Cu ce se ocupă deputaţii europeni?

Deputaţii europeni pot aproba, modifica sau respinge majoritatea proiectelor de lege europene. Parlamentul european nu este singurul care are cuvântul final asupra legislaţiei însă; pentru ca o lege să fie adoptată, Parlamentul trebuie să ajungă la un acord cu Consiliul, reprezentant al statelor membre.

 

Din ce în ce mai mult, Parlamentul european, reprezentând interesele cetăţenilor este cel care găseşte soluţii ce determină legislaţia europeană. Ameliorarea standardelor pentru apa de scăldat, folosirea mai sigură a Internetului, numărul maxim de ore de muncă, interzicerea testelor pe animale pentru cosmetice şi etichetarea produselor alimentare sunt doar câteva din domeniile asupra cărora au aprobat legi deputaţii europeni.

 

Deputaţii europeni au putere de decizie şi asupra bugetului european şi supraveghează cheltuielile din cadrul acestuia.

 

De asemenea, deputaţii supraveghează activitatea Comisiei, punând acesteia întrebări, acordând descărcarea de gestiune (verificând dacă banii din bugetul european au fost cheltuiţi corect) sau organizând audieri ale comisarilor desemnaţi. Parlamentul european poate forţa Comisia europeană să îşi dea demisia.

 

 

Deputaţii europeni petrec patru zile pe lună în sesiune parlamentară la Strasbourg - sesiuni suplimentare sunt organizate la Bruxelles. În timpul acestor şedinţe, deputaţii se reunesc în public şi iau cele mai importante decizii, votând asupra legislaţiei.

 

Însă majoritatea muncii are loc în comisiile parlamentare, unde toate propunerile de lege sunt discutate mai întâi, înainte să fie dezbătute şi votate în plen. În comisii, deputaţii europeni modifică propuneri ale Comisiei sau Consiliului şi adoptă propuneri legislative sau rapoarte din proprie iniţiativă. Există 20 de comisii la Parlamentul european şi fiecare se specializează într-un domeniu specific (ca de exemplu mediul înconjurător, sănătatea publică şi siguranţa alimentară, industrie, cercetare şi energie, transport sau agricultură). Deputaţii se mai reunesc în sub-comisii, comisii temporare şi comisii de anchetă, pentru a se concentra asupra unui subiect specific (de exemplu existenţa unor centre de detenţie secrete CIA pe teritoriul Europei sau criza societăţii de asigurări Equitable Life).

 

O săptămână pe lună este dedicată de obicei reuniunilor grupurilor politice, unde deputaţii europeni discută legislaţia propusă care urmează să fie dezbătută în plen. Deputaţii sunt grupaţi în funcţie de afilierea politică şi nu pe naţionalităţi. Există opt grupuri politice la Parlamentul european. Deputaţii europeni nu pot să facă parte din mai multe grupuri.

 

În afară de şedinţele de plen, comisii şi grupuri politice, deputaţii europeni se mai reunesc în delegaţii (în care Parlamentul European colaborează cu parlamentele ţărilor care nu fac parte din Uniunea Europeană) şi în intergrupuri (care se concentrează asupra unor subiecte de interes comun).

 

Deputaţii europeni au şi responsabilitatea de a petrece timp în circumscripţiile lor, ca să poată reprezenta apoi preocupările locale la nivel european. Toţi deputaţii petrec cât mai mult timp cu cetăţeni, companii locale şi organizaţii din ţara lor; Parlamentul european a rezervat perioade scurte în care deputaţii europeni pot face acest lucru.