Background
Pachetul privind telecomunicaţiile: consolidarea drepturilor consumatorilor şi a concurenţei
Societatea informaţiei - 19-11-2009 - 13:37
O revizuire majoră a normelor UE în domeniul telecomunicaţiilor, care va consolida drepturile utilizatorilor de telefonie şi de internet şi va stimula concurenţa între companiile din domeniul telecomunicaţiilor, va fi supusă votului final în Parlament, la 24 noiembrie.
Noile norme, care urmează să intre în vigoare până la jumătatea anului 2011, vor consolida drepturile consumatorilor, vor garanta accesul la internet, vor proteja datele cu caracter personal, vor stimula concurenţa şi vor moderniza utilizarea spectrului de frecvenţe radio.
Această notă de background oferă mai multe detalii privind fiecare parte a pachetului privind telecomunicaţiile.
Cadrul de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor
Directiva-cadru revizuită privind reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, pentru care raportoare din partea Parlamentului a fost Catherine Trautmann (S&D, Franţa), include, printre altele:
- garanţiile legate de accesul la internet,
- armonizarea gestionării spectrului de frecvenţe radio în cadrul UE, în special cu scopul de a face trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea digitală până în 2012,
- cooperarea între autorităţile de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor din statele membre, precum şi
- permiterea „separării funcţionale”, adică norme care solicită operatorilor dominanţi să-şi separe infrastructura reţelei de unităţile comerciale ce oferă servicii care folosesc această infrastructură.
Drepturile cetăţenilor
Directiva privind drepturile cetăţenilor, pentru care raportor a fost Malcolm Harbour (ECR, Regatul Unit), are ca scop:
- îmbunătăţirea drepturilor consumatorilor, de exemplu permiţând clienţilor să-şi poată transfera numărul de telefon mobil în aceeaşi zi lucrătoare, atunci când schimbă operatorii, precum şi
- consolidarea protecţiei datelor cu caracter personal şi a vieţii private, de exemplu prin solicitarea acordului utilizatorului înaintea instalării aşa-numitor „cookies”.
Autorităţile de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor
Deputaţii europeni, sub coordonarea raportoarei Pilar del Castillo (PPE, Spania), au convenit cu miniştrii de telecomunicaţii din UE să înfiinţeze un organism european care să reunească toate cele 27 de autorităţi naţionale de reglementare - Organismul autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC).
La 5 noiembrie 2009, Parlamentul a reuşit, în runda finală a negocierilor cu reprezentanţii Consiliului, să adauge garanţiile legate de accesul la internet în textul directivei-cadru. Parlamentul şi Consiliul conveniseră deja, în mai 2009, asupra altor două părţi ale pachetului privind telecomunicaţiile (autorităţi de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor şi drepturile cetăţenilor), care au fost aprobate de către deputaţii europeni la 6 mai 2009 şi de către Consiliu la 26 octombrie.
Garanţiile legate de accesul la internet- Consolidarea drepturilor consumatorilor la serviciul universal
- O mai bună protecţie a vieţii private şi acţiuni împotriva activităţilor ilegale pe internet
- Reformarea gestionării spectrului de frecvenţe pentru a stimula dezvoltarea de noi servicii fără fir (wireless)
- Extinderea instrumentarului autorităţilor de reglementare
- Organismul autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice
REF.: 20091112BKG64357
Garanţiile legate de accesul la internet
Accesul unui utilizator la internet poate fi întrerupt numai în cazul în care este „necesar într-o societate democratică” şi numai după „o procedură prealabilă echitabilă şi imparţială”, care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a-şi susţine cazul. Aceasta a fost ultima problemă deschisă a pachetului privind telecomunicaţiile asupra căreia deputaţii europeni şi Consiliul au convenit în cursul unei reuniuni de conciliere la 5 noiembrie. Acordul integrează drepturile cetăţenilor, în conformitate cu Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în legislaţia UE din domeniul telecomunicaţiilor.
Atunci când o autoritate naţională judiciară sau administrativă competentă doreşte să blocheze accesul la internet, utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a-şi susţine cazul şi de a se apăra, înainte de luarea oricărei decizii. Sarcina probei revine părţii care prezintă acuzaţiile şi va fi posibilă o cale de atac.
Noua legislaţie nu oferă niciun exemplu explicit de utilizare a internetului care se consideră a fi ilegală şi, prin urmare, constituie un motiv potenţial pentru blocarea accesului la internet. Statele membre sunt cele care decid, pe baza legislaţiei lor naţionale, care sunt acele încălcări ce pot conduce la blocarea accesului unui utilizator la internet. Exemple ar putea fi difuzarea de materiale care conţin pornografie infantilă sau cu caracter terorist.
Internetul este esenţial pentru exercitarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale
La iniţiativa deputaţilor europeni, compromisul în legătură cu directiva‑cadru privind comunicaţiile electronice recunoaşte internetul ca fiind „esenţial pentru educaţie şi pentru exercitarea practică a libertăţii de exprimare şi a accesului la informaţii”. Prin urmare, deputaţii europeni au insistat, în cadrul reuniunii de conciliere cu reprezentanţii Consiliului, cu privire la instituirea de garanţii procedurale adecvate pentru restricţii posibile ale accesului la internet, care garantează o protecţie jurisdicţională efectivă şi un proces echitabil, în conformitate cu Convenţia europeană a drepturilor omului.
Impunerea de restricţii doar dacă este necesar, în mod proporţional şi ulterior unei proceduri echitabile şi imparţiale
Restricţiile privind accesul unui utilizator la internet pot „fi impuse doar dacă sunt adecvate, proporţionale şi necesare într-o societate democratică”, conform dispoziţiilor obligatorii, convenite între deputaţii europeni şi reprezentanţii Consiliului. Aceste măsuri pot fi adoptate doar „cu respectarea deplină a principiului prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la viaţa privată” şi ca urmare a „unei proceduri prealabile, echitabile şi imparţiale”, care garantează dreptul de a fi audiat şi dreptul la o reexaminare judiciară eficientă şi într-un termen rezonabil, după cum se afirmă în textul de compromis referitor la directiva-cadru privind comunicaţiile electronice. „În cazuri de urgenţă demonstrate în mod corespunzător”, pot fi adoptate mecanismele procedurale adecvate, cu condiţia ca acestea să fie în conformitate cu Convenţia europeană a drepturilor omului.
Pe viitor, utilizatorii de internet pot face trimitere la aceste dispoziţii în acţiuni în instanţă împotriva unei decizii a unui stat membru de a le bloca accesul la internet.
Nici propunerea iniţială a Comisiei, nici poziţia comună a Consiliului nu au inclus garanţii împotriva restricţionării nejustificate a accesului unui utilizator la internet.
Mai multe informaţii :
- Text de compromis cu privire la directiva-cadru în domeniul telecomunicaţiilor
- Întrebări frecvente despre garanţiile legate de accesul la internet şi pachetul privind telecomunicaţiile
- Comunicat de presă „Deputaţii şi reprezentanţii Consiliului de acord cu garanţiile legate de accesul la internet” (5 noiembrie 2009)
Consolidarea drepturilor consumatorilor la serviciul universal
Obiectivul modificărilor aduse directivei privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la comunicaţiile electronice este acela de a îmbunătăţi protecţia consumatorilor. De asemenea, acestea vizează modernizarea dispoziţiilor existente, luând în considerare schimbările tehnologice şi ale pieţei din cadrul acestui sector cu evoluţie rapidă.
Textul a făcut obiectul unor negocieri îndelungate între Parlament şi Consiliu în primăvara anului 2009. S-a adoptat un compromis de către Parlament la 6 mai şi de către Consiliu la 26 octombrie 2009.
Printre altele, directiva modificată va consolida obligaţia operatorilor de a furniza un pachet minim de servicii de o calitate specifică, disponibil tuturor utilizatorilor finali la un preţ accesibil. Acest „serviciu universal” cuprinde dreptul de conectare la o reţea publică de comunicaţii în măsură să susţină transmisia vocii şi a faxului la o calitate suficientă pentru a permite accesul funcţional la internet. Definiţia existentă a accesului funcţional la internet ca fiind limitat la 56 kb/s este eliminată, pentru a facilita extinderea accesului în bandă largă.
Utilizatorului ar trebui să îi fie, de asemenea, garantate accesul liber la numerele de telefon de urgenţă (atât numărul paneuropean 112, cât şi cele naţionale), existenţa a cel puţin unui serviciu de informaţii telefonice şi o acoperire geografică adecvată în ceea ce priveşte telefoanele publice cu plată şi alte puncte de acces la servicii de telecomunicaţii. Dreptul utilizatorului la informare a fost considerabil consolidat, pentru a îmbunătăţi protecţia consumatorilor şi, de asemenea, pentru a facilita alegerea între furnizorii de servicii.
Contracte mai clare
Directiva conferă consumatorilor dreptul la o mai bună informare privind preţurile, tarifele, termenii şi condiţiile. În contracte va trebui să se specifice modalitatea de efectuare a apelurilor de urgenţă şi de localizare a lor, orice restricţii privind accesul la un anumit conţinut sau tip de echipamente (de exemplu, dacă apelurile VoIP - Voice Over Internet Protocol - sunt blocate pe telefoanele mobile care, altfel, oferă conexiuni la internet), condiţiile legale aplicabile, parametrii de calitate ai serviciului, durata contractului, preţurile şi tarifele aplicate, tipurile de clienţi şi serviciile post‑vânzare disponibile, metodele de plată şi taxele, dacă este cazul, pentru a transfera un număr la un alt operator sau pentru a rezilia un contract.
Toate aceste informaţii ar trebui să fie transparente, comparabile, adecvate şi actualizate şi ar trebui să fie publicate într-o formă care este clară, inteligibilă şi uşor accesibilă. Utilizatorul ar trebui să fie în măsură să obţină un contract de la operatorul ales înainte de semnarea acestuia. În cazul în care operatorul modifică termenii unui contract existent, abonatul va avea dreptul de a rezilia contractul fără nicio sancţiune.
Utilizatori mai bine informaţi
Utilizatorii mai bine informaţi pot alege mai uşor din ceea ce este disponibil pe piaţă. În acest scop, li se vor furniza informaţii comparabile privind preţurile şi tarifele. Statele membre vor putea solicita furnizorilor să le ofere gratuit tuturor utilizatorilor informaţii standardizate de interes public cu privire la practicile curente referitoare la utilizarea ilegală a comunicaţiilor electronice, precum şi la distribuirea de materiale dăunătoare, ilicite sau care încalcă drepturile de autor. Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a primi informaţii cu privire la metodele disponibile pentru a se proteja împotriva riscurilor privind securitatea datelor lor personale. Aceste informaţii de interes public ar trebui să fie standardizate şi produse de către autorităţile publice.
Numărul 112 pentru apelurile de urgenţă să fie mai accesibil
Directiva revizuită are ca scop promovarea utilizării şi îmbunătăţirea accesului la numărul european de urgenţă 112. Autorităţile trebuie să ia măsuri pentru a asigura cea mai vastă acoperire posibilă pentru serviciile telefonice de urgenţă, inclusiv prin intermediul numerelor de urgenţă naţionale. Numerele de urgenţă ar trebui să fie disponibile fără întrerupere la nivelul UE, chiar dacă există o întrerupere într-o reţea de comunicaţii în urma unui dezastru sau a altui caz de forţă majoră. Apelurile la numărul 112 ar trebui să primească un răspuns adecvat şi să fie tratate cel puţin la fel de rapid şi eficient ca apelurile către numerele de urgenţă naţionale.
O altă schimbare importantă este introducerea unui drept al utilizatorilor de a avea acces la toate numerele din UE, indiferent de tehnologia utilizată (linie de telefonie fixă, mobilă sau VoIP). Va fi responsabilitatea statelor membre să se asigure că acest drept este pus în aplicare, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere economic şi tehnic.
Linie de urgenţă pentru copiii dispăruţi şi alte servicii
Statele membre vor trebui să promoveze servicii „cu o valoare socială”, care ar trebui să înceapă cu numărul 116. Acestea includ numărul liniei telefonice 116000 de raportare a copiilor dispăruţi. Organizarea unor astfel de servicii va rămâne în sarcina statelor membre, dar Comisia Europeană poate să adopte măsuri tehnice pentru a accelera introducerea lor.
Directiva va contribui, de asemenea, la introducerea mai rapidă a unui Spaţiu european de numerotare telefonică (SNTE), cu un număr de cod comun „3883” pentru toate statele membre ale UE şi cu un număr comun european pentru raportarea furturilor de terminale mobile şi blocarea lor imediată.
O mai bună recunoaştere a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi
Modificările ulterioare în ceea ce priveşte drepturile persoanelor cu dizabilităţi le vor permite să aibă acces la servicii de comunicaţii electronice echivalente cu cele disponibile pentru alţi utilizatori. Acest obiectiv poate fi atins prin utilizarea unor terminale adaptate la nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilităţi şi ale persoanelor în vârstă - de exemplu, telefoane cu facilităţi video sau text care uşurează accesul sau subtitrări ale programelor de televiziune.
Portabilitatea numerelor şi durata contractelor
Consumatorii au dreptul de a-şi păstra numărul atunci când decid să schimbe operatorul. Dar, de multe ori, operatorii găsesc modalităţi de a împiedica această „portabilitate a numărului”, în special prin impunerea unor perioade de aşteptare îndelungate. În conformitate cu noua directivă, numărul trebuie să fie transferat cât mai repede posibil. În toate cazurile, numărul trebuie să fie activat de către noul operator în termen de o zi lucrătoare de la acordul de schimbare a furnizorului. De asemenea, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a împiedica schimbarea operatorului împotriva voinţei clienţilor. Mulţi utilizatori au fost victime ale acestei practici ilegale, cunoscute sub numele de „slamming” (transfer abuziv către un alt operator). Operatorii vinovaţi de această practică sau care nu respectă termenul limită al portabilităţii pot fi sancţionaţi.
Durata maximă a contractelor pentru consumatori nu trebuie să depăşească 24 de luni, iar utilizatorii ar trebui să aibă opţiunea de a alege un contract valabil 12 luni.
Informaţii privind limitările accesului
Orice limitări impuse de către furnizori privind accesul la servicii, aplicaţii sau echipamente sau privind utilizarea acestora depind de legislaţia naţională. Directiva nu le autorizează şi nu le interzice şi, prin urmare, nu modifică în vreun fel situaţia existentă. Cu toate acestea, introduce o obligaţie de a informa utilizatorii în cazul în care există restricţii. Directiva prevede că statele membre trebuie să respecte drepturile fundamentale ale cetăţenilor, inclusiv cele referitoare la confidenţialitate şi la viaţa privată, obiectivele societăţii informaţionale şi normele de piaţă.
Neutralitatea reţelei
Comisia va publica o declaraţie, subliniind „importanţa ridicată a menţinerii caracterului deschis şi neutru al internetului, ţinând seama pe deplin de voinţa prezentă a co-legiuitorilor de a consacra neutralitatea netă ca un obiectiv politic”.
Directiva privind serviciul universal are drept scop îmbunătăţirea calităţii serviciilor accesibile publicului. Operatorii vor trebui să informeze consumatorii cu privire la orice restricţii pe care le impun în legătură cu accesul la internet (cum ar fi reducerea accesibilităţii anumitor servicii la ore de vârf pentru a preveni congestionarea). Directiva prevede că utilizatorii finali ar trebui să fie în măsură să decidă ce conţinut doresc să trimită şi să primească şi ce servicii, aplicaţii, echipamente hardware şi software doresc să utilizeze pentru astfel de scopuri, fără a aduce atingere necesităţii de a păstra integritatea şi securitatea reţelelor şi serviciilor. Autorităţile naţionale vor putea impune cerinţe privind calitatea minimă a serviciilor pentru a contracara degradări ale serviciilor, cum ar fi întreruperea sau încetinirea traficului.
Comisia Europeană va monitoriza îndeaproape punerea în aplicare a acestor dispoziţii şi va raporta Parlamentului European şi Consiliului, până la sfârşitul anului 2010, dacă sunt necesare orientări suplimentare.
O mai bună protecţie a vieţii private şi acţiuni împotriva activităţilor ilegale pe internet
Revizuirea directivei din 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor electronice, un element suplimentar al „pachetului privind telecomunicaţiile”, are drept scop îmbunătăţirea securităţii şi integrităţii reţelei, o mai bună protecţie a datelor utilizatorilor şi îmbunătăţirea măsurilor de combatere a spamului şi a „atacurilor informatice”.
O mai bună protecţie a datelor personale
Directiva actuală armonizează normele naţionale diferite, cu scopul de a asigura un nivel echivalent de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale în prelucrarea datelor personale. Directiva revizuită extinde această armonizare la dreptul la viaţă privată, confidenţialitate şi la securitatea tehnologiei informaţiei.
Deoarece sistemele de comunicaţii electronice s-au dezvoltat, cantitatea de date personale care este deţinută şi poate fi asociată cu utilizatorul individual este în continuă creştere. Acest volum de informaţii este stocat, transferat între operatori şi prelucrat într-o varietate de moduri. Aceasta creează o situaţie care conduce la tot mai multe încălcări ale securităţii datelor, deşi cazurile reale de prejudicii majore asupra interesului unui utilizator (distrugerea, pierderea sau modificarea datelor, accesul neautorizat), sunt relativ rare.
Securitatea reţelei – notificare privind încălcarea securităţii datelor
În conformitate cu noile norme introduse pentru prima dată în legislaţia UE, directiva prevede că o încălcare a securităţii, cum ar fi furtul unei liste de clienţi de la un furnizor de servicii de internet, trebuie să fie imediat notificată autorităţii de reglementare. Utilizatorii vor fi avertizaţi cu privire la o încălcare a securităţii datelor personale şi a dreptului la confidenţialitate în cazul în care gravitatea cazului impune acest lucru. Furnizorii de servicii care au demonstrat autorităţilor competente că au adoptat măsurile tehnice adecvate de protecţie nu ar fi obligaţi să informeze un abonat cu privire la încălcarea datelor sale personale în cazurile în care datele nu au putut fi utilizate de către altcineva. Cu toate acestea, furnizorii ar trebui să menţină un inventar al cazurilor de încălcare a datelor personale, pentru a permite autorităţilor să constate dacă măsurile de protecţie sunt adecvate.
Furnizorii de servicii sunt deja obligaţi să ia măsurile corespunzătoare pentru a reduce riscurile de încălcări ale securităţii. Cerinţele de securitate suplimentare garantează faptul că datele personale pot fi accesate numai de către personalul autorizat în acest sens.
Protecţia împotriva spamurilor şi a atacurilor informatice
Această directivă ar trebui să consolideze, de asemenea, protecţia împotriva spamului. Prelucrarea datelor personale de către furnizorii de servicii, chiar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, ar trebui să necesite acordul prealabil al utilizatorului. Utilizatorul ar trebui să fie întotdeauna liber să-şi retragă consimţământul în orice moment.
Comunicarea comercială (inclusiv promoţiile, premiile şi cadourile) prin telefon sau prin intermediul reţelelor informatice ar trebui să fie semnată şi identificabilă cu o adresă, permiţând astfel utilizatorilor să solicite să nu mai primească materiale în viitor. Directiva prevede că este ilegal să se trimită e-mailuri care conţin linkuri către materiale dăunătoare sau frauduloase.
În cele din urmă, protecţia împotriva viruşilor, programelor disimulate (de tipul troienilor) sau programelor de tip spyware va fi, de asemenea, îmbunătăţită. Aceste programe sunt deja interzise, indiferent de sistemul de stocare (CD-ROM, memorie flash, USB-uri) sau de metoda de descărcare (internet, telefon sau mobil).
Instalarea de „cookies” numai după acordul prealabil
Instalarea de „cookies” pe calculatoarele utilizatorilor este supusă, de asemenea, acordului prealabil al utilizatorului.
Reformarea gestionării spectrului de frecvenţe pentru a stimula dezvoltarea de noi servicii fără fir (wireless)
Spectrul de frecvenţe radio este coloana vertebrală a serviciilor şi tehnologiilor moderne fără fir, cum ar fi internetul în bandă largă, telefonia mobilă şi radiodifuziunea, Bluetooth, sistemele de navigaţie prin satelit, controlul traficului aerian, prognoza meteo etc. Odată cu apariţia unui număr din ce în ce mai mare de aplicaţii noi, frecvenţele au devenit o resursă rară, pentru care licitează tot mai multe părţi interesate.
Servicii fără fir interoperabile la nivelul întregii UE
În prezent, spectrul de frecvenţe radio este de multe ori utilizat ineficient. Alocarea şi gestionarea spectrului de frecvenţe trebuie să fie reformate, pentru a permite apariţia de noi aplicaţii. Mai mult decât atât, coordonarea la nivel european şi internaţional a devenit necesară pentru a permite utilizatorilor spectrului de frecvenţe să beneficieze de servicii la nivelul UE fără interferenţe dăunătoare - de exemplu, pentru a asigura faptul că sunteţi în măsură să vă conectaţi la serviciile de televiziune mobilă în timp ce călătoriţi în străinătate.
Prin urmare, directiva-cadru revizuită privind comunicaţiile electronice solicită statelor membre să coopereze între ele şi cu Comisia la planificarea strategică, coordonarea şi armonizarea utilizării spectrului de frecvenţe radio. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative pentru programe de acţiune multianuale privind spectrul de frecvenţe radio, după cum au convenit deputaţii europeni şi Consiliul.
Utilizarea „dividendului digital” în vederea reducerii decalajul digital
Până în prezent, au fost alese servicii specifice pentru fiecare bandă de frecvenţă. De exemplu, benzile largi în intervalul de până la 1 GHz sunt rezervate pentru serviciile de radiodifuziune, deoarece servesc unui scop specific de interes general. Cu toate acestea, digitalizarea permite transmiterea de 6 până la 8 canale de televiziune în spaţiul spectrului de frecvenţe necesar în prealabil pentru doar un canal analogic. Trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea terestră digitală, până la sfârşitul anului 2012, va elibera, prin urmare, o cantitate semnificativă a spectrului de frecvenţe de înaltă calitate, cunoscut sub numele de „dividend digital”.
Acest spectru de frecvenţe eliberat ar putea, de exemplu, să fie folosit pentru programe de televiziune suplimentare, servicii mobile în bandă largă, aplicaţii de identificare prin radiofrecvenţă (RFID) (cum ar fi colectarea taxei rutiere sau paşapoartele biometrice), aplicaţiile privind siguranţa rutieră şi noile servicii electronice, precum e‑guvernarea sau e-sănătatea. Spectrul de frecvenţe eliberat ar putea să găzduiască tehnologii în bandă largă noi şi deschise şi să permită accesul la servicii care vor ajuta la depăşirea „decalajului digital”.
Posibilitatea utilizării oricărei frecvenţe pentru orice aplicaţie...
Reforma cadrului de comunicaţii electronice urmăreşte să introducă neutralitatea serviciilor şi a tehnologiei ca principii obligatorii, mai precis, orice bandă de frecvenţă poate fi utilizată pentru orice serviciu folosind orice tehnologie. Prin urmare, o bandă utilizată în prezent pentru radiodifuziune ar putea, de exemplu, să fie utilizată pe viitor pentru a furniza de servicii în bandă largă fără fir.
Această abordare nouă, mai flexibilă, a gestionării spectrului de frecvenţe va permite, de asemenea, transferul de frecvenţe, o altă noutate introdusă de directiva-cadru revizuită. Pe viitor, utilizatorii vor putea să transfere sau să închirieze drepturile lor individuale de utilizare a frecvenţelor în anumite benzi către alţi utilizatori, cu condiţia ca acest transfer să fie în conformitate cu procedurile naţionale. Benzile de radiodifuziune sunt excluse de la această regulă nouă, astfel încât să se evite concurenţa neloială.
...dar garantând pluralismul mediatic
Numai obiectivele de interes general - cum ar fi garantarea siguranţei vieţii, promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale, evitarea utilizării ineficiente a frecvenţelor radio sau promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mediatic - pot justifica măsurile care solicită ca un serviciu să fie furnizat într-o anumită bandă de frecvenţe.
Extinderea instrumentarului autorităţilor de reglementare
Orice reglementare ex-ante specifică unui sector ar trebui să fie redusă progresiv, pe măsură ce concurenţa pe pieţele de comunicaţii electronice se dezvoltă, iar piaţa telecomunicaţiilor ar trebui în cele din urmă să fie reglementată exclusiv de legislaţia în domeniul concurenţei, au insistat deputaţii europeni în momentul revizuirii cadrului privind comunicaţiile electronice.
Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată defini pieţele potrivit unui criteriu subnaţional, stipulează directiva-cadru revizuită privind reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Astfel, o autoritate de reglementare naţională ar putea ridica obligaţiile de reglementare din zonele geografice în care există deja o concurenţă eficientă în domeniul infrastructurii, menţionează noul text.
Cooperarea mai strânsă privind reglementarea pieţei
Noua legislaţie solicită autorităţilor naţionale de reglementare să consulte Comisia şi noul Organism al autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC), înainte de a adopta decizii de reglementare. OAREC va adopta un aviz în astfel de cazuri, cu o majoritate absolută a celor 27 de membri ai săi.
Autoritatea de reglementare va trebui să ţină „seama în cea mai mare măsură” de orice fel de „rezerve serioase” exprimate de către Comisie şi OAREC, cu privire la faptul că măsura propusă ar putea crea o barieră în calea pieţei unice a UE. În acest caz, OAREC, Comisia şi autoritatea naţională de reglementare ar trebui să coopereze îndeaproape în scopul identificării „măsurii celei mai potrivite şi eficiente”, înainte ca autoritatea naţională de reglementare să adopte soluţia, se menţionează în textul convenit.
Separarea funcţională ca „o măsură excepţională”
Noile norme permit unei autorităţi naţionale de reglementare să solicite unui operator integrat existent pe piaţă să-şi separe infrastructura reţelei de unităţile care oferă servicii folosind această infrastructură - un instrument de reglementare cunoscut sub numele de „separare funcţională”, care însă nu schimbă proprietatea generală asupra accesului la reţea şi asupra serviciilor.
Autorităţile naţionale de reglementare pot utiliza această „măsură excepţională” numai dacă există „probleme de concurenţă sau eşecuri de piaţă importante şi persistente” pe pieţele angro, unde orice alte instrumente de reglementare nu au reuşit să realizeze o concurenţă eficientă şi dacă există şanse mici pentru o viitoare concurenţă în domeniul infrastructurii, au fost de acord deputaţii europeni cu Consiliul. În astfel de cazuri, unitatea economică separată ar oferi apoi tuturor firmelor utilizatoare ale reţelei acces la produse şi servicii în aceleaşi intervale de timp şi în condiţii egale în ceea ce priveşte nivelurile de preţ şi de servicii.
Utilizarea în comun a infrastructurii
Un alt instrument de reglementare pe care directiva-cadru revizuită îl va oferi autorităţilor naţionale de reglementare este posibilitatea de a cere operatorilor să utilizeze în comun „elementele reţelei şi infrastructurile asociate”. Întreprinderilor care au dreptul de a instala infrastructuri pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată ar putea, de exemplu, să li se solicite să permită concurenţilor utilizarea cablajului clădirilor (inclusiv din interiorul clădirilor), a pilonilor, a antenelor, a turnurilor, a canalelor, a tuburilor, a nişelor şi a cutiilor de distribuţie.
Investirea în reţelele de generaţie viitoare
Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să promoveze „investiţii eficiente şi inovaţii în infrastructuri noi şi consolidate”, cum ar fi noile reţele de fibră optică („reţelele de acces de generaţie viitoare”), stipulează directiva revizuită. Orice obligaţie de acordare a accesului de a deschide această nouă infrastructură pentru concurenţi va trebui să ia în considerare în mod adecvat riscurile asumate de investitori şi ar trebui să permită „acorduri de cooperare între investitori şi părţile interesate de acces” în scopul diversificării riscului aferent investiţiilor, se adaugă în textul adoptat.
Organismul autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice
Parlamentul şi Consiliul au convenit asupra instituirii unui Organism al autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC). Parlamentul a adoptat un compromis la 6 mai 2009, iar Consiliul la 26 octombrie 2009.
Spre deosebire de Autoritatea europeană de reglementare a pieţei comunicaţiilor electronice (EECMA), propusă iniţial de Comisie, OAREC va deţine structura simplă a unui consiliu al autorităţilor de reglementare, format din directorii celor 27 de autorităţi naţionale de reglementare, precum şi un observator fără drept de vot, reprezentând Comisia Europeană.
În calitate de organism consultativ independent specializat, OAREC va emite avize şi recomandări pentru a ajuta Comisia, precum şi Parlamentul European şi Consiliul, la cererea acestora, la aplicarea eficientă şi consecventă a cadrului de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice. OAREC va adopta avizele - de exemplu, privind litigiile transfrontaliere - cu o majoritate de două treimi. Acest lucru va contribui astfel la garantarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru actorii de pe piaţă, a unei concurenţe loiale şi a unor servicii de înaltă calitate în întreaga UE, asigurându-se că autorităţile naţionale de reglementare folosesc instrumente similare atunci când se confruntă cu situaţii de piaţă asemănătoare.
Un birou mic va furniza OAREC servicii de asistenţă profesională şi administrativă. Biroul OAREC va fi finanţat prin subvenţii de la bugetul comunitar şi prin contribuţiile financiare voluntare ale statelor membre sau ale autorităţilor lor naţionale de reglementare, potrivit textului.
ENISA păstrează competenţele în domeniul securităţii reţelelor şi a informaţiilor
OAREC nu va prelua nicio sarcină legată de securitatea reţelelor şi a informaţiilor, au stabilit deputaţii europeni şi Consiliul. Comisia a propus iniţial fuzionarea Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor (ENISA) cu noul organism.