Acordurile comerciale: la ce lucrează UE 

 
 

Distribuiți această pagină: 

UE negociază diverse acorduri comerciale în întreaga lume, însă acestea depind de aprobarea Parlamentului European. Citiți prezentarea generală a negocierilor în curs.

Acordurile în curs de negociere 

Deputații europeni dezbat, pe 25 octombrie, negocierile comerciale viitoare ale UE cu Australia și Noua Zeelandă, dar aceste acorduri de liber schimb nu sunt singurele acorduri la care lucrează UE.

 

Importanța acordurilor comerciale

 

Acordurile comerciale sunt foarte importante pentru UE, deoarece reprezintă un factor-cheie al creșterii economice. În 2015, UE a fost cel mai mare exportator și importator de bunuri și servicii din lume, acoperind 32,15% din comerțul mondial, depășind SUA (12,01%) și China (10,68%). Noile acorduri comerciale creează noi oportunități de afaceri pentru companiile europene, lucru care duce la crearea mai multor locuri de muncă, în timp ce consumatorii pot anticipa mai multe opțiuni și prețuri mai mici.

 

Există îngrijorări cu privire la faptul că acordurile comerciale pot duce la pierderi de locuri de muncă în anumite sectoare, din cauza concurenței sporite, dar aceste oferte întotdeauna creează mai multe locuri de muncă decât distrug. O altă preocupare este că acestea ar putea conduce la scăderea standardelor de înaltă calitate pentru produse precum alimentele. Cu toate acestea, deoarece UE reprezintă o piață atât de mare, aceasta este în măsură să-și impună standardele companiilor străine. Pentru deputații europeni, standardele de calitate reprezintă întotdeauna o prioritate în acordurile comerciale, iar orice încercare de a le reduce poate fi un motiv pentru respingerea acordurilor. În plus, negociatorii UE includ adesea clauze privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor în acordurile comerciale, pentru a contribui la îmbunătățirea situației din țara cu care cooperează UE.

 

Citiți mai multe despre globalizare: modul în care Parlamentul European o face să funcționeze.

Tipuri de acorduri:

 

Uniunea Europeană are diferite acorduri cu mai multe state. Aceste acorduri se pot concentra pe reducerea sau eliminarea barierelor tarifare sau pe stabilirea unei uniuni vamale prin eliminarea taxelor vamale și stabilirea unui tarif vamal comun pentru importurile străine.

 

Dar nu totul se rezumă la tarife. Acordurile se concentrează și pe investiții și modul în care se rezolvă litigiile legate de investiții: de exemplu, atunci când o companie simte că o decizie a guvernului îi afectează investițiile în țara respectivă. Barierele netarifare - cum ar fi standardele de produs (de exemplu, UE a interzis anumiți hormoni folosiți pentru creșterea bovinelor, din motive de sănătate) - sunt și ele vitale.

 

CETA și TTIP

 

Acordul comercial cu Canada este ultimul care a fost aprobat. Negocierile pentru acordul economic și comercial cuprinzător s-au încheiat în luna septembrie 2014, iar acordul a fost semnat pe 30 octombrie 2016. Parlamentul European a aprobat acordul pe 15 februarie 2017, acesta fiind acum provizoriu în vigoare.

Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) s-a dovedit a fi unul foarte controversat în contextul îngrijorărilor legate de standardele de produs și soluționarea litigiilor de investiții. Negocierile sunt acum în așteptare, deoarece noua administrație își definește încă politica comercială.

Acordurile în vigoare și în așteptarea ratificării 

Asia

UE și Japonia au convenit asupra principalelor elemente ale unui parteneriat economic la 6 iulie 2017, însă unele aspecte, cum ar fi protecția investițiilor, sunt încă în curs de negociere. Se dorește un text final până la sfârșitul anului 2017, care va trebui apoi aprobat de Parlament și de guvernele naționale.

Nu există negocieri privind comerțul liber cu China, dar există alte negocieri, cum ar fi negocierile pentru un acord cuprinzător de investiții UE-China. Acesta a fost lansat în noiembrie 2013, iar ultima rundă de negocieri urma să aibă loc la Beijing la 9 octombrie 2017.

În Asia, mai sunt în curs de negociere acorduri cu:

  • Malaezia (aproximativ la jumătate, dar problemele cele mai dificile rămân a fi rezolvate)
  • Indonezia (a treia rundă de negocieri a avut loc în septembrie 2017)
  • Thailanda (patru runde de negocieri până în prezent, dar altele noi nu au fost programate)
  • Filipine (nu există o dată fixată pentru runda următoare de negocieri)
  • Myanmar (patru runde de negocieri, dar nu a fost stabilită încă o dată pentru runda următoare) 
  • India (nu există negocieri în acest moment, însă discuțiile cu privire la reluarea negocierilor continuă).

America Latină

Negocieri în curs de desfășurare sunt și în America Latină.  Ultima rundă de negocieri pentru Mercosur a avut loc la Brasilia pe 2-6 octombrie 2017. Ultima rundă de negocieri cu Mexicul a avut loc în Bruxelles între 25 și 29 septembrie 2017.

Mediterana de Sud și Orientul Mijlociu

Sunt în curs de negociere diverse acorduri, inclusiv acorduri de asociere cu opt țări, pentru a stimula în special comerțul cu mărfuri. De asemenea, există și discuții privind extinderea acestor acorduri în domenii cum ar fi agricultura și standardele industriale.

Există, de asemenea, Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA), un acord comercial în curs de negociere între 23 de membri ai Organizației Mondiale a Comerțului (OCM), inclusiv UE. Împreună, țările participante reprezintă 70% din comerțul mondial în domeniul serviciilor. Negocierile au fost puse în așteptare în toamna anului 2016, iar pașii următori încă nu au fost stabiliți.

Rolul Parlamentului

După ce Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în 2009, acordurile comerciale au nevoie de aprobarea Parlamentului înainte să poată intra în vigoare. De asemenea, deputații europeni trebuie să primească actualizări cu privire la progresele înregistrate în timpul negocierilor.

Parlamentul a demonstrat deja că nu va ezita să se opună în cazul în care există motive serioase de îngrijorare. De exemplu, deputații europeni au respins, în 2012, Acordul comercial de combatere a contrafacerii.