Index 
Texte adoptate
Joi, 18 aprilie 2019 - Strasbourg 
China, în special situația minorităților religioase și etnice
 Camerun
 Brunei
 Acordul Eurojust-Danemarca de cooperare judiciară în materie penală *
 Standardele de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi ***I
 Promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic ***I
 Utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale ***I
 Transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere ***I
 Fondul european de apărare ***I
 Expunerile sub formă de obligațiuni garantate ***I
 Obligațiunile garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate ***I
 InvestEU ***I
 Mediul aferent ghișeului unic european în domeniul maritim ***I
 Informările referitoare la investițiile durabile și riscurile legate de durabilitate ***I
 Poluanții organici persistenți ***I
 Obligația de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere, și registrele centrale de tranzacții ***I
 Autorizarea contrapărților centrale și recunoașterea contrapărților centrale din țări terțe ***I
 Promovarea utilizării piețelor de creștere pentru IMM-uri ***I
 Negocierile cu Consiliul și Comisia cu privire la dreptul de anchetă al Parlamentului European: propunere legislativă
 Un cadru european mai cuprinzător privind perturbatorii endocrini

China, în special situația minorităților religioase și etnice
PDF 144kWORD 57k
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la China, în special situația minorităților etnice și religioase (2019/2690(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0422RC-B8-0255/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din China, în special cea din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea(1), cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kashgar (regiunea autonomă uigură Xinjiang)(2), cea din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și la Ilham Tohti(3), cea din 12 septembrie 2018 referitoare la stadiul relațiilor UE-China(4) și cea din 4 octombrie 2018 referitoare la detenția arbitrară a uigurilor din regiunea autonomă Xinjiang Uyghur(5),

–  având în vedere parteneriatul strategic dintre UE și China, lansat în 2003, precum și Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China” (JOIN(2016)0030),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protecția libertății religioasă sau de convingere, adoptate de Consiliu în 2013,

–  având în vedere comunicarea comună din 12 martie 2019 a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) intitulată „UE-China - O perspectivă strategică” (JOIN(2019)0005),

–  având în vedere declarația comună a celei de-a 21-a întâlniri la nivel înalt UE-China din 9 aprilie 2019,

–  având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de-a 37-a rundă a acestuia, organizată la Bruxelles la 1 și 2 aprilie 2019,

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea religioasă, precum și articolul 4, care consacră drepturile „naționalităților minoritare”,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, semnat de China în 1998, dar neratificat încă,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere observațiile finale ale raportului cu privire la China al Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE se angajează să promoveze drepturile omului, democrația și statul de drept „în toate domeniile acțiunilor externe ale UE, fără excepție” și „să pună drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici”; întrucât acest lucru ar trebui să rămână în centrul relației de lungă durată dintre UE și China, în concordanță cu angajamentul UE de a menține aceste valori în acțiunea sa externă, și cu interesul exprimat de către China de a respecta legislația și standardele internaționale referitoare la drepturile omului în cadrul propriei dezvoltări;

B.  întrucât China a reușit să scoată 700 de milioane de persoane din sărăcie, dar întrucât de când președintele Xi Jinping a preluat puterea în martie 2013, situația drepturilor omului din China a continuat să se deterioreze, guvernul intensificându-și ostilitatea față de opoziția pașnică, libertatea de exprimare și religie, și de statul de drept; întrucât autoritățile chineze au reținut și pus sub acuzare sute de apărători ai drepturilor omului, avocați și ziariști;

C.  întrucât noile reglementări privind chestiunile religioase, care au intrat în vigoare la 1 februarie 2018, sunt mai restrictive față de grupurile și activitățile religioase și le constrâng să adere mai îndeaproape la linia partidului; întrucât libertatea religioasă și de conștiință a atins un nou punct minim de la începutul reformelor economice și deschiderea Chinei la sfârșitul anilor 1970; întrucât China găzduiește una dintre cele mai mari populații de prizonieri pe motive de religie;

D.  întrucât, deși s-a ajuns la un acord între Sfântul Scaun și guvernul chinez în septembrie 2018 în ceea ce privește numirile de episcopii în China, comunitățile religioase creștine se confruntă cu o represiune crescândă în China, creștinii, atât cei din bisericile aprobate de guvern, cât și cei din bisericile clandestine, fiind vizați prin hărțuirea și detenția credincioșilor, demolarea bisericilor, prin confiscarea simbolurilor religioase și prin reprimarea adunărilor creștine; întrucât autoritățile chineze din unele provincii nu permit persoanelor cu vârsta de sub 18 de ani să participe la activități religioase; întrucât, în septembrie 2018, China a interzis Biserica Zion, cea mai mare congregație din China, cu peste 1 500 de adepți;

E.  întrucât situația din Xinjiang, unde trăiesc zece milioane de uiguri musulmani și etnici kazahi, s-a deteriorat rapid, stabilitatea și controlul regiunii Xinjiang fiind ridicate la nivelul de prioritate cel mai ridicat al autorităților chineze, ca urmare atât a atacurilor teroriste periodice comise de uiguri, survenite în regiunea autonomă Xinjiang sau presupuse a avea legătură cu aceasta, cât și a localizării strategice a regiunii autonome uigure Xinjiang pe ruta inițiativei „O centură, un drum”; întrucât există informații potrivit cărora sistemul de lagăre din Xinjiang s-a extins și în alte părți ale Chinei;

F.  întrucât a fost creat un program de detenție extrajudiciară, în care sunt deținuți „de la zeci de mii până la un milion de uiguri”, care sunt forțați să treacă prin „reeducare” politică, potrivit estimărilor citate de Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale, fără a fi acuzați sau judecați pentru perioade de timp nedeterminate, și care, prin urmare, sunt deținuți în mod arbitrar sub pretextul combaterii terorismului și a extremismului religios; întrucât în provincia Xinjiang a fost pusă în aplicare o politică de restricții stricte privind practicile religioase și limba și obiceiurile uigure;

G.  întrucât a fost dezvoltată o rețea sofisticată de supraveghere digitală invazivă, inclusiv tehnologia de recunoaștere facială și colectarea datelor;

H.  întrucât guvernul chinez a refuzat numeroase solicitări ale Grupului de lucru al ONU pentru disparițiile forțate sau involuntare (WGEID), ale Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și alte mandate ale Procedurilor Speciale ale ONU de trimitere a unor anchetatori independenți la Xinjiang;

I.  întrucât situația din Tibet s-a deteriorat în ultimii câțiva ani, în ciuda creșterii economice și a dezvoltării infrastructurii, guvernul chinez restricționând o serie largă de drepturi ale omului sub pretextul securității și stabilității, și lansând atacuri neîncetate împotriva identității și culturii tibetane;

J.  întrucât măsurile de supraveghere și de control din Tibet au crescut în ultimii ani, la fel ca și arestările arbitrare, actele de tortură și maltratările; întrucât guvernul chinez a creat în Tibet un mediu în care nu există limite pentru autoritatea statului, unde climatul de teamă este omniprezent, iar fiecare aspect al vieții publice și private este strict controlat și reglementat; întrucât, în Tibet, orice act de disidență sau critică pașnică a politicilor de stat cu privire la minoritățile etnice sau religioase poate fi considerat „separatist” și, prin urmare, poate fi incriminat; întrucât accesul la Regiunea Autonomă Tibet este, în prezent, mai restricționat ca niciodată;

K.  întrucât există informații că, din 2009, numeroși tibetani, în majoritate călugări și călugărițe, și-au dat foc pentru a protesta împotriva politicilor chineze restrictive din Tibet și a susține revenirea lui Dalai Lama și dreptul la libertate religioasă în districtul Aba/Ngaba din provincia Sichuan și în alte părți ale platoului tibetan; întrucât nu s-a înregistrat niciun progres în ce privește soluționarea crizei din Tibet în ultimii zece ani;

1.  se declară profund îngrijorat cu privire la regimul din ce în ce mai represiv impus diferitelor minorități etnice și religioase, în special uigurilor și kazahilor, tibetanilor și creștinilor, cu restricții suplimentare în ceea ce privește garanțiile constituționale pentru drepturile lor la libertatea de exprimare culturală și de religie, libertatea de exprimare și de întrunire pașnică și asociere; solicită autorităților să respecte aceste libertăți fundamentale;

2.  invită guvernul chinez să pună capăt de îndată arestărilor arbitrare ale membrilor minorităților uigure, kazahe și tibetane, în lipsa unor acuzații, a unui proces sau a unei condamnări pentru comiterea de infracțiuni, să închidă toate lagărele și centrele de detenție și să elibereze toți deținuții, neîntârziat și necondiționat;

3.  solicită eliberarea neîntârziată a persoanelor deținute în mod arbitrar, a prizonierilor de conștiință, inclusiv a membrilor Falun Gong, încetarea disparițiilor forțate și insistă că oricine are dreptul să își poată alege reprezentantul legal, să aibă acces la familia sa și la asistență medicală, precum și dreptul la un proces;

4.  invită guvernul chinez să elibereze neîntârziat: pe etnicii uiguri, printre care Ilham Tohti, Tashpolat Tiyip, Rahile Dawut, Eli Mamut, Hailaite Niyazi, Memetjan Abdulla, Abduhelil Zunun și Abdukerim Abduweli; pe cei persecutați pentru convingerile lor religioase, inclusiv Zhang Shaojie, Hu Shigen, Wang Yi și Sun Qian; pe activiștii, scriitorii și personalitățile religioase tibetane care au fost acuzați penal sau au fost închiși pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv Tashi Wangchuk și Lobsang Dargye;

5.  solicită eliberarea imediată a publicistului suedez Gui Minhai și a celor doi cetățeni canadieni Michael Spavor și Michael Kovrig;

6.  solicită insistent pe lângă guvernul chinez să transmită lista completă a persoanelor dispărute în regiunea Xinjiang familiilor acestora;

7.  invită autoritățile chineze să pună capăt campaniilor împotriva congregațiilor și organizațiilor creștine, hărțuirii și detenției pastorilor și preoților și demolărilor forțate ale bisericilor;

8.  solicită autorităților chineze să sprijine libertatea lingvistică, culturală, religioasă și celelalte libertăți fundamentale ale tibetanilor și să se abțină de la politicile de strămutare în favoarea populației Han și în defavoarea tibetanilor, precum și de la forțarea nomazilor tibetani de a-și abandona modul de viață tradițional;

9.  condamnă campaniile de „educație patriotică”, inclusiv măsurile de a exercita controlul asupra mănăstirilor budiste din Tibet; se declară îngrijorat de faptul că în China se abuzează de dreptul penal pentru a-i persecuta pe tibetani și pe budiști, activitățile lor religioase fiind asimilate „separatismului”; regretă faptul că libertatea religioasă în Tibet s-a înrăutățit semnificativ după protestele tibetane din martie 2008, guvernul chinez adoptând o abordare mai invazivă în ceea ce privește „educația patriotice”;

10.  solicită insistent autorităților chineze să pună în aplicare dreptul garantat prin constituție la libertatea convingerilor religioase pentru toți cetățenii chinezi;

11.  reamintește cât este de important ca UE și toate statele sale membre să ridice problema încălcării drepturilor omului la toate nivelurile politice în dialogul cu autoritățile chineze, așa cum o prevede angajamentul european de a se exprima printr-o singură voce, puternică și clară, în structurile de dialog cu această țară, printre care dialogul pe tema drepturilor omului, dialogul strategic, dialogul și summitul economic la nivel înalt și viitorul summit Euro-Asia;

12.  subliniază că, deși în declarația comună emisă după cel de al 21-lea summit UE-China, cei doi parteneri au reafirmat că toate drepturile omului sunt universale, indivizibile, interdependente și interconectate, UE ar trebui să solicite Chinei să acționeze în consecință; regretă faptul că, la summitul UE-China din 9 aprilie, situațiile urgente în materie de drepturile omului au jucat din nou doar un rol marginal; consideră că, dacă declarațiile în materie de drepturile omului la summitul UE-China sunt prea puțin angajante, Consiliul, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia ar trebui să refuze să mai includă acest subiect și să emită o comunicare separată, cu o evaluare de substanță atât a situației în sine, cât și a faptului că nu s-a putut cădea de acord asupra unei exprimări ferme în această direcție;

13.  invită statele membre ale UE să interzică orice activități ale autorităților chineze pe teritoriul UE prin care acestea hărțuiesc etnicii turcici, tibetani sau alte grupuri etnice sau religioase pentru a-i forța să devină informatori, să se întoarcă în China sau să-i reducă la tăcere;

14.  invită autoritățile chineze să permită accesul liber și neîngrădit în provincia Xinjiang și regiunea autonomă Tibet pentru jurnaliști și observatori internaționali, inclusiv pentru Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Procedurile speciale ONU; solicită UE și statelor sale membre să se afirme în cadrul următoarei sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului cu privire la o rezoluție de instituire a unei misiuni de informare în Xinjiang;

15.  invită guvernul chinez să garanteze respectarea deplină a drepturilor cetățenilor înscrise în constituția chineză, cu referire la articolul 4, care protejează minoritățile naționale; la articolul 35, care protejează libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de întrunire, de asociere, de procesiune și de demonstrație; la articolul 36, care recunoaște dreptul la libertatea credinței religioase; și la articolul 41, care garantează dreptul de a critica și de a face sugestii cu privire la orice organ sau funcționar de stat;

16.  îndeamnă China să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

17.  îndeamnă China să acorde diplomaților, ziariștilor și cetățenilor UE acces nerestricționat în Tibet, în reciprocitate cu accesul gratuit și liber la întreg teritoriul statelor membre ale UE de care beneficiază turiștii chinezi; îndeamnă instituțiile UE să ia serios în considerare problema accesului în Tibet în discuțiile privind acordul de facilitare a eliberării vizelor dintre UE și China;

18.  își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că cea de-a 37-a rundă a Dialogului UE-China pe tema drepturilor omului nu a generat rezultate substanțiale; regretă, de asemenea, că delegația chineză nu a participat la 2 aprilie la continuarea dialogului care a oferit un schimb de opinii cu organizațiile societății civile;

19.  îndeamnă VP/ÎR, SEAE și statele membre să monitorizeze mai atent evoluțiile îngrijorătoare privind drepturile omului în Xinjiang, inclusiv intensificarea de către guvern a practicilor represive și de supraveghere, precum și să se exprime împotriva încălcării drepturilor omului în China, atât în sectorul privat, cât și în cel privat;

20.  invită Consiliul să ia în considerare adoptarea unor sancțiuni specifice împotriva funcționarilor responsabili de represiunea din regiunea autonomă uigură Xinjiang;

21.  solicită UE, statelor sale membre și comunității internaționale să oprească toate exporturile și transferurile tehnologice de bunuri și servicii care sunt utilizate de China pentru a extinde și a îmbunătăți supravegherea cibernetică și realizarea de profiluri predictive; este profund îngrijorat de faptul că China exportă deja astfel de tehnologii către state autoritare din întreaga lume;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80.
(2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185.
(3) JO C 238, 6.7.2018, p. 108.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0343.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0377.


Camerun
PDF 136kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la Camerun (2019/2691(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0423RC-B8-0245/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația din 7 martie 2019 a președintelui Subcomisiei pentru drepturile omului, Antonio Panzeri, referitoare la situația din Camerun,

–  având în vedere declarația din 5 martie 2019 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, privind deteriorarea situației politice și de securitate din Camerun,

–  având în vedere diferitele declarații ale purtătorului de cuvânt al VP/ÎR cu privire la situația din Camerun, în special cea din 31 ianuarie 2019,

–  având în vedere declarația preliminară din 9 octombrie 2018 a misiunii Uniunii Africane de observare a alegerilor prezidențiale din 2018 din Camerun,

–  având în vedere declarația din 11 decembrie 2018 a experților ONU privind reprimarea protestelor,

–  având în vedere declarația din 6 martie 2019 a Comisiei Africane pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor privind situația drepturilor omului din Camerun,

–  având în vedere legea de combatere a terorismului din Camerun, adoptată în 2014,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE („Acordul de la Cotonou”),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981, ratificată de Camerun,

–  având în vedere Constituția Republicii Camerun,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Camerunul se confruntă cu o serie de provocări politice și de securitate concomitente, inclusiv cu amenințări ale Boko Haram în cea mai nordică regiune a sa, cu amenințări transfrontaliere de-a lungul frontierei sale estice cu Republica Centrafricană, precum și cu o rebeliune separatistă armată internă în regiunile de nord-vest și de sud-vest, vorbitoare de limbă engleză,

B.  întrucât în Camerun au avut loc alegeri prezidențiale la 7 octombrie 2018; întrucât alegerile au fost marcate de suspiciuni de fraudă și s-au raportat nereguli; întrucât președintele Paul Biya este la putere din 1982; întrucât constituția Camerunului a fost modificată în 2008 pentru a elimina limitarea numărului de mandate;

C.  întrucât susținătorii și aliații partidului de opoziție Mișcarea de Renaștere a Camerunului („Mouvement pour la Rennaissance du Cameroun”– MRC), condus de Maurice Kamto, au desfășurat proteste în Douala, Yaoundé, Dshang, Bafoussam și Bafang; întrucât forțele de securitate a statului făcut uz disproporționat de forță, inclusiv de gaze lacrimogene și de gloanțe de cauciuc, pentru a înăbuși protestele;

D.  întrucât în jur de 200 de persoane, inclusiv Maurice Kamto și alți lideri ai opoziției, au fost arestați în mod arbitrar în ianuarie 2019 și deținuți fără a avea acces imediat la un avocat; întrucât printre infracțiunile de care sunt acuzați susținătorii și liderul opoziției se numără insurecția, comiterea de acte ostile patriei, rebeliunea, distrugerea unor clădiri și bunuri publice, manifestarea de dispreț față de președintele republicii și organizarea de adunări de natură politică;

E.  întrucât la 9 aprilie 2019 curtea de apel din regiunea centrală a Camerunului a confirmat decizia adoptată în primă instanță și a respins eliberarea lui Maurice Kamto și a altor șase persoane; întrucât procedurile din cadrul curții de apel s-au desfășurat în absența lui Maruice Kamto și a avocaților săi;

F.  întrucât autoritățile cameruneze au acționat în mod disproporționat atunci când au intentat procese militare unora dintre membrii opoziției, agravând tulburările politice din Camerun; întrucât inculpații ar putea primi pedeapsa capitală, în cazul în care sunt condamnați;

G.  întrucât autoritățile din Camerun au limitat în repetate rânduri libertatea de exprimare prin blocarea internetului, hărțuirea și reținerea jurnaliștilor, refuzul de a acorda licențe mass-mediei independente și întețirea atacurilor politice la adresa presei independente;

H.  întrucât continuă să existe tensiuni între comunitatea majoritară, vorbitoare de limbă franceză, și comunitățile minoritare, vorbitoare de limbă engleză, din Camerun; întrucât regiunile de nord-vest și de sud-vest ale Camerunului rămân predominant vorbitoare de limbă engleză, cu sisteme de învățământ și sisteme juridice diferite;

I.  întrucât în ultima parte a anului 2016 discriminarea și neglijarea relativă a regiunilor vorbitoare de limbă engleză și impunerea sistemului juridic francez și a limbii franceze în instanțele și în școlile din aceste regiuni au dus la greve pașnice ale profesorilor și avocaților, precum și la demonstrații pașnice;

J.  întrucât actele de violență s-au intensificat începând din octombrie 2018, iar operațiunile la scară largă desfășurate de forțele de securitate presupun deseori abuzuri și duc la încălcări ale drepturilor omului, inclusiv la ucideri ilegale, violuri, acte de violență împotriva femeilor și a copiilor și distrugeri ale unor bunuri;

K.  întrucât separatiștii înarmați au săvârșit răpiri în masă, inclusiv în rândul elevilor și studenților, asasinate cu țintă precisă ale unor polițiști, agenți de aplicare a legii și funcționari din autoritățile locale, au participat la acțiuni de extorcare, au organizat săptămânal greve generale („ghost-town protests”) și au boicotat și incendiat instituții de învățământ și spitale, privând astfel mii de tineri de acces la educație și întreaga populație de acces la asistență medicală;

L.  întrucât, din cauza crizei, un număr estimat de 444 000 de persoane au fost strămutate în interiorul țării, iar alte 32 000 de persoane au fugit în Nigeria învecinată; întrucât criza umanitară generală cu care se confruntă Camerunul afectează peste 600 000 de persoane strămutate în interiorul țării, circa 35 000 de refugiați ca urmare a conflictelor din țările învecinate și 1,9 milioane de persoane expuse riscului de insecuritate alimentară;

M.  întrucât în 2018 și 2019 guvernul din Camerun a pus în aplicare Planul de asistență umanitară de urgență pentru regiunile de nord-vest și de sud-vest, pentru a asigura cu prioritate o protecție și asistență multidimensională pentru persoanele strămutate și pentru a furniza asistență medicală persoanelor afectate de criză;

N.  întrucât violența de gen și persecutarea minorităților rămân probleme grave; întrucât codul penal din Camerun pedepsește relațiile sexuale dintre persoane de același sex cu până la cinci ani de închisoare; întrucât poliția și jandarmeria (poliția militară) continuă să aresteze și să hărțuiască persoanele LGBT;

O.  întrucât gruparea Boko Haram continuă să comită încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar în regiunea cea mai nordică, inclusiv jafuri și distrugeri de bunuri, precum și ucideri și răpiri în rândul civililor,

1.  deplânge cazurile de tortură, dispariții forțate și execuții extrajudiciare comise de serviciile de securitate și de separatiști înarmați; se declară deosebit de îngrijorat de acțiunile forțelor guvernamentale cu ocazia actelor de violență; invită forțele de securitate să respecte dreptul internațional al drepturilor omului atunci când desfășoară operațiuni și invită guvernul să ia măsuri imediate pentru a pune capăt actelor de violență și impunității din țară;

2.  condamnă utilizarea forței excesive împotriva protestatarilor și a adversarilor politici, precum și încălcarea libertății presei, a libertății de exprimare și a libertății de întrunire; regretă profund arestarea și plasarea în detenție a lui Maurice Kamto și a altor protestatari pașnici; solicită eliberarea imediată de către autoritățile cameruneze a lui Maurice Kamto și a tuturor celorlalte persoane deținute pe baza unor acuzații justificate politic, indiferent dacă au fost arestate înainte sau după alegerile prezidențiale din 2018;

3.  invită, de asemenea, guvernul din Camerun să pună capăt tuturor actelor de hărțuire și intimidare a activiștilor politici, inclusiv prin ridicarea interdicției de a organiza întruniri politice, demonstrații și protestele pașnice, și să ia măsuri pentru a combate discursurile de incitare la ură;

4.  reamintește că instanțele militare nu ar trebui, în niciun caz, să aibă jurisdicție asupra populației civile; reamintește Camerunului de obligațiile internaționale pe care și le-a asumat de a susține dreptul la un proces echitabil pentru toți cetățenii în fața unor instanțe judecătorești independente;

5.  reamintește că pedeapsa capitală nu a fost aplicată în Camerun din 1997; remarcă că acest lucru constituie o etapă importantă în calea parcursă de această țară către abolirea totală; reiterează opoziția absolută a Uniunii Europene față de pedeapsa cu moartea și invită guvernul din Camerun să confirme că nu va solicita aplicarea pedepsei cu moartea în cazul activiștilor politici și al protestatarilor;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că guvernul din Camerun nu a reușit să își tragă la răspundere forțele de securitate, ceea ce a agravat violențele și cultura impunității; solicită să se desfășoare o anchetă independentă și transparentă cu privire la utilizarea forței de către forțele de poliție și de securitate împotriva protestatarilor și a opozanților politici și să fie trași la răspundere cei responsabili în cadrul unor procese corecte;

7.  îndeamnă autoritățile cameruneze să adopte toate măsurile necesare, în conformitate cu obligațiile țării în ceea ce privește drepturile omului, pentru a pune capăt ciclului de violențe; invită guvernul să organizeze în special un dialog politic favorabil incluziunii, care să vizeze găsirea unei soluții pașnice și de durată la criză în regiunile vorbitoare de limba engleză; invită comunitatea internațională să contribuie la facilitarea unui dialog de pace favorabil incluziunii la nivel național, propunând să joace un rol de mediator;

8.  regretă lipsa de voință a ambelor părți implicate în conflict de a se angaja în negocieri de pace; îndeamnă Uniunea Africană și Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală să insiste pentru ca astfel de discuții să fie organizate și invită UE să fie pregătită să sprijine acest proces; consideră că, dacă nu se înregistrează progrese, criza din Camerun ar trebui să fie examinată de Consiliul de Securitate al ONU; invită, de asemenea, UE să se folosească de influența politică oferită de ajutorul pentru dezvoltare și de alte programe bilaterale pentru a consolida apărarea drepturilor omului în Camerun;

9.  îndeamnă guvernul din Camerun să construiască o democrație veritabilă, reprezentativă și dinamică; invită, prin urmare, guvernul să convoace toți actorii politici pentru a revizui de comun acord sistemul electoral, cu scopul de a asigura un proces electoral liber, transparent și credibil; solicită ca acest proces să aibă loc înainte de desfășurarea oricăror alte alegeri, pentru a promova pacea și a evita crizele post-electorale; invită UE să intensifice asistența tehnică, pentru a sprijini Camerunul în eforturile sale de a-și consolida procedurile electorale și de a le face mai democratice;

10.  reiterează faptul că o societate civilă dinamică și independentă este esențială pentru respectarea drepturilor omului și a statului de drept; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că activitățile Consorțiului societății civile anglofone din Camerun au fost interzise; îndeamnă guvernul să ridice interdicția și să asigure un spațiu deschis în care să poată funcționa societatea civilă;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că legea împotriva terorismului din 2014 este utilizată în mod abuziv pentru a limita libertățile fundamentale; susține solicitările experților ONU de revizuire a legii, pentru a se asigura că aceasta nu este utilizată pentru a limita dreptul la libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere;

12.  ia act de decizia Statelor Unite de a-și reduce asistența militară acordată Camerunului din cauza unor acuzații credibile la adresa forțelor de securitate de comitere a unor încălcări grave ale drepturilor omului; în această privință, invită Comisia să evalueze sprijinul acordat de UE serviciilor de securitate și să informeze Parlamentul European cu privire la aceasta; invită UE și statele sale membre să se asigure că niciun sprijin acordat autorităților cameruneze nu contribuie la încălcări ale drepturilor omului sau nu facilitează comiterea acestora;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, Consiliului ACP-UE, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Republicii Camerun.


Brunei
PDF 134kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la Brunei (2019/2692(RSP))
P8_TA-PROV(2019)0424RC-B8-0242/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația din 3 aprilie 2019 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei Europene/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la punerea în aplicare a codului penal în Brunei Darussalam,

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, privind tortura și alte tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante, privind apărătorii drepturilor omului, precum și pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele LGBTI;

–  având în vedere declarația din 1 aprilie 2019 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, prin care îndeamnă Brunei să suspende intrarea în vigoare a noului cod penal „draconic”,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, pe care Brunei a semnat-o în 2015,

–  având în vedere Convenția cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere Declarația ASEAN privind drepturilor omului din 2012,

–  având în vedere planul de acțiune ASEAN-UE pentru perioada 2018-2022,

–  având în vedere dialogul ASEAN-UE în materie de politici pe tema drepturilor omului desfășurat la 29 noiembrie 2017,

–  având în vedere declarația din 2 aprilie 2019 a purtătorului de cuvânt adjunct al Departamentului de Stat al SUA privind punerea în aplicare a etapelor a doua și a treia a codului penal întemeiat pe șaria în Brunei;

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în 2014, Brunei a introdus codul penal întemeiat pe șaria, care urmează să fie pus în aplicare în trei etape; întrucât cea de a treia etapă a punerii în aplicare a intrat în vigoare la 3 aprilie 2019; întrucât în această etapă se vor aplica dispoziții care includ moartea prin lapidare pentru relații homosexuale consensuale, sex extraconjugal și avort, precum și amputarea membrelor pentru furt; întrucât acest cod impune, de asemenea, pedeapsa cu moartea pentru insultarea sau defăimarea profetului Mohammad atât de către musulmani, cât și de nemusulmani; întrucât codul penal întemeiat pe șaria se aplică atât musulmanilor, cât și nemusulmanilor, inclusiv străinilor, precum și în cazul infracțiunilor comise în afara țării de către cetățeni sau rezidenții permanenți;

B.  întrucât copiii care au ajuns la pubertate și sunt condamnați pentru infracțiunile în cauză pot primi aceleași pedepse precum adulții; întrucât unii copii mai mici pot fi pedepsiți prin biciuire;

C.  întrucât, înainte de introducerea codului penal întemeiat pe șaria, homosexualitatea era ilegală în Brunei și era pedepsită cu până la 10 ani de închisoare;

D.  întrucât ultimele alegeri au avut loc în Brunei în 1962; întrucât sultanul ocupă atât funcția de șef de stat, cât și de prim-ministru și deține autoritatea executivă deplină;

E.  întrucât Raportorul special al ONU privind tortura a afirmat că orice formă de pedeapsă corporală este contrară interzicerii torturii și a altor tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante și nu poate fi considerată o sancțiune legală în temeiul dreptului internațional; întrucât unele dintre pedepsele care figurează în codul penal implică tortură, tratamente cu cruzime, inumane și degradante, interzise prin Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, pe care statul Brunei a semnat-o în 2015;

F.  întrucât dispozițiile codului penal întemeiat pe șaria încalcă obligațiile statului Brunei în temeiul dreptului internațional în materie de drepturile omului, inclusiv dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii și altor rele tratamente, libertatea de exprimare, libertatea religioasă și dreptul la viață privată; întrucât dispozițiile codului discriminează pe motive de orientare sexuală, precum și femeile și minoritățile religioase din Brunei, și pot incita la violență;

G.  întrucât Programul Comun al Națiunilor Unite pentru HIV și SIDA (UNAIDS) și Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) au declarat că dispozițiile codului penal din Brunei care incriminează homosexualitatea și sancționează formele de asistență medicală pentru sănătatea reproductivă au un impact disproporționat asupra femeilor și persoanelor LGBTI, împiedicând accesul la informații și servicii medicale, la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente și afectând negativ sănătatea publică;

H.  întrucât, în Brunei, se utilizează tradiția, religia și cultura pentru a justifica discriminarea împotriva femeilor și a persoanelor LGBTI; întrucât în raportul privind Brunei din 11 martie 2019 al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului se afirmă că există atitudini patriarhale adânc înrădăcinate și stereotipuri discriminatorii care se reflectă în opțiunile universitare și profesionale ale femeilor, în poziția lor inegală pe piața muncii, precum și în căsătorie și în relațiile de familie; întrucât aceste stereotipuri constituie cauzele profunde ale violenței împotriva femeilor;

I.  întrucât statul Brunei este cunoscut pentru populația sa multietnică, cu o mare varietate de religii, inclusiv islamul, creștinismul, budismul, hinduismul și diverse religii indigene, care coexistă în mod pașnic; întrucât constituția statului Brunei recunoaște libertatea religioasă și prevede că „toate religiile pot fi practicate în pace și armonie de către adepții acestora”; întrucât, în pofida constituției statului Brunei, guvernul a interzis prozelitismul și predarea tuturor religiilor, cu excepția islamului, precum și toate sărbătorile publice de Crăciun;

J.  întrucât Brunei dispune de un moratoriu de facto privind utilizarea pedepsei capitale, ultima execuție fiind efectuată în 1957; întrucât codul penal întemeiat pe șaria va reintroduce efectiv pedeapsa capitală în cazul în care este pus în aplicare; întrucât UE condamnă pedeapsa cu moartea oricând și oriunde;

K.  întrucât adoptarea noilor legi a provocat indignare la nivel internațional și a determinat boicotarea hotelurilor aflate în proprietatea Brunei Investment Agency (BIA); întrucât această agenție face parte din Ministerul Finanțelor și Economiei din Brunei și deține diverse proiecte de investiții în întreaga lume; întrucât BIA a afirmat că valorile sale principale includ respectul reciproc și valorizarea pozitivă a diferenței și a diversității;

L.  întrucât Brunei a ratificat numai două convenții internaționale de bază ale ONU privind drepturile omului, și anume Convenția cu privire la drepturile copilului și Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei; întrucât al treilea ciclu al evaluării periodice universale a statului Brunei va fi lansat la 10 mai 2019;

M.  întrucât UE a suspendat negocierile pentru un acord de parteneriat și cooperare cu Brunei;

1.  condamnă cu fermitate intrarea în vigoare a codului penal retrograd întemeiat pe șaria; îndeamnă autoritățile din Brunei să îl abroge imediat și să se asigure că legislația statului Brunei respectă dreptul și standardele internaționale, în conformitate cu obligațiile care îi revin statului Brunei în temeiul instrumentelor internaționale privind drepturile omului, inclusiv în ceea ce privește minoritățile sexuale, minoritățile religioase și ateii;

2.  condamnă încă o dată pedeapsa cu moartea; invită statul Brunei să își mențină moratoriul privind aplicarea pedepsei capitale, ca un pas către abolirea acesteia;

3.  condamnă cu fermitate utilizarea torturii și a tratamentelor cu cruzime, degradante și inumane în toate circumstanțele; subliniază că dispozițiile codului penal întemeiat pe șaria încalcă obligațiile care îi revin statului Brunei în temeiul dreptului internațional în materie de drepturi ale omului și că sancțiunile impuse în temeiul acestui cod constituie o încălcare a dreptului internațional cutumiar, care interzice tortura și alte rele tratamente;

4.  este profund îngrijorat de faptul că, în timp ce numeroase țări dezincriminează relațiile homosexuale consensuale, Brunei a devenit, din păcate, a șaptea țară care le sancționează aplicând pedeapsa cu moartea; invită autoritățile din Brunei să respecte drepturile internaționale ale omului și să dezincrimineze homosexualitatea;

5.  invită autoritățile din Brunei să asigure egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor, fără deosebire, indiferent de motive, cum ar fi genul, orientarea sexuală, rasa sau religia; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la posibila aplicare a dreptului penal în cazul copiilor; solicită statului Brunei să nu aplice în nicio circumstanță pedeapsa capitală, tortura și pedeapsa cu închisoarea în cazul copiilor;

6.  solicită autorităților din Brunei să respecte pe deplin libertatea religioasă în sultanat, astfel cum prevede propria constituție, și să permită celebrarea publică a tuturor sărbătorilor religioase, inclusiv a Crăciunului; subliniază că legislația în acest sens trebuie să respecte cu strictețe drepturile omului;

7.  încurajează autoritățile din Brunei să promoveze dialogul politic cu principalele părți interesate din societatea civilă, cu organizațiile de apărare a drepturilor omului, cu instituțiile religioase și cu organizațiile comerciale, atât în Brunei, cât și în afara lui, cu scopul de a promova și a proteja drepturile omului pe teritoriul său; subliniază dreptul de a exprima opinii critice sau satirice ca o exercitare legitimă a libertății de exprimare, consacrată în cadrul internațional al drepturilor omului;

8.  îndeamnă Brunei să ratifice restul de instrumente internaționale de bază ale ONU privind drepturile omului, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante; solicită autorităților din Brunei să trimită o invitație permanentă de a vizita țara în cadrul tuturor procedurilor speciale ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului;

9.  invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), în cazul unei puneri în aplicare efective a codului penal întemeiat pe șaria, să ia în considerare adoptarea la nivelul UE a unor măsuri restrictive legate de încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi înghețarea activelor și interdicția de a acorda vize;

10.  invită VP/ÎR să relanseze negocierile pentru Acordul de parteneriat și cooperare UE-Brunei, sub rezerva conformității codului penal cu dreptul internațional și cu standardele internaționale privind drepturile omului;

11.  evidențiază activitatea de promovare și protejare a drepturilor persoanelor LGBTI desfășurate de apărătorii drepturilor omului; invită instituțiile UE să acorde mai mult sprijin organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului din Brunei;

12.  invită delegația UE în Indonezia și în Brunei Darussalam de la Jakarta, delegația UE la ASEAN și SEAE să monitorizeze îndeaproape situația și să se consulte cu autoritățile din Brunei, ambasadorii și reprezentanții în această privință; invită SEAE să includă situația din Brunei ca punct pe ordinea de zi a următorului dialog în materie de politici privind drepturile omului dintre UE și ASEAN;

13.  încurajează statele membre să participe în mod activ la viitoarea evaluare periodică universală, care va avea loc în perioada 6-17 mai 2019 și care va examina situația drepturilor omului din Brunei;

14.  subliniază că, atât timp cât actualul cod penal va fi în vigoare, instituțiile UE trebuie să ia în considerare înscrierea pe o listă neagră a hotelurilor aflate în proprietatea Brunei Investment Agency;

15.  solicită UE și statelor sale membre să respecte cadrul juridic internațional în ceea ce privește accesul la procedurile de azil și la protecția umanitară pentru victimele codului penal actual al Brunei;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Comisiei ONU pentru statutul femeii, Consiliului ONU pentru drepturile omului, Secretariatului ASEAN, Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, sultanului din Brunei, Hassanal Bolkiah, și guvernului din Brunei.


Acordul Eurojust-Danemarca de cooperare judiciară în materie penală *
PDF 121kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de aprobare a încheierii de către Eurojust a Acordului de cooperare în materie de justiție penală dintre Eurojust și Regatul Danemarcei (07770/2019 – C8-0152/2019 – 2019/0805(CNS))
P8_TA-PROV(2019)0425A8-0192/2019

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (07770/2019),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0152/2019),

–  având în vedere Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate(1), în special articolul 26a alineatul (2),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0192/2019),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO L 63, 6.3.2002, p. 1.


Standardele de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi ***I
PDF 466kWORD 166k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi (COM(2018)0284 – C8-0197/2018 – 2018/0143(COD))
P8_TA-PROV(2019)0426A8-0354/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0284),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0197/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 22 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru transport și turism (A8-0354/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului

P8_TC1-COD(2018)0143


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)   Acordul de la Paris stabilește, printre altele, un obiectiv pe termen lung care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C comparativ cu nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de menținere a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Cele mai recente descoperiri științifice prezentate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) în raportul său special privind consecințele încălzirii globale cu 1,5 °C peste nivelurile preindustriale și direcțiile conexe de evoluție a emisiilor globale de gaze cu efect de seră confirmă, fără echivoc, efectele negative ale schimbărilor climatice. Respectivul raport special concluzionează că este crucial să se reducă emisiile în toate sectoarele pentru a limita încălzirea globală.

(2)   Pentru a contribui la obiectivele Acordului de la Paris, trebuie accelerată transformarea întregului sector al transporturilor pentru a ajunge la emisii zero, ținând seama de comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, care expune o viziune a transformărilor economice și societale necesare, implicând toate sectoarele economiei și ale societății, pentru a realiza tranziția către zero emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050. Emisiile de poluanți atmosferici generate de transporturi care dăunează semnificativ sănătății noastre și mediului trebuie să fie, de asemenea, reduse drastic, fără întârziere.

(3)  ▌Comisia a adoptat pachete privind mobilitatea pe 31 mai 2017 („Europa în mișcare - O agendă pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social către o mobilitate curată, competitivă și conectată pentru toți”) și 8 noiembrie 2017 („Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute - O Uniune Europeană care protejează planeta, care își capacitează consumatorii și care își apără industria și lucrătorii”). Aceste pachete stabilesc o agendă pozitivă care vizează inclusiv asigurarea unei tranziții ușoare către o mobilitate curată, competitivă și conectată pentru toți.

(4)  Prezentul regulament face parte din al treilea pachet privind mobilitatea al Comisiei din 17 mai 2018, intitulat „Europa în mișcare - Mobilitate durabilă pentru Europa: sigură, conectată și curată”, ce reprezintă o acțiune ulterioară în raport cu comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 intitulată „Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă. O strategie reînnoită privind politica industrială a UE”. Prezentul regulament are și are menirea de a finaliza procesul care permite Uniunii să profite pe deplin de beneficiile aduse de modernizarea și decarbonizarea mobilității. Scopul acestui al treilea pachet privind mobilitatea este de a face mobilitatea europeană mai sigură și mai accesibilă, industria europeană mai competitivă, locurile de muncă din Europa mai sigure și sistemul de mobilitate mai curat și mai bine adaptat la imperativul combaterii schimbărilor climatice. Acest lucru va necesita angajamentul deplin al Uniunii, al statelor membre și al părților interesate, nu în ultimul rând prin intensificarea eforturilor de a reduce emisiile de dioxid de carbon (CO2) și poluarea aerului.

(5)  Prezentul regulament, împreună cu Regulamentul (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului(5)(6), prevede o cale clară de urmat pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de sectorul transportului rutier și contribuie la atingerea obiectivului obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivelul întregii economii până în 2030, comparativ cu nivelul din 1990, obiectiv adoptat în concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014și aprobat de către Consiliu la 6 martie 2015, în calitate de contribuție preconizată a Uniunii stabilită la nivel național în temeiul Acordului de la Paris.

(6)  În concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 s-a aprobat reducerea până în 2030 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 %față de nivelurile din 2005, în sectoarele care nu sunt incluse în sistemul Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii. Emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul transportului rutier contribuie semnificativ la emisiile generate de aceste sectoare. Sectorul transportului rutier a fost responsabil de aproximativ un sfert din totalul emisiilor Uniunii în 2016. Emisiile acestui sector înregistrează o tendință de creștere, depășind în continuare în mod semnificativ nivelurile din 1990. Dacă emisiile generate de transportul rutier continuă să crească, acestea vor anula reducerile de emisii realizate de alte sectoare în vederea combaterii schimbărilor climatice.

(7)  Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 au evidențiat importanța reducerii și după 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră și a riscurilor legate de dependența de combustibilii fosili în sectorul transporturilor, prin intermediul unei abordări ample și neutre din punct de vedere tehnologic pentru promovarea reducerilor emisiilor și a eficienței energetice în sectorul transporturilor, pentru transportul electric și pentru sursele regenerabile de energie în sectorul transporturilor.

(8)  Pentru a le oferi consumatorilor din Uniune o energie sigură, durabilă, competitivă și accesibilă ca preț, contribuția eficienței energetice la moderarea cererii este una dintre cele cinci dimensiuni strâns interconectate, care se consolidează reciproc, prevăzute în comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice”. Comunicarea respectivă precizează că, deși toate sectoarele economice trebuie să întreprindă măsuri pentru creșterea eficienței consumului de energie, sectorul transporturilor are un imens potențial în această privință.

(9)  Emisiile de CO2 generate de vehiculele grele, inclusiv de camioane, autobuze și autocare, reprezintă circa 6 % din totalul emisiilor de CO2 din Uniune și circa 25 % din totalul emisiilor de CO2 generate de transportul rutier. În absența unor măsuri suplimentare, este de așteptat ca proporția emisiilor de CO2 generate de vehiculele grele să crească cu circa 9 % între 2010 și 2030. În prezent, dreptul Uniunii nu prevede cerințe de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele grele, astfel că se impune luarea unor măsuri specifice pentru astfel de vehicule, fără întârziere.

(10)  Ar trebui stabilite, prin urmare, obiective de reducere a emisiilor de CO2 pentru parcurile de vehicule grele noi de la nivelul întregii Uniuni pentru 2025 și pentru 2030, ținând seama de perioada necesară pentru reînnoirea parcului de vehicule și de necesitatea ca sectorul transportului rutier să contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și de energie pentru 2030 și ulterior. De asemenea, o astfel de abordare pe etape oferă industriei un semnal clar și la timp pentru a accelera introducerea pe piață a unor tehnologii eficiente din punct de vedere energetic și a unor vehicule grele cu emisii zero și cu emisii scăzute. Adoptarea vehiculelor grele cu emisii zero ar trebui să contribuie, de asemenea, la abordarea problemelor de mobilitate urbană. Pe lângă faptul că este esențială pentru a reduce emisiile de CO2 generate de transportul rutier, promovarea unor astfel de vehicule grele de către producători este, de asemenea, importantă pentru reducerea eficace a poluanților atmosferici și a nivelurilor excesive de zgomot în orașe și în zonele urbane.

(11)  Pentru a valorifica integral potențialul în materie de eficiență energetică și a asigura contribuția întregului sector al transportului rutier la reducerea convenită a emisiilor de gaze cu efect de seră, este oportun ca standardele de performanță deja existente privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare să fie completate prin stabilirea unor standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi. Aceste standarde de performanță vor stimula inovarea în domeniul tehnologiilor eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, contribuind la consolidarea poziției de lider tehnologic a producătorilor și furnizorilor din Uniune și la asigurarea de locuri de muncă de înaltă calificare pe termen lung.

(12)  Având în vedere că schimbările climatice sunt o problemă transfrontalieră și că este necesar să se asigure funcționalitatea pieței unice, atât pentru serviciile de transport rutier, cât și pentru vehiculele grele, evitând totodată orice fragmentare a pieței, este oportun să se stabilească la nivelul Uniunii standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele. Aceste standarde de performanță ar trebui ▌să nu aducă atingere dreptului Uniunii în materie de concurență.

(13)  La definirea nivelurilor reducerilor de emisii de CO2 care ar trebui atinse de parcul de vehicule grele din Uniune, ar trebui să se țină cont de eficacitatea respectivelor niveluri de reducere pentru asigurarea unei contribuții eficiente din punctul de vedere a costurilor la reducerea până în 2030 a emisiilor de CO2 în sectoarele care fac obiectul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului(7), de costurile și economiile care ar rezulta pentru societate, producători, operatorii de transport și consumatori, precum și de implicațiile directe și indirecte ale acestora pentru ocuparea forței de muncă și inovare și de beneficiile conexe constând în reducerea poluării atmosferice și îmbunătățirea securității energetice.

(14)  Ar trebui să se asigure o tranziție echitabilă și acceptabilă din punct de vedere social către o mobilitate cu emisii zero. Prin urmare, este important să se țină seama de efectele sociale ale unei astfel de tranziții de-a lungul întregului lanț valoric al sectorului autovehiculelor și să se abordeze proactiv implicațiile pentru ocuparea forței de muncă. Așadar, la nivelul Uniunii, la nivel național și regional, trebuie avute în vedere programe specifice de recalificare, de perfecționare și de redistribuire a lucrătorilor, precum și inițiative în materie de educație și de căutare a unui loc de muncă în comunitățile și regiunile afectate, luate în dialog strâns cu partenerii sociali și cu autoritățile competente. Ca parte a acestei tranziții, ar trebui consolidate atât ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, precum și egalitatea de șanse în acest sector.

(15)  O tranziție de succes către o mobilitate cu emisii zero necesită o abordare integrată și un mediu propice pentru a stimula inovarea și pentru a menține poziția de lider tehnologic a Uniunii în sectorul transportului rutier. Aceasta include investiții publice și private în cercetare și inovare, creșterea ofertei de vehicule grele cu emisii zero și cu emisii scăzute, instalarea infrastructurilor de reîncărcare și de realimentare, integrarea în sistemele energetice, furnizarea durabilă de materiale pentru baterii, precum și producția, reutilizarea și reciclarea durabilă a bateriilor în Europa. În acest scop, este necesară o acțiune coerentă la nivelul Uniunii, precum și la nivel național, regional și local, inclusiv prin stimulente care să încurajeze asimilarea vehiculelor grele cu emisii zero și cu emisii scăzute.

(16)  Ca parte a punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(8) a fost introdusă o nouă procedură de determinare a emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele. Regulamentul (UE) 2017/2400 al Comisiei(9) prevede o metodologie, bazată pe instrumentul VECTO, prin care pot fi simulate emisiile de CO2 și consumul de combustibil al vehiculelor grele întregi. Această metodologie permite să se țină seama de diversitatea sectorului vehiculelor grele și de gradul ridicat de adaptare a vehiculelor grele individuale. Într-o primă etapă, începând de la 1 iulie 2019, emisiile de CO2 sunt determinate pentru patru grupe de vehicule grele, care reprezintă circa 65 %-70 % din totalul emisiilor de CO2 generate de parcul de vehicule grele din Uniune.

(17)  Având în vedere procesul de inovare și pentru a ține cont de aplicarea unor noi tehnologii care îmbunătățesc eficiența consumului de combustibil al vehiculelor grele, instrumentul de simulare VECTO și Regulamentul (UE) 2017/2400 vor fi actualizate permanent și în timp util.

(18)  Datele privind emisiile de CO2 determinate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2400 trebuie monitorizate conform Regulamentului (UE) 2018/956 al Parlamentului European și al Consiliului(10). Pe aceste date ar trebui să se bazeze stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 care trebuie atinse de cele patru grupe de vehicule grele cu cele mai mari emisii din Uniune, precum și stabilirea mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător pentru o perioadă de raportare dată.

(19)  Pentru 2025 ar trebui stabilit un obiectiv de reducere a emisiilor de CO2, constând într-o reducere relativă bazată pe emisiile medii de CO2 ale vehiculelor grele nou-înmatriculate în perioada dintre 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020, care să reflecte adoptarea unor tehnologii disponibile cu ușurință și eficiente din punctul de vedere al costurilor. De asemenea, ar trebui stabilit un obiectiv de reducere a emisiilor de CO2 pentru perioada de după 2030. Obiectivul respectiv ar trebui să se aplice cu excepția cazului în care se decide altfel pe baza revizuirii care ar urma să aibă loc în 2022. Obiectivul pentru 2030 ar trebui evaluat în conformitate cu angajamentele asumate de Uniunea Europeană în cadrul Acordului de la Paris.

(20)  Pentru a se asigura un caracter robust al nivelului de referință al emisiilor de CO2 astfel încât să nu se înregistreze un nivel crescut de emisii de CO2 ale vehiculelor grele prin intermediul unor mijloace procedurale necorespunzătoare, lucru care nu ar fi reprezentativ pentru o situație în care emisiile de CO2 fac deja obiectul unor norme, este oportun să se furnizeze o metodologie pentru corectarea nivelului de referință al emisiilor de CO2 acolo unde este necesar.

(21)  Gazul natural lichefiat (GNL) este un combustibil disponibil ca alternativă la motorină pentru vehiculele grele. Implementarea tehnologiilor actuale și a tehnologiilor viitoare, mai inovatoare, bazate pe GNL va contribui la respectarea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 pe termen scurt și mediu, întrucât utilizarea tehnologiilor bazate pe GNL conduce la emisii de CO2 mai mici decât cele ale vehiculelor pe motorină. Potențialul de reducere a emisiilor de CO2 al vehiculelor alimentate cu GNL este deja integral reflectat în VECTO. În plus, tehnologiile actuale bazate pe GNL asigură un nivel scăzut de emisii de poluanți atmosferici, cum ar fi NOx și particulele în suspensie. Infrastructura minimă suficientă de alimentare cu combustibil este, de asemenea, disponibilă și se extinde în contextul aplicării cadrelor naționale de politică privind infrastructurile pentru combustibilii alternativi.

(22)  La calcularea nivelului de referință al emisiilor de CO2 ▌pe care se bazează stabilirea obiectivelor privind emisiile specifice de CO2 pentru 2025 și 2030, ar trebui să se țină cont de potențialul preconizat de reducere a emisiilor de CO2 al parcului de vehicule grele ▌. Prin urmare, este oportun să fie excluse din acest calcul vehiculele de uz specific, cum ar fi vehiculele utilizate pentru colectarea gunoiului sau pentru lucrări de construcții. Aceste vehicule au, comparativ, un kilometraj redus și, ca urmare a traseelor specifice parcurse, măsurile tehnice de reducere a emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil nu par să fie la fel de eficiente din punctul de vedere al costurilor ca în cazul vehiculelor grele utilizate pentru livrarea de bunuri.

(23)  Cerințele de reducere a emisiilor de CO2 ar trebui exprimate în grame CO2 pe tonă-kilometru, pentru a reflecta utilitatea vehiculelor grele.

(24)  Cerințele totale de reducere a emisiilor de CO2 ar trebui repartizate echitabil între producători, ținând cont de diversitatea vehiculelor grele din punctul de vedere al proiectării și al modului de utilizare, al kilometrajului anual, al sarcinii utile și al configurației remorcii. Prin urmare, este oportun ca vehiculele grele să fie împărțite în subgrupuri diferite și separate de vehicule care să reflecte utilizarea tipică și caracteristicile tehnice specifice ale acestora. Prin stabilirea de obiective anuale privind emisiile de CO2 specifice pentru fiecare producător, sub forma unei medii ponderate a obiectivelor definite pentru fiecare astfel de subgrup de vehicule, se asigură, de asemenea, producătorilor posibilitatea de a compensa efectiv eventualele performanțe reduse ale vehiculelor din anumite subgrupuri de vehicule cu performanțele superioare ale vehiculelor din alte subgrupuri, ținând cont de emisiile medii de CO2 pe durata de viață a vehiculelor din diversele subgrupuri de vehicule.

(25)  Respectarea de către un producător a obiectivelor sale specifice anuale privind emisiile de CO2 ar trebui evaluată pe baza mediei emisiilor sale de CO2. La determinarea mediei emisiilor specifice de CO2, ar trebui avute în vedere și caracteristicile specifice reflectate în fiecare subgrup de vehicule. Drept urmare, media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător ar trebui să se bazeze pe media emisiilor de CO2 determinate pentru fiecare subgrup de vehicule, inclusiv prin aplicarea unei ponderi bazate pe kilometrajul anual mediu și pe sarcina utilă medie preconizate ale acestuia, care reflectă emisiile totale de CO2 pe durata de viață. Din cauza potențialului limitat de reducere a emisiilor de CO2 al vehiculelor de uz specific, acestea nu ar trebui incluse în calculul mediei emisiilor specifice de CO2.

(26)  Pentru a asigura tranziția fără probleme către mobilitatea cu emisii zero și pentru a asigura stimulente pentru dezvoltarea și adoptarea pe piața Uniunii a unor vehicule grele cu emisii zero și cu emisii scăzute, care ar completa instrumentele ce acționează asupra cererii, cum ar fi Directiva 2009/33/CE(11) a Parlamentului European și a Consiliului, ar trebui introdus un mecanism specific, sub forma creditelor suplimentare, pentru perioadele de raportare dinainte de 2025 și ar trebui să se stabilească o valoare de referință pentru cota de vehicule grele cu emisii zero și cu emisii scăzute din parcul de vehicule al unui producător pentru perioadele de raportare de după 2025.

(27)  Sistemul de stimulente ar trebui stabilit astfel încât să li se asigure furnizorilor de infrastructuri de încărcare și producătorilor o certitudine legată de investiții, cu scopul de a promova adoptarea rapidă pe piața Uniunii a vehiculelor grele cu emisii zero și cu emisii scăzute, însă totodată ar trebui să se asigure o anumită flexibilitate pentru ca producătorii să poată decide ei înșiși când își programează investițiile.

(28)  ▌Pentru calcularea mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător în perioadele de raportare dinainte de 2025, toate vehiculele grele cu emisii zero și cu emisii scăzute ar trebui luate în considerare de mai multe ori. Pentru perioadele de raportare de după 2025, media emisiilor de CO2 specifice ale unui producător ar trebui să fie calculată luând în considerare performanța sa în funcție de valoarea de referință pentru vehiculele grele cu emisii zero și cu emisii scăzute. Nivelul stimulentelor ar trebui să varieze în funcție de emisiile de CO2 efective ale fiecărui vehicul. Pentru a evita o periclitare a obiectivelor de mediu, reducerile de emisii de CO2 rezultate ar trebui să fie plafonate.

(29)  Vehiculele grele cu emisii scăzute ar trebui să beneficieze de stimulente numai dacă emisiile lor de CO2 sunt mai mici de jumătate din nivelul de referință al emisiilor de CO2 ale tuturor vehiculelor din subgrupul de vehicule căruia îi aparține vehiculul greu. Acest lucru ar stimula inovarea în domeniu.

(30)  În conceperea mecanismului de stimulare a adoptării vehiculelor grele cu emisii zero ar trebui să se ia în considerare și camioanele mai mici ▌care nu sunt vizate de obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 stabilite în prezentul regulament. Vehiculele respective pot contribui, de asemenea, în mod semnificativ la soluționarea problemei poluării atmosferice din orașe. ▌Pentru a se asigura un echilibru al stimulentelor între diversele tipuri de vehicule, reducerea mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător generată de camioanele mai mici ▌cu emisii zero ar trebui să fie la rândul ei plafonată.

(31)  Pentru a promova o punere în aplicare eficientă din punctul de vedere al costurilor a cerințelor de reducere a emisiilor de CO2, ținând în același timp cont de componența variabilă a parcului de vehicule grele și de fluctuațiile emisiilor de CO2 de-a lungul anilor, producătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a compensa performanțele superioare înregistrate într-un an în raport cu obiectivele privind emisiile specifice de CO2 cu performanțele reduse din alt an,

(32)  Pentru a stimula realizarea cât mai rapidă a reducerilor emisiilor de CO2, un producător a cărui medie a emisiilor specifice de CO2 este inferioară traiectoriei de reducere a emisiilor de CO2, definită de nivelul de referință al emisiilor de CO2 ▌și de obiectivul privind emisiile de CO2 pentru 2025, ar trebui să aibă posibilitatea de a acumula creditele respective de emisii pentru calculul prin care se verifică respectarea obiectului pentru 2025. În mod similar, un producător a cărui medie a emisiilor specifice de CO2 este inferioară traiectoriei de reducere a emisiilor de CO2, definită de obiectivul pentru 2025 și de obiectivul aplicabil începând cu 2030, ar trebui să aibă posibilitatea de a acumula creditele respective de emisii pentru calculul prin care se verifică respectarea obiectivelor privind emisiile de CO2 dintre 1 iulie 2025 și 30 iunie 2030.

(33)  În cazul nerespectării obiectivului privind emisiile de CO2 specifice în oricare dintre perioadele de raportare de 12 luni începând de la 1 iulie 2025 și până la 30 iunie 2030, un producător ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a obține un debit de emisii limitat. Cu toate acestea, în perioada de raportare pentru anul 2029 care se încheie la 30 iunie 2030, producătorii ar trebui să lichideze eventualele debite de emisii rămase.

(34)  Creditele și debitele de emisii ar trebui avute în vedere numai pentru a verifica respectarea de către un producător a obiectivului său privind emisiile specifice de CO2 și nu ca active transferabile sau supuse unor măsuri fiscale.

(35)  Comisia ar trebui să impună o sancțiune financiară, sub forma unei prime pentru emisiile suplimentare de CO2, dacă se constată că un producător are emisii suplimentare de CO2, ținând cont de creditele și debitele de emisii ale acestuia. Informațiile privind emisiile suplimentare de CO2 ale producătorilor ar trebui puse la dispoziția publicului. Pentru a furniza producătorilor suficiente stimulente pentru a lua măsuri de reducere a emisiilor specifice de CO2 generate de vehiculele grele, este important ca prima să depășească media costurilor marginale ale tehnologiilor necesare pentru respectarea obiectivelor privind emisiile de CO2. Metodologia de colectare a primelor ar trebui stabilită printr-un act de punere în aplicare, ținând cont de metodologia adoptată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(12). Prima ar trebui considerată venit la bugetul general al Uniunii. Ca parte a evaluării care trebuie efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/…(13), Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de a aloca aceste sume unui fond specific sau unui program relevant care urmărește să asigure o tranziție justă către o mobilitate cu emisii zero și să sprijine recalificarea, perfecționarea și alte tipuri de formare a competențelor lucrătorilor din sectorul autovehiculelor.

(36)  Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor privind emisiile de CO2 prevăzute de prezentul regulament este necesar un mecanism robust de asigurare a respectării normelor. Obligațiile de a furniza date exacte, impuse producătorilor în temeiul Regulamentului (UE) 2018/956, și amenzile administrative care pot fi impuse în cazul nerespectării acestor obligații contribuie la asigurarea fiabilității datelor utilizate pentru a verifica respectarea obiectivelor prevăzute de prezentul regulament.

(37)  Pentru realizarea reducerilor emisiilor de CO2 prevăzute în prezentul regulament, ar trebui ca emisiile de CO2 ale vehiculelor grele aflate în uz să fie conforme cu valorile determinate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 595/2009 și măsurilor de punere în aplicare a acestuia. Prin urmare, la calculul mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare orice neconformitate sistematică a emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele aflate în uz, constatată de autoritățile de omologare de tip.

(38)  Pentru a putea întreprinde astfel de măsuri, Comisia ar trebui să aibă competența de a elabora și de a pune în aplicare o procedură de verificare a corespondenței dintre emisiile de CO2 ale vehiculelor grele aflate în circulație, stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 595/2009 și măsurile de punere în aplicare a acestuia, și valorile emisiilor de CO2 înregistrate în certificatele de conformitate, certificatele individuale de omologare de tip sau dosarele cu informații pentru client. În elaborarea procedurii respective, trebuie acordată o atenție deosebită identificării metodelor, inclusiv utilizării datelor provenind de la dispozitivele de monitorizare la bord a consumului de combustibil și/sau de energie, pentru a detecta strategiile care permit îmbunătățirea artificială a performanței vehiculelor privind emisiile de CO2 în cadrul procedurii de certificare. În timpul acestor verificări, atunci când se identifică deviații sau strategii care îmbunătățesc artificial performanța unui vehicul în ceea ce privește emisiile de CO2, trebuie să se considere că există motive suficiente pentru a suspecta prezența unui risc grav de nerespectare a cerințelor enunțate în Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și în Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului(14), iar statele membre, pe această bază, ar trebui să ia măsurile necesare în temeiul capitolului XI din Regulamentul (UE) 2018/858.

(39)  Eficacitatea obiectivelor stabilite în prezentul regulament în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2 depinde în mare măsură de reprezentativitatea în condiții reale de conducere a metodologiei utilizate pentru determinarea emisiilor de CO2. În conformitate cu avizul din 2016 al Mecanismului de consiliere științifică (MCS) referitor la vehiculele ușoare și cu recomandarea Parlamentului European elaborată în urma anchetei sale privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor, este oportun ca și în cazul vehiculelor grele să fie instituit un mecanism de evaluare a reprezentativității, în condiții reale de conducere, a valorilor reprezentând emisiile de CO2 și consumul energetic, determinate conform Regulamentului (UE) 2017/2400. Cel mai fiabil mod de a asigura reprezentativitatea în condiții reale de conducere a valorilor respective constă în utilizarea datelor provenite de la dispozitivele de monitorizare la bord a consumului de combustibil și/sau de energie. Comisia ar trebui, prin urmare, să aibă competența de a elabora procedurile necesare pentru colectarea și prelucrarea datelor privind consumul de combustibil și de energie de care este nevoie pentru a efectua astfel de evaluări și de a asigura disponibilitatea publică a acestor date, garantând, în același timp, protecția datelor cu caracter personal.

(40)  Comisia ar trebui să evalueze modul în care datele despre consumul de combustibil și de energie pot contribui la a garanta că emisiile de CO2 ale unui vehicul determinate cu instrumentul VECTO în conformitate cu Regulamentului (CE) nr. 595/2009 și măsurile de punere în aplicare a acestuia rămân reprezentative în timp pentru emisiile de CO2 generate în condiții reale de conducere pentru toți producătorii și, mai precis, modul în care astfel de date pot fi utilizate pentru a monitoriza decalajul dintre emisiile de CO2 determinate de instrumentul VECTO și emisiile de CO2 în condiții reale de conducere și, după caz, pentru a evita ca acest decalaj să se mărească.

(41)  În 2022, Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea standardelor de performanță privind emisiile de CO2 prevăzute în prezentul regulament și în special nivelul obiectivului de reducere a emisiilor de CO2 care trebuie realizate până în 2030, modalitățile care ar trebui să fie disponibile pentru atingerea respectivului obiectiv și a unor obiective mai ambițioase, precum și stabilirea unor obiective de reducere a emisiilor de CO2 pentru alte tipuri de vehicule grele, cum ar fi camioanele mai mici, vehiculele de uz specific, autobuzele, autocarele și remorcile. Această evaluare ar trebui să ia, de asemenea, în considerare, strict în sensul prezentului regulament, vehiculele grele și combinațiile de vehicule ținând seama de greutățile și dimensiunile aplicabile în transportul național, de exemplu soluțiile modulare și intermodale, evaluând totodată eventualele aspecte referitoare la siguranța și eficiența transportului, la efectele intermodale, de mediu, asupra infrastructurii și la cele de recul, precum și situația geografică a statelor membre.

(42)  Este important să se evalueze emisiile generate de-a lungul întregului ciclu de viață al vehiculelor grele la nivelul Uniunii. În acest scop, Comisia ar trebui să evalueze, până cel târziu în 2023, posibilitatea de a elabora o metodologie comună la nivelul Uniunii pentru evaluarea și raportarea consecventă a datelor privind emisiile de CO2 generate de-a lungul întregului ciclu de viață de vehiculele grele care sunt introduse pe piața Uniunii. Comisia ar trebui să adopte măsuri de urmărire, inclusiv, dacă este cazul, propuneri legislative.

(43)  Pentru a se asigura că emisiile specifice de CO2 ale vehiculelor grele continuă să fie reprezentative și complet actualizate, modificările Regulamentului (CE) nr. 595/2009 și ale măsurilor de punere în aplicare a acestuia care afectează emisiile specifice de CO2 trebuie să se reflecte în prezentul regulament. În acest scop, Comisia ar trebui să aibă competența de a stabili o metodologie de definire a unui vehicul greu reprezentativ pentru fiecare subgrup de vehicule, pe baza căreia ar trebui evaluate modificările aduse emisiilor specifice de CO2.

(44)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențele de executare cu privire la publicarea unei liste a anumitor date și performanțe ale producătorilor.

(45)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențele de executare cu privire la identificarea vehiculelor certificate ca fiind vehicule de uz specific și aplicarea de corecții la media anuală a emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, colectarea primelor pentru emisiile suplimentare de CO2, raportarea abaterilor și luarea în considerare a acestora la calculul mediei emisiilor specifice de CO2, evaluarea aplicării condițiilor în care s-a determinat nivelul de referință al emisiilor de CO2 și criteriile pentru a determina dacă emisiile respective au fost majorate în mod nejustificat și, în caz afirmativ, modalitatea în care ar trebui corectate, asigurarea faptului că anumiți parametri privind emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere ale vehiculelor grele sunt puși la dispoziția Comisiei, efectuarea verificărilor cu privire la faptul că valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în dosarele cu informații pentru client corespund emisiilor de CO2 și consumului de combustibil ale vehiculelor grele în circulație și cu privire prezența oricăror strategii care îmbunătățesc în mod artificial performanța vehiculului în cadrul testelor sau calculelor efectuate, și definirea unuia sau a mai multor vehicule reprezentative pentru un subgrup de vehicule, pe baza cărora se determină ajustarea sarcinii utile. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) 595/2009, ar trebui conferite Comisiei competențele de executare cu privire la stabilirea anumitor aspecte privind performanțele de mediu ale vehiculelor din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 și O4. Competențele de punere în aplicare menționate la prezentul considerent ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(15).

(46)  Pentru a modifica sau a completa elemente neesențiale ale dispozițiilor prezentului regulament, ar trebui delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte pentru ajustarea nivelului de referință al emisiilor de CO2, în ceea ce privește stabilirea principiilor directoare și a criteriilor pentru definirea procedurilor de verificare a emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele în circulație și pentru modificarea anexelor la prezentul regulament în ceea ce privește anumiți parametri tehnici, inclusiv a ponderilor corespunzătoare profilurilor de operare, a valorilor sarcinii utile și ale kilometrajului anual ale vehiculelor, precum și a factorilor de ajustare a sarcinii utile. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(16). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(47)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea unor standarde de performanță privind emisiile de CO2 generate de vehiculele grele noi, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

(48)  Regulamentele (CE) nr. 595/2009 și (UE) 2018/956 și Directiva 96/53/CE(17) ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și obiectivul

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 cu 30 % sub nivelurile din 2005 în sectoarele care fac obiectul articolului 2 din Regulamentul (UE) 2018/842 și la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris, precum și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, prezentul regulament stabilește cerințele de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi, care să ducă la o scădere a emisiilor specifice de CO2 ale parcului de vehicule grele noi din Uniune față de nivelul de referință al emisiilor de CO2, după cum urmează:

(a)  cu 15 % pentru perioadele de raportare începând cu anul 2025▌;

(b)  cu ▌30 % pentru perioadele de raportare începând cu anul 2030 și ulterior, cu excepția cazului în care se decide altfel pe baza revizuirii menționate la articolul 15.

Nivelul de referință al emisiilor de CO2 se bazează pe datele de monitorizare ▌raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/956 pentru perioada dintre 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020 (denumită în continuare „perioada de referință”), excluzând vehiculele de uz specific, și se calculează în conformitate cu punctul 3 din anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică vehiculelor grele noi din categoriile N2 și N3 având următoarele caracteristici:

(a)  camioane rigide cu o configurație a osiilor de 4x2 și o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 16 tone;

(b)  camioane rigide cu o configurație a osiilor de 6x2;

(c)  autotractoare cu o configurație a osiilor de 4x2 și o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 16 tone; și

(d)  autotractoare cu o configurație a osiei de 6x2;

Regulamentul se aplică, de asemenea, în sensul articolului 5 și al punctului 2.3 din anexa I la prezentul regulament, ▌vehiculelor grele noi din categoria N care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(18) și nu au caracteristicile prevăzute la literele (a)-(d) de la primul paragraf.

Categoriile de vehicule menționate la prezentul alineat primul și al doilea paragraf se referă la categoriile de vehicule astfel cum sunt definite în anexa II la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(19).

(2)  În sensul prezentului regulament, vehiculele menționate la alineatul (1) sunt considerate vehicule grele noi într-o perioadă de 12 luni dată începând cu 1 iulie, dacă sunt înmatriculate în Uniune pentru prima dată în perioada respectivă și dacă nu au fost înmatriculate anterior în afara Uniunii.

Nu se ia în considerare o înmatriculare anterioară în afara Uniunii care a avut loc cu mai puțin de trei luni înaintea înmatriculării în Uniune.

(3)  Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o procedură specifică pentru identificarea vehiculelor grele noi certificate ca fiind vehicule de uz specific în temeiul Regulamentului (CE) nr. 595/2009 și al măsurilor de punere în aplicare a acestuia, dar care nu sunt înmatriculate ca atare, și aplică corecții la media anuală a emisiilor specifice de CO2 ale unui producător pentru a ține seama de vehiculele respective, începând cu perioada de raportare a anului 2021 și pentru fiecare perioadă de raportare ulterioară. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1.  „nivel de referință al emisiilor de CO2” înseamnă media emisiilor specifice de CO2 din perioada de referință menționată la articolul 1 al doilea paragraf ale tuturor vehiculelor grele noi din fiecare subgrup de vehicule, cu excepția vehiculelor de uz specific, determinată în conformitate cu punctul 3 din anexa I;

2.  „emisii specifice de CO2” înseamnă emisiile de CO2 ale unui vehicul greu individual, determinate în conformitate cu punctul 2.1 din anexa I;

3.  „perioada de raportare a anului Y” înseamnă perioada cuprinsă între data de 1 iulie a anului Y și data de 30 iunie a anului Y+1;

4.  „media emisiilor specifice de CO2” înseamnă media emisiilor specifice de CO2 ale vehiculelor grele noi ale unui producător într-o anumită perioadă de raportare, determinată în conformitate cu punctul 2.7 din anexa I;

5.  „obiectivul privind emisiile specifice de CO2” înseamnă obiectivul unui producător individual privind emisiile de CO2, exprimat în g/tkm și determinat anual, pentru perioada de raportare anterioară, în conformitate cu punctul 4 din anexa I;

6.  „camion rigid” înseamnă un camion care nu este proiectat sau construit pentru remorcarea unei semiremorci;

7.  „autotractor” înseamnă o unitate de tractare proiectată și construită în mod exclusiv sau în principal pentru a remorca semiremorci;

8.  „subgrup de vehicule” înseamnă o grupare de vehicule, definită la punctul 1 din anexa I, caracterizate de un set comun și distinctiv de criterii tehnice relevante pentru determinarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil ale acestora;

9.  „vehicul de uz specific” înseamnă un vehicul greu ▌pentru care emisiile de CO2 și consumul de combustibil au fost determinate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, numai pentru alte profiluri de operare decât cele definite la punctul 2.1 din anexa I la prezentul regulament;

10.  „producător” înseamnă persoana sau organismul responsabil de transmiterea datelor privind vehiculele grele noi în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2018/956 sau, în cazul vehiculelor grele cu emisii zero, persoana sau organismul responsabil față de autoritatea de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare CE de tip a unui vehicul întreg sau ale procedurii de aprobare individuală în conformitate cu Directiva 2007/46/CE și pentru asigurarea conformității producției;

11.  „vehicul greu cu emisii zero” înseamnă un vehicul greu fără motor cu ardere internă sau cu un motor cu ardere internă ale cărui emisii determinate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia sunt mai mici de 1 g CO2/kWh sau ale cărui emisii determinate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului(20) și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia sunt mai mici de 1 g CO2/km;

12.  „vehicul greu cu emisii scăzute” înseamnă un vehicul greu care nu este vehicul greu cu emisii zero și ale cărui emisii specifice de CO2, determinate în conformitate cu punctul 2.3.3 din anexa I, sunt mai mici de jumătate din nivelul de referință al emisiilor de CO2 pentru toate vehiculele din subgrupul de vehicule de care aparține vehiculul greu;

13.  „profil de operare” înseamnă o combinație între ciclul de viteză urmărit, sarcina utilă a vehiculului, configurația caroseriei sau a remorcii și alți parametri, după caz, care reflectă utilizarea specifică a vehiculului și pe baza cărora sunt determinate valorile oficiale ale emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil ale unui vehicul greu;

14.  „ciclul de viteză urmărit” înseamnă descrierea vitezei vehiculului pe care șoferul intenționează să o atingă sau la care acesta este limitat de condițiile de trafic, ca funcție de distanța parcursă într-o cursă;

15.  „sarcina utilă a vehiculului” înseamnă greutatea bunurilor pe care un vehicul le transportă în diverse condiții.

Articolul 4

Media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător

Începând cu 1 iulie 2020 și în fiecare perioadă de raportare ulterioară, Comisia determină pentru fiecare producător ▌media emisiilor specifice de CO2, exprimată în g/tkm pentru perioada de raportare precedentă, ținând cont de următoarele elemente:

(a)  datele raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/956 pentru vehiculele grele noi ale producătorului înmatriculate în perioada de raportare precedentă, cu excepția vehiculelor de uz specific; și

(b)  factorul de emisii zero și de emisii scăzute, determinat în conformitate cu articolul 5.

Media emisiilor specifice de CO2 se determină în conformitate cu punctul 2.7 din anexa I.

Articolul 5

Vehiculele grele cu emisii zero și cu emisii scăzute

(1)  Începând cu 1 iulie 2020 și în fiecare perioadă de raportare ulterioară, Comisia determină pentru fiecare producător, pentru perioada de raportare precedentă, ▌factorul de emisii zero și de emisii scăzute.

Factorul de emisii zero și de emisii scăzute ține cont de numărul și de emisiile de CO2 ale vehiculelor grele cu emisii zero și cu emisii scăzute din parcul de autovehicule al producătorului dintr-o perioadă de raportare, inclusiv de numărul și de emisiile de CO2 ale vehiculelor grele cu emisii zero menționate la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, precum și ale vehiculelor de uz specific cu emisii zero și cu emisii scăzute, și se determină în conformitate cu punctul 2.3 din anexa I.

(2)  Pentru perioadele de raportare 2019-2024, vehiculele grele cu emisii zero și cu emisii scăzute sunt numărate după cum urmează în sensul alineatului (1):

(a)  un vehicul greu cu emisii zero este considerat ca reprezentând două vehicule; și

(b)  un vehicul greu cu emisii scăzute este considerat ca reprezentând până la două vehicule, în funcție de emisiile sale specifice de CO2 și de pragul de emisii scăzute al subgrupului de vehicule din care face parte vehiculul, astfel cum este definit la punctul 2.3.3 din anexa I.

Factorul de emisii zero și de emisii scăzute se determină în conformitate cu punctul 2.3.1 din anexa I.

(3)  Pentru perioadele de raportare începând cu 2025, factorul de emisii zero și cu emisii scăzute se determină pe baza unei valori de referință de 2 % în conformitate cu punctul 2.3.2 din anexa I.

(4)  Factorul de emisii zero și de emisii scăzute reduce media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător cu maximum 3 %. Contribuția vehiculelor grele cu emisii zero menționate la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf reduce media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător cu maximum 1,5 %.

Articolul 6

Obiectivele privind emisiile specifice de CO2 ale unui producător

Începând cu 1 iulie 2026 și în fiecare perioadă de raportare ulterioară, Comisia determină pentru fiecare producător, pentru perioada de raportare precedentă, ▌ un obiectiv privind emisiile specifice de CO2. Obiectivul privind emisiile specifice de CO2 este suma produselor următoarelor valori pentru toate subgrupurile de vehicule:

(a)  obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 menționat la articolul 1 primul paragraf litera (a) sau (b), după caz;

(b)  nivelul de referință al emisiilor de CO2;

(c)  cota de vehicule deținută de producător în fiecare subgrup de vehicule;

(d)  factorii de ponderare a kilometrajului anual și a sarcinii utile a vehiculelor aplicați fiecărui subgrup de vehicule.

Obiectivul privind emisiile specifice de CO2 se determină în conformitate cu punctul 4 din anexa I.

Articolul 7

Creditele și debitele de emisii

(1)  Pentru a verifica dacă un producător își respectă obiectivele privind emisiile specifice de CO2 în perioadele de raportare ale anilor 2025-2029, se ține cont de creditele sau debitele de emisii ale acestuia, determinate în conformitate cu punctul 5 din anexa I, care corespund numărului de vehicule grele noi, cu excepția vehiculelor de uz specific, ale producătorului dintr-o perioadă de raportare, înmulțite cu:

(a)  diferența dintre traiectoria de reducere a emisiilor de CO2 menționată la alineatul (2) și media emisiilor specifice de CO2 ale producătorului respectiv, dacă această diferență este pozitivă (denumită în continuare „credite de emisii”); sau

(b)  diferența dintre media emisiilor specifice de CO2 și obiectivul privind emisiile specifice de CO2 al producătorului respectiv, dacă această diferență este pozitivă (denumită în continuare „debite de emisii”).

Creditele de emisii se obțin în perioadele de raportare ale anilor 2019-2029. Cu toate acestea, creditele de emisii obținute în perioadele de raportare ale anilor 2019-2024 sunt luate în considerare numai pentru verificarea respectării de către producător a obiectivului privind emisiile specifice de CO2 doar pentru perioada de raportare a anului 2025.

Debitele de emisii se obțin în perioadele de raportare ale anilor 2025-2029. Cu toate acestea, debitul total de emisii al unui producător nu trebuie să depășească 5 % din obiectivul privind emisiile specifice de CO2 al producătorului pentru perioada de raportare a anului 2025, înmulțit cu numărul de vehicule grele ale producătorului din perioada respectivă (denumită în continuare „limita debitelor de emisii”).

Creditele și debitele de emisii obținute în perioadele de raportare ale anilor 2025-2028 sunt reportate, după caz, de la o perioadă de raportare la următoarea perioadă de raportare. Eventualele debite de emisii rămase sunt lichidate în perioada de raportare a anului 2029.

(2)  Traiectoria de reducere a emisiilor de CO2 ▌se stabilește pentru fiecare producător în conformitate cu punctul 5.1 din anexa I, pe baza unei traiectorii liniare trasate între nivelul de referință al emisiilor de CO2 menționat la articolul 1 al doilea paragraf și obiectivul privind emisiile de CO2 pentru perioada de raportare a anului 2025, astfel cum este prevăzut la același articol primul paragraf litera (a) și între obiectivul privind emisiile de CO2 pentru perioada de raportare a anului 2025 și obiectivul privind emisiile de CO2 pentru perioadele de raportare începând cu anul 2030, astfel cum este prevăzut la primul paragraf litera (b) din articolul menționat.

Articolul 8

Respectarea obiectivelor privind emisiile specifice de CO2

(1)  Dacă se constată, în temeiul alineatului (2), că un producător are emisii suplimentare de CO2 într-o perioadă de raportare dată începând cu 2025, Comisia impune o primă pentru emisiile suplimentare de CO2, calculată potrivit formulei următoare:

(a)  pentru perioada 2025-2029,

(Prima pentru emisiile suplimentare de CO2) = (Emisiile suplimentare de CO2 x 4 250 EUR/g CO2/tkm)

(b)  începând cu 2030,

(Prima pentru emisiile suplimentare de CO2) = (Emisiile suplimentare de CO2 x 6 800 EUR/g CO2/tkm).

(2)  Se consideră că un producător are emisii suplimentare de CO2 în oricare dintre cazurile următoare:

(a)  dacă, în oricare dintre perioadele de raportare din intervalul 2025-2028, diferența dintre suma debitelor de emisii și suma creditelor de emisii depășește limita debitelor de emisii prevăzută la articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf;

(b)  dacă în perioada de raportare a anului 2029, ▌diferența dintre suma debitelor de emisii și suma creditelor de emisii este pozitivă;

(c)  dacă începând cu perioada de raportare a anului 2030, ▌media emisiilor specifice de CO2 ale producătorului este mai mare decât obiectivul privind emisiile specifice de CO2 al acestuia.

Emisiile suplimentare de CO2 dintr-o perioadă de raportare dată se calculează în conformitate cu punctul 6 din anexa I.

(3)  Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, mijloacele de colectare a primelor pentru emisiile suplimentare de CO2 menționate la alineatul (1) din prezentul articol▌. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

(4)  Primele pentru emisii suplimentare de CO2 sunt considerate venituri la bugetul general al Uniunii Europene.

Articolul 9

Verificarea datelor de monitorizare

(1)  Autoritățile de omologare de tip raportează Comisiei fără întârziere orice abatere a valorilor emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele aflate în circulație, de la valorile menționate în certificatele de conformitate sau în dosarul cu informații pentru client menționat la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2400, constatate în urma verificărilor efectuate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din prezentul regulament.

(2)  Comisia ia în considerare abaterile menționate la alineatul (1) la calculul mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător.

(3)  Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile de raportare a respectivelor abateri și de luare în considerare a acestora la calculul mediei emisiilor specifice de CO2. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă ▌în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 10

Evaluarea nivelului de referință al emisiilor de CO2

Pentru a asigura caracterul robust și reprezentativ al nivelului de referință al emisiilor de CO2 ca bază de determinare a obiectivelor privind emisiile de CO2 ale întregului parc de vehicule din Uniune, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, metodologia de evaluare a aplicării condițiilor în care s-a determinat nivelul de referință al emisiilor de CO2 și criteriile pentru a determina dacă emisiile respective au fost majorate în mod nejustificat și, în caz afirmativ, modalitatea în care ar trebui corectate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 11

Publicarea datelor și a performanțelor producătorilor

(1)  Până la data de 30 aprilie a fiecărui an, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia publică o listă care conține:

(a)  începând cu 1 iulie 2020, pentru fiecare producător, media emisiilor specifice de CO2 din perioada de raportare precedentă, menționată la articolul 4;

(b)  începând cu 1 iulie 2020, pentru fiecare producător, factorul de emisii zero și de emisii scăzute din perioada de raportare precedentă, menționat la articolul 5 alineatul (1);

(c)  începând cu 1 iulie 2026, pentru fiecare producător, obiectivul acestuia privind emisiile specifice de CO2 din perioada de raportare precedentă, menționat la articolul 6;

(d)  începând cu 1 iulie 2020 până la 30 iunie 2031, pentru fiecare producător, traiectoria de reducere a emisiilor de CO2, creditele de emisie și, începând cu 1 iulie 2026 și până la 30 iunie 2031, debitele de emisii ale acestuia din perioada de raportare precedentă, menționate la articolul 7;

(e)  începând cu 1 iulie 2026, pentru fiecare producător, emisiile suplimentare de CO2 ale acestuia din perioada de raportare precedentă, astfel cum sunt menționate la articolul 8 alineatul (1);

(f)  începând cu 1 iulie 2020, media emisiilor specifice de CO2 ale tuturor vehiculelor grele noi înmatriculate în Uniune în perioada de raportare precedentă.

Lista, care urmează să fie publicată până la 30 aprilie 2021, include nivelul de referință al emisiilor de CO2 prevăzut la articolul 1 al doilea paragraf.

(2)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 17 pentru a ajusta nivelul de referință al emisiilor de CO2 după cum urmează:

(a)  dacă ponderile aplicate pentru profilurile de operare sau valorile sarcinii utile a vehiculului au fost ajustate în temeiul articolului 14 alineatul (1) literele (b) sau (c), prin aplicarea procedurii prevăzute la punctul 1 din anexa II;

(b)  dacă au fost determinați factori de ajustare în temeiul articolului 14 alineatul (2), prin aplicarea acestor factori de ajustare la nivelul de referință al emisiilor de CO2.

(c)   dacă s-a constatat o creștere necorespunzătoare a nivelului de referință al emisiilor de CO2 în conformitate cu metodologia menționată la articolul 10, prin corectarea nivelului de referință corectat al emisiilor de CO2 până la 30 aprilie 2022.

Comisia publică nivelurile de referință ajustate ale emisiilor de CO2 și aplică aceste valori la calculul obiectivelor privind emisiile specifice de CO2 pentru fiecare producător, aplicabile în perioadele de raportare începând de la data aplicării actelor delegate prin care sunt ajustate valorile.

Articolul 12

Emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere

(1)  Comisia monitorizează și evaluează reprezentativitatea în condiții reale de conducere a valorilor emisiilor de CO2 și ale consumului de energie, determinate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 595/2009.

De asemenea, Comisia colectează cu regularitate date privind emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere ale vehiculelor grele folosind dispozitive de monitorizare la bord a consumului de combustibil și/sau de energie, începând cu vehiculele grele noi înmatriculate de la data aplicării măsurilor menționate la articolul 5c litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 595/2009.

Comisia se asigură că publicul este informat cu privire la modul în care evoluează în timp această reprezentativitate.

(2)  În scopul menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia se asigură că următorii parametri privind emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere ale vehiculelor grele sunt puși la dispoziția acesteia la intervale regulate, începând de la data aplicării măsurilor menționate la articolul 5c litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 595/2009, de către producători, de către autoritățile naționale sau prin transfer direct de date de la vehicule, după caz:

(a)  numărul de identificare a vehiculului;

(b)  combustibilul și energia electrică consumate;

(c)  distanța totală parcursă;

(d)  sarcina utilă;

(e)  în cazul vehiculelor grele electrice hibride cu sursă de alimentare externă, combustibilul și energia electrică consumate și distanța parcursă repartizată în funcție de diferitele moduri de conducere;

(f)  alți parametri necesari pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Comisia prelucrează datele primite în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat în vederea creării unui set de date anonimizate și agregate, inclusiv pentru fiecare producător, în sensul alineatului (1). Numerele de identificare ale vehiculelor sunt utilizate exclusiv în scopul prelucrării datelor și nu se păstrează mai mult decât este necesar în acest scop.

(3)  Pentru a preveni creșterea decalajului în ceea ce privește emisiile generate în condiții reale de conducere, Comisia evaluează, în termen de doi ani și cinci luni de la data aplicării măsurilor menționate la articolul 5c litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 595/2009, modul în care pot fi utilizate datele privind consumul de combustibil și consumul de energie, pentru a se asigura că valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de energie ale vehiculelor determinate în conformitate cu respectivul regulament rămân reprezentative pentru emisiile generate în condiții reale de conducere în timp pentru fiecare producător.

Comisia monitorizează și raportează anual modul în care decalajul menționat la primul paragraf evoluează și, pentru a evita creșterea decalajului respectiv, evaluează, în 2027, fezabilitatea unui mecanism de ajustare a mediei emisiilor specifice de CO2 ale producătorului începând din 2030 și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă pentru a institui un astfel de mecanism.

(4)  Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, procedura detaliată pentru colectarea și prelucrarea datelor menționată la alineatul (2) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 13

Verificarea emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele în circulație

(1)  Producătorii se asigură că valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în dosarul cu informații pentru client menționat la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2400 corespund emisiilor de CO2 și consumului de combustibil ale vehiculelor grele în circulație, determinate în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)  După intrarea în vigoare a procedurilor menționate la alineatul (4) din prezentul articol, autoritățile de omologare de tip verifică, în cazul producătorilor cărora le-au acordat o licență de operare a instrumentului de simulare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile sale de punere în aplicare, pe baza unor eșantioane adecvate și reprezentative de vehicule, dacă valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în dosarul cu informații pentru client corespund emisiilor de CO2 și consumului de combustibil ale vehiculelor grele în circulație, stabilite în conformitate cu regulamentul respectiv și cu măsurile sale de punere în aplicare, luând în același timp în considerare, printre altele, datele disponibile obținute de la dispozitivele de la bord de monitorizare a consumului de combustibil și/sau de energie.

Autoritățile de omologare de tip verifică, de asemenea, prezența oricăror strategii la bord sau cu privire la vehiculele incluse în eșantion care îmbunătățesc în mod artificial performanța vehiculului în cadrul testelor sau calculelor efectuate pentru certificarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil, printre altele prin utilizarea datelor obținute de la dispozitivele de la bord de monitorizare a consumului de combustibil și/sau de energie.

(3)  În cazul în care, în urma verificărilor efectuate în temeiul alineatului (2), se constată fie faptul că valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil nu corespund, din motive care nu pot fi atribuite funcționării defectuoase a instrumentului de simulare, fie prezența unor strategii care îmbunătățesc în mod artificial performanța unui vehicul, autoritatea de omologare de tip responsabilă, pe lângă luarea măsurilor necesare prevăzute în capitolul XI din Regulamentul (UE) 2018/858, asigură corectarea dosarului cu informații pentru client, a certificatelor de conformitate și a certificatelor individuale de omologare de tip, după caz.

(4)  Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, procedurile privind efectuarea verificărilor menționate la alineatul (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Comisia este împuternicită ca, înainte de a adopta actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf, să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 17, pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea principiilor directoare și a criteriilor pentru definirea procedurilor menționate la primul paragraf.

Articolul 14

Modificarea anexelor I și II

(1)  Pentru a se asigura că parametrii tehnici utilizați pentru calculul mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător în temeiul articolului 4 și pentru calculul obiectivelor privind emisiile specifice de CO2 în temeiul articolului 6 țin cont de progresele tehnice și de evoluția logisticii transportului de marfă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 17 pentru a modifica următoarele dispoziții prevăzute în anexele I și II:

(a)  intrările referitoare la tipul de cabină și la puterea motorului din tabelul 1 din anexa I, precum și definițiile termenilor de „cabină cu cușetă” și „cabină de zi” menționate în tabelul respectiv;

(b)  ponderile aplicate pentru profilurile de operare, prevăzute în tabelul 2 din anexa I;

(c)  valorile sarcinii utile a vehiculului prevăzute în tabelul 3 din anexa I și factorii de ajustare a sarcinii utile a vehiculului prevăzuți în tabelul 1 din anexa II;

(d)  valorile kilometrajului anual prevăzute în tabelul 4 din anexa I.

(2)  Dacă procedurile pentru omologare de tip prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și în măsurile de punere în aplicare a acestuia sunt modificate prin alte ajustări decât cele menționate la prezentul articol alineatul (1) literele (b) și (c) astfel încât nivelul emisiilor de CO2 ale vehiculelor reprezentative definite în temeiul prezentului alineat crește sau scade cu mai mult de 5 g CO2/km, Comisia aplică, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) primul paragraf litera (b), un factor de ajustare a nivelului de referință al emisiilor de CO2, care se calculează cu formula prevăzută la punctul 2 din anexa II.

(3)   Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o metodologie pentru definirea unuia sau a mai multor vehicule reprezentative pentru un subgrup de vehicule, inclusiv a ponderilor statistice ale acestora, pe baza cărora se determină ajustarea menționată la prezentul articol alineatul (2), ținând cont de datele de monitorizare raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/956 și de caracteristicile tehnice ale vehiculelor indicate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2400. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 16 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 15

Revizuirea și raportarea

(1)   Până la 31 decembrie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind eficacitatea prezentului regulament, obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 și nivelul mecanismului de stimulare pentru vehiculele grele cu emisii zero și cu emisii scăzute aplicabil din 2030▌, stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 pentru alte tipuri de vehicule grele, inclusiv pentru remorci, autobuze și autocare, ca și pentru vehiculele de uz specific, și privind introducerea unor obiective obligatorii de reducere a emisiilor de CO2 pentru vehiculele grele pentru 2035 și începând cu 2040. Obiectivul pentru 2030 este evaluat în conformitate cu angajamentele asumate de Uniunea Europeană în cadrul Acordului de la Paris.

(2)   Raportul menționat la alineatul (1) din prezentul articol include, de asemenea, în special, următoarele:

(a)  o evaluare a eficacității sistemului de credite de emisii și debite de emisii menționat la articolul 7 și a oportunității prelungirii aplicării acestuia până în 2030 și ulterior;

(b)  o evaluare a introducerii vehiculelor cu emisii zero și cu emisii scăzute, ▌ținând cont de obiectivele stabilite în Directiva 2009/33/CE, precum și de parametrii și condițiile relevante care afectează introducerea pe piață a unor astfel de vehicule grele;

(c)  o evaluare a eficacității mecanismului de stimulare pentru vehiculele grele cu emisii zero și cu emisii scăzute prevăzut la articolul 5 și caracterul adecvat al diferitelor sale elemente, în scopul ajustării sale pentru perioada de după 2025 în vederea unei posibile diferențieri în funcție de autonomia în modul cu emisii zero și de subgrupul de vehicule, precum și de factori de ponderare a kilometrajului și a sarcinii utile, cu o dată de aplicare care să prevadă un termen de cel puțin trei ani;

(d)  o evaluare a instalării infrastructurii necesare de reîncărcare și de realimentare, a posibilității de a introduce norme privind emisiile de CO2 ale motorului, în special pentru vehiculele de uz specific, precum și a reprezentativității în condiții reale de conducere a emisiilor de CO2 și a valorilor consumului de combustibil determinate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400;

(e)  strict în sensul prezentului regulament, considerații referitoare la vehiculele grele și combinațiile de vehicule ținând seama de greutățile și dimensiunile aplicabile în transportul național, de exemplu concepte modulare și intermodale, evaluând totodată eventualele aspecte referitoare la siguranța și eficiența transportului, la efectele intermodale, de mediu ori de rebound și la efectele asupra infrastructurii, precum și situația geografică a statelor membre;

(f)  o evaluare a instrumentului de simulare VECTO pentru a garanta că acesta este actualizat în mod continuu și în timp util;

(g)  o evaluare a posibilității de a dezvolta o metodologie specifică pentru a include contribuția la reducerea emisiilor de CO2 pe care ar putea-o avea utilizarea unor combustibili lichizi și gazoși alternativi sintetici și avansați, produși din surse regenerabile, inclusiv a unor e-combustibili, produși cu energie din surse regenerabile și care respectă criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră menționate în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(21);

(h)  o evaluare a fezabilității introducerii unui mecanism deschis, transparent și nediscriminatoriu de grupare a producătorilor;

(i)  o evaluare a nivelului primei pentru emisiile suplimentare de CO2 pentru a garanta că aceasta depășește costurile marginale medii ale tehnologiilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor privind emisiile de CO2.

(3)  Dacă este cazul, raportul menționat la alineatul (1) este însoțit de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

(4)  În cadrul evaluării efectuate în temeiul articolului 15 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/...(22), Comisia evaluează posibilitatea de a aloca veniturile provenite din primele pentru emisiile suplimentare de CO2 unui fond specific sau unui program relevant, cu scopul de a asigura o tranziție justă către o economie neutră din punct de vedere climatic, astfel cum se menționează la articolul 4.1 din Acordul de la Paris, în special pentru a sprijini recalificarea, perfecționarea și alte tipuri de formare a competențelor lucrătorilor și realocarea lucrătorilor din industria auto din toate statele membre afectate, în special din regiunile și comunitățile cele mai afectate de tranziție. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere legislativă în acest sens, cel târziu până în 2027.

(5)  Comisia evaluează, până cel târziu în 2023, posibilitatea de a elabora o metodologie comună la nivelul Uniunii pentru evaluarea și raportarea consecventă de date a emisiilor de CO2 generate pe durata întregului ciclu de viață de vehiculele grele noi care sunt introduse pe piața Uniunii. Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului evaluarea respectivă, inclusiv, după caz, propuneri adecvate de măsuri de urmărire, cum ar fi propuneri legislative.

Articolul 16

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru schimbări climatice menționat la articolul 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului(23). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 17

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 11 alineatul (2), la articolul 13 alineatul (4) al doilea paragraf și la articolul 14 alineatul (1), se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2), articolul 13 alineatul (4) al doilea paragraf și la articolul 14 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (4) al doilea paragraf și al articolului 14 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 18

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 595/2009

Regulamentul (CE) nr. 595/2009 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 2 primul paragraf, se adaugă următoarea teză:"

„Se aplică, de asemenea, în sensul articolelor 5a, 5b și 5c, vehiculelor din categoriile O3 și O4.”

"

2.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 5a

Cerințe specifice pentru producători cu privire la performanțele de mediu ale vehiculelor din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 și O4

(1)  Producătorii se asigură că vehiculele noi din categoriile O3 și O4 care sunt vândute, înmatriculate sau puse în circulație îndeplinesc următoarele cerințe:

   (a) influența vehiculelor respective asupra emisiilor de CO2, a consumului de carburant, a consumului de energie electrică și a autonomiei în modul cu emisii zero în cazul autovehiculelor se stabilește în conformitate cu metodologia menționată la articolul 5c litera (a);
   (b) sunt echipate cu dispozitive de bord pentru monitorizarea și înregistrarea sarcinii utile în conformitate cu cerințele menționate la articolul 5c litera (b).

(2)  Producătorii se asigură că vehiculele noi din categoriile M2, M3, N2 și N3 care sunt vândute, înmatriculate sau puse în circulație sunt echipate cu dispozitive de bord pentru monitorizarea și înregistrarea consumului de combustibil și/sau de energie, a sarcinii utile și a kilometrajului în conformitate cu cerințele menționate la articolul 5c litera (b).

De asemenea, aceștia se asigură că autonomia în modul cu emisii zero și consumul de energie electrică ale acestor vehicule sunt stabilite în conformitate cu metodologia menționată la articolul 5c litera (c).

Articolul 5b

Cerințe specifice pentru statele membre cu privire la performanțele de mediu ale vehiculelor din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 și O4

(1)  În conformitate cu măsurile de punere în aplicare menționate la articolul 5c, autoritățile naționale refuză acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale de tip pentru noile tipuri de vehicule din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 și O4 care nu respectă cerințele prevăzute în respectivele măsuri de punere în aplicare.

(2)  În conformitate cu măsurile de punere în aplicare menționate la articolul 5c, autoritățile naționale interzic vânzarea, înmatricularea sau introducerea în circulație a vehiculelor noi din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 și O4 care nu respectă cerințele prevăzute în respectivele măsuri de punere în aplicare.

Articolul 5c

Măsuri pentru stabilirea anumitor aspecte ale performanței de mediu a vehiculelor din categoriile de vehicule M2, M3, N2, N3, O3 și O4

Până la 31 decembrie 2021, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, următoarele măsuri:

   (a) o metodologie pentru evaluarea performanței vehiculelor din categoriile O3 și O4 în ceea ce privește influența acestora asupra emisiilor de CO2, a consumului de combustibil, a consumului de energie electrică și a autonomiei în modul cu emisii zero ale autovehiculelor;
   (b) cerințe tehnice pentru montarea dispozitivelor de bord destinate monitorizării și înregistrării consumului de combustibil și/sau de energie și a kilometrajului la autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 și N3, precum și pentru determinarea și înregistrarea sarcinilor utile sau a greutății totale a vehiculelor care îndeplinesc caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b), (c) sau (d) din Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(24) și a combinațiilor acestora cu vehiculele din categoriile O3 și O4, inclusiv pentru transmiterea de date între vehiculele dintr-o combinație, după caz;
   (c) o metodologie pentru determinarea autonomiei în modul cu emisii zero și a consumului de energie electrică pentru vehiculele noi din categoriile M2, M3, N2 și N3.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13a.

___________________

* Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L …, …, p. …).”;

"

3.  Se adaugă următorul articol:"

„Articolul 13a

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de Comitetul tehnic pentru autovehicule instituit prin Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului*. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

___________________

* Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).”

"

Articolul 19

Modificarea Regulamentului (UE) 2018/956

Regulamentul (UE) 2018/956 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului*, în Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și în Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului** (25).

____________________

* Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

** Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L …, …, p. …).

"

2.  La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Începând cu 1 ianuarie 2019, statele membre monitorizează datele specificate în anexa I partea A referitoare la vehiculele grele noi înmatriculate pentru prima dată în Uniune.

Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, începând din 2020, autoritățile competente din statele membre raportează Comisiei datele respective aferente perioadei de raportare precedente, cuprinsă între 1 iulie și 30 iunie, în conformitate cu procedura de raportare prevăzută în anexa II.

În ceea ce privește anul 2019, datele raportate până la 30 septembrie 2020 cuprind datele monitorizate în perioada 1 ianuarie 2019-30 iunie 2020.

Datele privind vehiculele grele noi care au fost înmatriculate anterior în afara Uniunii nu sunt monitorizate și raportate, cu excepția cazului în care această înmatriculare precedă cu mai puțin de trei luni înmatricularea în Uniune.”

"

3.  La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Începând cu anii prevăzuți la anexa I partea B punctul 1, producătorii de vehicule grele monitorizează datele specificate la anexa I partea B punctul 2 pentru fiecare vehicul greu nou.

Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, cu începere din anii prevăzuți la anexa I partea B punctul 1, producătorii de vehicule grele raportează Comisiei datele respective pentru fiecare vehicul greu nou, pentru care data simulării se încadrează în perioada de raportare precedentă cuprinsă între 1 iulie și 30 iunie, în conformitate cu procedura de raportare prevăzută în anexa II.

În ceea ce privește anul 2019, producătorii raportează datele pentru fiecare vehicul greu nou, pentru care data simulării se încadrează în perioada 1 ianuarie 2019 - 30 iunie 2020.

Data simulării este data raportată în conformitate cu partea B punctul 2 rubrica 71 din anexa I.”

"

4.  La articolul 10, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Până la data de 30 aprilie a fiecărui an, Comisia publică un raport anual conținând analiza sa privind datele transmise de statele membre și de producători pentru perioada de raportare precedentă.”

"

5.  În anexa II, punctul 3.2 se înlocuiește cu următorul text:"

„3.2. Datele privind vehiculele grele înmatriculate în perioada de raportare precedentă înscrise în registru sunt publicate până la data de 30 aprilie a fiecărui an, începând din 2021, cu excepția rubricilor menționate la articolul 6 alineatul (1).”

"

Articolul 20

Modificarea Directivei 96/53/CE

Directiva 96/53/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 2, se introduce următoarea definiție după definiția „vehicul care folosește combustibili alternativi”:"

„- „vehicul cu emisii zero” înseamnă „vehicul greu cu emisii zero”, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului *(26);

___________________

* Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din ... de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L …, …, p. …).”

"

2.  Articolul 10b se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 10b

Greutățile maxime autorizate ale vehiculelor care utilizează combustibili alternativi sau cu emisii zero sunt cele stabilite la punctele 2.2.1, 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4, 2.3.1, 2.3.2 și 2.4 din anexa I.

De asemenea, vehiculele care utilizează combustibili alternativi sau cu emisii zero trebuie să respecte și limitele de greutate maximă autorizată pe osie indicate la punctul 3 din anexa I.

Greutatea suplimentară impusă în cazul vehiculelor care utilizează combustibili alternativi sau cu emisii zero este stabilită pe baza documentației furnizate de către constructorul vehiculului în cauză atunci când vehiculul este omologat. Greutatea suplimentară se indică în dovada oficială, în conformitate cu articolul 6.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10h pentru a actualiza, în sensul prezentei directive, lista menționată la articolul 2 cu combustibilii alternativi care necesită o greutate suplimentară. Este deosebit de important ca, înainte de adoptarea actelor delegate respective, Comisia să urmeze practica curentă și să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experții din statele membre.”

"

3.  Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)  la a doua coloană de la punctele 2.2.1, 2.2.2, 2.2.3 și 2.2.4:"

„În cazul combinațiilor de vehicule care includ vehicule alimentate cu combustibili alternativi sau cu emisii zero, la greutățile maxime autorizate prevăzute în prezenta secțiune se adaugă maximum 1 tonă, respectiv 2 tone, reprezentând greutatea suplimentară impusă de combustibilul alternativ sau, respectiv, de tehnologia cu emisii zero.”;

"

(b)  la a doua coloană de la punctul 2.3.1 se adaugă următorul paragraf: "

„Vehicule cu emisii zero: la greutatea maximă autorizată de 18 tone se adaugă maximum 2 tone, ce reprezintă greutatea suplimentară impusă de tehnologia cu emisii zero”;

"

(c)  la a treia coloană de la punctul 2.3.2 se adaugă următorul paragraf:"

„vehicule cu trei osii cu emisii zero: la greutatea maximă autorizată de 25 de tone sau 26 de tone în cazul în care osia motoare este echipată cu pneuri jumelate și suspensie pneumatică sau suspensii recunoscute ca fiind echivalente în Uniune, astfel cum sunt definite în anexa II, sau în cazul în care fiecare osie motoare este echipată cu pneuri jumelate și greutatea maximă pe fiecare osie nu depășește 9,5 tone, se adaugă maximum 2 tone, reprezentând greutatea suplimentară impusă de tehnologia cu emisii zero”;

"

(d)  la a treia coloană de la punctul 2.4 se adaugă următorul paragraf:"

„Autobuze articulate cu trei osii, care sunt vehicule cu emisii zero: la greutatea maximă autorizată de 28 de tone se adaugă maximum 2 tone, reprezentând greutatea suplimentară impusă de tehnologia cu emisii zero.”

"

Articolul 21

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Media emisiilor specifice de CO2, obiectivele privind emisiile specifice de CO2 și obiectivele privind emisiile suplimentare de CO2

1.  Subgrupuri de vehicule

Fiecare vehicul greu nou trebuie încadrat într-unul din subgrupurile de vehicule definite în tabelul 1, în conformitate cu condițiile prevăzute de acesta.

Tabelul 1 – Subgrupuri de vehicule (sg)

Vehicule grele

Tipul cabinei

Puterea motorului

Subgrupul de vehicule (sg)

Camioane rigide cu o configurație a osiilor de 4x2 și o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat > 16 tone

Toate

<170 kW

4-UD

Cabină de zi

≥170 kW

4-RD

Cabină cu cușetă

≥170 kW și <265 kW

Cabină cu cușetă

≥265 kW

4-LH

Camioane rigide cu o configurație a osiilor de 6x2

Cabină de zi

Toate

9-RD

Cabină cu cușetă

9-LH

Autotractoare cu o configurație a osiilor de 4x2 și o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat > 16 tone

Cabină de zi

Toate

5-RD

Cabină cu cușetă

< 265 kW

Cabină cu cușetă

≥ 265 kW

5-LH

Autotractoare cu o configurație a osiilor de 6x2

Cabină de zi

Toate

10-RD

Cabină cu cușetă

10-LH

„Cabină cu cușetă” înseamnă un tip de cabină, raportat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956, care are un compartiment în spatele scaunului șoferului destinat a fi utilizat pentru dormit.

„Cabină de zi” înseamnă o cabină care nu este o cabină cu cușetă.

Dacă un vehicul greu nou nu poate fi încadrat într-un subgrup de vehicule deoarece nu sunt disponibile informații privind tipul cabinei sau puterea motorului, acesta este încadrat în subgrupul vehiculelor de transport pe distanțe lungi care corespunde tipului său de șasiu (camion rigid sau autotractor) și configurației osiilor (4x2 sau 6x2).

Dacă un vehicul greu nou este încadrat în subgrupul de vehicule 4-UD, însă nu sunt disponibile date privind emisiile de CO2, exprimate în g/km, pentru profilurile de operare UDL sau UDR definite în tabelul 2 de la punctul 2.1, vehiculul greu nou este încadrat în subgrupul de vehicule 4-RD.

2.  Media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător

2.1.  Emisiile specifice de CO2 ale unui vehicul greu nou

Emisiile specifice de CO2 (CO2v), exprimate în g/km, ale unui vehicul greu nou v, încadrat în subgrupul de vehicule sg se calculează folosind următoarea formulă:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000002.png

unde:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000003.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000004.png este suma corespunzătoare tuturor profilurilor de operare mp indicate în tabelul 2;

sg este subgrupul de vehicule în care a fost încadrat vehiculul greu nou v în conformitate cu punctul 1 din prezenta anexă;

Wsg,mp este ponderea aplicată pentru profilul de operare, specificată în tabelul 2;

CO2v,mp sunt emisiile de CO2, exprimate în g/km, ale unui vehicul greu nou v, determinate pentru un profil de operare mp și raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956.

Emisiile specifice de CO2 ale unui vehicul greu cu emisii zero se fixează la 0 g CO2/km.

Emisiile specifice de CO2 ale unui vehicul de uz specific reprezintă media emisiilor de CO2, exprimată în g/km și raportată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956.

Tabelul 2 – Ponderile aplicate pentru profilurile de operare (Wsg,mp)

Subgrupul de vehicule

(sg)

Profilul de operare1 (mp)

RDL

RDR

LHL

LHR

UDL

UDR

REL, RER, LEL, LER

4-UD

0

0

0

0

0,5

0,5

0

4-RD

0,45

0,45

0,05

0,05

0

0

0

4-LH

0,05

0,05

0,45

0,45

0

0

0

9-RD

0,27

0,63

0,03

0,07

0

0

0

9-LH

0,03

0,07

0,27

0,63

0

0

0

5-RD

0,27

0,63

0,03

0,07

0

0

0

5-LH

0,03

0,07

0,27

0,63

0

0

0

10-RD

0,27

0,63

0,03

0,07

0

0

0

10-LH

0,03

0,07

0,27

0,63

0

0

0

Definițiile profilurilor de operare

RDL

Regional delivery payload low (Transport regional și sarcină utilă mică)

RDR

Regional delivery payload representative (Transport regional și sarcină utilă reprezentativă)

LHL

Long haul payload low (Transport pe distanțe lungi și sarcină utilă mică)

LHR

Long haul payload representative (Transport pe distanțe lungi și sarcină utilă reprezentativă)

UDL

Urban delivery payload low (Transport urban și sarcină utilă mică)

UDR

Urban delivery payload representative (Transport urban și sarcină utilă reprezentativă)

REL

Regional delivery (EMS) payload low [Transport regional (EMS) și sarcină utilă mică]

RER

Regional delivery (EMS) payload representative [Transport regional (EMS) și sarcină utilă reprezentativă]

LEL

Long haul (EMS) payload low [Transport pe distanțe lungi (EMS) și sarcină utilă mică]

LER

Long haul (EMS) payload representative [Transport pe distanțe lungi (EMS) și sarcină utilă reprezentativă]

2.2.  Media emisiilor specifice de CO2 generate de toate vehiculele grele noi dintr-un subgrup de vehicule ale unui producător

Pentru fiecare producător și pentru fiecare perioadă de raportare, media emisiilor specifice de CO2, exprimată în g/tkm (20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000005.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000006.png), generate de toate vehiculele grele noi din subgrupul de vehicule sg se calculează după cum urmează:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000007.png

unde:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000008.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000009.png reprezintă suma corespunzătoare tuturor vehiculelor grele noi ale producătorului din subgrupul de vehicule sg, cu excepția vehiculelor de uz specific, în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a);

CO2v reprezintă emisiile specifice de CO2 ale unui vehicul greu nou v, determinate în conformitate cu punctul 2.1;

Vsg reprezintă numărul de vehicule grele noi din subgrupul de vehicule sg ale producătorului, cu excepția vehiculelor de uz specific în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a);

PLsg reprezintă sarcina utilă medie a vehiculelor din subgrupul de vehicule sg, determinată în conformitate cu punctul 2.5.

2.3.  Factorul de emisii zero și de emisii scăzute menționat la articolul 5

2.3.1  Perioadele de raportare cuprinse între 2019 și 2024

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare cuprinsă între 2019 și 2024, factorul de emisii zero și de emisii scăzute (ZLEV) menționat la articolul 5 se calculează după cum urmează:

ZLEV = V / (Vconv + Vzlev) minimum 0,97

unde:

V reprezintă numărul de vehicule grele noi ale producătorului care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf, cu excepția vehiculelor de uz specific în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a);

Vconv reprezintă numărul de vehicule grele noi ale producătorului care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf, cu excepția vehiculelor de uz specific în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a) și a vehiculelor grele cu emisii zero și cu emisii scăzute;

Vzlev reprezintă suma dintre Vin și Vout,

unde:

Vin = ∑ v (1+ (1 – CO2v/LETsg))

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000010.png

reprezintă suma corespunzătoare tuturor vehiculelor grele noi cu emisii zero și cu emisii scăzute, care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf;

CO2v reprezintă emisiile specifice de CO2 , exprimate în g/km, ale unui vehicul greu v cu emisii zero sau cu emisii scăzute, determinate în conformitate cu punctul 2.1;

LETsg reprezintă pragul de emisii scăzute al subgrupului de vehicule sg căruia îi aparține vehiculul v, astfel cum este definit la punctul 2.3.3;

Vout reprezintă numărul total de vehicule grele nou-înmatriculate cu emisii zero menționate la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, înmulțit cu 2 și cu un Vconv de maximum 1,5 %.

2.3.2  Perioadele de raportare începând cu 2025

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare, factorul de emisii zero și de emisii scăzute (ZLEV) menționat la articolul 5 se calculează după cum urmează:

ZLEV = 1 - (y - x) cu excepția situației în care această sumă este mai mare decât 1 sau mai mică decât 0,97, când factorul ZLEV se stabilește la 1 sau la 0,97, după caz

unde:

x = (0,02)

y reprezintă suma dintre Vin și Vout, împărțită la Vtotal, unde:

Vin reprezintă numărul total de vehicule grele nou înmatriculate cu emisii scăzute și cu emisii zero care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf, fiecare dintre acestea fiind calculat ca ZLEVspecific în conformitate cu următoarea formulă:

ZLEVspecific = 1 - (CO2v / LETsg )

unde:

CO2 reprezintă emisiile specifice de CO2, exprimate în g/km, ale unui vehicul greu v cu emisii zero sau cu emisii scăzute, determinate în conformitate cu punctul 2.1;

LETsg reprezintă pragul de emisii scăzute al subgrupului de vehicule sg căruia îi aparține vehiculul v, astfel cum este definit la punctul 2.3.3;

Vout reprezintă numărul total de vehicule grele nou înmatriculate cu emisii zero și cu emisii scăzute menționate la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, cu un Vtotal de maximum 0,035;

Vtotal reprezintă numărul total de vehicule grele nou înmatriculate ale producătorului din perioada de raportare respectivă.

În cazul în care Vin/Vtotal este mai mic de 0,0075, factorul ZLEV se stabilește la valoarea 1.

2.3.3  Pragul de emisii scăzute

Pragul de emisii scăzute LET sg pentru subgrupul de vehicule sg se definește după cum urmează:

LETsg = (rCO2sg x PLsg) / 2

unde:

rCO2sg             reprezintă nivelul de referință al emisiilor de CO2 pentru subgrupul de vehicule sg, determinate în conformitate cu punctul 3;

PLsg                           reprezintă sarcina utilă medie a vehiculelor din subgrupul de vehicule sg, determinată în conformitate cu punctul 2.5.

2.4.  Cota de vehicule grele noi deținută de un producător într-un subgrup de vehicule

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare, cota de vehicule grele noi din subgrupul de vehicule sg, cotasg, se calculează după cum urmează:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000011.png

unde:

Vsg reprezintă numărul de vehicule grele noi din subgrupul de vehicule sg ale producătorului, cu excepția vehiculelor de uz specific, în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a);

V reprezintă numărul de vehicule grele noi ale producătorului, cu excepția vehiculelor de uz specific, în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a).

2.5.  Valorile sarcinii utile medii a vehiculelor dintr-un subgrup de vehicule

Valoarea sarcinii utile medii PLsg a unui vehicul din subgrupul de vehicule sg se calculează după cum urmează:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000012.png

unde:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000013.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000014.png reprezintă suma corespunzătoare tuturor profilurilor de operare mp;

Wsg,mp, reprezintă ponderea aplicată pentru profilul de operare, specificată în tabelul 2 de la punctul 2.1;

PLsg,mp reprezintă valoarea sarcinii utile atribuite vehiculelor din subgrupul de vehicule sg pentru profilul de operare mp, specificată în tabelul 3.

Tabelul 3 – Valorile sarcinii utile PL sg, mp (în tone)

Subgrupul de vehicule sg

Profilul de operare1 (mp)

RDL

RDR

LHL

LHR

UDL

UDR

REL

RER

LEL

LER

4-UD

0,9

4,4

1,9

14

0,9

4,4

3,5

17,5

3,5

26,5

4-RD

4-LH

5-RD

2,6

12,9

2,6

19,3

2,6

12,9

3,5

17,5

3,5

26,5

5-LH

9-RD

1,4

7,1

2,6

19,3

1,4

7,1

3,5

17,5

3,5

26,5

9-LH

10-RD

2,6

12,9

2,6

19,3

2,6

12,9

3,5

17,5

3,5

26,5

10-LH

1 A se vedea definițiile profilurilor de operare din tabelul 2 de la punctul 2.1

2.6.  Factorul de ponderare a kilometrajului și a sarcinii utile

Factorul de ponderare a kilometrajului și a sarcinii utile (MPWsg) al subgrupului de vehicule sg este definit ca produsul dintre kilometrajul anual specificat în tabelul 4 și valoarea sarcinii utile pentru fiecare subgrup de vehicule specificată în tabelul 3 de la punctul 2.5, normalizate la valoarea corespunzătoare pentru subgrupul de vehicule 5-LH, și se calculează după cum urmează:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000015.png

unde:

AMsg reprezintă kilometrajul anual specificat în tabelul 4 pentru vehiculele din subgrupul de vehicule respectiv;

AM5-LH reprezintă kilometrajul anual specificat în tabelul 4 pentru subgrupul de vehicule 5LH;

PLsg este valoarea sarcinii utile medii, determinată în conformitate cu punctul 2.5;

PL5-LH reprezintă valoarea sarcinii utile medii pentru subgrupul de vehicule 5-LH, determinată în conformitate cu punctul 2.5.

Tabelul 4 – Kilometraje anuale

Subgrupul

de vehicule sg

Kilometraj anual AMsg (în km)

4-UD

60 000

4-RD

78 000

4-LH

98 000

5-RD

78 000

5-LH

116 000

9-RD

73 000

9-LH

108 000

10-RD

68 000

10-LH

107 000

2.7.  Media emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, exprimată în g/tkm și menționată la articolul 4

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare, media emisiilor specifice de CO2, exprimată în g/tkm (CO2) se calculează după cum urmează:

CO2 = ZLEV × ∑ sg cotasg × MPWsg × avgCO2sg

unde:

sg reprezintă suma corespunzătoare tuturor subgrupurilor de vehicule;

ZLEV este factorul de emisii zero și de emisii scăzute, determinat în conformitate cu punctul 2.3;

cotasg este cota de vehicule grele noi din subgrupul de vehicule sg, determinată în conformitate cu punctul 2.4;

MPWsg este factorul de ponderare a kilometrajului și a sarcinii utile, determinat în conformitate cu punctul 2.6;

avgCO2sg este media emisiilor specifice de CO2, exprimată în g/tkm, determinată în conformitate cu punctul 2.2.

3.  Nivelul de referință al emisiilor de CO2 menționat la articolul 1 al doilea paragraf

Nivelul de referință al emisiilor de CO2 (rCO2sg) se calculează pentru fiecare subgrup de vehicule sg pe baza tuturor vehiculelor grele noi ale tuturor producătorilor din perioada de referință, după cum urmează:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000016.png

unde:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000017.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000018.png reprezintă suma corespunzătoare tuturor vehiculelor grele noi din subgrupul de vehicule sg înmatriculate în perioada de referință, cu excepția vehiculelor de uz specific în conformitate cu articolul 1 al doilea paragraf;

CO2v reprezintă emisiile specifice de CO2 ale vehiculului greu nou v determinate în conformitate cu punctul 2.1 și ajustate, după caz, în conformitate cu anexa II;

rVsg reprezintă numărul tuturor vehiculelor grele noi din subgrupul de vehicule sg înmatriculate în perioada de referință, cu excepția vehiculelor de uz specific, în conformitate cu articolul 1 al doilea paragraf;

PLsg reprezintă sarcina utilă medie a vehiculelor din subgrupul de vehicule sg, determinată în conformitate cu punctul 2.5.

4.  Obiectivul privind emisiile specifice al unui producător, menționat la articolul 6

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare, începând cu 1 iulie 2025, obiectivul privind emisiile specifice de CO2 T se calculează după cum urmează:

T = ∑ sg cotasg × MPWsg × (1 - rf) × rCO2sg

unde:

sg reprezintă suma corespunzătoare tuturor subgrupurilor de vehicule;

cotasg este cota de vehicule grele noi din subgrupul de vehicule sg, determinată în conformitate cu punctul 2.4;

MPWsg este factorul de ponderare a kilometrajului și a sarcinii utile, determinat în conformitate cu punctul 2.6;

rf reprezintă obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 (în %), aplicabil în respectiva perioadă de raportare;

rCO2sg este nivelul de referință al emisiilor de CO2, determinat în conformitate cu punctul 3.

5.  Creditele și debitele de emisii menționate la articolul 7

5.1.  Traiectoria de reducere a emisiilor de CO2 pentru obținerea creditelor de emisii

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare a anilor Y din perioada 2019-2030, traiectoria de reducere a emisiilor de CO2 (ETY) se definește după cum urmează:

ETY = ∑ sg cotasg × MPWsg × R-ETY × rCO2sg

unde:

sg (…) reprezintă suma corespunzătoare tuturor subgrupurilor de vehicule;

cota,sg este cota de vehicule grele noi din subgrupul de vehicule sg, determinată în conformitate cu punctul 2.4;

MPWsg este factorul de ponderare a kilometrajului și a sarcinii utile, determinat în conformitate cu punctul 2.6;

rCO2sg nivelul de referință al emisiilor de CO2, determinat în conformitate cu punctul 3;

unde:

pentru perioadele de raportare ale anilor Y din 2019 până în 2025:

R-ETY, = (1-rf2025)+ rf2025 × (2025 – Y)/6

și pentru perioadele de raportare ale anilor Y din 2026 până în 2030:

R-ETY = (1-rf2030 ) + (rf2030 - rf2025) × (2030 – Y)/5

rf2025 și rf2030 sunt obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 (în %) aplicabile în perioadele de raportare ale anilor 2025, respectiv, 2030▌.

5.2.  Creditele și debitele de emisii în fiecare perioadă de raportare

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare a anilor Y din perioada 2019-2029, creditele de emisii (cCO2Y) și debitele de emisii (dCO2Y) se calculează după cum urmează:

Dacă CO2Y < ETY:

cCO2Y = (ETY – CO2Y) × Vy și

dCO2Y = 0

Dacă CO2Y > TY pentru anii 2025 - 2029:

dCO2Y = (CO2Y - TY) × VY și

cCO2Y = 0

În toate celelalte cazuri dCO2Y și cCO2Y se fixează la 0.

unde:

ETY reprezintă traiectoria de reducere a emisiilor de CO2a producătorului în perioada de raportare a anului Y determinată în conformitate cu punctul 5.1;

CO2Y reprezintă media emisiilor specifice de CO2 a producătorului în perioada de raportare a anului Y determinată în conformitate cu punctul 2.7;

TY reprezintă obiectivul privind emisiile specifice de CO2 al producătorului în perioada de raportare a anului Y determinat în conformitate cu punctul 4;

VY reprezintă numărul de vehicule grele noi ale producătorului în perioada de raportare a anului Y, cu excepția vehiculelor de uz specific, în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a).

5.3.  Limita debitelor de emisii

Pentru fiecare producător, limita debitelor de emisii (limCO2) se definește după cum urmează:

limCO2 = T2025 × 0,05 × V2025

unde:

T2025 reprezintă obiectivul privind emisiile specifice de CO2al producătorului în perioada de raportare a anului 2025 determinat în conformitate cu punctul 4;

V2025 reprezintă numărul de vehicule grele noi ale producătorului în perioada de raportare a anului 2025, cu excepția vehiculelor de uz specific, în conformitate cu articolul 4 primul paragraf litera (a).

5.4.  Creditele de emisie obținute înainte de anul 2025

Debitele de emisii obținute pentru perioada de raportare a anului 2025 se reduc cu o sumă (redCO2) corespunzătoare creditelor de emisii obținute înainte de perioada de raportare în cauză, care se determină pentru fiecare producător după cum urmează:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000019.png

unde:

min reprezintă valoarea cea mai mică dintre cele două valori menționate între paranteze;

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000020.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000021.png reprezintă suma corespunzătoare perioadelor de raportare ale anilor Y între 2019 și 2024;

dCO22025 reprezintă debitele de emisii pentru perioada de raportare a anului 2025 determinate în conformitate cu punctul 5.2;

cCO2Y reprezintă creditele de emisii pentru perioada de raportare a anului Y determinate în conformitate cu punctul 5.2;

6.  Emisiile suplimentare de CO2 ale unui producător menționate la articolul 8 alineatul (2)

Pentru fiecare producător și fiecare perioadă de raportare începând cu anul 2025, valoarea emisiilor suplimentare de CO2 (exeCO2Y), dacă este pozitivă, se calculează după cum urmează:

Pentru perioada de raportare a anului 2025

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000022.png

Pentru perioadele de raportare ale anilor Y din 2026 până în 2028

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000023.png

Pentru perioada de raportare a anului 2029

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000024.png

Pentru perioadele de raportare ale anilor Y începând cu 2030

exeCO2y = (CO2Y - TY) x VY

unde:

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000025.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000026.png reprezintă suma corespunzătoare perioadelor de raportare ale anilor Y din perioada 2019-2025;

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000027.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000028.png reprezintă suma corespunzătoare perioadelor de raportare ale anilor I din perioada 2025 - Y;

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000029.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000030.png reprezintă suma corespunzătoare perioadelor de raportare ale anilor J din perioada 2025 - (Y-1);

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000031.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000032.png reprezintă suma corespunzătoare perioadelor de raportare ale anilor J din perioada 2025-2028;

20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000033.png20190418-P8_TA-PROV(2019)0426_RO-p0000034.png reprezintă suma corespunzătoare perioadelor de raportare ale anilor I din perioada 2025-2029;

dCO2Y reprezintă debitele de emisii pentru perioada de raportare a anului Y determinate în conformitate cu punctul 5.2;

cCO2Y reprezintă creditele de emisii pentru perioada de raportare a anului Y determinate în conformitate cu punctul 5.2;

limCO2 reprezintă limita debitelor de emisii determinată în conformitate cu punctul 5.3;

redCO2 reprezintă reducerea debitelor de emisii pentru perioada de raportare a anului 2025 determinată în conformitate cu punctul 5.4.

În toate celelalte cazuri, valoarea emisiilor suplimentare de CO2 exeCO2Y se fixează la 0.

ANEXA II

Proceduri de ajustare

1.  Factorii de ajustare a sarcinii utile menționați la articolul 14 alineatul (1) litera (c)

Sub rezerva articolului 11 alineatul (2) litera (a), pentru calculul nivelului de referință al emisiilor de CO2 menționat la articolul 1 al doilea paragraf se folosesc ponderile pentru profilurile de operare și valorile sarcinii utile aplicabile în perioada de raportare în care modificările menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (c) intră în vigoare pentru toate vehiculele grele noi, iar emisiile de CO2, exprimate în g/km, ale unui vehicul greu v, determinate pentru un profil de operare mp indicat în tabelul 2 de la punctul 2.1 din anexa I se modifică după cum urmează:

CO2v,mp = CO2(RP)v,mp x (1+ PLasg,mp x (PLsg,mp – PL(RP)sg,mp))

unde:

sg reprezintă subgrupul de vehicule căruia îi aparține vehiculul v;

CO2(RP)v,mp reprezintă emisiile specifice de CO2 ale vehiculului v, exprimate în g/km, determinate pentru profilul de operare mp și pe baza datelor de monitorizare aferente perioadei de referință raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956;

PL(RP)sg, mp reprezintă valoarea sarcinii utile atribuite vehiculului v din subgrupul de vehicule sg pentru profilul de operare mp în perioada de referință, în conformitate cu tabelul 3 de la punctul 2.5 din anexa I, în scopul stabilirii datelor de monitorizare aferente perioadei de referință raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956;

PLsg, mp reprezintă valoarea sarcinii utile atribuite vehiculelor din subgrupul de vehicule sg pentru profilul de operare mp în perioada de raportare în care modificările menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (c) intră în vigoare pentru toate vehiculele grele noi, în conformitate cu tabelul 3 de la punctul 2.5 din anexa I;

PLasg, mp reprezintă factorul de ajustare a sarcinii utile definit în tabelul 5.

Tabelul 5 - Factorii de ajustare a sarcinii utile PLa sg, mp

PLasg,mp

(în 1/tone)

Profilurile de operare mp1

RDL, RDR

REL, RER

LHL, LHR

LEL, LER

UDL, UDR

Subgrupurile

de

vehicule sg

4-UD

0,026

N.A.

0,015

N.A.

0,026

4-RD

4-LH

5-RD

0,022

0,022

0,017

0,017

0,022

5-LH

9-RD

0,026

0,025

0,015

0,015

0,026

9-LH

10-RD

0,022

0,021

0,016

0,016

0,022

10-LH

1 A se vedea definițiile profilurilor de operare din anexa I punctul 2.1.

2.  Factorii de ajustare menționați la articolul 11 alineatul (2) litera (b)

Sub rezerva articolului 11 alineatul (2) litera (b), pentru calculul nivelului de referință al emisiilor de CO2 menționat la articolul 1 al doilea paragraf se folosesc ponderile pentru profilurile de operare și valorile sarcinii utile aplicabile în perioada de raportare în care modificările menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (c) intră în vigoare pentru toate vehiculele grele noi, iar emisiile de CO2, exprimate în g/km, ale unui vehicul greu v, determinate pentru un profil de operare mp menționat la punctul 2.1 din anexa I se modifică după cum urmează:

CO2v,mp = CO2(RP)v,mp x (∑ r s r,sg x CO2 r,mp )/ (∑ r s r,sg x CO2(RP)r,mp )

unde:

r reprezintă suma corespunzătoare tuturor vehiculelor reprezentative r pentru subgrupul de vehicule sg;

sg reprezintă subgrupul de vehicule căruia îi aparține vehiculul v;

s r,sg reprezintă ponderea statistică a vehiculului reprezentativ r în subgrupul de vehicule sg;

CO2(RP)v,mp reprezintă emisiile specifice de CO2 ale vehiculului v, exprimate în g/km, determinate pentru profilul de operare mp și pe baza datelor de monitorizare aferente perioadei de referință raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956;

CO2(RP)r,mp reprezintă emisiile specifice de CO2 ale vehiculului reprezentativ r, exprimate în g/km, determinate pentru profilul de operare mp în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile sale de punere în aplicare, în perioada de referință în care a fost determinat CO2(RP)v,mp;

CO2r,mp reprezintă emisiile specifice de CO2 ale vehiculului reprezentativ r, determinate pentru profilul de operare mp în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile sale de punere în aplicare, în perioada de raportare în care modificările menționate la articolul 14 alineatul (2) din prezentul regulament produc efecte pentru toate vehiculele grele noi.

Vehiculul reprezentativ se definește în conformitate cu metodologia menționată la articolul 14 alineatul (3) din prezentul regulament.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei

Comisia depune eforturi pentru dezvoltarea tehnică a Instrumentului de calculare a consumului de energie al vehiculelor (VECTO), în vederea actualizării periodice și în timp util a acestuia, ținând seama de inovații și de aplicarea noilor tehnologii care reduc consumul de combustibil al vehiculelor grele.

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 286.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 14 noiembrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0455).
(3)JO C 62, 15.2.2019, p. 286.
(4) Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019.
(5)Regulamentul (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului din ... de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 și a Regulamentului (UE) nr. 510/2011 (JO L, ...,..., p. ).
(6)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul 2017/0293 (COD) - PE 6/19 și a se completa nota de subsol corespunzătoare.
(7) Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, 19.6.2018, p. 26).
(8)Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1).
(9)Regulamentul (UE) 2017/2400 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește determinarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil pentru vehiculele grele și de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 582/2011 al Comisiei (JO L 349, 29.12.2017, p. 1).
(10) Regulamentul (UE) 2018/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 iunie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi (JO L 173, 9.7.2018, p. 1).
(11)Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (JO L 120, 15.5.2009, p. 5).
(12) Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 140, 5.6.2009, p. 1).
(13)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul 2017/0293 (COD) - PE 6/19.
(14) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
(15) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(16)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(17) Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235 17.9.1996, p. 59).
(18) Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 produse de vehiculele ușoare (JO L 145, 31.5.2011, p. 1).
(19) Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directiva-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).
(20) Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1).
(21) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
(22)+ JO: a se insera în text numărul regulamentului din documentul 2017/0293 (COD) - PE 6/19.
(23) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
(24)+ JO: a se insera în textul numărul regulamentului din prezentul document (2018/0143 (COD) - PE 60/19) și a se completa nota de subsol corespunzătoare.
(25)+ JO: a se insera în textul numărul regulamentului din prezentul document (2018/0143 (COD) - PE 60/19) și a se completa nota de subsol corespunzătoare.
(26)+ JO: a se insera în textul numărul regulamentului din prezentul document (2018/0143 (COD) - PE 60/19) și a se completa nota de subsol corespunzătoare.


Promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic ***I
PDF 262kWORD 85k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/33/UE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (COM(2017)0653 – C8-0393/2017 – 2017/0291(COD))
P8_TA-PROV(2019)0427A8-0321/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0653),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0393/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 aprilie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 iulie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru transport și turism (A8-0321/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/33/CE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic

P8_TC1-COD(2017)0291


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Potrivit concluziilor Consiliului European din 23-24 octombrie 2014, Uniunea este hotărâtă să asigure un sistem energetic durabil, competitiv, sigur și care generează emisii reduse de dioxid de carbon. Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” prevede angajamentele ambițioase ale Uniunii de a reduce în continuare emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030, în comparație cu nivelurile din 1990, de a spori ponderea energiei din surse regenerabile consumate la cel puțin 27 %, de a realiza o economie de energie de cel puțin 27 %, precum și de a îmbunătăți siguranța energetică, competitivitatea și dezvoltarea durabilă a Uniunii. Ulterior, Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(7) a stabilit până în 2030 o pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al Uniunii de cel puțin 32 %, iar Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului(8) a stabilit pentru 2030 un nou obiectiv al Uniunii privind eficiența energetică, de cel puțin 32,5 %.

(2)  În Comunicarea sa din 20 iulie 2016 intitulată „O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, Comisia a anunțat că, în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de Uniune la cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice , care a avut loc la Paris în 2015, ar trebui să fie accelerată decarbonizarea sectorului transporturilor și ca atare, până la jumătatea secolului, emisiile de gaze cu efect de seră și emisiile de poluanți generate de sectorul transporturilor vor trebui să tindă în mod concret spre un nivel zero. Mai mult, ar trebui să fie reduse drastic și fără întârziere emisiile de poluanți atmosferici generate de sectorul transporturilor, emisii care dăunează sănătății umane și mediului. Obiectivele menționate pot fi realizate printr-o serie de inițiative, între care se înscriu măsurile care să favorizeze tranziția spre preponderența transportului public și promovarea vehiculelor nepoluante prin intermediul procedurilor de achiziții publice.

(3)  În Comunicarea sa din 31 mai 2017 intitulată „Europa în mișcare: O agendă pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social către o mobilitate curată, competitivă și conectată pentru toți”, Comisia subliniază multiplele avantaje pe care le prezintă pentru cetățenii Uniunii, pentru statele membre și pentru sectorul industrial sporirea producției și a utilizării de vehicule nepoluante, existența infrastructurii pentru combustibili alternativi și noile servicii de mobilitate care profită de digitalizarea și automatizarea din Uniune. Printre aceste beneficii se numără soluțiile sigure și continue de mobilitate și pentru reducerea expunerii la emisiile de substanțe poluante nocive. De asemenea, astfel cum se afirmă în discursul privind starea Uniunii din 13 septembrie 2017, unul dintre principalele obiective urmărite este acela ca Uniunea să devină lider mondial în materie de decarbonizare.

(4)  Comunicarea Comisiei intitulată „Europa în mișcare”, a anunțat prezenta directivă ca parte a celui de al doilea pachet de propuneri care va contribui la orientarea Uniunii către o mobilitate cu emisii scăzute. Pachetul respectiv, care a fost prezentat în Comunicarea Comisiei din 8 noiembrie 2017 intitulată „Punerea în practică a unei mobilități cu emisii scăzute – O Uniune Europeană care protejează planeta, sprijină consumatorii și își apără industria și lucrătorii”, include o combinație de măsuri axate pe cerere și pe ofertă care îndreaptă Uniunea spre o mobilitate cu emisii scăzute și care consolidează, în același timp, competitivitatea ecosistemului de mobilitate al Uniunii. Promovarea vehiculelor nepoluante ar trebui să se desfășoare în paralel cu dezvoltarea în continuare a transportului public, ca mijloc de a reduce congestiile de trafic și de a reduce astfel emisiile și a îmbunătăți calitatea aerului.

(5)  Inovarea prin noi tehnologii contribuie la reducerea emisiilor de CO2 generate de vehicule și la reducerea poluării atmosferice și fonice, sprijinind decarbonizarea sectorului transporturilor. Utilizarea pe scară mai largă a vehiculelor rutiere cu emisii scăzute și cu emisii zero va reduce emisiile de CO2 și emisiile de anumiți poluanți (particule în suspensie, oxizi de azot și hidrocarburi nemetanice) și va îmbunătăți astfel calitatea aerului în orașe și în alte zone poluate, contribuind totodată la competitivitatea și dezvoltarea industriei Uniunii pe piețele globale în expansiune pentru vehiculele cu emisii scăzute și cu emisii zero. Comisia ar trebui să dea curs politicilor de stimulare a industriei în sensul utilizării la scară largă a acestor noi tehnologii și al dezvoltării capacităților de producție a acestor noi tehnologii în toate statele membre, pentru a contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile și la o dezvoltare echilibrată în toate statele membre.

(6)  Previziunile de piață estimează că prețul de cumpărare al vehiculelor nepoluante va continua să scadă. Cheltuielile mai scăzute de exploatare și de întreținere deja contribuie la un cost total competitiv al deținerii vehiculelor. Scăderea preconizată a prețurilor de cumpărare va reduce și mai mult obstacolele din calea disponibilității pe piață și a utilizării vehiculelor nepoluante în următorul deceniu.

(7)  În timp ce Uniunea reprezintă una dintre principalele regiuni în ceea ce privește cercetarea și inovarea ecologică cu valoare ridicată, cei mai mari producători de autobuze electrice pe baterii și de baterii se află în regiunea Asia-Pacific. În mod similar, piețele din China și Statele Unite determină evoluțiile de pe piața mondială în domeniul vehiculelor electrice pe baterii. O politică ambițioasă a Uniunii în ceea ce privește achizițiile publice de vehicule nepoluante va contribui la stimularea inovațiilor și va promova în continuare competitivitatea și dezvoltarea industriei Uniunii pe piețele din ce în ce mai globalizate pentru vehiculele nepoluante și infrastructurile tehnologice conexe. Potrivit Comunicării sale din 3 octombrie 2017 intitulată „Transformarea achizițiilor publice pentru ca acestea să funcționeze în și pentru Europa”, Comisia va coordona în continuare eforturile pentru a garanta condiții de concurență echitabile și pentru a promova accesul mai facil la piețele de achiziții publice din țările terțe, inclusiv în ceea ce privește achiziția, leasingul, închirierea sau cumpărarea cu plata în rate de vehicule de transport rutier.

(8)  Având în vedere ponderea de aproximativ 16% din PIB pe care au reprezentat-o în 2018 cheltuielile publice pentru lucrări, bunuri și servicii, prin politica lor de achiziții publice, autoritățile publice pot stimula și sprijini piețele de bunuri și servicii inovatoare. În vederea realizării acestui obiectiv, Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9) ar trebui să stabilească cerințe clare și transparente, inclusiv ținte clare pe termen lung privind achizițiile publice, precum și o metodă simplă pentru calcularea acestor ținte. Directivele 2014/24/UE(10) și 2014/25/UE(11) ale Parlamentului European și ale Consiliului stabilesc norme minime ▌în materie de achiziții publice care asigură coordonarea modului în care autoritățile contractante și anumite entități contractante achiziționează lucrări, produse și servicii. În special, directivele respective stabilesc praguri valorice generale care determină contractele de achiziții publice cărora li se aplică legislația Uniunii în domeniul achizițiilor publice. Pragurile respective se aplică, de asemenea, Directivei 2009/33/CE.

(9)  Pentru utilizarea pe scară largă a vehiculelor pe bază de combustibili alternativi este necesară existența unei infrastructuri suficient de dezvoltate pentru încărcarea și alimentarea acestora La 8 noiembrie 2017, Comisia a adoptat un plan de acțiune pentru a sprijini dezvoltarea accelerată în Uniune a infrastructurii de combustibili alternativi, inclusiv printr-un sprijin sporit din fondurile Uniunii pentru finanțarea infrastructurii publice, ceea ce contribuie la crearea unor condiții mai favorabile pentru tranziția către vehiculele nepoluante, inclusiv în sectorul transporturilor publice. Până la 31 decembrie 2020, Comisia va evalua punerea în aplicare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului(12) și, dacă va considera necesar, în urma evaluării respective va prezenta o propunere legislativă de modificare a directivei menționate.

(10)  Directiva 2009/33/CE completează legislația orizontală a Uniunii în domeniul achizițiilor publice și adaugă criterii de durabilitate, urmărind prin aceasta să stimuleze piața pentru vehicule de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic. Comisia a realizat o evaluare ex post a Directivei 2009/33/CE în 2015și a concluzionat că acea directivă nu a determinat introducerea pe piață a vehiculelor nepoluante pe teritoriul Uniunii, în special din cauza lacunelor din domeniul său de aplicare și a celor referitoare la achiziționării de vehicule. Evaluarea respectivă a concluzionat că directiva menționată a avut un impact foarte limitat în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a emisiilor de poluanți atmosferici și în ceea ce privește promovarea competitivității industriei.

(11)  Analiza de impact efectuată de Comisie în cadrul revizuirii Directivei 2009/33/CE subliniază avantajele modificării abordării generale în domeniul achizițiilor publice de vehicule nepoluante la nivelul Uniunii. Comparativ cu decizia generală de a internaliza costurile externe în cadrul achizițiilor publice, stabilirea unor ținte minime privind achizițiile publice poate sprijini realizarea obiectivului de a promova și de a stimula introducerea pe piață a vehiculelor nepoluante, fără a omite totodată relevanța luării în considerare a aspectelor de mediu în cadrul tuturor deciziilor privind achizițiile publice. Beneficiile pe care le oferă pe termen mediu și lung cetățenilor și întreprinderilor din Uniune justifică pe deplin această abordare în măsura în care asigură suficientă flexibilitate autorităților contractante și entităților contractante în alegerea tehnologiilor la care recurg.

(12)  Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2009/33/CE pentru a include leasingul, închirierea și cumpărarea cu plata în rate, precum și contractele pentru anumite servicii, asigură includerea tuturor practicilor de achiziții relevante. Sub incidența prezentei directive ar trebui să intre serviciile pentru prestarea cărora se utilizează vehicule care se încadrează în categoria vehiculelor vizate de prezenta directivă și care reprezintă un element major al contractului, cum ar fi serviciile publice de transport rutier, serviciile de transport rutier de persoane cu destinație specială, serviciile de transport ocazional de persoane, precum și anumite servicii de poștă și de coletărie și cele de colectare a deșeurilor. Aceste servicii ar trebui să fie identificate prin intermediul codurilor corespondente din Vocabularul comun privind achizițiile publice enumerate în anexă. Contractele existente nu ar trebui să fie afectate retroactiv de prezenta directivă.

(13)  Principalele părți interesate sunt în favoarea stabilirii unei definiții a vehiculelor nepoluante care să aibă în vedere cerințele de reducere a gazelor cu efect de seră și a emisiilor de poluanți atmosferici generate de vehiculele ușoare▌. Pentru a se asigura existența unor stimulente adecvate pentru promovarea introducerii pe piață în Uniune a vehiculelor cu emisii scăzute și cu emisii zero, dispozițiile prezentei directive referitoare la achizițiile publice de astfel de vehicule ar trebui fie compatibile cu definiția vehiculelor cu emisii scăzute și cu emisii zero prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului(13)(14). Acțiunile desfășurate în temeiul prezentei directive vor contribui la respectarea cerințelor prevăzute de standardele stabilite în Regulamentul (UE) 2019/…(15). Pentru a îmbunătăți calitatea aerului, performanțele vehiculelor nepoluante ar trebui să fie superioare cerințelor minime stabilite prin valorile-limită în vigoare privind emisiile în condiții reale de conducere (RDE) pentru valorile emisiilor de oxizi de azot (Nox) și de particule ultrafine - număr de particule (PN). Cu excepția vehiculelor cu emisii zero, în prezent există puține alte vehicule ușoare care generează emisii de poluanți atmosferici cu valori de 80 % sau mai mici comparativ cu limitele de emisii în vigoare. Cu toate acestea este de așteptat ca numărul acestor vehicule să crească în următorii ani, mai ales numărul vehiculelor hibride reîncărcabile. O abordare mai ambițioasă în ceea ce privește achizițiile publice poate reprezenta un stimul suplimentar important pe piață.

(14)  Vehiculele grele nepoluante ar trebui să fie definite în funcție de utilizarea combustibililor alternativi, în conformitate cu Directiva 2014/94/UE. În cazul în care vehiculele care fac obiectul unor proceduri de achiziții publice urmează să utilizeze biocombustibili lichizi, combustibili sintetici sau parafinici, autoritățile contractante și entitățile contractante trebuie să garanteze în cadrul procedurilor de achiziții publice, prin prevederi contractuale obligatorii sau prin mijloace cu efect similar, că aceste tipuri de vehicule utilizează numai categoriile de combustibili menționate. Deși este posibil ca aceste categorii de combustibili să conțină adaosuri, cum este cazul, de exemplu, al combustibilului pe bază de etanol pentru motoarele diesel adaptate (ED95), acestea nu ar trebui să fie amestecate cu combustibili fosili.

(15)  Pentru a îmbunătăți calitatea aerului în orașe este extrem de important ca parcul de vehicule rutiere să fie reînnoit cu vehicule nepoluante. De asemenea, principiile economiei circulare impun prelungirea duratei de viață a produselor. Prin urmare, vehiculele care, în urma postechipării, respectă standardele pentru vehicule nepoluante sau pentru vehicule cu emisii zero ar trebui de asemenea să fie luate în considerare la realizarea țintelor minime privind achizițiile publice.

(16)  Vehiculele ușoare și vehiculele grele sunt utilizate în scopuri diferite și se găsesc la niveluri diferite de maturitate a pieței și ar fi util ca dispozițiile referitoare la achizițiile publice să recunoască aceste diferențe. Analiza de impact admite ▌că piețele pentru autobuzele urbane cu emisii scăzute și cu emisii zero se caracterizează printr-o maturitate sporită a pieței, însă piețele pentru camioane cu emisii scăzute și cu emisii zero sunt într-un stadiu incipient de dezvoltare a pieței. Având în vedere nivelul scăzut de maturitate al pieței autocarelor cu emisii scăzute și cu emisii zero, rolul relativ limitat al achizițiilor publice pe acest segment al pieței și cerințele de funcționare specifice care le caracterizează, autocarele nu ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive. În mod compatibil cu abordarea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(16) și în Regulamentul 107 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (UNECE), vehiculele de categoria M3 care au zone destinate pasagerilor care călătoresc în picioare astfel încât să permită mișcări frecvente ale pasagerilor sunt considerate autobuze, iar vehiculele de categoria M3 care au zone foarte reduse sau nu au deloc zone destinate pasagerilor care călătoresc în picioare sunt considerate autocare. Având în vedere piața foarte redusă pentru autobuze supraetajate și restricțiile de proiectare din cauza formei lor specifice, este oportun ca, în prima perioadă de referință prevăzută de prezenta directivă, țintele minime privind achizițiile publice de vehicule cu emisii zero din această categorie de vehicule grele să fie mai reduse în statele membre în care autobuzele supraetajate reprezintă o parte semnificativă în cadrul achizițiilor publice.

(17)  Pentru a nu impune sarcini disproporționate autorităților publice și operatorilor, statele membre ar trebui să poată acorda derogări de la cerințele prezentei directive achizițiile publice care au ca obiect anumite vehicule cu caracteristici specifice de funcționare. Printre acestea se află vehiculele blindate, ambulanțele, autovehicule funerare, vehiculele de categoria M1 accesibile pentru scaunele cu rotile, macaralele mobile, vehiculele concepute și fabricate în mod special pentru șantiere sau cariere, pentru porturi sau aeroporturi, precum și vehiculele concepute și fabricate în mod special sau adaptate pentru forțele armate, protecția civilă, pompieri și forțele de ordine publică. Astfel de adaptări pot viza instalarea unor echipamente speciale de comunicare sau a luminilor de urgență. Cerințele prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să se aplice vehiculelor concepute și fabricate în mod special pentru executarea anumitor lucrări, care nu sunt adaptate pentru transportul de persoane sau de bunuri. Printre aceste vehicule se află vehiculele de întreținere a drumurilor, cum ar fi plugurile de zăpadă.

(18)  Stabilirea unor ținte minime privind achizițiile publice de vehicule nepoluante care trebuie să fie îndeplinite la nivelul statelor membre în două perioade de referință, până în 2025 și, respectiv, până în 2030, ar trebui să contribuie la siguranța politicilor pentru piețele în care sunt necesare investiții în mobilitatea cu emisii scăzute și cu emisii zero. Țintele minime sprijină crearea de piețe pentru vehiculele nepoluante în întreaga Uniune. Acestea oferă timp pentru adaptarea procedurilor de achiziții publice și transmit un semnal de piață clar. De asemenea, obligația ca jumătate din ținta minimă privind autobuzele care fac obiectul achizițiilor publice în perioadele de referință menționate să fie realizată prin achizițiile publice de autobuze cu emisii zero întărește angajamentul pentru decarbonizarea sectorului transporturilor. Ar trebuie menționat faptul că troleibuzele sunt considerate autobuze cu emisii zero, cu condiția să funcționeze exclusiv pe curent electric sau să utilizeze numai un mecanism de propulsare cu emisii zero atunci când nu sunt conectate la rețea, în caz contrar fiind oricum considerate vehicule nepoluante. Analiza de impact arată că statele membre stabilesc din ce în ce mai mult ținte naționale, în funcție de capacitatea lor economică și de gravitatea problemei. Ar trebui stabilite ținte diferite pentru statele membre în conformitate cu capacitatea economică a acestora (produsul intern brut pe cap de locuitor) și expunerea la poluare (densitatea populației din zonele urbane). Analiza de impact teritorial desfășurată în cadrul prezentei directive arată că impactul va fi distribuit uniform între regiunile Uniunii.

(19)  Statele membre ar trebui să dispună de flexibilitatea necesară pentru a-și repartiza eforturile pe teritoriul lor în vederea realizării țintelor minime, în conformitate cu cadrul lor constituțional și cu obiectivele lor în materie de politică a transporturilor. La repartizează eforturilor pe teritoriul său, fiecare stat membru poate să ia în considerare diverși factori, cum ar fi diferențele de capacitate economică, calitatea aerului, densitatea populației, caracteristicile sistemelor de transport, politicile privind decarbonizarea sectorului transporturilor și reducerea poluării atmosferice sau orice alte criterii relevante.

(20)  Vehiculele cu emisii zero la țeava de evacuare au o amprentă ecologică cauzată de emisiile generate în cadrul lanțului de aprovizionare cu combustibil, de la extracție la rezervor, precum și din cauza procesului de fabricare a componentelor și a gradului de reciclare posibilă a acestora. Pentru a fi compatibile cu obiectivele în materie de dezvoltare durabilă, bateriile ar trebui să fie fabricate cu respectarea cerințelor minime privind impactul asupra mediului în interiorul și în exteriorul Uniunii, în special în ceea ce privește procesul de extracție a materiilor prime utilizate la fabricarea bateriilor. Promovarea unor tehnologii compatibile cu aceste aspecte, cum ar fi promovarea bateriilor durabile și reciclabile, poate contribui, prin intermediul unor inițiative precum Alianța UE pentru baterii și Planul de acțiune al UE pentru baterii și prin revizuirea Directivei 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17), la performanța globală în materie de durabilitate a vehiculelor electrice. Ar trebui avută în vedere luarea în considerare, eventual, a emisiilor de CO2 legate de ciclul de viață și a emisiilor de CO2 legate de combustibilul utilizat („de la extracție la ardere”) produse de vehicule în perioada de după 2030, ținând seama, pentru calculul lor în perioada de timp respectivă, de dispozițiile aplicabile din dreptul Uniunii.

(21)  În recomandarea sa din 4 aprilie 2017 către Consiliu și Comisie, în urma anchetei privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor(18), Parlamentul European a solicitat statelor membre să promoveze politici de achiziții publice ecologice prin achiziționarea de vehicule cu emisii zero și de vehicule cu emisii deosebit de scăzute de către autoritățile publice pentru propriile lor parcuri de vehicule sau pentru programele publice sau semipublice de co-voiajare și a solicitat eliminarea treptată, până în 2035, a autoturismelor noi care emit CO2.

(22)  Achizițiile publice de vehicule nepoluante în zonele care au un grad relativ ridicat de poluare atmosferică și fonică poate avea un impact maxim. Autoritățile publice din statele membre sunt încurajate să aibă în vedere îndeosebi aceste domenii pun în vederea realizării țintelor minime privind achizițiile publice la nivel național. Autoritățile publice sunt încurajate și să întreprindă măsuri, cum ar fi punerea la dispoziția autorităților contractante și a entităților contractante a unor resurse financiare suficiente pentru a evita majorarea prețului biletelor pentru consumatori sau diminuarea serviciilor publice de transport sau descurajarea dezvoltării unor mijloace de transport nerutiere nepoluante, precum tramvaiul și metroul, din cauza costurilor pe care le antrenează îndeplinirea țintelor minime privind achizițiile publice prevăzute în prezenta directivă. Rapoartele pe care autoritățile publice trebuie să le prezinte în temeiul prezentei directive ar trebui să prezinte măsurile respective. Autorităților publice ar trebui să li se acorde asistența tehnică corespunzătoare pentru a evita sarcinile disproporționate și pentru a optimiza posibilele rezultate ale prezentei directive.

(23)  Transportul public contribuie doar în mică măsură la emisiile generate de sectorul transporturilor. Pentru a stimula mai mult decarbonizarea sectorului transporturilor, pentru a îmbunătăți calitatea aerului și pentru a menține condiții de concurență echitabile pentru diverși operatori, statele membre pot să impună, respectând dreptul Uniunii, cerințe similare și operatorilor și serviciilor private care nu intră sub incidența prezentei directive, cum sunt firmele de taximetrie, de închirieri de autovehicule și de co-voiajare.

(24)  Calcularea costurilor pe ciclu de viață reprezintă pentru autoritățile contractante și entitățile contractante un instrument important pentru a acoperi costurile energetice și de mediu pe parcursul ciclului de viață al unui vehicul, inclusiv costul emisiilor de gaze cu efect de seră și al altor emisii poluante, pe baza unei metodologii relevante pentru a determina valoarea lor monetară. Având în vedere utilizarea redusă a metodologiei pentru calcularea costurilor operaționale pe durata de viață în conformitate cu Directiva 2009/33/CE și informațiile furnizate de către autoritățile contractante și entitățile contractante cu privire la utilizarea propriilor metodologii adaptate la circumstanțele și nevoile lor specifice, nu ar trebui să existe obligativitatea utilizării unei anumite metodologii, ci autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a alege orice metodologie pentru calcularea costurilor pe ciclu de viață, care să le sprijine procesele de achiziții publice, pe baza criteriilor referitoare la oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic descrise la articolul 67 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 82 din Directiva 2014/25/UE, luând în considerare rentabilitatea vehiculului pe tot ciclul său de viață, precum și aspectele de mediu și cele sociale.

(25)  Rapoartele referitoare la achizițiile publice transmise în temeiul prezentei directive ar trebui să ofere o imagine de ansamblu clară a pieței, pentru a permite monitorizarea eficientă a punerii în aplicare a directivei. Aceste rapoarte ar trebui să înceapă prin prezentarea de către statele membre a unor informații preliminare Comisiei până la …[36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], și să se continue cu un raport complet referitor la punerea în aplicare a țintelor minime privind achizițiile publice pentru prima dată în 2026 și, ulterior, la fiecare trei ani. Calendarul de prezentare a rapoartelor ar trebui să fie compatibil cu obligațiile de raportare actuale prevăzute de Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă care revine organelor publice și pentru a determina o imagine pertinentă a pieței, ar trebui să fie favorizată raportarea simplificată. Comisia va pune la dispoziție soluții privind înregistrarea și monitorizarea în baza de date Tenders Electronic Daily și va asigura raportarea completă în ceea ce privește vehiculele cu emisii scăzute și cu emisii zero și alte vehicule pe bază de combustibili alternativi în contextul Vocabularului comun privind achizițiile publice al Uniunii. Anumite coduri din Vocabularul comun privind achizițiile publice vor contribui la înregistrarea și monitorizarea în baza de date Tenders Electronic Daily.

(26)  Măsuri specifice de sprijin public la nivel național și la nivelul Uniunii pot asigura un sprijin mai important pentru introducerea vehiculelor nepoluante și a infrastructurii aferente acestora. Printre aceste măsuri se numără o utilizare mai extinsă a fondurilor Uniunii în sprijinul reînnoirii parcurilor publice de vehicule și îmbunătățirea schimbului de cunoștințe și corelarea procedurilor de achiziții publice pentru a permite realizarea unor acțiuni la o scară suficient de mare pentru a reduce costurilor și pentru a garanta impactul asupra pieței. Orientările privind ajutorul de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020(19) prevăd posibilitatea acordării unui sprijin public pentru promovarea dezvoltării infrastructurii necesare pentru distribuirea de combustibili alternativi. Cu toate acestea, în cazul acestui sprijin public va continua să se aplice Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 107 și 108.

(27)  Autoritățile contractante și entitățile contractante pot fi sprijinite prin măsuri specifice în vederea achiziționării de vehicule nepoluante. În conformitate cu actualul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, Uniunea Europeană dispune deja de o gamă largă de fonduri pentru a sprijini statele membre, autoritățile locale și operatorii interesați în procesul de tranziție către o mobilitate durabilă. O sursă importantă de finanțare a proiectelor de mobilitate urbană o reprezintă, în special, fondurile europene structurale și de investiții. Prin programul de cercetare al Uniunii - Orizont 2020, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(20), se acordă finanțare proiectelor de cercetare și de inovare în ceea ce privește mobilitatea urbană și orașele și comunitățile inteligente, iar prin Mecanismul pentru interconectarea Europei, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(21), se acordă asistență pentru instalarea infrastructurii necesare în nodurile urbane. Introducerea unei definiții a noțiunii de vehicule nepoluante și stabilirea prin prezenta directivă a unor ținte minime privind achizițiile publice de astfel de vehicule pot contribui la utilizarea mai bine direcționată a instrumentelor financiare ale Uniunii, inclusiv în cadrul CFM pentru perioada 2021-2027. Aceste măsuri de sprijin vor ajuta la reducerea investiției inițiale considerabile necesară pentru modificarea infrastructurii și vor sprijini decarbonizarea sectorului transporturilor.

(28)  Pentru a contribui la asigurarea exploatării pe deplin a potențialelor beneficii, Comisia ar trebui să ofere orientări statelor membre cu privire la diferitele fonduri ale Uniunii care ar putea fi utilizate și să faciliteze și să organizeze schimbul de cunoștințe și de bune practici între statele membre pentru a promova achiziționarea, leasingul, închirierea și cumpărarea cu plata în rate de vehicule de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic de către autoritățile contractante și entitățile contractante. Comisia ar trebui, de asemenea, să furnizeze în continuare servicii de consultanță tehnică și financiară autorităților locale și operatorilor prin intermediul unor instrumente precum Platforma europeană de consiliere în materie de investiții, JASPERS și JESSICA. Prin această asistență autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să fie încurajate să își pună în comun resursele în cadrul achizițiilor publice comune de vehicule de transport rutier cu emisii scăzute și eficiente din punct de vedere energetic, în vederea realizării unor economii de scară și pentru a facilita realizarea obiectivelor prezentei directive.

(29)  Pentru un impact maxim al investițiilor, mobilitatea și coordonarea urbană trebuie să fie mai bine coordonate, de exemplu prin utilizarea planurilor de mobilitate urbană durabilă (PMUS). PMUS sunt planuri elaborate în toate domeniile de politică și în cooperare cu diferite niveluri de guvernanță, combinând diferitele moduri de transport, siguranța rutieră, livrarea de mărfuri, gestionarea mobilității și sistemele de transport inteligente. PMUS pot avea un rol important în realizarea obiectivelor Uniunii de reducere a emisiilor de CO2, a zgomotului și a poluării aerului.

(30)  În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili formatul comun și modul de transmitere pentru rapoartele statelor membre. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(22).

(31)  Până la 31 decembrie 2027, Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a Directivei 2009/33/CE. Această evaluare ar trebui să fie însoțită, după caz, de o propunere legislativă de modificare a directivei respective pentru perioada de după 2030, inclusiv în ceea ce privește stabilirea unor noi ținte ambițioase și extinderea domeniului de aplicare la alte categorii de vehicule, cum ar fi vehiculele de categoria L și utilajele pentru construcții. În cadrul evaluării sale, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze, printre altele, posibilitatea de a asigura compatibilitatea prezentei directive cu orice metodologie de calculare a emisiilor de CO2 pe durata ciclului de viață și a emisiilor de CO2 asociate emisiilor de la sursa de combustibil la vehicul dezvoltate în contextul standardelor de performanță privind emisiile de CO2 ale vehiculelor din UE, precum și posibilitatea promovării bateriilor durabile și reciclabile și a utilizării pneurilor celor mai bine clasificate și reșapate.

(32)  Deși țintele minime privind achizițiile publice prevăzute de prezenta directivă nu se aplică instituțiilor Uniunii, este de dorit ca instituțiile Uniunii să ofere un exemplu.

(33)  Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume acela de a furniza o stimulare a cererii pentru vehicule nepoluante în susținerea tranziției către o mobilitate cu emisii scăzute, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând în mod unilateral, dar, având în vedere existența unui cadru de politică pe termen lung și din rațiuni de scară, poate fi realizat cu mai mult succes la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(34)  Potrivit Declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei cu privire la documentele explicative din 28 septembrie 2011(23), statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga, în cazuri justificate, atunci când notifică măsurile de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele de transpunere naționale. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(35)  Prin urmare, Directiva 2009/33/CE ar trebui modificată în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 2009/33/CE

Directiva 2009/33/CE se modifică după cum urmează:

1.  Titlul se înlocuiește cu următorul text:"

Directiva 2009/33/CE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante, în sprijinul unei mobilități cu emisii scăzute”

"

2.   Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 1

Obiectul și obiectivele

Prezenta directivă impune statelor membre să asigure că autoritățile contractante și entitățile contractante țin cont de impactul energetic și de mediu pe durata de viață, inclusiv de consumul energetic, de emisiile de CO2 și de anumiți poluanți, atunci când achiziționează anumite vehicule de transport rutier, având ca obiective promovarea și stimularea pieței vehiculelor nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic și îmbunătățirea contribuției sectorului transporturilor la politicile Uniunii în domeniul mediului, climei și energiei.”

"

3.  Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 2

Derogări

Statele membre pot acorda derogări de la cerințele prevăzute în prezenta directivă pentru vehiculele menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (d)și la articolul 2 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului* și la punctele 5.2-5.5 și punctul 5.7 din partea A a anexei I la regulamentul respectiv.

_____________

* Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).”

"

4.   Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică achizițiilor publice prin:

   (a) contracte de cumpărare, leasing, închiriere sau cumpărare cu plata în rate de vehicule de transport rutier atribuite de autorități contractante sau entități contractante în măsura în care acestea intră sub incidența obligației de a aplica procedurile de achiziții publice prevăzute în Directivele 2014/24/UE* și 2014/25/UE** ale Parlamentului European și ale Consiliului;
   (b) contracte de servicii publice în sensul definiției din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului*** având ca obiect prestarea de servicii de transport rutier de pasageri care depășesc un prag care este definit de statele membre fără a se depăși valoarea maximă aplicabilă prevăzută la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul respectiv;
   (c) contracte de servicii ▌ prevăzute în tabelul 1 din anexa la prezenta directivă, în măsura în care autoritățile contractante sau entitățile contractante intră sub incidența obligației de a aplica procedurile de achiziții publice prevăzute în Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE ▌.

Prezenta directivă se aplică numai contractelor pentru care a fost deschisă procedura concurențială de ofertare după ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], sau, în cazul în care nu este prevăzută o procedură concurențială de ofertare, situațiilor în care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă a început procedura de achiziții publice după data respectivă.

(2)  Prezenta directivă nu se aplică:

   (a) vehiculelor menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) și la articolul 2 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 2018/858;
   (b) vehiculelor de categoria M3, altele decât vehiculele din clasa I și clasa A, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctele 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului****.

_______________

* Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

** Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

*** Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1).

**** Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1).”

"

5.   Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 4

Definiții

În sensul prezentei directive:

   1. „autorități contractante” înseamnă autorități contractante în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 3 din Directiva 2014/25/UE;
   2. „entități contractante” înseamnă entități contractante în sensul definiției de la articolul 4 din Directiva 2014/25/UE;
   3. „vehicul de transport rutier” înseamnă un vehicul de categoria M sau N, în sensul definițiilor de la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2018/858;
   4. „vehicul nepoluant” înseamnă:
   (a) un vehicul de categoria M1, M2 sau N1 cu o cantitate maximă de emisii la țeava de evacuare exprimate în CO2 g/km și cu emisiile de poluanți în condiții reale de conducere sub un procent din limitele de emisii aplicabile, astfel cum se prevede în tabelul 2 din anexă, sau;
   (b) un vehicul de categoria M3, N2 sau N3 care utilizează combustibili alternativi, definit la articolul 2 punctele 1 și 2 din Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului*, cu excepția combustibililor produși din stocul alimentar expus unui risc ridicat de schimbare a destinației terenurilor pentru care se observă o extindere semnificativă a suprafeței de producție la terenuri cu stocuri mari de carbon în conformitate cu articolul 26 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului**. În cazul vehiculelor care utilizează biocombustibili lichizi, combustibili sintetici și parafinici, acești combustibili nu vor fi amestecați cu combustibili fosili convenționali;

   5. „vehicul greu cu emisii zero” înseamnă un vehicul nepoluant astfel cum este definit la punctul 4 litera (b) din prezentul articol fără un motor cu ardere internă sau cu un motor cu ardere internă care emite mai puțin de 1 g CO2/kWh, măsurat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului*** și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, sau care emite mai puțin de 1 g CO2/km, măsurat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului**** și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia.

_____________

* Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).

** Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

*** Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1).

**** Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1).”

"

6.   Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 5

Țintele minime privind achizițiile publice

(1)  Statele membre se asigură că achiziționarea de vehicule și servicii, astfel cum se menționează la articolul 3, respectă țintele minime privind achizițiile publice de vehicule ușoare nepoluante prevăzute în tabelul 3 din anexă și cele pentru vehicule grele nepoluante prevăzute în tabelul 4 din anexă. Aceste ținte sunt exprimate ca procente minime de vehicule nepoluante din numărul total de vehicule de transport rutier acoperite de totalul tuturor contractelor menționate la articolul 3, atribuite între ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare] și 31 decembrie 2025 pentru prima perioadă de referință și între 1 ianuarie 2026 și 31 decembrie 2030, pentru a doua perioadă de referință.

(2)  În scopul calculării țintelor minime privind achizițiile publice, data achiziției publice care trebuie luată în considerare este data finalizării procedurii de achiziții publice, prin atribuirea contractului.

(3)  Vehiculele care corespund definiției de vehicul nepoluant în conformitate cu articolul 4 punctul 4 sau de vehicul greu cu emisii zero prevăzute la articolul 4 punctul 5, ca urmare a postechipării, pot fi considerate vehicule nepoluante sau, respectiv, vehicule grele cu emisii zero, în scopul respectării țintelor minime privind achizițiile publice.

(4)  În cazul contractelor menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a), numărul de vehicule de transport rutier achiziționate, luate în leasing, închiriate sau cumpărate cu plata în rate în cadrul fiecărui contract este luat în considerare pentru evaluarea respectării țintelor minime privind achizițiile publice.

(5)  În cazul contractelor menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c), numărul de vehicule de transport rutier care urmează să fie utilizate pentru furnizarea serviciilor în cadrul fiecărui contract este luat în considerare pentru evaluarea respectării țintelor minime privind achizițiile publice.

(6)  În cazul în care nu se adoptă ținte noi pentru perioada de după 1 ianuarie 2030, se aplică în continuare țintele stabilite pentru a doua perioadă de referință și se calculează în conformitate cu alineatele (1)-(5) pentru următoarele perioade de cinci ani.

(7)  Statele membre pot aplica sau autoriza autoritățile lor contractante sau entitățile lor contractante să aplice ținte naționale mai ridicate sau cerințe mai stricte decât cele menționate în anexă ▌.

"

7.   Articolele 6 și 7 se elimină.

8.  Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 8

Schimbul de cunoștințe și de bune practici

Comisia facilitează și organizează schimbul de cunoștințe și de bune practici între statele membre privind practicile pentru promovarea achizițiilor publice de vehicule de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic de către autoritățile contractante și entitățile contractante.”

"

9.  Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 9

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de comitetul înființat prin articolul 9 din Directiva 2014/94/UE.

Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, în termenul pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate simplă dintre membrii comitetului solicită acest lucru.

_______________

* Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”

"

10.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 10

Raportarea și revizuirea

(1)  Până la ...[36 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], statele membre informează Comisia cu privire la măsurile întreprinse în vederea punerii în aplicare a prezentei directive și cu privire la intențiile statelor membre în ceea ce privește activitățile viitoare de punere în aplicare, inclusiv cu privire la calendarul și posibila repartizare a eforturilor între diferitele niveluri de guvernanță, precum și cu privire la orice alte informații pe care statul membru le consideră relevante.

(2)   Până la 18 aprilie 2026 și, ulterior, la fiecare trei ani, statele membre prezintă Comisiei rapoarte privind punerea în aplicare a prezentei directive. Rapoartele respective însoțesc rapoartele prevăzute la articolul 83 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2014/24/UE și la articolul 99 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2014/25/UE și conțin informații cu privire la măsurile întreprinse în vederea punerii în aplicare a prezentei directive, activitățile viitoare de punere în aplicare, precum și orice alte informații ▌ pe care statul membru le consideră relevante. Rapoartele menționate includ, de asemenea, numărul și categoriile de vehicule care fac obiectul contractelor menționate la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă, pe baza datelor furnizate de Comisie în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Informațiile sunt prezentate pe baza categoriilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(3)  Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obligațiilor de raportare care le revin, Comisia colectează și publică numărul și categoriile de vehicule care fac obiectul contractelor menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c) din prezenta directivă prin extragerea datelor relevante din anunțurile de atribuire a contractelor publicate în baza de date electronică zilnică a licitațiilor (TED) în conformitate cu Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE.

(4)  Până la 18 aprilie 2027 și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, în care precizează măsurile luate de statele membre în acest sens, pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2).

(5)   Până la 31 decembrie 2027, Comisia reexaminează punerea în aplicare a prezentei directive și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă de modificare pentru perioada de după 2030, inclusiv pentru stabilirea de noi ținte și pentru includerea altor categorii de vehicule, cum ar fi vehiculele cu două sau trei roți.

(6)  Comisia ▌adoptă ▌acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) de stabilire a formatului rapoartelor menționate la alineatul (2) din prezentul articol și a modalităților de transmitere a acestora.

__________________

* Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul comun privind achizițiile publice (CPV) (JO L 340, 16.12.2002, p. 1).”

"

11.  Anexa se înlocuiește cu textul anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

Transpunerea

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la ... [24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

„ANEXĂ

Informații pentru punerea în aplicare a țintelor minime privind achizițiile publice de vehiculele de transport rutier nepoluante în sprijinul mobilității cu emisii scăzute în statele membre

Tabelul 1: Coduri ale Vocabularului comun privind achizițiile publice pentru serviciile menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (c)

Cod CPV (Common Procurement Vocabulary)

Descriere

60112000-6

Servicii de transport public rutier

60130000-8

Servicii de transport rutier specializat de pasageri

60140000-1

Transport de pasageri ocazional

90511000-2

Servicii de colectare a gunoiului menajer

60160000-7

Transport rutier de poștă

60161000-4

Servicii de transport de colete

64121100-1

Servicii de livrare a poștei

64121200-2

Servicii de livrare a coletelor

Tabelul 2: Praguri de emisii pentru vehiculele ușoare nepoluante

Categorii de vehicule

De la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare] la 31 decembrie 2025

De la 1 ianuarie 2026 la 31 decembrie 2030

 

CO2 g/km

Emisiile de poluanți atmosferici generate în condiții reale de conducere* ca procent din limitele de emisie**

CO2 g/km

Emisiile de poluanți atmosferici generate în condiții reale de conducere* ca procent din limitele de emisie**

M1

50

80 %

0

nu se aplică

M2

50

80 %

0

nu se aplică

N1

50

80 %

0

nu se aplică

* Emisiile de particule ultrafine generate în condiții reale de conducere în #/km (număr de particule) de oxizi de azot în mg/km (NOx) în mg/km menționate la punctul 48.2 din Certificatul de conformitate, astfel cum sunt descrise în anexa IX la Directiva 200746CE pentru călătoriile RDE complete și urbane.

** Limitele de emisii aplicabile stabilite la anexa I la Regulamentul (CE) 715/2007 sau actele sale subsecvente.

Tabelul 3: Țintele minime privind achizițiile publice referitoare la

ponderea vehiculelor ușoare nepoluante în conformitate cu tabelul 2 din totalul numărului de vehicule ușoare care se încadrează în contractele menționate la articolul 3 la nivel de stat membru

Statul membru

De la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare] la 31 decembrie 2025

De la 1 ianuarie 2026 la 31 decembrie 2030

Luxemburg

38,5 %

38,5 %

Suedia

38,5 %

38,5 %

Danemarca

37,4 %

37,4 %

Finlanda

38,5 %

38,5 %

Germania

38,5 %

38,5 %

Franța

37,4 %

37,4 %

Regatul Unit

38,5 %

38,5 %

Țările de Jos

38,5 %

38,5 %

Austria

38,5 %

38,5 %

Belgia

38,5 %

38,5 %

Italia

38,5 %

38,5 %

Irlanda

38,5 %

38,5 %

Spania

36,3 %

36,3 %

Cipru

31,9 %

31,9 %

Malta

38,5 %

38,5 %

Portugalia

29,7 %

29,7 %

Grecia

25,3 %

25,3 %

Slovenia

22 %

22 %

Cehia

29,7 %

29,7 %

Estonia

23,1 %

23,1 %

Slovacia

22 %

22 %

Lituania

20,9 %

20,9 %

Polonia

22 %

22 %

Croația

18,7 %

18,7 %

Ungaria

23,1 %

23,1 %

Letonia

22 %

22 %

România

18,7 %

18,7 %

Bulgaria

17,6 %

17,6 %

Tabelul 4: Țintele minime privind achizițiile publice referitoare la ponderea vehiculelor grele nepoluante din totalul numărului de vehicule grele care se încadrează în contractele menționate la articolul 3 la nivel de stat membru*

Statul membru

Camioane (categoria de vehicule N2 și N3)

Autobuze (categoria de vehicule M3)*

 

De la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare] la 31 decembrie 2025

De la 1 ianuarie 2026 la 31 decembrie 2030

De la ... [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare] la 31 decembrie 2025

De la 1 ianuarie 2026 la 31 decembrie 2030

Luxemburg

10 %

15 %

45 %

65 %

Suedia

10 %

15 %

45 %

65 %

Danemarca

10 %

15 %

45 %

65 %

Finlanda

9 %

15 %

41 %

59 %

Germania

10 %

15 %

45 %

65 %

Franța

10 %

15 %

43 %

61 %

Regatul Unit

10 %

15 %

45 %

65 %

Țările de Jos

10 %

15 %

45 %

65 %

Austria

10 %

15 %

45 %

65 %

Belgia

10 %

15 %

45 %

65 %

Italia

10 %

15 %

45 %

65 %

Irlanda

10 %

15 %

45 %

65 %

Spania

10 %

14 %

45 %

65 %

Cipru

10 %

13 %

45 %

65 %

Malta

10 %

15 %

45 %

65 %

Portugalia

8 %

12 %

35 %

51 %

Grecia

8 %

10 %

33 %

47 %

Slovenia

7 %

9 %

28 %

40 %

Cehia

9 %

11 %

41 %

60 %

Estonia

7 %

9 %

31 %

43 %

Slovacia

8 %

9 %

34 %

48 %

Lituania

8 %

9 %

42 %

60 %

Polonia

7 %

9 %

32 %

46 %

Croația

6 %

7 %

27 %

38 %

Ungaria

8 %

9 %

37 %

53 %

Letonia

8 %

9 %

35 %

50 %

România

6 %

7 %

24 %

33 %

Bulgaria

7 %

8 %

34 %

48 %

* Jumătate din ținta minimă pentru ponderea de autobuze nepoluante trebuie să fie îndeplinită prin achiziționarea de autobuze cu emisii zero, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 5. Această cerință este redusă la un sfert din ținta minimă pentru prima perioadă de referință dacă peste 80 % din autobuzele acoperite de totalul tuturor contractelor menționate la articolul 3, atribuite în perioada respectivă într-un stat membru, sunt autobuze supraetajate.”

(1) JO C 262, 25.7.2018, p. 58.
(2) JO C 387, 25.10.2018, p. 70.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 25 octombrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0424).
(4)JO C 262, 25.7.2018, p. 58.
(5)JO387, 25.10.2018, p. 70.
(6)Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019.
(7)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
(8)Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 328, 21.12.2018, p. 210).
(9)Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (JO L 120, 15.5.2009, p. 5).
(10)Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
(11)Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(12)Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).
(13)Regulamentul (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului din … de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 și (UE) nr. 510/2011 (JO L ...).
(14)+JO: a se introduce în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS 6/19 (2017/0293(COD)) și în nota de subsol numărul, data, titlul și referința de publicare în JO ale acestuia.
(15)++JO: a se introduce în text numărul regulamentului din documentul PE-CONS 6/19 (2017/0293(COD)).
(16)Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1).
(17)Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L  266, 26.9.2006, p. 1).
(18)JO C 298, 23.8.2018, p. 140.
(19)JO C 200, 28.6.2014, p. 1.
(20)Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104).
(21)Regulamentul (UE). nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (JO L 348, 20.12.2013, p. 129).
(22)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16  februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(23)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.


Utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale ***I
PDF 312kWORD 84k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale (COM(2018)0239 – C8-0166/2018 – 2018/0113(COD))
P8_TA-PROV(2019)0428A8-0422/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0239),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 50 alineatul (1) și articolul 50 alineatul (2) literele (b), (c), (f) și (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a transmis propunerea Parlamentului (C8-0166/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 14 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0422/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale

P8_TC1-COD(2018)0113


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatul (1) și articolul 50 alineatul (2) literele (b), (c), (f) și (g),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului(4) stabilește, printre altele, norme privind publicitatea și interconectarea registrelor centrale, a registrelor comerțului și a registrelor societăților comerciale din statele membre.

(2)  Utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale pentru a începe o activitate economică mai ușor, mai rapid și mai eficient din punctul de vedere al timpului și al costurilor, prin înființarea unei societăți comerciale sau înființarea unei sucursale a societății comerciale respective în alt stat membru și pentru a oferi informații cuprinzătoare și accesibile referitoare la societăți comerciale reprezintă una dintre condițiile preliminare pentru funcționarea eficace, modernizarea și simplificarea administrativă a unei piețe interne competitive și pentru asigurarea competitivității și a credibilității societăților comerciale.

(3)  Asigurarea existenței unui mediu juridic și administrativ adaptat pentru a face față noilor provocări economico-sociale ale globalizării și digitalizării are un rol esențial, pe de o parte, pentru a oferi garanțiile necesare pentru combaterea abuzurilor și a fraudei și, pe de altă parte, pentru a urmări interese precum promovarea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și atragerea de investiții în Uniune, toate aceste elemente fiind de natură să aducă beneficii pe plan economic și social societății în ansamblul său.

(4)  În prezent, la nivelul Uniunii, există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește disponibilitatea unor instrumente online pentru a permite antreprenorilor și societăților comerciale să comunice cu autoritățile publice în domeniul dreptului societăților comerciale. Serviciile privind guvernarea electronică variază la nivelul statelor membre. Unele state membre oferă în întregime online o gamă cuprinzătoare de servicii ușor de utilizat , alte state nu dispun de soluții online pentru etape majore ale ciclului de viață a unei societăți comerciale. De exemplu, pentru constituirea societăților comerciale și comunicarea modificărilor aduse documentelor și informațiilor spre a fi înscrise în registru, în unele state membre nu este permisă decât prezența în persoană, în alte state membre aceste proceduri pot fi realizate atât prin prezența în persoană, cât și online, iar în altele există numai proceduri online.

(5)  Mai mult, referitor la accesul la informațiile privind societățile comerciale, dreptul Uniunii prevede că un set minim de date trebuie să fie furnizat întotdeauna gratuit. Acest set de date continuă, însă, să fie limitat. La nivelul statelor membre, accesul la aceste informații variază, în sensul că, în unele state membre sunt disponibile în mod gratuit mai multe informații decât în altele, ceea ce creează un dezechilibru în cadrul Uniunii.

(6)  În cadrul comunicărilor „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” și „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020: Accelerarea transformării digitale a guvernării”, Comisia a subliniat rolul administrațiilor publice în a oferi ajutor întreprinderilor să demareze cu ușurință o activitate, să desfășoare activități online și să se extindă la nivel transfrontalier. Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică a recunoscut în mod specific importanța de a îmbunătăți utilizarea instrumentelor digitale pentru a îndeplini cerințele legate de dreptul societăților comerciale. De asemenea, în cadrul Declarației de la Tallinn din 6 octombrie 2017 privind guvernarea electronică, statele membre au solicitat ferm intensificarea eforturilor pentru ca în Uniune să existe proceduri electronice eficiente și centrate pe utilizator.

(7)  În iunie 2017 a devenit operațională interconectarea dintre registrele centrale, registrele comerciale și registrele societăților comerciale din statele membre, ușurând astfel mult accesul transfrontalier la informațiile privind societățile comerciale din Uniune și permițând comunicarea electronică dintre registrele din statele membre în legătură cu anumite operațiuni transfrontaliere relevante pentru societățile comerciale.

(8)  Pentru a facilita constituirea societăților comerciale și înregistrarea ▌sucursalelor și a reduce costurile, durata și sarcinile administrative legate de aceste procese, în special în cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei(5), ar trebui instituite proceduri care să permită constituirea societăților comerciale și înregistrarea sucursalelor în întregime online. Prezenta directivă nu ar trebui să oblige societățile comerciale să utilizeze astfel de proceduri, însă statele membre ar trebui să poată decide ca o parte sau toate procedurile online să devină obligatorii. ▌Costurile și sarcinile actuale aferente procedurilor de constituire și înregistrare sunt determinate nu numai de taxele administrative percepute pentru constituirea unei societăți comerciale sau pentru înregistrarea unei sucursale, ci și de alte cerințe care fac ca întregul proces să fie mai îndelungat, în special în cazul în care prezența fizică a solicitantului ▌este obligatorie. În plus, informațiile privind astfel de proceduri ar trebui puse la dispoziție online, în mod gratuit.

(9)  Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului(6), care instituie portalul digital unic, prevede norme generale privind furnizarea de informații online, procedurile și serviciile de asistență relevante pentru funcționarea pieței interne. Prezenta directivă prevede dispoziții specifice referitoare la constituirea societăților comerciale cu răspundere limitată, înregistrarea sucursalelor și depunerea de documente și informații de către societățile comerciale și sucursale (denumite în continuare „proceduri online”), care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al regulamentului menționat anterior. În special, statele membre ar trebui să publice informații specifice privind procedurile online prevăzute în prezenta directivă și modele de acte constitutive (denumite în continuare „formulare-tip”) pe pagini de internet accesibile prin intermediul portalului digital unic ▌.

(10)  Măsurile care permit constituirea societăților comerciale și înregistrarea sucursalelor și depunerea de documente și informații să fie efectuate în întregime online le-ar permite societăților comerciale să utilizeze instrumente digitale în relațiile lor cu autoritățile competente ale statelor membre. Pentru a consolida încrederea, statele membre ar trebui să se asigure că atât utilizatorii naționali, cât și cei transfrontalieri pot utiliza identificarea electronică securizată și serviciile de încredere, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(7). De asemenea, pentru a permite identificarea electronică transfrontalieră, statele membre ar trebui să instituie sisteme de identificare electronică prin care să se pună la dispoziție mijloace autorizate de identificare electronică. Aceste sisteme naționale ar constitui baza pentru recunoașterea mijloacelor de identificare electronică emise în alt stat membru. Pentru a asigura un nivel ridicat de încredere în contextele transfrontaliere, ar trebui recunoscute numai mijloacele de identificare electronică care sunt conforme cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014. ▌În orice caz, prezenta directivă ar trebui să impună doar ca statele membre să facă posibilă constituirea online a societăților comerciale, înregistrarea online a sucursalelor și depunerea online de documente și informații de către solicitanți care sunt cetățeni ai Uniunii prin recunoașterea mijloacelor de identificare electronică ale acestora. Statele membre ar trebui să stabilească modul în care sunt puse la dispoziția publicului mijloacele de identificare pe care le recunosc, inclusiv cele care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 910/2014.

(11)  Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a stabili persoana sau persoanele considerate drept solicitanți, în temeiul dreptului intern, în ceea ce privește procedurile online, cu condiția ca acest lucru să nu limiteze domeniul de aplicare și obiectivul prezentei directive.

(12)  Pentru a facilita procedurile online pentru societățile comerciale, ▌registrele din statele membre ar trebui să se asigure că normele privind taxele aplicabile procedurilor online prevăzute în prezenta directivă sunt transparente și aplicate în mod nediscriminatoriu. Cu toate acestea, cerința de transparență a normelor privind taxele nu ar trebui să aducă atingere libertății contractuale, dacă este cazul, între solicitanți și persoanele care îi asistă în orice etapă a procedurilor online, inclusiv libertății de a negocia un preț adecvat pentru astfel de servicii.

(13)  Taxele încasate de registre pentru procedurile online ar trebui calculate pe baza costurilor serviciilor în cauză. Astfel de taxe ar putea acoperi, printre altele, și costurile serviciilor minore prestate gratuit. La calcularea cuantumului acestora, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a lua în considerare toate costurile legate de efectuarea procedurilor online, inclusiv proporția de cheltuieli indirecte care pot fi atribuite acesteia. În plus, statele membre ar trebui să poată impune taxe forfetare și stabili cuantumul unor astfel de taxe pe o perioadă nedeterminată, cu condiția de a verifica la intervale regulate dacă acestea continuă să nu depășească costul mediu al serviciilor în cauză. Orice taxe percepute de registrul din statele membre pentru procedurile online nu ar trebui să depășească costul de recuperare asociat furnizării acestor servicii. Mai mult, atunci când efectuarea procedurii necesită o plată, ar trebui să fie posibil ca plata să fie realizată prin intermediul unor servicii de plată transfrontaliere disponibile pe scară largă, cum ar fi cardurile de credit și transferurile bancare.

(14)  Statele membre ar trebui să sprijine persoanele care doresc să constituie o societate comercială sau să înregistreze o sucursală, oferindu-le anumite informații prin intermediul portalului digital unic, și, după caz, prin intermediul portalului european e-justiție, într-un mod concis și ușor de utilizat cu privire la procedurile și cerințele pentru constituirea societăților cu răspundere limitată, înregistrarea sucursalelor și depunerea de documente și informații de către acestea, normele privind interdicția de a exercita o funcție de conducere, precum și o prezentare generală a competențelor și responsabilităților organelor administrative, de conducere și de supraveghere ale acestora.

(15)  Constituirea unei societăți comerciale ar trebui să se poate efectua în întregime online. Totuși, statele membre ar trebui să poată limita constituirea online la anumite tipuri de societăți cu răspundere limitată, astfel cum se specifică în prezenta directivă, având în vedere caracterul complex al constituirii altor tipuri de societăți comerciale în dreptul intern. ▌În orice caz, statele membre ar trebui să stabilească norme detaliate privind constituirea online. Ar trebui ca constituirea online să fie posibilă depunând documentele sau informațiile în format electronic, fără a aduce atingere cerințelor substanțiale și procedurale ale statelor membre, inclusiv cele referitoare la procedurile juridice privind întocmirea actelor de constituire și la autenticitatea, exactitatea, fiabilitatea, credibilitatea și forma juridică adecvată a documentelor sau informațiilor depuse. Cu toate acestea, respectivele cerințe materiale și procedurale nu ar trebui să conducă la imposibilitatea utilizării procedurilor online, în special a celor pentru constituirea online a unei societăți comerciale și înregistrarea online a unei sucursale. În cazurile în care nu este posibil din punct de vedere tehnic să se obțină copii electronice ale documentelor conforme cu cerințele statelor membre, ar putea fi solicitate documentele pe suport de hârtie, în mod excepțional.

(16)   În cazurile în care toate formalitățile necesare pentru constituirea online a unei societăți comerciale au fost îndeplinite, inclusiv cerința ca toate documentele și informațiile să fie furnizate în mod corect de către societatea comercială, ar trebui ca procedura de constituire online în fața autorităților sau a persoanelor sau organismelor autorizate în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online să fie una rapidă. Cu toate acestea, în cazurile în care există îndoieli cu privire la îndeplinirea formalităților necesare, inclusiv cu privire la identitatea unui solicitant, legalitatea denumirii societății comerciale, interdicția de a exercita o funcție de conducere sau conformitatea oricărei alte informații sau document cu cerințele legale, sau în caz de suspiciune de fraudă sau abuz, constituirea online ar putea dura mai mult, iar termenul limită pentru autorități nu ar trebui să curgă decât de la îndeplinirea acestor formalități. În orice caz, atunci când nu este posibilă finalizarea procedurii în termen, statele membre ar trebui să se asigure că solicitantul este informat în legătură cu motivele întârzierii.

(17)  Pentru a asigura finalizarea rapidă a constituirii online a unei societăți comerciale sau a înregistrării unei sucursale, statele membre nu ar trebui să condiționeze constituirea sau înregistrarea de obținerea unei licențe sau autorizații înainte ca respectiva constituire sau înregistrare să poată fi finalizată, cu excepția cazului în care acest lucru este stipulat în dreptul intern pentru a asigura supravegherea adecvată al anumitor activități. După constituire sau înregistrare, dreptul intern ar trebui să reglementeze situațiile în care societățile comerciale sau sucursalele nu pot desfășura anumite activități decât dacă obțin o licență sau o autorizație.

(18)  Pentru a sprijini întreprinderile, în special IMM-urile, să își înceapă activitatea, ar trebui să fie posibilă constituirea unei societăți private cu răspundere limitată prin utilizarea unor formulare-tip, care ar trebui să fie disponibile online. Statele membre ar trebui să se asigure că astfel de formulare-tip pot fi utilizate pentru constituiri online, și ar trebui să dispună de libertatea de a stabili valoarea lor juridică. Aceste formulare-tip ar putea cuprinde un set predefinit de opțiuni, conform dreptului intern. Solicitanții ar trebui să poată alege între utilizarea formularelor-tip sau înregistrarea societății comerciale printr-un act constitutiv individualizat, iar statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a furniza formulare-tip și pentru alte forme de societăți comerciale.

(19)  Pentru a respecta tradițiile statelor membre în domeniul dreptului societăților comerciale, este important să se ofere flexibilitate în ceea ce privește modul în care acestea realizează sistemul pentru constituirea integral online a societăților comerciale, înregistrarea sucursalelor și pentru depunerea documentelor și informațiilor, inclusiv în legătură cu rolul jucat de notari sau de juriști, în orice etapă a acestor proceduri online. Aspectele legate de procedurile online care nu fac obiectul prezentei directive ar trebui să fie în continuare reglementate de dreptul intern.

(20)  De asemenea, pentru a combate fraudele și deturnările societăților comerciale de la scopul constituirii, precum și pentru a garanta fiabilitatea și credibilitatea documentelor și a informațiilor înscrise în registrele naționale, dispozițiile privind procedurile online prevăzute de prezenta directivă ar trebui să prevadă și controale privind identitatea și capacitatea juridică a persoanelor care doresc să constituie o societate comercială sau să înregistreze o sucursală sau să depună documente sau informații. Aceste controale ar putea face parte din procedura de verificare a legalității impusă de unele state membre. ▌Statele membre ar trebui să poată alege cum să dezvolte și să adopte mijloacele și metodele de realizare a acestor controale. ▌În acest scop, statele membre ar trebui să poată prevedea cerința ca notarii sau juriștii să fie implicați în orice etapă a procedurilor online. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să împiedice efectuarea procedurii ▌în întregime online.

(21)  Atunci când este justificat de motive de interes public pentru a preveni utilizarea sau modificarea frauduloasă a identității, sau pentru a asigura respectarea normelor privind capacitatea juridică și puterea de reprezentare a societății comerciale acordată solicitanților, ▌statele membre ar trebui să poată lua măsuri în conformitate cu dreptul intern prin care să impună ▌prezența fizică a solicitantului sau a reprezentantului acestuia în fața unei autorități , a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze constituirea online sau de depunerea de documente online în care s-a solicitat constituirea societății comerciale și înregistrarea sucursalei. Totuși, prezența fizică nu ar trebui să fie impusă în mod sistematic, ci numai de la caz la caz, atunci când există motive de a suspecta falsificarea identității de către solicitanți sau nerespectarea normelor privind capacitatea juridică și privind puterea de reprezentare a societății comerciale acordată solicitanților. O astfel de suspiciune ▌ar trebui să se bazeze pe ▌informațiile aflate la dispoziția autorităților sau a persoanelor sau organismelor autorizate în temeiul dreptului intern să efectueze astfel de controale. În cazul în care este necesară prezența fizică, statele membre ar trebui să se asigure că celelalte eventuale etape ale procedurii pot fi finalizate online. Conceptul de capacitate juridică ar trebui să se interpreteze ca incluzând capacitatea de exercițiu.

(22)  De asemenea, statele membre ar trebui să poată permite autorităților, persoanelor sau organismelor lor competente să verifice, prin controale electronice complementare, identitatea, capacitatea juridică și legalitatea, precum și dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru constituirea societăților comerciale. Astfel de controale ar putea include, printre altele, videoconferințe sau alte mijloace online care asigură o conexiune audiovizuală în timp real.

(23)  Pentru a asigura protecția tuturor persoanelor care interacționează cu societățile comerciale, statele membre ar trebui să fie în măsură să prevină comportamentele frauduloase sau alte comportamente abuzive prin respingerea numirii într-o funcție de conducere a unei societăți comerciale ▌a unei persoane, luând în considerare nu numai conduita anterioară al respectivei persoane ▌pe teritoriul lor, ci și, dacă se prevede astfel de dreptul intern, informații furnizate de alte state membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată solicita informații din partea altor state membre. Răspunsul poate consta fie în informații privind interdicția de a exercita o funcție de conducere în vigoare, fie în alte informații relevante pentru interdicția de a exercita o funcție de conducere în statul membru care a primit cererea. Cererile de informații ▌ar trebui să fie posibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor ▌. În acest sens, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege modalitatea optimă de colectare a acestor informații, de exemplu prin colectarea informațiilor relevante din orice registre sau alte locuri în care acestea sunt stocate în conformitate cu dreptul lor intern, sau prin crearea de registre specializate sau de secțiuni specializate în registrele comerțului. Atunci când sunt necesare informații suplimentare, de exemplu privind durata și motivele interdicției de a exercita o funcție de conducere, statele membre ar trebui să le poată furniza prin toate sistemele de schimb de informații disponibile, în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să creeze obligația de a solicita astfel de informații în toate cazurile. În plus, posibilitatea de a lua în considerare informațiile referitoare la interdicția de a exercita o funcție de conducere într-un alt stat membru nu ar trebui să oblige statele membre să recunoască interdicțiile a exercita o funcție de conducere în vigoare în alte state membre.

(24)  Pentru a asigura protecția tuturor persoanelor care interacționează cu societăți comerciale sau sucursale și pentru a preveni comportamentul fraudulos sau alt tip de comportament abuziv, este important ca autoritățile competente din statele membre să poată verifica dacă persoanei care va fi numită într-o funcție de conducere nu i s-a interzis dreptul de a exercita o astfel de funcție. În acest scop, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să știe dacă persoana respectivă este înregistrată în oricare dintre registrele relevante pentru interdicția de a exercita o funcție de conducere din alte state membre, prin intermediul sistemului de interconectare al registrelor comerțului. Registrele, autoritățile , persoanele sau organismele autorizate în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online nu ar trebui să stocheze astfel de date cu caracter personal mai mult decât este necesar pentru a evalua eligibilitatea persoanei care urmează să fie numită în funcția de conducere. Totuși, este posibil ca aceste entități să trebuiască să stocheze astfel de informații pentru o perioadă mai lungă de timp, în vederea unei posibile revizuiri a unei decizii negative. În orice caz, perioada de păstrare nu ar trebui să depășească perioada prevăzută în normele naționale privind păstrarea oricăror date cu caracter personal legate de constituirea unei societăți comerciale sau înregistrarea unei sucursale sau depunerea de documente și informații conexă.

(25)  Obligațiile prevăzute de prezenta directivă legate de constituirea online a societăților comerciale și înregistrarea online a sucursalelor nu ar trebui să aducă atingere altor formalități, independente de dreptul societăților comerciale, pe care o societate comercială trebuie să le îndeplinească pentru a-și începe activitatea în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

(26)  La fel ca în cazul constituirii online a societăților comerciale și al înregistrării online a sucursalelor, pentru a reduce costurile și sarcinile pentru societățile comerciale, ar trebui să fie posibil ca pe tot parcursul ciclului de viață al unei societăți comerciale aceasta să poată transmite în întregime online documente și informații către registrele naționale. În același timp, statele membre ar trebui să poată permite depunerea de documente și informații prin alte mijloace, inclusiv pe suport de hârtie. În plus, publicarea informațiilor privind societățile comerciale ar trebui să aibă loc din momentul în care aceste informații sunt puse la dispoziția publicului în aceste registre naționale, deoarece acestea au devenit interconectate și oferă un punct de referință general pentru utilizatori. Pentru a nu perturba funcționarea mijloacelor de publicitate existente, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a publica și în buletinul național unele sau toate informațiile privind societățile comerciale, asigurându-se în același timp că informațiile sunt transmise electronic buletinului național de către registru. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale referitoare la valoarea juridică a registrului și la rolul unui buletin național.

(27)  Pentru a facilita modul în care informațiile păstrate de registre naționale pot face obiectul căutărilor și al schimburilor cu alte sisteme, statele membre ar trebui să se asigure ▌că, după expirarea perioadei de transpunere relevante, toate documentele și informațiile transmise unei autorități , unei persoane sau unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online, în cadrul procedurilor online prevăzute de prezenta directivă, pot fi păstrate de registre într-un format care permite citirea și căutarea pe calculator sau sub formă de date structurate. Acest lucru înseamnă că formatul fișierului ar trebui structurat în așa fel încât aplicațiile software să poată identifica, recunoaște și extrage cu ușurință datele specifice și structura internă a acestora. Cerința de a asigura un format care să permită căutarea nu ar trebui să includă semnăturile scanate sau alte date care nu se pretează citirii de către calculator. Întrucât pentru aceasta ar putea fi necesare modificări ale sistemelor informatice existente ale statelor membre, ar trebui să se prevadă o perioadă mai îndelungată pentru transpunerea cerinței menționate mai sus.

(28)  Pentru a reduce costurile și a reduce sarcinile administrative și durata procedurilor pentru societățile comerciale, statele membre ar trebui să aplice principiul transmiterii unice a informațiilor în domeniul dreptului societăților comerciale, principiu instituit la nivelul Uniunii, astfel cum este ilustrat, printre altele, de Regulamentul (UE) 2018/1724, de Planul de acțiune al Comisiei Europene privind guvernarea electronică sau de Declarația de la Tallinn privind guvernarea electronică. Aplicarea acestui principiu înseamnă că societățile comerciale nu vor trebui să transmită autorităților publice aceleași informații de mai multe ori. De exemplu, societăților comerciale nu ar trebui să li se ceară să transmită aceleași informații atât registrului național, cât și buletinului național. În schimb, registrul ar trebui să transmită direct buletinului național informațiile deja primite. În mod similar, dacă o societate comercială este constituită într-un stat membru și dorește să înregistreze o sucursală în alt stat membru, societatea comercială respectivă ar trebui să poată utiliza documentele sau informațiile depuse anterior la un registru. În plus, dacă o societate comercială este constituită într-un stat membru, dar are o sucursală în alt stat membru, ar trebui ca anumite modificări ale informațiilor privind societatea comercială să poată fi comunicate doar registrului unde este înregistrată societatea comercială respectivă, fără a fi nevoie să se depună aceleași informații la registrul unde este înregistrată sucursala. Astfel, informațiile precum modificarea denumirii societății comerciale sau schimbarea sediului social ar trebui transmise electronic de registrul unde este înregistrată societatea comercială către registrul unde este înregistrată sucursala, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(29)  Pentru a se asigura disponibilitatea unor informații coerente și actualizate despre societățile comerciale din Uniune și pentru a se îmbunătăți transparența, ar trebui ca interconectarea registrelor să poată fi utilizată pentru a face schimb de informații privind toate formele de societăți comerciale înregistrate în registrele statelor membre în conformitate cu dreptul intern. Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a face copii electronice ale documentelor și informațiilor privind celelalte forme de societăți comerciale care sunt, de asemenea, disponibile prin intermediul acestui sistem de interconectare a registrelor.

(30)  În interesul promovării transparenței, protecției intereselor lucrătorilor, creditorilor și ale acționarilor minoritari și a încrederii în tranzacțiile comerciale, inclusiv cele care au caracter transfrontalier în cadrul pieței interne, este important ca investitorii, părțile interesate, partenerii comerciali și autoritățile să poată accesa cu ușurință informațiile privind societățile comerciale. Pentru a facilita accesul la aceste informații, ar trebui puse la dispoziție gratuit mai multe categorii de informații în toate statele membre. Acestea ar trebui să includă ▌statutul juridic al unei societăți comerciale și informații privind sucursalele sale din alte state membre, precum și ▌informații privind persoanele care, fie în calitate de organ constituit, fie de membri ai unui astfel de organ, sunt autorizate să reprezinte societatea comercială. În plus, prețul pentru obținerea de copii ale tuturor sau ale unei părți a documentelor și informațiilor făcute publice de societatea comercială, fie pe suport de hârtie, fie prin mijloace electronice, nu ar trebui să depășească costul administrativ aferent, care include costurile asociate dezvoltării și întreținerii registrelor, cu condiția ca aceste costuri să nu fie disproporționate față de informația căutată.

(31)  În prezent este posibil ca statele membre să instituie puncte de acces opționale în legătură cu sistemul de interconectare a registrelor. Cu toate acestea, nu este posibil pentru Comisie să conecteze alte părți interesate la sistemul de interconectare a registrelor. Pentru ca părțile interesate să beneficieze de interconectarea registrelor și pentru a se asigura faptul că informațiile despre societăți comerciale păstrate în sistemele lor sunt exacte, actualizate și fiabile, Comisia ar trebui să fie autorizată să instituie puncte de acces suplimentare. Aceste puncte de acces ar trebui să se refere la sisteme dezvoltate și gestionate de Comisie sau de alte instituții, organisme, oficii sau agenții ale Uniunii pentru a-și îndeplini funcțiile sau a respecta dispozițiile dreptului Uniunii.

(32)  Pentru ca societățile comerciale din cadrul pieței interne să-și extindă cu mai multă ușurință activitatea la nivel transfrontalier, acestea ar trebui să poată deschide și înregistra online sucursale în alt stat membru. Prin urmare, statele membre ar trebui să facă posibilă înregistrarea online a sucursalelor și depunerea online de documente și informații, similar cu societățile comerciale, aspecte care contribuie la reducerea costurilor, a sarcinilor administrative și a duratei procedurilor în cazul extinderii transfrontaliere.

(33)  În cazul înregistrării sucursalei unei societăți comerciale înregistrate în alt stat membru, statele membre ar trebui să poată verifica anumite informații privind societatea comercială respectivă prin intermediul interconectării registrelor. De asemenea, în cazul închiderii unei sucursale dintr-un stat membru, registrul din statul membru respectiv ar trebui să informeze statul membru în care este înregistrată societatea comercială prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, iar ambele registre ar trebui să înregistreze această informație.

(34)  Pentru a asigura coerența cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, este necesar să se elimine dispoziția privind Comitetul de contact, care a încetat să existe, și să se actualizeze formele de societăți comerciale prevăzute în anexele I și II la Directiva (UE) 2017/1132.

(35)  Pentru a se putea ține cont de modificările viitoare din dreptul statelor membre și din dreptul Uniunii referitor la formele de societăți comerciale, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a actualiza lista formelor de societăți comerciale care figurează în anexele I, II și IIA la Directiva (UE) 2017/1132. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(36)  Dispozițiile prezentei directive inclusiv obligațiile privind înregistrarea societăților comerciale, nu aduc atingere dreptului intern referitor la măsurile fiscale ale statelor membre, și nici împărțirii teritorial-administrative a acestora.

(37)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere prerogativei statelor membre de a respinge cererile de constituire a societăților comerciale și de înregistrare a sucursalelor în cazuri de fraudă sau de abuz, și nici investigațiilor și măsurilor de asigurare a respectării legii desfășurate de statele membre, inclusiv de către poliție sau alte autorități competente. Nu ar trebui să fie afectate nici alte obligații în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, inclusiv cele care decurg din combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului, precum și din normele privind proprietatea efectivă. Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului(9) care abordează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, în special obligațiilor legate de derularea corespunzătoare a măsurilor de precauție privind clientela în funcție de risc și de identificarea și înregistrarea beneficiarului real al oricărei entități nou înființate în statul membru de înregistrare.

(38)  Prezenta directivă ar trebui să fie aplicată în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor și protecția vieții private, astfel cum este consacrată la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice în temeiul prezentei directive ar trebui să fie efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(10).

(39)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(11) și a formulat un aviz la 26 iulie 2018.

(40)  Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume acela de a oferi mai multe soluții digitale pentru societățile comerciale din cadrul pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(41)  În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative(12), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(42)  Având în vedere gradul de complexitate al modificărilor care trebuie aduse sistemelor naționale pentru respectarea prevederilor prezentei directive, și diferențele substanțiale care există în prezent între statele membre în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în această ramură a dreptului societăților comerciale, este necesar să se prevadă ca statele membre care se confruntă cu dificultăți specifice la transpunerea anumitor dispoziții ale prezentei directive să poată notifica Comisiei necesitatea de a beneficia de o prelungire de până la un an a perioadei relevante de punere în aplicare. Statele membre ar trebui să indice motivele obiective pentru solicitarea unei astfel de prelungiri.

(43)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii – eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată europeană – și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Statele membre ar trebui să contribuie la realizarea acestei evaluări, furnizând Comisiei informațiile de care dispun cu privire la modul în care funcționează în practică constituirea online a societăților comerciale, de exemplu informații despre numărul de constituiri online, numărul de cazuri în care au fost utilizate modele sau în care a fost necesară prezența fizică, precum și durata și costurile medii ale constituirilor online.

(44)  Informațiile ar trebui colectate pentru a permite evaluarea performanței prezentei directive în raport cu obiectivul acesteia și pentru a efectua o evaluare în conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(45)  Prin urmare, Directiva (UE) 2017/1132 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei (UE) 2017/1132

Directiva (UE) 2017/1132 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1, după a doua liniuță se introduce următoarea liniuță:"

„- normele privind constituirea online a societăților comerciale, cele privind înregistrarea sucursalelor şi privind depunerea online a documentelor și a informațiilor de către societățile comerciale și sucursale;”.

"

2.  În titlul I, titlul capitolului III se înlocuiește cu următorul text:"

Procedurile online (constituirea, înregistrarea și depunerea), publicitatea și registrele”.

"

3.  Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 13

Domeniul de aplicare

Măsurile de coordonare prevăzute în prezenta secțiune și în secțiunea 1A se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la formele de societăți comerciale menționate în anexa II și, atunci când este prevăzut acest lucru, la formele de societăți comerciale menționate în anexele I și IIA.”

"

4.  Se introduc următoarele articole:"

„Articolul 13a

Definiții

În sensul prezentului capitol:

   1. «mijloc de identificare electronică» înseamnă un mijloc de identificare electronică în sensul definiției de la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului *▌;
   2. «sistem de identificare electronică» înseamnă un sistem de identificare electronică în sensul definiției de la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014;
   3. «mijloace electronice» înseamnă echipamente electronice utilizate pentru prelucrarea, inclusiv compresia digitală, și stocarea datelor, prin care informația este trimisă la origine și primită la destinație, respectiva informație fiind integral transmisă, direcționată și recepționată într-un mod care urmează să fie stabilit de către statele membre;
   4. «constituire» înseamnă întregul proces de constituire a unei societăți comerciale în conformitate cu dreptul intern, inclusiv întocmirea actului de constituire al societății comerciale și toate etapele necesare pentru înregistrarea societății comerciale în registru;
   5. «înregistrarea unei sucursale» înseamnă un proces care conduce la publicitatea documentelor și a informațiilor privind o nouă sucursală deschisă într-un stat membru;
   6. «formular-tip» înseamnă un model de act de constituire a unei societăți comerciale care este elaborat de statele membre în conformitate cu dreptul intern și este utilizat pentru constituirea online a unei societăți comerciale în conformitate cu articolul 13f.

Articolul 13b

Recunoașterea mijloacelor de identificare în scopul efectuării procedurilor online

(1)  Statele membre se asigură că ▌următoarele mijloace de identificare electronică pot fi utilizate de solicitanții care sunt cetățeni ai Uniunii în cadrul procedurilor online menționate în prezentul capitol:

   (a) un mijloc de identificare electronică emis în temeiul unui sistem de identificare electronică aprobat de propriul stat membru;
   (b) un mijloc de identificare electronică emis în alt stat membru și recunoscut în scopul autentificării transfrontaliere, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

(2)  Statele membre pot refuza recunoașterea unor mijloace de identificare electronică în cazul în care nivelurile de asigurare ale respectivelor mijloace de identificare electronică nu respectă condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

(3)  Toate mijloacele de identificare recunoscute de statele membre sunt puse la dispoziția publicului.

(4)  În cazul în care este justificat de motive de interes public pentru a preveni utilizarea sau modificarea frauduloasă a identității, în scopul verificării identității unui solicitant, statele membre pot lua măsuri care ar putea impune prezența fizică a solicitantului respectiv în fața unei autorități sau a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online menționate în prezentul capitol, inclusiv elaborarea actului de constituire al unei societăți comerciale. Statele membre se asigură că prezența fizică a unui solicitant poate fi impusă numai de la caz la caz, în cazul în care există motive care ar putea justifica suspiciuni legate de falsificarea identității, și că orice alte etape ale procedurii pot fi realizate în întregime online.

Articolul 13c

Dispoziții generale privind procedurile online

(1)  Prezenta directivă nu aduce atingere actelor legislative naționale care, în conformitate cu sistemele și cu tradițiile juridice ale statelor membre, desemnează o autoritate sau o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor de constituire online a societăților comerciale, de înregistrare online a sucursalelor și de depunere online a documentelor și a informațiilor.

(2)  De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere procedurilor și cerințelor prevăzute de dreptul intern, nici celor referitoare la procedurile juridice pentru întocmirea actelor de constituire, cu condiția ca constituirea online a unei societăți comerciale, astfel cum este menționată la articolul 13g, și înregistrarea online a unei sucursale, astfel cum este menționată la articolul 28a, precum și depunerea online a documentelor și informațiilor, astfel cum este menționată la articolele 13j și 28b, să fie în continuare posibile.

(3)  Prezenta directivă nu afectează cerințele prevăzute de dreptul intern aplicabil în ceea ce privește autenticitatea, exactitatea, fiabilitatea, credibilitatea și forma juridică adecvată a documentelor sau a informațiilor depuse, cu condiția să fie posibile constituirea online a societăților comerciale, astfel cum este menționată la articolul 13g, și înregistrarea online a sucursalelor, astfel cum este menționată la articolul 28a, precum și depunerea online, astfel cum este menționată la articolele 13j și 28b.

Articolul 13d

Taxe pentru procedurile online

(1)  Statele membre se asigură că normele privind taxele aplicabile procedurilor online menționate în prezentul capitol sunt transparente și se aplică în mod nediscriminatoriu.

(2)  Orice taxe percepute de registre pentru procedurile online, menționate la articolul 16, ▌ nu depășesc recuperarea costurilor asociate furnizării acestor servicii.

Articolul 13e

Plăți

În cazul în care pentru efectuarea unei proceduri prevăzute în prezentul capitol este necesară efectuarea unei plăți, statele membre se asigură că plata respectivă poate fi efectuată prin intermediul unui serviciu de plată online aflat la dispoziție pe scară largă care poate fi folosit pentru efectuarea de plăți transfrontaliere, care permite identificarea persoanei care a făcut plata și care este asigurat de o instituție financiară sau de un prestator de servicii de plată stabilit într-un stat membru.

Articolul 13f

Cerințe privind informațiile

Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție, pe portaluri de înregistrare sau pe pagini de internet accesibile prin intermediul portalului digital unic, informații concise și ușor de utilizat, furnizate în mod gratuit și cel puțin într-o limbă care este înțeleasă pe scară largă de un număr cât mai mare de utilizatori transfrontalieri, pentru a sprijini constituirea societăților comerciale și înregistrarea sucursalelor. Aceste informații conțin cel puțin următoarele elemente:

   (a) normele privind constituirea societăților comerciale, inclusiv procedurile online menționate la articolele 13g și 13j, precum și cerințele privind utilizarea formularelor-tip și privind alte documente de constituire, identificarea persoanelor, utilizarea limbilor și taxele aplicabile;
   (b) normele privind înregistrarea sucursalelor, inclusiv procedurile online menționate la articolele 28a și 28b, precum și cerințele privind documentele de înregistrare, identificarea persoanelor și utilizarea limbilor;
   (c) o prezentare a normelor aplicabile privind dobândirea statutului de membru al organului administrativ, al organului de conducere sau al organului de supraveghere al unei societăți comerciale, inclusiv a normelor referitoare la interdicția de a exercita o funcție de conducere și la autoritățile sau organismele responsabile cu păstrarea informațiilor referitoare la persoanele cărora li s-a interzis dreptul de a exercita o funcție de conducere;

   (d) o prezentare a competențelor și responsabilităților organului administrativ, ale organului de conducere și ale organului de supraveghere ale unei societăți comerciale ▌, inclusiv puterea de reprezentare a societății comerciale în relațiile cu părți terțe;

▌______________________________

* Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

”.

"

5.  În titlul I capitolul III, se introduce următoarea secțiune 1a:"

„Secțiunea 1A

Constituirea online, depunerea online și publicitatea

Articolul 13g

Constituirea online a societăților comerciale

(1)  Statele membre se asigură că constituirea online a societăților comerciale se poate efectua în întregime online, fără a fi necesar ca solicitanții ▌ să se prezinte în persoană în fața unei autorități ▌, a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al constituirii online a societăților comerciale, inclusiv elaborarea actului de constituire al unei societăți comerciale, sub rezerva dispozițiilor de la articolul 13b alineatul (4) și de la alineatul (8) de la prezentul articol.

Totuși, statele membre pot decide să nu ofere proceduri de constituire ▌online pentru alte forme de societăți comerciale decât cele menționate în anexa IIA.

(2)  Statele membre stabilesc norme detaliate privind constituirea online a societăților comerciale, inclusiv norme privind utilizarea formularelor-tip, astfel cum sunt menționate la articolul 13h, și privind documentele și informațiile necesare pentru constituirea unei societăți comerciale. În acest cadru, statele membre se asigură că o astfel de constituire online se poate efectua prin depunerea documentelor sau a informațiilor în format electronic, inclusiv a unor copii electronice ale documentelor și informațiilor menționate la articolul 16a alineatul (4).

(3)  Normele menționate la alineatul (2) trebuie să prevadă cel puțin următoarele:

   (a) procedurile pentru a asigura faptul că solicitanții au capacitatea juridică necesară și puterea de a reprezenta societatea comercială;
   (b) mijloacele de verificare a identității solicitanților în conformitate cu articolul 13b;
   (c) cerințele privind utilizarea de către solicitanți a serviciilor de încredere menționate în Regulamentul (UE) nr. 910/2014;
   (d) procedurile pentru a verifica legalitatea obiectului de activitate a societății comerciale, în măsura în care astfel de controale sunt prevăzute în dreptul intern;
   (e) procedurile pentru a verifica legalitatea denumirii societății comerciale, în măsura în care astfel de controale sunt prevăzute în dreptul intern;
   (f) procedurile pentru a verifica numirea persoanelor în funcții de conducere.

(4)  Normele menționate la alineatul (2) pot, în special, să prevadă următoarele:

   (a) procedurile pentru a stabili legalitatea actelor de constituire a societății comerciale, inclusiv verificarea utilizării corecte a formularelor-tip;
   (b) consecințele interdicției de a exercita o funcție de conducere stabilite de autoritatea competentă din orice stat membru;
   (c) ▌rolul unui notar sau al altei persoane sau altui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procesului de constituire online a unei societăți comerciale;
   (d) excluderea constituirii online în cazurile în care capitalul social al unei societăți comerciale se plătește sub formă de aport în natură.

(5)  Statele membre nu condiționează constituirea online a unei societăți comerciale de obținerea unei licențe sau autorizații înainte de înregistrare, cu excepția cazului în care o astfel de condiție este indispensabilă pentru supravegherea adecvată a anumitor activități, în conformitate cu dreptul intern.

(6)  Statele membre se asigură că atunci când procedura de constituire a unei societăți comerciale prevede obligația privind plata capitalului social, această plată poate fi efectuată online, în conformitate cu articolul 13e, într-un cont deschis la o bancă ce își desfășoară activitatea în Uniune. În plus, statele membre se asigură că dovada plății poate fi, de asemenea, transmisă online.

(7)  Statele membre se asigură că constituirea online este finalizată în termen de cinci zile lucrătoare, în cazurile în care societatea comercială este constituită în mod exclusiv de către persoane fizice care utilizează formularele-tip prevăzute la articolul 13h, iar în celelalte cazuri în termen de zece zile lucrătoare, de la ultima dintre următoarele date:

   (a) data îndeplinirii tuturor formalităților necesare pentru constituirea online, inclusiv primirea tuturor documentelor și informațiilor care sunt conforme cu dreptul intern de către de o autoritate sau ▌ de către o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al constituirii societăților comerciale;
   (b) data plății unei taxe de înregistrare, a plății în numerar a capitalului social sau a vărsării capitalului social sub formă de aport în natură, îndeplinirea procedurilor prevăzute de dreptul intern.

În cazul în care nu este posibilă finalizarea procedurii în termenele prevăzute la prezentul alineat, statele membre se asigură că solicitantul este ▌ informat în legătură cu motivele întârzierii.

(8)  În cazul în care este justificat din motive de interes public, pentru a asigura respectarea normelor privind capacitatea juridică și autoritatea solicitanților de a reprezenta o societate comercială, o autoritate, o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al constituirii online a unei societăți comerciale, inclusiv întocmirea actului de constituire, poate solicita prezența fizică a solicitantului. Statele membre se asigură că, în aceste cazuri, prezența fizică a solicitantului poate fi impusă numai de la caz la caz, atunci când există motive care ar putea justifica suspiciuni legate de nerespectarea normelor prevăzute la alineatul (3) litera (a). Statele membre se asigură că orice alte etape ale procedurii pot totuși să fie realizate online.

Articolul 13h

Formulare-tip pentru constituirea online a societăților comerciale

(1)  Statele membre pun la dispoziție, pentru formele de societăți comerciale enumerate în anexa IIA, formulare-tip pe portalurile pentru înregistrare sau pe pagina de internet care sunt accesibile prin intermediul portalului digital unic. De asemenea, statele membre pot pune la dispoziție online formulare-tip pentru constituirea altor forme de societăți comerciale ▌.

(2)  Statele membre se asigură că formularele-tip menționate la alineatul (1) al prezentului articol pot fi utilizate de solicitanți în cadrul procedurii de constituire online menționate la articolul 13g. Atunci când formularele-tip sunt utilizate de solicitanți în conformitate cu normele de la articolul 13g alineatul (4) litera (a), ▌ cerința privind elaborarea și certificarea actului constitutiv al societății comerciale în formă autentică, în cazul în care nu se prevede un control preventiv administrativ sau judiciar, astfel cum se prevede la articolul 10, se consideră îndeplinită.

Prezenta directivă nu aduce atingere cerinței în temeiul dreptului intern, referitoare la întocmirea actelor de constituire în formă autentică, cu condiția să fie în continuare posibilă constituirea online a societăților comerciale, astfel cum este menționată la articolul 13g.

(3)  Statele membre pun la dispoziție aceste formulare-tip în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii care este înțeleasă pe larg de un număr cât mai mare de utilizatori transfrontalieri. Punerea la dispoziție a formularelor-tip în alte limbi decât limba sau limbile oficiale ale statului membru în cauză are caracter pur informativ, cu excepția cazului în care statul membru respectiv decide că o societate comercială poate fi constituită folosind și formulare-tip în alte astfel de limbi.

(4)  Conținutul formularelor-tip este reglementat de dreptul intern.

Articolul 13i

Interdicția de a exercita o funcție de conducere

(1)  ▌Statele membre se asigură că dispun de norme privind interdicția de a exercita o funcție de conducere. Aceste norme includ prevederea referitoare la posibilitatea de a lua în considerare orice interdicție care este în vigoare sau informațiile relevante legate de interdicția de a exercita o funcție de conducere în alt stat membru. În sensul prezentului articol, prin persoane care exercită o funcție de conducere se înțeleg cel puțin persoanele menționate la articolul 14 litera (d) punctul (i).

(2)  Statele membre pot solicita ca persoanele care candidează pentru o funcție de conducere să declare că au luat cunoștință despre circumstanțele care ar putea duce la interdicția de a exercita o funcție de conducere în statul membru în cauză.

Statele membre pot refuza numirea într-o funcție de conducere a unei societăți comerciale a unei persoane care la momentul respectiv nu are dreptul de a exercita o funcție de conducere în alt stat membru.

(3)  Statele membre se asigură că sunt în măsură să răspundă la o cerere transmisă de un alt stat membru de a furniza informații relevante în ceea ce privește interdicția de a exercita o funcție de conducere în temeiul dreptului intern al statului membru care răspunde la cerere.

(4)   Pentru a răspunde unei cereri menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, statele membre adoptă cel puțin măsurile necesare pentru a se asigura că pot furniza fără întârziere informații pe baza cărora să se stabilească dacă o anumită persoană nu are dreptul de a exercita o funcție de conducere sau este înregistrată în oricare dintre registrele lor, care conțin informații relevante legate de interdicția de a exercita o funcție de conducere, prin intermediul sistemului menționat la articolul 22. Statele membre pot, de asemenea, să facă schimb de informații suplimentare, spre exemplu privind motivele și durata interdicției de a exercita o funcție de conducere. Acest schimb este reglementat de dreptul intern al statelor membre.

(5)  Comisia stabilește modalitățile detaliate și detaliile tehnice pentru schimbul de informații menționat la alineatul (4) din prezentul articol prin intermediul actului de punere în aplicare menționat la articolul 24.

(6)   Alineatele (1)-(5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis atunci când o societate comercială depune la registrul menționat la articolul 16 informații privind numirea unei noi persoane într-o funcție de conducere.

(7)  Datele cu caracter personal ale persoanelor menționate în prezentul articol sunt prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu dreptul intern pentru a permite autorității sau persoanei sau organismului autorizat în temeiul dreptului intern să evalueze informațiile necesare referitoare la interdicția de a exercita o funcție de conducere referitoare la o persoană, cu scopul de a preveni un comportament fraudulos sau alte comportamente abuzive și de a asigura protecția tuturor persoanelor care interacționează cu societăți comerciale sau sucursale.

Statele membre se asigură că registrele menționate la articolul 16, autoritățile competente sau persoanele sau organismele autorizate în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online nu stochează datele cu caracter personal transmise în sensul prezentului articol pentru o perioadă mai lungă decât este necesar și, în orice caz, mai lungă decât durata stocării oricăror date cu caracter personal legate de constituirea unei societăți comerciale, de înregistrarea unei sucursale sau de depunerea de către o societate comercială sau o sucursală.

Articolul 13j

Depunerea online a documentelor și a informațiilor societăților comerciale

(1)  Statele membre se asigură că ▌documentele și informațiile prevăzute la articolul 14, inclusiv orice modificare a acestora, pot fi depuse online la registru în termenul prevăzut de dreptul intern al statului membru în care este înregistrată societatea comercială. Statele membre se asigură că depunerea se poate efectua în întregime online, fără a fi necesar ca solicitantul să se prezinte în persoană în fața unei autorități ▌, a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze depunerea online, fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 13b alineatul (4) și, dacă este cazul, de la articolul 13g alineatul (8).

(2)  Statele membre se asigură că originea și integritatea documentelor depuse online pot fi verificate pe cale electronică.

(3)  Statele membre pot impune ca anumite sau toate societățile comerciale să depună online anumite sau toate documentele și informațiile menționate la alineatul (1).

(4)  Articolul 13g alineatele (2)-(5) se aplică, mutatis mutandis, depunerii online a documentelor și informațiilor.

(5)  Statele membre pot permite în continuare alte forme de depunere decât cele menționate la alineatul (1), inclusiv prin mijloace electronice sau pe hârtie, efectuate de către societăți comerciale, notari sau de către orice alte persoane sau organisme autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze astfel de forme de depunere.”

"

6.  Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 16

Publicarea în registru

(1)  Pentru fiecare societate comercială înregistrată într-un stat membru se deschide un dosar într-un registru central, un registru comercial sau un registru al societăților comerciale (denumit în continuare «registrul»).

Statele membre se asigură că societățile comerciale au un identificator unic european („EUID”), menționat la punctul 8 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/884 al Comisiei(13), care să permită identificarea lor fără echivoc în cadrul comunicării dintre registre prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22 (denumit în continuare «sistemul de interconectare a registrelor»). Identificatorul unic include cel puțin elemente care să permită identificarea statului membru al registrului, a registrului național de origine, a numărului societății comerciale din registrul respectiv și, dacă este cazul, elemente pentru a evita erorile de identificare.

(2)  Toate documentele și informațiile care trebuie publicate în temeiul articolului 14 se păstrează în dosarul menționat la alineatul (1) din prezentul articol sau se înregistrează direct în registru, iar obiectul transcrierilor în registru este înregistrat în dosar.

Toate documentele și informațiile menționate la articolul 14, indiferent prin ce mijloace sunt depuse, se păstrează în dosarul din registru sau se încarcă în dosar direct în format electronic. Statele membre se asigură că toate documentele și informațiile depuse pe suport de hârtie sunt convertite de registru în format electronic cât mai rapid posibil.

Statele membre se asigură că documentele și informațiile menționate la articolul 14 care au fost depuse pe suport de hârtie înainte de 31 decembrie 2006 sunt convertite în format electronic de registru la primirea unei cereri de publicitate prin mijloace electronice.

(3)  Statele membre se asigură că publicarea documentelor și a informațiilor menționate la articolul 14 se realizează prin punerea acestora la dispoziția publicului în registru. În plus, statele membre pot impune ca unele sau toate documentele și informațiile respective să fie publicate într-un buletin național desemnat pentru acest scop sau prin mijloace la fel de eficiente. Aceste mijloace implică cel puțin folosirea unui sistem în care documentele sau informațiile publicate să poată fi consultate, în ordine cronologică, prin intermediul unei platforme electronice centrale. În aceste cazuri, registrul este cel care transmite electronic documentele și informațiile respective către buletinul național sau către o platformă electronică centrală.

(4)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita orice neconcordanțe între informațiile publicate în registru și cele existente în dosar.

Statele membre care solicită publicarea documentelor și a informațiilor într-un buletin național sau pe o platformă electronică centrală adoptă măsurile necesare pentru a evita orice neconcordanță între ceea ce este prezentat în conformitate cu alineatul (3) și ceea ce este publicat în buletin sau pe platformă.

În cazul în care se constată orice neconcordanțe în temeiul prezentului articol, documentele și informațiile puse la dispoziție în registru prevalează.

(5)  Documentele și informațiile menționate la articolul 14 sunt opozabile terților de către societatea comercială numai după publicarea prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol, cu excepția cazului în care societatea comercială poate dovedi că terții aveau cunoștință de acestea.

Cu toate acestea, în ceea ce privește tranzacțiile încheiate înainte de a șaisprezecea zi de la publicare, documentele și informațiile nu sunt opozabile terților care dovedesc că se aflau în imposibilitatea de a le cunoaște.

Terții sunt întotdeauna în măsură să utilizeze orice document sau informație pentru care nu au fost încă îndeplinite formalitățile de publicitate, cu excepția cazului în care nepublicarea unor astfel de documente sau informații le privează de efect.

(6)  Statele membre se asigură că toate documentele și informațiile transmise ▌ ca parte a constituirii unei societăți comerciale, al înregistrării unei sucursale sau al depunerii ▌ de către o societate comercială sau o sucursală sunt păstrate de registre într-un format care permite citirea și căutarea pe calculator sau sub formă de date structurate.”

"

7.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 16a

Accesul la informațiile publicate

(1)  Statele membre se asigură că se pot obține la cerere copii ale tuturor sau ale oricărei părți a documentelor și informațiilor menționate la articolul 14 și că o solicitare în acest sens poate fi transmisă registrului atât pe suport de hârtie, cât și prin mijloace electronice.

Totuși, statele membre pot stabili că anumite tipuri sau părți ale documentelor și informațiilor, care au fost depuse pe suport de hârtie până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, nu pot fi obținute prin mijloace electronice în cazul în care a trecut un interval de timp determinat între data depunerii și cea a solicitării. Acest interval de timp determinat nu poate fi mai mic de 10 ani.

(2)  Prețul pentru obținerea de copii ale tuturor sau ale unei părți a documentelor și informațiilor menționate la articolul 14, fie pe suport de hârtie, fie prin mijloace electronice, nu depășește costurile administrative aferente, care include costurile asociate dezvoltării și întreținerii registrelor.

(3)  Copiile electronice și pe suport de hârtie furnizate unui solicitant sunt certificate pentru conformitate, cu excepția cazului în care solicitantul renunță la această certificare.

(4)  Statele membre se asigură că copiile și extrasele în format electronic ale documentelor și informațiilor furnizate de registru sunt autentificate prin intermediul serviciilor de încredere menționate în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, pentru a se garanta că extrasele în format electronic au fost furnizate de registru, iar conținutul acestora constituie o copie certificată a documentului păstrat de registru sau este conform cu informațiile cuprinse în documentul respectiv.”

"

8.  La articolul 17, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție informații actualizate, prin care se explică dispozițiile din dreptul intern conform cărora terții pot utiliza, în conformitate cu articolul 16 alineatele (3), (4) și (5), informațiile și fiecare tip de document menționate la articolul 14.”

"

9.  Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Se pun, de asemenea, la dispoziția publicului, prin sistemul de interconectare a registrelor, copii în format electronic ale documentelor și informațiilor menționate la articolul 14. Statele membre pot pune la dispoziție documentele și informațiile menționate la articolul 14 și pentru alte forme de societăți comerciale decât cele enumerate în anexa II.”;

"

(b)  la alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) documentele și informațiile menționate la articolul 14, inclusiv pentru alte forme de societăți comerciale decât cele menționate în anexa II, în cazul în care aceste documente sunt puse la dispoziție de statele membre;”.

"

10.  Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 19

Taxele percepute pentru documente și informații

(1)  Taxele percepute pentru obținerea documentelor și a informațiilor menționate la articolul 14 prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor nu depășesc costurile administrative aferente, inclusiv costurile elaborării și ținerii registrelor.

(2)  Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații și documente pot fi obținute gratuit prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor:

   (a) denumirea sau denumirile și forma juridică a societății comerciale;
   (b) sediul social al societății comerciale și statul membru în care aceasta este înregistrată;
   (c) numărul de înregistrare al societății comerciale și numărul EUID al acesteia;
   (d) informații privind pagina de internet a societății comerciale, dacă aceste informații sunt înregistrate în registrul național;
   (e) statutul ▌societății comerciale, de exemplu dacă este închisă, radiată din registru, dizolvată, lichidată, dizolvată, activă sau inactivă din punct de vedere economic, astfel cum se definește în dreptul intern și dacă aceste informații sunt înregistrate în registrele naționale;
   (f) obiectul de activitate al societății comerciale, dacă este indicat în registrul național;

   (g) informații despre orice persoane care, fie în calitate de organ constituit, fie de membri ai unui astfel de organ, sunt autorizate la momentul respectiv să reprezinte societatea comercială în relațiile cu părți terțe și în procedurile judiciare și dacă persoanele autorizate să reprezinte societatea comercială pot să o facă singure sau este obligatoriu să acționeze în comun;
   (h) informații privind sucursalele deschise de societatea comercială în alt stat membru, inclusiv denumirea, numărul de înregistrare, EUID și statul membru în care este înregistrată sucursala.

(3)  Pentru registre, schimbul de informații prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor este gratuit.

(4)  Statele membre pot hotărî că informațiile menționate la literele (d) și (f) trebuie să fie puse la dispoziție în mod gratuit numai pentru autoritățile altor state membre.”

"

11.  Articolul 20 alineatul (3) se elimină.

12.  Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:"

„Comisia poate, de asemenea, institui puncte de acces opționale la sistemul de interconectare a registrelor. Aceste puncte de acces constau în sisteme dezvoltate și gestionate de Comisie sau de alte instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii pentru a-și îndeplini funcțiile administrative sau pentru a respecta dispozițiile dreptului Uniunii. Comisia informează statele membre fără întârzieri nejustificate în legătură cu instituirea acestor puncte de acces și cu orice modificări semnificative aduse funcționării acestora.”;

"

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Accesul la informațiile din sistemul de interconectare a registrelor este furnizat prin portal și prin punctele de acces opționale instituite de statele membre și de Comisie.”

"

13.  Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) specificațiile tehnice care definesc metodele de schimb de informații dintre registrul societății comerciale și registrul sucursalei, menționat la articolul 20, la articolul 28a alineatele (4) și (6) și la articolele 28c, 30a și 34;”;

"

(b)  litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informații între registre, așa cum se menționează la articolele 20, 28a, 28c, 30a, 34 și 130;”;

"

(c)  litera (n) se înlocuiește cu următorul text:"

„(n) procedura și cerințele tehnice pentru conectarea punctelor de acces opționale la platformă menționate la articolul 22;”;

"

(d)  se adaugă următoarea literă:"

„(o) modalitățile detaliate pentru schimbului între registre de informații menționate la articolul 13i și detaliile tehnice ale acestuia.”;

"

(e)  la sfârșitul articolului se adaugă următorul alineat:"

„Comisia adoptă actele de punere în aplicare în conformitate cu literele (d), (e), (n) și (o) până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare].”

"

14.  În titlul I capitolul III secțiunea 2, titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Norme privind înregistrarea și publicitatea aplicabile sucursalelor unor societăți comerciale din alte state membre”.

"

15.  În titlul I capitolul III secțiunea 2, se introduc următoarele articole:"

„Articolul 28a

Înregistrarea online a sucursalelor

(1)  Statele membre se asigură că înregistrarea într-un stat membru a sucursalei unei societăți comerciale care intră sub incidența legislației unui alt stat membru se poate efectua în întregime online, fără a fi necesară prezența în persoană în fața unei autorități ▌ sau a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze cererile de înregistrare a sucursalelor, sub rezerva articolului 13b alineatul (4) și, mutatis mutandis, a articolului 13g alineatul (8).

(2)  Statele membre stabilesc norme detaliate privind înregistrarea online a sucursalelor, inclusiv norme privind documentele și informațiile care trebuie transmise autorității competente. În acest cadru, statele membre se asigură că înregistrarea online se poate efectua prin depunerea informațiilor sau a documentelor în format electronic, inclusiv a unor copii electronice ale documentelor și informațiilor menționate la articolul 16a alineatul (4), sau prin utilizarea informațiilor sau documentelor depuse anterior la un registru.

(3)  Normele menționate la alineatul (2) trebuie să prevadă cel puțin următoarele:

   (a) procedurile pentru a asigura faptul că solicitanții au capacitatea juridică necesară și puterea de a reprezenta societatea comercială;
   (b) mijloacele de verificare a identității persoanei sau persoanelor care înregistrează sucursala sau a reprezentanților acestora;
   (c) cerințele privind utilizarea de către solicitanți a serviciilor de încredere menționate în Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

(4)  Normele menționate la alineatul (2) pot, de asemenea, să stabilească proceduri cu privire la următoarele aspecte:

   (a) verificarea legalității obiectului de activitate a sucursalei;
   (b) verificarea legalității denumirii sucursalei;
   (c) verificarea legalității documentelor și a informațiilor depuse pentru înregistrarea sucursalei;
   (d) asigurarea participării unui notar, a altei persoane sau a altui organism implicat în procesul de înregistrare a sucursalei, conform dispozițiilor naționale aplicabile.

(5)  Atunci când înregistrează sucursala unei societăți comerciale cu sediul în alt stat membru, statele membre pot verifica informațiile privind societatea comercială prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

Statele membre nu condiționează înregistrarea online a unei sucursale de obținerea unei licențe sau autorizații înainte de înregistrare, cu excepția cazului în care o astfel de condiție este indispensabilă pentru supravegherea adecvată a anumitor activități, în conformitate cu dreptul intern.

(6)  Statele membre veghează ca înregistrarea online a unei sucursale să se facă în termen de zece zile lucrătoare de la îndeplinirea tuturor formalităților, inclusiv primirea tuturor documentelor necesare și a informațiilor care sunt conforme cu dreptul intern de către de o autoritate ▌ sau ▌ de o persoană sau un organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al înregistrării unei sucursale.

În cazul în care nu este posibilă înregistrarea unei sucursale în termenele prevăzute la prezentul alineat, statele membre se asigură că solicitantul este informat cu privire la motivele întârzierii.

(7)  După înregistrarea sucursalei unei societăți comerciale instituite în temeiul dreptului intern al altui stat membru, registrul statului membru în care este înregistrată sucursala notifică statului membru în care este înregistrată societatea comercială înregistrarea sucursalei, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor. Statul membru în care este înregistrată societatea comercială confirmă primirea notificării și înregistrează imediat informația în registrul său.

Articolul 28b

Depunerea online a documentelor și a informațiilor cu privire la sucursale

(1)  Statele membre se asigură că documentele și informațiile prevăzute la articolul 30 sau modificările acestora pot fi depuse online în termenul prevăzut de dreptul intern al statului membru în care își are sediul sucursala. Statele membre se asigură că depunerea se poate efectua în întregime online, fără a fi necesar ca solicitanții să se prezinte în persoană în fața unei autorități , a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să trateze depunerea online, sub rezerva dispozițiilor de la articolul 13b alineatul (4) și, mutatis mutandis, de la articolul 13g alineatul (8).

(2)  Articolul 28a alineatele (2)-(5) se aplică, mutatis mutandis, depunerii online a cererilor de înființare a sucursalelor.

(3)  Statele membre pot impune ca anumite sau toate documentele și informațiile menționate la alineatul (1) să fie depuse doar online.

Articolul 28c

Închiderea sucursalelor

Statele membre se asigură că la primirea documentelor și a informațiilor menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (h), registrul statului membru în care este înregistrată sucursala unei societăți comerciale informează, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, registrul statului membru în care este înregistrată societatea comercială cu privire la închiderea sucursalei și la radierea sa din registru. Registrul statului membru al societății comerciale confirmă, prin intermediul sistemului menționat, primirea notificării, iar informația este înregistrată imediat ▌.”

"

16.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 30a

Modificări ale documentelor și informațiilor privind societatea comercială

(1)  Statul membru în care este înregistrată o societate comercială informează imediat, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, statul membru în care este înregistrată sucursala unei societăți comerciale, în cazul în care a fost înregistrată o modificare cu privire la oricare dintre următoarele elemente:

   (a) denumirea societății comerciale;
   (b) sediul social al societății comerciale;
   (c) numărul de înregistrare al societății comerciale în registru;
   (d) forma juridică a societății comerciale;
   (e) documentele și informațiile menționate la articolul 14 literele (d) și (f).

La primirea notificării menționate la primul paragraf din prezentul alineat, registrul în care este înregistrată sucursala confirmă, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, primirea notificării și asigură actualizarea imediată a documentelor și informațiilor menționate la articolul 30 alineatul (1).”

"

17.  La articolul 31 se adaugă următorul paragraf:"

„Statele membre pot prevedea că publicarea obligatorie a documentelor contabile menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (g) se consideră îndeplinită prin publicarea în registrul statului membru în care este înregistrată societatea comercială în conformitate cu articolul 14 litera (f).”

"

18.  Articolul 43 se elimină.

19.  Articolul 161 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 161

Protecția datelor

Orice prelucrare de date cu caracter personal în contextul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.”

"

20.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 162a

Modificări ale anexelor

Statele membre informează imediat Comisia în legătură cu orice modificări ale formelor de societăți comerciale cu răspundere limitată prevăzute de dreptul lor intern care ar afecta conținutul anexelor I, II și IIA.

În cazul în care un stat membru informează Comisia în temeiul primului paragraf din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adapteze lista formelor de societăți comerciale care figurează în anexele I, II și IIA, în conformitate cu informațiile menționate la primul paragraf din prezentul articol, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 163.”

"

21.  Articolul 163 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 163

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 25 alineatul (3) și la articolul 162a se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive].

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 25 alineatul (3) și la articolul 162a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 25 alineatul (3) sau al articolului 162a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

"

22.  În anexa I, a douăzeci și șaptea liniuță se înlocuiește cu următorul text:"

„— Suedia:

publikt aktiebolag;”.

"

23.  În anexa II, a douăzeci și șaptea liniuță se înlocuiește cu următorul text:"

„— Suedia:

privat aktiebolag;

publikt aktiebolag;”.

"

24.  Se introduce anexa IIA, astfel cum este prevăzută în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la …. [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 5 din prezenta directivă - în ceea ce privește articolul 13i și articolul 13j alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1132, precum și articolului 1 punctul 6 din prezenta directivă - în ceea ce privește articolul 16 alineatul (6) din Directiva (UE) 2017/1132, până la … [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care se confruntă cu dificultăți deosebite în transpunerea prezentei directive pot beneficia de o prelungire de cel mult un an a perioadei prevăzute la alineatul (1). Acestea comunică motivele obiective care au făcut necesară o astfel de prelungire. Statele membre informează Comisia cu privire la intenția lor de a recurge la o astfel de prelungire până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

(4)  Atunci când statele membre adoptă dispozițiilor respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(5)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Raportarea, revizuirea și colectarea de date

(1)  Comisia efectuează, cel târziu până la ... [cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare] sau dacă un stat membru face uz de derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (3), cel târziu până la ... [șase ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], o evaluare a dispozițiilor introduse prin prezenta directivă în Directiva (UE) 2017/1132 și prezintă un raport care să conțină constatările sale Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European, cu excepția dispozițiilor menționate la articolul 2 alineatul (2), în cazul cărora evaluarea și raportul se efectuează până la ... [șapte ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive de modificare].

Statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile necesare pentru pregătirea acestor rapoarte, furnizând în special date cu privire la numărul de înregistrări online și costurile aferente.

(2)  Raportul Comisiei evaluează, printre altele, următoarele elemente:

(a)  ▌fezabilitatea punerii la dispoziție a unor proceduri de înregistrare în întregime online pentru alte forme de societăți comerciale decât cele prevăzute în anexa IIA;

(b)  ▌fezabilitatea punerii la dispoziție de către statele membre a unor formulare-tip pentru toate formele de societăți comerciale cu răspundere limitată și necesitatea și fezabilitatea punerii la dispoziție a unui formular-tip armonizat la nivelul întregii Uniuni, care să fie utilizat de toate statele membre pentru formele de societăți comerciale prevăzute în anexa IIA;

(c)  experiența practică în aplicarea normelor privind interdicția de a exercita o funcție de conducere, menționată la articolul 13i;

(d)  metodele pentru depunerea online și pentru accesul online, inclusiv utilizarea interfețelor de programare a aplicațiilor;

(e)  necesitatea și fezabilitatea punerii la dispoziție gratuite a unor informații suplimentare față de cele prevăzute la articolul 19 alineatul (2) și a asigurării accesului liber la aceste informații;

(f)  necesitatea și fezabilitatea de a aplica mai mult principiul transmiterii unice a informațiilor.

(3)  Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a Directivei (UE) 2017/1132.

(4)  Statele membre colectează date privind modul în care formarea online funcționează în practică, în vederea asigurării unei evaluări fiabile a dispozițiilor introduse prin prezenta directivă în Directiva (UE) 2017/1132 . În mod normal, aceste informații ar trebui să cuprindă numărul de formări online, numărul de cazuri în care au fost utilizate formulare-tip sau în care era necesară prezența fizică, durata medie și costurile formărilor online. Statele membre notifică aceste informații Comisiei de două ori, în termen de cel mult doi ani de la data transpunerii.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

ANEXA IIA

TIPURILE DE SOCIETĂȚI COMERCIALE MENȚIONATE LA ARTICOLELE 13, 13f, 13g, 13h și 162a

—  Belgia:

société privée à responsabilité limitée/besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid,

société privée à responsabilité limitée unipersonnelle/Eenpersoons besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid;

—  Bulgaria:

дружество с ограничена отговорност,

еднолично дружество с ограничена отговорност;

—  Republica Cehă:

společnost s ručením omezeným;

—  Danemarca:

Anpartsselskab;

—  Germania:

Gesellschaft mit beschränkter Haftung;

—  Estonia:

osaühing;

—  Irlanda:

private company limited by shares or by guarantee/cuideachta phríobháideach faoi theorainn scaireanna nó ráthaíochta,

designated activity company/cuideachta ghníomhaíochta ainmnithe;

—  Grecia:

εταιρεία περιορισμένης ευθύνης,

ιδιωτική κεφαλαιουχική εταιρεία;

—  Spania:

sociedad de responsabilidad limitada;

—  Franța:

société à responsabilité limitée,

entreprise unipersonnelle à responsabilité limitée,

société par actions simplifiée,

société par actions simplifiée unipersonnelle;

—  Croația:

društvo s ograničenom odgovornošću,

jednostavno društvo s ograničenom odgovornošću;

—  Italia:

società a responsabilità limitata,

società a responsabilità limitata semplificata;

—  Cipru:

ιδιωτική εταιρεία περιορισμένης ευθύνης με μετοχές ή/και με εγγύηση;

—  Letonia:

sabiedrība ar ierobežotu atbildību;

—  Lituania:

uždaroji akcinė bendrovė;

—  Luxemburg:

société à responsabilité limitée;

—  Ungaria:

korlátolt felelősségű társaság;

—  Malta:

private limited liability company/kumpannija privata;

—  Țările de Jos:

besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid;

—  Austria:

Gesellschaft mit beschränkter Haftung;

—  Polonia:

spółka z ograniczoną odpowiedzialnością;

—  Portugalia:

sociedade por quotas;

—  România:

societate cu răspundere limitată;

—  Slovenia:

družba z omejeno odgovornostjo;

—  Slovacia:

spoločnosť s ručením obmedzeným;

—  Finlanda:

yksityinen osakeyhtiö/privat aktiebolag;

—  Suedia:

privat aktiebolag;

—  Regatul Unit:

private limited by shares or guarantee.”

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 24.
(2)JO C 62, 15.2.2019, p. 24.
(3) Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019.
(4)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).
(5) Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
(6) Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
(7) Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
(8)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(9)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
(10) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(11)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(12)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(13) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/884 al Comisiei din 8 iunie 2015 de stabilire a specificațiilor tehnice și a procedurilor necesare pentru sistemul de interconectare a registrelor instituit prin Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 144, 10.6.2015, p. 1).


Transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere ***I
PDF 472kWORD 132k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere (COM(2018)0241 – C8-0167/2018 – 2018/0114(COD))
P8_TA-PROV(2019)0429A8-0002/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0241),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 50 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C8-0167/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0002/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere(2)

P8_TC1-COD(2018)0114


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatele (1) și (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului(5) reglementează fuziunile transfrontaliere ale societăților cu răspundere până la concurența capitalului social subscris. Aceste norme reprezintă un jalon important în eforturile de îmbunătățire a funcționării pieței unice pentru societăți și în exercitarea libertății de stabilire. Cu toate acestea, evaluarea arată că este nevoie de unele modificări ale normelor privind fuziunile transfrontaliere. Mai mult, este oportun să se prevadă norme care să reglementeze transformările și divizările transfrontaliere, întrucât Directiva (UE) 2017/1132 prevede doar norme privind divizările societăților pe acțiuni care au loc în context național.

(2)  Libertatea de stabilire este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii. În temeiul articolului 49 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 54 din TFUE, libertatea de stabilire pentru societăți include, printre altele, constituirea și administrarea acestor societăți în condițiile definite de legislația statului membru de stabilire. Libertatea de stabilire a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca înglobând dreptul unei societăți constituite în conformitate cu legislația unui stat membru de a se transforma într-o societate care intră sub incidența dreptului altui stat membru, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile definite de legislația acestui alt stat membru și în special criteriul pe care acest din urmă stat l-a reținut pentru stabilirea legăturii dintre o societate și ordinea sa juridică națională.

(3)  În lipsa unei uniformizări în dreptul Uniunii, definirea elementului de legătură care determină dreptul național aplicabil unei societăți este, potrivit articolului 54 din TFUE, de competența fiecărui stat membru. Articolul 54 din TFUE acordă o importanță egală sediului social, administrației centrale și locului principal de desfășurare a activității unei societăți ca elemente de legătură. Prin urmare, astfel cum s-a clarificat în jurisprudență, ▌faptul că se transferă numai sediul social (și nu administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității) nu exclude, în sine, aplicabilitatea libertății de stabilire prevăzute la articolul 49 din TFUE. ▌

(4)  Aceste evoluții în jurisprudență au deschis noi oportunități pentru societățile de pe piața unică de a stimula creșterea economică, concurența efectivă și productivitatea. În același timp, obiectivul unei piețe unice fără frontiere interne pentru societăți trebuie să fie armonizat cu alte obiective ale integrării europene, precum protecția socială, astfel cum este prevăzută la articolul 3 și la articolul 9 din TFUE și de asemenea cu promovarea dialogului social, astfel cum este prevăzută la articolele 151 și 152 din TFUE. Dreptul societăților de a efectua transformări, fuziuni și divizări transfrontaliere ar trebui să fie însoțit și echilibrat în mod adecvat de protecția lucrătorilor, a creditorilor și a membrilor.

(5)  Lipsa unui cadru juridic referitor la transformările și divizările transfrontaliere duce la fragmentare și incertitudine juridică și, prin urmare, la obstacole în calea exercitării libertății de stabilire. De asemenea, aceasta conduce la o protecție suboptimală a angajaților, creditorilor și membrilor minoritari în cadrul pieței unice.

(6)  Parlamentul European a solicitat Comisiei să adopte norme armonizate privind transformările și divizările transfrontaliere. Un cadru juridic armonizat ar contribui într-o mai mare măsură la îndepărtarea restricțiilor privind libertatea de stabilire, oferind totodată o protecție adecvată ▌părților interesate, cum ar fi angajații, creditorii și membrii.

(7)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere competențelor statelor membre de a oferi o protecție consolidată lucrătorilor, în conformitate cu acquis-ul social existent.

(8)  O transformare transfrontalieră presupune schimbarea statutului unei societăți comerciale fără pierderea personalității sale juridice. Cu toate acestea, nici o transformare, nici o fuziune sau divizare transfrontalieră nu ar trebui să conducă la eludarea cerințelor privind constituirea în statul membru ▌în care va fi înregistrată societatea. Astfel de condiții, inclusiv cerințele de a avea sediul central în statul membru de destinație și cele legate de pierderea de către administratori a dreptului de a exercita o funcție de conducere, ar trebui să fie respectate pe deplin de către societatea în cauză. Cu toate acestea, în cazul transformărilor transfrontaliere, aplicarea unor astfel de condiții de către statul membru de destinație nu poate afecta continuitatea personalității juridice a societății care face obiectul transformării. ▌

(9)  Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice societăților aflate în lichidare în care a început distribuirea activelor. În plus, statele membre pot decide, de asemenea, să excludă societățile care fac obiectul altor proceduri de lichidare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată decide să nu aplice prezenta directivă societăților care fac obiectul unei proceduri de insolvență, astfel cum este definită de către dreptul național, indiferent dacă această procedură face parte dintr-un cadru național de insolvență sau este reglementată în afara lui, precum și societăților care fac obiectul unei măsuri de prevenire a crizelor, în sensul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(6).

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Directivei privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie.

(10)   Având în vedere complexitatea și multitudinea de interese în cazul transformărilor, fuziunilor și divizărilor transfrontaliere (denumite în continuare operațiuni transfrontaliere), este necesar să se prevadă un control al legalității operațiunii transfrontaliere înainte de realizarea acesteia, din rațiuni de securitate juridică. În acest sens, ▌autoritățile competente din ▌statele membre ▌implicate ar trebui să se asigure că decizia privind aprobarea unei operațiuni transfrontaliere este luată în mod echitabil, obiectiv și nediscriminatoriu pe baza tuturor elementelor relevante prevăzute de dreptul național și european.

(11)   Pentru ca toate interesele legitime ale părților interesate să fie luate în considerare în cadrul procedurii de reglementare a unei operațiuni transfrontaliere, societatea ar trebui să elaboreze și să publice proiectul de operațiune propusă, care ar trebui să conțină cele mai importante informații cu privire la aceasta. Organul administrativ sau de conducere ar trebui, dacă acest lucru este prevăzut de dreptul național și/sau în conformitate cu practicile naționale, să includă reprezentanții angajaților de la nivelul consiliului de administrație în decizia privind proiectul de operațiune transfrontalieră. Aceste informații ar trebui să includă cel puțin forma juridică avută în vedere a societății sau a societăților, actul constitutiv, dacă este cazul, statutul, calendarul orientativ propus al operațiunii și detalii privind garanțiile oferite membrilor și creditorilor. Ar trebui să fie publicat un anunț în registrul comerțului prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților societății sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși că pot prezenta observații cu privire la operațiunea propusă. Statele membre pot decide, de asemenea, ca raportul de expertiză independentă să fie făcut public.

(12)  În scopul informării membrilor și angajaților săi, societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să întocmească un raport pentru aceștia. Raportul ar trebui să explice și să justifice aspectele juridice și economice din propunerea de operațiune transfrontalieră și implicațiile operațiunii transfrontaliere propuse pentru angajați. În special, raportul ar trebui să explice implicațiile operațiunii transfrontaliere în ceea ce privește activitatea viitoare a societății, inclusiv a filialelor sale. În ceea ce îi privește pe membri, raportul ar trebui să includă, în special, eventualele măsuri reparatorii disponibile pentru ei, mai ales informații referitoare la dreptul de ieșire al acestora. În ceea ce îi privește pe angajați, raportul ar trebui, de asemenea, să explice mai ales care sunt implicațiile operațiunii transfrontaliere propuse asupra situației ocupării forței de muncă. Ar trebui să explice, în special, dacă vor exista modificări semnificative ale condițiilor de muncă prevăzute de lege, de contractele colective de muncă și de acordurile de întreprindere transnaționale, și ale locului unde societățile își desfășoară activitatea, cum ar fi localizarea sediului central, precum și informații privind organul de conducere și, după caz, personalul, echipamentele, clădirile și activele societății, înainte și după operațiunea transfrontalieră, și eventualele schimbări ale organizării muncii, ale salariilor, ale localizării posturilor specifice și consecințele preconizate asupra angajaților care ocupă aceste posturi, și de asemenea dialogul social în cadrul societății, inclusiv, dacă este cazul, reprezentarea angajaților la nivelul consiliului de administrație. Ar trebui să explice, de asemenea, cum ar afecta aceste schimbări eventualele filiale ale societății. Această cerință nu se aplică însă în cazul în care singurii angajați ai societății sunt cei din organul administrativ. În plus, pentru a îmbunătăți protecția acordată angajaților, angajații sau reprezentanții acestora ar trebui să poată să își prezinte avizul privind raportul în care se precizează implicațiile operațiunii transfrontaliere pentru aceștia. Prezentarea raportului și posibilitatea de a prezenta un aviz ar trebui să se facă fără a aduce atingere procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național, inclusiv cele instituite în urma punerii în aplicare a Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7) sau a Directivei 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8). Raportul sau rapoartele, în cazul în care sunt elaborate separat, ar trebuisă fie ▌puse la dispoziția membrilor și reprezentanților angajaților societății comerciale care efectuează transformarea transfrontalieră sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși.

(13)  Proiectul de operațiune transfrontalieră, oferta de compensație bănească din partea societății pentru membrii care doresc să se retragă din societate și, după caz, rata de schimb a acțiunilor, inclusiv cuantumul unei eventuale plăți complementare în numerar incluse în proiect ar trebui examinate de către un expert independent de societate. În ceea ce privește independența expertului, statele membre ar trebui să ia în considerare principiile prevăzute la articolele 22 și 22b din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9).

(14)  Informațiile făcute publice de societate ar trebui să fie cuprinzătoare și să permită părților interesate să evalueze implicațiile operațiunii transfrontaliere preconizate. Cu toate acestea, societățile nu ar trebui să fie obligate să facă publice informații confidențiale, a căror divulgare ar aduce prejudicii poziției lor comerciale, în conformitate cu dreptul național sau cu dreptul Uniunii. Această nedivulgare de informații nu ar trebui să submineze celelalte cerințe prevăzute de prezenta directivă.

(15)  Pe baza proiectului ▌și a rapoartelor, adunarea generală a membrilor societății sau societăților ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul și modificările necesare ale actului constitutiv, inclusiv ale statutului. Este important ca majoritatea necesară pentru un astfel de vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia ▌se bazează pe o majoritate solidă. În plus, membrii ar trebui să aibă dreptul de a vota cu privire la orice înțelegere privind participarea salariaților, dacă și-au rezervat acest drept în cadrul adunării generale.

(16)  Adesea, ca urmare a unei operațiuni transfrontaliere, membrii se confruntă cu o schimbare a legii care le guvernează drepturile, pentru că devin membri ai unei societăți care intră sub incidența dreptului unui alt stat membru decât cel al cărui drept se aplica societății înainte de operațiune. Prin urmare, statele membre ar trebui, cel puțin, să ofere membrilor care dețin acțiuni cu drept de vot, și care au votat împotriva aprobării proiectului, dreptul de a se retrage din societate și de a primi o compensație bănească echivalentă cu valoarea acțiunilor pe care le dețin. Cu toate acestea, statele membre pot decide să ofere acest drept și altor membri, de exemplu membrilor care dețin acțiuni fără drept de vot sau membrilor care, ca urmare a unei divizări transfrontaliere, ar primi acțiuni la societate în alte proporții decât dețineau înainte de operațiune sau membrilor în cazul cărora nu s-a schimbat dreptul aplicabil, dar cărora li s-au modificat anumite drepturi din cauza operațiunii. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele naționale referitoare la valabilitatea contractelor pentru vânzarea și transferul de acțiuni ale societăților și nici cerințele specifice privind forma juridică. De exemplu, statele membre ar trebui să poată solicita un act notarial sau o confirmare a semnăturilor.

(17)  Societățile ar trebui să poată estima, în măsura posibilului, costurile aferente operațiunii transfrontaliere. Prin urmare, membrii ar trebui să aibă obligația de a declara societății dacă își exercită dreptul de a-și transfera acțiunile. Acest lucru nu ar trebui să aducă niciun prejudiciu cerințelor formale prevăzute de dreptul național. De asemenea, membrii ar putea avea obligația de a indica, împreună cu declarația sau într-un anumit termen, dacă intenționează să conteste compensația bănească oferită și să solicite o compensație bănească suplimentară.

(18)  Calculul ofertei de compensație bănească ar trebui să se bazeze pe metode de evaluare general acceptate. Membrii ar trebui să aibă dreptul de a contesta calculul și de a pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al compensației bănești în fața unei autorități administrative sau judiciare competente sau a unui organism mandatat în temeiul dreptului național, inclusiv a instanțelor de arbitraj. Statele membre ar trebui să poată prevedea ca membrii care și-au exercitat dreptul de a-și transfera acțiunile să aibă dreptul de a participa la procedură, iar statele membre ar trebui să poată stabili termene maxime pentru acest lucru în dreptul național.

(19)  În cazul unei fuziuni sau divizări transfrontaliere, membrii care nu au avut sau nu și-au exercitat dreptul de ieșire ar trebui, totuși, să aibă dreptul de a contesta rata de schimb a acțiunilor. Atunci când evaluează caracterul adecvat al ratei de schimb a acțiunilor, autoritatea administrativă sau judiciară competentă sau organismul mandatat în temeiul dreptului național ar trebui să ia, de asemenea, în considerare cuantumul unei plăți complementare în numerar incluse în proiect.

(20)   ▌În plus, pentru a proteja ▌creditorii de riscul de insolvență a societății după operațiunea transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita societății sau societăților să facă o declarație de solvabilitate care să ateste că acestea nu au cunoștință de niciun motiv pentru care societatea sau societățile rezultate în urma operațiunii transfrontaliere nu ar putea pe viitor să își îndeplinească obligațiile. În aceste condiții, statele membre ar trebui să poată antrena răspunderea personală a membrilor organelor de conducere pentru exactitatea acestei declarații. Întrucât tradițiile juridice variază de la un stat membru la altul în ceea ce privește utilizarea declarațiilor de solvabilitate și posibilele consecințe ale acestora, ar trebui ca reglementarea consecințelor în cazul furnizării de declarații inexacte sau înșelătoare să rămână la latitudinea statelor membre, inclusiv prevederea unor sancțiuni eficace și proporționale și a tipului de răspundere în conformitate cu dreptul Uniunii.

(21)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiect și în cazul în care aceștia nu au găsit o soluție satisfăcătoare împreună cu societatea, creditorii, după notificarea prealabilă a societății, pot solicita garanții autorității ▌ competente ▌. Atunci când evaluează aceste garanții, autoritatea adecvată ar trebui să analizeze dacă creanța creditorului asupra societății ▌sau a unei părți terțe ▌are cel puțin o valoare echivalentă și o calitate a creditului proporțională cu cea dinainte de operațiunea transfrontalieră, și dacă executarea creanței poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ▌.

(22)  Statele membre ar trebui să asigure o protecție adecvată pentru acei creditori care au început o relație cu societatea înainte ca aceasta să își facă publică intenția de a efectua o operațiune transfrontalieră. Pe lângă normele generale stabilite de Regulamentul Bruxelles Ia, statele membre ar trebui să asigure, prin urmare, că acești creditori au posibilitatea de a depune o cerere de executare în statul membru de plecare în termen de doi ani de la divulgarea proiectului de transformare transfrontalieră. După ce proiectul a fost făcut public, creditorii ar trebui să poată lua în considerare impactul potențial al schimbării jurisdicției și dreptului aplicabil ca urmare a operațiunii transfrontaliere. Creditorii unei societăți care trebuie protejați pot fi, de asemenea, angajați activi și foști angajați care dețin drepturi garantate la pensii ocupaționale și persoanele care primesc pensii ocupaționale. De asemenea, măsura de protecție de doi ani prevăzută de prezenta directivă referitor la jurisdicția aplicabilă creditorilor ale căror creanțe sunt anterioare datei publicării proiectului de transformare transfrontalieră nu aduce atingere dreptului național care determină prescripția cererilor.

(23)  Este important să se asigure că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în contextul operațiunilor transfrontaliere sunt pe deplin respectate. Informarea și consultarea angajaților în contextul operațiunilor transfrontaliere ar trebui efectuate conform cadrului juridic prevăzut în Directiva 2002/14/CE, în cazul întreprinderilor de dimensiune comunitară sau grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară, în temeiul Directivei 2009/38/CE și Directivei 2001/23/CE a Consiliului(10), în cazul în care fuziunea transfrontalieră sau divizarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în sensul respectivei directive. Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2009/38/CE, Directivei 98/59/CE a Consiliului, Directivei 2001/23/CE și Directivei 2001/14/CE. Cu toate acestea, având în vedere că prezenta directivă stabilește o procedură armonizată pentru operațiunile transfrontaliere, este adecvat să se precizeze în special termenul în care ar trebui să aibă loc informarea și consultarea angajaților în contextul operațiunii transfrontaliere.

(24)  Printre reprezentanții angajaților care sunt prevăzuți de dreptul național și/sau în conformitate cu practica națională, după caz, ar trebui să se numere și organismele relevante instituite în temeiul dreptului UE, dacă există, cum ar fi comitetul european de întreprindere instituit în temeiul Directivei 2009/38/CE și organismul de reprezentare instituit în conformitate cu Directiva 2001/86/CE a Consiliului(11).

(25)  Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții angajaților, aflați în exercițiul funcțiunii, beneficiază de protecție și garanții suficiente, în temeiul articolului 7 din Directiva 2002/14/CE, pentru a le permite să își îndeplinească corespunzător obligațiile care le-au fost încredințate.

(26)  Pentru a efectua o analiză a raportului, societatea care realizează operațiunea transfrontalieră ar trebui să pună la dispoziția reprezentanților angajaților resursele necesare care să le permită să facă uz în mod adecvat de drepturile de care dispun în temeiul prezentei directive.

(27)   În scopul de a se asigura că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei operațiuni transfrontaliere, în cazul în care societatea care face obiectul operațiunii transfrontaliere ▌a implementat un sistem de participare a angajaților, societatea sau societățile care rezultă în urma operațiunii transfrontaliere ar trebui să fie obligate să adopte o formă juridică permițând exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organele de supraveghere sau de conducere corespunzătoare ale societății sau societăților. În plus, într-un astfel de caz, atunci când au loc negocieri de bună credință între societatea comercială și angajații săi, acestea ar trebui desfășurate în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul societății de a efectua o operațiune transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, fie acordul ad hoc sau soluția convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE. Pentru a proteja fie soluția convenită, fie aplicarea acestor norme standard, societatea nu ar trebui să fie în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente la nivel național sau transfrontalier în termen de patru ani.

(28)  Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei operațiuni transfrontaliere, societatea sau societățile care efectuează operațiunea transfrontalieră și care sunt înscrise în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze operațiunea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie.

(29)  Implicarea tuturor părților interesate, în special a angajaților, contribuie la o abordare sustenabilă, pe termen lung, a societăților în cadrul întregii piețe unice. În această privință, garantarea și promovarea drepturilor de participare ale angajaților la consiliile de administrație ale societăților, mai ales atunci când societățile se mută sau se restructurează transfrontalier, joacă un rol important. Prin urmare, finalizarea cu succes a negocierilor referitoare la drepturile de participare în contextul operațiunilor transfrontaliere este esențială și ar trebui încurajată.

(30)   Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și eficient al operațiunilor transfrontaliere, ▌autoritățile competente din statele membre ale societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să aibă competența de a elibera un certificat prealabil transformării, fuziunii sau divizării (denumit în continuare „certificatul prealabil operațiunii”). Fără un astfel de certificat, autoritățile competente din statele membre ale societății transformate sau ale societății sau societăților rezultate în urma operațiunii transfrontaliere nu ar trebui să poată finaliza procedurile de operațiune transfrontalieră.

(31)  Pentru a emite certificatul prealabil operațiunii, statele membre ale societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să desemneze, în temeiul dreptului național, o autoritate sau mai multe autorități competente pentru a verifica legalitatea operațiunii. Autoritatea sau autoritățile competente pot fi: instanțe, notari sau alte autorități, o autoritate fiscală sau o autoritate pentru servicii financiare. Dacă există mai mult de o autoritate competentă, societatea ar trebui să poată solicita certificatul prealabil operațiunii la o singură autoritate competentă, desemnată de statele membre, care ar trebui să se coordoneze cu celelalte autorități competente. Autoritatea sau autoritățile competente ar trebui să evalueze respectarea tuturor condițiilor relevante și îndeplinirea corectă a tuturor procedurilor și formalităților din respectivul stat membru și ar trebui să decidă dacă să emită un certificat prealabil operațiunii în termen de trei luni de la depunerea cererii de către societate, cu excepția cazului în care există bănuieli serioase că operațiunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, iar examinarea necesită evaluarea unor informații suplimentare sau desfășurarea unor activități de anchetă suplimentare.

(32)  În anumite circumstanțe, dreptul societăților de a realiza o operațiune transfrontalieră ar putea fi utilizat în scopuri abuzive sau frauduloase, cum ar fi pentru eludarea drepturilor angajaților, a plății contribuțiilor la asigurările sociale sau a obligațiilor fiscale sau în scopuri criminale. Este deosebit de important să se combată societățile de tip „cutie poștală” create în scopul de a evita, eluda sau încălca dreptul național și/sau dreptul Uniunii. Dacă, în cursul controlului legalității, autoritatea competentă află, inclusiv prin consultarea autorităților relevante, că operațiunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care ar conduce sau ar avea scopul de a conduce la evitarea sau eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, ar trebui să nu autorizeze operațiunea. Procedura relevantă, inclusiv eventualele evaluări detaliate, ar trebui desfășurată în conformitate cu dreptul național. În acest caz, autoritatea competentă poate prelungi perioada de evaluare până la cel mult trei luni.

(33)  Atunci când autoritatea competentă are bănuieli grave că operațiunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, evaluarea ar trebui să ia în considerare toate faptele și circumstanțele relevante, și ar trebui să țină cont, dacă este relevant, cel puțin de factori orientativi referitori la caracteristicile stabilirii în statul membru în care societatea sau societățile vor fi înregistrate după operațiunea transfrontalieră, inclusiv intenția operațiunii, sectorul, investiția, cifra de afaceri netă și profitul sau pierderea, numărul de angajați, structura bilanțului, rezidența fiscală, activele și localizarea acestora, echipamentele, beneficiarii reali ai societății, locul de muncă obișnuit al angajaților și al unor grupuri specifice de angajați, locul în care trebuie plătite contribuțiile la asigurările sociale, numărul de angajați detașați în anul anterior transformării în sensul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(12) și al Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului(13), precum și numărul de angajați care lucrează simultan în mai mult de un stat membru în sensul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și riscurile comerciale pe care și le asumă societatea sau societățile înainte și după operațiunea transfrontalieră. Evaluarea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare faptele și circumstanțele relevante referitoare la drepturile de participare ale angajaților, în special în ceea ce privește negocierile acelor drepturi care au fost declanșate de patru cincimi din pragul național aplicabil. Toate aceste elemente pot fi luate în considerare numai ca factori orientativi în evaluarea globală și, prin urmare, nu ar trebui să fie analizate în mod izolat. Dacă operațiunea transfrontalieră are drept rezultat localizarea conducerii efective și/sau a activității economice a societății în statul membru în care societatea sau societățile vor fi înregistrate după operațiunea transfrontalieră, autoritatea competentă poate considera că acest lucru indică lipsa unor circumstanțe care ar conduce la abuz sau la fraudă.

(34)  De asemenea, autoritatea competentă ar trebui să poată obține de la societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră, sau de la alte autorități competente, inclusiv cele din statul membru de destinație, toate informațiile și documentele relevante pentru a realiza controlul legalității în cadrul procedural prevăzut de dreptul național. Statele membre ar trebui să poată stipula care sunt consecințele posibile ale procedurilor inițiate de membri și de creditori în temeiul prezentei directive asupra emiterii certificatului prealabil operațiunii.

(35)  Pentru evaluarea cererii depuse de societate în vederea obținerii certificatului prealabil operațiunii, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent. Statele membre ar trebui să introducă norme pentru a asigura că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent de societatea care solicită certificatul prealabil operațiunii. Expertul sau experții ar trebui să fie numit de autoritatea competentă și ar trebui să nu aibă nicio legătură actuală sau trecută cu societatea în cauză, care i-ar putea afecta independența.

(36)  Pentru a asigura că societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră nu aduce prejudicii creditorilor săi, autoritatea competentă ar trebui să poată verifica, în special, dacă societatea și-a îndeplinit obligațiile față de creditorii publici sau dacă eventualele obligații deschise sunt garantate în mod suficient. Autoritatea competentă ar trebui să poată verifica, mai ales, dacă societatea face obiectul unor proceduri în curs în instanță, referitoare la încălcarea dreptului social, al muncii sau al mediului, de exemplu, care ar putea avea drept rezultat crearea unor noi obligații pentru societate, inclusiv față de cetățeni sau entități private.

(37)  Statele membre ar trebui să prevadă garanții procedurale în conformitate cu principiile generale ale accesului la justiție, inclusiv posibilitatea de revizuire a deciziilor autorităților competente în procedurile referitoare la operațiuni transfrontaliere, posibilitatea de a amâna data de la care este valabil certificatul pentru a permite părților să formuleze o acțiune în fața instanței competente și să obțină, dacă este cazul, măsuri provizorii.

(38)   După primirea certificatului prealabil operațiunii și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele juridice ale statului membru în care societatea va fi înregistrată în urma operațiunii, inclusiv verificarea dacă tranzacția reprezintă o eludare a dreptului național sau al UE, autoritățile competente ▌ar trebui să înregistreze societatea în propriul registru al comerțului. Autoritatea competentă din fostul stat membru al societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea menționată anterior. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente din statul membru ▌în care societatea va fi înregistrată în urma operațiunii transfrontaliere să conteste ▌informațiile care figurează în certificatul prealabil operațiunii. ▌

(39)  Statele membre ar trebui să asigure că îndeplinirea anumitor etape procedurale, și anume publicarea proiectului, solicitarea unui certificat prealabil transformării, fuziunii sau divizării (denumit în continuare „certificatul prealabil operațiunii”), precum și depunerea informațiilor și documentelor pentru controlul legalității transformării, fuziunii sau divizării transfrontaliere de către statul membru de destinație, poate fi realizată în întregime online, fără a fi necesar ca solicitanții să fie prezenți fizic în fața autorităților competente din statele membre. Normele privind utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților, inclusiv garanțiile relevante, ar trebui să se aplice în mod adecvat. Autoritatea competentă ar trebui să poată primi online solicitarea unui certificat prealabil transformării, inclusiv documentele și informațiile depuse, în afara cazului în care acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic pentru respectiva autoritate.

(40)  Pentru a minimiza costurile și a reduce durata procedurilor și sarcinile administrative pentru societăți, statele membre ar trebui să aplice principiul transmiterii unice a informațiilor în domeniul dreptului societăților, care presupune că societățile nu trebuie să transmită aceeași informație autorităților publice mai mult de o dată. De exemplu, societăților nu ar trebui să li se ceară să transmită aceleași informații atât registrului național, cât și monitorului oficial național.

(41)  Ca o consecință a transformării transfrontaliere, societatea transformată ar trebui să își păstreze personalitatea juridică, activele și datoriile și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni. Societatea ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din relațiile de muncă, inclusiv termenii și condițiile stabilite în eventualele contracte colective de muncă.

(42)   Pentru a asigura nivelul adecvat de transparență și utilizarea instrumentelor și proceselor digitale, certificatele prealabile operațiunii emise de autoritățile competente din state membre diferite ar trebui să fie partajate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor comerțului și puse la dispoziția publicului. În conformitate cu principiile generale care stau la baza prezentei directive, astfel de schimburi de informații ar trebui să fie întotdeauna gratuite.

(43)  Pentru a mări transparența operațiunilor transfrontaliere, este important ca registrele statelor membre implicate să conțină informațiile necesare din celălalt registru sau celelalte registre referitoare la societățile implicate în operațiunea transfrontalieră pentru a putea urmări istoricul respectivelor societăți. În special, dosarul societății din registrul în care a fost înregistrată înainte de operațiunea transfrontalieră ar trebui să conțină noul număr de înregistrare care a fost atribuit societății în urma operațiunii transfrontaliere. În mod similar, dosarul societății din registrul în care a fost înregistrată după operațiunea transfrontalieră ar trebui să conțină numărul de înregistrare inițial, care a fost atribuit societății înaintea operațiunii transfrontaliere.

(44)  În ceea ce privește normele existente referitoare la fuziunile transfrontaliere, Comisia a anunțat în comunicarea sa intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”, ▌că va evalua necesitatea unei actualizări a acestor norme ▌ în scopul de a permite IMM-urilor să își aleagă strategia de afaceri preferată și să se adapteze mai bine la evoluțiile pieței, fără a aduce însă atingere protecției existente în domeniul ocupării forței de muncă. În comunicarea sa intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2017 Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără”, Comisia a anunțat o inițiativă pentru facilitarea derulării de fuziuni transfrontaliere.

(45)   ▌Lipsa armonizării garanțiilor pentru membri ▌a fost identificată ca un obstacol în calea operațiunilor transfrontaliere. Societățile și membrii se confruntă cu o gamă largă de forme diferite de protecție, ceea ce conduce la complexitate și la incertitudine juridică. Membrii ▌ar trebui să beneficieze, în consecință, de același nivel de protecție minim, indiferent de statul membru în care este stabilită societatea. Prin urmare, statele membre pot menține sau introduce norme de protecție suplimentară pentru membri, în afara cazului în care acestea încalcă normele prevăzute de prezenta directivă sau libertatea de stabilire. Drepturile individuale la informare ale membrilor nu sunt afectate.

(46)   În urma unei operațiuni transfrontaliere, este posibil ca creanțele foștilor creditori ai societății sau societăților care efectuează operațiunea să fie afectate ▌în cazul în care societatea ▌care răspunde pentru datorie intră ulterior sub incidența legislației unui alt stat membru. În prezent, normele de protecție a creditorilor variază de la un stat membru la altul, ceea ce îngreunează semnificativ procesul de operațiune transfrontalieră și generează incertitudine atât pentru societățile implicate, cât și pentru creditorii lor în legătură cu recuperarea sau satisfacerea creanțelor.

(47)  Pe lângă noile norme referitoare la transformări, prezenta directivă stabilește norme privind divizările transfrontaliere, atât parțiale, cât și integrale, dar numai prin constituirea de noi societăți. Prezenta directivă nu prevede un cadru armonizat pentru divizările transfrontaliere în care o societate își transferă activele și datoriile mai multor societăți deja existente, întrucât aceste cazuri au fost considerate foarte complexe, necesitând implicarea autorităților competente din mai multe state membre și presupunând noi riscuri în ceea ce privește frauda și eludarea normelor naționale și europene. Posibilitatea de a forma o societate printr-o divizare prin separare, astfel cum prevede prezenta directivă, oferă societăților o nouă procedură armonizată pe piața unică; cu toate acestea, societățile ar trebui să dispună de libertatea de a crea direct filiale în alte state membre.

(48)   Ca o consecință a fuziunii transfrontaliere, activele și pasivele și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni ar trebui transferate societății absorbante sau noii societăți, iar membrii societăților care fuzionează, care nu își exercită dreptul de ieșire, ar trebui să devină membri ai societății absorbante, respectiv ai noii societăți. Societatea absorbantă sau noua societate ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din relațiile de muncă, inclusiv termenii și condițiile stabilite în eventualele contracte colective de muncă.

(49)  Ca urmare a divizării transfrontaliere, activele și pasivele și toate drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni ale societății care face obiectul divizării ar trebui să fie transferate societăților comerciale beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare și membrii societății care face obiectul divizării, care nu își exercită dreptul de ieșire, ar trebui să devină membri ai societăților beneficiare sau ar trebui să rămână membri ai societății care face obiectul divizării ori ai ambelor. Societățile beneficiare ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din relațiile de muncă, inclusiv termenii și condițiile stabilite în eventualele contracte colective de muncă.

(50)  Pentru a asigura certitudinea juridică, o operațiune transfrontalieră care a intrat în vigoare în conformitate cu procedura prevăzută de prezenta directivă nu ar trebui să poată fi declarată nulă. Acest lucru nu ar trebui să prejudicieze competențele statelor membre, printre altele în domeniul dreptului penal, al combaterii finanțării terorismului, al dreptului social, al fiscalității și al aplicării legii în conformitate cu dreptul național, mai ales în cazul în care autoritățile competente sau alte autorități relevante stabilesc, în special pe baza unor noi informații de fond, după ce operațiunea transfrontalieră a intrat în vigoare, că operațiunea transfrontalieră a fost realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale. În acest context, autoritățile competente ar putea evalua, de asemenea, dacă pragul național aplicabil pentru participarea angajaților în statul membru al societății care efectuează operațiunea transfrontalieră a fost atins sau depășit în anii următori operațiunii transfrontaliere.

(51)  Nicio operațiune transfrontalieră nu ar trebui să prejudicieze răspunderea pentru obligațiile fiscale aferente activității societății sau societăților înaintea respectivei operațiuni.

(52)   Pentru a garanta alte drepturi ale angajaților decât dreptul la participare, prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2009/38/CE, Directivei 98/59/CE a Consiliului(14), Directivei 2001/23/CE sau Directivei 2002/14/CE. Legislația națională ar trebui să se aplice și aspectelor aflate în afara domeniului de aplicare al prezentei directive, cum ar fi fiscalitatea sau securitatea socială.

(53)   Prevederile prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor legale sau administrative, printre care se numără și cele legate de asigurarea respectării regulilor financiare aplicabile în transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere, din legislațiile naționale aferente sistemului fiscal al statelor membre sau al diviziunilor teritorial-administrative ale acestora.

(54)  Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei (UE) 2016/1164(15) a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne, Directivei 2009/133/CE(16) a Consiliului privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre, Directivei (UE) 2015/2376(17) a Consiliului în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații între statele membre privind soluțiile fiscale anticipate și acordurile de preț în avans, Directivei (UE) 2016/881(18) a Consiliului în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal și Directivei (UE) 2018/822(19) a Consiliului în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării.

(55)   Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului(20), care abordează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, în special obligațiilor legate de derularea corespunzătoare a măsurilor de precauție privind clientela în funcție de risc și de identificare și înregistrare a beneficiarului real al oricărei entități nou înființate în statul membru de înregistrare.

(56)  Directiva nu aduce atingere nici legislației Uniunii, nici normelor de drept intern elaborate sau instituite în temeiul legislației Uniunii Europene în cauză care reglementează transparența și drepturile acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă.

(57)  Prezenta directivă nu afectează legislația Uniunii care reglementează intermediarii de credite și alte întreprinderi financiare și nici normele interne elaborate sau instituite în temeiul legislației Uniunii în cauză.

(58)   Întrucât obiectivele prezentei directive, de a înlesni și a reglementa transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TFUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este stabilit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(59)   Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(60)   În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(21), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(61)   Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive, inclusiv o evaluare a punerii în aplicare a informării, consultării și participării lucrătorilor în contextul operațiunilor transfrontaliere. Evaluarea ar trebui să vizeze, în special, operațiunile transfrontaliere în cadrul cărora negocierile privind participarea angajaților au fost deschise prin depășirea a patru cincimi din pragul aplicabil și să determine dacă respectivele societăți, după operațiunea transfrontalieră, au îndeplinit sau au depășit pragul aplicabil pentru participarea angajaților din statul membru al societății care a efectuat operațiunea transfrontalieră. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(22) încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii – eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată – și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare.

(62)   Informațiile ar trebui colectate pentru a permite evaluarea performanței legislației în raport cu obiectivele acesteia și pentru a contribui astfel la evaluările legislației efectuate în conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.

(63)  Prin urmare, Directiva (UE) 2017/1132 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei (UE) 2017/1132

Directiva (UE) 2017/1132 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 18 alineatul (3) se introduce următoarea literă (aa):"

„(aa) documentele și informațiile menționate la articolele 86h, 86o, 86q, 123, 127a, 160j, 160q, 160s;”

"

2.  ▌Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)   litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informații între registre și în scopul comunicării, astfel cum se menționează la articolele 20, 34, ▌86o, 86p, 86q, 127a, 128, 130, ▌160q, 160r și 160s;”

"

(b)  la al doilea paragraf, se adaugă următoarea teză:"

„Comisia adoptă actele de punere în aplicare în conformitate cu litera (e) cel târziu la 18 luni de la data intrării în vigoare.”;

"

3.  Denumirea titlului II se înlocuiește cu următorul text:"

„TRANSFORMĂRILE, FUZIUNILE ȘI DIVIZĂRILE SOCIETĂȚILOR COMERCIALE CU RĂSPUNDERE PÂNĂ LA CONCURENȚA CAPITALULUI SOCIAL SUBSCRIS”.

"

4.  În titlul II se introduce următorul capitol -I:"

„CAPITOLUL -I

Transformările transfrontaliere

Articolul 86a

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul capitol se aplică transformării unei societăți comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris – care este constituită în conformitate cu legislația unui stat membru și care își are sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în Uniune – într-o societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris care intră sub incidența legislației unui alt stat membru (denumită în continuare „transformare transfrontalieră”).

Articolul 86b

Definiții

În sensul prezentului capitol:

   1. «societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris», denumită în continuare «societate comercială», înseamnă o societate comercială de tipul celor enumerate în anexa II care efectuează o transformare transfrontalieră;
   2. „transformare transfrontalieră” înseamnă o operațiune prin care o societate comercială, fără a fi dizolvată sau a intra în lichidare, își transformă forma juridică sub care este înregistrată în statul membru de plecare în forma juridică a unei societăți comerciale dintr-un stat membru de destinație enumerate în anexa II și își transferă cel puțin sediul social în statul membru de destinație, păstrându-și în același timp personalitatea juridică;
   3. «stat membru de plecare» înseamnă statul membru în care societatea comercială este înregistrată în forma sa juridică înainte de transformarea transfrontalieră;
   4. «stat membru de destinație» înseamnă statul membru în care societatea comercială este înregistrată ca urmare a transformării transfrontaliere;

   5. «societate comercială transformată» înseamnă societatea comercială formată în statul membru de destinație, ca rezultat al procesului de transformare transfrontalieră ▌.

Articolul 86c

Dispoziții suplimentare privind domeniul de aplicare

(1)  Prezentul capitol nu se aplică transformărilor transfrontaliere la care participă o societate comercială al cărui obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcționează pe principiul repartizării riscurilor și ale cărei acțiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăți comerciale, la cererea acționarilor. Măsurile luate de o astfel de societate comercială pentru a se asigura că valoarea bursieră a acțiunilor sale nu variază semnificativ față de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.

(2)  Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică în niciuna dintre următoarele situații:

   (a) societatea comercială se află în curs de lichidare și a început să distribuie activele între acționarii săi;

   (b) dacă societatea comercială face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului *.

(3)  Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților comerciale care fac obiectul:

   (a) procedurilor de insolvență sau cadrelor de restructurare preventivă;
   (aa) procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (2) sau
   (b) măsurilor de prevenire a crizelor în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (101) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

(4)  Legislația națională din statul membru de plecare reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită în legătură cu transformarea transfrontalieră în vederea obținerii certificatului prealabil transformării, iar legislația națională a statului membru de destinație reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită după primirea certificatului prealabil transformării, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Articolul 86d

Proiectele de transformare transfrontalieră

(1)   Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale ▌ întocmește proiectul de transformare transfrontalieră. Proiectul de transformare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:

   (a) forma juridică, denumirea și adresa sediului social al societății comerciale în statul membru de plecare;
   (b) forma juridică, denumirea și adresa sediului social propuse pentru societatea comercială transformată în statul membru de destinație;
   (c) actul constitutiv, după caz, precum și statutul, dacă face obiectul unui act separat, ale societății comerciale în statul membru de destinație;
   (d) calendarul indicativ propus pentru transformarea transfrontalieră;
   (e) drepturile conferite de societatea comercială transformată membrilor care se bucură de drepturi speciale sau deținătorilor de titluri de valoare, altele decât acțiunile reprezentând capitalul societății comerciale, sau măsurile propuse cu privire la aceștia;
   (f) ▌garanții, sub formă reală sau ca angajamente, dacă sunt oferite creditorilor;

   (h) orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control al societății comerciale ▌;
   (ha) în cazul în care societatea comercială a primit un stimulent sau o subvenție în statul membru de plecare în ultimii cinci ani;
   (i) detalii privind oferta de compensație bănească pentru membri ▌ în conformitate cu articolul 86j;
   (j) posibilele repercusiuni ale transformării transfrontaliere asupra forței de muncă;
   (k) dacă este cazul, informații cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 86l, a modalităților referitoare la implicarea angajaților în definirea propriilor drepturi de participare la societatea comercială transformată ▌.

Articolul 86e

Raportul organului de conducere sau al organului administrativ adresat membrilor și angajaților

(1)  Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale ▌ întocmește un raport pentru membri și angajați în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale transformării transfrontaliere, explicând și implicațiile transformării transfrontaliere pentru angajați.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) trebuie, mai ales, să precizeze implicațiile transformării transfrontaliere asupra activității viitoare a societății comerciale:

El cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată membrilor și o secțiune destinată angajaților.

(3)  Secțiunea din raport destinată membrilor trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (aa) o explicație privind compensațiile bănești și metoda de calcul folosită;
   (b) implicațiile transformării transfrontaliere pentru membri;
   (c) drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția membrilor ▌ în conformitate cu articolul 86j.

(4)  Secțiunea din raport destinată membrilor nu este obligatorie în cazul în care toți membrii societății comerciale au convenit să renunțe la această cerință. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

(5)  Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (ca) implicațiile transformării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a le păstra;
   (cb) orice modificare substanțială a condițiilor de angajare aplicabile și a locurilor în care își desfășoară activitatea societatea comercială;
   (d) de asemenea, cum anume afectează factorii menționați la literele (ca) și (cb) filialele societății.

(6)  În cazul în care organul de conducere sau organul administrativ al societății primește, în timp util, un aviz privind secțiunile raportului de tipul celui menționat la alineatele (1), (2) și (4) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dispozițiilor din legislația națională, membrii sunt informați în acest sens, iar avizul respectiv se anexează la raport.

(7)  Secțiunea pentru angajați nu trebuie întocmită în cazul în care o societate și filialele sale, dacă există, nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.

(8)  Societatea poate hotărî dacă să întocmească un singur raport care să conțină cele două secțiuni amintite la alineatele (3) și (4) sau să întocmească rapoarte separate pentru membri, respectiv pentru angajați.

(9)  Raportul menționat la prezentul articol alineatul (1) sau rapoartele menționate la alineatul (5) se pun în orice caz, în format electronic, împreună cu proiectul acordului de transformare transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziția membrilor și a reprezentanților angajaților societății comerciale ▌ sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i.

(10)  În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), se renunță la secțiunea pentru membri menționată la alineatul (3), iar, în conformitate cu alineatul (4a), secțiunea pentru angajați menționată la alineatul (4) nu trebuie întocmită, raportul menționat la alineatul (1) nu este necesar.

(9)  Alineatele (1)-(8) din prezentul articol nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.

Articolul 86g

Raportul întocmit de expertul independent

(1)  Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de acord de transformare transfrontalieră și întocmește un raport destinat membrilor, pe care îl pune la dispoziția acestora cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i ▌. În funcție de legislația fiecărui stat membru, expertul poate fi o persoană fizică sau juridică.

(2)   În raportul menționat la alineatul (1), experții trebuie să precizeze în orice caz dacă, în opinia lor, nivelul compensației bănești este adecvat. Legat de compensațiile bănești menționate la articolul 86d litera (i), expertul ia în calcul prețul de piață al acestor acțiuni ale societății înainte de anunțarea propunerii de transformare sau valoarea societății, excluzând efectul transformării propuse, care se determină conform metodelor de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, raportul trebuie:

   (a) să indice metoda utilizată pentru a calcula cuantumul compensației bănești propuse;
   (b) să indice dacă metoda respectivă este adecvată pentru a calcula cuantumul compensației bănești, să menționeze valorile obținute prin utilizarea metodei respective și să redacteze un aviz privind importanța relativă atribuită metodei în cauză pentru obținerea valorii decise;
   (c) să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării;

Expertul are dreptul de a obține din partea societății comerciale toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(3)  Nu este necesar să se efectueze nici o analiză a proiectului de transformare transfrontalieră de către un expert independent, nici un raport al unui expert în cazul în care toți membrii societății comerciale decid astfel. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 86h

Comunicarea informațiilor

(1)  Statele membre se asigură că ▌următoarele documente sunt divulgate și publicate în registrul statului membru de plecare, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i:

   (a) proiectul de transformare transfrontalieră;

   (b) un anunț prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților societății sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși că pot prezenta societății, cu cel mult cinci zile lucrătoare înaintea datei adunării generale, observații cu privire la proiectul de acord de transformare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca raportul de expertiză independentă, dacă a fost întocmit în conformitate cu articolul 86g, să fie divulgat și publicat în registru.

Statele membre se asigură că societatea comercială poate scoate informațiile confidențiale din raportul de expertiză independentă dat publicității.

Documentele divulgate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22.

(2)  Statele membre pot excepta societatea comercială ▌ de la cerința de comunicare menționată la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționate la articolul 86i și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectiva societate pune documentele menționate la alineatul (1) la dispoziția publicului, pe site-ul său web, în mod gratuit.

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor ▌, decât în cazul și în măsura în care acestea sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3)  În cazul în care societatea comercială ▌ prezintă proiectul de transformare transfrontalieră în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), aceasta depune la registrul din statul membru de plecare, cel puțin cu o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i, următoarele informații care trebuie publicate:

   (a) forma juridică, denumirea și sediul social al societății comerciale în statul membru de plecare, precum și forma juridică, denumirea și sediul social propuse pentru societatea comercială transformată în statul membru de destinație;
   (b) registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește societatea ▌, precum și numărul de înregistrare în respectivul registru;
   (c) indicarea modalităților de exercitare a drepturilor creditorilor, angajaților și membrilor;
   (d) detalii privind site-ul web pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la prezentul alineat litera (c).

(4)  Statele membre se asigură că toate cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi realizate online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente din statul membru de plecare, în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1), (2) și (3), proiectul de transformare transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) să fie publicate în jurnalul oficial național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite jurnalului oficial național informațiile relevante.

(6)  Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt puse la dispoziția publicului în mod gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate ▌ pentru comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării unor astfel de servicii.

Articolul 86i

Aprobarea de către adunarea generală

(1)  După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 86e ▌și 86g, după caz, și opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 86e și observațiile depuse în conformitate cu articolul 86h, adunarea generală a societății ▌decide, prin intermediul unei rezoluții, dacă să aprobe sau nu proiectul de transformare transfrontalieră și dacă să adapteze sau nu actul de constituire și statutul atunci când acestea figurează într-un act separat.

(2)  Adunarea generală a societății ▌ își poate rezerva dreptul de a condiționa implementarea transformării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a modalităților menționate la articolul 86l.

(3)  Statele membre se asigură că aprobarea ▌proiectului de transformare transfrontalieră sau orice modificare a acestuia necesită o majoritate de cel puțin două treimi și cel mult 90 % din voturile aferente acțiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunare. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în legislația națională pentru aprobarea fuziunilor transfrontaliere.

(4)  În cazul în care o clauză din proiectul de transformare transfrontalieră sau orice modificare a actului de constituire a societății care face obiectul transformării duce la o majorare a obligațiilor economice ale unui acționar față de societate sau față de terți, statele membre pot prevedea într-o asemenea situație specială că respectiva clauză sau modificare a actului de constituire trebuie aprobată de acționarul vizat, cu condiția ca acesta să se afle în imposibilitatea de a-și exercita drepturile prevăzute la articolul 86j.

(5)   Statele membre se asigură că aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:

   (a) compensația bănească menționată la articolul 86d (litera (i) a fost stabilită în mod necorespunzător; sau
   (b) informațiile furnizate la litera (a) nu au respectat cerințele legale.

Articolul 86j

Protecția membrilor

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin membrii societății comerciale care au votat împotriva aprobării proiectului de transformare transfrontalieră au dreptul să își înstrăineze acțiunile, în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6).

Statele membre pot acorda acest drept și altor membri ai societății.

Statele membre pot cere ca opoziția explicită față de proiectul de transformare transfrontalieră și/sau intenția membrilor de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 86i. Statele membre pot permite să se considere înregistrarea opoziției față de proiectul de transformare transfrontalieră drept dovadă suficientă pentru a atesta un vot negativ.

(2)  Statele membre stabilesc termenul în care membrii menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății decizia de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 86i. Statele membre se asigură că societatea pune la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3)  Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul de transformare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care transformarea transfrontalieră produce efecte conform articolului 86r.

(4)   Statele membre se asigură că orice membru care și-a declarat decizia de a-și exercita dreptul de a înstrăina acțiunile, dar care consideră că valoarea compensației oferite de societate nu a fost stabilită în mod corespunzător, are dreptul de a solicita, în fața autorităților competente sau a organelor abilitate prin dreptul național, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară este valabilă pentru membrii care și-au declarat decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2).

(5)  Statele membre se asigură că legislația din statul membru de plecare reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(4) și că statul membru de plecare deține competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

Articolul 86k

Protecția creditorilor

1.  Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului de transformare transfrontalieră și nu sunt scadente la data publicării respective. Statele membre se asigură că acei creditori care nu sunt mulțumiți de garanțiile oferite în proiectul de transformare transfrontalieră, astfel cum se prevede la articolul 86d alineatul (1) litera (f), pot depune, în termen de trei luni de la publicarea proiectului de transformare transfrontalieră menționat la articolul 86h, o cerere la autoritatea administrativă sau judiciară competentă, pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția de a putea aduce dovezi credibile că transformarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că societatea comercială nu le-a oferit garanții satisfăcătoare. Statele membre se asigură că garanțiile depind de concretizarea transformării transfrontaliere în conformitate cu articolul 86r.

(2)  Statele membre pot prevedea obligația organului de conducere sau a organului administrativ al societății ▌ de a furniza ▌o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară actuală a societății la data declarației, nu mai devreme de o lună înainte de publicare. În declarație trebuie să se precizeze că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului de conducere sau a organului administrativ al societății la data declarației și, după efectuarea unor investigații rezonabile, nu s-a luat la cunoștință niciun motiv pentru care societatea comercială nu ar fi în măsură, după ce transformarea începe să producă efecte, să își onoreze obligațiile la scadența acestora. Declarația se comunică împreună cu proiectul de transformare transfrontalieră ▌în conformitate cu articolul 86h.

(3)   Alineatele ▌ (2) și (3) nu aduc atingere punerii în aplicare a legislației naționale din statul membru de plecare în ceea ce privește efectuarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare în favoarea entităților publice.

(4)  Statele membre se asigură că acei creditori ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului de transformare transfrontalieră pot iniția proceduri împotriva societății și în statul membru de plecare, în termen de doi ani de la data concretizării transformării, fără a aduce atingere normelor în materie de competență care derivă din legislația națională sau a UE sau dintr-o înțelegere contractuală. Posibilitatea de a iniția astfel de proceduri se adaugă la alte norme privind alegerea competenței aplicabile în temeiul legislației Uniunii.

Articolul 86ka

Informarea și consultarea angajaților

(1)  Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu transformarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directiva 2002/14/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide să impună drepturi de consultare și informare altor societăți comerciale în afara celor menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 86e alineatul (6) și articolului 86h alineatul (1) litera (b), statele membre au grijă ca drepturile angajaților de a fi informați și consultați să fie respectate, cel puțin până se adoptă proiectul de transformare transfrontalieră sau raportul menționat la articolul 86e, în funcție de care dintre ele survine primul, astfel încât angajaților să li se dea un răspuns motivat înainte de adunarea generală la care se face referire la articolul 86i.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor și/sau practicilor în vigoare mai favorabile angajaților, statele membre determină modalitățile practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.

Articolul 86l

Participarea angajaților

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (2), societatea comercială transformată se supune normelor în vigoare privind participarea angajaților din statul membru de destinație, în cazul în care acestea există.

(2)  Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru de destinație, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea care efectuează transformarea are, în cele șase luni care precedă publicarea proiectului de transformare transfrontalieră, astfel cum se menționează la articolul 86d din prezenta directivă, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, stabilit în legislația din statul membru de plecare, care declanșează participarea angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care legislația națională a statului membru de destinație:

   (a) nu prevede cel puțin același nivel de participare a angajaților precum cel practicat de societatea comercială înainte de transformare, măsurat în funcție de proporția reprezentanților angajaților față de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unitățile de profit ale societății comerciale, sub rezerva existenței unei reprezentări a angajaților; sau
   (b) nu prevede, pentru angajații sediilor societății comerciale transformate, situate în alte state membre, aceeași posibilitate de a-și exercita drepturile de participare ca și angajații din statul membru de destinație.

(3)  În cazurile menționate la prezentul articol alineatul (2), participarea angajaților la societatea comercială transformată și implicarea lor în stabilirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis și sub rezerva prezentului articol alineatele (4)-(7), în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele ▌(2) ▌ și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și cu următoarele dispoziții ale Directivei 2001/86/CE:

   (a) articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i), articolul 3 alineatul (2) litera (b) și articolul 3 alineatul (3), articolul 3 alineatul (4) primele două teze, ▌articolul 3 alineatul (5) ▌și articolul 3 alineatul (7);
   (b) articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) și (h) și articolul 4 alineatele (3) și (4);
   (c) articolul 5;
   (d) articolul 6;
   (e) articolul 7 alineatul (1), cu excepția celei de a doua liniuțe de la litera (b);
   (f) articolele 8,▌ 10, 11 și 12;
   (g) partea 3 litera (a) din anexă.

(4)  Atunci când reglementează principiile și procedurile menționate la alineatul (3), statele membre:

   (a) acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi care reprezintă cel puțin două treimi dintre angajați, să nu inițieze negocieri sau să pună capăt negocierilor deja inițiate și să se bazeze pe normele de participare în vigoare în statul membru de destinație;
   (b) pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare și în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporției de reprezentanți ai angajaților în cadrul organului administrativ al societății comerciale transformate. Cu toate acestea, în cazul în care, în societatea comercială ▌, reprezentanții angajaților au constituit cel puțin o treime din consiliul de administrație sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporție a reprezentanților angajaților în organul administrativ mai mică de o treime;
   (c) se asigură că normele privind participarea angajaților care se aplicau înainte de transformarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absența unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexă.

(5)  Extinderea drepturilor de participare la angajații societății comerciale transformate care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligație pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajații respectivi la calcularea pragurilor de angajați care conferă drepturi de participare în temeiul legislației naționale.

(6)  În cazul în care urmează să aibă la bază un sistem de participare a angajaților, în conformitate cu normele menționate la alineatul (2), societatea transformată este obligată să adopte o formă juridică permițând exercitarea drepturilor de participare.

(7)  În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea comercială transformată este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricărei viitoare fuziuni, divizări sau transformări – transfrontaliere sau interne – pentru o perioadă de patru ani după ce transformarea transfrontalieră începe să producă efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

(8)  O societate comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaților, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 86m

Certificatul prealabil transformării

(1)  Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate sau autorități competente (denumită în continuare „autoritate competentă”) să evalueze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru de plecare și să elibereze un certificat prealabil transformării care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru de plecare.

Prin îndeplinirea procedurilor și formalităților se poate înțelege efectuarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale speciale, inclusiv garantarea plăților sau a obligațiilor care decurg din procedurile în curs.

(2)  Statele membre se asigură că cererea de obținere a unui certificat prealabil transformării de către societate ▌ este însoțită de următoarele elemente:

   (a) proiectul de transformare menționat la articolul 86d;
   (b) raportul și, eventual, avizul anexat, menționate la articolul 160e, precum și, dacă este disponibil, raportul menționat la articolul 86g;
   (ba) toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 86h alineatul (1);
   (c) informații privind aprobarea din partea adunării generale ▌ menționată la articolul 86i.

(3)  Statele membre pot impune ca cererea de a obține un certificat prealabil transformării să fie însoțită de informații suplimentare, despre, de exemplu și mai ales:

   (a) numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului de transformare;
   (b) filiale și repartizarea geografică a acestora;
   (c) îndeplinirea obligațiilor societății față de organismele publice;

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita aceste informații, dacă nu le parvin de la societate, de la alte autorități relevante.

(4)  Statele membre se asigură că cererea menționată la alineatele (2) și (3), inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 86l, autoritatea competentă din statul membru de plecare verifică dacă proiectul de transformare transfrontalieră menționat la prezentul articol alineatul (2) include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste modalități.

(6)  Ca parte a evaluării ▌ menționate la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:

   (a) toate documentele și informațiile transmise autorității în conformitate cu alineatele (2) și (3);
   (b) indicarea, de către societate, a faptului că procedura menționată la articolul 86l alineatele (3) și (4) a început, dacă este cazul.

(7)   Statele membre se asigură că ▌evaluarea menționată la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la primirea documentelor și informațiilor privind aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală a societății comerciale. Aceasta trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

   (a) în cazul în care se stabilește că transformarea transfrontalieră ▌ îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil transformării;
   (b) în cazul în care se stabilește că transformarea transfrontalieră ▌ nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și/sau formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil transformării și informează societatea comercială cu privire la motivele deciziei sale. În acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile relevante sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8)  Statele membre veghează ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil transformării dacă se stabilește prin mijloace compatibile cu dreptul național că transformarea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale.

(9)  În cazul în care autoritatea competentă, prin controlul legalității la care se face referire la alineatul (1) are suspiciuni serioase ▌că transformarea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, ține cont de fapte și împrejurări pertinente, precum, dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoștința autorității competente în timpul controlului legalității menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților competente. Evaluarea realizată în scopurile prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură conformă dreptului național.

(10)  Dacă este necesar pentru evaluarea de la alineatul (8) să se ia în considerare informații suplimentare sau să se deruleze activități de anchetă suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (7) poate fi prelungită cu cel mult încă trei luni.

(11)  Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la prezentul articol, statele membre veghează ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenul inițial.

(12)  Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) se pot consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de transformarea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru de destinație și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societate, informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul național. În cursul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.

Articolul 86o

▌ Transmiterea certificatului prealabil transformării

(1)   Statele membre se asigură că ▌ certificatul prealabil transformării este pus la dispoziția autorităților menționate la articolul 86p alineatul (1) ▌prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil transformării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22.

(2)  Accesul la informațiile menționate la alineatul (1) se acordă gratuit autorităților competente menționate la articolul 86p alineatul (1) și registrelor.

Articolul 86p

Controlul legalității transformării transfrontaliere exercitat de statul membru de destinație

(1)  Statele membre desemnează instanța, notarul sau altă autoritate competentă care să evalueze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru de destinație și să aprobe transformarea transfrontalieră în cazul în care au fost îndeplinite în mod corespunzător toate condițiile ▌și formalitățile relevante în statul membru de destinație.

Autoritatea competentă din statul membru de destinație se asigură, în special, că societatea comercială care face obiectul transformării propuse respectă dispozițiile de drept intern privind constituirea și înregistrarea societăților comerciale și, dacă este cazul, că au fost stabilite modalitățile referitoare la participarea angajaților, în conformitate cu articolul 86l.

(2)  În sensul alineatului (1), societatea care efectuează transformarea transfrontalieră prezintă autorității menționate la alineatul (1) proiectul de transformare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 86i.

(3)  Fiecare stat membru se asigură că cererea menționată la alineatul (1) depusă de societatea comercială care efectuează transformarea transfrontalieră, în care sunt incluse orice informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața autorității competente în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(4)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) aprobă transformarea transfrontalieră de îndată ce finalizează evaluarea condițiilor relevante.

(5)  Certificatul prealabil transformării menționat la articolul 86o alineatul (1) este acceptat de autoritatea competentă menționată la alineatul (1) ca atestând în mod concludent îndeplinirea corespunzătoare a procedurilor și formalităților stabilite în cadrul legislației naționale a statului membru de plecare, fără de care transformarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.

Articolul 86q

Înregistrarea

(1)  Legislațiile din statele membre de plecare și din cele de destinație stabilesc, pentru teritoriul statelor respective, modalitățile de comunicare a înscrierii în registru a finalizării transformării transfrontaliere.

(2)  Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor, care sunt făcute publice și sunt accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22:

   (a) în registrul statului membru de destinație: că înregistrarea societății comerciale transformate este rezultatul unei transformări transfrontaliere;
   (b) în registrul statului membru de destinație: data de înregistrare a societății comerciale transformate;
   (c) în registrul statului membru de plecare: radierea sau eliminarea din registru ▌a societății comerciale este rezultatul unei transformări transfrontaliere;
   (d) în registrul statului membru de plecare: data radierii sau a eliminării din registru ▌ a societății comerciale;
   (e) în registrul statului membru de plecare, respectiv al statului membru de destinație: numărul de înregistrare, denumirea și forma de organizare juridică ale societății comerciale, în statul membru de plecare, și numărul de înregistrare, denumirea și forma de organizare juridică ale societății comerciale transformate, în statul membru de destinație.

(3)  Statele membre se asigură că registrul din statul membru de destinație îi notifică registrului din statul membru de plecare, prin intermediul sistemului menționat la articolul 22, că transformarea transfrontalieră produce efecte. De asemenea, statele membre se asigură că înregistrarea societății este eliminată imediat după primirea notificării ▌.

Articolul 86r

Data începând cu care transformarea transfrontalieră produce efecte

Legislația statului membru de destinație stabilește data de la care transformarea transfrontalieră produce efecte ▌. Data respectivă trebuie să fie ulterioară efectuării controlului prevăzut la articolul 86p.

Articolul 86s

Efectele transformării transfrontaliere

O transformare transfrontalieră efectuată în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea transformării transfrontaliere care produce efecte și începând cu data menționată la articolul 86r, următoarele efecte:

   (a) toate activele și datoriile societății ▌, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, ▌ continuă să existe în societatea comercială transformată;
   (b) membrii societății comerciale sunt în continuare membri ai societății comerciale transformate, cu excepția cazului în care își exercită dreptul de retragere prevăzut la articolul 86j alineatul (1);
   (c) drepturile și obligațiile societății comerciale ▌ care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care transformarea transfrontalieră produce efecte continuă să existe în societatea transformată.

Articolul 86t

Răspunderea experților independenți

Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puțin răspunderea civilă a expertului independent responsabil cu întocmirea raportului menționat la articolul 86g ▌.

Statele membre introduc norme pentru a garanta că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent și că nu există niciun conflict de interese cu societatea comercială care solicită certificatul prealabil transformării și că avizul expertului este imparțial, obiectiv și oferit cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de legislația aplicabilă sau de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.

Articolul 86u

Validitate

O transformare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă și neavenită.

Aceasta nu afectează prerogativele statelor membre în domenii precum dreptul penal, finanțarea terorismului, legislația socială, fiscalitatea și ordinea publică, de a impune măsuri și sancțiuni, în conformitate cu dreptul național, după data la care transformarea transfrontalieră a început să producă efecte.

______________

(*) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).”;

"

5.  La articolul 119, punctul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  la sfârșitul literei (c) se adaugă următorul text: „;sau”;

(b)  se adaugă următoarea literă (d):"

„(d) una sau multe societăți comerciale își transferă, ca urmare a dizolvării fără lichidare, toate activele și datoriile unei alte societăți comerciale existente, societatea comercială absorbantă, fără emiterea de noi acțiuni de către societatea absorbantă, cu condiția ca o persoană să dețină direct sau indirect totalitatea acțiunilor societăților care fuzionează sau cu condiția ca membrii societăților care fuzionează să dețină acțiunile în aceeași proporție în toate societățile care fuzionează.”.

"

6.  Articolul 120 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 120

Dispoziții suplimentare privind domeniul de aplicare”;

"

(b)  La articolul 120, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică în niciuna dintre următoarele situații:

   (a) dacă compania sau companiile se află în curs de lichidare și a/au început să distribuie activele între acționari;

   (d) dacă societatea comercială face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

"

(f)  se adaugă următorul alineat:"

„(5) Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților comerciale care fac obiectul:

   (a) procedurilor de insolvență sau cadrelor de restructurare preventivă;
   (b) procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (4) litera (a) sau
   (c) măsurilor de prevenire a crizelor în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (101) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului.”;

"

7.  Articolul 121 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (a) se elimină;

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Dispozițiile și formalitățile menționate la alineatul (1) litera (b) le includ în special pe cele referitoare la procesul decizional referitor la fuziune și la protecția angajaților în ceea ce privește alte drepturi decât cele reglementate de articolul 133.”.

"

8.  Articolul 122 se modifică după cum urmează:

(a)  literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(a) forma juridică, denumirea și sediul social al societăților comerciale care fuzionează și cele propuse pentru societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;

   (b) rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților comerciale și valoarea oricărei plăți în numerar, dacă este cazul;

"

(b)  litera (h) se înlocuiește cu următorul text:"

„(h) orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societăților comerciale care fuzionează;”

"

(c)   litera (i) se înlocuiește cu următorul text:"

(i) actul constitutiv sau actele constitutive, după caz, și statutul, atunci când figurează într-un act separat, ale societății comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;

"

(d)   se adaugă următoarele litere (m) și (n):"

„(m) detalii privind oferta de compensație bănească pentru membri în conformitate cu articolul 126a;

   (n) ▌garanțiile, sub formă reală sau ca angajamente, oferite creditorilor.”;

"

9.  Articolele 123 și 124 se înlocuiesc cu următorul text:"

„Articolul 123

Comunicarea informațiilor

(1)  Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate și publicate în registrele ▌naționale ale statului membru al fiecăreia dintre societățile ce fuzionează, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 126:

   (a) proiectul comun de fuziune transfrontalieră;
   (b) un anunț prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților societății care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși, că pot prezenta societății respective, cu cel mult cinci zile lucrătoare înaintea datei adunării generale, observații cu privire la proiectul de acord de fuzionare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca raportul de expertiză independentă, dacă a fost întocmit în conformitate cu articolul 125, să fie comunicat și publicat în registru.

Statele membre se asigură că societatea comercială poate scoate informațiile confidențiale din raportul de expertiză independentă dat publicității.

Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22.

(2)  Statele membre pot excepta societățile comerciale care fuzionează de la cerința menționată la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționată la articolul 126 și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectivele societăți pun la dispoziția publicului, pe site-ul lor web, în mod gratuit, documentele menționate la alineatul (1).

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor, decât în cazul și în măsura în care acestea sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3)  În cazul în care societățile comerciale care fuzionează pun la dispoziție proiectul comun de fuziune transfrontalieră în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, ele fac publice și următoarele informații ▌cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționată la articolul 126, în registrele naționale corespunzătoare ▌:

   (a) forma juridică, denumirea și sediul social al fiecăreia dintre societățile care fuzionează și forma juridică, denumirea și sediul social propuse pentru fiecare societate comercială nou-creată;
   (b) registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează, precum și numărul de înregistrare în respectivul registru;
   (c) indicarea, pentru fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează, a modalităților de exercitare a drepturilor creditorilor, angajaților și membrilor;
   (d) detalii privind site-ul web pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la prezentul alineat litera (c). detalii privind site-ul web pe care pot fi obținute online și în mod gratuit proiectul comun de fuziune transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la litera (c) de la prezentul alineat.

(4)  Statele membre se asigură că toate cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi realizate online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente din statele membre de origine ale societăților care fuzionează, în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  În cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), comunicarea menționată la prezentul articol alineatele (1), (2) și (3) se realizează cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.

(6)  Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1), (2) și (3), proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) să fie publicate în jurnalul oficial național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite jurnalului oficial național informațiile relevante.

(7)  Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt accesibile în mod gratuit publicului prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate ▌ pentru comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării unor astfel de servicii.

Articolul 124

Raportul organului ▌administrativ sau al organului de conducere adresat membrilor și angajaților

(1)  Organul de conducere sau organul administrativ al fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează întocmește un raport adresat membrilor și angajaților în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale fuziunii, precum și implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru angajați.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) trebuie, mai ales, să precizeze implicațiile fuziunii transfrontaliere asupra activității viitoare a societății comerciale:

El cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată membrilor și o secțiune destinată angajaților.

(3)  Secțiunea din raport destinată membrilor trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (aa) o explicație privind compensațiile bănești și metoda de calcul folosită;
   (b) o explicație ▌privind rata de schimb a acțiunilor și metoda de calcul folosită, dacă este cazul;

   (d) implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru membri;
   (e) drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția membrilor ▌ în conformitate cu articolul 126a.

(3a)  Secțiunea din raport destinată membrilor nu este obligatorie în cazul în care toți membrii societății comerciale au convenit să renunțe la această cerință. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

(4)  Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (ca) implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a le păstra;
   (cb) orice modificare substanțială a condițiilor de angajare aplicabile și a locurilor în care își desfășoară activitatea societatea comercială;
   (d) de asemenea, cum anume afectează factorii menționați la literele (ca) și (cb) filialele societății.

(4aa)  În cazul în care organul de conducere sau organul administrativ al societății care fuzionează primește, în timp util, un aviz privind secțiunile raportului de tipul celui menționat la alineatele (1), (2) și (4) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dispozițiilor din legislația națională, membrii sunt informați în acest sens, iar avizul respectiv se anexează la raport.

(4a)  Secțiunea pentru angajați nu trebuie întocmită în cazul în care o societate care fuzionează și filialele sale (dacă există) nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.

(5)  Fiecare societate care ia parte la fuziune poate hotărî dacă să întocmească un singur raport care să conțină cele două secțiuni amintite la alineatele (3) și (4) sau să întocmească rapoarte separate pentru membri, respectiv pentru angajați.

(6)  Raportul menționat la prezentul articol alineatul (1) sau rapoartele menționate la alineatul (5) se pun în orice caz, în format electronic, împreună cu proiectul acordului de fuziune transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziția membrilor fiecăreia dintre societățile care fuzionează și a reprezentanților angajaților fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 126.

Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziție cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.

(8)  În cazul în care se renunță la secțiunea pentru membri menționată la alineatul (3) iar secțiunea pentru angajați menționată la alineatul (4) nu trebuie întocmită în conformitate cu alineatul (4a), raportul menționat la alineatul (1) nu mai trebuie întocmit.

(9)  Alineatele (1)-(8) nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.

"

10.  Articolul 125 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă al doilea paragraf, după cum urmează:"

„Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziție cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.”;

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În raportul menționat la alineatul (1), experții trebuie să precizeze în orice caz dacă, în opinia lor, nivelul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor sunt juste. Legat de compensațiile bănești menționate la articolul 122 litera (m), experții iau în calcul prețul de piață al acestor acțiuni ale societăților care fuzionează înainte de anunțarea propunerii de fuziune sau valoarea societății, excluzând efectul fuziunii propuse, care se determină conform metodelor de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, rapoartele trebuie:

   (a) să indice metoda sau metodele utilizate pentru a calcula cuantumul compensației bănești propuse;
   (b) să indice metoda sau metodele utilizate pentru obținerea ratei propuse pentru schimbul de acțiuni;
   (c) să indice dacă metoda sau metodele utilizate sunt adecvate pentru a calcula cuantumul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor, să menționeze valorile obținute prin utilizarea metodelor respective și să redacteze un aviz privind importanța relativă atribuită metodelor în cauză pentru obținerea valorii decise; și în orice caz dacă au fost folosite metode diferite în societățile care fuzionează, respectiv dacă se justifică folosirea de metode diferite;
   (d) să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării;

Experții au dreptul de a obține din partea societăților comerciale care fuzionează toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

"

(c)  la alineatul (4) se adaugă următoarea teză:"

„Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.”

"

11.  Articolul 126 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 124 ▌și 125, după caz, și opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 124 și observațiile depuse în conformitate cu articolul 123, adunarea generală a fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează decide, prin intermediul unei rezoluții, în legătură cu aprobarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră și dacă să adapteze sau nu actul de constituire și statutul, atunci când figurează într-un act separat.”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat (4):"

„(4) Statele membre se asigură că aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată ▌invocându-se exclusiv motivele următoare:

   (a) rata de schimb a acțiunilor menționată la articolul 122 litera (b) a fost stabilită în mod necorespunzător;
   (b) compensația bănească menționată la articolul 122 litera (m) a fost stabilită în mod necorespunzător;

   (d) informațiile furnizate la literele (a) sau (b) nu au respectat cerințele legale.

"

12.  Se introduc următoarele articole ▌:"

„Articolul 126a

Protecția membrilor

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin membrii care au votat împotriva aprobării proiectului de acord de fuzionare transfrontalieră au dreptul să își înstrăineze acțiunile în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6) dacă și numai dacă, în urma fuzionării, ar urma să primească acțiuni la societățile beneficiare care ar fi sub jurisdicția altui stat membru decât statul membru al societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot acorda acest drept și altor membri ai societăților care fuzionează.

Statele membre pot cere ca opoziția explicită față de proiectul comun de fuzionare transfrontalieră și/sau intenția membrilor de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 126. Statele membre pot permite să se considere înregistrarea opoziției față de proiectul comun de fuzionare transfrontalieră drept dovadă suficientă pentru a atesta un vot negativ.

(2)  Statele membre stabilesc termenul în care membrii menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății care fuzionează decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 126. Statele membre se asigură că societățile care fuzionează pun la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3)  Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul comun de fuzionare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care fuzionarea transfrontalieră produce efecte conform articolului 129.

(4)  Statele membre se asigură că orice membru care și-a declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor dar consideră că compensația bănească oferită de societatea în curs de divizare nu a fost stabilită corect, are dreptul să solicite, în fața autorităților competente sau a organelor abilitate prin dreptul național, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară se aplică pentru acei membri ai societății comerciale care fuzionează care și-au declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2).

(5)   Statele membre se asigură că dreptul intern al statului membru sub incidența căruia intră societatea care fuzionează reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(6) și că statul membru respectiv are competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

(6)   ▌Statele membre se asigură că membrii societăților comerciale care fuzionează ce nu au sau nu și-au exercitat dreptul de a-și înstrăina acțiunile, dar consideră că rata de schimb a acțiunilor este inadecvată pot contesta ▌ respectiva rată de schimb a acțiunilor stabilită în proiectul comun de fuziune transfrontalieră și pretinde plăți în numerar. Acțiunea de contestare se intentează pe lângă autoritățile competente sau organele abilitate în temeiul legislației naționale a statului membru aplicabile societății care fuzionează, în termenul stabilit în legislația națională a statului membru respectiv și nu împiedică înregistrarea fuzionării transfrontaliere. Decizia instanței are caracter obligatoriu pentru societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.

Statele membre pot stabili că rata de schimb a acțiunilor, stabilită în decizie se aplică pentru acei membri ai societății comerciale care fuzionează care nu au avut sau nu și-au exercitat dreptul de înstrăinare a acțiunilor.

(7)  Statele membre pot să prevadă că societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere poate să ofere acțiuni sau alt tip de compensație în locul plății în numerar.

Articolul 126b

Protecția creditorilor

(1)  Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului comun de fuzionare transfrontalieră și nu sunt încă scadente la data publicării respective.

Statele membre au grijă ca creditorii care nu sunt mulțumiți cu garanțiile oferite în proiectul comun de fuzionare transfrontalieră, prevăzute la articolul 122 litera (m) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la publicarea proiectului menționat la articolul 123, să solicite în fața autorității administrative sau judiciare de resort garanții corespunzătoare cu condiția să poată aduce dovezi credibile că fuzionarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că societățile care fuzionează nu le-au oferit garanții satisfăcătoare.

Statele membre se asigură că garanțiile depind de concretizarea fuzionării transfrontaliere în conformitate cu articolul 129.

(2)   Statele membre pot prevedea obligația organului de conducere sau a organului administrativ al societăților care fuzionează de a furniza ▌o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară actuală a societăților la data declarației, nu mai devreme de o lună înainte de publicare. În declarație trebuie să se precizeze că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului de conducere sau a organului administrativ al societăților care fuzionează la data declarației respective și, după efectuarea unor investigații rezonabile, nu s-a luat la cunoștință niciun motiv pentru care societatea comercială rezultată în urma fuziunii nu ar fi în măsură să își onoreze obligațiile la scadența acestora. Declarația se comunică împreună cu proiectul comun de fuzionare transfrontalieră ▌în conformitate cu articolul 123.

(3)   Alineatele ▌ (2) și (3) nu aduc atingere aplicării legislațiilor naționale din statele membre ale societăților care fuzionează în ce privește achitarea sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare în favoarea entităților publice.”.

Articolul 126c

Informarea și consultarea angajaților

(1)  Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu fuzionarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directivele 2002/14/CE și 2001/23/CE în cazul în care fuzionarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în înțelesul Directivei 2001/23/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide să impună drepturi de consultare și informare altor societăți comerciale în afara celor menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 124 alineatul (4aa) și articolului 123 alineatul (1) litera (b), statele membre se asigură că drepturile angajaților de a fi informați și consultați sunt respectate, cel puțin până se adoptă proiectul comun de fuzionare transfrontalieră sau raportul menționat la articolul 124, în funcție de care dintre ele survine primul, astfel încât angajaților să li se ofere un răspuns motivat înainte de adunarea generală la care se face referire la articolul 126.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor și/sau practicilor în vigoare mai favorabile angajaților, statele membre determină modalitățile practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.”

"

13.  Articolul 127 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 127

Certificatul prealabil fuziunii

(1)  Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate sau autorități competente (denumită în continuare „autoritate competentă”) să controleze legalitatea fuziunii transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru de origine ale societății care fuzionează și să elibereze un certificat prealabil fuziunii care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru de origine al societății care fuzionează.

Prin îndeplinirea procedurilor și formalităților se poate înțelege efectuarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale speciale, inclusiv garantarea plăților sau a obligațiilor care decurg din procedurile în curs.

(2)  Statele membre se asigură că cererea de obținere a unui certificat prealabil fuziunii de către societate este însoțită de următoarele elemente:

   (a) proiectul de fuziune menționat la articolul 122;
   (b) raportul și, eventual, avizul anexat, menționate la articolul 124, precum și, dacă este disponibil, raportul menționat la articolul 125;
   (ba) toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 123 alineatul (1);
   (c) informații privind aprobarea din partea adunării generale menționată la articolul 126.

(3)  Statele membre pot impune ca cererea de a obține un certificat prealabil fuziunii să fie însoțită de informații suplimentare, despre, de exemplu și mai ales:

   (a) numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului comun de fuziune;
   (b) filiale și amplasarea geografică a acestora;
   (c) îndeplinirea obligațiilor societății față de organismele publice;

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita aceste informații, dacă nu le parvin de la societate, de la alte autorități relevante.

(4)  Statele membre se asigură că cererea menționată la alineatele (2) și (2a), inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 133, autoritatea competentă din statul membru al societății care fuzionează verifică dacă proiectul comun de fuziune transfrontalieră prevăzut la alineatul (2) de la prezentul articol include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste modalități.

(6)  Ca parte a evaluării menționate la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:

   (a) toate documentele și informațiile transmise autorității în conformitate cu alineatele (2) și (2a);
   (c) indicarea, de către societățile care fuzionează, a faptului că procedura menționată la articolul 133 alineatele (3) și (4) a început, dacă este cazul;

(7)  Statele membre se asigură că evaluarea menționată la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la primirea documentelor și informațiilor privind aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală a societății comerciale. Aceasta trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

   (a) în cazul în care se stabilește că fuziunea transfrontalieră îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil transformării;
   (b) în cazul în care se stabilește că fuziunea transfrontalieră nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și/sau formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil fuziunii și informează societatea comercială cu privire la motivele deciziei sale. În acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile relevante sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8)  Statele membre veghează ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil fuziunii dacă se stabilește, în temeiul dreptului național, că fuziunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale.

(9)  În cazul în care autoritatea competentă, prin controlul legalității la care se face referire la alineatul (1) are suspiciuni serioase că fuziunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ține cont de faptele și împrejurările pertinente, precum (dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat) indicii care i-au fost aduse la cunoștință în timpul controlului legalității menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților competente. Evaluarea realizată în scopurile prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură conformă dreptului național.

(10)  Dacă este necesar pentru evaluarea de la alineatul (7) să se ia în considerare informații suplimentare sau să se deruleze activități de anchetă suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (6) poate fi prelungită cu cel mult încă trei luni.

(11)  Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la prezentul articol, statele membre veghează ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenul inițial.

(12)  Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) se pot consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de fuziunea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru al societății care rezultă după fuziune, și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societate, informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul național. În cursul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.”

"

(14)  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 127a

Transmiterea certificatului prealabil fuziunii

(1)  Statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este transmis autorităților menționate la articolul 128 alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în conformitate cu articolul 22.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22.

(2)  Accesul la informațiile menționate la alineatul (1) se acordă gratuit autorităților competente menționate la articolul 128 alineatul (1) și registrelor.”

"

15.  Articolul 128 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În sensul alineatului (1), fiecare societate comercială care fuzionează prezintă autorității menționate la alineatul (1) proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 126 sau, în cazul în care acordul adunării generale nu este necesar în conformitate cu articolul 132 alineatul (3), proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de fiecare din societățile care fuzionează, în conformitate cu dreptul național.”

"

(b)  se adaugă următoarele alineate ▌:"

(3) Fiecare stat membru se asigură că cererea de finalizare a procedurii, menționată la alineatul (1), de către oricare dintre societățile care fuzionează, inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(4)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) aprobă fuziunea transfrontalieră de îndată ce finalizează evaluarea condițiilor relevante.

(5)   Autoritatea competentă din statul membru al unei societăți comerciale rezultate în urma fuziunii transfrontaliere acceptă certificatul sau certificatele prealabile fuziunii menționate la articolul 127 alineatul (2) ca probă irefragabilă a îndeplinirii corecte a procedurilor și formalităților prealabile fuziunii în statul membru sau în statele membre ▌.”

"

16.  Articolul 130 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Legislația statelor membre sub jurisdicția căruia se află societățile comerciale care fuzionează și societatea care rezultă în urma fuziunii stabilește, pentru teritoriul statului respectiv, modalitățile, în conformitate cu articolul 16, prin care se face publică realizarea fuziunii transfrontaliere în registrul public la care societățile comerciale trebuie să-și depună documentele.”

"

(b)  se introduce un nou alineat (1a):"

„(1a) Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor, care sunt făcute publice și sunt accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22:

   (a) în registrul statului membru al societății care rezultă în urma fuziunii: că înregistrarea societății rezultate conține faptul că aceasta este rezultatul unei fuziuni transfrontaliere;
   (b) în registrul statului membru al societății care rezultă în urma fuziunii: data înregistrării societății rezultate după fuziune;
   (c) în registrul statului membru al fiecăreia dintre societățile care au fuzionat: data radierii sau a eliminării din registru;
   (d) în registrul statului membru al fiecăreia dintre societățile care au fuzionat: că radierea sau eliminarea se face ca rezultat al unei fuziuni transfrontaliere;
   (e) în registrele statelor membre ale fiecăreia dintre societățile care fuzionează și al statului membru al societății rezultate: numerele de înregistrare, denumirea și forma juridică ale fiecăreia dintre acestea.”

"

17.  Articolul 131 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Fuziunea transfrontalieră realizată în conformitate cu articolul 119 punctul 2 literele (a), (c) și (d) produce următoarele efecte începând cu data menționată la articolul 129:

   (a) toate activele și datoriile societății absorbite prin respectiva fuziune, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate și continuă să existe în societatea absorbantă;
   (b) asociații societății comerciale absorbite devin asociații societății comerciale absorbante, cu excepția cazului în care își exercită dreptul de retragere prevăzut la articolul 126a alineatul (1);
   (c) societatea comercială absorbită își încetează existența.”;

"

(b)  la alineatul (2), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(a) toate activele și datoriile societăților care fuzionează, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate și continuă să existe în noua societate comercială;

   (b) asociații societăților comerciale care fuzionează devin asociații noii societăți comerciale, cu excepția cazului în care își exercită dreptul de retragere prevăzut la articolul 126a alineatul (1);”;

"

18.  Articolul 132 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbție este realizată de o societate care deține toate acțiunile și alte titluri de valoare care conferă drept de vot în adunările generale ale societății sau ale societăților absorbite sau de o persoană care deține direct sau indirect totalitatea acțiunilor în societatea absorbantă și în societățile absorbite, iar societatea absorbantă nu alocă nicio acțiune în cadrul fuziunii:

   articolul 122 literele (b), (c), (e) și (m), articolul 125 și articolul 131 alineatul (1) litera (b) nu se aplică;
   articolul 124 și articolul 126 alineatul (1) nu se aplică societății sau societăților comerciale absorbite.”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat (3):"

„(3) În cazul în care legislațiile statelor membre ale tuturor societăților care fuzionează prevăd exceptarea de la aprobarea de către adunarea generală în conformitate cu articolul 126 alineatul (3) și cu prezentul articol alineatul (1), proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informațiile menționate la articolul 123 alineatele (1)-(3) și rapoartele menționate la articolele 124 și 124a se pun la dispoziție cu cel puțin o lună înainte de adoptarea deciziei privind fuziunea de către societatea comercială în conformitate cu dreptul intern.”;

"

19.  Articolul 133 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (2), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru în care societatea rezultată în urma fuziunii transfrontaliere își are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care cel puțin una dintre societățile comerciale care fuzionează are, în cele șase luni care precedă publicarea proiectului de fuziune transfrontalieră, astfel cum se menționează la articolul 123, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, stabilit în legislația din statul membru sub jurisdicția căruia se află societatea comercială care fuzionează, care declanșează participarea angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care legislația națională aplicabilă societății rezultate în urma fuziunii transfrontaliere:”

"

(b)  la alineatul (4), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) acordă organelor competente ale societăților comerciale care fuzionează, în cazul în care cel puțin una dintre acestea funcționează în temeiul unui sistem de participare a angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE, dreptul de a alege, fără o negociere prealabilă, între a aplica în mod direct normele standard de participare menționate la alineatul (3) litera (h), în conformitate cu legislația statului membru în care societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere își are sediul social, sau a respecta normele respective începând cu data înregistrării;

"

(c)   alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricăror viitoare fuziuni, divizări sau transformări – transfrontaliere sau interne, pentru o perioadă de patru ani de la intrarea în vigoare a fuziunii transfrontaliere, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

"

(d)   se adaugă următorul alineat (8);"

„(8) O societate comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora dacă optează să aplice normele standard de participare menționate la alineatul (3) litera (h) sau dacă intră în negocieri în cadrul organului special de negociere. În al doilea caz, societatea comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor fără întârzieri nejustificate.”;

"

20.  Se introduce următorul articol 133a:"

„Articolul 133a

Răspunderea experților independenți

Statele membre stabilesc norme care reglementează răspunderea civilă a experților independenți responsabili cu întocmirea raportului menționat la articolul 125.

Statele membre introduc dispoziții pentru a garanta că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent și că nu există niciun conflict de interese cu societatea comercială care solicită certificatul prealabil fuziunii și că avizul expertului este imparțial, obiectiv și oferit cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de legislația aplicabilă sau de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.”

"

21.  La articolul 134 se adaugă următorul alineat:"

„Aceasta nu afectează prerogativele statelor membre în domenii precum dreptul penal, finanțarea terorismului, legislația socială, fiscalitatea și ordinea publică, de a impune măsuri și sancțiuni, în conformitate cu dreptul național, după data la care transformarea transfrontalieră a început să producă efecte.”

"

22.  În titlul II se adaugă următorul capitol IV:"

„CAPITOLUL IV

Divizări transfrontaliere ale societăților comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris

Articolul 160a

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică divizării transfrontaliere a unei societăți comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris care este constituită în conformitate cu legislația unui stat membru și care își are sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în Uniune, cu condiția ca cel puțin două dintre societățile comerciale cu răspundere limitată implicate în divizare să intre sub incidența legislațiilor unor state membre diferite (denumită în continuare „divizare transfrontalieră”).

Articolul 160b

Definiții

În sensul prezentului capitol:

   1. «societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris», denumită în continuare «societate comercială», înseamnă o societate comercială de tipul celor enumerate în anexa II;
   2. «societate comercială care face obiectul divizării» înseamnă o societate comercială care, aflată într-un proces de divizare transfrontalieră (în caz de divizare completă), își transferă prin acest proces toate activele și datoriile către două sau mai multe societăți comerciale, sau care își transferă, în caz de divizare parțială sau de divizare prin separare, o parte din activele și datoriile uneia sau mai multor societăți comerciale;
   3. «divizare» înseamnă o operațiune prin care:
   (a) o societate comercială care face obiectul divizării, care este dizolvată fără a intra în lichidare, își transferă totalitatea activelor și datoriilor către două sau ma i multe societăți nou-constituite (denumite în continuare «societăți beneficiare»), în schimbul emiterii, către membrii societății care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, în schimbul unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni sau, dacă acestea nu au valoare nominală, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni («divizare completă»);
   (b) o societate comercială care face obiectul divizării își transferă o parte dintre active și datorii către una sau mai multe societăți nou-constituite (denumite în continuare «societăți beneficiare»), în schimbul emiterii, către membrii societății care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acțiuni la societățile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau la ambele și, eventual, în schimbul unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni sau, în absența unei valori nominale, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni («divizare parțială»);
   (c) o societate care face obiectul divizării își transferă o parte din active și pasive către una sau mai multe dintre societățile nou-înființate («societăți beneficiare»), emițându-i-se la schimb titluri de valoare sau acțiuni ca participații la societățile beneficiare («divizare prin separare»).

Articolul 160c

Dispoziții suplimentare privind domeniul de aplicare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 160b alineatul (3), prezentul capitol se aplică, de asemenea, divizărilor transfrontaliere în cazul cărora dreptul intern al cel puțin unuia dintre statele membre implicate permite ca plata în numerar menționată la articolul 160b alineatul (3) literele (a) și (b) să depășească 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, 10 % din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acțiunilor reprezentând capitalul societăților beneficiare.

(3)  Prezentul capitol nu se aplică divizărilor transfrontaliere la care participă o societate comercială al cărui obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcționează pe principiul repartizării riscurilor și ale cărei acțiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăți comerciale, la cererea acționarilor. Măsurile luate de o astfel de societate comercială pentru a se asigura că valoarea bursieră a acțiunilor sale nu variază semnificativ față de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.

(4)  Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică în niciuna dintre următoarele situații:

   (a) societatea comercială care face obiectul divizării se află în curs de lichidare și a început să distribuie activele între acționarii săi;
   (b) societatea comercială face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

(5)  Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților comerciale care fac obiectul:

   (a) procedurilor de insolvență sau cadrelor de restructurare preventivă;
   (aa) procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (4) litera (a) sau
   (b) măsurilor de prevenire a crizelor în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (101) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

(6)  Legislația națională din statul membru al societății care face obiectul divizării reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită în legătură cu divizarea transfrontalieră în vederea obținerii certificatului prealabil divizării, iar legislațiile naționale ale statelor membre ale societăților beneficiare reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită după primirea certificatului prealabil divizării, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Articolul 160e

Proiectul de divizare transfrontalieră

Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale care face obiectul divizării întocmește proiectul de divizare transfrontalieră. Proiectul de divizare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

   (a) forma juridică, denumirea și adresa sediilor sociale ale societății care face obiectul divizării și ale celor propuse pentru societatea sau societățile noi care rezultă în urma divizării transfrontaliere;
   (b) rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților comerciale și valoarea oricărei plăți în numerar, dacă este cazul;
   (c) modalitățile de distribuire a titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților beneficiare sau al societății care face obiectul divizării;
   (d) calendarul indicativ propus pentru divizarea transfrontalieră;
   (e) posibilele repercusiuni ale divizării transfrontaliere asupra forței de muncă;
   (f) data începând cu care deținerea titlurilor de valoare sau a acțiunilor care reprezintă capitalul societăților comerciale dau dreptul deținătorilor să participe la profit, precum și toate condițiile speciale care afectează acest drept;
   (g) data sau datele de la care tranzacțiile societății comerciale care face obiectul divizării vor fi considerate din punct de vedere contabil ca aparținând societăților comerciale beneficiare;
   (h) ▌orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societății care face obiectul divizării;
   (i) drepturile conferite de societățile beneficiare acelor membri ai societății care face obiectul divizării care se bucură de drepturi speciale sau deținătorilor de titluri de valoare, altele decât acțiunile care reprezintă capitalul societății divizate, sau măsurile propuse cu privire la aceștia;

   (j) actele constitutive, după caz, și statutul, atunci când figurează într-un act separat ale societăților comerciale beneficiare și orice modificare a actului constitutiv al societății care face obiectul divizării, în caz de divizare parțială;
   (k) dacă este cazul, informații cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 160n, a modalităților referitoare la implicarea angajaților în definirea propriilor drepturi de participare la societățile beneficiare ▌;
   (l) descrierea exactă a activelor și a datoriilor societății care face obiectul divizării și o declarație privind modul în care aceste active și datorii urmează să fie repartizate între societățile beneficiare sau păstrate de către societatea care face obiectul divizării în cazul unei divizări parțiale, inclusiv dispoziții privind tratarea activelor sau a datoriilor care nu sunt alocate în mod explicit în proiectul de divizare transfrontalieră, cum ar fi activele sau datoriile care sunt necunoscute la data întocmirii proiectului de divizare transfrontalieră;
   (m) informații privind evaluarea activelor și a datoriilor care sunt alocate fiecărei societăți comerciale implicate într-o divizare transfrontalieră;
   (n) data conturilor societății care face obiectul divizării, care este utilizată pentru a stabili condițiile divizării transfrontaliere;
   (o) dacă este cazul, alocarea adecvată către membrii societății care face obiectul divizării a acțiunilor și a titlurilor de valoare la societățile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau atât la societatea beneficiară, cât și la societatea care face obiectul divizării, precum și criteriul pe care se bazează această alocare;
   (p) detalii privind oferta de compensație bănească pentru membri ▌, în conformitate cu articolul 160l;
   (q) ▌garanțiile, sub formă reală sau ca angajamente, oferite creditorilor.”;

Articolul 160g

Raportul organului de conducere sau al organului administrativ adresat membrilor și angajaților

(1)  Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale care face obiectul divizării întocmește un raport pentru membri și angajați în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale divizării transfrontaliere, precum și implicațiile divizării transfrontaliere pentru angajați.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) trebuie, mai ales, să precizeze implicațiile divizării transfrontaliere asupra activității viitoare a companiilor

El cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată membrilor și o secțiune destinată angajaților.

(3)  Secțiunea din raport destinată membrilor trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (aa) o explicație privind plățile compensatorii în numerar și metoda de calcul folosită;
   (b) o explicație privind rata de schimb a acțiunilor și metoda de calcul folosită, dacă este cazul;

   (d) implicațiile divizării transfrontaliere pentru membri;
   (e) drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția membrilor ▌ , în conformitate cu articolul 160l;

(4)  Secțiunea din raport destinată membrilor nu este obligatorie în cazul în care toți membrii societății comerciale au convenit să renunțe la această cerință. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

(5)  Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (ca) implicațiile divizării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a le păstra;
   (cb) orice modificare substanțială a condițiilor aplicabile de angajare și a locurilor în care își desfășoară activitatea compania;
   (d) de asemenea, cum anume afectează factorii menționați la literele (ca) și (cb) oricare filială a companiei.

(6)  În cazul în care organul de conducere sau organul administrativ al societății care face obiectul divizării primește, în timp util, un aviz de tipul celui menționat la alineatele (1), (2) și (4) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dispozițiilor din legislația națională, membrii sunt informați în acest sens, iar avizul respectiv se anexează la raport.

(7)  Secțiunea pentru angajați nu trebuie întocmită în cazul în care o companie și filialele sale, dacă există, nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau de conducere.

(8)  Compania poate hotărî dacă să întocmească un singur raport care să conțină cele două secțiuni amintite la alineatele (3) și (4) sau să întocmească rapoarte separate pentru membri, respectiv pentru angajați.

(9)   Raportul menționat la prezentul articol alineatul (1) sau rapoartele menționate la alineatul (5) se pun în orice caz, în format electronic, împreună cu proiectul acordului de divizare transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziția membrilor societății care este divizată și a reprezentanților angajaților societății comerciale care este divizată sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, la dispozițiaangajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k.

(10)  În cazul în care se renunță la secțiunea pentru membri menționată la alineatul (3) iar secțiunea pentru angajați menționată la alineatul (4) nu trebuie întocmită în conformitate cu alineatul (4a), raportul menționat la alineatul (1) nu mai trebuie întocmit.

(11)  Alineatele (1)-(8) de la prezentul articol nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, instituite la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.

Articolul 160i

Raportul expertului independent

(1)  Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de acord de divizare transfrontalieră și întocmește un raport destinat membrilor pe care îl pune la dispoziția acestora cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k. În funcție de legislația fiecărui stat membru, acești experți pot fi persoane fizice sau juridice.

(2)  În raportul menționat la alineatul (1), experții trebuie să precizeze în orice caz dacă, în opinia lor, nivelul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor sunt juste. Legat de compensațiile bănești menționate la articolul 160e litera (q), expertul ia în calcul prețul de piață al acestor acțiuni ale societății divizate înainte de anunțarea propunerii de divizare sau valoarea societății, excluzând efectul divizării propuse, care se determină conform metodelor de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, raportul trebuie:

   (a) să indice metoda utilizată pentru a calcula cuantumul plăților compensatorii propus;
   (b) să indice metoda utilizată pentru a calcula rata de schimb a acțiunilor propusă;
   (c) să indice dacă metoda respectivă este adecvată pentru a calcula cuantumul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor, să menționeze valorile obținute prin utilizarea metodei respective și să redacteze un aviz privind importanța relativă atribuită metodei în cauză pentru obținerea valorii decise.
   (d) să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării;

▌Expertul are dreptul de a obține din partea societății comerciale care este divizată toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(3)  Membrii societății comerciale care face obiectul divizării pot conveni în unanimitate să nu ceară nici o expertiză și nici examinarea acordului de divizare transfrontalieră de un expert independent. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 160j

Obligații de publicitate

(1)  Statele membre se asigură că următoarele documente sunt divulgate și publicate în registrul statului membru în care este înscrisă societatea comercială care este divizată, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k.

   (a) proiectul de divizare transfrontalieră;

   (b) un anunț prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși ai societății care face obiectul divizării că pot prezenta, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observații cu privire la proiectul de acord de divizare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca proiectul de expertiză independentă, dacă a fost întocmit în conformitate cu articolul 160i, să fie divulgat și dat publicității în registru

Statele membre se asigură că societatea comercială poate scoate informațiile confidențiale din expertiza independentă dată publicității.

Documentele divulgate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22.

(2)  Statele membre pot excepta societatea comercială care face obiectul divizării de la cerința de comunicare menționată la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționate la articolul 160k și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectiva societate pune documentele menționate la alineatul (1) la dispoziția publicului, pe site-ul său web, în mod gratuit.

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor respective, decât în cazul și în măsura în care acestea sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3)  În cazul în care societatea comercială care face obiectul divizării prezintă proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), aceasta depune la registru, cel puțin cu o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k, următoarele informații ce trebuie date publicității:

   (a) forma juridică, denumirea și sediul social al societății care face obiectul divizării și forma juridică, denumirea și sediul social propuse pentru fiecare societate comercială nou-creată în urma divizării transfrontaliere;
   (b) registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește societatea care face obiectul divizării, precum și numărul de înregistrare în respectivul registru;
   (c) indicarea modalităților de exercitare a drepturilor creditorilor, angajaților și membrilor;
   (d) detalii privind site-ul web pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de divizare transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la prezentul alineat litera (c).

(4)  Statele membre se asigură că toate cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi realizate online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente din statul membru vizat, în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de obligațiile de publicitate prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), proiectul de divizare transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) să fie publicate în jurnalul oficial național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în acord cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite jurnalului oficial național informațiile relevante.

(6)  Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt puse la dispoziția publicului gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură și că toate taxele pe care registrele le percep de la societatea comercială pentru îndeplinirea obligațiilor de publicitate prevăzute la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării serviciului.

Articolul 160k

Aprobarea de către adunarea generală

(1)  După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 160g ▌ și 160i, după caz, opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 160g și observațiile depuse în conformitate cu articolul 160j,adunarea generală a societății care face obiectul divizării ▌decide, prin intermediul unei rezoluții, dacă să aprobe sau nu proiectul de acord de divizare transfrontalieră și dacă să adapteze actul de constituire și statutul dacă sunt cuprinse într-un act separat.

(2)  Adunarea generală își poate rezerva dreptul de a condiționa implementarea divizării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a modalităților menționate la articolul 160n.

(3)  Statele membre se asigură că aprobarea ▌proiectului de acord de divizare transfrontalieră sau orice modificare a acestuia necesită o majoritate de cel puțin două treimi și cel mult 90 % din voturile aferente acțiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunare. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în legislația națională pentru aprobarea divizărilor transfrontaliere.

(4)  În cazul în care o clauză din proiectul de acord de divizare transfrontalieră sau orice modificare a actului de constituire a societății care face obiectul divizării duce la o majorare a obligațiilor economice ale unui acționar față de societate sau față de terți, statele membre pot prevedea într-o asemenea situație specială că respectiva clauză sau modificare a actului de constituire a societății care face obiectul divizării trebuie aprobată de acționarul vizat, cu condiția ca acesta să se afle în imposibilitatea de a-și exercita drepturilor prevăzute la articolul 160l.

(5)  Statele membre se asigură că aprobarea divizării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:

   (a) rata de schimb a acțiunilor menționată la articolul 160e a litera (b)fost stabilită în mod necorespunzător;
   (b) compensația bănească menționată la articolul 160e litera (q) a fost stabilită în mod necorespunzător;
   (c) informațiile furnizate la literele (a) sau (b) nu au respectat cerințele legale.

Articolul 160l

Protecția membrilor

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin membrii care au votat împotriva aprobării proiectului de acord de divizare transfrontalieră a societății comerciale care face obiectul divizării au dreptul să își înstrăineze acțiunile în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6) dacă și numai dacă, în urma divizării, ar urma să primească acțiuni la societățile beneficiare care ar fi sub jurisdicția altui stat membru decât statul membru al societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot acorda acest drept și altor membri ai societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot cere ca opoziția explicită față de proiectul de acord de divizare transfrontalieră și intenția membrilor de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 160k. Statele membre pot să ia în considerare înscrierea în procesul verbal a opoziției față de proiectul de acord de divizare transfrontalieră drept dovadă suficientă pentru a atesta un vot negativ.

(2)  Statele membre stabilesc termenul în care membrii menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății în curs de divizare decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 160k. Statele membre se asigură că societatea în curs de divizare pune la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3)  Statele membre stabilesc de asemenea termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul de acord de divizare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care divizarea transfrontalieră produce efecte potrivit articolului 160t.

(4)  Statele membre se asigură că orice membru care și-a declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor dar consideră că compensația bănească oferită de societatea în curs de divizare nu a fost stabilită corect, are dreptul să solicite, în fața autorităților competente sau a organelor abilitate prin dreptul național, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară este valabilă pentru acei membri ai societății comerciale respective în curs de divizare care și-au declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2a).

(5)   Statele membre se asigură că dreptul intern al statului membru al societății care face obiectul divizării reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(5) și că statul membru în care își are sediul societatea care face obiectul divizării deține competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

(6)   ▌Statele membre se asigură că membrii societății care face obiectul divizării ce nu au sau nu și-au exercitat dreptul de a-și înstrăina acțiunile dar consideră că rata de schimb a acțiunilor este inadecvată pot contesta ▌ respectiva rată de schimb a acțiunilor stabilită în proiectul de divizare transfrontalieră și pretinde plăți în numerar. Această acțiune poate fi intentată în fața autorităților competente sau a organelor abilitate în temeiul legislației naționale aplicabile societății care face obiectul divizării în termenul stabilit în legislația națională a statului membru respectiv și nu împiedică înregistrarea divizării transfrontaliere. Decizia are caracter obligatoriu pentru societățile beneficiare și, în cazul unei divizări parțiale, și pentru societatea care face obiectul divizării.

(7)  Statele membre pot să prevadă că societatea beneficiară vizată și, în cazul unei divizări parțiale, societatea care face obiectul divizării, pot să ofere acțiuni sau alt tip de compensație în locul plății în numerar.

Articolul 160m

Protecția creditorilor

(1)  Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului de divizare transfrontalieră și nu sunt scadente la data publicării respective. Statele membre au grijă ca creditorii care nu sunt mulțumiți cu garanțiile oferite în proiectul de divizare transfrontalieră, prevăzute la articolul160e litera (r) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la publicarea proiectului de divizare transfrontalieră menționat la articolul 160j, să solicite în fața autorității administrative sau judiciare de resort garanții corespunzătoare cu condiția să poată aduce dovezi credibile că divizarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că societatea comercială nu le-a oferit garanții satisfăcătoare.

Statele membre se asigură că garanțiile depind de concretizarea divizării transfrontaliere în conformitate cu articolul 160t.

(2)  În cazul în care o creanță a unui creditor al societății care urmează să fie divizată ▌ nu este satisfăcută de respectiva societate beneficiară, celelalte societăți beneficiare și, în cazul unei divizări parțiale sau al unei divizări prin separare, și societatea care face obiectul divizării răspund în solidar cu societatea căreia i se atribuie datoria de această obligație. Cu toate acestea, suma maximă aferentă răspunderii în solidar a oricărei societăți comerciale implicate în divizare este limitată la valoarea, la data începând cu care divizarea produce efecte, a activului net alocat respectivei societăți.

(3)   Statele membre pot să îi impună organului de conducere sau a organului administrativ al societății care face obiectul divizării obligația de a furniza o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară a societății la data declarației, nu mai devreme de o lună înainte de publicare. În declarație trebuie să se precizeze că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția lor, la data declarației și după efectuarea unor investigații rezonabile, organul de conducere sau organul administrativ al societății divizate nu are cunoștință de niciun motiv pentru care societatea comercială beneficiară și, în cazul unei divizări parțiale, societatea care face obiectul divizării nu ar fi în măsură, după ce divizarea începe să producă efecte, să își onoreze obligațiile care îi revin în concordanță cu proiectul de divizare transfrontalieră la scadența acestora. Declarația se publică împreună cu proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu articolul 160j.

(4)  Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere aplicării legislațiilor naționale din statele membre ale societății care face obiectul divizării în ce privește achitarea sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare în favoarea entităților publice.”.

Articolul 160ma

Informarea și consultarea angajaților

(1)  Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu divizarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directivele 2002/14/CE și 2001/23/CE în cazul în care divizarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în înțelesul Directivei 2001/23/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide să impună drepturi de consultare și informare asupra altor societăți comerciale în afară de cele menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 160g alineatul (6) și articolului 160j alineatul (1) litera (b), statele membre au grijă ca drepturile angajaților de a fi informați și consultați sunt respectate, cel puțin până se hotărăște proiectul de acord de divizare transfrontalieră sau raportul menționat la articolul 160g, în funcție de care dintre ele survine primul, astfel încât angajaților să li se dea un răspuns rezonabil înainte de adunarea generală la care se face referire la articolul 160k.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor sau practicilor mai favorabile angajaților, statele membre determină modalitățile practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.

Articolul 160n

Participarea angajaților

(1)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (2), fiecare dintre societățile beneficiare face obiectul normelor în vigoare privind participarea salariaților, în cazul în care acestea există, ale statului membru în care își are sediul social.

(2)  Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru în care societatea comercială care rezultă în urma divizării transfrontaliere își are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea care face obiectul divizării are, în cele șase luni care precedă publicarea proiectului de divizare transfrontalieră, astfel cum se menționează la articolul 160e din prezenta directivă, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, stabilit în legislația din statul membru al societății care face obiectul divizării, care declanșează participarea angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care legislația națională aplicabilă fiecăreia dintre societățile beneficiare:

   (a) nu prevede cel puțin același nivel de participare a angajaților precum cel practicat înainte de divizare de societatea care face obiectul divizării, măsurat în funcție de proporția reprezentanților angajaților față de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unitățile de profit ale societății comerciale, sub rezerva existenței unei reprezentări a angajaților; sau
   (b) nu prevede, pentru angajații sediilor societăților comerciale beneficiare situate în alte state membre, aceeași posibilitate de a-și exercita drepturile de participare ca și angajații din statul membru în care societatea comercială beneficiară își are sediul social.

(3)  În cazurile menționate la alineatul (2), participarea angajaților la societățile comerciale care rezultă în urma divizării transfrontaliere și implicarea lor în stabilirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis și sub rezerva prezentului articol alineatele (4)-(7), în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și cu următoarele dispoziții ale Directivei 2001/86/CE:

   (a) articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i), ▌articolul 3 alineatul (4) primele teze, ▌articolul 3 alineatul (5) ▌ și articolul 3 alineatul (7);
   (b) articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) și (h) și articolul 4 alineatele (3) și (4);
   (c) articolul 5;
   (d) articolul 6;
   (e) ▌articolul 7 alineatul (1), cu excepția celei de a doua liniuțe de la litera (b);
   (f) articolele 8, ▌10, 11 și 12;
   (g) partea 3 litera (a) din anexă.

(4)  Atunci când reglementează principiile și procedurile menționate la alineatul (3), statele membre:

   (a) acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi care reprezintă cel puțin două treimi dintre angajați, să nu inițieze negocieri sau să pună capăt negocierilor deja inițiate și să se bazeze pe normele de participare în vigoare în statul membru al fiecăreia dintre societățile beneficiare;
   (b) pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare și în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporției de reprezentanți ai angajaților în cadrul organului administrativ al societăților beneficiare. Cu toate acestea, în cazul în care, în societatea comercială care face obiectul divizării, reprezentanții angajaților au constituit cel puțin o treime din consiliul de administrație sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporție a reprezentanților angajaților în organul administrativ mai mică de o treime;
   (c) se asigură că normele privind participarea care se aplicau înainte de divizarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absența unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexă.

(5)  Extinderea drepturilor de participare la angajații societăților beneficiare care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligație pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajații respectivi la calcularea pragurilor de angajați care conferă drepturi de participare în temeiul legislației naționale.

(6)  În cazul în care oricare dintre societățile comerciale beneficiare urmează să funcționeze pe baza unui sistem de participare a angajaților, în conformitate cu normele menționate la alineatul (2), respectiva societate comercială este obligată să adopte o formă juridică permițând exercitarea drepturilor de participare.

(7)  În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea comercială beneficiară este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricărei viitoare fuziuni, divizări sau transformări – transfrontaliere sau interne – pentru o perioadă de patru ani după ce transformarea transfrontalieră începe să producă efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

(8)  O societate comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaților, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 160o

Certificatul prealabil divizării

(1)  Statele membre desemnează tribunalul, notariatul sau altă autoritate competentă sau autorități competente („autoritatea competentă”) să evalueze legalitatea divizărilor transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru al societății care face obiectul divizării și să elibereze un certificat prealabil divizării care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru respectiv.

Prin îndeplinirea procedurilor și formalităților se poate înțelege achitarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale speciale, inclusiv garantarea plăților sau a obligațiilor prilejuite de procedurile în curs.

(2)  Statele membre se asigură că cererea de obținere a certificatului prealabil divizării de către societatea care face obiectul divizării este însoțită de următoarele elemente:

   (a) proiectul de divizare menționat la articolul 160e;
   (b) raportul și, eventual, avizul anexat, menționat la articolul 160e, precum și, dacă este cazul, raportul menționat la articolul 160i;
   (ba) toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 160j alineatul (1);
   (c) informații privind aprobarea din partea adunării generale ▌ menționată la articolul 160k.

(3)  Statele membre pot impune ca cererea de a obține un certificat prealabil divizării să fie însoțită de informații suplimentare, despre, de exemplu și mai ales:

   (a) numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului de divizare;
   (b) filiale și amplasarea geografică a acestora;
   (c) îndeplinirea obligațiilor societății față de organismele publice;

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita aceste informații, dacă nu le parvin de la societate, de la alte autorități relevante.

(4)   Statele membre se asigură că cererea menționată la alineatele (2) și (2a), inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)   În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 160n, autoritatea competentă din statul membru al societății care face obiectul divizării verifică dacă proiectul de divizare transfrontalieră menționat la articolul 160e include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste modalități.

(6)   Ca parte a evaluării ▌ menționate la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele informații:

   (a) toate documentele și informațiile transmise autorității în conformitate cu alineatele (2) și (2a);
   (c) dacă este cazul, o înștiințare din partea societății că a început procedura menționată la articolul 160n alineatele (3) și (4).

(7)  Statele membre se asigură că ▌evaluarea menționată la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la data la care adunarea generală a societății a primit documentele și informațiile privind aprobarea divizării transfrontaliere. Aceasta trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

   (a) în cazul în care se stabilește că divizarea transfrontalieră ▌ îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil divizării;
   (b) în cazul în care se stabilește că divizarea transfrontalieră ▌ nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și/sau formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil divizării și îi comunică societății motivele pe care și-a întemeiat decizia. În acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile necesare sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8)  Statele membre veghează ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil divizării dacă se determină prin mijloace compatibile cu dreptul național că divizarea transfrontalieră este pusă la cale în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale.

(9)  În cazul în care autoritatea competentă, prin controlul legalității la care se face referire la alineatul (1) are suspiciuni serioase că divizarea transfrontalieră este pusă la cale în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, se bazează pe fapte și împrejurări pertinente, precum, dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoștința autorității competente la controlul legalității menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților de resort. Evaluarea scopurilor de la prezentul alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură conformă cu dreptul național.

(10)  Dacă este necesar pentru evaluarea de la alineatul (7) să se ia în considerare informații suplimentare sau să se deruleze activități de anchetă suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (6) poate fi prelungită cu cel mult încă trei luni.

(11)  Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la prezentul articol, statele membre veghează ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenul inițial.

(12)  Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) se pot consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de divizarea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru al societăților beneficiare, și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societate, informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul național. În cursul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.

Articolul 160q

▌ Transmiterea certificatului prealabil divizării

(2)  Statele membre se asigură că ▌ certificatul prealabil divizării este transmis autorităților menționate la articolul 128 alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în conformitate cu articolul 22.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil divizării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în conformitate cu articolul 22.

(3)  Accesul la informațiile menționate la alineatul (2) se acordă gratuit autorităților competente menționate la articolul 160r alineatul (1) și registrelor.

Articolul 160r

Controlul legalității divizării transfrontaliere

(1)  Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate competentă să evalueze legalitatea divizării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care se referă la finalizarea divizării transfrontaliere și care este reglementată de legislațiile statelor membre ale societăților beneficiare și să aprobe divizarea transfrontalieră dacă ▌ toate condițiile relevante și ▌ și formalitățile din statul membru respectiv au fost îndeplinite în mod corespunzător.

Autoritatea sau autoritățile competente se asigură, în special, că societățile beneficiare propuse respectă dispozițiile de drept intern privind constituirea și înregistrarea societăților comerciale și, dacă este cazul, că au fost stabilite modalitățile referitoare la participarea angajaților, în conformitate cu articolul 160n.

(2)  În sensul alineatului (1), societatea care face obiectul divizării prezintă fiecărei autorități menționate la alineatul (1) proiectul de divizare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 160k.

(3)  Fiecare stat membru se asigură că cererea menționată la alineatul (1) depusă de societatea comercială care efectuează divizarea transfrontalieră, care include prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(4)  Autoritatea competentă menționată la prezentul articol alineatul (1) ▌ aprobă divizarea transfrontalieră de îndată ce finalizează evaluarea condițiilor relevante.

(5)  Certificatul prealabil divizării menționat la articolul 160q alineatul (2) este acceptat de autoritatea competentă menționată la prezentul articol alineatul (1) ca probă concludentă a îndeplinirii corespunzătoare a procedurilor și formalităților prealabile divizării în statul membru al societății care face obiectul divizării, fără de care divizarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.

Articolul 160s

Înregistrare

(1)  Legislațiile statelor membre ale societății în curs de divizare și ale societăților beneficiare ▌stabilesc, pentru teritoriul fiecărui stat membru în cauză, modalitățile în concordanță cu articolul 16 de a publica finalizarea divizării transfrontaliere în registru.

(2)  Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor, care sunt făcute publice și sunt accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22:

   (a) în registrul statelor membre ale societăților beneficiare: că înregistrarea societății beneficiare este rezultatul unei divizări transfrontaliere;
   (b) în registrul statelor membre ale societăților beneficiare: datele de înregistrare a societăților beneficiare;
   (c) în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării: în cazul unei divizări complete, data de radiere din registru ▌;
   (d) în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării: că radierea societății beneficiare este rezultatul unei divizări transfrontaliere;
   (e) în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării și în registrul statelor membre ale societăților beneficiare: numărul de înregistrare, numele și forma de organizare juridică a societăți divizate și a societăților beneficiare.

(3)  Statele membre se asigură că registrele din statele membre ale societăților beneficiare îi notifică registrului din statul membru al societății care face obiectul divizării, prin intermediul sistemului menționat la articolul 22, că societățile beneficiare au fost înregistrate. În cazul unei divizări complete, radierea societății comerciale care face obiectul divizării din registru produce efecte imediat după primirea tuturor notificărilor respective.

(4)  Statele membre se asigură că registrul din statul membru al societății care face obiectul divizării notifică registrele din statele membre ale societăților beneficiare, prin intermediul sistemului menționat la articolul 22, că divizarea transfrontalieră a intrat în vigoare.

Articolul 160t

Data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte

Legislația statului membru al societății comerciale care face obiectul divizării este cea care stabilește data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă este ulterioară efectuării evaluărilor menționate la articolele 160o ▌și 160r și primirii tuturor notificărilor menționate la articolul 160s alineatul (3).

Articolul 160u

Efectele divizării transfrontaliere

(1)  O divizare transfrontalieră efectuată în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea divizării transfrontaliere intrate în vigoare și începând cu data menționată la articolul 160t următoarele efecte:

   (a) toate activele și pasivele societății comerciale care face obiectul divizării, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către societățile beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
   (b) membrii societății care face obiectul divizării devin membri ai societăților beneficiare în conformitate cu alocarea acțiunilor specificată în proiectul acordului de divizare transfrontalieră, cu excepția cazului în care aceștia își exercită dreptul de retragere menționat la articolul 160l alineatul (1);
   (c) drepturile și obligațiile societății comerciale care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă ▌societății sau societăților comerciale beneficiare ▌;
   (d) societatea comercială care face obiectul divizării își încetează existența;

(2)   O divizare transfrontalieră parțială efectuată în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea divizării transfrontaliere intrate în vigoare și începând cu data menționată la articolul 160t, următoarele efecte:

   (a) o parte din activele și pasivele societății comerciale care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către societatea sau societățile beneficiare și restul rămân în continuare la societatea care face obiectul divizării în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
   (b) cel puțin unii dintre membrii societății care face obiectul divizării devin membri ai societăților beneficiare și cel puțin o parte dintre membri fie rămân doar în societatea care face obiectul divizării, fie devin și membri ai societăților beneficiare în conformitate cu alocarea acțiunilor specificată în proiectul de divizare transfrontalieră dacă nu își exercită dreptul de retragere menționat la articolul 160l alineatul (1);
   (c) drepturile și obligațiile societății comerciale care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societății sau societăților comerciale beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră;

(3)  O divizare transfrontalieră efectuată prin separare în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea divizării transfrontaliere intrate în vigoare și începând cu data menționată la articolul 160t, următoarele efecte:

   (a) partea din activele și pasivele societății comerciale care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile și obligațiile, este transferată către societatea sau societățile beneficiare și restul rămâne în continuare la societatea care face obiectul divizării în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
   (aa) acțiunile societății sau societăților comerciale beneficiare se alocă societăți comerciale care face obiectul divizării.
   (b) drepturile și obligațiile societății comerciale care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societății sau societăților comerciale beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră;

(4)  Statele membre se asigură că, în cazul în care un activ sau un pasiv al societății care face obiectul divizării nu este alocat în mod explicit în proiectul de divizare transfrontalieră după cum se prevede la articolul 160e litera (m) și dacă interpretarea termenilor acordului nu permite luarea unei decizii privind alocarea acestuia, activul, aportul aferent sau pasivul este alocat tuturor societăților beneficiare sau, în cazul unei divizări parțiale sau al unei divizări prin separare, tuturor societăților beneficiare și societății care face obiectul divizării, proporțional cu cota din activul net alocată fiecăreia dintre societățile comerciale în cauză în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră. În orice caz, se aplică 160m alineatul (2).

(5)   În cazul în care, în contextul unei divizări transfrontaliere care intră sub incidența prezentului capitol, legislațiile statelor membre prevăd obligația de a îndeplini unele formalități speciale înainte ca transferul anumitor active, drepturi și obligații de către societatea care face obiectul divizării să devină opozabil terților, aceste formalități se efectuează de către societatea care face obiectul divizării sau de către societățile beneficiare, după caz.

(6)  Statele membre se asigură că acțiunile la una dintre societățile beneficiare nu pot fi schimbate cu acțiuni la societatea care face obiectul divizării, atunci când acțiunile sunt deținute fie de către societatea însăși, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății.

Articolul 160ua

Formalități simplificate

În cazul în care o divizare are loc ca o „divizare prin separare”, așa cum se menționează la articolul 160b alineatul (3), atunci articolul 160e literele (b), (c), (f), (i), (p) și (q) și articolele 160g, 160i și 160l nu se aplică.

Articolul 160v

Răspunderea experților independenți

Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puțin răspunderea civilă a expertului independent care se ocupă cu întocmirea raportului menționat la articolul 160i.

Statele membre introduc norme pentru a garanta că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent și nu are nici un conflict de interese cu societatea comercială care solicită certificatul prealabil divizării și că avizul expertului este imparțial, obiectiv și oferit cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de legislația aplicabilă sau de standardele profesionale pe care expertul este ținut să le respecte.

Articolul 160w

Validitate

O divizare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă și neavenită.”

Aceasta nu afectează prerogativele statelor membre în domenii precum dreptul penal, finanțarea terorismului, legislația socială, fiscalitatea și ordinea publică, de a impune măsuri și sancțiuni, în conformitate cu dreptul național, după data la care divizarea transfrontalieră a început să producă efecte.”

"

Articolul 2

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind măsurile și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a le asigura executarea. Pentru încălcările grave, aceste norme pot prevedea sancțiuni penale.

Măsurile și sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 3

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [OP: a se indica data = ultima zi a perioadei de 36 de luni de la data intrării în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Raportare și revizuire

(1)  Comisia efectuează, în termen de cel mult patru ani de la [OP: a se introduce data la care se încheie perioada de transpunere a prezentei directive], o evaluare a prezentei directive, evaluând inclusiv implementarea obligațiilor legate de informarea, consultarea și participarea angajaților în contextul operațiunilor transfrontaliere, normele privind proporția angajaților reprezentați în organul administrativ al societății rezultate în urma divizării transfrontaliere și eficacitatea garanțiilor oferite în negocierile privind drepturile de participare ale angajaților ținând cont de caracterul dinamic al societăților comerciale care se extind peste hotare și prezintă un raport ▌ Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European cu constatările sale, îndeosebi în legătură cu eventuala necesitate de a introduce un cadru armonizat privind reprezentarea angajaților în consiliul de administrație în legislația Uniunii, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile necesare pentru pregătirea acestui raport, furnizând în special date cu privire la numărul de transformări, fuziuni și divizări transfrontaliere, durata acestora și costurile conexe, date privind cazurile când cererile de certificat prealabil divizării au fost respinse, precum și date statistice agregate privind numărul de negocieri privind drepturile de participare a angajaților la operațiuni transfrontaliere, furnizând, de asemenea, date privind funcționarea și efectele normelor privind jurisdicția aplicabile în operațiuni transfrontaliere.

(2)  Mai precis, raportul evaluează procedurile menționate în titlul II capitolul -I și în titlul II capitolul IV, în special în ceea ce privește durata și costurile aferente acestora.

(3)  Raportul include o evaluare a fezabilității instituirii unor norme pentru tipurile de divizări transfrontaliere care nu sunt reglementate de prezenta directivă, inclusiv și mai ales divizarea transfrontalieră prin achiziție..

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 24.
(2)* TEXTUL NU A FĂCUT ÎNCĂ OBIECTUL FINALIZĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
(3)JO C , , p. .
(4) Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019.
(5) Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (codificare), JO L 169, 30.6.2017, p. 46.
(6) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
(7) Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).
(8) Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (reformare) (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).
(9) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
(10) Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).
(11) Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (JO L 294, 10.11.2001, p. 22).
(12) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).
(13) Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).
(14) Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 1).
(15) Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1).
(16) Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).
(17) Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 332, 18.12.2015, p. 1).
(18) Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 146, 3.6.2016, p. 8).
(19) Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării (JO L 139, 5.6.2018, p. 1).
(20) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (text cu relevanță pentru SEE), JO L 141, 5.6.2015, p. 73.
(21) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(22) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.


Fondul european de apărare ***I
PDF 340kWORD 101k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului european de apărare (COM(2018)0476 – C8-0268/2018 – 2018/0254(COD))
P8_TA(2019)0430A8-0412/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0476),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 173 alineatul (3), articolul 182 alineatul (4), articolul 183 și articolul 188 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0268/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018(1),

–  având în vedere scrisoarea din 25 ianuarie 2019 transmisă președinților de comisie de către Președintele Parlamentului, prin care se evidențiază abordarea Parlamentului față de programele sectoriale ale cadrului financiar multianual (CFM) post-2020,

–  având în vedere scrisoarea din 1 aprilie 2019 transmisă Președintelui Parlamentului European de către Consiliu, prin care se confirmă înțelegerea comună la care au ajuns colegiuitorii în urma negocierilor,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0412/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului european de apărare

P8_TC1-COD(2018)0254


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 173 alineatul (3), articolul 182 alineatul (4), articolul 183 și articolul 188 al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(-1b)  Contextul geopolitic al UE s-a schimbat în mod dramatic în ultimul deceniu. Situația din regiunile învecinate ale Europei este instabilă, iar Uniunea se confruntă cu un context complex și dificil, în care se alătură apariția unor noi amenințări, cum ar fi atacurile hibride și informatice, și reapariția unor provocări mai convenționale. În acest context, atât cetățenii europeni, cât și liderii lor politici împărtășesc opinia că trebuie depuse mai multe eforturi colective în domeniul apărării.

(-1c)  Sectorul apărării se caracterizează prin costuri din ce în ce mai mari ale echipamentelor de apărare și prin costuri ridicate pentru cercetare și dezvoltare („C&D”), care îngreunează lansarea de noi programe de apărare și care au un impact direct asupra competitivității și a capacității de inovare a Bazei industriale și tehnologice de apărare europeană. Având în vedere această escaladare a costurilor, dezvoltarea unei noi generații de sisteme de apărare majore și de noi tehnologii de apărare ar trebui sprijinită la nivelul Uniunii pentru a spori cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește investițiile în echipamente de apărare.

(1)  În Planul de acțiune european în domeniul apărării, adoptat la 30 noiembrie 2016, Comisia s-a angajat să completeze, să sprijine și să consolideze eforturile de colaborare ale statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea capabilităților tehnologice și industriale de apărare cu scopul de a răspunde provocărilor în materie de securitate, precum și pentru a stimula o industrie de apărare europeană competitivă, eficientă și inovatoare în întreaga Uniune și în afara acesteia, sprijinind, astfel, crearea unei piețe a apărării mai integrate în Europa și promovând adoptarea pe piața internă a produselor și tehnologiilor de apărare europene, diminuând astfel dependența de surse din afara UE. Aceasta a propus, în special lansarea unui Fond european de apărare (denumit în continuare „fondul”) pentru a sprijini investițiile în activități comune de cercetare și dezvoltare de echipamente și tehnologii de apărare, stimulând astfel sinergii și eficacitatea costurilor, precum și pentru a promova achizițiile și întreținerea în comun de către statele membre a echipamentelor de apărare. Acest fond ar trebui să completeze finanțările naționale care sunt deja utilizate în acest scop și ar trebui să acționeze drept un stimulent pentru ca statele membre să coopereze și să investească mai mult în apărare. Fondul va sprijini cooperarea pe parcursul întregului ciclu al dezvoltării de produse și de tehnologii în domeniul apărării.

(2)  Fondul va contribui la stabilirea unei baze europene tehnologice și industriale ▌solide, competitive și inovatoare în sectorul apărării și va fi aliniat la inițiativele Uniunii în direcția unei mai bune integrări a pieței europene a apărării și, în special, la cele două directive(4) privind achizițiile publice și privind transferul în interiorul UE în sectorul apărării, adoptate în 2009.

(3)  În urma unei abordări integrate și pentru a contribui la sporirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a Uniunii, ar trebuie instituit un Fond european de apărare. Fondul ar trebui să vizeze îmbunătățirea competitivității, inovării, eficienței și autonomiei tehnologice a industriei de apărare a Uniunii, contribuind, astfel, la autonomia strategică a Uniunii prin sprijinirea cooperării transfrontaliere dintre statele membre și a cooperării dintre întreprinderi, centre de cercetare, administrații naționale, organizații internaționale și universități din întreaga Uniune, în faza de cercetare și în etapa de dezvoltare a produselor și tehnologiilor de apărare. Pentru a realiza mai multe soluții inovatoare și o piață internă deschisă, fondul ar trebui să sprijine și să faciliteze extinderea cooperării transfrontaliere a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) din sectorul apărării și a întreprinderilor cu capitalizare medie (ICM-uri).

În cadrul Uniunii, deficitele în materie de ▌ capabilități de apărare comune sunt identificate în cadrul politicii de securitate și apărare comune ▌, în special prin planul de dezvoltare al capabilităților, în timp ce agenda strategică cuprinzătoare a cercetării identifică, de asemenea, obiectivele comune de cercetare în domeniul apărării. Alte procese ale Uniunii, cum ar fi Procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea și cooperarea structurată permanentă ▌, vor sprijini punerea în aplicare a priorităților relevante prin identificarea și promovarea de oportunități pentru cooperarea consolidată în vederea îndeplinirii nivelului de ambiție al UE în materie de securitate și apărare. După caz, prioritățile regionale și internaționale, inclusiv cele din cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, pot fi, de asemenea, luate în considerare dacă sunt în conformitate cu prioritățile Uniunii și nu împiedică nici un stat membru sau o țară asociată să participe, ținându-se seama, în același timp, de faptul că trebuie evitată orice suprapunere inutilă.

(4)  Faza de cercetare este ▌de o importanță crucială, deoarece influențează capacitatea ▌și autonomia care îi permit industriei europene să dezvolte produse și independența statelor membre ca utilizatori finali ai apărării. Faza de cercetare legată de dezvoltarea capabilităților de apărare poate include riscuri semnificative, în special legate de nivelul scăzut de maturitate și caracterul disruptiv al tehnologiilor. Faza de dezvoltare, care, de obicei, urmează după faza de cercetare ▌, implică, de asemenea, riscuri și costuri semnificative care împiedică exploatarea în continuare a rezultatelor cercetării și au un impact negativ asupra competitivității și inovării industriei de apărare a Uniunii. Fondul ar trebui, prin urmare, să promoveze legătura dintre faza de cercetare și cea de dezvoltare.

(5)  Fondul nu ar trebui să sprijine cercetarea fundamentală , care ar trebui susținută prin alte instrumente, dar poate include cercetarea fundamentală orientată spre apărare care ar putea forma baza soluției la unele probleme sau posibilități identificate sau preconizate.

(6)  Fondul ar putea sprijini acțiuni referitoare atât la produse și tehnologii noi, cât și la modernizarea celor existente. Acțiunile pentru modernizarea produselor și a tehnologiilor existente din domeniul apărării ar trebui să fie admisibile numai în cazurile în care informațiile preexistente necesare pentru a desfășura acțiunea ▌nu fac obiectul niciunei restricții din partea unor țări terțe neasociate sau a unor entități din țări terțe neasociate în așa fel încât acțiunea să nu poată fi desfășurată. Atunci când solicită finanțare din partea Uniunii, entitățile juridice ar trebui să fie obligate să furnizeze informațiile relevante pentru a stabili absența restricțiilor. În absența unor astfel de informații, finanțarea acordată de Uniune nu ar trebui să fie posibilă.

(6a)   Fondul ar trebui să acorde sprijin financiar acțiunilor propice dezvoltării tehnologiilor disruptive pentru apărare. Deoarece tehnologiile disruptive pot avea la bază concepte sau idei provenind de la actori netradiționali din sectorul apărării, fondul ar trebui să permită o flexibilitate suficientă în consultarea părților interesate, și în ce privește punerea în aplicare a acestor acțiuni.

(7)  Pentru a asigura respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii și ale statelor sale membre în contextul punerii în aplicare a prezentului regulament, acțiunile legate de produse sau tehnologii a căror utilizare, dezvoltare sau producție este interzisă prin dreptul internațional nu ar trebui să fie sprijinite din punct de vedere financiar de către fond. În acest sens, admisibilitatea acțiunilor legate de ▌noi produse sau tehnologii din domeniul apărării ar trebui, de asemenea, să facă obiectul evoluțiilor în domeniul dreptului internațional. De asemenea, acțiunile de dezvoltare a armelor autonome letale fără posibilitatea unui control uman semnificativ asupra deciziilor de selectare și de atac atunci când se efectuează atacuri împotriva persoanelor nu ar trebui să fie admisibile pentru sprijin financiar din fond, fără a se aduce atingere posibilității de a acorda finanțare pentru acțiuni de dezvoltare a unor sisteme de avertizare timpurie și contramăsuri în scopuri de apărare.

(8)  Dificultatea de a conveni asupra cerințelor consolidate privind capabilitățile de apărare și a unor specificații sau standarde tehnice comune constituie un obstacol în calea unei colaborări transfrontaliere între statele membre și între întreprinderile stabilite în diferite state membre. Absența unor astfel de cerințe, specificații și standarde a condus la fragmentarea sporită a sectorului apărării, la complexitate tehnică, întârzieri și costuri exagerate, suprapuneri inutile, precum și la o interoperabilitate scăzută. Ajungerea la un acord cu privire la specificațiile tehnice comune ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru acțiunile care implică un nivel mai ridicat de pregătire tehnologică. Activitățile care conduc la cerințe comune în materie de capabilități de apărare, precum și activitățile care vizează sprijinirea elaborării unei definiții comune a specificațiilor tehnice sau a standardelor ar trebui să fie, de asemenea, admisibile pentru sprijin din partea fondului îndeosebi în cazul în care promovează interoperabilitatea.

(9)  Întrucât obiectivul fondului este acela de a sprijini competitivitatea, eficiența și inovarea din industria de apărare a Uniunii oferind un efect de levier activităților colaborative de cercetare și tehnologie în domeniul apărării și consolidându-le și reducând riscurile inerente fazei de dezvoltare a proiectelor de cooperare, acțiunile legate de cercetare și dezvoltare de produse sau tehnologie în domeniul apărării ar trebui să fie admisibile pentru a beneficia de acesta. Aceasta se va aplica, de asemenea, modernizării și interoperabilității produselor și tehnologiilor existente în domeniul apărării.

(10)  Având în vedere faptul că fondul vizează în special consolidarea cooperării dintre entitățile juridice și statele membre din întreaga Europă, o acțiune ar trebui să fie admisibilă pentru finanțare în cadrul programului ▌în cazul în care este realizată printr-o cooperare în cadrul unui consorțiu format între cel puțin trei entități juridice situate în cel puțin trei state membre diferite ▌sau țări asociate. Cel puțin trei dintre aceste entități ▌admisibile care își au sediul în cel puțin două state membre ▌sau țări asociate diferite nu trebuie să fie controlate ▌, direct sau indirect, de către aceeași entitate sau nu trebuie să se controleze reciproc. În acest context, controlul ar trebui să fie înțeles ca fiind capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități juridice în mod direct sau indirect prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare. Ținând seama de particularitățile tehnologiilor disruptive în materie de apărare, precum și de studii, aceste activități ar putea fi desfășurate de o singură entitate juridică. În vederea consolidării cooperării dintre statele membre, fondul poate, de asemenea, sprijini achizițiile publice comune înainte de comercializare.

(11)  În conformitate cu [trimiterea urmează să fie actualizată, după caz, în conformitate cu o nouă decizie cu privire la TTPM: articolul 94 din Decizia 2013/755/UE a Consiliului(5)], entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări (TTPM) ar trebui să fie admisibile pentru finanțare sub rezerva regulilor și obiectivelor fondului și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv.

(12)  Deoarece fondul are ca obiectiv creșterea competitivității și eficienței ▌industriei de apărare a Uniunii, numai entitățile stabilite în Uniune sau în țările asociate și care nu fac obiectul unui control de către țări terțe neasociate sau entități din țări terțe neasociate ar trebui, în principiu, să fie admisibile pentru sprijin. În acest context, controlul ar trebui să fie înțeles ca fiind capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități juridice în mod direct sau indirect prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare. În plus, pentru a se asigura protecția intereselor esențiale în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, infrastructura, facilitățile, bunurile și resursele utilizate de destinatari și de subcontractanții lor în acțiunile susținute financiar de către fond nu ar trebui să se afle pe teritoriul unor țări terțe neasociate, iar structurile lor de conducere executivă ar trebui să fie stabilite în Uniune sau într-o țară asociată. În consecință, o entitate care este stabilită într-o țară terță neasociată sau o entitate care este stabilită în Uniune sau într-o țară asociată, dar care își are structurile de conducere executivă într-o țară terță neasociată nu este admisibilă pentru a fi un destinatar sau un subcontractant implicat în acțiune. Pentru a proteja interesele esențiale de securitate și de apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, respectivele condiții de admisibilitate ar trebui să se aplice, de asemenea, finanțării furnizate prin intermediul achizițiilor, prin derogare de la articolul 176 din Regulamentul financiar.

(13)  În anumite împrejurări, ▌ar trebui să se poată deroga de la principiul că destinatarii și subcontractanții lor implicați într-o acțiune sprijinită financiar de fond nu fac obiectul controlului de către țări terțe neasociate sau entități din țări terțe neasociate. În acest context, entitățile juridice stabilite în Uniune sau într-o țară asociată care sunt controlate de o țară terță neasociată sau o entitate dintr-o țară terță neasociată ar trebui să fie admisibile ca destinatari sau subcontractanți implicați în acțiune cu condiția să îndeplinească condițiile stricte legate de interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre. Participarea unor astfel de entități juridice nu ar trebui să contravină obiectivelor fondului. Solicitanții ar trebui să furnizeze toate informațiile relevante privind infrastructura, facilitățile, bunurile și resursele care urmează să fie folosite în cadrul acțiunii. Preocupările statelor membre cu privire la siguranța aprovizionării ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare în acest sens.

(13-a)  În cadrul măsurilor restrictive adoptate de UE, adoptate în temeiul articolului 29 din TUE și al articolului 215 alineatul (2) din TFUE, niciun fond sau resurse economice nu pot fi puse la dispoziție, în mod direct sau indirect, persoanelor juridice, entităților sau organismelor desemnate sau în beneficiul acestora. Astfel de entități desemnate și entitățile deținute sau controlate de acestea nu pot fi, prin urmare, sprijinite financiar de către fond.

(13a)  Finanțarea din partea Uniunii ar trebui acordată în urma unor cereri de propuneri competitive publicate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul financiar”)(6). Cu toate acestea, în anumite circumstanțe excepționale, justificate corespunzător, finanțarea din partea Uniunii poate fi, de asemenea, acordată în conformitate cu articolul 195 litera (e) din Regulamentul financiar. Întrucât acordarea de finanțare în conformitate cu articolul 195 litera (e) din Regulamentul financiar constituie o derogare de la regula generală de acordare în urma unor cereri de propuneri competitive, aceste circumstanțe excepționale ar trebui să fie interpretate în mod strict. În acest context, pentru ca o subvenție să fie acordată fără o cerere de propuneri, măsura în care acțiunea propusă corespunde obiectivelor fondului în ceea ce privește colaborarea și concurența industriale transfrontaliere pe întregul lanț de aprovizionare ar trebui să fie evaluată de către Comisie, asistată de comitetul statelor membre (denumit în continuare „comitetul”).

(14)  În cazul în care un consorțiu dorește să participe la o acțiune eligibilă în cadrul programului și asistența financiară a Uniunii ia forma unui grant, consorțiul trebuie să desemneze dintre membrii săi un coordonator care va fi principalul punct de contact.

(15)  În cazul în care o acțiune sprijinită financiar de către fond este gestionată de un responsabil de proiect desemnat de statele membre sau de țări asociate, Comisia ar trebui să se consulte cu responsabilul de proiect înainte de executarea plății către destinatari, astfel încât responsabilul de proiect să poată garanta că termenele sunt respectate de către destinatari. ▌Responsabilul de proiect ar trebui să furnizeze Comisiei observații ▌cu privire la progresul acțiunii, astfel încât Comisia să poată valida dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a efectua plata.

(15a)  Comisia ar trebui să pună în aplicare fondul în regim de gestiune directă, astfel încât să maximizeze eficacitatea și eficiența în punerea în aplicare și să asigure coerența deplină cu alte inițiative ale Uniunii. Prin urmare, Comisia ar trebui să rămână responsabilă de procedurile de selecție și atribuire, inclusiv în ceea ce privește evaluările în materie de etică. În cazuri justificate, Comisia poate, totuși, să încredințeze anumite sarcini de execuție pentru acțiuni specifice sprijinite financiar de către fond unor organisme menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, atunci când un administrator de proiect este numit de către statele membre care cofinanțează o acțiune, cu condiția îndeplinirii cerințelor Regulamentului financiar. O astfel de mandatare ar contribui la raționalizarea gestionării acțiunilor cofinanțate și ar asigura o bună coordonare a acordului de finanțare cu contractul semnat între consorțiu și administratorul de proiect numit de statele membre care cofinanțează acțiunea.

(16)  Pentru a se asigura că acțiunile finanțate sunt viabile din punct de vedere financiar, este necesar ca solicitanții să demonstreze că costurile acțiunii care nu sunt suportate de finanțarea din partea Uniunii sunt suportate prin alte mijloace de finanțare.

(17)  Statele membre ar trebui să dispună de diferite tipuri de mecanisme financiare pentru dezvoltarea și achiziționarea în comun a capabilităților de apărare. ▌Comisia ar putea oferi diferite tipuri de mecanisme pe care statele membre le-ar putea utiliza în mod voluntar pentru a răspunde provocărilor ridicate de dezvoltarea colaborativă și de achiziții dintr-o perspectivă de finanțare. Utilizarea unor astfel de mecanisme financiare ar putea promova în continuare lansarea de proiecte colaborative și transfrontaliere în domeniul apărării și ar putea crește eficiența cheltuielilor de apărare, inclusiv pentru proiecte sprijinite de fond ▌.

(18)  Având în vedere specificul industriei de apărare, în care cererea vine aproape exclusiv din partea statelor membre și a țărilor asociate, care controlează, de asemenea, achiziția tuturor produselor și tehnologiilor din domeniul apărării, inclusiv exporturile, modul de funcționare a sectorului de apărare este unic și nu respectă normele și modelele de afaceri convenționale care reglementează piețele mai tradiționale. Prin urmare, sectorul nu își poate asuma proiecte substanțiale auto-finanțate de cercetare și dezvoltare („C&D”) în domeniul apărării, iar statele membre și țările asociate finanțează adesea toate costurile de C&D. Pentru a realiza obiectivele fondului, în special pentru a stimula cooperarea dintre entitățile juridice din diferite state membre și țări asociate, și luând în considerare particularitățile sectorului de apărare, ar trebui să se suporte până la 100 % din costurile admisibile pentru acțiuni care au loc înainte de faza de dezvoltare a prototipurilor.

(19)  Faza de prototip este o etapă crucială în cadrul căreia statele membre sau țările asociate decid de regulă cu privire la investițiile consolidate pe care le-au făcut și demarează procesul de achiziționare de produse sau tehnologii de apărare viitoare. Acesta este motivul pentru care, în această etapă specifică, statele membre și țările asociate convin asupra angajamentelor necesare, inclusiv partajarea costurilor și dreptul de proprietate asupra proiectului. Pentru a asigura credibilitatea angajamentului lor, asistența financiară a Uniunii în cadrul acestui fond ar trebui, în mod normal, să nu depășească 20 % din costurile eligibile.

(20)  Pentru acțiuni care se întind dincolo de faza de prototip, ar trebui prevăzută finanțare de până la 80 %. Aceste acțiuni, care sunt mai aproape de finalizarea produselor și tehnologiilor, încă pot implica costuri substanțiale.

(21)  Părțile interesate din sectorul apărării se confruntă cu costuri specifice indirecte, cum ar fi costurile de securitate. În plus, părțile interesate lucrează pe o piață specifică, unde, în absența unei cereri din partea cumpărătorilor, nu își pot recupera costurile de C&D, cum este cazul în sectorul civil. Prin urmare, este justificat să se permită o rată forfetară de 25 %, precum și posibilitatea ▌de a declara costuri indirecte calculate în conformitate cu practicile contabile obișnuite ale destinatarilor, în cazul în care aceste practici sunt acceptate de către autoritățile lor naționale pentru activități comparabile în domeniul apărării, care au fost comunicate Comisiei. ▌

(21a)  Acțiunile la care participă IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie transfrontaliere sprijină deschiderea lanțurilor de aprovizionare și contribuie la realizarea obiectivelor fondului. Prin urmare, astfel de acțiuni ar trebui să fie admisibile pentru o rată de finanțare mai mare, care este în beneficiul tuturor entităților participante.

(22)  Pentru a se asigura că acțiunile finanțate vor contribui la competitivitatea și eficiența industriei de apărare europene, este important ca statele membre să intenționeze să ▌achiziționeze în comun produsul final sau să utilizeze tehnologia, în special prin achiziții transfrontaliere comune, în cazul în care statele membre organizează în comun procedurile de achiziții, în special prin utilizarea unui organism central de achiziție.

(22a)  Pentru a se asigura că acțiunile susținute financiar de către fond contribuie la competitivitatea și eficiența industriei europene de apărare, acestea ar trebui să fie orientate spre piață, să fie axate pe cerere și să fie viabile din punct de vedere comercial pe termen mediu și lung. Criteriile de admisibilitate pentru acțiunile de dezvoltare ar trebui, prin urmare, să țină seama de faptul că statele membre intenționează, inclusiv printr-un memorandum de înțelegere sau printr-o scrisoare de intenție, să achiziționeze produsul final de apărare sau să utilizeze tehnologia într-un mod coordonat. Criteriile de atribuire pentru acțiunile de dezvoltare ar trebui, de asemenea, să țină seama de faptul că statele membre se angajează, din punct de vedere politic sau juridic, să utilizeze, să dețină sau să întrețină în comun produsul sau tehnologia de apărare finală.

(23)  Promovarea inovării și a dezvoltării tehnologice în industria de apărare a Uniunii ar trebui să se desfășoare în concordanță cu interesele de securitate și apărare ale Uniunii. În consecință, contribuția acțiunilor la realizarea acestor interese și la prioritățile în materie de cercetare și capabilități în domeniul apărării stabilite de comun acord de către statele membre ar trebui să servească drept criteriu de atribuire. ▌

(24)  Acțiunile admisibile elaborate în contextul cooperării structurate permanente ▌în cadrul instituțional al Uniunii ar trebui să garanteze în mod continuu o cooperare consolidată între entitățile juridice din diferite state membre, contribuind, prin urmare, în mod direct la obiectivele fondului. Dacă sunt selectate, astfel de proiecte ar trebui, prin urmare, să fie admisibile pentru o rată mai ridicată de finanțare.

(25)  Comisia va lua în considerare alte activități finanțate în cadrul programului specific Orizont Europa pentru a evita dublarea inutilă și a asigura îmbogățirea și sinergii între cercetarea civilă și cea din domeniul apărării.

(26)  Securitatea cibernetică și apărarea cibernetică reprezintă provocări din ce în ce mai importante, iar Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate au recunoscut necesitatea de a stabili sinergii între acțiunile de apărare cibernetică în domeniul de aplicare al fondului și inițiative ale Uniunii în domeniul securității cibernetice, cum ar fi cele anunțate în Comunicarea comună privind securitatea cibernetică. În special, centrul european de competențe și de cercetare în materie de securitate cibernetică care urmează să fie creat ar trebui să urmărească realizarea de sinergii între dimensiunile civile și cele de apărare ale securității cibernetice. Acesta ar putea să sprijine în mod activ statele membre și alți actori relevanți prin acordarea de consultanță, prin schimbul de cunoștințe și facilitarea colaborării în ceea ce privește proiectele și acțiunile, precum și la solicitarea statelor membre care acționează în calitate de responsabil de proiect în ceea ce privește fondul ▌.

(27)  Ar trebui să se asigure o abordare integrată prin reunirea activităților care fac obiectul acțiunii pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării („PADR”) lansate de Comisie în sensul articolului 58 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar și Programul european de dezvoltare a industriei de apărare („EDIDP”), instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1092 al Parlamentului European și al Consiliului(7), și pentru a armoniza condițiile de participare, a crea un set de instrumente mai coerent și a spori impactul economic, inovator și bazat pe colaborare, evitând, în același timp, duplicarea și fragmentarea inutile. Prin această abordare integrată, fondul ar contribui, de asemenea, la o mai bună exploatare a rezultatelor cercetării în domeniul apărării, acoperind decalajul dintre etapele de cercetare și dezvoltare, luând în considerare particularitățile sectorului de apărare, precum și promovând toate formele de inovare, inclusiv inovarea disruptivă ▌. Se pot aștepta, de asemenea, după caz, efecte de propagare în domeniul civil.

(28)  Dacă este cazul, având în vedere particularitățile acțiunii, obiectivele ▌fondului ar trebui să fie, de asemenea, realizate prin instrumentele financiare și garanții bugetare în temeiul ▌InvestEU.

(29)  Sprijinul financiar ar trebui să fie utilizat pentru a aborda, în mod proporțional, disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții sub nivelul optim, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă ori să denatureze concurența pe piața internă. Acțiunile ar trebui să aibă o valoare adăugată ▌clară pentru Uniune.

(30)  Tipurile de finanțare și metodele de execuție ale fondului ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Ar trebui să se aibă în vedere utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare care nu are legătură cu costurile, astfel cum se prevede la articolul ▌125 alineatul (1) ▌din Regulamentul financiar.

(31)  Comisia ar trebui să stabilească programe de lucru anuale ▌în conformitate cu obiectivele fondului și ținând seama de învățămintele inițiale desprinse din EDIDP și din PADR. Comisia ar trebui să fie asistată la stabilirea programelor de lucru de către comitet. Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a găsi soluții care beneficiază de cel mai larg sprijin posibil în cadrul comitetului. În acest context, comitetul se poate reuni în formațiuni de experți naționali de apărare și de securitate pentru a oferi asistență specifică Comisiei, inclusiv pentru a oferi consiliere în legătură cu protecția informațiilor clasificate în cadrul acțiunilor. Statele membre își desemnează fiecare reprezentanții în cadrul respectivului comitet. Ar trebui să se ofere membrilor comitetului în timp util și în mod efectiv ocazii de a examina proiectele de acte de punere în aplicare și de a-și exprima opiniile.

(31a)  Categoriile de programe de lucru ar trebui să conțină cerințe funcționale pentru a clarifica pentru sector funcțiile și sarcinile care trebuie să fie efectuate de capabilitățile care urmează să fie dezvoltate. Astfel de cerințe ar trebui să indice în mod clar performanțele preconizate, dar nu ar trebui să fie direcționate către soluții specifice sau entități specifice și nu ar trebui să împiedice concurența la nivelul cererilor de propuneri.

(31b)  La elaborarea programelor de lucru, Comisia ar trebui, de asemenea, să se asigure, prin intermediul unor consultări adecvate cu comitetul, că acțiunile de cercetare sau de dezvoltare propuse evită suprapuneri inutile. În acest context, Comisia poate efectua o evaluare prealabilă a posibilelor cazuri de suprapunere cu capabilitățile existente sau cu proiectele de cercetare și dezvoltare deja finanțate în Uniune.

(31bb)  Comisia ar trebui să asigure coerența programelor de lucru pe tot parcursul ciclului industrial al produselor și tehnologiilor din domeniul apărării.

(31bc)  Programele de lucru ar trebui să asigure de asemenea faptul că o parte credibilă din bugetul general va veni în sprijinul acțiunilor care permit participarea transfrontalieră a IMM-urilor.

(31c)   Pentru a beneficia de cunoștințele sale de specialitate în sectorul apărării, Agenției Europene de Apărare i se acordă statutul de observator în cadrul comitetului. Date fiind particularitățile domeniului apărării, Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui, de asemenea, să asiste comitetul.

(32)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește adoptarea programului de lucru și în ceea ce privește acordarea de finanțare pentru acțiunile de dezvoltare selectate. În special, în punerea în aplicare a acțiunilor de dezvoltare ar trebui luate în considerare particularitățile sectorului apărării, în special responsabilitatea statelor membre și/sau a țărilor asociate pentru procesul de planificare și achiziționare. Respectivele competențe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) ▌nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ▌(8).

(32a)  După evaluarea propunerilor cu ajutorul unor experți independenți, ale căror referințe de securitate ar trebui să fie validate de către statele membre relevante, Comisia ar trebui să selecteze acțiunile care vor fi sprijinite de către fond. Comisia ar trebui să constituie o bază de date cu experți independenți. Baza de date nu ar trebui să fie publică. Experții independenți ar trebui să fie numiți pe baza competențelor, a experienței și a cunoștințelor lor, ținând seama de sarcinile care urmează să le fie atribuite. În măsura posibilului, la numirea experților independenți, Comisia ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a încerca să asigure o componență echilibrată în cadrul grupurilor de experți și al comitetelor de evaluare din punctul de vedere al competențelor, experienței, cunoștințelor, diversității geografice și al genului, în funcție de situația din domeniul de acțiune. Ar trebui urmărită, de asemenea, o rotație adecvată a experților și un echilibru adecvat între sectorul public și cel privat. Statele membre ar trebui să fie informate cu privire la rezultatele evaluării, alături de clasamentul acțiunilor selectate, și cu privire la progresele realizate în cadrul acțiunilor finanțate. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește adoptarea și punerea în aplicare a programului de activitate, precum și în ceea ce privește adoptarea deciziilor de atribuire. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

(32b)  Experții independenți nu ar trebui să evalueze, să consilieze sau să ofere asistență în legătură cu chestiuni în privința cărora se află într-o situație de conflict de interese, în special în raport cu actuala funcție ocupată. În special, aceștia nu ar trebui să se afle în situația de a putea utiliza informațiile primite în detrimentul consorțiului pe care îl evaluează.

(32bb)  ▌Atunci când propun noi produse sau tehnologii de apărare sau modernizarea celor existente, solicitanții ar trebui să se angajeze să respecte principiile etice, cum ar fi cele referitoare la bunăstarea ființelor umane și protecția genomului uman, reflectate, de asemenea, în dreptul național, al Uniunii și în dreptul internațional pertinent, inclusiv în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția europeană a drepturilor omului și, după caz, în protocoalele la aceasta. Comisia ar trebui să se asigure că propunerile sunt verificate sistematic pentru a identifica acțiunile care ridică probleme serioase din punct de vedere etic și pentru a le supune unei evaluări de etică.

(33)  În vederea sprijinirii unei piețe interne deschise, ar trebui de asemenea încurajată ▌participarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie transfrontaliere, fie în calitate de membri ai unui consorțiu, ▌fie în calitate de subcontractanți, fie în calitate de entități din lanțul de aprovizionare.

(34)  Comisia ar trebui să depună eforturi pentru menținerea unui dialog cu ▌statele membre și cu sectorul pentru a asigura succesul fondului. În calitate de colegiuitor și de parte interesată principală, Parlamentul European ar trebui, de asemenea, să se implice în această privință.

(35)  Prezentul regulament instituie, pentru Fondul european de apărare, un pachet financiar care constituie valoarea de referință privilegiată, în sensul [noului acord interinstituțional] dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în domeniul bugetar și buna gestiune financiară(9), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în timpul procedurii bugetare anuale. Comisia ar trebui să se asigure că procedurile administrative sunt menținute cât se poate de simple și că acestea implică un cuantum minim de cheltuieli suplimentare.

(36)  Regulamentul financiar se aplică fondului, cu excepția cazului în care se prevede altfel. Acesta prevede norme de execuție a bugetului Uniunii, printre care și normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, asistența financiară, instrumentele financiare și garanțiile bugetare.

(37)  Normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), se aplică acestui regulament. Acestea sunt prevăzute în Regulamentul financiar și stabilesc îndeosebi procedura de stabilire și execuție a bugetului prin subvenții, achiziții publice, premii și execuție indirectă și prevăd controale ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE vizează, de asemenea, protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, întrucât respectarea statului de drept reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru buna gestiune financiară și pentru eficacitatea finanțării din partea UE.

(38)  În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(10), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2988/95 al Consiliului(11), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(12) și cu Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului(13), interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate prin măsuri proporționale, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, aplicarea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații administrative, inclusiv controale și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (denumit în continuare EPPO) poate ancheta și urmări penal ▌infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii, ▌conform prevederilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului(14). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF, EPPO în ceea ce privește acele state membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, precum și Curții de Conturi Europene (CCE) asigurându-se totodată că orice parte terță implicată în executarea fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

(39)  Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind SEE care prevede punerea în aplicare a programelor printr-o decizie în temeiul respectivului acord. În prezentul regulament ar trebui să se introducă o dispoziție specifică pentru a acorda accesul și drepturile necesare astfel încât ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Curtea de Conturi Europeană să își poată exercita în mod exhaustiv competențele care le revin.

(40)  Conform punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, este necesară evaluarea acestui regulament pe baza informațiilor colectate prin cerințe specifice de monitorizare, evitând totodată reglementarea și sarcinile administrative excesive, mai ales asupra statelor membre. După caz, aceste cerințe pot include indicatori cuantificabili, ca bază pentru evaluarea efectelor regulamentului pe teren. Comisia ar trebui să efectueze o evaluare intermediară în termen de cel mult patru ani de la începerea punerii în aplicare a fondului, inclusiv în vederea transmiterii de propuneri pentru orice modificări corespunzătoare la prezentul regulament, și o evaluare finală la sfârșitul perioadei de punere în aplicare a fondului, care examinează activitățile financiare din prisma rezultatelor execuției financiare și, în măsura în care este posibil la acel moment, rezultatele și impactul. În acest context, raportul de evaluare finală ar trebui, de asemenea, să contribuie la identificarea domeniilor în care Uniunea este dependentă de țări terțe pentru dezvoltarea de produse și de tehnologii din domeniul apărării. Acest raport final ar trebui, de asemenea, să analizeze participarea transfrontalieră a IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie la proiectele susținute de fond, precum și participarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie la lanțul valoric global și contribuția fondului la abordarea deficiențelor identificate în planul de dezvoltare a capabilităților și ar trebui să cuprindă informații cu privire la originea destinatarilor, numărul de state membre și țări asociate implicate în acțiuni individuale, și la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală generate. De asemenea, Comisia poate propune modificări ale prezentului regulament pentru a reacționa la posibilele evoluții în punerea în aplicare a fondului.

(40a)  Comisia ar trebui să monitorizeze cu regularitate implementarea fondului și să informeze anual cu privire la progresele înregistrate, inclusiv cu privire la modul în care învățămintele trase din EDIDP și din PADR sunt puse în aplicare în implementarea fondului. În acest scop, Comisia ar trebui să instituie mecanismele de monitorizare necesare. Acest raport ar trebui prezentat Parlamentului European și Consiliului și nu ar trebui să cuprindă informații sensibile.

(41)  Reflectând importanța combaterii schimbărilor climatice în concordanță cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și de a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, acest fond ▌va contribui la integrarea acțiunilor în domeniul climei în politicile Uniunii, precum și la atingerea țintei globale ca 25 % din cheltuielile de la bugetul UE să sprijine obiectivele în domeniul climei. Acțiunile relevante vor fi identificate în timpul pregătirii și punerii în aplicare a fondului și vor fi reexaminate în contextul evaluării intermediare a acestuia.

(42)  Deoarece fondul nu sprijină decât etapele de cercetare și dezvoltare de produse și tehnologii din domeniul apărării, în principiu, Uniunea nu ar trebui să aibă proprietatea sau drepturile de proprietate intelectuală (DPI) asupra produselor sau tehnologiilor care rezultă din acțiunile finanțate de Uniune, cu excepția cazului în care asistența este furnizată prin intermediul procedurilor de achiziții publice. Cu toate acestea, pentru acțiunile de cercetare, statele membre și țările asociate interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza rezultatele acțiunilor finanțate pentru a participa la monitorizarea dezvoltării colaborative ▌.

(43)  Sprijinul financiar din partea Uniunii nu ar trebui să aducă atingere transferului produselor din domeniul apărării în interiorul Uniunii în conformitate cu Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15), nici exportului de produse, de echipamente sau tehnologii. Exportul de echipamente și tehnologii militare de către statele membre este reglementat de Poziția comună 944/2008/PESC.

(44)  Utilizarea unor informații de referință sensibile, inclusiv date, know-how sau informații generate în prealabil sau în afara activității fondului sau accesul persoanelor neautorizate la rezultate generate în legătură cu acțiuni sprijinite din punct de vedere financiar de către fond poate avea un impact negativ asupra intereselor Uniunii sau ale unuia sau mai multor state membre. Prin urmare, prelucrarea informațiilor sensibile ar trebui să fie reglementată de dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și dreptul intern .

(44a)  Pentru a asigura securitatea informațiilor clasificate la nivelul cerut, standardele minime în materie de securitate industrială ar trebui respectate în momentul semnării acordurilor clasificate de finanțare și de acordare de fonduri. În acest scop și în concordanță cu Decizia Comisiei (UE, Euratom) 2015/444, Comisia trebuie să comunice, în scop de consultanță, Instrucțiunile de securitate pentru program, inclusiv Ghidul clasificării de securitate, experților desemnați de statele membre.

(45)  În vederea completării sau a modificării indicatorilor căilor de impact, acolo unde se consideră necesar, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate

(46)  Comisia ar trebui să gestioneze fondul ținând seama în mod corespunzător de cerințele de confidențialitate și de securitate, în special de informațiile clasificate și informațiile sensibile,

▌ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII COMUNE APLICABILE CERCETĂRII ȘI DEZVOLTĂRII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament instituie Fondul european de apărare (denumit în continuare fondul), astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul …/…/UE [Orizont - 2018/0224(COD)].

Acesta prevede obiectivele fondului, bugetul pentru perioada 2021-2027, formele de finanțare din partea Uniunii și normele pentru furnizarea finanțării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

0.  „solicitant” înseamnă o entitate juridică care depune o cerere pentru a beneficia de sprijin din partea fondului în urma unei cereri de propuneri sau în conformitate cu articolul 195 litera (e) din Regulamentul financiar;

1.  „operațiuni de finanțare mixtă” înseamnă acțiuni sprijinite de la bugetul UE, inclusiv în cadrul mecanismelor de finanțare mixtă în temeiul articolului 2 alineatul (6) din Regulamentul financiar, care combină forme nerambursabile de sprijin ▌sau instrumente financiare de la bugetul UE cu forme rambursabile de sprijin din partea unor instituții de dezvoltare sau alte instituții de finanțe publice, precum și din partea unor instituții financiare și investitori comerciali;

1a.  „certificare” înseamnă procesul prin care o autoritate națională certifică faptul că produsul, componenta sau tehnologia, corporală sau necorporală, din domeniul apărării, este conform(ă) cu normele aplicabile;

1b.  „informații clasificate” înseamnă orice informație sau material, sub orice formă, a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre și care poartă un marcaj de clasificare UE sau un marcaj de clasificare corespunzător, în conformitate cu acordul încheiat între statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecția informațiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene (2011/C 202/05);

1c.  „consorțiu” înseamnă o grupare colaborativă de solicitanți sau destinatari care își asumă obligații în temeiul unui acord de consorțiu și care este constituită în scopul desfășurării unei acțiuni în cadrul fondului;

1d.  „coordonator” înseamnă o entitate juridică care este membră a unui consorțiu și care a fost numită de către toți membrii consorțiului ca punct principal de contact în relațiile cu Comisia;

2.  „control” înseamnă capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități juridice în mod direct sau indirect prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare;

3.  „acțiune de dezvoltare” înseamnă orice acțiune care constă ▌în activități din domeniul apărării aflate în principal în etapa de dezvoltare, care acoperă noi produse sau tehnologii sau care le modernizează pe cele existente, cu excepția producerii sau utilizării de arme;

4.  „tehnologie disruptivă pentru apărare” înseamnă o tehnologie care determină schimbări radicale, inclusiv o tehnologie complet nouă sau îmbunătățită care produce o schimbare de paradigmă în conceperea și desfășurarea operațiunilor de apărare, inclusiv înlocuind tehnologiile de apărare existente sau generând obsolescența acestora;

5.  „structură de conducere executivă” înseamnă o entitate juridică desemnată în conformitate cu dreptul intern și, după caz, subordonată directorului general, care este autorizată să stabilească strategia, obiectivele și direcția de ansamblu ale entității juridice și care supervizează și monitorizează procesul decizional al conducerii;

5a.  „informații generate” înseamnă date, know-how sau informații generate în executarea fondului, indiferent de natura sau forma acestora;

6.  „entitate juridică” înseamnă orice persoană ▌juridică constituită și recunoscută ca atare în temeiul legislației naționale, al legislației Uniunii sau al legislației internaționale, care are personalitate juridică și care poate, acționând în nume propriu, să exercite drepturi și să fie supusă unor obligații, sau o entitate fără personalitate juridică, în conformitate cu articolul ▌197 alineatul (2) litera (c) ▌din Regulamentul financiar;

7.  „întreprindere cu capitalizare medie” sau „ICM” înseamnă o întreprindere care nu este un ▌IMM ▌și care are ▌până la 3 000 de angajați, unde numărul de angajați se calculează în conformitate cu articolele 3 - ▌6 din ▌anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei(16);

8.  „achiziție publică înainte de comercializare” înseamnă o achiziție publică de servicii de cercetare și dezvoltare care implică împărțirea riscurilor și beneficiilor în condițiile pieței și dezvoltarea competitivă în etape, existând o separare clară între serviciile de cercetare și de dezvoltare achiziționate și introducerea de produse finite la scară comercială;

9.  „responsabil de proiect” înseamnă orice autoritate contractantă stabilită într-un stat membru sau într-o țară asociată, care a primit din partea unui stat membru sau a unei țări asociate sau a unui grup de state membre ▌sau țări asociate sarcina de a gestiona proiecte multinaționale de armament în mod permanent sau ad-hoc;

9a.  „calificare” înseamnă întregul proces care demonstrează că proiectul unui produs, al unei componente sau tehnologii, corporale sau necorporale, din domeniul apărării, îndeplinește cerințele specificate, furnizând probe concrete prin care se dovedește că cerințele specifice ale unui proiect au fost îndeplinite;

10.  „destinatar” înseamnă orice entitate juridică cu care a fost semnat un acord de acordare de fonduri sau de finanțare sau căreia i-a fost notificată o decizie de acordare de fonduri sau de finanțare;

11.  „acțiune de cercetare” înseamnă orice acțiune care constă în principal din activități de cercetare, în special cercetare aplicată și, dacă este necesar, cercetare fundamentală, cu scopul de a dobândi noi cunoștințe și axându-se exclusiv pe aplicații în domeniul apărării;

12.  „rezultate” înseamnă orice efect tangibil sau intangibil al acțiunii, precum date, know-how sau informații, indiferent de forma sau natura sa, indiferent dacă poate sau nu să fie protejat, precum și orice drepturi care îl însoțesc, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală;

12a.  „informații sensibile” înseamnă informații și date, inclusiv informații clasificate, care trebuie protejate împotriva accesului sau dezvăluirii neautorizate în virtutea obligațiilor prevăzute în legislația națională sau a Uniunii sau în vederea protejării vieții private sau a siguranței unei persoane fizice sau organizații;

12b.  „întreprinderi mici și mijlocii” sau „IMM-uri” înseamnă întreprinderi mici și mijlocii astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei;

13.  „raport special” înseamnă un anumit rezultat al unei acțiuni de cercetare care sintetizează rezultatele acesteia, furnizând informații cuprinzătoare cu privire la principiile de bază, obiectivele, rezultatele reale, proprietățile de bază, testele efectuate, potențialele beneficii, aplicațiile de apărare potențiale și direcția de exploatare preconizată de la cercetare la dezvoltare, inclusiv informații privind proprietatea asupra DPI, dar fără obligativitatea includerii informațiilor privind DPI;

14.  „prototip de sistem” înseamnă un model al unui produs sau al unei tehnologii care poate demonstra performanța într-un mediu operațional;

15.  „țară terță” înseamnă o țară care nu este stat membru al Uniunii;

16.  „țară terță neasociată” înseamnă o țară terță care nu este o țară asociată în conformitate cu articolul 5;

17.  „entitate dintr-o țară terță neasociată” înseamnă o entitate juridică stabilită într-o țară terță neasociată sau, atunci când este stabilită în Uniune sau într-o țară asociată, ale cărei structuri de conducere executivă se află într-o țară terță neasociată.

Articolul 3

Obiectivele fondului

(1)  Obiectivul general al fondului este de a favoriza competitivitatea, eficiența și capacitatea de inovare a bazei tehnologice și industriale europene de apărare din întreaga Uniune, care contribuie la autonomia strategică a Uniunii și la libertatea de acțiune a acesteia, prin sprijinirea acțiunilor de colaborare și a cooperării transfrontaliere între entități juridice în întreaga Uniune, în special IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie, precum și prin consolidarea și îmbunătățirea agilității lanțului de aprovizionare și deopotrivă a celui valoric din domeniul apărării, lărgind cooperarea transfrontalieră între entitățile juridice și promovând o mai bună exploatare a potențialului industrial al inovării, cercetării și dezvoltării tehnologice, în fiecare etapă a ciclului de viață industrială al produselor și tehnologiilor din domeniul apărării. ▌

(2)  Fondul are următoarele obiective specifice:

(a)  sprijinirea cercetării în colaborare care ar putea îmbunătăți semnificativ performanța capabilităților viitoare în întreaga Uniune, vizând maximizarea inovării și introducerea de noi produse și tehnologii în domeniul apărării, inclusiv cele disruptive, precum și utilizarea cea mai eficientă a cheltuielilor pentru cercetarea în domeniul apărării în Uniune;

(b)  sprijinirea dezvoltării în colaborare a produselor și tehnologiilor din domeniul apărării, contribuind astfel la o eficiență sporită a cheltuielilor pentru apărare în cadrul Uniunii, realizând economii de scară mai mari, reducând riscul de duplicare inutilă și, ca atare, stimulând pătrunderea pe piață a produselor și tehnologiilor europene și reducând fragmentarea produselor și a tehnologiilor din domeniul apărării în întreaga Uniune. În cele din urmă, Fondul va duce la o creștere a nivelului de standardizare a sistemelor de apărare și la o mai mare interoperabilitate între capacitățile statelor membre.

O astfel de cooperare are loc în conformitate cu prioritățile în materie de capabilități de apărare stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul politicii externe și de securitate comune, în special în contextul planului de dezvoltare a capacităților.

În acest sens, prioritățile regionale și internaționale, atunci când servesc intereselor în materie de securitate și de apărare ale Uniunii, astfel cum au fost stabilite în cadrul politicii externe și de securitate comune, și ținând seama de necesitatea evitării oricărei suprapuneri inutile, pot fi luate, de asemenea, în considerare, după caz, atunci când nu exclud posibilitatea participării unui stat membru sau a unei țări asociate.

Articolul 4

Buget

(1)  În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul …/…/UE, pachetul financiar pentru punerea în aplicare a fondului european de apărare în perioada 2021-2027 este de 11 453 260 000 EUR în prețuri din 2018 și 13 000 000 000 EUR în prețuri curente.

(2)  Repartizarea ▌ sumei menționate la alineatul (1) este următoarea:

(a)  3 612 182 000 EUR în prețuri din 2018 (4 100 000 000 EUR pentru acțiunile de cercetare;

(b)  7 841 078 000 EUR în prețuri din 2018 (8 900 000 000 EUR în prețuri curente) pentru acțiunile de dezvoltare.

(2a)   Pentru a răspunde situațiilor neprevăzute sau unor nevoi și evoluții noi, Comisia poate realoca sumele alocate acțiunilor de cercetare și dezvoltare de la valorile menționate la alineatul (2) până la o limită maximă de 20 %.

(3)  Suma menționată la alineatul (1) poate fi utilizată pentru asistență tehnică și administrativă în implementarea fondului, de exemplu pentru activități de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, inclusiv sistemele corporative de tehnologie a informației.

(4)  Cel puțin 4 % și până la 8 % din pachetul financiar menționat la alineatul (1) se alocă cererilor de propuneri sau acordării de fonduri pentru sprijinirea tehnologiilor disruptive pentru apărare.

[Articolul 5

Țări asociate

Fondul este deschis pentru membrii Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membri ai Spațiului Economic European (SEE), în conformitate cu condițiile stabilite în Acordul privind SEE; Toate contribuțiile financiare la fond în baza prezentului articol constituie venituri alocate în conformitate cu articolul [21 alineatul (5)] din Regulamentul financiar.

Articolul 6

Sprijin pentru tehnologiile disruptive în materie de apărare

(1)  Comisia acordă finanțare în urma unor consultări deschise și publice cu privire la tehnologii axate pe aplicații în domeniul apărării cu potențial disruptiv în domeniul apărării în domeniile de intervenție definite în programele de lucru.

(2)  Programele de lucru stabilesc cea mai potrivită formă de finanțare pentru a finanța aceste tehnologii disruptive în domeniul apărării.

Articolul 7

Etica

(1)  Acțiunile puse în aplicare în cadrul fondului respectă legislația relevantă la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceste acțiuni respectă, de asemenea, principiile etice reflectate , de asemenea, în dreptul intern, al Uniunii și în dreptul internațional relevant.

(2)  Înainte de semnarea acordului de finanțare, propunerile sunt verificate de către Comisie, pe baza unei autoevaluări privind etica pregătite de consorțiu, pentru a identifica acțiunile care generează probleme etice ▌grave, inclusiv în ceea ce privește condițiile de punere în aplicare și, dacă este cazul, sunt supuse unei evaluări privind etica.

Evaluările și controalele principiilor etice se efectuează de Comisie cu sprijinul unor experți independenți cu experiență în diverse domenii, în special cu expertiză recunoscută în domeniul eticii în materie de apărare.

Condițiile pentru punerea în aplicare a unor activități sensibile din punct de vedere etic sunt precizate în acordul de finanțare.

Comisia asigură transparența procedurilor de etică cât mai mult posibil și raportează cu privire la acest aspect în cadrul obligațiilor sale prevăzute la articolul 32. Experții sunt resortisanți ai cât mai multor state membre.

(3)  Înainte de începerea activităților relevante, entitățile care participă la acțiune obțin toate aprobările relevante sau alte documente obligatorii solicitate de comitetele de etică locale sau naționale ▌sau de alte organisme, cum ar fi autoritățile de protecție a datelor. Aceste documente trebuie păstrate la dosar și transmise, la cerere, Comisiei.

(5)  Propunerile care nu sunt acceptabile din punct de vedere etic sunt respinse ▌.

Articolul 8

Punerea în aplicare și forme de finanțare din partea UE

(1)  Fondul este pus în aplicare prin gestiune directă, în conformitate cu Regulamentul financiar.

(1a)  Prin derogare de la alineatul (1), în cazuri justificate, pot fi puse în aplicare acțiuni specifice prin gestiune indirectă de către organismele menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar. Aceasta nu poate acoperi procedura de selecție și de atribuire, astfel cum se menționează la articolul 12.

(2)  Fondul poate oferi finanțare în conformitate cu Regulamentul financiar, prin intermediul unor granturi, premii și contracte de achiziții și, dacă este cazul, având în vedere particularitățile acțiunii, al unor instrumente financiare în cadrul operațiunilor de finanțare mixtă.

(2a)  Operațiunile de finanțare mixtă sunt executate în conformitate cu titlul X din Regulamentul financiar și cu Regulamentul InvestEU.

(2b)  Instrumentele financiare sunt strict direcționate exclusiv către destinatari.

Articolul 10

Entități eligibile

(1)  Destinatarii și subcontractanții implicați într-o acțiune sprijinită financiar de fond sunt stabiliți în Uniune sau într-o țară asociată ▌.

(1a)  Infrastructura, instalațiile, bunurile și resursele destinatarilor și ale subcontractanților implicați într-o acțiune care sunt utilizate în scopurile acțiunilor sprijinite financiar de fond se situează pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări asociate pe întreaga durată a acțiunii, iar structurile lor de conducere executivă sunt stabilite în Uniune sau într-o țară asociată.

(1b)  În scopul unei acțiuni sprijinite financiar de fond, destinatarii și subcontractanții implicați în acțiune nu sunt controlați de către o țară terță neasociată sau de către o entitate dintr-o țară terță neasociată.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1b) din prezentul articol, o entitate juridică stabilită în Uniune sau într-o țară asociată și controlată de către o țară terță neasociată sau de către o entitate dintr-o țară terță neasociată este eligibilă ca destinatar sau ca subcontractant implicat într-o acțiune numai dacă sunt puse la dispoziția Comisiei garanții aprobate de statul membru sau de țara asociată în care este stabilită, în conformitate cu procedurile naționale ale acestora. Garanțiile în cauză se pot referi la structura de conducere executivă a entității juridice stabilită în Uniune sau într-o țară asociată. Dacă statul membru sau țara asociată în care este stabilită entitatea juridică consideră oportun, garanțiile respective se pot referi și la drepturi guvernamentale specifice privind controlul exercitat asupra entității juridice.

Garanțiile oferă asigurări că implicarea în acțiune a unei astfel de entități juridice nu ar contraveni intereselor în materie de securitate și de apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul politicii externe și de securitate comune în temeiul titlului V din TUE, sau obiectivelor stabilite la articolul 3. Garanțiile respectă, de asemenea, dispozițiile articolelor 22 și 25. Garanțiile atestă în special faptul că, în scopul acțiunii, au fost instituite măsuri care să asigure că:

(a)  controlul asupra entității juridice solicitante nu este exercitat într-un mod care împiedică sau limitează ▌ capacitatea acesteia de a desfășura acțiunea și de a genera rezultate, care impune restricții privind infrastructura, instalațiile, bunurile, resursele sale, proprietatea sa intelectuală sau know-how-ul de care este nevoie în scopul acțiunii ori care subminează capacitățile și standardele necesare pentru desfășurarea acțiunii;

(b)  accesul unei țări terțe neasociate sau al unei entități dintr-o țară terță neasociată la informații sensibile ▌referitoare la acțiune este împiedicat; și că angajații sau alte persoane implicate în acțiune au o autorizare de securitate națională emisă de un stat membru sau de o țară asociată, după caz;

(c)  drepturile de proprietate intelectuală generate de acțiune și rezultatele acțiunii rămân în posesia destinatarului în cursul desfășurării și după finalizarea acțiunii, nu sunt controlate sau restricționate de către o țară terță neasociată sau de către o entitate dintr-o țară terță neasociată, nu sunt exportate în afara Uniunii sau în afara țărilor asociate și nu se acordă acces din afara Uniunii sau din afara țărilor asociate la respectivele drepturi de proprietate intelectuală sau rezultate fără aprobarea statului membru sau a țării asociate în care este stabilită entitatea juridică și în conformitate cu obiectivele stabilite la articolul 3.

Dacă statul membru sau țara asociată în care este stabilită entitatea juridică consideră oportun, pot fi furnizate garanții suplimentare.

Comisia informează comitetul menționat la articolul 28 cu privire la orice entitate juridică considerată eligibilă în conformitate cu prezentul alineat.

(4)  Dacă nu există soluții de înlocuire competitive imediat disponibile în Uniune sau într-o țară asociată, destinatarii și subcontractanții implicați în acțiune își pot utiliza bunurile, infrastructura, instalațiile și resursele amplasate sau deținute în afara teritoriului statelor membre ale Uniunii sau al țărilor asociate, cu condiția ca această utilizare să nu aducă atingere intereselor în materie de securitate și de apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, să se realizeze în concordanță cu obiectivele stabilite la articolul 3 și în deplină conformitate cu articolele 22 și 25. ▌Costurile asociate acestor activități nu sunt eligibile pentru sprijin financiar din fond.

(4a)  Atunci când desfășoară o acțiune eligibilă, destinatarii și subcontractanții implicați în acțiune pot, de asemenea, să coopereze cu entități juridice stabilite în afara teritoriului statelor membre sau al țărilor asociate sau care sunt controlate de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată, inclusiv prin utilizarea bunurilor, infrastructurii, instalațiilor și resurselor respectivelor entități juridice, cu condiția ca aceasta să nu contravină intereselor în materie de securitate și de apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre. O astfel de cooperare se realizează în concordanță cu obiectivele stabilite la articolul 3 și în deplină conformitate cu articolele 22 și 25.

Nu se permite accesul neautorizat al unei țări terțe neasociate sau al altei entități dintr-o țară terță neasociată la informații clasificate care privesc desfășurarea acțiunii și sunt evitate eventualele efecte negative asupra securității aprovizionării cu factori de producție esențiali pentru acțiune.

Costurile asociate acestor activități nu sunt eligibile pentru sprijin din fond.

(6)  Solicitanții furnizează toate informațiile relevante necesare pentru evaluarea criteriilor de eligibilitate ▌. În cazul în care în cursul desfășurării unei acțiuni intervine o modificare care ar putea pune sub semnul întrebării îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, entitatea juridică relevantă informează Comisia, iar aceasta evaluează dacă respectivele criterii de eligibilitate și condiții sunt în continuare îndeplinite și abordează eventualele consecințe asupra finanțării acțiunii.

(7)  ▌

(8)  ▌

(9)  În sensul prezentului articol, „subcontractanți implicați într-o acțiune sprijinită financiar de fond” înseamnă subcontractanți care au o relație contractuală directă cu un destinatar, alți subcontractanți cărora li se alocă cel puțin 10 % din costurile eligibile totale ale acțiunii și subcontractanți care ar putea avea nevoie de acces la informații clasificate ▌în vederea executării acțiunii și care nu sunt membri ai consorțiului.

Articolul 11

Acțiuni eligibile

(1)  Numai acțiunile de punere în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 3 sunt eligibile pentru finanțare.

(2)  Fondul oferă sprijin pentru acțiuni care privesc produse și tehnologii noi din domeniul apărării și modernizarea celor existente, cu condiția ca utilizarea informațiilor preexistente necesare pentru desfășurarea acțiunii în vederea modernizării să nu fie restricționată de către o țară terță neasociată sau de către o entitate dintr-o țară terță neasociată, direct sau indirect prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice în așa fel încât acțiunea să nu poată fi desfășurată.

(3)  O acțiune eligibilă vizează una sau mai multe dintre următoarele activități:

(a)  activități prin care se urmărește crearea, consolidarea și îmbunătățirea cunoștințelor, a produselor și a tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor disruptive care pot avea efecte semnificative în domeniul apărării;

(b)  activități vizând creșterea interoperabilității și a rezilienței, inclusiv producția securizată și schimbul de date, consolidarea cunoștințelor privind tehnologii critice pentru apărare, consolidarea securității aprovizionării sau exploatarea eficace a rezultatelor pentru produse și tehnologii din domeniul apărării;

(c)  studii, cum ar fi studiile de fezabilitate pentru a analiza posibilitatea unor tehnologii noi sau îmbunătățite, produse, procese, servicii și soluții ▌;

(d)  proiectarea unui produs, a unor componente corporale sau necorporale sau a unei tehnologii în domeniul apărării, precum și definiția specificațiilor tehnice pe care s-a bazat proiectarea, care pot include teste parțiale pentru reducerea riscurilor într-un mediu industrial sau reprezentativ;

(e)  Elaborarea unui model de produs de apărare, a unei componente corporale sau necorporale sau a unei tehnologii care poate demonstra performanța elementului într-un mediu operațional (prototip de sistem);

(f)  testarea unui produs, a unor componente corporale sau necorporale sau a unei tehnologii din domeniul apărării;

(g)  calificarea unui produs, a unor componente corporale sau necorporale sau a unei tehnologii din domeniul apărării ▌;

(h)  certificarea unui produs, a unor componente corporale sau necorporale sau a unei tehnologii din domeniul apărării ▌;

(i)  dezvoltarea de tehnologii sau de bunuri care măresc eficiența pe întreaga durată a ciclului de viață al produselor și al tehnologiilor din domeniul apărării;

(4)  ▌ Acțiunea este întreprinsă în colaborare, în cadrul unui consorțiu format din cel puțin trei entități eligibile care sunt stabilite în cel puțin trei state membre diferite ▌sau țări asociate. Cel puțin trei dintre aceste entități juridice eligibile care își au sediul în cel puțin două state membre ▌sau țări asociate nu este controlată, direct sau indirect, pe durata întregii implementări a acțiunii, de către aceeași entitate și nu se controlează reciproc.

(5)  Alineatul (4) nu se aplică în cazul acțiunilor legate de tehnologiile disruptive în materie de apărare și nici în cazul acțiunilor menționate la alineatul (3) litera (c) ▌.

(6)  Acțiuni pentru dezvoltarea de noi produse și tehnologii a căror utilizare, dezvoltare sau producție este interzisă de dreptul internațional aplicabil nu sunt eligibile.

De asemenea, acțiunile de dezvoltare a armelor autonome letale fără posibilitatea unui control uman semnificativ asupra deciziilor de selectare și de atac atunci când se efectuează atacuri împotriva persoanelor nu sunt admisibile pentru sprijin financiar din fond, fără a se aduce atingere posibilității de a acorda finanțare pentru acțiuni de dezvoltare a unor sisteme de avertizare timpurie și contramăsuri în scopuri de apărare.

Articolul 12

Procedura de selecție și atribuire

(1)   Finanțarea din partea Uniunii este acordată în urma unor cereri de propuneri competitive publicate în conformitate cu Regulamentul financiar. În anumite circumstanțe excepționale, justificate corespunzător, finanțarea din partea Uniunii poate fi, de asemenea, acordată în conformitate cu articolul ▌195 litera (e) ▌din Regulamentul financiar.

(2a)  Pentru acordarea de finanțare ▌, Comisia acționează prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (2).

Articolul 13

Criterii de atribuire

▌ Fiecare propunere este evaluată pe baza următoarelor criterii:

(a)  contribuția la excelență sau potențialul de a avea caracter disruptiv în domeniul apărării, în special arătând că rezultatele preconizate ale acțiunii propuse prezintă avantaje semnificative față de produsele sau tehnologiile de apărare existente;

(b)  contribuția la inovarea și dezvoltarea tehnologică a industriei europene de apărare, în special arătând că acțiunea propusă include concepte și abordări noi sau inovatoare, îmbunătățiri tehnologice viitoare noi promițătoare sau aplicarea unor tehnologii sau concepte care nu au fost anterior aplicate în sectorul apărării, evitând totodată suprapunerile inutile;

(c)  contribuția la competitivitatea industriei europene de apărare, prin dovedirea că acțiunea propusă prezintă un bilanț pozitiv demonstrabil în materie de eficiență și eficacitate din punctul de vedere al costurilor, creând astfel noi oportunități de piață în Uniune și dincolo de ea și accelerând creșterea companiilor în întreaga Uniune;

(d)  contribuția la autonomia bazei industriale și tehnologice europene în domeniul apărării, inclusiv prin creșterea nivelului de independență față de surse din afara UE și prin consolidarea securității aprovizionării, precum și la interesele de securitate și apărare ale Uniunii în conformitate cu prioritățile menționate la articolul 3 ▌;

(e)  contribuția la crearea unei noi cooperări transfrontaliere între entități juridice stabilite în state membre sau în țări asociate, în special pentru IMM-urile și ICM-urile care participă în mod substanțial la acțiune, în calitate de destinatari, subcontractanți sau alte entități din lanțul de aprovizionare, și care sunt stabilite în state membre ▌sau în țări asociate, altele decât cele în care sunt stabilite entitățile din consorțiu care nu sunt IMM-uri sau ICM-uri;

(f)  calitatea și eficiența implementării acțiunii.

Articolul 14

Rata de cofinanțare

(1)  Fondul finanțează până la 100 % din costurile eligibile ale unei activități menționate la articolul 11 alineatul (3) fără a se aduce atingere articolului 190 din Regulamentul financiar.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1):

(a)  pentru activitățile definite la articolul 11 alineatul (3) litera (e), asistența financiară din partea fondului nu depășește 20 % din costurile eligibile ale activității;

(b)  pentru activitățile definite la articolul 11 alineatul (3) literele (f)-(h), asistența financiară din partea fondului nu depășește 80 % din costurile eligibile ale activității.

(3)  În ceea ce privește acțiunile de dezvoltare, rata finanțării este majorată în următoarele cazuri:

(a)  o activitate dezvoltată în contextul cooperării structurate permanente, astfel cum a fost stabilită prin Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului din 11 decembrie 2017, poate beneficia de o rată de cofinanțare majorată cu 10 puncte procentuale suplimentare;

(b)  o activitate poate beneficia de o rată de finanțare majorată, astfel cum este menționată în cel de al doilea și al treilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care cel puțin 10 % din costurile eligibile totale ale activității se alocă IMM-urilor care sunt stabilite într-un stat membru sau într-o țară asociată și care participă la activitate în calitate de destinatari, subcontractanți sau entități din cadrul lanțului de aprovizionare.

Rata de finanțare poate fi majorată cu un număr de puncte procentuale echivalent cu procentul din costurile eligibile totale ale activității alocat unor IMM-uri stabilite în statele membre sau în țările asociate în care sunt stabiliți și destinatari care nu sunt IMM-uri, care participă la activitate în calitate de destinatari, subcontractanți sau entități din cadrul lanțului de aprovizionare, fără ca respectiva majorare să depășească 5 puncte procentuale.

Rata de finanțare poate fi majorată cu un număr de puncte procentuale echivalent cu dublul procentului din costurile eligibile totale ale activității alocat unor IMM-uri stabilite în state membre sau în țări asociate, altele decât cele în care sunt stabiliți destinatari care nu sunt IMM-uri, care participă la activitate în calitate de destinatari, subcontractanți sau entități din cadrul lanțului de aprovizionare;

(c)  o activitate poate beneficia de o rată de finanțare majorată cu 10 puncte procentuale suplimentare dacă cel puțin 15 % din costurile eligibile totale ale activității sunt alocate unor întreprinderi cu capitalizare medie stabilite în Uniune sau într-o țară asociată.

(d)  în total, majorarea ratei de finanțare a unei activități nu depășește 35 de puncte procentuale.

Asistența financiară a Uniunii acordată în cadrul fondului, inclusiv ratele majorate de finanțare, nu acoperă mai mult de 100 % din costurile eligibile ale acțiunii.

Articolul 15

Capacitatea financiară

Prin derogare de la articolul ▌198 ▌din Regulamentul financiar:

(a)  capacitatea financiară trebuie verificată numai pentru coordonator și numai dacă finanțarea solicitată din partea Uniunii este egală cu sau mai mare de 500 000 EUR. Cu toate acestea, în cazul în care există motive de îndoială cu privire la capacitatea financiară, Comisia verifică, de asemenea, capacitatea financiară a coordonatorilor sau a altor solicitanți situată sub pragul menționat la primul paragraf;

(b)  capacitatea financiară nu este verificată în cazul entităților juridice a căror viabilitate este garantată de autoritățile relevante ale unui stat membru ▌;

(c)  în cazul în care capacitatea financiară este garantată din punct de vedere structural de către o altă entitate juridică, capacitatea financiară a acesteia din urmă trebuie să fie verificată.

Articolul 16

Costuri indirecte

(1)  Prin derogare de la articolul 181 alineatul (6) din Regulamentul financiar, costurile indirecte eligibile sunt stabilite prin aplicarea unei rate forfetare de 25 % din totalul costurilor directe eligibile, exceptând costurile directe eligibile pentru subcontractare, sprijinul financiar acordat terților și orice costuri unitare sau sume forfetare care includ costuri indirecte.

(2)  Ca alternativă, costurile indirecte eligibile ▌pot fi stabilite în conformitate cu practicile obișnuite ale destinatarului de contabilizare a costurilor pe baza costurilor indirecte reale, cu condiția ca aceste practici de contabilitate a costurilor să fie acceptate de autoritățile naționale pentru activități comparabile în domeniul apărării în conformitate cu articolul ▌185▌ din Regulamentul financiar și să fie comunicate Comisiei.

Articolul 17

Utilizarea sumei unice forfetare sau a unor contribuții care nu sunt legate de costuri

(1)  În cazul în care grantul din partea Uniunii cofinanțează mai puțin de 50 % din costurile totale ale acțiunii, Comisia poate utiliza:

(a)  o contribuție care nu este legată de costurile menționate la articolul ▌180 alineatul (3) ▌ din Regulamentul financiar și se bazează pe rezultatele obținute, măsurate prin raportare la jaloanele stabilite anterior sau prin indicatori de performanță; sau

(b)  o sumă unică forfetară la care se face referire la articolul ▌182 ▌din Regulamentul financiar și care este bazată pe bugetul estimativ al acțiunii deja aprobat de autoritățile naționale din statele membre și din țările asociate care cofinanțează acțiunea.

(2)  Costurile indirecte trebuie incluse în suma forfetară.

Articolul 18

Achiziții publice înainte de comercializare

(1)  Uniunea poate acorda sprijin pentru achiziții înainte de comercializare prin atribuirea unui grant autorităților contractante sau entităților contractante, astfel cum sunt definite în Directivele 2014/24/UE(17), 2014/25/UE(18) și 2009/81/CE(19) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care achiziționează în comun ▌servicii de cercetare și dezvoltare în domeniul apărării sau își coordonează în comun procedurile de achiziție.

(2)  Procedurile privind achizițiile publice:

(a)  trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament;

(b)  pot autoriza atribuirea unor contracte multiple în cadrul aceleiași proceduri (aprovizionarea de la mai mulți furnizori);

(c)  trebuie să prevadă atribuirea contractelor ofertantului (ofertanților) care prezintă cel mai bun raport calitate-preț, asigurând totodată absența conflictelor de interese.

Articolul 19

Fondul de garantare

Contribuțiile la un mecanism de asigurare reciprocă pot acoperi riscul asociat recuperării fondurilor datorate de destinatari și sunt considerate o garanție suficientă în temeiul Regulamentului financiar. Se aplică dispozițiile prevăzute la [articolul X] din Regulamentul XXX [succesorul Regulamentului privind Fondul de garantare].

Articolul 20

Condiții de eligibilitate pentru achiziții publice și premii

(1)  Articolele 10 și 11 se aplică mutatis mutandis premiilor.

(2)  Articolul 10, prin derogare de la articolul 176 din Regulamentul financiar și articolul 11 se aplică mutatis mutandis pentru achizițiile de studii menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (c).

TITLUL II

DISPOZIȚII SPECIFICE APLICABILE ACȚIUNILOR DE CERCETARE

Articolul 22

Dreptul de proprietate asupra rezultatelor acțiunilor de cercetare

(1)  Rezultatele acțiunilor de cercetare sprijinite financiar de fond sunt proprietatea destinatarilor care le generează. În cazul în care entitățile juridice generează rezultate în comun, iar contribuția fiecăruia nu poate fi stabilită, sau în cazul în care nu este posibilă divizarea rezultatelor comune, persoanele juridice care dețin în comun proprietatea asupra rezultatelor. Coproprietarii încheie un acord privind alocarea și termenii de exercitare a drepturilor comune de proprietate, în conformitate cu obligațiile lor, prevăzute în acordul de grant.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care asistența acordată de Uniune este furnizată sub formă de achiziții publice, rezultatele acțiunilor de cercetare sprijinite financiar de fond sunt proprietatea Uniunii. Statele membre și țările asociate beneficiază de drepturi de acces la rezultate, gratuit, la solicitarea scrisă a acestora.

(3)  ▌Rezultatele acțiunilor de cercetare sprijinite financiar de fond nu fac obiectul niciunui control sau restricționări de către o țară terță neasociată sau o entitate dintr-o țară terță neasociată, direct sau indirect prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice, inclusiv în ceea ce privește transferul de tehnologie.

(4)  În ceea ce privește rezultatele generate de destinatari prin acțiuni sprijinite financiar de fond și fără a aduce atingere alineatului (8a) de la prezentul articol, orice transfer de proprietate sau acordare a unei licențe exclusive unei țări terțe neasociate sau unei entități dintr-o țară terță neasociată este notificat ex ante Comisiei. Dacă acest transfer de proprietate contravine intereselor de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre sau obiectivelor prezentului regulament, astfel cum se prevede la articolul 3, finanțarea furnizată în cadrul fondului este rambursată.

(5)  Autoritățile naționale din statele membre și din țările asociate beneficiază de drepturi de acces la Raportul special al unei acțiuni de cercetare care a primit finanțare din partea Uniunii. Astfel de drepturi de acces se acordă cu scutire de redevențe și sunt transferate de Comisie statelor membre și țărilor asociate, după ce s-a asigurat că sunt respectate obligațiile de confidențialitate corespunzătoare.

(6)  Autoritățile naționale din statele membre și din țările asociate trebuie să utilizeze Raportul special doar în scopuri legate de utilizarea de către sau pentru forțele armate sau forțele de securitate sau serviciile de informații proprii, inclusiv în cadrul programelor lor de cooperare. O astfel de utilizare include, dar nu se limitează la, studiul, evaluarea, cercetarea, proiectarea ▌și acceptarea și certificarea produselor, funcționarea, formarea și eliminarea ▌, precum și evaluarea și elaborarea de cerințe tehnice pentru achizițiile publice.

(7)  Destinatarii acordă instituțiilor, organelor sau agențiilor Uniunii drepturi de acces la rezultatele activităților de cercetare sprijinite financiar de fond fără să perceapă redevențe, în scopul justificat corespunzător al dezvoltării, al punerii în aplicare și monitorizării politicilor sau programelor existente ale Uniunii în domeniile de competență ale acesteia. Respectivele drepturi de acces se limitează la utilizări necomerciale și neconcurențiale.

(8)  Dispozițiile specifice privind proprietatea, drepturile de acces și acordarea de licențe trebuie stipulate în acordurile de finanțare și în contractele privind achizițiile publice înainte de comercializare, pentru a asigura utilizarea maximă a rezultatelor și a evita orice avantaj inechitabil. Autoritățile contractante beneficiază cel puțin de drepturi de acces la rezultate scutite de redevențe, pentru uz propriu și de dreptul de a acorda sau solicita beneficiarilor să acorde licențe neexclusive terților pentru a exploata rezultatele în condiții echitabile și rezonabile, fără dreptul de a oferi sub-licențe. Toate statele membre și țările asociate beneficiază de acces scutit de redevențe la raportul special. În cazul în care, după o anumită perioadă de la achiziția înainte de comercializare, un contractant nu reușește să exploateze comercial rezultatele, după cum se menționează în contract, acesta va transfera autorităților contractante orice drept de proprietate asupra rezultatelor.

(8a)  Dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere exportului de produse, echipamente sau tehnologii care integrează rezultatele activităților de cercetare sprijinite financiar de fond și nu aduc atingere libertății de decizie a statelor membre în ceea ce privește politica în materie de exporturi de produse din domeniul apărării.

(8b)   Oricare două sau mai multe state membre sau țări asociate care, multilateral sau în cadrul organizatoric al Uniunii, au încheiat în comun unul sau mai multe contracte cu unul sau mai mulți beneficiari pentru a dezvolta în continuare împreună rezultatele activităților de cercetare sprijinite de fond, beneficiază de drepturi de acces la rezultatele respective deținute de astfel de beneficiari și care sunt necesare pentru executarea contractului sau a contractelor. Drepturile de acces se acordă cu scutire de redevențe și în condiții specifice menite să asigure faptul că aceste drepturi vor fi utilizate numai în scopul contractului sau al contractelor și că sunt prevăzute obligații de confidențialitate corespunzătoare.

TITLUL III

DISPOZIȚII SPECIFICE APLICABILE ACȚIUNILOR DE DEZVOLTARE

Articolul 23

Criterii de eligibilitate suplimentare pentru acțiuni de dezvoltare

(1)  ▌Consorțiul demonstrează că costurile rămase ale unei activități care nu sunt acoperite de sprijinul acordat de Uniune vor fi acoperite prin alte mijloace de finanțare, cum ar fi contribuții din partea statelor membre ▌sau a țărilor asociate ori cofinanțare de la entități juridice.

(2)  Activitățile menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (d) ▌se bazează pe cerințele armonizate privind capacitățile, stabilite de comun acord de către cel puțin două state membre ▌sau țări asociate.

(3)  În ceea ce privește activitățile menționate la literele (e)-(h) de la articolul 11 alineatul (3), consorțiul demonstrează prin documente emise de autoritățile naționale că:

(a)  cel puțin două state membre ▌sau țări asociate intenționează să achiziționeze sau să utilizeze tehnologia într-o manieră coordonată, inclusiv prin achiziții comune, după caz;

(b)  activitatea este bazată pe specificații tehnice comune stabilite de comun acord de către statele membre ▌sau țările asociate care urmează să cofinanțeze acțiunea sau care intenționează să achiziționeze în comun produsul final sau să utilizeze în comun tehnologia.

Articolul 24

Criterii de atribuire suplimentare pentru acțiuni de dezvoltare

În plus față de criteriile de atribuire prevăzute la articolul 13, programul de lucru ia în considerare, de asemenea:

(a)  contribuția la creșterea eficienței pe întreaga durată a ciclului de viață al produselor și tehnologiilor din domeniul apărării, inclusiv a eficienței din punctul de vedere al costurilor și a potențialului de sinergii în procesul de achiziție și de întreținere;

(b)  contribuția la o mai mare integrare a industriei europene de apărare la nivelul Uniunii prin demonstrarea de către destinatari a faptului că statele membre s-au angajat să utilizeze, să dețină sau să întrețină în comun produsul sau tehnologia finală, într-un mod coordonat.

Articolul 25

Dreptul de proprietate asupra rezultatelor acțiunilor de dezvoltare

(1)  Uniunea nu are drept de proprietate asupra produselor sau tehnologiilor care rezultă din acțiunile de dezvoltare sprijinite financiar de fond și nici nu poate revendica drepturi de proprietate intelectuală referitoare la rezultatele acțiunilor respective.

(2)  Rezultatele acțiunilor sprijinite financiar de fond nu fac obiectul niciunui control sau restricționări de către țări terțe neasociate sau entități din țări terțe neasociate, direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice, inclusiv în ceea ce privește transferul de tehnologie.

(2a)  Prezentul regulament nu aduce atingere libertății de decizie a statelor membre în ceea ce privește politicile în domeniul exportului de produse din domeniul apărării.

(3)  În ceea ce privește rezultatele generate de destinatari prin acțiuni sprijinite financiar de fond și fără a aduce atingere alineatului (2a) de la prezentul articol, orice transfer de proprietate ▌unei țări terțe neasociate sau unor entități dintr-o țară terță neasociată este notificat ex ante Comisiei. Dacă transferul drepturilor de proprietate contravine intereselor de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre sau obiectivelor stabilite la articolul 3, ▌finanțarea furnizată în cadrul fondului este rambursată.

(4)  Dacă asistența din partea Uniunii se acordă sub forma unei proceduri de achiziții publice în vederea efectuării unui studiu, statele membre ▌sau țările asociate au dreptul, în urma unei solicitări scrise, să beneficieze gratuit de o licență neexclusivă pentru utilizarea rezultatelor studiului.

TITLUL IV

GUVERNANȚĂ, MONITORIZARE, EVALUARE ȘI CONTROL

Articolul 27

Programe de lucru

(1)  Fondul este pus în aplicare prin programe de lucru anuale ▌ stabilite în conformitate cu articolul ▌110 ▌din Regulamentul financiar. Programele de lucru stabilesc, dacă este cazul, suma totală rezervată operațiunilor de finanțare mixtă. Programele de lucru stabilesc bugetul total de care beneficiază participarea transfrontalieră a IMM-urilor.

(2)  Comisia adoptă programele de lucru prin acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura menționată la articolul 28 alineatul (2).

(3)  Programele de lucru stabilesc în detaliu temele de cercetare și categoriile de acțiuni care urmează să fie sprijinite financiar de fond. Categoriile în cauză respectă prioritățile de apărare menționate la articolul 3.

Cu excepția părții din programul de lucru dedicată tehnologiilor disruptive pentru aplicațiile din domeniul apărării, aceste teme de cercetare și categorii de acțiuni vizează produse și tehnologii în următoarele domenii:

(a)  pregătire, protecție, desfășurare și sustenabilitate;

(b)  gestionarea informațiilor, superioritate și comandă, control, comunicare, calculatoare, informații, supraveghere și recunoaștere (C4ISR), apărare cibernetică și securitate cibernetică; și

(c)  angajare și efectori.

(4)  Programele de lucru conțin, după caz, cerințe funcționale și precizează forma pe care o îmbracă finanțarea UE în conformitate cu articolul 8, fără a împiedica concurența la nivelul cererilor de propuneri.

Tranziția rezultatelor acțiunilor de cercetare care demonstrează valoare adăugată și sunt deja sprijinite financiar de fond către faza de dezvoltare poate, de asemenea, să fie luată în considerare în programele de lucru.

Articolul 28

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. Agenția Europeană de Apărare este invitată în calitate de observator să își prezinte opiniile și cunoștințele de specialitate. Serviciul European de Acțiune Externă va fi, de asemenea, invitat să asiste.

Comitetul se reunește și în formațiuni speciale, inclusiv pentru a discuta aspecte din domeniul apărării și securității, care sunt legate de acțiuni desfășurate cu sprijinul fondului.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 28a

Consultarea responsabilului de proiect

În cazul în care un stat membru sau o țară asociată desemnează un responsabil de proiect, Comisia efectuează plata după consultarea responsabilului de proiect cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește acțiunea.

Articolul 29

Experți independenți

(1)  Comisia numește experți independenți care să asiste la evaluarea monitorizării în materie de etică menționată la articolul 7 și la evaluarea propunerilor în conformitate cu articolul ▌237 ▌din Regulamentul financiar. ▌

(2)  Experții independenți sunt cetățeni ai Uniunii proveniți dintr-o serie cât mai variată posibil de state membre și sunt selectați pe baza unor cereri de exprimare a interesului adresate ministerelor apărării și agențiilor subordonate, altor organisme guvernamentale relevante, institute de cercetare, universități, asociații de afaceri sau întreprinderi din sectorul apărării, în vederea întocmirii unei liste de experți. Prin derogare de la articolul ▌237 ▌din Regulamentul financiar, această listă nu este făcută publică.

(3)  Atestările în materie de securitate ale experților independenți sunt validate de statele membre respective.

(4)  Comitetul menționat la articolul 28 este informat anual cu privire la lista de experți, pentru a fi transparent în ceea ce privește prerogativele de securitate ale experților. Comisia se asigură, de asemenea, că experții nu evaluează, consiliază sau acordă asistență în chestiuni cu privire la care se află în situație de conflict de interese.

(5)  Experții independenți sunt selectați pe baza competențelor, experienței și cunoștințelor necesare pentru desfășurarea sarcinilor care le sunt atribuite.

Articolul 30

Aplicarea normelor privind informațiile clasificate

(1)  În cadrul domeniului de aplicare a prezentului regulament:

(a)  fiecare stat membru se asigură că ▌oferă un grad de protecție a informațiilor UE clasificate ▌echivalent celui garantat de ▌normele de securitate ale Consiliului prevăzute în anexele la Decizia 2013/488/UE (20);

(a1)  Comisia protejează informațiile clasificate în conformitate cu normele în materie de securitate prevăzute în Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate;

(c)  persoanele fizice rezidente în țări terțe și persoanele juridice stabilite în țări terțe ▌pot avea acces la informațiile clasificate ale UE referitoare la fond numai dacă li se aplică, în țările respective, reglementări în materie de securitate care asigură un grad de protecție cel puțin echivalent celui garantat de normele de securitate ale Comisiei prevăzute în ▌Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei și de normele de securitate ale Consiliului prevăzute în ▌Decizia 2013/488/UE;

(c1)   echivalența reglementărilor în materie de securitate aplicate într-o țară terță sau în cadrul unei organizații internaționale se definește printr-un acord privind securitatea informațiilor, inclusiv aspecte legate de securitatea industrială dacă este relevant, încheiat între Uniune și țara terță sau organizația internațională respectivă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 din TFUE și ținând seama de articolul 13 din Decizia 2013/488/UE;

(d)  fără a aduce atingere articolului 13 din Decizia 2013/488/UE și normelor care guvernează domeniul securității industriale, astfel cum figurează în anexa la Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei, se poate acorda, de la caz la caz, accesul la informații clasificate ale Uniunii Europene, atunci când se consideră necesar, unei persoane fizice sau unei persoane juridice, unei țări terțe sau unei organizații internaționale, în funcție de natura și conținutul informațiilor respective, necesitatea de a cunoaște a destinatarului lor și măsura avantajului pentru Uniune.

(2)  În cazul în care este vorba despre acțiuni care implică, necesită ▌sau conțin informații clasificate, organismul de finanțare relevant precizează în documentele aferente cererii de propuneri/procedurii de ofertare măsurile și cerințele necesare în vederea asigurării securității acestor informații la nivelul necesar.

(3)  Comisia instituie un sistem de schimb de informații securizat pentru a facilita schimbul de informații sensibile și clasificate între Comisie și statele membre și țările asociate și, după caz, solicitanți și destinatari. Sistemul ține seama de reglementările în materie de securitate națională ale statelor membre.

(4)  Calitatea de creator al informațiilor noi clasificate care au fost generate în cadrul desfășurării unei acțiuni de cercetare sau de dezvoltare este hotărâtă de către statele membre pe al căror teritoriu sunt stabiliți destinatarii. În acest scop, statele membre respective pot decide cu privire la un cadru de securitate specific pentru protecția și gestionarea informațiilor clasificate referitoare la acțiune și informează Comisia în acest sens. Un astfel de cadru de securitate nu aduce atingere posibilității Comisiei de a avea acces la informațiile necesare pentru punerea în aplicare a acțiunii.

În cazul în care statele membre respective nu instituie un astfel de cadru de securitate specific, Comisia instituie cadrul de securitate pentru acțiune în conformitate cu dispozițiile Deciziei (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei.

Cadrul de securitate aplicabil pentru acțiune trebuie să fie în vigoare cel târziu înainte de semnarea acordului de finanțare sau a contractului.

Articolul 31

Monitorizare și raportare

(1)  În anexă sunt enumerați indicatori pentru a raporta implementarea și progresele înregistrate de fond în direcția îndeplinirii obiectivelor generale și specifice prevăzute la articolul 3.

(2)  Pentru a se asigura evaluarea eficace a progreselor înregistrate de fond în direcția îndeplinirii obiectivelor sale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 36 pentru a modifica anexa în vederea revizuirii sau a completării indicatorilor, în cazul în care se consideră necesar, și pentru a completa prezentul regulament cu dispoziții privind instituirea unui cadru de monitorizare și evaluare.

(3)  Comisia monitorizează cu regularitate punerea în aplicare a fondului și raportează anual, Parlamentului European și Consiliului, cu privire la progresele înregistrate, inclusiv modul în care lecțiile identificate și lecțiile învățate din EDIDP și PADR sunt luate în considerare la punerea în aplicare a fondului. În acest scop, Comisia pune în aplicare măsurile de monitorizare necesare.

(4)  Sistemul de raportare cu privire la performanță asigură faptul că datele pentru monitorizarea implementării și a rezultatelor fondului sunt colectate în mod eficient, eficace și la timp. În acest scop, beneficiarilor de fonduri ale Uniunii li se vor impune cerințe de raportare proporționale.

Articolul 32

Evaluarea fondului

(1)  Evaluările se efectuează în timp util pentru a putea contribui la procesul de luare a deciziilor.

(2)  Evaluarea intermediară a fondului se realizează imediat ce sunt disponibile suficiente informații cu privire la punerea în aplicare a acestuia, dar nu mai târziu de patru ani de la începerea punerii în aplicare a fondului. Raportul de evaluare intermediară include, în special, o evaluare a guvernanței fondului, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile referitoare la experții independenți, punerea în aplicare a procedurilor în materie de etică menționate la articolul 7 și a lecțiilor învățate din EDIDP și PADR, a ratelor de execuție, a rezultatelor atribuirii proiectului, inclusiv nivelul de implicare a IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie și gradul lor de participare transfrontalieră, ratele de rambursare a costurilor indirecte, astfel cum sunt definite la articolul 16, sumele alocate tehnologiilor disruptive în cadrul cererilor de propuneri, precum și a finanțării acordate în conformitate cu articolul ▌195 ▌din Regulamentul financiar, până la 31 iulie 2024. Evaluarea intermediară conține, de asemenea, informații cu privire la țările de origine ale destinatarilor, numărul țărilor implicate în proiecte individuale și, acolo unde este posibil, la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală generate. Comisia poate prezenta propuneri pentru modificări adecvate ale prezentului regulament.

(3)  La finalul perioadei de punere în aplicare, dar nu mai târziu de patru ani de la 31 decembrie 2027, Comisia efectuează o evaluare finală a implementării fondului. Raportul final de evaluare trebuie să includă rezultatele obținute în urma punerii în aplicare și, în măsura posibilului, impactul fondului. Pornind de la consultări relevante cu statele membre și cu principalele părți interesate și țările asociate, raportul evaluează, în special, progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 3. De asemenea, acesta contribuie la identificarea domeniilor în care Uniunea este dependentă de țări terțe pentru dezvoltarea de produse și de tehnologii din domeniul apărării. Acesta analizează, de asemenea, participarea transfrontalieră, inclusiv a IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie, la proiecte puse în aplicare în cadrul fondului, precum și integrarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie în lanțul valoric global și contribuția adusă de fond la abordarea lacunelor identificate în planul de dezvoltare a capacităților. Evaluarea conține, de asemenea, informații cu privire la țările de origine ale beneficiarilor și, acolo unde este posibil, la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală generate.

(4)  Comisia comunică concluziile evaluărilor, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

Articolul 33

Audituri

Auditurile cu privire la utilizarea contribuției Uniunii efectuate de persoane sau entități, inclusiv de alte persoane și entități decât cele mandatate de instituțiile sau organismele Uniunii, constituie baza asigurării globale în temeiul articolului ▌127 ▌din Regulamentul financiar. Curtea Europeană de Conturi verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale Uniunii în conformitate cu articolul 287 din TFUE.

Articolul 34

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

În cazul în care o țară terță participă la fond în baza unei decizii adoptate în temeiul unui acord internațional sau al oricărui alt instrument juridic, țara terță în cauză acordă accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, ▌OLAF și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod exhaustiv competențele care le revin. În cazul OLAF, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă ▌.

Articolul 35

Informare, comunicare și publicitate

(1)  Destinatarii fondurilor Uniunii recunosc originea și asigură vizibilitatea finanțării Uniunii, în special în cazul promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora, oferind informații coerente, concrete și proporționale adresate unor categorii de public diverse, printre care mass-media și publicul larg. Posibilitatea de a publica lucrări academice pe baza rezultatelor acțiunilor de cercetare este reglementată în acordul de finanțare sau de acordare de fonduri.

(2)  Comisia implementează acțiuni de informare și comunicare privind fondul și acțiunile și rezultatele acestuia. Resursele financiare alocate fondului contribuie, de asemenea, la comunicarea ▌ priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele prevăzute la articolul 3.

(2a)  Resursele financiare alocate fondului pot contribui, de asemenea, la organizarea activităților de diseminare, la coordonarea evenimentelor și a activităților de sensibilizare, în special în vederea deschiderii lanțurilor de aprovizionare pentru a stimula participarea transfrontalieră a IMM-urilor.

TITLUL V

ACTE DELEGATE, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 36

Acte delegate

(1)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 31 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 31 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt competenței delegate precizate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate care sunt deja în vigoare.

(3)  Înaintea adoptării unui act delegat, Comisia se consultă cu experții desemnați de fiecare stat membru, în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 31 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 37

Abrogări

Regulamentul (UE) nr. 2018/1092 (programul de dezvoltare industrială de apărare europeană) se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021.

Articolul 38

Dispoziții tranzitorii

(1)  Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea acțiunilor vizate înainte de încheierea lor, în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1092 și al Acțiunii pregătitoare privind cercetarea în materie de apărare, care continuă să se aplice acțiunilor vizate până la încheierea lor, precum și rezultatelor acțiunilor respective.

(2)  Pachetul financiar al fondului poate acoperi, de asemenea, cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției între fond și măsurile adoptate în temeiul predecesorilor săi, ▌Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării și Acțiunea pregătitoare privind cercetarea în materie de apărare.

(3)  În cazul în care este necesar, creditele pot fi incluse în bugetul aferent perioadei de după anul 2027 pentru a acoperi cheltuielile prevăzute la articolul 4 alineatul (4), astfel încât să se permită gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2027.

Articolul 39

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acesta se aplică începând cu 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

INDICATORI PENTRU A RAPORTA CU PRIVIRE LA PROGRESELE FONDULUI ÎN REALIZAREA OBIECTIVELOR SALE SPECIFICE

Obiectivul specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a):

Indicatorul 1 Participanți

Măsurat prin: Numărul de entități juridice implicate (defalcat în funcție de mărime, tip și naționalitate)

Indicatorul 2 Cercetarea colaborativă

Măsurat prin:

2.1  Numărul și valoarea proiectelor finanțate

2.2  Cooperarea transfrontalieră: ponderea contractelor atribuite IMM-urilor și întreprinderilor cu capitalizare medie, cu valoarea contractelor pentru colaborarea transfrontalieră

2.3  Ponderea destinatarilor care nu au desfășurat activități de cercetare cu aplicații în domeniul apărării înainte de intrarea în vigoare a fondului

Indicatorul 3 Produse inovatoare

Măsurat prin:

3.1   Numărul de brevete noi rezultate din proiectele sprijinite financiar de către fond

3.2  Distribuția agregată a brevetelor în rândul întreprinderilor cu capitalizare medie, al IMM-urilor și al entităților juridice care nu sunt nici întreprinderi cu capitalizare medie, nici IMM-uri

3.3  Distribuția agregată a brevetelor pe state membre

Obiectivul specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b):

Indicatorul 4 Proiecte colaborative de dezvoltare de capabilități

Măsurat prin: Numărul și valoarea acțiunilor finanțate care abordează lacunele în materie de capacități identificate în planul de dezvoltare a capacităților

Indicatorul 4 Sprijin continuu pe durata ciclului complet de C&D

Măsurat prin: Prezența pe fundal a DPI-urilor sau rezultatelor generate în cadrul acțiunilor sprijinite anterior

Indicatorul 5: Sprijinul/crearea de locuri de muncă:

Măsurat prin: Numărul de angajați în C&D în domeniul apărării care beneficiază de sprijin, pe fiecare stat membru

(1) JO C 110, 22.3.2019, p. 75.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 12 decembrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0516).
(3) Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019. Textul marcat cu gri nu a fost convenit în cadrul negocierilor interinstituționale.
(4) Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității, JO L 146, 10.6.2009, p. 1; Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).
(5) Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).
(6) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012.
(7)Regulamentul (UE) 2018/1092 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 de instituire a Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării pentru sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a Uniunii (JO L 200, 7.8.2018, p. 30).
(8) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(9) Trimiterea trebuie actualizată: JO C 373, 20.12.2013, p. 1. Acordul poate fi consultat la adresa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32013Q1220(01)&from=RO
(10) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(11) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).
(12) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(13) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(14) Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(15) Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (JO L 146, 10.6.2009, p. 1).
(16)
(17) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
(18) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(19) Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).
(20) JO L 274, 15.10.2013, p. 1-50.


Expunerile sub formă de obligațiuni garantate ***I
PDF 204kWORD 61k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește expunerile sub formă de obligațiuni garantate (COM(2018)0093 – C8-0112/2018 – 2018/0042(COD))
P8_TA-PROV(2019)0431A8-0384/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0093),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0112/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 22 august 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0384/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește expunerile sub formă de obligațiuni garantate(3)

P8_TC1-COD(2018)0042


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(4),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),

▌,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(7) acordă, în anumite condiții, un tratament preferențial obligațiunilor garantate. Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului(8)(9) precizează elementele principale ale obligațiunilor garantate și prevede o definiție comună a obligațiunilor garantate.

(2)  La 20 decembrie 2013, Comisia a solicitat Autorității Bancare Europene (ABE) să prezinte un aviz privind adecvarea ponderilor de risc prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Potrivit avizului ABE(10), tratamentul preferențial privind ponderea de risc prevăzut la articolul 129 din regulamentul menționat este, în principiu, un tratament prudențial adecvat. Cu toate acestea, ABE a recomandat să se ia în considerare posibilitatea de a completa cerințele de eligibilitate prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a acoperi cel puțin următoarele domenii: diminuarea riscului de lichiditate, supragarantarea, rolul autorităților competente și detalierea în mai mare măsură a cerințelor existente privind furnizarea de informații investitorilor(11).

(3)  Având în vedere avizul ABE, este oportun să se modifice Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin adăugarea unor cerințe suplimentare privind obligațiunile garantate, consolidând astfel calitatea obligațiunilor garantate eligibile pentru tratamentul favorabil privind cerințele de capital prevăzut la articolul 129 din regulamentul menționat.

(4)  În conformitate cu articolul 129 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente pot să deroge parțial de la aplicarea cerinței ca expunerile să se încadreze la nivelul 1 de calitate a creditului, prevăzută la articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (c), și să permită nivelul 2 de calitate a creditului pentru un total al expunerilor reprezentând maximum 10 % din cuantumul nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției emitente. Cu toate acestea, această derogare parțială se aplică numai după consultarea ABE și numai cu condiția să poată fi dovedite probleme semnificative de concentrare în statele membre vizate provocate de aplicarea cerinței privind nivelul 1 de calitate a creditului. Întrucât cerința ca expunerile să se încadreze la nivelul 1 de calitate a creditului, astfel cum este pus la dispoziție de o instituție externă de evaluare a creditului, a devenit tot mai greu de respectat în majoritatea statelor membre, atât din interiorul, cât și în afara zonei euro, aplicarea respectivei derogări a fost considerată necesară de statele membre în care se află cele mai mari piețe de obligațiuni garantate. Pentru a simplifica utilizarea expunerilor la instituții de credit drept garanții reale pentru obligațiunile garantate și pentru a găsi o soluție pentru dificultatea menționată, este necesară modificarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013. În locul posibilității ca autoritățile competente să deroge de la cerințe, este oportun să se stabilească o normă care să permită expuneri la instituții de credit care se încadrează la nivelul 2 de calitate a creditului pentru un total al expunerilor reprezentând maximum 10 % din cuantumul nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției emitente fără a fi necesară consultarea ABE. Este necesar să se permită utilizarea nivelului 3 de calitate a creditului pentru depozitele pe termen scurt și pentru instrumentele derivate în anumite state membre, în cazurile în care respectarea cerinței privind nivelul 1 sau 2 de calitate a creditului ar fi prea dificilă. Autoritățile competente desemnate în temeiul articolul 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/...(12) ar trebui să aibă posibilitatea, după consultarea ABE, de a permite utilizarea nivelului 3 de calitate a creditului pentru contractele cu instrumente derivate în vederea abordării potențialelor probleme de concentrare.

(5)  În conformitate cu articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (d) punctul (ii) și litera (f) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, împrumuturile garantate cu unități cu rang superior emise de fonduri comune de securitizare franceze sau de organisme echivalente de securitizare care securitizează expuneri garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale reprezintă active eligibile care pot fi utilizate drept garanții reale pentru obligațiuni garantate până la maximum 10 % din cuantumul nominal al emisiunii de obligațiuni garantate în circulație („pragul de 10 %”). Cu toate acestea, articolul 496 din regulamentul menționat permite autorităților competente să renunțe la pragul de 10 %. Totodată, articolul 503 alineatul (4) din același regulament prevede obligația Comisiei de a revizui oportunitatea derogării care le permite autorităților competente să renunțe la pragul de 10 %. La 22 decembrie 2013, Comisia a solicitat ABE să emită un aviz în această privință. În avizul său din 1 iulie 2014, ABE a afirmat că utilizarea unor unități cu rang superior emise de fonduri comune de securitizare franceze sau de organisme echivalente de securitizare care securitizează expuneri garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale ar da naștere la preocupări de ordin prudențial, din cauza structurii cu două straturi a unui program de obligațiuni garantat cu unități de securitizare, ceea ce ar conduce la o transparență insuficientă în ceea ce privește calitatea creditului portofoliului de acoperire. În consecință, ABE a recomandat ca derogarea de la pragul de 10 % pentru unități de securitizare cu rang superior prevăzută în prezent la articolul 496 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie eliminată după 31 decembrie 2017(13).

(6)  Numai un număr limitat de cadre naționale în materie de obligațiuni garantate permit includerea titlurilor garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau comerciale. Utilizarea acestor structuri este în scădere și se consideră că face să crească în mod inutil complexitatea programelor de obligațiuni garantate. Astfel, este oportun să se elimine complet utilizarea acestor structuri drept active eligibile. Prin urmare, articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (d) punctul (ii) și litera (f) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și articolul 496 din regulamentul menționat ar trebui eliminate.

(7)  Structurile intragrup de obligațiuni garantate puse în comun care sunt conforme cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 au fost, de asemenea, utilizate drept garanții reale eligibile în conformitate cu articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (d) punctul (ii) și litera (f) punctul (ii) din regulamentul respectiv. Structurile intragrup de obligațiuni garantate puse în comun nu prezintă riscuri suplimentare dintr-o perspectivă prudențială deoarece nu comportă aceleași probleme de complexitate ca utilizarea împrumuturilor garantate cu unități cu rang superior emise de fonduri comune de securitizare franceze sau de organisme echivalente de securitizare care securitizează expuneri garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale. Potrivit ABE, garantarea obligațiunilor garantate prin structuri intragrup de obligațiuni garantate puse în comun ar trebui să fie permisă fără limite în ceea ce privește valoarea obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției de credit emitente(14). În consecință, articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (c) ar trebui modificat pentru a elimina cerința de aplicare a limitei de 15 % sau 10 % în raport cu expunerile la instituții de credit din structuri intragrup de obligațiuni garantate puse în comun. Aceste structuri intragrup de obligațiuni garantate puse în comun sunt reglementate prin articolul 8 din Directiva (UE) 2019/…(15).

(8)  Articolul 129 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede obligația ca, pentru ca obligațiunile garantate să beneficieze de tratament preferențial, acestora să li se aplice principiile de evaluare a garanțiilor constituite pentru obligațiunile garantate sub forma bunurilor imobile, prevăzute la articolul 229 alineatul (1) din regulamentul menționat. Cerințele privind eligibilitatea activelor care servesc drept garanții reale pentru obligațiunile garantate au legătură cu caracteristicile generale de calitate care asigură soliditatea portofoliului de acoperire și ar trebui, așadar, să facă obiectul Directivei (UE) 20../....(16). În consecință, dispozițiile referitoare la metodologia de evaluare ar trebui să facă, de asemenea, obiectul directivei menționate. Prin urmare, standardele tehnice de reglementare prevăzute la articolul 124 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu ar trebui să se aplice în ceea ce privește criteriile de eligibilitate pentru obligațiunile garantate prevăzute la articolul 129 din regulamentul menționat. Prin urmare, este necesar să se modifice articolul 129 alineatul (3) din respectivul regulament în acest sens.

(9)  Limitele privind raportul valoare-împrumut (loan to value - „LTV”) sunt o componentă necesară pentru asigurarea calității creditului obligațiunilor garantate. Articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilește limite LTV pentru ipoteci și drepturile de poprire a navelor, dar nu precizează cum trebuie aplicate aceste limite, ceea ce poate conduce la incertitudine. Limitele LTV ar trebui aplicate ca limite de acoperire flexibile, în sensul că nu există limitări privind dimensiunea unui împrumut-suport, dar un astfel de împrumut poate juca rolul de garanție reală numai în limitele definite de raportul LTV impus activelor. Limitele LTV determină porțiunea procentuală din împrumut care contribuie la cerința de acoperire a datoriilor. Prin urmare, este oportun să se precizeze că limitele LTV determină porțiunea din credit care contribuie la acoperirea obligațiunii garantate.

(10)  Pentru a asigura o mai mare claritate, ar trebui precizat, de asemenea, faptul că limitele LTV se aplică pe întreaga durată a împrumutului. Valoarea LTV efectivă nu ar trebui să se schimbe, ci să rămână la nivelul-limită din valoarea proprietății de 80 % în cazul împrumuturilor locative și de 60 % sau 70 % în cazul împrumuturilor comerciale și al navelor. Bunurile imobile comerciale ar trebui înțelese în conformitate cu definiția generală a acestui tip de proprietate imobiliară nelocativă chiar și atunci când se află în patrimoniul unei organizații non-profit.

(11)  Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea obligațiunilor garantate care beneficiază de tratamentul preferențial privind cerințele de capital prevăzut la articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, acest tratament preferențial ar trebui să facă obiectul unui nivel minim de supragarantare, cu alte cuvinte al unui nivel de garanții reale care să depășească cerințele de acoperire prevăzute la articolul 15 din Directiva (UE) 2019../...(17). O astfel de cerință ar diminua riscurile cele mai relevante rezultate în caz de rezoluție sau de insolvență a emitentului. În cazul în care statele membre decid să aplice un nivel minim mai ridicat de supragarantare pentru obligațiunile garantate emise de instituțiile de credit situate pe teritoriul lor, acest lucru nu ar trebui să însemne că instituțiile de credit nu pot investi în alte obligațiuni garantate cu un nivel minim mai scăzut de supragarantare, care respectă prezentul regulament, sau că nu pot să beneficieze de dispozițiile acestuia.

(12)  Una dintre cerințele prevăzute la articolul 129 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este ca instituția de credit care investește în obligațiuni garantate să primească anumite informații referitoare la acestea cel puțin semestrial. Cerințele în materie de transparență sunt o parte indispensabilă a obligațiunilor garantate, prin care se asigură un nivel uniform de furnizare a informațiilor și se permite investitorilor să efectueze evaluările necesare ale riscurilor, îmbunătățind astfel comparabilitatea, transparența și stabilitatea pieței. Prin urmare, este oportun să se asigure că cerințele în materie de transparență se aplică tuturor obligațiunilor garantate, deziderat care poate fi atins prin includerea acestor cerințe în Directiva (UE) 2019/...(18), drept caracteristici structurale comune ale obligațiunilor garantate În consecință, articolul 129 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui eliminat.

(13)  Obligațiunile garantate sunt instrumente de finanțare pe termen lung și, ca atare, au o scadență de câțiva ani. Prin urmare, este necesar să se asigure că obligațiunile garantate emise înainte de 31 decembrie 2007 sau înainte de [OP: a se introduce data aplicării prezentului regulament] nu sunt afectate. În vederea atingerii acestui obiectiv, obligațiunile garantate emise înainte de 31 decembrie 2007 ar trebui să fie exceptate de la cerințele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește activele eligibile, supragarantarea și activele de substituire. În plus, alte obligațiuni garantate conforme cu ▌Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și emise înainte de [OP: a se introduce data de aplicare a prezentului regulament] ar trebui să fie exceptate de la cerințele privind supragarantarea și activele de substituire și ar trebui să fie în continuare eligibile până la scadență pentru tratamentul preferențial prevăzut în regulamentul menționat.

(14)  Prezentul regulament ar trebui aplicat în coroborare cu Directiva (UE) 2019/...(19). Pentru a asigura aplicarea consecventă a noului cadru de stabilire a caracteristicilor structurale ale emisiunilor de obligațiuni garantate și a cerințelor modificate privind tratamentul preferențial, aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată astfel încât să coincidă cu data de la care statele membre trebuie să aplice dispozițiile de transpunere a directivei menționate.

(15)  Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 129 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:(20)

(i)  primul paragraf se modifică după cum urmează:

–  teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

Pentru a fi eligibile pentru tratamentul preferențial prevăzut la alineatele (4) și (5), obligațiunile garantate menționate la articolul 2 din Directiva (UE) 2019/xxxx a Parlamentului European și a Consiliului,(21)* respectă cerințele prevăzute la alineatele (3), (3a) și (3b) de la prezentul articol și sunt garantate cu oricare dintre următoarele active eligibile:

______________________________

* Directiva (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE (JO C […], […], p. […])].”;

"

–  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) expuneri față de instituții de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, la nivelul 2 de calitate a creditului sau expunerile sub formă de depozite pe termen scurt cu o scadență de cel mult 100 de zile atunci când sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinței privind amortizorul de lichiditate din portofoliul de acoperire de la articolul 16 și a contractelor derivate în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2019/ ...(22) către instituții de credit care se califică pentru nivelul 3 de calitate a creditului, în cazul în care expunerile sub formă de contracte derivate sunt permise de autoritățile competente, după cum se prevede în prezentul capitol.”;

"

–  la litera (d), punctul (ii) se elimină;

–  la litera (f), punctul (ii) se elimină;

(ii)  al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În sensul alineatului (1a), expunerile generate de transferul și gestionarea plăților efectuate de debitori sau de lichidarea împrumuturilor garantate cu bunuri gajate în raport cu ▌titluri de datorie nu se includ în calculul limitei menționate la alineatul respectiv.”;

"

(iii)  al treilea paragraf se elimină;

(b)  se introduc următoarele alineate ▌:"

„(1a) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (c), se aplică următoarele dispoziții:

   (a) expunerea față de instituții de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului nu depășește 15 % din cuantumul nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției de credit emitente;
   (b) expunerea față de instituții de credit care se încadrează la nivelul 2 de calitate a creditului nu depășește 10 % din cuantumul nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției de credit emitente;
   (c) expunerea sub formă de depozite pe termen scurt cu scadența sub 100 de zile și contracte cu instrumente derivate față de instituții de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului nu depășește 8 % din expunerea totală a cuantumului nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției de credit emitente;

Autoritățile competente desemnate în temeiul articolul 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/... (23) pot permite, după consultarea ABE, expunerile sub formă de contracte cu instrumente derivate față de instituțiile de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului, doar în cazul în care în statele membre se pot atesta probleme potențiale semnificative de concentrare din cauza aplicării cerințelor privind nivelul 1 și 2 de calitate a creditului menționate la respectivul alineat;

   (d) expunerea totală față de instituții de credit care se încadrează la nivelul 1, 2 sau 3 de calitate a creditului nu depășește 15 % din cuantumul nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției de credit emitente. Expunerea totală față de instituții de credit care se încadrează la nivelul 2 de calitate a creditului sau la nivelul 3 de calitate a creditului nu depășește 10% din cuantumul nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției de credit emitente.

(1b)   Alineatul (1a) nu se aplică utilizării obligațiunilor garantate ca garanții reale eligibile, astfel cum se permite prin dispozițiile de la articolul 8 din Directiva (UE) 2019/ ...+.

(1c)  În sensul dispozițiilor de la alineatul (1) primul paragraf litera (d) punctul (i), limita de 80 % se aplică în funcție de fiecare împrumut individual și determină porțiunea împrumutului care contribuie la acoperirea datoriilor aferente obligațiunii garantate și se aplică pe întreaga durată a împrumutului.

(1d)  În sensul dispozițiilor de la alineatul (1) primul paragraf litera (f) punctul (i) și litera (g), limita de 60 % sau de 70 % se aplică în funcție de fiecare împrumut individual și determină porțiunea împrumutului care contribuie la acoperirea datoriilor aferente obligațiunii garantate și se aplică pe întreaga durată a împrumutului.”;

"

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Pentru bunurile imobile și navele care constituie garanții reale pentru obligațiuni garantate conforme cu prezentul regulament, trebuie să fie îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 208. Cerințele privind monitorizarea valorilor mobiliare prevăzute la articolul 208 alineatul (3) litera (a) sunt îndeplinite cu periodicitate frecventă și cel puțin o dată pe an în cazul bunurilor imobile și al navelor.”;

"

(d)  se introduc următoarele alineate ▌:"

„3a. Pe lângă faptul că sunt garantate prin activele eligibile indicate la alineatul (1), obligațiunile garantate fac obiectul unui nivel minim de supragarantare de 5 %, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (12) din Directiva (UE ) 2019/...(24).

În sensul primului paragraf, cuantumul nominal al tuturor activelor din portofoliul de acoperire este cel puțin egal cu cuantumul nominal total al obligațiunilor garantate rămase de rambursat („principiul nominal”) și constau în active eligibile, astfel cum sunt indicate la alineatul (1).

Activele care contribuie la un nivel minim de supragarantare nu fac obiectul limitelor în materie de volum al expunerii prevăzute la alineatul (1a) și nu sunt luate în considerare pentru calcularea acestor limite.

Statele membre pot să aplice obligațiunilor garantate un nivel minim mai scăzut de supragarantare sau pot abilita autoritățile competente să stabilească un astfel de nivel, cu condiția să fie îndeplinite următoarele condiții:

   (a) calcularea nivelului de supragarantare se bazează fie pe o abordare formală care ține cont de riscurile subiacente activelor, fie pe o abordare formală în care evaluarea activelor depinde de valoarea ipotecară definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 74;
   (b) nivelul minim de supragarantare calculat pe baza principiului nominal nu poate fi mai mic de 2 %.

Activele care contribuie la un nivel minim de supragarantare nu fac obiectul limitelor în materie de volum al expunerii prevăzute la alineatul (1a) și nu sunt luate în considerare pentru calcularea acestor limite.

(3b)  Activele eligibile menționate la alineatul (1) pot fi incluse în portofoliul de acoperire drept active de substituire, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (11) din Directiva (UE) 2019/...(25), pentru activele primare, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (10) din directiva menționată, sub rezerva respectării limitelor în materie de calitate a creditului și volum al expunerii prevăzute la alineatele (1) și (1a) de la prezentul articol.”;

"

(e)  alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(6) Obligațiunile garantate emise înainte de 31 decembrie 2007 nu fac obiectul cerințelor prevăzute la alineatele (1), (1a), (3), (3a) și (3b). Acestea sunt eligibile pentru tratamentul preferențial prevăzut la alineatele (4) și (5) până la data scadenței lor.

„(7) Obligațiunile garantate emise înainte de [OP: a se introduce data aplicării prezentului regulament de modificare] care respectă dispozițiile prezentului regulament, în versiunea aplicabilă la data emiterii lor, nu fac obiectul cerințelor prevăzute la alineatele (3a) și (3b). Acestea sunt eligibile pentru tratamentul preferențial prevăzut la alineatele (4) și (5) până la data scadenței lor.”.

"

2.  La articolul 416 alineatul (2) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:"

„(ii) sunt obligațiuni conform definiției de la articolul 2 din Directiva (UE) 2019/...(26), cu excepția celor menționate la punctul (i) de la prezenta literă;”.

"

3.  La articolul 425, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Instituțiile trebuie să raporteze intrările lor de lichidități. Intrările de lichidități plafonate sunt egale cu intrările de lichidități limitate la 75 % din ieșirile de lichidități. Instituțiile pot excepta de la această limită intrările de lichidități din depozite care sunt constituite la alte instituții și care se califică pentru tratamentele stabilite la articolul 113 alineatul (6) sau (7). Instituțiile pot excepta de la această limită intrările de lichidități provenite din sumele datorate de debitori și de investitorii în obligațiuni în legătură cu creditele ipotecare finanțate prin obligațiuni eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4), (5) sau (6) sau prin obligațiunile garantate menționate la articolul 2 din Directiva (UE) 2019/...+

. Instituțiile pot excepta intrările provenite din credite promoționale de tip pass through acordate de instituție. Cu condiția aprobării prealabile a autorității competente responsabile de supravegherea pe bază individuală, instituția poate excepta total sau parțial intrările în situația în care furnizorul este o instituție-mamă sau o instituție-filială a instituției sau o altă filială a aceleiași instituții-mamă ori este legat de instituție printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE.”.

"

4.  La articolul 427 alineatul (1) litera (b), punctul (x) se înlocuiește cu următorul text:"

„(x) datoriile rezultate din titluri emise care se califică pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4) sau (5) sau care sunt menționate la articolul 2 din Directiva (UE) 2019/...(27);”;

"

5.  La articolul 428 alineatul (1) litera (h), punctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:"

„(iii) finanțate în mod echivalent printr-o finanțare de tip pass through prin obligațiuni care sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4) sau (5) sau prin obligațiuni de tipul celor menționate la articolul 2 din Directiva (UE) 2019/...+;”;

"

6.  Articolul 496 se elimină.

7.  La punctul 6 din Anexa III, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) sunt obligațiuni garantate conform definiției de la articolul 2 din Directiva (UE) 2019/...(28) cu excepția celor menționate la litera (b) de la prezentul punct.”.

"

Articolul 2

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la [OP: a se introduce data prevăzută la articolul 32 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva (UE) 2019/...+].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 382, 23.10.2018, p. 2.
(2) JO C 367, 10.10.2018, p. 56.
(3)* TEXTUL NU A FĂCUT ÎNCĂ OBIECTUL FINALIZĂRII JURIDCO-LINGVISTICE.
(4)JO C 382, 23.10.2018, p. 2.
(5)JO C 367, 10.10.2018, p. 56.
(6) Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019.
(7) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(8)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) 20xx/xx privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/UE și a Directivei 2014/59/UE și a se completa nota de subsol 5.
(9) Directiva (UE) 2019/... privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/UE și a Directivei 2014/59/UE (JO L, ..., p. ...).
(10) Avizul Autorității Bancare Europene privind tratamentul preferențial privind cerințele de capital al obligațiunilor garantate, EBA/Op/2014/04.
(11) Recomandările EU COM 1-A până la 1-D, prezentate în Avizul EBA/Op/2014/04.
(12)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(13) Recomandarea EU COM 2, prevăzută în Avizul EBA/Op/2014/04.
(14) Ibidem
(15)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(16)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(17)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(18)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(19)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(20)
(21)+ JO: a se introduce trimiterea la Directiva (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE].
(22)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(23)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(24)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(25)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.
(26)+ OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/UE și a Directivei 2014/59/UE.
(27)+OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/UE și a Directivei 2014/59/UE.
(28)+OP: a se introduce numărul Directivei (UE) privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/UE și a Directivei 2014/59/UE.


Obligațiunile garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate ***I
PDF 342kWORD 95k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE (COM(2018)0094 – C8-0113/2018 – 2018/0043(COD))
P8_TA-PROV(2019)0432A8-0390/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0094),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 53 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0113/2018),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0390/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în v