Tratatul de la Lisabona obligă UE, în calitate de entitate juridică, să adere la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru va permite cetăţenilor europeni să dea în judecată UE şi instituţiile sale pentru încălcarea drepturilor omului. Comisia PE pentru afaceri constituţionale a adoptat un raport legat de detaliile privind aderarea, precum solicitarea de a avea un judecător special al UE la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

 

Ramon Jáuregui Atondo (Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor și Democraţilor din Parlamentul European, Spania), care a întocmit raportul, ne-a răspuns la câteva întrebări legate de acest subiect.

 

 

Odată cu aderarea, va exista o nouă instanţă pentru cetăţeni, externă Uniunii, care va trebui să ofere noi garanţii cetăţenilor europeni în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului de către Uniunea Europeană şi statele membre.

 

 

Este important ca cetăţenii să epuizeze toate căile judiciare din statele membre înainte de a ajunge în instanţă la Strasbourg. Aceasta este o condiţie necesară întrucât tribunalul de la Strasbourg este un tribunal extern. Deci, da ... dacă drepturile omului trebuie protejate iar acest lucru nu a fost garantat de către instanţele naţionale, cetăţenii vor avea dreptul de a face o nouă cerere în faţa Curţii Europene de la Strasbourg.

 

 

Prezenţa unui judecător naţional la tribunalul de la Strasbourg este fundamentală pentru a explica contextul în care a fost realizată plângerea. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu. În Spania există câteva legi care interzic participarea politică a partidelor apropiate de mişcarea ETA. Care a fost rolul judecătorului spaniol atunci când instanţa de la Strasbourg a discutat plângerea împotriva deciziei Spaniei de a interzice participarea politică? Rolul acestuia a fost de a explica realităţile şi contextul din această ţară. În prezent nu există nici un judecător pentru UE - orice plângere împotriva UE va cădea aşadar în sarcina acestui judecător.

 

În raportul de faţă am decis că judecătoriul UE trebuie să fie întotdeauna prezent deoarece considerăm că ori de câte ori există o cerere sau plângere împotriva Uniunii legată de o măsură comunitară, atât UE cât şi statul membru trebuie să ia parte. Credem că este necesar ca statele membre şi UE să aibă în continuare dreptul de a se apăra.

În cadrul campaniei dedicate Zilei internaţionale a femeii, Parlamentul European se concentrează anul acesta pe eradicarea violenţei împotriva femeilor. Preşedinta comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, Eva-Britt Svensson (Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Suedia) ştie exact cum se simt victimele violenţei, deoarece şi dumneaei s-a aflat în situaţia lor.

 

 

În primul rând cred că nu am făcut îndeajuns, deoarece încă mai există violenţă bazată pe diferenţa de gen, violenţă împotriva femeilor. Dar am început să informăm oamenii despre acest fenomen, avem un program special numit Daphne. Unele state membre au legi bune împotriva violenţei. Acum a venit timpul să avem o legislaţie europeană în acest domeniu.

 

 

În primul rând, susţinerea victimelor. Trebuie să avem o legislaţie care să se asigure că în toate statele membre femeile ştiu că violenţa este o infracţiune. Şi mai este nevoie de posibilitatea de a obţine sprijin de la autorităţile sociale, de la poliţie şi judecători. În al doilea rând, preşedinţia spaniolă a UE a propus un număr de telefon comun - acesta este un lucru bun, pentru că îl poţi memora şi îl poţi folosi oriunde, ar fi mai uşor pentru victime să sune după ajutor. În al treilea rând, ar trebui să avem informaţii exacte despre violenţă în fiecare stat membru: câte victime sunt şi care sunt cauzele violenţei.

 

 

Doresc să le spun tuturor femeilor care astăzi trăiesc într-o relaţie în care au parte de violenţă că este posibil să renunţe la această relaţie nocivă şi să îşi refacă viaţa. Ştiu cum este. Te învinovăţeşti, el controlează totul şi ţie ţi-e teamă în fiecare secundă din zi şi din noapte. Imaginaţi-vă cum este să-ţi fie teamă în fiecare moment al vieţii de persoana cu care trăieşti, de care ai fost îndrăgostită, cu care ai făcut copii. El este cea mai importantă persoană din viaţa ta dar şi ameninţarea ta. Daţi-vă seama că nu puteţi accepta acest lucru, părăsiţi această relaţie şi începeţi o viaţă nouă!

 

 

Da, avem o propunere privind ordinul european de protecţie. De exemplu, eu provin din Suedia, Când am avut de-a face cu violenţa, am mers la poliţie şi aceasta a interzis făptaşului să se apropie de apartamentul meu şi de locul meu de muncă. Aveam chiar şi un buton de alarmă pe care aş fi putut să îl folosesc dacă acesta venea la mine acasă. Graţie acestei legi europene, dacă ai o decizie din ţara natală şi mergi în alt stat UE, poţi arăta documentul poliţiei locale şi obţii protecţie oriunde te-ai afla în Uniunea Europeană.

Va putea frigiderul dumneavoastră să detecteze produsele expirate pe care le conţine şi să vă informeze despre acest lucru? Internetul ar trebui să conecteze nu numai cele 1,5 de miliarde de persoane care îl folosesc, ci şi persoanele cu obiecte, sau obiectele între ele, ne-a spus socialista spaniolă Maria Badia i Cutchet, care redactează un raport în acest domeniu. Dumneaei sprijină o comunicare a Comisiei ce promovează internetul lucrurilor, dar cere respectarea drepturilor fundamentale.

 

 

Internetul lucrurilor este o aplicaţie nouă în tehnologia internetului. În următorii 10 sau 15 ani, se estimează că acesta va face parte din viaţa noastră de zi cu zi. Foloseşte tehnologia de identificare prin frecvenţă radio pentru a transmite şi primi informaţii fără fir. Funcţionează cu un chip mic, ce are capacitatea de a stoca multe informaţii despre obiectul sau persoana care îl poartă.

 

În sectorul agroalimentar, de exemplu, tehnologia de identificare prin frecvenţă radio permite o supraveghere mai eficientă şi rapidă a produselor şi oferă în orice moment informaţii despre conţinut: caracteristici chimice, nivel de gluten… tot. Se folosesc deja aplicaţii similare: de exemplu, chipul transmite unui şofer în timp real informaţii despre presiunea pneurilor.

 

Această tehnologie nouă va revoluţiona şi extinde interacţiunea persoană-obiect şi obiect-obiect. Inovarea constă în relaţia între obiecte. Cel mai frecvent citat exemplu este cel al frigiderului care, dacă este programat cum trebuie, poate detecta produsele expirate sau care sunt pe punctul de a expira, folosind informaţia despre dată.

 

 

Această aplicaţie miraculoasă va oferi oportunităţi enorme de dezvoltare a unor afaceri noi, de combatere a schimbărilor climatice, de ameliorare a gestionării energiei şi transporturilor. Dar poate crea şi probleme în domeniul drepturilor fundamentale. Companiile ce folosesc aceste chipuri vor avea acces la informaţii privind viaţa privată a oamenilor. Trebuie să acordăm o atenţie deosebită acestei chestiuni.

 

Înaintea punerii în practică a acestei aplicaţii, trebuie să abordăm protejarea drepturilor oamenilor. Comisia are dreptate când spune că trebuie să găsim un echilibru. Dacă dorim ca această tehnologie să aibă succes, trebuie să ne asigurăm că cetăţenii au încredere în ea. Deoarece trăim într-o lume deschisă, cred că trebuie să abordăm acest subiect la nivel transatlantic.

 

 

Această tehnologie ajută mult la ameliorarea eficienţei energetice în transport şi la reducerea poluării. De exemplu, contribuie la evitarea ambuteiajelor schimbând semafoarele când sunt prea multe maşini într-o coloană. Deoarece economia verde este în raport direct cu noile tehnologii, putem folosi criza actuală pentru a impulsiona sectoare precum cercetarea şi dezvoltarea.

 

În ceea ce priveşte beneficiile pentru sănătate, am un prieten care a avut un atac de cord. I s-a pus în corp un chip, care îl conectează cu un spital din Spania. Acum, doctorii cunosc fiecare schimbare din corpul lui. În acest fel, ei controlează simptomele şi pot controla bolile. Dar încă nu s-a studiat impactul undelor radio asupra sănătăţii. Ideea mea este să prevenim cât mai multe riscuri posibil şi să examinăm de aproape problema legată de confidenţialitatea informaţiilor personale.

Extinderea concediului de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni şi implementarea concediului paternal de cel puţin două săptămâni sunt două din propunerile eurodeputatei Edite Estrela într-un raport adoptat pe 23 februarie în comisia parlamentară pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. Raportoarea ne-a vorbit, într-un interviu exclusiv, despre obiectivele raportului.

 

 

 

Pe de o parte, de a continua şi ameliora promovarea şi apărarea femeilor însărcinate sau care alăptează şi, pe de alta, de a include în legislaţie egalitatea de gen privind echilibrul între viaţa profesională şi cea personală. Raportul meu conţine şi câteva propuneri inovatoare care au ca scop promovarea justiţiei şi egalităţii, mai exact includerea casnicelor în legislaţia europeană şi drepturile părinţilor care adoptă copii cu vârste de până la 12 luni - care ar trebui să fie similare drepturilor privind concediul parental.

 

 

Au fost două tipuri de rezistenţă. Prima este cea ideologică: Parlamentul European reprezintă oameni de diferite origini, culturi, provenind din ţări diferite, cu ideologii şi experienţă de viaţă diferite. Aceasta apare în cadrul dezbaterilor de acest tip, când apare opinia că femeile ar trebui să stea acasă. Apoi este rezistenţa financiară referitoare la costurile acestei legi. Această directivă este veche de 18 ani, acum facem legile pentru mâine, statele membre vor avea trei ani pentru a transforma regulile europene în drept naţional.

 

Am transmite un mesaj negativ dacă în momentul în care directiva intră în vigoare situaţia nu este mai favorabilă decât acum. Trebuie şi să fim consecvenţi: pe de o parte, Comisia Europeană şi Consiliul ne avertizează privind deficitul demografic, pe de altă parte, când este vorba de implementarea unor măsuri ce au ca scop creşterea ratei natalităţii, ne uităm la fiecare bănuţ.

 

 

Care vor fi consecinţele unei rate scăzute a natalităţii? Copii de azi sunt contribuabilii de mâine, responsabili pentru garantarea durabilităţii securităţii sociale. Avem nevoie de o populaţie activă şi trebuie să combatem stereotipul conform căruia maternitatea este o boală şi o pagubă pentru societate. Maternitatea este un serviciu făcut societăţii. Femeile nu trebuie să aleagă între a fi mame şi a avea, de exemplu, responsabilităţi de manager.

 

Clasa de mijloc nu îşi permite să stea acasă prea mult fără un venit, iar o lipsă îndelungată poate îngreuna întoarcerea pe piaţa muncii. Facem o propunere echilibrată şi raţională, care corespunde aşteptărilor oamenilor, familiilor şi femeilor. Lucrul cu jumătate de normă poate părea o soluţie bună, dar în momentul pensionării, femeile sunt penalizate pentru că au stat acasă şi au avut grijă de copii. Sunt studii care arată că diferenţa de venit între femei şi bărbaţi este mai mare în momentul pensionării decât în rest. Sărăcia femeilor se accentuează la vârste înaintate, când acestea au nevoie de condiţii pentru o viaţă demnă.

 

 

Ar trebui să promovăm şi adoptăm mai multe politici şi măsuri de distribuire egală a responsabilităţilor profesionale şi publice. Apăr concediul de paternitate deoarece nu este abordat în legislaţia europeană, deşi există deja în multe state membre, pentru a combate ideea că responsabilitatea pentru creşterea şi educarea copiilor aparţine în exclusivitate femeii.

 

În ţările nordice, un bărbat care nu ia concediu paternal este considerat un tată rău. În sud, un bărbat care îşi ia concediu paternal este considerat un angajat neserios. Noile reguli vor aduce o armonie, luând în considerare interesele copiilor. Femeile vor putea avea copii mai devreme şi vor avea câţi copii îşi doresc (studiile arată că europenii nu au copiii pe care îi vor). Susţin împărţirea tuturor tipurilor de responsabilitate.

La data de 19 aprilie, Parlamentul European a organizat o dezbatere privind simplificarea PAC, votul în plen urmând să aibă loc pe 18 mai.

PAC reprezintă în continuare 40% din bugetul UE. Cu toate acestea, când ne referim la PAC, prima reacţie a omului de rând va fi să se gândească la lacuri de vin, munţi alimentari şi sprijinirea ineficienţei. Aceasta a fost dezbaterea de acum 15 ani, însă acum este vorba despre garantarea şi aprovizionarea cu alimente a celor 500 de milioane de cetăţeni europeni la un cost rezonabil.

Nu putem avea o reformă PAC înainte de a obţine o reformă a bugetului. Criza economică, şomajul, precum şi o mulţime de alte domenii nu au fost luate în vedere când a avut loc reforma PAC în trecut. Apoi mai sunt securitatea energetică, schimbările climatice, controlul migraţiei. Cetăţenii se aşteaptă ca Europa să acopere toate aceste arii folosind acelaşi buget ca şi înainte. Agricultura va trebui să lupte din greu pentru a menţine 40% din buget.

Agricultorii trebuie să se conformeze standardelor de mediu, sănătate şi bunăstare. PAC de astăzi este prea birocratică, multe acte normative nu sunt proporţionale cu riscurile.

Majoritatea agricultorilor trebuie să respecte standardele legate de asigurarea calităţii şi de trasabilitate, impuse de către comercianţii cu amănuntul. Este extrem de neplăcut dacă, o săptămână mai târziu, o persoană de la minister vine să refacă inspecţia. Lipsa unor sisteme armonizate împiedică agricultorii să îşi desfăşoare activitatea de zi cu zi sau să îşi dedice timpul cultivării terenurilor lor.

Un alt motiv de furie în rândul producătorilor agricoli este că orice greşeală din formularele trimise va fi penalizată, în general într-o manieră standard, astfel încât o eroare mică va aduce aceeaşi penalizare disproporţionată. De cele mai multe ori o astfel de greşeală nu a fost făcută cu intenţie de fraudare, ci, din contră, ca urmare a informaţiilor greşite furnizate de agenţia locală pentru standarde alimentare. Nu este corect. Prima abatere nu ar trebui să aducă nici o penalizare.

Aceştia s-au alăturat pe baza unui aranjament conform căruia vor ajunge doar treptat la acelaşi nivel cu UE-15. Există o logică, însă personal am o oarecare simpatie pentru agricultorii din UE-12 care privesc peste gard pentru a vedea fermierii britanici, germani, francezi pe deplin susţinuţi,  în timp ce ei înşişi nu sunt.

Pe de altă parte, procesul de tranziţie le oferă alte avantaje precum costuri mai mici. Vreau să văd PAC mai simplă, mai echitabilă şi mai transparentă.

În primul rând, aş încerca să fiu explicit legat de faptul că majoritatea fermierilor ar prefera să fie independenţi decât subvenţionaţi. Însă trebuie să fim realişti: nu suntem în Noua Zeelandă. Salariul mediu aici este considerabil mai mare decât în Noua Zeelandă, însă veniturile agricole medii aici reprezintă doar jumătate din cele ale lucrătorului mediu. Fără nici un sprijin, suntem ameninţaţi de criză.

Publicul din Europa, din motive foarte reale, îşi îndreaptă aşteptările legate de mediu, sănătate şi bunăstarea animalelor înspre agricultori. Acest lucru presupune costuri pe care nu le putem pasa consumatorilor noştri. Aşadar este firesc ca UE să recunoască acest lucru şi să compenseze agricultorii pentru furnizarea bunurilor publice.