Preşedintele. - Următorul punct este dezbaterea comună privind:

- declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind pregătirea reuniunii la nivel înalt pe tema ocupării forţei de muncă,

- raportul (A6-0242/2009) elaborat de Gabriele Stauner, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la crearea Fondului european de ajustare la globalizare [COM(2008)0867 – C6-0518/2008 – 2008/0267(COD)],

- raportul (A6-0241/2009) elaborat de José Albino Silva Peneda, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la Agenda socială reînnoită [2008/2330(INI)], şi

- raportul (A6-0263/2009) elaborat de Jean Lambert, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaţa forţei de muncă [2008/2335(INI)].

  Alexandr Vondra, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Doamnă preşedintă, suntem cu toţii conştienţi de faptul că suferim în continuare de una dintre cele mai grave crize financiare şi economice din ultimii mulţi ani. Uniunea şi statele membre au adoptat o serie largă de măsuri, atât pentru a încerca să diminueze efectele acestei crize, cât şi pentru a aborda unele dintre cauzele sale fundamentale, luând, de asemenea, în considerare nevoia urgentă de a ne pregăti mai bine pentru viitor, astfel încât să facem faţă provocărilor economiei mondiale.

Suntem, de asemenea, conştienţi că actualele dificultăţi nu constau doar în cifrele din bilanţuri sau în previziuni economice rectificative. Acestea au un impact real asupra oamenilor: asupra mijloacelor lor de existenţă, asupra familiilor lor şi asupra standardelor lor de viaţă. Cel mai direct afectaţi sunt aceia care, ca urmare a acestui fapt, şi-au pierdut deja locurile de muncă sau aceia mult mai numeroşi care riscă să îşi piardă locurile de muncă în lunile care vor veni.

Consiliul European din primăvară a consimţit să se organizeze o reuniune la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă, cu scopul de a permite un schimb de experienţă cu privire la gradul în care măsurile de redresare adoptate au reuşit să sprijine ocuparea forţei de muncă şi să creeze locuri de muncă noi, mai numeroase. Reuniunea la nivel înalt se va desfăşura joia aceasta la Praga.

Mandatul oferit preşedinţiei a fost clar. Trebuie să examinăm probleme precum menţinerea nivelurilor de ocupare a forţei de muncă prin intermediul flexisecurităţii şi al mobilităţii, crearea unui mediu favorabil pentru investiţii şi generarea de locuri de muncă de către întreprinderi, îndeosebi cele mici şi mijlocii, dezvoltarea competenţelor şi anticiparea nevoilor pieţei muncii. Trebuie să ne ocupăm, de asemenea, de întărirea şi restructurarea pieţei muncii, astfel încât să o pregătim pentru viitor. Obiectivul nostru este să ne asigurăm că reuniunea la nivel înalt nu reprezintă doar o ocazie de a discuta, ci că produce rezultate concrete şi recomandări de care va beneficia societatea în ansamblul său.

Participanţii vor include troica socială la nivelul prim-miniştrilor şi miniştrilor muncii din cadrul actualei preşedinţii cehe şi al preşedinţiilor suedeze şi spaniole care vor urma. Partenerii sociali vor fi reprezentaţi de către preşedinţii şi secretarii generali ai Business Europe şi ai Confederaţiei Europene a Sindicatelor, împreună cu reprezentanţii întreprinderilor mici şi mijlocii şi cu angajatorii din sectorul public. Comisia Europeană va fi reprezentată de preşedintele Barroso şi de domnul comisar Špidla.

Vor fi de asemenea prezenţi Directorii Comitetului pentru ocuparea forţei de muncă, ai Comitetului pentru protecţie socială şi ai Comitetului pentru politică economică. Au fost, bineînţeles, invitaţi şi reprezentanţi ai Parlamentului European. Din câte am înţeles, domnul Pöttering, Preşedintele Parlamentului European, va participa de asemenea.

Pentru a ajuta la pregătirea reuniunii la nivel înalt, au fost organizate trei ateliere de lucru în ţările celor trei delegaţii participante: la Madrid, la Stockholm şi la Praga. Aceste ateliere de lucru au vizat îndeosebi aspectele privind dezvoltarea competenţelor, creşterea accesului la piaţa forţei de muncă şi modul de menţinere al ocupării forţei de muncă, de creare a locurilor de muncă şi de promovare a mobilităţii.

Aceste ateliere ne-au permis să ne concentrăm, alături de partenerii sociali, asupra domeniilor cheie de interes. Am fost încântaţi că reprezentanţii Parlamentului European au participat la atelierele de lucru pregătitoare – mai precis domnul Andersson, director al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale.

Atelierul de lucru privind dezvoltarea competenţelor, care a avut loc la Madrid, a accentuat rolul cheie al competenţelor în pregătirea pentru viitor. Pe termen scurt, competenţele duc atât la creşterea productivităţii, cât şi a mobilităţii. Pe termen lung, acestea deschid calea spre redresare, cresc competitivitatea şi au o importanţă capitală în reducerea excluziunii şi promovarea unei mai mari egalităţi sociale.

Ideea dezvoltării competenţelor, susţinută de toate părţile interesate, nu se referă doar la calificările formale, ci şi la promovarea unor domenii precum competenţe de comunicare în rândul tinerilor.

Aspectul privind finanţarea acumulării competenţelor superioare nu poate fi trecut cu vederea, îndeosebi în vreme de criză. Presupune angajament nu numai din partea autorităţilor publice, ci şi din partea angajatorilor şi al lucrătorilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. La nivelul Uniunii Europene, este nevoie să se investigheze mai detaliat posibilităţile de utilizare ale Fondului social european. În ceea ce priveşte angajatorii, propriul lor interes în dezvoltarea competenţelor este evident, dat fiind că firmele care nu reuşesc să investească în dezvoltarea competenţelor sunt de două ori şi jumătate mai predispuse la faliment decât cele care fac investesc.

Atelierul de lucru de la Stockholm privind creşterea accesului la piaţa forţei de muncă s-a concentrat asupra modului în care şomerii de dată recentă şi persoanele inactive pot fi încadraţi – sau reîncadraţi – cât mai curând posibil în muncă. Şomerii de dată recentă nu ar trebui să li se permită să devină şomeri pe termen lung. Este important îndeosebi să ne asigurăm că sistemele de protecţie socială servesc drept rampe de lansare pentru obţinerea unor noi locuri de muncă şi nu numai drept plase de siguranţă pasive. Nu poate fi ignorată nevoia de stimulente în vederea căutării active a unui loc de muncă. O abordare privind flexisecuritatea, ar trebui să contribuie la recuperarea pierderilor tranziţiilor, nu în ultimul rând prin asigurarea elementului necesar de securitate.

În timpul acestui atelier de lucru de la Stockholm, s-a insistat şi asupra faptului că nu ar trebui să se permită ca măsurile pe termen scurt să aducă prejudicii situaţiei pe termen lung. Schemele de pensionare anticipată reprezintă o soluţie ineficientă în vederea furnizării mai multor locuri de muncă pentru tineri, întrucât reduc ratele generale ale participării pe piaţa muncii şi sunt în mod inevitabil însoţite de cheltuieli mai ridicate cu asigurările sociale.

La nivelul Uniunii Europene, a fost identificată o posibilă utilizare a Fondului social european pentru finanţarea măsurilor active de incluziune, precum şi posibilitatea de a permite lucrătorilor în vârstă să rămână pe piaţa forţei de muncă prin reducerea contribuţiilor acestora la asigurările sociale.

La ultimul atelier de lucru care a avut loc la Praga săptămâna trecută, a fost evidenţiată nevoia de a menţine ocuparea forţei de muncă şi de a îmbunătăţi mediul înconjurător pentru a favoriza spiritul antreprenorial şi crearea de locuri de muncă. Aranjamentele temporare de lucru pe termen scurt pot fi benefice, însă trebuie asigurată sustenabilitatea lor financiară. Cu toate acestea, trebuie să ne protejăm împotriva tendinţei protecţioniste care nu poate decât să prejudicieze Uniunea în întregul său.

Trebuie, de asemenea, să folosim măsuri active pentru a promova mobilitatea şi încă odată, în acest context, flexibilitatea crescută a pieţelor muncii deţine un rol cheie. În ciuda impactului pe care l-a avut criza, există încă un număr substanţial de locuri de muncă vacante în Europa, însă există o lipsă de coordonare atât în cadrul, cât şi între statele membre. Deseori, oamenii se află în locul nepotrivit sau nu deţin competenţele adecvate, sau o combinaţie între cele două.

Reiese în mod clar, din aceste ateliere de lucru, că actuala criză nu este doar una ciclică, ci şi una structurală. Va fi nevoie de schimbări profunde pentru a face faţă competiţiei rigide intr-o economie globalizată şi pentru a proteja ocuparea pe termen lung a forţei de muncă din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, în numeroase cazuri, aceste schimbări presupun de fapt continuarea iniţiativelor sau chiar accelerarea reformelor întârziate, urmărite mulţi ani în contextul Strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă.

Pe lângă eforturile de a menţine locurile de muncă actuale, trebuie să creăm, de asemenea, un mediu favorabil în care investitorii şi întreprinderile să investească şi să creeze noi locuri de muncă. Nu putem păstra toate locurile de muncă existente: criza cere schimbări structurale, iar oamenii îşi vor pierde locurile de muncă. Însă trebuie să le oferim şomerilor o şansă pentru a-şi îmbunătăţi competenţele şi vandabilitatea personală pe piaţa muncii şi pentru a-şi găsi rapid un nou loc de muncă, creat în altă parte.

Permiteţi-mi să abordez în treacăt alte câteva teme pe care le veţi discuta astăzi aici, în timpul dezbaterii dumneavoastră cu privire la agenda socială. Îl felicit pe domnul Silva Peneda, în special, pentru raportul său vast şi complex, care acoperă o gamă largă de aspecte şi care face apel tocmai la o agendă de politică socială ambiţioasă.

Raportul domnului Peneda subliniază nevoia de creare a locurilor de muncă şi de flexibilitate la locul de muncă, ca parte din politica socială generală a Europei. Admite, de asemenea, importanţa dezvoltării de noi competenţe, de învăţare de-a lungul vieţii şi de promovare a cooperării între universităţi şi întreprinderi. Toate acestea reprezintă aspecte cheie care vor fi discutate, de asemenea, ca parte din agenda noastră pentru reuniunea la nivel înalt de săptămâna aceasta.

Acest raport extins este completat de cel al doamnei Lambert cu privire la modalitatea de incluziune a persoanelor excluse frecvent de pe piaţa muncii. Reuniunea la nivel înalt de săptămâna aceasta va trebui, cu siguranţă, să ia în considerare acest obiectiv important. Nu putem şi nu vom urmări să forţăm crearea de locuri de muncă pentru câţiva. Obiectivul nostru – cu atât mai mult în acest climat dificil – este adoptarea unei abordări globale cu privire la politica ocupării forţei de muncă.

Preşedinţia cehă sprijină obiectivele Uniunii Europene în ceea ce priveşte ocuparea pe termen lung a forţei de muncă şi a accentuat în mod repetat necesitatea de a motiva mai bine oamenii pentru a-şi căuta locuri de muncă şi a-şi îmbunătăţi vandabilitatea personală pe piaţa muncii. Suntem cu toţii de acord, probabil, că este mai bine dacă oamenii îşi câştigă ei înşişi existenţa şi sunt liberi, în loc să fie dependenţi de sistemul de protecţie socială. Acesta este motivul pentru care trebuie să reducem fragmentarea existentă de pe pieţele noastre de muncă.

Fondul de ajustare la globalizare oferă sprijin pentru lucrătorii disponibilizaţi ca urmare a globalizării. Sunt mulţumit că există un acord între Parlament şi Consiliu privind modificarea fondului şi îi sunt recunoscător doamnei Stauner pentru munca depusă în scopul obţinerii acestui lucru. Prin introducerea unei flexibilităţi mai mari în modul de utilizare al fondului şi prin reducerea numărului de locuri de muncă disponibilizate, de la 1 000 la 500, acesta va deveni un instrument şi mai eficient în abordarea efectelor declinului economic.

Permiteţi-mi să închei prin a spune că, în prezent, cea mai urgentă nevoie este de a ne asigura că numeroasele idei, care au luat naştere în ateliere de lucru pregătitoare şi care vor contura dezbaterea de săptămâna aceasta din cadrul reuniunii la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă, sunt transpuse în practică. După cum am afirmat la început, suntem în căutarea unui rezultat concret, de pe urma căruia să beneficieze atât societatea în ansamblul său, cât şi cetăţenii europeni.

Nu putem spera să rezolvăm efectele crizei actuale într-o singură reuniune, însă ar trebui să ne concentrăm asupra unor recomandări şi iniţiative specifice, care vor contribui împreună la diminuarea efectelor crizei şi care ne vor ajuta să ieşim din ea chiar mai puternici.

PREZIDEAZĂ: DL SIWIEC
Vicepreşedinte

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, creşterea accentuată a şomajului reprezintă cea mai gravă consecinţă a crizei economice mondiale. Aceasta afectează atât familiile, cât şi persoanele fizice, care sunt adâncite în reale dificultăţi. Afectează societatea, privând-o de vitalitate, şi afectează economia, care pierde competenţe şi experienţă a căror refacere va necesita ani de zile.

Aici loveşte cel mai dur costul uman şi social al crizei. Şomajul este un fenomen local, naţional, dar şi european. În cadrul pieţei europene, în care din ce în ce mai mulţi cetăţeni îşi exercită dreptul la libera circulaţie, ocuparea forţei de muncă a reprezentat o îngrijorare pe termen lung atât în politica naţională, cât şi în cea europeană. De aceea, este absolut necesar să se găsească răspunsuri dintr-un punct de vedere european.

Şomajul reprezintă principala preocupare a Comisiei. Comisia munceşte în mod neobosit pentru a se asigura că toți cei care au o responsabilitate politică în Europa aud acest apel şi îşi dedică toată energia pentru a căuta o modalitate de a ieşi din criză.

Ştiu că nu are rost să le explic celor din Parlamentul European importanţa şi gravitatea şomajului. Zilnic, unul dintre alegătorii dvs. îşi pierde locul de muncă, iar alți trei se tem că vor suferi aceeaşi soartă.

În martie, Consiliul European a aprobat iniţiativa Comisiei şi a Consiliului preşedinţiei cehe de a dedica o reuniune la nivel înalt pentru dimensiunea „ocupării forţei de muncă” a actualei crize economice şi financiare. Problema aceasta a reprezentat principala noastră preocupare de la începutul crizei şi a condus la propunerea noastră pentru un plan european de redresare economică, în luna decembrie a anului trecut. Punerea acestuia în aplicare la nivel naţional şi european joacă deja un rol important în păstrarea locurilor de muncă existente şi în crearea altora noi.

Cu toate acestea, acum trebuie să evaluăm urgent impactul acestuia asupra ocupării forţei de muncă. Trebuie să învăţăm lecţiile necesare, pentru a ne adapta acţiunile în lunile următoare. Consider în continuare că problema ocupării forţei de muncă ar fi justificat o întreagă reuniune europeană la nivel înalt, o reuniune la nivel înalt care ar reuni cei 27 şefi de stat sau de guvern.

Spre marele meu regret, Consiliul European din martie a decis asupra unui format mai restrâns. Cu toate acestea, Comisia nu are niciun motiv să-şi reducă ambiţiile în legătură cu conţinutul acestei reuniuni la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă, şi monitorizarea acesteia în timpul preşedinţiilor suedeză şi spaniolă care urmează.

Dimensiunea europeană este absolut vitală din două motive principale. În primul rând, trebuie să trimitem un semnal clar cetăţenilor, pentru a-i lăsa să ştie că Uniunea Europeană înţelege în mod clar adevărata natură a crizei, şi anume că nu este doar o problemă pentru economişti şi bancheri, ci că în joc se află bunăstarea cetăţenilor, a lucrătorilor şi a familiilor acestora din cele patru colţuri ale Europei.

Răspunsul nostru la criză nu trebuie să se limiteze la măsurile tehnice clinice pentru a rezolva problemele legate de reglementare. Ar trebui să-şi tragă esenţa din valorile noastre fundamentale: justiţia şi solidaritatea socială. Răspunsul nostru trebuie să fie perceput în acest mod, ca un răspuns care derivă din importanţa pe care o acordăm anumitor valori esenţiale.

Cred că fiecare criză oferă, de asemenea, o oportunitate de a profita, o oportunitate de a reînnoi modelul nostru european al unei economii sociale de piață şi, de asemenea, al unei economii ecologice; oferă o oportunitate de a arăta dorinţa puternică a Europei de a contribui la bunăstarea cetăţenilor săi.

În al doilea rând, Europa poate într-adevăr să schimbe lucrurile şi să aducă o contribuţie. Bineînţeles, în timp ce majoritatea puterii este deţinută la nivel naţional, Europa poate să facă multe, şi permiteţi-ne să fim absolut sinceri cu privire la acest lucru. Putem elabora instrumentele pe care le avem la dispoziţie, pentru o eficienţă maximă. Fondul European Social poate sprijini un număr considerabil de oameni; acesta permite unui număr de nouă milioane de europeni să beneficieze anual de o formare profesională.

Putem, de asemenea, să acţionăm ca un centru de recepţie pentru idei, ca un laborator. Guvernele naţionale, autorităţile locale, partenerii sociali şi toate părţile interesate din Europa, încearcă cu toţii să găsească soluţii pentru consecinţele şomajului. Aceştia au nevoie de idei şi de proiecte. Uniunea Europeană este locul ideal pentru a aduna idei, pentru a le alege pe cele care vor funcţiona cel mai bine şi, în special, pentru contribui la punerea lor în aplicare.

Am lucrat la acest proces cu Preşedinţia cehă, viitoarele preşedinţii suedeză şi spaniolă şi partenerii sociali.

Preşedinte al Comisiei. − Dle preşedinte, după cum ştiţi, reuniunea la nivel înalt a fost pregătită cu un proces intensiv de consultare, construit în jurul a trei ateliere de lucru pregătitoare. Implicarea Parlamentului în acel proces a fost cea mai valoroasă. Aş dori, în mod deosebit, să aduc omagii angajamentului personal al membrilor din Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi, în special, dlui Andersson ca preşedinte.

Atelierele de lucru organizate în Madrid, Stockholm şi Praga au dovedit o atenţie excelentă pentru etapa colectării de idei cu privire la ceea ce funcţionează cel mai bine. Salut implicarea activă a partenerilor sociali, precum şi aportul primit de la alte părţi interesate. Comitetul European Economic şi Social a jucat un rol activ în colectarea de idei de la omologii săi naţionali, ceea ce va îmbogăţi dezbaterea – de fapt, mă voi întâlni cu Comitetul Economic şi Social la Praga.

Aş dori să subliniez patru probleme cheie care au decurs din aceste evenimente.

În primul rând, prioritatea trebuie să fie menţinerea locurilor de muncă ale oamenilor şi a face tot posibilul pentru a preveni o nouă creştere a şomajului. Cei care îşi pierd locul de muncă trebuie ajutați să îşi găsească altul. Acest ajutor trebuie acordat imediat. Nu are rost să aşteptăm până când oamenii au fost şomeri pentru câteva luni, moment în care competenţele acestora au scăzut, iar încrederea lor este la pământ. Şomajul pe termen lung este o tragedie pentru cei loviţi şi cauzează daune reale stabilităţii noastre sociale şi concurenţei pe termen lung.

În al doilea rând, criza loveşte cel mai rău pe cei mai vulnerabili oameni – oameni precum cei necalificaţi, nou-veniţi sau persoane cu dizabilităţi, cărora le este greu să găsească un loc de muncă în cele mai favorabile perioade. Acum este timpul pentru incluziunea activă, pentru intensificarea eforturilor pentru a oferi sprijin în special acestor grupuri – un ecou foarte clar al raportului Lampert de pe ordinea de zi de astăzi.

În al treilea rând, trebuie să lucrăm, de asemenea, pentru a creşte oportunităţile pentru tineri. Ştiu că aceasta este o preocupare deosebită a acestui Parlament. Trebuie să acţionăm pentru a combate riscul ca mulţi tineri să îşi termine studiile şi să alunece direct în şomaj. Tinerii au nevoie de sprijinul nostru activ pentru a găsi ucenici sau formare suplimentară, astfel încât să poată găsi şi păstra locurile de muncă în viitor.

În sfârşit, îmbunătăţirea calificărilor şi întrunirea cerinţelor de pe piaţa muncii. Într-o recesiune economică, este cu atât mai important pentru oameni să obţină acele competenţe care vor îmbunătăţi abilităţile lor de ocupare a forţei de muncă atât în timpul, cât şi după criză. Trebuie să pregătim oamenii pentru locurile de muncă ale viitorului: locuri de muncă ecologice şi locuri de muncă în alte domenii aflate în creştere, cum ar fi sănătatea şi asistenţa socială.

Această dezbatere oferă, de asemenea, momentul pentru a regrupa examinarea acestui Parlament a agendei sociale reînnoite. Privesc aspectele acoperite de raportul dlui Silva Peneda ca pe o parte importantă a moştenirii acestei Comisii: o abordare a accesului, a solidarităţii şi a oportunităţii pentru a asigura că politicile noastre se potrivesc atât cu valorile noastre fundamentale durabile, cât şi cu realitățile societății de astăzi. Doresc foarte mult să îl felicit pe dl Silva Peneda pentru munca sa importantă şi cred că cooperarea noastră, şi anume cu colegul meu din Comisie, dl Vladimír Špidla, a fost de mare importanță.

Această ordine de zi, o ordine de zi a incluziunii sociale şi a inovării sociale, încearcă să le dea europenilor posibilitatea şi să-i echipeze pentru a se confrunta cu realităţile în rapidă schimbare ca urmare a globalizării, a progresului tehnologic şi a îmbătrânirii societăţilor, precum şi să-i ajute pe cei care întâmpină dificultăți în confruntarea cu asemenea schimbări.

Nu putem separa agenda economică de cea socială: nu poate avea loc o redresare economică pe bazele prăbuşirii sociale, la fel cum nu poate exista progres social într-un deşert economic.

Sunt recunoscător pentru examinarea detaliată a acestor propuneri de către Parlament, la care dl comisar Špidla va răspunde mai în detaliu mai târziu în cursul dezbaterii. Permiteţi-mi să mă concentrez asupra unei chestiuni pentru care simt o anumită paternitate, şi anume Fondul european de ajustare la globalizare. Aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru că a analizat cu o asemenea rapiditate propunerile Comisiei privind renovarea Fondului. Noile norme vor îmbunătăţi adoptarea asistenţei financiare pentru redistribuirea şi reconversia lucrătorilor care îşi pierd locurile de muncă din cauza actualei recesiuni; mai multe firme vor fi eligibile, iar bugetul comunitar va suporta o mare parte din cheltuieli. Votul dvs. în această săptămână este o veste excelentă înainte de reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă organizată la Praga.

Reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă organizată în această săptămână oferă oportunitatea de a menţine ocuparea forţei de muncă printre priorităţile de pe ordinea de zi, acolo unde îi este locul. Vreau ca această reuniune la nivel înalt să ofere rezultate concrete, tangibile. Sper că aşa va fi. Şi, în loc să fie un eveniment unic, sper de asemenea că aceasta va fi o altă piatră de temelie în cadrul unui proces în curs de desfăşurare, care a început cu mult înaintea crizei – un proces de cooperare între Comisie, statele membre şi partenerii sociali – care va continua pe tot parcursul crizei şi după.

În calitate de preşedinte al Comisiei, voi prezenta această agendă Consiliului European din iunie, în atenţia tuturor celor 27 şefi de stat şi de guvern. Nu merită mai puţin. Europa nu este doar un proiect economic şi politic. A fost întotdeauna, şi va fi mereu, un proiect social, de asemenea.

  Gabriele Stauner, raportor. – (DE) Dlor preşedinţi, doamnelor și domnilor, atât de mult efort, atât de puţin efect! Aşa s-ar putea rezuma munca pentru a adapta Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG) la nevoile crizei economice şi financiare.

Puţin efect deoarece, având în vedere numărul angajaţilor în cauză şi profunzimea crizei, fondurile totale alocate pentru acest instrument – şi anume 500 de milioane de euro – par a fi o sumă insuficientă. Totuşi, aceasta ar fi o concluzie complet greşită. Realizările FEAG, în urma restructurării în coroborare cu celelalte instrumente de solidaritate şi de sprijin, existente la nivel european, sunt acolo pentru a fi văzute de toată lumea.

FEAG este copilul aici. A fost creat pentru prima dată în 2006 şi era considerat ca fiind un semn clar că globalizarea nu are doar efecte pozitive asupra lucrătorilor ci, prin concedieri masive, şi în special prin realocările companiilor, poate avea, de asemenea, repercusiuni negative pentru lucrători. Astfel, chiar şi pentru cel mai modest buget specialiştii şi-au lăsat deoparte îngrijorările şi am deschis un alt fond.

În prezent, efectele globalizării au fost complet copleşite de criza financiară și economică, iar reacţiile noastre cumpătate reprezintă ajustarea criteriului de finanţare a FEAG. În acelaşi timp, o problemă pentru deliberările noastre cu privire la revizuire a fost faptul că, din cauza noutăţii FEAG, Comisia nu a beneficiat de o experienţă bogată şi încă ne este greu să judecăm eficienţa normelor actuale.

Aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că, pe viitor, coexistenţa FEAG şi a Fondului Social European nu trebuie trecută cu vederea.

Cea mai mare parte a Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă s-a arătat în favoarea unei valabilităţi temporare a reglementării care trebuie modificată, astfel încât prevederile se vor aplica acum tuturor cererilor depuse până la 31 decembrie 2011 şi, în ceea ce privește conţinutul, acesta îi va afecta pe acei lucrători care şi-au pierdut locurile de muncă ca o consecinţă directă a crizei financiare și economice globale. Aceasta înseamnă că din 2012 trebuie să reflectăm din nou la valabilitatea continuă a Fondului european de ajustare la globalizare.

În ceea ce priveşte conţinutul, acesta reprezintă fără îndoială o ameliorare, în cazul în care cifra de pornire a lucrătorilor concediaţi într-o anumită regiune este redusă de la 1 000 la 500 şi, în același timp, perioada de plata este extinsă de la 12 la 24 de luni. Acest lucru facilitează procesul de aplicare şi oferă sprijin durabil lucrătorilor noştri până când aceştia îşi găsesc un nou loc de muncă.

Nivelul contribuţiei financiare a UE şi cofinanţarea de la bugetele naţionale a fost o chestiune foarte controversată. Am găsit un compromis. Acesta rămâne, în esență, la 50% – aşadar 50:50 – şi doar în cazuri deosebite contribuţia financiară din fondurile europene poate fi ridicată la 65%. Sunt foarte bucuroasă în privinţa aceasta. Prin urmare, în comisie am pus deja capăt unei gândiri mult prea optimiste, întrucât un stat membru care primeşte fonduri pentru lucrătorii săi ar trebui să fie deja conştient de responsabilităţile sale. Acest lucru se realizează cel mai bine în cazul în care statul are de adus o contribuţie financiară substanţială.

Sunt deosebit de mulţumită că am reuşit să obţinem o consolidare – 20% din costurile directe – în discuţiile noastre cu Consiliul şi Comisia. Acesta este exact lucrul asupra căruia am convenit, zilele trecute în cadrul comisiei, în ceea ce priveşte Fondul Social European. Mai este încă destul loc pentru noi modificări şi îmbunătăţiri. Aş dori să vă mulţumesc pentru cooperarea dvs. constructivă în fiecare etapă, atât în cadrul comisiei, precum şi cu Consiliul şi Comisia, şi să vă rog să sprijiniţi această modificare.

  José Albino Silva Peneda, raportor. – (PT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, de-a lungul ultimelor luni, în timp ce elaboram raportul privind Agenda socială reînnoită, efectele crizei economice, financiare şi sociale care afectează Europa şi lumea întreagă s-au agravat. Zilnic vedem mai multe concedieri, mai multe închideri de întreprinderi şi mai multe familii aflate în situaţii teribile.

Aceasta este mai mult decât o simplă criză economică şi financiară; cred că traversăm o criză de încredere. Conform celor mai recente date Eurostat, în februarie 2009, peste 19 milioane de bărbaţi şi femei erau şomeri în Uniunea Europeană. Având în vedere acest scenariu, în cazul în care nu se întreprinde nimic, creşterea şomajului va fi urmată, cu siguranță, de mai multă sărăcie, mai multă excluziune socială, mai multă nesiguranţă, mai multă criminalitate şi, în special, mai multă neîncredere.

Considerăm că şomajul – cea mai vizibilă față a crizei – nu reprezintă pur şi simplu o pierdere de venit pentru cei care sunt şomeri şi pentru familiile acestora: şomajul te descurajează şi poate duce la o pierdere a încrederii în tine şi în cei din jurul tău. Chiar şi înainte de criza cu care ne confruntăm astăzi, statele membre ale Uniunii Europene s-au confruntat deja cu probleme sociale care decurg dintr-o creştere economică slabă, o situaţie demografică complicată şi dificultăţile de a trăi într-o economie mondială din ce în ce mai globalizată.

În acest raport am încercat să ilustrez aceste îngrijorări cât mai clar şi mai pragmatic posibil. Ştiu că o agendă socială este un concept foarte larg şi, prin urmare, am încercat să realizez un raport echilibrat şi să prezint într-un mod clar şi concis adevăratele priorităţi.

În primul rând, instituţiile Uniunii Europene pot juca un rol vital prin reafirmarea importanţei modelelor sociale şi a infrastructurilor statelor membre, contribuind astfel la construirea unui consens cu privire la importanţa accesului universal la aceste modele şi infrastructuri, calitatea ridicată a acestora şi, în special, durabilitatea lor.

În al doilea rând, trebuie să mobilizăm toate instrumentele disponibile pentru a ne asigura că tot mai mulţi oameni sunt mai bine integraţi pe piaţa forţei de muncă.

Cea de-a treia prioritate reiese din concluzia că sunt încă multe de făcut pentru a asigura o mobilitate deplină pentru cetăţeni pe teritoriul Uniunii Europene.

Cred că cea de-a patra prioritate este ca Uniunea Europeană să joace un rol mult mai activ în promovarea standardelor sociale şi de mediu în relaţiile sale externe cu puterile emergente, precum Brazilia, Rusia, India şi China. Acest lucru este deosebit de important atunci când vorbim despre acorduri comerciale.

Cea de-a cincea prioritate pe care Comisia a încercat să o pună în aplicare, chiar şi astăzi cu votul planificat pentru raportul privind Fondul european de ajustare la globalizare, se referă la sporirea gradului de flexibilitate a fondurile europene structurale.

Pentru a se asigura că cetăţenii europeni pot să înţeleagă şi să facă faţă schimbărilor aduse de actualul context, dialogul social trebuie consolidat pentru a creşte gradul de transparență în deciziile privind adaptarea socială şi restructurarea economică. Înclin să spun că trebuie să traversezi o perioadă de turbulenţe pentru a obţine o perioadă de cooperare în relaţiile privind dialogul social. Metoda deschisă de coordonare trebuie, de asemenea, consolidată, întrucât aceasta este o completare esenţială adusă legislaţiei Uniunii Europene. Politicile sociale nu pot fi un mozaic de acţiuni şi idei izolate. trebuie să asigurăm o legătură mai bună între iniţiativele economice, de muncă, sociale şi de mediu.

Este vital ca politica socială să meargă mână în mână cu politica economică, pentru a asigura o recuperare durabilă nu doar a structurii economice, ci şi a structurii sociale. Există un punct asupra căruia vreau să fiu foarte clar: criza cu care ne confruntăm nu poate fi folosită drept pretext pentru a reduce cheltuielile sociale. Trebuie menţionat faptul că, dacă acesta nu este momentul pentru a aplica reduceri ale cheltuielilor din domeniul social, atunci acesta este, de fapt, momentul pentru a accelera cu fermitate punerea în aplicare a reformelor structurale necesare. Prin urmare, doresc să felicit Comisia şi pe dl Preşedinte Barroso care, în astfel de împrejurări complexe, au reuşit să determine Europa să abordeze problemele crizei într-un mod coordonat…

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jean Lambert, raportoare. − Dle preşedinte, am, de asemenea, câteva minute mai târziu pentru a vorbi despre câteva dintre celelalte chestiuni prezentate în această după-amiază. Însă raportul de care m-am ocupat priveşte, în special, problema incluziunii active a persoanelor care sunt excluse de pe piaţa forţei de muncă.

În primul rând, aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor care au fost implicaţi în aceasta, precum şi numărului foarte mare de organizaţii ale societăţii civile, care au contribuit de asemenea.

Am auzit în această după-amiază despre o perioadă de recesiune în care cresc riscurile de excluziune, dacă nu suntem foarte atenţi: riscurile ca oamenii să-şi piardă locurile de muncă în prezent şi, probabil, să nu reuşească să intre din nou pe piaţa forţei de muncă în viitorul apropiat; cei care se află deja în dificultate, fără ca măcar să poată avea acces la piaţa forţei de muncă; iar apoi, bineînţeles, sunt cei care nici măcar nu fac parte din piaţa forţei de muncă. Aceştia riscă să fie uitaţi, iar acesta este un lucru de care trebuie să fim foarte conştienţi.

Trebuie să analizăm unele dintre barierele structurale pe care noi, ca o societate, le punem de asemenea în aplicare din punctul de vedere al incluziunii active. Unul dintre lucrurile asupra căruia am convenit în comisie a fost că incluziunea activă nu ar trebui să înlocuiască incluziunea socială, acel sentiment mai amplu că aveţi de jucat un rol în societate. În general, suntem în general de acord cu Consiliul şi Comisia în privinţa recomandărilor acestora referitoare la acest aspect, în ceea ce priveşte sprijinul adecvat pentru venit, iar acest raport foloseşte această formulare.

Vorbim, de asemenea, despre un venit minim în locuri în care chiar vrem să spunem acest lucru. Acei oameni au nevoie de un venit care să le confere demnitate, să le ofere posibilitatea de a alege şi oportunitatea de a participa în mod activ în societate. În ceea ce priveşte sprijinul, acesta este important pentru cei mai vulnerabili, pentru îngrijitori, pentru cei care au nevoie de îngrijiri, pentru cei care au nevoie de sprijin pentru a duce o viaţă independentă şi, într-adevăr, este important pentru nivelul pensiilor.

Raportul afirmă, de asemenea, că este important ca statele membre să ia în considerare un salariu minim. Munca în scădere de pe teritoriul Uniunii Europene reprezintă o problemă tot mai gravă.

În raport am vorbit, de asemenea, despre dificultăţile cu sistemele de asigurări sociale şi lipsa lor de reacţie, în special în încercarea de a păstra oamenii în legătură cu munca, şi s-ar putea apoi ca aceştia să desfăşoare activităţi ocazionale, temporare sau să aibă un contract de muncă pe perioadă determinată. Sistemele de asigurări sociale nu răspund întotdeauna foarte bine la acestea.

Însă am şi tras un semnal de alarmă privind măsurile de activare, în special acelea care, uneori, introduc sancţiuni care pot avea un efect indirect, de exemplu asupra familiilor celor afectați sau, într-adevăr, în cazul în care există persoane care urmează mai multe programe de formare profesională pentru o activitate care pur şi simplu nu există.

Suntem, de asemenea, de acord cu privire la problemele din jurul incluziunii pe piaţa forţei de muncă. De aceea am atras atenţia asupra problemelor de combatere a discriminării şi ca legislaţia să fie aplicată în mod adecvat, asupra întrebărilor referitoare la pregătire profesională şi la educaţie pentru a ţine mai degrabă oamenii în şcoală decât să plece prea repede, precum şi asupra unei abordări mai individualizate care se ocupă de nevoile individuale.

Am convenit, de asemenea, cu privire la problema accesului la servicii de calitate, întrucât acestea sunt extrem de importante pentru persoanele vulnerabile aflate în dificultate. Am subliniat, de asemenea, rolul pe care autorităţile locale trebuie să îl joace în acest sens – şi într-adevăr, necesitatea unui cadru în jurul serviciilor de interes general – astfel încât să putem asigura că oamenii primesc serviciile de care au nevoie.

Însă, la fel de important pentru noi este, cred, chestiunea vocii: că cei care sunt excluşi ar trebui, de asemenea, să fie incluşi atunci când analizăm măsurile care sunt puse în aplicare şi să luăm în considerare dacă vor răspunde sau nu cerinţelor şomajului pe termen lung, ale oamenilor în vârstă, ale oamenilor mai tineri care încearcă să obţină acces pe piaţa forţei de muncă, sau orice altceva. Acea chestiune a vocii fiind structurată prin intermediul metodei deschise de coordonare este foarte importantă şi nu ar trebui uitată.

  Anne Ferreira, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. − (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în calitate de raportor al avizului Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, aş dori să-i mulţumesc dlui Silva Peneda pentru că a prezentat în mod detaliat în raportul său faptul că Comisia nu a propus măsuri concrete pentru a reduce consecinţele sociale şi asupra sănătăţii ale crizelor ecologice şi climatice. Aş dori, de asemenea, să-i mulţumesc pentru că a menţionat economia socială, deşi regret că rolul acesteia în legătură cu politica de coeziune şi crearea de locuri de muncă de calitate şi care nu pot fi realocate nu a fost evidențiată.

În ajunul alegerilor europene, acest raport ar fi fost mai bine primit dacă anumite obiective nu ar fi suferit de o lipsă evidentă de ambiţie. Putem fi mulţumiţi cu flexisecuritatea şi cu standardele minime în ceea ce priveşte dreptul muncii? Nu, nu putem. Ar trebui să ne îngrijoreze totuşi faptul că mâine, dreptul poate respinge aceste standarde minime, în acelaşi mod în care în ultimii cinci ani au respins o directivă privind serviciile de interes general.

Vom aproba, în sfârşit, mâine, un salariu minim? De ani de zile, cetăţenii europeni au dorit o Europă socială puternică. Următorul Parlament trebuie să fie capabil să pună în practică diferite progrese sociale propuse în raport. Sper că acest lucru va ajuta să-i mobilizeze pe toţi în data de 7 iunie.

  Monica Giuntini, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare regională. − (IT) Dle preşedinte, doamnelor și domnilor, în calitate de raportor pentru aviz, aş dori în mod deosebit să spun ceva despre modificările aduse FEAG, Fondul european de ajustare la globalizare, şi să-mi exprim aprecierea cu privire la propunerea Comisiei referitoare la acordul la care s-a ajuns cu Parlamentul la prima lectură.

Mă încurajează, în special, următoarele: în primul rând, faptul că am extins temporar posibilitatea de a folosi FEAG, transformându-l într-un instrument al planului european de redresare pentru a răspunde crizei financiare şi economice mondiale şi pentru a sprijini lucrătorii care şi-au pierdut locurile de muncă: în al doilea rând, faptul că am redus de la 1 000 la 500 numărul minim de concedieri necesare pentru a fi eligibil pentru acordarea unui sprijin din partea fondului; în al treilea rând, faptul că în anumite cazuri am ridicat rata UE de cofinanțare la 65% pentru această etapă.

În sfârşit, sper că, astfel cum se prevede în avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisia va prezenta o evaluare a efectelor măsurilor temporare până la sfârşitul anului 2011 şi va oferi Parlamentului posibilitatea de a revizui legislaţia, dacă este cazul.

  Cornelis Visser, raportor pentru aviz al Comisiei pentru cultură şi educaţie. − (NL) Dle preşedinte, importanţa agendei sociale reînnoite este clară, în special având în vedere criza economică actuală. Raportorul, dl Silva Peneda, a depus un efort deosebit în elaborarea acestui raport. Noi, în Comisia pentru cultură şi educaţie, am contribuit prin intermediul acestui aviz. Patru chestiuni sunt în centrul atenţiei, şi anume educaţia şi mediul de afaceri şi relaţia dintre acestea două, învăţarea pe tot parcursul vieţii, importanţa multilingvismului şi sportul.

În primul rând, aş dori să discut relaţia dintre educaţie şi mediul de afaceri. Este nevoie de un dialog mai intens între întreprinderi, organismele de formare profesională, sindicate şi sectorul voluntar, având drept scop identificarea de noi competenţe pentru economie. Educaţia adulţilor joacă un rol în dezvoltarea acestor competenţe.

Conţinutul educaţiei trebuie să corespundă cerinţelor profesionale şi practice. Există, de asemenea, necesitatea de a promova cooperarea universitate–mediu de afaceri. Ar trebui construită o punte de legătură între programele de studii şi mediul de afaceri, iar comunitatea mediului de afaceri ar trebui să aibă posibilitatea de a completa programele de studii, de a oferi stagii şi de a organiza zile deschise pentru studenţi.

Învăţarea continuă este de asemenea foarte importantă. Este esenţial să se găsească un echilibru între viaţa de familie, muncă şi învăţare. Îngrijirea publică şi privată a copilului joacă, de asemenea, un rol important aici, şi trebuie extinsă astfel încât părinţii să poată participa pe parcursul vieţii lor.

Sportul este un alt instrument, şi aş dori doar să menţionez acest lucru din perspectiva Comisiei pentru cultură şi educaţie, care promovează şi sportul. Sportul promovează dezvoltarea de valori precum corectitudinea, solidaritatea, respectul pentru norme şi spiritul de echipă, fiind, de asemenea, important pentru sănătate. Este important să încurajăm statele membre cu privire la aceste puncte.

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. − (EL) Dle preşedinte, am elaborat avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen cu privire la raportul elaborat de dna Lambert privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaţa forţei de muncă, pe care o felicit, de asemenea, pentru dorinţa de a include cât mai mult posibil avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen.

Egalitatea de gen şi respectul pentru principiul nediscriminării, în general, sunt condiţii prealabile de bază pentru incluziunea activă pe piaţa forţei de muncă şi pentru integrarea socială care trebuie să o însoţească. În special, consider că este important ca accentul să fie pus pe sprijinul pentru membrii familiei de toate vârstele, pe solidaritatea între generaţii şi ajutorul care trebuie acordat grupurilor vulnerabile ale populaţiei în perioadele de dificultate prin care pot să treacă o familie, astfel încât să poată fi folositor societăţii în orice moment, fără ca circumstanţele dificile din viaţa acesteia să-şi lase urmele. Acesta este motivul pentru care trecerea de la o situaţie la alta este foarte importantă şi trebuie să fie sprijinită folosind mijloacele puse la dispoziţie de către stat, de agenţiile sociale, de partenerii sociali şi de sectorul voluntar, astfel încât societatea să simtă solidaritatea şi responsabilitatea reciprocă pentru toţi membrii săi.

Sper că raportul dnei Lambert va da un impuls propunerii de rezoluţie, astfel cum a fost corectată şi de grupul meu politic, astfel încât să nu includă doar sprijinul pentru venit, ci să includă, de asemenea, un sprijin global pentru condiţii de viaţă demne, care acoperă participanţii majori şi minori şi non-participanţii de pe piaţa forţei de muncă.

  Othmar Karas, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Dle preşedinte, dle Preşedinte al Comisiei, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnelor şi domnilor, dezbatem în prezent trei rapoarte. Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni a furnizat raportorul pentru două dintre aceste rapoarte, iar Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană pentru unul. Spun acest lucru deoarece demonstrează clar faptul că Grupul Socialist din Parlamentul European nu deţine un monopol pe teme socio-politice, ci că aceste subiecte ne privesc pe toţi.

În calitate de vicepreşedinte al Grupului PPE-DE, aş dori să mulţumesc în mod special dlui Silva Peneda şi dnei Stauner pentru munca depusă, deoarece aceştia sunt reprezentanţi credibili ai modelului european social şi de viaţă al economiei sociale de piaţă şi sunt campioni importanţi, în cadrul grupului nostru, ai unui dialog aprofundat. Aceste rapoarte ar trebui să asigure că politicile Uniunii Europene pot reacţiona eficient la provocările economice şi sociale. Acestea urmăresc să ofere oportunităţi mai multor oameni, să îmbunătăţească accesul la servicii de înaltă calitate şi să dea dovadă de solidaritate faţă de cei pentru care schimbările au consecinţe negative.

Tot ceea ce ne dorim de la Comunitate trebuie, de asemenea, să intereseze o majoritate de acasă, pentru că nu avem autoritatea de a face tot ceea ce oamenii aşteaptă de la noi. Din nefericire, în politica socială nu putem încă să facem totul. Cu toate acestea, Tratatul de la Lisabona reprezintă un mare pas înainte. Ocuparea integrală a forţei de muncă va deveni un obiectiv, economia socială de piaţă durabilă va deveni modelul economic şi social european, iar drepturile sociale fundamentale vor fi înscrise în tratat.

Totuşi, nu numai că avem prea puţină autoritate, dar avem şi prea puţini bani. De aceea, solicit Comisiei să prezinte, până la sfârşitul anului, o propunere pentru o taxă pentru tranzacţiile financiare şi să înainteze o iniţiativă europeană concretă cu două obiective. Primul este acela de a utiliza veniturile în scopul specific al creării de locuri de muncă durabile, întrucât tot ceea ce creează muncă, creează stabilitate şi securitate socială. Cel de-al doilea este de a prezenta un proiect european clar pentru reuniunea la nivel înalt G20, din primăvară.

În prezent, lucrătorii care au fost concediaţi ca urmare a crizei economice şi financiare globale pot, de asemenea, să fie sprijiniţi, și am crescut cofinanţarea la 65%.

Cu toate că mai este loc pentru îmbunătăţiri, cum ar arăta viitorul fără modelul nostru social european? Trebuie să îl consolidăm – astfel cum îndeamnă dl Silva Peneda – prin consolidarea legislaţiei fundamentale a muncii, prin stabilirea de standarde minime în drepturile de ocupare a forţei de muncă, prin combaterea discriminării, prin consolidarea coeziunii sociale, prin modernizarea sistemelor de asigurări sociale, prin combaterea sărăciei, prin promovarea trecerii la desfăşurarea de activităţi independente şi prin consolidarea fondurilor structurale. Facem un pas înainte, însă mai avem încă multe de făcut.

  Jan Andersson , în numele Grupului PSE. – (SV) Dle preşedinte, dle comisar, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, o să mă concentrez asupra a ceea ce trebuia să fie o reuniune la nivel înalt, însă nu s-a dovedit a fi una.

Jean-Claude Juncker a declarat ieri că trecem acum de la o criză economică şi financiară la o criză socială. Ne îndreptăm, de asemenea, către o criză a ocupării forţei de muncă. Vom avea parte de o creştere a şomajului în următorii câțiva ani, poate cu 26 de milioane de locuitori şomeri în UE, în aproximativ un an.

Aceasta este situaţia, iar în aceste circumstanţe Consiliul şi guvernele de centru şi de dreapta au decis să reducă reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă la o reuniune a troicii. Câţiva dintre lideri nu vor participa la această reuniune. Acest lucru indică faptul că Consiliul şi guvernele nu acordă prioritate problemei ocupării forţei de muncă. Împărtăşesc punctul de vedere al dlui comisar Barroso. Comisia a vrut o reuniune la nivel înalt. Este aceasta o evoluţie inevitabilă? Nu, nu este. Mai sunt multe de făcut şi într-un mod mai coordonat, şi trebuie făcut ceva acum. Este o chestiune de investiţii care protejează mediul, pe termen lung, însă care oferă, de asemenea, locuri de muncă pe termen scurt. Este o chestiune de eficienţă energetică a locuinţelor, care oferă locuri de muncă acum, dar care, de asemenea, îmbunătăţesc locuinţele pentru viitor. Este o chestiune de învăţare pe tot parcursul vieţii, care nu a îndeplinit obiectivele privind consolidarea Europei pentru viitor. Dacă realizăm acum aceste lucruri, oamenii vor beneficia de formarea profesională necesară, iar Europa va fi consolidată pentru viitor și se va reduce șomajul. Acestea pot fi înlocuite de tineri care studiază şi care primesc un sprijin pe piaţa forţei de muncă în loc să devină şomeri. Putem investi în ajutoare pentru consum pentru grupurile cele mai defavorizate – pensionarii, studenţii şi şomerii. Acest lucru va crea locuri de muncă şi va crea consum.

Astfel cum s-a declarat în cadrul atelierului de lucru de la Praga, mobilitatea este importantă. Este important – extrem de important – atât în sens profesional, cât şi în sens geografic, însă dacă nu asigurăm că există un tratament egal, termene şi condiţii egale, precum şi dreptul la grevă pentru tratamentul egal pe piaţa europeană a ocupării forţei de muncă, protecţionismul va creşte. Prin urmare, Comisiei îi revine responsabilitatea de a modifica Directiva privind detaşarea lucrătorilor.

Pe scurt, se poate face ceva acum, şomajul poate fi redus, Europa poate fi consolidată pentru viitor. Aceste două lucruri merg împreună, însă mult prea puţin se face în momentul de faţă.

  Ona Juknevičienė, în numele Grupului ALDE. – (LT) Doamnelor şi domnilor, dle comisar, aş dori să felicit pe toată lumea pentru un raport care, într-adevăr, poate fi numit un raport pentru locuitorii Europei. Europenii întreabă adesea ce facem noi aici, în Parlamentul European, ce facem bun pentru ei.

Consider că este unul dintre acele rapoarte elaborate pentru a ajuta oamenii şi aş dori, prin urmare, să-mi felicit toţi colegii, pe dna Stauner şi Comisia, precum şi Consiliul, pentru că au ajuns la un acord de la prima lectură. Acest raport va fi adoptat mâine, într-o procedură deosebit de rapidă, nu numai pentru că este important pentru oameni, ci pentru că acest fond este proiectat pentru criză, astfel încât oamenii care şi-au pierdut locul de muncă să poată primi sprijin.

Am o singură întrebare. Acest raport a fost cu adevărat elaborat pentru oameni şi va ajunge ajutorul până la ei? După cum vă veţi aminti, dle comisar, în timpul importantei dezbateri din comisia noastră, noi, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, am declarat că vom sprijini acest ajutor pentru oameni, atât timp cât nu ajunge doar la birocraţi sau alte structuri.

Din nefericire, un an de experiență m-a învăţat că în ţara mea, aşa cum o văd, Fondul european de ajustare la globalizare este utilizat în acelaşi fel ca Fondul Social European, şi anume pentru formare profesională. Este folosit foarte puţin, sau chiar deloc, pentru celelalte măsuri pentru care este destinat. Trebuie ca banii să ajungă la oameni, astfel încât să poată fi sprijiniţi, nu este corect ca centrele de administrare, de ocupare a forţei de muncă şi de formare profesională să preia banii, să pregătească oamenii, însă apoi oamenii nu reuşesc să găsească un loc de muncă.

Aş dori să vă atrag atenţia asupra acestui lucru, dle comisar, pentru a verifica dacă prezentul regulament funcţionează în mod corespunzător în statele membre. A fost transpus în mod corect acest regulament în legislația națională? Adesea, legislaţia nu permite regulamentului să fie pus în aplicare.

Veţi spune că aceasta este o problemă ce revine guvernelor statelor membre, însă vă spun că nu! Am fost aleşi de oameni; nu suntem reprezentanţi ai guvernelor noastre. Am fost aleşi pentru a apăra interesele cetăţenilor europeni, pentru a apăra interesele popoarelor noastre şi pentru a asigura că banii ajung la oameni, nu la birocraţi.

  Brian Crowley, în numele Grupului UEN. – Dle preşedinte, le mulţumesc raportorilor pentru volumul uriaş de muncă pe care l-au depus cu privire la aceste rapoarte, care vin, după cum am afirmat într-o dezbatere de mai devreme, într-un moment foarte important, în care oamenii caută răspunsuri şi caută idei despre cum să meargă mai departe.

Presupun că, în multe privinţe, acestea pot fi împărţite în patru domenii separate, dar în acelaşi timp legate între ele. În primul rând, în ceea ce priveşte educaţia şi formarea profesională, fie că este vorba de învăţarea continuă, de calificarea competenţelor existente sau de oferirea de noi competenţe pentru oameni.

În al doilea rând, privind întregul domeniu al inovării şi despre încercarea de a vedea de unde vor veni locurile de muncă în viitor şi garanţia că oamenii au competenţele şi pregătirea pentru aceasta.

În al treilea rând, întregul domeniu al durabilităţii, cu oameni care primesc deja protecţie la locul de muncă, precum şi un anumit sprijin pentru a se asigura că aceştia nu-şi vor pierde locul de muncă şi care apoi trebuie să treacă prin ciclul unei noi formări profesionale şi al unei calificări pe parcursul unui an sau doi, pentru a ţine o nouă slujbă; pentru a menţine locurile de muncă existente.

În al patrulea rând, încercarea de a anticipa, dacă este posibil, unde trebuie să ne îndreptăm pe viitor.

Dacă colegii se gândesc la începutul anilor 1990, când am avut întregul Plan Delors, cu Cartea albă privind pachetul social şi aşa mai departe, acest lucru era considerat deschizător de drumuri şi inovator. Conţinea multe dosare dificile şi multe idei dificile la care mulţi oameni din industrie, în special, se opuneau, dar şi cu care, în mod singular, mulţi oameni implicaţi în sindicate erau, de asemenea, împotrivă.

Dacă experienţa noastră din 1994 până acum nu ne poate arăta nimic, înseamnă că în primul rând trebuie să ne asigurăm că toate politicile sociale sunt concepute pe baza oferirii de rezultate pentru oameni – nu doar pur și simplu cosmetizarea cifrelor, ci, de fapt, îmbunătăţirea vieţii oamenilor.

În al doilea rând, acest lucru arată că, indiferent de cât de bună este formarea profesională sau educaţia ori aptitudinile, există oameni care vor deveni șomeri, şi acestora trebuie să li se garanteze o plasă de siguranţă şi securitate pentru a li se permite să aibă un standard de viaţă decent şi corect.

De asemenea, după cum dl Preşedinte Barroso a menționat el însuşi pe bună dreptate, în ciuda unor niveluri ridicate de participare la ocuparea forţei de muncă în multe ţări în ultimii ani, multe persoane cu dizabilităţi, şi 74% în total, au fost şomeri, în ciuda faptului că au avut acces la educaţie și formare profesională, lucru care se datorează barierelor şi blocajului psihologic care au existat.

Îmi cer scuze că am vorbit atât de mult, dar aş dori să fac un rezumat foarte pe scurt cu vechea zicătoare „dă-i omului un peşte şi îl vei hrăni pentru ziua de azi; învaţă un om să pescuiască şi îl hrăneşti pentru toată viaţa”.

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, doresc să reiterez anumite aspecte privind ocuparea forţei de muncă – şi nu în ultimul rând contextul, având în vedere faptul că se considera la un moment dat că reuniunea la nivel înalt din primăvară este „reuniunea la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă” – şi să fac legătura între acest lucru şi documentul Comisiei de la sfârşitul anului trecut privind noi competenţe şi noi locuri de muncă. Acel document menţiona felul în care trecerea la economii cu emisii reduse de carbon ar avea un impact important asupra ocupării forţei de muncă. Este foarte important să ne amintim acel lucru şi să nu-l pierdem din vedere în cadrul dezbaterii generale pe care o avem în prezent.

Rezultatul pe care mi-aş dori să-l văd decurgând din numeroasele îngrijorări privind ocuparea forţei de muncă în momentul de faţă este un pachet foarte coerent cu privire la noi industrii şi noi investiţii. Nu vedem acest lucru în prezent. Avem un exemplu excelent la baza tehnologiei solare şi modul în care aceasta se dezvoltă într-o parte a Germaniei, în timp ce concomitent experimentăm pierderi ale locurilor de muncă în sectorul solar din Spania şi în sectorul turbinelor eoliene din Marea Britanie. Chiar acum, suntem în căutare de noi competenţe în noile tehnologii, riscăm însă şi să le pierdem din cauza lipsei unei strategii clare de investiţie şi, într-adevăr, o strategie clară de dezvoltare a competenţelor în cadrul acesteia.

Prin urmare, atunci când vorbim despre multe dintre aceste probleme din jurul recalificării şi al dezvoltării de competenţe etc., ar trebui să analizăm, de asemenea, aşa-numitul Program doar de tranziţie, elaborat împreună cu OIM, ITUC și ONU, întrucât competenţele pe care le căutăm în momentul de faţă încep să se schimbe. Trebuie să dezvoltăm competenţele celor care mai au încă probleme cu alfabetul şi aritmetica şi, într-adevăr, cu IT, însă căutăm, de asemenea, aptitudini transversale – care este ceva ce nu se găseşte în documentul Comisiei. Ar trebui să luăm în considerare, de asemenea, ceea ce facem cu sectoarele care au fost sectoare lipsite de dezvoltarea de competențe – nu în ultimul rând sectorul îngrijirii în momentul de faţă – şi să vedem cu adevărat cum putem să asigurăm egalitatea acolo.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, colegii mei din Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale au atins un punct sensibil cu rapoartele lor şi au clarificat cât de esenţială este acţiunea comună a statelor membre şi a Uniunii Europene pentru a asigura că urmările crizei economice şi financiare globale nu sunt suportate de către cei care sunt cel mai grav afectaţi de aceasta, şi anume, cei de pe ultima treaptă a societăţii.

Prin urmare, sunt extrem de dezamăgită că aşa-numita reuniune la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă din 7 mai, nu este, de fapt, nimic mai mult decât o farsă şi ar trebui să fie foarte jenant pentru noi, toţi cei care purtăm responsabilitatea în Uniunea Europeană, că această reuniune la nivel înalt poartă acest nume. În opinia mea, aceasta arată în mod clar faptul că politicile actuale încă nu reflectă faptul că putem combate criza economică şi financiară doar dacă, în acelaşi timp, combatem şi sărăcia, excluziunea socială, pierderile de locuri de muncă şi scăderea omniprezentă a standardelor de muncă.

Comisia a prezentat de curând cifre dramatice privind dezvoltarea ocupării forţei de muncă şi situaţia ocupării forţei de muncă atât în Uniunea Europeană, cât şi în zona euro. Este timpul pentru o acţiune coerentă! Aceasta trebuie să fie legată de a pune în sfârşit capăt privatizării serviciilor publice – sisteme de securitate precum dispoziţiile referitoare la vârsta înaintată. Încă nu înţeleg de ce, în cadrul reuniunii la nivel înalt din martie, Comisia şi Consiliul îndemnau încă statele membre să continue privatizarea sistemelor de pensii şi crearea de fonduri de pensie. Acest lucru este complet contraproductiv – din ce în ce mai mulţi oameni se scufundă în sărăcie şi amplifică problema sărăciei persoanelor în vârstă.

Avem nevoie de sisteme de asigurări sociale de combatere a sărăciei, avem nevoie de un pact social pentru Europa, aşa cum au solicitat sindicatele europene. Lupta împotriva sărăciei ar putea fi un mod cu adevărat umanitar pentru a începe lupta împotriva crizei financiare şi economice globale, iar Uniunea Europeană este obligată să facă acest lucru.

  Derek Roland Clark, în numele Grupului IND/DEM. – Dle preşedinte, dacă globalizarea cauzează concedieri, va exista un deficit de venituri, astfel încât Fondul pentru globalizare nu va avea la dispoziţie banii pe care vrea să îi cheltuiască. Nu combateţi globalizarea; alăturaţi-vă acesteia prin încurajarea concurenţei în cadrul UE şi învăţaţi cum se concurează pe pieţele mondiale.

Doriţi să reînnoiţi agenda socială prin intermediul Directivei privind timpul de lucru, care are două obiective. În primul rând, ar fi trebuit să ofere mai multe locuri de muncă, prin limitarea orelor de lucru, astfel încât companiile au trebuit să preia mai mult personal, însă personal suplimentar înseamnă cost suplimentar de taxe sociale, aşadar o creştere a costurilor unitare. Întreprinderile mici au devenit necompetitive şi au pierdut comenzi, provocând o suspendare a activităţii sau chiar închiderea. În cazul acesta, lucrătorii nu au deloc un loc de muncă. Cât de social este acest lucru?

În al doilea rând, era menită să ofere mai mult timp petrecut cu familia, însă la ce bun acest lucru dacă salariul este insuficient? Cât de social este dacă familia este privată de unele dintre lucrurile frumoase din viaţă? Să lăsăm oamenii să-şi găsească propria salvare. Multe ţări au o structură cu un salariu minim şi sprijin acest lucru. Nu dorim să vedem exploatate slăbiciunile sociale ale oamenilor, însă UE a distrus acum chiar şi asta, cu una dintre instituţiile sale, CEJ, în care hotărârile privind Laval şi alte cauze au ruinat politicile statelor membre privind salariul minim. Cât de social este să schimbi modul în care parlamentele naţionale au încercat să protejeze lucrătorii? Aceste măsuri nu sunt altceva decât o încercare de a stabili un stil sovietic de a comanda economia, şi ştim cu toţii cât de bine a funcţionat acesta.

  Carl Lang (NI). - (FR) Dle preşedinte, „a greşi este omenesc, dar a persista în greşeală este diabolic”. Ascultând dezbaterile de astăzi, tot ceea ce pot spune este că, în ciuda uriaşului impact economic, financiar, social şi demografic al crizei prin care trecem, nici instituţiile europene şi nici şefii de stat şi de guverne nu au înţeles adevărata amploare a tragediei şi a consecinţelor pentru noi toţi.

Acum un minut, l-am auzit pe Preşedintele în exerciţiu al Consiliului spunându-ne că şomerii trebuie să poată să-şi îmbunătăţească aptitudinile, şi că trebuie să-i motivăm mai mult pe oameni în căutarea de locuri de muncă. Cu toate acestea, chiar credeţi că sutele de mii de victime şomere ale crizei se află în această situaţie deoarece sunt incapabili de muncă? Toate acestea sunt, destul de clar, fructul unei alegeri ideologice şi doctrinare, al unui tip de gândire de grup, al unei teorii economice, care este teoria economică a pieţei libere şi a comerţului liber.

În sfârşit, Uniunea Europeană, care promovează conceptul de liberă circulaţie a capitalului, a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor, ar dori să globalizeze această alegere economică, această doctrină; totuşi, acest lucru este distrugător din punct de vedere economic şi social. Trebuie să obţinem o concurenţă internaţională la nivel global.

Dacă nu suntem capabili să punem în aplicare o politică de preferinţă socială prin intermediul preferinţei economice, o politică de securitate socială prin intermediul securităţii economice, dacă nu suntem capabili să punem în aplicare o politică de protecţie a comerţului, ei bine, atunci, doamnelor și domnilor, vom preda ceea ce mai rămâne din fermierii noştri, meşteşugarii şi industriile noastre legii junglei globalizării.

În cadrul acestui Parlament, există globaliştii liberali, socio-globaliştii şi alter-globaliştii. Sunt mândru că mă număr printre anti-globalişti, aceia care vor să recâştige piaţa internă, aceia care vor să aplice statutul de preferinţă naţională şi comunitară, precum şi statutul de protecţie naţională şi comunitară, pentru a servi oamenilor.

  Elisabeth Morin (PPE-DE). - (FR) Dle preşedinte, mă bucur să mă aflu astăzi aici pentru a apăra revizuirea Fondului european de ajustare la globalizare, întrucât consider că, din cauza crizei economice şi financiare, şi a crize sociale rezultate cu care ne confruntăm, este important să protejăm locurile de muncă.

Dacă e să apărăm viitorul lucrătorilor noştri, trebuie, bineînţeles, să le oferim mobilitate profesională, astfel încât să le permitem să se adapteze mai bine la cerinţele în schimbare a mediului de afaceri, atât în prezent, cât şi în viitor. Redresarea economică, viitorul ocupării forţei de muncă, competitivitatea ţărilor noastre, toate acestea depind de evoluţia competenţelor lucrătorilor, întrucât aceştia sunt cei care stabilesc standardele pentru mediile noastre de afaceri.

Desigur, primul pas necesar în lupta împotriva excluziunii sociale este integrarea pe piața forţei de muncă. Trebuie să promovăm acest model social, şi să lucrăm împreună pentru a promova acest capital „uman”. Toţi lucrătorii au dreptul la muncă.

Eficienţa noastră politică va fi măsurată cu ajutorul vitezei cu care întreprindem acţiuni pentru a asigura că mobilitatea, adaptabilitatea şi valabilitatea experienţei dobândite pot deveni, pe viitor, pârghii puternice pentru toţi bărbaţii şi femeile din ţările noastre europene, pentru toţi bărbaţii şi femeile care lucrează în întreprinderile noastre. Acestea sunt lucrurile de care ne pasă, şi acestea sunt lucrurile care au ghidat activitatea Comisiei noastre pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale.

  Jean Louis Cottigny (PSE). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cred că dl comisar Špidla a avut dreptate când a sugerat că noi, cei din cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, ar trebui să revizuim acest Fond european de ajustare la globalizare (FEAG), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Parlamentul ar trebui să adopte această propunere nemodificată, întrucât urmăreşte să extindă domeniul de aplicare a FEAG la situaţii de criză economică şi financiară. Preşedintele comisiei noastre, dl Jan Andersson, avea dreptate să propună un text adoptat cu o largă majoritate privind Comisia pentru ocuparea forţei de muncă pentru a transmite tuturor comisiilor, în special Comisiei pentru bugete, că este important să comunice cu statele membre, astfel încât fiecare lucrător, fiecare membru al unui sindicat, şi fiecare membru al publicului să poată fi informat în propria sa limbă cu privire la existenţa acestui Fond european.

Graţie acestui dialog tripartit, şi pentru că o largă majoritate din cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă a respins toate modificările, putem fi mândri de noi înşine, datorită: cofinanţării de 65% din partea UE şi 35% din partea statelor membre; numărului de concedieri necesare pentru a beneficia de Fondul european care a fost redus la 500 de lucrători; calculării concedierilor din momentul comunicării programului de concediere al întreprinderii; intervenției din partea Fondului european, ca urmare a consecinţelor crizei economice; măsurilor excepţionale mai favorabile aplicării Fondului, care vor continua până la sfârşitul anului 2011; şi, în sfârşit, unei perioade de 24 de luni pentru punerea în aplicare a FEAG.

Comisia noastră avea dreptate, însă trebuie să mergem mai departe. Aş dori să solicit tuturor statelor membre să facă tot ce le stă în putere pentru a se asigura că toţi lucrătorii care se află în dificultate pot beneficia de pe urma acestor dispoziţii, cât mai repede posibil. Aş dori să-l întreb pe dl comisar Špidla dacă această modificare se poate aplica de la 1 mai 2009, cu condiţia ca mâine să avem o largă majoritate care să adopte această propunere la prima lectură. Permiteţi-ne să încoronăm mandatul nostru legislativ cu adoptarea acestei modificări aduse Fondului european, care ne va permite să-i ajutăm pe lucrătorii noştri care se află în dificultate.

Ce vrea un lucrător concediat? Vrea să ştie cum va fi viaţa sa la sfârşitul lunii. Vrea să ştie ce va face mâine cu viaţa sa. Vrea să ştie dacă poate utiliza cunoştinţele pe care le-a dobândit în timp ce a lucrat. Gândiţi-vă la faptul că ar putea avea nevoie de mai multă pregătire pentru a avansa în viitor.

La sfârşitul acestei legislaturi, mă adresez, aşadar, tuturor celor care sunt membri ai Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă, indiferent de poziţia pe care au adoptat-o: vă rog asiguraţi-vă că acest text poate fi pus imediat în aplicare.

PREZIDEAZĂ: DNA MORGANTINI
Vicepreşedintă

  Elizabeth Lynne (ALDE) Dnă preşedintă, în calitate de raportor alternativ pentru raportul referitor la incluziunea activă a persoanelor pe piaţa muncii, mă voi referi în principal la acesta. Aş dori să o felicit pe dna raportoare Jean Lambert pentru acest raport. A prezentat un raport excelent. Sunt foarte bucuroasă că majoritatea amendamentelor pe care le-am propus au trecut de Comisie, în special cele privind acţiunile întreprinse împotriva discriminării. După cum ştiţi, ţin foarte mult la acest subiect.

Cetăţenii sunt excluşi de pe piaţa forţei de muncă din multe motive, dar mi se pare absolut incredibil că acest lucru încă se mai întâmplă pe motive de dizabilităţi, vârstă, religie sau credinţă, sau orientare sexuală - în ciuda Directivei privind ocuparea forţei de muncă din anul 2000. Problema constă în faptul că ea nu a fost pusă corect în aplicare în toate statele membre şi trebuie să fim chiar mai vigilenţi decât până acum, pentru a ne asigura că situaţia este riguros controlată.

Sunt bucuroasă, de asemenea, că amendamentul meu privind vârsta obligatorie de pensionare a fost acceptat. Mi s-a părut întotdeauna nedrept ca, la împlinirea unei anumite vârste, să fii dat deoparte. Totuşi, chiar dacă persoanele nu sunt excluse de pe piaţa muncii, dar nu pot lucra deoarece nu au acces la aceasta după nevoi, se ajunge tot la excludere. Iată de ce sunt mulţumită că amendamentul meu, în întâmpinarea unei noi directive clare împotriva discriminării la locul de muncă, a fost şi el acceptat de către Comisie.

Totuşi, regret că Grupul PPE-DE a depus o rezoluţie alternativă. Consider că scopul acestei acţiuni a fost în principal acela de a elimina orice referire la o nouă directivă privind antidiscriminarea, deoarece ştiu că majoritatea se opune acesteia. Mi se pare uimitor că există persoane care doresc să refuze cetăţenilor drepturile lor fundamentale la nivelul UE, numai din cauza vârstei, dizabilităţilor, religiei sau credinţei lor, ori a orientării lor sexuale.

Celelalte probleme la care doresc sa mă refer sunt confuzia între migraţia din raţiuni economice şi solicitarea de azil şi cea dintre migraţia din raţiuni economice şi solicitarea de azil, pe de o parte, şi imigraţia ilegală pe de altă parte - acestea sunt teme distincte, separate care trebuie abordate diferit. Consider că persoanelor care solicită azil, de exemplu, ar trebui să li se permită să lucreze în perioada în care aşteaptă rezolvarea cererii lor de azil. Astfel s-ar baza în mai mică măsură pe indemnizaţii. Trebuie, de asemenea, să facem mai mult pentru integrarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi a celor cu probleme legate de alcoolism sau consumul de droguri.

În final, aş dori să spun câteva cuvinte pe scurt despre Fondul european de ajustare la globalizare. Mă bucur că s-a tras o concluzie rapidă cu privire la această problemă. Este important ca paleta beneficiarilor acestui fond să se extindă, astfel încât să-i includă pe muncitorii disponibilizaţi ca urmare a recesiunii economice şi nu doar a globalizării, iar numărul de disponibilizări cerut pentru aplicare să fie de 500 în loc de 1000. Acest lucru este extrem de important pentru locuitorii din circumscripţia mea din West Midlands şi, de altfel, chiar şi pentru alte zone din Regatul Unit.

  Ewa Tomaszewska (UEN) - (PL) Dnă preşedintă, 16% dintre europeni se confruntă cu riscul de sărăcie. Criza determină o serie de disponibilizări de grup. Lipsa unui loc de muncă este principala cauză a sărăciei crunte. Sărăcia duce la excludere socială şi restricţionează accesul la educaţie şi la serviciile medicale. În ciuda crizei economice, dorim să păstrăm modelele sociale europene care stau la baza coeziunii sociale şi a solidarităţii, între altele prin rezolvarea problemei sărăciei. Independenţa economică garantează demnitatea. Iată de ce este atât de importantă protejarea locurilor de muncă şi a veniturilor, alături de creşterea nivelului calificării profesionale, ceea ce duce la o mai mare mobilitate pe piaţa muncii.

Ceea ce ne face cu adevărat să simţim că deţinem controlul asupra vieţii noastre este capacitatea de a participa la luarea deciziilor. Aşadar, este esenţial să respectăm opiniile partenerilor sociali, procesul de dialog social, contractele de grup şi deciziile stabilite la nivel social. Ar trebui să conlucrăm pentru asigurarea condiţiilor care să le permită oamenilor să câştige suficient pentru a participa la viaţa societăţii şi pentru a-şi susţine material familiile, mai ales dacă au mulţi copii. Ar trebui, de asemenea, să găsim o cale pentru soluţionarea discriminărilor de pe piaţa muncii, cu atât mai mult cu cât această problemă afectează persoanele cu dizabilităţi. Faptul că, în perioada crizei, s-au folosit doar cel mult 3% din rezervele financiare disponibile în cadrul Fondului european de ajustare la globalizare este din vina politicienilor. Îi felicit pe raportori.

  Sepp Kusstatscher (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, agenda de la Lisabona ne-a oferit o casă comună europeană cu trei piloni principali de susţinere: pilonul economic, cel social şi cel de mediu. Noi am criticat adesea faptul că se pune prea mult accent pe pilonul economic în comparaţie cu ceilalţi doi. Programele sociale au consolidat în mod semnificativ pilonul social. Aşadar, dorim să adresăm mulţumirile noastre raportorului Silva Peneda şi majorităţii membrilor Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale.

Acum avem în faţă un document mult mai bun decât propunerea vagă făcută iniţial de către Comisie. În cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, noi, Grupul Verzilor, am făcut peste 40 de propuneri de amendamente şi astfel am contribuit la o îmbunătăţire mai concretă a bazei socio-politice a documentului. Politica socială înseamnă mai mult! Ea trebuie să reprezinte şi altceva decât câteva cerinţe generale pentru mai multe locuri de muncă. Trebuie să existe o distribuţie mai corectă a bunurilor, un angajament în lupta împotriva sărăciei, o egalitate efectivă între sexe, integrare socială în loc de excludere, solidaritate internaţională, restructurare, respect pentru drepturile fundamentale şi drepturile omului - inclusiv în ceea ce îi priveşte pe imigranţi - preocupare pentru sănătate şi mediu, astfel încât condiţiile de muncă şi de viaţă să poată fi îmbunătăţite şi, în sfârşit, este nevoie de directive europene clare, care să nu poată fi subminate de Curtea Europeană de Justiţie.

Multe dintre aceste probleme sunt acum incluse în raportul care va fi aprobat în cadrul acestei ultime şedinţe plenare a Parlamentului. Nu putem decât să sperăm că aceste solicitări vor fi privite cu toată seriozitatea de către Consiliu şi Comisie. Numai atunci se va putea construi o Europă socială şi puternic unită, o Europă pe care cetăţenii UE o aşteaptă şi pe care o vor accepta cu bucurie.

  Roberto Musacchio (GUE/NGL). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, mă voi referi la Fondul european de ajustare la globalizare. Discuţia noastră despre acest fond are loc în centrul unei crize economice şi sociale extrem de puternice şi de dramatice, aşa cum au menţionat deja alţi deputaţi. Deşi e o idee bună ca fondul să fie folosit mai direct, ca parte a măsurilor menite să amortizeze şocul şomajului, aşa cum am spus, este necesară o discuţie mai serioasă asupra rolului său şi asupra contextului instrumentelor necesare pentru soluţionarea crizei.

În primul rând trebuie să facem totul pentru a ne asigura că starea de urgenţă nu se amplifică, deci să explicăm foarte clar, de exemplu, că oricine ia bani publici europeni are obligaţia de a nu-şi concedia angajaţii. Apoi, mai avem nevoie de aplicarea unor măsuri de intervenţie asupra crizei europene, pentru clarificarea opţiunilor structurale în acest moment de răspântie al industriei producătoare de automobile; problema priveşte Italia şi relaţia noastră cu Statele Unite şi Germania. În al doilea rând, sunt necesare politici industriale şi de mediu, dar şi politici de coeziune care să pună punct activităţilor de dumping din Europa.

În al treilea rând, din nefericire, resursele sunt insuficiente, mai ales dacă le comparăm cu cele stabilite, de exemplu, de către guvernul Statelor Unite. Măsurile paleative nu sunt de niciun folos. este nevoie de o schimbare radicală a politicilor noastre.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). - Dnă preşedintă, salut schimbările aduse Fondului european de ajustare la globalizare. Deşi reducerea, de la 1000 la 500, a numărului de disponibilizări necesar pentru compatibilitatea cu acest fond reprezintă o îmbunătăţire a situaţiei, acest număr prea mare continuă să reprezinte o discriminare faţă de ţările mici şi faţă de cazurile în care un număr mai mic de lucrători îşi pierd locurile de muncă.

În circumscripţiile mele, cei care şi-au pierdut locul de muncă din cauza închiderii a două companii - Waterford Crystal şi Dell - ar putea fi compatibili. Asta e foarte bine şi cer Guvernului irlandez să solicite imediat fonduri în numele lor. Totuşi, mii de persoane şi-au pierdut locul de muncă din cauza situaţiei economice globale şi e nedrept ca aceştia să nu fie compatibili doar pentru că nu lucrează pentru companii multinaţionale ci în întreprinderi mici şi mijlocii.

Propun să modificăm acest sistem după criterii mai corecte, fie prin renunţarea la criteriul de 500 locuri de muncă, fie prin abordarea disponibilizărilor în funcţie de domeniu sau zonă, nu în funcţie de mărimea companiei. În acest mod am putea extinde această finanţare pentru 500 de lucrători care şi-au pierdut locul de muncă în domenii precum agricultura, procesarea alimentelor sau IT, ori într-o anumită zonă geografică, să spunem Tipperary, Waterford, Limerick, Cork sau Kerry.

Un alt obstacol întâmpinat de lucrătorii care încearcă să acceseze Fondul de ajustare la globalizare este faptul că acesta este disponibil pentru lucrători doar dacă guvernul din ţara respectivă doreşte să înainteze o cerere şi să plătească sumele reprezentând contribuţia naţională. Ce se întâmplă cu lucrătorii din ţările care nu doresc să înainteze această solicitare? Mă gândesc la guvernul irlandez, care, până acum, nu a solicitat finanţare din acest fond.

Tocmai ţările ale căror economii sunt cel mai grav afectate şi care au cea mai ridicată rată a şomajului ar putea fi ţările care îşi permit cel mai puţin să plătească respectiva contribuţie pentru a-şi ajuta lucrătorii, şi totuşi ele sunt ţările care au cea mai mareste nevoie de aceste finanţări.

  Juan Andrés Naranjo Escobar (PPE-DE). - (ES) Dnă preşedintă, voi vorbi despre agenda socială reînnoită. Permiteţi-mi să încep prin a-i adresa sincere mulţumiri raportorului Silva Peneda pentru munca sa; dată fiind contribuţia sa, în cadrul Camerei, pe probleme de politică socială şi ocuparea forţei de muncă, sunt de părere că putem vorbi despre .„moştenirea Silva Peneda”.

Dnă preşedintă, neîncrederea şi teama au prins rădăcini în societatea noastră: şomajul creşte şi, în ţara mea, ia proporţii dramatice. Trebuie să schimbăm în bine această situaţie, iar agenda socială ar trebui să ne ajute în acest sens. Progresul economic şi progresul social nu sunt divergente; chiar din contră. Dacă dorim să stimulăm creşterea economică şi să oferim locuri de muncă mai multe şi calitativ superioare, atunci trebuie să punem în aplicare agenda socială, începând cu tot ceea ce duce la un amplu consens.

Nu mai este timp de pierdut. nu trebuie să ne cantonăm în poziţii defensive ci dimpotrivă, să depăşim interesele locale pe termen scurt şi să privim spre viitoarele generaţii. Europa socială ar trebui să fie un spaţiu care să ne unească şi nu să ne dezbine, deoarece vorbim despre interesele comune europene. Agenda socială nu poate fi separată de o strategie de la Lisabona reînnoită, deoarece succesul economic susţine beneficiile sociale, iar beneficiile sociale contribuie şi ele la succesul economic.

În anii următori, Europa se va confrunta cu o perioadă de stagnare şi cu îmbătrânirea progresivă a populaţiei sale. Nu ne mai putem ascunde cu capul în nisip. Trebuie să modernizăm modelul nostru social, tocmai pentru a-l îmbunătăţi şi a-l face mai corect şi mai funcţional. Dnă preşedintă, există slăbiciuni structurale care constituie o grea povară şi care ne împiedică să păşim mai departe. Trebuie să scăpăm de acea povară şi să punem în aplicare agenda socială.

  Gabriela Creţu (PSE). – (RO) Uniunea Europeană a fost mult timp apreciată pentru modelul său social. De ani buni, însă, asistăm la o fragilizare a dreptului muncii şi a drepturilor sociale. O ţară a săracilor din Uniune ar avea tot atâţi locuitori cât Germania.

Noi fenomene sociale apar. După ultima lărgire, se pare că Europa socială are două viteze şi ambele spre înapoi. Ca răspuns, Comisia a propus o agendă socială modestă. Imediat s-a declanşat criza financiară, cu efecte economice care nu sunt deloc modeste; dimpotrivă, riscul înrăutăţirii situaţiei celor deja aflaţi în risc a sporit.

În aceste condiţii, trebuie impus un principiu: drepturile şi obiectivele sociale au prioritate faţă de libertăţile economice în caz de conflict. Trebuie să contrazicem o lungă tradiţie care spune că războaiele şi crizele sunt provocate de cei bogaţi, dar costurile sunt suportate de cei săraci. Să respingem ideea, dragă unora, că profiturile se privatizează, dar pierderile se socializează.

Avem nevoie de o politică de solidaritate şi coeziune europeană, cu măsuri legislative, fiscale şi financiare concrete. Pentru aceasta este însă nevoie de voinţă politică şi această voinţă politică are drept cuvinte cheie: incluziunea activă, locuri de muncă, împărţirea inteligentă a muncii, educaţie, egalitate de tratament şi remunerare, dezvoltare durabilă şi verde. Semnarea şi aplicarea unui pact pentru progres social şi ocupare ar fi dovada acestei voinţe politice. O aşteptăm!

  Philip Bushill-Matthews (PPE-DE). - Dnă preşedintă, permiteţi-mi să încep prin a mulţumi preşedinţiei în exerciţiu pentru comentariile din deschidere - comentarii vizionare, echilibrate şi judicioase, aceste adjective fiind asociate din ce în ce mai des cu Preşedinţia cehă a Parlamentului European.

Permiteţi-mi să mulţumesc şi domnului Barroso, preşedintele Comisiei, pentru comentariile sale, în special pentru că ne-a reamintit cât de importante sunt locurile de muncă şi, mai ales, nevoia de a ne concentra asupra acelor nefericiţi care încă nu au aşa ceva.

În final, ambii vorbitori s-au referit în mod just la munca excelentă depusă de cei trei raportori, dar aş dori să scot în evidenţă modul în care s-au referit la raportul domnului Silva Peneda, deoarece l-au numit „ambiţios şi vizionar”. Chiar aşa este şi trebuie să fie astfel, datorită importanţei acestui subiect special.

Domnul Silva Peneda ne-a propus diferite priorităţi pentru ceea ce urmează să facem. Aş dori doar să adaug două lucruri pe care ar fi ideal să nu le facem. Trebuie să evităm în special două lucruri: primul este reprezentat de pieţele prea rigide ale forţei de muncă, deoarece ele blochează orice şansă, promovează şomajul şi încurajează, pur şi simplu, economia subterană. În momentul de faţă acest lucru este evident în special în Spania şi acolo trebuie să învăţăm lecţia eşecului socialist.

În al doilea rând, trebuie să evităm concentrarea exclusivă asupra protecţiei celor care încă deţin un loc de muncă, pe seama celor care sunt în căutare şi a acelor angajatori care încearcă să le ofere unul. Acestea sunt grupurile care au într-adevăr nevoie de ajutorul nostru.

În final, permiteţi-mi să afirm că este limpede că noi toţi, membrii acestei Camere, avem opinii diferite, dar ceea ce avem în comun este preocuparea noastră pentru aceste subiecte, acesta fiind şi motivul pentru care mulţi dintre noi am depăşit timpul alocat.

Sunt încântat că are loc această dezbatere importantă. Personal, sunt încântat că discursul meu final în calitate de coordonator, discursul meu final în plen, se referă la o temă atât de importantă. Doresc să transmit tuturor colegilor care vor reveni aici cele mai bune urări şi doresc să mă adresez în special domnului Stephen Hughes. Într-o zi, Stephen, îmi vei simţi lipsa, iar eu cu siguranţă îţi voi simţi lipsa, dar chiar şi atunci când nu voi mai fi aici voi sta cu ochii pe tine!

  Preşedinta. − Într-adevăr vă vom simţi lipsa şi ne vom gândi la dumneavoastră

  Proinsias De Rossa (PSE). - Dnă preşedintă, am convingerea că va face şi lobby pentru noi!

Nu este de bun augur faptul că unele state membre nu doresc ca întâlnirea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă să aibă loc joia aceasta. Nu este de bun augur, nici pentru viitoarea dezvoltare a unei economii de piaţă sociale, faptul că o minoritate a statelor membre au blocat, săptămâna trecută, şansa ajungerii la un compromis privind revizuirea Directivei privind timpul de muncă. Dacă angajamentul Europei către o economie de piaţă socială este real, trebuie ca ponderea politicilor economice, sociale şi de mediu să fie egală.

Numeroasele crize cu care ne confruntăm acum nu se rezolvă doar prin salvarea băncilor cu ajutorul unor sume impresionante din economiile plătitorilor de taxe, dacă se ignoră nevoile cetăţenilor noştri, fiinţe sociale. Trebuie să se depăşească limitele metodei deschise de coordonare, prin coordonarea politicilor privind pensiile, ocuparea forţei de muncă, educaţia, sănătatea şi, desigur, serviciile sociale.

Totuşi, este evident că unele dintre statele membre sunt incapabile să gândească în afara cadrului economic restrâns, care consideră că politicile sociale şi de mediu sunt un lux costisitor la care e bine să se renunţe, deoarece acţionează ca o restricţie pe piaţă. Această situaţie trebuie să se schimbe urgent, dacă vrem să păşim, cu convingere, în direcţia îndeplinirii obiectivului nostru, adică a unei societăţi mai bune.

  Anja Weisgerber (PPE-DE). – (DE) Dnă preşedintă, modelele sociale europene se confruntă cu provocări majore. Mai precis, trebuie să luptăm împotriva regresului datorat actualei crize financiare prin măsuri coordonate la nivel european. Aşadar, aş dori şi eu să le mulţumesc raportorilor pentru munca excelentă pe care au depus-o.

Pe lângă măsurile imediate ce trebuie luate pentru reglementarea pieţei financiare, trebuie să coordonăm şi măsurile socio-politice şi să creăm un cadru social. Trebuie, în acest caz, să ţinem cont de competenţele statelor membre. Sunt pentru acordarea unui statut prioritar creării şi creşterii numărului de locuri de muncă în această perioadă de criză şi pentru a face presiuni în baza principiului unei securităţi sociale flexibile. Totuşi, refuz să accept solicitarea introducerii salariului minim în toate statele membre, aşa cum se solicită în paragraful 14 al raportului domnului Silva Peneda căruia, de altfel, doresc să-i mulţumesc pentru munca depusă. Această solicitare, în strânsă legătură cu o decizie care ar trebui lăsată la discreţia exclusivă a fiecărui stat membru, încalcă principiul subsidiarităţii.

Reglementările şi sistemele aplicate pe piaţa muncii diferă foarte mult de la un stat membru la altul. În opinia mea, fiecărei persoane trebuie să i se garanteze un venit suficient pentru a putea duce o viaţă decentă. Acest lucru se poate realiza pe baza unui venit minim, împreună cu alte beneficii sociale din partea statului. La ce nivel s-ar putea stabili salariul minim? Poate la nivelul României? Acolo, el reprezintă circa 72 de euro pe lună.

Susţin în special ideea că trebuie să impunem un venit minim pentru fiecare, dar ţin să reamintesc competenţa statelor membre în stabilirea limitelor corespunzătoare. Mă declar în favoarea unei Europe sociale. Europa trebuie să creeze un cadru social dar, în acelaşi timp, să respecte puterea de decizie a statelor membre.

  Stephen Hughes (PSE). - Dnă preşedintă, la început ni s-a promis pentru această săptămână o întâlnire amplă, la nivel înalt, privind ocuparea forţei de muncă şi, în schimb, am primit o troică de o jumătate de zi. Ce mesaj cumplit transmite această situaţie către cetăţenii europeni, care îngroaşă rândurile şomerilor într-un ritm alarmant! Ce mesaj negativ se transmite multor altora care se tem că îşi vor pierde locurile de muncă! Previziunile arată că, până în anul 2010, aproape 27 de milioane de persoane din UE ar putea deveni şomeri, iar eu mă tem că lucrurile ar putea sta chiar mai rău de atât. Sper din suflet ca întâlnirea la nivel înalt din iunie să dedice cel puţin o zi întreagă modului în care putem răspunde acestei provocări.

În loc să pretindem că răspunsul se află doar la nivel naţional, avem nevoie de răspunsuri puternice, coerente în întreaga Europă, de acţiuni coordonate la nivel european, naţional şi regional. Trebui să acţionăm rapid pentru menţinerea locurilor de muncă viabile oriunde este posibil. Disponibilizările ar trebui să fie ultima soluţie: în locul lor ar trebui gândită o distribuire judicioasă a sarcinilor şi recalificarea. Trebuie să investim pentru a crea locuri de muncă ecologice, într-o economie bazată pe cunoaştere şi pe emisii reduse de dioxid de carbon. Trebuie să investim pentru a le oferi angajaţilor abilităţile necesare pentru a munci într-o astfel de economie. este nevoie de politici puternice, active în domeniul forţei de muncă, pentru reintegrarea rapidă a lucrătorilor disponibilizaţi, şi de sisteme de protecţie socială puternice şi viabile, pentru susţinerea celor care nu ajung şomeri din vina lor.

Toate astea ar trebui să fie mai mult decât suficiente pentru a umple programul unei zile complete la întâlnirea la nivel înalt din iunie. Această troică de o jumătate de zi este un răspuns penibil.

Şi, în final, Philip, îţi voi simţi lipsa - cam aşa cum simt lipsa unei dureri de dinţi!

(Râsete)

  Oldřich Vlasák (PPE-DE). - (CS) Dnă preşedintă, pe lângă colapsul pieţelor financiare, creşterea şomajului este una dintre cele două probleme majore care decurg din actuala criză economică. Cred cu tărie că, dacă Uniunea Europeană doreşte să găsească o soluţie pentru această creştere, ea trebuie să evite orice formă de protecţionism. Consider, de asemenea, că este esenţial să existe o coordonare a tuturor măsurilor separate aplicate pe teritoriul Uniunii Europene. Trebuie să se ia măsuri, pentru a-i motiva pe cei care devin şomeri să încerce să caute noi locuri de muncă. În acest context, privesc cu încredere propunerea ca persoanele care şi-au pierdut locul de muncă din cauza actualei crize economice să poată primi rapid finanţare din partea Fondului european de ajustare la globalizare. Întrebarea este, totuşi, dacă nu cumva mergem prea departe cu amendamentele la reglementările Fondului de ajustare la globalizare. În opinia mea, nivelul de cofinanţare de 75% propus acum este prea mare. Este necesară cooperarea între statele membre în acest caz, dar să nu uităm că trebuie simplificat sistemul de administrare a fondului.

Doamnelor şi domnilor, suntem, desigur, de acord că menţinerea locurilor de muncă şi crearea de noi oportunităţi de angajare după criza financiară şi economică reprezintă una dintre sarcinile fundamentale ale Uniunii Europene. În acest context, aşteptata întâlnire la nivel înalt a liderilor din ţările UE pe tema ocupării forţei de muncă ar trebui să stabilească foarte clar un cadru comun şi propuneri specifice şi ar mai trebui să pună punct discuţiei privind schimbările aduse Fondului european de ajustare la globalizare.

  Jan Cremers (PSE). – (NL) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, atunci când agenda socială a Comisiei a fost pentru prima dată pusă în discuţie în anul trecut, am afirmat că, după părerea mea, programul nu este deloc ambiţios şi că înseamnă prea puţin, prea târziu. Aş dori să-i mulţumesc domnului Silva Peneda pentru contribuţia adusă, în ultima vreme, în acest domeniu. Consider că acest raport arată că, indiferent de situaţie, Parlamentul European doreşte o implicare mai ambiţioasă în acest domeniu.

La început, atunci când s-a născut ideea Uniunii Europene, a fost clar că doream să ne bazăm politica socială pe un cadru de reglementare existent în aproape toate statele membre, şi anume pe o lege a muncii solide, care să garanteze că nimeni nu este lăsat deoparte, şi pe negocieri colective prin care să se menţină poziţia angajaţilor pe piaţa muncii.

Acum trebuie să adăugăm, la acest cadru, protecţia socială a celor vulnerabili din societatea noastră. În ciuda creşterii economice înregistrate în Europa, constatăm apariţia unui fenomen nou: acela al angajaţilor săraci. Aş dori, de asemenea, să-i mulţumesc domnului Silva Peneda pentru că a inclus această problemă în raportul său.

  David Casa (PPE-DE) . – (MT) A fost pentru mine o onoare să activez în cele două domenii discutate aici. Aş dori să le mulţumesc călduros raportorilor şi tuturor celor implicaţi, care ne-au ajutat să ajungem la poziţia pe care o prezentăm astăzi. Înainte de orice altceva, trebuie să îi apărăm pe angajaţii care, din nefericire, au fost disponibilizaţi în urma acestei crize şi cred cu tărie că astăzi este mai uşor să-i ajutăm pe aceşti oameni să reintre pe piaţa forţei de muncă.

În această seară am convenit să facem tot ce ne stă în putere pentru a crea mai multe locuri de muncă în Europa. Putem crea mai multe locuri de muncă şi nu aşa cum doresc socialiştii, prin restricţionarea orelor suplimentare pentru angajaţi. Dimpotrivă, dorim ca angajaţii să decidă ei înşişi acest lucru. Noi, în calitate de politicieni, nu putem dicta câte ore suplimentare are dreptul o persoană să lucreze. Acest lucru trebuie lăsat la latitudinea angajatului. Aşadar, da, după declaraţia comisarului Almunia, potrivit căruia ne vom confrunta cu o criză a locurilor de muncă în zona euro, trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru crearea de noi locuri de muncă şi a unor locuri de muncă mai bune pentru toţi angajaţii europeni.

  Colm Burke (PPE-DE). - Dnă preşedintă, salut cu căldură revizuirea criteriilor care guvernează funcţionarea Fondului european de ajustare la globalizare. Ne aflăm într-un moment de criză profundă, cea mai gravă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Aşadar sunt necesare soluţii inovatoare pentru rezolvarea teribilelor probleme economice cu care ne confruntăm.

Fondul european de ajustare la globalizare este un astfel de exemplu. Eu am fost primul deputat irlandez al acestei Camere care a întrezărit posibilitatea folosirii acestor fonduri în situaţia recentei crize de locuri de muncă din Limerick, Waterford şi Tralee, trei localităţi importante din circumscripţia mea. Prin urmare, salut munca depusă de raportori pentru găsirea unor criterii mai flexibile în situaţia crizei economice. O menţiune specială merită noul raport al contribuţiilor Comisiei şi statelor membre pentru finanţare, plus scăderea temporară a pragului de şomaj de la 1000 la 500 de persoane.

Consider că aceste reforme vor transmite un puternic semnal, din inima Europei, către cei care au avut neşansa de a fi loviţi de uraganul crizei economice, că există disponibilitatea de a-i ajuta pentru a se recalifica şi a-şi îmbunătăţi pregătirea, în vederea prosperităţii lor viitoare.

  Katrin Saks (PSE). - (ET) Susţin, la rândul meu, reorganizarea Fondului de ajustare la globalizare. În ţara mea natală, Estonia, acest fond nu a fost folosit şi, atunci când am întrebat de ce, mi s-a răspuns că există condiţii foarte stricte şi că numărul minim, care până acum era de 1000, făcea acest lucru imposibil. Noi nu avem companii atât de mari, ci unele mai mici care au dat, într-adevăr, faliment. Categoric, reducerea numărului minim la 500 ar oferi, aşadar, Estoniei - unde rata şomajului este deja foarte înaltă - o şansă, iar schimbarea procentajului de finanţare cerut ar fi, de asemenea, foarte favorabilă. Aşadar, salut încă o dată schimbările făcute cu privire la acest fond.

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE-DE) . – (RO) Şi eu aş dori să apreciez ca deosebit de utile – şi le voi susţine prin votul meu – propunerile pentru transformarea Fondului de ajustare la globalizare într-un instrument eficient de luptă împotriva efectului celui mai dureros al crizei economice şi anume pierderea locurilor de muncă.

Nu era drept ca, acum, acest fond să poată fi accesat numai în situaţiile în care locurile de muncă erau pierdute datorită realocării firmelor, situaţie care se întâlnea, de regulă, în ţările dezvoltate. Prin modificările propuse, statele membre mai puţin dezvoltate, între care şi România, vor putea fi eligibile pentru acest fond.

  Alexandr Vondra, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Dnă preşedintă, în primul rând permiteţi-mi să adresez mulţumirile mele pentru această dezbatere utilă care a avut loc aici. Consider că dezbaterea a fost foarte importantă şi constructivă, mai ales în ceea ce priveşte importanţa problemelor discutate. Cred că putem trage foloase din simplul fapt că această dezbatere are loc la momentul oportun, chiar înainte de întâlnirea ce va avea loc joi la Praga.

Aşadar, permiteţi-mi să vă mulţumesc pentru întreaga dumneavoastră contribuţie. Cred că nimic nu va fi omis sau uitat. Cred că această dezbatere va contribui la rezultatul întâlnirii la nivel înalt, în aceeaşi măsură ca şi munca de pregătire dusă împreună cu Comisia, şi care s-a materializat prin cele trei workshop-uri importante desfăşurate la Stockholm, Madrid şi Praga.

Mă adresez celor care vorbeau despre dimensiunea sau scopul întrunirii: da, iniţial s-a intenţionat organizarea unei întâlniri cu participare mai largă, dar trebuie să ţinem cont de situaţia generală din domeniul ocupării forţei de muncă. Este un domeniu în care competenţele naţionale sunt foarte importante şi contribuţia comunităţii nu este singurul instrument pus în joc. Am afirmat acest lucru în cuvântul de deschidere, în care am prezentat câteva dintre speranţele noastre pentru întâlnirea la nivel înalt din această săptămână. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că, în pofida existenţei unei strategii europene de ocupare a forţei de muncă, politica de angajare rămâne, în esenţă, în responsabilitatea fiecărui stat membru.

Un element fundamental al strategiei care funcţionează din 1997 a fost şi rămâne rolul învăţării reciproce, în procesul de căutare a unei soluţii la problemele comune din domeniul ocupării forţei de muncă. Această abordare este şi astăzi crucială, căci ne confruntăm cu una dintre cele mai grave crize economice din istoria recentă şi ea joacă, la rândul ei, un rol la întâlnirea la nivel înalt din această săptămână.

Dar, dincolo de măsurile luate la nivel naţional, Uniunea însăşi trebuie să joace un rol şi, în acest context, să folosească la maximum instrumentele financiare aflate la dispoziţia sa, în principal Fondul social european şi Fondul european de ajustare la globalizare, aflat acum în plin proces de modificare, astfel încât, desigur cu acordul Parlamentului, să îşi extindă scopul pentru acoperirea pierderii de locuri de muncă rezultate din actuala criză.

Este exact ce dorim noi să realizăm şi consider că avem motive să credem că rezultatul întâlnirii de la Praga, în prezenţa membrilor Comisiei, a preşedinţiei, a viitorilor preşedinţi şi parteneri sociali, va permite obţinerea de rezultate sub forma unor recomandări şi sugestii. Apoi vom avea din nou prilejul să ne întâlnim, în calitate de reprezentanţi ai celor 27 de state membre, la Consiliul European din iunie, pentru a emite decizii.

Aşadar, speranţa noastră este că, beneficiind de ajutorul din partea partenerilor sociali europeni şi pe baza muncii de pregătire exprimate prin cele trei workshop-uri şi prin această dezbatere, întâlnirea europeană la nivel înalt pe probleme legate de ocuparea forţei de muncă să reuşească să identifice paşii care trebuie făcuţi în continuare, cât mai urgent, pentru a răspunde la situaţia gravă cu care se confruntă acum cetăţenii noştri şi pentru a ne ajuta la crearea unei Uniuni mai puternice şi mai competitive pe viitor.

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. − (CS) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, pe parcursul celor cinci ani în care am lucrat în cadrul Comisiei am avut de mai multe ori şansa de a mă întâlni cu raportorii şi, prin urmare, calitatea rapoartelor lor nu este pentru mine o surpriză. Este limpede că ne întâlnim într-un moment în care Europa şi întreaga lume se confruntă cu criza. Această criză este adesea comparată cu criza din anii 1930 şi există temeri că şi consecinţele vor fi aceleaşi căci, cu siguranţă, este o criză gravă. Totuşi, unele lucruri s-au schimbat în comparaţie cu criza anterioară. Avem acum Uniunea Europeană, iar continentul european nu mai este plin de tensiuni între ţări şi de ură. Avem modelul social european, care a dat naştere unui sistem foarte complex de protecţie socială, iar asta este o schimbare substanţială. În plus, consider că a crescut, progresiv, voinţa şi capacitatea de a conlucra, deoarece acum, pentru prima dată, ţările europene şi-au coordonat riposta împotriva crizei printr-un plan de redresare economică, folosindu-şi capacitatea de coordonare la nivel comunitar şi la nivelul fiecărui stat membru în parte. Este clar, de asemenea, că dacă vorbim despre criză, ne gândim în principal la şomaj şi la consecinţele sociale ale acestuia. Comisia consideră că problema ocupării forţei de muncă şi a şomajului reprezintă o temă prioritară şi propune ca ea să devină prioritară pentru întreaga Uniune Europeană. O parte dintre membri au criticat faptul că scopul iniţial al întâlnirii şefilor de state sau de guverne a suferit transformări. Preşedintele Comisiei a exprimat clar opinia susţinută de către Comisie, iar aceasta este ideea de la care s-a pornit. Totuşi, doresc să afirm că întâlnirea de la Praga este un eveniment excepţional. Pregătirile în vederea desfăşurării ei sunt extraordinare. Vor fi prezenţi participanţi care nu au mai luat niciodată parte la asemenea evenimente, această întâlnire fiind, în acelaşi timp, un prim pas spre Consiliul European. Asta înseamnă că tema ocupării forţei de muncă şi a şomajului va fi dezbătută la nivelul primilor miniştri şi al preşedinţilor.

Doamnelor şi domnilor, am dezbătut câteva probleme de sine stătătoare din cadrul agendei sociale şi, pe parcursul dezbaterilor, s-au născut unele întrebări legate de schimbările care trebuie aduse fondurilor individuale. Aş dori să subliniez faptul că agenda propusă a fost pregătită, în cea mai mare parte, înainte de instalarea crizei dar, în ciuda acestui fapt, vreau să fie foarte clar că programul iniţial era şi încă mai reprezintă o bază utilă pentru a înfrunta criza. El se constituie, de asemenea, într-o bază utilă pentru acţiunile ce vor fi întreprinse după încheierea crizei. Consider că modelul social european este mai mult decât o simplă reacţie la criză, oricât de serioasă ar fi aceasta. El este un proces şi o strategie politică şi socială pe termen foarte lung şi tocmai acest aspect al duratei sale este o parte integrantă a agendei sociale. Cu privire la problema Fondului european de ajustare la globalizare şi subiectul modificărilor aduse Fondului social european, aş dori să adresez mulţumirile mele pentru excelenta cooperare, deoarece dialogul a fost atât de constructiv, încât avem toate şansele să ne atingem ţelurile în cadrul întâlnirii respective, iar eu consider că acest fapt este extrem de important. În cehă avem o vorbă, conform căreia „cel care dă repede dă de două ori”. Nu ştiu dacă strămoşii noştri au stabilit aceste calcule precise, dar e limpede că un răspuns rapid contează şi este de mai mare ajutor decât ezitarea.

În cursul dezbaterii s-au adresat câteva întrebări precise, la care aş dori să răspund. Prima dintre acestea este întrebarea adresată de domnul Cottigny, privind data de 1 mai din acest an, sau luna mai a acestui an şi folosirea fondului. Aş dori să fie limpede că solicitările depuse după data de 1 mai a acestui an, în baza propunerii aflate în stadiul final, vor fi evaluate conform noilor reguli. Doamna Juknevičienė era îngrijorată că, adeseori, banii din fond nu ajung la cei care au nevoie de ei. Consider că ar trebui să se controleze în permanenţă eficienţa fondurilor. Am avut posibilitatea să vizitez Karelia de Est, unde se discuta despre folosirea finanţării pentru ajutarea celor care şi-au pierdut locurile de muncă în urma restructurărilor de la firma Nokia şi pot spune din experienţă că discuţiile au arătat cu claritate că cea mai mare parte dintre cei care îşi pierduseră locurile de muncă erau de părere că ajutorul din partea Fondului european de ajustare la globalizare era necesară, ba chiar ar fi avut nevoie de un ajutor rapid. În momentul în care mă aflam acolo, 60% dintre ei îşi găsiseră deja un nou loc de muncă. Bineînţeles, nu toţi, dar chiar şi aşa, era clar că acest mecanism funcţionează. O altă întrebare adresată aici a fost aceea a cofinanţării. Desigur, dl. Vlasák avea dreptate când afirma că această cofinanţare joacă un rol foarte important; totuşi, consider că o creştere a nivelului de cofinanţare pe timp de criză este o propunere bună, deoarece unele state aflate într-o situaţie foarte dificilă au probleme foarte serioase în obţinerea cofinanţării. Pentru ca lucrurile să meargă mai bine, noi am propus un nivel de 75%. În urma dezbaterii din Parlament, procentul a fost redus la 65% şi cred că acesta este un pas important, care înlesneşte cu adevărat utilizarea fondului. Aş dori de asemenea să subliniez un lucru care nu a fost reliefat explicit în dezbatere, cu toate că Fondul social european este o instituţie consacrată, care ajută milioane de persoane anual şi o face extrem de eficient. Şi în cazul acestui fond am modificat, de comun acord, reglementările, în cadrul discuţiilor avute cu dumneavoastră şi consider că astfel el va putea fi utilizat mai uşor şi mai eficient. Doamna Lambert a subliniat importanţa integrării sociale. Cred că ar trebui subliniat că politica noastră este foarte clară. Modelul social european este un model al societăţii active, în cadrul căruia activarea pe piaţa muncii este elementul cheie. Totuşi, el nu este un model care să-i accepte doar pe cei care participă pe piaţa forţei de muncă, deoarece un procent însemnat dintre cetăţenii noştri nu participă, din diferite motive, pe piaţa forţei de muncă şi totuşi este foarte important ca ei să aibă posibilitatea de a participa activ şi de a juca un rol activ în societate. Dl. Silva Peneda a pus în evidenţă dialogul social. Nu pot decât să mă declar de acord cu această opinie, conform căreia dialogul social este, mai ales în acest moment, mai important ca niciodată.

Doamnelor şi domnilor, aş dori să afirm că, după părerea mea, agenda socială şi cea ocupaţională devin din ce în ce mai importante, şi că acest proces îşi face tot mai mult simţită prezenţa în toate strategiile UE, la fel ca şi în toate propunerile de schimbare a planurilor pe termen lung şi a imaginii Uniunii Europene. Aş dori să vă mulţumesc tuturor şi să închei prin a-mi exprima profunda convingere că modelul social European este un model ce nu poate exista fără integrarea europeană; nu e un model care să poată fi dezvoltat şi păstrat între graniţele naţionale, de sine stătător şi, ca urmare, aş dori să concluzionez spunând că, în opinia mea, Europa şi integrarea europeană reprezintă o condiţie prealabilă fundamentală pentru dezvoltarea viitoare a modelului social european.

  Gabriele Stauner, raportoare. – (DE) Dnă preşedintă, domnule preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnule comisar, aş dori să adaug câteva lucruri la observaţiile domnului comisar privind Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG). FEAG face şi el parte din modelul social european. Dânsul a avut dreptate să spună că "e mai bine să previi, decât mai apoi să dregi". Am avut discuţii ample cu Comisia şi aş dori să subliniez faptul că, în acest caz, reacţia noastră este una rapidă, dar de înalt calibru, din punct de vedere al conţinutului şi al calităţii. Este un compromis de care atât eu, cât şi colegii mei suntem foarte mândri.

Aş dori să prezint, pe scurt, câteva gânduri desprinse din această discuţie: în ceea ce priveşte FEAG, s-a dovedit că, slavă Domnului, există un larg consens în privinţa revizuirii lui. Aş dori să adresez o scurtă rugăminte Comisiei: vă rog, nu trebuie doar să transferaţi fondurile remanente din Fondul social european (FSE) către FEAG, ci să colectaţi şi alte fonduri remanente din buget. Pentru aceia dintre noi care sunt interesaţi de politica socială, ar fi, desigur, ideal dacă fondurile din FSE s-ar cheltui în totalitate pentru obiectivele FEAG, iar fondurile FSE ar proveni din alte fonduri remanente. aşa am putea face de două ori mai mult bine angajaţilor.

Colegilor mei, dnei Lynne, dneiSinnott şi dlui. Burke le voi spune, ca exemplu, că FEAG poate realiza multe lucruri dar, în mod sigur, nu poate rezolva toate problemele regionale. Acest lucru este evident - iar scopul său nici nu este acesta. Statele membre au în continuare responsabilităţile lor. Aş dori să mai fac un apel către Comisie: poate că veţi putea evita epuizarea fondurilor pentru asistenţă tehnică - 0,35% - care vă stau la dispoziţie conform regulamentului. În acest caz, angajaţii ar putea beneficia de sume mai mari. Comentariul făcut de dl. Naranjo Escobar a fost foarte corect şi se referă la o sarcină de viitor. Ţinând cont de criza economică şi financiară, trebuie să revizuim şi Strategia de la Lisabona.

Aş dori să adresez un comentariu dlui Hughes: o întâlnire la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă ar fi, într-adevăr, un lucru grozav, dar vă spun, cu toată sinceritatea, troica este şi ea potrivită, dacă duce la rezultate raţionale. Nu este nevoie să se organizeze o întâlnire la nivel înalt doar de dragul organizării. Avem nevoie de rezultate bune şi rapide!

  José Albino Silva Peneda, raportor. – (PT) În acest moment al dezbaterii, aş dori să fac trei comentarii. În primul rând, doresc să afirm că politica socială nu este monopolul niciunei forţe politice din acest plen. Pe parcursul acestei legislaturi, Grupul Popular European (Creştin Democrat) şi Democraţii Europeni, forţa politică pe care o reprezint în Parlament, a contribuit la politica socială într-un mod pe care eu îl consider decisiv. Eu am jucat un rol foarte activ la diferite rapoarte, pe diferite subiecte, mai exact revizuirea Fondului social european, a Fondului european de ajustare la globalizare, flexisecuritatea, raportul privind modelul social european, Directiva privind timpul de muncă şi, acum, Agenda socială europeană.

Din experienţa mea în actualul mandat sunt convins că putem realiza un consens mai larg asupra problemelor legate de politica socială. Totuşi, pe lângă largul consens asupra structurii politicilor - pe care eu consider că l-am îndeplinit - trebuie, în acelaşi timp, să fim mult mai pretenţioşi atunci când este vorba despre realizarea unui consens asupra acţiunilor politice. În această privinţă, am sentimentul că, în cadrul Comisiei şi în instituţiile europene, ar fi trebuit să creăm mai multe stimulente, astfel încât resursele financiare să poată fi alocate la nivel local şi regional, cu condiţia ca acolo să existe o convergenţă între diferitele instituţii şi acţiuni, pentru ca problemele sociale să fie într-adevăr rezolvate.

Al treilea comentariu pe care doresc să îl fac se referă la încredere. Încrederea nu se poate obţine prin decret sau lege. Ea depinde, în mare parte, de comportamentul instituţiilor. Consider că o cultură a cooperării în structurarea politicilor ne va ajuta să reinstaurăm încrederea. Cred cu tărie că, de-a lungul acestei legislaturi, aici, în Parlamentul European, am dat un bun exemplu de cooperare şi este limpede că rezultatul lucrului la Agenda socială reînnoită se bazează pe această idee.

Sunt de acord cu doamna comisar, atunci când afirmă că dialogul social trebuie să se afle în centrul dezbaterilor. Totuşi, mai mult decât un simplu dialog social, cred că ne aflăm acum într-un stadiu în care politica socială trebuie să se afle în centrul dezbaterii politice. Aşadar, mă alătur, din toată inima, celor spuse aici, în plen, privind întâlnirea la nivel înalt pe probleme de ocupare a forţei de muncă şi politici sociale. Consider că acum este momentul potrivit pentru discutarea acestei probleme.

În sfârşit, acesta este ultimul meu discurs în acest Parlament şi doresc să mulţumesc - în numele domnului Preşedinte - tuturor parlamentarilor europeni, doamnei comisar şi Comisiei, pentru modul în care au colaborat cu mine pe parcursul acestor cinci ani de activitate intensă şi entuziasmantă, în Parlamentul European. Vă mulţumesc foarte mult.

  Jean Lambert, raportoare. − Dnă preşedintă, regret din inimă faptul că unii dintre dragii noştri colegi ne părăsesc la sfârşitul acestui mandat.

În cadrul dezbaterii au fost atinse mai multe probleme, nu în ultimul rând legate de măsurile antidiscriminare şi cât de importante sunt ele, chiar şi în vremuri de recesiune economică. S-a ridicat problema activităţii desfăşurate pe acest subiect în cadrul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. S-a menţionat şi subiectul susţinerii reciproce.

Doresc să subliniez, în acest moment, că unul dintre elementele discutate în raportul de integrare, a fost cel al acţiunilor desfăşurate la nivel local, alături de anumite caracteristici specifice pentru economia locală. Se vorbeşte mult despre economia naţională şi internaţională, dar economia locală are o importanţă fundamentală: accesul cetăţenilor, chiar şi al celor cu venituri mai mici, la operaţiunile bancare, la microcredite şi unicredite. Nu ne putem permite ca persoanele mai sărace să fie forţate să se îndatoreze tot mai mult, cu dobânzi foarte mari, din cauza rechinilor creditori şi a altora asemenea lor. Trebuie să fim siguri că nu se va întâmpla aşa, deoarece asta duce oamenii spre distrugere.

Totuşi, în privinţa subiectelor autorităţii locale şi serviciilor, despre care s-a discutat de asemenea, în cadrul raportului, un alt domeniu pe care aş dori în mod special să îl menţionez este acela al locuinţelor deoarece, din nou, la vreme de recesiune economică oamenii sunt supuşi unor presiuni din ce în ce mai mari şi pot ajunge să nu îşi mai permită locuinţa în care stau. Aşadar va fi necesar să ne concentrăm asupra acestei probleme; poate că am putea folosi metoda coordonării, pentru a studia cazurile celei mai bune practici din toate statele membre.

În final, aş dori să menţionez Fondul social. Suntem foarte îngrijoraţi că el nu a fost pus în strânsă legătură cu ceea ce reprezintă ocuparea forţei de muncă şi pregătirea pentru angajare, căci nu dorim să pierdem din vedere cadrele pline de imaginaţie, foarte productive şi interesante care i-au ajutat pe oameni, de-a lungul multor ani, să îşi găsească un loc de muncă, deşi, la început, se aflau într-un moment foarte dificil.

  Preşedinta. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 6 mai 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Kelam, Tunne (PPE-DE), în scris. – Peste câteva zile, liderii şi părţile interesate vor participa la Întâlnirea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă. Creşterea rapidă a şomajului a devenit problema centrală a actualei crize financiare. Este o problemă profund umană: de fapt, este cea mai mare nedreptate socială existentă în Europa. Liderii guvernelor şi politicienii europeni trebuie să îşi folosească imaginaţia şi să aplice măsuri concrete pentru rezolvarea situaţiei.

2009 este anul inovaţiei şi al creativităţii. Europa trebuie să profite de această ocazie pentru reducerea şomajului. Cel mai bun mod de a face acest lucru este stimularea creării de noi locuri de muncă. Principala problemă este susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii. O soluţie practică este şi relaxarea reglementărilor birocratice pentru solicitarea fondurilor europene. Întreprinderile mici şi mijlocii creează locuri de muncă şi ele vor reprezenta un instrument extrem de important pentru reducerea şomajului în viitor, cu condiţia ca noi, cei din UE, să le susţinem cu eficienţă.

Mai mult decât atât, Europa trebuie să investească în educaţie, în special în învăţarea continuă. Şomajul este un şoc teribil pentru oricine. În primul rând, UE şi statele membre trebuie să-i ajute pe oameni să depăşească acest şoc şi să fie pregătiţi pentru soluţii alternative, pentru a reintra pe piaţa muncii cât mai curând posibil. Cea mai bună cale pentru realizarea acestui ţel este să investim în inovare, cercetare şi dezvoltare, dar şi în învăţarea continuă.

  Magda Kósáné Kovács (PSE), în scris. – (HU) În ciuda tuturor eforturilor depuse de la integrarea noastră în 2004, în UE se observă o evoluţie constantă spre sărăcia „competitivă”. Evident, criza economică a exacerbat situaţia, atât la nivelul statelor membre, cât şi în rândurile cetăţenilor obişnuiţi. Conflictele sociale apărute din această cauză ameninţă structurile-cadru europene existente. La urma urmelor, cetăţenii obişnuiţi se aşteaptă, pe de o parte, ca instituţiile Uniunii Europene să ajute băncile dar, pe de altă parte, să le şi ofere securitate socială.

Concurenţa de pe piaţă, care se restrânge datorită crizei, se intensifică atât între companii, cât şi între angajaţi. Tensiunile sociale inerente din UE sunt cel mai bine ilustrate de reacţiile excesive provocate de deciziile Curţii Europene de Justiţie în legătură cu directiva privind detaşarea lucrătorilor.

Familiarizarea cu legislaţia actuală este fundamentală pentru risipirea temerilor neîntemeiate. Membrii Comisiei din viitoarea legislatură ar trebui să evalueze modul în care Directiva privind detaşarea lucrătorilor este transpusă în statele membre.

Pe lângă măsurile cuprinse în pachetul social, sunt necesare şi alte instrumente legale care să pună capăt crizei şi să rezolve tensiunile existente. Garantarea păcii sociale poate fi foarte dificilă dacă nu există un salariu minim la nivel european. Definiţia muncii decente, a unei vieţi decente şi a contractelor colective valabile dincolo de graniţe sunt doar câteva dintre problemele pe care Comisia va trebui să le dezbată în continuare.

Desigur, pe termen lung, pentru realizarea obiectivelor păcii sociale, Tratatul de la Lisabona şi Carta drepturilor fundamentale, ratificate deja de 25 de state membre, pot garanta o implicare europeană mai amplă, prin stabilirea egalităţii în drepturi economice şi sociale dar, în acelaşi timp, fără să se înlocuiască, cu niciun chip, pachetul de măsuri pe termen scurt.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris. – (RO) Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG) reprezintă un instrument important utilizat de Comisia Europeană pentru atenuarea crizei economice şi ajutorarea persoanelor direct afectate. Există industrii sau segmente ale economiei – precum sectorul financiar, auto şi cel al vânzărilor – care resimt mai puternic criza, fiind nevoite să recurgă la reducerea activităţii şi restructurări de personal, lucru pe care îl constatăm şi în România. Un studiu arată că în primul trimestru al anului 2009, la nivelul Uniunii Europene, s-au înregistrat de trei ori mai multe concedieri decât locuri de muncă nou create.

Prin acţiunile de contracarare a efectelor crizei economice internaţionale, putem realiza şi obiectivul de coeziune socială, economică şi teritorială. Consider că acesta poate fi mai bine atins dacă FEAG se adresează şomerilor ce provin din aceeaşi regiune sau regiuni învecinate şi chiar din State Membre diferite, dacă ele au frontieră comună. Pe de-o parte, trebuie să demonstrăm solidaritate faţă de cei care îşi pierd locurile de muncă şi, pe de altă parte, trebuie să îi ajutăm să reintre pe piaţa muncii. Reconversia profesională şi specializarea personalului în funcţie de domeniile de dezvoltare şi de resursele specifice fiecărei zone pot duce la crearea de noi locuri de muncă.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) La momentul actual al crizei economice (adică acela de recesiune economică şi şomaj în creştere), faptul că tot mai multe persoane vor fi disponibilizate este o realitate pe piaţa muncii din UE, fapt care va duce la creşterea continuă a numărului total al persoanelor ce suferă de sărăcie şi alienare în Europa.

Astăzi este foarte important ca implicarea socială şi politicile conexe de pe piaţa muncii să decurgă dintr-o abordare integrată şi unitară, în cadrul planului de redresare a economiei europene.

În plus, statele membre nu ar trebui să sacrifice problemele sociale, sănătatea şi educaţia prin reduceri aplicate prin rectificări bugetare, deoarece tocmai acestea sunt domeniile care contribuie la creşterea riscului de sărăcie în societate.

Să recunoaştem că adesea este foarte complicat să se creeze o conexiune între asistenţa socială din statele membre şi participarea lor activă pe piaţa muncii, mai ales atunci când nu se pot obţine decât locuri de muncă temporare, sezoniere sau cu jumătate de normă şi dacă cerinţele pentru obţinerea de suport financiar, sisteme de asistenţă socială sau rate minime ale impozitelor nu îi motivează pe indivizi pentru a accepta aceste locuri de muncă. În aceste condiţii noi, trebuie să transformăm sistemul nostru de asistenţă socială, astfel încât să devină mai flexibil. Situaţia actuală ne cere acest lucru.

Consider că asistenţa socială trebuie să garanteze un venit minim suficient pentru o viaţă decentă, care să depăşească limita sărăciei şi să ajute individul să iasă din sărăcie, fără să exacerbeze şi mai mult acea sărăcie, doar pentru că nu este suficient de flexibilă.

  Esko Seppänen (GUE/NGL), în scris. – (FI) Este uimitor, de fapt, este de neiertat că întâlnirea la nivel înalt a UE pe probleme sociale şi dialog cu partenerii sociali se desfăşoară la nivelul de troică, fără participarea şefilor de state şi de guverne. Acest fapt arată cât de puţin sunt interesaţi liderii europeni de dezbaterea problemelor sociale. Arată că suntem departe de obiectivul de a face din Uniune o Europă a cetăţenilor. Desigur, băncile sunt salvate cu fonduri de stat, prin naţionalizarea datoriilor lor, dar nimănui nu îi pasă de bunăstarea oamenilor.

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreşedintă