Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/0114(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0002/2019

Texte depuse :

A8-0002/2019

Dezbateri :

PV 17/04/2019 - 22
CRE 17/04/2019 - 22

Voturi :

PV 17/01/2019 - 10.6
PV 18/04/2019 - 10.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0429

Texte adoptate
PDF 472kWORD 132k
Joi, 18 aprilie 2019 - Strasbourg Ediţie provizorie
Transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere ***I
P8_TA-PROV(2019)0429A8-0002/2019
Rezoluţie
 Text consolidat

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere (COM(2018)0241 – C8-0167/2018 – 2018/0114(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0241),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 50 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C8-0167/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0002/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 24.


Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere(1)
P8_TC1-COD(2018)0114

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatele (1) și (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului(4) reglementează fuziunile transfrontaliere ale societăților cu răspundere până la concurența capitalului social subscris. Aceste norme reprezintă un jalon important în eforturile de îmbunătățire a funcționării pieței unice pentru societăți și în exercitarea libertății de stabilire. Cu toate acestea, evaluarea arată că este nevoie de unele modificări ale normelor privind fuziunile transfrontaliere. Mai mult, este oportun să se prevadă norme care să reglementeze transformările și divizările transfrontaliere, întrucât Directiva (UE) 2017/1132 prevede doar norme privind divizările societăților pe acțiuni care au loc în context național.

(2)  Libertatea de stabilire este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii. În temeiul articolului 49 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 54 din TFUE, libertatea de stabilire pentru societăți include, printre altele, constituirea și administrarea acestor societăți în condițiile definite de legislația statului membru de stabilire. Libertatea de stabilire a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca înglobând dreptul unei societăți constituite în conformitate cu legislația unui stat membru de a se transforma într-o societate care intră sub incidența dreptului altui stat membru, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile definite de legislația acestui alt stat membru și în special criteriul pe care acest din urmă stat l-a reținut pentru stabilirea legăturii dintre o societate și ordinea sa juridică națională.

(3)  În lipsa unei uniformizări în dreptul Uniunii, definirea elementului de legătură care determină dreptul național aplicabil unei societăți este, potrivit articolului 54 din TFUE, de competența fiecărui stat membru. Articolul 54 din TFUE acordă o importanță egală sediului social, administrației centrale și locului principal de desfășurare a activității unei societăți ca elemente de legătură. Prin urmare, astfel cum s-a clarificat în jurisprudență, ▌faptul că se transferă numai sediul social (și nu administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității) nu exclude, în sine, aplicabilitatea libertății de stabilire prevăzute la articolul 49 din TFUE. ▌

(4)  Aceste evoluții în jurisprudență au deschis noi oportunități pentru societățile de pe piața unică de a stimula creșterea economică, concurența efectivă și productivitatea. În același timp, obiectivul unei piețe unice fără frontiere interne pentru societăți trebuie să fie armonizat cu alte obiective ale integrării europene, precum protecția socială, astfel cum este prevăzută la articolul 3 și la articolul 9 din TFUE și de asemenea cu promovarea dialogului social, astfel cum este prevăzută la articolele 151 și 152 din TFUE. Dreptul societăților de a efectua transformări, fuziuni și divizări transfrontaliere ar trebui să fie însoțit și echilibrat în mod adecvat de protecția lucrătorilor, a creditorilor și a membrilor.

(5)  Lipsa unui cadru juridic referitor la transformările și divizările transfrontaliere duce la fragmentare și incertitudine juridică și, prin urmare, la obstacole în calea exercitării libertății de stabilire. De asemenea, aceasta conduce la o protecție suboptimală a angajaților, creditorilor și membrilor minoritari în cadrul pieței unice.

(6)  Parlamentul European a solicitat Comisiei să adopte norme armonizate privind transformările și divizările transfrontaliere. Un cadru juridic armonizat ar contribui într-o mai mare măsură la îndepărtarea restricțiilor privind libertatea de stabilire, oferind totodată o protecție adecvată ▌părților interesate, cum ar fi angajații, creditorii și membrii.

(7)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere competențelor statelor membre de a oferi o protecție consolidată lucrătorilor, în conformitate cu acquis-ul social existent.

(8)  O transformare transfrontalieră presupune schimbarea statutului unei societăți comerciale fără pierderea personalității sale juridice. Cu toate acestea, nici o transformare, nici o fuziune sau divizare transfrontalieră nu ar trebui să conducă la eludarea cerințelor privind constituirea în statul membru ▌în care va fi înregistrată societatea. Astfel de condiții, inclusiv cerințele de a avea sediul central în statul membru de destinație și cele legate de pierderea de către administratori a dreptului de a exercita o funcție de conducere, ar trebui să fie respectate pe deplin de către societatea în cauză. Cu toate acestea, în cazul transformărilor transfrontaliere, aplicarea unor astfel de condiții de către statul membru de destinație nu poate afecta continuitatea personalității juridice a societății care face obiectul transformării. ▌

(9)  Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice societăților aflate în lichidare în care a început distribuirea activelor. În plus, statele membre pot decide, de asemenea, să excludă societățile care fac obiectul altor proceduri de lichidare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată decide să nu aplice prezenta directivă societăților care fac obiectul unei proceduri de insolvență, astfel cum este definită de către dreptul național, indiferent dacă această procedură face parte dintr-un cadru național de insolvență sau este reglementată în afara lui, precum și societăților care fac obiectul unei măsuri de prevenire a crizelor, în sensul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5).

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Directivei privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie.

(10)   Având în vedere complexitatea și multitudinea de interese în cazul transformărilor, fuziunilor și divizărilor transfrontaliere (denumite în continuare operațiuni transfrontaliere), este necesar să se prevadă un control al legalității operațiunii transfrontaliere înainte de realizarea acesteia, din rațiuni de securitate juridică. În acest sens, ▌autoritățile competente din ▌statele membre ▌implicate ar trebui să se asigure că decizia privind aprobarea unei operațiuni transfrontaliere este luată în mod echitabil, obiectiv și nediscriminatoriu pe baza tuturor elementelor relevante prevăzute de dreptul național și european.

(11)   Pentru ca toate interesele legitime ale părților interesate să fie luate în considerare în cadrul procedurii de reglementare a unei operațiuni transfrontaliere, societatea ar trebui să elaboreze și să publice proiectul de operațiune propusă, care ar trebui să conțină cele mai importante informații cu privire la aceasta. Organul administrativ sau de conducere ar trebui, dacă acest lucru este prevăzut de dreptul național și/sau în conformitate cu practicile naționale, să includă reprezentanții angajaților de la nivelul consiliului de administrație în decizia privind proiectul de operațiune transfrontalieră. Aceste informații ar trebui să includă cel puțin forma juridică avută în vedere a societății sau a societăților, actul constitutiv, dacă este cazul, statutul, calendarul orientativ propus al operațiunii și detalii privind garanțiile oferite membrilor și creditorilor. Ar trebui să fie publicat un anunț în registrul comerțului prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților societății sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși că pot prezenta observații cu privire la operațiunea propusă. Statele membre pot decide, de asemenea, ca raportul de expertiză independentă să fie făcut public.

(12)  În scopul informării membrilor și angajaților săi, societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să întocmească un raport pentru aceștia. Raportul ar trebui să explice și să justifice aspectele juridice și economice din propunerea de operațiune transfrontalieră și implicațiile operațiunii transfrontaliere propuse pentru angajați. În special, raportul ar trebui să explice implicațiile operațiunii transfrontaliere în ceea ce privește activitatea viitoare a societății, inclusiv a filialelor sale. În ceea ce îi privește pe membri, raportul ar trebui să includă, în special, eventualele măsuri reparatorii disponibile pentru ei, mai ales informații referitoare la dreptul de ieșire al acestora. În ceea ce îi privește pe angajați, raportul ar trebui, de asemenea, să explice mai ales care sunt implicațiile operațiunii transfrontaliere propuse asupra situației ocupării forței de muncă. Ar trebui să explice, în special, dacă vor exista modificări semnificative ale condițiilor de muncă prevăzute de lege, de contractele colective de muncă și de acordurile de întreprindere transnaționale, și ale locului unde societățile își desfășoară activitatea, cum ar fi localizarea sediului central, precum și informații privind organul de conducere și, după caz, personalul, echipamentele, clădirile și activele societății, înainte și după operațiunea transfrontalieră, și eventualele schimbări ale organizării muncii, ale salariilor, ale localizării posturilor specifice și consecințele preconizate asupra angajaților care ocupă aceste posturi, și de asemenea dialogul social în cadrul societății, inclusiv, dacă este cazul, reprezentarea angajaților la nivelul consiliului de administrație. Ar trebui să explice, de asemenea, cum ar afecta aceste schimbări eventualele filiale ale societății. Această cerință nu se aplică însă în cazul în care singurii angajați ai societății sunt cei din organul administrativ. În plus, pentru a îmbunătăți protecția acordată angajaților, angajații sau reprezentanții acestora ar trebui să poată să își prezinte avizul privind raportul în care se precizează implicațiile operațiunii transfrontaliere pentru aceștia. Prezentarea raportului și posibilitatea de a prezenta un aviz ar trebui să se facă fără a aduce atingere procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național, inclusiv cele instituite în urma punerii în aplicare a Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) sau a Directivei 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7). Raportul sau rapoartele, în cazul în care sunt elaborate separat, ar trebuisă fie ▌puse la dispoziția membrilor și reprezentanților angajaților societății comerciale care efectuează transformarea transfrontalieră sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși.

(13)  Proiectul de operațiune transfrontalieră, oferta de compensație bănească din partea societății pentru membrii care doresc să se retragă din societate și, după caz, rata de schimb a acțiunilor, inclusiv cuantumul unei eventuale plăți complementare în numerar incluse în proiect ar trebui examinate de către un expert independent de societate. În ceea ce privește independența expertului, statele membre ar trebui să ia în considerare principiile prevăzute la articolele 22 și 22b din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8).

(14)  Informațiile făcute publice de societate ar trebui să fie cuprinzătoare și să permită părților interesate să evalueze implicațiile operațiunii transfrontaliere preconizate. Cu toate acestea, societățile nu ar trebui să fie obligate să facă publice informații confidențiale, a căror divulgare ar aduce prejudicii poziției lor comerciale, în conformitate cu dreptul național sau cu dreptul Uniunii. Această nedivulgare de informații nu ar trebui să submineze celelalte cerințe prevăzute de prezenta directivă.

(15)  Pe baza proiectului ▌și a rapoartelor, adunarea generală a membrilor societății sau societăților ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul și modificările necesare ale actului constitutiv, inclusiv ale statutului. Este important ca majoritatea necesară pentru un astfel de vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia ▌se bazează pe o majoritate solidă. În plus, membrii ar trebui să aibă dreptul de a vota cu privire la orice înțelegere privind participarea salariaților, dacă și-au rezervat acest drept în cadrul adunării generale.

(16)  Adesea, ca urmare a unei operațiuni transfrontaliere, membrii se confruntă cu o schimbare a legii care le guvernează drepturile, pentru că devin membri ai unei societăți care intră sub incidența dreptului unui alt stat membru decât cel al cărui drept se aplica societății înainte de operațiune. Prin urmare, statele membre ar trebui, cel puțin, să ofere membrilor care dețin acțiuni cu drept de vot, și care au votat împotriva aprobării proiectului, dreptul de a se retrage din societate și de a primi o compensație bănească echivalentă cu valoarea acțiunilor pe care le dețin. Cu toate acestea, statele membre pot decide să ofere acest drept și altor membri, de exemplu membrilor care dețin acțiuni fără drept de vot sau membrilor care, ca urmare a unei divizări transfrontaliere, ar primi acțiuni la societate în alte proporții decât dețineau înainte de operațiune sau membrilor în cazul cărora nu s-a schimbat dreptul aplicabil, dar cărora li s-au modificat anumite drepturi din cauza operațiunii. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele naționale referitoare la valabilitatea contractelor pentru vânzarea și transferul de acțiuni ale societăților și nici cerințele specifice privind forma juridică. De exemplu, statele membre ar trebui să poată solicita un act notarial sau o confirmare a semnăturilor.

(17)  Societățile ar trebui să poată estima, în măsura posibilului, costurile aferente operațiunii transfrontaliere. Prin urmare, membrii ar trebui să aibă obligația de a declara societății dacă își exercită dreptul de a-și transfera acțiunile. Acest lucru nu ar trebui să aducă niciun prejudiciu cerințelor formale prevăzute de dreptul național. De asemenea, membrii ar putea avea obligația de a indica, împreună cu declarația sau într-un anumit termen, dacă intenționează să conteste compensația bănească oferită și să solicite o compensație bănească suplimentară.

(18)  Calculul ofertei de compensație bănească ar trebui să se bazeze pe metode de evaluare general acceptate. Membrii ar trebui să aibă dreptul de a contesta calculul și de a pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al compensației bănești în fața unei autorități administrative sau judiciare competente sau a unui organism mandatat în temeiul dreptului național, inclusiv a instanțelor de arbitraj. Statele membre ar trebui să poată prevedea ca membrii care și-au exercitat dreptul de a-și transfera acțiunile să aibă dreptul de a participa la procedură, iar statele membre ar trebui să poată stabili termene maxime pentru acest lucru în dreptul național.

(19)  În cazul unei fuziuni sau divizări transfrontaliere, membrii care nu au avut sau nu și-au exercitat dreptul de ieșire ar trebui, totuși, să aibă dreptul de a contesta rata de schimb a acțiunilor. Atunci când evaluează caracterul adecvat al ratei de schimb a acțiunilor, autoritatea administrativă sau judiciară competentă sau organismul mandatat în temeiul dreptului național ar trebui să ia, de asemenea, în considerare cuantumul unei plăți complementare în numerar incluse în proiect.

(20)   ▌În plus, pentru a proteja ▌creditorii de riscul de insolvență a societății după operațiunea transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita societății sau societăților să facă o declarație de solvabilitate care să ateste că acestea nu au cunoștință de niciun motiv pentru care societatea sau societățile rezultate în urma operațiunii transfrontaliere nu ar putea pe viitor să își îndeplinească obligațiile. În aceste condiții, statele membre ar trebui să poată antrena răspunderea personală a membrilor organelor de conducere pentru exactitatea acestei declarații. Întrucât tradițiile juridice variază de la un stat membru la altul în ceea ce privește utilizarea declarațiilor de solvabilitate și posibilele consecințe ale acestora, ar trebui ca reglementarea consecințelor în cazul furnizării de declarații inexacte sau înșelătoare să rămână la latitudinea statelor membre, inclusiv prevederea unor sancțiuni eficace și proporționale și a tipului de răspundere în conformitate cu dreptul Uniunii.

(21)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiect și în cazul în care aceștia nu au găsit o soluție satisfăcătoare împreună cu societatea, creditorii, după notificarea prealabilă a societății, pot solicita garanții autorității ▌ competente ▌. Atunci când evaluează aceste garanții, autoritatea adecvată ar trebui să analizeze dacă creanța creditorului asupra societății ▌sau a unei părți terțe ▌are cel puțin o valoare echivalentă și o calitate a creditului proporțională cu cea dinainte de operațiunea transfrontalieră, și dacă executarea creanței poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ▌.

(22)  Statele membre ar trebui să asigure o protecție adecvată pentru acei creditori care au început o relație cu societatea înainte ca aceasta să își facă publică intenția de a efectua o operațiune transfrontalieră. Pe lângă normele generale stabilite de Regulamentul Bruxelles Ia, statele membre ar trebui să asigure, prin urmare, că acești creditori au posibilitatea de a depune o cerere de executare în statul membru de plecare în termen de doi ani de la divulgarea proiectului de transformare transfrontalieră. După ce proiectul a fost făcut public, creditorii ar trebui să poată lua în considerare impactul potențial al schimbării jurisdicției și dreptului aplicabil ca urmare a operațiunii transfrontaliere. Creditorii unei societăți care trebuie protejați pot fi, de asemenea, angajați activi și foști angajați care dețin drepturi garantate la pensii ocupaționale și persoanele care primesc pensii ocupaționale. De asemenea, măsura de protecție de doi ani prevăzută de prezenta directivă referitor la jurisdicția aplicabilă creditorilor ale căror creanțe sunt anterioare datei publicării proiectului de transformare transfrontalieră nu aduce atingere dreptului național care determină prescripția cererilor.

(23)  Este important să se asigure că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în contextul operațiunilor transfrontaliere sunt pe deplin respectate. Informarea și consultarea angajaților în contextul operațiunilor transfrontaliere ar trebui efectuate conform cadrului juridic prevăzut în Directiva 2002/14/CE, în cazul întreprinderilor de dimensiune comunitară sau grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară, în temeiul Directivei 2009/38/CE și Directivei 2001/23/CE a Consiliului(9), în cazul în care fuziunea transfrontalieră sau divizarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în sensul respectivei directive. Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2009/38/CE, Directivei 98/59/CE a Consiliului, Directivei 2001/23/CE și Directivei 2001/14/CE. Cu toate acestea, având în vedere că prezenta directivă stabilește o procedură armonizată pentru operațiunile transfrontaliere, este adecvat să se precizeze în special termenul în care ar trebui să aibă loc informarea și consultarea angajaților în contextul operațiunii transfrontaliere.

(24)  Printre reprezentanții angajaților care sunt prevăzuți de dreptul național și/sau în conformitate cu practica națională, după caz, ar trebui să se numere și organismele relevante instituite în temeiul dreptului UE, dacă există, cum ar fi comitetul european de întreprindere instituit în temeiul Directivei 2009/38/CE și organismul de reprezentare instituit în conformitate cu Directiva 2001/86/CE a Consiliului(10).

(25)  Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții angajaților, aflați în exercițiul funcțiunii, beneficiază de protecție și garanții suficiente, în temeiul articolului 7 din Directiva 2002/14/CE, pentru a le permite să își îndeplinească corespunzător obligațiile care le-au fost încredințate.

(26)  Pentru a efectua o analiză a raportului, societatea care realizează operațiunea transfrontalieră ar trebui să pună la dispoziția reprezentanților angajaților resursele necesare care să le permită să facă uz în mod adecvat de drepturile de care dispun în temeiul prezentei directive.

(27)   În scopul de a se asigura că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei operațiuni transfrontaliere, în cazul în care societatea care face obiectul operațiunii transfrontaliere ▌a implementat un sistem de participare a angajaților, societatea sau societățile care rezultă în urma operațiunii transfrontaliere ar trebui să fie obligate să adopte o formă juridică permițând exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organele de supraveghere sau de conducere corespunzătoare ale societății sau societăților. În plus, într-un astfel de caz, atunci când au loc negocieri de bună credință între societatea comercială și angajații săi, acestea ar trebui desfășurate în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul societății de a efectua o operațiune transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, fie acordul ad hoc sau soluția convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE. Pentru a proteja fie soluția convenită, fie aplicarea acestor norme standard, societatea nu ar trebui să fie în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente la nivel național sau transfrontalier în termen de patru ani.

(28)  Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei operațiuni transfrontaliere, societatea sau societățile care efectuează operațiunea transfrontalieră și care sunt înscrise în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze operațiunea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie.

(29)  Implicarea tuturor părților interesate, în special a angajaților, contribuie la o abordare sustenabilă, pe termen lung, a societăților în cadrul întregii piețe unice. În această privință, garantarea și promovarea drepturilor de participare ale angajaților la consiliile de administrație ale societăților, mai ales atunci când societățile se mută sau se restructurează transfrontalier, joacă un rol important. Prin urmare, finalizarea cu succes a negocierilor referitoare la drepturile de participare în contextul operațiunilor transfrontaliere este esențială și ar trebui încurajată.

(30)   Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și eficient al operațiunilor transfrontaliere, ▌autoritățile competente din statele membre ale societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să aibă competența de a elibera un certificat prealabil transformării, fuziunii sau divizării (denumit în continuare „certificatul prealabil operațiunii”). Fără un astfel de certificat, autoritățile competente din statele membre ale societății transformate sau ale societății sau societăților rezultate în urma operațiunii transfrontaliere nu ar trebui să poată finaliza procedurile de operațiune transfrontalieră.

(31)  Pentru a emite certificatul prealabil operațiunii, statele membre ale societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să desemneze, în temeiul dreptului național, o autoritate sau mai multe autorități competente pentru a verifica legalitatea operațiunii. Autoritatea sau autoritățile competente pot fi: instanțe, notari sau alte autorități, o autoritate fiscală sau o autoritate pentru servicii financiare. Dacă există mai mult de o autoritate competentă, societatea ar trebui să poată solicita certificatul prealabil operațiunii la o singură autoritate competentă, desemnată de statele membre, care ar trebui să se coordoneze cu celelalte autorități competente. Autoritatea sau autoritățile competente ar trebui să evalueze respectarea tuturor condițiilor relevante și îndeplinirea corectă a tuturor procedurilor și formalităților din respectivul stat membru și ar trebui să decidă dacă să emită un certificat prealabil operațiunii în termen de trei luni de la depunerea cererii de către societate, cu excepția cazului în care există bănuieli serioase că operațiunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, iar examinarea necesită evaluarea unor informații suplimentare sau desfășurarea unor activități de anchetă suplimentare.

(32)  În anumite circumstanțe, dreptul societăților de a realiza o operațiune transfrontalieră ar putea fi utilizat în scopuri abuzive sau frauduloase, cum ar fi pentru eludarea drepturilor angajaților, a plății contribuțiilor la asigurările sociale sau a obligațiilor fiscale sau în scopuri criminale. Este deosebit de important să se combată societățile de tip „cutie poștală” create în scopul de a evita, eluda sau încălca dreptul național și/sau dreptul Uniunii. Dacă, în cursul controlului legalității, autoritatea competentă află, inclusiv prin consultarea autorităților relevante, că operațiunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care ar conduce sau ar avea scopul de a conduce la evitarea sau eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, ar trebui să nu autorizeze operațiunea. Procedura relevantă, inclusiv eventualele evaluări detaliate, ar trebui desfășurată în conformitate cu dreptul național. În acest caz, autoritatea competentă poate prelungi perioada de evaluare până la cel mult trei luni.

(33)  Atunci când autoritatea competentă are bănuieli grave că operațiunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, evaluarea ar trebui să ia în considerare toate faptele și circumstanțele relevante, și ar trebui să țină cont, dacă este relevant, cel puțin de factori orientativi referitori la caracteristicile stabilirii în statul membru în care societatea sau societățile vor fi înregistrate după operațiunea transfrontalieră, inclusiv intenția operațiunii, sectorul, investiția, cifra de afaceri netă și profitul sau pierderea, numărul de angajați, structura bilanțului, rezidența fiscală, activele și localizarea acestora, echipamentele, beneficiarii reali ai societății, locul de muncă obișnuit al angajaților și al unor grupuri specifice de angajați, locul în care trebuie plătite contribuțiile la asigurările sociale, numărul de angajați detașați în anul anterior transformării în sensul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(11) și al Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12), precum și numărul de angajați care lucrează simultan în mai mult de un stat membru în sensul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și riscurile comerciale pe care și le asumă societatea sau societățile înainte și după operațiunea transfrontalieră. Evaluarea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare faptele și circumstanțele relevante referitoare la drepturile de participare ale angajaților, în special în ceea ce privește negocierile acelor drepturi care au fost declanșate de patru cincimi din pragul național aplicabil. Toate aceste elemente pot fi luate în considerare numai ca factori orientativi în evaluarea globală și, prin urmare, nu ar trebui să fie analizate în mod izolat. Dacă operațiunea transfrontalieră are drept rezultat localizarea conducerii efective și/sau a activității economice a societății în statul membru în care societatea sau societățile vor fi înregistrate după operațiunea transfrontalieră, autoritatea competentă poate considera că acest lucru indică lipsa unor circumstanțe care ar conduce la abuz sau la fraudă.

(34)  De asemenea, autoritatea competentă ar trebui să poată obține de la societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră, sau de la alte autorități competente, inclusiv cele din statul membru de destinație, toate informațiile și documentele relevante pentru a realiza controlul legalității în cadrul procedural prevăzut de dreptul național. Statele membre ar trebui să poată stipula care sunt consecințele posibile ale procedurilor inițiate de membri și de creditori în temeiul prezentei directive asupra emiterii certificatului prealabil operațiunii.

(35)  Pentru evaluarea cererii depuse de societate în vederea obținerii certificatului prealabil operațiunii, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent. Statele membre ar trebui să introducă norme pentru a asigura că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent de societatea care solicită certificatul prealabil operațiunii. Expertul sau experții ar trebui să fie numit de autoritatea competentă și ar trebui să nu aibă nicio legătură actuală sau trecută cu societatea în cauză, care i-ar putea afecta independența.

(36)  Pentru a asigura că societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră nu aduce prejudicii creditorilor săi, autoritatea competentă ar trebui să poată verifica, în special, dacă societatea și-a îndeplinit obligațiile față de creditorii publici sau dacă eventualele obligații deschise sunt garantate în mod suficient. Autoritatea competentă ar trebui să poată verifica, mai ales, dacă societatea face obiectul unor proceduri în curs în instanță, referitoare la încălcarea dreptului social, al muncii sau al mediului, de exemplu, care ar putea avea drept rezultat crearea unor noi obligații pentru societate, inclusiv față de cetățeni sau entități private.

(37)  Statele membre ar trebui să prevadă garanții procedurale în conformitate cu principiile generale ale accesului la justiție, inclusiv posibilitatea de revizuire a deciziilor autorităților competente în procedurile referitoare la operațiuni transfrontaliere, posibilitatea de a amâna data de la care este valabil certificatul pentru a permite părților să formuleze o acțiune în fața instanței competente și să obțină, dacă este cazul, măsuri provizorii.

(38)   După primirea certificatului prealabil operațiunii și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele juridice ale statului membru în care societatea va fi înregistrată în urma operațiunii, inclusiv verificarea dacă tranzacția reprezintă o eludare a dreptului național sau al UE, autoritățile competente ▌ar trebui să înregistreze societatea în propriul registru al comerțului. Autoritatea competentă din fostul stat membru al societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea menționată anterior. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente din statul membru ▌în care societatea va fi înregistrată în urma operațiunii transfrontaliere să conteste ▌informațiile care figurează în certificatul prealabil operațiunii. ▌

(39)  Statele membre ar trebui să asigure că îndeplinirea anumitor etape procedurale, și anume publicarea proiectului, solicitarea unui certificat prealabil transformării, fuziunii sau divizării (denumit în continuare „certificatul prealabil operațiunii”), precum și depunerea informațiilor și documentelor pentru controlul legalității transformării, fuziunii sau divizării transfrontaliere de către statul membru de destinație, poate fi realizată în întregime online, fără a fi necesar ca solicitanții să fie prezenți fizic în fața autorităților competente din statele membre. Normele privind utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților, inclusiv garanțiile relevante, ar trebui să se aplice în mod adecvat. Autoritatea competentă ar trebui să poată primi online solicitarea unui certificat prealabil transformării, inclusiv documentele și informațiile depuse, în afara cazului în care acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic pentru respectiva autoritate.

(40)  Pentru a minimiza costurile și a reduce durata procedurilor și sarcinile administrative pentru societăți, statele membre ar trebui să aplice principiul transmiterii unice a informațiilor în domeniul dreptului societăților, care presupune că societățile nu trebuie să transmită aceeași informație autorităților publice mai mult de o dată. De exemplu, societăților nu ar trebui să li se ceară să transmită aceleași informații atât registrului național, cât și monitorului oficial național.

(41)  Ca o consecință a transformării transfrontaliere, societatea transformată ar trebui să își păstreze personalitatea juridică, activele și datoriile și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni. Societatea ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din relațiile de muncă, inclusiv termenii și condițiile stabilite în eventualele contracte colective de muncă.

(42)   Pentru a asigura nivelul adecvat de transparență și utilizarea instrumentelor și proceselor digitale, certificatele prealabile operațiunii emise de autoritățile competente din state membre diferite ar trebui să fie partajate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor comerțului și puse la dispoziția publicului. În conformitate cu principiile generale care stau la baza prezentei directive, astfel de schimburi de informații ar trebui să fie întotdeauna gratuite.

(43)  Pentru a mări transparența operațiunilor transfrontaliere, este important ca registrele statelor membre implicate să conțină informațiile necesare din celălalt registru sau celelalte registre referitoare la societățile implicate în operațiunea transfrontalieră pentru a putea urmări istoricul respectivelor societăți. În special, dosarul societății din registrul în care a fost înregistrată înainte de operațiunea transfrontalieră ar trebui să conțină noul număr de înregistrare care a fost atribuit societății în urma operațiunii transfrontaliere. În mod similar, dosarul societății din registrul în care a fost înregistrată după operațiunea transfrontalieră ar trebui să conțină numărul de înregistrare inițial, care a fost atribuit societății înaintea operațiunii transfrontaliere.

(44)  În ceea ce privește normele existente referitoare la fuziunile transfrontaliere, Comisia a anunțat în comunicarea sa intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”, ▌că va evalua necesitatea unei actualizări a acestor norme ▌ în scopul de a permite IMM-urilor să își aleagă strategia de afaceri preferată și să se adapteze mai bine la evoluțiile pieței, fără a aduce însă atingere protecției existente în domeniul ocupării forței de muncă. În comunicarea sa intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2017 Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără”, Comisia a anunțat o inițiativă pentru facilitarea derulării de fuziuni transfrontaliere.

(45)   ▌Lipsa armonizării garanțiilor pentru membri ▌a fost identificată ca un obstacol în calea operațiunilor transfrontaliere. Societățile și membrii se confruntă cu o gamă largă de forme diferite de protecție, ceea ce conduce la complexitate și la incertitudine juridică. Membrii ▌ar trebui să beneficieze, în consecință, de același nivel de protecție minim, indiferent de statul membru în care este stabilită societatea. Prin urmare, statele membre pot menține sau introduce norme de protecție suplimentară pentru membri, în afara cazului în care acestea încalcă normele prevăzute de prezenta directivă sau libertatea de stabilire. Drepturile individuale la informare ale membrilor nu sunt afectate.

(46)   În urma unei operațiuni transfrontaliere, este posibil ca creanțele foștilor creditori ai societății sau societăților care efectuează operațiunea să fie afectate ▌în cazul în care societatea ▌care răspunde pentru datorie intră ulterior sub incidența legislației unui alt stat membru. În prezent, normele de protecție a creditorilor variază de la un stat membru la altul, ceea ce îngreunează semnificativ procesul de operațiune transfrontalieră și generează incertitudine atât pentru societățile implicate, cât și pentru creditorii lor în legătură cu recuperarea sau satisfacerea creanțelor.

(47)  Pe lângă noile norme referitoare la transformări, prezenta directivă stabilește norme privind divizările transfrontaliere, atât parțiale, cât și integrale, dar numai prin constituirea de noi societăți. Prezenta directivă nu prevede un cadru armonizat pentru divizările transfrontaliere în care o societate își transferă activele și datoriile mai multor societăți deja existente, întrucât aceste cazuri au fost considerate foarte complexe, necesitând implicarea autorităților competente din mai multe state membre și presupunând noi riscuri în ceea ce privește frauda și eludarea normelor naționale și europene. Posibilitatea de a forma o societate printr-o divizare prin separare, astfel cum prevede prezenta directivă, oferă societăților o nouă procedură armonizată pe piața unică; cu toate acestea, societățile ar trebui să dispună de libertatea de a crea direct filiale în alte state membre.

(48)   Ca o consecință a fuziunii transfrontaliere, activele și pasivele și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni ar trebui transferate societății absorbante sau noii societăți, iar membrii societăților care fuzionează, care nu își exercită dreptul de ieșire, ar trebui să devină membri ai societății absorbante, respectiv ai noii societăți. Societatea absorbantă sau noua societate ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din relațiile de muncă, inclusiv termenii și condițiile stabilite în eventualele contracte colective de muncă.

(49)  Ca urmare a divizării transfrontaliere, activele și pasivele și toate drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni ale societății care face obiectul divizării ar trebui să fie transferate societăților comerciale beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare și membrii societății care face obiectul divizării, care nu își exercită dreptul de ieșire, ar trebui să devină membri ai societăților beneficiare sau ar trebui să rămână membri ai societății care face obiectul divizării ori ai ambelor. Societățile beneficiare ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din relațiile de muncă, inclusiv termenii și condițiile stabilite în eventualele contracte colective de muncă.

(50)  Pentru a asigura certitudinea juridică, o operațiune transfrontalieră care a intrat în vigoare în conformitate cu procedura prevăzută de prezenta directivă nu ar trebui să poată fi declarată nulă. Acest lucru nu ar trebui să prejudicieze competențele statelor membre, printre altele în domeniul dreptului penal, al combaterii finanțării terorismului, al dreptului social, al fiscalității și al aplicării legii în conformitate cu dreptul național, mai ales în cazul în care autoritățile competente sau alte autorități relevante stabilesc, în special pe baza unor noi informații de fond, după ce operațiunea transfrontalieră a intrat în vigoare, că operațiunea transfrontalieră a fost realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale. În acest context, autoritățile competente ar putea evalua, de asemenea, dacă pragul național aplicabil pentru participarea angajaților în statul membru al societății care efectuează operațiunea transfrontalieră a fost atins sau depășit în anii următori operațiunii transfrontaliere.

(51)  Nicio operațiune transfrontalieră nu ar trebui să prejudicieze răspunderea pentru obligațiile fiscale aferente activității societății sau societăților înaintea respectivei operațiuni.

(52)   Pentru a garanta alte drepturi ale angajaților decât dreptul la participare, prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2009/38/CE, Directivei 98/59/CE a Consiliului(13), Directivei 2001/23/CE sau Directivei 2002/14/CE. Legislația națională ar trebui să se aplice și aspectelor aflate în afara domeniului de aplicare al prezentei directive, cum ar fi fiscalitatea sau securitatea socială.

(53)   Prevederile prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor legale sau administrative, printre care se numără și cele legate de asigurarea respectării regulilor financiare aplicabile în transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere, din legislațiile naționale aferente sistemului fiscal al statelor membre sau al diviziunilor teritorial-administrative ale acestora.

(54)  Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei (UE) 2016/1164(14) a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne, Directivei 2009/133/CE(15) a Consiliului privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre, Directivei (UE) 2015/2376(16) a Consiliului în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații între statele membre privind soluțiile fiscale anticipate și acordurile de preț în avans, Directivei (UE) 2016/881(17) a Consiliului în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal și Directivei (UE) 2018/822(18) a Consiliului în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării.

(55)   Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului(19), care abordează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, în special obligațiilor legate de derularea corespunzătoare a măsurilor de precauție privind clientela în funcție de risc și de identificare și înregistrare a beneficiarului real al oricărei entități nou înființate în statul membru de înregistrare.

(56)  Directiva nu aduce atingere nici legislației Uniunii, nici normelor de drept intern elaborate sau instituite în temeiul legislației Uniunii Europene în cauză care reglementează transparența și drepturile acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă.

(57)  Prezenta directivă nu afectează legislația Uniunii care reglementează intermediarii de credite și alte întreprinderi financiare și nici normele interne elaborate sau instituite în temeiul legislației Uniunii în cauză.

(58)   Întrucât obiectivele prezentei directive, de a înlesni și a reglementa transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TFUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este stabilit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(59)   Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(60)   În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(20), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(61)   Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive, inclusiv o evaluare a punerii în aplicare a informării, consultării și participării lucrătorilor în contextul operațiunilor transfrontaliere. Evaluarea ar trebui să vizeze, în special, operațiunile transfrontaliere în cadrul cărora negocierile privind participarea angajaților au fost deschise prin depășirea a patru cincimi din pragul aplicabil și să determine dacă respectivele societăți, după operațiunea transfrontalieră, au îndeplinit sau au depășit pragul aplicabil pentru participarea angajaților din statul membru al societății care a efectuat operațiunea transfrontalieră. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(21) încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii – eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată – și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare.

(62)   Informațiile ar trebui colectate pentru a permite evaluarea performanței legislației în raport cu obiectivele acesteia și pentru a contribui astfel la evaluările legislației efectuate în conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.

(63)  Prin urmare, Directiva (UE) 2017/1132 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei (UE) 2017/1132

Directiva (UE) 2017/1132 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 18 alineatul (3) se introduce următoarea literă (aa):"

„(aa) documentele și informațiile menționate la articolele 86h, 86o, 86q, 123, 127a, 160j, 160q, 160s;”

"

2.  ▌Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)   litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informații între registre și în scopul comunicării, astfel cum se menționează la articolele 20, 34, ▌86o, 86p, 86q, 127a, 128, 130, ▌160q, 160r și 160s;”

"

(b)  la al doilea paragraf, se adaugă următoarea teză:"

„Comisia adoptă actele de punere în aplicare în conformitate cu litera (e) cel târziu la 18 luni de la data intrării în vigoare.”;

"

3.  Denumirea titlului II se înlocuiește cu următorul text:"

„TRANSFORMĂRILE, FUZIUNILE ȘI DIVIZĂRILE SOCIETĂȚILOR COMERCIALE CU RĂSPUNDERE PÂNĂ LA CONCURENȚA CAPITALULUI SOCIAL SUBSCRIS”.

"

4.  În titlul II se introduce următorul capitol -I:"

„CAPITOLUL -I

Transformările transfrontaliere

Articolul 86a

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul capitol se aplică transformării unei societăți comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris – care este constituită în conformitate cu legislația unui stat membru și care își are sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în Uniune – într-o societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris care intră sub incidența legislației unui alt stat membru (denumită în continuare „transformare transfrontalieră”).

Articolul 86b

Definiții

În sensul prezentului capitol:

   1. «societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris», denumită în continuare «societate comercială», înseamnă o societate comercială de tipul celor enumerate în anexa II care efectuează o transformare transfrontalieră;
   2. „transformare transfrontalieră” înseamnă o operațiune prin care o societate comercială, fără a fi dizolvată sau a intra în lichidare, își transformă forma juridică sub care este înregistrată în statul membru de plecare în forma juridică a unei societăți comerciale dintr-un stat membru de destinație enumerate în anexa II și își transferă cel puțin sediul social în statul membru de destinație, păstrându-și în același timp personalitatea juridică;
   3. «stat membru de plecare» înseamnă statul membru în care societatea comercială este înregistrată în forma sa juridică înainte de transformarea transfrontalieră;
   4. «stat membru de destinație» înseamnă statul membru în care societatea comercială este înregistrată ca urmare a transformării transfrontaliere;

   5. «societate comercială transformată» înseamnă societatea comercială formată în statul membru de destinație, ca rezultat al procesului de transformare transfrontalieră ▌.

Articolul 86c

Dispoziții suplimentare privind domeniul de aplicare

(1)  Prezentul capitol nu se aplică transformărilor transfrontaliere la care participă o societate comercială al cărui obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcționează pe principiul repartizării riscurilor și ale cărei acțiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăți comerciale, la cererea acționarilor. Măsurile luate de o astfel de societate comercială pentru a se asigura că valoarea bursieră a acțiunilor sale nu variază semnificativ față de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.

(2)  Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică în niciuna dintre următoarele situații:

   (a) societatea comercială se află în curs de lichidare și a început să distribuie activele între acționarii săi;

   (b) dacă societatea comercială face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului *.

(3)  Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților comerciale care fac obiectul:

   (a) procedurilor de insolvență sau cadrelor de restructurare preventivă;
   (aa) procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (2) sau
   (b) măsurilor de prevenire a crizelor în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (101) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

(4)  Legislația națională din statul membru de plecare reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită în legătură cu transformarea transfrontalieră în vederea obținerii certificatului prealabil transformării, iar legislația națională a statului membru de destinație reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită după primirea certificatului prealabil transformării, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Articolul 86d

Proiectele de transformare transfrontalieră

(1)   Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale ▌ întocmește proiectul de transformare transfrontalieră. Proiectul de transformare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:

   (a) forma juridică, denumirea și adresa sediului social al societății comerciale în statul membru de plecare;
   (b) forma juridică, denumirea și adresa sediului social propuse pentru societatea comercială transformată în statul membru de destinație;
   (c) actul constitutiv, după caz, precum și statutul, dacă face obiectul unui act separat, ale societății comerciale în statul membru de destinație;
   (d) calendarul indicativ propus pentru transformarea transfrontalieră;
   (e) drepturile conferite de societatea comercială transformată membrilor care se bucură de drepturi speciale sau deținătorilor de titluri de valoare, altele decât acțiunile reprezentând capitalul societății comerciale, sau măsurile propuse cu privire la aceștia;
   (f) ▌garanții, sub formă reală sau ca angajamente, dacă sunt oferite creditorilor;

   (h) orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control al societății comerciale ▌;
   (ha) în cazul în care societatea comercială a primit un stimulent sau o subvenție în statul membru de plecare în ultimii cinci ani;
   (i) detalii privind oferta de compensație bănească pentru membri ▌ în conformitate cu articolul 86j;
   (j) posibilele repercusiuni ale transformării transfrontaliere asupra forței de muncă;
   (k) dacă este cazul, informații cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 86l, a modalităților referitoare la implicarea angajaților în definirea propriilor drepturi de participare la societatea comercială transformată ▌.

Articolul 86e

Raportul organului de conducere sau al organului administrativ adresat membrilor și angajaților

(1)  Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale ▌ întocmește un raport pentru membri și angajați în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale transformării transfrontaliere, explicând și implicațiile transformării transfrontaliere pentru angajați.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) trebuie, mai ales, să precizeze implicațiile transformării transfrontaliere asupra activității viitoare a societății comerciale:

El cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată membrilor și o secțiune destinată angajaților.

(3)  Secțiunea din raport destinată membrilor trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (aa) o explicație privind compensațiile bănești și metoda de calcul folosită;
   (b) implicațiile transformării transfrontaliere pentru membri;
   (c) drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția membrilor ▌ în conformitate cu articolul 86j.

(4)  Secțiunea din raport destinată membrilor nu este obligatorie în cazul în care toți membrii societății comerciale au convenit să renunțe la această cerință. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

(5)  Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (ca) implicațiile transformării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a le păstra;
   (cb) orice modificare substanțială a condițiilor de angajare aplicabile și a locurilor în care își desfășoară activitatea societatea comercială;
   (d) de asemenea, cum anume afectează factorii menționați la literele (ca) și (cb) filialele societății.

(6)  În cazul în care organul de conducere sau organul administrativ al societății primește, în timp util, un aviz privind secțiunile raportului de tipul celui menționat la alineatele (1), (2) și (4) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dispozițiilor din legislația națională, membrii sunt informați în acest sens, iar avizul respectiv se anexează la raport.

(7)  Secțiunea pentru angajați nu trebuie întocmită în cazul în care o societate și filialele sale, dacă există, nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.

(8)  Societatea poate hotărî dacă să întocmească un singur raport care să conțină cele două secțiuni amintite la alineatele (3) și (4) sau să întocmească rapoarte separate pentru membri, respectiv pentru angajați.

(9)  Raportul menționat la prezentul articol alineatul (1) sau rapoartele menționate la alineatul (5) se pun în orice caz, în format electronic, împreună cu proiectul acordului de transformare transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziția membrilor și a reprezentanților angajaților societății comerciale ▌ sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i.

(10)  În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), se renunță la secțiunea pentru membri menționată la alineatul (3), iar, în conformitate cu alineatul (4a), secțiunea pentru angajați menționată la alineatul (4) nu trebuie întocmită, raportul menționat la alineatul (1) nu este necesar.

(9)  Alineatele (1)-(8) din prezentul articol nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.

Articolul 86g

Raportul întocmit de expertul independent

(1)  Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de acord de transformare transfrontalieră și întocmește un raport destinat membrilor, pe care îl pune la dispoziția acestora cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i ▌. În funcție de legislația fiecărui stat membru, expertul poate fi o persoană fizică sau juridică.

(2)   În raportul menționat la alineatul (1), experții trebuie să precizeze în orice caz dacă, în opinia lor, nivelul compensației bănești este adecvat. Legat de compensațiile bănești menționate la articolul 86d litera (i), expertul ia în calcul prețul de piață al acestor acțiuni ale societății înainte de anunțarea propunerii de transformare sau valoarea societății, excluzând efectul transformării propuse, care se determină conform metodelor de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, raportul trebuie:

   (a) să indice metoda utilizată pentru a calcula cuantumul compensației bănești propuse;
   (b) să indice dacă metoda respectivă este adecvată pentru a calcula cuantumul compensației bănești, să menționeze valorile obținute prin utilizarea metodei respective și să redacteze un aviz privind importanța relativă atribuită metodei în cauză pentru obținerea valorii decise;
   (c) să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării;

Expertul are dreptul de a obține din partea societății comerciale toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(3)  Nu este necesar să se efectueze nici o analiză a proiectului de transformare transfrontalieră de către un expert independent, nici un raport al unui expert în cazul în care toți membrii societății comerciale decid astfel. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 86h

Comunicarea informațiilor

(1)  Statele membre se asigură că ▌următoarele documente sunt divulgate și publicate în registrul statului membru de plecare, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i:

   (a) proiectul de transformare transfrontalieră;

   (b) un anunț prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților societății sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși că pot prezenta societății, cu cel mult cinci zile lucrătoare înaintea datei adunării generale, observații cu privire la proiectul de acord de transformare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca raportul de expertiză independentă, dacă a fost întocmit în conformitate cu articolul 86g, să fie divulgat și publicat în registru.

Statele membre se asigură că societatea comercială poate scoate informațiile confidențiale din raportul de expertiză independentă dat publicității.

Documentele divulgate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22.

(2)  Statele membre pot excepta societatea comercială ▌ de la cerința de comunicare menționată la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționate la articolul 86i și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectiva societate pune documentele menționate la alineatul (1) la dispoziția publicului, pe site-ul său web, în mod gratuit.

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor ▌, decât în cazul și în măsura în care acestea sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3)  În cazul în care societatea comercială ▌ prezintă proiectul de transformare transfrontalieră în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), aceasta depune la registrul din statul membru de plecare, cel puțin cu o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86i, următoarele informații care trebuie publicate:

   (a) forma juridică, denumirea și sediul social al societății comerciale în statul membru de plecare, precum și forma juridică, denumirea și sediul social propuse pentru societatea comercială transformată în statul membru de destinație;
   (b) registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește societatea ▌, precum și numărul de înregistrare în respectivul registru;
   (c) indicarea modalităților de exercitare a drepturilor creditorilor, angajaților și membrilor;
   (d) detalii privind site-ul web pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la prezentul alineat litera (c).

(4)  Statele membre se asigură că toate cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi realizate online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente din statul membru de plecare, în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1), (2) și (3), proiectul de transformare transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) să fie publicate în jurnalul oficial național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite jurnalului oficial național informațiile relevante.

(6)  Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt puse la dispoziția publicului în mod gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate ▌ pentru comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării unor astfel de servicii.

Articolul 86i

Aprobarea de către adunarea generală

(1)  După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 86e ▌și 86g, după caz, și opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 86e și observațiile depuse în conformitate cu articolul 86h, adunarea generală a societății ▌decide, prin intermediul unei rezoluții, dacă să aprobe sau nu proiectul de transformare transfrontalieră și dacă să adapteze sau nu actul de constituire și statutul atunci când acestea figurează într-un act separat.

(2)  Adunarea generală a societății ▌ își poate rezerva dreptul de a condiționa implementarea transformării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a modalităților menționate la articolul 86l.

(3)  Statele membre se asigură că aprobarea ▌proiectului de transformare transfrontalieră sau orice modificare a acestuia necesită o majoritate de cel puțin două treimi și cel mult 90 % din voturile aferente acțiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunare. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în legislația națională pentru aprobarea fuziunilor transfrontaliere.

(4)  În cazul în care o clauză din proiectul de transformare transfrontalieră sau orice modificare a actului de constituire a societății care face obiectul transformării duce la o majorare a obligațiilor economice ale unui acționar față de societate sau față de terți, statele membre pot prevedea într-o asemenea situație specială că respectiva clauză sau modificare a actului de constituire trebuie aprobată de acționarul vizat, cu condiția ca acesta să se afle în imposibilitatea de a-și exercita drepturile prevăzute la articolul 86j.

(5)   Statele membre se asigură că aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:

   (a) compensația bănească menționată la articolul 86d (litera (i) a fost stabilită în mod necorespunzător; sau
   (b) informațiile furnizate la litera (a) nu au respectat cerințele legale.

Articolul 86j

Protecția membrilor

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin membrii societății comerciale care au votat împotriva aprobării proiectului de transformare transfrontalieră au dreptul să își înstrăineze acțiunile, în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6).

Statele membre pot acorda acest drept și altor membri ai societății.

Statele membre pot cere ca opoziția explicită față de proiectul de transformare transfrontalieră și/sau intenția membrilor de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 86i. Statele membre pot permite să se considere înregistrarea opoziției față de proiectul de transformare transfrontalieră drept dovadă suficientă pentru a atesta un vot negativ.

(2)  Statele membre stabilesc termenul în care membrii menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății decizia de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 86i. Statele membre se asigură că societatea pune la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3)  Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul de transformare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care transformarea transfrontalieră produce efecte conform articolului 86r.

(4)   Statele membre se asigură că orice membru care și-a declarat decizia de a-și exercita dreptul de a înstrăina acțiunile, dar care consideră că valoarea compensației oferite de societate nu a fost stabilită în mod corespunzător, are dreptul de a solicita, în fața autorităților competente sau a organelor abilitate prin dreptul național, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară este valabilă pentru membrii care și-au declarat decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2).

(5)  Statele membre se asigură că legislația din statul membru de plecare reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(4) și că statul membru de plecare deține competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

Articolul 86k

Protecția creditorilor

1.  Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului de transformare transfrontalieră și nu sunt scadente la data publicării respective. Statele membre se asigură că acei creditori care nu sunt mulțumiți de garanțiile oferite în proiectul de transformare transfrontalieră, astfel cum se prevede la articolul 86d alineatul (1) litera (f), pot depune, în termen de trei luni de la publicarea proiectului de transformare transfrontalieră menționat la articolul 86h, o cerere la autoritatea administrativă sau judiciară competentă, pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția de a putea aduce dovezi credibile că transformarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că societatea comercială nu le-a oferit garanții satisfăcătoare. Statele membre se asigură că garanțiile depind de concretizarea transformării transfrontaliere în conformitate cu articolul 86r.

(2)  Statele membre pot prevedea obligația organului de conducere sau a organului administrativ al societății ▌ de a furniza ▌o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară actuală a societății la data declarației, nu mai devreme de o lună înainte de publicare. În declarație trebuie să se precizeze că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului de conducere sau a organului administrativ al societății la data declarației și, după efectuarea unor investigații rezonabile, nu s-a luat la cunoștință niciun motiv pentru care societatea comercială nu ar fi în măsură, după ce transformarea începe să producă efecte, să își onoreze obligațiile la scadența acestora. Declarația se comunică împreună cu proiectul de transformare transfrontalieră ▌în conformitate cu articolul 86h.

(3)   Alineatele ▌ (2) și (3) nu aduc atingere punerii în aplicare a legislației naționale din statul membru de plecare în ceea ce privește efectuarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare în favoarea entităților publice.

(4)  Statele membre se asigură că acei creditori ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului de transformare transfrontalieră pot iniția proceduri împotriva societății și în statul membru de plecare, în termen de doi ani de la data concretizării transformării, fără a aduce atingere normelor în materie de competență care derivă din legislația națională sau a UE sau dintr-o înțelegere contractuală. Posibilitatea de a iniția astfel de proceduri se adaugă la alte norme privind alegerea competenței aplicabile în temeiul legislației Uniunii.

Articolul 86ka

Informarea și consultarea angajaților

(1)  Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu transformarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directiva 2002/14/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide să impună drepturi de consultare și informare altor societăți comerciale în afara celor menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 86e alineatul (6) și articolului 86h alineatul (1) litera (b), statele membre au grijă ca drepturile angajaților de a fi informați și consultați să fie respectate, cel puțin până se adoptă proiectul de transformare transfrontalieră sau raportul menționat la articolul 86e, în funcție de care dintre ele survine primul, astfel încât angajaților să li se dea un răspuns motivat înainte de adunarea generală la care se face referire la articolul 86i.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor și/sau practicilor în vigoare mai favorabile angajaților, statele membre determină modalitățile practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.

Articolul 86l

Participarea angajaților

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (2), societatea comercială transformată se supune normelor în vigoare privind participarea angajaților din statul membru de destinație, în cazul în care acestea există.

(2)  Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru de destinație, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea care efectuează transformarea are, în cele șase luni care precedă publicarea proiectului de transformare transfrontalieră, astfel cum se menționează la articolul 86d din prezenta directivă, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, stabilit în legislația din statul membru de plecare, care declanșează participarea angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care legislația națională a statului membru de destinație:

   (a) nu prevede cel puțin același nivel de participare a angajaților precum cel practicat de societatea comercială înainte de transformare, măsurat în funcție de proporția reprezentanților angajaților față de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unitățile de profit ale societății comerciale, sub rezerva existenței unei reprezentări a angajaților; sau
   (b) nu prevede, pentru angajații sediilor societății comerciale transformate, situate în alte state membre, aceeași posibilitate de a-și exercita drepturile de participare ca și angajații din statul membru de destinație.

(3)  În cazurile menționate la prezentul articol alineatul (2), participarea angajaților la societatea comercială transformată și implicarea lor în stabilirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis și sub rezerva prezentului articol alineatele (4)-(7), în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele ▌(2) ▌ și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și cu următoarele dispoziții ale Directivei 2001/86/CE:

   (a) articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i), articolul 3 alineatul (2) litera (b) și articolul 3 alineatul (3), articolul 3 alineatul (4) primele două teze, ▌articolul 3 alineatul (5) ▌și articolul 3 alineatul (7);
   (b) articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) și (h) și articolul 4 alineatele (3) și (4);
   (c) articolul 5;
   (d) articolul 6;
   (e) articolul 7 alineatul (1), cu excepția celei de a doua liniuțe de la litera (b);
   (f) articolele 8,▌ 10, 11 și 12;
   (g) partea 3 litera (a) din anexă.

(4)  Atunci când reglementează principiile și procedurile menționate la alineatul (3), statele membre:

   (a) acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi care reprezintă cel puțin două treimi dintre angajați, să nu inițieze negocieri sau să pună capăt negocierilor deja inițiate și să se bazeze pe normele de participare în vigoare în statul membru de destinație;
   (b) pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare și în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporției de reprezentanți ai angajaților în cadrul organului administrativ al societății comerciale transformate. Cu toate acestea, în cazul în care, în societatea comercială ▌, reprezentanții angajaților au constituit cel puțin o treime din consiliul de administrație sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporție a reprezentanților angajaților în organul administrativ mai mică de o treime;
   (c) se asigură că normele privind participarea angajaților care se aplicau înainte de transformarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absența unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexă.

(5)  Extinderea drepturilor de participare la angajații societății comerciale transformate care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligație pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajații respectivi la calcularea pragurilor de angajați care conferă drepturi de participare în temeiul legislației naționale.

(6)  În cazul în care urmează să aibă la bază un sistem de participare a angajaților, în conformitate cu normele menționate la alineatul (2), societatea transformată este obligată să adopte o formă juridică permițând exercitarea drepturilor de participare.

(7)  În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea comercială transformată este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricărei viitoare fuziuni, divizări sau transformări – transfrontaliere sau interne – pentru o perioadă de patru ani după ce transformarea transfrontalieră începe să producă efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

(8)  O societate comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaților, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 86m

Certificatul prealabil transformării

(1)  Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate sau autorități competente (denumită în continuare „autoritate competentă”) să evalueze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru de plecare și să elibereze un certificat prealabil transformării care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru de plecare.

Prin îndeplinirea procedurilor și formalităților se poate înțelege efectuarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale speciale, inclusiv garantarea plăților sau a obligațiilor care decurg din procedurile în curs.

(2)  Statele membre se asigură că cererea de obținere a unui certificat prealabil transformării de către societate ▌ este însoțită de următoarele elemente:

   (a) proiectul de transformare menționat la articolul 86d;
   (b) raportul și, eventual, avizul anexat, menționate la articolul 160e, precum și, dacă este disponibil, raportul menționat la articolul 86g;
   (ba) toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 86h alineatul (1);
   (c) informații privind aprobarea din partea adunării generale ▌ menționată la articolul 86i.

(3)  Statele membre pot impune ca cererea de a obține un certificat prealabil transformării să fie însoțită de informații suplimentare, despre, de exemplu și mai ales:

   (a) numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului de transformare;
   (b) filiale și repartizarea geografică a acestora;
   (c) îndeplinirea obligațiilor societății față de organismele publice;

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita aceste informații, dacă nu le parvin de la societate, de la alte autorități relevante.

(4)  Statele membre se asigură că cererea menționată la alineatele (2) și (3), inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 86l, autoritatea competentă din statul membru de plecare verifică dacă proiectul de transformare transfrontalieră menționat la prezentul articol alineatul (2) include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste modalități.

(6)  Ca parte a evaluării ▌ menționate la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:

   (a) toate documentele și informațiile transmise autorității în conformitate cu alineatele (2) și (3);
   (b) indicarea, de către societate, a faptului că procedura menționată la articolul 86l alineatele (3) și (4) a început, dacă este cazul.

(7)   Statele membre se asigură că ▌evaluarea menționată la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la primirea documentelor și informațiilor privind aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală a societății comerciale. Aceasta trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

   (a) în cazul în care se stabilește că transformarea transfrontalieră ▌ îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil transformării;
   (b) în cazul în care se stabilește că transformarea transfrontalieră ▌ nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și/sau formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil transformării și informează societatea comercială cu privire la motivele deciziei sale. În acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile relevante sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8)  Statele membre veghează ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil transformării dacă se stabilește prin mijloace compatibile cu dreptul național că transformarea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale.

(9)  În cazul în care autoritatea competentă, prin controlul legalității la care se face referire la alineatul (1) are suspiciuni serioase ▌că transformarea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, ține cont de fapte și împrejurări pertinente, precum, dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoștința autorității competente în timpul controlului legalității menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților competente. Evaluarea realizată în scopurile prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură conformă dreptului național.

(10)  Dacă este necesar pentru evaluarea de la alineatul (8) să se ia în considerare informații suplimentare sau să se deruleze activități de anchetă suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (7) poate fi prelungită cu cel mult încă trei luni.

(11)  Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la prezentul articol, statele membre veghează ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenul inițial.

(12)  Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) se pot consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de transformarea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru de destinație și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societate, informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul național. În cursul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.

Articolul 86o

▌ Transmiterea certificatului prealabil transformării

(1)   Statele membre se asigură că ▌ certificatul prealabil transformării este pus la dispoziția autorităților menționate la articolul 86p alineatul (1) ▌prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil transformării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22.

(2)  Accesul la informațiile menționate la alineatul (1) se acordă gratuit autorităților competente menționate la articolul 86p alineatul (1) și registrelor.

Articolul 86p

Controlul legalității transformării transfrontaliere exercitat de statul membru de destinație

(1)  Statele membre desemnează instanța, notarul sau altă autoritate competentă care să evalueze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru de destinație și să aprobe transformarea transfrontalieră în cazul în care au fost îndeplinite în mod corespunzător toate condițiile ▌și formalitățile relevante în statul membru de destinație.

Autoritatea competentă din statul membru de destinație se asigură, în special, că societatea comercială care face obiectul transformării propuse respectă dispozițiile de drept intern privind constituirea și înregistrarea societăților comerciale și, dacă este cazul, că au fost stabilite modalitățile referitoare la participarea angajaților, în conformitate cu articolul 86l.

(2)  În sensul alineatului (1), societatea care efectuează transformarea transfrontalieră prezintă autorității menționate la alineatul (1) proiectul de transformare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 86i.

(3)  Fiecare stat membru se asigură că cererea menționată la alineatul (1) depusă de societatea comercială care efectuează transformarea transfrontalieră, în care sunt incluse orice informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața autorității competente în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(4)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) aprobă transformarea transfrontalieră de îndată ce finalizează evaluarea condițiilor relevante.

(5)  Certificatul prealabil transformării menționat la articolul 86o alineatul (1) este acceptat de autoritatea competentă menționată la alineatul (1) ca atestând în mod concludent îndeplinirea corespunzătoare a procedurilor și formalităților stabilite în cadrul legislației naționale a statului membru de plecare, fără de care transformarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.

Articolul 86q

Înregistrarea

(1)  Legislațiile din statele membre de plecare și din cele de destinație stabilesc, pentru teritoriul statelor respective, modalitățile de comunicare a înscrierii în registru a finalizării transformării transfrontaliere.

(2)  Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor, care sunt făcute publice și sunt accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22:

   (a) în registrul statului membru de destinație: că înregistrarea societății comerciale transformate este rezultatul unei transformări transfrontaliere;
   (b) în registrul statului membru de destinație: data de înregistrare a societății comerciale transformate;
   (c) în registrul statului membru de plecare: radierea sau eliminarea din registru ▌a societății comerciale este rezultatul unei transformări transfrontaliere;
   (d) în registrul statului membru de plecare: data radierii sau a eliminării din registru ▌ a societății comerciale;
   (e) în registrul statului membru de plecare, respectiv al statului membru de destinație: numărul de înregistrare, denumirea și forma de organizare juridică ale societății comerciale, în statul membru de plecare, și numărul de înregistrare, denumirea și forma de organizare juridică ale societății comerciale transformate, în statul membru de destinație.

(3)  Statele membre se asigură că registrul din statul membru de destinație îi notifică registrului din statul membru de plecare, prin intermediul sistemului menționat la articolul 22, că transformarea transfrontalieră produce efecte. De asemenea, statele membre se asigură că înregistrarea societății este eliminată imediat după primirea notificării ▌.

Articolul 86r

Data începând cu care transformarea transfrontalieră produce efecte

Legislația statului membru de destinație stabilește data de la care transformarea transfrontalieră produce efecte ▌. Data respectivă trebuie să fie ulterioară efectuării controlului prevăzut la articolul 86p.

Articolul 86s

Efectele transformării transfrontaliere

O transformare transfrontalieră efectuată în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea transformării transfrontaliere care produce efecte și începând cu data menționată la articolul 86r, următoarele efecte:

   (a) toate activele și datoriile societății ▌, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, ▌ continuă să existe în societatea comercială transformată;
   (b) membrii societății comerciale sunt în continuare membri ai societății comerciale transformate, cu excepția cazului în care își exercită dreptul de retragere prevăzut la articolul 86j alineatul (1);
   (c) drepturile și obligațiile societății comerciale ▌ care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care transformarea transfrontalieră produce efecte continuă să existe în societatea transformată.

Articolul 86t

Răspunderea experților independenți

Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puțin răspunderea civilă a expertului independent responsabil cu întocmirea raportului menționat la articolul 86g ▌.

Statele membre introduc norme pentru a garanta că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent și că nu există niciun conflict de interese cu societatea comercială care solicită certificatul prealabil transformării și că avizul expertului este imparțial, obiectiv și oferit cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de legislația aplicabilă sau de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.

Articolul 86u

Validitate

O transformare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă și neavenită.

Aceasta nu afectează prerogativele statelor membre în domenii precum dreptul penal, finanțarea terorismului, legislația socială, fiscalitatea și ordinea publică, de a impune măsuri și sancțiuni, în conformitate cu dreptul național, după data la care transformarea transfrontalieră a început să producă efecte.

______________

(*) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).”;

"

5.  La articolul 119, punctul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  la sfârșitul literei (c) se adaugă următorul text: „;sau”;

(b)  se adaugă următoarea literă (d):"

„(d) una sau multe societăți comerciale își transferă, ca urmare a dizolvării fără lichidare, toate activele și datoriile unei alte societăți comerciale existente, societatea comercială absorbantă, fără emiterea de noi acțiuni de către societatea absorbantă, cu condiția ca o persoană să dețină direct sau indirect totalitatea acțiunilor societăților care fuzionează sau cu condiția ca membrii societăților care fuzionează să dețină acțiunile în aceeași proporție în toate societățile care fuzionează.”.

"

6.  Articolul 120 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 120

Dispoziții suplimentare privind domeniul de aplicare”;

"

(b)  La articolul 120, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică în niciuna dintre următoarele situații:

   (a) dacă compania sau companiile se află în curs de lichidare și a/au început să distribuie activele între acționari;

   (d) dacă societatea comercială face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

"

(f)  se adaugă următorul alineat:"

„(5) Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților comerciale care fac obiectul:

   (a) procedurilor de insolvență sau cadrelor de restructurare preventivă;
   (b) procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (4) litera (a) sau
   (c) măsurilor de prevenire a crizelor în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (101) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului.”;

"

7.  Articolul 121 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (a) se elimină;

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Dispozițiile și formalitățile menționate la alineatul (1) litera (b) le includ în special pe cele referitoare la procesul decizional referitor la fuziune și la protecția angajaților în ceea ce privește alte drepturi decât cele reglementate de articolul 133.”.

"

8.  Articolul 122 se modifică după cum urmează:

(a)  literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(a) forma juridică, denumirea și sediul social al societăților comerciale care fuzionează și cele propuse pentru societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;

   (b) rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților comerciale și valoarea oricărei plăți în numerar, dacă este cazul;

"

(b)  litera (h) se înlocuiește cu următorul text:"

„(h) orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societăților comerciale care fuzionează;”

"

(c)   litera (i) se înlocuiește cu următorul text:"

(i) actul constitutiv sau actele constitutive, după caz, și statutul, atunci când figurează într-un act separat, ale societății comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;

"

(d)   se adaugă următoarele litere (m) și (n):"

„(m) detalii privind oferta de compensație bănească pentru membri în conformitate cu articolul 126a;

   (n) ▌garanțiile, sub formă reală sau ca angajamente, oferite creditorilor.”;

"

9.  Articolele 123 și 124 se înlocuiesc cu următorul text:"

„Articolul 123

Comunicarea informațiilor

(1)  Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate și publicate în registrele ▌naționale ale statului membru al fiecăreia dintre societățile ce fuzionează, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 126:

   (a) proiectul comun de fuziune transfrontalieră;
   (b) un anunț prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților societății care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși, că pot prezenta societății respective, cu cel mult cinci zile lucrătoare înaintea datei adunării generale, observații cu privire la proiectul de acord de fuzionare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca raportul de expertiză independentă, dacă a fost întocmit în conformitate cu articolul 125, să fie comunicat și publicat în registru.

Statele membre se asigură că societatea comercială poate scoate informațiile confidențiale din raportul de expertiză independentă dat publicității.

Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22.

(2)  Statele membre pot excepta societățile comerciale care fuzionează de la cerința menționată la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționată la articolul 126 și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectivele societăți pun la dispoziția publicului, pe site-ul lor web, în mod gratuit, documentele menționate la alineatul (1).

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor, decât în cazul și în măsura în care acestea sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3)  În cazul în care societățile comerciale care fuzionează pun la dispoziție proiectul comun de fuziune transfrontalieră în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, ele fac publice și următoarele informații ▌cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționată la articolul 126, în registrele naționale corespunzătoare ▌:

   (a) forma juridică, denumirea și sediul social al fiecăreia dintre societățile care fuzionează și forma juridică, denumirea și sediul social propuse pentru fiecare societate comercială nou-creată;
   (b) registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează, precum și numărul de înregistrare în respectivul registru;
   (c) indicarea, pentru fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează, a modalităților de exercitare a drepturilor creditorilor, angajaților și membrilor;
   (d) detalii privind site-ul web pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la prezentul alineat litera (c). detalii privind site-ul web pe care pot fi obținute online și în mod gratuit proiectul comun de fuziune transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la litera (c) de la prezentul alineat.

(4)  Statele membre se asigură că toate cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi realizate online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente din statele membre de origine ale societăților care fuzionează, în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  În cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), comunicarea menționată la prezentul articol alineatele (1), (2) și (3) se realizează cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.

(6)  Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1), (2) și (3), proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) să fie publicate în jurnalul oficial național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite jurnalului oficial național informațiile relevante.

(7)  Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt accesibile în mod gratuit publicului prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate ▌ pentru comunicarea informațiilor prevăzută la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării unor astfel de servicii.

Articolul 124

Raportul organului ▌administrativ sau al organului de conducere adresat membrilor și angajaților

(1)  Organul de conducere sau organul administrativ al fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează întocmește un raport adresat membrilor și angajaților în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale fuziunii, precum și implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru angajați.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) trebuie, mai ales, să precizeze implicațiile fuziunii transfrontaliere asupra activității viitoare a societății comerciale:

El cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată membrilor și o secțiune destinată angajaților.

(3)  Secțiunea din raport destinată membrilor trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (aa) o explicație privind compensațiile bănești și metoda de calcul folosită;
   (b) o explicație ▌privind rata de schimb a acțiunilor și metoda de calcul folosită, dacă este cazul;

   (d) implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru membri;
   (e) drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția membrilor ▌ în conformitate cu articolul 126a.

(3a)  Secțiunea din raport destinată membrilor nu este obligatorie în cazul în care toți membrii societății comerciale au convenit să renunțe la această cerință. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

(4)  Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (ca) implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a le păstra;
   (cb) orice modificare substanțială a condițiilor de angajare aplicabile și a locurilor în care își desfășoară activitatea societatea comercială;
   (d) de asemenea, cum anume afectează factorii menționați la literele (ca) și (cb) filialele societății.

(4aa)  În cazul în care organul de conducere sau organul administrativ al societății care fuzionează primește, în timp util, un aviz privind secțiunile raportului de tipul celui menționat la alineatele (1), (2) și (4) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dispozițiilor din legislația națională, membrii sunt informați în acest sens, iar avizul respectiv se anexează la raport.

(4a)  Secțiunea pentru angajați nu trebuie întocmită în cazul în care o societate care fuzionează și filialele sale (dacă există) nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.

(5)  Fiecare societate care ia parte la fuziune poate hotărî dacă să întocmească un singur raport care să conțină cele două secțiuni amintite la alineatele (3) și (4) sau să întocmească rapoarte separate pentru membri, respectiv pentru angajați.

(6)  Raportul menționat la prezentul articol alineatul (1) sau rapoartele menționate la alineatul (5) se pun în orice caz, în format electronic, împreună cu proiectul acordului de fuziune transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziția membrilor fiecăreia dintre societățile care fuzionează și a reprezentanților angajaților fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 126.

Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziție cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.

(8)  În cazul în care se renunță la secțiunea pentru membri menționată la alineatul (3) iar secțiunea pentru angajați menționată la alineatul (4) nu trebuie întocmită în conformitate cu alineatul (4a), raportul menționat la alineatul (1) nu mai trebuie întocmit.

(9)  Alineatele (1)-(8) nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.

"

10.  Articolul 125 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă al doilea paragraf, după cum urmează:"

„Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziție cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.”;

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În raportul menționat la alineatul (1), experții trebuie să precizeze în orice caz dacă, în opinia lor, nivelul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor sunt juste. Legat de compensațiile bănești menționate la articolul 122 litera (m), experții iau în calcul prețul de piață al acestor acțiuni ale societăților care fuzionează înainte de anunțarea propunerii de fuziune sau valoarea societății, excluzând efectul fuziunii propuse, care se determină conform metodelor de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, rapoartele trebuie:

   (a) să indice metoda sau metodele utilizate pentru a calcula cuantumul compensației bănești propuse;
   (b) să indice metoda sau metodele utilizate pentru obținerea ratei propuse pentru schimbul de acțiuni;
   (c) să indice dacă metoda sau metodele utilizate sunt adecvate pentru a calcula cuantumul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor, să menționeze valorile obținute prin utilizarea metodelor respective și să redacteze un aviz privind importanța relativă atribuită metodelor în cauză pentru obținerea valorii decise; și în orice caz dacă au fost folosite metode diferite în societățile care fuzionează, respectiv dacă se justifică folosirea de metode diferite;
   (d) să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării;

Experții au dreptul de a obține din partea societăților comerciale care fuzionează toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

"

(c)  la alineatul (4) se adaugă următoarea teză:"

„Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.”

"

11.  Articolul 126 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 124 ▌și 125, după caz, și opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 124 și observațiile depuse în conformitate cu articolul 123, adunarea generală a fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează decide, prin intermediul unei rezoluții, în legătură cu aprobarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră și dacă să adapteze sau nu actul de constituire și statutul, atunci când figurează într-un act separat.”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat (4):"

„(4) Statele membre se asigură că aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată ▌invocându-se exclusiv motivele următoare:

   (a) rata de schimb a acțiunilor menționată la articolul 122 litera (b) a fost stabilită în mod necorespunzător;
   (b) compensația bănească menționată la articolul 122 litera (m) a fost stabilită în mod necorespunzător;

   (d) informațiile furnizate la literele (a) sau (b) nu au respectat cerințele legale.

"

12.  Se introduc următoarele articole ▌:"

„Articolul 126a

Protecția membrilor

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin membrii care au votat împotriva aprobării proiectului de acord de fuzionare transfrontalieră au dreptul să își înstrăineze acțiunile în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6) dacă și numai dacă, în urma fuzionării, ar urma să primească acțiuni la societățile beneficiare care ar fi sub jurisdicția altui stat membru decât statul membru al societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot acorda acest drept și altor membri ai societăților care fuzionează.

Statele membre pot cere ca opoziția explicită față de proiectul comun de fuzionare transfrontalieră și/sau intenția membrilor de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 126. Statele membre pot permite să se considere înregistrarea opoziției față de proiectul comun de fuzionare transfrontalieră drept dovadă suficientă pentru a atesta un vot negativ.

(2)  Statele membre stabilesc termenul în care membrii menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății care fuzionează decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 126. Statele membre se asigură că societățile care fuzionează pun la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3)  Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul comun de fuzionare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care fuzionarea transfrontalieră produce efecte conform articolului 129.

(4)  Statele membre se asigură că orice membru care și-a declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor dar consideră că compensația bănească oferită de societatea în curs de divizare nu a fost stabilită corect, are dreptul să solicite, în fața autorităților competente sau a organelor abilitate prin dreptul național, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară se aplică pentru acei membri ai societății comerciale care fuzionează care și-au declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2).

(5)   Statele membre se asigură că dreptul intern al statului membru sub incidența căruia intră societatea care fuzionează reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(6) și că statul membru respectiv are competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

(6)   ▌Statele membre se asigură că membrii societăților comerciale care fuzionează ce nu au sau nu și-au exercitat dreptul de a-și înstrăina acțiunile, dar consideră că rata de schimb a acțiunilor este inadecvată pot contesta ▌ respectiva rată de schimb a acțiunilor stabilită în proiectul comun de fuziune transfrontalieră și pretinde plăți în numerar. Acțiunea de contestare se intentează pe lângă autoritățile competente sau organele abilitate în temeiul legislației naționale a statului membru aplicabile societății care fuzionează, în termenul stabilit în legislația națională a statului membru respectiv și nu împiedică înregistrarea fuzionării transfrontaliere. Decizia instanței are caracter obligatoriu pentru societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.

Statele membre pot stabili că rata de schimb a acțiunilor, stabilită în decizie se aplică pentru acei membri ai societății comerciale care fuzionează care nu au avut sau nu și-au exercitat dreptul de înstrăinare a acțiunilor.

(7)  Statele membre pot să prevadă că societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere poate să ofere acțiuni sau alt tip de compensație în locul plății în numerar.

Articolul 126b

Protecția creditorilor

(1)  Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului comun de fuzionare transfrontalieră și nu sunt încă scadente la data publicării respective.

Statele membre au grijă ca creditorii care nu sunt mulțumiți cu garanțiile oferite în proiectul comun de fuzionare transfrontalieră, prevăzute la articolul 122 litera (m) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la publicarea proiectului menționat la articolul 123, să solicite în fața autorității administrative sau judiciare de resort garanții corespunzătoare cu condiția să poată aduce dovezi credibile că fuzionarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că societățile care fuzionează nu le-au oferit garanții satisfăcătoare.

Statele membre se asigură că garanțiile depind de concretizarea fuzionării transfrontaliere în conformitate cu articolul 129.

(2)   Statele membre pot prevedea obligația organului de conducere sau a organului administrativ al societăților care fuzionează de a furniza ▌o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară actuală a societăților la data declarației, nu mai devreme de o lună înainte de publicare. În declarație trebuie să se precizeze că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului de conducere sau a organului administrativ al societăților care fuzionează la data declarației respective și, după efectuarea unor investigații rezonabile, nu s-a luat la cunoștință niciun motiv pentru care societatea comercială rezultată în urma fuziunii nu ar fi în măsură să își onoreze obligațiile la scadența acestora. Declarația se comunică împreună cu proiectul comun de fuzionare transfrontalieră ▌în conformitate cu articolul 123.

(3)   Alineatele ▌ (2) și (3) nu aduc atingere aplicării legislațiilor naționale din statele membre ale societăților care fuzionează în ce privește achitarea sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare în favoarea entităților publice.”.

Articolul 126c

Informarea și consultarea angajaților

(1)  Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu fuzionarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directivele 2002/14/CE și 2001/23/CE în cazul în care fuzionarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în înțelesul Directivei 2001/23/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide să impună drepturi de consultare și informare altor societăți comerciale în afara celor menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 124 alineatul (4aa) și articolului 123 alineatul (1) litera (b), statele membre se asigură că drepturile angajaților de a fi informați și consultați sunt respectate, cel puțin până se adoptă proiectul comun de fuzionare transfrontalieră sau raportul menționat la articolul 124, în funcție de care dintre ele survine primul, astfel încât angajaților să li se ofere un răspuns motivat înainte de adunarea generală la care se face referire la articolul 126.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor și/sau practicilor în vigoare mai favorabile angajaților, statele membre determină modalitățile practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.”

"

13.  Articolul 127 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 127

Certificatul prealabil fuziunii

(1)  Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate sau autorități competente (denumită în continuare „autoritate competentă”) să controleze legalitatea fuziunii transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru de origine ale societății care fuzionează și să elibereze un certificat prealabil fuziunii care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru de origine al societății care fuzionează.

Prin îndeplinirea procedurilor și formalităților se poate înțelege efectuarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale speciale, inclusiv garantarea plăților sau a obligațiilor care decurg din procedurile în curs.

(2)  Statele membre se asigură că cererea de obținere a unui certificat prealabil fuziunii de către societate este însoțită de următoarele elemente:

   (a) proiectul de fuziune menționat la articolul 122;
   (b) raportul și, eventual, avizul anexat, menționate la articolul 124, precum și, dacă este disponibil, raportul menționat la articolul 125;
   (ba) toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 123 alineatul (1);
   (c) informații privind aprobarea din partea adunării generale menționată la articolul 126.

(3)  Statele membre pot impune ca cererea de a obține un certificat prealabil fuziunii să fie însoțită de informații suplimentare, despre, de exemplu și mai ales:

   (a) numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului comun de fuziune;
   (b) filiale și amplasarea geografică a acestora;
   (c) îndeplinirea obligațiilor societății față de organismele publice;

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita aceste informații, dacă nu le parvin de la societate, de la alte autorități relevante.

(4)  Statele membre se asigură că cererea menționată la alineatele (2) și (2a), inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 133, autoritatea competentă din statul membru al societății care fuzionează verifică dacă proiectul comun de fuziune transfrontalieră prevăzut la alineatul (2) de la prezentul articol include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste modalități.

(6)  Ca parte a evaluării menționate la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:

   (a) toate documentele și informațiile transmise autorității în conformitate cu alineatele (2) și (2a);
   (c) indicarea, de către societățile care fuzionează, a faptului că procedura menționată la articolul 133 alineatele (3) și (4) a început, dacă este cazul;

(7)  Statele membre se asigură că evaluarea menționată la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la primirea documentelor și informațiilor privind aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală a societății comerciale. Aceasta trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

   (a) în cazul în care se stabilește că fuziunea transfrontalieră îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil transformării;
   (b) în cazul în care se stabilește că fuziunea transfrontalieră nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și/sau formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil fuziunii și informează societatea comercială cu privire la motivele deciziei sale. În acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile relevante sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8)  Statele membre veghează ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil fuziunii dacă se stabilește, în temeiul dreptului național, că fuziunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale.

(9)  În cazul în care autoritatea competentă, prin controlul legalității la care se face referire la alineatul (1) are suspiciuni serioase că fuziunea transfrontalieră este realizată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ține cont de faptele și împrejurările pertinente, precum (dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat) indicii care i-au fost aduse la cunoștință în timpul controlului legalității menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților competente. Evaluarea realizată în scopurile prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură conformă dreptului național.

(10)  Dacă este necesar pentru evaluarea de la alineatul (7) să se ia în considerare informații suplimentare sau să se deruleze activități de anchetă suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (6) poate fi prelungită cu cel mult încă trei luni.

(11)  Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la prezentul articol, statele membre veghează ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenul inițial.

(12)  Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) se pot consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de fuziunea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru al societății care rezultă după fuziune, și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societate, informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul național. În cursul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.”

"

(14)  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 127a

Transmiterea certificatului prealabil fuziunii

(1)  Statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este transmis autorităților menționate la articolul 128 alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în conformitate cu articolul 22.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22.

(2)  Accesul la informațiile menționate la alineatul (1) se acordă gratuit autorităților competente menționate la articolul 128 alineatul (1) și registrelor.”

"

15.  Articolul 128 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În sensul alineatului (1), fiecare societate comercială care fuzionează prezintă autorității menționate la alineatul (1) proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 126 sau, în cazul în care acordul adunării generale nu este necesar în conformitate cu articolul 132 alineatul (3), proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de fiecare din societățile care fuzionează, în conformitate cu dreptul național.”

"

(b)  se adaugă următoarele alineate ▌:"

(3) Fiecare stat membru se asigură că cererea de finalizare a procedurii, menționată la alineatul (1), de către oricare dintre societățile care fuzionează, inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(4)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) aprobă fuziunea transfrontalieră de îndată ce finalizează evaluarea condițiilor relevante.

(5)   Autoritatea competentă din statul membru al unei societăți comerciale rezultate în urma fuziunii transfrontaliere acceptă certificatul sau certificatele prealabile fuziunii menționate la articolul 127 alineatul (2) ca probă irefragabilă a îndeplinirii corecte a procedurilor și formalităților prealabile fuziunii în statul membru sau în statele membre ▌.”

"

16.  Articolul 130 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Legislația statelor membre sub jurisdicția căruia se află societățile comerciale care fuzionează și societatea care rezultă în urma fuziunii stabilește, pentru teritoriul statului respectiv, modalitățile, în conformitate cu articolul 16, prin care se face publică realizarea fuziunii transfrontaliere în registrul public la care societățile comerciale trebuie să-și depună documentele.”

"

(b)  se introduce un nou alineat (1a):"

„(1a) Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor, care sunt făcute publice și sunt accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22:

   (a) în registrul statului membru al societății care rezultă în urma fuziunii: că înregistrarea societății rezultate conține faptul că aceasta este rezultatul unei fuziuni transfrontaliere;
   (b) în registrul statului membru al societății care rezultă în urma fuziunii: data înregistrării societății rezultate după fuziune;
   (c) în registrul statului membru al fiecăreia dintre societățile care au fuzionat: data radierii sau a eliminării din registru;
   (d) în registrul statului membru al fiecăreia dintre societățile care au fuzionat: că radierea sau eliminarea se face ca rezultat al unei fuziuni transfrontaliere;
   (e) în registrele statelor membre ale fiecăreia dintre societățile care fuzionează și al statului membru al societății rezultate: numerele de înregistrare, denumirea și forma juridică ale fiecăreia dintre acestea.”

"

17.  Articolul 131 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Fuziunea transfrontalieră realizată în conformitate cu articolul 119 punctul 2 literele (a), (c) și (d) produce următoarele efecte începând cu data menționată la articolul 129:

   (a) toate activele și datoriile societății absorbite prin respectiva fuziune, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate și continuă să existe în societatea absorbantă;
   (b) asociații societății comerciale absorbite devin asociații societății comerciale absorbante, cu excepția cazului în care își exercită dreptul de retragere prevăzut la articolul 126a alineatul (1);
   (c) societatea comercială absorbită își încetează existența.”;

"

(b)  la alineatul (2), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(a) toate activele și datoriile societăților care fuzionează, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate și continuă să existe în noua societate comercială;

   (b) asociații societăților comerciale care fuzionează devin asociații noii societăți comerciale, cu excepția cazului în care își exercită dreptul de retragere prevăzut la articolul 126a alineatul (1);”;

"

18.  Articolul 132 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbție este realizată de o societate care deține toate acțiunile și alte titluri de valoare care conferă drept de vot în adunările generale ale societății sau ale societăților absorbite sau de o persoană care deține direct sau indirect totalitatea acțiunilor în societatea absorbantă și în societățile absorbite, iar societatea absorbantă nu alocă nicio acțiune în cadrul fuziunii:

   articolul 122 literele (b), (c), (e) și (m), articolul 125 și articolul 131 alineatul (1) litera (b) nu se aplică;
   articolul 124 și articolul 126 alineatul (1) nu se aplică societății sau societăților comerciale absorbite.”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat (3):"

„(3) În cazul în care legislațiile statelor membre ale tuturor societăților care fuzionează prevăd exceptarea de la aprobarea de către adunarea generală în conformitate cu articolul 126 alineatul (3) și cu prezentul articol alineatul (1), proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informațiile menționate la articolul 123 alineatele (1)-(3) și rapoartele menționate la articolele 124 și 124a se pun la dispoziție cu cel puțin o lună înainte de adoptarea deciziei privind fuziunea de către societatea comercială în conformitate cu dreptul intern.”;

"

19.  Articolul 133 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (2), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru în care societatea rezultată în urma fuziunii transfrontaliere își are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care cel puțin una dintre societățile comerciale care fuzionează are, în cele șase luni care precedă publicarea proiectului de fuziune transfrontalieră, astfel cum se menționează la articolul 123, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, stabilit în legislația din statul membru sub jurisdicția căruia se află societatea comercială care fuzionează, care declanșează participarea angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care legislația națională aplicabilă societății rezultate în urma fuziunii transfrontaliere:”

"

(b)  la alineatul (4), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) acordă organelor competente ale societăților comerciale care fuzionează, în cazul în care cel puțin una dintre acestea funcționează în temeiul unui sistem de participare a angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE, dreptul de a alege, fără o negociere prealabilă, între a aplica în mod direct normele standard de participare menționate la alineatul (3) litera (h), în conformitate cu legislația statului membru în care societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere își are sediul social, sau a respecta normele respective începând cu data înregistrării;

"

(c)   alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricăror viitoare fuziuni, divizări sau transformări – transfrontaliere sau interne, pentru o perioadă de patru ani de la intrarea în vigoare a fuziunii transfrontaliere, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

"

(d)   se adaugă următorul alineat (8);"

„(8) O societate comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora dacă optează să aplice normele standard de participare menționate la alineatul (3) litera (h) sau dacă intră în negocieri în cadrul organului special de negociere. În al doilea caz, societatea comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor fără întârzieri nejustificate.”;

"

20.  Se introduce următorul articol 133a:"

„Articolul 133a

Răspunderea experților independenți

Statele membre stabilesc norme care reglementează răspunderea civilă a experților independenți responsabili cu întocmirea raportului menționat la articolul 125.

Statele membre introduc dispoziții pentru a garanta că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent și că nu există niciun conflict de interese cu societatea comercială care solicită certificatul prealabil fuziunii și că avizul expertului este imparțial, obiectiv și oferit cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de legislația aplicabilă sau de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.”

"

21.  La articolul 134 se adaugă următorul alineat:"

„Aceasta nu afectează prerogativele statelor membre în domenii precum dreptul penal, finanțarea terorismului, legislația socială, fiscalitatea și ordinea publică, de a impune măsuri și sancțiuni, în conformitate cu dreptul național, după data la care transformarea transfrontalieră a început să producă efecte.”

"

22.  În titlul II se adaugă următorul capitol IV:"

„CAPITOLUL IV

Divizări transfrontaliere ale societăților comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris

Articolul 160a

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică divizării transfrontaliere a unei societăți comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris care este constituită în conformitate cu legislația unui stat membru și care își are sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în Uniune, cu condiția ca cel puțin două dintre societățile comerciale cu răspundere limitată implicate în divizare să intre sub incidența legislațiilor unor state membre diferite (denumită în continuare „divizare transfrontalieră”).

Articolul 160b

Definiții

În sensul prezentului capitol:

   1. «societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris», denumită în continuare «societate comercială», înseamnă o societate comercială de tipul celor enumerate în anexa II;
   2. «societate comercială care face obiectul divizării» înseamnă o societate comercială care, aflată într-un proces de divizare transfrontalieră (în caz de divizare completă), își transferă prin acest proces toate activele și datoriile către două sau mai multe societăți comerciale, sau care își transferă, în caz de divizare parțială sau de divizare prin separare, o parte din activele și datoriile uneia sau mai multor societăți comerciale;
   3. «divizare» înseamnă o operațiune prin care:
   (a) o societate comercială care face obiectul divizării, care este dizolvată fără a intra în lichidare, își transferă totalitatea activelor și datoriilor către două sau ma i multe societăți nou-constituite (denumite în continuare «societăți beneficiare»), în schimbul emiterii, către membrii societății care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, în schimbul unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni sau, dacă acestea nu au valoare nominală, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni («divizare completă»);
   (b) o societate comercială care face obiectul divizării își transferă o parte dintre active și datorii către una sau mai multe societăți nou-constituite (denumite în continuare «societăți beneficiare»), în schimbul emiterii, către membrii societății care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acțiuni la societățile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau la ambele și, eventual, în schimbul unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni sau, în absența unei valori nominale, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă nominală a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni («divizare parțială»);
   (c) o societate care face obiectul divizării își transferă o parte din active și pasive către una sau mai multe dintre societățile nou-înființate («societăți beneficiare»), emițându-i-se la schimb titluri de valoare sau acțiuni ca participații la societățile beneficiare («divizare prin separare»).

Articolul 160c

Dispoziții suplimentare privind domeniul de aplicare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 160b alineatul (3), prezentul capitol se aplică, de asemenea, divizărilor transfrontaliere în cazul cărora dreptul intern al cel puțin unuia dintre statele membre implicate permite ca plata în numerar menționată la articolul 160b alineatul (3) literele (a) și (b) să depășească 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, 10 % din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acțiunilor reprezentând capitalul societăților beneficiare.

(3)  Prezentul capitol nu se aplică divizărilor transfrontaliere la care participă o societate comercială al cărui obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcționează pe principiul repartizării riscurilor și ale cărei acțiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăți comerciale, la cererea acționarilor. Măsurile luate de o astfel de societate comercială pentru a se asigura că valoarea bursieră a acțiunilor sale nu variază semnificativ față de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.

(4)  Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică în niciuna dintre următoarele situații:

   (a) societatea comercială care face obiectul divizării se află în curs de lichidare și a început să distribuie activele între acționarii săi;
   (b) societatea comercială face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

(5)  Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților comerciale care fac obiectul:

   (a) procedurilor de insolvență sau cadrelor de restructurare preventivă;
   (aa) procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (4) litera (a) sau
   (b) măsurilor de prevenire a crizelor în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (101) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

(6)  Legislația națională din statul membru al societății care face obiectul divizării reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită în legătură cu divizarea transfrontalieră în vederea obținerii certificatului prealabil divizării, iar legislațiile naționale ale statelor membre ale societăților beneficiare reglementează acea parte a procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinită după primirea certificatului prealabil divizării, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Articolul 160e

Proiectul de divizare transfrontalieră

Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale care face obiectul divizării întocmește proiectul de divizare transfrontalieră. Proiectul de divizare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

   (a) forma juridică, denumirea și adresa sediilor sociale ale societății care face obiectul divizării și ale celor propuse pentru societatea sau societățile noi care rezultă în urma divizării transfrontaliere;
   (b) rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților comerciale și valoarea oricărei plăți în numerar, dacă este cazul;
   (c) modalitățile de distribuire a titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților beneficiare sau al societății care face obiectul divizării;
   (d) calendarul indicativ propus pentru divizarea transfrontalieră;
   (e) posibilele repercusiuni ale divizării transfrontaliere asupra forței de muncă;
   (f) data începând cu care deținerea titlurilor de valoare sau a acțiunilor care reprezintă capitalul societăților comerciale dau dreptul deținătorilor să participe la profit, precum și toate condițiile speciale care afectează acest drept;
   (g) data sau datele de la care tranzacțiile societății comerciale care face obiectul divizării vor fi considerate din punct de vedere contabil ca aparținând societăților comerciale beneficiare;
   (h) ▌orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societății care face obiectul divizării;
   (i) drepturile conferite de societățile beneficiare acelor membri ai societății care face obiectul divizării care se bucură de drepturi speciale sau deținătorilor de titluri de valoare, altele decât acțiunile care reprezintă capitalul societății divizate, sau măsurile propuse cu privire la aceștia;

   (j) actele constitutive, după caz, și statutul, atunci când figurează într-un act separat ale societăților comerciale beneficiare și orice modificare a actului constitutiv al societății care face obiectul divizării, în caz de divizare parțială;
   (k) dacă este cazul, informații cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 160n, a modalităților referitoare la implicarea angajaților în definirea propriilor drepturi de participare la societățile beneficiare ▌;
   (l) descrierea exactă a activelor și a datoriilor societății care face obiectul divizării și o declarație privind modul în care aceste active și datorii urmează să fie repartizate între societățile beneficiare sau păstrate de către societatea care face obiectul divizării în cazul unei divizări parțiale, inclusiv dispoziții privind tratarea activelor sau a datoriilor care nu sunt alocate în mod explicit în proiectul de divizare transfrontalieră, cum ar fi activele sau datoriile care sunt necunoscute la data întocmirii proiectului de divizare transfrontalieră;
   (m) informații privind evaluarea activelor și a datoriilor care sunt alocate fiecărei societăți comerciale implicate într-o divizare transfrontalieră;
   (n) data conturilor societății care face obiectul divizării, care este utilizată pentru a stabili condițiile divizării transfrontaliere;
   (o) dacă este cazul, alocarea adecvată către membrii societății care face obiectul divizării a acțiunilor și a titlurilor de valoare la societățile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau atât la societatea beneficiară, cât și la societatea care face obiectul divizării, precum și criteriul pe care se bazează această alocare;
   (p) detalii privind oferta de compensație bănească pentru membri ▌, în conformitate cu articolul 160l;
   (q) ▌garanțiile, sub formă reală sau ca angajamente, oferite creditorilor.”;

Articolul 160g

Raportul organului de conducere sau al organului administrativ adresat membrilor și angajaților

(1)  Organul de conducere sau organul administrativ al societății comerciale care face obiectul divizării întocmește un raport pentru membri și angajați în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale divizării transfrontaliere, precum și implicațiile divizării transfrontaliere pentru angajați.

(2)  Raportul menționat la alineatul (1) trebuie, mai ales, să precizeze implicațiile divizării transfrontaliere asupra activității viitoare a companiilor

El cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată membrilor și o secțiune destinată angajaților.

(3)  Secțiunea din raport destinată membrilor trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (aa) o explicație privind plățile compensatorii în numerar și metoda de calcul folosită;
   (b) o explicație privind rata de schimb a acțiunilor și metoda de calcul folosită, dacă este cazul;

   (d) implicațiile divizării transfrontaliere pentru membri;
   (e) drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția membrilor ▌ , în conformitate cu articolul 160l;

(4)  Secțiunea din raport destinată membrilor nu este obligatorie în cazul în care toți membrii societății comerciale au convenit să renunțe la această cerință. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

(5)  Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, mai ales, să precizeze următoarele:

   (ca) implicațiile divizării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a le păstra;
   (cb) orice modificare substanțială a condițiilor aplicabile de angajare și a locurilor în care își desfășoară activitatea compania;
   (d) de asemenea, cum anume afectează factorii menționați la literele (ca) și (cb) oricare filială a companiei.

(6)  În cazul în care organul de conducere sau organul administrativ al societății care face obiectul divizării primește, în timp util, un aviz de tipul celui menționat la alineatele (1), (2) și (4) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dispozițiilor din legislația națională, membrii sunt informați în acest sens, iar avizul respectiv se anexează la raport.

(7)  Secțiunea pentru angajați nu trebuie întocmită în cazul în care o companie și filialele sale, dacă există, nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau de conducere.

(8)  Compania poate hotărî dacă să întocmească un singur raport care să conțină cele două secțiuni amintite la alineatele (3) și (4) sau să întocmească rapoarte separate pentru membri, respectiv pentru angajați.

(9)   Raportul menționat la prezentul articol alineatul (1) sau rapoartele menționate la alineatul (5) se pun în orice caz, în format electronic, împreună cu proiectul acordului de divizare transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziția membrilor societății care este divizată și a reprezentanților angajaților societății comerciale care este divizată sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, la dispozițiaangajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k.

(10)  În cazul în care se renunță la secțiunea pentru membri menționată la alineatul (3) iar secțiunea pentru angajați menționată la alineatul (4) nu trebuie întocmită în conformitate cu alineatul (4a), raportul menționat la alineatul (1) nu mai trebuie întocmit.

(11)  Alineatele (1)-(8) de la prezentul articol nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, instituite la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.

Articolul 160i

Raportul expertului independent

(1)  Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de acord de divizare transfrontalieră și întocmește un raport destinat membrilor pe care îl pune la dispoziția acestora cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k. În funcție de legislația fiecărui stat membru, acești experți pot fi persoane fizice sau juridice.

(2)  În raportul menționat la alineatul (1), experții trebuie să precizeze în orice caz dacă, în opinia lor, nivelul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor sunt juste. Legat de compensațiile bănești menționate la articolul 160e litera (q), expertul ia în calcul prețul de piață al acestor acțiuni ale societății divizate înainte de anunțarea propunerii de divizare sau valoarea societății, excluzând efectul divizării propuse, care se determină conform metodelor de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, raportul trebuie:

   (a) să indice metoda utilizată pentru a calcula cuantumul plăților compensatorii propus;
   (b) să indice metoda utilizată pentru a calcula rata de schimb a acțiunilor propusă;
   (c) să indice dacă metoda respectivă este adecvată pentru a calcula cuantumul plăților compensatorii și rata de schimb a acțiunilor, să menționeze valorile obținute prin utilizarea metodei respective și să redacteze un aviz privind importanța relativă atribuită metodei în cauză pentru obținerea valorii decise.
   (d) să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării;

▌Expertul are dreptul de a obține din partea societății comerciale care este divizată toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(3)  Membrii societății comerciale care face obiectul divizării pot conveni în unanimitate să nu ceară nici o expertiză și nici examinarea acordului de divizare transfrontalieră de un expert independent. Statele membre pot să scutească societățile comerciale unipersonale de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 160j

Obligații de publicitate

(1)  Statele membre se asigură că următoarele documente sunt divulgate și publicate în registrul statului membru în care este înscrisă societatea comercială care este divizată, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k.

   (a) proiectul de divizare transfrontalieră;

   (b) un anunț prin care se informează membrii, creditorii și reprezentanții angajaților sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși ai societății care face obiectul divizării că pot prezenta, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observații cu privire la proiectul de acord de divizare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca proiectul de expertiză independentă, dacă a fost întocmit în conformitate cu articolul 160i, să fie divulgat și dat publicității în registru

Statele membre se asigură că societatea comercială poate scoate informațiile confidențiale din expertiza independentă dată publicității.

Documentele divulgate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22.

(2)  Statele membre pot excepta societatea comercială care face obiectul divizării de la cerința de comunicare menționată la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționate la articolul 160k și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectiva societate pune documentele menționate la alineatul (1) la dispoziția publicului, pe site-ul său web, în mod gratuit.

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor respective, decât în cazul și în măsura în care acestea sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3)  În cazul în care societatea comercială care face obiectul divizării prezintă proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), aceasta depune la registru, cel puțin cu o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160k, următoarele informații ce trebuie date publicității:

   (a) forma juridică, denumirea și sediul social al societății care face obiectul divizării și forma juridică, denumirea și sediul social propuse pentru fiecare societate comercială nou-creată în urma divizării transfrontaliere;
   (b) registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește societatea care face obiectul divizării, precum și numărul de înregistrare în respectivul registru;
   (c) indicarea modalităților de exercitare a drepturilor creditorilor, angajaților și membrilor;
   (d) detalii privind site-ul web pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de divizare transfrontalieră, anunțul și raportul expertului menționate la alineatul (1), precum și informații complete cu privire la modalitățile menționate la prezentul alineat litera (c).

(4)  Statele membre se asigură că toate cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi realizate online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente din statul membru vizat, în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)  Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de obligațiile de publicitate prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), proiectul de divizare transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) să fie publicate în jurnalul oficial național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în acord cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite jurnalului oficial național informațiile relevante.

(6)  Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt puse la dispoziția publicului gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură și că toate taxele pe care registrele le percep de la societatea comercială pentru îndeplinirea obligațiilor de publicitate prevăzute la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării serviciului.

Articolul 160k

Aprobarea de către adunarea generală

(1)  După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 160g ▌ și 160i, după caz, opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 160g și observațiile depuse în conformitate cu articolul 160j,adunarea generală a societății care face obiectul divizării ▌decide, prin intermediul unei rezoluții, dacă să aprobe sau nu proiectul de acord de divizare transfrontalieră și dacă să adapteze actul de constituire și statutul dacă sunt cuprinse într-un act separat.

(2)  Adunarea generală își poate rezerva dreptul de a condiționa implementarea divizării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a modalităților menționate la articolul 160n.

(3)  Statele membre se asigură că aprobarea ▌proiectului de acord de divizare transfrontalieră sau orice modificare a acestuia necesită o majoritate de cel puțin două treimi și cel mult 90 % din voturile aferente acțiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunare. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în legislația națională pentru aprobarea divizărilor transfrontaliere.

(4)  În cazul în care o clauză din proiectul de acord de divizare transfrontalieră sau orice modificare a actului de constituire a societății care face obiectul divizării duce la o majorare a obligațiilor economice ale unui acționar față de societate sau față de terți, statele membre pot prevedea într-o asemenea situație specială că respectiva clauză sau modificare a actului de constituire a societății care face obiectul divizării trebuie aprobată de acționarul vizat, cu condiția ca acesta să se afle în imposibilitatea de a-și exercita drepturilor prevăzute la articolul 160l.

(5)  Statele membre se asigură că aprobarea divizării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:

   (a) rata de schimb a acțiunilor menționată la articolul 160e a litera (b)fost stabilită în mod necorespunzător;
   (b) compensația bănească menționată la articolul 160e litera (q) a fost stabilită în mod necorespunzător;
   (c) informațiile furnizate la literele (a) sau (b) nu au respectat cerințele legale.

Articolul 160l

Protecția membrilor

(1)  Statele membre se asigură că cel puțin membrii care au votat împotriva aprobării proiectului de acord de divizare transfrontalieră a societății comerciale care face obiectul divizării au dreptul să își înstrăineze acțiunile în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6) dacă și numai dacă, în urma divizării, ar urma să primească acțiuni la societățile beneficiare care ar fi sub jurisdicția altui stat membru decât statul membru al societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot acorda acest drept și altor membri ai societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot cere ca opoziția explicită față de proiectul de acord de divizare transfrontalieră și intenția membrilor de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 160k. Statele membre pot să ia în considerare înscrierea în procesul verbal a opoziției față de proiectul de acord de divizare transfrontalieră drept dovadă suficientă pentru a atesta un vot negativ.

(2)  Statele membre stabilesc termenul în care membrii menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății în curs de divizare decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 160k. Statele membre se asigură că societatea în curs de divizare pune la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3)  Statele membre stabilesc de asemenea termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul de acord de divizare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care divizarea transfrontalieră produce efecte potrivit articolului 160t.

(4)  Statele membre se asigură că orice membru care și-a declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor dar consideră că compensația bănească oferită de societatea în curs de divizare nu a fost stabilită corect, are dreptul să solicite, în fața autorităților competente sau a organelor abilitate prin dreptul național, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară este valabilă pentru acei membri ai societății comerciale respective în curs de divizare care și-au declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2a).

(5)   Statele membre se asigură că dreptul intern al statului membru al societății care face obiectul divizării reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(5) și că statul membru în care își are sediul societatea care face obiectul divizării deține competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

(6)   ▌Statele membre se asigură că membrii societății care face obiectul divizării ce nu au sau nu și-au exercitat dreptul de a-și înstrăina acțiunile dar consideră că rata de schimb a acțiunilor este inadecvată pot contesta ▌ respectiva rată de schimb a acțiunilor stabilită în proiectul de divizare transfrontalieră și pretinde plăți în numerar. Această acțiune poate fi intentată în fața autorităților competente sau a organelor abilitate în temeiul legislației naționale aplicabile societății care face obiectul divizării în termenul stabilit în legislația națională a statului membru respectiv și nu împiedică înregistrarea divizării transfrontaliere. Decizia are caracter obligatoriu pentru societățile beneficiare și, în cazul unei divizări parțiale, și pentru societatea care face obiectul divizării.

(7)  Statele membre pot să prevadă că societatea beneficiară vizată și, în cazul unei divizări parțiale, societatea care face obiectul divizării, pot să ofere acțiuni sau alt tip de compensație în locul plății în numerar.

Articolul 160m

Protecția creditorilor

(1)  Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare publicării proiectului de divizare transfrontalieră și nu sunt scadente la data publicării respective. Statele membre au grijă ca creditorii care nu sunt mulțumiți cu garanțiile oferite în proiectul de divizare transfrontalieră, prevăzute la articolul160e litera (r) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la publicarea proiectului de divizare transfrontalieră menționat la articolul 160j, să solicite în fața autorității administrative sau judiciare de resort garanții corespunzătoare cu condiția să poată aduce dovezi credibile că divizarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că societatea comercială nu le-a oferit garanții satisfăcătoare.

Statele membre se asigură că garanțiile depind de concretizarea divizării transfrontaliere în conformitate cu articolul 160t.

(2)  În cazul în care o creanță a unui creditor al societății care urmează să fie divizată ▌ nu este satisfăcută de respectiva societate beneficiară, celelalte societăți beneficiare și, în cazul unei divizări parțiale sau al unei divizări prin separare, și societatea care face obiectul divizării răspund în solidar cu societatea căreia i se atribuie datoria de această obligație. Cu toate acestea, suma maximă aferentă răspunderii în solidar a oricărei societăți comerciale implicate în divizare este limitată la valoarea, la data începând cu care divizarea produce efecte, a activului net alocat respectivei societăți.

(3)   Statele membre pot să îi impună organului de conducere sau a organului administrativ al societății care face obiectul divizării obligația de a furniza o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară a societății la data declarației, nu mai devreme de o lună înainte de publicare. În declarație trebuie să se precizeze că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția lor, la data declarației și după efectuarea unor investigații rezonabile, organul de conducere sau organul administrativ al societății divizate nu are cunoștință de niciun motiv pentru care societatea comercială beneficiară și, în cazul unei divizări parțiale, societatea care face obiectul divizării nu ar fi în măsură, după ce divizarea începe să producă efecte, să își onoreze obligațiile care îi revin în concordanță cu proiectul de divizare transfrontalieră la scadența acestora. Declarația se publică împreună cu proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu articolul 160j.

(4)  Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere aplicării legislațiilor naționale din statele membre ale societății care face obiectul divizării în ce privește achitarea sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare în favoarea entităților publice.”.

Articolul 160ma

Informarea și consultarea angajaților

(1)  Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu divizarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directivele 2002/14/CE și 2001/23/CE în cazul în care divizarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în înțelesul Directivei 2001/23/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide să impună drepturi de consultare și informare asupra altor societăți comerciale în afară de cele menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 160g alineatul (6) și articolului 160j alineatul (1) litera (b), statele membre au grijă ca drepturile angajaților de a fi informați și consultați sunt respectate, cel puțin până se hotărăște proiectul de acord de divizare transfrontalieră sau raportul menționat la articolul 160g, în funcție de care dintre ele survine primul, astfel încât angajaților să li se dea un răspuns rezonabil înainte de adunarea generală la care se face referire la articolul 160k.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor sau practicilor mai favorabile angajaților, statele membre determină modalitățile practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.

Articolul 160n

Participarea angajaților

(1)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (2), fiecare dintre societățile beneficiare face obiectul normelor în vigoare privind participarea salariaților, în cazul în care acestea există, ale statului membru în care își are sediul social.

(2)  Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru în care societatea comercială care rezultă în urma divizării transfrontaliere își are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea care face obiectul divizării are, în cele șase luni care precedă publicarea proiectului de divizare transfrontalieră, astfel cum se menționează la articolul 160e din prezenta directivă, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, stabilit în legislația din statul membru al societății care face obiectul divizării, care declanșează participarea angajaților în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care legislația națională aplicabilă fiecăreia dintre societățile beneficiare:

   (a) nu prevede cel puțin același nivel de participare a angajaților precum cel practicat înainte de divizare de societatea care face obiectul divizării, măsurat în funcție de proporția reprezentanților angajaților față de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unitățile de profit ale societății comerciale, sub rezerva existenței unei reprezentări a angajaților; sau
   (b) nu prevede, pentru angajații sediilor societăților comerciale beneficiare situate în alte state membre, aceeași posibilitate de a-și exercita drepturile de participare ca și angajații din statul membru în care societatea comercială beneficiară își are sediul social.

(3)  În cazurile menționate la alineatul (2), participarea angajaților la societățile comerciale care rezultă în urma divizării transfrontaliere și implicarea lor în stabilirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis și sub rezerva prezentului articol alineatele (4)-(7), în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și cu următoarele dispoziții ale Directivei 2001/86/CE:

   (a) articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i), ▌articolul 3 alineatul (4) primele teze, ▌articolul 3 alineatul (5) ▌ și articolul 3 alineatul (7);
   (b) articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) și (h) și articolul 4 alineatele (3) și (4);
   (c) articolul 5;
   (d) articolul 6;
   (e) ▌articolul 7 alineatul (1), cu excepția celei de a doua liniuțe de la litera (b);
   (f) articolele 8, ▌10, 11 și 12;
   (g) partea 3 litera (a) din anexă.

(4)  Atunci când reglementează principiile și procedurile menționate la alineatul (3), statele membre:

   (a) acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi care reprezintă cel puțin două treimi dintre angajați, să nu inițieze negocieri sau să pună capăt negocierilor deja inițiate și să se bazeze pe normele de participare în vigoare în statul membru al fiecăreia dintre societățile beneficiare;
   (b) pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare și în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporției de reprezentanți ai angajaților în cadrul organului administrativ al societăților beneficiare. Cu toate acestea, în cazul în care, în societatea comercială care face obiectul divizării, reprezentanții angajaților au constituit cel puțin o treime din consiliul de administrație sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporție a reprezentanților angajaților în organul administrativ mai mică de o treime;
   (c) se asigură că normele privind participarea care se aplicau înainte de divizarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absența unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexă.

(5)  Extinderea drepturilor de participare la angajații societăților beneficiare care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligație pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajații respectivi la calcularea pragurilor de angajați care conferă drepturi de participare în temeiul legislației naționale.

(6)  În cazul în care oricare dintre societățile comerciale beneficiare urmează să funcționeze pe baza unui sistem de participare a angajaților, în conformitate cu normele menționate la alineatul (2), respectiva societate comercială este obligată să adopte o formă juridică permițând exercitarea drepturilor de participare.

(7)  În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea comercială beneficiară este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricărei viitoare fuziuni, divizări sau transformări – transfrontaliere sau interne – pentru o perioadă de patru ani după ce transformarea transfrontalieră începe să producă efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

(8)  O societate comercială comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaților, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 160o

Certificatul prealabil divizării

(1)  Statele membre desemnează tribunalul, notariatul sau altă autoritate competentă sau autorități competente („autoritatea competentă”) să evalueze legalitatea divizărilor transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de legislația din statul membru al societății care face obiectul divizării și să elibereze un certificat prealabil divizării care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru respectiv.

Prin îndeplinirea procedurilor și formalităților se poate înțelege achitarea plăților sau garantarea plăților sau a obligațiilor nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale speciale, inclusiv garantarea plăților sau a obligațiilor prilejuite de procedurile în curs.

(2)  Statele membre se asigură că cererea de obținere a certificatului prealabil divizării de către societatea care face obiectul divizării este însoțită de următoarele elemente:

   (a) proiectul de divizare menționat la articolul 160e;
   (b) raportul și, eventual, avizul anexat, menționat la articolul 160e, precum și, dacă este cazul, raportul menționat la articolul 160i;
   (ba) toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 160j alineatul (1);
   (c) informații privind aprobarea din partea adunării generale ▌ menționată la articolul 160k.

(3)  Statele membre pot impune ca cererea de a obține un certificat prealabil divizării să fie însoțită de informații suplimentare, despre, de exemplu și mai ales:

   (a) numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului de divizare;
   (b) filiale și amplasarea geografică a acestora;
   (c) îndeplinirea obligațiilor societății față de organismele publice;

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita aceste informații, dacă nu le parvin de la societate, de la alte autorități relevante.

(4)   Statele membre se asigură că cererea menționată la alineatele (2) și (2a), inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(5)   În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 160n, autoritatea competentă din statul membru al societății care face obiectul divizării verifică dacă proiectul de divizare transfrontalieră menționat la articolul 160e include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste modalități.

(6)   Ca parte a evaluării ▌ menționate la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele informații:

   (a) toate documentele și informațiile transmise autorității în conformitate cu alineatele (2) și (2a);
   (c) dacă este cazul, o înștiințare din partea societății că a început procedura menționată la articolul 160n alineatele (3) și (4).

(7)  Statele membre se asigură că ▌evaluarea menționată la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la data la care adunarea generală a societății a primit documentele și informațiile privind aprobarea divizării transfrontaliere. Aceasta trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

   (a) în cazul în care se stabilește că divizarea transfrontalieră ▌ îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil divizării;
   (b) în cazul în care se stabilește că divizarea transfrontalieră ▌ nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și/sau formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil divizării și îi comunică societății motivele pe care și-a întemeiat decizia. În acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile necesare sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8)  Statele membre veghează ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil divizării dacă se determină prin mijloace compatibile cu dreptul național că divizarea transfrontalieră este pusă la cale în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale.

(9)  În cazul în care autoritatea competentă, prin controlul legalității la care se face referire la alineatul (1) are suspiciuni serioase că divizarea transfrontalieră este pusă la cale în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului național sau al UE, sau în scopuri criminale, se bazează pe fapte și împrejurări pertinente, precum, dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoștința autorității competente la controlul legalității menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților de resort. Evaluarea scopurilor de la prezentul alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură conformă cu dreptul național.

(10)  Dacă este necesar pentru evaluarea de la alineatul (7) să se ia în considerare informații suplimentare sau să se deruleze activități de anchetă suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (6) poate fi prelungită cu cel mult încă trei luni.

(11)  Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la prezentul articol, statele membre veghează ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenul inițial.

(12)  Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) se pot consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de divizarea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru al societăților beneficiare, și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societate, informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul național. În cursul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.

Articolul 160q

▌ Transmiterea certificatului prealabil divizării

(2)  Statele membre se asigură că ▌ certificatul prealabil divizării este transmis autorităților menționate la articolul 128 alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în conformitate cu articolul 22.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil divizării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în conformitate cu articolul 22.

(3)  Accesul la informațiile menționate la alineatul (2) se acordă gratuit autorităților competente menționate la articolul 160r alineatul (1) și registrelor.

Articolul 160r

Controlul legalității divizării transfrontaliere

(1)  Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate competentă să evalueze legalitatea divizării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care se referă la finalizarea divizării transfrontaliere și care este reglementată de legislațiile statelor membre ale societăților beneficiare și să aprobe divizarea transfrontalieră dacă ▌ toate condițiile relevante și ▌ și formalitățile din statul membru respectiv au fost îndeplinite în mod corespunzător.

Autoritatea sau autoritățile competente se asigură, în special, că societățile beneficiare propuse respectă dispozițiile de drept intern privind constituirea și înregistrarea societăților comerciale și, dacă este cazul, că au fost stabilite modalitățile referitoare la participarea angajaților, în conformitate cu articolul 160n.

(2)  În sensul alineatului (1), societatea care face obiectul divizării prezintă fiecărei autorități menționate la alineatul (1) proiectul de divizare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 160k.

(3)  Fiecare stat membru se asigură că cererea menționată la alineatul (1) depusă de societatea comercială care efectuează divizarea transfrontalieră, care include prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața autorității competente menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile în acest sens de la titlul I capitolul III.

(4)  Autoritatea competentă menționată la prezentul articol alineatul (1) ▌ aprobă divizarea transfrontalieră de îndată ce finalizează evaluarea condițiilor relevante.

(5)  Certificatul prealabil divizării menționat la articolul 160q alineatul (2) este acceptat de autoritatea competentă menționată la prezentul articol alineatul (1) ca probă concludentă a îndeplinirii corespunzătoare a procedurilor și formalităților prealabile divizării în statul membru al societății care face obiectul divizării, fără de care divizarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.

Articolul 160s

Înregistrare

(1)  Legislațiile statelor membre ale societății în curs de divizare și ale societăților beneficiare ▌stabilesc, pentru teritoriul fiecărui stat membru în cauză, modalitățile în concordanță cu articolul 16 de a publica finalizarea divizării transfrontaliere în registru.

(2)  Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor, care sunt făcute publice și sunt accesibile prin intermediul sistemului menționat la articolul 22:

   (a) în registrul statelor membre ale societăților beneficiare: că înregistrarea societății beneficiare este rezultatul unei divizări transfrontaliere;
   (b) în registrul statelor membre ale societăților beneficiare: datele de înregistrare a societăților beneficiare;
   (c) în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării: în cazul unei divizări complete, data de radiere din registru ▌;
   (d) în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării: că radierea societății beneficiare este rezultatul unei divizări transfrontaliere;
   (e) în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării și în registrul statelor membre ale societăților beneficiare: numărul de înregistrare, numele și forma de organizare juridică a societăți divizate și a societăților beneficiare.

(3)  Statele membre se asigură că registrele din statele membre ale societăților beneficiare îi notifică registrului din statul membru al societății care face obiectul divizării, prin intermediul sistemului menționat la articolul 22, că societățile beneficiare au fost înregistrate. În cazul unei divizări complete, radierea societății comerciale care face obiectul divizării din registru produce efecte imediat după primirea tuturor notificărilor respective.

(4)  Statele membre se asigură că registrul din statul membru al societății care face obiectul divizării notifică registrele din statele membre ale societăților beneficiare, prin intermediul sistemului menționat la articolul 22, că divizarea transfrontalieră a intrat în vigoare.

Articolul 160t

Data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte

Legislația statului membru al societății comerciale care face obiectul divizării este cea care stabilește data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă este ulterioară efectuării evaluărilor menționate la articolele 160o ▌și 160r și primirii tuturor notificărilor menționate la articolul 160s alineatul (3).

Articolul 160u

Efectele divizării transfrontaliere

(1)  O divizare transfrontalieră efectuată în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea divizării transfrontaliere intrate în vigoare și începând cu data menționată la articolul 160t următoarele efecte:

   (a) toate activele și pasivele societății comerciale care face obiectul divizării, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către societățile beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
   (b) membrii societății care face obiectul divizării devin membri ai societăților beneficiare în conformitate cu alocarea acțiunilor specificată în proiectul acordului de divizare transfrontalieră, cu excepția cazului în care aceștia își exercită dreptul de retragere menționat la articolul 160l alineatul (1);
   (c) drepturile și obligațiile societății comerciale care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă ▌societății sau societăților comerciale beneficiare ▌;
   (d) societatea comercială care face obiectul divizării își încetează existența;

(2)   O divizare transfrontalieră parțială efectuată în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea divizării transfrontaliere intrate în vigoare și începând cu data menționată la articolul 160t, următoarele efecte:

   (a) o parte din activele și pasivele societății comerciale care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către societatea sau societățile beneficiare și restul rămân în continuare la societatea care face obiectul divizării în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
   (b) cel puțin unii dintre membrii societății care face obiectul divizării devin membri ai societăților beneficiare și cel puțin o parte dintre membri fie rămân doar în societatea care face obiectul divizării, fie devin și membri ai societăților beneficiare în conformitate cu alocarea acțiunilor specificată în proiectul de divizare transfrontalieră dacă nu își exercită dreptul de retragere menționat la articolul 160l alineatul (1);
   (c) drepturile și obligațiile societății comerciale care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societății sau societăților comerciale beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră;

(3)  O divizare transfrontalieră efectuată prin separare în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive are, în virtutea divizării transfrontaliere intrate în vigoare și începând cu data menționată la articolul 160t, următoarele efecte:

   (a) partea din activele și pasivele societății comerciale care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile și obligațiile, este transferată către societatea sau societățile beneficiare și restul rămâne în continuare la societatea care face obiectul divizării în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;
   (aa) acțiunile societății sau societăților comerciale beneficiare se alocă societăți comerciale care face obiectul divizării.
   (b) drepturile și obligațiile societății comerciale care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data începând cu care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societății sau societăților comerciale beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră;

(4)  Statele membre se asigură că, în cazul în care un activ sau un pasiv al societății care face obiectul divizării nu este alocat în mod explicit în proiectul de divizare transfrontalieră după cum se prevede la articolul 160e litera (m) și dacă interpretarea termenilor acordului nu permite luarea unei decizii privind alocarea acestuia, activul, aportul aferent sau pasivul este alocat tuturor societăților beneficiare sau, în cazul unei divizări parțiale sau al unei divizări prin separare, tuturor societăților beneficiare și societății care face obiectul divizării, proporțional cu cota din activul net alocată fiecăreia dintre societățile comerciale în cauză în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră. În orice caz, se aplică 160m alineatul (2).

(5)   În cazul în care, în contextul unei divizări transfrontaliere care intră sub incidența prezentului capitol, legislațiile statelor membre prevăd obligația de a îndeplini unele formalități speciale înainte ca transferul anumitor active, drepturi și obligații de către societatea care face obiectul divizării să devină opozabil terților, aceste formalități se efectuează de către societatea care face obiectul divizării sau de către societățile beneficiare, după caz.

(6)  Statele membre se asigură că acțiunile la una dintre societățile beneficiare nu pot fi schimbate cu acțiuni la societatea care face obiectul divizării, atunci când acțiunile sunt deținute fie de către societatea însăși, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății.

Articolul 160ua

Formalități simplificate

În cazul în care o divizare are loc ca o „divizare prin separare”, așa cum se menționează la articolul 160b alineatul (3), atunci articolul 160e literele (b), (c), (f), (i), (p) și (q) și articolele 160g, 160i și 160l nu se aplică.

Articolul 160v

Răspunderea experților independenți

Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puțin răspunderea civilă a expertului independent care se ocupă cu întocmirea raportului menționat la articolul 160i.

Statele membre introduc norme pentru a garanta că expertul sau persoana juridică în numele căreia operează acesta este independent și nu are nici un conflict de interese cu societatea comercială care solicită certificatul prealabil divizării și că avizul expertului este imparțial, obiectiv și oferit cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de legislația aplicabilă sau de standardele profesionale pe care expertul este ținut să le respecte.

Articolul 160w

Validitate

O divizare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă și neavenită.”

Aceasta nu afectează prerogativele statelor membre în domenii precum dreptul penal, finanțarea terorismului, legislația socială, fiscalitatea și ordinea publică, de a impune măsuri și sancțiuni, în conformitate cu dreptul național, după data la care divizarea transfrontalieră a început să producă efecte.”

"

Articolul 2

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind măsurile și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a le asigura executarea. Pentru încălcările grave, aceste norme pot prevedea sancțiuni penale.

Măsurile și sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 3

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [OP: a se indica data = ultima zi a perioadei de 36 de luni de la data intrării în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Raportare și revizuire

(1)  Comisia efectuează, în termen de cel mult patru ani de la [OP: a se introduce data la care se încheie perioada de transpunere a prezentei directive], o evaluare a prezentei directive, evaluând inclusiv implementarea obligațiilor legate de informarea, consultarea și participarea angajaților în contextul operațiunilor transfrontaliere, normele privind proporția angajaților reprezentați în organul administrativ al societății rezultate în urma divizării transfrontaliere și eficacitatea garanțiilor oferite în negocierile privind drepturile de participare ale angajaților ținând cont de caracterul dinamic al societăților comerciale care se extind peste hotare și prezintă un raport ▌ Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European cu constatările sale, îndeosebi în legătură cu eventuala necesitate de a introduce un cadru armonizat privind reprezentarea angajaților în consiliul de administrație în legislația Uniunii, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile necesare pentru pregătirea acestui raport, furnizând în special date cu privire la numărul de transformări, fuziuni și divizări transfrontaliere, durata acestora și costurile conexe, date privind cazurile când cererile de certificat prealabil divizării au fost respinse, precum și date statistice agregate privind numărul de negocieri privind drepturile de participare a angajaților la operațiuni transfrontaliere, furnizând, de asemenea, date privind funcționarea și efectele normelor privind jurisdicția aplicabile în operațiuni transfrontaliere.

(2)  Mai precis, raportul evaluează procedurile menționate în titlul II capitolul -I și în titlul II capitolul IV, în special în ceea ce privește durata și costurile aferente acestora.

(3)  Raportul include o evaluare a fezabilității instituirii unor norme pentru tipurile de divizări transfrontaliere care nu sunt reglementate de prezenta directivă, inclusiv și mai ales divizarea transfrontalieră prin achiziție..

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1)* TEXTUL NU A FĂCUT ÎNCĂ OBIECTUL FINALIZĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
(2)JO C , , p. .
(3) Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019.
(4) Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (codificare), JO L 169, 30.6.2017, p. 46.
(5) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
(6) Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).
(7) Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (reformare) (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).
(8) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
(9) Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).
(10) Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (JO L 294, 10.11.2001, p. 22).
(11) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).
(12) Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).
(13) Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 1).
(14) Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1).
(15) Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).
(16) Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 332, 18.12.2015, p. 1).
(17) Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 146, 3.6.2016, p. 8).
(18) Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării (JO L 139, 5.6.2018, p. 1).
(19) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (text cu relevanță pentru SEE), JO L 141, 5.6.2015, p. 73.
(20) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(21) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

Ultima actualizare: 2 mai 2019Notă juridică