Nigel Farange , în numele Grupului IDN/DEM. - Domnule preşedinte, bucuraţi-vă din plin de cea de-a zecea aniversare a euro, fiindcă mă îndoiesc că va exista şi o a douăzecea. Ceea ce am văzut în această dimineaţă ne aduce aminte de vremurile sovietice. Vă amintiţi de planurile cincinale care erau prezentate drept succese chiar înainte de lansarea acestora şi de vremurile când se vorbea mult despre recoltele-record şi cifrele de producţie fantastice ale tractoarelor? La fel ca în acele zile, în această dimineaţă am ascultat o pleiadă de birocraţi nealeşi, îmbătrâniţi, vorbindu-ne despre succesul fabulos al întregii poveşti. Toate acestea sunt amăgiri.

Ideea că BCE şi-a îndeplinit rolul cu succes este surprinzătoare. Banca Centrală Europeană a mărit rata dobânzii exact în iulie anul trecut, în plin declin al pieţelor şi pe fondul reducerii substanţiale a ratelor dobânzii în restul lumii. Desigur, aceste lucruri nu mă miră, deoarece euro nu înseamnă altceva decât impunerea voinţei clasei politice asupra popoarelor Europei. Ţin să vă amintesc că doar două ţări – Danemarca şi Suedia – au organizat un referendum pentru introducerea monedei euro şi ambele au votat „nu”, acel banal cuvânt pe care toată lumea încearcă să-l evite pe cât posibil.

Zona euro nu a fost pusă la încercare până acum, însă va fi în curând. Spania se confruntă cu probleme economice. Italia n-ar fi trebuit să adere niciodată la zona euro, după cum au afirmat economiştii germani la acea vreme, însă, după părerea mea, ar trebui să ne îndreptăm atenţia asupra situaţiei din Grecia. Mii de tineri au ieşit în stradă să protesteze, cerând guvernului să ia măsuri, să reducă ratele dobânzii, solicitând intervenţia guvernului în vederea devalorizării. Însă guvernul elen este imobilizat în cămaşa de forţă a euro. Nu poate face nimic. Viitoarele alegeri generale din Grecia nu vor putea schimba situaţia în niciun fel. Din moment ce oamenii au fost privaţi de posibilitatea de a-şi decide viitorul prin vot, mă tem că violenţa devine singura alternativă logică.

Prin introducerea monedei euro, aţi reuşit să împingeţi popoarele într-o capcană economică, iar pentru a ieşi din aceasta, va fi nevoie de mult curaj şi de o conducere eficientă; altfel, consecinţa inevitabilă va fi prăbuşirea economiei. Puteţi lansa proteste şi insulte dacă doriţi, dar nu uitaţi că Marea Britanie, aflată în afara zonei euro, a fost capabilă să devalorizeze, să reducă substanţial ratele dobânzilor. Noi am reuşit să facem ceea ce era necesar. Râdeţi în continuare dacă simţiţi nevoia, dar aţi observat că azi dimineaţă obligaţiunile din Grecia se tranzacţionau pe piaţă cu 233 de puncte de bază peste nivelul obligaţiunilor din Germania? Îmi dau seama că mulţi dintre cei prezenţi în această sală nu prea înţeleg ce înseamnă asta, iar cei care înţeleg vor face tot posibilul să ignore acest lucru. Puteţi continua să vă ascundeţi capul în nisip, dacă doriţi; puteţi ignora ceea ce se întâmplă pe pieţe, însă, cu timpul, pieţele se vor întoarce împotriva dumneavoastră.