Apărarea cibernetică: slăbiciunea unei țări poate afecta altă țară 

 
 

Distribuiți această pagină: 

Europa se confruntă cu riscul atacurilor cibernetice asupra obiectivelor civile și militare. Deputații europeni doresc o cooperare sporită în domeniul apărării cibernetice.

Urmas Paet: Apărarea cibernetică face parte natural din cooperarea europeană în domeniul apărării. 

Atacurile cibernetice pot viza o gamă largă de lucruri: portofelele electronice, spitalele, centralele electrice, sistemele de control al traficului aerian și structura militară. Parlamentul a adoptat un raport care solicită statelor membre să-și intensifice capacitățile de apărare cibernetică și să colaboreze mai strâns.

Raportorul Urmas Paet (ALDE, Estonia) a avut cu europenii o discuție în direct pe această temă pe Facebook, marți, 12 iunie. Înaintea discuției, domnul Paet ne-a acordat un interviu.

 

Dacă ar trebui să evaluați apărarea cibernetică a UE pe o scară de la 1-5, cu 1 excelent și 5 eșec, cum stă UE și de ce?

 

Fiind puțin optimist, aș spune 2. Situația nu este rea, dar poate fi mai bună. Problema crucială este că apărarea cibernetică este responsabilitatea statelor membre. Ceea ce poate face UE este să le îndemne să coopereze mai bine, să aibă mai multe structuri unificate pentru a combate criminalitatea informatică și atacurile cibernetice, să fie pregătite să acționeze dacă este necesar și să ofere o platformă de cooperare cu NATO și țările terțe. Securitatea cibernetică este internațională și interconectată; în cazul în care un stat membru este foarte slab, acesta ar putea, din păcate, să facă rău tuturor celorlalte.

 

Ce rol poate juca UE în mod concret în apărarea cibernetică?

 

Rolul UE este acela de a încuraja statele membre să creeze structuri similare - care ar facilita cooperarea - și să le încurajeze să împărtășească informații, să ia în considerare imaginea globală a Europei. De exemplu, avem nevoie de 100.000 sau mai mulți experți sau specialiști care să poată aborda atacurile cibernetice.

 

Apărarea cibernetică face parte natural din cooperarea europeană în domeniul apărării și uniunea europeană a apărării. Spațiul cibernetic s-a alăturat domeniilor militare clasice precum aerul, marea și pământul.

 

Atunci când oamenii vorbesc despre amenințările cibernetice, ei se gândesc, de obicei, la utilizarea abuzivă a datelor lor personale sau la siguranța plăților online. Raportul dvs. se concentrează mai mult pe aspectele militare ale apărării cibernetice. Există echivalent pentru uz civil?

 

Acest raport se referă în principal la apărarea cibernetică, însă nu există o diferență clară între apărarea cibernetică și securitatea informatică. Toate sistemele moderne din Europa folosesc tehnologia informației și calculatoare; dacă ar avea loc un atac cibernetic, de exemplu împotriva unei centrale nucleare, înțelegem cu toții că ar putea exista consecințe letale. Suntem la granița dintre militar și civil, public și privat. Vara trecută, au fost atacate spitalele britanice și a fost pur și simplu o întâmplare că nu a murit nimeni. Posibilele atacuri cibernetice împotriva controlului traficului aerian sau împotriva sistemelor feroviare reprezintă un risc grav.

 

Trebuie să fim gata să mergem în ofensivă. Nu este suficient să aperi, uneori este important să devii activ, de exemplu când știi de unde vin atacurile.

 

Trebuie să ne așteptăm ca atacurile cibernetice să devină mai frecvente? Trebuie să fie oamenii instruiți cum să reacționeze?

 

Răspunsul scurt este da. La nivel personal, toată lumea ar trebui să se gândească la propria lor „igienă” cibernetică, la cum se comportă pe internet. Guvernele și politicienii trebuie să conștientizeze posibilele consecințe ale riscurilor cibernetice. Chiar sper că va crește sensibilizarea la toate nivelurile.