Preşedintele − Doamnelor şi domnilor, am luat notă de situaţia politică internă din Republica Cehă. Aş dori ca, în numele dumneavoastră, al tuturor, să afirm că acest lucru nu ar trebui să afecteze munca preşedinţiei cehe şi că trebuie să avem voinţa de a asigura continuarea acesteia. Îl susţinem pe prim-ministrul ceh, preşedintele Consiliului European, în eforturile sale de a face un succes din Preşedinţia Cehă.

Aş dori – şi cred că pot să spun acest lucru în numele tuturor – să-l încurajez pe preşedintele Consiliului European să continue procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona în ţara sa şi în alte ţări unde încă este nevoie să se facă anumite lucruri. Lucrăm de 10 ani la acest tratat pentru reformarea Uniunii Europene, de când s-au luat deciziile de la Nisa, şi dorim să putem face paşii finali dificili astfel încât acesta să poată intra în vigoare, sperăm, la începutul anului 2010. Avem nevoie de Tratatul de la Lisabona pentru o mai mare democraţie, pentru ca Uniunea Europeană să aibă o mai mare libertate de acţiune şi să fie mai transparentă.

(Aplauze)

Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind concluziile Consiliului European din 19-20 martie 2009.

  Mirek Topolánek, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, aş dori să vă urez tuturor bun venit cu ocazia prezentării raportului ordinar al preşedintelui Consiliului European, în urma reuniunii la nivel înalt a Consiliului de primăvară. În primul rând, trebuie să îmi cer scuze pentru că nu pot să rămân până la sfârşitul dezbaterii, ca de obicei. Dl Vondra, viceprim-ministru, mă va înlocui în partea a doua a şedinţei, după discursurile reprezentanţilor partidelor. Motivul pentru care trebuie să mă întorc la Praga, după cum a precizat deja dl Hans-Gert Pöttering, este blocajul fără precedent din partea socialiştilor cu care ne-am confruntat pe durata preşedinţiei şi despre care am fost destul de deschis. Dacă guvernul cade, în mod categoric preşedinţia nu va fi ameninţată, iar faptul că socialiştii nu au ţinut seama că Republica Cehă se află la preşedinţia Consiliului European şi au refuzat până şi cea mai simplă cooperare va afecta în special democraţia socială. Preşedinţia nu ar trebui să aibă de suferit din această cauză, deoarece sunt convins că tot ceea ce am afirmat acum, în discursul de deschidere în Parlamentul European, referitor la felul în care ar trebui să încercăm să moderăm discuţia şi să obţinem un compromis, este ceva ce cu siguranţă am reuşit. Consiliul de primăvară dovedeşte acest lucru. În ţara mea, se obişnuieşte ca atunci când cineva vorbeşte, ceilalţi să nu îl întrerupă, însă se pare că obiceiurile sunt destul de diferite aici.

Permiteţi-mi să încep – referindu-mă strict la concluziile Consiliului European – cu motivul pentru care mă aflu de fapt aici azi şi pentru care luăm anumite măsuri în Consiliul European. Însă înainte de a merge mai departe aş dori să fac anumite comentarii cu privire la reuniunea tripartită la nivel înalt cu partenerii sociali, care a precedat reuniunea Consiliului. Participarea a fost destul de numeroasă. În afară de mine şi de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, au mai participat şi următorii doi prim-miniştri, dl Reinfeldt din Suedia şi dl Zapatero din Spania, iar în urma reuniunii m-am simţit foarte încurajat şi am fost foarte surprins de consensul dintre partenerii sociali, nu doar în ceea ce priveşte obiectivele preşedinţiei, dar, în general, în ceea ce priveşte soluţiile pentru şomajul în creştere, situaţie cauzată de criza financiară globală.

Dacă este cineva interesat, voi vorbi mai pe larg despre reuniunea tripartită, însă ceea ce vă pot spune acum este am căzut de acord asupra a trei principii de bază: o mai mare flexibilitate pe piaţa muncii, împreună cu o mai mare mobilitate a forţei de muncă, şi eforturi mai mari pentru dezvoltarea nivelurilor de educaţie şi a aptitudinilor în rândul forţei de muncă, astfel încât aceasta să poată fi incorporată pe piaţa muncii etc. Consiliul European de primăvară a fost de fapt a doua reuniune a şefilor de stat şi de guvern pe care am organizat-o, dar, cu toate acestea, a fost prima reuniune formală propriu-zisă la nivel înalt. Subiectul care a atras cel mai mult atenţia a fost, bineînţeles, găsirea unei soluţii pentru a rezolva criza economică actuală. Resping complet afirmaţiile cum că nu facem nimic în sensul unor măsuri mai de substanţă. Voi cita o cifră: 400 de miliarde de euro. Aceste 400 miliarde de euro reprezintă 3,3% din PIB-ul UE şi un pas fără precedent şi, împreună cu stabilizatorii automaţi pe care îi are UE şi pe care nu îi au, spre exemplu, SUA, consider că exemplul pe care l-a citat azi José Manuel Barroso este foarte informativ. Un lucrător concediat de la Saab în Suedia se bucură de standarde sociale total diferite faţă de cele ale unui lucrător concediat de la General Motors undeva în Chicago, iar în aceste două cazuri, guvernele au abordări complet diferite, deoarece stabilizatorii automaţi multiplică cele 400 de miliarde de euro într-o sumă substanţial mai mare şi ne oferă un avantaj incontestabil asupra SUA în această privinţă. Sprijinul fundamental pentru acord din partea celor 27 de state membre confirmă validitatea Strategiei de la Lisabona, având în vedere că reprezintă unul dintre cei patru piloni pe care se sprijină, de fapt, întreaga strategie.

Gordon Brown a fost aici ieri şi a avut ocazia să explice clar abordarea celor 27 de state membre, mandatul reuniunii la nivel înalt G20 şi ceilalţi trei piloni de facto ai strategiei. Am fost de acord că toate măsurile pe termen scurt trebuie să fie temporare, iar noi ni le imaginăm în acest mod. S-au confirmat priorităţile pe termen mediu şi lung şi obiectivele Strategiei de la Lisabona, iar măsurile pe termen scurt trebuie să urmeze aceeaşi linie. Aş dori să spun că Consiliul European a fost mai mult sau mai puţin îngrozit de ceea ce a afirmat Secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, referitor la măsurile permanente. America nu doar că repetă greşelile din anii '30 sub forma unor pachete masive de stimulente, a tendinţelor protecţioniste şi a apelurilor la protecţionism, a campaniei „Buy American” şi altele. Combinaţia acestor paşi şi – ceea ce e şi mai rău – iniţiativa de a-i transforma în măsuri permanente, reprezintă un drum spre iad. Ar trebui să aruncăm o privire în cărţile de istorie, care în mod evident s-au umplut de praf. Consider că succesul cel mai mare al dezbaterilor din cadrul Consiliului de primăvară este respingerea acestui drum şi a acestei viziuni înguste. Resping categoric afirmaţiile preşedintelui Partidului Socialist European, Poul Nyrup Rasmussen, conform cărora Consiliul European a făcut prea puţine pentru a combate criza şi că aşteptăm ca SUA să ne salveze. Nu doar calea luată de SUA este discreditată de istorie, dar, de asemenea, după cum am spus mai devreme, nivelul securităţii sociale şi dispoziţiile generale legate de nevoile sociale pentru oamenii de rând sunt surprinzător de diferite în SUA şi au un nivel vizibil mai mic. Calea SUA este periculoasă, deoarece americanii vor avea nevoie de bani lichizi ca să îşi finanţeze pachetele de stimulente sociale şi îi vor obţine uşor, dat fiind că există oricând cineva care să dorească să cumpere obligaţiuni emise de SUA. Însă lichidităţile de pe piaţă sunt expuse astfel la risc, deoarece se scot banii lichizi de pe piaţa financiară globală, astfel încât vânzarea altor obligaţiuni, eventual a celor europene şi, cu siguranţă, a celor poloneze, cehe şi poate şi a altora, va fi problematică pentru că nu vor exista bani lichizi în sistem. Această abordare provoacă îngrijorare şi, după părerea mea, va fi un subiect de discuţie în cadrul reuniunii la nivel înalt a G20. Reuniunea la nivel înalt a G20 va reprezenta doar una dintre ocaziile pe care le vom avea pentru a discuta pe această temă. Discuţia ar putea continua apoi în cadrul reuniunii informale la nivel înalt a celor 27 de state membre cu administraţia SUA şi cu Barack Obama, la Praga. Sunt ferm convins că, împreună cu SUA, vom găsi o abordare comună, deoarece cu siguranţă nu dorim o confruntare între SUA şi Europa. În lumea de azi – iar criza ne-a demonstrat încă o dată acest lucru – nicio economie nu există în izolare, iar nivelul interconectivităţii este foarte ridicat, ceea ce înseamnă că, pe timp de criză, problemele ne afectează pe toţi şi le putem rezolva doar dacă acţionăm împreună.

Al doilea pilon al acordului, în ceea ce priveşte căutarea unei soluţii pentru criza actuală, este pregătirea pentru reuniunea la nivel înalt a G20. Documentele întocmite de Gordon Brown şi de administraţia sa sunt excelente şi aţi avut ocazia să vă familiarizaţi cu ele ieri. Abordarea bazată pe trei piloni presupune o soluţie pentru sectorul financiar şi pachete de stimulente financiare, care reglementează şi – aş spune – corectează defectele sistemului şi regenerează comerţul global, ceea ce înseamnă presiuni pentru reluarea discuţiilor de la Doha în cadrul OMC. Această abordare coincide întocmai cu structura specifică a soluţiei înaintate de Consiliul European, care a câştigat consimţământul unanim. De asemenea, aş dori să aplaud acordul pentru faptul că, în sfârşit, am oferit o sumă concretă în ceea ce priveşte creşterea resurselor disponibile ale Fondului Mondial Internaţional şi am stabilit această obligaţie specifică la 75 de miliarde de euro. Cele 27 de state membre au o poziţie unitară, o singură voce şi un obiectiv comun înainte de G20. Consider că acesta este cel mai mare succes dintre toate, deoarece întreaga reuniune la nivel înalt a Consiliului European a fost un test al unităţii europene, al solidarităţii europene, al valorilor europene şi al pieţei interne unice europene. Dacă oricare dintre aceste elemente ar cunoaşte un regres, atunci am ieşi slăbiţi din această criză. Din contră, cred că, dacă am respecta aceste atribute fundamentale, atunci am ieşi din criză mai puternici decât la început. Nu există niciun motiv pentru a fi pesimişti înaintea discuţiilor G20, după cum se teme dl Rasmussen. Consider că am înţeles cu toţii necesitatea de a acţiona în solidaritate şi de a coopera, după cum a confirmat Graham Watson din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa.

Criza actuală, aşa cum ştim cu toţii, este o criză de încredere. Prin urmare, al treilea domeniu cheie pentru rezolvarea acesteia este restabilirea încrederii. Nu este de ajuns numai să se verse bani în sistem. Am încercat şi această soluţie, dar băncile tot nu oferă credite. Băncile trebuie să înceapă să acorde împrumuturi, însă nu o vor face dacă nu au încredere. Banii lichizi de care ele dispun nu au soluţionat problema. Încrederea nu poate fi nici decretată, nici cumpărată. În sensul restabilirii încrederii, am făcut un pas înainte pentru consolidarea ei, prin dublarea cadrului garantat pentru ţările din afara zonei euro la 50 de miliarde de euro, în cazul în care este nevoie. Am fost de acord până şi asupra acestui lucru. De asemenea, am fost de acord că trebuie evitată o abordare identică pentru toate cazurile şi că trebuie adoptate soluţii pentru fiecare situaţie în parte, pentru fiecare bancă şi ţară, considerând că în acest moment abordarea uniformizată este periculoasă. Pieţele sunt agitate, reacţionează imediat, în mod excesiv şi negativ, la fiecare semnal. Prin urmare, avem nevoie de o mai bună reglementare. Aş dori să subliniez că „o mai bună reglementare” poate însemna introducerea unei reglementări acolo unde până în prezent nu a existat niciuna. Şi aici intraţi dumneavoastră în scenă, doamnelor şi domnilor deputaţi ai Parlamentului European. Am dori să ajungem la un acord – şi există motive să credem că vom reuşi – privind actele legislative care, în esenţă, ne vor îndeplini viziunea şi ideile referitoare la o mai bună reglementare a agenţiilor de rating, a solvabilităţii companiilor de asigurări, a cerinţelor de capital ale băncilor, a plăţilor transfrontaliere, a banilor electronici şi altele. Aş fi încântat dacă aţi putea aproba aceste reglementări în timpul sesiunii şi dacă acestea ar putea intra în vigoare pentru a fi puse imediat în aplicare. Salut călduros, aşa cum facem cu toţii, raportul Larosière, care cuprinde o secţiune analitică excelentă şi o secţiune de punere în aplicare foarte instructivă, iar în acest sens Consiliul European a ajuns la concluzii clare. Poate cea mai importantă sarcină a Consiliului European de primăvară a fost să evalueze progresele înregistrate până în prezent în punerea în aplicare a planului de relansare, astfel cum a fost stabilit de Consiliu în decembrie. Acest aspect stârneşte, pe nedrept după părerea mea, cel mai mult zgomot şi cele mai multe critici. Se spune că planul este deficient, lent şi deloc ambiţios. Aş dori să clarificăm lucrurile. Am menţionat deja suma de 400 de miliarde de euro, adică 3,3% din PIB, nefiind incluse aici fondurile pentru recapitalizarea băncilor şi garanţiile care se ridică la mai mult de 10% din PIB, această sumă fiind tot ceea ce UE îşi poate permite în momentul de faţă. Acest lucru va avea totuşi un impact asupra Pactului de stabilitate şi de creştere şi un impact foarte important asupra datoriei publice şi a felului în care se vor aranja lucrurile în perioada ulterioară, cu alte cuvinte, după încetarea crizei, pentru a mă exprima mai simplu. Consider că până şi cele cinci miliarde de euro care au fost în sfârşit aprobate şi care reprezintă doar o mică parte a sumei enorme de 400 de miliarde de euro, sunt rezultatul unor negocieri foarte dificile, care afectează multe ţări. Aceasta, în primul rând, deoarece o sumă de bani nu reprezintă o măsură anticriză, dacă ea nu este utilizată în perioada 2009-2010. De asemenea, este adevărat că nu există niciun sistem transparent pentru evaluarea proiectelor, nicio listă adecvată cu aceste proiecte şi că unele lucruri lipsesc, iar din unele avem prea mult. În urma unor negocieri complexe, am ajuns în sfârşit la un acord, iar Preşedinţia Cehă a jucat evident un rol dominant în această privinţă, în sensul că a obţinut acordul pentru aprobarea celor cinci miliarde de euro şi trimiterea banilor spre dumneavoastră, în Parlamentul European, ca să îi puteţi gestiona.

Planul de relansare are, bineînţeles, un aspect comunitar, în legătură cu care aproximativ 30 de miliarde de euro sunt disponibili în momentul de faţă, precum şi un aspect naţional, în legătură cu care fiecare stat membru din cadrul planului pune în aplicare propriile stimulente fiscale. După părerea mea, aspectul cheie convenit de Consiliul European este validitatea Pactului de stabilitate şi de creştere. Dacă dorim să ieşim din această criză şi să avem o Uniune intactă, nevătămată şi revigorată, atunci trebuie să ne respectăm propriile reguli. După părerea mea, ar fi o mare greşeală crearea de noi pachete fără a se asigura faptul că toate procedurile naţionale şi comunitare au fost demarate, că ştim care va fi impactul acestora şi dacă a fost sau nu a fost nevoie de mai multe măsuri de stimulare fiscală, lucru cu care Consiliul European chiar a fost de acord. Dacă este absolut necesar, Consiliul European va lua măsuri suplimentare, însă în acest punct nu ştim dacă acestea trebuie sau nu trebuie adoptate, dat fiind că nimeni nu ştie când va depăşi criza momentul critic sau când va lua sfârşit. Ar fi complet absurd să luăm măsuri suplimentare fără a cunoaşte efectul celor luate până acum prin cele 400 miliarde de euro sub formă de stimulente fiscale. Planul este ambiţios, diversificat şi cuprinzător, şi va oferi soluţii diferite pentru problemele legate de creştere şi de locurile de muncă, în funcţie de situaţia din fiecare ţară, precum şi pentru problemele legate de situaţia economică, bineînţeles.

A doua temă majoră a Consiliului European a fost problema climei şi a energiei. Am înregistrat progrese semnificative, atât în ceea ce priveşte securitatea energetică, cât şi în ceea ce priveşte protecţia climei. Mai mult decât orice altceva, securitatea energetică este una dintre principalele priorităţi ale preşedinţiei, iar necesitatea acesteia a fost demonstrată în ianuarie. Criza gazului nu a fost rezolvată. O criză a gazului poate să fie declanşată mâine, poimâine, într-o lună, anul viitor, în orice moment. Dovada constă în faptul că până şi pachetul anticriză în valoare de cinci miliarde de euro este destinat, în principal, dacă nu în totalitate, interconexiunilor dintre ţările europene şi include o gamă foarte largă de mecanisme şi proiecte care au ca scop reducerea dependenţei de o rută unică de aprovizionare. Am stabilit că un mecanism anticriză pentru gestionarea unei crize de aprovizionare trebuie să fie gata înainte de iarna următoare, pentru a putea face faţă oricărei probleme care s-ar putea ivi. Este mai mult decât evident că avem nevoie de un astfel de mecanism. Acest lucru a devenit evident în ianuarie, în special în Slovacia şi Bulgaria, dar şi într-o serie de alte ţări.

Dezbaterea privind clima: au început deja discuţiile şi pregătirile pentru conferinţa de la Copenhaga. Atât Danemarca, în calitate de ţară gazdă, cât şi Suedia, aflată la preşedinţie, vor rezolva această problemă, iar Preşedinţia Cehă lucrează deja intensiv în acest sens. Încercăm să găsim o poziţie comună la nivel european. Începem negocierile cu principalii actori, fără care succesul Conferinţei de la Copenhaga nu poate fi asigurat. Printre aceştia se numără SUA şi, bineînţeles, Japonia, China şi India, precum şi alte state mari şi poluatori la scară largă. Cea mai intensă dezbatere – şi aş dori să ating pe scurt acest subiect – a gravitat în jurul chestiunii dacă ar trebui să stabilim acum nu doar mecanismele, dar şi procentele de contribuţie a ţărilor UE, la nivel individual, la pachetul de finanţare pe care îl asigurăm pentru a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare, ţările terţe, pentru ca acestea să îşi îndeplinească obligaţiile în cadrul luptei privind protecţia climei. Am luat decizia corectă. În situaţia în care negociem cu toţi actorii principali, care momentan acţionează mai mult prin vorbe decât prin fapte, o astfel de decizie ar fi o tactică greşită şi nu ar fi deloc bine dacă noi înşine am stabili bariere şi limite pe care ceilalţi nu le-ar respecta. Poziţia de negociere ar fi mult mai bună dacă am avea mână liberă, iar acest lucru a fost stabilit de ţările care au depus de fapt ultima propunere, şi anume Suedia, Danemarca, Ţările de Jos, Marea Britanie şi Polonia. Bineînţeles că, în ceea ce priveşte abordarea poloneză, respectăm interesele ţărilor care sunt mai degrabă precaute faţă de acest mecanism, precum şi interesele ţărilor care joacă un rol principal în problemele legate de schimbările climatice. Toate ţările, inclusiv cele care văd în această problemă o prioritate absolută, au fost de acord că încă trebuie să găsim mecanismul, cheia şi formularea efectivă a acestuia, cu suficient timp înaintea Conferinţei de la Copenhaga.

Al treilea domeniu se referă la relaţiile externe. Consiliul European a aprobat oficial iniţiativa Parteneriatului estic, care se adaugă politicii externe sau politicii pentru vecinătatea imediată. Având în vedere că la nord suntem înconjuraţi de aisberguri, iar la vest de Oceanul Atlantic, vecinii noştri trăiesc în sud şi în est şi, prin urmare, aici se află ţările care ne-ar putea ameninţa atât economia, cât şi situaţia socială şi securitatea. Parteneriatul estic a fost un obiectiv al preşedinţiei cehe şi sunt încântat că acesta a fost aprobat printr-un angajament ferm de 600 de milioane de euro. Aş dori să anticipez întrebările referitoare la participarea Belarusului. Avem în vedere acest lucru. Belarus a înregistrat unele progrese, iar ridicarea interdicţiei de acordare a vizelor pentru membrii regimului se prelungeşte. În acest moment, uşa este deschisă pentru Belarus, însă nu s-a luat nicio decizie. Dacă statele membre nu ajung la un acord în această privinţă şi nu există nicio decizie din partea tuturor celor 27 de state membre, atunci pur şi simplu preşedintele Lukashenko nu va fi invitat, cu toate că atât opoziţia, cât şi statele vecine ne recomandă să îl invităm. Consider că aceasta este o întrebare la care nu pot să răspund, dacă ar fi să mi-o adresaţi la momentul de faţă, şi de aceea o anticipez.

Am informat Consiliul European cu privire la reuniune şi la reuniunea informală la nivel înalt cu preşedintele Obama, din 5 aprilie, în legătură cu îndeplinirea altor priorităţi, în mod special relaţiile transatlantice. Nu au fost finalizate încă detaliile organizatorice, însă veţi fi cu toţii informaţi în detaliu cu privire la acestea. Reuniunea la nivel înalt se organizează în jurul a trei mari domenii tematice: discuţiile cu privire la reuniunea la nivel înalt a G20, cooperarea referitoare la energie şi climă, domenii în care UE doreşte să rămână un actor cheie, aşa cum sunt şi SUA, şi relaţiile externe şi zona geostrategică de la Marea Mediterană până la Marea Caspică, adică Afganistan, Pakistan, situaţia din Iran şi, bineînţeles, Orientul Mijlociu. Reuniunea la nivel înalt cu SUA este importantă, însă în mod clar ar trebui să evităm aşteptările exagerate, deoarece nu este vorba despre venirea lui Mesia. SUA au o serie de probleme interne care trebuie rezolvate şi tocmai de aceea este un lucru pozitiv faptul că Barack Obama va vorbi la Praga despre perspectiva sa fundamentală referitoare la acest an, prin care va dori, bineînţeles, să trimită un mesaj cetăţenilor UE cu privire la principalele poziţii şi principalele obiective ale noi administraţii a SUA.

Au mai existat şi alte aspecte în cadrul Consiliului European în legătură cu care sunt gata să vă răspund. Dacă am uitat ceva, voi reveni în discuţia care va urma după discursurile liderilor de partid. Probabil nu ne vom mai întâlni în această formulă, deoarece sunteţi pe punctul de a vă lansa campania electorală, însă aş fi foarte bucuros dacă aţi rezista tentaţiei de a o lansa acum, aici. Sper că lupta pentru locurile din Parlamentul European va fi una dreaptă şi că vă veţi întâlni din nou, după alegeri, şi vă veţi continua activitatea.

  Preşedintele − Vă mulţumesc, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului European, pentru determinarea cu care continuaţi activitatea preşedinţiei în ciuda situaţiei dificile din ţara dumneavoastră.

  José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei − (FR) Dle Preşedinte, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnelor şi domnilor, ultimul Consiliu European a avut rezultate practice.

Aş dori să îmi exprim aprecierea faţă de Preşedinţia Cehă şi, în special, faţă de prim-ministrul Topolánek, care a condus cu o mână fermă discuţiile, transformându-le în obiective concrete. Rezultatele se pot vedea: o serie de decizii importante în sine, dar şi decizii care spun multe despre determinarea Europei la momentul actual. Realitatea deciziilor noastre arată realitatea unităţii noastre şi disipează aşteptările pesimiste care, încă o dată, s-au dovedit a fi inexacte. Mă voi concentra asupra aspectelor economice; prim-ministrul Topolánek a menţionat majoritatea acestor probleme, prin urmare nu este necesar să le mai menţionăm încă o dată pe toate.

În primul rând, Consiliul a susţinut propunerea Comisiei de a aloca cinci miliarde de euro proiectelor energetice strategice şi internetului de bandă largă. Acordul la care s-a ajuns în cadrul Consiliului European reflectă în mod clar determinarea UE de a folosi toate instrumentele de care dispune şi de a face tot posibilul pentru a nu permite crizei să ne pună în pericol obiectivele pe termen lung, în special în ceea ce priveşte securitatea energetică şi lupta împotriva schimbărilor climatice.

A doua decizie majoră a fost dublarea sumei maxime de ajutor acordate pentru balanţele de plăţi ale statelor membre: cele 50 de miliarde de euro reprezintă un angajament foarte puternic. Dovedesc că solidaritatea nu este un cuvânt lipsit de semnificaţie, chiar şi în perioadele dificile.

Într-adevăr, cel mai bun mod pentru ca europenii să pună capăt crizei şi să restabilească condiţii de creştere economică este să îşi coordoneze poziţiile, să acţioneze împreună şi să se susţină reciproc.

A treia decizie majoră arată că Uniunea contribuie pe deplin la efortul de a rezolva criza pe plan mondial. Stimulentele bugetare acordate economiei europene, dacă includem aici şi stabilizatorii automaţi, ajung la aproape 4% din PIB-ul european. În plus, am adăugat – pe durata Consiliului European – angajamentul de a susţine FMI cu un maximum de 75 de miliarde de euro. Uniunea îşi îndeplineşte în totalitate rolul care îi revine, atât prin combaterea crizei, cât şi prin introducerea unui program de reforme ambiţioase de reglementare, orientate spre viitor.

Într-adevăr, Uniunea Europeană a stabilit un exemplu de unitate şi de capacitate de lider care, dacă este urmat, va deschide calea pentru mai multe soluţii cu acoperire largă la nivel internaţional. Dezbaterea pe care am avut-o ieri cu prim-ministrul britanic, Gordon Brown, este o dovadă clară în acest sens. Uniunea Europeană se apropie de reuniunea la nivel înalt de la Londra, care are o ordine de zi solidă şi consistentă, bazată pe patru piloni: stimulente bugetare substanţiale şi coordonate, un program ambiţios în materie de reglementare, un mesaj puternic împotriva oricărei forme de protecţionism şi un angajament susţinut faţă de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, în special pentru societăţile cele mai defavorizate din lume.

Aceasta este ordinea de zi a unui lider, iar eu consider că este totuşi important să subliniem că – având în vedere că acest lucru nu a fost evident de la început – poziţia statelor membre care vor participa la reuniunea la nivel înalt de la Londra şi poziţia Comisiei reprezintă de fapt mesajul întregii Uniuni a celor 27, care doresc să îşi menţină poziţia de lider, precum şi să introducă o nouă abordare la nivel internaţional. Aceasta nu este o ordine de zi tehnocratică. Provocarea este reintroducerea în sistemul economic şi, în special, în sistemul financiar global, a valorilor etice fără care economia de piaţă nu poate funcţiona. Oamenii trebuie reaşezaţi în centrul economiei globale. Suntem în favoarea economiilor deschise şi competitive, dar în cadrul cărora pieţele servesc cetăţenii. Mai mult, de aceea susţin propunerea ambiţioasă a dnei Merkel de a crea o cartă pentru o economie durabilă. Aceasta subliniază că suntem în favoarea unei economii sociale de piaţă.

Şi Consiliul European a privit dincolo de criză. În domeniul relaţiilor externe, salut susţinerea celor 27 de state membre faţă de propunerile Comisiei de a dezvolta Parteneriatul estic, pe care vom avea ocazia să îl analizăm mai detaliat pe durata reuniunii la nivel înalt pe această temă, din 7 mai. Colaborând cu Uniunea pentru Mediterana, dispunem acum de un cadru coerent pentru politica de vecinătate, care este fără îndoială una dintre principalele priorităţi ale relaţiilor externe ale Uniunii.

Preşedintele Comisiei − Dle Preşedinte, trebuie să menţinem ritmul în proiectele legate de redresarea economică; cele cinci miliarde de euro sunt o urgenţă reală. Este vorba de o investiţie critică în aceste vremuri dificile. Ştim cu toţii că lipsa creditelor a avut un impact direct asupra proiectelor strategice. Există unele provocări, reprezentate în special de posibilitatea îngheţării relaţiilor din domeniul petrolului şi gazelor. Acest lucru a oprit investiţiile în energiile regenerabile. De asemenea, a pus în aşteptare cercetările privind tehnologiile curate. Prin urmare, avem nevoie de un răspuns european clar.

Ştiu că Parlamentul s-a angajat să înainteze repede cu acest dosar şi sper că propria dumneavoastră examinare a propunerilor vă va permite să începeţi negocieri rapide cu Consiliul, astfel încât acestea să fie transformate în reglementări până în mai.

Acelaşi lucru se aplică şi în cazul pachetului de măsuri existente şi viitoare privind sistemul financiar. Parlamentul şi Consiliul trebuie să asigure acordul în primă lectură pentru aceste măsuri, înainte de alegeri, astfel încât să se trimită un mesaj puternic că UE ştie ce are de făcut pentru a restabili ordinea în sistemul financiar.

Acesta este un element cheie pentru restabilirea încrederii şi, din acest motiv, Comisia va continua să adopte propunerile astfel cum au fost stabilite în comunicarea sa din 4 martie 2009 privind fondurile speculative şi fondurile de capital privat, privind remunerarea directorilor executivi şi modalităţile de a da urmare ideilor stabilite în raportul grupului la nivel înalt pe care l-am constituit sub conducerea dlui de Larosière. De fapt, acest raport a avut parte de o primire călduroasă în cadrul Consiliului European şi a fost considerat în unanimitate baza viitoarelor activităţi. Sunt mulţumit de acest rezultat.

De asemenea, trebuie să continuăm consolidarea activităţii de coordonare. Coordonarea este răspunsul – coordonarea şi punerea în aplicare. Orientările pe care le-am stabilit cu privire la activele toxice şi susţinerea sectorului automobilelor sunt folosite deja în direcţionarea cât mai eficace a acţiunilor statelor membre.

Momentan, ne aflăm în faza de punere în aplicare a planului de redresare, iar Comisia îşi va intensifica activitatea prin monitorizarea felului în care stimulentele naţionale anunţate sunt puse în practică. Dispunem de anumite instrumente. Avem şi instrumentele Strategiei de la Lisabona care rămân în vigoare. Vom analiza îndeaproape diferitele măsuri luate la nivel naţional pentru abordarea crizei şi pentru stimularea cererii, pentru a vedea ce putem învăţa şi în ce fel putem fi de folos.

Acelaşi spirit ar trebui să ne inspire în pregătirile pentru reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă. Am mai spus deja acest lucru în cadrul Parlamentului: această criză cauzează adevărate dificultăţi, iar impactul său se poate observa cel mai bine pe piaţa muncii.

Şomajul creşte şi, cel mai probabil, va continua să crească. Aceasta este principala mea preocupare şi cred că ar trebui să reprezinte şi principala preocupare în Europa. Lucrătorii din întreaga Europă trebuie să ştie că liderilor europeni le pasă. De aceea, reuniunea specială la nivel înalt consacrată ocupării forţei de muncă, de la începutul lunii mai, este atât de importantă: pentru a realiza un bilanţ al impactului pe care l-au avut până în prezent măsurile de redresare, pentru a vedea ce funcţionează şi ce nu funcţionează, pentru a face schimb de cele mai bune practici şi pentru a ne pune de acord asupra măsurilor suplimentare necesare.

Trebuie să ne asigurăm că sunt mobilizate toate instrumentele la nivel local, regional, naţional şi comunitar pentru a amortiza impactul crizei şi pentru a pregăti populaţia pentru locurile de muncă ale viitorului. În special, trebuie să facem tot posibilul pentru a completa acţiunea statelor membre prin intermediul Fondului social european şi al Fondului european de ajustare la globalizare.

După cum ştiţi, Consiliul European a decis ca reuniunea la nivel înalt să aibă loc sub formă de troică. Pentru a fi deschis şi sincer cu dumneavoastră – după cum am fost întotdeauna – am fost dezamăgit de această decizie. Aş fi preferat ca toate cele 27 state membre să dedice timpul necesar pentru a discuta împreună care este cea mai bună cale de urmat cu privire la ceea ce, la urma urmelor, este principala problemă a cetăţenilor europeni în această criză: situaţia ocupării forţei de muncă.

Bineînţeles, ştim că majoritatea instrumentelor se află la nivel naţional, însă acesta nu ar trebui să fie un motiv pentru ca liderii europeni să nu discute la nivel european despre felul în care îşi pot coordona acţiunile. De asemenea, ştim că atunci când luăm decizii referitoare la sectorul financiar sau atunci când adoptăm un plan de redresare, acestea sunt implicit şi măsuri care influenţează ocuparea forţei de muncă.

Însă consider că subiectul ocupării locurilor de muncă în sine merită atenţie din partea liderilor europeni. În orice caz, Comisia este complet mobilizată şi pregătită să transmită un mesaj puternic la 7 mai 2009. Personal, consider că această reuniune la nivel înalt, care va avea loc sub formă de troică, ar trebui să fie deschisă pentru ca toţi prim-miniştrii care doresc să participe să aibă posibilitatea să facă acest lucru.

Aş dori să vă spun că, aşa cum a precizat şi prim-ministrul Topolánek, chiar înainte de Consiliul European am avut o discuţie foarte importantă cu partenerii sociali, împreună cu prim-ministrul Suediei, dl Reinfeldt, şi cu prim-ministrul Spaniei, dl Zapatero. Cred că am văzut dorinţa partenerilor sociali de a stabili o legătură cu noi. Este important să transmitem acest mesaj tuturor europenilor şi, în special, tuturor lucrătorilor din Europa, şi anume faptul că şi la nivel european suntem interesaţi de dialogul social.

Am invitat partenerii sociali să vină la Comisie. Am organizat o reuniune în cadrul colegiului Comisarilor şi sunt decis să colaborez în continuare cu partenerii sociali, cu Parlamentul European, cu guvernele din Europa, cu preşedinţia, bineînţeles, dar şi cu Comitetul Regiunilor şi cu Comitetul Economic şi Social, deoarece cred într-adevăr că, pentru a face faţă acestei probleme a ocupării forţei de muncă, avem nevoie de o mobilizare la nivel european, nu doar a guvernelor şi a instituţiilor europene, ci şi a partenerilor sociali şi a întregii societăţi.

Sunt convins că ar trebui să luăm în considerare toate opţiunile posibile. De aceea, Comisia va depune eforturi speciale în următoarele săptămâni pentru a colabora cu toţi partenerii noştri şi aş aprecia foarte mult participarea deplină a deputaţilor europeni şi a Parlamentului ca instituţie. Aveţi o mulţime de cunoştinţe despre munca pe teren.

Pe scurt, a fost un Consiliu European în cadrul căruia s-au luat decizii foarte importante privind problemele economice şi financiare – acestea sunt rezultate foarte concrete. Însă nu este în niciun caz sfârşitul unui proces. Trebuie să menţinem avântul acestuia. Trebuie să fim deschişi la orice am avea de făcut în faţa unei crize care va avea un impact mai mare în special asupra aspectelor sociale. Este important să ne păstrăm determinarea şi ca prin coordonare şi punere în aplicare Europa să poată răspunde provocărilor interne şi să aibă o contribuţie importantă la răspunsul global la această criză de dimensiuni foarte mari.

(Aplauze)

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE-DE – (FR) Dle Preşedinte, dle Topolánek, dle Barroso, doamnelor şi domnilor, după ce încă de la începutul crizei ne-am condus partenerii americani şi restul lumii într-o reformă ambiţioasă, dar necesară, a pieţelor financiare, vinerea trecută, Europa a stabilit o foaie de parcurs pentru reuniunea G20 din 2 aprilie.

În cursul dezbaterii de ieri privind G20, unele state membre au fost de părere că nu este de ajuns ceea ce s-a stabilit; altele au spus că este prea mult. Realitatea este că, în crizele succesive pe care tocmai le-am experimentat, Europa a fost prezentă, s-a autocoordonat, a lucrat ca o echipă.

Repet: în situaţia de criză pe care o experimentăm, la care se adaugă toate problemele globale – energie, schimbări climatice, afaceri externe, securitate şi apărare – soluţiile naţionale nu mai sunt adecvate. Dacă până şi prim-ministrul britanic, pe care l-am ascultat ieri, preamăreşte virtuţile Uniunii Europene, declarându-se, citez, „mândru să fiu britanic şi mândru să fiu european”, sunt sigur de convingerea mea.

Decizia Consiliului European de săptămâna trecută de a crea un fond de 50 de miliarde de euro pentru a ajuta statele membre care nu sunt în zona euro în această perioadă dificilă este un lucru bun, având în vedere că tot ceea ce afectează pe unul dintre noi, ne afectează pe toţi. Acesta este sensul integrării europene. Adăugate la cele 400 de miliarde de euro ale planului european de redresare economică, aceste credite vor ajuta la restabilirea condiţiilor de creştere economică, la crearea bunăstării şi, în cele din urmă, a locurilor de muncă. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul pachetului de cinci miliarde de euro pe care am hotărât să îi investim pentru a susţine proiectele din domeniul energiei, măsurile legate de internet şi altele.

Invit Consiliul să facă tot posibilul pentru a se asigura că, până la sfârşitul acestei legislaturi, se ajunge la un acord privind principalele trei probleme care se află în prezent pe ordinea de zi: agenţiile de rating al creditelor, directivele privind cerinţele de reglementare în materie de fonduri proprii şi Directiva Solvabilitate II. În ceea ce priveşte ultimul text, Consiliul trebuie să îşi intensifice eforturile pentru a se asigura că acesta poate fi adoptat în primă lectură, în aprilie.

Doamnelor şi domnilor, nu mai avem nevoie de alte măsuri economice socialiste. Avem nevoie de mai multe locuri de muncă, iar acest pachet de măsuri va permite crearea lor. Mai mult, observ cu interes că nici măcar un lider european de stânga sau de dreapta nu a susţinut măsurile socialiste la Bruxelles săptămâna trecută. Mi se confirmă astfel sentimentul că nu există întotdeauna coerenţă între ceea ce afirmă în prezent preşedintele Grupului Socialist din Parlamentul European şi ceea ce fac guvernele care sunt conduse de socialişti şi, dle Schulz, încă mai trebuie să duceţi muncă de lămurire pentru a vă convinge prietenul politic, pe dl Steinbrück, să devină mai social.

Aş dori să menţionez, de asemenea, pregătirile pentru Conferinţa de la Copenhaga din decembrie şi să solicit preşedinţiei cehe să elaboreze propuneri privind mecanismele financiare internaţionale, până în iunie. În ceea ce priveşte pachetul energetic şi privind schimbările climatice, Europa a dat tonul şi nu trebuie să îşi piardă avantajul. Schimbările climatice nu vor aştepta sfârşitul crizei. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să ne convingem partenerii să ni se alăture în combaterea schimbărilor climatice şi să adopte obiectivul de reducere cu 30% a emisiilor de CO2.

Se pare că Barack Obama s-a decis să accepte ajutorul pe care i l-am oferit, hotărându-se să pună în aplicare un sistem de comercializare a cotelor de emisii în Statele Unite. În încheiere, doresc să îmi exprim satisfacţia că, în sfârşit, Europa îşi ia în serios vecinii din est, prin adoptarea unui parteneriat strategic cu Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina. Acest parteneriat va reprezenta un plus foarte util pentru activitatea Adunării EURONEST, o iniţiativă care a venit din partea grupului meu şi care va deveni realitate prin acordul tuturor grupurilor parlamentare, începând cu următoarea legislatură.

Pe de altă parte, este timpul ca Uniunea pentru Mediterana, care a fost stabilită vara trecută, să îşi mute secretariatul la Barcelona şi să lucreze la proiecte concrete. Cele 27 state membre au cerut acest lucru săptămâna trecută; ne aşteptăm să avem o foaie de parcurs în iunie.

  Martin Schulz, în numele Grupului PSE – (DE) Dle Preşedinte, dle Topolánek, consider că este remarcabil faptul că vă aflaţi aici. Acest lucru vă face onoare în circumstanţele dificile în care vă aflaţi. Faptul că vă sunteţi aici în această dimineaţă dovedeşte faptul că sunteţi un luptător, însă trebuie să înţelegeţi şi mai bine mandatul de preşedinte în exerciţiu al Uniunii Europene. Dacă aţi venit aici ca să ne implicaţi în politica internă cehă, atunci să nu fiţi surprins dacă vom discuta despre politica internă cehă. Cu toate acestea, după părerea mea, vă aflaţi aici în calitate de preşedinte în exerciţiu al Consiliului European, de aceea nu reuşesc să înţeleg comentariul referitor la blocajul creat de social-democraţi.

(Aplauze)

În orice caz, guvernul dvs. a fost răsturnat de două voturi ale Partidului Civil Democrat şi de două voturi ale Verzilor. Cum rămâne deci cu blocajul din partea propriului partid?

Ieri, am auzit discursul unui şef de guvern european care, în calitate de gazdă a reuniunii la nivel înalt a G20 de săptămâna viitoare, a afirmat opusul a ceea ce aţi spus dumneavoastră aici, în calitate de preşedinte în exerciţiu al Consiliului. Ceea ce a afirmat Gordon Brown ieri este opusul a ceea ce aţi spus dumneavoastră aici. Aţi spus că, din punct de vedere istoric, calea adoptată de SUA este una greşită. Asta aţi afirmat în urmă cu câteva momente. Aţi spus că Geithner a ales calea greşită, care duce spre iad. Acesta nu este nivelul la care Uniunea Europeană poate lucra cu SUA. Nu reprezentaţi Consiliul Uniunii Europene, ci vă reprezentaţi pe dumneavoastră. Aceasta este marea greşeală pe care o faceţi.

(Aplauze)

Înţeleg acum şi de ce lumea ne-a spus la început că este greu să iniţiem un dialog cu această persoană. Nu, dle preşedinte în exerciţiu, aceasta este o modalitate de a duce Uniunea Europeană pe o cale fără ieşire.

Preşedintele Comisiei a spus ceva foarte important azi. A spus că ar fi o greşeală gravă refuzarea reuniunii sociale la nivel înalt, respectiv reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă. Într-o perioadă în care milioane de persoane din Europa sunt îngrijorate din cauza locurilor lor de muncă, într-o perioadă în care băncile şi companiile de asigurări sunt salvate de la faliment, inclusiv în SUA, prin fonduri publice în valoare de miliarde sau chiar mii de miliarde, pe care le descrieţi ca fiind calea spre iad, într-o situaţie în care lumea ştie că în cele din urmă trebuie să plătească din impozite, fie ele în euro sau în coroane; într-o astfel de situaţie, Consiliul European transmite acestor cetăţeni că nu ne interesează probleme lor legate de locurile de muncă. Nu avem timp pentru aşa ceva. Acesta e un semnal fatal. Este semnalul greşit.

De aceea spun, dle preşedinte al Comisiei, că sfaturile dumneavoastră pentru preşedinţia Consiliului nu sunt de ajuns. Noi nu ne dorim o troică; dorim o discuţie deschisă pentru toată lumea. Ar trebui ca reuniunea la nivel înalt să fie reconvocată, astfel încât
şefii de stat şi de guvern să îşi poată asuma responsabilitatea şi să discute situaţia ocupării forţei de muncă în Europa, la începutul lunii mai.

(Aplauze)

Dle Topolánek, doresc să vă fac trei recomandări din punctul nostru de vedere, de care vă rog să ţineţi seama în zilele următoare: dacă forţaţi guvernele Uniunii Europene să mobilizeze 1,5% din produsul lor intern brut în 2009 şi 1% în 2010, sub formă de pachete în vederea abordării situaţiei economice pe termen scurt, iar până acum, dacă am înţeles eu bine, patru ţări îndeplinesc aceste specificaţii, atunci acest lucru nu este de ajuns şi, în calitate de preşedinte în exerciţiu al Consiliului, este de datoria dumneavoastră să vă asiguraţi că statele membre îşi onorează angajamentele autoimpuse.

În al doilea rând, vă rog să reconvocaţi reuniunea socială la nivel înalt. Arătaţi publicului european că politica de ocupare a forţei de muncă şi iniţiativele de protecţie a locurilor de muncă se află în centrul acţiunii guvernamentale.

În al treilea rând, vă rog să vă asiguraţi că, în Consiliu, domneşte în sfârşit claritatea în legătură cu ceea ce se va întâmpla după alegeri în ceea ce priveşte aspectele instituţionale. Personal, îmi pare rău pentru dumneavoastră. Ştiu că aţi susţinut ratificarea Tratatului de la Lisabona, însă ştiu şi că propriul preşedinte vă pune piedici şi că s-a făcut tot posibilul pentru a nu vă permite să treceţi tratatul de Senat. Suntem aici să vă ajutăm. Acolo unde putem, vom vorbi cu senatorii din Partidul Democrat Civic şi vom încerca să îi convingem să accepte procesul de ratificare. Nu vă faceţi probleme, suntem alături de dumneavoastră şi vom face tot ce putem.

Cu toate acestea, există încă o problemă foarte distinctă: în cele din urmă, trebuie să ne spuneţi pe ce bază doriţi să acţionaţi. Pe baza Tratatului de la Nisa, care este în vigoare, sau pe baza Tratatului de la Lisabona, care nu este în vigoare? Dacă doriţi să începeţi cu Nisa şi apoi să adăugaţi puţin din Lisabona, să ştiţi că nu aşa se procedează. De aceea, în ceea ce ne priveşte, pot afirma următoarele: suntem absolut de acord cu consultarea după alegerile europene, însă numai după ce Parlamentul European a fost convocat. Nu sunt pregătit să fiu consultat după 7 iunie, până când Parlamentul nu va fi fost convocat oficial pentru prima şedinţă. Trebuie să putem cere încă un minim respect instituţional. Aşadar, dle Topolánek, nu uitaţi aceste trei puncte şi abia apoi veţi recâştiga câte ceva din consideraţia noastră.

(Aplauze)

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE – Dle preşedinte, există într-adevăr multe probleme, dar avem şi o definiţie amuzantă a recesiunii. De exemplu, atunci când mergi la bancomat ca să scoţi bani şi apare un mesaj care te anunţă: „Fonduri insuficiente” – iar tu nu ştii dacă este vorba despre fondurile tale sau ale băncii!

(Râsete)

În ciuda tuturor avertismentelor sumbre referitoare la rupturi şi conflicte, acest Consiliu European a elaborat un pachet pozitiv şi doresc să felicit Preşedinţia Cehă pentru această realizare.

Avem un angajament pentru mai mulţi bani de la FMI, o promisiune de ajutor pentru economiile europene cele mai afectate şi un acord privind progresul supravegherii europene asupra sistemului financiar. Toate acestea sunt binevenite. Şi mi-a făcut în special plăcere să văd că Consiliul a salvat pielea dlui Barroso, transformând cinci miliarde de euro necheltuite într-un plan de redresare. Investiţiile în transport, infrastructură şi internet de bandă largă vor crea locuri de muncă în acest moment şi vor pregăti Europa pentru viitor. Între timp, banii care merg la gazoductul Nabucco va reduce dependenţa energetică îngrijorătoare faţă de Rusia.

Avem nevoie de o asigurare clară din partea preşedintelui în exerciţiu că bani din fondul de cinci miliarde de euro vor ajunge într-adevăr la acest proiect, dar şi că investiţiile în infrastructurile de aprovizionare cu gaze nu vor înlocui cercetarea în domeniul energiilor regenerabile. Creşterea economică ecologică este în continuare esenţială pentru securitatea cetăţenilor, în prezent şi în viitor, la fel ca şi principiile cuprinse în Strategia de la Lisabona: flexisecuritatea, economia bazată pe cunoaştere, regulamente privind ocuparea forţei de muncă adecvate acestui scop – acestea sunt esenţiale pentru o economie competitivă şi pentru o piaţă unică de succes. Este meritul Consiliului faptul că limbajul protecţionist din trecut nu i-a umbrit concluziile.

În ceea ce priveşte acordul aparent, priorităţile statelor membre încă prezintă unele diferenţe. Pe de o parte, sunt aceia care se concentrează asupra unor reglementări robuste la nivel internaţional, iar, pe de altă parte, sunt aceia care pun accentul pe un pachet solid de stimulente. Aceasta este o alegere falsă. Bineînţeles că avem nevoie de structuri de supraveghere care să fie bine reglementate, însă avem nevoie şi de măsuri anticiclice pentru a putea face faţă realităţii recesiunii. Pe termen lung şi pe termen scurt: trebuie abordate amândouă aspectele.

Liderii noştri trebuie să fie clari în acest sens la reuniunea la nivel înalt a G20. Dacă nu putem cădea de acord asupra cauzei noastre comune, atunci nu putem spera să ne folosim de forţa noastră comună. America va participa la G20 cu propria ordine de zi. Noi trebuie să venim cu a noastră şi împreună să ajungem la o înţelegere care să ne convină tuturor.

Dle preşedinte în exerciţiu, în cadrul Consiliului de săptămâna trecută abia aţi atins subiectul temeiului juridic pe care se va forma următoarea Comisie, şi acum nu doar Irlanda este puţin probabil să ratifice Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, vă solicit insistent să convocaţi liderii Consiliului, ai Comisiei şi ai Parlamentului înainte de plenara din mai, pentru a stabili cu certitudine juridică modalitatea de compunere a Parlamentului şi a Comisiei.

Există un moment, dle preşedinte în exerciţiu, în celebra melodie Má Vlast a lui Smetana, când violoncelul şi fagotul merg în crescendo, de la adâncimi sinistre pentru a atinge o notă aparent imposibil de înaltă. Acel moment a trecut pentru guvernul dumneavoastră. Pentru Europa, el urmează să vină. Aveţi grijă ca dificultăţile interne să nu vă epuizeze forţele.

(Aplauze)

  Adam Bielan, în numele Grupului UEN – (PL) Dle preşedinte, voi începe prin a-l felicita pe prim-ministrul Topolánek pentru excelenta pregătire a reuniunii europene la nivel înalt şi pentru ceea ce până acum a însemnat o preşedinţie foarte bună. În urmă cu câteva luni, mulţi politicieni se îndoiau că o ţară mică din Europa Centrală şi de Est va reuşi să ducă povara preşedinţiei Uniunii Europene. Dl Topolánek şi întregul său cabinet au demonstrat că se poate. Vă felicit încă o dată, iar în ceea ce priveşte momentele dificile cauzate de problemele interne, sper că veţi putea să le rezolvaţi şi că veţi pregăti şi următoarea reuniune la nivel înalt de peste trei luni.

Cu toate acestea, dat fiind că suntem între prieteni, trebuie să fim sinceri. Aş dori să vorbesc despre mai multe aspecte legate de reuniunea la nivel înalt pe care le găsesc problematice, deşi criticile mele nu se adresează dlui Topolánek personal.

Voi începe cu sprijinul legat de Parteneriatul estic. O sumă de 600 milioane de euro a fost pusă la dispoziţie în acest scop pentru cinci ani, însă ştim că din acestea numai 350 de milioane de euro sunt bani noi. Împreună, aceasta înseamnă abia 20 de milioane de euro anual pentru fiecare ţară care participă la proiect. Oare este suficient pentru ca UE să îşi consolideze influenţa în regiune? Deoarece vorbim despre partenerii noştri estici, aş dori să vă întreb: ce s-a hotărât referitor la problema vizelor pentru aceştia? Am impresia că nu s-a hotărât absolut nimic. De fapt, s-a luat decizia de a refuza orice fel de cooperare în acest domeniu. Trebuie să ne punem întrebarea dacă dorim să îi descurajăm sau să îi încurajăm pe vecinii noştri estici să lucreze cu noi? Se pare că unele state membre, pentru a nu se pune rău cu Rusia, încearcă să slăbească ideea de parteneriat estic.

Putem vedea piedicile din acelaşi motiv pentru care avem în vedere construirea gazoductului Nabucco. Alocarea sumei de 200 de milioane de euro pentru acest proiect, ale cărui costuri de construcţie sunt estimate la 8 miliarde de euro, provoacă doar un zâmbet de compătimire din partea partenerilor noştri. Ar trebui să ne amintim că, din motive care ţin de propria securitate energetică, noi ar trebui să fim cei mai interesaţi de construirea unei conducte pentru transportarea combustibilului din regiunea Bazinului Mării Caspice în Europa, iar această conductă nu ar trebui să depindă de voinţa Kremlinului.

În cadrul reuniunii la nivel înalt, au fost de asemenea alocate cinci miliarde de euro pentru pachetul anticriză. O parte a acestor bani vor ajunge la proiecte energetice de mari dimensiuni, inclusiv 330 de milioane de euro care vor ajunge în ţara mea, în Polonia. Din păcate, a fost adoptată o condiţie care este foarte greu de îndeplinit, şi anume că banii trebuie cheltuiţi până la sfârşitul anului viitor. Aceşti bani au devenit bani virtuali, deoarece, având în vedere ritmul de absorbţie a fondurilor UE de guvernul polonez, există posibilitatea ca banii să nu fie cheltuiţi şi, prin urmare, să nu mai fie disponibili. Prin urmare, propun prelungirea perioadei de disponibilitate a acestor fonduri.

Dacă tot vorbesc despre reuniunea la nivel înalt, aş dori şi să rezum reuniunea informală anticriză la nivel înalt care a avut loc recent la Bruxelles şi care a fost o iniţiativă a dlui Topolánek. Participanţii la această reuniune au respins în unanimitate protecţionismul economic. Între timp, în urmă cu câteva zile, s-a dovedit că rezoluţiile adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt nu înseamnă mare lucru, având în vedere că Renault, concernul auto francez, a anunţat că îşi mută producţia din Slovenia înapoi în Franţa. Din păcate, aceasta demonstrează că, în perioadă de criză, principiul comunitar fundamental al solidarităţii lasă locul egoismului economic. Fac apel la dl Topolánek pentru a pune capăt acestui lucru.

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE – Dle Preşedinte, cred că doar istoria va spune dacă reuniunea la nivel înalt de săptămâna trecută a fost una importantă. În această dimineaţă, aş dori să trag un semnal de alarmă. Ne aflăm într-un moment de criză a sistemului, iar aceasta poate să se transforme rapid într-o criză a societăţii.

În anii '30, Roosevelt a câştigat bătălia politică împotriva fasciştilor; Europa a pierdut-o. Deci de ce a câştigat Roosevelt? A câştigat deoarece s-a bucurat până şi de încrederea acelor cetăţeni americani care şi-au pierdut o bună parte din veniturile economice în timpul crizei economice din anii '30. Care sunt cele patru elemente ale încrederii pe care a câştigat-o Roosevelt?

Primul a fost re-reglementarea. Roosevelt a atacat în forţă oligopolurile, marile companii din SUA, şi a re-reglementat economia. Acest lucru este exact ceea ce trebuie să facem în cadrul G20 la Londra. Chiar dacă Gordon Brown este campionul dereglementării, poate aceasta ne arată că pot avea loc schimbări.

În al doilea rând, consolidarea structurii sociale. Programul lui Roosevelt a fost: în primul rând, redistribuirea bogăţiei, precum şi impozitarea bogaţilor şi bani pentru cei săraci; şi, în al doilea rând, un program impresionant pentru tinerii din SUA. Ce le oferim noi tinerilor la nivel european, astfel încât să nu îşi acorde votul fasciştilor la alegerile europene? În al treilea rând – iar Martin a ridicat această problemă – cea mai mare greşeală a reuniunii la nivel înalt a fost reducerea importanţei reuniunii sociale la nivel înalt din mai. Singura metodă prin care societatea rămâne unită depinde de funcţionarea multiplicatorilor acesteia, aşa că trebuie să promovăm şi să extindem sfera reuniunii din mai. De asemenea, trebuie să invitaţi la discuţii toate ONG-urile de mediu, ONG-urile pentru dezvoltare şi ONG-urile sociale care pregătesc, împreună cu societatea şi cu cetăţenii, schimbările de care avem nevoie în societate.

A patra idee a lui Roosevelt au fost investiţiile economice. Bătălia a fost în esenţă pierdută aici, deoarece abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial motorul economic a început să funcţioneze din nou în SUA. Nu ne dorim să intrăm în război. Războiul pe care trebuie să îl câştigăm azi este cel împotriva planetei. Războiul nostru îl reprezintă investiţiile verzi – în acest domeniu trebuie să câştigăm războiul. Prin urmare, există două probleme.

Prima este că avem nevoie de euro-obligaţiuni verzi. În afară de cele cinci miliarde de euro, trebuie să depunem o cantitate maximă de bani la Banca Europeană de Investiţii, pentru a avea un avantaj în domeniul energiei regenerabile şi al eficienţei. Al doilea aspect: trebuie să implicăm oraşele din Europa. Cetăţenii europeni nu locuiesc în Marea Nordului, în zonele de depozitare a CO2; acolo nu puteţi câştiga voturi. Trebuie să câştigăm oraşele europene – şi pe cetăţenii din aceste oraşe – printr-un program urban inteligent. Aceasta înseamnă câştigarea economiei şi câştigarea inimilor cetăţenilor europeni.

  Vladimír Remek, în numele Grupului GUE/NGL – Doamnelor şi domnilor, este general cunoscut faptul că trebuie să găsim o cale pentru a rezolva criza care afectează Europa şi alte zone ale lumii la ora actuală. Este de necontestat faptul că eforturile noastre trebuie să includă consolidarea încrederii şi susţinerea stabilităţii financiare, după cum a afirmat şi Consiliul European. Cu toate acestea, problema este cine poate restabili încrederea şi cum poate fi aceasta restabilită. Dacă lăsăm această sarcină în principal în seama celor care au contribuit la actuala criză prin lăcomia lor fără limite şi dacă nu încercăm să îi susţinem pe aceia care creează valori, dar care nu reuşesc să influenţeze fie acţiunile firmelor, fie economia generală, atunci viitorul va fi sumbru. După părerea mea, punctele în care Consiliul se referă la nevoia de a aborda impactul social al crizei sunt deci extrem de importante. Creşterea bruscă a şomajului reprezintă o problemă, iar măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi pentru prevenirea pierderii locurilor de muncă sunt extrem de importante pentru angajaţi. Dacă se acordă ajutor numai celor mai mari întreprinderi şi managerilor acestora, atunci nu putem fi entuziasmaţi de plan. Aplaud efortul de concentrare asupra sporirii securităţii energetice şi asupra conectării reţelelor electrice din Europa şi salut accentul general pus pe dezvoltarea infrastructurii din acest domeniu. Mai mult decât orice altceva, aceasta este o modalitate de a susţine ocuparea forţei de muncă şi de a asigura beneficii în viitor. Cu siguranţă ne vom confrunta cu mai multe momente critice, iar criza actuală ne oferă şi posibilitatea de a ne pregăti pentru acestea. După părerea mea, susţinerea reînnoită pentru rolul de neînlocuit al energiei nucleare este un lucru bun, în ciuda punctelor de vedere diametral opuse privind această formă de energie, chiar şi în cadrul grupului politic din care fac parte.

Aş dori să mai fac un comentariu în legătură cu Parteneriatul estic. General vorbind, bineînţeles că sunt în favoarea celei mai extinse cooperări internaţionale posibile, însă aici putem vedea o încercare clară – şi una care este, cu atât mai mult, formulată special în acest sens – de a aduce statele fostei Uniuni Sovietice mai aproape de UE şi de a le îndepărta de Rusia. Prin urmare, punem bazele unei sfere de influenţă, iar, prin aceasta, noi înşine facem un lucru pentru care îi criticăm aspru pe ceilalţi.

  Hanne Dahl, în numele Grupului IND/DEM – (DA) Dle Preşedinte, săptămâna trecută s-a afirmat în EU Observer că Jacques Delors a avut o viziune pesimistă în ceea ce priveşte viitorul zonei euro. Aşadar, unul dintre campionii euro îşi exprimă îngrijorarea faţă de UE şi de euro în perioada de dinaintea recentei reuniuni la nivel înalt. El a afirmat, printre altele, că este îngrijorat de lipsa de voinţă pentru a curăţa sectorul financiar şi pentru a introduce noi reguli care să îl reglementeze. Până acum nu am avut motive să fiu de acord cu dl Delors, însă în acest caz trebuie să spun că, din păcate, are toate motivele să fie îngrijorat. Concluziile reuniunii în acest sens sunt foarte vagi. De-a lungul crizei, am interpelat în mod repetat Comisia cu privire la dorinţa sa de a reglementa şi controla sectorul financiar. Comisia nu are intenţia să facă aşa ceva. Continuă să invoce dreptul pieţei interne de a guverna orice eveniment.

De asemenea, dl Delors a mai spus ceva care, pentru o eurosceptică cum sunt eu, dă aproape o senzaţie de déjà vu în legătură cu argumentele pe care le-am enumerat într-o ocazie precedentă. A spus că economiile din Europa sunt prea diferite pentru euro. Bingo, dle Delors! Exact aşa şi sunt. Moneda unică este o parte a problemei, nu o parte a soluţiei. Europa are nevoie de o reglementare comună solidă a sectorului financiar, însă, în acelaşi timp, are nevoie de un grad mare de flexibilitate atunci când este vorba despre politica economică prin care se va aborda cel mai bine criza în fiecare ţară, în mod individual.

  Jana Bobošíková (NI) – (CS) Doamnelor şi domnilor, salut faptul că, săptămâna trecută, Consiliul a amânat revizuirea nerealistei Strategii de la Lisabona. De asemenea, salut amânarea luării unei decizii în ceea ce priveşte finanţarea acţiunilor legate de climă. În acest context, doresc să aplaud declaraţia preşedintelui Comisiei, José Manuel Barroso, care a afirmat că UE nu ar trebui să îşi asume niciun angajament privind problemele climatice, dacă alte ţări, în special SUA şi China, nu procedează la fel. Aş dori să subliniez că conducătorii celor 27 de state membre şi Comisia au ajuns la aceste concluzii foarte raţionale într-o situaţie în care UE se confruntă cu o creştere bruscă a şomajului şi cu un declin al economiei, iar Tratatul de la Lisabona nu a fost aprobat. Toate acestea arată clar că Tratatul de la Lisabona este complet inutil în adoptarea acelor decizii fundamentale care sunt în mod evident bune pentru cetăţenii statelor membre. Tratatul este total superfluu, iar acest lucru a fost dovedit de măsurile raţionale curente luate de Consiliul European sub Preşedinţia Cehă, măsuri care se bazează pe cadrul actual al tratatelor.

Ieri, guvernul prim-ministrului ceh şi al preşedintelui Consiliului, Mirek Topolánek, a pierdut un vot de încredere. Aş dori să subliniez, pentru toţi aceia dintre dumneavoastră care aţi avut aroganţa ca, aici, în acest Parlament, să catalogaţi acţiunea parlamentului ceh drept iresponsabilă, că această decizie a fost una democrată, luată de un parlament ales în mod democratic, al unui stat membru suveran. Nu guvernul Republicii Cehe prezidează UE, ci Republica Cehă însăşi, pe ai cărei cetăţeni am onoarea să îi reprezint aici. Ştiu că ţara mea are un sistem administrativ şi democratic suficient de solid pentru a-şi îndeplini fără echivoc sarcinile la nivel comunitar.

În urma căderii guvernului Topolánek, preşedintele Václav Klaus are cel mai puternic mandat politic din Republica Cehă. După cum aţi putut să vă convingeţi în Parlament, domnul Klaus este un om de stat cu puternice sentimente democratice, care înţelege integrarea europeană nu ca pe o stradă cu sens unic controlată de elitele politico-birocratice, ci ca pe un proces complex care va avea succes numai dacă este rezultatul voinţei poporului. Doamnelor şi domnilor, în urmă cu câteva săptămâni, preşedintele Klaus ne-a spus clar că nu a văzut nicio alternativă la statutul de membru UE pentru Republica Cehă. Mai mult, majoritatea cetăţenilor cehi consideră că statutul de membru UE al ţării lor aduce avantaje. Prin urmare, toate preocupările legate de lipsa de responsabilitate a Republicii Cehe sunt total inutile.

În concluzie, aş dori să subliniez pentru preşedintele Sudeten German Landsmannschaft (Asociaţia germanilor sudeţi), dl Posselt, care a deplâns în mod public căderea miniştrilor Vondra şi Schwarzenberg şi care a solicitat Republicii Cehe să instituie un guvern puternic pro-european, faptul că Republica Cehă nu este Protectoratul Boemiei şi Moraviei, ci un stat suveran în care miniştrii sunt numiţi de preşedintele Republicii Cehe, iar autoritatea guvernului provine de la un parlament ales de cetăţenii cehi.

  Preşedintele − Dnă Bobošíková, democraţia mai înseamnă şi faptul că toţi democraţii se pot exprima cu privire la procedurile din toate ţările Uniunii Europene şi din lume. Şi aceasta înseamnă democraţie.

  Mirek Topolánek, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului – (CS) Ca să fiu sincer, presupun că retorica preelectorală se face deja simţită. Haideţi să încercăm să privim aceste probleme cu seriozitate şi să găsim calea acordului între cele 27 de state, fiecare dintre ele având propria istorie şi fiecare prezentând alte simptome ale crizei financiare actuale sau un impact diferit asupra economiei reale. Dacă nu putem cădea de acord asupra unei abordări comune, atunci nu va conta cine ce poziţie a avut când a început această problemă pentru că toţi vom plăti preţul prin generarea unui efect de domino. Acesta este punctul numărul unu.

Nu am criticat abordarea Statelor Unite doar de dragul de a critica, ci mai degrabă pentru că am dorit să subliniez atuul pe care îl are UE. Acest atu constă într-un program social amplu, care ne oferă posibilitatea de a evita investirea unor asemenea sume colosale pentru stabilizarea socială a unor oameni care au probleme. Acest sistem chiar funcţionează. Una dintre sarcinile majore este menţinerea acestui sistem operaţional şi garantarea pentru cetăţenii UE a aceloraşi standarde sociale cu care aceştia erau obişnuiţi înainte de criză. Cred că, fără îndoială, aceasta nu este o sarcină uşoară şi ea va presupune costuri mari. Am decis luarea unor măsuri foarte concrete, iar cifrele precum 5,50 sau 75 de miliarde de euro demonstrează, după părerea mea, angajamentul clar al Consiliului European de a răspunde într-un mod concret situaţiei actuale, nu doar printr-un cadru legislativ sau altul, ci prin nişte paşi concreţi.

Este o diferenţă mare între a spune cuvinte mari la colţ de stradă şi a le pune în practică. Acum, scopul nostru comun este să punem în aplicare toţi paşii despre care am vorbit deja, să îi transpunem în practică şi să vedem după aceea care sunt reacţiile. Nimeni nu ştie clar – iar eu pot să afirm cu toată seriozitatea că nici măcar macro-economiştii nu au nici cea mai vagă idee – care ar putea fi efectele acestor paşi. Totuşi, ştim sigur că cineva va trebui să plătească pentru această operaţiune de salvare şi pentru întreaga petrecere. Ar fi cât se poate de iresponsabil din partea noastră să nu luăm în considerare perioada de după, chiar dacă nu ştim cât timp va mai dura această situaţie, şi să nu ne gândim la cine va plăti pentru tot, la ce efecte va avea criza asupra zonei euro şi asupra Pactului de stabilitate şi creştere şi ce şanse va da ea unor ţări, precum a mea, de a adera la zona euro şi de a adopta moneda europeană. Nu voi reacţiona la comentariile liderului de partid, dl Schulz. Berlusconi a făcut acest lucru înaintea ultimelor alegeri şi nu doresc sub nicio formă să repet greşeala lui. Cred că este inutil să reacţionezi în faţa anumitor atacuri. Oricum, este imposibil ca doar imprimeriile de bancnote să fie singurele care profită de pe urma crizei. Acesta nu ar fi un lucru bun.

Mă voi referi acum la reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă. Am propus un format complet Consiliului European, bineînţeles. Eu şi José Manuel Barroso am împărtăşit această idee pentru că simţim aceeaşi nevoie de a aduce partenerii sociali la masa discuţiilor, la un nivel mai înalt decât cel tripartit, şi de a discuta împreună cu ei problemele privind ocuparea forţei de muncă, aplicarea diferitelor pachete legislative naţionale, efectul asupra ocupării forţei de muncă şi următorii paşi pe care trebuie să-i facem pentru a proteja cetăţenii europeni de impactul crizei. Decizia ca această reuniune la nivel înalt să fie o troică nu ne-a aparţinut nouă. Înţeleg temerile exprimate de mulţi şefi de stat sau de guvern şi eu însumi am fost total de acord cu un format complet. Pe de altă parte, nu ar trebui să uităm că este vorba doar o reuniune informală la nivel înalt, ale cărei concluzii nu au caracter obligatoriu. Din acest punct de vedere, formatul restrâns ar putea constitui un avantaj, din moment ce recomandările reuniunii informale la nivel înalt pot fi prezentate cu ocazia reuniunii obişnuite a Consiliului, care va avea loc în luna iunie, şi unde acestea ar putea fi aprobate fără echivoc. După părerea mea, aceasta nu este o greşeală atât de gravă şi nu este nevoie să o transformăm într-o problemă politică. Cel mai important lucru este că am avut curajul de a convoca această reuniune la nivel înalt, că am invitat partenerii sociali, că o vom pregăti împreună cu aceştia pe termen lung – înaintea reuniunii la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă se vor organiza trei mese rotunde la Stockholm, Madrid şi Praga – şi că vom încerca să ajungem la concluzii valoroase pentru reuniunea Consiliului din luna iunie.

Tratatul de la Lisabona. Îmi voi permite să fac o glumă astăzi. Cred că numărul de telefon la care trebuie să suni pentru a pune întrebări privind viitorul Tratatului de la Lisabona nu mai este cel al Biroului Guvernului şi al prim-ministrului Topolánek, ci mai degrabă cel al Parlamentului şi al lui Jiří Paroubek. Trebuie să spun că responsabilitatea de a face ca situaţia să avanseze revine acelora care au creat această situaţie. Fac tot posibilul, bineînţeles, să mă asigur că îmi respect angajamentul, astfel încât să nu fiu nevoit să îmi şterg semnătura de pe piatra din faţa mănăstirii Sfântul Ieronim din Lisabona.

Mă voi referi acum la Comisie. În cadrul reuniunii la nivel înalt a Consiliului din luna decembrie s-a luat o decizie clară şi suntem conştienţi de complexitatea situaţiei. Trebuie să spun că ambiţia noastră este aceea de a ajunge la un acord politic cu ocazia Consiliului European din iunie. Bineînţeles că ne vom consulta cu dumneavoastră: este esenţial să purtăm discuţii cu Parlamentul European. În acest context, dacă există destul interes din partea Parlamentului European, luăm în calcul chiar şi posibilitatea de a amâna cu o săptămână Consiliul din iunie, cu scopul de a prelungi perioada noastră de dezbateri de la 10 la 17 zile. Cred că 17 zile ne-ar fi suficiente pentru dezbateri. Consultările sunt esenţiale, dar înainte de a lua o decizie oficială, va fi bineînţeles necesar să stabilim dacă procedăm conform Tratatului de la Nisa sau conform Tratatului de la Lisabona, având în vedere că acest lucru ne va permite să anticipăm ce formă va lua acordul, dacă numărul de ţări va fi acelaşi, dacă toate vor avea un comisar etc. Trebuie să luăm în considerare rezultatele alegerilor europene şi tot ce pot să spun este că vom acţiona în conformitate cu procedura standard aprobată, dat fiind că ne aflăm într-un fel de vid legislativ şi într-o situaţie care trebuie soluţionată la nivel politic şi practic.

Referindu-mă acum la discuţiile ulterioare referitoare la chestiuni legate de legislaţie contra măsuri de stimulare. Am spus deja în introducere că, după părerea mea, UE a adoptat abordarea corectă neoptând pentru o soluţie sau alta, spunând doar că am salvat sectorul bancar, iar acum nu ne rămâne decât să-l curăţăm. Comisia a întocmit un plan privind evaluarea activelor toxice (evaluări de impact) şi modalitatea de a face faţă problemei. După părerea mea, singura modalitate de a încuraja încrederea în sectorul bancar, dar şi încrederea sectorului bancar, este să curăţăm aceste bănci. Republica Cehă şi Suedia ştiu cum să facă acest lucru, iar Secretarul Trezoreriei americane şi-a prezentat propriul plan pentru SUA. După părerea mea, aceasta este singura opţiune pentru a face faţă acestei situaţii. Am menţionat deja pachetele de stimulente. Cel de-al doilea pilon al acestei structuri este reglementarea, care este parţial în mâinile noastre. Acest lucru este menţionat parţial şi în raportul Larosière, care este un foarte bun instrument de lucru. Va presupune reglementarea fondurilor speculative şi fondurilor de capital privat şi, evident, va reglementa problema sectorului offshore. Se vede clar progresul important pe care l-am înregistrat cu privire la această chestiune şi ne pregătim în ceea ce priveşte aceste probleme pentru o posibilă nouă criză. Nu suntem presaţi de timp pentru a veni de la o zi la altă cu noi reglementări. Suntem însă într-o cursă contra cronometru pentru a limita orice posibile viitoare probleme.

S-a discutat de asemenea şi despre rolul FMI. Am stabilit că FMI ar trebui să fie sponsorul acestor viitoare soluţii, dar problema nu rezidă în faptul că am avea un număr mic de instituţii cu atribuţii restrânse. Problema este dacă actorii importanţi de pe piaţa financiară globală vor respecta aceste instituţii, dat fiind că în trecut nu s-a întâmplat acest lucru. Oricum, aceasta este o dezbatere fundamentală şi va fi tratată ca atare şi de către G20: acceptarea rolului consolidat al FMI, al Băncii Mondiale şi al OCDE în sistemul instituţiilor financiare internaţionale pe plan global şi respectarea acestor instituţii şi a soluţiilor lor.

Cred că ar fi bine să spun câte ceva şi despre Parteneriatul estic. Ieri am avut o nouă întâlnire cu preşedintele Yushchenko şi salut acest acord, precum şi semnarea acordului dintre Comisia Europeană şi Ucraina. Acesta marchează un pas important în stabilizarea situaţiei. Recent am fost in Azerbaidjan, unde am purtat discuţii cu preşedintele Aliyev. UE trebuie să rămână un fel de far pentru aceste ţări. Nu este vorba despre ridicarea de noi bariere, ci despre faptul că UE are o misiune, iar misiunea sa este de a lărgi zona de securitate, zona de libertate, zona de prosperitate şi zona de solidaritate. Aici nu sunt graniţe şi prin această afirmaţie nu spunem că aceste state vor deveni membre ale UE mâine, poimâine sau în viitor. Dacă acest far nu mai luminează, dezvoltarea din aceste ţări nu va mai fi sub controlul nostru. Trebuie să chemăm aceste ţări la masa discuţiilor, să le oferim cetăţenilor lor posibilitatea de a călători fără restricţii, să le oferim cooperare economică, să le punem la dispoziţie schimburi între instituţiile de învăţământ şi şcoli şi o mai bună guvernare. Cred că aceasta este obligaţia noastră şi, în acest sens, Parteneriatul estic oferă mărturia clară a faptului că suntem pe drumul cel bun. Ca răspuns la cele afirmate de dl Bielan, aş spune că obţinerea celor 600 de milioane de euro care au fost aprobate reprezintă deja un succes major. Nu am fost toţi de acord, nu putem vorbi de o aprobare unanimă, putem vorbi mai degrabă de gradul maxim de compromis pe care l-ar fi putut accepta cele 27 de state membre.

În concluzie, aş dori să mai adaug câteva cuvinte despre impactul social. În acest sens, trebuie să mă întorc la reuniunea tripartită şi să aplaud rolul ambilor parteneri sociali. Nu am discutat despre câţi bani le vom da oamenilor. Am discutat despre cum să-i pregătim pentru această situaţie şi pentru o altă potenţială situaţie de acest tip pe viitor, prin consolidarea competenţelor, încurajarea educaţiei şi prin sprijinirea IMM-urilor care participă la crearea majorităţii locurilor de muncă. În prezent, bineînţeles, costul muncii scade, pentru că dorim ca oamenii să îşi poată păstra locul de muncă cât mai mult timp posibil, întrucât reinserţia lor este de câteva ori mai costisitoare decât menţinerea lor pe piaţa muncii.

Referitor la mobilitatea forţei de muncă. Aştept cu nerăbdare dezbaterile din parlamentele naţionale şi, în special, din parlamentul ţării mele, cu privire la ce fel de modificări vrem să aducem dreptului muncii pentru a obţine o mai mare flexibilitate şi mobilitate a forţei de muncă. Aceasta este o barieră în calea unei soluţii. Este necesar să asigurăm creşterea rapidă a numărului locurilor de muncă şi o soluţie rapidă pentru situaţia dificilă în care se află nişte oameni care nu au nicio vină.

În final, aş dori să spun câte ceva despre reuniunea la nivel înalt UE-SUA. Apreciez foarte mult că, după reuniunea G20 din Londra şi după reuniunea la nivel înalt de la Strasbourg-Kehl, administraţia americană condusă de Barack Obama va veni la Praga. Acest fapt are o enormă valoare simbolică pentru noi şi îl vom invita la Praga şi pe Preşedintele Parlamentului, pentru că simt o oarecare dezamăgire a acestuia faţă de faptul că preşedintele american nu a mai reuşit să viziteze Parlamentul European. Nu vom avea prea mult timp la dispoziţie pentru discuţii, dar, după părerea mea, trebuie să ştim ce doresc Statele Unite, ce ne dorim noi şi să ajungem apoi la un acord. În mod cert, nu dorim să ridicăm noi bariere – la urma urmei, acesta este scopul principal al civilizaţiei euro-atlantice, ca întreg.

Aş dori să spun câteva cuvinte şi despre remarcile dnei Bobošíková. Administraţia cehă gestionează situaţia foarte bine până acum. Pur şi simplu, nu pot să accept faptul că am putea face orice fel de gafă la nivel de organizare, că am putea eşua în a gestiona una dintre cele mai încărcate preşedinţii din ultimii ani, pentru că ne-am confruntat în mod repetat cu o serie de probleme care ar fi fost greu de prevăzut pentru oricine. Cu siguranţă, nivelul nostru de flexibilitate, de creativitate, abilitatea de a răspunde, de a acţiona şi de a căuta compromisuri nu merită să fie criticate atât de dur. Situaţia actuală în care se află Republica Cehă, după adoptarea unei moţiuni de cenzură, a mai fost întâlnită în Danemarca şi Italia, în timp ce în Franţa a avut loc o schimbare de guvern, deşi acest lucru s-a întâmplat în urma unor alegeri. Nu văd situaţia într-o lumină atât de proastă şi pot să vă asigur că Preşedinţia Cehă nu va suferi în niciun fel din cauza aceasta şi că noi toţi, cei care suntem responsabili de gestionarea ordinii de zi a UE, vom face, fără îndoială, exact ce trebuie făcut.

  Preşedintele − Vă mulţumesc, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului European. Vă dorim să reuşiţi să vă îndepliniţi în totalitate sarcina de preşedinte în exerciţiu al Consiliului European şi să faceţi tot posibilul pentru a ajunge şi în ţara dumneavoastră la un acord privind Tratatul de la Lisabona. Cu aceste urări de bine, vă mulţumim că aţi fost prezent aici în această dimineaţă.

  Timothy Kirkhope (PPE-DE) – Dle Preşedinte, doresc să îmi exprim susţinerea pentru felul impresionant în care Preşedinţia Cehă a tratat unele dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă Europa. De la criza economică şi financiară la securitatea energetică şi schimbările climatice, preşedinţia a fost fermă şi clară în obiectivele sale şi a oferit Europei o conducere clară în vremuri de încercare.

În special, prim-ministrul Topolánek a demonstrat evidente aptitudini de lider, mai ales în ceea ce priveşte atenţionările referitoare la protecţionism. Atunci când unii au cochetat cu ideea de a ridica bariere care să dăuneze comerţului, Preşedinţia Cehă s-a pronunţat clar şi invariabil pentru un comerţ deschis şi, în mod decisiv, pentru nevoia vitală de a susţine piaţa unică. La începutul acestei luni, dl Topolánek a spus că protecţionismul este întotdeauna dăunător, iar în cazul UE, acesta este ilogic. Trebuie să învăţăm lecţia în urma crizei şi să spunem „nu” izolării, „nu” protecţionismului şi „da” cooperării.

Domnia sa a avut atâta dreptate când ne-a reamintit tuturor de principiul fundamental care stă la baza UE. Această sinceritate este opusul discursului ipocrit şi egoist rostit ieri de prim-ministrul britanic în această sală. Discursul dlui Brown a fost o lungă hiperbolă, însă, ciudat, nu a menţionat lucrul cel mai important, şi anume că, sub conducerea sa, Marea Britanie va trece prin cea mai lungă şi cea mai profundă recesiune dintre toate naţiunile industrializate. Şi-a ignorat rolul avut în punerea în practică şi în operarea unui cadru financiar de reglementare fundamental eronat. A ignorat povara enormă a datoriei pe care a pus-o pe umerii britanicilor.

Europa nu are nevoie de prelegeri din partea guvernului britanic despre ce trebuie făcut pentru a ieşi din criză. Acum, Europa şi comunitatea internaţională trebuie să se mişte repede pentru a restabili încrederea în sistemele noastre financiare, pentru a asigura o funcţionare corespunzătoare a sistemului bancar în care persoanele fizice, dle Schulz, şi oamenii de afaceri pot avea încredere şi pentru a determina băncile să ofere din nou împrumuturi pentru a creşte încrederea. Nu trebuie să renunţăm la principiile comerţului liber şi la piaţa unică şi am toată încrederea că preşedinţia va continua să lucreze intens pentru a atinge aceste obiective vitale.

  Poul Nyrup Rasmussen (PSE) – Dle Preşedinte, cu doar o săptămână înaintea Consiliului European, am cerut Consiliului, aici, în Parlamentul European, să convină asupra unor orientări clare şi a unor măsuri concrete în vederea protejării forţei de muncă şi a creării de oportunităţi pentru noi locuri de muncă. Consiliul este astăzi un Consiliu al tăcerii şi un Consiliu al iluziilor. Îmi pare rău, dar nu am văzut nicio măsură concretă. Am înţeles, cinci miliarde de euro, dar ce reprezintă ele? Reprezintă 0,04% din produsul intern brut al Uniunii. Investiţiile în internetul de bandă largă sunt bune, însă să nu îmi spuneţi că acestea au vreun efect real în diminuarea căderii libere a numărului locurilor de muncă cu care ne confruntăm în prezent.

Nu aţi înţeles că această criză este o recesiune foarte profundă şi serioasă. Afacerile o cer, lucrătorii o cer, noi o cerem: faceţi mai mult! FMI a propus ca anul acesta şi anul viitor să investiţi 2% din PIB. Dle Barroso, aţi spus că ne descurcăm bine; investim 3,3%. Aşa aţi spus în urmă cu două săptămâni, dar acum procentul a crescut la 4%. Mă întreb: cum este posibil? Ei bine, calculul este simplu. Şomajul este în creştere: când cheltuielile cu prestaţiile de şomaj cresc, vor creşte şi stimulentele financiare. Presupun că atunci când numărul şomerilor va ajunge la 25 de milioane în Europa, veţi sta mândri aici şi veţi spune că stimulentele noastre se ridică acum la 5% din PIB. Vă rog, nu putem să procedăm astfel. Nu puteţi să procedaţi astfel. Avem nevoie de investiţii reale.

Dle Barroso, Paul Krugman a spus că Europa asigură mai puţin de jumătate din stimulentele reale comparativ cu ceea ce oferă americanii. Apelez la dumneavoastră: vă rog ca, de fiecare dată când creşte şomajul, să nu le spuneţi oamenilor că faceţi mai multe pentru că statele membre plătesc mai multe ajutoare de şomaj. Ceea ce trebuie să le spuneţi oamenilor este că v-aţi angajat într-un nou plan de redresare. Vă mulţumesc pentru ce aţi spus azi când v-aţi exprimat dorinţa ca acest Consiliu pentru ocuparea forţei de muncă din 7 mai să fie un adevărat Consiliu pentru ocuparea forţei de muncă. Suntem de partea dumneavoastră şi vă vom susţine.

Ar trebui să ne uităm la preşedintele Sarkozy din Franţa şi să ne aducem aminte că nu a existat o limită a numărului de reuniuni extraordinare la nivel înalt pe care acesta le-a organizat pe durata preşedinţiei franceze. Acum s-a propus ca această reuniune la nivel înalt din 7 mai să se reducă la o troică.

Această criză a şomajului nu va dispărea pentru că refuzăm să avem mai multe reuniuni. Criza va fi în continuare aici. De aceea, fac apel la dumneavoastră: avem un plan de redresare; el este bine documentat. Ştiu că preşedintele Comisiei este conştient de acest lucru şi sunt convins că atunci când ne vom aşeza şi vom sta de vorbă, împreună vom reuşi să facem mai mult decât am făcut până acum. Este vorba despre destinul eforturilor economice, monetare şi sociale ale Uniunii Europene.

Aşadar, mai spun o dată: dle preşedinte al Comisiei, permiteţi-ne să organizăm la 7 mai o reuniune la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă în sensul cel mai serios, cuprinzător şi bine planificat. Dacă puteţi face asta, vom fi de partea dumneavoastră.

(Aplauze)

  Silvana Koch-Mehrin (ALDE) – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, Uniunea Europeană s-a dovedit a fi norocoasă în criza financiară şi economică, iar Preşedinţia Cehă a făcut o treabă bună până în prezent.

Dimensiunea şi cauzele cele mai profunde ale crizei financiare şi economice globale dovedesc că gestionarea macroeconomică globală a pieţelor financiare şi a cadrelor juridice care li se aplică trebuie să fie revizuite – la nivel naţional, în UE şi în întreaga lume. Legislaţia în materie de supraveghere trebuie modificată, iar măsurile preventive pentru gestionarea situaţiilor de criză trebuie îmbunătăţite. Legislaţia care reglementează sectorul financiar ar trebui să aibă un efect de atenuare şi nu de intensificare a ciclurilor economice. Cu toate acestea, o mai mare reglementare nu înseamnă neapărat o mai bună reglementare; avem nevoie de reglementarea adecvată.

Criza dramatică de pe pieţele financiare internaţionale şi schimbările pe care aceasta le-a cauzat reprezintă o provocare la adresa ordinii economice liberale. Deciziile greşite ale guvernelor în domeniul politicii economice şi financiare, supravegherea financiar neadecvată din partea guvernelor şi prăbuşirea evidentă a unei serii de bănci sunt motive pentru a solicita un sistem financiar reformat şi nu un sistem economic nou. Independenţa Băncii Centrale Europene şi abordarea acesteia faţă de stabilitatea monetară sunt adecvate şi şi-au dovedit eficacitatea.

De asemenea, s-a dovedit cât de importantă este piaţa comună pentru prosperitate şi stabilitate în Europa. Piaţa internă joacă un rol central în reducerea şi atenuarea recesiunii în Europa. Statele membre trebuie să adopte măsuri rapide şi temporare, destinate să susţină economia reală, deoarece ştim că UE poate crea prosperitate dacă va continua dezvoltarea pieţei interne, însă nu şi dacă acordă subvenţii.

Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să depună în continuare eforturi consistente pentru a finaliza piaţa internă şi pentru a oferi un cadru concurenţial care să funcţioneze. Cu toate acestea, este evident că încă nu am trecut testul. Uniunea Europeană nu trebuie să renunţe la principiile sale. Nu trebuie să ne întoarcem la concepţiile învechite, la protecţionism, la o politică de compartimentare sau la o cursă a subvenţiilor. Preşedinţia Cehă susţine acest lucru şi sper că ne putem baza în continuare pe aceasta.

  Inese Vaidere (UEN) – (LV) Doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc preşedinţiei cehe pentru faptul că, sub conducerea sa, Consiliul a făcut un pas important spre conştientizarea problemelor reale şi spre soluţionarea acestora. Aş dori să subliniez câteva domenii în care trebuie să ne continuăm eforturile. În primul rând, crearea de noi locuri de muncă şi protejarea acestora, insistând mai puţin pe problemele legate de asistenţa socială şi mai mult pe investiţiile în infrastructură şi în redresarea mediului de afaceri, astfel încât aceste locuri de muncă să poată fi create. În al doilea rând, băncile au primit un ajutor financiar generos pentru a reinstaura stabilitatea sistemului financiar, însă nu se grăbesc să ia măsuri în ceea ce priveşte împrumuturile. În această privinţă, este nevoie atât de orientări europene, cât şi de măsuri proactive din partea guvernelor naţionale, pentru ca băncile să fie conştiente de sarcinile lor în acest moment şi pentru a se asigura că acestea reîncep să acorde împrumuturi pentru întreprinderi şi pentru persoanele fizice deopotrivă. În al treilea rând, fondurile structurale sunt de fapt singura sursă de fonduri a întreprinderilor care va permite activităţii antreprenoriale să se redreseze şi, pe de o parte, trebuie să dezvoltăm atât accesibilitatea la aceste fonduri, cât şi sfera lor de aplicare, iar, pe de altă parte, trebuie să reducem piedicile birocratice şi să mărim intervalul de timp acordat pentru obţinerea de fonduri. Vă mulţumesc pentru atenţie.

  Ian Hudghton (Verts/ALE) – Dle Preşedinte, prim-ministrul britanic, Gordon Brown, doreşte să credem că, dintr-odată, este mândru de unitatea Uniunii Europene şi că ţările UE sunt mai puternice şi mai sigure împreună. El afirmă acum că trebuie intensificată reglementarea sistemului bancar, că trebuie să ne ocupăm de paradisurile fiscale şi că FMI trebuie reformat.

Dl Brown nu mai are niciun pic de credibilitate. Modul său de gestionare a economiei britanice este unul aflat sub semnul neglijenţei şi al catastrofei. Gordon Brown este unul dintre arhitecţii actualei crize economice, nu unul dintre salvatorii lumii. A sprijinit o reglementare minimă, ceea ce este o cauză directă a problemelor din sistemul bancar.

Impactul recesiunii se simte, bineînţeles, în lumea întreagă. Guvernul descentralizat al Scoţiei face tot ceea ce puterile sale limitate îi permit pentru a împiedica producerea efectelor celor mai nefaste, reducând povara fiscală asupra întreprinderilor prin diminuarea impozitelor, accelerând procesul de investiţii în proiecte de infrastructură şi acordând prioritate formării profesionale şi programelor de dezvoltare a abilităţilor pentru a ajuta oamenii să îşi găsească un loc de muncă.

Scoţia are resurse energetice bogate şi un potenţial uriaş de dezvoltare a surselor de energie regenerabile, precum energia eoliană, valurile şi energia mareomotrică. Sprijinul UE pentru dezvoltarea producerii şi distribuirii energiilor curate va ajuta nu doar economia scoţiană, dar va avea şi alte avantaje, dragi colegi europeni, contribuind la securitatea energetică şi la atenuarea schimbărilor climatice. Sper că nu va trece mult timp până Scoţia va putea juca un rol mult mai activ şi mai constructiv la nivel mondial, ca un stat membru obişnuit, independent, al Uniunii Europene.

  Gabriele Zimmer (GUE/NGL) – (DE) Dle Preşedinte, mă surprinde că preşedintele în exerciţiu al Consiliului, care ieri a pierdut un vot de încredere în parlamentul său, este atât de dur faţă de politica eşuată din trecut. El a afirmat că drumul pe care au mers SUA a fost discreditat de istorie. A dorit să spună clar că, pe vreme de criză, nu ar trebui să ne bazăm pe stimulentele sociale şi a declarat public că nu ar trebui să îi obligăm pe managerii de la AIG să restituie primele primite. Cu toate acestea, domnia sa a declarat, de asemenea în mod public, că responsabilitatea pentru criza financiară şi pentru criza economică poate fi limitată la acţiunile trecute ale SUA şi că nu trebuie să se angajeze într-o autocritică şi să se întrebe dacă strategia de comercializare, presiunea concurenţială şi globalizarea scăpată de sub control a însăşi UE nu au avut contribuţia lor la criză.

După părerea mea, acest lucru reiese clar din fragmentele relevante ale concluziilor reuniunii la nivel înalt, în care se afirmă că, în cazul crizei actuale, Strategia reînnoită de la Lisabona, inclusiv actualele orientări integrate, rămân cadrul efectiv de stimulare a creşterii şi a ocupării forţei de muncă. Se observă foarte clar în documentele de referinţă că, bineînţeles, trebuie să existe o legătură cu abordarea unor finanţe publice durabile şi, în cadrul acestei legături, cu continuarea reformei pensiilor. Acest lucru mă surprinde. De altfel, s-a ajuns la concluzia că o continuare a reformei pensiilor este legată de continuarea procesului de privatizare a sistemului de pensii şi de o creştere a procentului de asistenţă pentru persoanele în vârstă acoperit de capital.

Din nou, aceasta vine să întărească două cauze decisive ale actualei crize financiare şi economice, şi anume încrederea acordată pieţelor financiare, deşi criza a fost declanşată de turbulenţele de pe pieţele financiare, şi adâncirea suplimentară a diviziunilor sociale, în special. Cu toate acestea, tocmai explozia capitalului lichid a dus la această divizare socială, la o divizare creată prin distribuţia veniturilor. Aici ar trebui să se aplice măsurile de remediere. În consecinţă, nu reuşesc să înţeleg de ce Comisia şi Consiliul nu au reuşit să adopte rectificările corespunzătoare pe durata discuţiilor din cadrul reuniunii la nivel înalt.

Atunci când se vorbeşte despre Strategia de la Lisabona, trebuie să se facă referire şi la Cartea albă privind politica serviciilor financiare 2005-2010, care se bazează pe integrarea pieţei europene a serviciilor financiare în piaţa globală a serviciilor financiare şi pe articolele corespunzătoare din Tratatele de la Nisa şi Lisabona care, pe de o parte, interzic orice formă de restricţie a liberei circulaţii a capitalurilor, iar, pe de altă parte, împing instituţiile financiare să pună în aplicare un flux liber de servicii financiare. Aceasta reprezintă o contradicţie flagrantă cu orice formă de luptă împotriva cauzelor crizei.

  Johannes Blokland (IND/DEM) – (NL) Dle Preşedinte, prin Strategia de la Lisabona ne asigurăm că Europa poate continua să concureze cu restul lumii din punct de vedere economic. Evident, acest lucru este posibil doar dacă participăm efectiv cu toţii şi dacă asigurăm un mediu bun de viaţă, inclusiv în ţările în curs de dezvoltare.

Acordul la care s-a ajuns în timpul reuniunii la nivel înalt a UE de săptămâna trecută nu este suficient de solid pentru a stimula o nouă economie, orientată spre durabilitate. Criza economică, criza de mediu şi criza energetică necesită o nouă abordare, iar această abordare presupune investiţiile necesare. Uniunea Europeană trebuie să preia iniţiativa în acest sens. Ne-am aşteptat la un acord de finanţare în urma înţelegerilor referitoare la climă de la Bali şi Poznań. Este îngrijorător faptul că nu s-a ajuns la niciun astfel de acord în cadrul reuniunii la nivel înalt a UE, în urma negocierilor prelungite dintre miniştrii mediului şi finanţelor. Unde este statutul de lider al UE când vine vorba de finanţarea concretă? Punerea pe plan secundar a surselor de finanţare a planurilor legate de climă pentru ţările în curs de dezvoltare reprezintă o gravă subminare a acordurilor privind clima. Nu acesta este spiritul de conducere de care este nevoie înainte de Copenhaga.

  Andreas Mölzer (NI) – (DE) Dle Preşedinte, din păcate, marea viziune europeană a făcut ca Bruxelles-ul să devină surd şi orb în faţa numeroaselor evoluţii nedorite din UE. Pe măsură ce criza se desfăşoară, cetăţenii încep să plătească preţul acesteia; pentru cotiturile neoliberale greşite luate în anii precedenţi sau pentru pregătirile slabe ale extinderii spre est, pentru care se pare că sunt acum blocaţi într-un credit ipotecar. Nici aderarea Turciei, care este ca şi decisă, nu va aduce cu sine securitatea energetică necesară; din contră, va aduce doar instabilitate politică, islamism şi o gaură de miliarde de euro în bugetul nostru.

UE trebuie să se emancipeze în cadrul următoarei reuniuni financiare la nivel înalt a G20 de la rolul de vasal pe care l-a jucat până acum în faţa politicii SUA şi să pună în aplicare reguli stricte şi un control riguros. Refuzul de lungă durată al Washingtonului de a se angaja în orice fel de reglementare a titlurilor financiare explozive a reprezentat piatra de temelie pentru actuala dilemă financiară.

Pe durata crizei trebuie să se facă reduceri. Există destul loc pentru economii, de exemplu în ceea ce priveşte dezvoltarea necontrolată a agenţiilor UE. Majorarea fondului de criză poate fi un prim pas; avem nevoie de mult mai multe planuri în cazul în care o ţară dă faliment şi avem nevoie de noi concepte pentru numărul enorm de probleme sociale care sigur vor apărea, la fel de sigur cum spunem amin la sfârşitul unei rugăciuni.

  Werner Langen (PPE-DE) – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să felicit Preşedinţia Cehă. În ciuda problemelor interne considerabile, a reuşit să înainteze cu ordinea de zi a UE în timpul celei mai grave crize economice şi financiare din ultimele decenii. Aceste felicitări sunt însoţite de cererea ca Preşedinţia Cehă să îşi încheie mandatul la fel de bine şi de orientat ca până acum.

Când îl ascult pe preşedintele Grupului Socialist, am impresia că mă aflu pe altă planetă. Îl elogiază pe dl Brown care, înainte să devină prim-ministru a fost ministru al finanţelor şi, prin urmare, responsabil pentru politica financiară şi pentru condiţiile-cadru ale Uniunii Europene şi ale Regatului Unit. S-a spus aici în nenumărate ocazii că doar o schimbare de atitudine din partea Regatului Unit ne va permite să introducem măsurile de reglementare necesare. Cum poate cineva care a împiedicat această măsură timp de un deceniu să fie declarat azi salvatorul nostru? Nu înţeleg acest lucru.

Criticile prim-ministrului ceh la adresa politicii SUA de a creşte masa monetară sunt justificate din toate punctele de vedere. Problemele nu pot fi rezolvate prin aceleaşi mijloace care au stat la baza crizei, şi anume o creştere excesivă a masei monetare şi un trai bazat prea mult pe credite. Traiul din credite este problema.

Prin urmare, prima prioritate este aducerea sub control a crizei de pe piaţa financiară, schimbarea dezechilibrelor globale, abordarea comună a sarcinilor care se impun în ceea ce priveşte protecţia climei şi lupta împotriva sărăciei şi punerea în aplicare a unei noi etici în lume bazate pe economia socială de piaţă. Dacă reuşim să facem acest lucru în aceste vremuri de criză, atunci Preşedinţia Cehă ne va fi îndeplinit în totalitate aşteptările, indiferent de ce se întâmplă cu Tratatul de la Lisabona şi de situaţia internă din Republica Cehă.

  Libor Rouček (PSE) – (CS) Doamnelor şi domnilor, preşedintele în exerciţiu al Consiliului, Mirek Topolánek, şi-a început discursul azi, în cadrul Parlamentului European, printr-un atac la adresa social-democraţiei. Aş dori să spun cât de tipic şi de caracteristic este acest lucru pentru guvernul său. În loc să încerce să ajungă la un acord, cooperare sau compromis în aspecte legate de gestionarea UE, prim-ministrul Topolánek a încercat şi continuă să încerce să ajungă la dispute şi conflicte. Aceste caracteristici şi această incapacitate de cooperare sunt cauzele reale pentru căderea guvernului. Aş dori să vă amintesc că nu opoziţia a determinat căderea guvernului, ci deputaţii din partidul aflat la guvernare şi cei ai partenerului de coaliţie, Partidul Verde.

Cu toate acestea, nu doresc să insist asupra politicii interne cehe. Aş dori numai să îi reamintesc Republicii Cehe de responsabilităţile sale faţă de Uniune şi de cetăţenii UE, dat fiind că deţine preşedinţia. Încă mai avem multe de făcut. Criza economică şi financiară a fost menţionată, bineînţeles. La Praga se va organiza o reuniune la nivel înalt Europa-SUA. Avem o şansă istorică ideală de a colabora cu partenerii noştri din SUA în ceea ce priveşte toate problemele legate de lumea globalizată de astăzi, de la economie şi mediu până la rezolvarea conflictelor din Orientul Mijlociu, Afganistan etc.

În concluzie, aş dori să mai fac un comentariu legat de Tratatul de la Lisabona. Social-democraţii cehi au susţinut întotdeauna Constituţia Europeană, precum şi ratificarea Tratatului de la Lisabona. Aşa s-a întâmplat în parlamentul ceh şi aşa se va întâmpla în senatul ceh, odată ce tratatul va fi supus votului. Am încredere că Partidul Democrat Civic, indiferent de poziţia sa, va continua să fie la fel de constructiv şi de proeuropean şi va susţine acest document.

  Margarita Starkevičiūtė (ALDE) – (LT) De fiecare dată când discutăm despre încă o reuniune la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern pentru a rezolva problemele economice, recunoaştem că rezultatele obţinute sunt bune, dar, din păcate, rămânem în urma evenimentelor, iar mecanismul de punere în aplicare a acestor decizii este neclar.

Ce trebuie să facem pentru a evita aceste probleme?

În primul rând, ţările trebuie să evalueze efectul integrării în propria politică economică naţională. Acum deciziile sunt adesea luate în baza trecutului istoric, a comportamentului nostru în situaţii de criză. Din păcate, trăim într-o Uniune Europeană integrată, cu o piaţă comună, iar, de cele mai multe ori, toate aceste decizii nu reuşesc să aibă efectul pe care l-au avut odată.

În al doilea rând, trebuie să se creeze un fel de cadru instituţional temporar pentru mecanismul de punere în aplicare a deciziilor. Să aşteptăm până va fi ratificat Tratatul de la Lisabona? Vieţile oamenilor nu aşteaptă, deciziile trebuie să fie luate azi. Este evident că trebuie să existe o mai bună coordonare între ţările din zona euro şi cele aflate în afara acesteia. Cum putem realiza acest lucru? Consider că un mecanism pentru o cooperare mai strânsă s-ar putea baza pe aşa-numitul mecanism al ratei de schimb sau ERM II. Aceasta ne-ar ajuta să aducem mai aproape cele două Europe, noua Europă şi vechea Europă, şi să găsim un consens.

  Mirosław Mariusz Piotrowski (UEN) – (PL) Dle Preşedinte, pe durata recentei reuniuni europene la nivel înalt s-au abordat mai multe subiecte. Unul dintre acestea a fost problema Parteneriatului estic şi rutele alternative pentru aprovizionarea cu gaz. S-a decis ca, pentru moment, să se aloce mici sume pentru aceste obiective, dar, fără îndoială, s-a făcut un pas în direcţia bună. Europa se confruntă cu o mare criză economică şi trebuie să caute modalităţi eficace pentru a ieşi din aceasta. Cu toate acestea, nu trebuie să ne îndepărtăm de la principiul director al solidarităţii. Ar trebui să fim sensibili în special la problemele noilor state membre.

Deşi în cadrul reuniunii la nivel înalt s-au discutat probleme legate de schimbările climatice, în practică se poate vedea că tocmai acest proiect pseudoştiinţific extrem de scump este marginalizat din cauza crizei care ne-a afectat. Mijloacele financiare destinate acestui scop ar trebui deviate spre o luptă eficace şi unită împotriva efectelor crizei. Situaţia internă din Republica Cehă nu ar trebui să influenţeze în niciun fel acest aspect.

  Rebecca Harms (Verts/ALE) – (DE) Dle Preşedinte, am fost încântată să îl văd aici, în plen, în această dimineaţă, pe dl Vondra şi sunt încântată de semnalul venit de la preşedinţie prin care ne anunţă că îşi va continua activitatea. După părerea mea, i-am face Europei un deserviciu, mai ales în aceste timpuri de criză, dacă nu contribuim cu toţii şi nu ajutăm Preşedinţia Cehă să funcţioneze. Din ceea ce am auzit din partea Republicii Cehe, guvernul va rămâne în funcţie şi la conducere, deoarece majoritatea care s-a unit ieri nu este de ajuns pentru a susţine un nou guvern. Cred că, pe timp de criză, acest tip de stabilitate, prin care înţeleg solidaritate cu Preşedinţia Cehă, este indispensabil. De asemenea, solicit unei serii de ţări din vestul Europei, precum Franţa, să îşi ţină în frâu răutatea faţă de est, deoarece ultima dată criza europeană a fost cauzată de referendumul din Franţa.

Aş dori să văd mai multe acţiuni curajoase de lider în ceea ce priveşte problema climei şi implicare în domeniile în care este nevoie. Trebuie să îndrăznim să încercăm ceva nou, dacă dorim să progresăm în contextul acestei crize. Onorabilul meu prieten a avut dreptate; trăim din credite. Însă trăim din credite şi în ceea ce priveşte mediul şi clima. Am risipit fără limită resursele. Nu gestionăm în mod durabil economia. ONU, Ban Ki-moon, Banca Mondială, toţi ne spun că acţiunile care au loc în prezent în China, care au loc în Coreea de Sud, unde mai mult de jumătate din programele naţionale economice pe termen scurt sunt destinate protecţiei climei şi dezvoltării durabile, sunt alegerea corectă şi acestea sunt viitorul. Din păcate, Consiliul European nu a adunat atâta curaj până în prezent. Din păcate, consider că nu trebuie să dăm vina doar pe Republica Cehă.

  Preşedintele − Vă mulţumesc, dnă Harms. Aveţi întru totul dreptate. Cu toţii suntem păcătoşi – unii mai mult decât alţii.

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL) – Dle Preşedinte, în mijlocul acestei crize economice, o criză concepută şi promovată prin politici eşuate la nivel naţional şi comunitar, protejarea actualelor locuri de muncă şi crearea altora noi trebuie să reprezinte prioritatea absolută. Hemoragia locurilor de muncă trebuie oprită. Pentru acest lucru va fi nevoie de intervenţia proactivă a guvernelor statelor membre.

Teologia pieţei libere nu trebuie să fie o piedică în a face ceea ce este bine pentru lucrători. Reglementarea minimă a pieţelor financiare a reprezentat întotdeauna un drum spre escrocherii şi corupţie. Liberalizarea obsesivă şi privatizarea serviciilor publice se vor sfârşi, de asemenea, în lacrimi.

Aşadar, ceea ce trebuie să reţinem este că trebuie să învăţăm o lecţie în urma acestei veritabile crize economice? Aceasta este întrebarea. Dacă da, atunci necesitatea schimbării fundamentale în politica UE şi, bineînţeles, în Tratatele UE, este peremptorie şi ar trebui să se afle pe ordinea de zi a deliberărilor Consiliului UE. Tratatul de la Lisabona este o poveste depăşită. Este o cartă pentru politicile eşecului. Avem nevoie de un nou tratat pentru vremuri noi.

  Paul Marie Coûteaux (IND/DEM) – (FR) Dle Preşedinte, concluziile preşedinţiei de la ultimul Consiliu sunt demne de presa umoristică. Ele seamănă cu o declaraţie de victorie a unor armate aflate în derivă de peste tot. Au calitatea patetică a unor asemenea declaraţii, afirmând în mod repetat că, odată cu sfârşitul crizei, UE va construi o economie mai puternică pentru viitor şi insistând asupra Strategiei de la Lisabona, care, de fapt, a deraiat complet de pe şine.

Rezultă că, pe măsură ce se închid în turnurile lor de sticlă, eurocraţii, eurofilii şi ultraeuropenii de toate felurile sfârşesc prin a nu mai avea nicio legătură cu realitatea. Toată lumea este conştientă că zona euro a fost prima care a intrat în recesiune deoarece a înregistrat cea mai mică rată a creşterii din lume din ultimii opt ani. De asemenea, zona euro a fost şi cea care a întâmpinat cele mai mari greutăţi în ceea ce priveşte competitivitatea sa şi situaţia ocupării forţei de muncă. Mai presus de toate, din cauza tendinţei generale de deposedare a naţiunilor de mecanismele lor naturale de apărare, zona euro este cea mai slab pregătită pentru a reacţiona.

De fapt, singurul merit al crizei este acela că va trezi populaţiile îmbătate cu facilităţile aşteptărilor financiare şi cu propaganda antinaţională. Doar statele membre vor avea instrumentele legitime necesare pentru orice acţiune cu efecte ample şi ele vor trebui să îndepărteze lanţurile puse de UE şi de euro dacă se doreşte ca asemenea acţiuni să aibă loc. Cel puţin în ceea ce priveşte poporul francez, devine din ce în ce mai clar faptul că nu va exista siguranţă fără Franţa, nu va exista o Franţă fără politica franceză şi nici o politică franceză fără suveranitatea naţională şi populară.

  Roberto Fiore (NI) – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, mi se pare că în centrul acestei dezbateri rămâne doctrina conform căreia băncile ar trebui să rămână punctul central al economiei şi că procesul globalizării ar trebui, de asemenea, să fie o parte fundamentală a viitorului nostru economic.

Această doctrină este total greşită. Ar trebui să ne întoarcem la viziunea economică tradiţională a societăţilor noastre, care prevede dreptate socială şi o producţie reală. Din moment ce toţi mâncăm, mergem la culcare seara şi ne îmbrăcăm, ar trebui să ne concentrăm activităţile şi eforturile pe intensificarea procesului agricol, pe construcţia de locuinţe şi pe procesul de producţie şi artizanat.

Fără această nouă viziune, vom intra într-o criză perpetuă în care cametele băncilor vor continua să controleze populaţia, iar nedreptatea va fi un aspect central al vieţii noastre.

  Jana Hybášková (PPE-DE) – (CS) Dle Preşedinte, nici măcar nu ştiu cui mă adresez, având în vedere că Preşedinţia Cehă nu face niciun efort pentru a fi prezentă. Felicitările mele pentru rezultatele reuniunii la nivel înalt. Creşterea resurselor FMI, dublarea fondului de criză, Parteneriatul estic, ajutorul pentru infrastructura strategică şi ajutorul pentru proiectul Nabucco, toate contribuie la îndeplinirea „celor trei E” ai preşedinţiei cehe. Este păcat că s-a rămas în urmă cu pregătirile pentru Copenhaga şi că Preşedinţia Cehă nu s-a folosit de activitatea noastră în ceea ce priveşte pachetul climă-energie.

Cu toate acestea, nu ne ocupăm de niciuna dintre aceste probleme la momentul actual. Preşedinţia dumneavoastră, la fel ca guvernul dumneavoastră, reprezintă o politică a unui dublu standard. În Europa pozaţi în calitate de europeni înţelegători şi de mari integratori, însă acasă vorbiţi despre cum vă veţi afirma şi vă referiţi la Tratatul de la Lisabona ca şi cum ar fi doar o bucată de hârtie. Nu aţi reuşit să vă integraţi propriul guvern. Alegerea lui Václav Klaus ca preşedinte ţine, de asemenea, de politica standardelor duble. Scopul a milioane de cehi şi moravi este de a consolida legăturile noastre cu vestul Europei, ceea ce ne va ajuta să depăşim cele mai grave crize. Acest scop nu poate fi atins fără ratificarea Tratatului de la Lisabona. Tratatul este grav ameninţat în momentul de faţă, iar, într-o anumită măsură, aceasta este şi responsabilitatea dumneavoastră. Dacă veţi continua să guvernaţi sub orice formă, ar trebui să vă pronunţaţi clar în favoarea ratificării. În Republica Cehă există elite sociale şi politice care doresc ratificarea şi care sunt gata să susţină pe oricine va realiza acest lucru. Propriul meu partid, Partidul Democrat European, va face tot ce poate în favoarea ratificării.

A doua omisiune serioasă este euro. Puteţi participa la reuniunea la nivel înalt a G20 şi puteţi reprezenta Europa în cadrul acesteia. Este important ca Europa să îşi apere măsurile de reglementare în faţa SUA şi nu doar să cedeze unei politici ce presupune pachete exagerate de stimulente care pot duce la hiperinflaţie. Este important să existe o Comisie europeană a valorilor mobiliare şi să se menţină Pactul de stabilitate. Cu toate acestea, acelaşi lucru este valabil şi pentru noi în Republica Cehă, iar partidul dumneavoastră ne-a ţinut departe de zona euro timp de mai mulţi ani.

Dle Topolánek, măsurile propuse sunt excelente. În prezent, ele sunt numai propuneri. După cum a spus dna Merkel, ceea ce contează este punerea în aplicare. Avem nevoie de voinţa politică şi de unitatea care ne vor permite să transformăm acest lucru în realitate. Aţi vorbit despre o criză a încrederii. Cu aceasta ne confruntăm acum. Finalizaţi Tratatul de la Lisabona, schimbaţi-vă poziţia faţă de euro şi facilitaţi absorbţia rapidă a resurselor structurale. În caz contrar, vă va fi dificil să reprezentaţi 60 până la 70% dintre cehi şi moravi, care nu doresc să negocieze cu Europa în termeni inegali, dar care doresc să locuiască în Europa într-un mod normal.

  Jan Andersson (PSE) – (SV) Dle Preşedinte, există o problemă care preocupă un număr mare de cetăţeni europeni în acest moment. Este vorba despre creşterea şomajului şi despre diviziunile tot mai mari pe care acesta le cauzează. Cetăţenii trebuie să fi fost extrem de dezamăgiţi de rezultatele celei mai recente reuniuni la nivel înalt. În cadrul acesteia nu s-a stabilit absolut nicio strategie pentru rezolvarea problemei creşterii şomajului. Se afirmă că s-a făcut deja ceea ce trebuia făcut. De asemenea, se afirmă că reuniunea care trebuia să aibă loc la începutul lunii mai nu va mai fi o reuniune la nivel înalt. Va fi o troică. Acesta este un semn clar pentru cetăţeni că liderii UE nu văd ocuparea forţei de muncă şi combaterea şomajului ca pe o prioritate.

Parlamentul European nu este implicat deloc – cu o lună înainte de alegerile europarlamentare. Dl Barroso a invitat la discuţii azi, însă concluziile Consiliului nici măcar nu menţionau Parlamentul European.

Aş dori să spun, pe scurt, câte ceva despre stabilizatorii automaţi. General Motors, Statele Unite şi Suedia au fost menţionate în dezbaterea de azi. Este adevărat că noi, în Suedia, avem un sistem mai bun de asigurări sociale, însă rata de rambursare a scăzut de la 80%. Lucrătorii din domeniul auto care devin şomeri vor primi în prezent o plată compensatorie în jur de 50 - 60% din salariu. Prin urmare, lucrurile nu mai stau chiar aşa de minunat.

În cele din urmă, aş dori să spun câteva cuvinte despre mobilitate. Mobilitatea este importantă în cadrul UE, dar la fel este şi lupta împotriva protecţionismului. Cu toate acestea, Comisia şi Consiliul trebuie să îşi asume responsabilitatea şi să asigure aplicarea plăţii egale pentru munca egală peste tot în Europa. Atunci vom putea acţiona pentru a promova o mai mare mobilitate şi pentru a combate protecţionismul.

  Sophia in 't Veld (ALDE) – (NL) Dle Preşedinte, s-au spus multe despre suma de bani pe care trebuie să o punem într-adevăr deoparte pentru a combate această criză economică. Am putea discuta acest subiect ore în şir. Consider că este de asemenea necesar să ţinem seama de generaţiile viitoare şi să nu lăsăm rezolvarea tuturor problemelor în seama lor. Pe lângă acest lucru, problema pe ce cheltuim aceşti bani este poate şi mai importantă. Mă îngrijorează când văd reacţia reflexă de a arunca încă o dată bani pe vechile industrii şi tehnologii, într-o încercare de a sprijini industriile suferinde.

De asemenea, se remarcă faptul că, în concluziile Consiliului, secţiunile privind criza economică, energia şi durabilitatea sunt pur şi simplu tratate ca două probleme distincte, când, de fapt, a sosit timpul ca acestea să fie tratate împreună. Nu aş dori să fiu la fel de pesimistă cum a fost dl Turmes mai devreme, însă acum este momentul să investim în noi tehnologii şi în cunoaştere. Este intolerabil să vărsăm miliarde în industria automobilelor şi să fim nevoiţi să apelăm la economii când este vorba de educaţie. Cu siguranţă, nu am procedat deloc bine.

Un alt punct sunt soluţiile pentru ţările din estul Europei şi pentru cele care nu fac parte din zona euro. Într-un fel, aceste ţări au fost dezamăgite, menţionându-se o sumă de 50 de miliarde de euro. Mă întreb dacă Consiliul şi Comisia au în vedere şi opţiunea unei aderări accelerate la zona euro pentru acele ţări care nu sunt încă membre, având în vedere că stabilitatea şi forţa acestor ţări sunt în interesul întregii Europe.

În sfârşit, mă preocupă folosirea limbajului naţionalist şi tendinţa tuturor liderilor naţionali de a înclina spre soluţii care pun interesele naţionale pe primul loc. Cu toţii trebuie să luăm în serios extrema dreaptă şi cu toţii trebuie să ne asigurăm că ne ocupăm de acest aspect înainte de alegeri.

  Seán Ó Neachtain (UEN) – (GA) Dle Preşedinte, aş dori să îmi ofer sprijinul şi felicitările pentru grupul liderilor europeni care s-au întâlnit săptămâna trecută.

În ceea ce priveşte Irlanda, este foarte clară concluzia că dorim să obţinem ajutorul Uniunii Europene în această ţară. Economia noastră era puternică, însă a fost slăbită, la fel ca economiile din întreaga lume în momentul actual. Suntem conştienţi că vom ieşi din această criză dacă vom acţiona împreună, iar cea mai mare provocare cu care se confruntă Europa în prezent este cooperarea şi consolidarea unităţii economice pe care o avem, astfel încât să ne putem ajuta reciproc – şi nu să slăbim Uniunea, aşa cum s-a sugerat. De asemenea, este clar că, acum mai mult decât niciodată, este nevoie de normele fundamentale stabilite în Tratatul de la Lisabona. După cum spune un vechi proverb irlandez: „nu există forţă fără unitate”.

  Jean-Luc Dehaene (PPE-DE) – (NL) Dle Preşedinte, cu ocazia fiecărei reuniuni europene la nivel înalt ne putem într-adevăr plânge de faptul că dimensiunea europeană nu se manifestă suficient în procesul de luare a deciziilor. Şi eu m-am aşteptat la o dimensiune cu adevărat europeană în abordarea crizei. Acestea fiind spuse, totuşi, în vremurile prezente este mai important să punem în aplicare ceea ce am hotărât decât să insistăm asupra unor planuri suplimentare, în timp ce uităm să facem ce am decis. Din acest motiv, cred că noi, cei din Parlament, împreună cu Consiliul şi Comisia, trebuie să acordăm prioritate punerii efective în aplicare a ce am hotărât deja. În această privinţă, sunt complet de acord cu abordarea Comisiei.

De asemenea, trebuie să dovedim că suntem într-adevăr uniţi în ceea ce priveşte abordarea globală a crizei şi sper că atât la Copenhaga, cât şi la reuniunea G20, Europa va fi capabilă să vorbească într-adevăr cu o singură voce. Cu toate acestea, pentru a putea vorbi cu o singură voce, trebuie să ne asigurăm că nu punem în pericol realizările noastre pe plan intern, că piaţa internă va rămâne într-adevăr o piaţă internă fără protecţionism intern şi că vom consolida moneda unică. Trebuie să învăţăm lecţiile trecutului şi să creştem finanţarea pentru Banca Centrală Europeană, asigurând şi fonduri pentru a putea totuşi acţiona la o dimensiune europeană. Trebuie să ne asigurăm şi că extinderea are într-adevăr loc şi că ne arătăm solidari faţă de noile state membre în aceste timpuri dificile. De aceea există Uniunea Europeană. Solidaritatea cu ţările mai slab dezvoltate trebuie de asemenea să facă parte din abordarea globală a Uniunii Europene.

Voi încheia prin a spune câteva cuvinte despre Tratatul de la Lisabona. Noi, adică Parlamentul, trebuie să ne precizăm foarte clar poziţia. Trebuie să ştim sigur ce se va întâmpla imediat după alegerile europene. Totuşi, acest lucru presupune ca Parlamentul să adopte într-adevăr o singură poziţie şi din acest motiv nu pot deloc să înţeleg opinia Biroului, conform căreia nu este nevoie să dezbatem rapoartele privind poziţiile din această Cameră. Solicit insistent să revizuim această opinie pentru a putea să negociem cu Consiliul în baza unei poziţii luate de Parlament.

  Riitta Myller (PSE) – (FI) Dle Preşedinte, cea mai bună modalitate de a îmbunătăţi securitatea energetică în Europa este să creştem eficienţa energetică şi să folosim surse de energie regenerabilă. Toate statele membre trebuie să investească în aceste domenii şi trebuie să facă acest lucru imediat, altfel nu vom atinge obiectivele propriului pachet climatic.

În plus, acest tip de investiţii este special adaptat vremurilor noastre. Dacă investim în eficienţa energetică şi în energia regenerabilă creăm, aşa cum s-a afirmat aici de mai multe ori, locuri de muncă durabile şi, astfel, punem bazele unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

Avem acum nevoie de acţiuni reale. Din păcate, reuniunea la nivel înalt nu a reuşit să convingă oamenii de acest lucru. În concluzie, fiecare tratament propus pentru criza economică ar trebui să aibă ca scop prevenirea atingerii momentului critic al încălzirii globale. Acesta trebuie să fie rezultatul reuniunii ţărilor G20. Atunci când Europa va vorbi cu o singură voce, Statele Unite ale Americii vor adopta acelaşi obiectiv.

  Olle Schmidt (ALDE) – (SV) Dle Preşedinte, Zidul Berlinului a căzut în urmă cu aproape 20 de ani. În situaţia economică dificilă actuală, am reuşit încă o dată să vedem construirea unui nou zid în Europa, de data aceasta fiind vorba de unul economic. Nu trebuie să permitem acest lucru!

În ciuda faptului că s-au alocat resurse suplimentare pentru a ajuta ţările aflate în dificultate, gradul de angajament al liderilor UE pare să fie diferit. Este îngrijorător faptul că Renault îşi mută producţia din Slovenia în Franţa. Nu trebuie să permitem ca spectrul protecţionismului să facă ravagii încă o dată. Costul în cazul care eşuăm, încă o dată, să menţinem Europa unită este mult prea mare. Istoria îi va pedepsi pe cei care eşuează în îndeplinirea responsabilităţilor lor. Prin urmare, ieri m-am bucurat să aud mesajul clar al lui Gordon Brown în care a afirmat că „nu vă vom întoarce spatele!”. Acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi în cazul preşedintelui Sarkozy.

Avem toate motivele să salutăm propunerea grupului de Larosière. Este o propunere echilibrată care presupune că UE va evita suprareglementarea, dar că supravegherea pieţelor financiare va fi semnificativ consolidată. Banca Centrală Europeană va avea un rol mult mai important. Autorităţile naţionale de supraveghere vor beneficia de o mai bună şansă de a se autocoordona şi de a schimba informaţii. Politica trebuie să fie adecvată chiar şi pe timp de criză. Răspunsul nostru în vremurile dificile nu trebuie să fie propunerea unor reglementări care pun piedici în loc să fie de ajutor.

  Charles Tannock (PPE-DE) – Dle Preşedinte, declaraţia Consiliului privind Parteneriatul estic este binevenită. În calitate de raportor privind dimensiunea estică a politicii europene de vecinătate, susţin relaţiile mai strânse cu cele şase ţări din est. Anunţarea celor 600 de milioane de euro pentru Parteneriatul estic este o veste excelentă şi salut propunerea de finanţare prin Instrumentul european de vecinătate şi parteneriat pentru îmbunătăţirea securităţii energetice a UE, prin intermediul unor instalaţii mai bune de depozitare a petrolului şi a gazelor şi prin construirea unor noi gazoducte.

De asemenea, Consiliul sprijină pe bună dreptate adunarea parlamentară nou creată, EURONEST, care va încuraja rezolvarea conflictelor îngheţate, precum Nagorno-Karabakh şi conflictul transnistrean. Cu toate acestea, Parteneriatul estic nu trebuie folosit pentru a înfrâna ambiţiile de aderare ale ţărilor îndreptăţite în mod evident să solicite acest statut, şi anume Ucraina şi Moldova.

De asemenea, Consiliul a decis pe bună dreptate să dubleze pachetul de asistenţă destinat ţărilor afectate financiar din afara zonei euro şi care se află în estul Europei, de la 25 de miliarde de euro la 50 de miliarde de euro. Această măsură va ajuta ţări precum Ungaria şi Letonia să se stabilizeze. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm nici de Ucraina, care trece printr-o gravă criză financiară. Un colaps bancar în Ucraina ar putea avea consecinţe catastrofice contagioase în alte ţări din Europa de Est, precum şi în Italia şi în Austria, ale căror bănci sunt cel mai expuse pieţei ucrainene.

În sfârşit, deşi accept în totalitate dreptul Turciei şi Rusiei de a deveni observatori în cadrul EURONEST, niciuna dintre aceste ţări nu ar trebui să folosească această poziţie în scopul propriei politici externe. Membrii EURONEST sunt state suverane şi au dreptul de a decide asupra propriilor aspiraţii euro-atlantice. Sugestia ministrului afacerilor externe rus, Sergei Lavrov, că Parteneriatul estic este o metodă a UE de a-şi extinde sfera de influenţă în străinătate este absurdă. Un asemenea limbaj ţine de Machtpolitik practicată în perioada Războiului Rece, şi nu de diplomaţia modernă. Dacă e cineva care caută o sferă de influenţă, acel cineva e Rusia, după cum reiese în urma războiului din vara trecută împotriva Georgiei şi a destabilizării politice intermitente a unor ţări precum Ucraina sau statele baltice.

  Proinsias De Rossa (PSE) – Dle Preşedinte, vă felicit pentru pronunţarea numelui meu destul de dificil.

Conservatorii de aici şi din statele membre sunt ca nişte copii neastâmpăraţi. După ce au protestat ani de zile, solicitând dereglementarea băncilor şi a sistemului financiar paralel, sunt pregătiţi acum să accepte o reglementare puternică – însă numai dacă pretindem că aceasta a fost tot timpul ideea lor. Cu toate acestea, ei solicită încă în mod pueril dereglementarea pieţei muncii, flexibilitate – prin care se înţelege lipsa protecţiei, a securităţii şi diminuarea prestaţiilor sociale. Aceasta, dragi prieteni, este o reţetă pentru a intensifica un incendiu forestier incontrolabil.

Preşedintele în exerciţiu, dl Topolánek, a ales Suedia pentru comparaţia cu SUA. De ce nu Republica Cehă? De ce nu Irlanda? Răspunsul este simplu: guvernul irlandez distruge serviciile de sănătate, educaţie, îngrijire a copiilor şi de formare profesională. În Irlanda se adânceşte sentimentul de insecuritate, şomajul creşte – când oamenilor ar trebui să li se garanteze locurile de muncă – şi nu se ia nicio măsură pentru a ajuta întreprinderile mici să supravieţuiască. Consider că trebuie să aibă loc o schimbare de guvern în Irlanda şi o schimbare de atitudine în Consiliul European. Permiteţi-ne să avem la 7 mai o reuniune la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă pentru toate statele membre.

  Marco Cappato (ALDE) – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, ironia sorţii este că acest stadiu al dezbaterilor are loc în absenţa preşedintelui în exerciţiu al Consiliului, care ar fi trebuit să fie aici cu noi; dl Topolánek nu este aici. Cu toate acestea, ieri a avut loc dezbaterea privind strategia şi viitorul Europei în vederea reuniunii G20 cu un alt preşedinte, care, din contră, a trebuit să solicite să fie invitat şi a fost invitat, nu este clar pe ce motive, în afara motivului evident dat de rolul pe care îl joacă statul său naţional.

De ce încep cu aceste remarce, probabil neplăcute? Deoarece criza economică şi financiară cu care se confruntă Europa este şi o criză instituţională şi aceasta reiese clar din faptul că preşedintele în exerciţiu al Consiliului a trebuit să plece la jumătatea şedinţei din cauza problemelor politice interne ale ţării sale. Acelaşi lucru se poate observa şi în cazul crizei economice; şi anume că răspunsul a fost doar unul naţional, nu a existat un răspuns din partea Europei, niciun răspuns european, nici măcar din punct de vedere bugetar. Este foarte bine să cităm cele 400 de miliarde de euro, însă ştim că aceşti bani sunt luaţi aproape în totalitate din bugetele naţionale. Dle preşedinte Barroso, consider că nu aţi făcut destul în ultimii ani pentru a informa guvernele şi statele naţionale că există o altă Europă, care face mai mult decât să coordoneze statele; că Uniunea însăşi are o funcţie politică.

Dat fiind că preşedintele Topolánek a vorbit despre extinderea Parteneriatului estic la Belarus, voi încheia prin a menţiona numele Yana Paliakova, care a fost împinsă la sinucidere de autorităţile din acest stat, pentru a sublinia faptul că aceste parteneriate ar trebui să aibă mai mult în vedere legea, democraţia şi libertatea şi nu doar încheierea unor afaceri cu dictaturi de cea mai joasă speţă.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE) - Concluziile Consiliului sunt în concordanţă cu situaţia de criză pe care o traversează statele membre.

Trebuie să apreciem ca extrem de pozitiv acordul privind proiectele energetice şi pentru internetul de bandă largă. Includerea între aceste proiecte a gazoductului Nabucco şi a interconexiunilor între statele membre, aşa cum sunt cele dintre România, Ungaria şi Bulgaria, pot conduce la evitarea unei crize similare celei din ianuarie 2009.

Utilizarea surselor de energie din zona Mării Caspice şi exploatarea la maximum a poziţiei strategice a Mării Negre sunt o condiţie esenţială pentru asigurarea securităţii energetice a Uniunii Europene. Politicile dezvoltate în cadru parteneriatului estic trebuie obligatoriu să includă la maxim posibil exploatarea acestor zone în beneficiul Uniunii Europene.

M-a surprins faptul că recomandările Consiliului ECOFIN nu au ţinut cont de măsurile pe care noul guvern din România le-a anunţat prin programul de guvernare şi a început să le pună în aplicare prin adoptarea bugetului pe 2009.

Descentralizarea în scopul întăririi autonomiei locale, dirijarea resurselor către investiţii în domeniile prioritare precum infrastructura sau energia, în scopul prezervării şi creării de locuri de muncă, sunt două dintre măsurile deja demarate de guvernul român. Se pot adăuga reducerea prin alocaţiile bugetare a cheltuielilor, precum şi instituirea ca prioritate a reformei sistemului de educaţie.

Punerea în practică a propunerilor incluse în programul de redresare economică al Consiliului, în special în ceea ce priveşte devansarea alocării resurselor din cadrul programelor europene şi aprobarea unor ajutoare de stat mai ales în domeniul auto, ar constitui un real sprijin pentru diminuarea la maxim a efectelor crizei, nu numai în România, ci în foarte multe dintre statele Uniunii Europene.

  Adrian Severin (PSE) – Dle Preşedinte, criza cu care ne confruntăm nu este o criză în sistem, ci este o criză a sistemului; o criză a sistemului economic, precum şi o criză a democraţiei. Aceasta nu a afectat doar creditele financiare, ci şi creditele sociale. Putem observa deja pe străzile oraşelor noastre europene semne care ne avertizează cu privire la neîncrederea şi neliniştea la nivel social, care ar putea duce la o revoltă politică şi socială.

Prin urmare, se impune o reuniune la nivel înalt a Uniunii Europene, care să ducă la un pact european privind ocuparea forţei de muncă. O reuniune socială la nivel înalt ar trebui să stabilească, printre altele, că acele întreprinderi care concediază angajaţi nu ar trebui să ofere dividende, că întreprinderile transnaţionale trebuie să negocieze nu doar cu sindicatele naţionale, ci şi cu sindicatele europene, şi că nu poate exista rentabilitate economică fără solidaritate socială.

Această criză globală este agravată de o criză a integrării europene. Există state membre care găzduiesc economia întreprinderilor-mamă şi state membre care găzduiesc economia filialelor. Primele sunt membre ale zonei euro, iar ultimele nu fac parte din această zonă. Programele de facilitare a stabilizării şi a integrării celor din urmă sunt esenţiale pentru supravieţuirea celor dintâi. Uniunea Europeană nu poate supravieţui în contextul unor noi linii de demarcare.

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE) – (PL) Dle Preşedinte, putem să vorbim selectiv despre reuniunea la nivel înalt din perspectiva a două scări temporale. Scara temporală mai lungă presupune măsuri strategice, în care aş include problema partenerilor noştri estici, inclusiv Belarus. Cred că acest lucru este justificat şi va fi benefic pentru UE, pentru vecinii noştri din Est, precum şi pentru relaţiile viitoare cu Rusia. Sprijinul financiar este esenţial şi chiar dacă ar putea întâmpina critici în aceste vremuri de criză, sunt convins că merită să investim în afacerile estice. Dacă strategia estică are succes, atunci UE va dovedi că este un actor important pe scena politică globală. Nu mă gândesc la UE ca la o organizaţie, ci mai degrabă la faptul că efectele unei acţiuni comune vor susţine oportunitatea unei integrări europene ulterioare.

A doua dimensiune se limitează la prezent şi, prin urmare, la criză; printre altele, un simptom al acesteia sunt pierderile de locuri de muncă şi neputinţa financiară a cetăţenilor. Nu există un singur leac universal pentru aceasta, ci doar strategia extinsă a guvernelor, iar UE ar trebui să fie atentă la nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii. Aceasta din cauză că, în primul rând, dacă pe timpul crizei lucrătorii îşi pierd doar locurile de muncă, antreprenorii care sunt în dificultate îşi pot pierde locurile de muncă, angajaţii şi întreaga afacere. Cei care deţin o mică afacere sunt cei mai flexibili şi se vor descurca probabil cel mai bine în situaţia dificilă curentă şi, deoarece reprezintă ponderea cea mai mare a forţei economice europene, pot influenţa întreaga economie.

Dle Barroso, în cazul în care colapsul financiar se transformă în depresie psihică, atunci ne vom afla în mijlocul unei crize reale. Atâta timp cât motivaţia şi voinţa oamenilor de a face ceva sunt încă vii, va exista întotdeauna şansa ca lucrurile să se îmbunătăţească, iar măsurile UE în acest sens reprezintă un element foarte important, pentru care suntem responsabili. Doresc tuturor un succes deplin în această privinţă.

  Edite Estrela (PSE) – (PT) Răspunsul reuniunii la nivel înalt nu a fost suficient de ambiţios. Unde este angajamentul ferm de eradicare a paradisurilor fiscale şi a centrelor financiare offshore? Unde este decizia de a conferi un caracter moral salariilor directorilor din sistemul bancar? Dle preşedinte Barroso, este corect să spunem că bogaţii ar trebui să plătească pentru criză, deoarece ei au cauzat-o.

În ceea ce priveşte reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă, aceasta nu poate fi o reuniune restrânsă, deoarece ocuparea forţei de muncă nu este o problemă minoră; este o problemă majoră care afectează indivizi şi familii. Nu aceasta este calea de a restabili încrederea oamenilor.

În final, am auzit pe cineva spunând că nu are nevoie de propuneri socialiste. Aceasta este o declaraţie arogantă. Dacă apărătorii doctrinei neoliberale ar fi ascultat avertizările socialiştilor, nu ne-am fi aflat acum în această criză. Oare nu vor învăţa niciodată? Dacă nu au priceput gravitatea şi profunzimea crizei şi dacă nu au priceput care au fost cauzele ei, atunci mă aştept la ce e mai rău. Mă tem că această criză va continua mulţi ani, iar noi nu ne dorim acest lucru.

  Tunne Kelam (PPE-DE) – Dle Preşedinte, consider că rezultatul încurajator la care a ajuns Consiliul este că 27 de state membre pot acum să meargă la reuniunea G20 având o poziţie comună. Aceasta este o realizare majoră şi se cuvine să îl felicităm pe prim-ministrul Topolánek pentru rolul său constructiv în cadrul Consiliului. Pot să îi împărtăşesc opinia conform căreia succesul Consiliului a constat în refuzul UE de a urma calea mai uşoară a subvenţiilor masive şi a naţionalizărilor.

Regretabila criză a guvernului ceh lasă Comisiei şi preşedintelui Barroso o responsabilitate sporită de a ghida Comunitatea afară din criză, asigurând coerenţă şi stabilitate. În acelaşi timp, Comisia trebuie să ofere mai multe mecanisme flexibile în vederea folosirii oportune a sumelor suplimentare decise de Consiliu. Procedurile de punere în aplicare pot fi prea stângace şi pot necesita mult timp. Este foarte important să adaptăm condiţiile-cadru pentru întreprinderile mici şi pentru inovaţie. Acum este într-adevăr momentul să investim mai mult în cercetare, educaţie şi formare profesională.

Cu toate acestea, depresiunea economică nu este un moment bun pentru depresia morală. De obicei, o criză deschide posibilităţi de reformă. De fapt, criza financiară îşi are originea în criza valorilor, astfel încât redresarea trebuie să înceapă prin consolidarea valorilor comune, în primul rând cu un angajament mai puternic de solidaritate. Şi, cel mai important, criza nu este o scuză pentru protecţionism. Din contră, suntem obligaţi să acţionăm împreună, având convingerea că, prin sprijinul reciproc şi prin angajamentul faţă de reforme în spiritul Strategiei de la Lisabona, criza va face Europa mai puternică.

  Csaba Sándor Tabajdi (PSE) – (HU) Dle Preşedinte, Comisia Europeană şi Consiliul au reuşit, în ciuda forţelor potrivnice, să păstreze unitatea Uniunii Europene. Această reuniune la nivel înalt a fost o reuşită: a protejat piaţa unică, s-a pronunţat împotriva protecţionismului iminent şi, nu în ultimul rând, a oferit un nou ajutor statelor membre din Europa Centrală şi de Est, care se luptă cu mari dificultăţi.

Aş dori în primul rând să îi mulţumesc dlui preşedinte Barroso, deoarece ajutorul financiar din regiune a fost dublat, fiind mărit cu 50 de miliarde de euro. Prim-ministrul Ungariei a sugerat în urmă cu un an crearea unui sistem de supraveghere pentru pieţele financiare şi pentru sistemul bancar, iar în cadrul acestei reuniuni la nivel înalt s-a luat în cele din urmă o decizie de principiu.

Încă o dată, reuniunea la nivel înalt a subliniat faptul că băncile-mamă sunt responsabile pentru filialele lor, după cum a subliniat şi colegul meu, Adrian Severin, şi s-a făcut de asemenea un pas înainte foarte important în ceea ce priveşte securitatea energetică.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE) – (LT) În primul rând, aş dori să îmi exprim aprecierea şi să îi mulţumesc prim-ministrului Mirek Topolánek; înţelegem cu toţii foarte bine ce înseamnă să deţii preşedinţia Uniunii Europene şi ce înseamnă să deţii această preşedinţie într-o perioadă de criză financiară globală şi de recesiune economică. Prin urmare, doresc sincer mult succes Republicii Cehe, pentru a putea rezolva noi provocări şi pentru a putea conduce Uniunea Europeană până la mijlocul acestui an.

Consiliul European de la Bruxelles: azi, mulţi dintre noi repetă cifre, care reflectă acorduri încheiate de Consiliul European, ca o mantră. Cinci miliarde de euro pentru proiecte energetice strategice şi pentru internet de bandă largă. 50 de miliarde de euro pentru statele membre ale Uniunii Europene din afara zonei euro pentru plăţi şi pentru a echilibra balanţa de plăţi. 75 de miliarde de euro pentru Fondul Monetar Internaţional. 600 de milioane de euro pentru Parteneriatul estic. Din cele cinci miliarde de euro menţionate, 175 de milioane de euro vor ajunge la podul energetic care leagă Suedia de statele baltice, care au fost până acum o insulă separată de piaţa energetică a Uniunii Europene. Oare este prea mult sau prea puţin? Oare paharul este pe jumătate plin sau pe jumătate gol? În circumstanţe normale, aş aprecia rezultatele şi acordurile obţinute de Consiliul European ca fiind satisfăcătoare. Bineînţeles, ne-am aşteptat la mai mult, bineînţeles, ne-am aşteptat să se adopte un plan mai bun de finanţare pentru redresarea economică europeană. Cu toate acestea, având în vedere toate manifestările şi declaraţiile naţionaliste şi protecţioniste, consider că acordul la care s-a ajuns este fără îndoială o bună expresie de solidaritate şi aş dori ca acesta să fie un punct de plecare, un bun început pentru activitatea viitoare.

  Antolín Sánchez Presedo (PSE) – (ES) Dle Preşedinte, dle Barroso, numai o Europă unită care acordă prioritate creşterii economice mondiale şi ocupării forţei de muncă va putea conduce o acţiune internaţională în vederea redresării economice, va putea consolida măsurile de prevenire a crizei şi gestionarea crizei, va putea îmbunătăţi reglementarea sistemelor financiare şi va putea susţine ţările cele mai vulnerabile în cursul primei crize globale.

G20 reprezintă majoritatea populaţiei (două din trei persoane) şi 90% din activitatea economică mondială. Responsabilitatea acestui grup este să asigure un triplu răspuns comun, eficace şi durabil pentru a stimula cererea şi economia reală prin investiţii viitoare, pentru a restabili acordarea de împrumuturi şi pentru a promova o reglementare şi o supraveghere financiară internaţională puternică, prin care să se asigure transparenţă, stabilitate şi stimulente adecvate, care elimină riscurile sistemice şi garantează că nu ne vom întoarce în punctul de plecare.

Avem nevoie de o nouă ordine economică şi de un nou sistem global de guvernare pentru secolul 21, care să corecteze cauzele şi dezechilibrele de la baza crizei şi care să promoveze dezvoltarea durabilă prin promovarea unei economii deschise bazate pe solidaritate.

  Péter Olajos (PPE-DE) – (HU) Salut decizia Consiliului în ceea ce priveşte poziţia care urmează a fi prezentată la reuniunea la nivel înalt a G20. Sunt mulţumit că liderii noştri politici au recunoscut că măsurile de abordare a crizei globale şi lupta împotriva schimbărilor climatice sunt strâns legate.

Scopul planului de dezvoltare „Noua ordine ecologică”, prezentat de prim-ministrul Gordon Brown şi de preşedintele Barack Obama, este de a conecta stimulentele economice cu investiţiile de mediu şi cu ajutorul pentru dezvoltarea eficienţei energetice şi a tehnologiilor ecologice.

Cu toate acestea, nu împărtăşesc opinia Consiliului conform căreia progresul în punerea în aplicare a programului european de stimulente economice, acceptat în decembrie, este satisfăcător. Cu toate că va trece destul timp până vom resimţi efectele sale pozitive asupra economiei, fără îndoială că pachetul bugetar la scară largă, care reprezintă 3,3% din PIB-ul UE – adică mai mult de 400 de miliarde de euro – va genera noi investiţii şi va crea noi locuri de muncă.

Cu toate acestea, programul a avut doar o contribuţie foarte mică în procesul de transformare a UE într-o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Deşi vorbim emfatic de îmbunătăţirea eficienţei energetice şi de economisirea de energie, se acordă tot mai multă atenţie şi fonduri furnizorilor de energie, pentru a diversifica rutele de aprovizionare şi pentru a promova interesele energetice ale UE în raport cu ţările terţe.

Cu siguranţă, trebuie să dezvoltăm infrastructura energetică, însă nu în detrimentul reducerii consumului. Uniunea Europeană continuă să îşi asume un rol de lider în cadrul acordului global privind clima de la Copenhaga. Totuşi, în acest scop, avem nevoie urgentă să ajungem la un acord privind dezvoltarea pieţei globale a dioxidului de carbon, privind compensaţiile pentru ţările în curs de dezvoltare, privind ajutorul tehnologic şi dezvoltarea capacităţilor, şi trebuie să clarificăm în cele din urmă principiile de repartizare a sarcinilor între statele membre.

  Dariusz Rosati (PSE) – Dle Preşedinte, doresc să încep prin a mulţumi preşedinţiei cehe pentru reuniunea de succes la nivel înalt. Consider că reuniunea a produs o serie de decizii importante, însă în acelaşi timp cred că avem nevoie de mai mult şi că trebuie să ne mişcăm mai repede.

În ceea ce priveşte prezentarea noastră la reuniunea G20 la Londra, peste o săptămână, am impresia că încă suntem prea integraţi pentru a acţiona singuri şi prea divizaţi pentru a acţiona împreună. Există trei mari priorităţi asupra cărora ar trebui să ne concentrăm.

Prima reprezintă, bineînţeles, locurile de muncă. Milioane de persoane din Europa se tem că îşi vor pierde locul de muncă şi, sincer, nu înţeleg poziţia preşedintelui francez de a se opune reuniunii la nivel înalt: în acest moment avem nevoie de o reuniune la nivel înalt în adevăratul sens al cuvântului.

În al doilea rând, sunt bucuros că am reuşit să eliminăm – cel puţin parţial – tendinţele protecţioniste. Cu toate acestea, ele există încă şi cred că solidaritatea este răspunsul.

Al treilea punct: cheia este restabilirea încrederii în pieţe. Nici măcar nu sunt de părere că există prea puţini bani pe piaţă; cred că există suficienţi bani. Problema este transformarea acestor bani în cerere efectivă, iar pentru ca aceasta să aibă loc, trebuie să restabilim încrederea în rândul gospodăriilor şi al întreprinderilor.

  Mario Mauro (PPE-DE) – (IT) Dle Preşedinte, dle preşedinte Barroso, doamnelor şi domnilor, problema combinaţiei măsurilor de ajutor, a stimulentelor şi a măsurilor de reglementare este una dintre întrebările majore de pe agenda internaţională. Se aşteaptă ca tensiunile existente, care reflectă diferitele strategii adoptate de marile economii pentru a aborda criza, să sfârşească printr-un fel de rezoluţie în cadrul reuniunii la nivel înalt a G20.

Nu este un secret, în realitate, că Washingtonul insistă pe necesitatea unui angajament colectiv ulterior în vederea adoptării unor măsuri naţionale de a stimula cererea şi de a relansa economia, în timp ce în cadrul Comisiei, la Bruxelles, predomină convingerea că s-au întreprins toate acţiunile utile şi necesare în acest sens şi că a sosit timpul să aşteptăm să vedem rezultatele măsurilor antirecesiune luate de guvernele statelor membre.

De asemenea, nu este niciun secret că europenii cred că acum trebuie să ne concentrăm pe obiectivul restabilirii credibilităţii, a stabilităţii şi a fiabilităţii pieţelor financiare, prin adoptarea unor dispoziţii mai stricte de reglementare şi a unor sisteme mai efective de monitorizare a sectorului bancar şi de credite, în timp ce la Washington predomină argumentele în favoarea prudenţei, bazate pe ideea unei reforme incisive a cadrului de reglementare şi a mecanismelor de supraveghere.

Ca să fiu sincer, nu cred că este util să punem în opoziţie aceste soluţii. În schimb, ar trebui să găsim o combinaţie a celor două abordări, iar în acest sens, mai presus de toate, trebuie să se impună viziunea europeană, ca metodă pentru care Comisia este garant, chiar profet. Nu am nicio îndoială, dle preşedinte Barroso, că sunteţi omul potrivit care să materializeze speranţele noastre şi să ne scoată din abis.

  Katrin Saks (PSE) – (ET) În cadrul Consiliului s-au luat decizii cu privire la mai multe probleme importante. Proiectele legate de energie şi de internetul de bandă largă, precum şi decizia de a mări fondul de ajutor pentru ţările est-europene sunt un semn bun.

Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, un semn a ce a realizat sau nu a realizat Consiliul European este ceea ce prim-ministrul nostru a spus când s-a întors în Estonia, şi anume că Europa se întoarce la valorile sale fundamentale. Domnia sa făcea referire la faptul că Europa începea să îşi piardă interesul faţă de pachetele suplimentare de stimulente şi că există semne ale unei întoarceri spre politicile bugetare conservatoare. În calitate de reprezentant al unui partid ultra-liberal, opinia sa nu este surprinzătoare, însă reflectă o problemă mai generală, şi anume că liderii guvernelor care provin din anumite medii ideologice nu sunt pregătiţi să ia măsuri curajoase care necesită viziune şi nici să pună în aplicare măsuri care ar putea intra în conflict cu convingerile lor ideologice.

Cu câteva zile înainte de reuniunea Consiliului European, Paul Krugman, câştigătorul Premiului Nobel, a spus că pachetul de stimulente al Uniunii Europene poate nu este de ajuns. S-ar putea să avem nevoie nu de 400 de miliarde, ci de 500 de miliarde în acest an şi s-ar putea să fie nevoie de un total de 3 000 de miliarde. Prin urmare, avem nevoie de o acţiune unită şi de o abordare proactivă, nu de o mână invizibilă.

  José Manuel García-Margallo y Marfil (PPE-DE) – (ES) Dle Preşedinte, dle preşedinte al Comisiei, voi începe prin a-mi exprima preocuparea că reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă, care va avea loc în mai, a fost înlocuită cu o reuniune sub formă de troică, oricât de deschisă ar fi aceasta. Consider că această decizie ne duce înapoi în 1996, când politicile de ocupare a forţei de muncă erau considerate ca fiind politici care ţin exclusiv de competenţa statelor membre.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte politica monetară, eu, împreună cu întregul meu grup, mă pronunţ pentru o independenţă radicală a Băncii Centrale, însă independenţa nu echivalează cu imunitatea la critici.

Aş dori să spun în acest moment că aş fi vrut ca Banca Centrală Europeană să fi fost mai curajoasă în reducerea ratei dobânzilor, având în vedere impactul acestora asupra exporturilor europene, iar, în acest sens, Banca ar fi trebuit să fie mai generoasă în stabilirea termenelor de rambursare a împrumuturilor acordate: Rezerva Federală acordă împrumuturi pe trei ani; în schimb, împrumuturile acordate de Banca Centrală sunt numai pe şase luni.

Încă o dată, aş dori să fac un comentariu legat de politica monetară: sper ca planurile de salvare a entităţilor financiare şi eventualele planuri de achiziţionare a activelor toxice sau depreciate nu se vor traduce în avantaje competitive pentru băncile care primesc ajutor în comparaţie cu cele care au avut un comportament mai prudent şi care nu au nevoie de ajutor.

În ceea ce priveşte stimulentele fiscale, în cursul dimineţii am avut o dezbatere importantă. Este suficient? Este prea puţin? Statele Unite fac mai mult decât facem noi? Indiferent de concluzia acestei dezbateri, cu siguranţă suntem martorii celui mai mare pachet de stimulente pe care l-a văzut generaţia noastră din 1929 încoace.

Aceasta ne obligă să coordonăm acţiunile întreprinse de ambele părţi ale Atlanticului, iar această coordonare trebuie să fie mult mai apropiată cu privire la două aspecte: încheierea Rundei Doha, trimiterea unui semnal împotriva protecţionismului în întreaga lume şi, în al doilea rând, o examinare comună a dezechilibrelor mondiale, care stau la baza acestei crize.

În ceea ce priveşte Pactul de stabilitate, observ câteva contradicţii în poziţia Comisiei. Datoriile de azi sunt impozitele de mâine, iar Comisia ar trebui să garanteze că măsurile naţionale iau în considerare Strategia de la Lisabona şi nu pun în pericol sustenabilitatea finanţelor. În acest scop, planurile trebuie monitorizate cu cea mai mare atenţie pentru a recâştiga poziţia corectă a acelor ţări – inclusiv a ţării mele, dat fiind că sunt spaniol – care au deviat spre o situaţie de deficit excesiv.

Dle Preşedinte, vă mulţumesc pentru că aţi fost generos cu timpul pe care mi l-aţi acordat, lucru de care, bineînţeles, mi-am dat seama.

  Preşedintele − Stimate domn, suntem împotriva inflaţiei monetare şi suntem, de asemenea, împotriva inflaţiei de timp acordat pentru intervenţii.

  Pierre Pribetich (PSE) – (FR) Dle Preşedinte, în 22 de pagini de concluzii ale Consiliului European, doar o frază foarte scurtă abordează problema viitorului industriei automobilelor şi a unei politici industriale europene. Este acesta un răspuns practic la aşteptările a 12 milioane de lucrători din sector şi la preocupările a 6% dintre populaţia activă a Uniunii Europene? Este acesta un răspuns pe măsura mizei? Nu există nicio propunere pentru un plan european, nicio perspectivă pentru industria automobilelor şi nici voinţă pentru a coordona politicile naţionale.

La 19 noiembrie 2008, am luat cuvântul în această sală, în numele delegaţiei socialiste franceze, pentru a interpela toate părţile europene responsabile interesate. Mi-am exprimat dorinţa pentru un new car deal (o nouă ordine în industria auto) şi pentru o politică industrială bazată pe solidaritate, structurată, rapidă şi eficientă, pe termen scurt, mediu şi lung, care să asigure un răspuns coordonat din partea statelor membre şi a Uniunii.

Patru luni mai târziu, în urma unei rezoluţii comune a mai multor grupuri, punem din nou accent pe viitorul industriei automobilelor. Ce vă opreşte să reacţionaţi, să acţionaţi, să abordaţi această provocare înainte să fie prea târziu? Nu sunt retoric, dle Topolánek, ci fac apel la acţiune.

  Harlem Désir (PSE) – (FR) Dle Preşedinte, este greu să nu ne ascundem dezamăgirea la finalul acestei reuniuni la nivel înalt.

Dacă automulţumirea şi ficţiunea ar fi instrumente de relansare economică, atunci am putea spune că această reuniune a fost un succes. Ştiu că economia se bazează în mare măsură pe psihologie şi de aceea trebuie să încercăm să recâştigăm încrederea, dar, în cele din urmă, în contextul în care criza se înrăutăţeşte în aşa măsură încât toate statele membre sunt pe punctul de a intra în recesiune, iar şomajul creşte dramatic, să auzi Consiliul declarând că se arată încrezător în perspectivele pe termen lung şi mediu ale economiei UE şi că este hotărât să facă tot posibilul pentru a stimula ocuparea forţei de muncă şi creşterea, este totuşi un lucru surprinzător.

Hotărât să facă ce anume? Ordinea de zi pentru acest Consiliu a fost deja expurgată de orice fel de propunere care ar putea avea legătură cu ocuparea forţei de muncă. Această chestiune a fost amânată pentru luna mai. La urma urmei, reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă din luna mai a fost transformată sub acest Consiliu într-o simplă reuniune sub formă de troică. Se pare că preşedintele Sarkozy a fost cel care a reuşit să convingă celelalte state membre că nu este nevoie de propuneri care să transforme ocuparea forţei de muncă într-o prioritate a operaţiunilor Uniunii Europene. Acest lucru aminteşte de o excludere voluntară care fusese deja cerută în prealabil de către alte guverne, de către un guvern britanic conservator, pentru întreaga componentă legată de ocuparea forţei de muncă din tratatele europene.

Iar astăzi, dl Sarkozy solicită o excludere voluntară de la politicile de ocupare a forţei de muncă. Ar fi îngrijorător dacă această abordare ar contamina toate statele membre. Nu sunt foarte surprins că instituţia dumneavoastră, dle Barroso, care a lăsat deoparte într-o formă sau alta agenda socială europeană în timpul mandatului său, care a creat o excludere voluntară de la priorităţile sociale şi de la cele privind ocuparea forţei de muncă ale Uniunii Europene, a cedat acceptând acel ordin care tocmai a fost dat de un membru al majorităţii dumneavoastră, a conservatorilor din Partidul Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, dar cred că acest lucru este ruşinos şi că, atunci când vine vorba de coordonarea nu doar a politicilor de relansare, ci şi a acelora privind ocuparea forţei de muncă, lucrătorii sunt cei care vor plăti în ultimă instanţă preţul pentru această non-Europă.

Tot de domeniul ficţiunii sunt şi aceste 400 de miliarde de euro pe care le adăugaţi, din moment ce este vorba nu doar de nota pentru planurile naţionale de relansare, ci, mai ales, de o notă pentru politici care nu sunt nici măcar politici naţionale de relansare, ci faimoşii stabilizatori economici, respectiv creşterea cheltuielilor sociale legate de creşterea şomajului. Aţi mai pus, îndureraţi, alte cinci miliarde pe masă.

Iată de ce cred că, dimpotrivă, avem nevoie acum de un plan adevărat de relansare, precum cel iniţiat de Statele Unite, care a pus peste 780 de milioane de dolari pe masă, şi de o coordonare a eforturilor în vederea sprijinirii lucrătorilor pentru a face faţă crizei. De asemenea, avem nevoie şi de cerere, care este un alt factor ce se va dovedi mult mai eficient decât automulţumirea în ceea ce priveşte relansarea creşterii şi restabilirea încrederii şi a dinamicii economiei noastre.

  Elmar Brok (PPE-DE) – (DE) Dle Preşedinte, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dle preşedinte al Comisiei, veţi vedea că a fost mai bine să mă aşez aici.

În primul rând, spre deosebire de dl Schulz, aş dori să spun că Preşedinţia Cehă, sub prim-ministrul Topolánek, a fost până acum o preşedinţie excelentă.

(Aplauze)

Sunt mândru că aceasta a fost şi este prima preşedinţie a unei foste ţări din Pactul de la Varşovia şi ea merită toată susţinerea posibilă pentru faptul că simbolizează unitatea în Europa.

Al doilea punct pe care doresc să îl subliniez este că acum ne aflăm într-o situaţie dificilă în legătură cu Tratatul de la Lisabona. Aş dori să susţin cererea comună pe care au prezentat-o şi au negociat-o în mod responsabil prim-ministrul Topolánek şi liderul opoziţiei, dl Paroubek, deoarece problemele de politică internă nu pot influenţa soarta întregii Europe.

Ultimul comentariu este adresat dlui Schulz: Gordon Brown a împiedicat reglementarea pieţelor financiare şi Gordon Brown şi ministrul german pentru ocuparea forţei de muncă, dl Scholz din SPD, împiedică un compromis între directiva privind orele de lucru şi rezoluţia Parlamentului European. Dl Schulz nu ar trebui să încerce să ne spună că este singurul care militează pentru o Europă socială. Din contră.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Criza economică afectează grav întreprinderile europene şi pe cetăţenii europeni. Economiile statelor membre înregistrează un declin semnificativ, IMM-urile se desfiinţează, iar angajaţii îşi pierd locurile de muncă.

Am transmis dlui Preşedinte Barroso, împreună cu alţi colegi, o scrisoare cu privire la situaţia angajaţilor din industria metalurgică din România şi Franţa, care intră în şomaj tehnic cu plata a 70% din valoarea salariului, şi am cerut regândirea condiţiilor de acces la Fondul Social European şi la Fondul European pentru Adaptare la Globalizare, pentru a-i sprijini mai mult pe angajaţii ce sunt grav afectaţi de criza economică şi de pierderea locurilor de muncă.

Uniunea Europeană are nevoie de dezvoltare economică, cetăţenii europeni au nevoie de locuri de muncă şi de salarii decente. Planul european de redresare economică din noiembrie 2008 a rămas doar o declaraţie. Din păcate, eficienţa energetică, care poate crea locuri de muncă, nu se regăseşte în regulamentul din luna ianuarie.

  Paul Rübig (PPE-DE) – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc şi eu să felicit Preşedinţia Cehă. Înţelegerea de ieri privind roamingul a fost senzaţională, iar cetăţenii Europei au de câştigat în urma acesteia.

A fost stabilit pachetul pentru energie şi gaze şi, după părerea noastră, o serie de alte puncte au fost negociate excepţional de Preşedinţia Cehă. Acelaşi lucru se aplică şi pentru motivarea cetăţenilor europeni, în special pe timp de criză, pentru a-i lăuda pe aceia care depun un efort supraomenesc. De aceea ar trebui să îl susţinem şi pe comisarul Kovács pentru a depune mai multe propuneri privind amortizarea regresivă. Dacă presupunem că până în 2030 vom investi mai mult de o mie de miliarde de euro pentru a construi noi centrale, atunci trebuie să începem de azi. Aceasta ar genera locuri de muncă şi creştere economică.

  Alojz Peterle (PPE-DE) – (SL) În primul rând, aş dori să ofer sincere complimente preşedintelui în exerciţiu al Consiliului pentru succesul înregistrat de Preşedinţia Cehă, în circumstanţe extrem de dificile.

Am auzit nişte cuvinte foarte dure azi, însă sunt ferm convins că cetăţenii Uniunii Europene nu sunt atât de interesaţi de cât de mult vom vira la stânga sau la dreapta, ci sunt interesaţi în ce măsură vom acţiona în spiritul european, adică ce putem realiza dacă lucrăm împreună în mod eficient.

Ne confruntăm cu două sarcini, în special: să arătăm sensibilitate socială şi solidaritate faţă de cei mai afectaţi şi, în acelaşi timp, să investim în mijloacele care ne pot ajuta cel mai bine să ieşim din criză. Criza ar trebui să fie folosită drept catalizator pentru restructurarea economică, şi nu doar pentru industria automobilelor. Criza economică ne-a arătat că avem nevoie urgentă de o mai bună coordonare a politicilor economice şi de instituţii comunitare mai puternice, aşa cum prevede Tratatul de la Lisabona.

În acest spirit, salut propunerile constructive prezentate în raportul de Larosière în ceea ce priveşte instituţiile financiare.

  Christian Rovsing (PPE-DE) – (DA) Dle Preşedinte, aş dori să spun câteva cuvinte referitoare la subvenţiile mari care sunt acordate întreprinderilor care s-ar putea să nu supravieţuiască. Nu are niciun sens să cerem unui număr de lucrători să rămână într-o întreprindere sau să le plătim salariile cu bani publici dacă întreprinderea se va închide ulterior. Aceştia ar trebui să aibă şansa de a continua cu un curs de formare profesională sau să se mute într-o întreprindere care are şanse de supravieţuire. În ceea ce priveşte industria automobilelor, consider că am acordat prea puţină importanţă dezvoltării unor tipuri de maşini complet noi, maşini care funcţionează cu hidrogen, cu baterii şi cu pile de combustie. Consider că o proporţie mare a forţei de muncă ar putea fi transferată în astfel de domenii, în care ar avea un loc de muncă şi peste 10 ani.

  Alexandr Vondra, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului− Dle Preşedinte, permiteţi-mi să fac un scurt rezumat din perspectiva Consiliului şi a preşedinţiei cehe.

Preşedinte în exerciţiu al Consiliului - (CS) Cred că ne aflăm acum la jumătatea conceptuală a preşedinţiei cehe − şi aş vrea să le mulţumesc acelora dintre dumneavoastră – care nu sunt deloc puţini la număr – care şi-au exprimat aprecierea pentru activitatea noastră de până acum. Bineînţeles, apreciem faptul că ni se arată respect pentru munca depusă constant – şapte zile pe săptămână, 20 de ore pe zi – şi pentru ceea ce am reuşit să obţinem cu ocazia Consiliului European de săptămâna trecută. Deciziile pe care le-am luat cu această ocazie sunt fundamentale şi importante. Aş dori să le spun un singur lucru acelora dintre dumneavoastră care aveţi dubii sau întrebări specifice. Acordaţi timp acestor decizii şi măsuri pentru a produce efecte, permiteţi-le să îşi arate eficienţa odată ce devin operaţionale, pentru că eu cred cu tărie că ele sunt puternice, au un scop şi vor produce rezultate pe măsură ce ne vom adânci în lupta cu cea mai mare criză economică care a afectat vreodată UE.

Deciziile actuale privind cele cinci miliarde de euro destinate proiectelor energetice şi internetului de bandă largă sunt importante. Sunt importante în contextul crizei gazelor, pentru că astfel arătăm că UE este capabilă să acţioneze repede şi să răspundă la nevoile multor ţări europene. Decizia privind cele 25 de miliarde de euro pentru mărirea limitei de asistenţă acordată ţărilor membre UE care au probleme este de asemenea foarte importantă. Decizia privind cele 75 de miliarde de euro pe care o ducem cu noi la reuniunea G20 de la Londra oferă, de asemenea, un semnal clar că UE este pregătită să îşi asume responsabilitatea în reformarea instituţiilor financiare globale. De asemenea, aş vrea să subliniez ceva ce a fost deja menţionat de unii dintre dumneavoastră în afara contextului reuniunii Consiliului European, iar acest lucru este munca intensă care a fost depusă în ultimele săptămâni cu privire la o serie de propuneri legislative. Toate aceste lucruri nu au fost o întâmplare, iar mulţumită eforturilor constante depuse de Consiliu sub Preşedinţia Cehă, am reuşit să ajungem la un acord în cadrul trialogurilor privind propunerile fundamentale de reformă. Pachetul energetic privind piaţa internă energetică de gaz şi electricitate, pachetul aviatic privind revizuirea legislaţiei referitoare la Cerul Unic European, pachetul legislativ cu privire la transportul rutier care modernizează accesul pe piaţa transportului rutier, inclusiv problema delicată a cabotajului, regulamentul privind roamingul, precum şi pachetul legislativ privind pesticidele pot fi considerate rezultate concrete ale activităţii desfăşurate în ultimele două - trei luni. De asemenea, aş dori să mulţumesc Parlamentului European, pentru că toate acestea sunt rezultatul eforturilor noastre, ale Comisiei şi ale Parlamentului European.

Un alt exemplu: au avut loc negocieri privind reducerea cotelor de TVA pentru anumite sectoare care presupun muncă manuală foarte solicitantă sau presupun muncă manuală într-o mare proporţie, negocieri care au durat mai bine de 10 ani, fără niciun fel rezultat. Dar sub conducerea ministrului de finanţe ceh s-a ajuns la un acord în cadrul Ecofin, confirmat cu ocazia Consiliului European. Mulţi dintre dumneavoastră se întreabă cum vom aborda problema şomajului. Aş vrea să subliniez încă o dată ceea ce prim-ministrul ceh a afirmat deja aici: există un acord între preşedinţie şi Comisie, iar în data de 7 mai va avea loc o reuniune la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă, în formatul convenit cu ocazia Consiliului European. Reuniunea la nivel înalt va veni cu sugestii de măsuri concrete pentru Consiliul European din iunie. Acest lucru înseamnă că vor avea loc discuţii ulterioare.

În multe dintre comentariile dumneavoastră v-aţi arătat îngrijorarea cu privire la problema deschiderii UE. Aş dori să subliniez faptul că, sub preşedinţia noastră, cu ocazia celei de-a cincea aniversări al celui mai mare val de extindere a UE, în colaborare cu Comisia Europeană, s-a organizat la Praga o conferinţă cu titlul „Cinci ani mai târziu”. Fără îndoială, conferinţa a demonstrat prin cifre reale colectate de experţi în economie că extinderea a fost probabil cel mai de succes proiect din istoria modernă a UE şi că aceşti cinci ani arată clar că extinderea a adus beneficii atât vechilor state membre, cât şi celor noi.

Parteneriatul estic: am căzut de acord asupra unei declaraţii conform căreia reuniunea la nivel înalt de lansare va avea loc la 7 mai şi, în prezent, cooperăm cu viitorii membri, precum Ucraina, pentru a transforma acest parteneriat într-un real succes pentru UE. În final, un alt exemplu al activităţilor încununate de succes este conferinţa care a avut loc luni privind infrastructura în sectorul gazelor, conferinţă care a avut loc datorită Comisiei Europene la Bruxelles şi care s-a materializat printr-o declaraţie referitoare la modernizarea infrastructurii în sectorul gazelor în Ucraina, pentru a preveni pe viitor izbucnirea unei alte crize, precum cea care a avut loc în luna ianuarie a acestui an.

Aş dori să-i liniştesc încă o dată pe aceia dintre dumneavoastră care au îndoieli privind o anumită chestiune. Da, avem probleme interne şi ştim foarte bine şi cine a iniţiat moţiunea de cenzură. Este vorba despre Jiří Paroubek, liderul social-democraţilor cehi. Suntem însă un guvern responsabil, facem faţă situaţiei şi nu există niciun motiv de îngrijorare. Preşedinţia cehă, aflată la jumătate de drum, poate afirma cu certitudine că a doua jumătate a mandatului său va fi la fel de bună şi responsabilă ca şi prima, iar la final, fără îndoială, vom sărbători succese precum cele pe care le-aţi menţionat astăzi aici, în contextul evaluării activităţii din lunile ianuarie, februarie şi martie. În acest sens, aş dori să vă reamintesc că avem o abordare caracterizată de seriozitate şi responsabilitate şi nu există absolut niciun motiv de îngrijorare.

  Preşedintele − Dle Vondra, mulţi dintre colegii noştri au mulţumit preşedinţiei cehe pentru contribuţia sa. Am făcut şi eu acest lucru la început, în prezenţa prim-ministrului Topolánek. Aş dori să vă mulţumesc pentru contribuţia personală foarte devotată. Dorim să vă încurajăm să continuaţi aşa cum tocmai aţi afirmat, astfel încât Preşedinţia Cehă să aibă la fel de mult succes şi în a doua jumătate a mandatului. Mult succes în continuarea activităţii dvs.

  José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei − Dle Preşedinte, permiteţi-mi încă o dată să subliniez cooperarea excelentă pe care am avut-o cu Preşedinţia Cehă. Preşedinţia Cehă depune un efort extraordinar pentru o Europă aflată într-o situaţie foarte dificilă şi cred că merită tot sprijinul nostru.

Daţi-mi voie să închei. De fiecare dată când mă pregătesc să închei, văd mulţimi care intră să mă asculte!

(Râsete)

Permiteţi-mi să închei prin a saluta sprijinul larg pentru rezultatele Consiliului European. Nu putem vorbi de unanimitate, dar, cu toate acestea, făcând o evaluare a rezultatelor Consiliului, cred că pot afirma în mod justificat că, per ansamblu, se recunoaşte faptul că s-a ajuns la o serie importantă de concluzii şi mă simt încurajat de angajamentul comun asumat de cele trei instituţii – Parlamentul, Consiliul şi Comisia – în scopul de a-şi conjuga forţele pentru a scoate Europa din criză.

Putem fi mândri de deciziile luate, dar nu ar trebui să ne complăcem în această situaţie. Mai sunt multe de făcut şi nu ar trebui să ne pierdem concentrarea, dar vom ieşi câştigători, iar eforturile noastre vor fi încununate de succes doar dacă dăm dovadă de încredere.

Încrederea trebuie să fie cuvântul cheie: încredere în capacităţile noastre de a ne îndeplini promisiunile; încredere în acţiune şi în punerea în aplicare şi subliniez, aşa cum am făcut şi mai devreme, punere în aplicare şi nu gesticulare. Sincer să fiu, nu cred că gradul de încredere va creşte dacă anunţăm un plan nou o dată pe lună sau o dată pe săptămână. Încrederea creşte dacă ne concentrăm pe punerea în aplicare a deciziilor luate împreună şi pe coordonarea efectivă a acestor eforturi.

Avem nevoie de încredere în abilitatea noastră de a duce mai departe agenda legislativă: fără un fond legislativ, nu vom câştiga încredere în faptul că schimbarea va avea un efect de durată.

Avem nevoie de încredere în consolidarea validităţii şi a solidităţii zonei euro şi în abilitatea noastră de a mobiliza sprijinul necesar pentru fiecare stat membru din cadrul sau din afara zonei euro care are nevoie de el.

De asemenea, este nevoie de încredere şi în angajamentul nostru comun de a ne păstra eticheta de economie de piaţă socială, precum şi în programul pe termen lung de tranziţie spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Nu cred că prin discursuri compătimitoare la adresa noastră şi printr-un oarecare complex de inferioritate faţă de Statele Unite vom înregistra o reuşită.

De fapt, ceea ce constat azi este că americanii se apropie de ceea ce noi considerăm ca fiind poziţiile europene tradiţionale. Americanii se apropie de poziţia noastră legată de lupta împotriva schimbărilor climatice şi salutăm acest lucru. Americanii se apropie de nevoia de a consolida sistemul de asigurări sociale.

De aceea, chiar nu cred că dezbaterile pe care le aud uneori – sugerând că americanii au o abordare diferită a crizei faţă de noi – sunt dezbateri utile. Din contră, ceea ce putem constata este o convergenţă mai mare între Europa şi Statele Unite şi sper că acest lucru se va întâmpla şi în cazul altor ţări – pentru că nu este doar în beneficiul nostru şi al americanilor – şi tocmai de aceea sunt încrezător că reuniunea la nivel înalt a G20 se va încheia cu un rezultat pozitiv.

Cred că este important să credem că noi, datorită propriilor noastre puteri, vom rezolva situaţia, şi nu datorită ajutorului celorlalţi. Este important să avem încredere în instrumentele europene, iar această Europă extinsă, bazându-se pe o coordonare a acţiunilor noastre de combatere a recesiunii, va fi capabilă să răspundă celor mai importante preocupări ale cetăţenilor, incluzând aici, bineînţeles, problema care pentru mine este cea mai importantă, şi anume creşterea şomajului.

În concluzie, iată de ce cred că ar trebui să continuăm construcţia pe baza deciziilor luate deja şi să ne concentrăm pe punerea în aplicare a acestora, printr-o coordonare strânsă şi un angajament solid în vederea obţinerii unor rezultate concrete.

(Aplauze)

  Preşedintele − Dezbaterea este închisă.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris – Îmi exprim susţinerea pentru deciziile adoptate la recentul Summit al Uniunii Europene, desfăşurat la Bruxelles. Este de apreciat în special necesara decizie de majorare a fondului de urgenţă de la 25 la 50 de miliarde de Euro, fond creat special pentru statele Europei Centrale, care se confruntă cu crize ale balanţelor de plăţi.

După măsurile adoptate pentru protejarea statelor zonei Euro în faţa crizei mondiale, această decizie reprezintă o dovadă concretă a solidarităţii Uniunii şi a puterii sale de a ajuta statele din afara zonei Euro pentru a depăşi criza economică. După Ungaria şi Letonia, România a devenit al treilea stat al UE care apelează la fondul de urgenţă, deoarece era afectată de un puternic dezechilibru al balanţei de cont curent şi de incapacitatea de a obţine noi împrumuturi de la creditorii străini.

Instituţiile UE au obligaţia de a răspunde aşteptărilor cetăţenilor europeni, care sunt greu afectaţi de criză. Numai solidaritatea europeană, cooperarea transatlantică şi măsurile eficiente pot conduce la depăşirea crizei mondiale.

  Genowefa Grabowska (PSE), în scris – (PL) Ţara mea, Polonia, este în special interesată de o bună gestionare a noului program de parteneriat estic. Acesta se referă la vecinii noştri şi îi include pe cei mai apropiaţi, ca Belarus, Ucraina şi Moldova, precum şi pe cei mai îndepărtaţi, ca Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.

Consider că programul va consolida politica externă a UE, va aduce o integrare economică în adevăratul sens al cuvântului între UE şi partenerii săi estici şi va asigura o cooperare bazată nu numai pe principiul economiei de piaţă, dar şi pe respectul pentru valorile comune, precum democraţia, dreptul şi ordinea, şi respectarea drepturilor omului. La urma urmei, avem obiective specifice comune: să creăm zone de liber schimb, să promovăm mobilitatea cetăţenilor din ţările partenere, să îmbunătăţim capacităţile administrative, să cooperăm în domeniul securităţii energetice şi, în special, în domeniul aprovizionării pe termen lung şi a tranzitului de energie.

Prin urmare, avem o viziune clară de parteneriat din partea UE. Acum aşteptăm un răspuns din partea celor şase ţări care sunt direct interesate de acest program. Aş dori să îmi exprim speranţa că, la 7 mai, anul curent, Consiliul va lansa oficial acest proiect, care este la fel de important pentru UE ca şi pentru cetăţenii ţărilor participante.

  András Gyürk (PPE-DE) , în scris – (HU) Faptul că Uniunea Europeană a pus deoparte 3,5 miliarde de euro din pachetul său de stimulente economice pentru investiţiile energetice cheie reprezintă o evoluţie binevenită. Consider că acesta este un pas important în vederea unei politici energetice comune. Lista finală a proiectelor finanţate indică în mod clar faptul că Comisia Europeană şi statele membre au înţeles în sfârşit, în urma crizei gazelor din ianuarie, care sunt avantajele conectării reţelelor. Consolidarea conexiunilor este importantă mai ales pentru că permite statelor membre să se ajute rapid şi reciproc în caz de întrerupere a furnizării.

În acelaşi timp, aş dori să atrag atenţia asupra faptului că există contradicţii în jurul listei finale a investiţiilor care primesc finanţare. Mai întâi de toate, a apărut o fisură în principiul echilibrului regional. Aceasta din cauză că tocmai statele membre care au fost cel mai afectate de criza gazelor din ianuarie vor primi o finanţare mai mică. În al doilea rând, în raport cu întregul pachet de stimulente economice, relativ puţine fonduri vor fi destinate consolidării rutelor alternative de aprovizionare. Consider că dezbaterile în jurul proiectului Nabucco au fost ruşinoase. Gazoductul în cauză ar consolida securitatea energetică a întregii Uniuni Europene şi, prin urmare, construirea sa este de interes comun. Nu în ultimul rând, investiţiile legate de eficienţa energetică nu se află pe lista investiţiilor care primesc finanţare. Prin urmare, UE îngrădeşte scopul iniţial al pachetului, şi anume crearea de locuri de muncă.

Pentru motivele de mai sus, poziţia Parlamentului European trebuie să confere un rol mai important principiului echilibrului regional, precum şi rutelor alternative de aprovizionare şi investiţiilor în eficienţa energetică.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE-DE), în scris – Decizia Consiliului European privind finanţarea pentru Nabucco, cât şi declararea lui ca proiect energetic prioritar reprezintă soluţiile corecte şi oportune în această problemă.

Înainte de reuniunea Consiliului, am depus o propunere de rezoluţie prin care atrăgeam atenţia asupra pericolului pe care îl prezintă reducerea finanţării pentru Nabucco. Trebuie să fim conştienţi că proiectul conductei de gaz Nabucco are o importanţă strategică pentru securitatea aprovizionării cu gaz în Europa, fiind singurul proiect care asigură diversificarea atât a furnizorilor, cât şi a traseelor de distribuţie.

  Esko Seppänen (GUE/NGL), în scris – (FI) Deciziile reuniunii la nivel înalt a UE includ schimbarea naturii reuniunii extraordinare la nivel înalt privind dialogul social din această primăvară, astfel încât liderii UE să fie reprezentaţi doar de troica prezidenţială şi nu de liderii tuturor statelor membre. Cred că decizia indică apatia resimţită faţă de viitorul unei Europe sociale, într-un fel care nu poate fi acceptat de organizaţiile de pe piaţa muncii care s-au pregătit pentru reuniune. Să sperăm că un număr cât mai mare de şefi de stat şi de guvern vor participa la această reuniune.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris – (EL) Dezbaterea din Parlamentul European confirmă faptul că forţele politice ale capitalului şi cele ale străzii europene cu sens unic susţin o restructurare capitalistă mai rapidă şi contracte de muncă mai flexibile în cadrul Strategiei de la Lisabona, precum şi finalizarea pieţei unice. Acestea promovează alegerea strategică a capitalului şi a UE de a muta povara crizei pe umerii lucrătorilor.

Tratatul de la Maastricht şi Pactul de Stabilitate reprezintă rampa de lansare pentru un atac decisiv asupra drepturilor de muncă şi asupra venitului familiilor din clasa muncitoare, sub pretextul reducerii deficitului. Decizia recentă a Comisiei privind reducerea cheltuielilor permanente va avea consecinţe dureroase asupra sistemului public de sănătate şi de îngrijire şi asupra drepturilor de asigurare şi de pensie ale lucrătorilor, care, alături de cererea pentru impozite mai mari, vor reduce în mod drastic standardul de viaţă al claselor populare.

Obiectivul soluţiei propuse în vederea ieşirii din criză şi trecerea la o economie ecologică, şi anume energia, reţelele de bandă largă şi inovaţia, este de fapt acela de a extinde accesul afacerilor mari la sectoare profitabile şi nu de a proteja mediul şi de a satisface nevoile claselor populare.

Lucrătorii nu ar trebui să accepte niciun sacrificiu în beneficiul plutocraţiei şi ar trebui să continue contraatacul şi să îşi organizeze lupta, să condamne partidele care susţin Tratatul de la Maastricht şi strada europeană cu sens unic şi să transmită UE un mesaj de dezobedienţă prin manifestarea sprijinului faţă de Partidul Comunist Grec, în cadrul alegerilor din iunie.

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreşedintă

  Jean-Marie Le Pen (NI) -(FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, colegul nostru, preşedintele Grupului Socialist din Parlamentul European, dl Schulz, doreşte schimbarea Regulamentului de procedură al acestei instituţii, pe motiv că eu aş putea fi cel mai în vârstă deputat în următoarea legislatură a Parlamentului. Totuşi, pentru a sprijini...

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedinta - Aceasta nu este o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură.

  Jean-Marie Le Pen (NI) -(FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cu această ocazie, dl Schulz a făcut nişte declaraţii defăimătoare la adresa mea şi m-a acuzat de blasfemie. Doresc să spun că este argumentul dumnealui este nefondat şi că nu am spus decât că, în istoria războiului mondial, camerele de gazare au fost un detaliu, iar aceasta reprezintă un fapt.

(Reacţii diferite)

Aş dori să subliniez, de asemenea, doamnă preşedintă, că am fost amendat cu 200 000 de euro sub formă de despăgubiri, ceea ce arată nivelul de libertate a opiniei şi a expresiei din Europa şi Franţa. Tânguirile nu vor masca responsabilitatea dumneavoastră pentru criză, criza euro-internaţionalismului, ai cărui promotori sunteţi. De aceea, vă rog să mă lăsaţi să vorbesc.

Doamnă preşedintă, îl rog pe preşedintele Grupului Socialist din Parlamentul European să îşi ceară scuze pentru acuzaţia falsă pe care a făcut-o.

  Martin Schulz (PSE) -(DE) Doamnă preşedintă, e simplu. Toţi cei care nu vor ca acest om să prezideze sesiunea de deschidere oficială a noii legislaturi a Parlamentului European trebuie să sprijine propunerea mea de modificare a Regulamentului de procedură.

(Aplauze)