Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2019/2536(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0238/2019

Texte depuse :

B8-0238/2019

Dezbateri :

PV 17/04/2019 - 25
CRE 17/04/2019 - 25

Voturi :

PV 18/04/2019 - 10.20
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0440

Texte adoptate
PDF 135kWORD 51k
Joi, 18 aprilie 2019 - Strasbourg Ediţie provizorie
Negocierile cu Consiliul și Comisia cu privire la dreptul de anchetă al Parlamentului European: propunere legislativă
P8_TA-PROV(2019)0440B8-0238/2019

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la negocierile cu Consiliul și Comisia privind propunerea legislativă de regulament privind dreptul de anchetă al Parlamentului European (2019/2536(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 226 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 16 aprilie 2014 referitoare la o propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(1);

–  având în vedere punctele respective din Recomandarea sa din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (rezoluția Comisiei PANA, punctele 190-200)(2) și Recomandarea sa din 4 aprilie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor (rezoluția EMIS, punctele 76-94)(3),

–  având în vedere decizia Conferinței președinților din 18 septembrie 2014, adoptată în conformitate cu articolul 229 din Regulamentul său de procedură, de a continua examinarea, pe parcursul noii legislaturi, a propunerii legislative menționate mai sus de regulament privind dreptul de anchetă al Parlamentului European,

–  având în vedere cele trei documente de lucru(4) ale Comisiei pentru afaceri constituționale referitoare la propunerea legislativă menționată mai sus,

–  având în vedere preocupările Consiliului și ale Comisiei cu privire la această propunere legislativă, exprimate în scrisoarea din 4 aprilie 2014, adresată Secretarului General al Parlamentului European din partea secretarilor generali ai Consiliului și Comisiei, precum și în scrisorile adresate președintei Comisiei pentru afaceri constituționale la 28 aprilie 2015 din partea prim-vicepreședintelui Comisiei, la 3 septembrie 2015 din partea Președinției luxemburgheze a Consiliului, la 13 octombrie 2016 din partea Președinției slovace a Consiliului și la 25 octombrie 2018 din partea Președinției austriece a Consiliului;

–  având în vedere dezbaterea din ședința plenară din 13 decembrie 2017, în special răspunsurile Președinției estone a Consiliului și ale Comisiei, prezentate ca urmare a întrebărilor cu solicitare de răspuns oral (articolul 128) adresate Consiliului și Comisiei privind dreptul de anchetă al Parlamentului European, depuse la 29 noiembrie 2017 de Danuta Maria Hübner în numele Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere dezbaterea din ședința plenară din 17 aprilie 2019, ca urmare a întrebărilor cu solicitare de răspuns oral (articolul 128) privind propunerea legislativă de regulament privind dreptul de anchetă al Parlamentului European(5), adresate Consiliului și Comisiei de Danuta Maria Hübner în numele Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru afaceri constituționale (B8‑0238/2019),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, încă din primul document de lucru adoptat de Comisia pentru afaceri constituționale (AFCO) la 20 ianuarie 2015, s-a arătat că „preocupările” exprimate de Consiliu și de Comisie „nu ar trebui să constituie în sine o obiecție insurmontabilă”, AFCO recunoscând că „există soluții alternative și formulări mai flexibile, care ar permite soluționarea impasului în care se află regulamentul” și indicând și propunând Președinției Consiliului și Comisiei calea de urmat, „mai întâi prin negocieri politice”, iar apoi prin reuniuni tehnice;

B.  întrucât Consiliul a răspuns acestei oferte demonstrând voință și angajament de a colabora cu Parlamentul, dar cu condiția ca Parlamentul să abordeze în primul rând problemele și preocupările fundamentale de natură juridică și instituțională;

C.  întrucât AFCO a adoptat un al doilea document de lucru care îi permite raportorului să avanseze în discuțiile cu Consiliul și Comisia pentru a negocia o modalitate de abordare a preocupărilor menționate mai sus; întrucât, în consecință, a fost adoptată o nouă strategie de negociere, iar un document neoficial care descrie, cu argumente politice, posibilele soluții pentru calea de urmat, a fost transmis Consiliului și Comisiei la 30 iunie 2016;

D.  întrucât, la 10 octombrie 2016, cele trei instituții au decis să procedeze la un schimb informal de opinii între serviciile lor juridice respective, pentru a se clarifica într-o mai mare măsură toate aspectele juridice și instituționale; întrucât aceasta a permis Parlamentului să propună o nouă formulare a regulamentului, dar a lăsat deschise principalele divergențe politice;

E.  întrucât, în pofida activității juridice realizate, consilierii juridici ai serviciilor juridice din cadrul Comisiei și Consiliului nu au reușit să aprobe în mod oficial documentul care a rezultat în urma activității remarcabile efectuate de serviciile juridice ale celor trei instituții, ceea ce a blocat efectiv acest dosar important; întrucât, în consecință, la 13 decembrie 2017 a avut loc o dezbatere în plen, sub auspiciile AFCO, în urma a două întrebări cu solicitare de răspuns oral, după care, la 3 mai 2018, AFCO a transmis o nouă formulare a propunerii sub forma unui document neoficial, care reprezintă continuarea formală a acordului încheiat între președinta Comisiei AFCO și raportor, Ramón Jáuregui Atondo, cu Președinția slovacă a Consiliului și cu Comisia, la 10 octombrie 2016, în care se afirmă că „pentru ca negocierile oficiale să fie lansate, este necesară prezentarea unei noi formulări a propunerii PE”;

F.  întrucât, la 25 octombrie 2018, Consiliul a răspuns la noua formulare propusă, pe baza activității juridice desfășurate de serviciile juridice, a experienței celor două comisii de anchetă (EMIS și PANA) înființate în cursul celei de-a opta legislaturi, precum și a propunerii adoptate de Parlament în 2014; întrucât, în răspunsul său, Consiliul a întocmit o nouă listă de preocupări, ocazie cu care a depășit avizul serviciului său juridic, punând sub semnul întrebării activitatea realizată până la acel moment și enumerând principalele probleme instituționale ale Parlamentului, care sunt dificil de depășit; consideră că, procedând în acest fel, Consiliul nu lasă nicio marjă de manevră pentru negocieri, deși ideea care a stat la baza documentului neoficial a fost chiar aceea că noul text ar trebui să deschidă posibilități de negocieri și discuții politice;

G.  întrucât competența unui parlament de a trage la răspundere executivul prin înființarea de comisii de anchetă cu prerogative reale de a convoca martori și de a obține documente este o caracteristică inerentă a tuturor camerelor legislative și o condiție fundamentală a separării puterilor într-o democrație demnă de acest nume;

H.  întrucât toate instituțiile Uniunii Europene s-au angajat în mod regulat în favoarea unei cooperări sincere, care, în cazul regulamentului de față, nu este foarte evidentă,

1.  își exprimă dezacordul profund față de atitudinea Consiliului (și a Comisiei), care continuă să împiedice, după mai bine de patru ani de reuniuni informale și schimburi de scrisori și documente, o reuniune oficială pentru a discuta la nivel politic posibile soluții la problemele identificate, refuzând să aprobe un mandat politic pentru Președinția Consiliului, care ar deschide calea către niște reuniuni de natură politică menite să rezolve problemele cele mai controversate și să analizeze dacă s-ar putea ajunge la un acord;

2.  solicită Președintelui să aducă în atenția liderilor politici preocupările Parlamentului cu privire la nerespectarea de către Consiliu și Comisie a principiului cooperării interinstituționale;

3.  sugerează ca Comisia sa pentru afaceri juridice să examineze fezabilitatea pregătirii unei acțiuni în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu principiul cooperării loiale dintre instituții [articolul 13 alineatul (2) din TUE] și că, în acest sens, ar trebui, de asemenea, să verifice și să raporteze cu privire la încălcările de către Consiliu ale cadrului juridic real al comisiilor de anchetă create în cursul prezentei legislaturi (PANA și EMIS);

4.  subliniază că, astfel cum este formulat în prezent, al treilea paragraf de la articolul 226 din TFUE, care prevede o „procedură legislativă specială” și prevede aprobarea Consiliului și a Comisiei pentru adoptarea unui regulament privind dreptul de anchetă al Parlamentului, nu obligă Consiliul și Comisia să negocieze, ele având doar obligația să își dea sau nu aprobarea cu privire la propunerea Parlamentului, nu și să negocieze pe marginea propunerii în vederea ajungerii la un consens;

5.  recomandă ca procesul legislativ care decurge din dreptul de inițiativă legislativă conferit Parlamentului prin tratate să includă, potrivit Acordului interinstituțional pentru o mai bună legiferare (AII), o cerință privind stabilirea unui calendar legislativ pentru inițiativele în cauză, similară procedurii legislative ordinare; subliniază, în plus, că o astfel de procedură legislativă specială trebuie să respecte dispozițiile AII privind obligația instituțională de a negocia pe care o au toate cele trei instituții;

6.  invită Consiliul și Comisia, în cazul în care nu vor fi în măsură să își dea acordul cu privire la propunere, să reia negocierile cu Parlamentul nou ales, recunoscând progresele realizate în ceea ce privește noua formulare a propunerii prezentată în documentul neoficial, pe baza activității desfășurate de serviciile juridice ale celor trei instituții; consideră că acesta este un text mai ordonat și mai sistematic decât cel adoptat în 2014, cuprinde aceleași competențe de investigare, dar este actualizat în conformitate cu experiențele din ultimii ani și cu realitatea instituțională actuală;

7.  invită partidele politice să se asigure că programele lor electorale își exprimă angajamentul față de propunerea Parlamentului privind un regulament nou și actualizat privind dreptul său de anchetă și invită diferiții Spitzenkandidaten să ofere sprijin public și politic în această privință;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene și parlamentelor naționale.

(1) JO C 443, 22.12.2017, p. 39.
(2) JO C 369, 11.10.2018, p. 132.
(3) JO C 298, 23.8.2018, p. 140.
(4) PE544.488v03-00, PE571.670v03-00 și PE630.750v01-00.
(5) O-000003/19 și O-000004/19.

Ultima actualizare: 24 aprilie 2019Notă juridică