Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2169(INL)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A6-0043/2009

Dezbateri :

PV 06/05/2009 - 15
CRE 06/05/2009 - 15

Voturi :

PV 07/05/2009 - 9.18
CRE 07/05/2009 - 9.18
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0389

Stenograma dezbaterilor
Joi, 7 mai 2009 - Strasbourg Ediţie JO

10. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

- Raport: Jo Leinen (A6-0145/2009)

 
  
MPphoto
 

  Michl Ebner (PPE-DE).(DE) Dle preşedinte, noul rol al Parlamentului după Tratatul de la Lisabona va fi foarte important şi sper că Parlamentul va profita la maximum de şansa care i se acordă. Ca membru al unei minorităţi etnice prezente în mod tradiţional în cadrul Uniunii Europene, sunt deosebit de încântat că drepturile minorităţilor etnice sunt menţionate, pentru prima dată, ca drepturi individuale, în articolul 2. Sper că drepturile de grup vor urma cât mai repede posibil.

Mă retrag voluntar, din proprie iniţiativă, dar nu fără un sentiment de nostalgie după cinci ani ca deputat european şi după cincisprezece ani ca deputat al Parlamentului de la Roma. Ca cetăţean italian, cu limba germană ca limbă maternă, cu origini sloveno-austriece, cu influenţe tiroleze – un european adevărat – am fost îndeosebi de încântat că ne-am reunit cu toţii în această Cameră ca minorităţi şi că minorităţilor li s-au oferit şanse. Mulţi nu au simţit încă cu adevărat că aparţin unei minorităţi, dar sper că vor simţi acest lucru din ce în ce mai mult, inclusiv Statele Unite ale Americii. Sunt recunoscător Parlamentului pentru înţelegerea sa imediată a minorităţilor.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Am votat în favoarea raportului şi a rezoluţiei dlui Leinen din următoarele motive. Suntem obişnuiţi să repetăm faptul că Parlamentul European este singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct de către cetăţeni. Cu toate acestea, datorită faptului că este o instituţie aleasă de popor, consider că, până acum, competenţele Parlamentului European au fost insuficiente.

Prin urmare, cred că ceea ce am adoptat astăzi este foarte important, respectiv noile competenţe ale Parlamentului în contextul aplicării procedurii de codecizie, noile competenţe privind administrarea bugetului, noua procedură de aprobare şi noile competenţe de supervizare. De asemenea, cred că Tratatul de la Lisabona va consolida legitimitatea democratică a Uniunii Europene, în special prin sporirea competenţelor Parlamentului de aplicare a procedurii de codecizie.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle Preşedinte, acum înţeleg care este tactica: de desconsiderare efectivă a voturilor şi de punere în aplicare a Tratatului de la Lisabona, ca şi cum electoratul din Franţa, Ţările de Jos şi Irlanda ar fi votat, de fapt, „da”.

Rând pe rând, articolele şi prevederile sale cele mai litigioase sunt introduse: ministrul de externe şi politica relaţiilor externe, Carta drepturilor fundamentale şi armonizarea justiţiei şi a afacerilor interne. Apoi, colegii se vor întoarce către electoratul irlandez şi vor spune: „Este prea târziu să votăm «nu» acum, deoarece am pus în aplicare întregul tratat, deci tot ceea ce aţi face ar fi să enervaţi pe toată lumea şi să vă autoizolaţi când, de fapt, cea mai mare parte a Tratatului de la Lisabona este deja în vigoare de facto, dacă nu de jure.”

Nu ştiu dacă acest lucru va funcţiona. Acest lucru va depinde de electoratul irlandez, dar aş fi oarecum dezamăgit dacă ar ceda presiunii. Depinde de ei, bineînţeles, să ia propriile decizii, dar este vorba, până la urmă, de oameni ai căror precursori au retezat puterea imperiului britanic. Dacă acum cedează presiunii Parlamentului European, cred că vor fi scădea ca naţiune.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE). – Dle preşedinte, permiteţi-mi să contribui, la rândul meu, la numărul din ce în ce mai mare de omagii care vi s-au adus mai devreme. Vă mulţumesc foarte mult pentru modul în care aţi prezidat sesiunile noastre şi pentru răbdarea de care aţi dat dovadă ori de câte ori ne-am ridicat pentru a lua cuvântul.

Cred că este foarte important să recunoaştem, atunci când vine vorba despre Tratatul de la Lisabona, că acesta nu a fost încă ratificat şi nu ar trebui să ne comportăm de parcă ar fi fost ratificat. Nu ar trebui să ignorăm voinţa alegătorilor care încă nu l-au ratificat şi pe cea a acelor ţări care încă nu l-au ratificat.

Să nu uităm şi regulile de la începutul jocului şi să nu încercăm să le schimbăm la jumătatea drumului. La începutul procesului constituţional, regulile prevedeau obligativitatea ratificării de către fiecare ţară sau eşecul proiectului. Franţa şi Ţările de Jos nu au reuşit să-l ratifice, astfel încât Constituţia a eşuat. Şi în cazul Tratatului de la Lisabona, regulile iniţiale erau că fiecare ţară trebuia să-l ratifice, altfel eşua. Totuşi, când poporul irlandez a votat „nu”, am decis să continuăm şi să-i convingem să voteze încă o dată.

Dacă doriţi cu adevărat ca voinţa oamenilor să fie exprimată, atunci sugerez guvernului britanic să-şi îndeplinească angajamentul luat în mod public şi să organizeze un referendum privind Tratatul de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Gay Mitchell (PPE-DE). – Dle preşedinte, ar fi cu siguranţă o greşeală din partea poporului irlandez să urmeze aripa sceptică a Partidului Conservator Britanic. Îl pot asigura pe dl Hannan că poporul irlandez nu va urma – şi nu a urmat niciodată – aripa sceptică a Partidului Conservator Britanic.

Agenda acestuia nici măcar nu are în vedere interesele primordiale ale britanicilor – ci interesele Partidului Conservator. Este o ruşine faptul că o ţară care ni l-a dat pe Winston Churcill a trimis aceste persoane în Parlamentul European pentru a-şi pune interesele lor mărginite înaintea intereselor cetăţenilor britanici şi a intereselor Europei.

Este ciudat să-i vezi pe aceşti răuvoitori conservatori britanici membri ai absenteistului partid Sinn Fein, dintre care niciunul nu a fost prezent astăzi sau ieri în această Cameră. Aceştia nu se prezintă în Parlament. Nu participă în cadrul comisiilor parlamentare. Nu ştiu cum îşi justifică salariile şi cheltuielile, dar au comunicat Parlamentului că aprobarea acestui raport şi a altora a fost cel mai rău lucru care se putea întâmpla în acest mandat şi atunci nici măcar nu vin să voteze. Acest lucru este o ruşine absolută.

 
  
  

- Raport: Antonio Masip Hidalgo (A6-0285/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Evans (PSE). – Dle preşedinte, după 15 ani, acesta va fi ultimul meu discurs în cadrul Parlamentului European şi cred că există câteva probleme mai importante decât întreaga problemă a azilului şi a modului în care ţările europene fac faţă acestei provocări.

Nu există un răspuns facil la această problemă, pe de altă parte. Dacă ar fi existat, măcar o ţară l-ar fi găsit până acum. În realitate, aş sugera că singura cale de a reduce numărul persoanelor disperate care caută refugiu sau azil într-o altă ţară decât cea proprie este abordarea cauzelor principale care-i forţează să-şi părăsească căminele şi ţările de origine. De aceea este atât de important ca noi, în cadrul Uniunii Europene şi în cadrul tuturor ţărilor dezvoltate, să oferim sfaturi, ajutor şi sprijin – inclusiv sprijin financiar – acelor ţări care sunt afectate de război, de violenţă pe plan intern, de nerespectarea drepturilor omului sau de discriminare.

De asemenea, trebuie să abordăm sărăcia din întreaga lume care contribuie la presiunile migratoare. Nu ar trebui niciodată să-i condamnăm pe cei care sunt forţaţi să caute statutul de refugiat sau de azilant. În schimb, ar trebui să ne oferim înţelegerea şi sprijinul. Aceasta este provocarea cu care ne confruntăm astăzi.

 
  
  

- Raport: Jean Lambert (A6-0279/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle preşedinte, dreptul de a-ţi controla frontierele este un atribut definitoriu al statalităţii, iar acordarea drepturilor de rezidenţă sau de cetăţenie reprezintă o caracteristică a naţionalităţii. Atunci când transferăm acest lucru de la nivel naţional la nivel european, tratăm UE ca pe o singură jurisdicţie, cu propriile sale frontiere exterioare şi cu celelalte atribute ale cetăţeniei. Acest lucru nu are niciun fundament: nimeni nu a votat pentru crearea acestui Oficiu European pentru Azil. Dar, bineînţeles, ceea ce facem noi este să creăm o nouă birocraţie, care acum va avea un interes legitim în armonizarea continuă a politicii la nivel european de-a lungul anilor, cu sau fără sprijin din partea oricărei naţiuni.

Trebuie doar să răspund – cu privire la un alt subiect – cuvintelor care tocmai mi-au fost adresate de către Gay Mitchell, deputat european reprezentant al Dublinului. Mi-a aruncat numele lui Winston Churchill în faţă şi a spus că a fost o ruşine pentru partidul acestuia să trimită la Strasbourg oameni ca mine.

Permiteţi-mi să-mi închei discursul citându-l pe Churchill însuşi în această privinţă. Acesta a spus: „Avem propriul nostru vis şi propria noastră sarcină. Suntem de partea Europei, dar nu parte din aceasta. Suntem legaţi, dar nu amestecaţi. Suntem interesaţi şi asociaţi, dar nu absorbiţi. Iar dacă oamenii de stat europeni ni s-ar adresa cu cuvintele folosite în trecut, «Să vorbesc pentru dumneavoastră cu regele sau cu căpitanul gazdei?», ar trebui să replicăm cu spusele femeii Shunamite «Nu, dle, deoarece trăim printre oamenii noştri».”

 
  
  

- Raport: Ruth Hieronymi (A6-0260/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle preşedinte, aş dori să spun foarte pe scurt că am votat în favoarea raportului dnei Hieronymi. De asemenea, doresc să-i mulţumesc dnei Hieronymi pentru activitatea excelentă pe care a depus-o în cadrul Comisiei pentru cultură şi educaţie în domeniul problemelor audiovizuale. Ştiu că urmează să părăsească Parlamentul şi că acesta a fost ultimul său raport pentru Parlamentul European, cel puţin pentru un timp.

Este foarte important să extindem componenta audiovizuală a programului MEDIA Mundus, pentru a o face accesibilă şi pentru ţările terţe, inclusiv pentru statele africane. Aceasta reprezintă o modalitate de extindere a cooperării. De asemenea, reprezintă o formă excelentă de cooperare în domeniul dezvoltării şi o cale de a încuraja aceste ţări să se îndrepte către o viaţă mai bună şi o dezvoltare mai bună. Este şi un mijloc prin care ne putem asuma o responsabilitate etică, după cum este şi corect, pentru naţiunile africane. Cu toate acestea, mai presus de toate, discursul meu este o mulţumire adresată dnei Hieronymi pentru munca sa extraordinară.

 
  
  

- Raport: Paolo Costa (A6-0274/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Neena Gill (PSE). – Dle preşedinte, iau cuvântul pentru a sprijini raportul Costa. Cu toate acestea, sunt preocupată şi am vrut să supun atenţiei acestei Camere modul în care prevederi ca acestea sunt folosite pentru a înăbuşi competiţia şi nu pentru a proteja companiile aeriene, scopul acestei legislaţii.

Nu este neobişnuit pentru companiile aeriene să acumuleze sloturi pe aeroporturi. Să vă dau un exemplu: aeroportul Birmingham din circumscripţia mea. Am fost martori la suspendarea zborurilor directe către Amritsar operate de Air India. Acest serviciu foarte popular şi profitabil a fost anulat în octombrie, obligând clienţii la deplasări inutile şi incomode spre alte aeroporturi, motivul fiind acela că Air India nu dorea să îşi piardă valoroasele sloturi de pe aeroportul Heathrow. Te lasă fără cuvinte faptul că există multe alte companii aeriene care ar ocupa sloturile dar nu pot, deoarece Air India se agaţă de acestea.

Ceea ce sper să se întâmple ca urmare a acestui lucru este că ne vom asigura ca liniile aeriene să nu deţină în mod inutil sloturi. Comisia trebuie să vegheze la utilizarea corectă a acestei legislaţii. Dincolo de lipsa mea de încredere, există şanse ca doar câteva alegeri să le fie lăsate consumatorilor.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0261/2009 (Moldova)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Petru Funeriu (PPE-DE). - (RO) Situaţia din Republica Moldova este astăzi clară. Avem un partid comunist care are un comportament identic cu cel al partidelor comuniste sovietoide, care au înrobit jumătate din Europa secolului XX. Avem o opoziţie de inspiraţie democratică, care militează pentru o Republică Moldova ataşată valorilor europene.

Rezoluţia pe care am votat-o astăzi transmite un semnal politic puternic la Chişinău, dar acest semnal trebuie dublat în mod clar de acţiuni concrete ale Comisiei şi Consiliului. Chem aşadar Comisia Europeană să colaboreze activ cu opoziţia democratică de la Chişinău, pentru a găsi modalităţi eficiente de întărire a conştiinţei democratice în Republica Moldova. Cea mai eficientă metodă, în opinia mea, este ridicarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova în spaţiul comunitar.

Doresc să spun limpede Consiliului că nu trebuie să ne facem iluzii. Cheia democratizării Republicii Moldova se află încă la Moscova. Uniunea Europeană trebuie să acţioneze pentru diminuarea acestei influenţe, iar istoria ne arată că aceste acţiuni trebuie să fie energice. Cetăţenii Moldovei aşteaptă de la Uniunea Europeană exact ceea ce cetăţenii Europei de Est aşteptau de la lumea occidentală înainte de ’89.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Am votat pentru rezoluţia privind situaţia din Moldova, deoarece am fost unul dintre observatorii internaţionali care au monitorizat, la 5 aprilie, alegerile parlamentare din respectiva ţară. Am asistat cu toţii la tulburările care au avut loc după alegerile din Moldova dar, la o lună de la alegeri, cred că este deosebit de important să accentuăm încă o dată faptul că relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova trebuie să fie dezvoltate pe mai departe şi că dorim acest lucru în cadrul eforturilor noastre pentru o mai bună stabilitate, securitate şi bunăstare europeană şi pentru crearea unor noi linii de divizare.

Cu toate acestea, cooperarea Uniunii Europene cu Moldova trebuie să fie însoţită de o obligaţie clară şi adevărată din partea instituţiilor de guvernare din Moldova de a lupta pentru instaurarea democraţiei şi pentru respectarea drepturilor omului.

 
  
  

- Raport: Raimon Obiols i Germà (A6-0264/2009)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Sunt deosebit de mulţumită de rezultatele votului cu privire la rezoluţia referitoare la raportul privind situaţia globală a drepturilor omului pe anul 2008. Sunt îndeosebi mulţumită de poziţia demonstrată de Parlament la votarea celui de-al doilea amendament, referitor la Papa Benedict al XVI-lea.

Sentimentul meu este că limbajul, propoziţiile şi vocabularul utilizat în cadrul acestui amendament sunt complet inacceptabile şi cu greu mi-aş putea imagina o situaţie în care Parlamentul ar putea să-şi încheie mandatul prin adoptarea unei declaraţii care îl condamnă pe Papa Benedict al XVI-lea pentru declaraţiile sale şi pentru învăţăturile Bisericii.

Prin urmare, felicit Parlamentul pentru adoptarea acestui document, un document important privind situaţia globală a drepturilor omului pe anul trecut, care accentuează cele mai importante probleme – pedeapsa capitală, tortura, brutalitatea, comportamentul inuman, situaţia apărătorilor drepturilor omului, situaţia drepturilor femeilor şi ale copiilor şi multe alte aspecte.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE-DE). – (DE) Dle preşedinte, sunt foarte recunoscător acestei Camere pentru că a respins atacul scandalos al liberalilor la adresa Papei. Chiar şi cu cuvintele mai atent alese ale dlui Graf Lambsdorff, ar fi fost o declaraţie scandaloasă. Trebuie să spun că se fac, în mod evident, încercări în această Cameră de a compara cea mai mare autoritate morală a secolului 21, care se extinde dincolo de miliardul de catolici şi care oferă sprijin Europei şi întregii lumi, cu călăii, cu cei care încalcă drepturile omului şi cu dictatorii. Acestea sunt nişte lucruri nemaiauzite şi se vor întoarce împotriva grupului liberal, precum şi a partidului german FDP.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle preşedinte, ori de câte ori discutăm despre drepturile omului pare că vorbim despre o Uniune Europeană virtuală: o Uniune Europeană care există doar în rezoluţiile Parlamentului, în comunicatele de presă ale Comisiei şi în comunicările Consiliului. Este acea UE minunată, paşnică, a drepturilor omului care îşi răspândeşte valorile nu prin bombele „daisy cutter”, ci mai degrabă prin acorduri comerciale şi acorduri de parteneriat.

Cu toate acestea, simt că este obligaţia cuiva să stea deoparte şi să întrebe unde se află această Uniune Europeană în lumea reală. În lumea reală, Bruxelles încearcă să vândă arme regimului comunist din Beijing şi să izoleze Taiwanul, se pune bine pe lângă Ayatolahul din Teheran, refuză să facă afaceri cu dizidenţii anti-Castro din Cuba şi încearcă să finanţeze gruparea Hamas. Conduce protectorate – sau satrapii, ca pe vremea Imperiului Otoman – în Bosnia şi în Kosovo, iar în interiorul propriilor frontiere ignoră voinţa oamenilor exprimată prin referendumuri.

Poate atunci când vom respecta dreptul elementar de a putea schimba guvernul la urne şi de a schimba politica publică prin votul propriu în cadrul Uniunii Europene, atunci vom fi câştigat autoritatea morală de a ţine predici altora.

 
  
  

- Raport: Maria Grazia Pagano (A6-0262/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (PPE-DE). – Dle preşedinte, una dintre problemele care îi preocupă pe mulţi dintre alegătorii mei din Londra este eroziunea masivă a libertăţilor civile pe care am observat-o în Marea Britanie de la instaurarea guvernării laburiste în 1997. Ceea ce îi îngrijorează chiar mai mult este când le spun despre eroziunea masivă a libertăţilor civile care apare la nivelul UE. Am văzut cum multe tratate, ca Tratatul Prüm, au ridicat mari preocupări. Din fericire, o hotărâre recentă a CEJ a obligat guvernul britanic să înapoieze datele şi profilurile persoanelor care s-au dovedit nevinovate, deşi acesta ar fi vrut să le păstreze.

Cu toate acestea, decizia guvernului britanic de a îndepărta doar profilurile persoanelor nevinovate după cel puţin şase ani demonstrează faptul că ne desconsideră libertăţile. Decizia accentuează faptul că în Marea Britanie idiomul „nevinovat până la proba contrară” este tratat ca un stereotip, nu ca un concept fundamental al societăţii noastre. Este destul de grav faptul că forţele de ordine britanice au acces la acest volum mare de date şi informaţii personale, dar şi alte guverne europene vor putea avea să le acceseze.

Tratatul Prüm a fost introdus în mod forţat în legislaţia europeană, fără scrutin democratic adecvat. S-a crezut că informaţiile personale referitoare la peste 3,5 milioane de oameni ar putea circula acum în voie prin Uniunea Europeană. Acest lucru va da încredere puţinor oameni.

 
  
  

- Rapoarte: Jean-Luc Dehaene (A6-0142/2009) şi Elmar Brok (A6-0133/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE). – Dle preşedinte, ştiu că Parlamentul nu prea ştie ceea ce îşi doresc de fapt cetăţenii Europei. Preferă să le spună ceea ce considerăm noi că ar trebui să-şi dorească. Sunt rău; presupun că deputaţii europeni înţeleg ceea ce îşi doresc alegătorii noştri şi ce simt aceştia vizavi de Europa. Cu toate acestea, multora dintre noi, cei de aici, pur şi simplu nu le pasă.

Multora nu le pasă să asculte vorbind minorităţile care cred că UE se îndreaptă în direcţia greşită şi cu siguranţă nu le pasă să ţină seama de voturile din întreaga UE exprimate împotriva lor prin referendumuri. Acestora nu le pasă dacă realizează ce şi-au propus cu ajutorul unor guverne – ca cel din Regatul Unit – care îşi mint electoratul, care obţin mandate false, care promit un referendum pe tema acestor aspecte şi apoi nu îşi respectă promisiunea. Lucrul despre care le pasă celor de aici este timpul. De ce? De ce această grabă de a ratifica Tratatul de la Lisabona în cele 27 de state membre? Răspunsul este foarte simplu: pentru a le nega cetăţenilor britanici dreptul de a spune ceva privind această chestiune.

Părăsesc astăzi acest loc, cu speranţa de a reveni în parlamentul statului meu de origine, Camera Comunelor, pentru a reprezenta cetăţenii din Woodford Halse, Daventry, Long Bucby, Guilsborough, Brixworth, Earls Barton şi din orice alt loc din cadrul circumscripţiei cunoscute sub numele de Daventry. Aceştia sunt oameni care s-au săturat să fie ignoraţi de către actualul guvern al Regatului Unit, de către oamenii din Parlament şi de către Comisia Europeană. Dacă voi ajunge în Camera Comunelor, voi lupta până când alegătorii mei îşi vor spune părerea referitoare la acest tratat. Din fericire, înţeleg că votul din Regatul Unit va avea loc destul de repede. Aşadar, grăbiţi lucrurile aici după bunul plac. Cetăţenii din Marea Britanie îşi vor spune cuvântul.

 
  
  

- Raport: Elmar Brok (A6-0133/2009)

 
  
MPphoto
 

  Glyn Ford (PSE). – Dle preşedinte, aş dori să ofer o explicaţie cu privire la votul pe baza raportului Brok: în primul rând, ca omagiu adus activităţii dlui Brok în cadrul acestei instituţii; în al doilea rând, pentru a-mi arăta sprijinul faţă de ratificarea Tratatului de la Lisabona, dar, mai important, pentru a-mi îndemna guvernul, în momentul ratificării Tratatului de la Lisabona şi în momentul în care vom avea un loc în plus pentru Regatul Unit, să aloce acel loc cetăţenilor din Gibraltar.

Sunt mândru că am reprezentat Gibraltarul în ultimii cinci ani în Parlament şi mă bucur să continui să o fac. Dar trebuie să spun în mod cinstit că este dificil pentru cei şapte membri care au fost aleşi să reprezinte Gibraltarul să se poată ocupa în mod corespunzător de gama de probleme cu care ne confruntăm: drepturile omului, raportarea informaţiilor, pensiile, poluarea transfrontalieră şi, bineînţeles, relaţiile bilaterale cu Spania.

Unii susţin că nu este corect din punct de vedere matematic. Oferirea unui loc Gibraltarului va însemna renunţarea la prea multe. Ei bine, timp de mulţi ani în această instituţie Danemarca i-a cedat un loc Groenlandei. Groenlanda are aproape de două ori populaţia Gibraltarului. Danemarca a cedat 8% din locurile sale pentru 50 000 de oameni. Solicit guvernului britanic să cedeze mai puţin de 1,5% din locurile sale pentru 26 000 de persoane din Gibraltar.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Dle preşedinte, timp de zece ani în această Cameră am ascultat o mulţime de pălăvrăgeli, dar nu cred că am auzit vreodată astfel de baliverne precum cele din dezbaterea de ieri pe marginea acestui raport, proferate de antici federalişti ca dl Brok şi dl Corbett, bodogănind despre suveranitatea parlamentelor naţionale de parcă le-ar păsa de acest lucru.

Suveranitatea unui parlament înseamnă, de fapt, suveranitatea poporului. Nu există pentru a garanta privilegiile parlamentarilor naţionali. Atunci când alegem un parlament, îi încredinţăm protejarea libertăţilor noastre pentru o perioadă de timp provizorie şi nesigură. Parlamentarii naţionali nu au dreptul de a face derogări permanente de la aceste libertăţi fără a se întoarce şi a cere un mandat explicit din partea cetăţenilor.

În cadrul parlamentului din Regatul Unit avem 646 de membri. 638 dintre ei au fost aleşi în temeiul unei promisiuni explicite de supunere a Constituţiei europene unui referendum înainte de a o ratifica. Când auzim că se pare că aceasta ar fi acum legală deoarece toţi aceşti parlamentari au aprobat-o, acest lucru nu anulează posibilitatea organizării unui referendum: anulează existenţa democraţiei reprezentative ca atare.

Dacă doriţi să reinstauraţi onoarea şi scopul şi sensul sistemelor noastre existente de guvernământ reprezentativ, ar trebui să avem încredere în oameni şi să le oferim referendumul – aşa cum am promis. Pactio Olisipiensis censenda est!

 
  
  

Explicaţii scrise ale votului

 
  
  

- Raport: Libor Rouček (A6-0225/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul privind integrarea dimensiunii de gen în cadrul relaţiilor externe ale UE. Integrarea mai largă a femeilor în politică, în special în cadrul relaţiilor externe şi în diplomaţie, este esenţială pentru punerea în aplicare cu succes a politicilor externe ale UE, inclusiv în domeniile acordării de ajutoare, dezvoltării, extinderii, politicii de vecinătate, rezolvării conflictelor, securităţii şi consolidării păcii şi al comerţului internaţional.

În ciuda unei serii de documente de politici adoptate la nivelul UE privind egalitatea de gen şi drepturile femeii, angajamentul practic în acest domeniu este încă slab şi resursele bugetare alocate în mod specific pentru problemele de gen sunt insuficiente. Este important să subliniem că integrarea dimensiunii de gen necesită nu numai declaraţii politice la nivel înalt, ci şi dorinţa politică a conducerii UE şi a statelor membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. − Deputaţii europeni adepţi ai partidului conservator britanic susţin pe deplin o politică a egalităţii de şanse şi a nediscriminării femeilor în toate domeniile vieţii publice şi comerciale. Cu toate acestea, acest document este prea prescriptiv în abordarea sa şi încearcă să gestioneze la scară mică toate domeniile de acţiune externă, inclusiv crearea unui Institut european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, fără a recunoaşte progresele realizate de toate instituţiile europene de a oferi toate şansele personalului feminin. Raportul vorbeşte despre referinţe şi obiective foarte sugestive din punct de vedere al cotelor, mai puţin numindu-le, şi pledează pentru angajarea femeilor în cadrul misiunilor PESA fără a clarifica statutul lor combativ. Prin urmare, conservatorii britanici s-au abţinut cu privire la acest raport.

 
  
  

- Raport: Jo Leinen (A6-0145/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi un raport privind noul său rol şi noile responsabilităţi care îi revin în punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Raportul colectează avize ale diverselor comisii în ceea ce priveşte schimbările pe care le va aduce Tratatul de la Lisabona. Acesta salută faptul că Parlamentul va avea mai multă influenţă asupra activităţii legislative a UE.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Parlamentul European nu are rolul sau responsabilitatea de a pune în aplicare Tratatul de la Lisabona. De ce nu? Deoarece tratatul nu a intrat încă în vigoare: într-adevăr, a fost respins în totalitate de către alegătorii irlandezi anul trecut. Prin urmare, a vorbi despre noul rol şi noile responsabilităţi ale Parlamentului European în punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona este extraordinar de arogant şi simptomatic cu privire la lipsa de sensibilitate a instituţiilor faţă de opinia democratică care caracterizează UE.

Sper că, atunci când vor merge la urne în cursul acestui an, alegătorii irlandezi vor respinge încă o dată Tratatul de la Lisabona. Liderul partidului din care fac parte, Partidul Conservator, David Cameron, este dedicat organizării unui referendum naţional privind Tratatul de la Lisabona în cazul în care acesta nu a intrat deja în vigoare. Prin urmare, aş spera ca cetăţenii britanici să poată avea şansa de a îngropa definitiv acest tratat nefericit. Conservatorii britanici cred într-o viziune foarte diferită a UE decât cea reprezentată de Tratatul de la Lisabona şi formăm pe bună dreptate un nou grup politic în cadrul Parlamentului European pentru a ne apăra viziunea.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportului dlui Leinen. Acest raport prezintă o analiză detaliată a noilor competenţe ale Parlamentului European în perspectiva Tratatului de la Lisabona, în special noile competenţe de codecizie, noile competenţe bugetare, noua procedură de aviz conform, noile competenţe de examinare, noile drepturi de a fi informat şi noile drepturi ale cetăţenilor.

Rezultatul final este că Parlamentul European îşi va consolida competenţele, în special cele în materie de codecizie şi va avea o capacitate crescută de a influenţa procesul de luare de decizii, sporind astfel legitimitatea democratică a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de Parlament, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi aşa-numitul Tratat de la Lisabona. De asemenea, face parte din procesul şi campania antidemocratice menite să impună acest proiect de tratat inacceptabil.

Ignorând în totalitate voinţa democratică exprimată de aceste popoare şi chiar prevederile înscrise în tratate – pe care forţele combinate ale dreptei şi ale social-democraţilor le-au adoptat –, aceştia forţează cetăţenii irlandezi să voteze în cadrul unui nou referendum (în acelaşi timp împiedicând alte popoare de a fi consultate astfel). Aceştia măresc, de asemenea, presiunea şi imixtiunile pentru a forţa acceptarea acestui tratat, care va spori federalismul, neoliberalismul şi militarismul în UE.

Aceasta este democraţia noastră europeană cinică şi ipocrită. Aceiaşi oameni care, ignorând ceea ce s-a spus (ca Partidul Socialist Portughez şi Partidul Social Democrat Portughez), le-au negat cetăţenilor lor dreptul la o dezbatere şi la o consultare populară prin intermediul unui referendum privind propunerea de Tratat de la Lisabona şi care respectă voinţa poporului doar atunci când este identică cu a lor, îi roagă acum pe cetăţenii din fiecare stat membru să aibă încredere în ei şi să voteze pentru ei în cadrul iminentelor alegeri pentru Parlamentul European...

Este pur şi simplu o neruşinare...

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins în cadrul referendumului din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Raportul dlui Leinen privind noile roluri ale Parlamentului European include paşii către Statele Unite ale Europei – după cum implică Tratatul de la Lisabona – şi, de asemenea, propune ca UE să acţioneze acum şi în domeniul educaţiei, inclusiv al sportului şi aşa mai departe.

Ar fi fost de dorit ca raportul să abordeze în schimb problema lipsei de legitimitate democratică a acestui Parlament. Încă o dată ne îndreptăm spre nişte alegeri în care se estimează că prezenţa la urne a alegătorilor va fi foarte scăzută. Electoratul din statele membre se simte în continuare foarte puţin legat de acest Parlament European supra-centralizat. Atâta timp cât dezbaterile politice privind democraţia reprezentativă se concentrează pe alegerile în cadrul parlamentelor naţionale, ar trebui ca parlamentele naţionale să fie cele mai importante organisme de luare a deciziilor din cadrul Uniunii – nu Parlamentul European.

Am votat împotriva proiectului de raport..

 
  
  

- Raport: Catherine Guy-Quint (A6-0183/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − De ce vorbim despre Tratatul de la Lisabona când nici măcar nu a intrat în vigoare? De ce ignorăm în mod efectiv voinţa democratică a poporului irlandez, care a votat pentru respingerea tratatului cu un an în urmă? Motivul, bineînţeles, este acela că UE se preocupă într-o foarte mică măsură de opinia democratică şi este hotărâtă să se îndrepte în mod rapid către o uniune mai apropiată ca niciodată în ciuda unei lipse a legitimităţii populare. Alegătorii irlandezi vor fi nevoiţi să voteze încă o dată cu privire la acest tratat deoarece UE pur şi simplu nu acceptă un răspuns negativ.

Prăpastia dintre UE şi cetăţenii săi devine din ce în ce mai mare. A vorbi despre Tratatul de la Lisabona ca despre o realitate nu face decât să consolideze acest deficit democratic. Din acest motiv şi din multe altele, sunt încântat că, în următoarea legislatură, conservatorii britanici vor face parte dintr-un nou grup politic, dedicat reformării UE, care va pune la încercare legitimitatea unei uniuni mai apropiate ca niciodată care s-a dovedit atât de nepopulară şi care a provocat atât de multe pagube în regiunea din care provin, nord-estul Angliei.

 
  
MPphoto
 
 

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. (SV) Am votat în favoarea raportului privind aspectele financiare ale Tratatului de la Lisabona, care abordează forma pe care o va lua procedura bugetară în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare.

Nu susţinem părţile raportului care tratează posibilitatea UE de a-şi obţine resursele prin intermediul competenţei de impozitare. De asemenea, ne opunem stabilirii unor mecanisme de flexibilitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins în cadrul referendumului din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Nu cred că Parlamentul European ar trebui să aibă o influenţă mai mare asupra bugetului UE. În cursul mandatului meu în Parlament am observat de nenumărate ori că majoritatea federalistă doreşte să acorde în mod liberal subvenţii pentru orice, de la proiecte culturale până la sprijin structural şi birocraţie europeană sporită. Conform majorităţii din Parlamentul European, diversele grupuri de interes implicate în politica regională, în sectorul pescuitului şi în agricultură trebuie toate să obţină o parte din banii UE. În anumite cazuri, cheltuielile nu sunt altceva decât cascadorii de relaţii cu publicul. Această politică liberală privind cheltuielile este dirijată de UE pe timp de criză financiară, atunci când statele membre sunt nevoite să îşi reducă cheltuielile cu îngrijirile medicale, şcolile şi bunăstarea.

Cel mai important este faptul că, din fericire, Parlamentul European nu a avut până acum o influenţă prea mare în ceea ce priveşte politica agricolă a UE. Dacă ar avea, UE ar sfârşi împotmolită în protecţionism şi subvenţii masive acordate tuturor grupurilor din sectorul agricol.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Raport: Bárbara Dührkop Dührkop (A6-0280/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. − Conservatorii din Regatul Unit au votat împotriva pachetului privind azilul deoarece, în timp ce credem în cooperarea în acest domeniu, nu credem într-o abordare comunitară a politicii în domeniul imigrării şi azilului. Credem că, pentru noi, protejarea graniţelor naţionale rămâne un element cheie al politicii publice la nivel naţional.

 
  
  

- Raport: Antonio Masip Hidalgo (A6-0285/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris. (FR) Acum două săptămâni, Parlamentul European a adoptat un raport referitor la o politică comună de imigrare pentru Europa, creând astfel calea pentru ceea ce Comisia Europeană planificase deja: imigrarea masivă. Astăzi este rândul solicitanţilor de azil; ideea este de a institui o „Europă a azilului”.

Într-adevăr, obiectivul clar afirmat este de a asigura standarde mai înalte de tratare a solicitanţilor de azil în ceea ce priveşte condiţiile de primire a acestora. Acest lucru înseamnă nu doar standardizarea condiţiilor minime de primire în toate statele membre, ci şi acordarea de sprijin solicitanţilor de azil pentru a se stabili în număr foarte mare.

În acest scop, domeniul de aplicare a viitoarei directive va fi extins la toate persoanele care intră legal sau ilegal pe teritoriul Uniunii Europene. Restricţiile administrative care există în statele membre în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii vor trebui abolite complet. Asistenţa socială, medicală, psihologică şi pentru găsirea unei locuinţe, precum şi asistenţa juridică, vor trebui furnizate de către statul membru gazdă. Refuzul acordării acestor tipuri de asistenţă va face obiectul apelurilor şi anchetelor legale...ceea ce, adeseori, nu se întâmplă în cazul propriilor cetăţeni...

Prin adoptarea acestei celei de-a doua faze a „pachetului privind azilul”, Bruxelles facilitează şi încurajează imigrarea globală către Europa.

Ne vom opune întotdeauna acestei viziuni internaţionaliste, al cărei singur scop este pur şi simplu distrugerea popoarelor şi a naţiunilor Europei.

 
  
MPphoto
 
 

  Martine Roure (PSE), în scris. (FR) Pentru ultimul vot al acestei legislaturi, suntem rugaţi să ne dăm verdictul asupra pachetului privind azilul. Acest lucru marchează sfârşitul unui proces derulat de-a lungul acestui mandat. Deşi s-au înregistrat câteva progrese, există, din păcate, în continuare diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte recunoaşterea statutului refugiaţilor. Dovada acestui lucru sunt limitele care pot fi văzute în cadrul directivei privind condiţiile de primire a solicitanţilor de azil. Din nou, statele membre se află în prim plan, în detrimentul unităţii europene pe care o cerem în acest domeniu. Sper că, în cursul următoarei legislaturi, în a doua lectură, vom putea să inversăm această situaţie pentru a crea o veritabilă legislaţie europeană în materie de azil, care să garanteze o protecţie reală a acestor femei şi bărbaţi extrem de vulnerabili.

 
  
  

- Raport: Jeanine Hennis-Plasschaert (A6-0284/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. (SV) Noi, conservatorii, am votat astăzi în favoarea raportului dnei Hennis-Plasschaert A6-0284/2009 privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului membru responsabil de cererile de protecţie internaţională prezentate de către resortisanţi ai unei ţări terţe sau de apatrizi.

Suntem conştienţi şi înţelegem faptul că influxul mare de persoane care sosesc cu mijloace de transport maritim pe Marea Mediteraneană pune o parte dintre ţările mai mici de la graniţa maritimă sudică a UE într-o situaţie dificilă şi suntem de acord că trebuie făcut ceva pentru a rezolva această situaţie.

Este important ca aşa-numitul mecanism de suspendare să nu fie formulat astfel încât să existe riscul eliminării stimulentelor pentru statele membre de îmbunătăţire a standardelor procesului de acordare a azilului şi de primire a solicitanţilor, lucru care ar fi contrar ideii fundamentale aflate la baza regulamentului comun.

 
  
  

- Rapoarte: Antonio Masip Hidalgo (A6-0285/2009) şi Jeanine Hennis-Plasschaert (A6-0284/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Noi, social-democraţii, salutăm orice iniţiativă care îmbunătăţeşte situaţia solicitanţilor de azil şi a persoanelor fără documente. Pledăm pentru o politică comună generoasă în materie de azil şi imigrare, centrată pe nevoile oamenilor în conformitate cu angajamentele asumate de statele membre în cadrul Convenţiei de la Geneva. Deşi „pachetul privind azilul” implică realizarea unor progrese, am decis să votăm împotriva rapoartelor întocmite de dna Hennis-Plasschaert şi de dl Masip Hidalgo.

Noi, social-democraţii, obiectăm împotriva politicii în materie de azil şi imigrare derulate de majoritatea cu tendinţe de dreapta din cadrul Parlamentului European. În mod special, ne distanţăm de problema nefurnizării informaţiilor orale într-o limbă pe care aceştia o înţeleg, a detenţiei care nu trebuie să aibă loc în cadrul Convenţiei de la Geneva, a examinării medicale pentru a stabili vârsta şi de problema asistenţei juridice gratuite. De asemenea, considerăm regretabil faptul că cei de dreapta nu doresc să acorde solicitanţilor de azil dreptul de a intra pe piaţa muncii în decurs de şase luni.

 
  
  

- Raport: Jean Lambert (A6-0279/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Crearea acestui oficiu reprezintă încă un pas spre o politică comună europeană în materie de azil şi imigrare, o politică pe care eu o resping în totalitate. Consider că problema alegerii persoanelor cărora li se permite să intre în Regatul Unit ar trebui să fie responsabilitatea parlamentarilor aleşi şi a miniştrilor responsabili din Regatul Unit, nu responsabilitatea UE.

Predarea către UE a controlului politicii în materie de azil şi imigrare ar fi profund nefavorabilă intereselor noastre naţionale şi ne-ar expune unor riscuri potenţiale mai mari în ceea ce priveşte terorismul şi crima organizată.

Progresele către o politică comună în materie de azil şi imigrare este un alt semn al intenţiei UE de a crea o singură entitate politică, cu reguli uniforme pentru toată lumea. Aceasta nu este viziunea conservatorilor britanici asupra UE şi vom promova o viziune foarte diferită a acesteia atunci când vom forma o nouă grupare politică în cursul următoarei legislaturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Toate rapoartele legate de azil votate astăzi oferă o interpretare detaşată şi vastă a dreptului de azil care, în ultimă instanţă, este în detrimentul celor care au o nevoie reală de protecţie internaţională, pentru a-şi salva vieţile, integritatea fizică şi libertatea.

Noile drepturi sociale, financiare, familiale şi de altă natură pe care doriţi ca statele membre să fie forţate să le acorde solicitanţilor de azil vor acţiona ca un magnet pentru toţi potenţialii imigranţi economici, vor copleşi şi mai mult serviciile responsabile cu aceste probleme şi vor încetini şi mai mult examinarea cererilor depuse. Toate acestea, deoarece aţi refuzat în mod repetat să luaţi în considerare abuzurile şi încălcările procedurilor şi deoarece insistaţi în a face confuzie între drepturile şi statutul pe care refugiaţii recunoscuţi l-ar putea avea şi ceea ce doriţi să le acordaţi solicitanţilor de azil obişnuiţi.

Lucrul cel mai inacceptabil dintre toate, totuşi, este raportul Lambert, care creează un birou european de „sprijin” care va putea să repartizeze după bunul plac solicitanţii de azil de-a lungul statelor membre.

Nu suntem împotriva unei cooperări interguvernamentale în aceste domenii, unde se arată respect pentru dreptul suveran al statelor membre de a decide cine poate intra pe teritoriul lor, şi în ce condiţii, dar suntem împotriva politicilor dvs.

 
  
  

- Raport: Tadeusz Zwiefka (A6-0270/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul Zwiefka deoarece consider că este foarte importantă stabilirea unei proceduri care să le permită statelor membre să negocieze acorduri internaţionale referitoare la probleme care ţin de competenţa exclusivă a Comunităţii, în cazurile în care Comunitatea a decis să nu îşi exercite competenţa.

Cu alte cuvinte, în prezent, Portugalia este împiedicată să încheie acorduri internaţionale pentru a grăbi cooperarea judiciară, inclusiv cu privire la probleme legate de divorţ şi de anularea căsătoriilor, întrucât se consideră că, parţial, Comunitatea ar fi obţinut competenţe exclusive în aceste domenii. Această propunere îi permite Comisiei să autorizeze încheierea unor astfel de acorduri, cu condiţia ca însăşi Comunitatea să nu intenţioneze să încheie sau să nu fi încheiat deja un acord privind acelaşi subiect cu o ţară terţă. Simt că este foarte important ca acest regulament să fie negociat cât mai repede posibil, deoarece este în interesul nu doar al cetăţenilor portughezi, ci şi al tuturor cetăţenilor din restul Europei.

 
  
  

- Raport: Ruth Hieronymi (A6-0260/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Hélène Descamps (PPE-DE), în scris. (FR) Relaţiile care s-au dezvoltat între industriile audiovizualului din statele membre ale UE şi cele ale ţărilor terţe trebuie să continue şi trebuie consolidate în interesul nu doar al profesioniştilor, ci şi al consumatorilor. Programul de cooperare în domeniul audiovizualului MEDIA Mundus, astfel cum a fost el adoptat astăzi de Parlamentul European, şi pe care eu îl sprijin, vizează atingerea acestui obiectiv.

Într-adevăr, acesta furnizează un cadru adecvat de îmbunătăţire a competitivităţii şi a distribuţiei transnaţionale a lucrărilor audiovizuale în întreaga lume. Iniţiat de Parlamentul European, acest program ar trebui să contribuie şi la promovarea diversităţii culturale, oferind în acelaşi timp valoare adăugată reală acţiunilor deja realizate în acest domeniu de Uniune şi de statele membre.

Datorită eforturilor făcute de raportorul nostru pentru a se ajunge la un acord în primă lectură, ar trebui să apară în curând noi oportunităţi comerciale şi care să le ofere profesioniştilor din domeniul audiovizualului perspectiva stabilirii unor relaţii de muncă pe termen lung cu omologii lor din ţările terţe.

 
  
  

- Raport: Paolo Costa (A6-0274/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jim Higgins (PPE-DE), în scris. − Am votat împotriva raportului Costa privind sloturile din aeroporturi, pentru a sublinia lipsa completă de consultare cu autorităţile aeroportuare, lipsa dezbaterii cu deputaţii europeni şi natura grăbită a legislaţiei. Această măsură nu va face decât să exacerbeze problemele din sectorul aviaţiei.

 
  
  

- Raport: Gérard Deprez (A6-0265/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului Deprez. Acest regulament stabileşte o procedură pentru negocierea şi încheierea acordurilor bilaterale între statele membre şi ţările terţe. Cred că este foarte important să stabilim o procedură care să le permită statelor membre să negocieze acorduri internaţionale în cazurile în care Comunitatea a decis să nu îşi exercite competenţa.

Ca exemplu, în prezent Portugalia este împiedicată să încheie acorduri internaţionale pentru a grăbi cooperarea judiciară, inclusiv cu privire la probleme legate de responsabilitatea parentală, obligaţiile de întreţinere şi divorţ, întrucât se consideră că, parţial, Comunitatea ar fi obţinut competenţe exclusive asupra acestor domenii. Această propunere îi permite Comisiei să autorizeze încheierea unor astfel de acorduri.

Având în vedere legăturile strânse ale Portugaliei cu anumite ţări, în special cu Comunitatea Ţărilor de Limbă Portugheză, şi numărul mare de migranţi portughezi din diverse ţări, este foarte important, în ceea ce priveşte dreptul familiei, ca Portugalia să poată grăbi recunoaşterea drepturilor cetăţenilor portughezi din aceste ţări prin încheierea sau revizuirea acordurilor bilaterale. Deşi am citat drept exemplu Portugalia, simt că este la fel de important pentru toţi cetăţenii UE ca acest regulament să fie negociat cât mai curând posibil.

 
  
  

- Rapoarte: Tadeusz Zwiefka (A6-0270/2009) şi Gérard Deprez (A6-0265/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Curtea Europeană de Justiţie a stabilit că, în anumite domenii, Comunitatea are competenţa exclusivă de a încheia acorduri internaţionale cu ţările terţe. Conform aceloraşi prevederi, statele membre care au încheiat deja acorduri bilaterale cu o ţară terţă sau care doresc să procedeze astfel în viitor sunt împiedicate să o facă, deoarece acest lucru nu este considerat compatibil cu Tratatul CE. Cu toate acestea, în unele cazuri excepţionale, UE poate autoriza statele membre să încheie acorduri bilaterale: în cazul în care Comunitatea nu are niciun interes în acordurile cu ţara terţă, în cazul în care respectivul stat membru are un interes anume în acest acord şi acordul nu are un impact negativ asupra dreptului comunitar.

Lista June este în favoarea realizării pieţei interne şi susţine activitatea privind căutarea de soluţii la nivel european pentru provocările de mediu cu care se confruntă Europa. În aceste domenii acceptăm un anumit nivel de supranaţionalism. Cu toate acestea, ne opunem măsurilor legislative supranaţionaliste menţionate anterior. Bineînţeles că statele membre trebuie să poată încheia acordurile bilaterale juridice individuale cu ţări terţe în cazul în care consideră că asemenea acorduri sunt mai profitabile pentru ele decât cele existente la nivel european! Deşi, fără nicio îndoială, este bine că se propune acum o posibilitate redusă de autodeterminare prin intermediul introducerii unei proceduri de negociere, aceasta constituie, cu toate acestea, un câştig mic şi nu schimbă scopul clar – chiar dacă neexprimat în mod explicit – al creării unui stat al UE.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0261/2009 (Moldova)

 
  
MPphoto
 
 

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. (NL) În ceea ce priveşte protestele recente împotriva rezultatelor alegerilor din Moldova, grupul meu a depus o rezoluţie separată care diferă de compromisul la care au ajuns cele patru grupuri. Nu există nicio diferenţă între cele două rezoluţii în ceea ce priveşte apelurile noastre privind organizarea de alegeri libere şi corecte, dar diferă în evaluarea asupra guvernului şi a partidului majoritar din Moldova.

Grupul meu a urmărit raţionamentul conform căruia protestele au fost organizate de forţe nedemocratice care încearcă să conteste votul repetat pentru Partidul Comunist, acordat de o jumătate de electorat. În plus, s-a presupus că protestele au fost organizate de vecina Moldovei, România, care doreşte să anexeze Moldova. În această perspectivă, majoritatea celor din grupul meu vor vota împotriva rezoluţiei comune. Cu toate acestea, eu, personal, voi vota în favoarea acesteia.

Există mulţi moldoveni care au aplicat pentru obţinerea cetăţeniei române. Contactele noastre politice cu partidul aflat în prezent la conducere în Moldova nu trebuie să ne împiedice să respectăm dorinţa unei mari părţi a populaţiei moldovene de anexare la România. Acea dorinţă a fost stimulată de faptul că opinia publică dintr-o serie de state membre nu sprijină extinderea ulterioară. În aceste condiţii, anexarea la România ar fi singura cale prin care moldovenii ar putea intra în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris. – (PL) Moldova se confruntă cu mari dificultăţi politice şi economice. Evenimentele dramatice din 5, 7 şi 8 aprilie de pe străzile Chişinăului după alegeri arată că societatea, şi în special tinerii, doresc schimbarea şi unificarea rapidă cu Uniunea Europeană. Comuniştii blochează reformele esenţiale şi negociază cu Rusia, chiar dacă, în mod oficial, susţin apropierea de structurile europene.

Ar trebui să ajutăm Moldova să meargă pe acest drum. Un mai mare angajament al UE va oferi guvernului şi poporului din Moldova o mai mare siguranţă că UE şi că posibilitatea aderării la aceasta sunt reale.

Guvernul trebuie să introducă reforme fundamentale pentru a permite o dezvoltare politică şi economică normală, reforme care vor duce la o economie de piaţă, la democratizarea vieţii civile şi la respectarea drepturilor cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris. − Am votat pentru rezoluţia Parlamentului European privind situaţia din Republica Moldova. Consider ca fiind extrem de important că toate grupurile politice au acordat atenţia şi sprijinul cuvenit acestui subiect.

Ca membru al Grupului Socialiştilor Europeni din Parlamentul European, susţin ca Uniunea Europeana să continue să acorde tot sprijinul necesar Republicii Moldova pentru ca această ţară să-şi împlinească destinul european, pe măsura aspiraţiilor poporului său. Este importat ca Republica Moldova să se dezvolte economic şi să ofere cetăţenilor condiţii cât mai bune de viaţă, şansa de a se realiza. Consider că România, ca stat membru al Uniunii Europene vecin cu Republica Moldova, trebuie să contribuie, în condiţiile şi pe baza unui acord de cooperare, bună vecinătate şi respect reciproc, la dezvoltarea economică şi socială a acestei ţări.

 
  
  

- Raport: Raimon Obiols i Germà (A6-0264/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Unul dintre aspectele pozitive ale UE este modul în care încearcă să răspândească valorile democraţiei, ale drepturilor omului şi ale bunei guvernanţe în întreaga lume prin intermediul relaţiilor sale cu ţările terţe. Cu toate acestea, este profund ironic faptul că UE pune atât de mult accentul pe democraţia din alte părţi, ignorând democraţia chiar din cadrul UE, după cum se poate observa din reacţia faţă de respingerea Tratatului de la Lisabona de către Irlanda.

Doresc să atrag atenţia asupra a două părţi ale lumii: în primul rând, Asia centrală. Deşi recunosc importanţa strategică a acestei regiuni pentru UE, cred că angajamentul permanent din partea UE trebuie egalat de progrese înregistrate în domeniul drepturilor omului şi democratizării în Asia centrală.

În al doilea rând, aş dori să compar situaţia drepturilor omului din cadrul dictaturii comuniste autoritare din China cu democraţia liberă şi viguroasă a Taiwanului. Taiwanul se bucură de un standard extraordinar de înalt privind respectarea drepturilor omului în Asia de est şi poate servi drept exemplu Chinei referitor la ceea ce poate obţine o societate în momentul în care ia decizia îndrăzneaţă de a deveni cu adevărat liberă.

 
  
MPphoto
 
 

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Acest raport cu privire la Raportul anual privind drepturile omului în 2008 evaluează starea acţiunilor în domeniul drepturilor omului din lume şi solicită îmbunătăţiri în anumite domenii cheie.

În ceea ce priveşte amendamentul nr. 2, deşi dezaprob cu tărie poziţia Papei Benedict privind utilizarea profilactică a prezervativelor pentru a împiedica răspândirea HIV/SIDA, citată, nu am putut susţine amendamentul din cauza elaborării inutile şi inadecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru Raportul anual 2008 privind drepturile omului în lume. Acest raport are în esenţă două obiective. În primul rând, a fost întocmit cu intenţia de a furniza o bază de referinţă documentară în vederea înlesnirii sensibilizării, discutării şi evaluării acţiunilor de peste an, în scopul îmbunătăţirii, corectării şi extinderii operaţiunilor viitoare. În al doilea rând, are scopul de a informa o audienţă cât mai mare cu privire la acţiunile UE de promovare a drepturilor omului în întreaga lume.

Cred că este foarte important să avem o dezbatere menită să stabilească priorităţi, să identifice problemele care necesită acţiune la nivel european şi să menţină, cu evaluări periodice, o listă a situaţiilor care necesită atenţie specială.

Acest raport include, de asemenea, problema drepturilor femeilor şi arată că există o lacună care trebuie acoperită în ceea ce priveşte elaborarea acţiunilor şi politicilor specifice ale UE în favoarea drepturilor femeilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Trebuie doar să vă uitaţi la conţinuturile rezoluţiei privind situaţia din Palestina pentru a vedea în ce măsură aceasta este un exerciţiu inacceptabil de ipocrizie şi cinism din partea unei majorităţi din Parlament în ceea ce priveşte drepturile omului (în lume).

Rezoluţia nu conţine un singur cuvânt de condamnare a agresiunii nemiloase a Israelului împotriva poporului palestinian, care nu poate fi prin nimic justificată. Rezoluţia atenuează cruzimea tratamentelor aplicate populaţiei palestiniene din fâşia Gaza – pe care rezoluţia Consiliului ONU pentru drepturile omului a denunţat-o şi a condamnat-o – şi nu conţine un singur cuvânt de solidaritate pentru poporul palestinian, victima celor mai brutale încălcări ale drepturilor omului, săvârşite de armata israeliană şi de terorismul statului israelian.

Aspectele rezoluţiei cu care putem fi acord nu pot depăşi faptul că această iniţiativă anuală a Parlamentului European nu este, în esenţă, nimic mai mult decât un exerciţiu perfid de manipulare a drepturilor omului şi a utilizării lor inacceptabile ca o armă de imixtiune a puterilor majore ale UE (şi a marilor lor grupuri economice şi financiare) împotriva oamenilor care îşi afirmă suveranitatea şi drepturile.

Spunem încă o dată: puteţi conta pe noi în ceea ce priveşte apărarea drepturilor omului, dar nu contaţi pe noi pentru exercitarea ipocriziei.

 
  
MPphoto
 
 

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. (PL) Am votat pentru adoptarea raportului Obiols i Germà privind Drepturile omului în lume 2008 şi privind politica Uniunii Europene în această privinţă. Am votat în favoarea acestuia deoarece amendamentul scandalos care îl ataca pe Papa Benedict al XVI-lea a fost respins. Dacă Papa ar fi considerat o ameninţare la adresa drepturilor omului, acest lucru ar însemna că lumea ar fi răsturnată. Nu îi înţeleg pe autorii acelui amendament.

Există, din păcate, multe cazuri de încălcare a drepturilor omului în lume. Acestea necesită angajament, condamnare şi acţiune din partea noastră. Biserica catolică şi multe alte confesiuni sunt aliatele noastre în lupta pentru asigurarea respectului pentru demnitatea umană. Atacul asupra Papei reprezintă doar o dovadă a cinismului de dinainte de alegeri şi a radicalismului dăunător. Este păcat că, la sfârşitul acestui mandat, o parte dintre deputaţii europeni se angajează într-o astfel de chestiune jenantă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) O politică externă independentă este esenţială pentru menţinerea suveranităţii naţionale. Relaţiile externe ale fiecărui stat membru trebuie să fie supuse controlului democratic. UE nu trebuie să deruleze o politică externă comună deoarece o astfel de evoluţie riscă să le ia oamenilor şansa de a-şi responsabiliza politicienii aleşi pentru acţiunile lor în cadrul relaţiilor lor cu celelalte ţări.

Actualul raport conţine o serie de declaraţii importante care sprijină aspectele specifice referitoare la drepturile omului. Bineînţeles, am votat în favoarea acestora. Cu toate acestea, întreg raportul este un mijloc de promovare a poziţiilor UE în domeniul politicii externe.

Prin urmare, am votat împotriva acestuia în cadrul votului final.

 
  
MPphoto
 
 

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. (DA) Recunosc importanţa scopului rezoluţiei de a îmbunătăţi situaţia drepturilor omului într-o serie de ţări vulnerabile. Împărtăşesc ambiţia acesteia de abolire a utilizării pedepsei cu moartea şi de îmbunătăţire a situaţiei în care îşi desfăşoară activitatea susţinătorii drepturilor omului şi ONG-urile. În acelaşi timp, sunt de acord că trebuie stabilite obligaţii în materie de respectare a drepturilor omului în ţările cu care cooperează UE.

Cu toate acestea, nu pot vota în favoarea rezoluţiei, deoarece mă opun puternic menţionării ratificării întârziate a Tratatului de la Lisabona, care este o insultă la adresa respingerii Tratatului de către poporul irlandez. Mai mult, mă opun scopului de a avea structuri comune şi personal comun pentru crearea unor adevărate ambasade ale UE. Cred că UE nu are competenţe în acest domeniu; şi nici nu ar trebui să aibă.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. − Nu sunt de acord cu amendamentul nr. 2, care a criticat Biserica Romano-Catolică şi pe conducătorul acesteia, Papa Benedict, pentru opiniile sale privind utilizarea prezervativelor, dar Camera a respins în mod înţelept acest amendament. Există puţine dovezi conform cărora promovarea utilizării prezervativelor previne de fapt transmiterea SIDA.

Papa Benedict este îndreptăţit să aibă propriile opinii, ca propriul său drept al omului, indiferent dacă ceilalţi sunt sau nu de acord cu el. Mă întreb dacă acest raport ar fi îndrăznit să critice un conducător al unei alte religii majore din lume în acelaşi mod ostil. Este rolul Bisericii Romano-Catolice să-i conducă pe credincioşi, nu să fie condusă. Ar trebui să acordăm mai mult respect unei biserici şi unei religii pe baza căreia s-au fondat valorile Uniunii noastre.

Deputaţii conservatori britanici sprijină standardele înalte ale drepturilor omului în lume, dar s-au abţinut în totalitate în privinţa raportului în cadrul votului final, deoarece acesta includea aspecte precum „drepturile reproductive” – care semnifică, de fapt, avort – şi pedeapsa cu moartea, care sunt chestiuni de conştiinţă individuală, şi susţinea domenii de politici ca CPI şi Tratatul de la Lisabona, pentru care avem o poziţie de partid care se opune.

 
  
MPphoto
 
 

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris. − Sunt cel mai puternic susţinător al adevăratelor drepturi ale omului şi, prin urmare, nu am nicio problemă cu multe dintre aspectele acestui raport. Am fost personal răspunzător de introducerea unui paragraf prin care se solicită Consiliului şi statelor membre să ia măsuri mai eficiente împotriva catastrofei provocate de regimul Mugabe în Zimbabwe în privinţa drepturilor omului .

Cu toate acestea, raportul se referă în mod consecvent şi nejustificat la UE ca la un stat suveran – referinţe pe care eu şi alţi colegi deputaţi am încercat fără succes să le eliminăm în etapa de comisie. Ideea că statele membre individuale ar trebui să renunţe în favoarea Uniunii Europene la prerogativele lor naţionale în materie de chestiuni referitoare la drepturile omului, indiferent dacă o fac în forumul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în altă parte, este complet inacceptabilă. De asemenea, obiectez la referinţele gratuite şi inutile la Tratatul de la Lisabona, cărora conservatorii şi mulţi alţii li s-au opus în mod consecvent. Prin urmare, m-am abţinut de la votul final privind raportul.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. (SK) Articolele 84 şi 96 ale raportului abordează situaţia drepturilor omului din Cuba. Trebuie spus faptul că, în ciuda presiunii internaţionale, intimidarea sistematică, interogarea şi formele sofisticate de violenţă au continuat împotriva Femeilor în alb chiar şi în 2008. Acum câteva săptămâni, regimul a încercat în toate modurile posibile să le împiedice de la organizarea unui protest silenţios cu ocazia împlinirii a şase ani de la întemniţarea soţilor lor. Ca un semn de susţinere, un marş de solidaritate pentru Femeile în alb şi pentru soţii acestora a fost organizat la Bratislava, la 28 aprilie 2009. Dintre cei 75 de activişti întemniţaţi acum şase ani, a căror cauză a fost susţinută de diverse organizaţii, printre care şi UE, 54 sunt încă în închisoare. Doar dacă le monitorizăm condiţiile vom reuşi să-i eliberăm înainte de a fi reduşi la epave umane. Să nu uităm că în curând vom comemora 20 de ani de la căderea comunismului în ţările din Europa centrală şi de est. Ceea ce putem face acum pentru prizonierii cubanezi şi pentru soţiile lor este să lăsăm paragrafele privind încălcările drepturilor omului în Cuba în textul raportului.

Simt că trebuie să menţionez amendamentul nr. 2, care îl critică aspru pe Papa Benedict al XVI-lea. Acest amendament îl calomniază pe conducătorul Bisericii Catolice. În afară de aceasta, îi plasează declaraţiile la acelaşi nivel cu crimele comise în ţările unde se abuzează de pedeapsa cu moartea, unde oamenii sunt torturaţi şi ucişi pentru că îşi exprimă propriile păreri şi unde nu există respect pentru cele mai elementare drepturi ale omului. Să respingem acest amendament.

 
  
  

- Raport: Maria Grazia Pagano (A6-0262/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. − Conservatorii britanici consideră că, în timp ce cooperarea transfrontalieră în domeniul justiţiei penale este importantă, raportul încearcă să creeze un spaţiu comun de justiţie la nivel european, care ar compromite în mod semnificativ tradiţiile ţărilor al căror sistem judiciar se bazează pe dreptul comunitar. Prin urmare, nu putem susţine această propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Justiţia penală este, pe bună dreptate, responsabilitatea statelor membre ale UE. Pot accepta faptul că statele membre trebuie să coopereze în chestiuni transnaţionale legate de justiţia penală, dar nu accept crearea unui spaţiu european de justiţie penală. Extinderea aşa numitei „competenţe” europene în domeniul justiţiei penale ar fi o intruziune nemotivată şi inacceptabilă în suveranitatea britanică. Oamenii din regiunea mea din nord-estul Angliei doresc ca dreptul penal să fie responsabilitatea parlamentarilor britanici şi să fie aplicat de judecători britanici.

Faptul că UE încearcă să-şi extindă competenţele în domenii până în prezent rezervate exclusiv statelor membre demonstrează adevăratul scop al UE: crearea unui superstat federal. Oamenii din regiunea mea nu doresc să vadă realizarea acestui lucru. Aceştia resping înţelepciunea convenţională a unei Uniuni mai apropiate ca niciodată şi doresc să vadă un sistem de cooperare interguvernamentală mai liber, mai flexibil. Sper că noul grup pe care îl vor forma conservatorii britanici în următoarea legislatură va putea să ofere ceea ce majoritatea britanicilor îşi doresc de la Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang (NI), în scris. (FR) Sub masca combaterii organizaţiilor mafiote şi a crimei organizate în general, eurocraţii din Bruxelles doresc să-şi impună pe mai departe perspectivele federaliste, care distrug naţiuni, popoare şi identităţi.

Într-adevăr, în timp ce toată lumea ştie că fiecare stat membru al UE are propriile legi, tradiţii juridice şi coduri, aici ne confruntăm cu un alt atac al acestor fanatici euro-federalişti, sub forma dezideratului acestora de a crea o „cultură judiciară europeană”.

Pentru a institui această cultură, ar trebui create, în consecinţă, următoarele: o şcoală judiciară europeană, o academie de drept european pentru judecători, procurori, avocaţi ai apărării şi pentru toţi cei implicaţi în administrarea justiţiei.

Ce se întâmplă cu şcolile judiciare naţionale? Cum rămâne cu diferenţele inextricabile între legislaţiile care derivă din dreptul comunitar şi cele care derivă din dreptul pozitiv?

Nu se oferă niciun răspuns, evident.

În practică, întregul sistem judiciar şi penal al statelor membre va dispărea în faţa aceste armonizări forţate – şi anume, armonizarea descendentă.

Aceşti ucenici de vrăjitor ai Europei nu au înţeles un lucru; doar statele naţionale, componentele principale ale Europei, o vor putea îmbogăţi şi îi vor putea restaura locul de drept în lume.

Europa nu trebuie construită pe seama naţiunilor şi a popoarelor sale.

 
  
  

- Raport: Jean-Luc Dehaene (A6-0142/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi pe marginea unui raport referitor la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituţional al Uniunii Europene. Raportul propune ca deputaţii suplimentari care îi vor fi acordaţi Suediei şi altor state membre în cazul în care Tratatul de la Lisabona intră în vigoare să fie aleşi deja în cadrul următoarelor alegeri pentru Parlamentul European şi apoi să le fie conferit statutul de observatori în Parlament. De asemenea, raportul propune ca numirea unui nou preşedinte al Comisiei să fie efectuată în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Acest lucru înseamnă că alegerea preşedintelui ar trebui să reflecte majoritatea politică din cadrul Parlamentului European şi că alegerea candidatului ar trebui să fie precedată de discuţii între Consiliu şi grupurile politice din cadrul Parlamentului.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituţional al Uniunii Europene. Acest raport studiază impactul Tratatului de la Lisabona asupra echilibrului instituţional european. Subliniază importanţa punerii în aplicare a noilor prevederi şi efectuarea primelor numiri.

Posibila intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona până la sfârşitul anului 2009 necesită un acord politic între Consiliu şi Parlamentul European în scopul garantării faptului că procedura pentru alegerea următorului preşedinte al Comisiei şi pentru nominalizarea viitoarei Comisii va respecta, în orice situaţie, esenţa noilor competenţe pe care Tratatul de la Lisabona le atribuie Parlamentului European în această privinţă.

Drept rezultat, raportul stabileşte o serie de recomandări menite să dezvolte un echilibru instituţional şi accentuează faptul că Tratatul de la Lisabona consolidează fiecare instituţie europeană în domeniul său de competenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de Parlament, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi fratele geamăn al acesteia, aşa-numitul Tratat de la Lisabona, în referendumuri. De asemenea, este una dintre multele iniţiative menite să impună acest proiect de tratat inacceptabil.

În loc să îngroape Tratatul de la Lisabona odată pentru totdeauna, Parlamentul European adoptă o rezoluţie care glorifică echilibrul instituţional antidemocratic al Uniunii Europene propus în cadrul rezoluţiei, ascunzând faptul că, printre multe alte exemple, acesta:

- transferă puterile suverane de la cetăţenii portughezi la instituţiile supranaţionale ale UE, dominate de marile puteri, un exemplu fiind gestionarea resurselor biologice marine în zona noastră economică exclusivă.

- extinde aplicarea regulii majorităţii în cadrul proceselor decizionale, ceea ce va consolida dominarea marilor puteri şi va împiedica Portugalia să se opună adoptării deciziilor care sunt împotriva intereselor naţionale;

- sporeşte eliminarea autorităţii din cadrul instituţiilor democratice naţionale (singurele care reprezintă rezultatul direct al voinţei poporului), un exemplu fiind transferul competenţelor de la parlamentele naţionale, care îşi pierd competenţa de a lua decizii în domenii fundamentale şi care devin un fel de organism consultativ fără drept de veto asupra deciziilor comunitare care sunt împotriva intereselor naţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins în cadrul referendumului din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Merită menţionat faptul că în alineatul (4) al raportului dlui Dehaene se afirmă (citat): „Salută faptul că Tratatul de la Lisabona stipulează că, în unanimitate şi cu avizul Parlamentului European, cu condiţia să nu existe opoziţie din partea unui parlament naţional, Consiliul European poate să extindă procedura de decizie cu majoritate calificată şi procedura legislativă ordinară în cazul unor domenii în care acestea încă nu se aplică”.

Fără a aduce atingere faptului că alegătorii din multe state membre sunt în mod vădit sceptici faţă de o Uniune din ce în ce mai supranaţionalistă, majoritatea federalistă din Parlamentul European indică posibilitatea realizării, în temeiul Tratatului de la Lisabona, a unei Uniuni cu un caracter supranaţionalist şi mai accentuat şi a transferului unor competenţe suplimentare către UE fără necesitatea adoptării unui nou tratat.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Raport: Elmar Brok (A6-0133/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi un raport privind dezvoltarea relaţiilor dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale în temeiul Tratatului de la Lisabona. Acest raport salută noile competenţe care vor fi oferite parlamentelor naţionale de către Tratatul de la Lisabona. De asemenea, analizează posibilităţile de dezvoltare viitoare a relaţiilor între Parlamentul European şi parlamentele naţionale.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul dlui Brok. Acest raport salută noile competenţe oferite parlamentelor naţionale de către Tratatul de la Lisabona şi analizează posibilităţile viitoarei cooperări între parlamentele naţionale şi Parlamentul European.

Adoptarea Tratatului de la Lisabona în Republica Cehă reprezintă un pas important către intrarea în vigoare rapidă a acestuia. Acest raport ilustrează cât de important este acest nou Tratat pentru Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Am votat împotriva acestui raport, în primul rând deoarece îi lipseşte un scop: Tratatul de la Lisabona nu există; a fost respins prin trei referendumuri.

În al doilea rând, am votat împotriva acestuia deoarece recomandă subordonarea parlamentelor naţionale Parlamentului European: cel din urmă, la adăpost în puterea superiorităţii sale şi, fără nicio îndoială, a aroganţei sale insuportabile, ar ajuta parlamentele naţionale – constituite, în opinia sa, fără nicio îndoială, din filistini şi idioţi – să analizeze textele europene. Acesta este sprijin sau presiune? S-ar autoinvita la sesiunile plenare ale parlamentelor naţionale; ar juca rolul de consultant; ar influenţa modul în care parlamentele transpun textele pentru a încuraja uniformitatea; s-ar afirma el însuşi pentru a se asigura că se dezbat bugetele pentru apărare... le-ar dicta, de asemenea, modul în care ar trebui să controleze guvernele şi activităţile acestora în cadrul Consiliului?

În cele din urmă, am votat împotriva acestuia deoarece se bazează pe o dublă ipocrizie: parlamentele naţionale nu au obţinut nimic altceva decât un drept foarte greu de pus în aplicare şi, prin urmare, ineficient de monitorizare a respectării principiului subsidiarităţii; acest principiu este o iluzie, deoarece multe competenţe europene presupus exclusive sunt proslăvite, iar definiţia subsidiarităţii după cum este prevăzută în tratate promovează, de fapt, competenţele Bruxellesului.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de majoritatea membrilor Parlamentului, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi fratele său geamăn, aşa-numitul Tratat de la Lisabona, în referendumuri. De asemenea, este una dintre multele iniţiative menite să impună acest proiect de tratat inacceptabil.

Această rezoluţie privind „dezvoltarea relaţiilor dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale în temeiul Tratatului de la Lisabona” este un prim exemplu de înşelăciune.

Parlamentul European salută „obligaţiile şi drepturile parlamentelor naţionale în temeiul Tratatului de la Lisabona... care sporesc rolul acestora în cadrul proceselor politice ale Uniunii Europene”. Ar fi un subiect ridicol dacă nu ar fi atât de serios. Parlamentul European ascunde faptul că, în ceea ce priveşte presupusa sporire a rolului parlamentelor naţionale în cadrul proceselor de luare a deciziilor, ceea ce se întâmplă, de fapt, cu Tratatul de la Lisabona este faptul că aceste parlamente pierd mult mai mult decât câştigă (aparent), luând în considerare transferul extensiv de competenţe către instituţiile Uniunii Europene. Chiar şi (pseudo-)scrutinul privind respectarea principiului subsidiarităţii (referitor la exercitarea de către instituţiile comunitare a competenţelor transferate între timp către UE de către parlamentele naţionale) nu conferă niciunui parlament naţional dreptul de veto.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins de referendumul din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Raportul dlui Brok laudă convenţia care a elaborat proiectul de Tratat Constituţional. Această convenţie a fost aspru criticată pentru că a fost complet nedemocratică şi controlată de la conducere, de preşedintele său Giscard d'Estaing.

În opinia mea, raportul dlui Brok ar fi trebuit să ajungă la concluzia că, atâta timp cât dezbaterile politice ale democraţiei reprezentative se concentrează pe alegerile în cadrul parlamentelor naţionale, acestea ar trebui să fie cele mai importante organisme de luare a deciziei din cadrul Uniunii – nu Parlamentul European.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Raport: Sylvia-Yvonne Kaufmann (A6-0043/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. (SV) Parlamentul a votat astăzi un raport care solicita Comisiei să prezinte o propunere de regulament privind iniţiativa cetăţenească imediat după ratificarea Tratatului de la Lisabona. Iniţiativa cetăţenească va semnifica faptul că un milion de cetăţeni provenind dintr-un număr semnificativ de state membre vor putea să ia iniţiativa de a solicita Comisiei să depună o propunere legislativă. Acest lucru le va oferi cetăţenilor acelaşi drept ca şi Consiliul de a solicita Comisiei să iniţieze propuneri legislative.

Am ales să votăm în favoarea acestui raport deoarece Parlamentul European trebuie să se pregătească pentru a putea pune în aplicare schimbările care vor avea loc în legătură cu activitatea sa în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Cu toate acestea, voturile noastre nu ar trebui să reprezinte sub nicio formă o prejudiciere a proceselor de ratificare de către statele membre individuale. Respectăm pe deplin dreptul fiecărui stat membru de a decide pentru sine cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Corbett (PSE), în scris. − Eu şi colegii mei din delegaţia laburistă susţinem introducerea Iniţiativei cetăţeneşti în eventualitatea unei ratificări reuşite a Tratatului de la Lisabona. Aceasta ar consolida drepturile cetăţenilor de participare la procesul politic european şi ar fi veni în completarea actualului drept valoros de a adresa petiţii Parlamentului.

Cu toate acestea, sunt preocupat de faptul că propunerile dnei Kaufman ar duce la împotmolirea procesului de iniţiativă cetăţenească sau la limitarea acestuia de cerinţe birocratice oneroase (cum ar fi, de exemplu, necesitatea ca statele membre să verifice legalitatea fiecărei semnături şi precertificări din partea Comisiei) . Pentru a încuraja o mai mare participare, ar trebui să urmăm spiritul Iniţiativei cetăţeneşti – şi anume faptul că ar trebui să fie accesibilă şi cât mai uşor de utilizat. Prin urmare, nu am avut altă alternativă decât să ne abţinem de la votarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat pentru raportul privind punerea în aplicare a iniţiativei cetăţeneşti. Tratatul de la Lisabona introduce iniţiativa cetăţenească europeană sau, cu alte cuvinte, dreptul cetăţenilor de a lua parte la procesul legislativ european. Acesta este un instrument cu totul nou, care consolidează democraţia şi drepturile cetăţenilor.

Este, fără nicio îndoială, un mod de a-i aduce pe cetăţenii europeni mai aproape de instituţiile europene şi de mărire a gradului de sensibilizare şi de participare a acestora la procesul de luare a deciziilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Scopul raportului Kaufmann este de a direcţiona modul în care punem în aplicare o „iniţiativă cetăţenească”, astfel cum este aceasta definită la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană eşuat: „la iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuţiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetăţeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor”.

Prin urmare, raportul stabileşte condiţii precise de admisibilitate şi proceduri concrete care fac procesul de obţinere a unei astfel de iniţiative extrem de dificil.

Aş dori să-i avertizez aici pe cetăţeni. Acest „drept” nou este o iluzie. Acesta prevede un singur lucru: posibilitatea de a solicita Comisiei să elaboreze noi legi europene, dar nu să le abroge sau să le modifice pe cele deja existente; nici să schimbe politicile. Şi, în orice caz, nu există absolut nicio obligaţie pentru Comisie de a-i asculta.

Dacă eurocraţii sunt atât de nerăbdători să le ofere drepturi cetăţenilor europeni, aceştia ar trebui să înceapă prin a-şi respecta votul şi, într-un final, prin a realiza că „nu” înseamnă „nu” în franceză, olandeză, engleză, galeză şi în orice altă limbă.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluţie face parte dintr-un pachet de cinci rezoluţii adoptate astăzi de majoritatea membrilor Parlamentului, ceea ce indică cel mai evident dispreţ faţă de voinţa exprimată în mod democratic şi suveran de către cetăţenii francezi, olandezi şi irlandezi, care au respins Constituţia europeană şi fratele său geamăn, aşa-numitul Tratat de la Lisabona, în referendumuri. Este, de asemenea, una dintre multele iniţiative menite a impune inacceptabilul proiect de Tratat de la Lisabona.

Această rezoluţie este caracterizată de absurditatea şi de ipocrizia sa.

Parlamentul European ar putea preamări retoric „exercitarea calmă, transparentă şi eficientă a dreptului de participare a cetăţenilor” şi aşa-numita „iniţiativă cetăţenească” introdusă în proiectul de tratat, cunoscut acum drept Tratatul de la Lisabona. Adevărul este că forţele care conduc şi promovează această integrare europeană şi acest Tratat de la Lisabona au făcut şi fac tot ce pot pentru a-i împiedica pe oamenii să dezbată şi să înţeleagă conţinutul acestui proiect de tratat şi să fie consultaţi prin intermediul unui referendum.

Mai mult, ca urmare a respingerii acestui proiect de tratat federalist, neoliberal şi militarist de către irlandezi, aceste forţe fac tot ce pot pentru a impune organizarea unui alt referendum în acea ţară (ori de câte ori este necesar până când poporul irlandez va spune „da”).

Cu alte cuvinte, aceştia împiedică oamenii să-şi exprime voinţa democratică şi suverană prin intermediul unui referendum şi atunci, cu cuvinte mieroase, aruncă cu praf în ochi prin slăvirea aşa-numitei „iniţiative cetăţeneşti”, care, după cum pare, va fi chiar de la început supusă multor condiţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Tratatul de la Lisabona, care este identic în proporţie de 96% cu proiectul de Tratat Constituţional, a fost respins de referendumul din Irlanda. Anterior, proiectul de Tratat Constituţional a fost respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi din Ţările de Jos.

Majoritatea membrilor acestui Parlament refuză să-şi recunoască pierderile politice. Aceasta este o crimă îngrozitoare împotriva principiilor democratice şi un exemplu inadmisibil al aroganţei puterii care caracterizează cooperarea în cadrul UE.

Raportul dnei Kaufmann afişează o victorie prematură. Afişează o aroganţă excepţională faţă de democraţie şi, mai presus de toate, faţă de poporul irlandez, care este încă o dată forţat să participe la un referendum deoarece – în perspectiva stabilirii politice – aceştia au răspuns „greşit” ultima dată. În această situaţie, nu are rost să discutăm acest raport în Parlamentul European. „Iniţiativa cetăţenească” propusă este în sine o propunere extrem de neclară pentru influenţa cetăţenilor în ceea ce priveşte politicienii aleşi. Cei din urmă pot alege să desconsidere complet aceste iniţiative dacă acest lucru este pe placul lor.

Am votat împotriva raportului.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0258/2009 (Substanţe chimice)

 
  
MPphoto
 
 

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL), în scris. (NL) Deşi aceasta este o rezoluţie bună, am votat împotriva acesteia, deoarece Parlamentul European a acceptat, în cadrul rezoluţiei, aplicarea de către Comisie a unor exceptări de la interdicţia privind azbestul în cazul anumitor instalaţii de electroliză. Cred că, dacă spuneţi că există o interdicţie absolută privind azbestul în Europa, trebuie să fiţi consecvenţi cu acea afirmaţie şi să nu permiteţi derogări. Avem încă oameni care sunt foarte grav bolnavi ca urmare a expunerii la azbest şi consider de neînţeles modul în care Comisia nu a luat în considerare acest lucru. Prin urmare, am votat împotriva rezoluţiei din solidaritate cu victimele azbestului.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate