Catherine Guy-Quint, raportoare. – (FR) Dle preşedinte, stimate comisar, doamnelor şi domnilor, îmi face o deosebită plăcere să prezint în această seară raportul privind aspectele financiare ale Tratatului de la Lisabona, care a fost redactat de ceva vreme în cadrul Comisiei pentru bugete. Acesta va fi ultimul raport bugetar din această legislatură şi ultimul meu raport parlamentar.

Mai presus de toate, sunt foarte mulţumită să constat că Parlamentul a avut curajul să prezinte rapoartele noastre în cadrul pachetului „Lisabona”, pentru a onora promisiunea făcută cetăţenilor de a-i informa cu privire la consecinţele acestui tratat. Un cetăţean mai bine informat este un cetăţean care votează în deplină cunoştinţă de cauză a evenimentelor. Nu este o contestare a democraţiei să dezbatem problema Tratatului de la Lisabona în acest Parlament, ci dimpotrivă. Punerea sa în aplicare va avea consecinţe grave pentru competenţele bugetare ale implicaţiilor instituţionale şi financiare.

De fapt, reforma este importantă pentru Parlament. În afară de introducerea cadrelor financiare multianuale, ar trebui reamintit faptul că procedura bugetară a rămas practic neschimbată din anul 1975. Prin urmare, a fost imperios pentru Comisia pentru bugete să analizeze aceste modificări şi să verifice că erau întrunite condiţiile necesare pentru ca instituţia noastre să îşi menţină, chiar să îşi consolideze, rolul său în calitate de autoritate bugetară. Acesta este scopul global al raportului: simplificarea şi clarificarea provocărilor bugetare ale tratatului.

Principala mea dorinţă a fost să apăr prerogativele instituţiei parlamentare. Viitorii membri nu trebuie privaţi de atribuţiile lor în cadrul procedurilor bugetare viitoare şi în negocierile următoare privind cadrul financiar multianual.

Aceste modificări substanţiale sunt de trei tipuri. În primul rând, modificări aduse legislaţiei primare. Noua procedură bugetară conţine progrese reale şi noi provocări pentru Parlament incluzând, în primul rând, renunţarea la distincţia dintre cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii. În continuare, prima lectură pentru procedura bugetară cu introducerea unui mecanism invers pentru eventualitatea în care Consiliul respinge poziţia comună, introducerea unei comisii de conciliere responsabile pentru pregătirea poziţiei comune şi a unei planificări strânse pentru comitetul de conciliere. În plus, se fac schimbări la noul cadru financiar multianual care consolidează rolul Parlamentului. Acest cadru devine restrictiv. Pentru a fi adoptat, acesta necesită unanimitatea în cadrul Consiliului şi consensul Parlamentului European. Aş adăuga că adoptarea sa este rezultatul unei proceduri în totalitate noi şi speciale.

În ceea ce priveşte noile perspective financiare, am dori ca acestea să aibă o durată de viaţă de cinci ani, pentru a coincide cu mandatul Parlamentului şi al Comisiei Europene. Astfel, comisarii vor fi răspunzători pentru alegerile bugetare pe care le fac. Codecizia este extinsă la adoptarea Regulamentului financiar şi la metodele de aplicare ale acestuia. Cu toate acestea, din păcate, decizia privind noile resurse rămâne de competenţa Consiliului. Parlamentul este doar consultat, cu excepţia metodelor de punere în aplicare.

Aşadar, disciplina bugetară revine parţial Parlamentului, care poate respinge cadrul financiar multianual. Acesta este un progres real. Provocarea pentru viitorul Parlament este să ştie ce va fi negociat în conformitate cu noua procedură de regulament financiar, responsabilitatea care îi revine şi ceea ce va intra sub incidenţa legislaţiei pentru noul regulament privind Acordul interinstituţional, pentru care Parlamentul European va avea numai dreptul de a-l respinge sau a-l accepta.

În final, noile responsabilităţi ale Uniunii vor da naştere la noi solicitări de finanţare. În primul rând, va exista pachetul de relaţii externe, în special, cu crearea Serviciului european pentru acţiunea externă şi a Înaltului Reprezentant, a vicepreşedintelui Comisiei şi apoi, cu noile politici: energia, spaţiul şi turismul, cercetarea, apărarea civilă, cooperarea administrativă şi sportul.

Doamnelor şi domnilor, după cum veţi fi înţeles, schimbările pe care le implică Tratatul de la Lisabona sunt importante.