Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2558(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B6-0185/2009

Dezbateri :

PV 23/04/2009 - 13
CRE 23/04/2009 - 13

Voturi :

PV 24/04/2009 - 7.22
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0330

Stenograma dezbaterilor
Joi, 23 aprilie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

13. Concluziile Summitului G20 (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Următorul punct îl constituie declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind concluziile reuniunii la nivel înalt G20.

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, la 2 aprilie 2009 a avut loc la Londra reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai G20, cu scopul de a se discuta etapele următoare în vederea redresării economiei globale şi a prevenirii viitoarelor crize de o asemenea anvergură. În cadrul reuniunii, şefii de stat şi de guvern au promis să facă tot ce este necesar pentru a restabili încrederea, creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, să modifice sistemul financiar în vederea reînnoirii fluxului creditelor, să întărească reglementările financiare, să restabilească încrederea pe piaţă şi să finanţeze şi să reformeze instituţiile noastre financiare internaţionale pentru a le permite să ofere sprijin efectiv în abordarea acestei crize şi să prevină crizele viitoare. În acelaşi timp, şefii de stat şi de guvern şi-au luat angajamentul ca, în interesul stimulării prosperităţii, să promoveze comerţul şi investiţiile mondiale şi să respingă protecţionismul, precum şi să pregătească economia pentru o creştere şi o redresare bazate pe incluziune, respectarea mediului, creştere durabilă şi redresare.

UE a avut un rol foarte important prin propunerile şi atitudinile adoptate. În multe domenii, dacă nu chiar în majoritatea, UE şi membrii europeni ai G20 au fost iniţiatorii sau s-au aflat printre iniţiatorii muncii depuse în grupurile de lucru şi au influenţat în mod semnificativ anvergura consensului la care s-a ajuns şi forma finală a propunerilor asupra cărora s-a căzut de acord. Acestea se aplicau domeniilor reglementării şi supravegherii pieţei financiare, deplinei transparenţe a sistemului financiar, respingerii protecţionismului, presiunii de a încheia Agenda de dezvoltare de la Doha şi abordării redresării economice, inclusiv accentul pus pe necesitatea de a curăţa sectorul financiar prin eliminarea activelor inutile şi crearea bazei unei economii mondiale durabile pentru viitor. Ultimul dar nu cel mai puţin important a fost angajamentul statelor membre ale UE de a oferi aport financiar FMI-ului, lucru care nu doar că a influenţat decizia altor state de a-şi asuma angajamente similare, ci şi, mai presus de toate, a jucat un rol important, dacă nu chiar esenţial, în hotărârea de a stabiliza economiile care se găseau în incapacitatea de a se ajuta pe ele însele. Acest lucru nu trebuie realizat prin soluţii ad hoc şi asistenţă bilaterală, ci prin recurgerea sistematică la instituţiile internaţionale care există în acest scop. În acest fel, vom întări aceste instituţii din punct de vedere financiar şi vom restabili, de asemenea, respectul şi autoritatea acestora.

Aşadar aş dori să plasez în perspectivă semnificaţia pe care o poate avea reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra pentru economia mondială şi pentru UE, în special.

Voi începe cu o privire retrospectivă asupra anului 1933. În iunie 1933, reprezentanţii a 66 de ţări s-au întâlnit la Londra pentru a încerca să stabilească un plan comun de redresare a economiei mondiale, în plină criză economică gravă. Conferinţa monetară şi economică de la Londra, care avea drept obiectiv revigorarea comerţului mondial, stabilizarea preţurilor şi restabilirea referinţei aur ca bază a sistemului monetar, a fost organizată de Liga Naţiunilor şi s-a întrunit într-un context economic mondial similar celui cu care ne confruntăm în momentul de faţă. Cu toate acestea, după o lună, conferinţa s-a soldat cu un eşec care a fost urmat de o pierdere a încrederii, o prăbuşire economică şi mai accentuată şi devalorizări monetare în lanţ. prin intermediul cărora ţările încercau să-şi întărească propriile economii pe seama altora. Statele europene s-au repliat asupra lor, iar economia Statelor Unite s-a retras într-un izolaţionism care avea să dureze mulţi ani. Întrucât recesiunea s-a transformat într-o depresiune gravă, şomajul şi tensiunea socială au crescut, iar consecinţele politice ale tensiunii au condus la cel de-Al Doilea Război Mondial. În săptămânile care au precedat reuniunii la nivel înalt de la Londra din 2009 a fost dificil să nu facem paralele cu reuniunea de la Londra din 1933. Din fericire, se pare că omenirea a învăţat din experienţă, cel puţin până în momentul de faţă.

După multe luni de speranţe şi aşteptări zădărnicite, de nivel scăzut de încredere în pieţe şi de recesiune din ce în ce mai accentuată era aproape un imperativ politic ca reuniunea la nivel înalt G20 să se finalizeze cu o reuşită. Era o sarcină de o dificultate înfiorătoare având în vedere aşteptările foarte diferite ale diverselor grupuri şi ţări, precum şi faptul că unele dintre aceste aşteptări nu erau pe deplin realiste. Doamnelor şi domnilor, este prea devreme pentru a putea spune dacă reuniunea G20 a reprezentat un succes sau nu. Cu toate acestea, săptămânile care au trecut de la reuniunea la nivel înalt oferă motive de optimism precaut cu privire la faptul că aceasta a reprezentat un moment crucial în recesiunea mondială şi că ar putea să devină, de asemenea, un eveniment istoric cheie în cadrul cooperării economice mondiale. Aceasta ar putea chiar rezista în timp şi ar fi posibil să i se acorde o importanţă istorică similară cu cea a Conferinţei de la Bretton Woods din 1944, care a determinat forma cooperării economice mondiale pentru un sfert de secol şi continuă să o influenţeze chiar după 60 de ani.

Cu toate acestea, importanţa istorică a ideilor prezentate la reuniunea la nivel înalt G20 va deveni clară doar în momentul în care vor fi îndeplinite toate angajamentele luate în cadrul reuniunii, dacă se va întâmpla vreodată acest lucru. În ciuda acestei prudenţe necesare, există patru motive pentru care reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra poate fi considerată a fi un început reuşit pentru redresarea economică şi pentru o formă nouă şi mai durabilă de economie mondială şi de luare de decizii economice la nivel mondial.

Primul motiv este că G20 a stimulat cu adevărat încrederea în economie şi în pieţe. Până acum creşterea încrederii nu a fost spectaculoasă, însă recâştigarea deplină a acesteia va necesita, în mod natural, timp. Cel mai important aspect, din perspectiva stimulării încrederii, a fost felul în care s-au comportat participanţii la G20. Confruntaţi fiind cu o prăbuşire mondială gravă, aceştia au rămas uniţi şi au ajuns la un consens general.

În această perioadă de nesiguranţă era, de asemenea, de o importanţă vitală ca participanţii la reuniunea G20 să confirme câteva dintre paradigmele economice fundamentale: esenţa sau centrul planului nostru de redresare globală trebuie să fie locurile de muncă, nevoile şi interesele oamenilor cărora nu le este frică să muncească, iar acest lucru este valabil pentru întreaga lume, nu doar pentru ţările bogate, ci şi pentru ţările sărace. În centrul planului nostru de redresare globală trebuie să se afle nevoile şi interesele nu doar ale generaţiilor actuale, ci şi ale generaţiilor viitoare. Redresarea nu trebuie să fie făcută în detrimentul copiilor şi nepoţilor noştri. Singura bază sigură pentru o globalizare durabilă şi o prosperitate din ce mai mare o reprezintă o economie mondială deschisă, construită pe principii de piaţă, reglementări eficiente şi instituţii mondiale puternice.

În al doilea rând, reuniunea la nivel înalt G20 a transmis un semnal foarte puternic – în mod clar cel mai puternic din ultimii 60 de ani – cu privire la faptul că lumea se întoarce la multilateralism în procesul de luare a deciziilor economice în domenii de importanţă mondială. În concluziile reuniunii, şefii de stat şi de guvern şi-au reafirmat convingerea că prosperitatea este indivizibilă şi că dacă creşterea economică este susţinută atunci ţările trebuie să beneficieze de această creştere. Dacă există o lecţie de învăţat din actuala criză mondială, aceasta este că împărtăşim cu toţii acelaşi destin din punct de vedere economic. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă, ţări mari sau mici, ţări deschise sau închise. Interconectarea economiilor noastre a adus beneficii enorme, în special în ultimii 10-15 ani, sub forma unei lungi perioade lipsite de conflicte majore şi sub forma unei prosperităţi economice fără precedent şi a celei mai rapide creşteri economice globale din istoria omenirii, precum şi a oportunităţilor pentru sute de milioane de oameni de a scăpa de sărăcie extremă. Acest lucru a generat dezvoltarea pieţelor pentru producătorii noştri, niveluri scăzute de inflaţie şi de şomaj. Nu trebuie să renunţăm la aceste avantaje cu niciun preţ. Aşadar este absolut esenţial să ne coordonăm politicile, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri rele, iar reuniunea la nivel înalt G20 a confirmat acest lucru.

În al treilea rând, şefii de stat şi de guvern au ajuns la un consens asupra unor aspecte în cazul cărora consensul părea aproape de neconceput cu doar un an în urmă sau chiar acum nouă luni. Angajamentele luate la Londra au încununat trei luni de discuţii intense la nivelul grupurilor de lucru şi au marcat un progres real. În cazul în care acestea sunt îndeplinite şi puse în aplicare, vor oferi cu siguranţă o bază solidă în ceea ce priveşte anticiparea, astfel încât să putem evita repetarea unor crize la fel de distructive în următoarele decenii.

În al patrulea rând, reuniunea a schimbat forma spaţiului de cooperare economică mondială, ducând la o nouă repartizare a competenţelor. Cele mai mari noi economii emergente au obţinut recunoaşterea deplină a rolului pe care îl deţin în economia mondială. Ţările dezvoltate şi economiile în curs de dezvoltare rapidă au confirmat împreună, de asemenea, că stabilitatea şi prosperitatea ţărilor sărace şi a celor mai vulnerabile grupuri sociale din întreaga lume sunt în interesul tuturor. Acest lucru reprezintă o schimbare importantă din punct de vedere strategic. Înseamnă că Europa va trebui să se confrunte cu o nouă viziune şi cu politici sofisticate pentru a-şi putea menţine poziţia în luarea de decizii economice la nivel mondial. Anvergura economiei UE şi moştenirea trecutului nu vor fi suficiente în sine pentru păstrarea pe viitor a rolului strategic important al Europei în luarea de decizii economice la nivel mondial.

Cu toate acestea, din perspectiva UE, rezultatele reuniunii la nivel înalt de la Londra au reprezentat un succes indiscutabil. Reuniunea la nivel înalt a sprijinit toate priorităţile asupra cărora au convenit liderii statelor membre ale UE în concluziile Consiliului European din 19-20 martie 2009. Reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra a respins protecţionismul, a făcut un angajament referitor la o politică economică responsabilă şi durabilă, a susţinut multilateralismul şi a sprijinit toate priorităţile legate de reglementarea sectorului financiar, aspecte pe care statele membre ale UE le-au identificat în mod colectiv ca fiind fundamentale. După cum s-a spus deja, statele membre ale UE au fost iniţiatorii sau s-au aflat printre iniţiatorii negocierilor G20 asupra unei serii de aspecte. Cu toate acestea, unele probleme rămân deschise după reuniunea la nivel înalt G20.

În primul rând, în domeniul reglementării şi supravegherii financiare, în ciuda progresului enorm înregistrat în ultimele luni, o serie de aspecte rămân nerezolvate şi se lucrează în continuare la acestea. La nivelul UE, desigur, există o foaie de parcurs şi un calendar precise pentru următoarele două luni şi o repartizare a rolurilor între Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Comisia financiară europeană, ECOFIN şi Consiliul European din iunie. Programul include, printre altele, sarcina urgentă de a lua măsuri ferme în domeniul standardelor de contabilitate, care ar permite băncilor europene să opereze în condiţii de concurenţă comparabile cu cele în care operează băncile americane.

În al doilea rând, în domeniul comerţului mondial, liderii G20 şi-au confirmat la Londra angajamentul anterior luat în cadrul reuniunii de la Washington de a nu crea noi bariere în calea comerţului. Reuniunea la nivel înalt G20 a confirmat, de asemenea, angajamentul de a încheia Agenda de dezvoltare de la Doha „cu un rezultat ambiţios şi echilibrat”. Totuşi, acest angajament fusese deja adoptat la reuniunea la nivel înalt G20 din noiembrie anul trecut, în cadrul căreia şefii de stat şi de guvern au promis chiar un acord în ceea ce priveşte Agenda de dezvoltare de la Doha până la sfârşitul anului 2008. Aşadar rămâne de văzut cât de serios este angajamentul de această dată. Cu toate acestea, liderii G20 au făcut la Londra o nouă declaraţie prin care se precizează că de acum înainte se vor ocupa personal de Agenda de dezvoltare de la Doha şi că vor garanta concentrarea atenţiei politice asupra acesteia la toate viitoarele reuniuni internaţionale care sunt relevante din acest punct de vedere. Stimularea încheierii acestor acorduri trebuie să fie una dintre priorităţile esenţiale ale UE.

În al treilea rând, participanţii la reuniunea la nivel înalt G20 şi-au luat angajamentul de a pune la dispoziţie 1,1 trilioane USD prin intermediul FMI şi al băncilor de dezvoltare multilaterală pentru a contribui la restabilirea fluxului creditelor, a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă în economia mondială. Tot ce rămâne de făcut este să se precizeze detaliile acestui angajament şi să se ajungă la un acord asupra acestora. Acest angajament acoperă etapele pe termen scurt, mediu şi lung, iar etapa pe termen scurt include cele 75 miliarde EUR promise FMI-ului de către statele membre ale UE în vederea refacerii stabilităţii balanţei de plăţi pentru ţările care au nevoie imperioasă de astfel de asistenţă. Detaliile acestui angajament trebuie, de asemenea, stabilite, iar miniştrii de finanţe ai ţărilor noastre trebuie să lucreze la forma şi mecanismele acestui angajament.

În ceea ce priveşte angajamentele pe termen mediu şi lung de întărire a instituţiilor multilaterale, există un angajament de a pune la dispoziţia FMI-ului un împrumut multilateral fără precedent de mare, de 500 miliarde USD. Pe lângă aceasta, reuniunea la nivel înalt de la Londra a condus la un angajament ca ţările G20 să susţină o nouă emisiune de DST (drepturi speciale de tragere), cu alte cuvinte o emisiune a monedei proprii a FMI, care poate fi folosită de statele membre ale FMI pentru plăţi reciproce. Angajamentul menţionează suma de 250 miliarde SDR. La fel ca în cazul creditului multilateral, o emisiune de DST presupune aranjamente tehnice destul de complexe, inclusiv aprobări din partea organismelor oficiale ale FMI, negocieri cu ţările participante şi ratificarea acordurilor de către parlamentele naţionale ale statelor membre. Toate acestea pot dura câţiva ani, aşadar este necesar să rămânem fermi dar realişti în aşteptările pe care le avem.

Angajamentele menţionate anterior presupuneau, de asemenea, un acord ca statele membre ale G20 să facă tot ce le stă în putere pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a reformelor din aprilie 2008 privind structurile de decizie ale FMI, care sunt în momentul de faţă întârziate de ratificarea lentă din parlamentele naţionale. Ţările G20 au solicitat, de asemenea, FMI-ului să accelereze următoarea rundă a reformei privind cota-parte a membrilor şi drepturile de vot, astfel încât aceasta să fie finalizată până în ianuarie 2011. Ţările UE trebuie să acorde suficientă atenţie acestei viitoare reforme deoarece ea poate avea drept rezultat ca multe dintre statele membre ale UE, mari şi mici, să nu mai aibă posibilitatea ca reprezentanţii lor naţionali să participe direct şi indirect la luarea de decizii în cadrul FMI şi să piardă accesul direct la informaţii. Va exista şi o reformă care vizează consolidarea rolului FMI în luarea de decizii economice la nivel mondial. Până acum această chestiune nu a prezentat prea mult interes pentru multe state membre ale UE, însă atenţia lor trebuie să rămână neabătut de concentrată asupra acesteia în lunile următoare.

În al patrulea rând, mai există un domeniu care necesită o dezbatere serioasă şi atentă şi găsirea unei soluţii. Este vorba despre domeniul inegalităţilor la nivel mondial şi despre problema întregului sistem monetar mondial în viitor. Aceste aspecte au fost excluse în mod voit din programul reuniunii de la Londra, rămânând astfel pe lista de domenii care urmează să fie abordate în viitor. În acest context merită să fie menţionat faptul că tocmai incapacitatea de a ajunge la un acord asupra unei ordini monetare mondiale a determinat eşecul reuniunii la nivel înalt de la Londra din 1933. Această problemă nu este mai simplă astăzi decât era la momentul respectiv. UE trebuie să îi acorde atenţia adecvată, deoarece soluţia acestei probleme rămâne un ingredient important pentru redresarea economică durabilă şi pentru preîntâmpinarea crizelor mondiale devastatoare.

Doamnelor şi domnilor, în concluzie aş dori să mulţumesc Marii Britanii, ţara care găzduieşte preşedinţia G20, pentru organizarea reuniunii la nivel înalt şi, în special, pentru organizarea întregului proces de discuţii şi negocieri la nivelul grupurilor de lucru în săptămânile şi lunile care au precedat reuniunea. Organizatorii au făcut o treabă excelentă şi merită aplauzele noastre, întrucât au adus o contribuţie semnificativă la progresul înregistrat şi la anvergura consensului final.

Există speranţe ca reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra să introducă o nouă şi reuşită eră a cooperării economice mondiale. Cred cu certitudine că are o şansă destul de mare. Concluziile reuniunii la nivel înalt G20 reprezintă un punct de plecare excelent pentru a pune capăt crizei economice mondiale cât mai repede posibil. De asemenea, s-a deschis şi oportunitatea de a schimba forma viitoarei economii mondiale interconectate pentru a fi mai bine pregătiţi pentru o producţie durabilă pe termen lung şi pentru luarea de decizii economice coordonate. Au rămas multe lucruri de terminat, iar multe angajamente trebuie respectate. Lunile şi anii următori vor arăta în ce măsură reuniunea de la Londra merită să ocupe un loc în cărţile de istorie. În orice caz, reuniunea la nivel înalt G20 a marcat o schimbare de poziţii strategice în economia mondială. Este important ca UE să intre în această nouă eră cu o viziune clară şi realistă şi cu politici care să garanteze că, pe viitor, Europa îşi va menţine acelaşi rol strategic de care s-a bucurat în trecut şi pe care cele 500 de milioane de cetăţeni ai săi îl merită.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (PSE)(FR) Dle preşedinte, sunt conştient că nu putem face nimic împotriva Consiliului, dar chiar şi aşa, lucrările noastre au întârziat foarte mult.

Ordinea de zi conţine multe discuţii importante. Consiliului îi sunt alocate cinci minute, şi acesta vorbeşte 20 de minute. Cred că acest lucru dovedeşte lipsă de respect pentru deputaţii europeni.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Cunoaşteţi Regulamentul de Procedură la fel de bine ca şi mine, dnă Berès. Pot face uz de ciocănel pentru toţi deputaţii europeni, dar pot doar să invit Comisia şi Consiliul să fie concişi, aşa cum aţi fost dumneavoastră.

Dle comisar, vă rog. Nu aveţi o limită de timp, dar vă rog să aveţi în vedere că am în faţa mea o foaie de hârtie care spune că cinci minute ar trebui să fie acceptabile.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei Dle preşedinte, rezultatele reuniunii la nivel înalt G20 de la Londra sunt substanţiale. Acestea ne oferă un mesaj clar despre unitatea globală de a lucra împreună pentru a scoate economia mondială din criza actuală şi a o readuce pe drumul de creştere economică şi al creării de locuri de muncă.

G20 s-a concentrat pe trei linii largi de acţiune, iar eu mă aflu astăzi aici în locul colegului meu, Joaquín Almunia, care duce aceste linii de acţiune mai departe, la o importantă întâlnire a FMI ce are loc astăzi la Washington, şi de aceea nu a putut participa la această sesiune. -

Permiteţi-mi să vă informez în legătură cu evaluarea concisă a Comisiei asupra rezultatului şi a acţiunilor ulterioare referitoare la aceste trei linii largi de acţiune.

Mai întâi, este clar că liderii au convenit să facă tot ceea ce este necesar pentru a restabili creşterea economică, principala prioritate pentru moment fiind de a restabili canalele pentru fluxurile de credit. În această privinţă este necesar să ne ocupăm de activele depreciate şi toxice, aprobând principiile pe care miniştrii de finanţe din grupul G20 le-au adoptat în luna martie, care sunt pe deplin aliniate la abordarea adoptată de Uniunea Europeană.

De asemenea, s-a convenit punerea fără întârziere în aplicare a măsurilor de stimulare economică anunţate, iar stimulul fiscal coordonat al UE de peste 3% – chiar aproape de 4% – din PIB este semnificativ pentru Europa însăşi şi oferă o contribuţie cheie la răspunsul macroeconomic pe termen scurt al G20 la criză.

Rezultatul reuniunii G20 ar trebui să asigure un echilibru adecvat între expansiunea fiscală pe termen scurt, care este, bineînţeles, necesară, şi durabilitatea fiscală pe termen lung, care necesită retragerea ordonată a stimulului la momentul potrivit. Aici, de asemenea, consensul european asupra necesităţii de protecţie a durabilităţii fiscale pe termen mediu a contribuit la linia echilibrată adoptată la Londra.

Protecţionismul comercial reprezintă o potenţială ameninţare în orice recesiune mondială. De aceea este important că G20 a confirmat angajamentul de a menţine comerţul şi investiţiile deschise şi de a evita orice fel de protecţionism.

A doua linie de acţiune este un plan ambiţios de a remodela reglementarea financiară globală, convenindu-se ca în viitor reglementările să se aplice pentru fiecare bancă, de oriunde ar fi aceasta şi pentru totdeauna. Grupul G20 a făcut un pas major către convergenţa mondială de reglementare pe care Europa o solicită de foarte mult timp.

Am reuşit să obţinem următoarele obiective: cerinţe îmbunătăţite pentru capitalul bancar şi lichidităţi tampon, precum şi măsuri de limitare a intensificării efectului de potenţare (leverage); reglementarea fondurilor speculative şi a fondurilor de investiţii private; acord asupra unei mai bune reglementări şi supravegheri a pieţelor de derivate de credit; reglementări mai ambiţioase pentru agenţiile de rating al creditului; înfiinţarea unor colegii de supraveghetori la nivel mondial pentru toate marile bănci cu componenţă transfrontalieră; şi aprobarea unor noi principii ale Consiliului pentru stabilitate financiară referitoare la salariile şi bonusurile persoanelor din conducerea instituţiilor financiare. S-a convenit, de asemenea, asupra luării unor măsuri definitive privind paradisurile fiscale extrateritoriale („offshore”) necooperante. Astfel, în viitor nu va mai exista nicio ascunzătoare în niciun loc din lume pentru oportuniştii fiscali. Salutăm, în particular, referirea la sfârşitul secretului bancar.

Salutăm, de asemenea, anunţul recent al mai multor ţări de a se îndrepta către standardele OCDE referitoare la schimbul de informaţii în scopuri fiscale. În general, în ceea ce priveşte reglementarea financiară, în prezent s-au înregistrat progrese mai mari decât în ultimul deceniu.

În al treilea rând, s-a convenit reformarea instituţiilor financiare internaţionale în vederea asigurării de instituţii puternice pentru economia mondială şi pentru a oferi reprezentare adecvată pentru ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare. S-a convenit mărirea substanţială a resurselor FMI, iar UE şi statele sale membre au coordonat procesul şi au oferit un exemplu în această privinţă. Unele ţări au urmat exemplul UE şi al Japoniei în angajarea de resurse la FMI, dar sunt necesare mai multe angajamente, în special din partea Statelor Unite şi Chinei.

În continuare, este esenţial ca deciziile adoptate de G20 să fie aplicate cât mai rapid. De asemenea, trebuie să avem în vedere construirea unei economii mondiale cât mai echilibrate şi evitarea greşelilor din trecut. Poate fi nevoie de o ajustare fundamentală a modelului de creştere globală – şi mă refer aici la uriaşul deficit bugetar al SUA şi la marele surplus comercial al Chinei – pentru ca economia mondială să regăsească o linie de creştere durabilă.

Liderii au convenit să se reunească din nou până la sfârşitul acestui an, probabil în luna septembrie. Va fi necesară o coordonare eficientă pentru a permite Europei să continue să conducă procesul G20, care ar trebui să reprezinte obiectivul nostru continuu.

În concluzie, abordarea crizei actuale necesită un stimul fiscal eficient şi coordonat, dar şi reforma reglementărilor financiare şi a instituţiilor internaţionale.

Să ne amintim că această criză îşi are originea în excesele şi lăcomia de pe pieţele financiare, în special de pe Wall Street. Pentru Europa se pune problema reîntoarcerii la valorile de bază ale modelului european, care necesită combinarea iniţiativelor antreprenoriale, respectul pentru munca productivă şi dorinţa de solidaritate. Cu alte cuvinte, provocarea noastră comună este de a salva economia socială de piaţă europeană de la erorile sistematice ale capitalismului financiar.

 
  
MPphoto
 

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE-DE(FR) Dle preşedinte, dle Nečas, dle Rehn, doamnelor şi domnilor, traversăm prima recesiune mondială din istorie. Această recesiune necesită un răspuns coordonat la nivel internaţional. Aceasta este singura modalitate prin care putem ieşi din ea.

Acordul la care s-a ajuns la reuniunea la nivel înalt G20 ne va ajuta să găsim calea cea bună pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. La Londra, liderii mondiali au triplat fondurile alocate FMI, au acordat credite suplimentare pentru dezvoltarea băncilor şi şi-au reafirmat sprijinul pentru comerţul internaţional liber. Acest program, care are drept scop refacerea creditului, a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă, ar trebui să ne ofere timpul necesar stabilizării pieţelor şi, mai presus de toate, restabilirea încrederii în economia globală.

Totuşi, trebuie să fim vigilenţi şi să nu ne lăsăm tentaţi de soluţii uşoare. Spectrul protecţionismului trebuie neapărat pus deoparte. Dacă închidem graniţele în faţa comerţului şi schimburilor, nu vom face decât să repetăm erorile predecesorilor noştri în timpul crizei din 1929.

Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de mai mult comerţ, nu de mai puţin. Astfel, dacă reuşim să creăm o economie transatlantică reală, fără obstacole, cu principalul nostru partener comercial, Statele Unite, vom avea deja o creştere suplimentară de 3,5%. Acesta ar trebui să fie obiectivul nostru.

Trebuie să stimulăm creşterea economică, nu numai să protejăm locurile de muncă existente, ci de asemenea şi mai presus de toate să creăm noi locuri de muncă. Colegii mei deputaţi de stânga solicită mai multe cheltuieli sociale şi mai multă securitate socială. Ei pretind că vor să protejeze locurile de muncă prin izolarea economiilor noastre. O economie transparentă care permite fiecăruia să-şi exprime aptitudinile reprezintă o economie inovatoare şi durabilă. Avem nevoie de o economie de piaţă socială.

Trebuie să tragem învăţămintele din greşelile ultimelor luni, iar una dintre principalele probleme ale sectorului financiar a fost lipsa de reglementări şi a supravegherii financiare. Dar noi nu vom putea restabili încrederea concetăţenilor noştri în economie decât atunci când vom fi restabilit încrederea în sistemul nostru financiar.

Pentru aceasta trebuie să extindem reglementările şi supravegherea asupra tuturor instituţiilor financiare şi a tuturor instrumentelor, inclusiv asupra fondurilor speculative. Trebuie să luptăm împotriva paradisurilor fiscale, să suprimăm secretul bancar, să intensificăm supravegherea agenţiilor de rating al creditelor.

Într-o economie globalizată, în care pieţele nu dorm niciodată, singura noastră apărare este transparenţa. Investitorii trebuie să ştie că se aplică aceleaşi norme în întreaga lume.

În sfârşit, avem şi o responsabilitate faţă de ţările în curs de dezvoltare. Această criză nu trebuie să ruineze toate eforturile depuse în acest sens de-a lungul anilor. De aceea trebuie să continuăm să exercităm presiuni pentru ca OMC să se adapteze rapid la secolul 21 şi la noile norme.

Naţiunile cele mai sărace ale lumii au nevoie de ajutor pentru a deveni actori veritabili pe scena economiei mondiale. Astfel, economia mondială va putea creşte cu 150 milioane de dolari pe an. Ţările în curs de dezvoltare sunt acelea care vor primi cea mai mare parte din aceşti bani.

De aceea noi susţinem angajamentul G20 privind alocarea de resurse suplimentare în valoare de 850 miliarde pentru a susţine creşterea economică pe pieţele emergente şi în ţările în curs de dezvoltare.

Doamnelor şi domnilor, nu vom ieşi din criza economică şi financiară decât prin schimbare, prin schimbarea guvernării internaţionale şi prin schimbarea atitudinii noastre tolerante faţă de cei care nu respectă normele.

 
  
MPphoto
 

  Poul Nyrup Rasmussen, în numele Grupului PSE Dle preşedinte, întrebarea esenţială este, desigur, ce facem acum. Ce trebuie să ofere Europa la reuniunea G20 din septembrie, anul acesta?

Am aici ultima prognoză a FMI. Cu regret îl informez pe comisarul Rehn că aceasta precizează că, chiar şi incluzând tot ceea ce am făcut, dezvoltarea economică în zona euro va scădea anul acesta cu 4,2%, iar în Germania procentul va fi de 5,6%. Am transpus aceste date în calculele noastre macroeconomice şi vă pot spune, stimaţi colegi, că aceasta înseamnă că în primăvara anului 2010 vom avea 27 de milioane de şomeri în Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă în esenţă că în doi ani, şomajul se va mări cu 10 milioane de locuri de muncă pierdute în Uniunea Europeană.

Trebuie să acţionăm rapid, într-o manieră coordonată şi eficientă, exact aşa cum a spus Olli Rehn. Concluzia reuniunii G20 de la Londra a fost că, dacă este nevoie să facem mai mult, atunci suntem de acord să facem mai mult. Nu pot spune altceva decât să repet cifra de 27 de milioane de şomeri. Mai este nevoie de alte argumente pentru a face mai mult?

Propun să ne concentrăm asupra a patru lucruri pentru pregătirea reuniunii G20 din septembrie: mai întâi, să facem un efort coordonat în vederea reducerii ameninţării şomajului în masă; în al doilea rând, să urmăm propunerile grupului de Larosière – crearea unui consiliu de supraveghere şi acordarea unor competenţe sporite aşa-numitelor organizaţii RSC; în al treilea rând, să introducem reglementări financiare eficiente, care să acopere şi fondurile speculative şi capitalurile private; şi în al patrulea rând, să pregătim Europa pentru a juca un rol în promovarea unui nou acord mondial, inclusiv pentru ţările în curs de dezvoltare care sunt cel mai mult atinse de această criză economică.

Vă rog, domnule comisar, nu-mi spuneţi încă o dată că aţi aplicat un stimul financiar de 4%, inclusiv factorii de stabilizare automată. Data viitoare va fi 5%, când şomajul va ajunge la 27 de milioane de şomeri. Haideţi să fim cinstiţi şi să creăm locuri de muncă. Putem face acest lucru împreună.

 
  
MPphoto
 

  Margarita Starkevičiūtė, în numele Grupului ALDE – (LT) Doresc să salut şi eu acordul convenit la Londra, dar în acelaşi timp să subliniez că economia globală are nevoie de o guvernanţă globală. Uniunea Europeană poate juca rolul de lider din două motive, deoarece atât după război, cât şi după colapsul blocului sovietic, a fost capabilă să-şi restructureze economiile într-o scurtă perioadă de timp. Avem o experienţă semnificativă în administrarea unor astfel de procese complicate.

Ele trebuie să se bazeze pe reforme structurale. Trebuie să creăm spaţiu pentru noi iniţiative. Dacă ne concentrăm acum atenţia asupra detaliilor tehnice, a îmbunătăţirii reglementărilor, care este în mod evident necesară, atunci vom pierde iniţiativa şi spaţiul de mişcare. Mişcarea şi noile locuri de muncă apar doar după ce schimbările structurale au avut loc. Ce schimbări structurale poate oferi Uniunea Europeană lumii?

Mai presus de toate trebuie să modernizăm guvernanţa, să modernizăm pieţele financiare ale Uniunii Europene, să ne bazăm pe piaţa noastră economică europeană comună şi să nu ne izolăm în micile noastre colţuri naţionale. Dacă putem conlucra pe piaţa europeană comună, acest lucru va fi un excelent exemplu pentru lumea întreagă, că nu trebuie să monitorizăm protecţionismul, că tocmai deschiderea, cooperarea, fluxul de capital şi echilibrul macroeconomic, bazate pe acorduri comune ne vor ajuta să menţinem stabilitatea şi să revigorăm economia. Experienţa Europei în acest domeniu este extrem de valoroasă.

Întotdeauna îmi vine greu să înţeleg de ce nu facem acest lucru. Poate acordăm prea multă atenţie acelor fonduri speculative şi prea puţină vieţilor oamenilor.

 
  
MPphoto
 

  Roberts Zīle, în numele Grupului UEN(LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Proiectul de rezoluţie privind reuniunea la nivel înalt G20 spune că, în primul rând, diferite ţări ale Uniunii Europene au primit sprijin din partea Fondului Monetar Internaţional pentru a rezolva problemele legate de balanţa de plăţi şi, în al doilea rând, că diferite ţări în zona euro au putut evita, mulţumită monedei euro, presiunea ratei de schimb în această situaţie. Totuşi, din nefericire, noile state membre ale Uniunii Europene nu pot reduce presiunea riscului valutar deoarece nu pot adera la zona euro. În acelaşi timp, economia s-a supraîncălzit în câteva noi state membre ale UE ca rezultat direct al injecţiei unor sume foarte mari de bani de către mai multe bănci europene, care se luptă să creeze o piaţă în aceste state. Acum debitorii sunt cei care au fost lăsaţi să suporte toate riscurile valutare. În acest sens, fac apel să luăm în consideraţie, mai ales pentru noile state membre ale UE care au aderat la instrumentele mecanismului ratei de schimb, şi să menţinem un curs fix care să le permită rambursarea unor părţi semnificative ale acestor împrumuturi către băncile europene, chiar dacă acest lucru nu înseamnă că aceste state ar trebui ajutate să introducă moneda euro mai repede. Acest lucru este foarte important deoarece solidaritatea este extrem de importantă în momentele dificile. În realitate, suntem cu toţii în aceeaşi barcă – mai ales acum când, ca să fiu cinstit, chiar şi ţările care au aderat la moneda euro nu pot satisface criteriile de la Maastricht, având deficite bugetare de peste 10%. Din moment ce suntem în aceeaşi barcă, haideţi să gândim la fel! Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Caroline Lucas, în numele Grupului Verts/ALE Dle preşedinte, G20 a reprezentat o oportunitate ratată de a rezolva atât criza mediului, cât şi criza economică, în acelaşi timp – cu alte cuvinte de a introduce ceea ce noi numim o „nouă ordine ecologică”. Acea reuniune ar fi trebuit să reprezinte momentul pentru o investiţie masivă în energia regenerabilă şi eficienţa energetică, de exemplu, nu numai pentru că trebuie să ne abordăm urgent problema schimbărilor climatice, dar şi pentru că investiţiile în tehnologii ecologice reprezintă una dintre cele mai bune căi de a-i readuce pe oameni la muncă.

Energia ecologică, de exemplu, este de departe mult mai bogată în locuri de muncă decât investiţiile obişnuite în afaceri, dar totuşi pachetul convenit de G20 va izola de fapt lumea într-o economie cu un nivel de carbon ridicat exact în momentul în care ar trebui să ne orientăm către o economie diferită, durabilă bazată pe un nivel scăzut de carbon. S-au găsit miliarde de euro pentru FMI şi Banca Mondială, dar pentru realizarea tranziţiei vitale la o economie ecologică nu au fost sume importante, doar aspiraţii vagi – doar discuţii despre discuţii. ---

Cuvintele comunicatului despre schimbările climatice şi economia cu nivel scăzut de carbon au fost înghesuite în doar două alineate la sfârşitul comunicatului, fără angajamente explicite. Este tragic că în momentul în care sistemul economic şi mediul global sunt în curs de coliziune, această oportunitate crucială de a schimba direcţia şi de a ne asigura că rezolvăm ambele crize şi că oferim oamenilor locuri de muncă a fost irosită.

 
  
MPphoto
 

  Francis Wurtz, în numele Grupului GUE/NGL(FR) Dle preşedinte, evaluarea rezultatelor G20 pe care tocmai am ascultat-o – poveste de succes, punct crucial al crizei, un succes enorm pentru Uniunea Europeana şi aşa mai departe – după părerea mea, ridică două întrebări.

Prima se referă la analiza situaţiei actuale a sistemului financiar mondial cu care Europa, după cum s-a văzut, are o strânsă legătură. Să fim clari, dorinţa liderilor G20 de a trimite, cu orice preţ, un mesaj de asigurare pieţei, adică oamenilor, i-a condus la minimizarea stării de lucruri.

În realitate, previziunile pierderilor presupuse, dar încă ascunse în mare parte, ale băncilor explodează de la lună la lună. Ce e mai rău nu a trecut, ci se află în faţa noastră. Acum trei luni s-a vorbit de pierderi de 2 000 de miliarde de dolari, care este deja o sumă astronomică. Acum, FMI le plasează la 4 000 de miliarde de dolari.

Pe de altă parte, Comisia estimează fondurile mobilizate sub diferite pretexte de către statele membre pentru salvarea băncilor la 3 000 de miliarde de dolari, cu alte cuvinte un sfert din PIB-ul acestora. Iată preţul cursei nebuneşti după bani pentru profit şi în numele banilor.

Această realitate sumbră subliniază importanţa celei de-a doua întrebări. Care este substanţa efectivă a progresului realizat la reuniunea G20 de la Londra în materie de reglementare?

Când Joseph Stiglitz, care a fost, după cum ştiţi, numit de către Organizaţia Naţiunilor Unite să coordoneze un comitet independent de experţi privind criza financiară, a fost întrebat: „Sunteţi de acord cu economistul Simon Johnson când acesta spune că aspectul de reglementare al G20 este aproape de zero?”, domnul Stiglitz a replicat „Da, sunt de acord”.

Nici nu se uscase bine cerneala de pe declaraţia de la Londra, când principalul stat membru al G20, Statele Unite, au apelat la fondurile speculative confortabil instalate în paradisurile fiscale pentru a cumpăra la un preţ de nimic activele toxice care blochează bilanţurile băncilor americane. Ridicăm într-adevăr standardele morale ale capitalismului.

De fapt, G20 nu a făcut nimic pentru oprirea globalizării liberale. A ignorat chestiunea cheie a reorganizării sistemului monetar internaţional. A promovat FMI fără a lua în considerare transformarea sa. A trecut sub tăcere imensa provocare socială creată de criză. A prescris remedii homeopate acolo unde era nevoie evidentă de chirurgie.

Sunt de părere că Europa trebuie să meargă mai departe de G20. Casa este în flăcări. Auziţi strigătele de mânie ce se ridică din societăţile noastre? Ei nu cer cuvintele noastre de calmare, ci acţiuni puternice şi concrete, acum!

 
  
MPphoto
 

  Jana Bobošíková (NI) – (CS) Doamnelor şi domnilor, decizia reuniunii la nivel înalt G20 de a vărsa miliarde de dolari Fondului Monetar Internaţional pentru a combate criza este, după părerea mea, contraproductivă şi dăunătoare. Există trei motive imediate pentru acest lucru. În primul rând, acest angajament obligă ţările creditoare fie să apeleze la rezervele de valută străină, fie să se îndatoreze.

În al doilea rând, acest angajament obligă chiar şi acele state care au suferit pagube de durată din cauza analizelor incompetente ale FMI să contribuie la acest fond. Republica Cehă, ai cărei cetăţeni îi reprezint aici, sunt un exemplu al acestui lucru. Deşi previziunile FMI pentru ţara mea nu au nimic de-a face cu realitatea, cetăţenii cehi contribuie cu 1,4 miliarde de dolari la acest fond.

În al treilea rând, FMI va împrumuta bani unor state în condiţii mult mai puţin restrictive decât până acum şi nu va impune ca împrumuturile să fie condiţionate de elaborarea unor măsuri realiste de rezolvare a problemelor economice ale debitorului.

Doamnelor şi domnilor, cred că acest lucru va conduce la o deformare a pieţei internaţionale de creditare în detrimentul contribuabililor.

 
  
MPphoto
 

  Othmar Karas (PPE-DE) - (DE) Dle preşedinte, dle Preşedinte în exerciţiu, doamnelor şi domnilor, reuniunea la nivel înalt a constituit un succes politic şi a trimis un mesaj important, şi anume că lumea îşi strânge rândurile şi că voinţa politică există pentru a găsi şi a aplica împreună răspunsurile globale la crize şi provocări. Cu toate acestea, aş dori să spun foarte clar că nu ar trebui să exagerăm importanţa scenariilor reuniunii la nivel înalt. La aceste reuniuni la nivel înalt se fac doar declaraţii de intenţie; la reuniunile la nivel înalt nu se iau decizii, reuniunile la nivel înalt nu sunt legislatori, reuniunile la nivel înalt nu au o bază legală.

Se fac mai multe apeluri la Uniunea Europeană. Trebuie să avem ambiţia de a prelua un rol de avangardă în construirea unei ordini globale financiare şi economice. Totuşi, putem avea un rol de avangardă numai dacă avem reglementări europene şi putem oferi modele. Suntem pe calea cea bună cu modelul nostru de economie socială de piaţă, cu depozite de garanţie şi cu reglementări privind agenţiile de rating al creditelor adoptate astăzi. Cu toate acestea, pentru mine, din rezultatele reuniunii la nivel înalt lipseşte un acord clar asupra eliminării efectelor prociclice ale reglementărilor existente la nivel european şi global, cuvântul de ordine fiind Basel II.

Mai avem încă mult de lucru pentru a ne ocupa de: fonduri speculative, salariile managerilor, directiva privind activităţile bancare şi supravegherea europeană, pentru a numi doar câteva. Suntem purtători de cuvânt pentru acest continent, prin intermediul Comisiei. Cu toate acestea, statele naţionale sunt şi ele reprezentate. Interesele comunităţii stau alături de interesele naţionale pe scena mondială. Acesta poate fi o oportunitate, dar poate fi şi o slăbiciune. De aceea coordonarea este deosebit de importantă. Dacă reprezentaţii noştri nu vor lucra toţi în aceeaşi direcţie, vom fi slăbiţi pe scena mondială.

Concluzia mea: implementarea legală a declaraţiilor politice de intenţie, implementarea lor şi coordonarea implementării globale în timp şi conţinut va determina succesul nostru. Reuniunea la nivel înalt ne arată doar direcţia. Rezultatele trebuie încă obţinute.

 
  
MPphoto
 

  Elisa Ferreira (PSE)(PT) Dle preşedinte, reuniunea la nivel înalt G20 a fost importantă în special pentru că a creat un spaţiu de dialog multilateral şi i-a făcut pe oameni să înţeleagă că, fără acest multilateralism, criza nu poate fi rezolvată. Totuşi, a reprezentat un punct de plecare, şi nu un punct de încheiere. Rolul Uniunii Europene trebuie consolidat şi clarificat, iar UE trebuie să acţioneze ca o forţă motrice. Dar încă nu avem niciun indiciu că aceasta se va întâmpla.

Avem un ghid foarte important, şi anume raportul de Larosière, însă Comisia nu s-a grăbit să-l pună în aplicare şi să reacţioneze. Priviţi reacţia la fondurile speculative, de exemplu. Între timp, economia reală în Europa nu arată încă semne de relansare, iar politica „aşteptăm şi vedem” care a fost aplicată înseamnă de fapt să aşteptăm cifre mai rele şi o situaţie mult mai serioasă. Priviţi ultimele estimări ale Fondului Monetar Internaţional şi OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) care vorbesc de 27 de milioane de şomeri, ceea ce reprezintă o problemă uriaşă.

Comisia datorează explicaţii şi acestui Parlament despre ce intenţionează să facă, ce implică de fapt iniţiativa sa şi care este starea lucrurilor în legătură cu politica de coordonare a iniţiativelor statelor membre. Nu ar trebui să aşteptăm prea mult. Voinţa politică ar trebui să existe deja.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms (Verts/ALE) - (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, G20 este într-adevăr calea care trebuie urmată; în timp, G8 va trebui dizolvat de către G20. Atunci vom avea cu o reuniune la nivel înalt mai puţin. Europenii au eşuat. Uniunea Europeană cu 27 de state membre este într-adevăr scena potrivită pentru organizarea unei noi ordini a pieţei financiare.

Până acum am avut multe discuţii despre acest lucru, dar nu şi hotărâri clare. Am auzit o mulţime de lucruri despre desfiinţarea paradisurilor fiscale, despre controlul fondurilor speculative şi despre sfârşitul produselor pieţelor financiare frauduloase. Dacă europenii s-ar fi dus la Londra cu o poziţie politică, cine li s-ar mai fi putut împotrivi? Sunt de părere, după cum a spus şi stimata mea prietenă, dna Lucas, că este revoltător că reuniunea la nivel înalt de la Londra a amânat pur şi simplu criza climatică şi criza securităţii aprovizionării cu energie. Aceasta nu numai că a produs numeroase daune asupra climatului şi securităţii aprovizionării cu energie, dar a şi riscat şansa creării a mii de noi locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI) - (DE) Dle preşedinte, pot vorbi în continuare aici. Este tragic că acest continent nu este capabil să ajungă la o majoritate privind subiectul la care s-a referit colega mea, dna Lucas. Dacă aceasta ar exista, ne-am afla într-o poziţie mult mai bună şi am putea privi în ochi generaţiile viitoare. Dar aşa cum stau lucrurile, nu putem.

Ceea ce vreau să critic este că mare parte din dezbaterea privind dezastrul financiar şi modul în care catastrofa climatică emergentă sau deja existentă este dată la o parte îmi aminteşte de Bundestag-ul german de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi membri ai parlamentului şi mulţi politicieni din Bundestag nu mai erau interesaţi de ceea ce se petrecuse până în 1945. Au trebuit să se confrunte cu aceasta încet încet. Acesta a fost punctul de plecare: dacă nu cucereşti trecutul, nu îţi examinezi propriile greşeli şi nu priveşti în viitor, nu există cale înainte. UE şi, mai important, actorii politici au eşuat dramatic în criza financiară. Trebuie să tragă concluzii din aceasta şi mai întâi să vadă unde au greşit.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Paul Gauzès (PPE-DE)(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în rezoluţia pe care o va vota mâine, Parlamentul va saluta luările de poziţie referitoare la agenţiile de rating al creditelor, care vizează creşterea transparenţei şi consolidarea cooperării dintre autorităţile naţionale de supraveghere.

Referitor la acest lucru, chiar astăzi, Europa a arătat calea care trebuie urmată. În această dimineaţă, COREPER a adoptat compromisul la care au ajuns statele membre, Comisia şi Parlamentul. Astăzi la prânz Parlamentul, la rândul său, a adoptat compromisul cu o majoritate copleşitoare de 569 voturi la 47. În consecinţă, reglementarea propusă de Comisie şi amendată de Parlament va intra rapid în vigoare.

Aş dori să subliniez că această reglementare pune bazele unei supravegheri europene în spiritul propunerilor din raportul de Larosière. CESR va fi singurul punct de intrare pentru înregistrarea agenţiilor şi va juca iniţial un rol de coordonator.

Comisia s-a angajat să propună în decursul următoarelor luni o iniţiativă legislativă care va permite perfectarea unui veritabil sistem european de supraveghere.

Înainte de a concluziona, aş dori să subliniez că restabilirea încrederii, care este obiectivul real al tuturor măsurilor luate, depinde în mod evident de o mai bună reglementare, în special în ceea ce priveşte sistemul financiar.

Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere temerile concetăţenilor noştri şi să le răspundem în mod pozitiv. Ar trebuie să le transmitem mesaje realiste de speranţă. Dacă nu vom îmbunătăţi moralul concetăţenilor noştri, nu vom restabili încrederea consumatorilor, fără de care redresarea economiei nu va fi posibilă. Trebuie ca informaţiile furnizate concetăţenilor noştri să fie echilibrate şi oneste şi să nu încurajeze defetismul prin mascarea progresului, succeselor şi a consecinţelor concrete ale planurilor de redresare, ţinând cont de termenele necesare pentru producerea efectelor acestora.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (PSE)(FR) Dle preşedinte, doream să-i transmit dlui Daul, dar acesta a plecat, că este uimitor să-i vedem astăzi pe conservatori acuzându-ne pe noi, socialiştii că dorim să majorăm cheltuielile sociale, când argumentul lor principal pentru respingerea planurilor de redresare este că în Europa avem faimoşii stabilizatori automaţi. Ce sunt aceştia, dacă nu ajutoare de şomaj pe care le-am apărat cu îndelungi vociferări?

În ceea ce priveşte G20, voi face o critică principală: au adoptat metoda Barroso, care consistă din adunarea planurilor existente şi ipoteza că acestea formează un plan de redresare. Acesta nu este un plan de redresare. Şi, uitându-ne la cifrele de ieri de la OCDE, la cele de la FMI de azi, de la Comisie de mâine, cum îşi poate imagina cineva că Europa poate fi mulţumită cu atât?

Avem nevoie de o adevărată redresare europeană şi singura metodă pe care o aveţi, dle comisar, este finanţarea unui împrumut european. Este timpul să treceţi la treabă, chiar dacă acest Parlament European nu va mai fi aici pentru a vă susţine în această sarcină.

În sfârşit, constat că G20 avea de îndeplinit o sarcină, ca urmare a unui mesaj transmis de Dominique Strauss-Kahn la începutul lucrărilor sale: „Sistemul nu îşi va reveni atâta timp cât chestiunea activelor toxice rămâne nerezolvată”. Evident, G20 a fost incompetent în această privinţă. Ne rămâne încă totul de făcut.

Două puncte: concluziile G20 evaluează beneficiile Rundei Doha la 150 miliarde de dolari. De unde vine această cifră? Cum poate fi justificată? Vă cerem, dle comisar, să ne oferiţi explicaţii.

În sfârşit, în ceea ce priveşte supravegherea, dacă Europa doreşte să meargă pe calea cea bună, ea trebuie să pună de urgenţă în aplicare propunerile grupului de Larosière.

 
  
MPphoto
 

  Antolín Sánchez Presedo (PSE) - (ES) Dle preşedinte, G20 a transmis un mesaj valoros: prosperitatea este indivizibilă, şi singura redresare durabilă este una comună şi incluzivă.

Ceea ce trebuie să facem acum este să transformăm acest lucru în realitate. Trebuie să continuăm în această direcţie. G20 a reafirmat priorităţile comune, a încheiat acorduri pentru furnizarea de resurse Fondului Monetar Internaţional, băncilor de dezvoltare şi pentru promovarea comerţului. Reuniunea a dus la îndeplinire reforme în guvernarea financiară globală, a pus în aplicare planuri ambiţioase privind reglementarea şi supravegherea şi a realizat progrese în lupta împotriva paradisurilor fiscale.

Fără G20, situaţia ar fi disperată, iar boala de care suferă economia mondială ar putea deveni cronică.

Cu toate acestea, cel mai important lucru de realizat este că iniţiativa G20 nu este un eveniment, ci mai degrabă un proces. Uniunea Europeană este cea mai importantă, integrată şi echilibrată zonă economică din lume, şi de aceea trebuie să fie lider, deoarece are un potenţial extraordinar şi poate îmbogăţi agenda internaţională, conştientizând că nu ne aflăm în mijlocul unei crize ciclice, ci ne confruntăm de fapt cu o criză cu rădăcini adânci, care necesită iniţiativa politică din partea Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Danutė Budreikaitė (ALDE) – (LT) Una dintre măsurile menţionate în declaraţia emisă de Fondul Monetar Internaţional asupra oportunităţilor pentru ca ţările membre ale UE din centrul şi estul Europei să iasă din criză mai rapid este introducerea monedei euro. Acest lucru s-a propus pentru ţările care au un consiliu monetar. În Lituania litas este raportat la euro la o rată de schimb nemodificată de patru ani, adică de două ori mai mult decât se solicită de către mecanismul consiliului monetar. Ar trebui, de asemenea, să reducem perioada mecanismului ratei de schimb la un an pentru celelalte ţări care nu sunt membre ale zonei euro. Criza economică din UE şi din întreaga lume necesită decizii şi compromisuri noi, rapide şi creative, în special întrucât în zece ani de existenţă a euro, nicio ţară din zona euro nu a pus în aplicare toate criteriile şi cerinţele zonei euro, criteriile de la Maastricht.

 
  
MPphoto
 

  Bart Staes (Verts/ALE) (NL) Doresc să profit de această oportunitate pentru a denunţa ipocrizia privind reuniunea la nivel înalt G20. Această reuniune la nivel înalt a fost anunţată ca un acord istoric, ca ceva incredibil, un pas înainte, de exemplu, în ceea ce priveşte lupta împotriva fraudei şi paradisurilor fiscale. S-a întocmit şi o listă neagră, una gri şi una albă.

Dar ipocrizia Uniunii Europene se regăseşte în faptul că – pentru a da doar un exemplu – cu doar o săptămână înainte de reuniunea la nivel înalt G20, am încheiat un acord de parteneriat economic cu ţările din Caraibe. Opt din paisprezece ţări sunt paradisuri fiscale şi totuşi noi am semnat un acord de liber schimb cu aceste ţări, al cărui rezultat va fi instituirea comerţului liber şi liberalizarea serviciilor financiare şi a cărui consecinţă va fi că creditele toxice şi banii ilegali pot curge liber din acele paradisuri fiscale în Uniunea Europeană.

Aş dori astfel să profit de această ocazie pentru a deplânge ipocrizia de a avea un show media bun, reuniunea la nivel înalt G20, care pretinde că se va ocupa de paradisurile fiscale, iar în practică aplică o politică diametral opusă declaraţiilor sale. Acestea sunt lucrurile pe care le-am avut de spus.

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru discuţie. Aş dori să menţionez clar că sunt de acord cu dl Daul, care a identificat evitarea protecţionismului ca factor cheie. Protecţionismul funcţionează ca un cancer şi ar putea distruge complet economia noastră, întorcându-se împotriva cetăţenilor UE şi conducând la o criză economică mai adâncă şi la un declin al standardului de viaţă. De asemenea, sunt de acord cu apelul dlui Daul pentru o economie transparentă cu nivele de reglementare eficiente şi sensibile şi desigur cu instituţii financiare globale mai puternice.

Dl Rasmussen şi dna Starkevičiūtė au vorbit despre injecţia de bani în economie. Trebuie să subliniez aici că nu investim bani în economie pentru a sprijini instituţiile financiare. În măsura în care facem acest lucru, scopul este de a da un impuls ocupării forţei de muncă şi de a ajuta oamenii să-şi păstreze locurile de muncă, deoarece suntem cu toţii de acord că pentru cetăţenii UE cel mai demn mod de a-şi asigura traiul este prin munca lor proprie. În acelaşi timp, totuşi, în momentul punerii în aplicare a acestor măsuri de stimul financiar pentru economie, trebuie să ne gândim nu numai la noi înşine, ci şi la copii şi nepoţii noştri. Cu alte cuvinte, aceste măsuri nu trebuie să conducă la o ameninţare dramatică pe termen lung a stabilităţii finanţelor publice. Eforturile noastre trebuie să fie concentrate asupra protecţiei ocupării forţei de muncă şi de aceea Comisia Europeană, în cooperare cu preşedinţia, va organiza o reuniune la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă la care priorităţile vor fi măsurile în domeniul ocupării forţei de muncă.

Aş dori să-mi exprim dezacordul faţă de cele spuse de dna Lucas. Nu sunt deloc de acord cu faptul că reuniunea la nivel înalt G20 a reprezentat o oportunitate pierdută, ci trebuie să vă provoc pe toţi să dăm dovadă de puţin realism politic. Economia actuală este bolnavă. Are nevoie de tratament, are nevoie de un prim ajutor, are nevoie de îngrijire pe termen lung şi are nevoie de convalescenţă. Nu trebuie să aşteptăm ca rezultatele pozitive să apară brusc în decursul următoarelor trei sau patru luni. Problemele ce afectează economia globală – şi deci şi economia europeană – sunt adânc înrădăcinate şi pe termen lung. În consecinţă, tratamentul trebuie să fie pe termen lung şi va trebui să avem răbdare. Cred cu tărie că din această perspectivă, reuniunea la nivel înalt G20 reprezintă un pas pozitiv.

Dl Wurtz a criticat superficialitatea acordurilor de pe piaţa financiară. Sunt de acord că în multe privinţe UE trebuie să meargă şi mai în profunzime şi cred cu tărie, de asemenea, că acest lucru se întâmplă. Nu trebuie să privim doar la paşii urmaţi de şefii de stat şi de conducătorii de guvern, ci şi la paşii miniştrilor de finanţe, care sunt adesea încorporaţi în anexele la diferite documente. Aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că Comisia Europeană a discutat deja alte măsuri specifice în această săptămână. Totuşi, fac din nou apel la realism. Nu ne putem aştepta la tratamente miraculoase în următoarele trei sau patru luni. Economia mondială este în pericol, iar tratamentul este unul pe termen lung. Este esenţial să subliniem că chiar şi în cadrul UE trebuie să acţionăm într-o manieră coordonată. Niciunul dintre noi nu există izolat. Numai printr-o acţiune coordonată vom putea depăşi cu succes efectele crizei economice globale.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei Dle preşedinte, doresc să vă mulţumesc pentru dezbaterea foarte serioasă şi constructivă. Voi raporta aceste lucruri, bineînţeles, Comisiei, Preşedintelui Barroso şi colegului meu, Joaquín Almunia.

Am două sau trei comentarii, în primul rând asupra planului european de redresare economică. Ca şi Poul Nyrup Rasmussen, am luat act cu atenţie de ultimele perspective economice ale FMI şi acestea sunt într-adevăr sumbre. În acelaşi timp, este esenţial să subliniem faptul că am adoptat deja decizii politice foarte substanţiale şi semnificative pentru stimularea economiei europene şi a economiei mondiale. Acest lucru a ajutat deja, în general, la stoparea colapsului financiar. Dar, desigur, este cinstit să spunem că vom mai avea veşti rele privind economia reală pentru un anumit timp, în special privind şomajul în creştere. De aceea trebuie să vigilenţi şi în alertă. Trebuie să evaluăm constant modul în care pachetul de redresare economică, stimulul fiscal şi reformele financiare acţionează şi produc rezultate. Dacă este necesar, va trebui să facem mai mult – şi mai bine – în cursul lunilor următoare.

Ne facem temele privind reforma pieţei financiare, ca un răspuns pentru câţiva colegi. Pe agenda Comisiei de săptămâna viitoare, de exemplu, avem un pachet important de acte legislative privind pieţele financiare, în special remunerarea directorului, şi o recomandare asupra politicilor de remunerare în sectorul serviciilor financiare. Aceasta este o parte foarte importantă a reformelor pieţelor financiare.

În sfârşit, în timp ce reforma reglementărilor financiare din Europa, dar şi din întreaga lume, este într-adevăr necesară pentru a corecta erorile de sistem ale capitalismului financiar, în acelaşi timp, este important să nu aruncăm totul, chiar şi ceea ce este folositor, peste bord în ceea ce priveşte economia de piaţă ca atare. Cu alte cuvinte, trebuie să menţinem piaţa unică – care a reprezentat motorul bunăstării Europei – şi să lucrăm pentru un nou acord comercial mondial în contextul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. După cum a spus domnul Daul, avem nevoie de mai mult şi nu de mai puţin comerţ. Acest lucru este important în special pentru ţările în curs de dezvoltare, care au fost grav afectate de recesiunea actuală şi de încetinirea comerţului mondial.

Ca înlocuitor al dlui Louis Michel luna viitoare, sunt, de asemenea, implicat în aceasta, datorită responsabilităţilor portofoliului meu. Într-adevăr, ţările în curs de dezvoltare se află printre cele care suferă cel mai mult de pe urma acestei recesiuni economice. De aceea ar trebui să nu pierdem prilejul de a ajunge rapid la o finalizare ambiţioasă a Rundei de dezvoltare Doha. În climatul economic actual, valoarea finalizării Rundei Doha a crescut semnificativ. Doha trebuie să impulsioneze economia mondială şi să împiedice restabilirea protecţionismului. În consecinţă, toate ţările G20 ar trebui să privească mai departe de scena politică internă şi să dea dovadă de un angajament real în continuarea neîntârziată a Rundei de dezvoltare Doha. Sunt de părere că este, de asemenea, important de menţionat, din punctul de vedere al dezvoltării, că liderii din G20 au convenit şi asupra unui pachet de finanţare a comerţului în valoare de 250 miliarde de dolari pentru doi ani, în vederea sprijinirii fluxurilor comerciale, la care Europa va avea o contribuţie substanţială.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Doresc să semnalez că la sfârşitul acestei dezbateri, în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de Procedură, am primit şase propuneri de rezoluţie(1) depuse de principalele şase grupuri ale Parlamentului.

Dezbaterea se încheie.

Votarea va avea loc vineri, 24 aprilie 2009.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate