Preşedinta – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0046/2009) elaborat de dl Krahmer, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) [COM(2007)0844 - C6-0002/2008 - 2007/0286(COD)].

  Holger Krahmer, raportor – (DE) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, urmează să votăm directiva privind prevenirea emisiilor industriale. Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a adoptat o serie de compromisuri cu o largă majoritate. Sper să putem menţine această direcţie, deoarece aceste reguli vor armoniza normele ecologice pentru instalaţiile industriale din UE. Astfel, vom îmbunătăţi protecţia mediului, asigurând în acelaşi timp o concurenţă loială.

În centrul compromisurilor se află reţeaua europeană de siguranţă. Acest concept introduce la nivelul Comunităţii limite pentru valorile emisiilor poluante provenite din industrie. Ele definesc norme clare de autorizare a instalaţiilor industriale. Pentru a obţine un permis, ele trebuie să fie mai bune decât specificarea din reţeaua de siguranţă. Acest mod de abordare oferă suficient spaţiu de manevră pentru stabilirea de cerinţe individuale. În orice caz, nu mai există posibilitatea de a abuza de acest spaţiu şi de a folosi instalaţii cu evaluări negative în ceea ce priveşte emisiile prin intermediul derogărilor. Datorită reţelei de siguranţă vom obţine claritate, precum şi flexibilitatea necesară. Nu va fi deloc nevoie de derogări extensibile şi interpretabile.

Când am făcut această propunere, mi s-a reproşat că aş fi un „activist verde”. Această afirmaţie - şi mă voi exprima cu atenţie - este exagerată. Este vorba despre îmbunătăţirea punerii în aplicare a unor norme ale UE care sunt în vigoare de ani de zile. Cele mai bune tehnici disponibile - iar acesta este scopul reţelei europene de siguranţă - ar fi trebuit să fie, începând din toamna trecută, un standard pentru toate unităţile industriale din UE, însă acest lucru este încă departe de realitate. Cele mai bune tehnici disponibile sunt efectiv utilizate în momentul de faţă în numai trei state membre.

Oxizii de azot şi de sulf reprezintă câteva dintre problemele principale ale poluării industriale a mediului. Potenţialul de reducere ar fi de 60-80% în cazul în care cele mai bune tehnici disponibile s-ar utiliza în mod consecvent. Acestea sunt cifrele Agenţiei Europene de Mediu. Tehnica aceasta nu este science fiction. Nu provine din laborator, nu se află în stadiu de laborator, ci este disponibilă, accesibilă şi funcţională. Cu toate acestea, multe state membre se scutesc de un astfel de efort, deoarece se pot câştiga bani buni şi din instalaţii industriale poluante. Unele state membre pur şi simplu au neglijat ideea de a investi în modernizarea unităţilor lor. Acest lucru afectează concurenţa şi mediul, motiv pentru care încurajez o nouă abordare în vederea unei mai bune puneri în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile.

Pachetele de compromis vor reduce, de asemenea, cheltuielile administrative care nu folosesc în niciun fel mediului. Prin urmare, numărul rapoartelor pe care operatorii de instalaţii trebuie să le trimită autorităţilor este legat de riscul prezentat de instalaţiile respective şi de respectarea de către operatori a normelor impuse. Acelaşi lucru este valabil şi pentru inspecţiile făcute de autorităţi. Acolo unde ar putea exista un pericol, este nevoie de o supraveghere mai atentă. Însă acolo unde lucrurile sunt în ordine, nu mai este necesară o monitorizare constantă.

Pentru multe persoane din acest Parlament, protecţia solului este o problemă delicată. Din păcate, este clar că nu mai poate avea loc o dezbatere constructivă pe această temă, însă găsirea unor compromisuri a fost posibilă. Raportul privind starea solului se reduce la punctele esenţiale - nu trebuie să fie unul cuprinzător şi nu trebuie elaborat mereu. În schimb, se va concentra asupra riscului real produs de o anumită instalaţie. Analizele sunt necesare în cazurile în care se utilizează cantităţi relevante de substanţe periculoase.

În plus, curăţarea siturilor în vederea readucerii la starea iniţială nu este o abordare realistă, motiv pentru care compromisul vorbeşte acum despre reabilitarea până la un nivel satisfăcător. Acest lucru nu-mi influenţează propriul punct de vedere, şi anume că protecţia solului nu este un domeniu care ar trebui reglementat la nivelul UE. Ar fi mai bine ca acesta să ţină de responsabilităţile statelor membre.

IPPC afectează aproape toate sectoarele industriale. Aşadar, au existat activităţi intense de lobby în ultimele zile. În anumite domenii, îmbunătăţirile aduse compromisurilor iniţiale erau într-adevăr necesare, un exemplu fiind cazul agriculturii. Calcularea pragurilor pentru fermele de păsări este mult prea birocratică. În locul unei clasificări după specii, în curcani, raţe şi pui de carne, ar trebui să menţinem pragul de 40 000 de locuri pentru păsări.

Nici producţia gunoiului de grajd solid şi lichid şi a ejecţiilor nu aparţine sferei de aplicare a acestei directive. Tema este relevantă, reglementarea este necesară, însă, vă rog, nu în acest act juridic. Ferma unui ţăran nu este o unitate industrială. Fermierii au mult mai multe dorinţe pe lista lor, iar decizia în legătură cu aceste două puncte este adecvată. De aceea, am făcut tot posibilul pentru a ajunge la un acord pe această temă cu raportorii alternativi.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru generarea de curent din gaze reziduale în producţia de oţel. Procesul este foarte eficient, producând energie dintr-un produs secundar altminteri inutil. Cu toate acestea, reducerea marginală ţintită a emisiilor ar putea fi obţinută numai printr-un nivel ridicat al cheltuielilor. Scopul era acela de a păstra echilibrul.

Ceea ce însă atrage atenţia şi este regretabil este modul în care Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni se sustrage din compromis şi împrăştie amendamente prin tot raportul. O astfel de abordare nu este constructivă. Luarea deciziilor politice se poate face numai cu un nivel minim de încredere şi colaborare. Pot să înţeleg că membrii Grupului PPE-DE nu sunt suficient de mulţumiţi de diferitele compromisuri. Tot ceea ce pot spune este că aş fi discutat cu plăcere propunerile lor, însă niciuna dintre acestea nu a fost prezentată în cadrul negocierilor pentru compromis cu raportorii alternativi. De aceea, astfel de acţiuni necoordonate şi pe ultima sută de metri pot cauza exact contrariul: periclitarea propunerilor raţionale şi corecte.

Doresc să le mulţumesc din suflet celorlalţi raportori, în special domnilor Turmes, Hegyi şi Blokland, care, în ciuda diferenţelor de substanţă, au fost parteneri de negociere de încredere.

Astăzi, avem ocazia de a încuraja atât o mai bună protecţie a mediului, cât şi concurenţa loială. Sper să folosim această ocazie pentru crearea unui plan care să fie susţinut în acelaşi timp de către marile grupuri economice şi ecologice. Vă rog să susţineţi compromisurile! Vă mulţumesc.

  Stavros Dimas, membru al Comisiei − (EL) Doamnă preşedintă, sunt încântat de faptul că astăzi dezbatem propunerea de reformare a directivei privind emisiile industriale şi aş dori să le mulţumesc în mod special raportorului, dl Krahmer, şi Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, pentru munca excelentă pe care au depus-o la acest dosar. De asemenea, doresc să mulţumesc Comisiei pentru afaceri juridice pentru contribuţia sa pozitivă.

În ultimele săptămâni, Comisia a strâns dovezi solide conform cărora directiva actuală de prevenire şi control al poluării nu este pusă în aplicare în mod adecvat, emisiile industriale aflându-se în continuare la un nivel extrem de ridicat. Situaţia aceasta a avut un impact grav asupra mediului şi asupra sănătăţii cetăţenilor europeni. În plus, afectează concurenţa dintre industriile europene.

Această situaţie inacceptabilă trebuie să înceteze. Cele mai bune tehnici disponibile reprezintă elementul principal al abordării integrate pe baza căreia operează directiva. Aceste tehnici au avantaje ecologice şi economice semnificative.

În primul rând, ele reduc emisiile şi limitează utilizarea resurselor, contribuind astfel la îmbunătăţirea pe termen lung a securităţii aprovizionării cu energie în Uniunea Europeană. De asemenea, stimulează inovaţia ecologică necesară pentru ca industria europeană să poată răspunde viitoarei cereri globale în materie de tehnologii ecologice.

Cadrul de aplicare al celor mai bune tehnici disponibile trebuie consolidat şi îmbunătăţit, pentru ca noi să putem exploata în mod adecvat avantajele acestora. Acesta este scopul propunerii făcute de Comisie. Aceasta clarifică şi actualizează rolul documentelor de referinţă BAT (documente BREF) în aplicarea legislaţiei. Astfel, condiţiile de autorizare pentru întreprinderi vor fi mai asemănătoare în Uniunea Europeană şi, prin urmare, se va atinge o mai mare convergenţă în ceea ce priveşte condiţiile de concurenţă.

Documentele BREF sunt întocmite prin intermediul unei proceduri transparente, cu participarea largă a statelor membre, a industriei şi a altor agenţii relevante. Efortul necesar pentru elaborarea şi aprobarea lor este considerabil. Trebuie să susţinem procedura de aprobare şi procesul BREF în general. Acest lucru va permite documentelor BREF să joace un rol mai puternic în domeniul licenţelor de funcţionare acordate companiilor industriale, ceea ce va avea ca efect faptul că unităţile noastre industriale vor îndeplini cele mai stricte condiţii ecologice posibile prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.

Propunerea Comisiei oferă flexibilitatea necesară pentru derogări de la documentele BREF, cu condiţia, bineînţeles, ca acestea să fie justificate de condiţiile locale în perioada respectivă. Cu toate acestea, este necesară o expunere detaliată a motivelor şi o justificare pentru fiecare derogare, în vederea evitării unor posibile abuzuri. În acelaşi timp, în cazul anumitor sectoare industriale cu impact deosebit de grav asupra mediului, condiţiile obligatorii minime trebuie stabilite la nivelul Uniunii Europene. În plus, standardele minime relevante au fost deja adoptate pentru sectoare precum instalaţii complexe de ardere sau de incinerare a deşeurilor.

După cum ştiţi, această problemă l-a preocupat în mod deosebit pe raportorul Parlamentului European. Deşi cerinţele obligatorii minime ar putea fi considerate utile pentru anumite sectoare industriale, definirea acestora pentru toate sectoarele nu este neapărat necesară. Standardele minime trebuie adoptate numai dacă şi în măsura în care sunt necesare şi justificate din punct de vedere ecologic.

Un exemplu tipic ar fi instalaţiile complexe de ardere, care sunt responsabile pentru o mare parte a poluării atmosferice. Cele mai bune tehnici disponibile nu sunt deloc adoptate în mod corect în acest sector. Iată motivul pentru care Comisia a propus noi cerinţe minime pentru instalaţiile complexe de ardere, pe baza concluziilor din documentele BREF relevante. Aplicarea acestora este planificată pentru anul 2016.

Acestea sunt măsuri care vor contribui în mod semnificativ la atingerea obiectivelor relevante ale strategiei tematice privind poluarea mediului într-o manieră viabilă din punct de vedere economic. Mai mult, avantajul acestor norme depăşeşte costurile aferente, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional.

În cele din urmă, în afara punerii mai bune în aplicare a directivei, obiectivul principal al reformei este de a simplifica legislaţia şi de a reduce costurile administrative ale industriei şi ale autorităţilor competente, în conformitate, bineînţeles, cu principiile programului pentru o legiferare mai bună al Uniunii Europene.

Din acest motiv, propunerea uneşte şapte acte legislative actuale într-o singură directivă. Astfel, va creşte claritatea şi coeziunea legislaţiei, atât pentru statele membre, cât şi pentru companii. Avantajele acestei simplificări sunt numeroase.

Reducerea poluării cauzate de instalaţii industriale reprezintă o prioritate principală, din motive atât ecologice, cât şi economice. Propunerea prezentată va simplifica legislaţia actuală şi, în acelaşi timp, va consolida cadrul de aplicare al celor mai bune tehnici disponibile. Astfel, se va contribui la îmbunătăţirea protecţiei mediului şi a viabilităţii industriei europene. Prin urmare, aştept cu interes punctele dvs. de vedere referitoare la această propunere importantă şi dialogul care va urma.

  Marcello Vernola, în numele Grupului PPE-DE – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, consider că, după cum s-a spus deja, această directivă reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente pentru controlul poluării pe care le-a discutat Parlamentul de la Pachetul energie - climă încoace.

Poate că momentul nu este cel mai potrivit, din cauza crizei financiare care pune sistemul industrial sub presiune şi, prin urmare, a existat o activitate disproporţionată de lobby pe lângă grupurile parlamentare din partea acestor companii, care sunt îngrijorate de repercusiunile financiare ale directivei în cauză, la fel ca şi în cazul Pachetului energie - climă. Suntem încurajaţi de faptul că ne aflăm încă la prima lectură şi poate că la a doua lectură vom reuşi să recâştigăm teren datorită corectărilor şi îmbunătăţirilor.

Doresc să-i spun raportorului, domnul Krahmer, că drumul nu a fost uşor. Dl Krahmer a criticat poziţia Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, care a pus la îndoială unele compromisuri. Aş dori totuşi să menţionez că au fost prezentate 60 de amendamente, cel puţin o treime dintre acestea fiind propuse de deputaţii Grupului PPE-DE. Există aşadar o dorinţă generală în Parlament de a reexamina anumite puncte cheie ale acestei directive şi, din păcate, nu a avut loc nicio întâlnire în ultimele 60 de zile între raportor şi raportorii alternativi pentru a discuta cele 60 de amendamente. Nu trebuie să uităm că directiva a apărut din cauză că directiva precedentă nu s-a dovedit, până în prezent, a fi uşor de pus în aplicare în statele membre. Sistemul de control şi analiză s-a diversificat mult prea mult. După cum a spus dl Krahmer, acesta trebuie modificat. Este însă nevoie de un efort mai mare şi din partea Comisiei Europene.

Documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF) necesită o pregătire mult prea lungă şi, în consecinţă, nu pot garanta punerea în aplicare a directivei într-o manieră transparentă. Este adevărat că un proces foarte puternic de colaborare a luat naştere odată cu implicarea industriei, dar dacă documentele BREF ar fi adoptate mai rapid şi mai regulat, am fi cu siguranţă martorii unui progres în domeniul protecţiei sănătăţii publice. Aş dori, de asemenea, să adaug că sectoarele industriale au realizat puţine investiţii în trecut: este nevoie de un angajament mai puternic şi consider că, având în vedere că un număr prea mare de persoane se îmbolnăvesc şi mor din cauza poluării atmosferice cauzate de emisiile industriale, trebuie să introducem măsuri adecvate de purificare şi un sistem strict de control şi analiză.

PREZIDEAZĂ: Dl COCILOVO
Vicepreşedinte

  Guido Sacconi, în numele Grupului PSE – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, mai întâi aş dori să clarific faptul că iau cuvântul în numele raportorului nostru alternativ care, din nefericire, nu poate fi astăzi alături de noi. Voi reda deci poziţia unitară a grupului nostru. Susţinem pe deplin acest compromis, care este rezultatul unei activităţi de peste un an de zile. Trebuie să mulţumim pentru aceasta dlui Krahmer, care a jucat un rol foarte important, care a ascultat cu atenţie şi chiar şi-a revizuit poziţia iniţială. Acest compromis va avea ca rezultat un grad mai ridicat de protecţie şi suport acordat industriei europene, şi datorită introducerii flexibilităţii.

După cum s-a mai specificat, acordul, punctul focal al acestui consens, consolidează şi extinde punerea în aplicare a BAT (cele mai bune tehnici disponibile), consolidând normele şi făcându-le mai transparente. Cerinţele minime propuse pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni trebuie să fie respectate pentru a putea aplica BAT şi criteriile privind calitatea aerului. În acest sens, în ceea ce ne priveşte, considerăm că amendamentele prezentate în cadrul sesiunii plenare nu trebuie adoptate. Acestea slăbesc compromisul, în special acele amendamente care au ca scop reducerea domeniului de aplicare al IPPC (prevenirea şi controlul integrat al poluării), punerea în aplicare a BAT şi cerinţele pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni.

Trebuie să subliniez faptul că, după o discuţie internă aprinsă, grupul a hotărât să nu depună niciun amendament. În consecinţă, invităm alte partide să acţioneze în aceeaşi manieră şi să nu susţină amendamentele care au fost prezentate pentru a trimite un mesaj puternic şi clar în etapa de primă lectură.

  Chris Davies, în numele Grupului ALDE – Dle preşedinte, ideea care stă la baza Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) este să ne permită să atingem beneficii maxime pentru mediu la un cost minim, acordând o flexibilitate crescută industriei şi statelor membre. Totuşi, după cum a subliniat comisarul, acest principiu generează abuzuri: cele mai bune tehnici disponibile au fost înţelese de numeroase state membre în alte moduri decât cele intenţionate de Comisie.

Prin urmare, susţin cu tărie ideea raportorului de a se stabili un standard minim. Faptul că raportorul nostru este de naţionalitate germană are o anumită importanţă; Germania are rezultate pozitive în ceea ce priveşte acest subiect. Nu găsesc niciun motiv pentru care un stat membru care a făcut investiţii pentru a asigura standarde ridicate de protecţia mediului în industria sa trebuie să fie subminat la nivel competitiv şi ecologic de alte state membre care nu sunt pregătite să facă asemenea investiţii.

De asemenea, aş dori să menţionez oportunitatea pe care această directivă reformată ne-o oferă pentru a modifica Directiva privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni. Sunt foarte dornic să văd introducerea standardelor de performanţă privind emisiile pentru marile instalaţii de cărbune şi gaze naturale din cauza cantităţilor imense de CO2 pe care acestea le emit. Totuşi, preocupările privind încălzirea globală au stârnit multe controverse, preocupări care nu erau resimţite la fel de acut la momentul intrării în vigoare a acestei directive. Într-o oarecare măsură, există un echilibru între poluanţii vechi, tradiţionali şi noua preocupare privind gazele cu efect de seră.

Este foarte posibil ca ţara mea să se confrunte cu penurii energetice severe începând cu sfârşitul anului 2015, cauzate de închiderea a numeroase centrale electrice pe bază de cărbune, care nu au fost modernizate conform cerinţelor privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni.

Personal, sunt pregătit pentru negocieri. Sunt pregătit să negociez o derogare în a doua lectură - o extindere a cerinţelor privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni - pentru a păstra vechile centrale în stare de funcţionare, cu condiţia să nu se construiască alte centrale electrice pe bază de cărbune, care să continue să producă emisii de CO2 şi în următoarele decenii. Trebuie totuşi să existe o compensare veritabilă: trebuie să existe un real angajament din partea statelor membre de a realiza schimbările necesare pentru a-şi reduce emisiile de CO2, astfel încât să se permită încă pentru câţiva ani poluarea provenită de la centralele existente.

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE – Dle preşedinte, mai întâi aş vrea să îi mulţumesc dlui Krahmer, care s-a dovedit un raportor foarte constructiv şi bine organizat în ceea ce priveşte această directivă.

Ce dorim să facem în domeniul despre care discutăm? Dorim să promovăm cele mai bune tehnologii disponibile în Europa în folosul sănătăţii, al mediului, dar şi pentru binele competitivităţii industriei europene. Trebuie să fim conştienţi de faptul că, în ceea ce priveşte o mare parte a producţiei industriale din Europa, costurile salariale sunt mai reduse în prezent decât costurile materialelor şi decât cele de furnizare a energiei, apei şi a altor resurse. În consecinţă, vom avea beneficii extraordinare datorită acestei directive care ne permitem să utilizăm şi altceva decât tehnologiile de depoluare la capătul liniei (end-of-pipe) şi să promovăm cele mai bune documente disponibile şi cele mai eficiente tehnologii folosite deja de industrie. Aceasta este direcţia în care trebuie să ne îndreptăm. De aceste reglementări vor beneficia şi furnizorii noştri de tehnologie ecologică din Europa. Există o piaţă mondială enormă pentru procesarea ecologică şi Europa trebuie să facă parte din această piaţă.

În calitate de membri ai Grupului Verzilor, suntem mulţumiţi de această plasă de siguranţă europeană, care va reduce posibilităţile de dumping pentru anumite guverne, şi de faptul că am îmbunătăţit monitorizarea şi accesul cetăţenilor la documente.

A fost un proces foarte eficient, dar, din păcate, nu îl înţeleg pe dl Vernola. Aţi negociat toate aceste compromisuri cu noi într-o manieră eficientă. În viaţă, ca şi în politică, trebuie să ai încredere, de aceea nu înţeleg motivul pentru care, chiar la sfârşit, dumneavoastră, care cunoaşteţi acest dosar atât de bine, cedaţi în faţa unor politicieni precum dna Jackson şi alţii, care nu sunt preocupaţi de sănătate sau de competitivitate. Cred că este păcat. Este păcat că cel mai mare grup politic din Parlament nu mai este un partener de negociere fiabil. Nu putem negocia săptămâni întregi pentru ca, în ultimul moment, compromisele să fie subminate. Aceasta nu este o modalitate serioasă de a face politică în legătură cu un dosar atât de important.

  Roberto Musacchio, în numele Grupului GUE/NGL – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, deşi aceasta este o consolidare a mai multor directive şi, în consecinţă, posibilităţile de a modifica acest text legislativ sunt limitate, noua directivă IPPC este un instrument necesar şi util atât pentru promovarea reducerii dramatice a emisiilor profitând de cele mai bune tehnici disponibile, cât şi pentru accelerarea unei noi tendinţe în investiţiile industriale.

Datorită atenţiei pentru detaliu şi contribuţiei tuturor raportorilor alternativi şi, în special, a personalului şi a raportorului, dl Krahmer, căruia doresc să îi mulţumesc pentru onestitatea şi răbdarea sa, am menţinut transparenţa completă în ceea ce priveşte adoptarea BAT, schimbul de informaţii şi publicarea pe internet a concluziilor operative a acestor documente. Ne-am asigurat că procedura de consultare participativă stabilită în cadrul Forumului de la Sevilia va fi folosită în continuare. Este important să nu ne abatem de la această direcţie; fac apel la toţi raportorii să menţină consecvenţa pe care am demonstrat-o în timpul lunilor de discuţie deschisă.

Personal, am lucrat la directiva privind protecţia solului. Din nefericire, aşteptăm încă opinia Consiliului asupra acestei directive cruciale pentru menţinerea unui echilibru natural în ceea ce priveşte eliberarea carbonului în atmosferă, după cum a specificat recent comisarul Dimas. Anumite amendamente, inclusiv în proiectul de directivă IPPC, au ca scop subminarea cerinţelor obligatorii pentru reclamaţii privind terenurile industriale nefolosite: acestea nu intenţionează să facă legătura dintre dispoziţii şi celelalte cerinţe care urmează să fie introduse de directiva privind solul. În opinia mea, acest lucru este inacceptabil, nu neapărat din motive ecologice, ci pentru a proteja sănătatea publică şi pentru a preveni orice abuz de resurse publice în dezvoltarea afacerilor şi în viaţa cetăţenilor europeni. În trecut, inclusiv în Italia, astfel de cazuri de încălcare a autorizaţiilor prevăzute de directiva IPPC anterioară au fost prea numeroase, cauzând diferenţe atât dintr-o perspectivă ecologică, cât şi în termeni de piaţă şi norme industriale. Ţara mea a plătit deja un preţ mare pentru dezvoltarea industrială necontrolată, ca de exemplu în cazurile Sevesto, Eternit şi altele, ceea ce a avut consecinţe asupra peisajului şi populaţiei locale.

În concluzie, salut limitarea şi includerea dispoziţiilor privind incineratoarele. Reglementările din acest domeniu nu trebuie atenuate, astfel încât să ne putem pregăti să renunţăm la aceste practici şi să trăim într-o societate fără deşeuri. Amendamentele discutate de toate grupurile pentru a permite controale mai stricte privind emisiile de furan şi dioxină sunt de asemenea întemeiate. Consider că, în această privinţă, trebuie să consolidăm dezbaterea printr-un vot al Parlamentului. Această directivă este foarte importantă şi sper că va fi adoptată.

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM – (NL) Dle preşedinte, industria noastră este importantă pentru economie, dar ea cauzează frecvent poluarea aerului, a apelor şi a solului. Uniunea Europeană combate acest fel de poluare de decenii şi, recent, toată atenţia acordată domeniului mediului s-a concentrat asupra CO2 şi a schimbărilor climatice. Uneori, acestea par a fi singurele probleme de mediu. Al Gore şi-a lăsat în mod clar amprenta.

Există, totuşi, pericolul ca toate problemele de mediu să fie reduse la schimbările climatice; ne confruntăm însă cu mult mai multe provocări privind politica de mediu. Planeta este ameninţată şi de emisiile de poluanţi atmosferici, dintre care 40-80% provin de la marile instalaţii industriale. În consecinţă, avem motive întemeiate să încercăm să obţinem o protecţie solidă a mediului prin intermediul acestei directive privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (Directiva IPPC).

Noi, membrii Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, am examinat în detaliu propunerile şi am ajuns la un compromis acceptabil privind numeroase chestiuni. Consider că raportul nu îşi atinge însă obiectivele în ceea ce priveşte standardele de emisii pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni. Tocmai aici s-ar putea obţine cele mai mari beneficii ecologice.

Prin urmare, am depus amendamente suplimentare. De exemplu, standardele de emisii pentru centralele electrice trebuie să fie comparabile cu cele pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor în ceea ce priveşte rigurozitatea, ţinând cont, în special, de faptul că centralele electrice sunt de asemenea instalaţii de incinerare a deşeurilor. În plus, propun să înlăturăm o lacună din legislaţie: gazificarea, comparabilă cu combustia obişnuită, trebuie să respecte aceleaşi standarde de emisie. Jurisprudenţa recentă a dovedit că acest lucru nu se întâmplă şi în realitate. Legislaţia trebuie deci modificată.

  Christa Klaß (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, dle comisar Dimas, doamnelor şi domnilor, un obiectiv clar al acestei directive este simplificarea actualelor dispoziţii juridice în domeniul emisiilor industriale şi integrarea acestora într-o directivă unică, reducând astfel birocraţia. Totuşi, din câte observ, acest lucru nu este foarte vizibil în propunerea specifică a Comisiei.

În ceea ce mă priveşte, reducerea birocraţiei nu înseamnă crearea unor noi obligaţii de raportare şi a unor noi proceduri complicate, ci, mai presus de toate, evitarea duplicării reglementărilor şi a sarcinilor inutile. În domeniul agriculturii, în special, propunerea Comisiei va provoca un nou val de birocraţie. Extindea aplicabilităţii ar însemna includerea activităţilor zootehnice, care nu se pot compara cu instalaţiile industriale, acestea reprezentând adevăratul scop al directivei în cauză.

În plus, Comisia propune norme care sunt deja incluse într-o directivă privind nitraţii, în Directiva-cadru privind apa sau în Directiva privind apele subterane. Solicit sprijinul dumneavoastră în favoarea acestor amendamente pentru a preveni astfel de reglementări duplicate. Calcularea valorilor maxime aplicabile activităţilor zootehnice trebuie, de asemenea, să fie rezonabile şi uşor de înţeles în raport cu creşterea pasărilor. Va rog să votaţi împreună cu mine împotriva împărţirii în categorii de tipul găini pentru îngrăşat, găini ouătoare şi curcani pentru îngrăşat. În Germania, oamenii ar spune că se caută nod în papură. De asemenea, nu trebuie să existe nicio tentativă de a folosi această directivă pentru a reintroduce problema protecţiei solului prin uşa din spate. Protecţia solului este o problemă importantă. Trebuie să existe o legislaţie naţională eficientă care să se ocupe de acest lucru.

Aş dori să îi spun raportorului că eu, împreună cu alţi membri ai grupului din care fac parte, apreciem foarte mult conceptul de reţea europeană de siguranţă. Aceasta reprezintă un bun compromis. Stabilind limitele de emisii pe care statele membre trebuie să le respecte ca valoare maximă absolută atunci când acordă autorizaţii instalaţiilor industriale de mari dimensiuni, vom pune capăt utilizării inflaţioniste a derogărilor care a avut loc până acum în anumite state membre. Astfel, vom garanta un nivel de siguranţă uniform şi ridicat. Statele membre nu vor mai avea posibilitatea de a câştiga un avantaj concurenţial în detrimentul mediului.

  Åsa Westlund (PSE) – (SV) Dle preşedinte, discutăm astăzi un text legislativ foarte important. Printre altele, acesta a condus la îmbunătăţirea unei mari probleme privind acidificarea lacurilor din Suedia. Este totuşi important să nu permitem prin această directivă derogări adiţionale sau limite de timp mai mari, astfel încât să putem continua această dezvoltare pozitivă privind reducerea efectelor emisiilor periculoase în Europa. Din această cauză, dorim să înlăturăm posibilităţile de prelungire a derogărilor.

De asemenea, am dori să vedem stabilită o limită clară a emisiilor de dioxid de carbon. Comercializarea cotelor de emisie nu este un instrument adecvat pentru a rezolva criza cauzată de schimbările climatice cu care ne confruntăm. Vom observa acest lucru acum că intrăm în recesiune, când un număr considerabil de cote de emisie vor deveni disponibile în mod automat. Acestea vor fi vândute la un preţ foarte redus, ceea ce înseamnă că vom pierde câţiva ani din tranziţia necesară pentru a ne permite să ne ocupăm de această problemă pe termen lung şi mai înseamnă că, după această recesiune, vom fi mai slab pregătiţi şi vom avea o capacitate mai redusă de a face faţă acestei evoluţii dacă nu stabilim măsuri suplimentare precum cerinţele privind emisiile pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni. Consider, în consecinţă, că este foarte regretabil ca aceste amendamente să fie considerate inadmisibile pentru vot.

  Fiona Hall (ALDE) – Dle preşedinte, susţin această măsură şi scopul ei de a promova cele mai bune tehnici disponibile pentru protecţia mediului, dar am anumite preocupări legate de metodologia folosită de Parlament în ceea ce priveşte acest subiect. Aceasta este în esenţă o directivă care vizează reglementarea industriei grele, dar în textul şi anexa sa sunt ascunse anumite paragrafe care afectează fermierii în mod direct.

Comisia pentru agricultură nu a avut ocazia să-şi dea avizul şi, din păcate, unele propuneri care afectează fermierii sunt destul de inadecvate. În special, cerinţele privind gunoiul de grajd şi ejecţiile se suprapun peste dispoziţiile Directivei privind nitraţii şi ale Directivei-cadru privind apa. Nivelurile prag mai scăzute pentru activităţile de creştere a păsărilor atrag micile ferme familiale într-un cadru de reglementare complex, conceput de fapt pentru a controla giganţii industriali mondiali. Nu această directivă este instrumentul de reglementare pentru fermele mici.

  Urszula Krupa (IND/DEM) – (PL) Dle preşedinte, în cadrul proiectului de rezoluţie legislativă privind emisiile industriale se conturează o puternică tendinţă de a limita aspectele de mediu importante ale prezentei directive, în timp ce se încearcă simultan introducerea unor standarde mai extinse privind efectul de seră.

Numeroasele propuneri de amendament au consolidat în mod evident standardele pentru emisiile provenind de la centralele termice, care nu sunt toxice în mod direct, în timp ce alte amendamente mai liberale au îmbunătăţit uşor reglementările privind combustia sau coincinerarea deşeurilor.

Emisiile de dioxid de carbon nu sunt toxice, în timp ce dioxina, furanii, acidul clorhidric gazos, acidul fluorhidric, metalele grele sau alţi compuşi foarte periculoşi sunt o ameninţare adevărată şi directă pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

Monitorizarea atentă, atât a tipurilor de deşeuri incinerate, cât şi a substanţelor dăunătoare care rezultă din acest proces, este o condiţie importantă pentru utilizarea termică în siguranţă a deşeurilor. Introducerea unor valori limită mai puţin rigide, care necesită luarea unor măsuri preventive în cazul depăşirii emisiilor, pot dăuna mediului şi sănătăţii umane.

Abordarea propusă expune tratamentul inegal pentru anumite categorii de instalaţii, aceasta fiind deosebit de restrictivă în ceea ce priveşte centralele termice care folosesc combustibili convenţionali.

  Caroline Jackson (PPE-DE) – Dle preşedinte, la baza acestei directive stă o problemă de control şi de cost. Cum ne putem asigura că legile adoptate de Uniunea Europeană ca întreg sunt aplicate şi cum putem legifera fără a cunoaşte costul a ceea ce ne dorim? Raportorul doreşte să introducem un sistem universal de limite uniforme de emisii, care să fie aplicate într-un exerciţiu birocratic amplu care ar dura cel puţin opt ani. Nimeni nu cunoaşte costul acestui exerciţiu care poartă numele de plasă europeană de siguranţă.

Eu am depus amendamentul 134 privind rămânerea în afara industriilor care generează cantităţi mari de emisii cu standarde bazate pe cele mai bune tehnici disponibile, lăsând punerea în aplicare a unor astfel de măsuri la latitudinea statelor membre. Acest lucru este realist, rezonabil ca preţ şi respectă principiul subsidiarităţii.

Dacă proiectul privind plasa europeană de siguranţă este adoptat, sper ca Consiliul şi Comisia să facă presiuni asupra Parlamentului pentru a evalua impactul acestei idei. Întrebarea este dacă avem voinţa de a realiza un sistem uniform pentru întreaga Uniune Europeană care să funcţioneze - cu alte cuvinte o reţea europeană de siguranţă. Dovezile de până acum arată că statelor membre le lipseşte voinţa necesară în acest sens. Acestea nu vor susţine serviciul european de inspecţie a mediului: ele vor să folosească în continuare agenţiile naţionale de aplicare. Răspunsul corect la dilema noastră nu este inventarea unei noi birocraţii uriaşe care nu va funcţiona niciodată, ci utilizarea resurselor noastre financiare pentru a ridica standardele morale ale agenţiilor naţionale de aplicare pentru ca acestea să îşi facă datoria şi să contribuie la punerea în aplicare a legislaţiei UE.

Vă recomand amendamentul 129, care scuteşte de la controlul poluării generatoarele de rezervă din unităţile de îngrijire medicală; în lipsa amendamentului, acest control ar considera că generatoarele respective funcţionează permanent. Amendamentul respectiv va reduce costurile într-un moment critic pentru bugetele de sănătate. Vă recomand amendamentele privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni: dacă acestea nu vor fi introduse în directivă, ţara mea se va confrunta cu întreruperi în alimentarea cu energie. Oamenii au deja destule motive să dea vina pe Uniunea Europeană!

Ultimul punct tratează compromisurile şi atacul dlui Turmes la adresa mea: prima lectură nu este momentul pentru compromisuri, ci un moment în care prezentăm toate amendamentele şi ideile şi apoi le discutăm. Nu putem face compromisuri care evită discuţiile.

În cele din urmă, recomand viitorului Parlament actualul articol 55, care ne-ar permite o primă lectură reînnoită a acestei directive foarte importante. Nu este corect să desfăşurăm prima lectură în cadrul vechiului Parlament şi cea de-a doua lectură în cadrul noului Parlament.

  Dorette Corbey (PSE) – (NL) Dle preşedinte, noua directivă privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (Directiva IPPC) va garanta faptul că întreprinderile trebuie să doteze toate instalaţiile de dimensiuni mari cu cea mai bună tehnologie disponibilă. Acest lucru este deja obligatoriu în anumite state şi a venit timpul să ne aliniem şi noi acestei cerinţe şi să creăm condiţii echitabile de concurenţă. Până acum, toate bune.

Totuşi, stimaţi colegi, aş dori să vă cer sprijinul în special în ceea ce priveşte amendamentele care au ca scop stabilirea viitoarelor cerinţe pentru centrale pe cărbuni. Trebuie introdus un plafon de emisie pentru aceste centrale electrice, iar acest lucru se poate realiza prin utilizarea captării şi stocării dioxidului de carbon sau prin combustia combinată a 40-50% din biomasa durabilă. Un plafon de emisie pentru CO2 este unica metodă prin care putem utiliza cărbunele îndeplinindu-ne în acelaşi timp obiectivele climatice.

Unii deputaţi europeni susţin că sectorul energiei se încadrează în noul sistem de comercializare a cotelor şi că, în consecinţă, nu sunt necesare noi cerinţe. Totuşi, acest raţionament este incorect, deoarece ETS nu numai că permite excepţii în ceea de priveşte centralele pe cărbuni, dar permite, de asemenea, compensarea industriei energointensive pentru costurile ridicate cu electricitatea. Nu mai există astfel un stimulent financiar pentru a reduce emisiile de CO2.

Oricine crede că sistemul de comercializare a cotelor (ETS) este soluţia pentru orice problemă nu trebuie să stabilească cerinţe pentru autovehicule sau să interzică becurile şi nici nu are nevoie de o directivă privind energia durabilă. Trebuie să fim consecvenţi. Dacă stabilim cerinţe privind autovehiculele şi iluminarea, trebuie să stabilim şi cerinţe pentru centralele pe cărbuni, deoarece acestea sunt adevăraţii factori de poluare. Este de asemenea adevărat că, dacă dorim să reducem emisiile de CO2, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra sectorului energetic mai degrabă decât asupra industriei oţelului sau a cimentului.

  Avril Doyle (PPE-DE) – Dle preşedinte, dacă există deficienţe în cadrul Directivei privind nitraţii şi al Directivei-cadru privind apa, consider că problemele legate de activităţile privind porcinele, pasările şi produsele lactate trebuie abordate în cadrul acestor directive. În opinia mea, costurile presupuse de conformare vor depăşi beneficiile aduse de includerea lor în acest proiect legislativ. Dar există alte metode legislative pentru a aborda aceste sectoare, care trebuie analizate din perspectiva acestor alternative legislative.

În ceea ce priveşte problema instalaţiilor de ardere de mari dimensiuni, actualul sistem ETS al Uniunii Europene nu ne protejează împotriva reţinerii proiectate a poluării inutile în cadrul a numeroase noi instalaţii costisitoare şi generatoare de cantităţi însemnate de emisii, în special în noile centrale pe cărbuni care, la momentul construirii, au un termen de funcţionare de 40 de ani, ceea ce face dificilă şi costisitoare îndeplinirea obiectivelor generale climatice.

Standardele de performanţă privind emisiile de CO2 ne-ar ajuta să asigurăm decarbonizarea sectorului energiei electrice într-un program conceput astfel încât să ţină seama atât de limitarea creşterii temperaturilor medii globale la mai puţin de 2°C, cât şi de apariţia unor tehnologii noi şi mai ecologice. Industria necesită, mai presus de toate, certitudine legislativă, pentru a putea lua decizii privind investiţiile în aceste proiecte de anvergură, costisitoare şi importante. O limită de 350 g ar impune, de exemplu, numai construcţia celor mai eficiente centrale pe gaz. Punerea în aplicare a standardelor CO2, de exemplu din 2020, ar condiţiona construirea centralelor pe cărbuni de intrarea în vigoare a acestei propuneri, cu condiţia că acestea să folosească echipamente de captare a CO2 începând cu 2020, moment în care tehnologia CSC ar trebui să fie disponibilă din punct de vedere comercial. Instalaţiile existente trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă mai lungă pentru a se conforma standardelor, fie prin adăugarea de tehnologii de captare a CO2, fie chiar prin închiderea lor. Aceste instalaţii s-ar putea conforma standardelor şi prin alte metode precum combustia combinată a biomasei sau utilizarea căldurii degajate prin tehnici de cogenerare.

În calitate de raportor privind recenta revizuire a sistemului ETS al UE, mă preocupă nivelul general al ambiţiei politicilor noastre. Ultimele cercetări arată că avem nevoie de limite mai stricte ale emisiilor pe o perioadă mai scurtă de timp, dacă dorim să îndeplinim obiectivul de 2°C care, ca urmare a votului nostru din decembrie privind pachetul de măsuri climatice şi energetice, a fost acceptat de Parlament ca necesar pentru viitorul ecologic, social şi economic al societăţii. Sunt necesare şi alte sisteme în afară de ETS pentru a reduce la nivelul necesar emisiile provenind din sectorul energiei electrice.

În concluzie, reţeaua europeană de siguranţă este un lucru bun, dar sunt încă îngrijorată de faptul că aceasta ar putea fi un stimulent doar pentru cel mai mic numitor comun şi pentru reduceri minime de emisii - cu alte cuvinte, o evoluţie înspre mai rău. Vă rog să mă convingeţi de contrariul.

  Glenis Willmott (PSE) – Dle preşedinte, deşi susţin obiectivele propunerilor de a simplifica şi de a clarifica cerinţele legislaţiei şi de a asigura punerea lor în aplicare într-un mod mai eficient şi mai echitabil, am trei preocupări majore. În primul rând, Comisia a încercat nu numai să simplifice şi să asigure o mai bună punere în aplicare, dar a extins în mod semnificativ sfera de aplicare în anumite domenii. Consider că trebuie realizat un echilibru între protecţia mediului, pe de-o parte, şi birocraţie şi costurile pentru industrie şi unităţile mici, precum fermele şi unităţile de îngrijire medicală, pe de altă parte.

În al doilea rând, cerinţele minime pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni prezintă probleme semnificative pentru anumite părţi din domeniul energiei electrice în Regatul Unit. Am fost informată că Polonia, Franţa, Italia, Spania şi unele state membre din est şi sud manifestă aceleaşi preocupări. Cerinţele ar însemna că, în lipsa unei derogări limitate în timp, s-ar pune în pericol posibilitatea unei continuări pe termen scurt a planurilor naţionale de reducere a emisiilor sau chiar securitatea energetică.

În cele din urmă, sunt foarte preocupată de plasa de siguranţă europeană şi mă opun acesteia. Nu cred că este o idee foarte bună. Consider că valorile limită minime ale emisiilor vor deveni valori implicite şi nu se vor concentra asupra aplicării complete a celor mai bune tehnici disponibile mai ambiţioase; ele ar putea reduce semnificativ nivelul protecţiei mediului, determinând în acelaşi timp creşterea considerabilă a costurilor de punere în aplicare. Aş dori să solicit tuturor deputaţilor să ia în considerare aceste aspecte înainte de a vota.

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Dle preşedinte, în calitate de membru al Comisiei pentru agricultură, mă voi referi numai la impactul acestei propuneri asupra sectorului agricol în Uniunea Europeană. Susţin comentariile celorlalţi colegi care sunt îngrijoraţi de „extinderea plasei” şi de includerea fermierilor în sfera de acoperire, ca poluanţi industriali.

Emisiile din agricultură trebuie monitorizate, dar nu accept monitorizarea prin astfel de metode. Aş dori să sugerez că Directiva privind nitraţii face tocmai acest lucru în forma ei actuală. Poate este necesar să revizuim această directivă, care cauzează probleme în numeroase state membre, să verificăm metoda şi eficacitatea punerii sale în aplicare.

În plus, există preocupări privind aplicarea directivei în sectorul avicol, în special pentru că acest sector european este puternic ameninţat de importuri din ţări terţe în care nu există astfel de restricţii. Aş dori să susţin amendamentele cu condiţia ca acest lucru să nu aibă loc în prezentele propuneri. De asemenea, ridică preocupări includerea activităţilor de creştere a vacilor de lapte şi aş dori să-mi susţin colegii din grupul din care fac parte şi alţi colegi care au depus amendamente pentru a elimina aceste sectoare din prezenta propunere.

Repet că, în ceea ce priveşte agricultura, există un număr vast de directive privind emisiile şi controlul poluării în acest sector şi că poate a venit momentul reformării tuturor acestor directive pentru ca fermierii care sunt nevoiţi să le pună în aplicare să le înţeleagă în întregime şi să aprecieze obiectivele lor. Putem elabora texte legislative, aşa cum facem în această sală, dar, uneori, nu avem suficiente informaţii despre metodele de punere în aplicare, despre cine face acest lucru sau despre eficacitatea acestei puneri în aplicare.

  Jutta Haug (PSE) – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, stimaţi colegi, revizuirea directivei privind emisiile industriale este cu mult întârziată. Un proiect legislativ în care toate măsurile semnificative pentru reducerea poluării depind de cele mai bune tehnici disponibile trebuie schimbat cel puţin o dată la cinci ani şi nu la 13 ani. După o asemenea perioadă, aceste tehnici ne depăşesc cu mult.

În acelaşi timp, trebuie să observăm că, în ciuda continuei evoluţii a tehnicii, obiectivele propuse de directiva noastră iniţială nu au fost îndeplinite. Din această cauză am o părere atât de bună despre compromisul realizat de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. Punerea în aplicare a acestui proiect va aduce rezultatele scontate. Nu înţeleg isteria legată de protejarea solului sau de dorinţele sindicatelor fermierilor.

Grupul Socialist din Parlamentul European doreşte să îndeplinească obiectivele de mediu fără a obstrucţiona activităţile economice. Aceasta înseamnă să privim spre viitor şi nu spre trecut, aşa cum fac propunerile Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE) – (FI) Dle preşedinte, în pregătirea Directivei IPPC (prevenirea şi controlul integrat al poluării) de anul trecut s-a investit mult efort şi, deşi în forma ei finală această directivă are o importanţă majoră pentru industria şi cetăţenii UE, ea a fost distrusă de pachetul climă - energie. Este păcat, pentru că această directivă va avea un impact economic considerabil, împreună cu pachetul de măsuri climatice, asupra măsurilor deja decise. Din acest motiv, beneficiile climatice şi ecologice obţinute prin intermediul acestei directive ar trebuie să fie în proporţii egale.

Măsurile de îmbunătăţire propuse în cadrul obiectivelor acestei directive trebuie să fie, mai întâi de toate, rentabile; altfel, provocarea de a combina şapte directive diferite într-una singură nu şi-ar avea rostul. Trebuie să avem posibilitatea de a reduce costurile actuale presupuse de birocraţie şi acţiune, deşi sunt dezamăgită de faptul că raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară nu îndeplineşte aceste condiţii. Autorităţile însărcinate cu eliberarea de licenţe trebuie să aibă posibilitatea de a interpreta în mod liber reglementările privind instalaţiile, ţinând cont de vechimea unei instalaţii şi de standardele tehnice, de impactul ecologic şi de starea acesteia, precum şi de costurile măsurilor de îmbunătăţire. Prin această metodă s-ar putea garanta o flexibilitate suficientă pentru centralele producătoare de energie existente, în special centrale electrice care funcţionează atunci când există o cerere semnificativă urgentă, pentru că acestea să poată funcţiona până la sfârşitul perioadei lor de viaţă.

În mod similar, ar fi foarte ciudat să adoptăm sistemul plasei de siguranţă europeană (ESN) sub forma propusă de raportor, din mai multe motive. Nu cunoaştem locul sau metoda prin care ESN ar fi creată, ceea ce este în sine o situaţie anormală. În al doilea rând, autorităţile locale însărcinate cu eliberarea de autorizaţii sunt în mod clar într-o poziţie mai favorabilă pentru a lua în considerare condiţiile existente, precum vechimea, amplasamentul şi consumul de apă al instalaţiei, de exemplu, ceea ce este o garanţie a flexibilităţii, spre deosebire de un sistem ESN complet inflexibil. Condiţiile pentru autorizare sunt deja foarte stricte, în general. Controale din ce în ce mai aspre privind noile autorizaţii vor cauza costuri imense fără a aduce beneficii semnificative pentru mediu. În realitate, acestea ar pune de fapt în pericol standardele de protecţie a mediului. Sunt mulţumită de faptul că amendamentul depus de către grupul meu clarifică această situaţie.

Aş vrea să mulţumesc cu această ocazie colegei mele, dna Jackson, pentru amendamentul 134, pe care grupul meu a hotărât să-l susţină. Încă o dată, suntem martorii unui fel de înţelepciune practică care este rezultatul experienţei. Acest amendament propune un compromis pentru multe dintre cele mai dificile întrebări.

  Anders Wijkman (PPE-DE) – Dle preşedinte, devreme ce timpul este limitat, îi mulţumesc dlui Krahmer pentru efortul depus şi mă voi concentra asupra amendamentelor 136-139, prin care aproximativ 40 de deputaţi, inclusiv eu, sugerează introducerea în directivă a unui standard de performanţă ecologică pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni, limitând emisiile de CO2 în viitor. În acest moment nu este foarte clar dacă aceste patru amendamente vor fi votate mai târziu în cursul zilei de astăzi.

O reformare include dispoziţia care afirmă că, dacă noile evoluţii merită amendamente şi sugestii care merg dincolo de propunerea iniţială, acestea ar trebui făcute posibile. Consider că cercetările recente constituie dovezi substanţiale asupra faptului că trebuie să fim mai ambiţioşi decât credeam acum un an sau doi în ceea ce priveşte atenuarea schimbărilor climatice.

Sistemul de comercializare a cotelor de emisii (ETS) nu este, după părerea mea, suficient pentru a îndeplini obiectivul de 2°C stabilit de UE. În forma sa actuală, sistemul de comercializare a cotelor de emisii va duce la un sector al energiei electrice fără carbon numai după 60-65 de ani. Din această cauză, am depus aceste amendamente în care solicităm că toate centralele electrice construite în viitor să-şi limiteze emisiile la 350 g de CO2 începând cu 2020, iar cele care există deja să fie adaptate până în 2025 sau închise. Această propunere este neutră din punct de vedere tehnologic şi poate fi îndeplinită prin diferite mijloace. Solicit insistent ca preşedintele să fie de acord cu votarea acestor amendamente şi voi încuraja deputaţii să îşi acorde întreg sprijinul.

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Dle preşedinte, în permanenţă observ cum costurile excesive presupuse de cele mai ridicate standarde de mediu pentru producătorii europeni reduc competitivitatea şi afectează ocuparea forţei de muncă, deoarece în China, Brazilia, SUA şi în alte economii nu există asemenea standarde. Mă preocupă cu atât mai mult faptul că niciun studiu nu a fost făcut de Comisie cu privire la impactul economic asupra ocupării forţei de muncă, pentru a putea lua o decizie documentată şi responsabilă privind noile cerinţe legate de ceea ce reprezintă, de altfel, o foarte dorită reducere a emisiilor de oxid de azot. Şi sunt în favoarea exercitării unei presiuni de modernizare a fabricilor. Astăzi, când statele membre pun în aplicare măsuri de criză pentru a reduce costurile companiilor şi fabricilor, trebuie să subliniez, de asemenea, că numai companiile foarte competitive sunt apte să îndeplinească propunerile Comisiei ENVI, în timp ce firmele mici trebuie să-şi restrângă activitatea sau să închidă fabricile şi să-şi concedieze angajaţii. Voi vota împotriva extinderii sferei de aplicare a acestei directive cu privire la reducerea emisiilor, care vizează includerea gospodăriilor, a micilor fabrici, a micilor ferme şi chiar a şcolilor şi a bisericilor etc. într-un moment de criză. Acest lucru este disproporţionat şi, în consecinţă, fără sens. Aş dori să mulţumesc dnei Jackson pentru propunerea sa de amendament.

  Robert Sturdy (PPE-DE) – Dle preşedinte, voi face referire în special la agricultură. Mai întâi, trebuie să recunosc că sunt fermier, dar nu cresc porci sau pasări, ci am o seră în gradină. Consider că este foarte important ca dl comisar să realizeze că, după cum s-a spus, această directivă a fost concepută în mod specific pentru industrie.

Dle comisar, va rog să analizaţi situaţia în ceea ce priveşte directivele privind agricultura. Suntem deja conştienţi de uriaşa presiune exercitată asupra agriculturii. De mult ori s-a ridicat în Parlament problema siguranţei alimentare. Vă rog să reexaminaţi amendamentele care dăunează în special acesteia. Consider că multe dintre amendamentele care nu privesc agricultura sunt extrem de bune şi îl felicit pe dl Vernola pentru raportul său.

Dle comisar, în prezentarea dumneavoastră aţi vorbit despre denaturarea concurenţei. Vă voi pune o întrebare simplă şi vă rog să încercaţi să-mi răspundeţi. Veţi adopta o reglementare pentru a stopa importul în Uniune de produse alimentare care nu sunt obţinute conform unor standarde similare celor aplicate în Uniunea Europeană?

  Stavros Dimas, membru al Comisiei − Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc tuturor deputaţilor care au participat la dezbaterea de astăzi. Au adus o contribuţie constructivă. Aş dori să mulţumesc în special raportorului, dl Krahmer, pentru excelentul efort depus. Înainte de încheia, aş dori să spun câteva cuvinte cu privire la amendamentele principale discutate astăzi.

Mai întâi, salut sprijinul larg acordat principiului propunerii comisarului şi, în special, pentru consolidarea aplicării celor mai bune tehnici disponibile (BAT) şi pentru statutul documentelor BREF. Acestea stau la baza propunerii făcute de Comisie.

Există numeroase amendamente considerate acceptabile de către Comisie, cel puţin în parte sau în principiu. În special, multe dintre amendamente ajută la clarificarea textului propunerii Comisiei sau la îmbunătăţirea transparenţei elaborării documentelor BREF şi a practicilor de autorizare şi de punere în aplicare în statele membre. O mai bună informare şi participare din partea publicului în aceste decizii este binevenită.

Împărtăşesc, de asemenea, preocupările exprimate cu privire la necesitatea de a evita abuzul în ceea ce priveşte flexibilitatea stabilirii condiţiilor de autorizare. După cum am menţionat mai devreme, cerinţele minime pot fi instrumente foarte folositoare şi necesare pentru a aborda probleme specifice, acolo unde anumite sectoare nu au luat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a BAT. Totuşi, stabilirea sistematică a cerinţelor minime nu este necesară şi riscă să creeze sarcini administrative suplimentare în schimbul unor avantaje minime pentru mediu. Consider, în consecinţă, că standardele minime trebuie stabilite numai acolo unde sunt necesare pentru a obţine o mai bună punere în aplicare a BAT.

Analizând cerinţele minime pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni, trebuie să ţinem cont de impactul semnificativ pe care astfel de operaţiuni îl pot avea asupra mediului şi sănătăţii cetăţenilor europeni. Cele mai bune tehnici disponibile pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni au fost adoptate în 2006 şi Comisia consideră că aceste criterii minime trebuie aplicate începând cu 2016. Trebuie să ne asigurăm că măsurile puse în aplicare în acest sector vor determina adaptarea acestuia la BAT cât mai curând posibil şi vor facilita îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul strategiei tematice privind poluarea aerului.

Un alt element cheie pentru a asigura eficacitatea legislaţiei în ceea ce priveşte obiectivele sunt dispoziţiile privind conformarea şi măsurile de asigurare a punerii în aplicare. În trecut, am identificat anumite neajunsuri în această privinţă şi, de aceea, este foarte important ca noua legislaţie să conţină dispoziţii clare pentru a asigura punerea corectă în aplicare a legislaţiei. Din acest motiv, propunerea Comisiei introduce dispoziţii minime privind inspecţiile, revizuirea condiţiilor de autorizare şi raportarea legată de conformitate. Aceste schimbări vor asigura punerea corectă în aplicare a BAT şi reducerea denaturărilor concurenţei. Comisia va fi extrem de vigilentă în această privinţă.

Aş dori să spun câteva cuvinte cu privire la nivelurile prag pentru exploatările agricole intensive, în special pentru creşterea păsărilor. În acest moment se aplică acelaşi nivel prag tuturor activităţilor de creştere a pasărilor, fără a ţine seama de diferitele tipuri de specii. Creşterea unor specii diferite are efecte diferite asupra mediului, în special datorită greutăţii diferite a animalelor. Noile niveluri prag propuse au fost stabilite pe baza impactului ecologic al speciilor în cauză. Noile niveluri prag vor include în sfera actuală de aplicare un număr limitat de ferme suplimentare şi vor reduce emisiile de amoniac printr-o metodă rentabilă, astfel încât să îndeplinească, în anumite domenii, obiectivele strategiei tematice privind poluarea aerului.

Voi prezenta secretariatului Parlamentului o listă detaliată privind poziţia Comisiei în ceea ce priveşte amendamentele.

Raportul Krahmer (A6 0046/2009)

Comisia poate susţine pe deplin, în parte sau în principiu, amendamentele 1, 5, 8, 12 14, 16, 18 21, 27, 34 37, 40, 42 44, 46, 48 56, 58 62, 64 66, 68, 69, 71 73, 75 şi 79.

Amendamentele pe care Comisia nu le poate susţine sunt amendamentele 2 4, 9 11, 15, 17, 22 26, 28 33, 38, 39, 41, 45, 47, 57, 63, 67, 70, 76 78, 80, 93, 97, 114, 115, 117, 129 şi 133.

  Holger Krahmer , raportor – (DE) Dle preşedinte, nu vreau să vă răpesc prea mult timp. Aş dori să adresez mulţumiri pentru contribuţiile constructive aduse de deputaţi în cadrul dezbaterii de astăzi.

Pentru a încheia, aş dori să mai adaug câteva comentarii. Mai întâi, aş dori să aduc sincere mulţumiri comisarului pentru că nu s-a opus în mod categoric conceptului de cerinţe minime privind reţeaua de siguranţă. Această propunere nu este nici diabolică, nici un monstru birocratic. Este un instrument pentru rezolvarea problemelor şi ar trebui să-i acordăm o şansă. Din acest motiv, aş dori să profit de ocazie pentru a vă solicita încă o dată sprijinul.

Aş dori, de asemenea, să mă adresez direct prietenilor mei britanici şi celorlalte partide. Dragi prieteni britanici, Caroline, vă înţeleg problema. Înţeleg foarte bine că securitatea energetică a unui stat trebuie să fie pusă mai presus de respectarea limitelor de poluare a aerului pentru o anumită perioadă de timp. Sunt de acord cu acest lucru. De asemenea, sunt ultima persoană care ar dori să nu îi acorde timp Maiestăţii Sale în ceea ce priveşte construirea de noi centrale pe cărbuni. Acesta este un aspect despre care putem vorbi. Problema este că tocmai acest lucru nu s-a întâmplat. Această conversaţie nu a avut niciodată loc în ultimele patru luni.

Aş dori să vă îndemn, în acest moment - aşteptând cu nerăbdare a doua lectură - să daţi încă o dată dovadă de receptivitate şi să acceptaţi o discuţie privind un compromis şi, în acest scop, să nu vă mai împotriviţi şi să nu vă mai opuneţi standardelor minime, aceasta fiind o atitudine iraţională în opinia mea, nejustificată din punctul de vedere al politicii de concurenţă şi al politicii de mediu. Consider că putem ajunge la un compromis şi sper ca acest lucru să se întâmple la sfârşitul celei de-a doua lecturi. În treacăt spus, nu cred că nu ar trebui să încercăm să ajungem la un compromis în primă lectură. Această legislaţie este prea complexă pentru a evita acest lucru. Nu doresc să închei acest mandat ca raportor şi să predau următorului Parlament un text de directivă inconsistent, ilogic şi contradictoriu. Solicit, în consecinţă, sprijinul dumneavoastră pentru compromisuri atunci când vom vota, peste o oră.

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc marţi, 10 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Rovana Plumb (PSE), în scris – Salut atât abordarea integrată (sinteza într-un singur text a şapte directive separate privind emisiile industriale), cât şi înăsprirea la implementare a utilizării celor mai bune tehnici disponibile în vederea inovării în materie de producţie mai puţin poluantă. Dezvoltarea unor produse mai puţin poluante implică participarea unor actori diferiţi, cum ar fi întreprinderile, autorităţile competente şi ONG-urile. Directiva oferă posibilităţi de cooperare între diferitele părţi (administraţii locale şi întreprinderi), ceea ce le permite acestora să stimuleze inovarea. Există exemple bune în acest sens atât în Ţările de Jos şi Danemarca, cât şi în ţările est-europene – de exemplu în România.

Propunerea de directivă unică privind emisiile industriale, împreună cu toate opţiunile recomandate din pachetul de strategii, va eficientiza capacitatea legislaţiei de a-şi atinge obiectivele privind protejarea mediului şi sănătăţii într-un mod cât mai eficient şi mai rentabil, asigurând în acelaşi timp reducerea costurilor administrative inutile (cu o reducere netă estimată de 105-225 de milioane de euro/an,) şi va minimiza denaturarea concurenţei pe teritoriul UE, fără a afecta competitivitatea industriei europene.

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris – Deşi rolul activităţilor industriale este unul fundamental în menţinerea şi creşterea bunăstării economice, trebuie să nu pierdem din vedere impactul pe care acestea îl au asupra mediului.

În cadrul revizuirii Directivei IPPC, privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, s-a pus foarte mult accentul pe stabilirea unor valori-limită pentru anumite instalaţii de ardere şi folosirea celor mai bune tehnici existente, aşa numitele BAT-uri, pentru a se asigura un nivel suficient de protecţie a mediului. Am susţinut introducerea, de la 1 ianuarie 2020, a unei valori-limită de 350 g de dioxid de carbon pentru instalaţiile de ardere generatoare de electricitate mai mari de 500 MW, întrucât aceste instalaţii conduc la creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă şi, implicit, la accentuarea fenomenului de încălzire globală.

Introducerea unei valori-limită ar acţiona ca un stimulent în ceea ce priveşte investiţiile în tehnici de reducere a emisiilor, urmând ca în anul 2025 toate instalaţiile să respecte această valoare limită.

Consider că reducerea poluării provenind de la diferite surse industriale va ajuta Uniunea Europeană să îşi atingă obiectivul de menţinere a temperaturii globale sub 2 grade Celsius, iar eficienţa acestei directive se va reflecta în urma inspecţiilor ce vor fi efectuate pentru toate instalaţiile de ardere şi prin respectarea condiţiilor de autorizare.

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris – (DE) Decizia privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) reprezintă o ocazie pentru Europa de a obţine standarde ridicate de protecţie pretutindeni. În domeniul sensibil al emisiilor industriale este important ca întreprinderile europene să fie stimulate pentru a utiliza cea mai ecologică şi eficientă tehnologie disponibilă. Principiul celor mai bune tehnici disponibile trebuie consolidat în viitor. Totuşi, în punerea sa în aplicare, trebuie să ne asigurăm că acest proiect de pionierat al Directivei IPPC nu va deveni din nou încărcat cu birocraţie, lăsând statele membre şi întreprinderile într-o situaţie imposibilă.

În consecinţă, trebuie să evaluăm cu atenţie necesitatea reală a unei obligaţii de raportare şi în ce măsură ar fi dăunătoare punerea în aplicare a acestui concept.

În plus, împovărarea inutilă a întreprinderilor mici şi mijlocii sabotează acest obiectiv, la fel ca şi reglementarea excesivă a unor domenii precum protecţia solului, domeniu care este de fapt de competenţa statelor membre. În concluzie, trebuie să ne concentrăm asupra lucrurilor esenţiale, şi anume armonizarea standardelor de mediu şi consolidarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului în activităţile industriale.