UE ar trebui să sprijine romii „pe baza unei logici diferite“

 

Trebuie să descoperim încă instrumentele şi resursele ce pot fi mobilizate pentru aceste obiective. O strategie concretă încă nu există, dar va fi creată în noul parlament, pe care prezentul raport încearcă să-l convingă.

 

Se pare că avem nevoie de tragedii ca să putem face faţă problemelor pe care le avem: mă gândesc la problema imigranţilor, care sunt exploataţi în munca la negru sau la cea a terorismului, care a fost abordat altfel după tragediile de la Madrid şi Londra. Nu aş vrea ca elaborarea unei strategii pentru romi să fie accelerată de astfel de evenimente.

 

 

Situaţia din statele din Europa Centrală şi de Est este, bineînţeles, diferită de cea a statelor din Europa de Vest. Diferenţa este geografică şi istorică, şi Estul s-a aflat sub influenţă sovietică timp de decenii.

 

În plus, sistemul social şi cel economic în est au suferit un şoc la sfârşitul anilor 80. Transformarea economică a împărţit societăţile din regiune în două grupuri: unul, majoritar, care s-a adaptat foarte repede, şi al doilea, care în unele ţări reprezintă chiar o treime din populaţie, fără nicio şansă.

 

A urmat un alt şoc, cel al aderării la UE, în care cei de la marginea societăţii au avut cele mai reduse oportunităţi. Nu erau capabili să se adapteze, nu aveau cunoştinţele necesare şi trăiau în regiuni teribile, unde industria dăduse faliment.

 

Al treilea şoc este criza economică, o traumă împărţită cu toate celelalte state UE. Romii din regiune sunt la marginea societăţii. Sunt ca peştii de adâncime: nu văd lumina, dar vor să trăiască în aceasta.

 

 

Situaţia romilor pe piaţa muncii este un „cerc vicios“. Nu pot lucra deoarece şi-au pierdut locurile de muncă în regiunea defavorizată în care locuiesc. În ciuda fondurilor europene pe care statele membre le primesc pentru romi, aceştia nu pot folosi banii deoarece nu au calificările de bază, sau poate că cele mai apropiate locuri de muncă ce li se potrivesc se află la 80 de kilometri depărtare şi nu au niciun mijloc de transport care să-i ducă acolo. De cele mai multe ori nu au nici hainele potrivite pentru a fi angajaţi.

 

Pentru romii de la marginea societăţii din Europa Centrală şi de Est, prima opţiune este agricultura. Finanţarea europeană a activităţii agricole este dificil de integrat în sistemul de subvenţii, care funcţionează pe o logică diferită: aceea a eficienţei, a competitivităţii şi a profitului pe piaţă. Ar trebui create cooperative sociale pentru romi; pământul ar trebui închiriat, iar UE ar trebui să subvenţioneze activitatea agricolă a acestora pe baza unei logici diferite. În plus, cred că este foarte important pentru copiii romilor să aibă acces la şcoli de calitate, să nu existe segregare.