Privatizarea operațiunilor militare: limite și responsabilități

Companiile de securitate private joacă deja un rol important în operațiunile internaționale de gestionare a crizei din Irak și Afganistan, protejând oamenii și echipamentul militar UE din aceste zone. Aceste companii ar putea fi în Libia în curând. Cum se poate asigura supravegherea eficientă a activităților acestora? Deputaţii europeni de la subcomisia pentru securitate și apărare au dezbătut această temă pe 15 martie cu experți și reprezentanți ai Serviciului european de acțiune externă.

Președintele subcomisiei, Arnaud Danjean de la Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) a arătat că uneori apar controverse legate de neclaritatea cadrului legal la nivel internațional și definiția statutului companiilor de securitate private.

Cum se poate garanta supravegherea eficientă?

Anne-Marie Buzatu, de la Centrul din Geneva pentru controlul democratic al forţelor armate, a arătat în cadrul audierii că legile internaționale nu se aplică acestor companii, deoarece ele nu reprezintă un stat. În plus, investigațiile transfrontaliere sunt dificile, ceea ce îngreunează responsabilizarea companiilor de securitate private.

„Compania de securitate privată Blackwater a fost înlăturată din Irak după ce a ucis civili. Dar securitatea privată nu este doar o problemă americană. 43% din companiile ce au semnat Codul de conduită internațional provin din Europa, doar 21% fiind din SUA“, a spus doamna Buzatu.

Conform eurodeputatei Franziska Brantner (Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, Germania), lipsa responsabilității se aplică indivizilor, „de obicei aceștia nu respectă regulile“.

„54% din militarii din Irak și Afganistan sunt contractori, nu mercenari, dar cum putem face diferența între unii și ceilalți?“ a întrebat domnul Natalino Ronzitti, profesor de drept internațional la Universitatea LUISS din Roma, arătând că dreptul internațional nu definește clar combatanții. „Avem nevoie de legi europene în domeniu, dar companiile de securitate private sunt excluse din Directiva Serviciilor“, a adăugat dumnealui.

Clientul face regulile

„Cine contractează pe cine? Furnizează aceste companii arme în zonele de conflict? Trebuie să ne asigurăm că statul de drept și drepturile omului sunt bine puse în practică“, a spus eurodeputata Sabine Lösing (Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Germania). Conform serviciului european de acțiune externă, companiile de securitate private sunt mai ieftine.

Željko Branović, de la Universitatea Liberă din Berlin, a amintit că în Angola și Afganistan fostele miliții s-au implicat în comercializarea securității, punând în pericol încercările de reconciliere. Conform doamnei Buzatu, un codex internațional obligatoriu este scopul ultim. Codul de conduită este un pas către responsabilizare.

Securitatea privată: da, dar cum?

Conform domnului Andy Bearpark, Director General la British Association of Private Security Companies, a arătat că cererea pentru astfel de operațiuni crește în Europa. „Sfârșitul războiului rece a dus la reducerea numărului de conflicte interstatale și la creșterea numărului de conflicte intrastatale. În același timp au scăzut bugetele. Important este cum folosim companiile de securitate private“, a adăugat dumnealui arătând importanța clarității sarcinilor și a reglementării prin codul de conduită.

Clienții principali sunt guvernele și ONG-urile, a spus Michael Clarke, directorul afacerilor publice la G4S (companie de securitate privată britanică). „Noi protejăm oamenii. Nu intervenim în politică, nici în afacerile statului și nu oferim servicii care încalcă drepturile omului“, a adăugat dumnealui.