau să furnizeze contribuții scrise.

(7)  Rețeaua depune toate eforturile pentru a ajunge la un consens. Deciziile luate de Rețea sunt recomandări neobligatorii din punct de vedere juridic.

(8)  Rețeaua își stabilește propriul regulament de procedură.

Articolul 31

Rolul și sarcinile Rețelei

(1)  În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (2), Rețeaua abordează aspecte orizontale generale ale supravegherii pieței în vederea facilitării cooperării între birourile unice de legătură, precum și cu Comisia.

(2)  Rețeaua are următoarele sarcini:

(a)  să pregătească, să adopte și să monitorizeze punerea în aplicare a programului său de lucru;

(b)  să faciliteze identificarea priorităților comune pentru activitățile de supraveghere a pieței și schimbul trans-sectorial de informații privind evaluarea produselor, inclusiv evaluarea riscurilor, metodele și rezultatele testărilor, evoluțiile științifice recente și noile tehnologii, riscurile emergente și alte aspecte relevante pentru activitățile de control, precum și implementarea strategiilor și activităților naționale de supraveghere a pieței;

(c)  să coordoneze ADCO și activitățile acestora;

(d)  să organizeze proiecte comune intersectoriale de supraveghere și de testare a pieței și să definească prioritățile acestora;

(e)  să facă schimb de expertiză și de bune practici, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiilor naționale de supraveghere a pieței;

(f)  să faciliteze organizarea de programe de formare profesională și schimburi de personal;

(g)  în colaborare cu Comisia, să organizeze campanii de informare și programe voluntare de vizite reciproce între autoritățile de supraveghere a pieței;

(h)  să discute aspectele legate de mecanismul de asistență reciprocă transfrontalieră;

(i)  să contribuie la elaborarea unor orientări pentru a se asigura aplicarea eficientă și uniformă a prezentului regulament;

(j)  să propună finanțarea activităților menționate la articolul 36;

(k)  să contribuie la practici administrative uniforme în ceea ce privește supravegherea pieței în statele membre;

(l)  să ofere consiliere și asistență Comisiei în ceea ce privește aspectele referitoare la dezvoltarea în continuare a RAPEX și a sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34;

(m)  să promoveze cooperarea și schimbul de expertiză și de bune practici între autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile responsabile cu controlul produselor la frontierele externe ale Uniunii;

(n)  să promoveze și să faciliteze colaborarea cu alte rețele și grupuri relevante pentru a explora posibilitățile de utilizare a noilor tehnologii în scopul supravegherii pieței și a trasabilității produselor;

(o)  să evalueze în mod periodic strategiile naționale de supraveghere a pieței, prima evaluare de acest gen urmând să fie realizată până la ... [cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament];

(p)  să abordeze orice alte aspecte legate de activitățile care intră în domeniul de competență al Rețelei, cu scopul de a contribui la funcționarea eficace a supravegherii pieței în cadrul Uniunii.

Articolul 32

Rolul și sarcinile grupurilor de cooperare administrativă

(1)  În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (2), ADCO abordează aspecte specifice legate de supravegherea pieței și aspecte sectoriale specifice.

(2)  ADCO au următoarele sarcini:

(a)  să faciliteze aplicarea uniformă a legislației de armonizare a Uniunii în domeniul lor de competență pentru a spori eficiența supravegherii pieței pe întreaga piață internă;

(b)  să promoveze comunicarea între autoritățile de supraveghere a pieței și Rețea și să dezvolte încrederea reciprocă între autoritățile de supraveghere a pieței;

(c)  să instituie și să coordoneze proiecte comune, cum ar fi activități transfrontaliere de supraveghere a pieței;

(d)  să dezvolte practici comune și metodologii pentru o supraveghere eficientă a pieței;

(e)  să se informeze reciproc cu privire la metodele și activitățile naționale de supraveghere a pieței, precum și să dezvolte și să promoveze bune practici;

(f)  să identifice chestiuni de interes comun legate de supravegherea pieței și să propună abordări comune în vederea adoptării lor;

(g)  să faciliteze evaluările sectoriale ale produselor, inclusiv evaluarea riscurilor, metodele de testare și rezultatele obținute, evoluțiile științifice recente și alte aspecte relevante pentru activitățile de control.

Articolul 33

Rolul și sarcinile Comisiei

(1)  Comisia are următoarele sarcini:

(a)  să asiste rețeaua, subgrupurile sale și ADCO prin intermediul unui secretariat executiv care oferă sprijin tehnic și logistic;

(b)  să păstreze și să pună la dispoziția birourilor unice de legătură și a președinților ADCO o listă actualizată a președinților ADCO, inclusiv a datelor de contact ale acestora;

(c)  să sprijine Rețeaua în pregătirea și monitorizarea programului său de lucru;

(d)  să sprijine funcționarea punctelor de informare despre produs care îndeplinesc sarcini atribuite de statele membre în legătură cu legislația de armonizare a Uniunii;

(e)  să stabilească, în consultare cu Rețeaua, necesitatea unei capacități de testare suplimentare și să propună soluții în acest scop în conformitate cu articolul 21;

(f)  să aplice instrumentele de cooperare internațională menționate la articolul 35;

(g)  să ofere sprijin pentru instituirea unor ADCO separate sau comune;

(h)  să dezvolte și să mențină sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34, inclusiv interfața menționată la articolul (34) alineatul (7) al articolului respectiv, precum și interfața cu bazele de date naționale de supraveghere a pieței și să furnizeze informații publicului prin intermediul acestui sistem;

(i)  să sprijine Rețeaua în executarea lucrărilor preliminare sau auxiliare în legătură cu punerea în aplicare a activităților de supraveghere a pieței legate de aplicarea legislației de armonizare a Uniunii, cum ar fi studii, programe, evaluări, ▌ analize comparative, vizite comune reciproce și programe de vizită, schimb de personal, activități de cercetare, ▌ lucrări de laborator, teste de competență, teste inter-laboratoare și activități de evaluare a conformității ▌;

(j)  să pregătească și să sprijine implementarea de campanii de supraveghere a pieței Uniunii și activități similare;

(k)  să organizeze proiecte comune de supraveghere și de testare a pieței și programe comune de formare, să faciliteze schimburile de personal între autoritățile de supraveghere a pieței și, după caz, cu autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe sau cu organizațiile internaționale și să organizeze campanii de informare și programe voluntare de vizite reciproce între autoritățile de supraveghere a pieței;

(l)  să desfășoare activități în cadrul programelor de asistență tehnică, să coopereze cu țări terțe și să promoveze și să îmbunătățească politicile și sistemele Uniunii de supraveghere a pieței între părțile interesate la nivel european și internațional;

(m)  să faciliteze expertiza tehnică sau științifică în vederea punerii în aplicare a cooperării administrative de supraveghere a pieței;

(n)  să examineze, ▌la cererea Rețelei sau din proprie inițiativă, orice chestiune referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament și să emită orientări, recomandări și bune practici pentru a încuraja aplicarea uniformă a prezentului regulament ▌.

Articolul 34

Sistemul de informații și comunicare

(1)  Comisia dezvoltă și întreține un sistem de informare și comunicare pentru colectarea, prelucrarea și stocarea de informații, într-o formă structurată, cu privire la aspecte legate de asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii, cu scopul de a îmbunătăți schimbul de date între statele membre, inclusiv în scopul solicitării de informații, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare cu privire la activitățile de supraveghere a pieței, rezultate și tendințe. Comisia, autoritățile de supraveghere a pieței, birourile unice de legătură și autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) trebuie să aibă acces la acest sistem. Comisia dezvoltă și întreține interfața pentru public a acestui sistem, unde utilizatorilor finali le sunt furnizate informații esențiale cu privire la activitățile de supraveghere a pieței.

(2)  Comisia dezvoltă și întreține, de asemenea, interfețe electronice între sistemul menționat la alineatul (1) și sistemele naționale de supraveghere a pieței.

(3)  Birourile unice de legătură introduc următoarele informații în sistemul de informații și comunicare:

(a)  identitatea autorităților de supraveghere a pieței în statul lor membru și domeniile de competență ale autorităților respective în conformitate cu articolul 10 alineatul (2);

(b)  identitatea autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1);

(c)  strategia națională de supraveghere a pieței elaborată de statul lor membru în temeiul articolului 13 și rezultatele revizuirii și evaluării strategiei de supraveghere a pieței.

(4)  Autoritățile de supraveghere a pieței introduc în sistemul de informații și comunicare ▌în ceea ce privește produsele puse la dispoziție pe piață pentru care a fost efectuată o verificare aprofundată a conformității, fără a aduce atingere articolului 12 din Directiva 2001/95/CE și articolului 20 din prezentul regulament și, dacă este cazul, în ceea ce privește produsele care intră pe piața Uniunii pentru care procesul de punere în liberă circulație a fost suspendat, în conformitate cu articolul 26 din prezentul regulament, pe teritoriul lor, informații privind următoarele:

(a)  măsurile adoptate de autoritatea de supraveghere a pieței în conformitate cu articolul 16 alineatul (5);

(b)  rapoartele privind testele efectuate de acestea;

(c)  măsurile corective luate de operatorii economici în cauză;

(d)  rapoartele ușor disponibile privind vătămările cauzate de produsul în cauză;

(e)  orice obiecție ridicată de un stat membru în conformitate cu procedura de salvgardare aplicabilă în cadrul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile produsului și orice măsuri subsecvente;

(f)  atunci când este cazul, nerespectarea de către reprezentanții autorizați a dispozițiilor articolului 5 alineatul (2);

(g)  atunci când este cazul, nerespectarea de către producători a dispozițiilor articolului 5 alineatul (1).

(5)  Atunci când autoritățile de supraveghere a pieței consideră că este util, acestea pot introduce în sistemul de informații și comunicare orice informații suplimentare referitoare la verificările pe care le efectuează și rezultatele testelor pe care acestea le-au efectuat sau solicitat.

(6)  În cazul în care este relevant pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii și în scopul minimizării riscului ▌, autoritățile vamale trebuie să extragă din sistemele vamale naționale ▌datele referitoare la produsele plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” referitoare la asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii și să le transmită sistemului de informații și comunicare.

(7)  Comisia dezvoltă o interfață electronică care să permită transmiterea de date între sistemele vamale naționale și sistemul de informații și comunicare. Această interfață trebuie să fie operativă în termen de patru ani de la data adoptării actului relevant de punere în aplicare menționat la alineatul (8).

(8)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care specifică detaliile privind modalitățile de punere în aplicare pentru alineatele (1)-(7) din prezentul articol, și în special privind prelucrarea datelor care trebuie realizată în cazul datelor colectate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, și definirea datelor care trebuie transmise în conformitate cu alineatele (6) și (7) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

Articolul 35

Cooperare internațională

(1)  Pentru a îmbunătăți eficiența supravegherii pieței în Uniune, Comisia poate coopera și face schimb de informații ▌privind supravegherea pieței cu autoritățile de reglementare din țări terțe sau cu organizații internaționale, în cadrul acordurilor încheiate între Uniune și țările terțe sau organizațiile internaționale. Toate aceste acorduri se bazează pe reciprocitate, includ dispoziții privind confidențialitatea care corespund celor aplicabile în Uniune și garantează că orice schimb de informații se realizează în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(2)  ▌Cooperarea sau schimbul de informații se pot referi, printre altele, la următoarele:

(a)  metodele de evaluare a riscurilor utilizate și rezultatele testării produselor;

(b)  retragerea coordonată a produselor sau alte măsuri similare;

(c)  măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței în conformitate cu articolul 16.

(3)  Comisia poate aproba un sistem specific de control anterior exportului de produse pe care îl realizează o țară terță asupra produselor imediat anterior exportării acestora în Uniune, pentru a verifica dacă produsele respective îndeplinesc cerințele din legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă acestora. Aprobarea poate fi acordată pentru unul sau mai multe produse, în ceea ce privește una sau mai multe categorii de produse sau în ceea ce privește produsele sau categoriile de produse fabricate de anumiți producători.

(4)  Comisia întocmește și menține o listă a acestor produse sau categorii de produse pentru care a fost acordată aprobarea, așa cum se menționează la alineatul (3), și pune această listă la dispoziția publicului.

(5)  Aprobarea poate fi acordată unei țări terțe în temeiul alineatului (3) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  țara terță dispune de un sistem eficient de verificare a conformității produselor exportate către Uniune, iar controalele efectuate în țara terță respectivă sunt suficient de eficace și eficiente pentru a înlocui sau a reduce controalele la import;

(b)  auditurile realizate în Uniune și, dacă este cazul, în țara terță demonstrează că produsele exportate din acea țară terță către Uniune respectă cerințele stabilite în legislația de armonizare a Uniunii.

(6)  În cazul în care o astfel de aprobare a fost acordată, evaluarea riscurilor aplicată controalelor la import pentru aceste produse sau categorii de produse care intră pe piața Uniunii, menționate la alineatul (3), trebuie să includă aprobările acordate.

Cu toate acestea, autoritățile desemnate la articolul 25 alineatul (1) pot efectua controale asupra acelor produse sau categorii de produse care intră pe piața Uniunii, inclusiv pentru a garanta faptul că respectivele controale efectuate anterior exportului de către țările terțe sunt eficiente pentru a determina conformitatea cu legislația de armonizare a Uniunii.

(7)  Aprobarea menționată la alineatul (3) trebuie să specifice autoritatea competentă din țara terță sub a cărei responsabilitate trebuie să fie efectuate controalele anterioare exportului și acea autoritate competentă este punctul de legătură pentru toate contactele cu Uniunea.

(8)  Autoritatea competentă, menționată la alineatul (7), asigură verificarea oficială a produselor înainte de intrarea acestora în Uniune.

(9)  În cazul în care controlul produselor care intră pe piața Uniunii, menționat la alineatul (3) din prezentul articol, indică existența unei neconformități semnificative, autoritățile de supraveghere a pieței informează imediat Comisia, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 și adaptează nivelul controalelor cu privire la astfel de produse.

(10)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare de aprobare a fiecărui sistem specific de controale anterioare exportului de produse menționat la alineatul (3) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(11)  Comisia monitorizează periodic funcționarea corectă a aprobării acordate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care retragere o astfel de aprobare în cazul în care se dovedește că produsele care intră pe piața Uniunii nu respectă legislația de armonizare a Uniunii într-un număr semnificativ de cazuri. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2). Comisia informează imediat țara terță în cauză cu privire la adoptarea unui astfel de act.

(12)  Sistemul de controale anterioare exportului de produse se evaluează în conformitate cu articolul 42 alineatul (4).

Capitolul IX

Dispoziții financiare

Articolul 36

Activități de finanțare

(1)  Uniunea finanțează îndeplinirea sarcinilor Rețelei menționate la articolul 31 și evaluările la nivel de omologi menționate la articolul 12.

(2)  Uniunea poate finanța următoarele activități în legătură cu aplicarea prezentului regulament:

(a)  funcționarea punctelor de informare despre produs ▌;

(b)  instituirea și funcționarea instalațiilor de testare din Uniune menționate la articolul 21;

(c)  dezvoltarea instrumentelor de cooperare internațională menționate la articolul 35;

(d)  elaborarea și actualizarea contribuțiilor la orientările în materie de supraveghere a pieței;

(e)  punerea la dispoziția Comisiei a expertizei tehnice sau științifice pentru a asista Comisia la implementarea cooperării administrative de supraveghere a pieței;

(f)  punerea în aplicare a unor strategii naționale de supraveghere a pieței prevăzute la articolul 13;

(g)   campanii de supraveghere a pieței ale statelor membre și ale Uniunii și activități conexe, inclusiv resurse și echipamente, instrumente informatice și formare;

(h)  realizarea lucrărilor preliminare sau auxiliare în legătură cu activitățile de supraveghere a pieței referitoare la aplicarea legislației de armonizare a Uniunii, cum ar fi studii, programe, evaluări, orientări, analize comparative, vizite comune reciproce și programe de vizită, schimb de personal, activități de cercetare, activități de formare, lucrări de laborator, teste de competență, teste inter-laboratoare și activități de evaluare a conformității;

(i)  activități realizate în cadrul programelor care oferă asistență tehnică, activități de cooperare cu țări terțe și de promovare și îmbunătățire a politicilor și a sistemelor Uniunii de supraveghere a pieței între părțile interesate la nivelul Uniunii și la nivel internațional.

(3)  Uniunea finanțează interfața electronică menționată la articolul 34 alineatul (7), inclusiv dezvoltarea sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 pentru a-i permite să primească fluxurile automate de date electronice de la sistemele vamale naționale. ▌

(4)  Uniunea finanțează interfața electronică menționată la articolul 34 alineatul (2), permițând schimbul de date dintre sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 și sistemele naționale de supraveghere a pieței.

(5)  Asistența financiară a Uniunii în ceea ce privește activitățile desfășurate în sprijinul prezentului regulament se execută în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului(57), fie direct, fie prin delegarea unor sarcini de execuție bugetară entităților enumerate la articolul 62 alineatul (1) din respectivul regulament.

(6)  Creditele bugetare alocate pentru activitățile menționate în prezentul regulament sunt stabilite anual de către autoritatea bugetară, în limitele cadrului financiar în vigoare.

(7)  Creditele bugetare stabilite de autoritatea bugetară pentru finanțarea activităților de supraveghere a pieței pot acoperi, de asemenea, cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea activităților în temeiul prezentului regulament și pentru realizarea obiectivelor lor. Aceste cheltuieli includ costurile legate de efectuarea de studii, organizarea de reuniuni ale experților, activități de informare și comunicare, inclusiv comunicare instituțională privind prioritățile de politică ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale activităților de supraveghere a pieței, cheltuieli legate de rețele informatice axate pe prelucrarea și schimbul de informații, împreună cu toate celelalte cheltuieli corespunzătoare asistenței tehnice și administrative aferente, suportate de Comisie.

Articolul 37

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)  Comisia ia măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când se desfășoară activități finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin realizarea de verificări efective și, în cazul identificării unor nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, și dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni de natură administrativă și financiară eficiente, proporționale și disuasive.

(2)  Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a-i audita, atât pe bază de documente, cât și prin inspecții la fața locului, pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

(3)  Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(58) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(59), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, acte de corupție sau alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii cu privire la un acord de grant sau la o decizie de grant sau un contract finanțat în temeiul prezentului regulament.

(4)  Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a granturilor, rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament, trebuie să conțină dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele care le revin.

Capitolul X

Modificări

Articolul 38

Modificarea Directivei 2004/42/CE

Articolele 6 și 7 din Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului(60) se elimină.

Articolul 39

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 765/2008

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se modifică după cum urmează:

1.  Titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93”.

"

2.  La articolul 1, alineatele (2) și (3) se elimină.

3.  La articolul 2, punctele 1, 2, 14, 15, 17, 18 și 19 se elimină.

4.  Capitolul III, care cuprinde articolele 15-29, se elimină.

5.  La articolul 32, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) întocmirea și actualizarea contribuțiilor la orientările generale din domeniul acreditării, notificarea Comisiei cu privire la organismele de evaluare a conformității și evaluarea conformității;”;

"

(b)  literele (d) și (e) se elimină.

(c)  literele (f) și (g) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(f) efectuarea de activități preliminare sau auxiliare referitoare la punerea în aplicare a activităților de evaluare a conformității, de metrologie și de acreditare în legătură cu punerea în aplicare a legislației comunitare, de exemplu studii, programe, evaluări, orientări, analize comparative, vizite comune, activități de cercetare, dezvoltarea și întreținerea bazelor de date, activități de instruire, lucrări de laborator, teste de competență, teste între laboratoare și activități de evaluare a conformității;

   (g) activități realizate în cadrul programelor de asistență tehnică, cooperare cu țări terțe și promovarea și consolidarea politicilor și sistemelor europene de evaluare a conformității și de acreditare, între părțile interesate din cadrul Comunității și la nivel internațional.”

"

(2)  Trimiterile la dispozițiile eliminate din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se interpretează ca trimiteri la dispozițiile prezentului regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III la prezentul regulament.

Articolul 40

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 305/2011

La articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au motive suficiente să creadă că un produs pentru construcții reglementat de un standard armonizat sau pentru care a fost eliberată o evaluare tehnică europeană nu atinge performanța declarată și prezintă un risc pentru îndeplinirea cerințelor fundamentale aplicabile lucrărilor de construcții care se află sub incidența prezentului regulament, ele fac o evaluare cu privire la produsul în cauză pe baza cerințelor aferente stabilite în prezentul regulament. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, în funcție de necesități.”

"

Capitolul XI

Dispoziții finale

Articolul 41

Sancțiuni

(1)  Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și a legislației de armonizare a Uniunii enumerate în anexa II care impun obligații operatorilor economici ▌și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare în conformitate cu dreptul intern.

(2)  Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(3)   Până la... [27 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei, în cazul în care ele nu au fost notificate în prealabil, și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară privind aceste dispoziții.

Articolul 42

Evaluare, revizuire și orientări

(1)   Până la 31 decembrie 2026 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament în raport cu obiectivele pe care le urmărește și prezintă un raport cu privire la acesta Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(2)   Raportul evaluează dacă prezentul regulament și-a atins obiectivul, în special în ceea ce privește reducerea numărului de produse neconforme pe piața Uniunii, asigurarea unei aplicări efective și eficiente a legislației de armonizare a Uniunii în Uniune, îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile competente și întărirea controalelor asupra produselor care intră pe piața Uniunii, ținând seama de impactul acestuia asupra întreprinderilor, în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii. În plus, evaluarea trebuie să examineze, de asemenea, domeniul de aplicare al prezentului regulament, eficacitatea sistemului de evaluare la nivel de omologi și a activităților de supraveghere a pieței care beneficiază de finanțare din partea Uniunii, din perspectiva cerințelor politicilor și a dreptului Uniunii, precum și posibilitățile de a îmbunătăți în continuare cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale.

(3)  Până la ... [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia întocmește un raport de evaluare privind punerea în aplicare a articolului 4. Raportul evaluează, în special, domeniul de aplicare al articolului menționat, efectele sale și costurile și beneficiile aferente. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

(4)  În termen de patru ani de la prima aprobare a unui sistem specific de control anterior exportului de produse, menționat la articolul 35 alineatul (3), Comisia efectuează o evaluare a efectelor și a eficienței sale din punctul de vedere al costurilor.

(5)  Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia elaborează orientări pentru punerea în aplicare practică a articolului 4 destinate autorităților de supraveghere a pieței și operatorilor economici.

Articolul 43

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare în ceea ce privește competențele de punere în aplicare menționate la articolul 11 alineatul (4), la articolul 21 alineatul (9), la articolul 25 alineatul (8), la articolul 35 alineatul (10) și la articolul 35 alineatul (11) din prezentul regulament și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 44

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică în termen de ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Cu toate acestea, articolele 29, 30, 31, 32, 33 și 36 se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Lista legislației de armonizare a Uniunii

1.  Directiva 69/493/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1969 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticla cristal (JO L 326, 29.12.1969, p. 36);

2.  Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (JO L 42, 23.2.1970, p. 16);

3.  Directiva 75/107/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticlele utilizate ca recipiente de măsurare (JO L 42, 15.2.1975, p. 14);

4.  Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli (JO L 147, 9.6.1975, p. 40);

5.  Directiva 76/211/CEE a Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (JO L 46, 21.2.1976, p. 1);

6.  Directiva 80/181/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1979 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură și de abrogare a Directivei 71/354/CEE (JO L 39, 15.2.1980, p. 40);

7.  Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă (JO L 167, 22.6.1992, p. 17);

8.  Directiva 94/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea materialelor folosite la producerea principalelor componente ale articolelor de încălțăminte destinate vânzării către consumatori (JO L 100, 19.4.1994, p. 37);

9.  Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10);

10.  Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (JO L 350, 28.12.1998, p. 58);

11.  Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (JO L 331, 7.12.1998, p. 1);

12.  Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1);

13.  Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34);

14.  Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele (JO L 304, 21.11.2003, p. 1);

15.  Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO L 104, 8.4.2004, p. 1);

16.  Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 7);

17.  Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei 1999/13/CE (JO L 143, 30.4.2004, p. 87);

18.  Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește posibilitățile de reutilizare, reciclare și recuperare a acestora și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 310, 25.11.2005, p. 10);

19.  Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24);

20.  Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 161, 14.6.2006, p. 12);

21.  Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1);

22.  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1);

23.  Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1);

24.  Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, de abrogare a Directivelor 75/106/CEE și 80/232/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 76/211/CEE a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 17);

25.  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1);

26.  Regulamentul (CE) nr. 78/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește protecția pietonilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 2003/102/CE și 2005/66/CE (JO L 35, 4.2.2009, p. 1);

27.  Regulamentul (CE) nr. 79/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE (JO L 35, 4.2.2009, p. 32);

28.  Directiva 2009/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind dispozițiile comune pentru mijloacele de măsurare și metodele de control metrologic (JO L 106, 28.4.2009, p. 7);

29.  Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (JO L 170, 30.6.2009, p. 1);

30.  Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1);

31.  Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1);

32.  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10);

33.  Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1);

34.  Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46);

35.  Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59);

36.  Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (JO L 27, 30.1.2010, p. 1);

37.  Directiva 2010/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1);

38.  Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5);

39.  Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88);

40.  Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 272, 18.10.2011, p. 1);

41.  Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1);

42.  Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38);

43.  Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1);

44.  Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52);

45.  Directiva 2013/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice (JO L 178, 28.6.2013, p. 27);

46.  Directiva 2013/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice și de abrogare a Directivei 94/25/CE (JO L 354, 28.12.2013, p. 90);

47.  Directiva 2014/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață și controlul explozivilor de uz civil (JO L 96, 29.3.2014, p. 1);

48.  Directiva 2014/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a recipientelor simple sub presiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 45);

49.  Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (JO L 96, 29.3.2014, p. 79);

50.  Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107);

51.  Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a mijloacelor de măsurare (JO L 96, 29.3.2014, p. 149);

52.  Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (JO L 96, 29.3.2014, p. 251);

53.  Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (JO L 96, 29.3.2014, p. 309);

54.  Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357);

55.  Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 1);

56.  Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62);

57.  Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (JO L 189, 27.6.2014, p. 164);

58.  Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146);

59.  Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, p. 195);

60.  Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor și al amortizoarelor de zgomot de înlocuire, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivei 70/157/CEE (JO L 158, 27.5.2014, p. 131);

61.  Regulamentul (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 1);

62.  Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului (JO L 81, 31.3.2016, p. 51);

63.  Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 99);

64.  Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53);

65.  Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1);

66.  Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176);

67.  Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului privind mercurul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008 (JO L 137, 24.5.2017, p. 1);

68.  Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1);

69.  Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1);

70.  Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1), în ceea ce privește proiectarea, producerea și introducerea pe piață a aeronavelor menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b), în cazul aeronavelor fără pilot la bord și al motoarelor, elicelor, pieselor și echipamentelor acestora de control de la distanță.

ANEXA II

Lista legislației de armonizare a Uniunii fără dispoziții privind sancțiunile

1.  Directiva 69/493/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1969 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticla cristal (JO L 326, 29.12.1969, p. 36);

2.  Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (JO L 42, 23.2.1970, p. 16);

3.  Directiva 75/107/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticlele utilizate ca recipiente de măsurare (JO L 42, 15.2.1975, p. 14);

4.  Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli (JO L 147, 9.6.1975, p. 40);

5.  Directiva 76/211/CEE a Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (JO L 46, 21.2.1976, p. 1);

6.  Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă (JO L 167, 22.6.1992, p. 17);

7.  Directiva 94/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea materialelor folosite la producerea principalelor componente ale articolelor de încălțăminte destinate vânzării către consumatori (JO L 100, 19.4.1994, p. 37);

8.  Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10);

9.  Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1);

10.  Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34);

11.  Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește posibilitățile de reutilizare, reciclare și recuperare a acestora și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 310, 25.11.2005, p. 10);

12.  Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 161, 14.6.2006, p. 12);

13.  Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, de abrogare a Directivelor 75/106/CEE și 80/232/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 76/211/CEE a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 17);

14.  Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46);

15.  Directiva 2010/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1);

16.  Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5);

17.  Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 272, 18.10.2011, p. 1);

18.  Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146);

19.  Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor și al amortizoarelor de zgomot de înlocuire, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivei 70/157/CEE (JO L 158, 27.5.2014, p. 131).

ANEXA III

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 765/2008

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 2 punctul 1

Articolul 3 punctul 1

Articolul 2 punctul 2

Articolul 3 punctul 2

Articolul 2 punctul 14

Articolul 3 punctul 22

Articolul 2 punctul 15

Articolul 3 punctul 23

Articolul 2 punctul 17

Articolul 3 (punctul 3

Articolul 2 punctul 18

Articolul 3 punctul 4

Articolul 2 punctul 19

Articolul 3 punctul 25

Articolul 15 alineatele (1) și (2)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (4)

-

Articolul 15 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (5)

Articolul 16 alineatul (3)

-

Articolul 16 alineatul (4)

—  

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (1) ultima teză și articolul 34 alineatul (3) litera (a)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (6)

Articolul 18 alineatul (2) litera (a)

Articolul 11 alineatul (7) litera (a)

Articolul 18 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 18 alineatul (2) litera (c)

Articolul 11 alineatul (7) litera (b)

Articolul 18 alineatul (2) litera (d)

-

Articolul 18 alineatul (3)

Articolele 10 alineatul (5) și articolul 14 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 13

Articolul 18 alineatul (6)

Articolul 31 alineatul (2) litera (o)

Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 14 alineatul (4) literele (a), (b), (e) și (j)

Articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 11 alineatul (5)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (3) litera (g)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (5)

Articolul 17

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 21 alineatul (4)

-

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (3)

Articolul 20 alineatul (3)

Articolul 22 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (4)

Articolul 23 alineatele (1) și (3)

Articolul 34 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (4)

Articolul 24 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 24 alineatul (2)

Articolul 22 alineatele (2) – (5)

Articolul 24 alineatul (3)

-

Articolul 24 alineatul (4)

-

Articolul 25 alineatul (1)

-

Articolul 25 alineatul (2) litera (a)

Articolul 31 alineatul (2) litera (f) și articolul 33 alineatul (1) literele (i) și (k)

Articolul 25 alineatul (2) litera (b)

Articolul 31 alineatul (2) literele (g) și (m) și articolul 33 alineatul (1) literele (i) și (k)

Articolul 25 alineatul (3)

-

Articolul 26

-

Articolul 27 alineatul (1) prima teză

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (1) a doua teză

Articolul 25 alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (4)

Articolul 27 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 26 alineatul (1)

Articolul 27 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 26 alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (4)

-

Articolul 27 alineatul (5)

-

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 27 primul paragraf litera (a)

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 27 primul paragraf litera (b)

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 29 alineatul (2)

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 29 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 29 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 29 alineatul (5)

Articolul 25 alineatul (5)

Articolul 32 alineatul (1) litera (d)

-

Articolul 32 alineatul (1) litera (e)

Articolul 36 alineatul (2) litera (e)

(1) JO C 283, 10.8.2018, p. 19.
(2)JO C 283, 10.8.2018, p. 19.
(3) Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2019.
(4)Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59).
(5)Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).
(6)Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176).
(7) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
(8)Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
(9)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
(10) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
(11) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
(12) Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (JO L 96, 29.3.2014, p. 251).
(13) Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46).
(14) Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).
(15)Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
(16) Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).
(17) Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO L 104, 8.4.2004, p. 1).
(18) Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).
(19) Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).
(20) Directiva 2014/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață și controlul explozivilor de uz civil (JO L 96, 29.3.2014, p. 1)
(21) Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146).
(22) Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53).
(23) Regulamentul (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 1).
(24) Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).
(25) Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
(26) Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008 (JO L ...).
(27)+JO: a se introduce în text numărul, iar în nota de subsol numărul, data și referința de publicare a documentului din PE-CONS 70/18 - COD(2017)0354.
(28)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(29)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(30)Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
(31)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(32)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(33) Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO L 15, 21.1.1998, p. 14).
(34) Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 aprilie 2018 privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete (JO L 112, 2.5.2018, p. 19).
(35) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
(36) Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).
(37) Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului (JO L 81, 31.3.2016, p. 51).
(38) Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 99).
(39) Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1).
(40) Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).
(41) Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (JO L 170, 30.6.2009, p. 1).
(42) Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).
(43) Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88).
(44) Directiva 2013/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice (JO L 178, 28.6.2013, p. 27).
(45) Directiva 2013/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice și de abrogare a Directivei 94/25/CE (JO L 354, 28.12.2013, p. 90).
(46) Directiva 2014/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a recipientelor simple sub presiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 45).
(47) Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (JO L 96, 29.3.2014, p. 79).
(48) Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
(49) Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a mijloacelor de măsurare (JO L 96, 29.3.2014, p. 149).
(50) Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (JO L 96, 29.3.2014, p. 309).
(51) Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).
(52) Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).
(53) Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (JO L 189, 27.6.2014, p. 164).
(54)+JO: a se insera în text numărul documentului PE-CONS 70/18 (2017/0354(COD)).
(55)+JO: a se insera în text numărul documentului din PE-CONS 45/19 - COD 2017/0353.
(56)+JO: a se insera în text numărul documentului din PE-CONS 45/19 - COD 2017/0353.
(57)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(58)Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(59)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(60) Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei 1999/13/CE (JO L 143, 30.4.2004, p. 87).


Promovarea echității și a transparenței pentru furnizorii prin servicii de intermediere online ***I
PDF 313kWORD 90k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea echității și a transparenței pentru furnizorii prin servicii de intermediere online (COM(2018)0238 – C8-0165/2018 – 2018/0112(COD))
P8_TA-PROV(2019)0398A8-0444/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0238),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0165/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru transport și turism (A8-0444/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online

P8_TC1-COD(2018)0112


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Serviciile de intermediere online sunt vectori esențiali de dezvoltare a spiritului întreprinzător și a unor noi modele de afaceri, a schimburilor comerciale și a inovării, care pot, de asemenea, să sporească bunăstarea consumatorilor și care sunt folosiți tot mai mult atât de către sectorul public, cât și de cel privat. Aceste servicii oferă acces la piețe și oportunități comerciale noi, care le permit întreprinderilor să profite de beneficiile aduse de piața internă. Ele le oferă ▌ consumatorilor din Uniune posibilitatea de a exploata aceste beneficii, în special prin creșterea gamei de bunuri și servicii, precum și contribuind la oferirea unor prețuri competitive online, dar, de asemenea, ridică probleme care trebuie soluționate pentru a asigura securitatea juridică.

(2)  Serviciile de intermediere online pot fi esențiale pentru succesul comercial al întreprinderilor care le utilizează pentru a ajunge la consumatori. Pentru a exploata pe deplin beneficiile economiei platformelor online, este, așadar, important ca întreprinderile să poată avea încredere în serviciile de intermediere online cu care leagă relații comerciale. Acest lucru este important în primul rând pentru că intermedierea a tot mai multe tranzacții prin serviciile de intermediere online, fenomen favorizat de un robust efect de rețea indirect bazat pe date, conduce la o dependență sporită a acestor întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online, în special microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (IMM), de aceste servicii pentru a ajunge la consumatori. Ca urmare a acestei dependențe crescânde, furnizorii de astfel de servicii negociază adesea de pe o poziție de superioritate, care le permite să se comporte în practică în mod unilateral într-o manieră care poate fi inechitabilă și care poate aduce prejudicii intereselor legitime ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și, indirect, și consumatorilor din Uniune. De exemplu, ei le-ar putea impune în mod unilateral întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online practici care se abat în mod vădit de la buna conduită comercială sau care sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii. Prezentul regulament are drept obiectiv soluționarea acestor potențiale divergențe din economia platformelor online.

(3)  Consumatorii au adoptat utilizarea serviciilor de intermediere online. Un ecosistem online competitiv, echitabil și transparent, în care întreprinderile au o conduită responsabilă, este, de asemenea, esențial pentru bunăstarea consumatorilor. Asigurarea transparenței economiei platformelor online și a încrederii în această economie în relațiile dintre întreprinderi ar putea contribui în mod indirect la îmbunătățirea totodată a încrederii consumatorilor în economia platformelor online. Cu toate acestea, impactul direct al dezvoltării economiei platformelor online asupra consumatorilor face obiectul altor acte legislative ale Uniunii, în special al acquis-ul în domeniul protecției consumatorilor.

(4)  De asemenea, motoarele de căutare online pot fi surse importante de trafic de internet pentru întreprinderile care oferă bunuri și servicii consumatorilor prin intermediul site-urilor și pot afecta astfel în mod semnificativ succesul comercial al respectivilor utilizatori profesionali de site-uri pentru a-și oferi bunurile sau serviciile online în cadrul pieței interne. În această privință, ierarhizarea de către furnizorii de motoare de căutare online a site-urilor internet, inclusiv a acelor site-uri prin intermediul cărora utilizatorii profesionali de site-uri își oferă bunurile și serviciile consumatorilor, are un impact important asupra alegerilor consumatorilor și asupra succesului comercial al respectivilor utilizatori profesionali de site-uri. Chiar și în absența unei relații contractuale cu utilizatorii profesionali de site-uri, furnizorii de motoare de căutare online pot, așadar, să se comporte în practică în mod unilateral într-o manieră care poate fi inechitabilă și care poate aduce prejudicii intereselor legitime ale utilizatorilor profesionali de site-uri și, indirect, și consumatorilor din Uniune.

(5)  Natura relației dintre furnizorii de servicii de intermediere online și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online poate duce, de asemenea, la situații în care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online au adesea la dispoziție posibilități limitate de a recurge la măsuri reparatorii în cazul în care acțiunile unilaterale ale furnizorilor serviciilor respective duc la apariția unui diferend. În multe cazuri, acești furnizori nu oferă sisteme interne de soluționare a reclamațiilor care să fie accesibile și eficace. Mecanismele alternative existente de soluționare extrajudiciară a litigiilor pot fi, de asemenea, ineficace din diverse motive, inclusiv din cauza lipsei unor mediatori specializați și a temerii de represalii a întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online.

(6)  Serviciile de intermediere online și motoarele de căutare online, precum și tranzacțiile ▌facilitate de aceste servicii au un potențial transfrontalier intrinsec și prezintă o importanță deosebită pentru buna funcționare a pieței interne a UE în cadrul economiei actuale. Practicile comerciale potențial inechitabile și dăunătoare ale anumitor furnizori de astfel de servicii și lipsa unor mecanisme eficace în materie de măsuri reparatorii împiedică realizarea deplină a acestui potențial și afectează în mod negativ buna funcționare a pieței interne. ▌

(7)  Ar trebui să se stabilească la nivelul Uniunii un set specific de norme obligatorii menite să asigure un mediu de afaceri online echitabil, previzibil, durabil și fiabil în cadrul pieței interne. În special, întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să li se asigure un grad de transparență adecvat, precum și posibilități efective în întreaga Uniune de a solicita măsuri reparatorii, pentru a se facilita activitățile transfrontaliere în cadrul Uniunii și, astfel, pentru a se îmbunătăți funcționarea corespunzătoare a pieței interne și a se oferi un răspuns la un posibil fenomen emergent de fragmentare în domeniile specifice care fac obiectul prezentului regulament.

(8)  ▌ Aceste norme ar trebui să prevadă, de asemenea, stimulente adecvate pentru promovarea echității și a transparenței, în special în ceea ce privește ierarhia utilizatorilor profesionali de site-uri în rezultatele de căutare generate de motoarele de căutare online. În același timp, normele respective ar trebui să recunoască și să protejeze potențialul considerabil de inovare oferit de economia platformelor online în sens larg și să permită o concurență sănătoasă, care să ducă la o gamă mai largă de opțiuni pentru consumatori. Este oportun să se clarifice faptul că prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului civil intern, în special dreptului contractelor, spre exemplu normelor privind validitatea, constituirea, efectele sau încetarea unui contract, cu condiția ca normele de drept civil intern să fie conforme cu dreptul Uniunii și în măsura în care aspectele relevante nu sunt reglementate de prezentul regulament. Statele membre ar trebui să rămână libere să aplice legile naționale care interzic sau sancționează comportamentul unilateral sau practicile comerciale neloiale în măsura în care aspectele relevante nu sunt reglementate de dispozițiile prezentului regulament.

(9)  Întrucât serviciile de intermediere online și motoarele de căutare online au, în general, o dimensiune globală, prezentul regulament ar trebui să se aplice furnizorilor respectivelor servicii indiferent dacă sunt stabiliți într-un stat membru sau în afara Uniunii, cu condiția îndeplinirii cumulative a două condiții. În primul rând, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri ar trebui să fie stabiliți în Uniune. În al doilea rând, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri ar trebui ca, prin furnizarea acestor servicii, să își ofere bunurile sau serviciile consumatorilor situați în Uniunea Europeană cel puțin pentru o parte a tranzacției. Pentru a stabili dacă întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri oferă bunuri sau servicii consumatorilor din Uniune, este necesar să se confirme că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri își direcționează activitățile către consumatori situați în unul sau mai multe state membre. Acest criteriu ar trebui interpretat în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind articolul 17 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(4) și articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(5). Acești consumatori ar trebui să se afle în Uniune, dar nu e nevoie să își aibă reședința în Uniune și nici să aibă cetățenia vreunui stat membru. În consecință, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul în care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri nu sunt stabiliți în Uniune sau în cazul în care sunt stabiliți în Uniune, dar utilizează servicii de intermediere online sau motoare de căutare online pentru a-și oferi bunurile sau serviciile exclusiv consumatorilor situați în afara Uniunii sau unor persoane care nu sunt consumatori. În plus, prezentul regulament ar trebui să se aplice indiferent de dreptul general aplicabil unui contract.

(10)  O mare varietate de relații ▌între întreprinderi și consumatori sunt intermediate online de către furnizori care oferă servicii multilaterale, bazate, în esență, pe același model de afaceri care presupune construirea unui ecosistem. Pentru a reflecta serviciile relevante, serviciile de intermediere online ar trebui să fie definite într-un mod precis și neutru din punct de vedere tehnologic. Mai concret, aceste servicii ar trebui să constea în servicii ale societății informaționale, care se caracterizează prin faptul că vizează să faciliteze inițierea de tranzacții directe între întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și consumatori, indiferent dacă tranzacțiile sunt încheiate, în final, online, pe portalul online al furnizorului de servicii de intermediere online în cauză sau al întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online, ▌offline sau dacă nu se încheie, de fapt, deloc, ceea ce ar însemna că existența unei relații contractuale între întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și consumatori nu ar trebui să fie o condiție prealabilă obligatorie pentru serviciile de intermediere online din sfera de aplicare a prezentului regulament. Simpla includere a unui serviciu care nu are decât un caracter marginal nu ar trebui să conducă la concluzia că obiectivul unui site de internet sau al unui serviciu este de a facilita tranzacțiile în sensul unui serviciu de intermediere online. În plus, serviciile ar trebui furnizate pe baza relațiilor contractuale existente ▌între furnizori și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online care oferă bunuri sau servicii consumatorilor. Ar trebui să se considere că există o astfel de relație contractuală atunci când ambele părți în cauză își exprimă intenția de a fi legate între ele în mod neechivoc ▌, pe un suport durabil, fără să fie neapărat necesar un acord scris explicit în acest sens.

(11)  Printre serviciile de intermediere online care intră sub incidența prezentului regulament ar trebui, prin urmare, să se regăsească piețele de comerț electronic online, inclusiv cele colaborative pe care își desfășoară activitatea întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, serviciile de aplicații informatice online, precum magazinele de aplicații, și serviciile de platforme sociale online, indiferent de tehnologia utilizată pentru a furniza astfel de servicii. În acest sens, serviciile de intermediere online ar putea, de asemenea, să fie furnizate prin intermediul tehnologiei în materie de asistență vocală. De asemenea, ar trebui să nu fie relevant dacă aceste tranzacții dintre întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și consumatori implică o plată în bani sau că aceste tranzacții sunt încheiate parțial offline. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice serviciilor de intermediere online „peer-to-peer” în absența întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, serviciilor de intermediere online exclusiv business-to-business care nu sunt oferite consumatorilor, instrumentelor de publicitate online și schimburilor publicitare online care nu sunt furnizate cu scopul de a facilita inițierea tranzacțiilor directe și care nu presupun o relație contractuală cu consumatorii. Din același motiv, serviciile de îmbunătățire a software-ului motoarelor de căutare, precum și serviciile care gravitează în jurul software-ului care blochează publicitatea nu ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament. Funcționalitățile și interfețele tehnologice care doar fac legătura între hardware și aplicații nu ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament, deoarece, în mod normal, nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate servicii de intermediere online. Cu toate acestea, astfel de funcționalități sau interfețe pot fi direct conectate la anumite servicii de intermediere online sau pot fi auxiliare acestora, caz în care furnizorii de servicii de intermediere online relevanți ar trebui să facă obiectul unor cerințe de transparență legate de tratamentul diferențiat pe baza acestor funcționalități și interfețe. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice serviciilor de plată online, întrucât nici acestea nu îndeplinesc cerințele aplicabile, ci sunt mai degrabă în mod inerent auxiliare tranzacției de furnizare de bunuri și servicii pentru consumatorii în cauză.

(12)  În conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și având în vedere faptul că dependența întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online a fost remarcată mai ales în ceea ce privește serviciile de intermediere online care servesc drept portal de acces către consumatori care sunt persoane fizice, noțiunea de consumator utilizată pentru a delimita domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie înțeleasă ca referindu-se exclusiv la persoanele fizice, atunci când acestea acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea lor comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională.

(13)  Având în vedere ritmul rapid al inovării, definiția motorului de căutare online utilizată în prezentul regulament ar trebui să fie neutră din punct de vedere tehnologic. În special, definiția ar trebui înțeleasă ca incluzând și cererile vocale.

(14)  Furnizorii de servicii de intermediere online au tendința de a utiliza termeni și condiții prestabilite și, pentru a-i proteja în mod eficace pe întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online atunci când este necesar, prezentul regulament ar trebui să se aplice în cazul în care termenii și condițiile unei relații contractuale, indiferent de denumirea sau forma sub care se prezintă acestea, sunt stabilite unilateral de furnizorul de servicii de intermediere online. Pentru a se determina dacă clauzele și condițiile au fost stabilite în mod unilateral ar trebui să se realizeze o evaluare de la caz la caz pe baza unui evaluări globale. Pentru această evaluare globală, dimensiunea relativă a părților în cauză și faptul că a avut loc o negociere sau că anumite dispoziții ar fi putut fi supuse unei astfel de negocieri și stabilite împreună de către furnizorul relevant și de către întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online nu ar trebui să fie, în sine, elemente hotărâtoare. În plus, obligația furnizorilor de servicii de intermediere online de a pune la dispoziția întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online într-o formă ușor accesibilă termenii și condițiile lor, inclusiv în etapa precontractuală a relației lor comerciale, înseamnă că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online nu vor fi private de transparența garantată de prezentul regulament ca urmare a faptului că sunt în măsură să negocieze cu succes, într-un fel sau altul, în avantajul lor.

(15)  Pentru a garanta faptul că termenii și condițiile generale ale unei relații contractuale le permit întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să stabilească condițiile comerciale pentru utilizarea, sistarea și suspendarea serviciilor de intermediere online și pentru a asigura previzibilitate în ceea ce privește relația lor comercială, respectivele termeni și condiții ar trebui redactate într-un limbaj simplu și inteligibil. Ar trebui să se considere că termenii și condițiile nu au fost redactate într-un limbaj simplu și inteligibil atunci când acestea sunt vagi, nespecifice sau nu furnizează detalii cu privire la aspectele comerciale importante și, prin urmare, nu reușesc să ofere întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online un grad rezonabil de previzibilitate cu privire la cele mai importante aspecte ale relației contractuale. În plus, limbajul înșelător nu ar trebui considerat simplu și inteligibil.

(16)  Pentru a garanta că întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online le este suficient de clar unde și cui sunt comercializate bunurile sau serviciile lor, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să asigure transparența față de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în ceea ce privește toate canalele de distribuție suplimentare și potențialele programe afiliate pe care le pot utiliza serviciile de intermediere online pentru a comercializa bunurile și serviciile respective. Canalele suplimentare și programele afiliate ar trebui înțelese într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic, dar ar putea include, inter alia, alte site-uri, aplicații sau servicii de intermediere online utilizate pentru a comercializa bunurile sau serviciile oferite de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online.

(17)  Proprietatea și controlul drepturilor de proprietate intelectuală online pot avea o importanță economică semnificativă atât pentru furnizorii de servicii de intermediere online, cât și pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Pentru a asigura claritatea și transparența pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și o mai bună înțelegere de către acestea, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să includă, în termenii și condițiile lor, informații generale sau, dacă doresc, mai detaliate cu privire la efectele globale, dacă este cazul, ale termenilor și condițiilor respective asupra proprietății și controlului drepturilor de proprietate intelectuală ale întreprinderii utilizatoare deservicii de intermediere online. Printre aceste informații s-ar putea număra, de exemplu, date despre utilizarea generală a logourilor, mărcile comerciale sau denumirile comerciale.

(18)  Asigurarea transparenței în formularea termenilor și condițiilor generale poate fi esențială pentru promovarea unor relații de afaceri durabile și pentru prevenirea comportamentelor inechitabile în detrimentul întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, prin urmare, să se asigure că termenii și condițiile sunt ușor accesibile pe parcursul tuturor etapelor relației comerciale, inclusiv pentru potențialele întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online în etapa precontractuală, și că orice modificare a acestora se notifică respectivelor întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online pe un suport durabil, respectându-se o perioadă de preaviz prestabilită rezonabilă și proporțională, în funcție de circumstanțele specifice, cu o durată de cel puțin 15 zile. Ar trebui să se prevadă perioade de preaviz proporționale mai mari, de peste 15 zile, în cazul în care modificările propuse ale termenilor și condițiilor ar impune întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze adaptări tehnice sau comerciale pentru a se conforma modificării, de exemplu atunci când este nevoie să efectueze ajustări tehnice semnificative ale bunurilor sau serviciilor lor. Respectiva perioadă de preaviz nu ar trebui să se aplice în cazul și în măsura în care întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online renunță într-un mod lipsit de ambiguitate la aceasta și în cazul și în măsura în care necesitatea modificării termenilor și condițiilor fără respectarea perioadei de preaviz se impune ca urmare a unei obligații juridice sau regulamentare care îi revine furnizorului de servicii în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern. Cu toate acestea, modificările de redactare propuse nu ar trebui să intre sub incidența termenului „modificare”, în măsura în care acestea nu modifică conținutul sau semnificația termenilor și condițiilor. Cerința de a notifica modificările propuse pe un suport durabil ar trebui să le permită întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să revizuiască efectiv aceste modificări într-o etapă ulterioară. Întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să aibă dreptul de a rezilia contractul în termen de 15 de zile de la primirea unui preaviz privind orice modificare, cu excepția cazului în care se aplică un termen mai scurt contractului, de exemplu în temeiul dreptului civil național.

(19)  În general, furnizarea de bunuri sau servicii noi, inclusiv de aplicații software, către serviciile de intermediere online ar trebui considerată ca fiind o acțiune fără echivoc, de renunțare, de către întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online, la perioada de preaviz, solicitată în cazul modificării termenilor și condițiilor. |Cu toate acestea, în cazurile în care perioada de preaviz rezonabilă și proporțională este mai mare de 15 de zile, deoarece modificările aduse termenilor și condițiilor impun întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze ajustări tehnice sau comerciale semnificative ale bunurilor sau serviciilor sale, nu ar trebui să se considere că s-a renunțat la perioada de preaviz în mod automat în cazul în care întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online furnizează noi bunuri și servicii. Furnizorul de servicii de intermediere online ar trebui să se aștepte ca modificările aduse termenilor și condițiilor să impună întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze ajustări tehnice semnificative în cazul în care, de exemplu, toate caracteristicile serviciului de intermediere online la care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online au avut acces sunt eliminate sau adăugate sau în cazul în care ar putea fi necesar ca întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să își adapteze bunurile sau să își reprogrameze serviciile pentru a-și putea desfășura în continuare activitatea prin serviciile de intermediere online.

(20)  Pentru a proteja întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și a garanta securitatea juridică pentru ambele părți, termenii și condițiile neconforme ar trebui să fie▌ nule și neavenite, adică să se considere că nu au existat niciodată, cu efect erga omnes și ex tunc. Aceasta ar trebui totuși să se refere numai la dispozițiile specifice din cadrul termenilor și condițiilor care nu sunt conforme. Celelalte dispoziții ar trebui să rămână valabile și executorii, în măsura în care pot fi izolate de dispozițiile neconforme. Modificările bruște aduse termenilor și condițiilor existente pot perturba în mod semnificativ activitatea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online. Pentru a limita astfel de efecte negative asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și pentru a descuraja un astfel de comportament, modificările făcute cu încălcarea obligației de a prevedea o perioadă de preaviz fixă ar trebui, prin urmare, să fie nule și neavenite, adică să se considere că nu au existat niciodată, cu efecte erga omnes și ex tunc.

(21)  Pentru a se asigura că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online pot exploata pe deplin oportunitățile comerciale oferite de serviciile de intermediere online, furnizorii de astfel de servicii nu ar trebui să împiedice întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să includă identitatea lor comercială ca parte a ofertei lor sau a prezenței lor în cadrul serviciilor de intermediere online relevante. Totuși, această interdicție de interferență nu ar trebui înțeleasă ca un drept al întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de a stabili în mod unilateral modalitatea de prezentare a ofertei lor sau a prezenței lor în cadrul serviciilor de intermediere online relevante.

(22)  Un furnizor de servicii de intermediere online poate avea motive legitime pentru a decide să restricționeze, să suspende sau să sisteze furnizarea serviciilor sale ▌către o anumită întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv prin delistarea bunurilor sau serviciilor individuale ale unei anumite întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online sau prin eliminarea efectivă a acestora din rezultatele căutării. Cu puțin timp înainte de suspendarea acestora, furnizorii de servicii de intermediere online pot restricționa și includerile individuale pe listă ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online; de exemplu, acest lucru se poate realiza prin retrogradarea acestora sau afectarea într-un mod negativ a vizibilității întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online („dimming”) care poate include prin retrogradarea acestuia în ierarhie. Cu toate acestea, dat fiind că deciziile respective pot afecta în mod semnificativ interesele întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză, acestuia ar trebui să i se furnizeze, înainte de sau la momentul în care intră în vigoare restricția sau suspendarea, o justificare a deciziei respective, pe un suport durabil. Pentru a reduce la minimum impactul negativ al unor astfel de decizii asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, de asemenea, să ofere, în cadrul procesului intern de soluționare a reclamațiilor, o oportunitate pentru clarificarea faptelor care au condus la această decizie, sprijinind astfel întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, atunci când acest lucru este posibil, să restabilească conformitatea. În plus, în cazul în care furnizorul de servicii de intermediere online revocă decizia de restricționare, suspendare sau sistare, de exemplu, ca urmare a faptului că decizia a fost adoptată în mod eronat sau că încălcarea termenilor și condițiilor care au condus la această decizie nu a fost săvârșită cu rea credință și a fost remediată în mod satisfăcător, furnizorul de servicii de intermediere online ar trebui să restabilească fără întârzieri nejustificate accesul întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză, inclusiv orice acces la date cu caracter personal sau de altă natură, sau ambele, disponibile înainte de luarea deciziei. Justificarea deciziei de a restricționa, suspenda sau sista furnizarea serviciilor de intermediere online ar trebui să le permită, în acest sens, întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să aprecieze dacă decizia respectivă poate fi atacată, ceea ce ar îmbunătăți posibilitățile acestora de a recurge la măsuri reparatorii eficace în caz de nevoie. ▌În justificare ar trebui să se identifice ▌motivele ▌care au stat la baza deciziei, pornind de la motivele expuse în prealabil de furnizor în termeni și condiții, și ar trebui să se facă trimitere în mod proporțional la circumstanțele specifice relevante, inclusiv la notificările părților terțe, care au condus la adoptarea respectivei decizii. Cu toate acestea, unui furnizor de servicii de intermediere online nu ar trebui să i se solicite să ofere o justificare privind restricțiile, suspendările sau sistările atunci când are o obligație juridică sau regulamentară. În plus, o justificare a motivelor nu ar trebui să fie necesară atunci când un furnizor de servicii de intermediere online poate demonstra că întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză a încălcat în mod repetat termenii și condițiile aplicabile, ceea ce a dus la sistarea în totalitate a furnizării serviciilor de intermediere online respective.

(23)  Sistarea tuturor serviciilor de intermediere online și ștergerea aferentă a datelor furnizate în vederea utilizării acestor servicii sau generate ca urmare a furnizării acestor servicii reprezintă o pierdere de informații esențiale, care ar putea avea un impact semnificativ asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și ar putea, de asemenea, să le afecteze capacitatea de a-și exercita în mod adecvat alte drepturi care le sunt acordate prin prezentul regulament. Prin urmare, furnizorul de servicii de intermediere online ar trebui să pună la dispoziția întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză o justificare pe un suport durabil, cu cel puțin 30 de zile înainte ca sistarea furnizării tuturor serviciilor sale de intermediere online să producă efecte. Cu toate acestea, spre exemplu în cazurile în care o obligație juridică sau regulamentară impune unui furnizor de servicii de intermediere online să sisteze furnizarea tuturor serviciilor sale de intermediere online către o anumită întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online, această perioadă de preaviz nu ar trebui să se aplice. De asemenea, perioada de preaviz de 30 de zile nu ar trebui să se aplice atunci când un furnizor de servicii de intermediere online invocă drepturi de sistare în temeiul dreptului intern, în conformitate cu dreptul Uniunii, care permit sistarea imediată în cazul în care, ținând seama de toate circumstanțele cazului respectiv și punând în balanță interesele ambelor părți, nu se poate preconiza în mod rezonabil continuarea relației contractuale până la termenul convenit sau până la expirarea unei perioade de preaviz. În cele din urmă, perioada de preaviz de 30 de zile nu ar trebui să se aplice în cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online poate demonstra că încălcarea termenilor și condițiilor este repetată. Diferitele excepții de la aplicarea dispozițiilor privind perioada de preaviz de 30 de zile pot apărea, în special, în legătură cu un conținut ilicit sau necorespunzător, cu siguranța unui bun sau serviciu, cazuri de contrafacere, fraudă, programe malware, spam, încălcări ale securității datelor, alte riscuri de securitate cibernetică sau cu caracterul adecvat al bunului sau al serviciului pentru minori. Pentru a asigura proporționalitatea, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, în cazul în care acest lucru este rezonabil și fezabil din punct de vedere tehnic, să delisteze doar bunurile sau serviciile individuale ale unei anumite întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online. Sistarea în totalitate a serviciilor de intermediere online constituie cea mai severă măsură.

(24)  Ierarhizarea bunurilor și serviciilor de către furnizorii de servicii de intermediere online are un impact important asupra alegerilor consumatorilor și, prin urmare, asupra succesului comercial al întreprinderilor care oferă aceste bunuri și servicii consumatorilor prin servicii de intermediere online. Ierarhia se referă la vizibilitatea relativă a ofertelor întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau la relevanța acordată rezultatelor căutărilor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către furnizorii de servicii de intermediere online sau de către furnizorii de motoare de căutare online, rezultând din utilizarea secvențierii algoritmice („algorithmic sequencing”), a unor mecanisme de evaluare sau notare, a efectelor vizuale distinctive sau a altor instrumente de scoatere în evidență ori a unor combinări ale acestora. Previzibilitatea implică faptul că furnizorii de servicii de intermediere online stabilesc ierarhia într-un mod nearbitrar. Furnizorii ar trebui, prin urmare, să prezinte în prealabil principalii parametri de ierarhizare, pentru a spori previzibilitatea pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, pentru a le permite acestora să înțeleagă mai bine modul de funcționare a mecanismului de ierarhizare și să compare practicile aplicate în această privință de diferiți furnizori. Modalitatea specifică de formulare a acestei obligații de transparență este importantă pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, deoarece implică identificarea unui număr limitat de parametri care sunt cei mai relevanți dintr-o gamă care poate fi mult mai largă de parametri ce au un anumit impact asupra ierarhiei. Această descriere argumentată ar trebui să ajute întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să își îmbunătățească prezentarea bunurilor și a serviciilor sau a anumitor caracteristici inerente ale acestor bunuri sau servicii. Noțiunea de parametru principal ar trebui înțeleasă ca referindu-se la orice criterii generale, procese, semnale specifice încorporate în algoritmi sau în alte mecanisme de ajustare sau retrogradare utilizate în legătură cu ierarhia rezultatelor. ▌

(25)  Descrierea principalilor parametri de ierarhizare ar trebui să includă și o explicație a posibilităților pe care le pot avea întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online de a influența în mod activ poziția în ierarhie în schimbul efectuării unor plăți, precum și a efectelor relative ale unei astfel de situații. Noțiunea de plăți ar putea, în acest sens, să se refere la plăți efectuate cu scopul principal sau unic de a îmbunătăți poziția în ierarhie, precum și la plăți indirecte sub forma acceptării de către o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online a unor obligații suplimentare de orice fel care pot avea acest efect concret, cum ar fi utilizarea serviciilor auxiliare sau a eventualelor caracteristici premium. În consecință, conținutul descrierii, inclusiv numărul și tipul parametrilor principali, poate varia foarte mult în funcție de serviciile specifice de intermediere online, dar ar trebui să le ofere întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online o înțelegere adecvată a modului în care mecanismul de ierarhizare ține seama de caracteristicile bunurilor sau serviciilor efective oferite de acestea și de relevanța lor pentru consumatorii respectivelor servicii de intermediere online. Indicatorii utilizați pentru a măsura calitatea bunurilor sau a serviciilor întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, utilizarea de editori și abilitatea lor de a influența ierarhia respectivelor bunuri sau servicii, amploarea impactului plăților asupra ierarhiei, precum și elemente care nu au legătură sau au numai o legătură îndepărtată cu bunul sau serviciul în sine, cum ar fi caracteristicile de prezentare ale ofertei online, ar putea fi exemple de parametri principali care, atunci când sunt incluși într-o descriere generală a mecanismului de ierarhizare într-un limbaj simplu și inteligibil, ar trebui să asiste întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă în mod adecvat funcționarea sa.

(26)  De asemenea, ierarhizarea de către furnizorii de motoare de căutare online a site-urilor internet, inclusiv a acelor site-uri prin intermediul cărora întreprinderile își oferă bunurile și serviciile consumatorilor, are un impact important asupra alegerilor consumatorilor și asupra succesului comercial al utilizatorilor profesionali de site-uri. Furnizorii de motoare de căutare online ar trebui, prin urmare, să ofere o descriere a principalilor parametri pe baza cărora se stabilește poziția în ierarhie a tuturor site-urilor indexate, inclusiv a celor ale utilizatorilor profesionali de site-uri, precum și a altor site-uri, precum și o descriere a importanței relative a respectivilor parametri principali în comparație cu alți parametri. Pe lângă caracteristicile bunurilor și serviciilor și relevanța lor pentru consumatori, în cazul motoarelor de căutare online ar trebui ca această descriere să permită, de asemenea, utilizatorilor profesionali de site-uri să înțeleagă în mod adecvat dacă se ține cont sau nu de anumite caracteristici de concepere a site-ului utilizate, cum ar fi optimizarea site-ului pentru dispozitivele de telecomunicații mobile și, în caz afirmativ, în ce mod și în ce măsură se întâmplă acest lucru. Descrierea ar trebui, de asemenea, să includă o explicație a eventualei posibilități pentru utilizatorii profesionali de site-uri de a influența în mod activ ierarhia în schimbul unei remunerații, precum și o explicație a efectelor relative ale acestei posibilități. În lipsa unei relații contractuale între furnizorii de motoare de căutare online și utilizatorii profesionali de site-uri, descrierea respectivă ar trebui să fie pusă la dispoziția publicului într-un loc vizibil și ușor accesibil de pe motorul de căutare online relevant. Spațiile de pe site-urile care impun autentificarea sau înregistrarea utilizatorilor nu ar trebui să fie considerate ca fiind ușor disponibile publicului în acest sens. Pentru a asigura previzibilitatea pentru utilizatorii profesionali de site-uri, descrierea ar trebui, de asemenea, să fie actualizată, inclusiv să se prevadă posibilitatea ca orice modificare adusă parametrilor principali să fie ușor identificabilă. Existența unei descrieri actualizate a principalilor parametri ar fi, de asemenea, în beneficiul utilizatorilor care nu sunt utilizatori profesionali de site-uri ai motoarelor de căutare online. În unele cazuri, furnizorii de motoare de căutare online pot decide să influențeze ierarhia într-o anumită situație sau să delisteze un anumit site dintr-o ierarhie, pe baza unei notificări din partea unei părți terțe. Spre deosebire de furnizorii de servicii de intermediere online, furnizorilor de motoare de căutare online, din cauza inexistenței unei relații contractuale între părți, nu li se poate impune o cerință de informare în mod direct a unui utilizator profesional de site-uri cu privire la modificarea ierarhiei sau la delistare ca urmare a unei notificări din partea unei părți terțe. Cu toate acestea, utilizatorul profesional de site-uri ar trebui să aibă posibilitatea de a examina conținutul notificării care a condus la modificarea ierarhiei sau la delistarea site-ului respectiv, cercetând conținutul notificării, spre exemplu într-o bază de date online accesibilă publicului. Aceasta ar contribui la reducerea potențialelor utilizări abuzive ale notificărilor, de către concurenți, care ar putea să ducă la delistare.

(27)  Furnizorii de servicii de intermediere online sau de motoare de căutare online nu ar trebui să fie obligați, în temeiul prezentului regulament, să divulge funcționarea detaliată a mecanismelor lor de ierarhizare, inclusiv a algoritmilor. De asemenea, nu ar trebui să se aducă atingere capacității lor de a acționa împotriva manipulării cu rea credință a ierarhiei de către părți terțe, inclusiv în interesul consumatorilor. O descriere generală a principalilor parametri de ierarhizare ar trebui să protejeze respectivele interese, permițându-le totodată întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și utilizatorilor profesionali de site-uri să înțeleagă în mod adecvat funcționarea ierarhizării în contextul utilizării de către aceștia a unor servicii de intermediere online sau a unor motoare de căutare online specifice. Pentru a se asigura îndeplinirea obiectivului prezentului regulament, luarea în considerare a intereselor comerciale ale furnizorilor de servicii de intermediere online sau de motoare de căutare online nu ar trebui, prin urmare, să conducă niciodată la refuzarea divulgării principalilor parametri care determină ierarhia. În acest sens, garantând totodată faptul că prezentul regulament nu aduce atingere Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului(6), descrierea oferită ar trebui să se bazeze cel puțin pe date reale referitoare la relevanța parametrilor de ierarhizare utilizați.

(28)  Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru a sprijini furnizorii de servicii de intermediere online și furnizorii de motoare de căutare online în aplicarea cerințelor de transparență referitoare la ierarhizare prevăzute de prezentul regulament. Acest efort ar trebui să contribuie la optimizarea modului în care parametrii principali care determină ierarhia sunt identificați și prezentați întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și utilizatorilor profesionali de site-uri.

(29)  Prin bunuri și servicii auxiliare ar trebui să se înțeleagă bunurile și serviciile oferite consumatorului imediat înainte de finalizarea unei tranzacții inițiate privind servicii de intermediere online în completare la bunul sau serviciul primar oferit de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online. Bunurile și serviciile auxiliare se referă la produse care, în mod obișnuit, depind de bunul sau serviciul primar și au o legătură directă cu acesta pentru a funcționa. Prin urmare, această noțiune ar trebui să excludă bunurile și serviciile care doar sunt vândute în plus față de bunul sau serviciul primar în cauză, fără a-i fi complementare prin natura lor. Exemplele de servicii auxiliare includ serviciile de reparații pentru un anumit bun sau produsele financiare, precum asigurarea la închirierea unui autoturism, oferite în completare la bunurile sau serviciile oferite de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online. În mod similar, bunurile auxiliare ar putea include bunurile în completare la un anumit produs oferit de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online sub forma unui instrument de actualizare sau de personalizare aflat în legătură cu acel produs. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să prevadă în termenii și condițiile lor o descriere a tipurilor de bunuri și servicii auxiliare oferite atunci când oferă consumatorilor bunuri sau servicii auxiliare unui bun sau serviciu vândut de o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online, acesta din urmă utilizând serviciile de intermediere online ale celor dintâi. Această descriere ar trebui să fie pusă la dispoziție în cadrul termenilor și condițiilor indiferent dacă bunul sau serviciul auxiliar este furnizat chiar de furnizorul de servicii online de intermediere sau de un terț. Această descriere ar trebui să fie suficient de detaliată încât să îi permită unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online să aprecieze dacă există bunuri sau servicii care se vând ca auxiliare la bunul sau serviciul întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online. Descrierea nu ar trebui neapărat să menționeze bunul sau serviciul, ci mai curând tipul de produs care este oferit în completare la produsul primar al întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online. În plus, această descriere ar trebui, în toate cazurile, să menționeze dacă și în ce condiții îi este permis unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online să ofere propriul bun sau serviciu auxiliar în plus față de bunul sau serviciul primar pe care îl oferă prin serviciile de intermediere online.

(30)  În cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online oferă anumite bunuri sau servicii consumatorilor prin propriile sale servicii de intermediere online sau prin intermediul unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online și pe care o controlează, respectivul furnizor poate concura direct cu alte întreprinderi utilizatoare de servicii sale de intermediere online pe care nu le controlează, ceea ce poate reprezenta pentru furnizor un stimulent economic și posibilitatea de a utiliza controlul său asupra serviciilor de intermediere online pentru a oferi avantaje tehnice sau economice propriei oferte sau ofertelor prezentate prin intermediul unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online pe care o controlează și pe care le-ar putea refuza întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online concurente. Un astfel de comportament ar putea submina concurența loială și ar limita posibilitățile de alegere ale consumatorilor. În astfel de situații, în special, este important ca furnizorul de servicii de intermediere online să acționeze într-un mod transparent și să ofere o descriere adecvată a oricărui tratament diferențiat și să specifice motivele acestuia, indiferent dacă este furnizat prin mijloace juridice, comerciale sau tehnice, cum sunt funcționalitățile asociate sistemelor de operare, pe care l-ar putea acorda cu privire la bunurile sau serviciile pe care le oferă el însuși comparativ cu cele oferite de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Pentru a garanta proporționalitatea, această obligație ar trebui să se aplice la nivelul tuturor serviciilor de intermediere online, nu numai la nivelul bunurilor sau serviciilor individuale oferite prin intermediul acestor servicii.

(31)  În cazul în care un furnizor de motoare de căutare online oferă anumite bunuri sau servicii consumatorilor prin propriile sale motoare de căutare online sau prin intermediul unui utilizator profesional de site-uri și pe care îl controlează, acesta poate concura direct cu alți utilizatori profesionali de site-uri care utilizează motoarele sale de căutare online și pe care nu îi controlează. În astfel de situații, în special, este important ca furnizorul de motoare de căutare online să acționeze într-un mod transparent și să ofere o descriere a oricărui tratament diferențiat, indiferent dacă este furnizat prin mijloace juridice, comerciale sau tehnice, pe care l-ar putea acorda cu privire la bunurile sau serviciile pe care le oferă el însuși sau printr-un utilizator profesional de site-uri pe care îl controlează, comparativ cu cele oferite de utilizatorii profesionali de site-uri concurenți. Pentru a garanta proporționalitatea, această obligație ar trebui să se aplice la nivelul ansamblului motoarelor de căutare online, nu numai la nivelul bunurilor sau serviciilor individuale oferite prin intermediul acestor servicii.

(32)  Clauzele contractuale specifice ar trebui să fie abordate în prezentul regulament, în special în cazul unor dezechilibre la nivelul puterii de negociere, cu scopul de a se asigura că relațiile contractuale au la bază buna credință și loialitatea în afaceri. Previzibilitatea și transparența impun ca întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să li se ofere o posibilitate reală de a se familiariza cu modificările aduse termenilor și condițiilor, care, prin urmare, nu ar trebui să fie impuse cu efect retroactiv, cu excepția cazului în care acest lucru este motivat de o obligație juridică sau regulamentară sau este în beneficiul respectivelor întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online. Întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui, în plus, să li se ofere orientări clare în ceea ce privește condițiile în care poate fi sistată relația lor contractuală cu furnizorii de servicii de intermediere online. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să se asigure că condițiile aplicabile sistării sunt întotdeauna proporționale și că pot fi utilizate fără dificultăți nejustificate. În cele din urmă, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să fie pe deplin informate cu privire la orice acces pe care furnizorii de servicii de intermediere online îl mențin, după expirarea contractului, la informațiile pe care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online le furnizează sau le generează în contextul utilizării serviciilor de intermediere online.

(33)  Capacitatea de a accesa și de a utiliza datele, inclusiv datele cu caracter personal, poate facilita crearea de valoare într-o măsură importantă în economia platformelor online, atât în general, cât și pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și serviciile de intermediere online în cauză. În consecință, este important ca furnizorii de servicii de intermediere online să ofere întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online o descriere clară a sferei de cuprindere, a naturii și a condițiilor de acces și de utilizare a anumitor categorii de date. Descrierea ar trebui să fie proporțională și s-ar putea referi la condițiile generale de acces mai degrabă decât la o identificare exhaustivă a datelor efective sau a categoriilor de date. Cu toate acestea, identificarea și condițiile specifice de acces la anumite tipuri de date efective care pot fi deosebit de relevante pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar putea fi, de asemenea, incluse în descriere. Astfel de date ar putea include evaluările și recenziile acumulate de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în contextul utilizării serviciilor de intermediere online. În ansamblu, descrierea ar trebui ▌să permită întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă dacă pot utiliza datele pentru a spori crearea de valoare, inclusiv prin reținerea eventuală a serviciilor de date furnizate de terți. ▌

(34)  În aceeași ordine de idei, este important ca întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă dacă furnizorul partajează sau nu cu terțe părți orice date care au fost generate prin utilizarea serviciului de intermediere online de către întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. În special, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să fie informate cu privire la orice partajare de date cu părțile terțe efectuată în scopuri care nu sunt necesare pentru a asigura buna funcționare a serviciilor de intermediere online; spre exemplu, în cazul căreia furnizorul valorifică datele în scopuri comerciale. Pentru a le permite întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să își exercite pe deplin drepturile de a influența o astfel de partajare a datelor, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, de asemenea, să facă referire în mod explicit la orice posibilități care permit renunțarea la partajarea datelor, dacă acestea există în relația lor contractuală cu întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză.

(35)  Aceste cerințe nu ar trebui înțelese ca o obligație impusă furnizorilor de servicii de intermediere online fie de a disemina, fie de a nu disemina date cu caracter personal sau fără caracter personal întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online. Cu toate acestea, luarea unor măsuri de asigurare a transparenței ar putea contribui la creșterea schimbului de date și, ca sursă esențială de inovare și de creștere, la consolidarea obiectivului de a crea un spațiu european comun al datelor. Prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să se facă în conformitate cu cadrul juridic al Uniunii referitor la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și referitor la respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal în comunicațiile electronice, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679(7) și cu Directivele (UE) 2016/680(8) și 2002/58/CE(9) ale Parlamentului European și a Consiliului.

(36)  Furnizorii de servicii de intermediere online pot, în anumite cazuri, să limiteze în cadrul termenilor și condițiilor lor capacitatea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de a oferi bunuri sau servicii consumatorilor în condiții mai favorabile prin alte mijloace decât prin intermediul serviciilor de intermediere online respective. În aceste cazuri, furnizorii în cauză ar trebui să expună motivele pentru care au luat o astfel de decizie, referindu-se în special la principalele considerente de ordin economic, comercial sau juridic pentru aplicarea respectivelor restricții. Această obligație de transparență nu ar trebui, totuși, să fie înțeleasă ca afectând evaluarea legalității unor astfel de restricții în temeiul altor acte ale Uniunii sau al legilor statelor membre care sunt în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv în domeniul concurenței și al practicilor comerciale neloiale, și nici aplicarea unor astfel de legi.

(37)  Pentru a permite întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv celor cărora este posibil să le fi fost restricționată, suspendată ori sistată utilizarea serviciilor de intermediere online în cauză, să aibă acces la măsuri reparatorii imediate, adecvate și eficace, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să prevadă un sistem intern de soluționare a reclamațiilor. Acest sistem intern de soluționare a reclamațiilor ar trebui să se bazeze pe principiile transparenței și egalității de tratament, aplicate unor situații echivalente, să urmărească să garanteze faptul că un procentaj semnificativ din reclamații pot fi soluționate bilateral de către furnizorul de servicii de intermediere online și de către întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză într-o perioadă rezonabilă. Pe durata soluționării reclamației, furnizorii de servicii de intermediere online pot menține în vigoare decizia pe care au luat-o. Orice încercare de a se ajunge la un acord prin procesul intern de soluționare a reclamațiilor nu afectează drepturile furnizorilor de servicii de intermediere online sau ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de a iniția acțiuni în justiție în orice moment pe parcursul procesului intern de soluționare a reclamațiilor sau după ce acesta a luat sfârșit. În plus, ▌furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să publice și, cel puțin anual, să verifice informații cu privire la funcționarea și eficacitatea sistemului lor intern de soluționare a reclamațiilor pentru a ajuta întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă principalele tipuri de probleme care pot apărea în contextul furnizării diferitelor servicii de intermediere online și faptul că există posibilitatea de a se ajunge la o soluționare bilaterală rapidă și eficace.

(38)  Cerințele din prezentul regulament referitoare la sistemele interne de soluționare a reclamațiilor sunt menite să permită furnizorilor de servicii de intermediere online un grad rezonabil de flexibilitate atunci când utilizează aceste sisteme și soluționează diferitele reclamații primite, astfel încât să reducă la minimum eventualele sarcini administrative. În plus, sistemele interne de soluționare a reclamațiilor ar trebui să le permită furnizorilor de servicii de intermediere online să abordeze, dacă este nevoie, în mod proporțional, orice tentativă de utilizare cu rea-credință a respectivelor sisteme de către anumite întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online. ▌Dat fiind costul înființării și exploatării unor astfel de sisteme, este oportun să se acorde derogări de la aceste obligații tuturor furnizorilor de servicii de intermediere online care sunt întreprinderi mici, în conformitate cu dispozițiile relevante din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei(10). Normele privind consolidarea prevăzute în această recomandare asigură evitarea oricărei eludări. Această derogare nu ar trebui să aducă atingere dreptului unor astfel de întreprinderi de a institui, pe bază voluntară, un sistem intern de soluționare a reclamațiilor care să fie conform cu criteriile prevăzute în prezentul regulament.

(39)  Utilizarea termenului „intern” nu ar trebui înțeleasă drept o măsură care împiedică delegarea unui sistem intern de soluționare a reclamațiilor către un furnizor extern de servicii sau către altă structură corporativă, atât timp cât un astfel de furnizor sau o astfel de altă structură corporativă are autoritatea și capacitatea depline de a asigura conformitatea sistemului intern de soluționare a reclamațiilor cu cerințele prezentului regulament.

(40)  Medierea le poate oferi furnizorilor de servicii de intermediere online și întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online un mijloc de a soluționa litigiile într-un mod satisfăcător, fără a fi nevoiți să introducă acțiuni în justiție, care pot fi îndelungate și costisitoare. Prin urmare, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să faciliteze medierea, în special, prin identificarea a cel puțin doi mediatori publici sau privați cu care sunt dispuși să colaboreze. Scopul cerinței identificării unui număr minim de mediatori este protejarea neutralității mediatorilor. Mediatorii care își furnizează serviciile dintr-un loc situat în afara Uniunii ar trebui identificați doar în cazul în care se garantează faptul că utilizarea respectivelor servicii nu privează în niciun fel întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză de protecția juridică care le este oferită de dreptul Uniunii sau de dreptul intern al statelor membre, inclusiv de cerințele prevăzute de prezentul regulament și de legea aplicabilă referitoare la protecția datelor cu caracter personal și a secretelor comerciale. Pentru a fi accesibili, corecți și cât mai rapizi, eficienți și eficace posibil, mediatorii respectivi ar trebui să îndeplinească anumite criterii. Cu toate acestea, în cazul în care survine un litigiu între aceștia, furnizorii de servicii de intermediere online și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ale acestora ar trebui să aibă totuși libertatea de a identifica împreună mediatorul dorit. În conformitate cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11), medierea prevăzută în prezentul regulament ar trebui să fie un proces voluntar, în sensul că părțile dețin controlul acestui proces și tot ele îl pot începe și termina în orice moment. În pofida naturii sale voluntare, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să analizeze cu bună credință cererile de participare la medierea prevăzută în prezentul regulament.

(41)  Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să suporte un procentaj rezonabil din costurile totale ale medierii, ținând seama de toate elementele relevante ale cazului. În acest scop, mediatorul ar trebui să sugereze procentajul considerat rezonabil date fiind circumstanțele specifice cazului. Date fiind costurile și sarcina administrativă asociate necesității de a identifica mediatori în cadrul termenilor și condițiilor, este oportun să se acorde derogări de la această obligație tuturor furnizorilor de servicii de intermediere online care sunt întreprinderi mici, în conformitate cu dispozițiile relevante din Recomandarea 2003/361/CE. Normele privind consolidarea prevăzute în această recomandare asigură evitarea oricărei eludări a obligației respective. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului unor astfel de întreprinderi de a identifica, în cadrul termenilor și condițiilor lor, mediatori care îndeplinesc criteriile prevăzute în prezentul regulament.

(42)  Dat fiind faptul că furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să fie întotdeauna obligați să identifice mediatorii la care doresc să apeleze și ar trebui să fie obligați să se implice cu bună credință pe parcursul oricăror încercări de mediere realizate în temeiul prezentului regulament, aceste obligații ar trebui să fie stabilite astfel încât să prevină utilizarea abuzivă a sistemului de mediere de către întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui, de asemenea, să fie obligate să facă apel la mediere cu bună credință. Furnizorii de servicii de intermediere online nu ar trebui să fie obligați să recurgă la mediere în cazul în care o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online inițiază o procedură cu privire la un subiect în legătură cu care respectiva întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online a solicitat anterior inițierea procedurii de mediere și mediatorul a stabilit în acest caz că întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online nu a acționat cu bună credință. Furnizorii de servicii de intermediere online nu ar trebui să fie obligați, de asemenea, să recurgă la mediere cu întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online care au făcut încercări nereușite repetate de mediere. Aceste situații excepționale nu ar trebui să limiteze posibilitatea întreprinderii utilizatoare deservicii de intermediere online de a prezenta un caz de mediere atunci când, astfel cum a stabilit un mediator, obiectul medierii nu este legat de cazurile anterioare.

(43)  Pentru a facilita soluționarea litigiilor referitoare la furnizarea de servicii de intermediere online prin utilizarea medierii în cadrul Uniunii, Comisia, în colaborare strânsă cu statele membre, ar trebui să încurajeze înființarea de organizații de mediere specializate, care nu există în prezent. Cooptarea unor mediatori care au cunoștințe de specialitate în domeniul serviciilor de intermediere online, precum și legate de sectoarele specifice în care sunt furnizate serviciile respective ar trebui să ofere un plus de încredere părților în procesul de mediere și ar trebui să sporească probabilitatea ca procesul respectiv să aibă un rezultat rapid, corect și satisfăcător.

(44)  Diferiți factori, cum ar fi mijloacele financiare limitate, teama de represalii și alegerea dreptului aplicabil și a instanțelor competente impusă în termeni și condiții, pot limita eficacitatea posibilităților existente de a introduce acțiuni judiciare și căi de atac, în special a celor care impun întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorilor profesionali de site-uri obligația de a acționa la nivel individual și comunicându-și identitatea. Pentru a se asigura aplicarea eficace a prezentului regulament, organizațiile, asociațiile care reprezintă întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau pe utilizatorii profesionali de site-uri, precum și unele organisme publice înființate în statele membre ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a introduce acțiuni în fața instanțelor naționale în conformitate cu dreptul intern, inclusiv cu cerințele de procedură naționale. Astfel de acțiuni introduse în fața instanțelor naționale ar trebui să vizeze oprirea sau interzicerea încălcărilor normelor stabilite în prezentul regulament și prevenirea unor prejudicii viitoare care ar putea submina relațiile de afaceri durabile în economia platformelor online. Pentru a se asigura faptul că își exercită acest drept într-un mod eficace și corespunzător, respectivele organizații sau asociații ar trebui să îndeplinească anumite criterii. În special, acestea trebuie să fie înființate în conformitate cu dispozițiile de drept intern ale unui stat membru, să aibă un caracter non-profit și să își urmărească obiectivele în mod susținut. Aceste cerințe ar trebui să împiedice orice înființare ad-hoc de organizații sau asociații cu scopul desfășurării unei (unor) acțiuni specifice sau al obținerii de profit. În plus, ar trebui să se asigure că nu există nicio influență nejustificată din partea vreunui finanțator terț în procesul de luare a deciziilor de către organizațiile sau asociațiile respective. Pentru a evita un conflict de interese, ar trebui, în special, ca orice furnizor de servicii de intermediere online sau orice motor de căutare online să nu poată influența nejustificat organizațiile sau asociațiile care reprezintă întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali den site-uri. Publicarea integrală a informațiilor referitoare la componență și surse de finanțare ar trebui să faciliteze evaluarea de către instanțele naționale a îndeplinirii sau neîndeplinirii acestor criterii de eligibilitate. Având în vedere statutul aparte al organismelor publice relevante în statele membre în care au fost înființate, ar trebui să se prevadă doar obligația ca acestea să fi fost însărcinate în mod specific, în conformitate cu normele relevante din dreptul intern, cu introducerea unor astfel de acțiuni, fie în interesul colectiv al părților implicate, fie în interesul general, fără să existe necesitatea de a aplica aceste criterii respectivelor organisme publice. Orice astfel de acțiune nu ar trebui în niciun caz să aducă atingere drepturilor întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și ale utilizatorilor profesionali de site-uri de a introduce acțiuni în instanță în mod individual.

(45)  Identitatea organizațiilor, asociațiilor și organismelor publice care, în opinia statelor membre, ar trebui să fie calificate să introducă o acțiune în temeiul prezentului regulament, ar trebui să fie comunicate Comisiei. În cadrul unei astfel de comunicări, statele membre ar trebui să facă în mod specific trimitere la dispozițiile naționale relevante în baza cărora a fost înființată organizația, asociația sau organismul public și, dacă este cazul, să facă trimitere la registrul public relevant în care este înregistrată organizația sau asociația. Această opțiune suplimentară de desemnare de către statele membre ar trebui să asigure un anumit nivel de securitate și previzibilitate juridică, pe care să se poată baza întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri. Totodată, aceasta vizează eficientizarea și scurtarea procedurilor judiciare, lucru care pare adecvat în acest context. Comisia ar trebui să asigure publicarea unei liste a acestor organizații, asociații și organisme publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Includerea pe lista respectivă ar trebui să constituie o dovadă refutabilă a capacității juridice a organizației, a asociației sau a organismului public care introduce acțiunea. În cazul în care există îngrijorări referitoare la o desemnare, statul membru care a desemnat o organizație, o asociație sau un organism public ar trebui să analizeze situația semnalată. Organizațiile, asociațiile și organismele publice care nu sunt desemnate de un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o acțiune în fața instanțelor naționale, sub rezerva examinării capacității juridice potrivit criteriilor stabilite în prezentul regulament.

(46)  Statele membre ar trebui să aibă obligația de a asigura respectarea adecvată și efectivă a prezentului regulament. Există deja diferite sisteme de asigurare a respectării legii în statele membre, și acestea nu ar trebui să fie obligate să instituie noi organisme naționale de aplicare a legii. Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a încredința autorităților existente, inclusiv instanțelor judecătorești, sarcina asigurării respectării prezentului regulament. Prezentul regulament nu ar trebui să oblige statele membre să prevadă acest lucru ex officio sau să impună amenzi.

(47)  Comisia ar trebui să monitorizeze în permanență aplicarea prezentului regulament, în strânsă cooperare cu statele membre. În acest context, Comisia ar trebui să vizeze crearea unei rețele ample de schimb de informații prin mobilizarea organismelor relevante de experți, a centrelor de excelență, precum și a Observatorului privind economia platformelor online. În același timp, statele membre ar trebui să furnizeze, la cerere, Comisiei toate informațiile relevante pe care le au în acest context. În cele din urmă, acest exercițiu ar trebui să beneficieze de transparența generală sporită din relațiile comerciale dintre întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și furnizorii de servicii de intermediere online și dintre utilizatorii profesionali de site-uri și motoarele de căutare online pe care își propune să o obțină prezentul regulament. Pentru a-și îndeplini eficient sarcinile în temeiul prezentului regulament, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a colecta informații de la furnizorii de servicii de intermediere online. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să participe cu bună credință la o colectare mai eficientă a acestor date, după caz.

(48)  Codurile de conduită, elaborate fie de către furnizorii de servicii în cauză, fie de către organizațiile sau asociațiile care îi reprezintă, pot contribui la aplicarea corespunzătoare a prezentului regulament și ar trebui, prin urmare, să fie încurajate. La elaborarea unor astfel de coduri de conduită, în consultare cu toate părțile interesate relevante, ar trebui să se țină seama de caracteristicile specifice ale sectoarelor în cauză, precum și de caracteristicile specifice ale IMM-urilor. Aceste coduri de conduită ar trebui să fie redactate într-un mod obiectiv și nediscriminatoriu.

(49)  Comisia ar trebui să evalueze periodic acest regulament și să monitorizeze îndeaproape efectele acestuia asupra economiei platformelor online, în special cu scopul de a examina necesitatea modificării acestuia în lumina evoluțiilor tehnologice sau comerciale relevante. Această evaluare ar trebui să includă efectele asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online care ar putea rezulta din utilizarea generală a dispozițiilor privind alegerea dreptului aplicabil și a instanțelor competente impusă în termenii și condițiile stabilite în mod unilateral de către furnizorul de servicii de intermediere online. Pentru a obține o imagine de ansamblu a evoluțiilor din acest sector, evaluarea ar trebui să țină seama de experiențele statelor membre și ale părților interesate relevante. Grupul de experți pentru Observatorul privind economia platformelor online, instituit în conformitate cu Decizia C (2018) 2393 a Comisiei, are un rol esențial în informarea Comisiei în vederea evaluării prezentului regulament de către Comisie. Prin urmare, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de avizele și rapoartele care îi sunt prezentate de către grup. În urma evaluării, Comisia ar trebui să ia măsurile corespunzătoare. Poate fi oportun să se ia măsuri suplimentare, inclusiv de natură legislativă, dacă și în cazul în care dispozițiile stabilite în prezentul regulament se dovedesc a fi insuficiente pentru a aborda în mod adecvat dezechilibrele și practicile comerciale neloiale care persistă în acest sector.

(50)  Atunci când se furnizează informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se țină seama cât mai mult posibil de nevoile speciale ale persoanelor cu handicap, în conformitate cu obiectivele Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap(12).

(51)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv asigurarea unui mediu de afaceri echitabil, previzibil, durabil și fiabil în cadrul pieței interne, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre dar, date fiind dimensiunile și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(52)  Prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum sunt prevăzute la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și să promoveze aplicarea libertății de a desfășura o activitate comercială, astfel cum este prevăzută la articolul  16 din Cartă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Scopul prezentului regulament este de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin stabilirea de norme menite să asigure faptul că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și utilizatorii profesionali de site-uri în relația lor cu motoarele de căutare on-line beneficiază de un grad adecvat de transparență, echitate și măsuri reparatorii eficace.

(2)  Prezentul regulament se aplică serviciilor de intermediere online și motoarelor de căutare online furnizate sau oferite spre furnizare întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și, respectiv, utilizatorilor profesionali de site-uri care își au sediul sau reședința în Uniune și care, prin intermediul serviciilor de intermediere online sau motoarelor de căutare online respective, oferă bunuri sau servicii consumatorilor aflați pe teritoriul Uniunii, indiferent de locul de stabilire sau de reședință al furnizorilor serviciilor respective și indiferent de dreptul aplicabil.

(3)  Prezentul regulament nu se aplică serviciilor de plată online sau instrumentelor ori schimburilor publicitare online care nu sunt furnizate cu scopul de a facilita inițierea tranzacțiilor directe și care nu presupun o relație contractuală cu consumatorii.

(4)  Prezentul regulament nu aduce atingere normelor naționale care, în conformitate cu dreptul Uniunii, interzic sau sancționează conduita unilaterală sau practicile comerciale neloiale în măsura în care aspectele relevante nu sunt reglementate de prezentul regulament. Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului civil intern, în special dreptului contractelor, spre exemplu normelor privind validitatea, constituirea, efectele sau încetarea unui contract, cu condiția ca normele de drept civil intern să fie conforme cu dreptul Uniunii și în măsura în care aspectele relevante nu sunt reglementate de prezentul regulament.

(5)  Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Uniunii, în special dreptului Uniunii care reglementează domeniile cooperării judiciare în materie civilă, concurenței, protecției datelor, protecției secretelor comerciale, protecției consumatorului, comerțului electronic și serviciilor financiare.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online” înseamnă orice persoană fizică care acționează în capacitate comercială sau profesională sau orice persoană juridică care oferă bunuri sau servicii consumatorilor, prin intermediul serviciilor de intermediere online, în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională;

2.  „servicii de intermediere online” înseamnă servicii care îndeplinesc toate cerințele următoare:

(a)  sunt servicii ale societății informaționale în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului(13);

(b)  le permit întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să ofere bunuri sau servicii consumatorilor, cu scopul de a facilita inițierea unor tranzacții directe între respectivele întreprinderi și consumatori, indiferent de locul în care se încheie în final respectivele tranzacții;

(c)  sunt furnizate întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online pe baza unei relații contractuale între ▌ furnizorul respectivelor servicii și ▌ întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online care oferă bunuri sau servicii consumatorilor;

3.  „furnizor de servicii de intermediere online” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează sau se oferă să furnizeze servicii de intermediere online întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online;

4.  „consumator” înseamnă orice persoană fizică care acționează în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională a acestei persoane;

5.  „motor de căutare online” înseamnă un serviciu digital care permite utilizatorilor să introducă interogări pentru a căuta, în principiu, în toate site-urile internet sau site-urile internet într-o anumită limbă pe baza unei interogări privind orice subiect sub forma unui cuvânt, a unei solicitări vocale, a unei fraze sau a unui alt element introdus și care revine cu rezultate în orice format în care se pot găsi informații legate de conținutul căutat;

6.  „furnizor de motoare de căutare online” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează sau care se oferă să furnizeze motoare de căutare online consumatorilor;

7.  „utilizator profesional de site-uri” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care utilizează o interfață online, și anume orice software, inclusiv un site de internet sau o parte a unui site și aplicații, printre care aplicații pentru dispozitive mobile, pentru a oferi bunuri sau servicii consumatorilor, în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională;

8.  „ierarhie” înseamnă vizibilitatea relativă acordată bunurilor sau serviciilor oferite ▌ prin servicii de intermediere online sau relevanța acordată rezultatelor căutărilor de către motoarele de căutare online, astfel cum este prezentată, organizată sau comunicată ▌ de către furnizorii de servicii de intermediere online sau de către furnizorii de motoare de căutare online, indiferent de mijloacele tehnologice folosite pentru această prezentare, organizare sau comunicare;

9.  „control” înseamnă proprietatea asupra unei întreprinderi sau capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra acesteia, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului(14);

10.  „termeni și condiții” înseamnă toți termenii și condițiile sau specificațiile, indiferent de denumirea sau forma sub care sub prezentate, care reglementează relația contractuală dintre furnizorul de servicii de intermediere online și întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și care sunt stabilite în mod unilateral de către furnizorul de servicii de intermediere online, respectiva stabilire unilaterală fiind estimată pe baza unei evaluări globale, pentru care dimensiunea relativă a părților în cauză, faptul că a avut loc o negociere sau că anumite dispoziții ar fi putut fi supuse unei astfel de negocieri și stabilite împreună de către furnizorul relevant și de către întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online nu este, în sine, decisiv;

11.  „bunuri și servicii auxiliare” înseamnă bunuri și servicii oferite consumatorului înainte de finalizarea unei tranzacții inițiate privind serviciile de intermediere online în plus față de bunurile sau serviciile primare oferite de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online prin serviciile de intermediere online și în completare la aceste bunuri și servicii;

12.  „mediere” înseamnă orice proces structurat, astfel cum este definit la articolul 3 litera (a) din Directiva 2008/52/CE;

13.  „suport durabil” înseamnă orice instrument care permite întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să stocheze informații adresate lor personal, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare și pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informației respective, și care permite reproducerea, fără modificări, a informațiilor stocate.

Articolul 3

Termeni și condiții

(1)  Furnizorii de servicii de intermediere online se asigură că termenii și condițiile:

(a)  sunt redactate într-un limbaj simplu și inteligibil;

(b)  sunt ușor accesibile pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online pe parcursul tuturor etapelor relației comerciale cu furnizorul de servicii de intermediere online, inclusiv în etapa precontractuală;

(c)  stabilesc motivele ▌ pentru deciziile de a suspenda, de a sista sau de a impune orice alt fel de restricție privind, în totalitate sau în parte, furnizarea serviciilor lor de intermediere online către întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online;

(d)  includ informații privind toate canalele suplimentare de distribuție și programele afiliate potențiale prin care furnizorul de servicii de intermediere online ar putea comercializa bunurile și serviciile oferite de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online;

(e)  includ informații generale privind modul în care termenii și condițiile afectează proprietatea și controlul drepturilor de proprietate intelectuală ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online.

(2)  Furnizorii de servicii de intermediere online notifică, pe un suport durabil, întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză orice modificare propusă a termenilor și condițiilor.

Modificările propuse nu se pun în aplicare înainte de expirarea unei perioade de preaviz care este rezonabilă și proporțională cu natura și anvergura modificărilor avute în vedere și cu consecințele acestora pentru întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză. Această perioadă de preaviz este de cel puțin 15 zile de la data la care furnizorul de servicii de intermediere online le notifică întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză modificările propuse. Furnizorii de servicii de intermediere online acordă perioade mai lungi de preaviz atunci când acest lucru este necesar pentru a le permite întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze adaptări tehnice sau comerciale pentru a se conforma modificărilor.

Întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză are dreptul de a rezilia contractul cu furnizorul de servicii de intermediere online înainte de expirarea perioadei de preaviz. O astfel de reziliere intră în vigoare în termen de 15 zile de la primirea notificării în temeiul primului paragraf, cu excepția cazului în care contractului i se aplică un termen mai scurt.

Întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză poate, fie printr-o declarație scrisă, fie printr-o acțiune fără echivoc, să renunțe la perioada de preaviz menționată la al doilea paragraf în orice moment de la primirea notificării în temeiul primului paragraf.

În perioada de preaviz, furnizarea de noi bunuri sau servicii prin intermediul serviciilor de intermediere online este considerată o acțiune fără echivoc de renunțare la perioada de preaviz, cu excepția cazurilor în care perioada de preaviz rezonabilă și proporțională este mai mare de 15 zile, deoarece modificările aduse termenilor și condițiilor impun întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze ajustări tehnice semnificative ale bunurilor sau serviciilor sale. În astfel de cazuri, nu se consideră în mod automat că s-a renunțat la perioada de preaviz în cazul în care întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online oferă bunuri și servicii noi.

(3)  Termenii și condițiile sau dispozițiile specifice pe care acestea le conțin și care nu respectă cerințele stabilite la alineatul (1), precum și modificările termenilor și condițiilor efectuate de către un furnizor de servicii de intermediere online cu încălcarea dispozițiilor alineatului (2) sunt nule și neavenite.

(4)  Perioada de preaviz menționată la alineatul (2) al doilea paragraf nu se aplică în cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online:

(a)   face obiectul unei obligații juridice sau regulamentare în virtutea căreia are obligația de a modifica termenii și condițiile într-un mod care nu îi permite să respecte perioada de preaviz menționată la alineatul (2) al doilea paragraf;

(b)  trebuie în mod excepțional să-și modifice termenii și condițiile pentru a face față unui pericol neprevăzut și iminent legat de apărarea serviciilor de intermediere online, a consumatorilor săi sau a altor întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online, de fraudă, de programe malware, de mesaje spam, de încălcări ale securității datelor sau de alte riscuri în materie de securitate cibernetică.

(5)  Furnizorii de servicii de intermediere online se asigură că identitatea întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online care furnizează bunuri sau servicii prin serviciilor de intermediere online este vizibilă în mod clar.

Articolul 4

Restricționarea, suspendarea și sistarea

(1)  În cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online decide să restricționeze sau să suspende ▌ furnizarea serviciilor sale de intermediere online către o anumită întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online în legătură cu bunuri sau servicii individuale oferite de aceasta din urmă, furnizorul oferă întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză, înainte sau la momentul la care intră în vigoare restricționarea sau suspendarea, o justificare a deciziei respective pe un suport durabil.

(2)  În cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online decide să sisteze în totalitate furnizarea serviciilor sale de intermediere online către o anumită întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online, furnizorul oferă întreprinderii în cauză, cu cel puțin 30 de zile înainte ca sistarea să intre în vigoare, o justificare a deciziei respective pe un suport durabil.

(3)  În cazul restricționării, suspendării sau sistării furnizării serviciilor, furnizorul de servicii de intermediere online oferă întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online ocazia de a clarifica faptele și circumstanțele în cadrul procesului intern de soluționare a reclamațiilor menționat la articolul 11. În cazul în care restricționarea, suspendarea sau sistarea este revocată de către furnizorul de servicii de intermediere online, acesta restabilește accesul întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online, oferindu-i inclusiv orice acces la date cu caracter personal sau de altă natură, sau la ambele, care rezultă din utilizarea serviciilor de intermediere online relevante înainte ca restricționarea, suspendarea sau sistarea să producă efecte.

(4)  Perioada de preaviz menționată la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online:

(a)  face obiectul unei obligații juridice sau regulamentare în virtutea căreia trebuie să sisteze în totalitate furnizarea serviciilor sale de intermediere online către o anumită întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online într-un mod care nu îi permite să respecte perioada de preaviz menționată, sau

(b)  își exercită un drept de sistare dintr-un motiv imperativ în temeiul dreptului intern, care este în conformitate cu dreptul Uniunii;

(c)  poate demonstra că întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză a încălcat în mod repetat termenii și condițiile aplicabile, ceea ce a dus la suspendarea sau restricționarea furnizării în totalitate a serviciilor de intermediere online respective.

În cazurile în care perioada de preaviz prevăzută la alineatul (2) nu se aplică, furnizorul de servicii de intermediere online furnizează întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză, fără întârzieri nejustificate, o justificare a respectivei decizii pe un suport durabil.

(5)  Justificarea menționată la alineatele (1) și (2) și la alineatul (4) al doilea paragraf trebuie să conțină o referire la faptele sau circumstanțele specifice, inclusiv conținutul notificărilor părților terțe, care au dus la decizia furnizorului de servicii de intermediere online, precum și o referire la motivele care au stat la baza acestei decizii, menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (c).

Un furnizor de servicii de intermediere online nu trebuie să ofere o justificare atunci când are o obligație juridică sau regulamentară de a nu specifica faptele sau circumstanțele specifice sau motivul sau motivele obiective aplicabile sau în cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online poate demonstra că întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză a încălcat în mod repetat termenii și condițiile aplicabile, ceea ce a dus la sistarea în totalitate a furnizării serviciilor de intermediere online respective.

Articolul 5

Ierarhia

(1)  Furnizorii de servicii de intermediere online stabilesc în termenii și condițiile lor principalii parametri pe baza cărora se stabilește ierarhia și argumentele în favoarea importanței relative a respectivilor parametri principali în raport cu alți parametri.

(2)  Furnizorii de motoare de căutare online prezintă ▌ principalii parametrii care, individual sau colectiv, sunt cei mai semnificativi în stabilirea ierarhiei și importanța relativă a acelor parametri principali, furnizând în acest sens o descriere ușor accesibilă publicului, redactată într-un limbaj simplu și inteligibil cu privire la motoarele de căutare online ale furnizorilor în cauză. Furnizorii actualizează descrierea respectivă dacă este cazul.

(3)  În cazul în care parametrii principali includ posibilitatea influențării poziției în ierarhie prin plata, de către întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau de către utilizatorii profesionali de site-uri, a unei remunerații directe sau indirecte în beneficiul furnizorului respectiv, acel furnizor prezentă, de asemenea, o descriere a acestor posibilități și a efectelor unei astfel de remunerații asupra poziției în ierarhie, în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2).

(4)  În cazul în care furnizorul unui motor de căutare online a modificat ierarhia într-un anumit caz sau a delistat un anumit site în urma unei notificări din partea unei terțe părți, furnizorul respectiv îi oferă utilizatorului profesional de site-uri posibilitatea de a examina conținutul notificării.

(5)  Descrierile menționate la alineatele (1), (2) și (3) trebuie să fie suficiente pentru a permite întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorilor profesionali de site-uri să înțeleagă în mod adecvat dacă mecanismul de ierarhizare ține seama de considerațiile enumerate în continuare și, în caz afirmativ, în ce mod și în ce măsură face acest lucru:

(a)  caracteristicile bunurilor și serviciilor oferite consumatorilor prin intermediul serviciilor de intermediere online sau al motorului de căutare online;

(b)  relevanța acestor caracteristici pentru consumatori;

(c)  în ceea ce privește motoarele de căutare online, caracteristicile de concepție a site-ului internet utilizat de utilizatorii profesionali de site-uri.

(6)  Furnizorii de servicii de intermediere online și furnizorii de motoare de căutare online nu sunt obligați, atunci când se conformează cerințelor prevăzute de prezentul articol, să divulge algoritmi sau vreo informație care, cu un grad rezonabil de certitudine, ar avea ca rezultat înșelarea consumatorilor sau prejudicierea consumatorilor prin manipularea rezultatelor căutării. Prezentul articol nu aduce atingere Directivei (UE) 2016/943.

(7)  Pentru a facilita respectarea de către furnizorii de servicii de intermediere online și de către furnizorii de motoare de căutare online a cerințelor prevăzute de prezentul articol și aplicarea lor efectivă, Comisia elaborează orientări care însoțesc cerințele de transparență prevăzute în prezentul articol.

Articolul 6

Bunuri și servicii auxiliare

În cazul în care consumatorilor li se oferă, prin intermediul serviciilor de intermediere online, bunuri și servicii auxiliare, inclusiv produse financiare, fie de către furnizorul serviciilor de intermediere online, fie de către părți terțe, furnizorii de servicii de intermediere online stabilesc în termenii și condițiile lor o descriere a tipului de bunuri și servicii auxiliare oferite și specifică dacă și în ce condiții întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online i se permite, de asemenea, să ofere consumatorilor propriile bunuri și servicii auxiliare prin intermediul serviciilor de intermediere online.

Articolul 7

Tratamentul diferențiat

(1)  Furnizorii de servicii de intermediere online includ, în termenii și condițiile lor, o descriere a oricărui tratament diferențiat pe care îl acordă sau îl pot acorda bunurilor sau serviciilor oferite consumatorilor prin intermediul respectivelor servicii de intermediere online de către, pe de o parte fie respectivul furnizor însuși, fie orice întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online și care este controlată de acesta și, pe de altă parte, de către alte întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online. Această descriere se referă la principalele considerente economice, comerciale sau juridice ale unui astfel de tratament diferențiat.

(2)  Furnizorii de motoare de căutare online prezintă o descriere a oricărui tratament diferențiat pe care îl acordă sau l-ar putea acorda bunurilor sau serviciilor oferite consumatorilor prin intermediul respectivelor motoare de căutare online de către, pe de o parte, fie respectivul furnizor însuși, fie orice utilizator profesional de site-uri care este controlat de acesta și, pe de altă parte, de către alți utilizatori profesionali de site-uri.

(3)  Descrierile menționate la alineatele (1) și (2) acoperă în special, dacă este cazul, orice tratament diferențiat acordat prin măsuri specifice luate de furnizorul de servicii de intermediere online sau de furnizorul de motoare de căutare online sau prin comportamentul acestora referitor la oricare dintre următoarele elemente:

(a)  accesul pe care furnizorul de servicii de intermediere online sau întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri controlați de furnizorul respectiv îl pot avea la datele cu caracter personal sau la datele de alt tip, ori la ambele categorii de date pe care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, utilizatorii profesionali de site-uri sau consumatorii le furnizează în vederea utilizării serviciilor de intermediere online sau a motoarelor de căutare online în cauză sau care sunt generate prin furnizarea serviciilor respective;

(b)  ierarhia sau alte setări aplicate de furnizor care influențează accesul consumatorilor la bunuri sau servicii oferite prin intermediul acestor servicii de intermediere online de către alte întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online sau prin intermediul acestor motoare de căutare online de către alți utilizatori profesionali de site-uri;

(c)  orice plată directă sau indirectă percepută pentru utilizarea serviciilor de intermediere online sau a motoarelor de căutare online în cauză;

(d)  accesul la servicii, ▌ condițiile sau orice plată directă sau indirectă percepută pentru utilizarea serviciilor sau a funcționalităților ori a interfețelor tehnice care sunt relevante pentru întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online sau pentru utilizatorul profesional de site-uri și care sunt legate direct de utilizarea serviciilor de intermediere online sau a motoarelor de căutare online în cauză sau sunt auxiliare acestora.

Articolul 8

Clauzele contractuale specifice

Pentru a asigura faptul că relațiile contractuale dintre furnizorii de servicii de intermediere online și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online au la bază buna credință și loialitatea în afaceri, furnizorii de servicii de intermediere online:

(a)  nu impun modificări retroactive ale termenilor și condițiilor, cu excepția cazului în care trebuie să respecte o obligație juridică sau regulamentară sau modificările retroactive sunt benefice pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online;

(b)  se asigură că termenii și condițiile lor includ informații privind condițiile în care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online pot pune capăt relației contractuale cu furnizorul de servicii de intermediere online; și

(c)  includ în termenii și condițiile lor o descriere a accesului tehnic și contractual (sau a absenței acestuia) la informațiile furnizate sau generate de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online, pe care le păstrează după expirarea contractului dintre furnizorul de servicii de intermediere online și întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online.

Articolul 9

Accesul la date

(1)  Furnizorii de servicii de intermediere online includ în termenii și condițiile lor o descriere a accesului tehnic și contractual (sau a absenței acestuia) al întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online la datele cu caracter personal sau la datele de alt tip, ori la ambele categorii de date pe care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau consumatorii le furnizează în vederea utilizării serviciilor de intermediere online în cauză sau care sunt generate prin furnizarea serviciilor respective.

(2)  Prin descrierea menționată la alineatul (1), furnizorii de servicii de intermediere online informează în mod adecvat întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, în special cu privire la următoarele aspecte:

(a)  dacă furnizorul de servicii de intermediere online are acces la datele cu caracter personal sau la datele de alt tip, ori la ambele categorii de date pe care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau consumatorii le furnizează în vederea utilizării respectivelor servicii sau care sunt generate prin furnizarea acestor servicii și, în caz afirmativ, la ce categorii de astfel de date și în ce condiții;

(b)  dacă o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online are acces la datele cu caracter personal sau la datele de alt tip, ori la ambele categorii de date pe care le furnizează în legătură cu utilizarea de către întreprindere a serviciilor de intermediere online în cauză sau generate prin furnizarea acestor servicii întreprinderii utilizatoare deservicii de intermediere online în cauză și consumatorilor bunurilor sau serviciilor întreprinderii și, în caz afirmativ, la ce categorii de astfel de date și în ce condiții;

(c)  dacă, pe lângă accesul prevăzut la litera (b), o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online are acces la datele cu caracter personal sau la datele de alt tip, ori la ambele categorii de date, inclusiv sub formă agregată, furnizate sau generate prin furnizarea de servicii de intermediere online către toate întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și către consumatorii acestora, și în caz afirmativ, la ce categorii de astfel de date și în ce condiții; și

(d)  dacă oricare din datele prevăzute la litera (a) sunt furnizate terților, împreună cu, atunci când furnizarea unor astfel de date către terți nu este necesară pentru buna funcționare a serviciilor de intermediere online, informații care specifică scopul acestei partajări a adatelor, precum și posibilitățile întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să opteze pentru neparticipare la respectiva partajare a datelor.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere aplicării Regulamentului (UE) 2016/679, Directivei (UE) 2016/680 și Directivei 2002/58/CE.

Articolul 10

Restricțiile cu privire la oferirea de condiții diferite prin alte mijloace

(1)  În cazul în care, în contextul furnizării serviciilor lor, furnizorii de servicii de intermediere online restrâng capacitatea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de a oferi aceleași bunuri și servicii consumatorilor în condiții diferite prin alte mijloace decât serviciile de intermediere online, aceștia includ motivele unei astfel de restricționări în termenii și condițiile lor și le pun la dispoziția publicului într-o formă ușor accesibilă. Motivele respective includ principalele considerații de ordin economic, comercial sau juridic care au stat la baza aplicării respectivelor restricții.

(2)  Obligația prevăzută la alineatul (1) nu aduce atingere niciunei interdicții sau limitări legate de impunerea unor astfel de restricții care rezultă din aplicarea altor acte din dreptul Uniunii sau din dreptul intern care sunt conforme cu dreptul Uniunii și care li se aplică furnizorilor de servicii de intermediere online.

Articolul 11

Sistemul intern de soluționare a reclamațiilor

(1)  Furnizorii de servicii de intermediere online prevăd un sistem intern de soluționare a reclamațiilor primite de la întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online.

Sistemul intern de soluționare a reclamațiilor trebuie să fie ușor accesibil și gratuit pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și să asigure gestionarea reclamațiilor într-un termen rezonabil. Trebuie să se bazeze pe principiile transparenței și egalității de tratament în situații echivalente și al tratării plângerilor proporțional cu importanța și complexitatea lor. Sistemul trebuie să le permită întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să adreseze reclamații direct furnizorului în cauză cu privire la oricare dintre următoarele aspecte:

(a)  presupusa nerespectare de către furnizorul respectiv a obligațiilor ▌prevăzute în prezentul regulament care afectează ▌întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online care a formulat reclamația („reclamantul”);

(b)  aspectele tehnologice care se referă direct la furnizarea serviciilor de intermediere online și care îl afectează ▌pe reclamant ▌;

(c)  măsurile luate de furnizorul respectiv sau comportamentul acestuia care se referă direct la furnizarea serviciilor de intermediere online și care îl afectează ▌pe reclamant ▌.

(2)  Ca parte a sistemului lor intern de soluționare a reclamațiilor, furnizorii de servicii de intermediere online:

(a)  analizează în mod corespunzător reclamațiile primite și măsurile pe care este posibil să fie nevoiți să le ia pentru a rezolva în mod adecvat problema care le-a fost sesizată ▌;

(b)  tratează reclamațiile în mod rapid și eficace, ținând seama de importanța și de complexitatea problemei sesizate;

(c)  îi comunică reclamantului rezultatul procesului intern de soluționare a reclamațiilor, transmițându-i acestuia un răspuns personalizat și redactat într-un limbaj simplu și inteligibil.

(3)  Furnizorii de servicii de intermediere online oferă în termenii și condițiile lor toate informațiile relevante referitoare la accesul la sistemul lor intern de soluționare a reclamațiilor și la funcționarea acestuia.

(4)  Furnizorii de servicii de intermediere online stabilesc ▌și pun la dispoziția publicului larg într-o formă ușor accesibilă informațiile privind funcționarea și eficacitatea sistemului lor intern de soluționare a reclamațiilor. Tot ei verifică cel puțin în fiecare an informațiile și, atunci când sunt necesare modificări semnificative, actualizează aceste informații.

Aceste informații includ numărul total de reclamații primite, principalele tipuri ale acestora, perioada medie necesară pentru tratarea lor și date agregate referitoare la rezultatul reclamațiilor.

(5)  Dispozițiile prezentului articol nu se aplică furnizorilor de servicii de intermediere online care sunt întreprinderi mici în înțelesul anexei la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei.

Articolul 12

Medierea

(1)  Furnizorii de servicii de intermediere online identifică în termenii și condițiile lor doi sau mai mulți mediatori cu care sunt dispuși să colaboreze în încercarea de a ajunge la un acord cu întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online cu privire la soluționarea, pe cale extrajudiciară, a eventualelor litigii dintre furnizorul de servicii de intermediere și întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online, litigii ce apar în legătură cu furnizarea serviciilor de intermediere online în cauză, inclusiv a reclamațiilor care nu au putut fi rezolvate prin intermediul sistemul intern de soluționare a reclamațiilor menționat la articolul 11.

Furnizorii de servicii de intermediere online pot identifica mediatori care furnizează servicii de mediere dintr-un loc situat în afara Uniunii doar în situația în care se asigură că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză nu sunt împiedicate efectiv să beneficieze de garanțiile juridice prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern al statelor membre ca urmare a faptului că mediatorii furnizează aceste servicii din afara teritoriului Uniunii.

(2)  Mediatorii menționați la alineatul (1) îndeplinesc următoarele condiții:

(a)  sunt imparțiali și independenți;

(b)  serviciile lor de mediere sunt abordabile ca preț pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză;

(c)  pot să furnizeze serviciile de mediere în limba în care sunt redactați termenii și condițiile care reglementează relația contractuală dintre furnizorul de servicii de intermediere online și întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză;

(d)  pot fi contactați ușor fie fizic, în locul în care își are sediul sau reședința întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online, fie de la distanță, folosind tehnologiile de comunicații;

(e)  pot să furnizeze servicii de mediere fără întârzieri nejustificate;

(f)  dispun de un nivel suficient de înțelegere generală a relațiilor comerciale între întreprinderi pentru a putea contribui în mod eficace la încercarea de soluționare a litigiilor respective.

(3)  În pofida naturii voluntare a medierii, furnizorii de servicii de intermediere online și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online se implică cu bună credință pe parcursul oricăror încercări de mediere realizate în temeiul prezentului articol.

(4)  Furnizorii de servicii de intermediere online suportă un procentaj rezonabil din costurile totale ale medierii în fiecare caz în parte. Procentajul rezonabil din costurile totale se determină pe baza unei sugestii din partea mediatorului, ținând seama de toate elementele relevante ale cazului în discuție, în special de meritele relative ale pretențiilor părților aflate în litigiu, de comportamentul părților, precum și de dimensiunea și puterea financiară a părților una în raport cu cealaltă. ▌

(5)  Orice încercare de a se ajunge la un acord prin mediere cu privire la soluționarea unui litigiu în conformitate cu prezentul articol nu afectează drepturile furnizorilor de servicii de intermediere online și ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză de a iniția acțiuni în justiție în orice moment înainte de procesul de mediere, pe parcursul său sau după ce acesta a luat sfârșit.

(6)  La cererea unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online, înainte de începerea medierii sau în timpul acesteia, furnizorul de servicii de intermediere online îi pune acesteia la dispoziție informații referitoare la funcționarea și eficacitatea medierii legate de activitățile sale.

(7)  Obligațiile prevăzute la alineatul (1) nu se aplică furnizorilor de servicii de intermediere online care sunt întreprinderi mici în înțelesul anexei la Recomandarea 2003/361/CE.

Articolul 13

Mediatorii specializați

Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, încurajează furnizorii de servicii de intermediere online, precum și organizațiile și asociațiile care îi reprezintă, să înființeze, separat sau în comun, una sau mai multe organizații care oferă servicii de mediere ce îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 12 alineatul (2), cu scopul specific de a facilita soluționarea extrajudiciară a litigiilor cu întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, litigii care apar în legătură cu furnizarea acestor servicii, ținând seama în special de caracterul transfrontalier al serviciilor de intermediere online.

Articolul 14

Acțiunile în justiție introduse de organizații sau asociații reprezentative și de organisme publice

(1)  Organizațiile și asociațiile care au un interes legitim în ceea ce privește reprezentarea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau a utilizatorilor profesionali de site-uri, precum și organismele publice instituite în statele membre au dreptul de a introduce acțiuni în fața instanțelor naționale competente din Uniune, în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul intern al statului membru în care este introdusă acțiunea, în vederea opririi sau a interzicerii oricărei nerespectări de către furnizorii de servicii de intermediere online sau de către furnizorii de motoare de căutare online a cerințelor relevante stabilite în prezentul regulament.

(2)  Comisia încurajează statele membre să facă schimb de bune practici și de informații cu alte state membre, pe baza registrelor de acte ilicite care au făcut obiectul unor ordine de încetare în fața instanțelor naționale, atunci când organismele sau autoritățile publice relevante au înființat astfel de registre.

(3)  Organizațiile sau asociațiile au dreptul menționat la alineatul (1) numai în cazul în care ▌îndeplinesc toate cerințele de mai jos:

(a)  sunt constituite în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru;

(b)  urmăresc în mod susținut obiective care sunt în interesul colectiv al grupului de întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online sau de utilizatori profesionali de site-uri pe care îi reprezintă;

(c)  au un caracter non-profit;

(d)  luarea deciziilor nu este influențată în mod necorespunzător de către finanțatori terți, în special de furnizori de servicii de intermediere online sau de furnizori de motoare de căutare online.

În acest scop, organizațiile sau asociațiile publică integral informațiile privind componența lor și sursa de finanțare.

(4)  În statele membre în care au fost înființate organisme publice, acestea au dreptul menționat la alineatul (1) în situația în care li se încredințează sarcina de a apăra interesele colective ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau ale utilizatorilor profesionali de site-uri sau de a asigura respectarea cerințelor prevăzute de prezentul regulament, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în cauză.

(5)  Statele membre pot desemna:

(a)  organizații sau asociații cu sediul pe teritoriul acestora și care îndeplinesc cel puțin cerințele stabilite la alineatul (3), la cererea acestor organizații sau asociații;

(b)  organisme publice înființate pe teritoriul lor care îndeplinesc cerințele stabilite la alineatul (4)

cărora li se conferă dreptul stabilit la alineatul (1). Statele membre comunică Comisiei denumirea și scopul oricăror astfel de organizații, asociații sau organisme desemnate.

(6)  Comisia întocmește o listă a organizațiilor, asociaților și organismelor publice desemnate în conformitate cu alineatul (5). Lista respectivă precizează scopul organizațiilor, asociaților și organismelor respective. Lista se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Modificările aduse listei se publică fără întârziere, iar o listă actualizată se întocmește și se publică din șase în șase luni.

(7)  Instanțele judecătorești acceptă lista menționată la alineatul (6) drept dovadă a capacității juridice a organizației, asociației sau organismului public, fără a se aduce atingere dreptului instanței de a examina într-un caz anume dacă obiectivul reclamantului justifică introducerea unei acțiuni într-un caz anume.

(8)  Dacă un stat membru sau Comisia își exprimă îngrijorarea legată de respectarea de către o organizație sau o asociație a criteriilor prevăzute la alineatul (3) sau de către un organism public a criteriilor prevăzute la alineatul (4), statul membru care a desemnat organizația, asociația sau organismul public în cauză în conformitate cu alineatul (5) analizează situația semnalată și, după caz, revocă desemnarea dacă nu sunt respectate unul sau mai multe dintre aceste criterii.

(9)  Dreptul menționat la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și al utilizatorilor profesionali de site-uri de a introduce orice acțiune în fața instanțelor naționale competente, în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul intern al statului membru în care este introdusă acțiunea în justiție, care se întemeiază pe drepturile individuale și care urmărește să pună capăt nerespectării de către furnizorii de servicii de intermediere online sau de către furnizorii de motoare de căutare online a cerințelor relevante prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 15

Asigurarea respectării

(1)  Fiecare stat membru asigură în mod adecvat și efectiv respectarea prezentului regulament.

(2)  Statele membre stabilesc normele privind măsurile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și se asigură că acestea sunt puse în aplicare. Măsurile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 16

Monitorizarea

Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, monitorizează îndeaproape impactul prezentului regulament asupra relațiilor dintre serviciile de intermediere online și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, și dintre motoarele de căutare online și utilizatorii profesionali de site-uri, pe de altă parte. În acest scop, Comisia colectează informații relevante pentru a monitoriza modificările acestor relații, inclusiv prin efectuarea de studii relevante. Statele membre acordă asistență Comisiei prin furnizarea, la cerere, a oricăror informații relevante colectate, inclusiv cu privire la cazuri specifice. În sensul prezentului articol și al articolul 18, Comisia poate încerca să colecteze informații de la furnizorii de servicii de intermediere online.

Articolul 17

Codurile de conduită

(1)  Comisia încurajează elaborarea de coduri de conduită de către furnizorii de servicii de intermediere online și de către organizațiile și asociațiile care îi reprezintă, împreună cu întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv IMM-urile, și cu organizațiile reprezentative ale acestora, menite să contribuie la aplicarea corespunzătoare a prezentului regulament, ținând seama de caracteristicile specifice ale diverselor sectoare în care sunt furnizate serviciile de intermediere online, precum și de caracteristicile specifice ale IMM-urilor.

(2)  Comisia încurajează furnizorii de motoare de căutare online și organizațiile și asociațiile care îi reprezintă să elaboreze coduri de conduită menite în mod specific să contribuie la aplicarea corespunzătoare a articolului 5 ▌.

(3)  Comisia încurajează furnizorii de servicii de intermediere online să adopte și să pună în aplicare coduri de conduită specifice sectorului, atunci când există și sunt utilizate pe scară largă astfel de coduri de conduită specifice sectorului.

Articolul 18

Reexaminare

(1)  Până la ... [18 luni de la data aplicării prezentului regulament] și, ulterior, din trei ani în trei ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(2)  Prima evaluarea prezentului regulament se efectuează, în special, cu următoarele scopuri:

(a)   a evalua respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 3-10 și impactul asupra economiei platformelor online al obligațiilor respective;

(b)  a evalua impactul și eficacitatea oricăror coduri de conduită stabilite pentru a îmbunătăți echitatea și transparența;

(c)  a analiza în continuare problemele cauzate de dependența întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de serviciile de intermediere online și problemele cauzate de practicile comerciale neloiale ale furnizorilor de servicii de intermediere online și a stabili măsura în care aceste practici continuă să fie larg răspândite;

(d)  a investiga dacă concurența între bunurile sau serviciile oferite de o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online și bunurile sau serviciile oferite sau controlate de un furnizor de servicii de intermediere online constituie o concurență loială și dacă furnizorii de servicii de intermediere online utilizează în mod abuziv date privilegiate în acest sens;

(e)  a evalua efectele prezentului regulament asupra oricăror posibile dezechilibre în relațiile dintre furnizorii de sisteme de operare și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online;

(f)  a evalua dacă domeniul de aplicare al regulamentului, în special în ceea ce privește definiția „întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online”, este adecvat în sensul că nu încurajează activitatea independentă fictivă;

Prima și a doua evaluare stabilesc dacă este posibil să fie necesare norme suplimentare, inclusiv în materie de asigurare a respectării legii, în vederea asigurării unui mediu de afaceri online echitabil, previzibil, sustenabil și fiabil în cadrul pieței interne. În urma evaluării, Comisia ia măsurile adecvate, care pot include propuneri legislative.

(3)  Statele membre furnizează orice informație relevantă pe care o dețin și pe care Comisia o poate solicita în vederea întocmirii raportului menționat la alineatul (1).

(4)  La efectuarea evaluării prezentului regulament, Comisia ia în considerare, printre altele, avizele și rapoartele care îi sunt prezentate de grupul de experți pentru Observatorul privind economia platformelor online. De asemenea, Comisia ține cont, după caz, de conținutul și aplicarea codurilor de conduită menționate la articolul 17.

Articolul 19

Intrare în vigoare și aplicare

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Acesta se aplică de ▌la … [12 luni de la data publicării].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 177.
(2)JO C 440, 6.12.2018, p. 177.
(3) Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2019.
(4) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).
(5) Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), (JO L 177, 4.7.2008, p. 6).
(6)Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).
(7)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(8) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).
(9) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
(10)Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
(11) Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, 24.5.2008, p. 3).
(12)Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea, de către Comunitatea Europeană, a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (JO L 23, 27.1.2010, p.37).
(13)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
(14)Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).


Mai buna asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme ***I
PDF 335kWORD 107k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme (COM(2018)0185 – C8-0143/2018 – 2018/0090(COD))
P8_TA-PROV(2019)0399A8-0029/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0185),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0143/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Consiliul Federal al Austriei și de Parlamentul suedez în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 septembrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0029/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE ▌a Consiliului, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme(2)

P8_TC1-COD(2018)0090


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  În conformitate cu articolul 169 alineatul (1) și cu articolul 169 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din TFUE. Articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că politicile Uniunii trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(2)  Legislația în materie de protecție a consumatorilor ar trebui aplicată în mod eficace pe întreg teritoriul Uniunii. Cu toate acestea, în urma verificării cuprinzătoare a adecvării directivelor în materie de protecție a consumatorilor și de marketing, efectuate de Comisie în 2016 și 2017 în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), s-a concluzionat că eficacitatea legislației Uniunii privind protecția consumatorilor este afectată de necunoașterea sa, atât de către comercianți, cât și de către consumatori, și că, în consecință, posibilitățile de a solicita măsuri reparatorii ar putea fi utilizate mai frecvent.

(3)  Uniunea a luat deja o serie de măsuri pentru a îmbunătăți, în rândul consumatorilor, al comercianților și al practicienilor din domeniul dreptului, gradul de cunoaștere a drepturilor consumatorilor și pentru a îmbunătăți asigurarea respectării drepturilor consumatorilor și posibilitățile de a solicita măsuri reparatorii de către consumatori. Cu toate acestea încă există lacune ▌ în legislațiile naționale în materie de sancțiuni cu adevărat eficace și proporționale care să descurajeze și să pedepsească încălcările normelor în interiorul Uniunii, insuficiente măsuri reparatorii individuale pentru consumatorii afectați de încălcarea dispozițiilor legislative naționale de transpunere a Directivei 2005/29/CE(5) și deficiențe ale procedurii în încetare prevăzute în Directiva 2009/22/CE(6). Revizuirea procedurii în încetare ar trebui să se facă printr-un instrument separat de modificare și înlocuire a Directivei 2009/22/CE.

(4)  Directivele 98/6/CE(7), 2005/29/CE și 2011/83/UE(8) prevăd obligația statelor membre de a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru încălcările dispozițiilor naționale de transpunere a directivelor respective. Mai mult, articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394(9) privind cooperarea în materie de protecție a consumatorilor impune statelor membre să ia măsuri de asigurare a respectării legislației, inclusiv impunerea de sancțiuni, în mod eficace, eficient și coordonat pentru a determina încetarea sau interzicerea încălcării pe scară largă sau a încălcării pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii.

(5)  Normele naționale actuale referitoare la sancțiuni diferă semnificativ la nivelul Uniunii. În special, nu toate statele membre se asigură că se pot impune comercianților amenzi eficace, proporționale și disuasive pentru încălcările pe scară largă sau încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Prin urmare, ar trebui îmbunătățite normele referitoare la sancțiuni prevăzute în Directivele 98/6/CE, 2005/29/CE și 2011/83/UE și, totodată, ar trebui introduse norme noi referitoare la sancțiuni în Directiva 93/13/CEE(10).

(6)  În cazul încălcării dispozițiilor directivelor modificate de prezenta directivă, tipul de sancțiuni care urmează a fi aplicate și stabilirea, în legislația națională, a procedurilor relevante de sancționare ar trebui să rămână de competența statelor membre.

(7)  Pentru a facilita aplicarea mai consecventă a sancțiunilor, mai ales în cazul încălcărilor în interiorul Uniunii, al încălcărilor pe scară largă sau al încălcărilor pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii menționate în Regulamentul (UE) 2017/2394, ar trebui introduse criterii neexhaustive și orientative comune pentru aplicarea sancțiunilor. Aceste criterii ar trebui să includă, de exemplu, natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării, precum și eventualele măsuri reparatorii oferite de comerciant consumatorilor pentru prejudiciul cauzat ▌. Încălcările repetate de către același autor indică o tendință de a săvârși astfel de încălcări și constituie, așadar, un indicator semnificativ al gravității comportamentului și, în consecință, al necesității unor sancțiuni mai severe pentru obținerea efectului scontat de descurajare. Criteriul ▌beneficiilor financiare dobândite sau al pierderilor evitate datorită încălcării ar trebui luat în considerare, dacă sunt disponibile date relevante. Ar trebui, de asemenea, luat în considerare orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(8)  Aceste criterii neexhaustive și orientative comune pentru aplicarea de sancțiuni pot să nu fie relevante pentru a stabili sancțiunile în cazul fiecărei încălcări, în special în cazul încălcărilor care nu sunt grave. Statele membre ar trebui să țină cont și de alte principii generale de drept aplicabile în cazul impunerii de sancțiuni, cum ar fi principiul non bis in idem.

(9)  În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, autoritățile competente care au atribuții în cadrul acțiunii coordonate adoptă, în jurisdicția lor, toate măsurile necesare de asigurare a respectării legislației împotriva comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii, pentru a pune capăt sau pentru a interzice respectiva încălcare. După caz, aceste autorități impun sancțiuni, de exemplu, amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Măsurile de asigurare a respectării legislației se iau în mod efectiv, eficient și coordonat, pentru a determina încetarea sau interzicerea încălcării pe scară largă sau a încălcării pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Autoritățile competente care au atribuții în cadrul acțiunii coordonate încearcă să ia măsuri de asigurare a respectării legislației simultan în statele membre vizate de respectiva încălcare.

(10)  Pentru a se asigura faptul că autoritățile statelor membre pot impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive în ceea ce privește încălcările pe scară largă ale legislației în materie de protecție a consumatorilor și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii care fac obiectul unor mecanisme coordonate de anchetă și de asigurare a respectării legislației în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2394, amenzile ar trebui introduse ca element obligatoriu al sancțiunilor pentru astfel de încălcări. Pentru a asigura efectul disuasiv al amenzilor, pentru astfel de încălcări statele membre ar trebui să stabilească în dreptul lor intern o amendă maximă echivalentă cu cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză. În anumite cazuri, comerciantul poate fi și un grup de întreprinderi.

(11)  În conformitate cu articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) 2017/2394, atunci când se impun sancțiuni trebuie să se țină seama în mod corespunzător de natura, gravitatea și durata respectivei încălcări. Impunerea de sancțiuni trebuie să fie proporțională și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu garanțiile procedurale aplicabile și cu principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În cele din urmă, sancțiunile adoptate trebuie să fie adecvate cu natura și cu prejudiciul general efectiv sau potențial ale încălcării legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor. Competența de a impune sancțiuni trebuie să fie exercitată fie în mod direct de către autoritățile competente, pe baza propriei autorități, fie, după caz, cu implicarea altor autorități competente sau a altor autorități publice ori dând ordine unor organisme desemnate, în cazul în care există astfel de organisme, sau făcând apel la instanțele judecătorești competente să pronunțe decizia necesară, inclusiv, dacă este cazul, printr-o cale de atac, dacă nu se dă curs cererii de pronunțare a hotărârii necesare.

(12)  În cazul în care, ca urmare a mecanismului de coordonare prevăzut în Regulamentul (UE) 2017/2394, o singură autoritate competentă națională în sensul regulamentului respectiv îi aplică o amendă comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii, aceasta ar trebui să fie în măsură să aplice o amendă de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din toate statele membre vizate de acțiunea coordonată de asigurare a respectării legii.

(13)  Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să mențină sau să introducă în dreptul lor intern amenzi maxime mai ridicate bazate pe cifra de afaceri pentru încălcările pe scară largă și încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii ale legislației privind protecția consumatorilor, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2017/2394. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească aceste amenzi în funcție de cifra de afaceri mondială a comerciantului sau să extindă normele privind amenzile la alte încălcări, care nu sunt reglementate de dispozițiile prezentei directive referitoare la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 2017/2394. În plus, în cazurile în care nu sunt disponibile informații privind cifra de afaceri anuală a comerciantului, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să mențină sau să introducă alte norme care prevăd amenzi. Cerința de a stabili cuantumul amenzii la un nivel de cel puțin 4 % din cifra de afaceri a comerciantului nu ar trebui să se aplice niciunei norme suplimentare a statelor membre cu privire la penalități cu titlu cominatoriu, cum ar fi amenzile zilnice, în cazul nerespectării unor decizii, ordine, măsuri provizorii, angajamente ale comerciantului sau a altor măsuri menite să pună capăt încălcării.

(14)  Directiva 93/13/CEE ar trebui să conțină norme în materie de sancțiuni, în vederea consolidării efectului său disuasiv. Statele membre sunt libere să decidă cu privire la procedura administrativă sau judiciară de aplicare de sancțiuni pentru încălcările dispozițiilor Directivei 93/13/CEE. În special, autoritățile administrative sau instanțele naționale ar putea impune sancțiuni atunci când stabilesc caracterul abuziv al clauzelor contractuale, inclusiv pe baza procedurilor judiciare inițiate de o autoritate administrativă. Sancțiunile ar putea fi aplicate și de instanțele naționale sau de autoritățile administrative, atunci când comerciantul utilizează clauze contractuale care sunt definite în mod expres ca fiind abuzive în orice situație, în conformitate cu dreptul intern, precum și în cazul în care comerciantul utilizează o clauză contractuală care a fost considerată abuzivă printr-o decizie definitivă obligatorie. Statele membre ar putea decide că autoritățile administrative au și ele dreptul de a stabili caracterul abuziv al unor clauze contractuale. Instanțele naționale sau autoritățile administrative ar putea, de asemenea, să aplice sancțiunea prin aceeași decizie prin care se stabilește caracterul abuziv al unor clauze contractuale. De asemenea, este de competența statelor membre să stabilească mecanismele adecvate de coordonare a oricăror acțiuni la nivel național în ceea ce privește măsurile reparatorii individuale și sancțiunile.

(15)  Atunci când alocă veniturile provenite din amenzi ▌, statele membre ar trebui să aibă în vedere consolidarea protecției interesului general al consumatorilor, precum și a altor interese publice protejate. ▌

(16)  Statele membre ar trebui să se asigure că consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale dispun de măsuri reparatorii pentru a se elimina toate efectele respectivelor practici neloiale. Un cadru clar pentru măsurile reparatorii individuale ar facilita asigurarea respectării normelor la nivel privat. Consumatorul ar trebui să aibă acces la despăgubiri pentru daune și, dacă este cazul, la reducerea prețului sau la rezilierea contractului într-un mod proporțional și eficient. Statele membre nu ar trebui împiedicate să mențină sau să introducă drepturi la alte măsuri reparatorii suplimentare, cum ar fi repararea sau înlocuirea, pentru consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale pentru a se asigura eliminarea completă a efectelor acestor practici. Statele membre nu ar trebui împiedicate să stabilească condițiile de aplicare și efectele măsurilor reparatorii pentru consumatori. Atunci când se aplică măsurile reparatorii, ar putea fi luate în considerare, după caz, gravitatea și natura practicii comerciale neloiale, daunele suferite de consumator și alte circumstanțe relevante, cum ar fi comportamentul necorespunzător al comerciantului sau încălcarea contractului.

(17)  În cursul verificării adecvării directivelor în materie de protecție a consumatorilor și de marketing și al evaluării paralele a Directivei 2011/83/UE s-au identificat, de asemenea, o serie de domenii în care normele existente privind protecția consumatorilor ar trebui să fie modernizate ▌. În contextul dezvoltării necontenite a instrumentelor digitale, se impune adaptarea constantă a legislației privind protecția consumatorilor.

(18)  O mai bună clasificare sau o poziționare vizibilă a unor oferte comerciale de către furnizori de funcționalități de căutare online, în cadrul rezultatelor unei căutări online, au un impact considerabil asupra consumatorilor.

(19)  Clasificarea se referă la vizibilitatea relativă a ofertelor comercianților sau la relevanța acordată rezultatelor căutărilor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către furnizorii de funcționalități de căutare online, rezultând inclusiv din utilizarea secvențierii algoritmice, a unor mecanisme de evaluare sau notare, a efectelor vizuale distinctive sau a altor instrumente de scoatere în evidență ori a unor combinări ale acestora.

(20)  În acest sens, ar trebui adăugat un nou punct în anexa I la Directiva 2005/29/CE, pentru a clarifica faptul că practicile prin care un comerciant îi furnizează unui consumator informații sub formă de rezultate ale căutării, ca răspuns la o căutare efectuată online de către consumator, fără a menționa existența unei publicități plătite sau a unei plăți specifice pentru asigurarea unei clasificări mai bune a produselor în cadrul rezultatelor căutării, ar trebui să fie interzise. În cazul în care un comerciant l-a plătit direct sau indirect pe furnizorul funcționalității de căutare online pentru o clasificare mai bună a unui produs în cadrul rezultatelor căutării, furnizorul funcționalității de căutare online ar trebui să îi informeze pe consumatori în această privință, într-o formă concisă, simplă și inteligibilă. Plata indirectă ar putea lua forma acceptării de către comerciant a unor obligații suplimentare, de orice tip, față de furnizorul funcționalității de căutare online, care să aibă ca efect specific asigurarea unei clasificări mai bune. Plata indirectă ar putea consta într-un comision mai mare pentru fiecare tranzacție, precum și în diverse sisteme de compensare, care să ducă în mod specific la o clasificare mai bună. Plățile pentru serviciile generale, precum taxele de listare sau cotizațiile celor înscriși, care abordează o gamă largă de funcționalități oferite comerciantului de către furnizorul funcționalității de căutare online, nu ar trebui să fie considerate drept plată destinată obținerii unei clasificări mai bune a produselor, cu condiția ca aceste plăți să nu urmărească asigurarea unei clasificări mai bune. Funcționalitatea de căutare online poate fi furnizată de diferite categorii de comercianți online, inclusiv de intermediari, cum ar fi piețele online, motoarele de căutare și site-urile de comparare.

(21)  Cerințele de transparență cu privire la principalii parametri de clasificare sunt reglementate inclusiv de Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(11)(12) privind promovarea echității și a transparenței pentru furnizorii prin servicii de intermediere online. Cerințele de transparență stabilite prin Regulamentul (UE) 2019/...(13)++ acoperă o gamă largă de intermediari online, inclusiv piețele online, dar se aplică numai între comercianți și intermediarii online. Prin urmare, ar trebui introduse cerințe similare în Directiva 2005/29/CE, pentru a se asigura o transparență adecvată în relația cu consumatorii, cu excepția cazului furnizorilor de motoare de căutare online care, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/...++, trebuie să stabilească, printr-o descriere ușor de înțeles de către public, redactată într-un limbaj simplu și inteligibil, pe motoarele de căutare online ale respectivilor furnizori, principalii parametri care, individual sau colectiv, sunt cei mai importanți pentru stabilirea clasificării, precum și importanța relativă a acestor parametri principali.

(22)  Comercianții a căror activitate constă în a oferi consumatorilor posibilitatea să caute bunuri și servicii, cum ar fi activități de călătorie, cazare și agrement oferite de diferiți comercianți sau de consumatori, ar trebui să informeze consumatorii cu privire la principalii parametri impliciți care determină clasificarea ofertelor prezentate în urma căutării și importanța lor relativă raportată la alți parametri. Aceste informații ar trebui să fie succinte, direct disponibile, vizibile și ușor de accesat. Parametrii care determină clasificarea înseamnă orice criterii sau procese generale sau orice semnale specifice incluse în algoritmi ori în orice alte mecanisme de ajustare sau retrogradare utilizate în legătură cu clasificarea.

(23)  Obligația de informare cu privire la principalii parametri de clasificare nu aduce atingere Directivei (UE) 2016/943(14). Comercianții nu ar trebui să aibă obligația de a dezvălui modul detaliat de funcționare a mecanismelor lor de clasificare, inclusiv algoritmii. Comercianții ar trebui să furnizeze o descriere generală a principalilor parametri de clasificare care explică principalii parametri impliciți utilizați de comerciant și importanța lor relativă raportată la alți parametri, dar nu trebuie să fie prezentați într-un mod personalizat pentru fiecare căutare.

(24)  Atunci când produsele sunt oferite consumatorilor pe piețele online, atât piața online, cât și furnizorul terț sunt implicați în furnizarea informațiilor precontractuale impusă de Directiva 2011/83/UE. Ca urmare, consumatorii care folosesc piața online pot să nu înțeleagă clar care sunt partenerii lor contractuali și modul în care le sunt afectate drepturile și obligațiile.

(25)  Piețele online ar trebui să fie definite în sensul Directivei 2011/83/UE la fel ca în Regulamentul (UE) nr. 524/2013(15) și Directiva 2016/1148/UE(16). Cu toate acestea, definiția ar trebui să fie actualizată și să devină mai neutră din punct de vedere tehnologic pentru a acoperi noile tehnologii. Prin urmare, în loc de un „site web”, este indicat să se folosească noțiunea de software, inclusiv un site internet sau o parte a acestuia sau o aplicație, exploatat de către un comerciant sau în numele acestuia, în conformitate cu noțiunea de „interfață online”, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (UE) 2017/2394 și în Regulamentul (UE) 2018/302(17).

(26)  Așadar, în Directiva 2005/29/UE și în Directiva 2011/83/UE ar trebui să se prevadă cerințe specifice de transparență pentru piețele online, cu scopul de a informa consumatorii care utilizează piețele online cu privire la principalii parametri care determină clasificarea ofertelor, și dacă aceștia încheie un contract cu un comerciant sau un necomerciant (de exemplu un alt consumator) ▌ .

(27)  Piețele online ar trebui să informeze consumatorii dacă partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital este sau nu un comerciant, pe baza unei declarații pe care partea terță respectivă o va fi transmis pieței online. Atunci când partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital își declară statutul de necomerciant, piețele online ar trebui să furnizeze o declarație scurtă potrivit căreia drepturile consumatorilor care decurg din legislația Uniunii privind protecția consumatorilor nu se aplică contractului încheiat. În plus, consumatorii ar trebui informați cu privire la modul în care obligațiile legate de contract sunt partajate între partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital și furnizorul pieței online. Informațiile ar trebui furnizate într-un mod clar și ușor de înțeles, și nu numai prin intermediul unei trimiteri, în clauzele și condițiile standard sau într-un document contractual similar. Cerințele privind informațiile pentru piețele online ar trebui să fie proporționale și să asigure un echilibru între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și competitivitatea piețelor online. Piețele online nu ar trebui să aibă obligația de a enumera drepturile consumatorilor atunci când îi informează pe aceștia cu privire la aplicabilitatea sau inaplicabilitatea lor. Acest lucru nu aduce atingere cerințelor privind informarea consumatorilor, prevăzute în Directiva 2011/83/UE, în special celor de la articolul 6 alineatul (1). Informațiile care trebuie să fie furnizate cu privire la responsabilitatea de a asigura drepturile consumatorilor depind de acordurile contractuale dintre piața online și comercianții terți respectivi. Piața online îl poate menționa pe comerciantul terț ca fiind singurul responsabil pentru asigurarea drepturilor consumatorilor sau își poate descrie responsabilitățile specifice în cazul în care își asumă responsabilitatea pentru anumite aspecte ale contractului, de exemplu livrarea bunurilor sau exercitarea dreptului de retragere.

(28)  În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE(18), piețele online nu ar trebui să aibă obligația de a verifica statutul juridic al furnizorilor terți. În schimb, piața online ar trebui să impună furnizorilor terți de produse pe piața online să indice statutul lor de comercianți sau necomercianți în sensul legislației în materie de protecție a consumatorilor și să furnizeze aceste informații pieței online.

(29)  Având în vedere evoluțiile tehnologice rapide privind piețele online și necesitatea de a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor, statele membre ar trebui să poată adopta sau menține măsuri specifice suplimentare în acest scop. Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și să nu aducă atingere Directivei 2003/31/CE.

(30)  Definițiile conținutului digital și a serviciilor digitale din Directiva 2011/83/UE ar trebui să fie aliniate la cele din Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului(19)(20). Conținutul digital care intră sub incidența Directivei (UE) 2019/...(21)++ acoperă un singur act de furnizare sau o serie de acte punctuale de furnizare sau furnizarea continuă într-un interval de timp. Elementul de furnizare continuă nu ar trebui să necesite neapărat o furnizare pe termen lung. Cazuri precum cel de difuzare în direct pe internet a unor videoclipuri ar trebui să fie considerate drept furnizare continuă într-un interval de timp, indiferent de durata efectivă a fișierului audiovizual. Prin urmare, poate fi dificil să se facă distincția între anumite tipuri de conținut digital și serviciile digitale, întrucât ambele pot implica o furnizare continuă de către comerciant pe durata contractului ▌. Câteva exemple de servicii digitale sunt serviciile de partajare a materialelor video și audio și alte servicii de găzduire de fișiere, de procesare de texte sau jocuri oferite în cloud, serviciile de stocare în cloud și de webmail, platformele de comunicare socială și aplicațiile cloud. Implicarea permanentă a prestatorului de servicii justifică aplicarea normelor privind dreptul de retragere prevăzut în Directiva 2011/83/UE, care permit efectiv consumatorului să testeze serviciul și să decidă, în cursul unei perioade de 14 zile de la încheierea contractului, dacă îl păstrează sau nu. ▌Contractele de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material se caracterizează printr-o singură etapă de furnizare către consumator a unui anumit element sau a unor anumite elemente de conținut digital, de exemplu anumite fișiere muzicale sau video. Acestea fac în continuare obiectul excepției de la dreptul de retragere prevăzut la articolul 16 litera (m), care prevede că consumatorul își pierde dreptul de retragere dacă executarea contractului a început, cum ar fi descărcarea sau streamingul ▌conținutului, sub rezerva acordului prealabil expres al consumatorului pentru a începe prestarea serviciului în cursul perioadei de retragere și sub rezerva confirmării din partea acestuia că a luat cunoștință de faptul că își pierde dreptul de retragere în consecință. În cazul în care există îndoieli cu privire la natura contractului, în sensul de contract de servicii sau contract pentru conținut digital care nu este livrat pe un suport material, ar trebui să se aplice normele privind dreptul de retragere aplicabile în cazul serviciilor.

(31)  Conținutul digital și serviciile digitale sunt adesea furnizate online în temeiul unor contracte în cadrul cărora consumatorul nu plătește un preț, ci îi furnizează comerciantului date cu caracter personal. Directiva 2011/83/UE se aplică deja în cazul contractelor de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material (de exemplu furnizarea de conținut digital online), indiferent dacă se plătește un preț în bani de către consumator sau dacă acesta furnizează date cu caracter personal. În schimb, Directiva 2011/83/UE se aplică numai contractelor de prestări de servicii, inclusiv contractelor pentru servicii digitale, în temeiul cărora consumatorul plătește sau se angajează să plătească un preț. În consecință, această directivă nu se aplică în cazul contractelor pentru servicii digitale în temeiul cărora consumatorul îi furnizează comerciantului date cu caracter personal, fără să plătească niciun preț. Având în vedere asemănările și caracterul interschimbabil ale serviciilor digitale prestate în schimbul unui preț și ale serviciilor digitale prestate în schimbul datelor cu caracter personal, acestea ar trebui să fie supuse acelorași norme în temeiul Directivei 2011/83/UE.

(32)  Ar trebui asigurată coerența între domeniul de aplicare al Directivei 2011/83/UE și al Directivei (UE)2019/...(22), care se aplică în cazul contractelor de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale în temeiul cărora consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal.

(33)  Prin urmare, domeniul de aplicare al Directivei 2011/83/UE ar trebui extins pentru a include și contractele în temeiul cărora comerciantul prestează sau se angajează să presteze un serviciu digital consumatorului, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze date cu caracter personal. La fel ca în cazul contractelor de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, directiva ar trebui să se aplice în toate situațiile în care consumatorul îi furnizează sau se angajează să îi furnizeze comerciantului date cu caracter personal, cu excepția cazului în care datele cu caracter personal furnizate de către consumator sunt prelucrate de comerciant exclusiv pentru furnizarea conținutului digital sau a serviciului digital, iar comerciantul nu prelucrează aceste date în niciun alt scop. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679.

(34)  Pentru a asigura alinierea completă la Directiva (UE) 2019/...(23) referitoare la contractele de furnizare de conținut digital, în cazul în care conținutul digital și serviciile digitale nu sunt furnizate în schimbul unui preț, Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se aplice nici în situațiile în care comerciantul colectează datele cu caracter personal ▌în scopul exclusiv al îndeplinirii cerințelor legale aplicabile comerciantului. Printre aceste situații se pot număra cazurile în care înregistrarea consumatorului este impusă de legile aplicabile în scopuri de securitate și identificare ▌.

(35)  Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se aplice situațiilor în care comerciantul colectează numai metadate, cum ar fi informații referitoare la dispozitivul consumatorului sau la istoria navigărilor acestuia ▌, cu excepția cazului în care această situație este considerată a fi un contract în temeiul legislației naționale. De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice în situațiile în care consumatorul, fără să fi încheiat un contract cu comerciantul, este expus publicității exclusiv pentru a avea acces la un conținut digital sau la un serviciu digital. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă în continuare libertatea de a extinde aplicarea normelor Directivei 2011/83/UE la astfel de situații sau de a reglementa în alt mod astfel de situații care sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei.

(36)  Noțiunea de funcționalitate ar trebui să se refere la modul în care poate fi utilizat conținutul digital sau un serviciu digital. De exemplu, absența sau prezența unor restricții tehnice, cum ar fi protecția prin intermediul gestionării drepturilor digitale sau codarea pe regiuni, poate avea impact asupra posibilității ca conținutul digital sau serviciul digital să își îndeplinească toate funcțiile, având în vedere scopul său. Noțiunea de interoperabilitate descrie dacă și în ce măsură conținutul digital sau un serviciu digital poate funcționa cu componente hardware sau software diferite de cele cu care sunt utilizate în mod normal conținutul digital sau serviciile de același tip. Funcționarea reușită ar presupune, de exemplu, capacitatea conținutului digital sau serviciului digital de a face schimb de informații cu un astfel de software sau hardware și de a utiliza informațiile care fac obiectul schimbului. Noțiunea de compatibilitate este definită în Directiva (UE) 2019/...(24).

(37)  Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE impun comercianților, în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale și, respectiv, al contractelor la distanță, să obțină acordul prealabil expres al consumatorului pentru a începe prestarea serviciului înainte de expirarea perioadei de retragere. Articolul 14 alineatul (4) litera (a) prevede o sancțiune contractuală atunci când această cerință nu este îndeplinită de către comerciant, și anume consumatorul nu trebuie să plătească pentru serviciile prestate. În consecință, cerința de a obține acordul expres al consumatorului este relevantă doar pentru serviciile, inclusiv serviciile digitale, care sunt prestate în schimbul plății unui preț. Prin urmare, este necesar să se modifice articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (8) pentru ca cerința obținerii, de către comercianți, a acordului prealabil al consumatorului să se aplice numai contractelor de servicii care prevăd obligația consumatorului de a plăti un anumit preț.

(38)  Articolul 16 litera (m) din Directiva 2011/83/UE prevede o exceptare de la dreptul de retragere pentru conținutul digital care nu este livrat pe un suport material în cazul în care consumatorul și-a dat acordul prealabil cu privire la începerea prestării înainte de expirarea perioadei de retragere și a confirmat că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere. Articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/83/UE prevede o sancțiune contractuală atunci când această cerință nu este îndeplinită de către comerciant, și anume consumatorul nu trebuie să plătească pentru conținutul digital consumat. În consecință, cerința de a obține acordul expres și confirmarea din partea consumatorului este relevantă doar pentru conținutul digital care este furnizat în schimbul plății unui preț. Prin urmare, este necesar să se modifice articolul 16 litera (m) pentru ca cerința obținerii, de către comercianți, a acordului prealabil și a confirmării din partea consumatorului să se aplice numai contractelor de servicii care prevăd obligația consumatorului de a plăti un anumit preț.

(39)  Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE stabilește cerințe de informare pentru „invitația de a cumpăra” un produs la un anumit preț. Aceste cerințe de informare se aplică deja în etapa de publicitate, în timp ce Directiva 2011/83/UE impune aceleași cerințe de informare, precum și altele mai detaliate într-o etapă precontractuală ulterioară (și anume imediat înainte de încheierea contractului de către consumator). În consecință, comercianții pot avea obligația de a furniza aceleași informații în etapa de publicitate (de exemplu într-un anunț publicitar online pe o platformă de comunicare) și în etapa precontractuală (de exemplu pe paginile magazinelor lor online).

(40)  Cerințele de informare prevăzute la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE includ informarea consumatorului cu privire la politica de soluționare a reclamațiilor aplicată de comerciant. Potrivit constatărilor acțiunii de verificare a adecvării, aceste informații au cea mai mare relevanță în etapa precontractuală, care este reglementată de Directiva 2011/83/UE. Cerința, prevăzută în Directiva 2005/29/CE, de a furniza aceste informații în invitațiile de cumpărare din etapa de publicitate ar trebui, prin urmare, să fie eliminată.

(41)  Articolul 6 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2011/83/UE impune comercianților să ofere consumatorilor informații precontractuale cu privire la dreptul de retragere, inclusiv formularul tipizat de retragere prevăzut în partea B a anexei I la directivă. Articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE prevede cerințe privind informații precontractuale mai simple în cazul în care contractul este încheiat prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informațiilor, de exemplu telefonic, prin intermediul serviciilor de asistență pentru cumpărături cu comandă vocală sau prin SMS. Informațiile precontractuale obligatorii care trebuie să fie furnizate despre sau prin intermediul mijlocului respectiv de comunicare la distanță includ informațiile privind dreptul de retragere menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (h). În consecință, acestea includ și furnizarea formularului tipizat de retragere prevăzut în partea B a anexei I la directivă. Cu toate acestea, furnizarea formularului de retragere este imposibilă atunci când contractul este încheiat prin mijloace precum telefonul sau un serviciu de asistență pentru cumpărături cu comandă vocală și s-ar putea să nu fie posibilă din punct de vedere tehnic, într-o formă ușor de utilizat, prin alte mijloace de comunicare la distanță vizate la articolul 8 alineatul (4). Prin urmare, este oportun să se excludă furnizarea formularului de retragere din informațiile pe care comercianții trebuie să le furnizeze în orice caz direct prin mijloacele specifice de comunicare la distanță utilizate pentru încheierea contractului în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE sau prin intermediul acestora.

(42)  Articolul 16 litera (a) din Directiva 2011/83/UE prevede o exceptare de la dreptul de retragere pentru contractele de prestări de servicii care au fost executate integral dacă executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului și după ce acesta a confirmat că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului de către comerciant. În schimb, articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE, care se referă la obligațiile comerciantului în situațiile în care executarea contractului a început înainte de expirarea perioadei de retragere, impun comercianților să obțină numai acordul prealabil expres al consumatorului, nu și confirmarea că acesta a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului. Pentru a asigura coerența dintre dispozițiile juridice menționate mai sus, este necesar să se adauge la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE obligația comerciantului de a obține din partea consumatorului confirmarea că a luat cunoștință de faptul că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului. În plus, formularea articolului 16 litera (a) ar trebui adaptată la modificările aduse articolului 7 alineatul (3) și articolului 8 alineatul (8), astfel încât cerința obținerii, de către comercianți, a acordului prealabil al consumatorului să se aplice numai contractelor de servicii care prevăd obligația consumatorului de a plăti un anumit preț. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu aplica la contractele de prestări de servicii cerința de a obține din partea consumatorului confirmarea că a luat cunoștință de faptul că dreptul de retragere se pierde după executarea contractelor în cazul cărora consumatorul a solicitat în mod expres o vizită din partea comerciantului, în vederea efectuării unor lucrări de reparație. Articolul 16 litera (c) din Directiva 2011/83/UE prevede o excepție de la dreptul de retragere în cazul furnizării de bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar. Excepția vizează, de exemplu, fabricarea și instalarea mobilierului personalizat la domiciliul clientului, atunci când este furnizat în baza unui singur contract de vânzare.

(43)  Ar trebui ca excepția de la dreptul de retragere prevăzută la articolul 16 litera (b) din Directiva 2011/83/UE să fie aplicabilă și contractelor de livrare individuală de energie din afara rețelei, deoarece prețul acesteia depinde de fluctuațiile de pe piețele de materii prime sau de energie, care nu pot fi controlate de comerciant și care pot apărea în perioada de retragere.

(44)  Articolul 14 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE prevede condițiile în care, în cazul exercitării dreptului de retragere, consumatorul nu suportă costurile pentru prestarea de servicii, furnizarea de utilități publice și furnizarea de conținut digital care nu este livrat pe un suport material. Dacă una dintre condițiile respective este îndeplinită, consumatorul nu trebuie să plătească prețul serviciului, al utilităților publice sau al conținutului digital primit înainte de exercitarea dreptului de retragere. În ceea ce privește conținutul digital, una dintre aceste condiții necumulative în temeiul articolului 14 alineatul (4) litera (b) punctul (iii) este neconfirmarea contractului, inclusiv neconfirmarea acordului prealabil expres al consumatorului pentru a începe executarea contractului înainte de expirarea perioadei de retragere și neconfirmarea faptului că acesta a luat cunoștință de faptul că își pierde dreptul de retragere ca urmare a exprimării acordului respectiv. Cu toate acestea, această condiție nu este inclusă printre condițiile de pierdere a dreptului de retragere de la articolul 16 litera (m), creând incertitudine în ceea ce privește posibilitatea consumatorului de a invoca articolul 14 alineatul (4) litera (b) punctul (iii) atunci când sunt îndeplinite celelalte două condiții prevăzute la articolul 14 alineatul (4) litera (b) și, ca urmare, dreptul de retragere se pierde în temeiul articolului 16 litera (m). Prin urmare, condiția prevăzută la articolul 14 alineatul (4) litera (b) punctul (iii) ar trebui adăugată la articolul 16 litera (m), pentru a permite consumatorului să își exercite dreptul de retragere în cazul în care această condiție nu este îndeplinită și, în consecință, solicitarea se întemeiază pe drepturile prevăzute la articolul 14 alineatul (4).

(45)  Comercianții pot personaliza prețul ofertelor pentru anumiți consumatori sau anumite categorii de consumatori, pe baza unui proces decizional automatizat și de stabilire a profilului comportamental al consumatorilor, care permite comercianților să evalueze puterea de cumpărare a acestora. Prin urmare, consumatorii ar trebui să fie informați cu claritate atunci când prețul care le este prezentat este personalizat pe baza unei decizii automatizate, astfel încât să poată ține seama de posibilele riscuri atunci când iau decizia. În consecință, la Directiva 2011/83/UE ar trebui adăugată o cerință specifică de informare, pentru a informa consumatorul atunci când prețul este personalizat printr-un proces decizional automatizat. Această cerință de informare nu ar trebui să se aplice unor tehnici cum ar fi stabilirea „dinamică” sau „în timp real” a prețurilor, care implică modificarea lor într-un mod foarte flexibil și rapid, ca răspuns la cererile pieței, în cazul în care tehnicile respective nu implică personalizarea pe baza procesului decizional automatizat. Această cerință de informare nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(25), care prevede, printre altele, dreptul persoanei de a nu fi supusă în mod individual procesului decizional automatizat, inclusiv stabilirii de profiluri.

(46)  Având în vedere evoluțiile tehnologice, este necesar să se elimine mențiunea privind numărul de fax din lista mijloacelor de comunicare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83/UE, deoarece faxul este utilizat rar și în mare măsură învechit.

(47)  Consumatorii se bazează din ce în ce mai mult pe recenziile și recomandările altor consumatori atunci când iau decizii de cumpărare. În cazul în care comercianții oferă acces la recenziile consumatorilor, ei ar trebui să prezinte informații despre aplicarea unor procese sau proceduri care să garanteze că recenziile publicate aparțin unor consumatori care au achiziționat și au utilizat produsele. Dacă sunt aplicate astfel de procese sau proceduri, ele ar trebui să furnizeze consumatorilor informații clare cu privire la modul în care sunt prelucrate recenziile, de exemplu dacă sunt publicate toate recenziile, fie pozitive, fie negative, sau dacă acestea au fost sponsorizate sau influențate de o relație contractuală cu un comerciant. În plus, atunci când nu au fost luate măsuri rezonabile și proporționale pentru a verifica dacă recenziile aparțin unor consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsul, folosirea unor declarații potrivit cărora recenziile aparțin unor astfel consumatori ar trebui să fie considerată practică comercială neloială, menită să inducă în eroare consumatorii. Astfel de măsuri ar putea include, de exemplu, mijloace tehnice de verificare a credibilității persoanei care postează o recenzie sau solicitarea de informații cu scopul de a se verifica dacă consumatorul a achiziționat sau a utilizat efectiv produsul.

(48)  Dispozițiile privitoare la recenziile și atestările consumatorilor nu aduc atingere practicii publicitare curente și legitime care constă în formularea unor afirmații exagerate sau care nu sunt concepute spre a fi interpretate în sens literal.

(49)  De asemenea, comercianților ar trebui să li se interzică atât să publice recenzii și atestări false ale consumatorilor, cum ar fi aprecieri („like”) pe platformele de comunicare socială, sau să însărcineze alte persoane să facă acest lucru pentru a-și promova produsele, cât și să manipuleze recenziile și atestările consumatorilor, de exemplu prin publicarea doar a celor pozitive și eliminarea celor negative. Astfel de situații se pot crea și prin extrapolarea atestărilor de pe platformele sociale atunci când interacțiunea pozitivă a unui utilizator cu un anumit conținut online este legată de un conținut diferit, dar conex, sau transferată acestuia, ceea ce creează aparența unei atitudini pozitive a utilizatorului respectiv față de acest din urmă conținut.

(50)  Comercianților ar trebui să li se interzică să vândă consumatorilor bilete la evenimente culturale și sportive pe care le-au achiziționat utilizând programe cum ar fi „boții”, care le permit să cumpere bilete peste limitele tehnice impuse de vânzătorul primar sau să ocolească orice alte mijloace tehnice instituite de vânzătorul primar pentru a asigura tuturor persoanelor accesul la bilete. Această interdicție specifică nu aduce atingere niciunei alte măsuri naționale pe care statele membre o pot lua pentru a proteja interesele legitime ale consumatorilor și pentru a asigura politica culturală și accesul larg al tuturor persoanelor la evenimente culturale și sportive, cum ar fi reglementarea prețului de revânzare al biletelor.

(51)  Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează libertatea de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale. Cu toate acestea, practicile de marketing din statele membre pentru bunuri prezentate ca fiind identice, deși, în realitate, acestea au o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite, ar putea induce consumatorii în eroare și i-ar putea determina să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.

(52)  O astfel de practică poate fi, așadar, calificată drept o încălcare a Directivei 2005/29/CE pe baza unei evaluări de la caz la caz a elementelor relevante. Pentru a facilita aplicarea legislației existente de către autoritățile statelor membre responsabile cu protecția consumatorilor și siguranța alimentară, s-au oferit orientări referitoare la aplicarea normelor UE în vigoare în situațiile de calitate diferențiată a produselor alimentare ▌ în nota Comisiei din 26.9.2017 privind aplicarea legislației UE în domeniul alimentelor și al protecției consumatorilor în cazul aspectelor legate de calitatea diferențiată a produselor – Cazul specific al produselor alimentare.(26) În acest context, Centrul Comun de Cercetare al Comisiei a prezentat o abordare comună pentru efectuarea de teste comparative asupra produselor alimentare ▌(27).

(53)  Cu toate acestea, experiența în materie de punere în aplicare a demonstrat că, în lipsa unei dispoziții explicite, le-ar putea fi neclar consumatorilor, comercianților și autorităților naționale competente care practici comerciale ar putea contraveni Directivei 2005/29/CE. Prin urmare, Directiva 2005/29/CE ar trebui să fie modificată cu scopul de a se asigura securitate juridică atât pentru comercianți, cât și pentru autoritățile de aplicare a legii, prin abordarea explicită a practicilor de marketing care prezintă un bun ca fiind identic cu un bun comercializat în ▌alte state membre, în cazul în care bunul respectiv are o compoziție și caracteristici semnificativ diferite. Autoritățile competente ar trebui să evalueze și să abordeze astfel de practici de la caz la caz, în conformitate cu dispozițiile directivei menționate. În evaluarea sa, autoritatea competentă ar trebui să țină seama de măsura în care o astfel de diferențiere poate fi identificată ușor de consumatori, de dreptul comerciantului de a adapta bunurile de aceeași marcă pentru diferite piețe geografice din cauza unor factori legitimi și obiectivi, cum ar fi legislația națională, disponibilitatea sau caracterul sezonier al materiilor prime ▌ori strategiile voluntare menite să îmbunătățească accesul la alimente sănătoase și nutritive, precum și de dreptul comerciantului de a oferi bunuri de aceeași marcă în ambalaje cu o greutate sau un volum diferit pe piețe geografice diferite. Autoritățile competente ar trebui să evalueze, analizând disponibilitatea și caracterul adecvat al informațiilor, dacă această diferențiere este ușor de identificat de către consumatori. Este importantă informarea consumatorilor cu privire la diferențierea bunurilor ca urmare a unor factori legitimi și obiectivi. Comercianții ar trebui să aibă libertatea de a furniza astfel de informații în diferite moduri care să le permită consumatorilor să aibă acces la informațiile necesare. În general, comercianții ar trebui să dea prioritate altor metode decât inscripționarea pe etichete. Normele sectoriale relevante ale Uniunii și normele privind libera circulație a mărfurilor trebuie respectate.

(54)  În timp ce vânzările în afara spațiilor comerciale constituie un canal de vânzare legitim și consacrat, la fel ca și vânzarea în cadrul spațiilor comerciale ale comerciantului și vânzarea la distanță, unele practici de marketing sau de vânzare deosebit de agresive sau înșelătoare din contextul vizitelor la domiciliul consumatorului ▌sau ▌al deplasărilor comerciale astfel cum se precizează la articolul 2 alineatul (8) din Directiva 2011/83/UE pot pune presiune asupra consumatorilor pentru a face achiziții de bunuri sau servicii pe care altfel nu le-ar cumpăra și/sau achiziții la prețuri excesive și care implică adesea plata imediată. Astfel de practici vizează adesea persoanele în vârstă sau alți consumatori vulnerabili. Unele state membre consideră că aceste practici sunt nedorite și că este necesar să se limiteze anumite forme și aspecte ale vânzărilor în afara spațiilor comerciale în sensul Directivei 2011/83/UE, cum ar fi practicile de marketing agresive și înșelătoare sau vânzarea unui produs în cadrul unei vizite nesolicitate la domiciliul consumatorului sau ▌în cadrul deplasărilor comerciale. Atunci când se impun astfel de restricții din alte motive decât protecția consumatorilor, interesul public sau respectarea vieții private a consumatorilor, care este protejată prin articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ele nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2005/29/CE.

(55)  Prin urmare, în conformitate cu principiul subsidiarității și pentru a facilita asigurarea respectării legislației, ar trebui precizat că Directiva 2005/29/CE nu aduce atingere libertății statelor membre de a adopta dispoziții naționale pentru o mai bună protecție a intereselor legitime ale consumatorilor în fața practicilor comerciale neloiale, în contextul vizitelor nesolicitate efectuate la domiciliul lor de către un comerciant pentru a le oferi sau vinde produse sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau de a vinde produse consumatorilor, atunci când aceste dispoziții sunt justificate de motive privind protecția consumatorului. Orice astfel de dispoziții ar trebui să fie proporționale și nediscriminatorii și nu ar trebui să interzică aceste canale de vânzare ca atare. Dispozițiile naționale adoptate de statele membre ar putea, de exemplu, să definească intervalul orar în care să nu fie permise vizite la domiciliul consumatorilor fără solicitarea expresă a acestora sau să interzică în totalitate astfel de vizite, atunci când consumatorul a indicat în mod vizibil că nu sunt acceptabile, sau să recomande procedura de plată. În plus, astfel de dispoziții ar putea stabili norme de protecție mai stricte în domeniile armonizate prin Directiva 2011/83/UE. Prin urmare, Directiva 2011/83/UE ar trebui modificată pentru a permite statelor membre să adopte măsuri naționale care să ofere un termen mai lung pentru dreptul de retragere și să introducă derogări de la anumite excepții la dreptul de retragere. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a notifica toate dispozițiile naționale adoptate în această privință Comisiei, astfel încât Comisia să poată să pună aceste informații la dispoziția tuturor părților interesate și să monitorizeze caracterul proporțional și legalitatea măsurilor respective.

(56)  În ceea ce privește practicile agresive și înșelătoare în contextul evenimentelor organizate în afara spațiului comercial, Directiva 2005/29/CE nu aduce atingere niciunei condiții legate de regimul de stabilire sau de autorizare pe care statele membre le pot impune comercianților. În plus, Directiva 2005/29/CE nu aduce atingere dreptului contractual național și nici, în special, normelor privind valabilitatea, încheierea sau efectele contractelor. Practicile agresive și înșelătoare în contextul evenimentelor organizate în afara spațiului comercial pot fi interzise sub rezerva unei evaluări de la caz la caz, în conformitate cu articolele 5-9 din Directiva 2005/29/CE. În plus, Anexa I la Directiva 2005/29/CE conține o interdicție generală a practicilor prin care comerciantul creează impresia că nu acționează în scopuri legate de profesia sa și a practicilor care creează impresia că consumatorul nu poate părăsi spațiul înainte de a încheia un contract. Comisia ar trebui să evalueze în ce măsură normele actuale oferă un nivel adecvat de protecție a consumatorilor și instrumente prin care statele membre să poată aborda în mod eficace astfel de practici.

(57)  În consecință, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern în domeniul dreptului contractelor în ceea ce privește aspectele care privesc dreptul contractelor care nu sunt reglementate de prezenta directivă. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care reglementează, de exemplu, încheierea sau valabilitatea unui contract în cazuri precum lipsa consimțământului sau activitatea comercială neautorizată.

(58)  Pentru a se asigura accesul cetățenilor la informații actualizate privind drepturile consumatorilor și măsurile reparatorii la nivelul Uniunii, punctul de contact online care urmează să fie deschis de Comisie ar trebui să fie, pe cât posibil, intuitiv, funcțional pe telefonul mobil, ușor accesibil și simplu de utilizat de către toți cetățenii, inclusiv de către persoanele cu handicap („proiectarea pentru toți”).

(59)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(28), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor de transpunere unul sau mai multe documente în care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(60)  Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume o mai bună asigurare a respectării legislației în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acesteia, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, ci, datorită caracterului specific al problemei, care afectează întreaga Uniune, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2005/29/CE

Directiva 2005/29/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) «produs » înseamnă orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, servicii digitale și conținut digital, precum și drepturi și obligații;”;

"

(b)  se adaugă următoarele litere:"

„(m) «clasificare» înseamnă vizibilitatea relativă conferită produselor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către comerciant, indiferent de mijloacele tehnologice utilizate pentru o astfel de prezentare, organizare sau comunicare;

   (n) «piață online» înseamnă un serviciu care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu alți comercianți sau consumatori care utilizează un software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicație gestionată de către sau în numele unui comerciant.”;

"

2.  La articolul 3, alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text: ▌"

„(5)Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte dispoziții care să protejeze interesele legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un comerciant la domiciliul unui consumator sau ▌al excursiilor în scopuri comerciale organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor.Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.

(6)   Statele membre notifică fără întârziere Comisiei dispozițiile de drept intern aplicate în temeiul alineatului (5), precum și modificările ulterioare ale acestora. Comisia publică aceste informații pe un site web specific, asigurându-se că sunt accesibile cu ușurință consumatorilor și comercianților.”;

"

3.  La articolul 6 alineatul (2), se adaugă următoarea literă:"

(c) orice activitate de marketing al unui bun, într-un stat membru, ca fiind identic cu un bun comercializat în ▌alte state membre, deși bunul respectiv are o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de factori legitimi și obiectivi.”;

"

4.   ▌ Articolul 7 ▌se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

(d) modalitățile de plată, livrare și executare, în cazul în care diferă de condițiile de diligență profesională;”;

"

(ii)  se adaugă următoarea literă:"

„(f) pentru produsele oferite pe piețele online, indiferent dacă partea terță care oferă produsele este sau nu un comerciant , pe baza declarației respectivei părți terțe pe piața online.”;

"

(b)  Se introduce următorul alineat:"

„(4a) Atunci când se oferă consumatorilor posibilitatea de a căuta produse oferite de diferiți comercianți sau de consumatori pe baza unei căutări sub formă de cuvinte-cheie, fraze sau alte date de intrare, indiferent de locul în care se pot încheia tranzacțiile în cele din urmă, informațiile generale – puse la dispoziție într-o secțiune specifică a interfeței online care să fie direct și ușor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate rezultatele căutării – privind principalii parametri care determină clasificarea produselor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate și privind importanța relativă a acestor parametri, raportată la alți parametri, sunt considerate semnificative. Prezentul alineat nu se aplică furnizorilor de motoare de căutare online, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) 2019/... *(29).

__________________

* Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din … (JO ...).”;

"

(c)  se adaugă următorul alineat:"

„(6) În cazul în care un comerciant oferă acces la recenziile consumatorilor privind produsele, informațiile care indică dacă și cum garantează comerciantul că recenziile publicate provin de la consumatori care au achiziționat sau au utilizat produsul sunt considerate semnificative.”;

"

5.  Se introduce următorul articol ▌:"

„Articolul 11a

Măsuri reparatorii

(1)  ▌Consumatorii afectați de practicile comerciale neloiale au acces la măsuri reparatorii proporționale și efective, printre care și despăgubiri pentru daunele suferite și, dacă este cazul, reducerea prețului sau încetarea contractului. Statele membre pot stabili condițiile de aplicare și efectele acestor măsuri reparatorii. Statele membre pot lua în considerare, după caz, gravitatea și natura practicii comerciale neloiale, daunele suferite de consumator și alte circumstanțe relevante.

(2)  Aceste măsuri reparatorii nu au impact asupra aplicării altor măsuri reparatorii aflate la dispoziția consumatorilor în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.”;

"

.6. Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 13

Sancțiuni

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că ▌următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata ▌încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de comerciant;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse comerciantului pentru aceeași încălcare în alte state membre, în cazurile transfrontaliere în care sunt disponibile informații cu privire la astfel de sancțiuni prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care trebuie impuse sancțiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ fie posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative, fie inițierea unor proceduri judiciare pentru aplicarea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim trebuind să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză. Fără a aduce atingere regulamentului respectiv, din motive constituționale naționale, statele membre pot limita aplicarea de amenzi la următoarele cazuri:

   (a) încălcarea articolelor 6, 7, 8, 9 și a anexei I; și
   (b) utilizarea în continuare de către comerciant a unei practici comerciale care a fost considerată neloială de către autoritatea sau instanța națională competentă, în cazul în care încălcarea nu este vizată de litera (a).

(4)  în cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (3), însă informațiile privind cifra de afaceri anuală a comerciantului nu sunt disponibile, statele membre introduc posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puțin 2 milioane EUR.

(5)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”;

"

7.  ▌ Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul punct:"

„11a. furnizarea de rezultate ca răspuns la o căutare efectuată online de către un consumator, fără a menționa în mod clar existența unei publicități plătite sau a unei plăți specifice pentru asigurarea unei clasificări mai bune a produselor în cadrul rezultatelor căutării.”;

"

(b)  se introduc următoarele puncte:"

„23a. revânzarea de bilete către consumatori în cazul în care comerciantul le-a achiziționat utilizând mijloace automate pentru a eluda orice limitare impusă privind numărul de bilete pe care o persoană le poate cumpăra sau orice alte reguli aplicabile achiziționării de bilete.

23b.  afirmarea faptului că recenziile privind un produs provin de la consumatori care au utilizat sau au achiziționat efectiv produsul, fără a lua măsuri rezonabile și proporționale pentru a verifica dacă aceste recenzii provin de la consumatorii respectivi.

23c.  prezentarea sau însărcinarea unei alte persoane juridice sau fizice cu prezentarea de recenzii sau opinii false ca venind din partea unor consumatori sau falsificarea recenziilor sau opiniilor unor consumatori pentru a promova anumite produse.”.

"

Articolul 2

Modificări ale Directivei 2011/83/UE

Directiva 2011/83/UE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:"

„3. «bunuri» înseamnă bunuri astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului*(30);

__________________

* Directiva (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului din ... (JO...).”;

"

(b)   se introduce următorul punct ▌:"

„4a. ‘«date cu caracter personal» înseamnă date cu caracter personal astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 ▌din Regulamentul (UE) 2016/679;";

"

(c)   punctele 5 și 6 se înlocuiesc cu următorul text:"

5. «contract de vânzare» înseamnă orice contract în temeiul căruia comerciantul transferă sau se angajează să transfere proprietatea asupra unor bunuri către consumator, inclusiv orice contract care are drept obiect atât bunuri, cât și servicii;

   6. ‘«contract de servicii» înseamnă orice contract, altul decât un contract de vânzare, în temeiul căruia comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze un serviciu consumatorului, ▌inclusiv un serviciu digital;”;

"

(d)   punctul 11 se înlocuiește cu următorul text:"

„11. «conținut digital» înseamnă conținut digital astfel este definit la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului*(31);”;

__________________

* Directiva (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului din ... (JO...).”;

"

(e)   se adaugă următoarele puncte:"

„ ▌ 16. «serviciu digital» înseamnă servicii digitale astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2019/...(32)++;

   17. ‘«piață online» înseamnă un prestator de servicii ▌care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu alți comercianți sau consumatori care utilizează un software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicație gestionată de către sau în numele unui comerciant;
   18. «furnizor de piață online» înseamnă orice furnizor de servicii care pune la dispoziția consumatorilor o piață online;

   19. «compatibilitate» înseamnă compatibilitate astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Directiva (UE) 2019/...(33);
   20. «funcționalitate» înseamnă funcționalitate astfel cum este definită la articolul 2 punctul 11 din Directiva (UE) 2019/..+;
   21. «interoperabilitate» înseamnă interoperabilitate astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2019/...+.”;

"

2.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Prezenta directivă se aplică, conform condițiilor și în limitele stabilite în dispozițiile sale, oricărui contract încheiat între un comerciant și un consumator, prin care consumatorul plătește sau se angajează să plătească prețul prevăzut. Ea se aplică contractelor de furnizare a apei, gazelor, energiei electrice sau încălzirii centralizate, inclusiv de către furnizorii publici, în măsura în care aceste utilități sunt furnizate pe bază contractuală.”;

"

(b)  se introduce următorul alineat:"

„(1a) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conținut digital care nu este livrat pe un suport material sau un serviciu digital, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal, cu excepția cazului în care datele cu caracter personal furnizate de consumator sunt prelucrate de către comerciant exclusiv pentru furnizarea conținutului digital care nu este livrat pe un suport material, pentru un serviciu digital în conformitate cu prezenta directivă sau pentru ca comerciantul să respecte cerințele legale la care este supus, iar comerciantul nu prelucrează aceste date în niciun alt scop.”;

"

(c)  alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (k) se înlocuiește cu următorul text:"

„(k) de prestare a unor servicii de transport de persoane, cu excepția articolului 8 alineatul (2) și a articolelor 19, 21 și 22;”;

"

(ii)  se adaugă următoarea literă:"

„(n) niciunui bun vândut prin executare silită sau în alt mod, prin autoritatea legii.”;

"

3.  La ▌la articolul 5, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) în plus față de o mențiune a existenței unei garanții legale de conformitate pentru bunuri, conținut digital și servicii digitale, existența și condițiile privind serviciile postvânzare și garanțiile comerciale, după caz;”;

"

(b)  literele (g) și (h) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(g) atunci când este cazul, funcționalitatea, inclusiv măsurile tehnice de protecție aplicabile, a bunurilor cu elemente digitale, a conținuturilor digitale și a serviciilor digitale;

   (h) atunci când este cazul, orice compatibilitate și interoperabilitate relevante ale bunurilor cu elemente digitale, ale conținuturilor digitale și ale serviciilor digitale cu componentele hardware și software ▌ de care comerciantul are cunoștință sau se poate presupune în mod rezonabil că are cunoștință.”;

"

4.  ▌Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

(c) adresa geografică la care este stabilit comerciantul, precum și numărul său de telefon și adresa sa de e-mail. În plus, în cazul în care comerciantul oferă alte mijloace de comunicare online care să garanteze că consumatorul poate să păstreze orice corespondență scrisă, inclusiv data și ora acestei corespondențe, cu comerciantul pe un suport durabil, informațiile includ și detalii referitoare la aceste alte mijloace. Toate aceste mijloace de comunicare oferite de comerciant permit consumatorului să contacteze rapid comerciantul și să comunice în mod eficient cu acesta. Atunci când este cazul, comerciantul furnizează, de asemenea, adresa geografică și identitatea comerciantului în contul căruia acționează.”;

"

(ii)  Se introduce următorul punct:"

„(ea) dacă este cazul, faptul că prețul a fost personalizat pe baza procesului automatizat de luare a deciziilor;”;

"

(iii)  litera (l) se înlocuiește cu următorul text:"

„(l) o mențiune referitoare la existența unei garanții legale privind conformitatea bunurilor, a conținuturilor și serviciilor digitale;”;

"

(iv)  literele (r) și (s) se înlocuiesc cu următorul text:"

(r) atunci când este cazul, funcționalitatea bunurilor cu elemente digitale, a conținutului digital și a serviciilor digitale, inclusiv măsurile tehnice de protecție aplicabile;

   (s) atunci când este cazul, orice compatibilitate și interoperabilitate relevante ale bunurilor cu elemente digitale, ale conținuturilor digitale și ale serviciilor digitale cu componentele hardware și software ▌de care comerciantul are cunoștință sau se poate presupune în mod rezonabil că are cunoștință”;

"

(b)  Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Informațiile menționate la alineatul (1) literele (h), (i) și (j) pot fi furnizate utilizând modelul de instrucțiuni privind retragerea, prevăzut la anexa I partea A. Comerciantul respectă cerințele în materie de informare stabilite la alineatul (1) literele (h), (i) și (j) dacă a furnizat consumatorului aceste instrucțiuni, corect completate. Trimiterile la perioada de retragere de 14 de zile din modelul de instrucțiuni privind retragerea, prevăzut în anexa I partea (A), se înlocuiesc cu trimiteri la o perioadă de retragere de 30 de zile, în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu articolul 9 alineatul (1a)”;

"

5.  Se introduce următorul articol ▌:"

Articolul 6a

Cerințe suplimentare de informații specifice pentru contractele încheiate pe piețele online

(1)  Înainte ca un contract la distanță sau orice ofertă similară de pe o piață online să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, furnizorul de pe piața online furnizează, fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2005/29/CE, următoarele informații, într-un mod clar și ușor de înțeles și adecvat mijloacelor de comunicare la distanță:

   (a) informații generale puse la dispoziție într-o secțiune specifică a interfeței online, care să fie direct și ușor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate ofertele, privind principalii parametri care determină clasificarea ofertelor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate de acesta pe piața online, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Directiva 2005/29/CE și importanța relativă a acestor parametri raportată la alți parametri;
   (b) dacă partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital este sau nu un comerciant, pe baza declarației pe care partea terță respectivă a transmis-o pieței online;
   (c) dacă partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital nu este un comerciant, faptul că drepturile consumatorilor care decurg din legislația Uniunii în materie de protecție a consumatorilor nu se aplică ▌contractului încheiat ▌; ▌
   (d) dacă este cazul, modul în care obligațiile legate de contract sunt partajate de partea terță care oferă bunurile, serviciile sau conținutul digital și furnizorul pieței online. Aceste informații nu aduc atingere responsabilității pe care piața online sau comerciantul o poate avea în legătură cu contractul în temeiul unui alt act legislativ național sau al Uniunii.

(2)  fără a aduce atingere Directivei 2000/31/CE, acest articol nu împiedică statele membre să impună cerințe suplimentare în materie de informare pentru piețele online. Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.”;

"

6.   La articolul 7, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

(3) În cazul în care consumatorul dorește ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), iar contractul creează o obligație de plată pentru consumator, comerciantul solicită consumatorului să formuleze o astfel de cerere expresă pe un suport durabil. De asemenea, comerciantul îi solicită consumatorului să recunoască că, odată ce contractul a fost executat integral de către comerciant, consumatorul nu mai are dreptul de retragere.”;

"

7.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) În cazul în care contractul este încheiat printr-un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, comerciantul furnizează direct prin mijlocul de comunicare respectiv sau prin intermediul acestuia, înaintea încheierii contractului, cel puțin informațiile precontractuale referitoare la principalele caracteristici ale bunului sau serviciului, identitatea comerciantului, prețul total, dreptul la retragere, durata contractului și, în cazul contractelor pe durată nedeterminată, modalitățile de încetare a contractului, prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (e), (h) și, respectiv, (o), cu excepția formularului tipizat de retragere prevăzut în anexa I partea B, menționat la litera (h). Celelalte informații menționate la articolul 6 alineatul (1), inclusiv formularul de retragere, sunt furnizate consumatorului de comerciant într-un mod adecvat, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.”;

"

(b)  alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:"

„(8) În cazul în care consumatorul dorește ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), iar contractul creează o obligație de plată pentru consumator, comerciantul solicită consumatorului să formuleze o cerere expresă. De asemenea, comerciantul îi solicită consumatorului să recunoască că, odată ce contractul a fost executat integral de către comerciant, consumatorul nu mai are dreptul de retragere.”;

"

8.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)  Se introduce următorul alineat:"

„(1a) Statele membre pot adopta norme conform cărora termenul de retragere de 14 zile menționat la alineatul (1) se extinde la 30 de zile pentru contractele încheiate în contextul vizitelor nesolicitate efectuate la domiciliul lor de către un comerciant pentru a le oferi sau vinde produse sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, în scopul protejării intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare. Aceste norme trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.”;

"

(b)  la alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Fără a aduce atingere articolului 10, termenul de retragere menționat la alineatul (1) din prezentul articol expiră după 14 zile sau după 30 de zile în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu alineatul (1a) din prezentul articol, de la:”;

"

9.  La articolul 10, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În cazul în care comerciantul a transmis consumatorului informațiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 9 alineatul (2), perioada de retragere expiră în 14 zile sau după 30 de zile în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu articolul 9 alineatul (1a) de la data la care consumatorul primește informațiile respective.”;

"

10.  La articolul 13 se adaugă următoarele alineate:"

„(4) În ceea ce privește datele cu caracter personal ale consumatorului, comerciantul respectă obligațiile aplicabile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.

(5)  Comerciantul se abține de la utilizarea oricărui conținut, altul decât datele cu caracter personal, care a fost furnizat sau creat de consumator la utilizarea conținutului digital sau a serviciului digital furnizat de comerciant, cu excepția cazului în care acest conținut:

   (a) nu are nicio utilitate în afara contextului conținutului digital sau al serviciului digital furnizat de comerciant;
   (b) are legătură doar cu activitatea consumatorului atunci când folosește conținutul digital sau serviciul digital furnizat de comerciant;
   (c) a fost agregat cu alte date de către comerciant și nu poate fi dezagregat sau doar cu eforturi disproporționate; sau
   (d) a fost generat în comun de către consumator și alte persoane, iar alți consumatori pot continua să utilizeze conținutul.

(6)  Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (5) literele (a), (b) sau (c), comerciantul, la cererea consumatorului, pune la dispoziția acestuia orice conținut, altul decât datele cu caracter personal, care a fost furnizat sau creat de consumator la utilizarea conținutului digital sau a serviciului digital furnizat de comerciant.

(7)  Consumatorul are dreptul de a recupera conținutul digital respectiv gratuit, fără impedimente din partea comerciantului, într-o perioadă de timp rezonabilă și într-un format utilizat în mod curent și care poate fi citit automat.

(8)  În cazul retragerii din contract, comerciantul poate împiedica orice utilizare ulterioară a conținutului digital sau a serviciului digital de către consumator, în special prin interzicerea accesului consumatorului la conținutul digital sau la serviciul digital sau prin dezactivarea contului de utilizator al consumatorului, fără a aduce atingere alineatului (6).”;

"

11.  Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul alineat:"

„(2a) În cazul retragerii din contract, consumatorul se abține de la utilizarea conținutului digital sau a serviciului digital și de la punerea acestuia la dispoziția terților.”;

"

(b)  la alineatul (4) litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) consumatorul nu și-a dat acordul prealabil expres cu privire la începerea prestării înainte de sfârșitul perioadei de 14 zile sau 30 de zile menționate la articolul 9;”;

"

12.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

(a) contractele de servicii, după prestarea completă a serviciilor și, în cazul în care contractul creează o obligație de plată pentru consumator, dacă executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului și după ce acesta a confirmat că a luat cunoștință că își va pierde dreptul de retragere după executarea completă a contractului de către comerciant;”;

"

(b)  litera (m) se înlocuiește cu următorul text:"

(m) contractele de furnizare de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă executarea a început și, în cazul în care contractul creează o obligație de plată pentru consumator, dacă:

   (i) consumatorul și-a dat acordul prealabil expres pentru începerea executării în cursul perioadei de retragere;
   (ii) consumatorul a confirmat că a luat cunoștință că își va pierde dreptul de retragere; și
   (iii) comerciantul a furnizat confirmarea în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) sau cu articolul 8 alineatul (7).”;

"

(c)  se adaugă următoarele paragrafe:"

Statele membre pot acorda derogări de la excepțiile la dreptul de retragere stabilit la alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (e) pentru contractele încheiate în contextul vizitelor nesolicitate efectuate la domiciliul lor de către un comerciant pentru a le oferi sau vinde produse sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, în scopul protejării intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce privește practicile de marketing sau de vânzare agresive sau înșelătoare. Astfel de dispoziții trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și justificate de motive privind protecția consumatorului.

Statele membre pot stipula că consumatorul își pierde dreptul de retragere în cazul contractelor de servicii după ce serviciul a fost executat integral și dacă consumatorul a solicitat în mod expres o vizită din partea comerciantului în scopul efectuării de reparații, dacă executarea a început cu consimțământul prealabil expres al consumatorului, în cazul în care contractul prevede obligația consumatorului de a plăti un anumit preț.”;

"

13.  Articolul 24 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 24

Sancțiuni

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata sau efectele temporale ale încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de comerciant;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse comerciantului pentru aceeași încălcare în alte state membre în cazurile transfrontaliere în care informațiile cu privire la astfel de sancțiuni sunt disponibile prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care trebuie impuse sancțiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ fie posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative, fie posibilitatea de a iniția proceduri judiciare pentru impunerea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim trebuind să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului din statul membru sau statele membre în cauză.

(4)  pentru cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (3), însă informațiile privind cifra de afaceri anuală a comerciantului nu sunt disponibile, statele membre introduc posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puțin 2 milioane EUR.

(5)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”;

"

14.  La articolul 29, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care un stat membru recurge la una dintre opțiunile normative menționate la articolul 3 alineatul (4), articolul 6 alineatul (7), articolul 6 alineatul (8), articolul 7 alineatul (4), articolul 8 alineatul (6), articolul 9 alineatele (1a) și (3) și articolul 16 al doilea paragraf, acesta informează Comisia până la ... [data de transpunere prevăzută la articolul 5 din prezenta directivă de modificare] și cu privire la orice modificare ulterioară a lor.”;

"

15.  Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)  partea A se modifică după cum urmează:

(i)  al treilea paragraf ▌din secțiunea „Dreptul de retragere” se înlocuiește cu următorul text:"

„Pentru a vă exercita dreptul de retragere, trebuie să ne informați [2] cu privire la decizia dumneavoastră de a vă retrage din prezentul contract utilizând o declarație neechivocă (de exemplu, o scrisoare trimisă prin poștă sau e‑mail). În acest scop, puteți folosi modelul de retragere alăturat; folosirea lui nu este însă obligatorie. [3]”;

"

(ii)  în secțiunea „Instrucțiuni de completare”, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:"

“ [2.] Introduceți numele dumneavoastră, adresa dumneavoastră fizică, numărul dumneavoastră de telefon și adresa de e‑mail.”;

"

(b)  în partea B, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:"

„Către [aici comerciantul își introduce numele, adresa fizică și ▌ adresa de e‑mail]:”.

"

Articolul 3

Modificări ale Directivei 93/13/CEE

Directiva 93/13/CEE se modifică după cum urmează:

Se introduce următorul articol ▌:"

Articolul 8b

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre pot restrânge aceste sancțiuni la situațiile în care clauzele contractuale sunt definite în mod expres în legislația națională ca abuzive în toate împrejurările sau în cazul în care un vânzător sau furnizor continuă să utilizeze clauze contractuale stabilite ca fiind abuzive într-o decizie finală adoptată în conformitate cu articolul 7 alineatul (2).

(3)  Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata sau efectele temporale ale încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de vânzător sau furnizor pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de vânzător sau furnizor;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de vânzător sau furnizor datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse vânzătorului sau furnizorului pentru aceeași încălcare în alte state membre în cazurile transfrontaliere în care informațiile cu privire la astfel de sancțiuni sunt disponibile prin mecanismul instituit de Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(4)  Fără a se aduce atingere alineatului (2), statele membre se asigură că, în cazul în care trebuie impuse sancțiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ fie posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative, fie a inițierii de proceduri judiciare pentru impunerea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim trebuind să fie de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a vânzătorului sau furnizorului din statul membru sau statele membre în cauză.

(5)  pentru cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (4), însă informațiile privind cifra de afaceri anuală a vânzătorului sau furnizorului nu sunt disponibile, statele membre introduc posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puțin 2 milioane EUR.

(6)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”.

"

Articolul 4

Modificări ale Directivei 98/6/CE

Directiva 98/6/CE se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul articol:"

„Articolul 6a

(1)  Orice notificare de reducere a prețului indică prețul anterior aplicat de comerciant pentru o perioadă determinată, înainte de aplicarea reducerii de preț.

(2)  «Preț anterior» înseamnă prețul cel mai scăzut aplicat de comerciant pentru o perioadă de timp care nu poate fi mai scurtă de o lună înainte de aplicarea reducerii de preț.

(3)  Statele membre pot prevedea norme diferite pentru bunurile susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid.

(4)  Dacă produsul a fost prezent pe piață mai puțin de 30 de zile, statele membre pot prevedea, de asemenea, o perioadă de timp mai scurtă decât cea menționată la alineatul (2).

(5)  Dacă reducerea de preț este majorată treptat, statele membre pot prevedea ca prețul anterior să fie considerat prețul fără reducere înainte de prima aplicare a reducerii de preț.”;

"

(b)   Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 8

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru impunerea de sancțiuni, dacă este cazul:

   (a) natura, gravitatea, amploarea și durata sau efectele temporale ale încălcării;

   (b) orice acțiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a remedia prejudiciul suferit de consumatori;

   (c) eventualele încălcări anterioare săvârșite de comerciant;
   (d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
   (e) sancțiunile impuse comerciantului pentru aceeași încălcare în alte state membre, în cazurile transfrontaliere în care sunt disponibile informații cu privire la astfel de sancțiuni prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394;
   (f) orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)  Statele membre notifică Comisiei normele lor referitoare la sancțiuni până la [data transpunerii prezentei directive de modificare] și o informează fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”.

"

Articolul 5

Informații privind drepturile consumatorilor

Comisia se asigură că cetățenii care doresc informații cu privire la drepturile lor de consumatori sau la soluționarea extrajudiciară a litigiilor beneficiază de un punct de contact online, prin intermediul portalului digital unic instituit de Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului(34), care să le permită:

(a)  să aibă acces la informații actualizate clare, ușor de înțeles și ușor accesibile cu privire la drepturile lor în Uniune în materie de protecție a consumatorilor; și

(b)  să depună o plângere prin intermediul platformei de soluționare online a litigiilor, înființată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(35), și al Centrului European al Consumatorilor competent, în funcție de părțile implicate.

Articolul 6

Rapoartele Comisiei și revizuirea

Până la... [După 2 ani de la data aplicării], Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive. Raportul respectiv include în special o evaluare a dispozițiilor prezentei directive cu privire la:

(a)  manifestări organizate în locuri altele decât spațiul comercial al comerciantului; și

(b)  cazurile de mărfuri comercializate ca fiind identice, dar cu o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite, inclusiv atunci când aceste cazuri ar trebui să facă obiectul unor cerințe mai stricte, între care interdicția din anexa I la Directiva 2005/29/CE, și atunci când sunt necesare dispoziții mai detaliate privind informațiile referitoare la diferențierea bunurilor.

Acest raport este însoțit, după caz, de o propunere legislativă.

Articolul 7

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică, până la ... [24 de luni de la data adoptării], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Ele pun în aplicare aceste dispoziții începând cu data de ... [6 luni de la termenul de transpunere].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 66.
(2)* TEXTUL NU A FĂCUT ÎNCĂ OBIECTUL FINALIZĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
(3)JO C 440, 6.12.2018, p. 66.
(4)Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2019.
(5)Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
(6)Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (JO L 110, 1.5.2009, p. 30).
(7)Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80, 18.3.1998, p. 27).
(8)Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
(9)Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).
(10)Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).
(11) Regulamentul (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului din ... (JO ...).
(12)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS nr/AA (2018/0112(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(13)++ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS nr/AA (2018/0112(COD)).
(14) Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).
(15)Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).
(16)Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1).
(17)Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2006/2004 și (UE) 2017/2394, precum și a Directivei 2009/22/CE (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1).
(18)Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
(19) Directiva (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului din ... (JO ...).
(20)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)) și în nota de subsol, numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(21)++ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(22)+ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD).
(23)+ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(24)+ JO: a se introduce în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD).
(25)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(26) C(2017) 6532.
(27) https://ec.europa.eu/jrc/sites/jrcsh/files/eu_harmonised_testing_methodology__framework_for_selecting_and_testing_of_food_products_to_assess_quality_related_characteristics.pdf
(28)JO C 369, 17.12. 2011, p. 14.
(29)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului conținut în documentul PE-CONS nr. /AA(2018/0112(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale regulamentului respectiv.
(30)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 27/19 (2015/0288(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(31)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)), iar în nota de subsol numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
(32)++ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(33)+ JO: a se insera în text numărul directivei conținute în documentul PE-CONS 26/19 (2015/0287(COD)).
(34) Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
(35) Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).


Transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar ***I
PDF 338kWORD 111k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi] (COM(2018)0179 – C8-0144/2018 – 2018/0088(COD))
P8_TA-PROV(2019)0400A8-0417/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0179),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43, articolul 114 și articolul 168 alineatul (4) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0144/2018),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 octombrie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0417/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002,
(CE) nr. 1829/2003, (CE) nr. 1831/2003,  (CE) nr. 2065/2003,  (CE) nr. 1935/2004,
(CE) nr. 1331/2008, (CE) nr. 1107/2009, (UE) 2015/2283 și a Directivei 2001/18/CE

P8_TC1-COD(2018)0088


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 114 și articolul 168 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(7) stabilește principiile și cerințele generale ale legislației alimentare de a stabili o bază comună pentru măsurile privind legislația alimentară atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național. Acesta prevede, printre altele, că legislația alimentară se bazează pe analiza riscurilor, cu excepția cazurilor în care aceasta nu este adecvată circumstanțelor sau naturii măsurii.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 definește „analiza riscului” ca fiind un proces care constă în trei componente interconectate: evaluarea riscului, gestiunea riscului și comunicarea riscului. În scopul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii, regulamentul instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) în calitate de organism competent al Uniunii pentru evaluarea riscurilor în ceea ce privește siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale.

(3)  Comunicarea riscurilor este o parte esențială a procesului de analiză a riscurilor. ▌Evaluarea REFIT privind legislația alimentară generală (Regulamentul (CE) nr. 178/2002) din 2018 (denumită în continuare „verificarea adecvării legislației alimentare generale”) a constatat că, în general, comunicarea riscurilor nu este considerată a fi destul de eficace. Acest lucru are un impact asupra încrederii consumatorilor în ceea ce privește rezultatul procesului de analiză a riscurilor.

(4)  Prin urmare, este necesar să se asigure o comunicare a riscurilor transparentă, continuă și cuprinzătoare pe parcursul întregului proces de analiză a riscurilor, care să implice evaluatorii riscurilor și responsabilii cu gestionarea riscurilor la nivelul Uniunii și la nivel național. O astfel de comunicare a riscurilor ar trebui să consolideze încrederea cetățenilor în faptul că analiza riscurilor se întemeiază pe obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor. De asemenea, respectiva comunicare a riscurilor ar trebui să poată contribui la un dialog participativ și deschis între toate părțile interesate, pentru a se asigura faptul că predominanța interesului public, exactitatea, caracterul cuprinzător, transparența, consecvența și asumarea răspunderii sunt luate în considerare în cadrul procesului de analiză a riscurilor.

(5)  Comunicarea riscurilor ar trebui să pună un accent deosebit ▌pe explicarea într-un mod corect, clar, cuprinzător, coerent, adecvat și în timp util nu numai a rezultatelor evaluării riscului, ci și a modului în care aceste rezultate sunt utilizate pentru a contribui la fundamentarea deciziilor de gestiune a riscurilor, alături de alți factori legitimi, după caz. Ar trebui furnizate informații despre modul în care s-a ajuns la deciziile de gestiune a riscurilor și despre factorii, alții decât rezultatele evaluării riscurilor, care au fost luați în calcul de responsabilii cu gestionarea riscurilor, precum și despre modul în care respectivii factori au fost ponderați unii în raport cu alții.

(6)  Având în vedere că, în percepția publicului, diferența dintre pericol și risc este ambiguă, comunicarea riscurilor ar trebui să încerce să clarifice respectiva distincție și, astfel, să asigure că această distincție este mai bine înțeleasă de publicul larg.

(7)  Atunci când există motive rezonabile să se presupună că un produs alimentar sau hrana animalelor prezintă un risc pentru sănătatea umană sau sănătatea animalelor din cauza lipsei de conformitate generate de încălcarea intenționată a dreptului aplicabil al Uniunii, comisă prin practici frauduloase sau înșelătoare, autoritățile publice ar trebui să aducă acest fapt la cunoștința publicului cât de curând posibil, identificând în cea mai mare măsură posibilă produsele în cauză și riscul pe care îl pot prezenta.

(8)  Este necesar să se stabilească obiective și principii generale privind comunicarea riscurilor, ținând seama de rolurile respective ale evaluatorilor riscurilor și ale responsabililor cu gestionarea riscurilor, garantându-se totodată independența acestora.

(9)  Pe baza obiectivelor și principiilor generale ▌ar trebui să se stabilească un plan general referitor la comunicarea riscurilor, în strânsă cooperare cu autoritatea și cu statele membre și ținând cont de consultări publice relevante. Planul general respectiv ar trebui să promoveze un cadru de comunicare a riscurilor integrat pentru toți evaluatorii riscurilor și responsabilii cu gestionarea riscurilor de la nivelul Uniunii și de la nivel național privind toate chestiunile referitoare la lanțul alimentar. De asemenea, ar trebui să permită flexibilitatea necesară și să nu trateze situațiile acoperite în mod specific de planul general de gestionare a crizelor.

(10)  Planul general privind comunicarea riscurilor ar trebui să identifice principalii factori care trebuie luați în considerare atunci când se analizează tipul și nivelul activităților necesare de comunicare a riscurilor, cum ar fi diferitele niveluri de risc, natura riscurilor și potențialul lor impact asupra sănătății umane, a sănătății animalelor și, după caz, a mediului, cine și ce anume este direct sau indirect afectat de riscuri, nivelurile de expunere la ▌un pericol, nivelul de urgență și capacitatea de a controla riscurile și alți factori care influențează percepția riscului, inclusiv ▌cadrul juridic aplicabil și contextul relevant al pieței.

(11)  Planul general privind comunicarea riscurilor ar trebui totodată să identifice instrumentele și canalele care trebuie utilizate și să instituie mecanisme adecvate de coordonare și cooperare între evaluatorii riscurilor și responsabilii cu gestionarea riscurilor de la nivelul Uniunii și de la nivel național implicați în procesul de analiză a riscurilor, în special în cazul în care mai multe agenții ale Uniunii furnizează rezultate științifice privind același subiect sau un subiect conex, pentru a asigura o comunicare coerentă a riscurilor și un dialog deschis între toate părțile interesate.

(12)  Transparența procesului de evaluare a riscurilor contribuie la îmbunătățirea legitimității autorității față de consumatori și de publicul larg în îndeplinirea misiunii sale, crește încrederea acestora în activitatea sa și asigură faptul că autoritatea are o responsabilitate crescută în fața cetățenilor Uniunii într-un sistem democratic. Prin urmare, este esențial să se consolideze încrederea publicului larg și a altor părți interesate în procesul de analiză a riscurilor care stă la baza dreptului relevant al Uniunii, în special în procesul de evaluare a riscurilor, inclusiv în ceea ce privește transparența precum și organizarea, funcționarea și independența autorității.

(13)  Este oportun să se consolideze rolul statelor membre, precum și eforturile și participarea tuturor părților implicate în cadrul consiliului de administrație al autorității (denumit în continuare „consiliul de administrație”).

(14)  Experiența arată că rolul consiliului de administrație se concentrează asupra aspectelor administrative și financiare și nu afectează independența activității științifice efectuate de autoritate. Prin urmare, este oportun ca din consiliul de administrație să facă parte reprezentanți ai tuturor statelor membre, ai Parlamentului European și ai Comisiei, precum și ai societății civile și ai organizațiilor din sector, ▌prevăzându-se totodată ca reprezentanții respectivi să aibă experiență și expertiză nu numai în domeniile legislației și politicilor privind lanțul alimentar, inclusiv evaluarea riscurilor, ci și în domeniile de ordin administrativ, financiar și juridic și garantând că aceștia acționează în mod independent, în interesul public.

(15)  Membrii consiliului de administrație ar trebui aleși și numiți astfel încât să fie asigurate cele mai înalte standarde de competență și cea mai vastă experiență relevantă în domeniu.

(16)  Verificarea adecvării legislației alimentare generale a identificat anumite deficiențe în ceea ce privește capacitatea pe termen lung a autorității de a-și menține expertiza la un nivel înalt. În special, a existat o scădere a numărului de persoane care își depun candidatura pentru a fi membri ai grupurilor științifice ale autorității. Prin urmare, sistemul trebuie să fie consolidat, iar statele membre ar trebui să joace un rol mai activ pentru a garanta o rezervă suficientă de experți disponibili care să răspundă nevoilor sistemului de evaluare a riscurilor din Uniune în ceea ce privește un nivel ridicat de expertiză științifică, de independență și de expertiză multidisciplinară.

(17)  Pentru a păstra independența evaluării riscurilor față de gestiunea riscurilor și de alte interese de la nivelul Uniunii, este adecvat ca selectarea de către directorul executiv al autorității și numirea de către consiliul de administrație a membrilor comitetului științific și grupurilor științifice ale autorității ▌să se bazeze pe criterii stricte în ceea ce privește asigurarea excelenței și a independenței experților, asigurând în același timp expertiza multidisciplinară necesară pentru fiecare grup științific. De asemenea, în acest scop este esențial ca directorul executiv, a cărui funcție este de a apăra interesele autorității și, în special, independența expertizei sale, să aibă un rol în selectarea ▌acestor experți științifici. Consiliul de administrație ar trebui să se străduiască să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, că experții numiți în calitate de membri ai grupurilor științifice sunt oameni de știință care desfășoară totodată în mod activ activități de cercetare și care publică rezultatele cercetărilor lor în publicații științifice, cu condiția să respecte criteriile stricte de excelență și de independență. Experții ar trebui să beneficieze de o compensație financiară adecvată. De asemenea, ar trebui puse în aplicare măsuri suplimentare pentru a se asigura că experții științifici dispun de mijloacele necesare pentru a acționa în mod independent.

(18)  Este esențial să se asigure funcționarea eficientă a autorității și să se îmbunătățească durabilitatea expertizei sale. Prin urmare, este necesară consolidarea sprijinului acordat de autoritate și de statele membre la desfășurarea activității comitetului științific și a grupurilor științifice. În special, autoritatea ar trebui să organizeze activități pregătitoare care să vină în sprijinul atribuțiilor grupurilor științifice, inclusiv prin solicitarea adresată membrilor personalului autorității, sau organizațiilor științifice naționale care colaborează cu autoritatea, de a elabora opinii științifice pregătitoare care urmează să fie evaluate inter pares și să fie adoptate de respectivele grupuri științifice. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere caracterului independent al evaluărilor științifice ale autorității.

(19)  Procedurile de autorizare se bazează pe principiul conform căruia solicitantului sau notificatorului îi revine sarcina de a dovedi că produsul care face obiectul unei cereri sau al unei notificări respectă cerințele ▌Uniunii. Acest principiu se bazează pe premisa că sănătatea umană, sănătatea animalelor și, după caz, mediul, sunt mai bine protejate atunci când solicitantului sau notificatorului îi revine sarcina de a demonstra că produsul care face obiectul cererii sau notificării sale este sigur înainte de introducerea sa pe piață, și nu atunci când autoritățile publice trebuie să demonstreze că respectivul produs nu este sigur cu scopul de a-l retrage de pe piață. ▌În conformitate cu respectivul principiu și cu cerințele de reglementare aplicabile, în sprijinul cererilor sau al notificărilor în temeiul legislației ▌sectoriale a Uniunii, solicitanții sau notificatorii sunt obligați să prezinte studii pertinente, inclusiv teste, pentru a demonstra siguranța și, în anumite cazuri, eficacitatea unui produs.

(20)  Dreptul Uniunii prevede dispoziții privind conținutul cererilor și al notificărilor. Este esențial ca cererea sau notificarea ▌transmisă autorității pentru evaluarea riscurilor să respecte specificațiile aplicabile pentru a asigura cea mai bună calitate a evaluării științifice de către autoritate. Solicitanții sau notificatorii și, în special, întreprinderile mici și mijlocii nu înțeleg întotdeauna în mod clar specificațiile respective. Prin urmare, în cazul în care autorității i s-ar solicita să ofere un rezultat științific, este adecvat ca aceasta să ofere consultanță, la cerere, solicitanților sau notificatorilor potențiali, înainte ca o cerere sau notificare să fie depusă în mod oficial. O astfel de consultanță prealabilă ar trebui să se refere la normele aplicabile și la conținutul obligatoriu al unei cereri sau al unei notificări și nu ar trebui să se refere la proiectarea studiilor care urmează să fie înaintate, care rămâne responsabilitatea solicitantului. ▌

(21)  În cazul în care autorității i s-ar solicita să ofere un rezultat științific, aceasta ar trebui să aibă cunoștință de ▌toate studiile efectuate de un solicitant în vederea susținerii unei cereri ▌în temeiul dreptului ▌Uniunii. În acest scop, este necesar și oportun ca, atunci când operatorii economici comandă sau efectuează studii în vederea depunerii unei cereri sau notificări, aceștia să notifice respectivele studii autorității. Obligația de a notifica aceste studii ar trebui să se aplice și laboratoarelor și altor unități de testare care le efectuează. Informațiile despre studiile notificate ar trebui făcute publice numai după ce cererea ▌corespunzătoare a fost făcută publică în conformitate cu normele aplicabile în materie de transparență. Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a respectivei obligații, este oportun să se prevadă anumite consecințe procedurale în caz de neconformitate. În acest context, autoritatea ar trebui să stabilească modalități practice pentru punerea în aplicare a obligației respective, inclusiv proceduri pentru solicitarea și publicarea justificărilor pentru neconformitate.

(22)  În conformitate cu Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului(8), testările pe animale ar trebui înlocuite, reduse ca număr sau ameliorate. Prin urmare, în domeniul de aplicare a prezentului regulament, duplicarea testărilor pe animale ar trebui evitată, atunci când este posibil.

(23)  În cazul cererilor sau notificărilor de reînnoire a unei autorizații sau a unei aprobări, substanța sau produsul autorizat sau aprobat a fost deja pe piață de mai mulți ani. Prin urmare, există deja experiență și cunoștințe cu privire la respectiva substanță sau respectivul produs. În cazul în care i s-ar solicita autorității să ofere un rezultat științific, este ▌oportun ca studiile planificate pentru a susține cererile de reînnoire, inclusiv informațiile despre conceperea propusă, care au fost notificate autorității de către solicitant sau de către notificator, să fie supuse consultării unor părți terțe. Autoritatea ar trebui să furnizeze în mod sistematic consultanță solicitanților sau notificatorilor cu privire la conținutul cererii sau notificării de reînnoire preconizate, precum și cu privire la conceperea studiilor, ținând seama de observațiile primite.

(24)  Există anumite preocupări ale publicului în legătură cu evaluarea efectuată de autoritate în domeniul procedurilor de autorizare care se bazează în principal pe studiile efectuate de sector. Este de o importanță deosebită ca autoritatea să cerceteze deja literatura de specialitate pentru a putea analiza și alte date și studii existente în domeniul prezentat spre evaluarea sa. Pentru a asigura un nivel suplimentar de garanții care să asigure că autoritatea poate avea acces la toate datele și studiile științifice relevante disponibile cu privire la produsul care face obiectul unei cereri sau notificări de autorizare sau al unei reînnoiri a unei autorizații sau aprobări, este oportun să se prevadă consultarea unor părți terțe pentru a se stabili dacă sunt disponibile alte date sau studii științifice relevante. Pentru a spori eficacitatea procesului de consultare, acesta ar trebui să aibă loc imediat după ce studiile prezentate de sector incluse în cerere sau în notificare sunt făcute publice, în temeiul normelor aplicabile privind transparența. În cazul în care există riscul să nu se poată acorda atenția cuvenită rezultatelor unei consultări a publicului din cauza termenelor aplicabile, este adecvat să se prevadă o prelungire limitată a termenelor respective.

(25)  Siguranța produselor alimentare este un subiect sensibil de prim interes pentru toți cetățenii Uniunii. Menținând principiul conform căruia sarcina de a dovedi conformitatea cu cerințele Uniunii îi revine sectorului, este important să se creeze un instrument suplimentar de verificare, și anume comandarea unor studii suplimentare cu scopul de a verifica datele utilizate în cadrul evaluării riscurilor, pentru a aborda cazuri specifice de mare importanță pentru societate în cazul în care există controverse semnificative sau rezultate contradictorii. Dat fiind că respectivele studii de verificare ar fi finanțate de la bugetul Uniunii și că utilizarea acestui instrument excepțional de verificare ar trebui să rămână proporțională, Comisia, ținând seama de opiniile exprimate de Parlamentul European și de statele membre, ar trebui să fie responsabilă de declanșarea unor astfel de studii de verificare. Ar trebui să se țină seama de faptul că, în anumite cazuri specifice, studiile de verificare comandate pot necesita un domeniu de aplicare mai larg decât elementele de probă în cauză, de exemplu în cazul în care noi evoluții științifice devin disponibile.

(26)  Verificarea adecvării legislației alimentare generale a demonstrat că, deși autoritatea a făcut progrese considerabile în ceea ce privește transparența, procesul de evaluare a riscurilor, în special în contextul procedurilor de autorizare care acoperă lanțul alimentar, nu este întotdeauna perceput ca fiind pe deplin transparent. Acest lucru este cauzat parțial și de normele diferite în materie de transparență și confidențialitate prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în alte acte legislative sectoriale ale Uniunii ▌. Interacțiunea dintre aceste acte poate avea un impact asupra acceptării evaluării riscului de către publicul larg.

(27)  Inițiativa cetățenească europeană intitulată „Interzicerea glifosatului și protecția oamenilor și a mediului de pesticide toxice” a confirmat preocupările referitoare la transparență în ceea ce privește studiile comandate de sector și prezentate în procedurile de autorizare ▌.

(28)  Prin urmare, este necesar să se consolideze transparența evaluării riscurilor într-un mod proactiv. Ar trebui ca toate datele și informațiile științifice care sprijină cererile de autorizare sau de aprobare în temeiul dreptului ▌Uniunii, precum și alte cereri de rezultate științifice să fie puse în mod proactiv la dispoziția publicului și să fie ușor accesibile, cât mai devreme posibil în cursul procesului de evaluare a riscurilor. Cu toate acestea, această divulgare către public nu ar trebui să aducă atingere niciunor norme privind drepturile de proprietate intelectuală și niciunor dispoziții ale dreptului ▌Uniunii care protejează investițiile realizate de inovatori pentru colectarea informațiilor și a datelor care sprijină cererile sau notificările relevante. Ar trebui să se asigure că această divulgare către public nu este considerată drept o permisiune pentru alte utilizări sau exploatări, fără a se aduce atingere caracterului proactiv al divulgării către public și accesului ușor al publicului la datele și la informațiile divulgate.

(29)  Pentru a asigura transparența evaluării riscurilor, ar trebui făcută publică o sinteză a consultanței prealabile depunerii numai după ce cererea sau notificarea corespunzătoare a fost făcută publică în conformitate cu normele aplicabile privind transparența.

(30)  În cazul în care se solicită avizul autorității în legătură cu cererile sau notificările depuse în conformitate cu dreptul ▌Uniunii și având în vedere obligația sa de a asigura accesul public la toate informațiile justificative referitoare la furnizarea de rezultate științifice, autoritatea ar trebui să aibă responsabilitatea evaluării cererilor de tratament confidențial.

(31)  Pentru a stabili nivelul de divulgare proactivă către public prin care se obține echilibrul adecvat, drepturile relevante ale publicului cu privire la transparența procesului de evaluare a riscurilor ar trebui să fie ponderate în raport cu drepturile solicitanților sau notificatorilor ▌, ținând seama de obiectivele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(32)  În ceea ce privește procedurile referitoare la cereri ▌sau notificări prevăzute în dreptul Uniunii, experiența acumulată până în prezent a demonstrat că anumite informații sunt, în general, considerate sensibile și ar trebui să rămână confidențiale în cadrul diferitelor proceduri sectoriale ▌. Prin urmare, este oportun ca în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 să se prevadă o listă orizontală cu informații a căror divulgare, după cum a demonstrat solicitantul sau notificatorul, ar putea aduce un prejudiciu semnificativ intereselor comerciale în cauză și care, prin urmare, nu ar trebui să fie divulgate publicului . Respectivele informații ar trebui să includă, printre altele, cele referitoare la procesul de fabricare și de producție, inclusiv metoda și aspectele inovatoare ale acestuia, precum și specificațiile tehnice și industriale, cum ar fi impuritățile, inerente acestui proces, altele decât informațiilor care sunt relevante pentru evaluarea siguranței. Astfel de informații ar trebui să fie divulgate numai în circumstanțe excepționale și foarte limitate legate de efecte previzibile asupra sănătății sau asupra mediului, în cazul în care trebuie efectuată o evaluare de mediu în temeiul legislației sectoriale a Uniunii, precum și atunci când autoritățile competente identifică nevoi urgente de a proteja sănătatea umană, sănătatea animalelor sau mediul.

(33)  Din motive de claritate și pentru a se spori securitatea juridică, este necesar să se stabilească anumite cerințe procedurale specifice care să fie urmate de un solicitant sau de un notificator pentru ca o cerere de informații depusă în sprijinul unei cereri sau notificări în temeiul dreptului ▌Uniunii să fie tratată în mod confidențial.

(34)  De asemenea, este necesar să se stabilească cerințe specifice în ceea ce privește protecția și confidențialitatea datelor cu caracter personal în scopul transparenței procesului de evaluare a riscurilor, ținând seama de Regulamentele (UE) 2018/1725(9) și (UE) 2016/679(10) ale Parlamentului European și ale Consiliului. În consecință, datele cu caracter personal nu ar trebui să fie puse la dispoziția publicului, în temeiul prezentului regulament, decât dacă acest lucru este necesar și proporțional pentru a se asigura transparența, independența și fiabilitatea procesului de evaluare a riscurilor, evitându-se în același timp conflictele de interese. În special, pentru a se asigura transparența și a se evita conflictele de interese, este necesar să se publice numele participanților și ale observatorilor la anumite reuniuni ale autorității.

(35)  În scopul creșterii transparenței și pentru a se asigura că solicitările de rezultate științifice primite de autoritate sunt tratate cu eficiență, ar trebui elaborate formate standardizate de prezentare a datelor.

(36)  Având în vedere că autoritatea ar trebui să stocheze date științifice, inclusiv datele confidențiale și datele cu caracter personal, este necesar să se garanteze că o astfel de stocare se efectuează în conformitate cu un nivel ridicat de securitate.

(37)  În plus, pentru a se evalua eficacitatea și eficiența diferitelor dispoziții legale aplicabile autorității, este necesar, de asemenea, să se efectueze o evaluare ▌a autorității de către Comisie. Evaluarea respectivă ar trebui îndeosebi să revizuiască procedurile de selecție a membrilor comitetului științific și grupurilor științifice în ceea ce privește gradul de transparență, raportul cost-eficacitate și caracterul adecvat pentru asigurarea independenței și a competenței și pentru a preveni conflictele de interese.

(38)  Studiile, inclusiv testele, depuse de operatorii economici pentru a susține cererile ▌sunt de obicei conforme cu principiile recunoscute la nivel internațional, care oferă o bază uniformă pentru calitatea lor, în special în ceea ce privește caracterul reproductibil al rezultatelor. Cu toate acestea, în anumite cazuri pot apărea probleme legate de neconformitatea cu standardele aplicabile, precum cele stabilite prin Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11) sau cele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare, și, din acest motiv, există sisteme internaționale și naționale care verifică această conformitate. Prin urmare, este oportună desfășurarea de către Comisie a unor misiuni de constatare pentru evaluarea aplicării de către laboratoare și alte unități de testare a standardelor relevante pentru efectuarea testelor și a studiilor transmise autorității ca parte a unei cereri. Respectivele misiuni de constatare ar permite Comisiei să identifice și să încerce să corecteze eventualele deficiențe ale sistemelor și situațiile de neconformitate și să prevadă un nivel suplimentar de garanții pentru a asigura publicul larg în legătură cu calitatea studiilor. Pe baza concluziilor acestor misiuni de constatare, Comisia ar putea propune măsuri legislative adecvate cu scopul de a îmbunătăți respectarea standardelor relevante.

(39)  Pentru a asigura coerența cu adaptările propuse în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, ar trebui modificate dispozițiile privind accesul publicului și protecția informațiilor confidențiale din Regulamentele (CE) nr. 1829/2003(12), (CE) nr. 1831/2003(13), (CE) nr. 2065/2003(14), (CE) nr. 1935/2004(15), (CE) nr. 1331/2008(16), (CE) nr. 1107/2009(17), (UE) 2015/2283(18) și din Directiva 2001/18/CE(19) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(40)  Pentru a se asigura că sunt luate în considerare caracteristicile sectoriale specifice în ceea ce privește informațiile confidențiale, este necesar să se pună în balanță drepturile relevante ale publicului în ceea ce privește transparența în procesul de evaluare a riscurilor ▌în raport cu drepturile solicitanților sau ale notificatorilor ▌, luându-se în considerare obiectivele specifice din legislația sectorială a Uniunii, precum și experiența dobândită. În consecință, este necesar să se aducă modificări specifice Regulamentelor (CE) nr. 1829/2003, (CE) nr. 1831/2003, (CE) nr. 1935/2004, (CE) nr. 1331/2008, (CE) nr. 1107/2009, (UE) 2015/2283 și Directivei 2001/18/CE pentru a prevedea informații confidențiale suplimentare față de cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(41)  Dreptul de acces la documente consfințit în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(20) și, în cazul informațiilor despre mediu, drepturile consfințite în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006(21) și în Directiva 2003/4/CE(22) ale Parlamentului European și ale Consiliului nu sunt afectate de prezentul regulament. Drepturilor prevăzute în actele menționate nu ar trebui să li se aducă atingere în niciun fel prin dispozițiile privind diseminarea proactivă prevăzute în prezentul regulament și privind evaluarea relevantă a cererii de tratament confidențial.

(42)  Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 în ceea ce privește adoptarea unui plan general referitor la comunicarea riscurilor și adoptarea de formate standardizate de prezentare a datelor, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(23).

(43)  Pentru a permite Comisiei, statelor membre, autorității, și operatorilor economici să se adapteze la noile cerințe prevăzute de prezentul regulament, asigurându-se în același timp în continuare buna funcționare a autorității, este necesar să se prevadă măsuri tranzitorii pentru aplicarea prezentului regulament.

(44)  Deoarece numirea membrilor comitetului științific și ai grupurilor științifice depinde de intrarea în funcție a noului consiliu de administrație, este necesar să se prevadă anumite dispoziții tranzitorii care să permită o prelungire a actualului mandat al membrilor comitetului științific și ai grupurilor științifice.

(45)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(24),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 178/2002

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 6, se adaugă următorul alineat:"

„(4) Comunicarea riscului îndeplinește obiectivele și respectă principiile generale prevăzute la articolele 8a și 8b.”;

"

2.  În capitolul II, se introduce următoarea SECȚIUNE:"

„SECȚIUNEA 1a

COMUNICAREA RISCURILOR

Articolul 8a

Obiectivele comunicării riscurilor

Ținând seama de rolurile respective ale evaluatorilor riscurilor și ale responsabililor cu gestionarea riscurilor, comunicarea riscurilor vizează următoarele obiective:

   (a) sporirea gradului de conștientizare și de înțelegere a chestiunilor specifice examinate pe parcursul întregului proces de analiză a riscurilor, inclusiv în cazul în care rezultatele evaluării științifice sunt divergente;
   (b) asigurarea coerenței, a transparenței și a clarității în elaborarea recomandărilor și a deciziilor privind gestiunea riscurilor;
   (c) oferirea unei baze solide, inclusiv, după caz, a unei baze științifice, pentru înțelegerea deciziilor de gestiune a riscurilor;
   (d) îmbunătățirea eficacității și a eficienței generale a analizei riscurilor;
   (e) promovarea înțelegerii de către public a analizei riscurilor, inclusiv a atribuțiilor și a responsabilităților evaluatorilor riscurilor și ale responsabililor cu gestionarea riscurilor, pentru a spori încrederea în rezultatele procesului;
   (f) asigurarea implicării corespunzătoare a consumatorilor, a operatorilor din sectorul alimentar și din sectorul hranei pentru animale, a comunității academice și a altor părți interesate; ▌
   (g) asigurarea unor schimburi adecvate și transparente de informații cu părțile interesate în legătură cu riscurile asociate lanțului ▌alimentar;
   (h) asigurarea furnizării de informații consumatorilor despre strategiile de prevenire a riscurilor; și
   (i) contribuirea la combaterea diseminării informațiilor false și a surselor acestora.

Articolul 8b

Principii generale privind comunicarea riscurilor

Ținând seama de rolurile respective ale evaluatorilor riscurilor și ale responsabililor cu gestionarea riscurilor, comunicarea riscurilor:

   (a) asigură schimbul interactiv și în timp util al tuturor ▌informațiilor adecvate și exacte, cu toate părțile interesate, pe baza principiilor transparenței, deschiderii și capacității de reacție;
   (b) furnizează informații transparente în fiecare etapă a procesului de analiză a riscurilor, de la formularea de cereri de avize științifice până la furnizarea evaluării riscurilor și adoptarea unor decizii de gestiune a riscurilor, inclusiv informații despre modul în care s-a ajuns la deciziile de gestiune a riscurilor și despre factorii care au fost luați în calcul;
   (c) ia în considerare percepțiile tuturor părților interesate în legătură cu riscurile;
   (d) facilitează înțelegerea și dialogul între toate părțile interesate; și
   (e) este clară și accesibilă, inclusiv pentru cei care nu sunt direct implicați în acest proces sau care nu au pregătire științifică, respectând totodată în mod corespunzător dispozițiile legale aplicabile în legătură cu confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal.

Articolul 8c

Planul general referitor la comunicarea riscurilor

(1)  Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un plan general referitor la comunicarea riscurilor cu scopul de a îndeplini ▌obiectivele prevăzute la articolul 8a, în conformitate cu principiile generale stabilite la articolul 8b. Comisia actualizează permanent planul general, ținând seama de progresele tehnice și științifice și de experiența dobândită. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 58 alineatul (2). La pregătirea respectivelor acte de punere în aplicare, Comisia consultă autoritatea.

(2)  Planul general referitor la comunicarea riscurilor promovează un cadru de comunicare a riscurilor integrat care trebuie respectat atât de evaluatorii riscurilor, cât și de responsabilii cu gestionarea riscurilor, într-un mod coerent și sistematic, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național. Acesta:

   (a) identifică principalii factori de care trebuie să se țină seama la stabilirea tipului și a nivelului activităților de comunicare a riscurilor necesare;
   (b) identifică diferitele tipuri și niveluri de activități de comunicare a riscurilor și principalele instrumente și canale adecvate pentru a fi utilizate în scopuri de comunicare a riscurilor, ținând seama de nevoile grupurilor-țintă relevante; ▌
   (c) stabilește mecanismele adecvate de coordonare și cooperare pentru a consolida coerența comunicării riscurilor între evaluatorii riscurilor și responsabilii cu gestionarea riscurilor; și
   (d) stabilește mecanismele adecvate pentru a asigura un dialog deschis între consumatori, operatorii din sectorul alimentar și din sectorul hranei pentru animale, comunitatea academică și alte părți interesate, precum și implicarea lor corespunzătoare.”;

"

3.  La articolul 22 alineatul (7), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Autoritatea funcționează în strânsă cooperare cu organismele competente din statele membre care îndeplinesc atribuții similare cu cele ale autorității și, după caz, cu agențiile relevante ale Uniunii.”;

"

4.  Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Fiecare stat membru desemnează un membru și un supleant în calitate de reprezentanți ai statului membru respectiv în consiliul de administrație. Membrii și supleanții astfel desemnați sunt numiți de Consiliu și au drept de vot.”;

"

(b)  se introduc următoarele alineate:"

„(1a) În plus față de membrii și supleanții menționați la alineatul (1), din consiliul de administrație fac parte:

   (a) doi membri și doi supleanți numiți de Comisie în calitate de reprezentanți ai săi, cu drept de vot;
   (b) doi membri numiți de Parlamentul European, cu drept de vot;
   (c) patru membri și patru supleanți cu drept de vot în calitate de reprezentanți ai societății civile și ai intereselor lanțului alimentar, și anume un membru și un supleant din partea organizațiilor de consumatori, un membru și un supleant din partea organizațiilor neguvernamentale de mediu, un membru și un supleant din partea organizațiilor fermierilor și un membru și un supleant din partea organizațiilor din sector.

Membrii și supleanții menționați la primul paragraf litera (c) sunt numiți de Consiliu, în consultare cu Parlamentul European, pe baza unei liste întocmite de Comisie și trimisă Consiliului. Lista cuprinde mai multe nume decât numărul posturilor care trebuie ocupate. Lista întocmită de Comisie este înaintată Parlamentului European de către Consiliu, împreună cu documentele însoțitoare relevante. În cel mai scurt timp posibil și în termen de maximum trei luni de la primirea listei, Parlamentul European poate să transmită avizul său Consiliului, care numește apoi membrii respectivi.

(1b)  Membrii și supleanții consiliului de administrație sunt desemnați și numiți pe baza experienței relevante și a expertizei lor în domeniul legislației și politicii privind lanțul alimentar, inclusiv de evaluare a riscurilor, asigurându-se totodată că există expertiză relevantă în domeniile administrativ, financiar și juridic în cadrul consiliului de administrație.”;

"

(c)  Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Mandatul membrilor și al supleanților este de patru ani și poate fi reînnoit. Cu toate acestea, ▌ mandatul membrilor și al supleanților menționați la alineatul (1a) primul paragraf litera (c) poate fi reînnoit o singură dată.”;

"

(d)  la alineatul (5), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În cazul în care nu se prevede altfel, Consiliul de administrație hotărăște cu majoritatea membrilor săi. Supleanții îi reprezintă pe membri în absența acestora și votează în numele lor.”;

"

5.  Articolul 28 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Membrii comitetului științific care nu sunt membri ai grupurilor științifice, precum și membrii ▌grupurilor științifice sunt numiți de consiliul de administrație, la propunerea directorului executiv, pentru un mandat de cinci ani care poate fi reînnoit, în urma publicării unei cereri de exprimare a interesului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în publicații științifice de renume relevante și pe site-ul autorității. Autoritatea publică o astfel de cerere de exprimare a interesului după ce a informat statele membre cu privire la criteriile și domeniile de expertiză necesare.

Statele membre:

   (a) publică cererea de exprimare a interesului pe site-urile autorităților lor competente și ale organismelor lor competente care îndeplinesc atribuții similare celor ale autorității;
   (b) informează organizațiile științifice relevante prezente pe teritoriul lor;
   (c) încurajează candidații potențiali să își depună candidatura; și
   (d) iau orice altă măsură adecvată pentru a sprijini cererea de exprimare a interesului.”;

"

(b)  se introduc următoarele alineate:"

„(5a) Membrii comitetului științific care nu sunt membri ai grupurilor științifice și membrii grupurilor științifice sunt selectați și numiți ▌în conformitate cu următoarea procedură:

   (a) pe baza candidaturilor primite în urma unei cereri de exprimare a interesului, directorul executiv întocmește un proiect de listă de candidați potriviți, cuprinzând cel puțin numărul dublu de candidați necesari pentru a completa posturile din comitetul științific și grupurile științifice, și trimite proiectul de listă consiliului de administrație, indicând expertiza multidisciplinară specifică necesară în fiecare grup științific;
   (b) pe baza proiectului de listă respectiv, consiliul de administrație îi numește pe membrii comitetului științific care nu sunt membri ai grupurilor științifice și pe membrii grupurilor științifice și întocmește lista de rezervă a candidaților pentru comitetul științific și grupurile științifice;

   (c) procedura de selecție ▌și numirea membrilor comitetului științific care nu sunt membri ai grupurilor științifice și a membrilor grupurilor științifice se face pe baza următoarelor criterii:
   (i) un nivel ridicat de expertiză științifică;
   (ii) independența și absența conflictelor de interese în conformitate cu articolul 37 alineatul (2) și cu politica autorității în materie de independență și punerea în aplicare a respectivei politici în privința membrilor grupurilor științifice;
   (iii) satisfacerea cerințelor privind expertiza specifică multidisciplinară a grupului științific în care aceștia vor fi numiți și regimul lingvistic aplicabil;
   (d) în cazul în care candidații au expertiză științifică echivalentă, consiliul de administrație asigură o repartizare geografică cât mai largă cu putință a numirilor ▌.

(5b)  În cazul în care autoritatea constată că lipsește o expertiză specifică în cadrul unuia sau mai multor grupuri științifice, directorul executiv propune ▌consiliului de administrație, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (5) și (5a), numirea unor membri suplimentari ai grupurilor științifice relevante.

(5c)  Consiliul de administrație adoptă, pe baza unei propuneri a directorului executiv, normele privind organizarea detaliată și calendarul procedurilor prevăzute la alineatele (5a) și (5b).

(5d)  ▌Statele membre și angajatorii membrilor comitetului științific și ai grupurilor științifice se abțin în a da membrilor respectivi sau experților externi care participă la grupurile de lucru ale comitetului științific sau ale grupurilor științifice instrucțiuni incompatibile cu atribuțiile individuale ale membrilor și experților respectivi sau cu atribuțiile, responsabilitățile și independența autorității.

(5e)  ▌Autoritatea sprijină îndeplinirea atribuțiilor comitetului științific și ale grupurilor științifice prin organizarea activității lor, în special lucrările pregătitoare care urmează să fie întreprinse de personalul autorității sau de organizațiile științifice naționale desemnate menționate la articolul 36, inclusiv prin organizarea posibilității de a pregăti opiniile științifice pentru a fi evaluate inter pares de grupurile științifice înainte de adoptare.

(5f)  Fiecare grup științific cuprinde maximum 21 de membri.

(5g)  Membrii grupurilor științifice au acces la o formare cuprinzătoare privind evaluarea riscurilor.”;

"

(c)  la alineatul (9), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) numărul de membri ai fiecărui grup științific dar nu mai mult decât numărul maxim prevăzut la alineatul (5f).”;

"

6.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 32a

Consultanța prealabilă depunerii

(1)  În cazul în care dreptul Uniunii conține dispoziții referitoare la furnizarea de către autoritate a unui rezultat științific, inclusiv a unei opinii științifice, personalul autorității oferă consultanță, la cererea unui potențial solicitant sau a unui notificator, cu privire la normele aplicabile și la conținutul necesar al cererii sau al notificării, înainte de depunerea acesteia. Astfel de consultanță oferită de personalul autorității nu are caracter de angajament și nu aduce atingere evaluărilor ulterioare ale cererilor sau ale notificărilor de către grupurile științifice. Personalul autorității care furnizează consultanță nu este implicat în nicio activitate științifică sau tehnică de pregătire care este direct sau indirect relevantă pentru cererea sau pentru notificarea care face obiectul consultanței.

(2)  Autoritatea publică pe site-ul său orientări generale referitoare la normele aplicabile și la conținutul necesar al cererilor și al notificărilor, inclusiv, după caz, orientări generale referitoare la conceperea studiilor necesare.

Articolul 32b

Notificarea studiilor

(1)  Autoritatea înființează și gestionează o bază de date a studiilor comandate sau efectuate de operatorii economici pentru a susține o cerere sau o notificare în legătură cu care dreptul Uniunii conține dispoziții referitoare la furnizarea de către autoritate a unui rezultat științific, inclusiv a unei opinii științifice.

(2)  În sensul alineatului (1), operatorii economici notifică fără întârziere autorității titlul și obiectul oricărui studiu comandat sau efectuat de aceștia pentru a susține o cerere sau o notificare, precum și laboratorul sau unitatea de testare care efectuează respectivul studiu și data începerii și data planificată a finalizării acestuia.

(3)  În sensul alineatului (1), laboratoarele și alte unități de testare situate în Uniune notifică, de asemenea, fără întârziere autorității titlul și obiectul oricărui studiu comandat de operatorii economici și efectuat de aceste laboratoare sau alte unități de testare pentru a susține o cerere sau o notificare, data începerii și data planificată a finalizării acestuia, precum și numele operatorului economic care a comandat studiul respectiv.

Prezentul alineat de aplică de asemenea mutatis mutandis, laboratoarelor și altor unități de testare aflate în țări terțe, în măsura stabilită în acordurile și înțelegerile relevante încheiate cu respectivele țări terțe, inclusiv cum se prevede la articolul 49.

(4)  O cerere sau o notificare nu este considerată valabilă sau admisibilă dacă este susținută de studii care nu au fost notificate în prealabil în conformitate cu alineatul (2) sau (3), cu excepția cazului în care solicitantul sau notificatorul furnizează o justificare valabilă pentru absența notificării respectivelor studii.

Atunci când studiile nu au fost notificate în prealabil în conformitate cu alineatul (2) sau (3) și nu a fost oferită nicio justificare valabilă, o cerere sau o notificare poate fi depusă din nou, cu condiția ca solicitantul sau notificatorul să îi notifice autorității studiile respective, îndeosebi titlul și obiectul studiilor, laboratorul sau unitatea de testare care le efectuează, precum și datele începerii și data planificată a finalizării acestora.

Evaluarea valabilității sau a admisibilității unei cereri sau notificări depuse încă o dată începe la șase luni de la notificarea studiilor în temeiul celui de-al doilea paragraf.

(5)  O cerere sau o notificare nu este considerată valabilă sau admisibilă dacă studiile care au fost notificate în prealabil în conformitate cu alineatul (2) sau (3) nu sunt incluse în cerere sau în notificare, cu excepția cazului în care solicitantul sau notificatorul furnizează o justificare valabilă pentru absența includerii respectivelor studii.

Atunci când studiile care au fost notificate în prealabil în conformitate cu alineatul (2) sau (3) nu au fost incluse în cerere sau în notificare și nicio justificare valabilă nu a fost oferită, o cerere sau o notificare poate fi depusă din nou, cu condiția ca solicitantul sau notificatorul să depună toate studiile care au fost notificate în prealabil în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

Evaluarea valabilității sau a admisibilității unei cereri sau notificări depuse încă o dată începe la șase luni de la depunerea studiilor în temeiul celui de-al doilea paragraf.

(6)  În cazul în care autoritatea constată, în timpul evaluării riscurilor, că studiile notificate în conformitate cu alineatul (2) sau (3) nu sunt incluse integral în cererea sau în notificarea corespunzătoare și în absența unei justificări valabile a solicitantului sau a notificatorului în acest sens, termenele aplicabile în care i se solicită autorității să furnizeze rezultatul științific se suspendă. Respectiva suspendare expiră la șase luni de la depunerea tuturor datelor studiilor respective.

(7)  Autoritatea publică informațiile notificate doar în cazurile în care a primit o cerere sau notificare corespunzătoare ▌și după ce autoritatea a decis cu privire la divulgarea studiilor însoțitoare în conformitate cu articolele 38‑39e.

(8)  Autoritatea stabilește ▌ modalitățile practice pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului articol, inclusiv modalitățile de solicitare și de a face publice a justificărilor valabile în cazurile menționate la alineatele (4), (5) și (6). Modalitățile respective sunt în conformitate cu prezentul regulament și cu alte dispoziții relevante ale dreptului Uniunii ▌.

Articolul 32c

Consultarea părților terțe

(1)  În cazul în care dispoziții relevante ale dreptului Uniunii prevăd că o aprobare sau o autorizație poate fi reînnoită, inclusiv prin intermediul unei notificări, potențialul solicitant sau notificator al reînnoirii îi notifică autorității studiile pe care intenționează să le efectueze în acest scop, inclusiv modul în care vor fi efectuate diferitele studii pentru a asigura respectarea cerințelor de reglementare. În urma acestei notificări a studiilor, autoritatea lansează o consultare a părților interesate și a publicului cu privire la studiile preconizate în vederea reînnoirii, inclusiv cu privire la conceperea propusă a studiilor. Ținând seama de observațiile primite de la părțile interesate și de la public, care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor asociate cu reînnoirea preconizată, autoritatea oferă consultanță cu privire la conținutul cererii sau notificării de reînnoire preconizate, precum și cu privire la conceperea studiilor. Consultanța oferită de autoritate nu are caracter de angajament și nu afectează evaluarea ulterioară a cererilor sau notificărilor de reînnoire de către grupurile științifice.

(2)  Autoritatea consultă părțile interesate și publicul pe baza versiunii neconfidențiale a cererii sau notificării făcute publică de către autoritate în conformitate cu articolele 38-39e, și imediat după o astfel de divulgare către public, pentru a identifica dacă sunt disponibile alte date sau studii științifice relevante cu privire la produsul vizat de cerere sau notificare. În cazuri justificate corespunzător, în care există riscul să nu se poată acorda atenția cuvenită rezultatelor consultării publicului efectuate în conformitate cu prezentul alineat, din cauza termenelor aplicabile în care autoritatea trebuie să furnizeze rezultatul științific, respectivele termene pot fi prelungite cu o perioadă maximă de șapte săptămâni. Prezentul alineat nu aduce atingere obligațiilor care îi revin autorității în temeiul articolului 33 și nu se aplică prezentării de informații suplimentare de către solicitant sau notificator în cursul procesului de evaluare a riscurilor.

(3)  Autoritatea stabilește ▌modalitățile practice pentru punerea în aplicare a procedurilor menționate la prezentul articol și la articolul 32a.

Articolul 32d

Studii de verificare

Fără a aduce atingere obligației solicitanților ▌de a demonstra siguranța unui produs supus unui sistem de autorizare, în situațiile excepționale în care există controverse semnificative sau rezultate contradictorii, Comisia poate solicita autorității să comande studii științifice cu scopul de a verifica dovezile utilizate în procesul de evaluare a riscurilor. Studiile comandate pot avea un domeniu de aplicare mai larg decât dovezile care fac obiectul verificării.”;

"

7.  Articolul 38 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Autoritatea își desfășoară activitățile cu un nivel ridicat de transparență. Aceasta face publice în special:

   (a) ordinile de zi, listele participanților și procesele verbale ale ședințelor consiliului de administrație, comitetului consultativ, comitetului științific și grupurilor științifice și grupurilor de lucru ale acestora;
   (b) toate rezultatele sale științifice, inclusiv avizele comitetului științific și ale grupurilor științifice după adoptare, opiniile minoritare și rezultatele consultării publice efectuate în cursul procesului de evaluare a riscurilor fiind întotdeauna incluse;
   (c) datele științifice, studiile și alte informații care vin în sprijinul cererilor ▌, inclusiv informațiile suplimentare furnizate de solicitanți, precum și alte date și informații științifice care vin în sprijinul cererilor adresate de Parlamentul European, Comisie și statele membre în vederea elaborării de rezultate științifice, inclusiv opiniile științifice, ținând seama de necesitatea de a proteja confidențialitatea informațiilor și protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu articolele 39-39e;
   (d) informațiile pe care se bazează rezultatele sale științifice, inclusiv opiniile științifice, luând în considerare protecția informațiilor confidențiale și a datelor cu caracter personal în conformitate cu articolele 39-39e;
   (e) declarațiile de interes anuale făcute de membrii consiliului de administrație, de directorul executiv și de membrii forumului consultativ, ai comitetului științific și ai grupurilor științifice, precum și membrii grupurilor de lucru și declarațiile de interes făcute în legătură cu subiectele de pe ordinea de zi a ședințelor;
   (f) studiile sale științifice în conformitate cu articolele 32 și 32 d;
   (g) raportul anual al activităților sale;
   (h) solicitările de opinii științifice ale Parlamentului European, ale Comisiei sau ale statelor membre care au fost refuzate sau modificate și justificările pentru refuz sau modificare ▌;
   (i) o sinteză a consultanței oferite ▌potențialilor solicitanți în etapa prealabilă depunerii cererii în conformitate cu articolele 32a și 32c.

Informațiile menționate la primul paragraf se publică fără întârziere, cu excepția informațiilor menționate la litera (c), în ceea ce privește cererile, și la litera (i), care se publică fără întârziere după ce cererea este considerată valabilă sau admisibilă.

Informațiile menționate la al doilea paragraf se publică într-o secțiune specială de pe site-ul autorității. Secțiunea specială respectivă se pune la dispoziția publicului și este ușor accesibilă. Informațiile respective sunt disponibile pentru descărcare, imprimare și căutare în format electronic.”;

"

(b)  se introduce următorul alineat:"

„(1a) Divulgarea către public a informațiilor menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (i) ▌ nu aduce atingere:

   (a) normelor existente referitoare la drepturile de proprietate intelectuală care stabilesc restricții pentru anumite utilizări ale documentelor divulgate sau ale conținutului acestora; și
   (b) dispoziții prevăzute în legislația ▌Uniunii care protejează investițiile realizate de inovatori pentru colectarea informațiilor și a datelor care susțin cererile de autorizare relevante (denumite în continuare „norme privind exclusivitatea datelor”).

Divulgarea către public a informațiilor menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (c) nu este considerată o permisiune explicită sau implicită sau o licență pentru ca datele și informațiile relevante și conținutul lor să fie utilizate, reproduse sau exploatate în alt mod cu încălcarea oricărui drept de proprietate intelectuală sau a oricărei norme privind exclusivitatea datelor, iar Uniunea nu este responsabilă pentru utilizarea acestora de către terți. Autoritatea se asigură că persoanele care accesează informațiile relevante își asumă în acest sens angajamente clare sau că furnizează declarații scrise, înainte de divulgarea acestora.”;

"

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Autoritatea stabilește ▌modalitățile practice pentru aplicarea normelor de transparență menționate la alineatele (1), (1a) și (2) din prezentul articol, luând în considerare articolele 39-39g și articolul 41.”;

"

8.  Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 39

Confidențialitatea

(1)  Prin derogare de la articolul 38, autoritatea nu pune la dispoziția publicului nicio informație pentru care a fost solicitată confidențialitatea în conformitate cu condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  La cererea unui solicitant, autoritatea poate acorda tratament confidențial numai în ceea ce privește următoarele informații, în cazul în care solicitantul a demonstrat că divulgarea unor astfel de informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) procesul de fabricare sau de producere, inclusiv metoda și aspectele inovatoare ale acestuia, precum și alte specificații tehnice și industriale inerente procesului sau metodei respective, cu excepția informațiilor relevante pentru evaluarea siguranței;
   (b) legăturile comerciale dintre un producător sau un importator și solicitantul sau titularul autorizației, după caz;
   (c) informațiile comerciale care divulgă sursele, cotele de piață sau strategia comercială a solicitantului; și
   (d) compoziția cantitativă a produsului care face obiectul cererii, cu excepția informațiilor relevante pentru evaluarea siguranței.

(3)  Lista informațiilor menționate la alineatul (2) nu aduce atingere niciunui act din legislația sectorială ▌ a Uniunii.

(4)  În pofida alienatelor (2) și (3):

   (a) în cazul în care este esențială adoptarea unor măsuri urgente pentru protejarea sănătății umane, a sănătății animalelor sau a mediului, cum ar fi în situațiile de urgență, autoritatea poate divulga informațiile menționate la alineatele (2) și (3); ▌
   (b) se fac totuși publice informațiile care fac parte din concluziile rezultatelor științifice, inclusiv ale opiniilor științifice, emise de autoritate și care se referă la efecte ▌previzibile asupra sănătății umane, a sănătății animalelor sau a mediului.”;

"

9.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 39a

Cerere de tratament confidențial

(1)  Atunci când depune o cerere ▌, date științifice justificative și alte informații suplimentare în conformitate cu dreptul ▌ Uniunii, solicitantul poate cere ca anumite părți ale informațiilor transmise să fie tratate ca fiind confidențiale în conformitate cu articolul 39 alineatele (2) și (3). Această cerere este însoțită de o justificare verificabilă care demonstrează modul în care publicarea informațiilor în cauză aduce un prejudiciu semnificativ intereselor în cauză în conformitate cu articolul 39 alineatele (2) și (3).

(2)  În cazul în care un solicitant depune o cerere de tratament confidențial, acesta furnizează o versiune neconfidențială și o versiune confidențială a informațiilor transmise în conformitate cu formatele standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există, în temeiul articolului 39f. Versiunea neconfidențială nu include informațiile pe care solicitantul le consideră confidențiale în temeiul articolului 39 alineatele (2) și (3) și indică locurile din care au fost eliminate astfel de informații. Versiunea confidențială conține toate informațiile transmise, inclusiv informațiile pe care solicitantul le consideră confidențiale. Informațiile din versiunea confidențială care fac obiectul unei cereri de tratament confidențial se marchează clar în acest sens. Solicitantul indică în mod clar motivele pe baza cărora se solicită confidențialitatea pentru diferite informații.

Articolul 39b

Decizia privind confidențialitatea

(1)  Autoritatea:

   (a) face publică ▌ versiunea neconfidențială a cererii, astfel cum a fost depusă de solicitant, fără întârziere odată ce cererea a fost considerată valabilă sau admisibilă;
   (b) demarează fără întârziere o examinare concretă și individuală a cererii de tratament confidențial în conformitate cu prezentul articol;
   (c) informează în scris solicitantul în legătură cu intenția sa de a divulga informațiile și motivele care au stat la baza acesteia, înainte ca autoritatea să ia o decizie oficială cu privire la cererea de tratament confidențial. În cazul în care solicitantul nu este de acord cu evaluarea autorității, solicitantul își poate exprima punctele de vedere sau își poate retrage cererea în termen de două săptămâni de la data la care i-a fost notificată poziția autorității;
   (d) adoptă o decizie motivată cu privire la cererea de tratament confidențial, luând în considerare observațiile solicitantului, în termen de 10 săptămâni de la data primirii cererii de tratament confidențial în ceea ce privește cererile și fără întârzieri în cazul datelor și al informațiilor suplimentare, notifică solicitantului decizia sa și oferă informații despre dreptul de a depune o cerere de confirmare în conformitate cu alineatul (2) și informează Comisia și statele membre, după caz, cu privire la decizia sa; și
   (e) face publice toate datele și informațiile suplimentare care au făcut ca cererea de tratament confidențial să nu fie acceptată ca fiind justificată, cel mai devreme la două săptămâni de la notificarea solicitantului cu privire la decizia sa în temeiul literei (d).

(2)  În termen de două săptămâni de la notificarea solicitantului în temeiul alineatului (1) referitoare la decizia luată de autoritate cu privire la cererea de tratament confidențial, solicitantul poate depune o cerere de confirmare, solicitându-i autorității să revină asupra deciziei sale. Cererea de confirmare are efect suspensiv. Autoritatea examinează temeiurile cererii de confirmare și adoptă o decizie motivată privind respectiva cerere de confirmare. Aceasta îi notifică solicitantului decizia sa în termen de trei săptămâni de la depunerea cererii de confirmare și include în notificarea respectivă informații cu privire la căile de atac disponibile, și anume introducerea unei acțiuni la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”) împotriva autorității în temeiul alineatului (3). Autoritatea face publice toate datele și informațiile suplimentare care au făcut ca cererea de tratament confidențial să nu fie acceptată ca fiind justificată de către autoritate, cel mai devreme la două săptămâni de la notificarea deciziei motivate a autorității cu privire la cererea de confirmare transmisă solicitantului în conformitate cu prezentul alineat.

(3)  Deciziile adoptate de autoritate în temeiul prezentului articol pot face obiectul unei acțiuni în fața Curții de Justiție, în condițiile prevăzute la articolele 263 și, respectiv, 278 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Articolul 39c

Reexaminarea confidențialității

Înainte de a emite rezultate științifice, inclusiv opinii științifice, autoritatea analizează dacă informațiile care au fost admise anterior ca fiind confidențiale ar putea totuși să fie făcute publice în conformitate cu articolul 39 alineatul (4) litera (b). În caz afirmativ, autoritatea urmează procedura prevăzută la articolul 39b, care se aplică mutatis mutandis.

Articolul 39d

Obligații în materie de confidențialitate

(1)  Autoritatea pune la dispoziție, la cerere, Comisiei și statelor membre toate informațiile pe care le deține cu privire la o cerere ▌ sau la o cerere de rezultat științific, inclusiv opinie științifică, formulată de Parlamentul European, Comisie sau statele membre, cu excepția cazului în care se indică altfel în dreptul ▌ Uniunii.

(2)  Comisia și statele membre iau măsurile necesare pentru ca informațiile primite în temeiul dreptului ▌ Uniunii pentru care s-a solicitat un tratament confidențial să nu fie făcute publice până când decizia privind cererea de tratament confidențial a fost luată de către autoritate și a rămas definitivă. Comisia și statele membre iau, de asemenea, măsurile necesare pentru ca informațiile pentru care a fost acceptat tratamentul confidențial de către autoritate să nu fie făcute publice.

(3)  În cazul în care un solicitant ▌ își retrage sau și-a retras cererea, autoritatea, Comisia și statele membre respectă confidențialitatea informațiilor ▌, astfel cum a fost acordată de autoritate în conformitate cu articolele 39-39e. Se consideră că cererea a fost retrasă în momentul în care organismul competent care a primit cererea inițială primește în scris cererea de retragere în acest sens. În cazul în care retragerea are loc înainte ca o decizie finală cu privire la ▌ cererea de tratament confidențial să fi fost adoptată de autoritate în temeiul articolului 39b alineatul (1) sau (2), după caz, Comisia, statele membre și autoritatea nu fac publice informațiile pentru care a fost solicitată confidențialitatea.

(4)  Membrii consiliului de administrație, directorul executiv, membrii comitetului științific și ai grupurilor științifice, precum și experții externi care participă la grupurile lor de lucru, membrii forumului consultativ și personalul autorității se supun cerințelor impuse de obligația de păstrare a secretului profesional în temeiul articolului 339 din TFUE chiar și după încetarea atribuțiilor lor.

(5)  Autoritatea stabilește, în consultare cu Comisia, modalități practice pentru aplicarea normelor de confidențialitate prevăzute la articolele 39, 39a, 39b, 39e și la prezentul articol, inclusiv procedurile privind depunerea și tratarea cererilor de tratament confidențial cu privire la informațiile care trebuie făcute publice în temeiul articolului 38 și luând în considerare articolele 39f și 39 g. În ceea ce privește articolul 39b alineatul (2), autoritatea se asigură că se aplică o separare corespunzătoare a atribuțiilor în cazul evaluării cererilor de confirmare.

Articolul 39e

Protecția datelor cu caracter personal

(1)  În ceea ce privește cererile de rezultate științifice, inclusiv opinii științifice în conformitate cu dreptul ▌ Uniunii, autoritatea face întotdeauna publice:

   (a) numele și adresa solicitantului;
   (b) numele autorilor studiilor furnizate în sprijinul acestor cereri, publicate sau făcute publice; și
   (c) numele tuturor participanților și observatorilor la ședințele comitetului științific, ale grupurilor științifice, ale grupurilor de lucru ale acestora și ale oricărui alt grup ad-hoc care tratează chestiunea respectivă.

(2)  În pofida alineatului (1), se consideră că divulgarea numelor și a adreselor persoanelor fizice implicate în testele efectuate pe animale vertebrate sau în obținerea informațiilor toxicologice afectează în mod semnificativ viața privată și integritatea acestor persoane fizice și nu se fac publice, cu excepția cazului în care se specifică altfel în Regulamentele (UE) 2016/679(25) și (UE) 2018/1725(26) ale Parlamentului European și ale Consiliului .

(3)  Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în conformitate cu prezentul regulament. Toate datele cu caracter personal făcute publice în temeiul articolului 38 din prezentul regulament și al prezentului articol se utilizează numai pentru a asigura transparența evaluării riscurilor în temeiul prezentului regulament și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679 și cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1725, după caz.

Articolul 39f

Formatele standardizate de prezentare a datelor

(1)  În sensul articolului 38 alineatul (1) litera (c) și pentru a asigura prelucrarea eficientă a cererilor de rezultate științifice adresate autorității, se adoptă formate standardizate de prezentare a datelor în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol pentru ca documentele să poată fi transmise, căutate, copiate și imprimate, asigurând în același timp respectarea cerințelor de reglementare stabilite în dreptul ▌ Uniunii. Respectivele ▌ formate standardizate de prezentare a datelor ▌:

   (a) nu se bazează pe standarde protejate;
   (b) asigură, pe cât posibil, interoperabilitatea cu modalitățile existente de transmitere a datelor;
   (c) se utilizează cu ușurință și sunt adaptate utilizării de către întreprinderile mici și mijlocii.

(2)  Pentru adoptarea formatelor standardizate de prezentare a datelor menționate la alineatul (1) se aplică următoarea procedură:

   (a) autoritatea întocmește un proiect de formate standardizate de prezentare a datelor pentru diferitele proceduri de autorizare ▌ și pentru cererile relevante de rezultate științifice adresate de Parlamentul European, Comisie și statele membre;
   (b) ținând cont de cerințele aplicabile în diferitele proceduri de autorizare și alte cadre juridice și după aplicarea oricăror adaptări necesare, Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, formatele standardizate de prezentare a datelor . Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 58 alineatul (2);
   (c) autoritatea pune la dispoziție pe site-ul său formatele standardizate de prezentare a datelor, astfel cum au fost adoptate;
   (d) în cazul în care au fost adoptate formate standardizate de prezentare a datelor în temeiul prezentului articol, cererile, precum și cererile de rezultate științifice, inclusiv de opinii științifice, emise de Parlamentul European, Comisie și statele membre ▌, se depun numai în conformitate cu respectivele formate standardizate de prezentare a datelor.

Articolul 39g

Sistemele de informații

Sistemele de informații operate de autoritate pentru a stoca datele sale, inclusiv datele confidențiale și datele cu caracter personal, sunt proiectate în așa fel încât să garanteze că orice acces la acestea este supus pe deplin auditului și că sunt atinse standardele maxime de securitate adecvate riscurilor de securitate în cauză, ținând cont de articolele 39-39f. ▌”;

"

10.  La articolul 40 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Autoritatea face publice toate rezultatele științifice, inclusiv opiniile științifice emise de aceasta, precum și datele științifice pertinente și alte informații în conformitate cu articolele 38-39e.”;

"

11.  Articolul 41 se modifică după cum urmează ▌:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În pofida normelor privind confidențialitatea prevăzute la articolele 39-39d din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului* se aplică documentelor deținute de autoritate.

În cazul în care este vorba despre informații referitoare la mediu, se aplică, de asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului**. Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului*** se aplică informațiilor referitoare la mediu deținute de statele membre, în pofida normelor privind confidențialitatea prevăzute la articolele 39-39d din prezentul regulament.

_________________________

* Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

** Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).

*** Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).”;

"

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Consiliul de administrație adoptă modalitățile practice pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și a articolelor 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, în termen de … [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], asigurând un acces cât mai larg posibil la documentele aflate în posesia sa.”;

"

12.  Articolul 61 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 61

Clauza de reexaminare

(1)  Comisia asigură reexaminarea periodică a aplicării prezentului regulament.

(2)  În termen de … [cinci ani de la data aplicării prezentului regulament de modificare] și ulterior din cinci în cinci ani , Comisia evaluează performanțele autorității în ceea ce privește obiectivele, mandatul, atribuțiile, procedurile și localizarea, în conformitate cu orientările Comisiei. Evaluarea respectivă se referă, de asemenea, la impactul articolului 32a asupra funcționării autorității, acordând o atenție deosebită sarcinii de lucru relevante și personalului mobilizat, precum și oricăror realocări ale resurselor autorității care s-ar fi realizat în detrimentul activităților de interes public. Evaluarea respectivă analizează eventuala necesitate de a modifica mandatul autorității, precum și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări.

(3)  În cadrul evaluării menționate la alineatul (2), Comisia evaluează, de asemenea, dacă cadrul organizațional al autorității are nevoie de actualizări suplimentare în ceea ce privește deciziile referitoare la cererile de tratament confidențial și cererile de confirmare, în mod concret prin instituirea unei camere de recurs specifice sau prin alte mijloace adecvate.

(4)  Atunci când consideră că funcționarea continuă a autorității nu se mai justifică în raport cu obiectivele, mandatul și atribuțiile care i-au fost încredințate, Comisia poate propune modificarea în consecință sau abrogarea dispozițiilor relevante din prezentul regulament.

(5)  Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și consiliului de administrație un raport privind constatările reexaminărilor și evaluărilor sale în temeiul prezentului articol. Constatările respective sunt făcute publice.”;

"

13.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 61a

Misiuni de constatare

▌Experții Comisiei desfășoară misiuni de constatare în statele membre pentru a evalua aplicarea de către laboratoare și alte unități de testare a standardelor relevante pentru efectuarea testelor și a studiilor transmise autorității ca parte a unei cereri, precum și respectarea obligației de notificare prevăzute la articolul 32b alineatul (3), până la … [patru ani de la data aplicării prezentului regulament de modificare]. Până la acea dată, experții Comisiei desfășoară, de asemenea, misiuni de constatare pentru evaluarea aplicării respectivelor standarde de către laboratoarele și alte unități de testare aflate în țări terțe, în măsura stabilită în acordurile și înțelegerile relevante încheiate cu respectivele țări terțe, inclusiv cum se prevede la articolul 49.

Neconformitatea identificată în cursul acestor misiuni de constatare se aduce în atenția Comisiei, a statelor membre, a autorității, precum și a laboratoarelor și a celorlalte unități de testare evaluate. Comisia, autoritatea și statele membre se asigură că sunt luate măsuri ulterioare corespunzătoare în legătură cu respectiva neconformitate identificată.

Rezultatul misiunilor de constatare menționate se prezintă într-un raport general. Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă o propunere legislativă, dacă este cazul, privind îndeosebi eventuale proceduri de control necesare, inclusiv audituri.”

"

Articolul 2

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1829/2003

Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 5, alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(a)  partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Cererea se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și este însoțită de următoarele elemente:”;

"

(b)  litera (l) se înlocuiește cu următorul text:"

„(l) o identificare a părților cererii și a altor informații suplimentare pe care solicitantul dorește să fie tratate ca fiind confidențiale, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 30 din prezentul regulament și cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;”;

"

(c)  se adaugă următoarea literă:"

„(m) un rezumat al dosarului în format standardizat.”;

"

2.  La articolul 6, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) În conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, autoritatea își publică avizul, după eliminarea oricăror informații identificate drept confidențiale în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și cu articolul 30 din prezentul regulament. Publicul poate adresa observații Comisiei în termen de 30 de zile de la publicarea avizului în cauză.”;

"

3.  La articolul 10, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei sau a unui stat membru, autoritatea emite un aviz cu privire la continuarea îndeplinirii de către autorizația eliberată pentru un produs menționat la articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament a condițiilor stabilite în prezentul regulament. Autoritatea transmite fără întârziere respectivul aviz Comisiei, statelor membre și titularului autorizației. În conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, autoritatea își face public avizul, după eliminarea oricăror informații identificate drept confidențiale în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și cu articolul 30 din prezentul regulament. Publicul poate adresa observații Comisiei în termen de 30 de zile de la publicarea avizului în cauză.”;

"

4.  La articolul 11 alineatul (2), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Cererea se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și este însoțită de următoarele elemente:”;

"

5.  La articolul 17, alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(a)  partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Cererea se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și este însoțită de următoarele elemente:”,

"

(b)  litera (l) se înlocuiește cu următorul text:"

„(l) o identificare a părților cererii și a altor informații suplimentare pe care solicitantul dorește să fie tratate ca fiind confidențiale, însoțită de o justificare verificabilă, în temeiul articolului 30 din prezentul regulament și al articolelor 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;”;

"

(c)  se adaugă următoarea literă:"

„(m) un rezumat al dosarului în format standardizat.”;

"

6.  La articolul 18, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) În conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, autoritatea își publică avizul, după eliminarea oricăror informații identificate drept confidențiale în temeiul articolelor 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și al articolului 30 din prezentul regulament. Publicul poate adresa observații Comisiei în termen de 30 de zile de la publicarea avizului în cauză.”;

"

7.  La articolul 22, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei sau a unui stat membru, autoritatea emite un aviz cu privire la continuarea îndeplinirii de către autorizația eliberată pentru un produs menționat la articolul 15 alineatul (1) a condițiilor stabilite în prezentul regulament. Autoritatea transmite fără întârziere respectivul aviz Comisiei, statelor membre și titularului autorizației. În conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, autoritatea își face public avizul, după eliminarea oricăror informații identificate drept confidențiale în temeiul articolelor 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și al articolului 30 din prezentul regulament. Publicul poate adresa observații Comisiei în termen de 30 de zile de la publicarea avizului în cauză.”;

"

8.  La articolul 23 alineatul (2), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Cererea se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolul 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și este însoțită de următoarele elemente:”;

"

9.  La articolul 29, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Autoritatea face publice cererea de autorizare, informațiile justificative relevante și toate informațiile suplimentare furnizate de solicitant, precum și opiniile sale științifice și avizele emise de autoritățile competente menționate la articolul 4 din Directiva 2001/18/CE, în conformitate cu articolele 38-39e ▌ din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și ținând seama de articolul 30 din prezentul regulament.

(2)  Atunci când gestionează cererile de acces la documentele pe care le deține, autoritatea aplică Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei* atunci când tratează cererile de acces la documentele deținute de autoritate.

_______________

* Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).”;

"

10.  Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 30

Confidențialitatea

(1)  În conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute la articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și la prezentul articol:

   (a) solicitantul poate transmite o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile; și
   (b) autoritatea evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant.

(2)  În plus față de informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în temeiul articolului 39 alineatul (3) din regulamentul menționat, autoritatea poate acorda, de asemenea, tratament confidențial cu privire la următoarele informații, în cazul în care solicitantul a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) informații privind secvența ADN, cu excepția secvențelor utilizate pentru detectarea, identificarea și cuantificarea evenimentului de transformare; și
   (b) modele și strategii de reproducere.

(3)  Utilizarea metodelor de detecție și reproducerea materialelor de referință, prevăzute la articolul 5 alineatul (3) și la articolul 17 alineatul (3), în sensul aplicării prezentului regulament OMG-urilor, produselor alimentare și furajelor la care se referă o cerere, nu sunt restricționate de exercitarea drepturilor de proprietate și nici într-un alt mod.

(4)  Prezentul articol nu aduce atingere articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”

"

Articolul 3

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1831/2003

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) O cerere de autorizare prevăzută la articolul 4 din prezentul regulament se trimite Comisiei, în conformitate cu formatele standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care se aplică mutatis mutandis. Comisia informează fără întârziere statele membre și transmite cererea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor (denumită în continuare „autoritatea”).”;

"

(b)  la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) face publice ▌ cererea și orice alte informații furnizate de solicitant, în conformitate cu articolul 18.”;

"

2.  Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 18

Transparența și confidențialitatea

(1)  Autoritatea face publice cererea de autorizare, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant, precum și opiniile sale științifice, în conformitate cu articolele 38-39e ▌ din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care se aplică mutatis mutandis.

(2)  În conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute la articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și la prezentul articol, solicitantul poate transmite o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile. Autoritatea evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant.

(3)  În plus față de informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în temeiul articolului 39 alineatul (3) din regulamentul menționat, autoritatea poate acorda, de asemenea, tratament confidențial cu privire la următoarele informații, în cazul în care solicitantul a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) planul de studiu pentru studiile care demonstrează eficacitatea unui aditiv din hrana animalelor în ceea ce privește scopurile utilizării prevăzute, astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (1) și în anexa I la prezentul regulament; și
   (b) specificațiile privind impuritățile substanței active și ale metodelor de analiză relevante elaborate la nivel intern de către solicitant, cu excepția impurităților care pot avea efecte negative asupra sănătății animalelor, a sănătății umane sau a mediului.

(4)  Prezentul articol nu aduce atingere articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”

"

Articolul 4

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2065/2003

Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) Autoritatea:

   (i) informează fără întârziere Comisia și celelalte state membre cu privire la cerere și pune la dispoziția acestora cererea și orice informații suplimentare furnizate de către solicitant; și
   (ii) face publice ▌ cererea, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant, în conformitate cu articolele 14 și 15.”;

"

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) „Autoritatea publică orientări detaliate, în urma unui acord cu Comisia, privind pregătirea și prezentarea cererii menționate la alineatul (1) din prezentul articol, luând în considerare formatele standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există, în conformitate cu articolul 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”;

"

2.  La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Autoritatea face publice cererea de autorizare, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant, precum și opiniile sale științifice, în conformitate cu articolele 38-39e ▌ din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”;

"

3.  Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 15

Confidențialitatea

(1)  În conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute la articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002,

   (a) solicitantul poate transmite o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile; și
   (b) autoritatea evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant.

(2)  Prezentul articol nu aduce atingere articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”

"

Articolul 5

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1935/2004

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) fără întârziere, autoritatea:

   (i) informează Comisia și celelalte state membre cu privire la cerere și pune la dispoziția acestora cererea și orice informații suplimentare furnizate de către solicitant; și
   (ii) face publice ▌ cererea, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant, în conformitate cu articolele 19 și 20.”;

"

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Autoritatea publică orientări detaliate, în urma unui acord cu Comisia, privind pregătirea și prezentarea cererii, luând în considerare formatele standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care se aplică mutatis mutandis.”;

"

2.  La articolul 19, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Autoritatea face publice cererea de autorizare, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant, precum și opiniile sale științifice, în conformitate cu articolele 38-39e ▌ din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care se aplică mutatis mutandis, precum și cu articolul 20 din prezentul regulament.”;

"

3.  Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 20

Confidențialitatea

(1)  În conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute la articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și la prezentul articol:

   (a) solicitantul poate transmite o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile; și
   (b) autoritatea evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant.

(2)  În plus față de informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în temeiul articolului 39 alineatul (3) din regulamentul menționat, autoritatea poate acorda, de asemenea, tratament confidențial cu privire la următoarele informații, în cazul în care solicitantul a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) toate informațiile furnizate în descrierile detaliate privind substanțele și amestecurile folosite ca materii prime la fabricarea substanței care face obiectul autorizării, compoziția amestecurilor, a materialelor sau a articolelor în care solicitantul intenționează să utilizeze această substanță, metodele de fabricare a respectivelor amestecuri, materiale sau articole, impuritățile și rezultatele privind testarea migrării, cu excepția informațiilor relevante pentru evaluarea siguranței;
   (b) marca sub care este comercializată substanța, precum și denumirea comercială a amestecurilor, a materialelor sau a articolelor în care este utilizată, după caz; și
   (c) orice alte informații considerate confidențiale în cadrul normelor procedurale specifice menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (n) din prezentul regulament.

(3)  Prezentul articol nu aduce atingere articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”

"

Articolul 6

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1331/2008

Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 6 se adaugă următorul alineat:"

„(5) Autoritatea face publice ▌ informațiile suplimentare furnizate de solicitant în conformitate cu articolele 11 și 12.”;

"

2.  Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 11

Transparența

„În cazul în care Comisia solicită avizul autorității în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament, autoritatea face publice fără întârziere cererea de autorizare, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant, precum și opiniile sale științifice, în conformitate cu articolele 38-39e ▌ din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. De asemenea, autoritatea face publică orice cerere de aviz, precum și orice prelungire de termen în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.”;

"

3.  Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 12

Confidențialitatea

(1)  Odată cu depunerea cererii, solicitantul poate transmite o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile.

(2)  În cazul în care este necesar un aviz emis de autoritate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament, autoritatea evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant, în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(3)  În plus față de informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în temeiul articolului 39 alineatul (3) din regulamentul menționat, autoritatea poate acorda, de asemenea, tratament confidențial cu privire la următoarele informații, în cazul în care solicitantul a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) după caz, informațiile furnizate în descrierile detaliate ale substanțelor și preparatelor folosite ca materii prime și informațiile despre modul în care acestea sunt folosite la fabricarea substanței care face obiectul autorizării, precum și informațiile detaliate despre natura și compoziția materialelor sau a produselor în care solicitantul intenționează să utilizeze respectiva substanță care face obiectul autorizării, cu excepția informațiilor relevante pentru evaluarea siguranței;
   (b) după caz, informațiile analitice detaliate privind variabilitatea și stabilitatea loturilor individuale de producție ale substanței care face obiectul autorizării, cu excepția informațiilor relevante pentru evaluarea siguranței.

(4)  În cazul în care nu este necesar un aviz emis de autoritate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament, Comisia evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant. Articolele 39, 39a și 39d din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și alineatul (3) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.

(5)  Prezentul articol nu aduce atingere articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”

"

Articolul 7

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1107/2009

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„▌ Cererile de aprobare a substanțelor active sau de modificare a condițiilor de aprobare se depun de către producătorii de substanțe active în unul dintre statele membre (denumit în continuare „stat membru raportor”), însoțite de un rezumat și un dosar complet, în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament, sau de o motivare fondată științific a omisiunii de a prezenta anumite părți din respectivul dosar, care să demonstreze că substanțele active îndeplinesc criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament. Cererile se depun conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care se aplică mutatis mutandis.”;

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) La depunerea cererii, solicitantul poate transmite o cerere, în temeiul articolului 63, ca anumite informații, inclusiv anumite părți ale dosarului, să fie tratate ca fiind confidențiale și separă fizic aceste informații.

Statele membre evaluează cererile de tratament confidențial. După consultarea autorității, statul membru raportor decide ce informații urmează să fie tratate ca fiind confidențiale, în conformitate cu articolul 63.

Autoritatea, în urma consultărilor cu statele membre, stabilește modalitățile practice pentru a asigura caracterul coerent al evaluărilor respective.”;

"

2.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 10

Accesul publicului la dosare

Autoritatea pune fără întârziere la dispoziția publicului dosarele menționate la articolul 8, inclusiv orice informații suplimentare furnizate de solicitant, cu excepția informațiilor pentru care statul membru raportor a acordat un tratament confidențial ▌ în temeiul articolului 63.”;

"

3.  La articolul 15, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Cererea prevăzută la articolul 14 din prezentul regulament se depune de către producătorul substanței active într-un stat membru, câte un exemplar fiind înaintat Comisiei, celorlalte state membre și autorității, cu cel puțin trei ani înainte de expirarea aprobării. Cererea se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care se aplică mutatis mutandis.”;

"

4.  Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 16

Accesul public la informațiile din cererea de reînnoire

Autoritatea evaluează fără întârziere orice cerere de tratament confidențial și pune la dispoziția publicului informațiile furnizate de solicitant în temeiul articolului 15, inclusiv eventualele informații suplimentare furnizate de solicitant, cu excepția informațiilor pentru care a fost solicitat un tratament confidențial și pentru care acesta a fost acordat de autoritate în temeiul articolului 63.

Autoritatea, în urma consultărilor cu statele membre, stabilește modalitățile practice pentru a asigura caracterul coerent al evaluărilor respective.”;

"

5.  La articolul 63, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

(1) Un solicitant poate transmite o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile.

(2)  Se poate acorda un tratament confidențial numai în ceea ce privește ▌următoarele informații, în cazul în care solicitantul a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
   (b) specificațiile referitoare la impuritatea substanței active, precum și metodele de analiză a impurităților din substanța activă astfel cum a fost fabricată, cu excepția impurităților care sunt considerate relevante din punct de vedere toxicologic, ecotoxicologic sau ecologic, precum și metodele de analiză a acestor impurități;
   (c) rezultatele loturilor de producție ale substanței active, inclusiv impuritățile; și
   (d) informațiile privind compoziția completă a produsului fitosanitar;

(2a)  Atunci când autoritatea evaluează cererile de tratament confidențial în temeiul prezentului regulament, se aplică condițiile și procedurile prevăzute la articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și la alineatul (2) din prezentul articol.

(2b)  Atunci când statele membre evaluează cererile de tratament confidențial în temeiul prezentului regulament, se aplică următoarele cerințe și proceduri:

   (a) nu se poate acorda un tratament confidențial decât în ceea ce privește informațiile enumerate la alineatul (2);
   (b) în cazul în care statul membru a decis care sunt informațiile care urmează să fie tratate ca fiind confidențiale, acesta informează solicitantul despre decizia sa;
   (c) statele membre, Comisia și autoritatea iau măsurile necesare pentru ca informațiile cărora li s-a acordat un tratament confidențial să nu fie făcute publice;
   (d) de asemenea, articolul 39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se aplică mutatis mutandis;
   (e) în pofida alineatului (2) și a literelor (c) și (d) din prezentul alineat:
   (i) în cazul în care este esențial să se adopte măsuri urgente pentru protejarea sănătății umane, a sănătății animalelor sau a mediului, de exemplu în situațiile de urgență, statul membru poate divulga informațiile menționate la alineatul (2);
   (ii) se fac totuși publice informațiile care fac parte din concluziile rezultatelor științifice emise de autoritate și care se referă la efecte previzibile asupra sănătății umane, asupra sănătății animalelor sau asupra mediului. În acest caz, se aplică articolul 39c din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
   (f) în cazul în care un solicitant își retrage sau și-a retras cererea, statele membre, Comisia și autoritatea respectă confidențialitatea, astfel cum a fost acordată în conformitate cu prezentul articol. În cazul în care retragerea cererii are loc înainte ca statul membru să fi luat o decizie cu privire la cererea de tratament confidențial relevantă, statele membre, Comisia și autoritatea nu fac publice informațiile pentru care s-a solicitat un tratament confidențial.

(3)  Prezentul articol nu aduce atingere Directivei 2003/4/CE * și nici Regulamentelor (CE) nr. 1049/2001 ** și (CE) nr. 1367/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului***.

____________________

* Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p.  26).

** Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

*** Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).”

"

Articolul 8

Modificarea Regulamentului (UE)2015/2283

Regulamentul (UE) 2015/2283 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Procedura de autorizare a introducerii pe piața Uniunii a unui aliment nou și actualizarea listei Uniunii prevăzută la articolul 9 din prezentul regulament începe fie la inițiativa Comisiei, fie în urma unei cereri adresate Comisiei de către un solicitant, în conformitate cu formatele standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul articolului 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Comisia pune cererea la dispoziția statelor membre fără întârziere. Comisia pune la dispoziția publicului un rezumat al cererii, pe baza informațiilor menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (e) din prezentul articol.”;

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În cazul în care Comisia solicită un aviz din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”), autoritatea face publică ▌cererea în conformitate cu articolul 23 și emite un aviz care precizează dacă actualizarea este susceptibilă să aibă un efect asupra sănătății umane.”;

"

2.  La articolul 15, ▌ alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În termen de patru luni de la data la care o notificare valabilă este transmisă de către Comisie în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, un stat membru sau autoritatea poate transmite Comisiei obiecții privind siguranța motivate corespunzător, referitoare la introducerea pe piață în Uniune a alimentului tradițional în cauză. În cazul în care autoritatea transmite obiecții privind siguranța motivate corespunzător, aceasta face publică fără întârziere notificarea, în temeiul articolului 23, care se aplică mutatis mutandis.”;

"

3.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  la sfârșitul primului paragraf se adaugă următoarea teză:"

„Cererea se depune conform formatelor standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există, în conformitate cu articolul 39f din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”;

"

(b)  la sfârșitul celui de al doilea paragraf se adaugă următoarea teză:"

„Autoritatea face publice ▌ cererea, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant în conformitate cu articolul 23.”;

"

4.  Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 23

Transparența și confidențialitatea

(1)  În cazul în care Comisia solicită avizul autorității în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) și cu articolul 16 din prezentul regulament, autoritatea face publice cererea de autorizare, informațiile justificative relevante și orice informații suplimentare furnizate de solicitant, precum și opiniile sale științifice, în conformitate cu articolele 38-39e ▌ din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și cu prezentul articol.

(2)  Odată cu depunerea cererii, solicitantul poate transmite o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile.

(3)  În cazul în care Comisia solicită avizul autorității în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) și cu articolul 16 din prezentul regulament, autoritatea evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant, în conformitate cu articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(4)  În plus față de informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în temeiul articolului 39 alineatul (3) din acesta, autoritatea poate acorda, de asemenea, tratament confidențial cu privire la următoarele informații, în cazul în care solicitantul a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) după caz, informațiile furnizate în descrierile detaliate ale substanțelor și preparatelor folosite ca materii prime și informațiile despre modul în care acestea sunt folosite la fabricarea alimentului nou care face obiectul autorizării, precum și informațiile detaliate despre natura și compoziția produselor alimentare sau categoriilor de produse alimentare specifice în care solicitantul intenționează să utilizeze respectivul aliment nou, cu excepția informațiilor relevante pentru evaluarea siguranței;
   (b) după caz, informațiile analitice detaliate privind variabilitatea și stabilitatea loturilor individuale de producție, cu excepția informațiilor relevante pentru evaluarea siguranței.

(5)  În cazul în care Comisia nu solicită avizul autorității în temeiul articolelor 10 și 16 din prezentul regulament, Comisia evaluează cererea de tratament confidențial depusă de solicitant. Articolele 39, 39a și 39d din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și alineatul (4) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis.

(6)  Prezentul articol nu aduce atingere articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.”

"

Articolul 9

Modificări ale Directivei 2001/18/CE

Directiva 2001/18/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 6, se introduce următorul alineat:"

„(2a) Notificarea menționată la alineatul (1) se depune în conformitate cu formatele standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul dreptului Uniunii”;

"

2.  La articolul 13, se introduce următorul alineat:"

„(2a) Notificarea menționată la alineatul (1) se depune în conformitate cu formatele standardizate de prezentare a datelor, în cazul în care acestea există în temeiul dreptului Uniunii.”;

"

3.  Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 25

Confidențialitatea

(1)  Notificatorul ▌ poate transmite autorității competente o cerere ca anumite părți ale informațiilor transmise în temeiul prezentei directive să fie tratate ca fiind confidențiale și însoțește această cerere de justificări verificabile, în conformitate cu alineatele (3) și (6).

(2)  Autoritatea competentă evaluează cererea de tratament confidențial depusă de notificator ▌.

(3)  La cererea notificatorului, autoritatea competentă poate acorda tratament confidențial numai în ceea ce privește ▌următoarele informații, pe baza justificărilor verificabile, în cazul în care notificatorul a demonstrat că divulgarea respectivelor informații i-ar putea prejudicia interesele în mod semnificativ:

   (a) informațiile menționate la articolul 39 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
   (b) informații privind secvența ADN, cu excepția secvențelor utilizate pentru detectarea, identificarea și cuantificarea evenimentului de transformare; și
   (c) modele și strategii de reproducere.

(4)  După consultarea notificatorului, autoritatea competentă hotărăște care sunt informațiile care urmează să fie tratate ca fiind confidențiale și informează notificatorul despre decizia sa.

(5)  Statele membre, Comisia și comitetul sau comitetele științifice relevante iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile confidențiale notificate sau schimbate în temeiul prezentei directive să nu fie făcute publice.

(6)  De asemenea, dispozițiile relevante ale articolelor 39e și 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se aplică mutatis mutandis.

(7)  În pofida alineatelor (3), (5) și (6) din prezentul articol:

   (a) în cazul în care este esențial să se adopte măsuri urgente pentru protejarea sănătății umane, a sănătății animalelor sau a mediului, de exemplu în situațiile de urgență, autoritatea competentă poate divulga informațiile menționate la alineatul (3); și
   (b) se fac totuși publice informațiile care fac parte din concluziile rezultatelor științifice emise de comitetul sau comitetele relevante sau din concluziile rapoartelor de evaluare și care se referă la efecte previzibile asupra sănătății umane, asupra sănătății animalelor sau asupra mediului. În acest caz, se aplică articolul 39c din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(8)  În cazul în care notificatorul își retrage notificarea, statele membre, Comisia și comitetul sau comitetele relevante respectă confidențialitatea astfel cum a fost acordată de autoritatea competentă în conformitate cu prezentul articol. În cazul în care retragerea notificării are loc înainte ca autoritatea competentă să fi luat o decizie cu privire la cererea de tratament confidențial relevantă, statele membre, Comisia și comitetul sau comitele științifice relevante nu fac publice informațiile pentru care s-a solicitat un tratament confidențial.”;

"

4.  La articolul 28 se adaugă următorul alineat:"

„(4) În cazul în care comitetul științific relevant este consultat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, acesta face publică fără întârziere notificarea ▌, informațiile justificative relevante și eventualele informații suplimentare furnizate de notificator ▌, precum și opiniile sale științifice, cu excepția informațiilor cărora autoritatea competentă le-a acordat un tratament confidențial în conformitate cu articolul ▌ 25.”

"

Articolul 10

Măsuri tranzitorii

(1)  Prezentul regulament nu se aplică cererilor ▌ în temeiul dreptului ▌ Uniunii și nici cererilor de rezultate științifice transmise autorității înainte de ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

(2)  Mandatul membrilor consiliului de administrație al autorității (denumit în continuare „consiliul de administrație”) care sunt în exercițiu la 30 iunie 2022 expiră la acea dată. În pofida datelor de aplicare menționate la articolul 11, se aplică procedura de desemnare și de numire a membrilor consiliului de administrație prevăzută la articolul 1 punctul 4, pentru a le permite membrilor numiți în temeiul respectivelor norme să își înceapă mandatul la 1 iulie 2022.

(3)  În pofida datelor de aplicare menționate la articolul 11, mandatul membrilor comitetului științific și ai grupurilor științifice care sunt în exercițiu la 30 iunie 2021 se prelungește până la data la care își încep mandatul membrii respectivului comitet științific și ai respectivelor grupuri științifice, numiți în conformitate cu procedura de selecție și de numire prevăzută la articolul 1 punctul 5.

Articolul 11

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Cu toate acestea, ▌ articolul 1 punctele 4 și 5 se aplică de la 1 iulie 2022.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 158.
(2) JO C 461, 21.12.2018, p. 225
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 11 decembrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0489).
(4)JO C 440, 6.12.2018, p. 158.
(5)JO C 461, 21.12.2018, p. 225.
(6)Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2019.
(7)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare ▌(JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(8) Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (JO L 276 20.10.2010, p. 33).
(9)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(10)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(11)Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind armonizarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator și verificarea aplicării acestora la testele efectuate asupra substanțelor chimice (JO L 50, 20.2.2004, p. 44).
(12)Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).
(13)Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29).
(14)Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie 2003 privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (JO L 309, 26.11.2003, p. 1).
(15)Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (JO L 338, 13.11.2004, p. 4).
(16)Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (JO L 354, 31.12.2008, p. 1).
(17)Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).
(18)Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (JO L 327, 11.12.2015, p. 1).
(19)Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).
(20)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(21)Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).
(22)Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).
(23)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(24)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(25)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(26)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).


Certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente ***I
PDF 258kWORD 96k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 469/2009 al Consiliului privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (COM(2018)0317 – C8-0217/2018 – 2018/0161(COD))
P8_TA-PROV(2019)0401A8-0039/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0317),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0217/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0039/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 469/2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente

P8_TC1-COD(2018)0161


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(4) prevede că orice produs protejat de un brevet pe teritoriul unui stat membru și supus, în calitate de medicament, înainte de introducerea sa pe piață, unei proceduri de autorizare administrativă în temeiul Directivei 2001/82/CE(5) sau al Directivei 2001/83/CE(6) ale Parlamentului European și ale Consiliului poate face obiectul unui certificat suplimentar de protecție în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute în regulamentul respectiv.

(2)  Prevăzând o perioadă suplimentară de protecție, Regulamentul (CE) nr. 469/2009 urmărește să promoveze, în cadrul Uniunii, cercetarea și inovarea necesare pentru dezvoltarea medicamentelor și să contribuie la prevenirea relocării cercetării în domeniul farmaceutic în afara Uniunii, către țări care ar putea oferi o protecție mai bună.

(3)  De la adoptarea în 1992 a regulamentului care a precedat Regulamentul (CE) nr. 469/2009, piețele au evoluat considerabil și s-a înregistrat o creștere enormă a producției de medicamente generice și, în special, biosimilare, precum și a producției de ingrediente active ale acestora, mai ales în țări din afara Uniunii („țări terțe”) în care protecția nu există sau a expirat.

(4)  Absența în Regulamentul (CE) nr. 469/2009 a oricărei excepții de la protecția conferită de un certificat a avut drept consecință nedorită împiedicarea producătorilor de medicamente generice și biosimilare stabiliți în Uniune de a produce medicamente generice și biosimilare în Uniune, chiar și ▌ în scopul exportului către piețe din țări terțe în care ▌protecția nu există sau a expirat. În mod similar, producătorii sunt împiedicați să producă medicamente generice și biosimilare în scopul depozitării lor pentru o perioadă limitată înainte de expirarea certificatului. Aceste circumstanțe fac mai dificilă intrarea producătorilor respectivi pe piața Uniunii imediat după expirarea perioadei de valabilitate a certificatului, deoarece aceștia nu sunt în măsură să-și dezvolte capacitatea de producție în scopul exportului sau în scopul intrării pe piața unui stat membru înainte ca protecția asigurată de certificat să expire, spre deosebire de producătorii stabiliți în țări terțe în care protecția nu există sau a expirat.

(5)  Aceste circumstanțe îi pune pe producătorii de medicamente generice și biosimilare stabiliți în Uniune în fața unui dezavantaj concurențial semnificativ în comparație cu producătorii din țările terțe care oferă protecție mai redusă sau unde nu există protecție. Uniunea ar trebui să găsească un echilibru între restabilirea unor condiții de concurență echitabile între producătorii respectivi și asigurarea faptului că esența drepturilor exclusive ale titularilor de certificate este garantată în ceea ce privește piața Uniunii.

(6)  Fără nicio intervenție, viabilitatea producătorilor de medicamente generice și biosimilare stabiliți în Uniune ar putea fi amenințată, cu consecințe pentru baza industrială farmaceutică a Uniunii în ansamblul său. Această situație ar putea afecta funcționarea pe deplin eficientă a pieței interne prin pierderea unor potențiale noi oportunități de afaceri pentru producătorii de medicamente generice și biosimilare, ceea ce ar putea conduce la reducerea investițiilor conexe din Uniune și ar constitui un obstacol în calea creării de locuri de muncă în Uniune.

(7)  Intrarea pe piață în timp util a medicamentelor generice și biosimilare este importantă, în special pentru creșterea concurenței, reducerea prețurilor și asigurarea atât a sustenabilității sistemelor de sănătate naționale, cât și a unui acces mai bun al pacienților din Uniune la medicamente cu prețuri abordabile. Importanța acestei intrări în timp util pe piață a fost subliniată de Consiliu în concluziile sale din 17 iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în cadrul sistemelor farmaceutice din Uniune și din statele sale membre. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 469/2009 ar trebui modificat pentru a permite producția de medicamente generice și biosimilare pentru export și stocare, ținând cont în același timp de faptul că drepturile de proprietate intelectuală rămân una dintre pietrele de temelie ale inovării, competitivității și creșterii economice pe piața internă.

(8)  Obiectivul prezentului regulament este de a promova competitivitatea Uniunii, stimulând prin urmare creșterea economică și crearea de locuri de muncă pe piața internă și contribuind la o ofertă de produse mai largă în condiții uniforme, permițându-le astfel producătorilor de medicamente generice și biosimilare stabiliți în Uniune să producă în Uniune produse sau medicamente care conțin astfel de produse în scopul exportului către piețe din țări terțe în care protecția nu există sau a expirat, ajutând astfel producătorii respectivi să concureze efectiv pe piețele țărilor terțe respective. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să le permită unor astfel de producători să producă și să stocheze produse sau medicamente care conțin astfel de produse într-un stat membru pentru o perioadă determinată, până la expirarea certificatului , în scopul intrării pe piața oricărui stat membru după expirarea certificatului corespunzător, ajutând astfel producătorii respectivi să concureze efectiv în Uniune imediat după expirarea protecției (intrarea pe piața UE „din prima zi”). De asemenea, prezentul regulament ar trebui să completeze eforturile politicii comerciale a Uniunii de a asigura piețe deschise pentru producătorii de produse sau de medicamente care conțin astfel de produse stabiliți în Uniune. În timp, prezentul regulament ar trebui să aducă beneficii întregului sector farmaceutic din Uniune, permițându-le tuturor actorilor, inclusiv noilor veniți, să beneficieze de avantajele deschiderii de noi oportunități pe piața farmaceutică globală în continuă schimbare rapidă. În plus, interesul general al Uniunii ar fi promovat prin consolidarea lanțurilor de aprovizionare cu medicamente din Uniune și, permițându-se stocarea în vederea intrării pe piața Uniunii la expirarea certificatului, medicamentele ar deveni mai accesibile pentru pacienții din Uniune după expirarea certificatului ▌.

(9)  În aceste circumstanțe specifice și limitate și în vederea creării unor condiții de concurență echitabile între producătorii stabiliți în Uniune și producătorii din țări terțe, este oportun să se prevadă o excepție de la protecția conferită printr-un certificat ▌astfel încât să se permită producția de produse sau medicamente care conțin astfel de produse în scopul exportului către țări terțe sau al stocării și acte conexe în Uniune strict necesare pentru producția respectivă sau pentru exportul propriu-zis sau stocarea propriu-zisă ▌, în cazul în care asemenea acte ar necesita altfel consimțământul unui titular al certificatului („acte conexe”). De exemplu, astfel de acte conexe ar putea include posesia; oferirea spre livrare; livrarea; importul; utilizarea sau sintetizarea unui ingredient activ utilizat în scopul producerii unui medicament care conține produsul respectiv; sau depozitarea temporară sau publicitatea, cu scopul exclusiv al exportului către destinații din țări terțe. Respectiva excepție ar trebui să se aplice și actelor conexe întreprinse de terți care se află într-un raport contractual cu producătorul.

(10)   Excepția ar trebui să se aplice unui produs sau unui medicament care conține produsul respectiv, protejat printr-un certificat. Aceasta ar trebui să vizeze producerea pe teritoriul unui stat membru a produsului protejat printr-un certificat și a medicamentului care conține produsul respectiv.

(11)  Excepția nu ar trebui să includă introducerea unui produs sau a unui medicament care conține produsul respectiv, care este produs ▌în scopul exportului către țările terțe sau al stocării, în vederea intrării pe piața UE din prima zi, pe piața statului membru în care este în vigoare un certificat ▌, fie direct, fie indirect, după export, și nu ar trebui să includă nici reimportarea unui astfel de produs sau de medicament care conține produsul respectiv pe piața unui stat membru în care este în vigoare un certificat. În plus, aceasta nu ar trebui să includă niciun act sau activitate care are ca obiectiv importul în Uniune de produse sau de medicamente care conțin produsele respective, având ca scop doar reambalarea și reexportul. De asemenea, excepția nu ar trebui să vizeze stocarea produsului sau a medicamentului care conține acest produs în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(12)  Prin limitarea domeniului de aplicare a excepției la producția în scopul exportului în afara Uniunii sau la producția în scopul stocării și la activitățile care sunt strict necesare pentru producție sau pentru exportul propriu-zis sau stocarea propriu-zisă, excepția prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să intre în conflict cu exploatarea în condiții normale a produsului sau a medicamentului care conține respectivul produs în statul membru în care certificatul este în vigoare, mai exact cu dreptul esențial exclusiv al titularului certificatului de a produce produsul respectiv cu scopul de a-l introduce pe piața Uniunii în cursul perioadei de valabilitate a certificatului. În plus, această excepție nu ar trebui să aducă prejudicii nejustificate intereselor legitime ale titularului certificatului, ținând seama totodată de interesele legitime ale terților.

(13)  Excepției ar trebui să i se aplice garanții eficace și proporționale, în vederea sporirii transparenței, acordării de ajutor titularului unui certificat ▌pentru a asigura respectarea protecției prin certificat în Uniune, și pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezentul regulament, și în vederea reducerii riscului de deturnare ilicită pe piața Uniunii în cursul perioadei de valabilitate a certificatului.

(14)  Prezentul regulament ar trebui să impună o obligație de informare producătorului, adică persoanei stabilite în Uniune, în numele căreia se efectuează producția unui produs sau a unui medicament care conține respectivul produs în scopul exportului sau al stocării. Este posibil ca producătorul să efectueze direct producția. Obligația de informare respectivă ar trebui să constea din solicitarea producătorului de a furniza anumite informații serviciului competent de proprietate industrială, sau altei autorități desemnate, care a eliberat certificatul ("autoritatea")▌în statul membru în care urmează să aibă loc producția. În acest scop, ar trebui prevăzut un formular standard de notificare. Informațiile ar trebui furnizate înainte de începerea pentru prima dată în statul membru respectiv a producției unui produs sau a unui medicament care conține respectivul produs sau înainte de orice act conex prealabil producției respective, în funcție de care dintre aceste momente survine primul. Informațiile ar trebui actualizate în mod corespunzător când este necesar. Producția unui produs sau a unui medicament care conține respectivul produs și actele conexe, inclusiv cele desfășurate în alte state membre decât cel de producție în cazurile în care produsul este protejat printr-un certificat și în aceste alte state membre, ar trebui să intre în domeniul de aplicare al excepției doar în cazul în care producătorul a transmis notificarea autorității din statul membru de producție și în cazul în care producătorul a informat în consecință titularul certificatului eliberat în statul membru respectiv. În cazul în care producția are loc în mai mult de un stat membru, ar trebui să se solicite o notificare în fiecare dintre statele membre respective. Din motive de transparență, autoritatea ar trebui să aibă obligația de a publica, în cel mai scurt timp posibil, informațiile primite, împreună cu data notificării informațiilor respective. Statelor membre ar trebui să li se permită să solicite ca notificările și actualizările acestora să facă obiectul plății unei taxe unice. Respectiva taxă ar trebui stabilită la un nivel care să nu depășească cheltuielile administrative aferente prelucrării notificărilor și actualizărilor.

(15)  De asemenea, producătorul ar trebui să îl informeze pe titularul certificatului, prin mijloace adecvate și documentate, cu privire la intenția de a produce în temeiul excepției, un produs sau un medicament care conține produsul respectiv, furnizându-i titularului certificatului aceleași informații ca cele notificate autorității. Informațiile respective ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar și adecvat pentru ca titularul certificatului să evalueze dacă drepturile conferite de certificat sunt respectate și nu ar trebui să includă informații confidențiale sau sensibile din punct de vedere comercial. Formularul standard de notificare ar putea fi utilizat și pentru informarea titularului certificatului , iar informațiile furnizate ar trebui să fie actualizate, dacă este cazul.

(16)  În privința actelor conexe, dacă există, anterioare producerii unui produs sau a unui medicament care conține respectivul produs, notificarea ar trebui să indice exact statul membru în care urmează să aibă loc primul act conex, care altfel ar necesita consimțământul titularului certificatului, deoarece respectiva informație este relevantă pentru momentul notificării.

(17)  În cazul în care o autorizație locală de introducere pe piață, sau echivalentul unei astfel de autorizații, dintr-o anumită țară terță pentru un anumit medicament se publică după notificarea autorității, notificarea ar trebui actualizată imediat pentru a include numărul de referință al respectivei autorizații de introducere pe piață, sau al echivalentului unei astfel de autorizații, de îndată ce acesta este disponibil publicului. În cazul în care numărul de referință al respectivei autorizații de introducere pe piață, sau al echivalentului unei astfel de autorizații, este în curs de publicare, producătorul ar trebui să aibă obligația de a furniza, în cadrul notificării, numărul de referință imediat ce acesta este pus la dispoziția publicului.

(18)  Din motive de proporționalitate, nerespectarea cerinței în ceea ce privește o țară terță ar trebui să afecteze doar exporturile către respectiva țară, iar exporturile către acea țară nu ar trebui să beneficieze, prin urmare, de excepția stabilită în prezentul regulament. Ar trebui să intre în sfera de responsabilitate a producătorului stabilit în Uniune să verifice dacă protecția nu există sau a expirat într-o țară de export sau dacă respectiva protecție face obiectul unor limitări sau scutiri în țara respectivă.

(19)  Notificarea către autoritate și informațiile corespunzătoare care trebuie furnizate titularului de certificat ar putea fi transmise în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentului regulament și data la care excepția prevăzută în prezentul regulament devine aplicabilă pentru certificatul în cauză.

(20)  Prezentul regulament ar trebui să impună producătorului anumite cerințe privind obligația de diligență ca o condiție pentru utilizarea excepției. Producătorul ar trebui să aibă obligația de a informa persoanele din lanțul său de aprovizionare din Uniune, inclusiv exportatorul și persoana care efectuează stocarea, prin mijloace adecvate și documentate, în special pe cale contractuală, că produsul sau medicamentul care conține respectivul produs face obiectul excepției prevăzute în prezentul regulament și că producția este destinată ▌exportului sau stocării. De excepție nu ar trebui să beneficieze un producător care nu respectă respectivele cerințe privind obligația de diligență și nici părți terțe care desfășoară un act conex în stat membru în care are loc producția sau într-un alt stat membru unde este în vigoare un certificat care conferă protecție produsului în cauză Titularul certificatului relevant ar avea, ca urmare, dreptul să asigure respectarea drepturilor sale în temeiul certificatului, acordând totodată atenția cuvenită obligației generale stabilite în Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7), de a evita abuzul de procedură.

(21)  Prezentul regulament ar trebui să impună producătorului cerințe de etichetare în privința produselor sau a medicamentelor care conțin astfel de produse, care urmează a fi exportate, pentru a facilita, prin intermediul unei sigle, identificarea unor astfel de produse sau de medicamente ca fiind destinate exclusiv exportului către țări terțe. Producția în scopul exportului și actele conexe ar trebui să intre sub incidența excepției ▌numai în cazul în care produsul sau medicamentul care conține respectivul produs este etichetat în modul prevăzut în prezentul regulament. Respectiva obligație de etichetare nu ar trebui să aducă atingere cerințelor de etichetare din țările terțe.

(22)  Orice activitate care nu face obiectul excepției prevăzute în prezentul regulament ar trebui să rămână în domeniul de aplicare al protecției conferite printr-un certificat ▌. Ar trebui să rămână interzisă orice deturnare pe piața Uniunii efectuată în temeiul excepției, în cursul perioadei de valabilitate a certificatului, a oricărui produs sau medicament care conține produsul respectiv.

(23)  Prezentul regulament nu aduce atingere altor drepturi de proprietate intelectuală care ar putea proteja alte aspecte ale unui produs sau un medicament care conține un astfel de produs. Prezentul regulament nu afectează aplicarea actelor Uniunii care au drept obiectiv împiedicarea încălcării drepturilor și facilitarea asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a Directivei 2004/48/CE și a Regulamentului (UE) nr. 608/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului(8).

(24)  Prezentul regulament nu afectează normele privind identificatorul unic prevăzut în Directiva 2001/83/CE, . Producătorul ar trebui să se asigure că orice medicament produs în scopul exportului, în temeiul prezentului regulament, nu are un identificator unic activ în înțelesul Regulamentului delegat (UE) 2016/161 al Comisiei(9). Cu toate acestea, în temeiul respectivului regulament delegat, cerința de a avea un identificator unic activ se aplică medicamentelor destinate a fi introduse pe piața unui stat membru după expirarea certificatului corespunzător.

(25)  Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivelor 2001/82/CE și 2001/83/CE, în special cerințelor referitoare la autorizația de fabricație a medicamentelor produse în scopul exportului. Aceasta include respectarea principiilor și orientărilor privind bunele practici de fabricație pentru medicamente și utilizarea doar a substanțelor active care au fost fabricate în conformitate cu bunele practici de fabricație pentru substanțele active și distribuite în conformitate cu bunele practici de distribuție pentru substanțele active.

(26)  ▌Pentru a proteja drepturile titularilor de certificate, excepția prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice unui certificat care a intrat deja în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Pentru a se asigura că drepturile titularilor de certificate nu sunt restricționate în mod excesiv, această excepție ar trebui să se aplice certificatelor pentru eliberarea cărora a fost depusă cererea la data sau după data intrării în vigoare a prezentului regulament. Având în vedere faptul că un certificat intră în vigoare la sfârșitul duratei legale de protecție a unui brevet de bază, care poate fi o perioadă relativ lungă de la data depunerii cererii de eliberare a certificatului, și pentru a realiza obiectivul prezentului regulament se justifică faptul că prezentul regulament acoperă, de asemenea, pe parcursul unei anumite perioade, un certificat pentru eliberarea căruia a fost depusă cererea înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, dar care nu a intrat încă în vigoare înainte de data respectivă, indiferent dacă certificatul a fost sau nu eliberat înainte de acea dată. Prin urmare, excepția ar trebui să se aplice de la [1 iulie 2022](10) unui certificat care intră în vigoare începând de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Conceptul de „o anumită perioadă” pentru fiecare certificat individual care intră în vigoare după data intrării în vigoare a prezentului regulament ar trebui să asigure că excepția se aplică, în mod progresiv, unui astfel de certificat, în funcție de data la care intră în vigoare și de durata acestuia. O astfel de aplicare a excepției ar permite titularului unui certificat care a fost eliberat dar nu a intrat încă în vigoare înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, o perioadă rezonabilă de tranziție pentru a se adapta la noul context juridic, garantând, în același timp, că producătorii de medicamente generice și biosimilare pot beneficia în mod eficace, fără întârzieri excesive, de excepție.

(27)  În mod obișnuit, un solicitant de certificat depune o cerere de eliberare a unui certificat aproximativ la aceeași dată în fiecare stat membru în care depune cereri. Cu toate acestea, din cauza diferențelor dintre procedurile naționale de examinare a cererilor, data acordării certificatului poate varia semnificativ de la un stat membru la altul, creându-se astfel disparități în ceea ce privește situația juridică a solicitantului în statele membre în care a fost solicitat certificatul. Prin urmare, introducerea excepției pe baza datei de depunere a cererii de certificat ar promova uniformitatea și ar limita riscul de a exista disparități.

(28)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare periodică a prezentului regulament. În temeiul Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(11), această evaluare ar trebui să se bazeze pe cinci criterii: eficacitate, eficiență, relevanță, coerență și valoare adăugată și ar trebui să stea la baza evaluărilor de impact a unor eventuale măsuri suplimentare. Evaluarea respectivă ar trebui să ia în considerare, pe de o parte, exporturile în afara Uniunii și, pe de altă parte, efectele stocării asupra intrării mai rapide pe piețele Uniunii a medicamentelor generice și, în special, a medicamentelor biosimilare cât mai curând posibil după expirarea unui certificat. O astfel de evaluare periodică ar trebui să analizeze, de asemenea, efectele prezentului regulament asupra producerii de medicamente generice și biosimilare în Uniune de către producătorii de medicamente generice și biosimilare stabiliți în Uniune. În acest context, ar fi important să se verifice dacă producția care anterior se realiza în afara Uniunii va fi mutată pe teritoriul Uniunii. În special, respectiva evaluare ar trebui să estimeze eficacitatea excepției în raport cu obiectivul de a restabili condiții de concurență echitabile la nivel mondial pentru întreprinderile producătoare de medicamente generice și biosimilare din Uniune ▌. Ea ar trebui, de asemenea, să studieze impactul excepției asupra cercetării și producției de medicamente inovatoare în Uniune de către titularii de certificate ▌și să ia în considerare echilibrul între diferitele interese aflate în joc, îndeosebi cele privind sănătatea publică, cheltuielile publice și, în acest context, accesul la medicamente în Uniune. De asemenea, ar trebui să analizeze dacă perioada prevăzută pentru producerea medicamentelor generice și biosimilare în scopul stocării este suficientă pentru a atinge obiectivul de a intra pe piața UE din prima zi, inclusiv efectele sale asupra sănătății publice.

(29)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume promovarea competitivității Uniunii, într-un mod care asigură condiții de concurență echitabile pentru producătorii de medicamente generice și biosimilare față de concurenții lor de pe piețele țărilor terțe în care protecția nu există sau a expirat, prin stabilirea de norme care să permită producerea unui produs sau a unui medicament care conține un astfel de produs în cursul perioadei de valabilitate a certificatului corespunzător și, de asemenea, prin prevederea de obligații privind furnizarea de anumite informații, privind etichetarea și privind cerința de diligență pentru producătorii care aplică aceste norme nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. ▌

(30)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). În special, prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la proprietate și a dreptului la asistență medicală prevăzut la articolele 17 și 35 din cartă ▌. Prezentul regulament ar trebui să mențină drepturile de bază ale certificatului ▌, prin limitarea excepției prevăzute în prezentul regulament la producerea unui produs, sau a unui medicament care conține produsul respectiv, numai în scopul exportului în afara Uniunii sau în scopul stocării acestuia pe o perioadă limitată de timp în vederea intrării pe piața Uniunii când expiră protecția și la actele strict necesare pentru producerea produsului sau pentru exportul propriu-zis sau stocarea propriu-zisă. În lumina acestor drepturi și principii fundamentale, excepția prevăzută în prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar și adecvat având în vedere obiectivul general al prezentului regulament, și anume acela de a promova competitivitatea Uniunii prin evitarea delocalizării și de a le permite producătorilor de medicamente generice și biosimilare stabiliți în Uniune să concureze, pe de o parte, pe piețe internaționale în creștere rapidă, în care protecția nu există sau a expirat deja, și, pe de altă parte, pe piața Uniunii după expirarea certificatului. Într-adevăr, este necesar să se valorifice efectele economice pozitive care rezultă din excepție, întrucât, în caz contrar, Uniunea ar risca să își slăbească semnificativ poziția de centru de dezvoltare și producție farmaceutică. Prin urmare, este indicat să se introducă această excepție pentru a întări poziția concurențială a producătorilor de medicamente generice și biosimilare stabiliți în Uniune în țările terțe ale căror piețe sunt, în orice caz, deschise concurenței, lăsând, în același timp, neatinse domeniul de aplicare și durata protecției acordate de certificat în Uniune. Caracterul adecvat al măsurii este, de asemenea, asigurat prin furnizarea unor garanții adecvate care să reglementeze aplicarea excepției. Prezentul regulament ar trebui să le lase autorităților publice timp suficient ca să introducă măsurile necesare pentru a primi și a publica notificări,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 469/2009

Regulamentul (CE) nr. 469/2009 se modifică după cum urmează:

1.   La articolul 1, se adaugă următoarea literă:"

„(f) «producător» înseamnă persoana stabilită în Uniune în numele căreia se realizează producerea unui produs sau a unui medicament care conține respectivul produs, în scopul exportului către țări terțe sau al stocării;”

"

2.  Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 5

Efectele certificatului

(1)  Sub rezerva dispozițiilor din articolul 4, certificatul conferă aceleași drepturi ca și cele conferite de brevetul de bază și este supus acelorași limitări și acelorași obligații.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), certificatul menționat la alineatul (1) nu conferă protecție împotriva anumitor acte care altfel ar necesita consimțământul titularului certificatului , dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

   (a) actele constau în:
   (i) producerea unui produs sau a unui medicament care conține respectivul produs, în scopul exportului către țări terțe; sau
   (ii) orice act conex strict necesar pentru producerea în Uniune, astfel cum este menționată la punctul (i), sau pentru exportul propriu-zis; sau
   (iii) producerea, nu mai devreme de șase luni înainte de expirarea certificatului, a unui produs sau a unui medicament care conține respectivul produs, în scopul stocării în statul membru de producere, pentru a plasa respectivul produs sau un medicament care conține respectivul produs pe piața statelor membre după expirarea certificatului corespunzător; sau
   (iv) orice act conex strict necesar pentru producerea în Uniune, astfel cum se menționează la punctul (iii), sau pentru stocarea propriu-zisă, cu condiția ca un astfel de act conex să nu fie efectuat mai devreme de șase luni înainte de expirarea certificatului.
   (b) producătorul notifică, prin mijloace adecvate și documentate, autoritatea menționată la articolul 9 alineatul (1) din statul membru în care urmează să aibă loc producția și îi comunică titularului certificatului informațiile enumerate la alineatul (5) cel târziu cu trei luni înainte de data de începere a producției în statul membru respectiv sau cel târziu cu trei luni înainte de primul act conex anterior producției, care ar fi altfel interzise în temeiul protecției conferite de un certificat, aplicându-se data care survine mai întâi;
   (c) dacă informațiile menționate la alineatul (5) se modifică, producătorul notifică autoritatea menționată la articolul 9 alineatul (1) și îl informează pe titularul certificatului înainte ca aceste modificări să intre în vigoare;
   (d) în cazul produselor sau al medicamentelor care conțin astfel de produse, care sunt produse exclusiv pentru export către țări terțe, producătorul garantează că pe ambalajul exterior al produsului, sau al medicamentului care conține produsul respectiv, menționat la prezentul alineat litera (a) punctul (i), și dacă este posibil pe ambalajul său direct se aplică o siglă, în forma prevăzută în anexa -I;
   (e) producătorul îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul 9 din prezentul articol și, dacă este cazul, pe cele de la articolul 12 alineatul (2).

(3)  Excepția menționată la alineatul (2) nu se aplică pentru nici un act sau activitate efectuat(ă) pentru importul de produse sau medicamente care conțin astfel de produse, în Uniune având ca scop doar reambalarea, reexportul sau stocarea;

(4)  Informațiile furnizate titularului certificatului în scopurile de la de la alineatul (2) literele (b) și (c) sunt folosite exclusiv pentru a verifica dacă sunt respectate cerințele prevăzute în prezentul regulament și, după caz, pentru a iniția acțiuni în justiție ca urmare a nerespectării lor;

(5)  Informațiile ce trebuie furnizate de producător în sensul alineatului 2 litera (b) sunt următoarele:

   (a) numele și adresa producătorului;
   (b) o mențiune care să precizeze dacă producția este în scopul exportului, al stocării sau în scopul ambelor;
   (c) statul membru în care urmează să aibă loc producția și, dacă este cazul, stocarea și statul membru în care urmează să aibă loc primul act conex, dacă este cazul, anterior producției respective;
   (d) numărul certificatului eliberat în statul membru în care are loc producția și numărul certificatului eliberat în statul membru în care are loc primul act conex, dacă este cazul, înainte de producția respectivă; și
   (e) pentru medicamentele care urmează să fie exportate în țări terțe, numărul de referință al autorizației de introducere pe piață sau al echivalentului unei asemenea autorizații în fiecare țară terță în care se exportă, de îndată ce acesta este pus la dispoziția publicului.

(6)  Pentru a notifica autoritatea în temeiul alineatului (2) literele (b) și (c), producătorul utilizează formularul standard de notificare din anexa -Ia.

(7)  Nerespectarea cerințelor de la alineatul (5) litera (e) în raport cu o țară terță nu afectează decât exporturile către țara respectivă, respectivele exporturi nebeneficiind, în consecință, de excepție.

(8)  Producătorul se asigură că medicamentele care sunt produse în temeiul alineatului (2) litera (a) punctul (i) nu au un identificator unic activ în sensul Regulamentului delegat (UE) 2016/161 al Comisiei*.

(9)  Producătorul se asigură, prin mijloace adecvate și documentate, că orice persoană aflată într-un raport contractual cu producătorul care efectuează acte care intră sub incidența alineatului (2) litera (a)este pe deplin informată și a luat la cunoștință următoarele:

   (a) faptul că actele respective intră sub incidența alineatului (2);
   (b) faptul că introducerea pe piață, importul sau reimportul produsului sau a medicamentului care conține un astfel de produs, menționat la alineatul (2) litera (a) punctul (i), sau introducerea pe piață a produsului sau a medicamentului care conține un astfel de produs, menționat la alineatul (2) litera (a) punctul (iii), ar putea încălca certificatul menționat la alineatul (2), dacă și atât timp cât acest certificat este valabil.

(10)  Alineatul (2) se aplică certificatelor pentru a căror eliberare s-au depus cereri la ....[data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] sau ulterior acelei date.

Alineatul (2) se aplică, de asemenea, certificatelor pentru a căror eliberare s-au depus cereri înainte de ....[data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] și care intră în vigoare la acea dată sau ulterior acelei date. Alineatul (2) se aplică unor asemenea certificate doar de la [ 1 iulie 2022 ](12).”;

Alineatul (2) nu se aplică certificatelor intrate în vigoare înainte de ....[data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

_______________

* Regulamentul delegat (UE) 2016/161 al Comisiei din 2 octombrie 2015 de completare a Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului prin stabilirea de norme detaliate pentru elementele de siguranță care apar pe ambalajul medicamentelor de uz uman (JO L 32, 9.2.2016, p. 1). ”;

"

3.  La articolul 11 se adaugă următorul alineat:"

„(4) „Autoritatea menționată la articolul 9 alineatul (1) publică, în cel mai scurt timp posibil, informațiile enumerate la articolul 5 alineatul (5), împreună cu data notificării informațiilor respective. Aceasta publică, de asemenea, în cel mai scurt timp posibil, orice modificare a acestor informații notificate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) litera (c).”;

"

4.  Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 12

Taxe

(1)  Statele membre pot prevedea ca certificatul să determine plata unor taxe anuale.

(2)  Statele membre pot dispune ca notificările menționate la articolul 5 alineatul (2) literele (b) și (c) să fie supuse achitării unei taxe. ”;

"

5.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 21a

Evaluare

În termen de cel mult cinci ani de la data menționată la articolul 5 alineatul (10) și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia realizează o evaluare a articolului 5 alineatele (2)- (9) și a articolului 11, pentru a estima dacă au fost atinse obiectivele dispozițiilor respective, și prezintă un raport cuprinzând principalele constatări Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European. Pe lângă evaluarea impactului excepției cu privire la producția pentru export, se ține cont în special de efectele producției în scopul stocării, în vederea introducerii produsului respectiv, sau a unui medicament care conține un astfel de produs, pe piața statelor membre după expirarea certificatului corespunzător, asupra accesului la medicamente și asupra cheltuielilor de sănătate publică și de faptul dacă regimul derogatoriu, și în special perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (a) punctul (iii), este suficient pentru atingerea obiectivelor menționate la articolul 5, inclusiv sănătatea publică”;

"

6.  ▌ Se introduc anexele -I și -Ia astfel cum sunt prevăzute în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Se introduc următoarele anexe:

„ANEXA -I

Sigla

Această siglă trebuie să fie de culoare neagră și să fie suficient de mare încât să fie vizibilă.

20190417-P8_TA-PROV(2019)0401_RO-p0000002.png

ANEXA -Ia

Formular standard de notificare în temeiul articolul 5 alineatul (2) literele (b) și (c)

Bifați căsuța corespunzătoare.

Notificare nouă

Actualizarea unei notificări existente

(a)   Numele și adresa producătorului

...

(b)  ; Scopul producției

Export

Stocare

Export și stocare

(c)  Statul membru în care urmează să aibă loc producția și, dacă este cazul, statul membru în care urmează să aibă loc primul act conex, dacă este cazul, anterior producției

Statul membru de producție

[Statul membru al primului act conex (dacă este cazul)]

(d)  Numărul certificatului eliberat în statul membru de producție și numărul certificatului eliberat în statul membru în care are loc, dacă este cazul, primul act conex anterior producției

Certificatul statului membru de producție

[Certificatul statului membru al primului act conex (dacă este cazul)]

(e)  Pentru medicamentele care urmează să fie exportate în țări terțe, numărul de referință al autorizației de introducere pe piață, sau al echivalentului unei astfel de autorizații, în fiecare țară terță de export.

”.

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 100.
(2)JO C 440, 6.12.2018, p. 100.
(3)Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2019.
(4)Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, 16.6.2009, p. 1).
(5)Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1). Directiva 2001/82/CE a fost abrogată și înlocuită, cu efecte din 28 ianuarie 2022, cu Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43).
(6)Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
(7) Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, 30.4.2004, p. 45).
(8)Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).
(9) Regulamentul delegat (UE) 2016/161 al Comisiei din 2 octombrie 2015 de completare a Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului prin stabilirea de norme detaliate pentru elementele de siguranță care apar pe ambalajul medicamentelor de uz uman (JO L 32, 9.2.2016, p. 1)
(10)+ JO: data să fie înlocuită cu data care corespunde cu trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare.
(11)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(12)+ JO: data să fie înlocuită cu data care corespunde cu trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare.


Programul spațial al Uniunii și Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial ***I
PDF 566kWORD 188k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului spațial al Uniunii și a Agenției Uniunii Europene pentru Programul spațial și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 912/2010, (UE) nr. 1285/2013 și (UE) nr. 377/2014 și a Deciziei 541/2014/UE (COM(2018)0447 – C8-0258/2018 – 2018/0236(COD))
P8_TA(2019)0402A8-0405/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Programul Europa digitală pentru perioada 2021-2027 ***I
PDF 362kWORD 114k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului Europa digitală pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0434 – C8-0256/2018 – 2018/0227(COD))
P8_TA(2019)0403A8-0408/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Programul „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal ***I
PDF 238kWORD 74k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal (COM(2018)0443 – C8-0260/2018 – 2018/0233(COD))
P8_TA(2019)0404A8-0421/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) ***I
PDF 338kWORD 131k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1293/2013 (COM(2018)0385 - C8-0249/2018 – 2018/0209(COD))
P8_TA(2019)0405A8-0397/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Programul „Justiție” ***I
PDF 351kWORD 73k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Justiție” (COM(2018)0384 – C8-0235/2018 – 2018/0208(COD))
P8_TA(2019)0406A8-0068/2019

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Programul „Drepturi și valori” ***I
PDF 272kWORD 87k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Drepturi și valori” (COM(2018)0383 – C8-0234/2018 – 2018/0207(COD))
P8_TA(2019)0407A8-0468/2018

Acest text se află în curs de pregătire pentru a fi publicat în limba dvs. Este deja disponibilă versiunea PDF sau WORD, pe care o puteți activa apăsând pe iconița din partea dreaptă sus.


Numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile interparlamentare mixte și al delegațiilor la comisiile parlamentare de cooperare și la adunările parlamentare multilaterale
PDF 134kWORD 50k
Decizia Parlamentului European din 17 aprilie 2019 privind numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile parlamentare mixte și al delegațiilor la comisiile de cooperare parlamentară și la adunările parlamentare multilaterale (2019/2698(RSO))
P8_TA-PROV(2019)0408B8-0240/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere acordurile de asociere, cooperare și de altă natură încheiate de Uniunea Europeană cu țări terțe;

–  având în vedere articolele 212 și 214 din Regulamentul său de procedură,

A.  doritor să consolideze democrația parlamentară prin încurajarea unui dialog interparlamentar continuu,

1.  decide să stabilească după cum urmează numărul și regruparea regională ale delegațiilor interparlamentare:

   (a) Europa, Balcanii de Vest și Turcia

Delegații la:

   Comisia parlamentară mixtă UE-Macedonia de Nord
   Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia

Delegația pentru cooperare nordică și pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, la Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și la Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE)

Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Serbia

Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Albania

Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Muntenegru

Delegația pentru relațiile cu Bosnia-Herțegovina și Kosovo

   (b) Rusia și statele Parteneriatului Estic

Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Rusia

Delegația la Comitetul parlamentar de asociere UE-Ucraina

Delegația la Comitetul parlamentar de asociere UE-Moldova

Delegația pentru relațiile cu Belarus

Delegația la Comisia parlamentară de parteneriat UE-Armenia, la Comisia parlamentară de cooperare UE-Azerbaidjan și la Comisia parlamentară de asociere UE-Georgia

   (c) Maghreb, Mashrek, Israel și Palestina

Delegații pentru relațiile cu:

   Israel
   Palestina
   țările din Maghreb și Uniunea Maghrebului Arab, inclusiv comisiile parlamentare mixte UE-Maroc, UE-Tunisia și UE-Algeria
   țările din Mashrek
   (d) Peninsula Arabă, Irak și Iran

Delegații pentru relațiile cu:

   Peninsula Arabă
   Irak
   Iran
   (e) America

Delegații pentru relațiile cu:

   Statele Unite
   Canada
   Republica Federativă a Braziliei
   țările din America Centrală
   țările din Comunitatea Andină
   Mercosur

Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Mexic

Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Chile

Delegația la Comisia parlamentară Cariforum-UE

   (f) Asia/Pacific

Delegații pentru relațiile cu:

   Japonia
   Republica Populară Chineză
   India
   Afganistan
   țările din Asia de Sud
   țările din Asia de Sud-Est și Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)
   Peninsula Coreeană
   Australia și Noua Zeelandă

Delegația la Comisiile de cooperare parlamentară UE- Kazahstan, UE- Kârgâzstan, UE-Uzbekistan, UE-Tadjikistan și pentru relațiile cu Turkmenistanul și Mongolia

   (g) Africa

Delegații pentru relațiile cu:

   Africa de Sud
   Parlamentul Panafrican
   (h) Adunări multilaterale

Delegația la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE

Delegația la Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana

Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană

Delegația la Adunarea Parlamentară Euronest

Delegația pentru relațiile cu Adunarea Parlamentară a NATO;

2.  decide ca membrii comisiilor parlamentare create pe baza Acordului de parteneriat economic (APC) să fie aleși exclusiv din cadrul Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru dezvoltare, asigurând menținerea rolului coordonator al Comisiei pentru comerț internațional, care este comisie competentă, precum și că aceștia ar trebui să-și coordoneze activ activitatea cu Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE;

3.  decide ca membrii Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, ai Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericană și ai Adunării Parlamentare Euronest să fie aleși exclusiv din cadrul delegațiilor bilaterale sau subregionale aferente fiecărei adunări;

4.  decide ca membrii Delegației pentru relațiile cu Adunarea Parlamentară a NATO să fie aleși exclusiv din cadrul Subcomisiei pentru securitate și apărare;

5.  decide că Conferința președinților de delegație ar trebui să întocmească un calendar al activităților pe perioade de câte șase luni, în urma unei consultări cu Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare și Comisia pentru comerț internațional; acest calendar ar trebui să fie elaborat în strânsă cooperare cu calendarul pe șase luni al Conferinței președinților de comisie pentru delegațiile comisiilor, ținând seama, de asemenea, de programul de lucru anual al Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor, în scopul asigurării unei abordări consecvente; acest proiect de calendar comun al activităților pe șase luni este transmis apoi Conferinței președinților, pentru a fi adoptat; Conferința președinților poate modifica proiectul de calendar propus, pentru a ține seama de evenimente politice și pentru a asigura coerența tuturor activităților externe ale Parlamentului;

6.  reamintește că numai delegațiile oficiale, autorizate corespunzător de Conferința președinților, au permisiunea de a desfășura activități în numele Parlamentului European și de a-i reprezenta poziția;

7.  decide ca grupurile politice și deputații neafiliați să numească supleanți permanenți care vor activa în fiecare tip de delegație și ca numărul acestor supleanți să nu poată depăși numărul membrilor titulari care reprezintă grupurile sau deputații neafiliați;

8.  decide că membrii titulari ai delegațiilor interparlamentare permanente au dreptul să participe la reuniuni interparlamentare care au loc în afara locurilor de desfășurare a activității Parlamentului; în cazul în care un membru nu poate călători, acesta poate fi înlocuit de unul dintre membrii supleanți permanenți sau, în cazul în care membrul supleant nu este liber, de un membru al adunării interparlamentare aferente delegației, numit de grupul politic căruia îi aparține membrul titular; în cazul în care un membru al adunării interparlamentare aferente delegației nu este disponibil, membrii Comisiei pentru afaceri externe, ai Comisiei pentru dezvoltare și ai Comisiei pentru comerț internațional ar putea avea dreptul să participe;

9.  consideră că, înaintea unei reuniuni interparlamentare cu omologii (CPSA, CPM, CPA, CPC, RI etc.) sau înaintea oricărei delegații în străinătate, ar trebui să aibă loc o consultare strânsă cu comisia (comisiile) relevantă (relevante) privind eventuale subiecte politice sau aspecte de control legislativ pe care delegația ar trebui să le abordeze în cadrul reuniunilor cu omologii din țara în cauză;

10.  va depune eforturi pentru a asigura, în practică, că unul sau mai mulți raportori sau președinți ai comisiilor pot, de asemenea, participa la lucrările delegațiilor, comisiilor interparlamentare mixte, comisiilor de cooperare parlamentară și adunărilor parlamentare multilaterale și decide că Președintele, la cererea comună a președinților delegațiilor, respectiv comisiilor în cauză, autorizează misiunile de acest tip;

11.  decide că prezenta decizie intră în vigoare în prima perioadă de sesiune a celei de-a noua legislaturi;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.


Adaptarea la articolele 290 și 291 din TFUE a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control - partea II ***I
PDF 743kWORD 186k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (COM(2016)0799 – C8-0148/2019 – 2016/0400B(COD))
P8_TA-PROV(2019)0409A8-0190/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0799),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 33, articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 64 alineatul (2), articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 153 alineatul (2) litera (b), articolul 168 alineatul (4) literele (a) și (b), articolul 172, articolul 192 alineatul (1), articolul 207, articolul 214 alineatul (3) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea i-a fost prezentată de către Comisie (C8-0148/2019),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 153 alineatul (2) litera (b), articolul 168 alineatul (4) literele (a) și (b), articolul 192 alineatul (1) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 1 iunie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 1 decembrie 2017(2),

–  având în vedere scrisorile Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,

–  având în vedere decizia Conferinței președinților din 7 martie 2019 de a autoriza Comisia pentru afaceri juridice să împartă propunerea Comisiei susmenționată și să elaboreze două rapoarte legislative în temeiul acesteia,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0020/2018),

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizele și poziția sub formă de amendamente ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0190/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Referirea 2
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 33, articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 64 alineatul (2), articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 153 alineatul (2) litera (b), articolul 168 alineatul (4) litera (a), articolul 168 alineatul (4) litera (b), articolul 172, articolul 192 alineatul (1), articolul 207, articolul 214 alineatul (3) și articolul 338 alineatul (1),
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 153 alineatul (2) litera (b), articolul 168 alineatul (4) literele (a) și (b), articolul 192 alineatul (1) și articolul 338 alineatul (1),
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 1
(1)  Tratatul de la Lisabona a introdus o distincție între competențele delegate Comisiei de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general pentru a completa sau modifica anumite elemente neesențiale ale unui act legislativ (acte delegate) și competențele conferite Comisiei de a adopta acte pentru a asigura condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii (acte de punere în aplicare).
(1)  Tratatul de la Lisabona a modificat în mod substanțial cadrul juridic referitor la competențele conferite Comisiei de către legiuitor, introducând o distincție clară între competențele delegate Comisiei de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general pentru a completa sau modifica anumite elemente neesențiale ale unui act legislativ (acte delegate) și competențele conferite Comisiei de a adopta acte pentru a asigura condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii (acte de punere în aplicare).
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 8 a (nou)
(8a)   Gruparea și prezentarea unor împuterniciri care nu sunt strâns legate între ele într-un singur act delegat al Comisiei împiedică Parlamentul să-și exercite dreptul de control, deoarece este obligat să accepte sau să refuze pur și simplu întregul act delegat, fără a avea posibilitatea de a-și prezenta avizul privind fiecare împuternicire în parte.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 1 – paragraful 2 – punctul 1
Directiva 2009/31/CE
Articolul 29 – alineatul 1
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 29a, acte delegate de modificare a anexelor.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 29a, acte delegate de modificare a anexelor la prezenta directivă, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 1 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2009/31/CE
Articolul 29a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 29, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 29 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 1 – paragraful 2 – punctul 3
Directiva 2009/31/CE
Articolul 30
(3)   articolul 30 se elimină.
(3)  articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 30
Procedura comitetului
1.  Comisia este asistată de Comitetul privind schimbările climatice instituit prin articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului*. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului**.
2.  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.”
___________________
* Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).
**Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 2
[...]
eliminat
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 1
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 7 – alineatul 2 – paragraful 2
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la forma și conținutul etichetei care trebuie utilizată.”;
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme referitoare la forma și conținutul etichetei care trebuie utilizată.”
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 2 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 8 – alineatul 3 – paragraful 2
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la forma și conținutul etichetei care trebuie utilizată.”;
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme referitoare la forma și conținutul etichetei care trebuie utilizată.”
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 3 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 10 – alineatul 3 – paragraful 2
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la forma și conținutul etichetei care trebuie utilizată.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme referitoare la forma și conținutul etichetei care trebuie utilizată.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 3 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 10 – alineatul 6 – paragraful 3
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la un mecanism de alocare a cotelor pentru producători și importatori.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme referitoare la un mecanism de alocare a cotelor pentru producători și importatori.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 6
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 19 – paragraful 1
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la măsuri suplimentare pentru monitorizarea substanțelor reglementate sau a substanțelor noi, precum și a produselor și echipamentelor care conțin sau depind de substanțe reglementate plasate în depozit temporar, în regim de antrepozit vamal sau de zonă liberă sau care sunt în tranzit pe teritoriul vamal al Uniunii și sunt reexportate ulterior, pe baza evaluării riscurilor potențiale de comerț ilegal legate de aceste mișcări, luând în considerare beneficiile aduse mediului și efectele socioeconomice ale unor astfel de măsuri.”;
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme referitoare la măsuri suplimentare pentru monitorizarea substanțelor reglementate sau a substanțelor noi, precum și a produselor și echipamentelor care conțin sau depind de substanțe reglementate plasate în depozit temporar, în regim de antrepozit vamal sau de zonă liberă sau care sunt în tranzit pe teritoriul vamal al Uniunii și sunt reexportate ulterior, pe baza evaluării riscurilor potențiale de comerț ilegal legate de aceste mișcări, luând în considerare beneficiile aduse mediului și efectele socioeconomice ale unor astfel de măsuri.”
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 7
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 20 – alineatul 2
„2. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la normele, conforme cu deciziile luate de către părți, aplicabile punerii în liberă circulație pe teritoriul Uniunii a produselor și echipamentelor importate din orice stat care nu este parte la protocol, care au fost fabricate utilizându-se substanțe reglementate, dar care nu conțin substanțe reglementate identificabile ca atare. Identificarea acestor produse și echipamente se face în conformitate cu avizele tehnice periodice înaintate părților.”;
„2. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme conforme cu deciziile luate de către părți, aplicabile punerii în liberă circulație pe teritoriul Uniunii a produselor și echipamentelor importate din orice stat care nu este parte la protocol, care au fost fabricate utilizându-se substanțe reglementate, dar care nu conțin substanțe reglementate identificabile ca atare. Identificarea acestor produse și echipamente se face în conformitate cu avizele tehnice periodice înaintate părților.”;
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 8 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 22 – alineatul 4 – paragraful 2
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la o listă a produselor și a echipamentelor, conformă cu deciziile luate de părți, în cazul cărora recuperarea substanțelor reglementate sau distrugerea produselor și a echipamentelor fără recuperarea prealabilă a substanțelor reglementate este considerată fezabilă din punct de vedere tehnic și economic, specificând, după caz, tehnologiile care trebuie utilizate.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme referitoare la o listă a produselor și a echipamentelor, conformă cu deciziile luate de părți, în cazul cărora recuperarea substanțelor reglementate sau distrugerea produselor și a echipamentelor fără recuperarea prealabilă a substanțelor reglementate este considerată fezabilă din punct de vedere tehnic și economic, specificând, după caz, tehnologiile care trebuie utilizate.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 8 – litera c
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 22 – alineatul 5 – paragrafele 2 și 3
„Comisia evaluează măsurile luate de statele membre și este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la respectivele cerințe minime de calificare, în lumina respectivei evaluări și a informațiilor tehnice sau de altă natură relevante.”;
„Comisia evaluează măsurile luate de statele membre și este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme referitoare la respectivele cerințe minime de calificare, în lumina respectivei evaluări și a informațiilor tehnice sau de altă natură relevante.”
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 9 – litera a – punctul i
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 23 – alineatul 4 – paragraful 1
„Statele membre definesc nivelurile minime de calificare pentru personalul care desfășoară activitățile menționate la alineatul (2). În lumina evaluării măsurilor luate de statele membre și a informațiilor tehnice sau de altă natură relevante, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate cu privire la armonizarea respectivelor cerințe minime de calificare.”;
„Statele membre definesc nivelurile minime de calificare pentru personalul care desfășoară activitățile menționate la alineatul (2). În lumina evaluării măsurilor luate de statele membre și a informațiilor tehnice sau de altă natură relevante, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de norme cu privire la armonizarea respectivelor cerințe minime de calificare.”
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 9 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 23 – alineatul 7
„7. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de stabilire a unei liste a tehnologiilor sau a practicilor care trebuie folosite de întreprinderi pentru a preveni și a reduce la minimum orice emisii fugitive și emisii de substanțe reglementate.”;
„7. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea unei liste a tehnologiilor sau a practicilor care trebuie folosite de întreprinderi pentru a preveni și a reduce la minimum orice emisii fugitive și emisii de substanțe reglementate.”
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 11
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 24a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 7 alineatul (2), articolul 8 alineatele (3) și (5), articolul 10 alineatele (3) și (6), articolul 13 alineatul (2), articolul 18 alineatul (9), articolul 19, articolul 20 alineatul (2), articolul 22 alineatele (3), (4) și (5), articolul 23 alineatele (4) și (7), articolul 24 alineatele (2) și (3), articolul 26 alineatul (3) și articolul 27 alineatul (10), se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată [de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (2),la articolul 8 alineatele (3) și (5),la articolul 10 alineatele (3) și (6), la articolul 13 alineatul (2), la articolul 18 alineatul (9), la articolul 19, la articolul 20 alineatul (2), la articolul 22 alineatele (3), (4) și (5), la articolul 23 alineatele (4) și (7),la articolul 24 alineatele (2) și (3), la articolul 26 alineatul (3) și la articolul 27 alineatul (10) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Anexa I – partea I – secțiunea 3 – paragraful 3 – punctul 14
Regulamentul (CE) nr. 1005/2009
Articolul 27 – alineatul 10
„10. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate referitoare la modificările cerințelor de raportare prevăzute la prezentul articol alineatele (1)-(7) în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate în temeiul protocolului sau în vederea facilitării aplicării acestora.”
„10. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de modificare a cerințelor de raportare prevăzute la prezentul articol alineatele (1)-(7) în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate în temeiul protocolului sau în vederea facilitării aplicării acestora.”
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Anexa I – partea II – secțiunea 4 – paragraful 2 – punctul 1
Directiva 2002/58/CE
Articolul 4 – alineatul 5
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 14b, acte delegate referitoare la circumstanțele, formatul și procedurile aplicabile cerințelor de informare și de notificare la care se face referire la prezentul articol alineatele (2), (3) și (4), după consultarea Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA), a Grupului de lucru pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, care a fost instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE, și a Autorității Europene pentru Protecția Datelor.”;
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 14b, acte delegate de completare a prezentei directive în ceea ce privește circumstanțele, formatul și procedurile aplicabile cerințelor de informare și de notificare la care se face referire la prezentul articol alineatele (2), (3) și (4), după consultarea Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA), a Grupului de lucru pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, care a fost instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE, și a Autorității Europene pentru Protecția Datelor.”
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Anexa I – partea II – secțiunea 4 – paragraful 2 – punctul 3
Directiva 2002/58/CE
Articolul 14b – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 4 alineatul (5), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la data de… [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 8 – paragraful 2 – punctul 3
Directiva 89/391/CEE
Articolul 17b – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 16a, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 16a se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 16 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 92/91/CEE
Articolul 11a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 11 alineatul (3), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 17 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 92/104/CEE
Articolul 11a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 11, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 11, se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 18 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 93/103/CE
Articolul 12a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 12, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 12 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 21 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 1999/92/CE
Articolul 10a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 10, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 22 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2000/54/CE
Articolul 19a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 19, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 19 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 27 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2009/104/CE
Articolul 11a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 11, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 1
Directiva 2009/73/CE
Articolul 6 – alineatul 4
„4. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare cu privire la cooperarea în spiritul solidarității regionale.”;
„4. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor linii directoare cu privire la cooperarea în spiritul solidarității regionale.”
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2009/73/CE
Articolul 11 – alineatul 10
„10. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare privind procedurile detaliate de urmat în vederea aplicării prezentului articol.”;
„10. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor linii directoare privind procedurile detaliate de urmat în vederea aplicării prezentului articol.”
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 3
Directiva 2009/73/CE
Articolul 15 – alineatul 3
„3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare pentru a asigura respectarea deplină și efectivă de către proprietarul sistemului de transport și de către operatorul de înmagazinare a dispozițiilor alineatului (2) al prezentului articol.”;
„3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor linii directoare pentru a asigura respectarea deplină și efectivă de către proprietarul sistemului de transport și de către operatorul de înmagazinare a dispozițiilor alineatului (2) al prezentului articol.”
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 4
Directiva 2009/73/CE
Articolul 36 – alineatul 10
„10. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare cu privire la aplicarea condițiilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol și de stabilire a procedurii de urmat în vederea aplicării alineatelor (3), (6), (8) și (9) ale prezentului articol.”;
„10. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor linii directoare cu privire la aplicarea condițiilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol și stabilirea procedurii de urmat în vederea aplicării alineatelor (3), (6), (8) și (9) ale prezentului articol.”
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 5
Directiva 2009/73/CE
Articolul 42 – alineatul 5
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare cu privire la limitele atribuțiilor autorităților de reglementare de a coopera între ele, precum și cu agenția.”;
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor linii directoare cu privire la limitele atribuțiilor autorităților de reglementare de a coopera între ele, precum și cu agenția.”
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 6
Directiva 2009/73/CE
Articolul 43 – alineatul 9
„9. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată de autoritățile de reglementare, de agenție și de Comisie pentru a asigura conformitatea deciziilor luate de autoritățile de reglementare cu liniile directoare menționate la prezentul articol.”;
„9. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor linii directoare care să determine detaliile procedurii care trebuie urmată de autoritățile de reglementare, de agenție și de Comisie pentru a asigura conformitatea deciziilor luate de autoritățile de reglementare cu liniile directoare menționate la prezentul articol.”
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 7
Directiva 2009/73/CE
Articolul 44 – alineatul 4
„4. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare care să specifice metodele și modalitățile de păstrare a datelor, precum și formatul și conținutul acestor date.”;
„4. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 50a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor linii directoare care să specifice metodele și modalitățile de păstrare a datelor, precum și formatul și conținutul acestor date.”
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 29 – paragraful 2 – punctul 8
Directiva 2009/73/CE
Articolul 50a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 6 alineatul (4), la articolul 11 alineatul (10), la articolul 15 alineatul (3), la articolul 36 alineatul (10), la articolul 42 alineatul (5), la articolul 43 alineatul (9) și la articolul 44 alineatul (4), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (4), la articolul 11 alineatul (10), la articolul 15 alineatul (3), la articolul 36 alineatul (10), la articolul 42 alineatul (5), la articolul 43 alineatul (9) și la articolul 44 alineatul(4) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 30 – paragraful 2 – punctul 1
Regulamentul (CE) nr. 715/2009
Articolul 3 – alineatul 5
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare cu privire la procedurile detaliate de urmat în vederea aplicării alineatelor (1) și (2) ale prezentului articol.”;
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea unor linii directoare cu privire la procedurile detaliate de urmat în vederea aplicării alineatelor (1) și (2) ale prezentului articol.”
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – secțiunea 30 – paragraful 2 – punctul 2
Regulamentul (CE) nr. 715/2009
Articolul 6 – alineatul 11 – paragraful 2
„În cazul în care Comisia propune adoptarea unui cod de rețea din proprie inițiativă, Comisia consultă agenția, ENTSO de gaze și toate părțile interesate relevante cu privire la proiectul de cod de rețea într-un interval de cel puțin două luni. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de adoptare a unor astfel de coduri de rețea.”;
„În cazul în care Comisia propune adoptarea unui cod de rețea din proprie inițiativă, Comisia consultă agenția, ENTSO de gaze și toate părțile interesate relevante cu privire la proiectul de cod de rețea într-un interval de cel puțin două luni. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin adoptarea unor astfel de coduri de rețea.”
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – secțiunea 30 – paragraful 2 – punctul 4
Regulamentul (CE) nr. 715/2009
Articolul 12 – alineatul 3 – paragraful 1
„În vederea atingerii obiectivelor stabilite la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de stabilire a zonei geografice acoperite de fiecare structură de cooperare regională, ținând seama de structurile de cooperare regională existente. În acest scop, Comisia se consultă cu agenția și cu ENTSO de gaze.”
„În vederea atingerii obiectivelor stabilite la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea zonei geografice acoperite de fiecare structură de cooperare regională, ținând seama de structurile de cooperare regională existente. În acest scop, Comisia se consultă cu agenția și cu ENTSO de gaze.”
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – secțiunea 30 – paragraful 2 – punctul 5
Regulamentul (CE) nr. 715/2009
Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 2
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de stabilire a unor linii directoare cu privire la aspectele enumerate la alineatul (1) al prezentului articol și de modificare a liniilor directoare menționate la literele (a), (b) și (c).”;
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 27a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea unor linii directoare cu privire la aspectele enumerate la alineatul (1) al prezentului articol și de modificare a liniilor directoare menționate la literele (a), (b) și (c).”
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – secțiunea 30 – paragraful 2 – punctul 6
Regulamentul (CE) nr. 715/2009
Articolul 27a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 3 alineatul (5), la articolul 6 alineatul (11), la articolul 7 alineatul (3), la articolul 12 alineatul (3) și la articolul 23 alineatul (2), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (5), la articolul 6 alineatul (11), la articolul 7 alineatul (3), la articolul 12 alineatul (3) și la articolul 23 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 32 – paragraful 2 – punctul 6
Directiva 91/271/CEE
Articolul 17a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 3 alineatul (2), la articolul 4 alineatul (3), la articolul 5 alineatul (3), la articolul 11 alineatul (2) și la articolul 12 alineatul (3), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2), la articolul 4 alineatul (3), la articolul 5 alineatul (3), la articolul 11 alineatul (2) și la articolul 12 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 33 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 91/676/CEE
Articolul 8a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 8, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 35 – paragraful 2 – punctul 1
Directiva 96/59/CE
Articolul 10 – alineatul 2 – partea introductivă
2.  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 10b, acte delegate:
2.  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 10b, acte delegate de completare a prezentei directive în următoarele scopuri:
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 35 – paragraful 2 – punctul 3
Directiva 96/59/CE
Articolul 10b – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 10 alineatul (2), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 36 – paragraful 4 – punctul 2
Directiva 98/83/CE
Articolul 11a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 11 alineatul (2), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 37 – paragraful 3 – punctul 2
Directiva 2000/53/CE
Articolul 5 – alineatul 5 – paragraful 2
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate referitoare la cerințele minime pentru certificatul de distrugere.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea cerințelor minime pentru certificatul de distrugere.
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 37 – paragraful 3 – punctul 4
Directiva 2000/53/CE
Articolul 7 – alineatul 2 – paragraful 3
„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate referitoare la normele detaliate necesare pentru a controla respectarea de către statele membre a obiectivelor stabilite în primul paragraf. Atunci când pregătește astfel de norme, Comisia ia în considerare toți factorii relevanți, inclusiv disponibilitatea informațiilor și problema importurilor și exporturilor de vehicule scoase din uz.”;
„Comisia este împuternicită să adopte. în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea normelor detaliate necesare pentru a controla respectarea de către statele membre a obiectivelor stabilite în primul paragraf. Atunci când pregătește astfel de norme, Comisia ia în considerare toți factorii relevanți, inclusiv disponibilitatea informațiilor și problema importurilor și exporturilor de vehicule scoase din uz.”;
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 37 – paragraful 3 – punctul 5
Directiva 2000/53/CE
Articolul 8 – alineatul 2
„2. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate referitoare la standardele menționate la alineatul (1). Atunci când pregătește astfel de standarde, Comisia ia în considerare activitatea desfășurată în acest domeniu de forurile internaționale relevante și contribuie în mod corespunzător la aceasta.”;
„2. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea standardelor menționate la alineatul (1). Atunci când pregătește astfel de standarde, Comisia ia în considerare activitatea desfășurată în acest domeniu de forurile internaționale relevante și contribuie în mod corespunzător la aceasta.”;
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 37 – paragraful 3 – punctul 6
Directiva 2000/53/CE
Articolul 9a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (b), la articolul 5 alineatul (5), la articolul 6 alineatul (6), la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (2), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (b), la articolul 5 alineatul (5), la articolul 6 alineatul (6), la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 38 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2000/60/CE
Articolul 8 – alineatul 3
„3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 20a, acte delegate de stabilire a unor specificații tehnice și a unor metode standardizate de analiză și monitorizare a stării apelor.”;
„3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 20a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea unor specificații tehnice și a unor metode standardizate de analiză și monitorizare a stării apelor.”
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 38 – paragraful 3 – punctul 3
Directiva 2000/60/CE
Articolul 20a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 8 alineatul (3), la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf și în anexa V punctul 1.4.1 punctul (ix) se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 alineatul (3), la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf și în anexa V punctul 1.4.1 punctul (ix) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 38 – paragraful 3 – punctul 5
Directiva 2000/60/CE
Anexa V – punctul 1.4.1 – punctul ix
„(ix) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 20a, acte delegate de prezentare a rezultatelor exercițiului de intercalibrare și de stabilire a valorilor pentru clasificările sistemului de control al statelor membre în conformitate cu punctele (i)–(viii). Acestea se publică în termen de șase luni de la încheierea exercițiului de intercalibrare.”.
„(ix) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 20a, acte delegate de completare a prezentei directive prin prezentarea rezultatelor exercițiului de intercalibrare și stabilirea valorilor pentru clasificările sistemului de control al statelor membre în conformitate cu punctele (i)-(viii). Acestea se publică în termen de șase luni de la încheierea exercițiului de intercalibrare.”
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 41 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2004/107/CE
Articolul 5a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 4 alineatul (15), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (15) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 42 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/7/CE
Articolul 15 – alineatul 2 – litera a
(a)  să specifice standardul EN/ISO pentru echivalența metodelor de analiză microbiologică în sensul articolului 3 alineatul (9);
(a)  să completeze prezenta directivă prin specificarea standardului EN/ISO pentru echivalența metodelor de analiză microbiologică în sensul articolului 3 alineatul (9);
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 42 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/7/CE
Articolul 15 – alineatul 2 – litera b
(b)  să modifice anexa I, dacă este cazul, în funcție de progresele științifice și tehnice, în ceea ce privește metodele de analiză pentru parametrii prevăzuți în anexa respectivă;
(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 42 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/7/CE
Articolul 15 – alineatul 2 – litera c
(c)  să modifice anexa V, dacă este cazul, în funcție de progresele științifice și tehnice.
(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 42 – paragraful 3 – punctul 2
Directiva 2006/7/CE
Articolul 15a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 15 alineatul (2), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 43 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/21/CE
Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
2.  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 22a, actele delegate necesare pentru:
2.  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 22a, actele delegate de completare a prezentei directive în următoarele scopuri:
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 43 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/21/CE
Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a
(a)  elaborarea cerințelor tehnice în sensul articolului 13 alineatul (6), inclusiv a cerințelor tehnice privind definirea cianurii disociabile în mediu slab acid și a metodei de măsurare a acesteia;
(a)  a elabora cerințele tehnice în sensul articolului 13 alineatul (6), inclusiv cerințele tehnice privind definirea cianurii disociabile în mediu slab acid și a metodei de măsurare a acesteia;
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 43 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/21/CE
Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)  completarea cerințelor tehnice pentru caracterizarea deșeurilor conținute în anexa II;
(b)  a completa cerințele tehnice pentru caracterizarea deșeurilor prevăzute la anexa II;
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 43 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/21/CE
Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c
(c)  interpretarea definiției de la articolul 3 punctul 3;
(c)  a oferi o interpretare a definiției de la articolul 3 punctul 3;
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 43 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/21/CE
Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera d
(d)  definirea criteriilor pentru clasificarea instalațiilor de gestionare a deșeurilor în conformitate cu anexa III;
(d)  a defini criteriile de clasificare a instalațiilor de gestionare a deșeurilor în conformitate cu anexa III;
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 43 – paragraful 3 – punctul 1
Directiva 2006/21/CE
Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera e
(e)  stabilirea eventualelor standarde armonizate de prelevare de probe și de analiză necesare pentru punerea în aplicare din punct de vedere tehnic a prezentei directive.
(e)  a stabili eventualele standarde armonizate de prelevare de probe și de analiză necesare pentru punerea în aplicare din punct de vedere tehnic a prezentei directive.
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 43 – paragraful 3 – punctul 2
Directiva 2006/21/CE
Articolul 22a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 22 alineatele (2) și (3), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 22 alineatele (2) și (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 44 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2006/118/CE
Articolul 8a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 8, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 46 – paragraful 3 – punctul 2
Directiva 2007/2/CE
Articolul 7 – alineatul 1
„1. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate de stabilire a modalităților tehnice de interoperabilitate și, atunci când este posibil, de armonizare a seturilor și a serviciilor de date spațiale. La elaborarea acestor modalități se ține seama de cerințele utilizatorilor relevanți, de inițiativele existente și de standardele internaționale privind armonizarea seturilor de date spațiale, precum și de considerentele legate de fezabilitate și de analiza costuri-beneficii.”
„1. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea modalităților tehnice de interoperabilitate și, atunci când este posibil, de armonizare a seturilor și a serviciilor de date spațiale. La elaborarea acestor modalități se ține seama de cerințele utilizatorilor relevanți, de inițiativele existente și de standardele internaționale privind armonizarea seturilor de date spațiale, precum și de considerentele legate de fezabilitate și de analiza costuri-beneficii.”
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 46 – paragraful 3 – punctul 3
Directiva 2007/2/CE
Articolul 16 – alineatul 1 – partea introductivă
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate referitoare la norme care să reglementeze, în special, următoarele aspecte pentru completarea prezentului capitol:
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea următoarelor aspecte:
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 46 – paragraful 3 – punctul 4
Directiva 2007/2/CE
Articolul 17 – alineatul 8 – paragraful 2
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate de stabilire a normelor ce reglementează condițiile respective. Aceste norme trebuie să respecte pe deplin principiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) ale prezentului articol.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate de completare a prezentei directive prin stabilirea normelor ce reglementează condițiile respective. Aceste norme trebuie să respecte pe deplin principiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) ale prezentului articol.
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 46 – paragraful 3 – punctul 5
Directiva 2007/2/CE
Articolul 21a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 4 alineatul (7), la articolul 7 alineatul (1), la articolul 16 și la articolul 17 alineatul (8), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 4 alineatul (7), la articolul 7 alineatul (1), la articolul 16 și la articolul 17 alineatul (8), se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând cu ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 47 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2007/60/CE
Articolul 11a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 11 alineatul (2), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 48 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2008/50/CE
Articolul 28a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 28 alineatul (1), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 28 alineatul (1) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 49 – paragraful 2 – punctul 1
Directiva 2008/56/CE
Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 1
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de stabilire, până la 15 iulie 2010, a criteriilor și standardelor metodologice care să fie utilizate de statele membre, pe baza anexelor I și III, în așa fel încât să se asigure coerența și să se permită efectuarea de comparații între regiunile sau subregiunile marine cu privire la măsura în care acestea au atins o stare ecologică bună.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentei directivei prin stabilirea, până la 15 iulie 2010, a criteriilor și standardelor metodologice care să fie utilizate de statele membre, pe baza anexelor I și III, în așa fel încât să se asigure coerența și să se permită efectuarea de comparații între regiunile sau subregiunile marine cu privire la măsura în care acestea au atins o stare ecologică bună.
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 49 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2008/56/CE
Articolul 11 – alineatul 4
„4. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate care să stabilească specificații și metode standardizate de monitorizare și de evaluare ce țin cont de angajamentele existente și asigură comparabilitatea între rezultatele operațiunilor de monitorizare și evaluare.”;
„4. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24a, acte delegate de completare a prezentei directivei prin stabilirea specificațiilor și metodelor standardizate de monitorizare și de evaluare ce țin cont de angajamentele existente și asigură comparabilitatea între rezultatele operațiunilor de monitorizare și evaluare.”
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 49 – paragraful 2 – punctul 4
Directiva 2008/56/CE
Articolul 24a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 9 alineatul (3), la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 24 alineatul (1), se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 9 alineatul (3), la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 24 alineatul (1), se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 52 – paragraful 2 – punctul 2
Directiva 2009/147/CE
Articolul 15a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 15, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 53 – paragraful 1
În vederea actualizării Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 și a stabilirii de proceduri de evaluare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei pentru a modifica anexele la regulamentul respectiv și pentru a completa regulamentul respectiv cu proceduri de efectuare a evaluării la nivel de omologi a organismelor competente EMAS. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
În vederea actualizării Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 și a stabilirii de proceduri de evaluare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei pentru a modifica anexele la regulamentul respectiv și pentru a completa regulamentul respectiv cu proceduri de efectuare a evaluării la nivel de omologi a organismelor competente EMAS și pentru a furniza documente de referință sectoriale, precum și documente de orientare referitoare la înregistrarea organizațiilor și la procedurile de armonizare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 53 – paragraful 2
În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1221/2009, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește armonizarea anumitor proceduri și documentele de referință sectoriale. Competențele respective trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
eliminat
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 53 – paragraful 3 – punctul 1
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009
Articolul 16 – alineatul 4 – paragraful 1
Documentele de orientare referitoare la procedurile de armonizare aprobate de forumul organismelor competente se adoptă de către Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 49 alineatul (2).
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea documentelor de orientare referitoare la procedurile de armonizare aprobate de forumul organismelor competente.
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 53 – paragraful 3 – punctul 2
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009
Articolul 17 – alineatul 3
„3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 48a, acte delegate privind procedurile de efectuare a evaluării la nivel de omologi a organismelor competente EMAS, inclusiv procedurile adecvate de introducere a unei căi de atac împotriva deciziilor luate ca urmare a evaluării la nivel de omologi.”;
„3. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 48, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea procedurilor de efectuare a evaluării la nivel de omologi a organismelor competente EMAS, inclusiv procedurile adecvate de introducere a unei căi de atac împotriva deciziilor luate ca urmare a evaluării la nivel de omologi.”
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 53 – paragraful 3 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009
Articolul 30 – alineatul 6 – paragraful 1
Comisia adoptă documente de orientare referitoare la procedurile de armonizare aprobate de forumul organismelor de acreditare și de autorizare prin intermediul actelor de punere în aplicare. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 49 alineatul (2).
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor documente de orientare referitoare la procedurile de armonizare aprobate de forumul organismelor de acreditare și de autorizare.
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 53 – paragraful 3 – punctul 4
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009
Articolul 46 – alineatul 6
„6. Comisia adoptă documentele de referință sectoriale menționate la alineatul (1) și ghidul menționat la alineatul (4) prin acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura menționată la articolul 49 alineatul (2).”;
„6. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezentul regulament prin adoptarea documentelor de referință sectoriale menționate la alineatul (1) și a ghidului menționat la alineatul (4).”
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 53 – paragraful 3 – punctul 6
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009
Articolul 48a
„Articolul 48a
„Articolul 48a
Exercitarea delegării
Exercitarea delegării
1.  Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
1.  Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 17 alineatul (3) și la articolul 48, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 16 alineatul (4), la articolul 17 alineatul (3), la articolul 30 alineatul (6), la articolul 46 alineatul (6) și la articolul 48 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 17 alineatul (3) și la articolul 48 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta produce efecte din ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.
3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 16 alineatul (4), la articolul 17 alineatul (3), la articolul 30 alineatul (6), la articolul 46 alineatul (6) și la articolul 48 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta produce efecte din ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.
4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016*.
4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare*.
5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 alineatul (3) și al articolului 48 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada respectivă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (4), al articolului 17 alineatul (3), al articolului 30 alineatul (6), al articolului 46 alineatul (6) și al articolului 48 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada respectivă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
_______________
_______________
* JO L 123, 12.5.2016, p. 1.”
* JO L 123, 12.5.2016, p. 1.”
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – secțiunea 54 – paragraful 4 – punctul 1 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 66/2010
Articolul 6 – alineatul 7 – paragraful 1
Pentru anumite categorii de produse care conțin substanțele menționate la alineatul (6) și numai în cazul în care nu este posibilă din punct de vedere tehnic înlocuirea acestora ca atare sau prin utilizarea unor materiale sau proiecte alternative sau în cazul produselor care au o performanță de mediu globală mult mai mare în comparație cu alte produse aparținând aceleiași categorii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15a în vederea acordării de derogări de la alineatul (6) al prezentului articol .
Pentru anumite categorii de produse care conțin substanțele menționate la alineatul (6) și numai în cazul în care nu este posibilă din punct de vedere tehnic înlocuirea acestora ca atare sau prin utilizarea unor materiale sau proiecte alternative sau în cazul produselor care au o performanță de mediu globală mult mai mare în comparație cu alte produse aparținând aceleiași categorii, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 15a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea de măsuri în vederea acordării de derogări de la alineatul (6) al prezentului articol .
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 54 – paragraful 4 – punctul 2
Regulamentul (CE) nr. 66/2010
Articolul 8 – alineatul 2 – paragraful 1
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 15a, acte delegate de prevedere, în termen de cel mult nouă luni de la consultarea CEEUE, a unor măsuri pentru stabilirea unor criterii specifice privind eticheta UE ecologică pentru fiecare grup de produse. Aceste măsuri se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 15a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea, în termen de cel mult nouă luni de la consultarea CEEUE, a unor măsuri pentru stabilirea unor criterii specifice privind eticheta UE ecologică pentru fiecare grup de produse. Aceste măsuri se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – secțiunea 54 – paragraful 4 – punctul 4
Regulamentul (CE) nr. 66/2010
Articolul 15a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 6 alineatul (7), la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 15, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 6 alineatul (7), la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 15, se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 55 – paragraful 3 – punctul 1
Regulamentul (CEE) nr. 3924/91
Articolul 2 – alineatul 6
„6. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de actualizare a listei Prodcom și a informațiilor colectate efectiv pentru fiecare rubrică.”;
„6. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin actualizarea listei Prodcom și a informațiilor colectate efectiv pentru fiecare rubrică.”
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 55 – paragraful 3 – punctul 2
Regulamentul (CEE) nr. 3924/91
Articolul 3 – alineatul 5
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate referitoare la normele detaliate pentru aplicarea alineatului (3) al prezentului articol, inclusiv pentru adaptarea la progresele tehnice.”;
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin adoptarea normelor detaliate pentru aplicarea alineatului (3) al prezentului articol, inclusiv pentru adaptarea la progresele tehnice.”
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 55 – paragraful 3 – punctul 3
Regulamentul (CEE) nr. 3924/91
Articolul 4 – alineatul 2
Cu toate acestea, pentru anumite rubrici din lista Prodcom, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate care să prevadă efectuarea de anchete lunare sau trimestriale.
Cu toate acestea, pentru anumite rubrici din lista Prodcom, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentului regulament prevăzând efectuarea de anchete lunare sau trimestriale.
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 55 – paragraful 3 – punctul 4
Regulamentul (CEE) nr. 3924/91
Articolul 5 – alineatul 1
„1. Informațiile necesare se colectează de către statele membre prin intermediul chestionarelor de anchetă, al căror conținut trebuie să respecte normele definite de către Comisie. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de modificare a anexelor respective.”
„1. Informațiile necesare se colectează de către statele membre prin intermediul chestionarelor de anchetă, al căror conținut trebuie să respecte normele definite de către Comisie. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea normelor respective.”
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 55 – paragraful 3 – punctul 5
Regulamentul (CEE) nr. 3924/91
Articolul 6 – alineatul 1
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate referitoare la normele detaliate pe care statele membre trebuie să le respecte atunci când procesează chestionarele completate menționate la articolul 5 alineatul (1) sau informațiile provenind din alte surse menționate la articolul 5 alineatul (3).
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 9a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea normelor detaliate pe care statele membre trebuie să le respecte atunci când procesează chestionarele completate menționate la articolul 5 alineatul (1) sau informațiile provenind din alte surse menționate la articolul 5 alineatul (3).
Amendamentul 92
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 55 – paragraful 3 – punctul 6
Regulamentul (CEE) nr. 3924/91
Articolul 9a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 2 alineatul (6), la articolul 3 alineatul (5), la articolul 4, la articolul 5 alineatul (1) și la articolul 6, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (6), la articolul 3 alineatul (5), la articolul 4, la articolul 5 alineatul (1) și la articolul 6 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 93
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 56 – paragraful 2 – punctul 1
Regulamentul (CEE) nr. 696/93
Articolul 6 – alineatul 1
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 6a, acte delegate de modificare în special a unităților statistice ale sistemului de producție, a criteriilor utilizate și a definițiilor specificate în anexă în vederea adaptării lor la evoluțiile economice și tehnice.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 6a, acte delegate de modificare a unităților statistice ale sistemului de producție, a criteriilor utilizate și a definițiilor specificate în anexă în vederea adaptării lor la evoluțiile economice și tehnice.
Amendamentul 94
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 56 – paragraful 2 – punctul 2
Regulamentul (CEE) nr. 696/93
Articolul 6a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 6, se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 95
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 1 – punctul 4
—  pentru a completa regulamentul respectiv cu criteriile de evaluare a calității;
—  pentru a completa regulamentul respectiv cu criteriile de evaluare a calității variabilelor;
Amendamentul 96
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 4 – punctul 2 – partea introductivă
(2)  la articolul 4 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
(2)  la articolul 4 alineatul (2)primul paragraf litera (d), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
Amendamentul 97
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 4 – punctul 2
Regulamentul (CE) nr. 1165/98
Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera d – paragraful 2
Detaliile privind sistemele menționate la primul paragraf se specifică în anexe. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 18a, acte delegate referitoare la aprobarea și aplicarea acestora.
Detaliile privind sistemele menționate la primul paragraf se specifică în anexe. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 18a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin specificarea, în plus, a aprobării și aplicării acestora.
Amendamentul 98
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 4 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1165/98
Articolul 10 – alineatul 5
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 18a, acte delegate referitoare la criteriile de evaluare a calității.”;
„5. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 18a, acte delegate de completare a prezentului regulament prin specificarea criteriilor de evaluare a calității variabilelor.”
Amendamentul 99
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 4 – punctul 4 a (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1165/98
Articolul 18 – alineatul 3
(4a)  la articolul 18, alineatul (3) se elimină;
Amendamentul 100
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 4 – punctul 5
Regulamentul (CE) nr. 1165/98
Articolul 18a – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (3), la articolul (4) alineatul (2), la articolul 10, în anexa A litera (a), litera (b) punctul 3, litera (c) punctul 2, litera (c) punctul 10, litera (d) punctul 2, litera (f) punctele 8 și 9, în anexa B litera (b) punctul 4 și litera (d) punctul 2, în anexa C litera (b) punctul 2, litera (d) punctul 2 și litera (g) punctul 2 și în anexa D litera (b) punctul 2 și litera (d) punctul 2 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată [începând de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament Omnibus].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (3), la articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (d), al doilea paragraf, la articolul 10 alineatul (5), în anexa A litera (a), litera (b) punctul 3, litera (c) punctul 2, litera (c) punctul 10, litera (d) punctul 2, litera (f) punctele 8 și 9, în anexa B litera (b) punctul 4 și litera (d) punctul 2, în anexa C litera (b) punctul 2, litera (d) punctul 2 și litera (g) punctul 2 și în anexa D litera (b) punctul 2 și litera (d) punctul 2 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 101
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 4 – punctul 5
Regulamentul (CE) nr. 1165/98
Articolul 18a – alineatul 3
3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (3), la articolul (4) alineatul (2), la articolul 10, în anexa A litera (a), litera (b) punctul 3, litera (c) punctul 2, litera (c) punctul 10, litera (d) punctul 2, litera (f) punctele 8 și 9, în anexa B litera (b) punctul 4 și litera (d) punctul 2, în anexa C litera (b) punctul 2, litera (d) punctul 2 și litera (g) punctul 2 și în anexa D litera (b) punctul 2 și litera (d) punctul 2 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta produce efecte din ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.
3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (3), la articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (d) al doilea paragraf, la articolul 10 alineatul (5), în anexa A litera (a), litera (b) punctul 3, litera (c) punctul 2, litera (c) punctul 10, litera (d) punctul 2, litera (f) punctele 8 și 9, în anexa B litera (b) punctul 4 și litera (d) punctul 2, în anexa C litera (b) punctul 2, litera (d) punctul 2 și litera (g) punctul 2 și în anexa D litera (b) punctul 2 și litera (d) punctul 2 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta produce efecte din ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.
Amendamentul 102
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – secțiunea 57 – paragraful 4 – punctul 5
Regulamentul (CE) nr. 1165/98
Articolul 18a – alineatul 6
6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (3), al articolului 4 alineatul (2), al articolului 10, al anexei A litera (a), litera (b) punctul 3, litera (c) punctul 2, litera (c) punctul 10, litera (d) punctul 2 și litera (f) punctele 8 și 9, al anexei B litera (b) punctul 4 și litera (d) punctul 2, al anexei C litera (b) punctul 2, litera (d) punctul 2 și litera (g) punctul 2 și al anexei D litera (b) punctul 2 și litera (d) punctul 2 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada respectivă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (3), al articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (d) al doilea paragraf, al articolului 10 alineatul (5), al anexei A litera (a), litera (b) punctul 3, litera (c) punctul 2, litera (c) punctul 10, litera (d) punctul 2 și litera (f) punctele 8 și 9, al anexei B litera (b) punctul 4 și litera (d) punctul 2, al anexei C litera (b) punctul 2, litera (d) punctul 2 și litera (g) punctul 2 și al anexei D litera (b) punctul 2 și litera (d) punctul 2 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada respec