President Jerzy Buzek

HD

Doamnelor şi domnilor Preşedinţi ai Parlamentului European,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor preşedinţi şi reprezentanţi ai instituţiilor europene,
Dragi colegi şi, înainte de toate, dragi prieteni,

Mă adresez dumneavoastră astăzi în calitatea mea de al treisprezecelea Preşedinte al acestei adunări alese prin vor direct. Mă bucur să văd printre noi foşti preşedinţi ai Parlamentului:

Prezenţa dumneavoastră reprezintă o mare onoare.

După cum mulţi dintre dumneavoastră aţi spus-o în repetate rânduri, alegerea mea reprezintă în egală măsură un simbol: acela al unui vis, devenit realitate, împărtăşit de cetăţenii părţii noastre de Europa, şi anume unificarea continentului nostru.

Dragi colegi din Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, Slovenia, România şi Bulgaria, din Cipru şi Malta,

Cunosc şi înţeleg neliniştile, nevoile şi aşteptările celor care s-au alăturat recent Uniunii. Le cunosc pentru că sunt aceleaşi şi în ţara mea. Cu toate acestea, nu ne putem asuma decât împreună responsabilitatea pentru viitorul continentului nostru. Nu mai există vechea şi noua Europă, nu mai există decât Europa, Europa noastră, a tuturor! Ne dorim ca ea să fie modernă şi puternică, şi ca cetăţenii noştri să ştie acest lucru.

Dar pentru aceasta este nevoie de energie şi de muncă.

Acest obiectiv merită să nu precupeţim niciun efort, deoarece el reprezintă visul a generaţii întregi de europeni. Sunt gata să particip la aceste eforturi, deoarece acest vis este în egală măsură şi al meu.


Dragi colegi,

La acest început de legislatură, Europa şi noi înşine, reprezentanţii săi, suntem confruntaţi cu nenumărate provocări. Nu trebuie să uităm faptul că, în încercarea de a clădi o Europă mai bună, Parlamentul European are de îndeplinit un rol special, unul instituţional, dar şi unul social. Acest rol are o deosebită încărcătură simbolică, deoarece Parlamentul European reprezintă esenţa însăşi a democraţiei europene.

El este fundamentul perenităţii şi stabilităţii acestei democraţii, gardianul ideilor şi valorilor care se reflectă în deciziile noastre şi în efectele acestora, dar şi în dezbaterile noastre.

Grecii antici, cei care au inventat democraţia, obişnuiau să spună, prin vocea maestrului lor Aristotel, că principalul criteriu al maturităţii unei persoane, şi deci al unui cetăţean, este capacitatea de a soluţiona diferendele şi conflictele de interese prin intermediul dezbaterii şi al argumentelor, şi nu prin violenţă. Parlamentul European este continuatorul direct al acestei tradiţii, având rolul de garant al stabilităţii scenei politice, locul unde sunt puse în practică scenarii diverse şi unde puterea revine deputaţilor. Parlamentul European mai are o misiune de îndeplinit: aceea de a-i conferi Europei o nouă viziune care să depăşească prezentul, să treacă dincolo de ceea ce este, pentru a se orienta către ceea ce ar trebui să fie. Pentru a transforma împreună această viziune în realitate, trebuie să dăm dovadă de imaginaţie, de cunoaştere, de înţelepciune şi, în primul rând, de îndrăzneală.

Hannah Arendt, filozoafă germană de origine evreiască, spunea că politica este, împreună cu religia, singurul domeniu în care se pot produce miracole. Acum exact 20 de ani am fost martorii unui astfel de miracol în Europa. Iată motivul pentru care credem în forţa imaginaţiei, a înţelepciunii şi a îndrăznelii. Cred că toate persoanele reunite aici împărtăşesc această credinţă.

Doresc să înfrunt cu optimism provocările care ne aşteaptă. Cred că este vorba despre următoarele provocări:
1. criza economică şi solidaritatea europeană,
2. energia şi ecologia,
3. politica externă,
4. drepturile omului şi sistemul de valori,
5. reforma Parlamentului European.


Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Problema cea mai sensibilă şi cea mai complexă este cea a crizei economice. Trebuie să o depăşim şi vom reuşi acest lucru. Europa şi-a asumat un rol conducător prin propunerea unor soluţii cu ocazia summiturilor G8 şi G20, soluţii ce încurajează relansarea economică mondială, păstrând, în acelaşi timp, modelul nostru social.

Într-o lume globalizată, Europa trebuie să se exprime cu o singură voce.

Tocmai în această perioadă de criză trebuie să încurajăm creşterea economică şi să luptăm împotriva şomajului, să relansăm ideile Strategiei de la Lisabona şi să găsim mijloacele de a investi în noile tehnologii, în inovare, educaţie şi resurse umane. Bugetul comunitar îndeplineşte un rol esenţial în garantarea de priorităţi şi proceduri clare pentru programele europene de cercetare.

În lupta noastră împotriva crizei, să-i ascultăm pe economiştii care propun să profităm de acest moment pentru a realiza o reformă profundă a economiei europene şi mondiale. Există riscul ca, odată criza trecută, motivaţia noastră să scadă în intensitate, fără însă ca noi să fi depus eforturile necesare pentru a preveni următoarea criză.

Conform noului tratat, între Parlament şi Consiliu va exista o paritate în ceea ce priveşte competenţele bugetare. Procedura de codecizie se va aplica domeniilor agriculturii, pescuitului, comerţului extern, justiţiei şi afacerilor interne, Parlamentului fiindu-i conferite competenţe şi în domeniul cheltuielilor agricole.

Avem acest drept pe care trebuie să-l exercităm, şi aceasta nu doar din perspectiva depăşirii crizei.

Trebuie să rezistăm tentaţiei protecţionismului şi a renaţionalizării domeniilor politice comune. Politica de coeziune trebuie să rămână prioritatea următorului buget comunitar, dacă dorim să asigurăm integrarea deplină a continentului nostru reunificat. Piaţa unică reprezintă marea noastră reuşită, de aceea trebuie să o apărăm şi să o consolidăm, astfel încât Europa să fie în continuare un continent competitiv.

Acest lucru implică o consolidare a integrării europene, şi nu o slăbire a acesteia. Trebuie să avem curajul de a ne afirma convingerile! Trebuie să le explicăm cetăţenilor motivele pentru care Europa este esenţială, iar metoda comunitară este în interesul tuturor europenilor.

Nu putem combate criza dacă subestimăm importanţa şi nevoile societăţii.

Două elemente sunt esenţiale pentru dinamizarea şi înţelegerea Comunităţii pe care o clădim şi în care trăim: este vorba despre solidaritate şi despre coeziunea socială.

Nu poate fi vorba despre o comunitate adevărată dacă nu se are în vedere bunăstarea tuturor, şi în mod special a celor mai slabi: şomerii, persoanele cu calificări reduse sau cele care locuiesc în zone provinciale îndepărtate.

Lupta împotriva şomajului reprezintă obiectivul principal al Preşedinţiei suedeze. Noi vom acorda un sprijin activ în îndeplinirea acestui obiectiv.

Aflaţi de cealaltă parte a "cortinei de fier", scandam cândva în stradă: "nu există libertate fără solidaritate". Putem astăzi afirma că, în lipsa solidarităţii, nu mai poate fi vorba nici despre comunitate, nici despre o Europă modernă şi puternică.


Dragi prieteni,

Fără deosebitul potenţial intelectual, economic şi creator al femeilor nu vom reuşi să depăşim criza economică.

Jumătate dintre membrii Comunităţii noastre nu beneficiază de şanse şi oportunităţi egale.

Criza demografică impune sprijinirea familiei şi a natalităţii. Trebuie să facem în aşa fel încât femeile să nu mai fie nevoite să-şi sacrifice cariera pentru a avea grijă de familie şi de educaţia copiilor.

Dacă dorim să depăşim criza demografică, salvgardând, în acelaşi timp, principiile democratice, trebuie să rămânem o Comunitate deschisă. Europa a profitat întotdeauna de pe urma imigraţiei. Trebuie să propunem acele soluţii care să permită primirea de noi imigranţi şi crearea condiţiilor necesare integrării acestora; de asemenea, ne aşteptăm ca imigranţii să manifeste deschidere faţă de această integrare.

Dialogul intercultural, iniţiat de către predecesorul meu Hans-Gert Pöttering, reprezintă un instrument eficient şi verificat, ce poate fi pus în slujba acestei integrări.


Dragi colegi,

Ne confruntăm cu o criză energetică. Poate că europenii nu înţeleg aspectele geopolitice, dar înţeleg, cu siguranţă, întreruperile în alimentarea cu căldură. Trebuie să continuăm diversificarea resurselor energetice, în special prin investiţii în sursele de energie regenerabile şi în combustibilii fosili. Decizia privind utilizarea energiei nucleare le revine, de fapt şi de drept, statelor membre. Trebuie să extindem reţeaua de gazoducte în afara frontierelor noastre, astfel încât să nu mai fim dependenţi de un stat, oricare ar fi acesta. Trebuie să consolidăm interconexiunile între reţelele noastre de gaze şi cele electrice şi să avem în vedere posibilitatea achiziţionării în comun a gazului, astfel încât să creăm o adevărată piaţă europeană a solidarităţii energetice. Cred că este timpul ca Uniunea să dezvolte o autentică politică energetică comună; mă voi dedica personal acestui obiectiv.

Înfiinţarea, în 1951, a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului a reprezentat nucleul Comunităţii noastre.

Robert Schuman declara atunci că "solidaritatea în materie de producţie astfel creată va dovedi că războiul în genere [...] devine nu numai de negândit, ci şi practic imposibil".


Dragi prieteni,

Politica noastră energetică trebuie să ţină cont de ameninţările la adresa mediului, ameninţări cauzate de schimbările climatice. Avem nevoie de o "revoluţie verde" şi de o etică a autolimitării.

Parlamentul European conduce dezbaterea pe această temă. Am lucrat alături de numeroşi colegi deputaţi în cadrul Comisiei temporare privind schimbările climatice. Îmi cunoaşteţi opiniile şi ştiţi că voi colabora cu dumneavoastră, astfel încât să ajungem la un compromis la Copenhaga, compromis ce se va dovedi a fi benefic atât pentru mediu, cât şi pentru economiile noastre.


Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem o instituţie importantă pe plan internaţional. Acesta este tocmai lucrul pe care concetăţenii noştri îl aşteaptă de la noi. Este nevoie de o prezenţă tot mai mare a Europei, nu numai în cadrul Uniunii Europene, ci şi pe plan internaţional. Unul dintre principalele obiective ale actualei legislaturi ar trebui să fie dezvoltarea unei politici externe coerente şi eficiente, şi care să reflecte o anumită viziune asupra ordinii mondiale.

Jean Monnet spunea că orice om are o ambiţie. Rămâne de văzut dacă această ambiţie este aceea de a fi cineva, sau de a realiza ceva. În ceea ce ne priveşte, să avem ambiţia de a realiza ceva pe durata acestei legislaturi.

Care sunt obiectivele cele mai importante?

În primul rând:
O politică activă în ceea ce priveşte vecinii europeni la sud şi la est. În acest sens, trebuie să ne continuăm activităţile din cadrul Adunării interparlamentare APEM şi să devenim activi în cadrul Adunării Euronest.

În al doilea rând:
Promovarea democraţiei şi a modelelor de bună guvernare. Ar trebui să utilizăm adunările interparlamentare şi delegaţiile noastre în vederea organizării unor summituri parlamentare înaintea summiturilor bilaterale ale Uniunii. Acest lucru este important, întrucât Parlamentul European va fi implicat în decizii privind un număr mult mai mare de politici. Eurolat reprezintă un bun exemplu în acest sens.

În al treilea rând:
A sosit momentul să instituim un adevărat parteneriat parlamentar transatlantic şi să stabilim împreună un nou cadru pentru ordinea mondială. Voi depune toate eforturile în vederea consolidării legăturilor cu Congresul Statelor Unite la toate nivelurile.

În al patrulea rând:
Evoluţia parteneriatului nostru strategic cu Rusia, fără a uita însă, precum în cazul relaţiilor cu China, că aspectele economice şi politice nu trebuie să le eclipseze pe cele privind drepturile omului, statul de drept şi democraţia. În calitate de Preşedinte, mă voi implica pe deplin în dialogul cu partenerii noştri ruşi, în special în cadrul noii strategii pentru Marea Baltică.

În al cincilea rând:
Trebuie să consolidăm relaţiile cu India şi cu celelalte puteri emergente, cum ar fi Brazilia şi Africa de Sud. India trebuie să fie partenerul nostru atât pe plan economic, cât şi pe plan politic.

În al şaselea rând:
Orientul Mijlociu rămâne cheia stabilităţii pe plan mondial. Europa trebuie să joace un rol activ în această regiune.

În al şaptelea rând:
Extinderea este una dintre strategiile noastre politice cele mai reuşite. Oare strămoşii noştri europeni s-au bucurat vreodată de o perioadă atât de lungă de pace şi prosperitate, aşa cum o facem noi astăzi? Croaţia şi, poate, şi Islanda par să fie ţările care se află cel mai aproape de momentul aderării.

În al optulea rând:
Uniunea este, pe plan mondial, cel mai important donator de ajutoare pentru dezvoltare. Trebuie să reevaluăm lista beneficiarilor noştri actuali şi potenţiali şi să nu ne neglijăm obligaţiile faţă de aceştia, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Chiar dacă închidem uşile în faţa unor nou-sosiţi, nu trebuie să ne închidem şi inimile; trebuie să facem tot posibilul, astfel încât standardele de viaţă din ţările lor să se apropie de standardele europene.

În al nouălea rând:
Trebuie să consolidăm misiunile trimise de către Uniune în cadrul politicii europene de securitate şi apărare. În ultimii şase ani am avut 22 de astfel de misiuni. Aceste misiuni ar trebui să aibă un mandat clar şi să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii obiectivelor pe care le au. Parlamentul doreşte să controleze şi să supravegheze mai bine aceste misiuni. Competenţele extinse în domeniul bugetar, pe care Parlamentul le va dobândi prin Tratatul de la Lisabona, îi vor conferi acestuia o flexibilitate sporită în distribuirea resurselor către acele misiuni pe care le considerăm necesare şi pe care le sprijinim.


Dragi colegi,

Punerea în aplicare a noului tratat trebuie să reprezinte prioritatea noastră pe termen scurt. Mă angajez să pregătesc Parlamentul, astfel încât acesta să poată funcţiona în conformitate cu noile dispoziţii începând cu data intrării în vigoare a tratatului.

Cu toate acestea, şi independent de tratat, avem sentimentul că anumite schimbări sunt indispensabile. Considerăm că este necesară o dinamizare a parlamentarismului în adunarea noastră.

În calitate de Preşedinte al Parlamentului, doresc să fructific activitatea remarcabilă depusă în ultimii ani de alte persoane în domeniul reformei parlamentare. Am efectuat deja numeroase modificări utile. Avem, însă, obligaţia de a merge mai departe...

Voi face tot posibilul, astfel încât, în cadrul adunării noastre, să aibă loc tot mai multe dezbateri politice constructive.

Trebuie, de asemenea, să subliniem cu tărie superioritatea democraţiei faţă de tehnocraţie.

Sunt un susţinător declarat al multiplicării luărilor de cuvânt în hemiciclu, deoarece aceasta permite o dinamizare a dezbaterilor în plen. Consider că acesta reprezintă un mijloc deosebit de important de garantare a drepturilor minorităţii, adică a acelor colegi care nu ocupă nicio funcţie în cadrul Parlamentului, sau a grupurilor din care aceştia fac parte.

În calitate de parlamentari, avem datoria de a asculta doleanţele cetăţenilor noştri, dar, în acelaşi timp, trebuie să îi convingem pe aceştia de avantajele pe care le are un continent tot mai unificat şi care funcţionează tot mai bine.

Cel mai important element a cărui absenţă s-a făcut simţită în procesul de reformă este îmbunătăţirea relaţiilor cu celelalte instituţii ale Uniunii Europene, şi anume Comisia şi Consiliul. Voi dedica o importantă parte a mandatului meu acestui aspect.

În calitate de Preşedinte, voi depune toate eforturile în vederea elaborării unui nou model de parteneriat cu Comisia, ce are drept obiectiv consolidarea controlului exercitat de către Parlament asupra executivului şi o responsabilizare sporită a organelor executive faţă de instituţia noastră.

În luna iulie a anului trecut, i-am adresat o invitaţie Preşedintelui Comisiei de a participa la timpul afectat întrebărilor, activitate ce va avea loc lunar în Parlament. Intervenţiile vor avea loc în funcţie de solicitările de luare a cuvântului din hemiciclu. Propun organizarea acestor dezbateri cât mai curând cu putinţă.

Cu două săptămâni în urmă, Preşedintele Barroso ne-a transmis "orientările politice" ale celui de-al doilea mandat al său. Aceasta reprezintă o evoluţie remarcabilă, prin care este recunoscut faptul că Parlamentul European este instituţia care alege Preşedintele Comisiei. Îmi exprim deplina satisfacţie faţă de acest demers.

Am invitat, de asemenea, comisiile parlamentare să examineze legislaţia aflată în curs de adoptare şi să stabilească dacă noua Comisie are intenţia de a respinge, de a modifica, sau de a-şi menţine propunerile legislative. În acelaşi timp, invit comisiile să dezbată în profunzime viitoarea strategie politică, astfel încât audierile comisarilor desemnaţi să se poată baza pe un program legislativ detaliat, şi nu numai pe examinarea CV-urilor sau a experienţei profesionale a acestora.

Trebuie să consolidăm legăturile cu Consiliul. Pentru ca aceste legături să fie credibile, ele trebuie să reflecte faptul că, în cadrul actualei Uniuni Europene, Parlamentul este adevăratul legislator.

Cooperarea dintre aceste instituţii este, de asemenea, necesară pentru soluţionarea dificultăţilor instituţionale ce rezultă din Tratatul de la Lisabona. Acestea privesc generalizarea procedurii de codecizie, noul sistem de comitologie, desemnarea noului Înalt Reprezentant şi vicepreşedinte al Comisiei, controlul democratic exercitat asupra noului serviciu pentru acţiune externă, precum şi modalitatea de abordare a "dublei Preşedinţii a Consiliului" pe durata şedinţelor plenare.

Relaţiile cu cele 27 de parlamente naţionale ale Uniunii Europene ar trebui să se dezvolte în acelaşi spirit. În ultimii ani, colaborarea a devenit tot mai intensă. Tratatul de la Lisabona va contribui la consolidarea acestor contacte, recunoscând, în acelaşi timp, importanţa parlamentelor naţionale în procesul de elaborare a unei legislaţii favorabile cetăţenilor. Programul de la Stockholm, care vizează domeniile justiţiei şi al siguranţei cetăţenilor, constituie un exemplu perfect de o astfel de cooperare. Combaterea criminalităţii organizate în interiorul şi în exteriorul Uniunii reprezintă unul dintre obiectivele centrale ale acestui program, obiectiv ce trebuie urmărit în colaborare cu principalii noştri parteneri la nivel mondial.

În calitate de Preşedinte, doresc să consolidez aceste relaţii în toate domeniile.

Doresc să continui reformele în ceea ce priveşte distribuirea resurselor umane şi cheltuielile Parlamentului, astfel încât acestea să vizeze direct programele noastre.

Comisiile însărcinate cu diferite strategii politice trebuie să dispună de cunoştinţe specializate de înaltă calitate.

Bogăţia şi forţa instituţiei noastre rezidă şi în diferenţele naţionale şi lingvistice, precum şi în cele de mentalitate. Acestea fac Europa fascinantă; dar trebuie să avem la dispoziţie instrumente eficiente pentru a ne înţelege; iată motivul pentru care deputaţii trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima în limba lor maternă, dacă doresc acest lucru, pentru a-i putea reprezenta mai bine pe cei care i-au ales. Sunt conştient de această problemă şi mă voi dedica soluţionării ei.


Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu trebuie uitat niciodată faptul că Uniunea nu se limitează la înfruntarea provocărilor viitorului sau la căutarea unei prosperităţi şi a unei stabilităţi tot mai mari. Uniunea înseamnă în primul rând drepturile omului. Drepturile minorităţilor, considerate ca atare în funcţie de naţionalitatea, originea etnică, religia sau convingerile acestora, precum şi drepturile persoanelor cu handicapuri fizice sau mentale trebuie protejate în mod deosebit.

Observ cu îngrijorare tensiunile existente în relaţiile dintre Slovacia şi Ungaria cu privire la minorităţile naţionale. Aş dori să contribui la soluţionarea acestui diferend, respectând valorile ce stau la baza acestui Parlament.

Premiul Saharov constituie un bun exemplu în acest sens, deoarece este vorba despre o distincţie acordată apărătorilor drepturilor omului, care formează astăzi nucleul a ceea ce am putea numi o "reţea Saharov", la dezvoltarea căreia aş dori să particip. În acelaşi timp, doresc să continui proiectul privind Casa istoriei europene, proiect lansat de către predecesorul meu, Hans-Gert Pöttering.

Ţin să reamintesc, în cadrul acestei adunări, faptul că Uniunea este o comunitate de idealuri şi de valori.

Cunoaştem toate aceste valori şi le respectăm. Este vorba despre libertate, egalitate, solidaritate, statul de drept, toleranţă şi iubirea aproapelui, securitate şi protecţia vieţii private, credinţă şi raţiune, drepturile omului şi fericirea individuală şi, în cele din urmă, proprietate, familie şi încredere reciprocă. Este vorba despre memorie şi istorie, precum şi despre un viitor comun.

Comunitatea Europeană nu reprezintă un obiectiv în sine, ci un instrument prin intermediul căruia este garantată protejarea acestor valori şi care oferă speranţa că această protecţie va fi durabilă şi eficace.


Dragi colegi,

În calitate de Preşedinte, mă angajez să colaborez cu dumneavoastră, pentru a identifica modalităţile de promovare a unui adevărat "demos" european. Sunt hotărât să garantez tuturor comisiilor şi tuturor delegaţiilor accesul la televiziunea prin satelit şi prin internet. Cetăţenii trebuie să cunoască modul în care legile care îi guvernează sunt dezbătute, modificate şi votate.

Trebuie să analizăm modul în care sunt organizate alegerile europene. Ar trebui, spre exemplu, încurajată utilizarea noilor tehnologii pe durata alegerilor, astfel încât să crească participarea cetăţenilor la vot. A sosit, de asemenea, momentul să iniţiem dezbaterea cu privire la partidele politice europene. Cetăţenii trebuie să ştie pentru cine votează, nu numai în ţara lor, ci şi la nivel european.

Acord o mare importanţă colaborării cu Conferinţa preşedinţilor grupurilor politice. Ne vom asuma, în mod solidar, împreună cu cei paisprezece vicepreşedinţi, cărora le mulţumesc pentru declaraţia de cooperare, responsabilitatea pentru activităţile adunării noastre. Apreciez, în egală măsură, spiritul de parteneriat de care au dat dovadă preşedinţii comisiilor parlamentare. Mi-aş dori ca preşedinţii delegaţiilor interparlamentare permanente să poată influenţa de o manieră semnificativă politica externă a Uniunii. Aspectele referitoare la bugetul Parlamentului vor fi examinate împreună cu chestorii.

Înainte de toate însă, dragi colegi, contez pe cooperarea cu dumneavoastră. În calitate de Preşedinte al Parlamentului European, sunt conştient de faptul că am responsabilitatea de a vă asigura condiţii de muncă optime. În acelaşi timp, vă solicit tuturor să vă aduceţi contribuţia la îndeplinirea acestui obiectiv.


Doamnelor şi domnilor,

Pentru cea mai mare parte dintre noi, Tratatul de la Lisabona reprezintă o soluţie instituţională pe care am aşteptat-o de mult timp. Acesta va îmbunătăţi capacitatea Uniunii de a rezolva problemele curente şi de a apropia instituţiile europene de cetăţeni.

Bronisław Geremek, al cărui nume a fost conferit principalei curţi interioare a clădirii Parlamentului de la Strasbourg, obişnuia să spună că integrarea europeană este precum bicicleta: trebuie pedalat în permanenţă, pentru a păstra echilibrul şi a controla direcţia. Aceasta arată măsura în care ratificarea Tratatului de la Lisabona ne este indispensabilă.


Dragi prieteni,

Am participat, acum câteva zile, la aniversarea, în parlamentul polonez, a douăzeci de ani de la constituirea primului guvern necomunist în acea parte a Europei, sub conducerea lui Tadeusz Mazowiecki. Solidarność a învins atunci deoarece am acţionat împreună, uniţi şi solidari. Această aniversare are o încărcătură emoţională deosebită, deoarece acel moment a marcat începutul căderii fulgerătoare a regimurilor totalitare din alte ţări ale Europei centrale. Aceea a fost prima fisură, ce a sfârşit prin dărâmarea zidului care despărţea Europa în două.

Mă adresez dumneavoastră astăzi în Strasbourg, capitala unei regiuni al cărei destin este similar celui al regiunii din care provin, Silezia, o regiune frontalieră ai cărei locuitori au fost frecvent nevoiţi să-şi schimbe naţionalitatea, fără a schimba locul în care trăiau.

Vă promit solemn că, în calitate de Preşedinte al Parlamentului pe perioada următorilor ani, voi deveni ambasadorul dumneavoastră şi voi transmite cetăţenilor Europei şi ai lumii mesajul unui continent reunit.

Trebuie să lucrăm împreună, în aşa fel încât să găsim răspunsuri concrete şi practice la marile provocări cu care se confruntă astăzi Europa şi lumea întreagă.

Trebuie să facem în aşa fel încât visul nostru să devină realitate. Să ne dedicăm, aşadar, acestui obiectiv cu entuziasm, înţelepciune şi curaj.

Pentru că aceasta este Europa noastră: o Europă modernă, puternică, un spaţiu comun.

Vă mulţumesc pentru atenţie.