Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea celor patru rapoarte referitoare la impozitare.

Este vorba de:

– raportul dnei Alvarez referitor la cooperarea administrativă în domeniul impozitării (A7-0006/2010),

– raportul dlui Dumitru Stolojan referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor reprezentând impozite, taxe şi alte măsuri (A7-0002/2010),

– raportul dlui Casa referitor la aplicarea opţională şi temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri (A7-0008/2010),

– raportul dlui Domenici referitor la promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale (A7-0007/2010),

Voi da cuvântul dnei Alvarez, raportor, timp de patru minute.

  Magdalena Álvarez, raportor. – (ES) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Uniunea Europeană este întemeiată pe o relaţie de solidaritate între statele membre care o compun. Într-adevăr, un bun exemplu al acestei solidarităţi îl reprezintă cooperarea administrativă privind chestiunile fiscale, care este un element cheie al funcţionării Uniunii. Este vorba de loialitate între statele membre şi administraţiile fiscale ale acestora. O astfel de loialitate se traduce prin încredere, întrucât partenerii au încredere unul într-altul, ajungând să se considere ca aliaţi care nu vor permite evazioniştilor să se refugieze pe teritoriul lor, unde să îşi continue activităţile frauduloase.

Frauda fiscală afectează întreaga economie şi are implicaţii grave pentru bugetele naţionale, întrucât reduce capacitatea de a angaja cheltuieli şi de a realiza investiţii. În plus, se încalcă principiul echităţii fiscale în ceea ce-i priveşte pe acei cetăţeni care respectă într-adevăr normele. Apare concurenţa neloială, care duce la funcţionarea inadecvată a pieţei. Toate aceste implicaţii sunt deosebit de îngrijorătoare, deoarece ultimele estimări sugerează că frauda fiscală în Uniunea Europeană se ridică la 200 de miliarde de euro pe an. Dacă luăm în considerare faptul că această sumă reprezintă dublul costului pentru planul de redresare economică propus de Comisie, ne putem face o idee despre cât de mare este suma respectivă.

Prin urmare, ne confruntăm cu o provocare majoră şi trebuie să găsim un răspuns decisiv. Directiva care este în vigoare în prezent a reprezentat un prim pas în această direcţie. Din păcate, şi în ciuda tuturor bunelor intenţii înscrise în respectiva directivă, punerea sa în aplicare nu a produs rezultatele dorite.

Acum este timpul să mergem cu un pas mai departe şi să ne înzestrăm cu noi instrumente, astfel încât chestiunile legate de impozitare să fie abordate alături de integrarea şi liberalizarea pieţei. Prin urmare, salut propunerea prezentată de dl comisar Kovács şi aş dori să îl felicit pentru activitatea sa pe durata întregului mandat şi în special astăzi pentru această nouă directivă propusă.

Propunerea ne va înzestra cu mijloace din ce în ce mai eficiente, cu care să combatem frauda fiscală şi evaziunea fiscală în Europa. Noua directivă reprezintă, în această privinţă, un salt înainte din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Este un pas înainte cantitativ, deoarece stabileşte noi obligaţii, şi un pas înainte calitativ, deoarece lărgeşte şi precizează obligaţiile existente. Este extins domeniul de aplicare prin trecerea de la schimbul de informaţii la cerere la schimbul automat.

Al treilea element nou este ridicarea secretului bancar. După părerea mea, aceasta este măsura cea mai de seamă din propunere, în sensul că practica secretului bancar este principalul obstacol cu care se confruntă administraţiile fiscale. OCDE solicită de mult timp ridicarea secretului bancar, iar grupul G20 a îmbrăţişat acum această cauză. Punerea în aplicare a acestui lucru va oferi un instrument foarte eficient pentru a pune capăt existenţei de neconceput a paradisurilor fiscale pe teritoriul UE.

Acest obiectiv este împărtăşit de raportul pe care îl avem astăzi în faţă. În acest raport, urmărim de fapt să consolidăm rezultatele propunerilor Comisiei. Se urmăreşte îmbunătăţirea eficienţei şi a domeniului de aplicare a noii directive.

Nu intenţionez să ofer un comentariu exhaustiv şi mă voi axa pe principalele modificări. În primul rând, se extinde domeniul de aplicare, punerea în aplicare a schimbului automat de informaţii este consolidată şi, în ceea ce priveşte secretul bancar, se propune extinderea criteriului de aplicabilitate în vederea armonizării acestuia cu restul directivei. Există şi amendamente de compromis, şi anume cele referitoare la schimbul automat de informaţii, protecţia datelor şi confidenţialitate, precum şi la schimbul de informaţii cu ţări terţe.

În sfârşit, aş dori să mulţumesc colegilor deputaţi din Comisia pentru afaceri economice şi monetare pentru activitatea şi bunăvoinţa lor de a coopera. Trebuie felicitaţi pentru atitudinea lor. Am ajuns la un grad ridicat de consens. Parlamentul trimite un mesaj clar. Parlamentul se angajează ferm pentru combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale şi pentru consolidarea marilor principii ale UE de loialitate, transparenţă şi concurenţă loială.

  Theodor Dumitru Stolojan, Raportor. − Recenta criză financiară şi economică a demonstrat din plin importanţa majoră a existenţei unor finanţe publice solide şi sustenabile în fiecare stat membru. Statele membre care au o bună guvernanţă a finanţelor publice şi politici fiscale anticiclice au avut capacitatea de a acorda stimulente fiscale, astfel încât economiile să poată depăşi criza.

În acest cadru, ca raportor, apreciez iniţiativa Comisiei Europene şi proiectul de directivă a Consiliului privind îmbunătăţirea asistenţei reciproce dintre statele membre în vederea recuperării datoriilor din impozite şi taxe. Această directivă va contribui nu numai la creşterea eficienţei în acest domeniu, al recuperării datoriilor, dar va contribui şi la mai buna funcţionalitate a pieţei unice. Doresc să vă spun că, în proiectul de directivă, se îmbunătăţesc radical o serie de aspecte importante ale recuperării datoriilor: schimbul de informaţii dintre autorităţi, modalităţile de urmărire a datoriilor şi feedbackul care este necesar Comisiei Europene pentru a monitoriza o activitate în continuă creştere ca număr de cazuri între statele membre.

Au fost elaborate amendamente şi doresc să le mulţumesc tuturor colegilor care au prezentat aceste amendamente, care au precizat mai bine termenii de aplicare a directivelor.

  David Casa, raportor. – (MT) Consider că acest raport va ilustra, în mod clar, eficienţa modului de funcţionare a Uniunii Europene, prin intermediul instituţiilor sale, atunci când aceasta se confruntă cu o problemă care necesită în mod neîntârziat o atenţie deosebită.

Consider că atunci când discutăm despre frauda intracomunitară cu firme fantomă, trebuie să acordăm atenţie măsurilor ce trebuie luate în acest sistem temporar, destinat să îi oprească pe cei care abuzează de sistemele TVA utilizate în Europa. Acest tip de fraudă, aşa cum am mai spus, este cunoscut sub denumirea de fraudă intracomunitară cu firme fantomă. În forma sa cea mai gravă, frauda de acest tip este cunoscută sub denumirea de „fraudă de tip carusel”, care este o activitate infracţională desfăşurată de evazionişti specializaţi şi profesionişti.

Studii recente arată că acest tip de fraudă se ridică la aproximativ 24 % din toate tipurile de fraudă în domeniul TVA-ului. Aceasta are loc atunci când o persoană, care furnizează un serviciu sau vinde un bun, primeşte plata TVA de la un cumpărător intracomunitar, iar această plată dispare efectiv fără ca aceşti evazionişti şi aceşti infractori să plătească ceea ce datorează trezoreriei.

Prin urmare, a fost poreclită „fraudă de tip carusel”, deoarece aceste sume reprezentând TVA-ul continuă să dispară din ţările în care se desfăşoară acest tip de comerţ. Astfel, propunerea Comisiei oferă oportunitatea de a elimina acest risc, care apare în cazul comerţului intracomunitar. Trebuie să ne asigurăm că nu îngreunăm procesul birocratic şi că omul de afaceri cinstit nu suportă consecinţele. De asemenea, am fost atenţi să nu aplicăm această măsură temporară unei game largi de produse, ci să o aplicăm doar acelor produse care pot fi controlate şi evaluate.

Sistemul de comercializare a cotelor de emisie ar trebui amintit, întrucât a fost modificat prin intermediul acestei propuneri a Comisiei. Precizăm că, datorită vulnerabilităţii sistemului de comercializare a cotelor de emisii, o altă schimbare care a fost pusă în aplicare prevede că, atunci când un stat membru decide că este pregătit să adopte acest sistem, procedura de taxare inversă trebuie să devină obligatorie pentru toate plăţile referitoare la emisiile de gaze de seră, deoarece este imperativă coordonarea şi luate de măsuri imediate între toate statele membre.

În prezent şi până în 2012, aproximativ 90-95 % din fonduri sunt alocate celor care generează cele mai multe emisii. Acestea sunt alocate de guvernele naţionale şi un procent de 5-10 % dintre acestea sunt vândute la licitaţie. Începând cu 2013, cea mai mare parte a acestor fonduri vor fi licitate şi, prin urmare, înainte ca acest sistem să fie instituit şi să funcţioneze, trebuie să ne asigurăm că piaţa este protejată de cei care încearcă să abuzeze de sistem.

Consider că, atunci când avem în vedere consensul în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, chiar şi cu compromisurile la care am reuşit să ajung – cu socialiştii, liberalii şi toate grupurile politice -, consider că acest lucru ar trebui să pregătească calea către un sistem mai fiabil. Prin urmare, dacă raportul meu ar fi aprobat, am combate frauda în mod serios şi vom avea, prin urmare, mai mult succes în problemele legate de sistemul TVA în cadrul Uniunii Europene.

  Leonardo Domenici, raportor. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, deşi tema bunei guvernanţe fiscale a fost mereu de mare importanţă, ea a devenit încă şi mai pertinentă şi semnificativă în urma crizei economice şi financiare majore de acum doi ani. Summiturile europene şi internaţionale – summitul G20 – au discutat şi continuă să discute despre acest lucru, în special atunci când acestea sunt implicate în combaterea evaziunii fiscale şi a paradisurilor fiscale.

Toate aceste lucruri sunt importante. Este un semn de angajament şi de voinţă, dar nu trebuie să ne amăgim singuri şi să credem că doar un anunţ va fi suficient. Avem nevoie de o politică eficace şi continuă. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat. Într-adevăr este încă mult prea uşor să cumperi sau să înfiinţezi o societate paravan cu scopul de a evita impozitarea. E suficient să aruncaţi o privire pe Internet: sunt mii de site-uri care oferă societăţi spre vânzare, chiar în state membre ale Uniunii Europene. Adesea, tot ceea ce trebuie să faceţi pentru a înfiinţa o societate este să trimiteţi un e-mail cu o copie scanată după paşaport. Trebuie să punem capăt practicii de creare a unor entităţi juridice fictive cu scopul de sustragerii de la impozite.

Raportul pe care îl prezint se bazează pe Comunicarea Comisiei Europene din 28 aprilie 2009 privind promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale. Raportul face un pas înainte prin oferirea de propuneri ferme şi invită la un angajament puternic din partea Comisiei Europene şi a Consiliului, astfel încât aceste propuneri să poată fi puse în aplicare. Combaterea paradisurilor fiscale, evaziunea fiscală şi exodul ilegal de capital trebuie considerate ca priorităţi ale Uniunii Europene.

De aici principiul bunei guvernanţe, bazat pe transparenţă, schimb de informaţii, cooperare transfrontalieră, precum şi concurenţă fiscală loială. Ideea este că avem nevoie de o cooperare şi de o colaborare din ce în ce mai mari în domeniul fiscal din Uniunea Europeană.

Obiectivul general pe care trebuie să îl stabilim este un schimb automat de informaţii la nivel global şi multilateral, dar evident că acest lucru trebuie să înceapă în cadrul Uniunii Europene. Aşa cum a spus deja dna Alvarez, trebuie să eliminăm complet secretul bancar în statele membre ale Uniunii Europene şi să ne grăbim să punem capăt derogării temporare, care permite aplicarea unui impozit reţinut la sursă, adesea eludat sau subestimat, în locul unui schimb de informaţii.

Nu doresc să insist asupra propunerilor concrete pe care le cuprinde raportul. Cu toate acestea, voi sublinia că avem încă nevoie în special de următoarele lucruri: extinderea domeniului de aplicare a Directivei din 2003 privind impozitarea veniturilor din economii, combaterea fraudei legate de TVA, crearea unui registru public cu numele persoanelor fizice şi ale întreprinderilor care au înfiinţat societăţi sau au deschis conturi în paradisurile fiscale şi încurajarea proiectelor de armonizare fiscală, începând cu baza de impozitare consolidată comună, aplicată societăţilor comerciale.

De asemenea, nu trebuie decât ca Uniunea Europeană să trimită un singur mesaj pe plan internaţional şi să sprijine îmbunătăţirea standardelor OCDE, în vederea obţinerii comunicării automate de informaţii, în locul comunicării de informaţii la cerere.

Dle Kovács, după ce am ascultat şi celelalte rapoarte, avem nevoie de un angajament puternic din partea Comisiei şi, de asemenea, avem nevoie acum ca aceste priorităţi să fie accentuate faţă de noua Comisie la momentul predării ştafetei. În calitate de Parlament European, avem dreptul de a solicita Consiliului şi Comisiei să dea socoteală pentru activitatea lor.

Le mulţumesc colegilor deputaţi şi în special raportorilor alternativi, pentru contribuţia pe care au avut-o la acest raport, care sper să fie adoptat de Parlament.

  László Kovács, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, onoraţi deputaţi, am plăcerea de a discuta despre chestiuni fiscale cu dvs. astăzi, în ultima zi a mandatului meu în calitate de comisar pentru impozitare şi uniune vamală.

Aş dori să îmi exprim mulţumirea în primul rând faţă de Parlamentul European şi în special faţă de Comisia pentru afaceri economice şi monetare, pentru sprijinul pe care Comisia şi eu însumi l-am primit în ultimii cinci ani pentru majoritatea, dacă nu pentru toate, propunerile fiscale pe care le-am prezentat.

Chestiunile legate de politica fiscală pe care le discutaţi în prezent au un rol major în vederea atingerii obiectivului Comisiei de a aborda mai bine frauda şi evaziunea fiscale, care se soldează cu pierderi între 200 şi 250 de miliarde de euro pe an la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, avem drept scop şi creşterea transparenţei şi a cooperării.

Aş dori să adresez mulţumiri în special dlui Domenici, dnei Alvarez, dlui Stolojan şi dlui Casa pentru că s-au ocupat de aceste iniţiative fiscale într-un mod constructiv. Sunt foarte mulţumit că mesajul esenţial al rapoartelor este unul de sprijin pentru iniţiativele Comisiei. Înţeleg că rapoartele încurajează eforturi sporite în ceea ce priveşte, în primul rând, buna guvernanţă în domeniul fiscal, atât în Uniunea Europeană şi nu numai; în al doilea rând, cooperarea administrativă în domeniul fiscal; în al treilea rând, asistenţa reciprocă în ceea ce priveşte recuperarea creanţelor din impozite; şi, în al patrulea rând, combaterea fraudei legate de TVA, în special frauda de tip carusel.

În ceea ce priveşte buna guvernanţă în domeniul fiscal, politica Comisiei vizează promovarea principiilor transparenţei, schimbul de informaţii şi concurenţa fiscală loială pe plan global. Comisia a adoptat comunicarea în aprilie 2009, promovând aceste principii în vederea combaterii fraudei şi evaziunii fiscale transfrontaliere, atât în UE, cât şi în afara sa, precum şi a obţinerii unor condiţii echitabile de concurenţă.

Comisia a înaintat câteva propuneri în vederea îmbunătăţirii bunei guvernanţe în cadrul UE. Dezbaterea cu privire la aceste propuneri continuă, dar sper că acestea vor fi adoptate în curând şi că acest lucru va consolida argumentele noastre faţă de alte jurisdicţii care să ia măsuri similare.

Comisia este ferm convinsă că aprofundarea relaţiilor între UE şi jurisdicţiile care îi sunt partenere ar trebui mereu să fie însoţită de angajamente faţă de principii de bună guvernanţă. Pe baza concluziilor din 2008 ale Consiliului, obiectivul este de a introduce în acordurile pertinente încheiate cu ţări terţe o dispoziţie pe baza căreia partenerii UE să recunoască şi să se angajeze în vederea punerii în aplicare a principiilor de bună guvernanţă în domeniul fiscal.

Trebuie acordată o atenţie deosebită ţărilor în curs de dezvoltare. Serviciile Comisiei pregătesc în acest moment o comunicare care va fi destinată bunei guvernanţe în domeniul fiscal în contextul specific al dezvoltării cooperării. Această comunicare va aborda rolul pe care îl poate avea buna guvernanţă în domeniul fiscal pentru îmbunătăţirea mobilizării resurselor din ţările în curs de dezvoltare, în special prin construirea capacităţii administrative.

Salut sprijinul dvs. în a asocia pe deplin Comisia la desfăşurarea exerciţiului de revizuire inter pares ale Forumului global OCDE, în special în ceea ce priveşte identificarea jurisdicţiilor necooperative, dezvoltarea unui proces de evaluare a respectării şi a aplicării măsurilor în vederea promovării aderării la standarde. Comisia Europeană ar trebui să continue să fie un jucător activ pentru a asigura că toţi partenerii îşi respectă angajamentele.

În legătură cu numărul de acorduri pentru schimburi de informaţii – în total 12 –, pe care un stat trebuie să le încheie pentru a obţine statutul de jurisdicţie cooperantă, Comisia este în favoarea revizuirii acestuia şi a luării în considerare a unor aspecte calitative, ca de exemplu, în primul rând, jurisdicţiile cu care acordurile au fost semnate. Ca să fiu foarte clar, un paradis fiscal, care are 12 acorduri încheiate cu alte paradisuri fiscale, nu ar depăşi cu siguranţă pragul. În al doilea rând, disponibilitatea unei jurisdicţii de a continua să semneze acorduri chiar după ce a ajuns la acest prag şi, în al treilea rând, eficienţa aplicării.

În ceea ce priveşte cererea dvs. de a analiza o serie de opţiuni pentru sancţiuni şi stimulente, în vederea promovării bunei guvernanţe fiscale în chestiuni fiscale, Comisia analizează deja o serie de stimulente pentru promovarea bunei guvernanţe în cadrul UE, de exemplu, folosirea accentuată a ajutorului pentru dezvoltare, în vederea încurajării anumitor ţări terţe de a renunţa la concurenţa fiscală neloială. S-au înregistrat mai puţine progrese în ceea ce priveşte propunerile de sancţiuni şi, desigur, orice măsură UE trebuie să ţină cont de politicile fiscale individuale ale statelor membre.

Cu toate acestea, există două domenii specifice în care nu sunt de acord pe deplin cu dvs. Unul se referă la registrele publice şi la dezvăluirea de informaţii referitoare la investitorii în paradisurile fiscale. Consider că trebuie stabilit un echilibru între confidenţialitate şi nevoia ca jurisdicţiile să îşi consolideze legislaţia fiscală.

Deşi nu trebuie să existe restricţii în ceea ce priveşte schimbul de informaţii pe baza secretului bancar sau a cerinţelor fiscale interne, respectarea drepturilor contribuabililor şi stricta confidenţialitate a informaţiilor schimbate trebuie să se aplice. Aceste limite trebuie să fie respectate, astfel încât un registru public s-ar putea să nu fie cea mai bună soluţie.

Cealaltă îngrijorare se referă la preţurile de transfer. Dvs. propuneţi trecerea la metode comparative ale profitului cu scopul de a identifica mai bine preţurile de tranzacţie inexacte şi tehnicile de evaziune fiscală folosite cel mai frecvent. După părerea mea, deşi este adevărat că o comparare a profiturilor pe sectoare ale industriei poate fi un indicator că ceva nu este în ordine, doar acel singur indicator nu este suficient pentru a identifica în mod decisiv preţurile de transfer necorespunzătoare şi ar putea fi doar un factor în cadrul unei evaluări mult mai cuprinzătoare a riscului privind acurateţea preţurilor practicate în tranzacţiile dintre filialele unei companii multinaţionale.

Metoda comparativă a profitului este acceptabilă dar doar dacă ajunge la acelaşi rezultat ca metodele tranzacţionale. Dacă se foloseşte direct, metoda comparativă a profitului – aşa cum pare să sugereze modificarea – nu ne oferă neapărat răspunsul pentru preţul „corect” de piaţă.

Noua directivă propusă privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal încearcă să consolideze şi să orienteze toate mecanismele de schimb de informaţii şi alte forme de cooperare între statele membre în vederea prevenirii mai eficiente a fraudei şi evaziunii fiscale. În special, directiva propune retragerea secretului bancar în relaţiile dintre statele membre în scopuri de cooperare administrativă. Salut cu căldură atitudinea constructivă şi sprijinul arătat faţă de această propunere care reiese din raportul dnei Alvarez.

Sunt conştient de faptul că punctul cel mai controversat al dezbaterii în comisii a fost reprezentat de amendamentele privind schimbul automat de informaţii, care urmăreşte ca utilizarea sistemului automat de schimb de informaţii să fie opţională, doar pe baza deciziei luate de statele membre.

Permiteţi-mi voie să vă reamintesc că obiectivul acestei propuneri este de a intensifica, în cadrul UE, toate tipurile de schimb de informaţii şi alte forme de cooperare administrativă şi, în special, schimbul automat de informaţii, care este un pilon major în prevenirea fraudei şi a evaziunii fiscale.

Promovarea schimbului de informaţii la cerere, ca un standard OCDE, reprezintă cu siguranţă o abordare acceptabilă faţă de ţările terţe, dar, într-o piaţă internă pe deplin integrată aşa cum este piaţa internă unică a EU, statele membre trebuie să aibă ambiţii mai mari şi să meargă mai departe. Acestea trebuie să poată folosi cele mai bune instrumente pe care le au la dispoziţie pentru a-şi atinge obiectivele politice de combatere a fraudei şi evaziunii fiscale.

Observ că proiectul de raport privind buna guvernanţă în domeniul fiscal subliniază necesitatea dezvoltării unui schimb automat de informaţii ca regulă generală, ca un mijloc de a stopa folosirea unor persoane juridice paravan pentru a evita impozitarea. De asemenea, observ că raportul salută această propunere pentru o nouă directivă privind cooperarea administrativă, întrucât extinde domeniul său de aplicare la impozite de orice fel şi elimină secretul bancar. Prin urmare, fac apel la dvs. să nu votaţi în favoarea noului amendament depus de grupul PPE de a înlătura orice referire la schimbul automat de informaţii din raport.

În ceea ce priveşte amendamentele ce vizează să ofere norme mai bine definite privind protecţia datelor personale, aş dori să subliniez faptul că, în orice caz, statele membre sunt obligate să respecte legislaţia comunitară în vigoare în acest sens şi că, prin urmare, aceste norme vor trebui respectate fără niciun alt amendament la prezentul proiect de directivă. Cu toate acestea, în vederea asigurării clarităţii, aş putea avea în vedere o enumerare generală a normelor comunitare existente.

În ceea ce priveşte amendamentele privind sistemul şi cerinţele de evaluare, consider că normele avute în vedere de propunere şi consolidate prin textul de compromis al preşedinţiei ar trebui să furnizeze un cadru adecvat, care să reflecte spiritul amendamentelor propuse.

Comisia poate accepta, în principiu, anumite amendamente, precum cele care introduc posibilitatea ca Comisia să adopte acte delegate în ceea ce priveşte îmbunătăţirile tehnice ale categoriilor de venit şi capital, care fac obiectul schimbului automat de informaţii, în timp ce categoriile implicate ar trebui definite chiar în directivă şi nu prin intermediul comitologiei. Acest lucru este, de asemenea, în acord cu discuţiile actuale ale Consiliului.

De asemenea, Comisia poate accepta în principiu amendamente privind secretul bancar, care nu va mai face diferenţa între contribuabili în funcţie de reşedinţa fiscală a acestora. Mai mult, Comisia acceptă, de asemenea, în principiu, amendamentele privind prezenţa şi participarea poliţiei în anchetele administrative.

Comisia va apăra spiritul acestor amendamente în cadrul deliberărilor Consiliului, fără a-şi modifica oficial propunerea, întrucât aceste dispoziţii par a se reflecta deja în textul de compromis.

Permiteţi-mi să revin la propunerea Comisiei privind asistenţa reciprocă în vederea recuperării creanţelor fiscale. Dispoziţii la nivel naţional privind recuperarea creanţelor fiscale sunt limitate ca domeniu de aplicare la teritoriile naţionale, iar evazioniştii au profitat de acest lucru pentru a organiza falimente în statele membre în care au datorii. Prin urmare, statele membre solicită din ce în ce mai mult sprijinul altor state membre pentru a recupera creanţe, însă dispoziţiile actuale au permis recuperarea a doar 5 % din datorii.

Propunerea Comisiei este destinată să furnizeze un sistem de asistenţă îmbunătăţit, cu norme care sunt mai uşor de aplicat şi care oferă condiţii mai flexibile pentru solicitarea de asistenţă. După cum ştiţi, ECOFIN a încheiat un acord la 19 ianuarie 2010 privind o abordare generală a proiectului de directivă. Salut cu căldură atitudinea de susţinere faţă de această propunere care reiese din raportul dlui Stolojan.

Comisia poate accepta, în principiu, amendamentul prin care exercitarea atribuţiilor de inspecţie în statele membre solicitate de către oficiali din statele membre candidate face obiectul unui acord între statele membre implicate. Acest lucru se reflectă şi în textul de compromis al Consiliului. Cu toate acestea, Comisia nu poate accepta alte amendamente, precum introducerea sistematică şi automată a schimbului de informaţii în domeniul recuperării creanţelor, deoarece acest lucru poate duce la o povară administrativă disproporţionată, întrucât ar acoperi deopotrivă situaţii neproblematice de recuperare a creanţelor. Cu toate acestea, Comisia, în cooperare cu statele membre, va analiza posibilităţile modului în care poate fi îmbunătăţită pe viitor asistenţa privind recuperarea creanţelor fiscale şi a modului în care pot fi abordate eventualele probleme.

Permiteţi-mi să concluzionez la final cu câteva cuvinte despre propunerea Comisiei privind o aplicare opţională şi temporară a taxării inverse. Ca răspuns rapid la modele noi şi îngrijorătoare de fraudă, semnalate de câteva state membre, obiectivul acestei propuneri este de a oferi statelor membre interesate posibilitatea ca, pe baza unui mecanism opţional şi temporar, să aplice aşa numitul mecanism de taxare inversă, în care clientul este cel care este responsabil de TVA, într-un număr limitat de domenii cu risc ridicat de fraudă. În cadrul directivei propuse, statele membre ar putea să aleagă, dintr-o listă de cinci categorii, maxim două categorii de bunuri cu risc ridicat de fraudă, cum ar fi telefoanele mobile, precum şi o categorii de servicii, cum ar fi cotele de emisii de gaze cu efect de seră, în legătură cu care circuite majore de fraudă au fost detectate în ultima vară.

Statele membre vor trebui să evalueze eficienţa acestei măsuri, precum şi impactul acesteia asupra unui posibil transfer al fraudei către alte state membre, alte tipuri de bunuri sau alte modele de fraudă.

Am fost încântat că Consiliul a aderat la această propunere atât de repede şi a ajuns la un acord în această privinţă în cadrul reuniunii ECOFIN din 2 decembrie. Desigur că este regretabil că s-a putut ajunge la un acord doar în ceea ce priveşte acest punct al propunerii – cu privire la cotele de emisii de gaze cu efect de seră –, dar sunt pe deplin conştient de faptul că acest domeniu era unul în care era nevoie cel mai urgent de o reacţie.

Comisia va continua să contribuie la negocierile Consiliului privind celelalte puncte ale propunerii în cel mai constructiv mod posibil.

În sfârşit, aş dori să mulţumesc Parlamentului European încă o dată pentru reacţia sa rapidă, precum şi pentru sprijinul său clar. Chiar dacă Comisia nu poate în acest moment să accepte oficial toate amendamentele propuse, aceasta va avea un aport util în dezbaterile apropiate ale Consiliului. Într-adevăr, ceea ce este în joc este capacitatea noastră de a reacţiona rapid faţă de un mecanism uriaş de fraudă, dar şi credibilitatea sistemului european de comercializare a cotelor de emisii.

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, dle comisar Kovács. Aşa cum aţi amintit, aceasta este ultima ocazie când veniţi în acest Parlament, aşa că permiteţi-mi şi mie să vă mulţumesc pentru cooperarea excelentă pe care am avut-o cu dvs. pe durata mandatului dvs.

  Astrid Lulling, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle preşedinte, adesea există o doză de întâmplare în mersul lucrurilor. Într-un moment în care dezbatem protejarea confidenţialităţii şi a persoanelor şi în care aceste dezbateri au noi repercusiuni, membrii acestui Parlament au o minunată oportunitate de a afirma câteva principii puternice. Fie că este vorba de introducerea scanerelor corporale în aeroporturi sau a acordului SWIFT cu Statele Unite, cei care apără cu îndârjire libertăţile individuale nu vor ezita, în această săptămână, să se facă auziţi, chiar dacă acest lucru înseamnă crearea unei tensiuni diplomatice considerabile.

Cu toate acestea, regret că lupta lor pentru libertăţile cetăţeneşti este schimbătoare şi inconsecventă. Atunci când este vorba de protejarea informaţiilor bancare şi financiare, binele se transformă deodată în rău. Ceea ce în alte domenii merită protejat necesită a nu fi luat în seamă în numele unui nou imperativ: colonoscopia fiscală generală obligatorie. Schimbul automat de informaţii pe scară largă, care stă la baza rapoartelor Alvarez şi Domenici, este scanerul care te dezbracă la orice pas; este acordul SWIFT, prezentat într-o formă exagerată, de la care nu mai există cale de întoarcere. Cu toate acestea, acest Parlament nu va lăsa o contradicţie să îl oprească. Acesta poate decide în favoarea schimbului automat de informaţii de orice tip imaginabil între autorităţile fiscale din Europa şi, în acelaşi timp, poate respinge acordul SWIFT cu Statele Unite în numele libertăţilor individuale.

Poate fi oare înţeleasă această incompatibilitate, această incoerenţă, sau chiar, din când în când, justificată în numele eficacităţii? Nu. Regula de aur, regula dvs. de aur, cu alte cuvinte, schimbul automat de orice fel de informaţii fiscale, bancare şi financiare despre toţi nerezidenţii va duce inevitabil la un potop de informaţii imposibil de manevrat. Cazul precedent al impozitării veniturilor din economii ar trebui totuşi să fie un avertisment pentru dvs. Cu toate acestea, nu este cazul. Din nou, trebuie să apucaţi pe drumul greşit şi să susţineţi un sistem care nu merge. Nimeni nu este mai surd decât cei care nu vor să audă.

Acelora dintre prietenii mei, care par a fi îngrijoraţi de excesele birocratice, pe care punerea în aplicare a acestei structuri le-ar putea genera, aş dori să le spun că singura soluţie este de a i se opune, nu de a o introduce şi de a fi apoi surprinşi de consecinţele sale dezastruoase.

Daţi-mi voie, dle preşedinte, de a adresa un ultim cuvânt dlui comisar Kovács, care duce ultima sa bătălie în această seară. Îi doresc o retragere fericită. Dle comisar, în cariera dvs., aţi ales adesea bătălia greşită, dar, cum sunt un suflet bun, până la urmă nu o să vă fac din asta o vină prea mare. Vă doresc o retragere fericită, dle comisar.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare adresată prin intermediul procedurii „cartonaşului albastru”, în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură.)

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Dnă Lulling, aş dori doar să vă adresez o singură întrebare. În discursul dvs., ce are a face schimbul automat de informaţii fiscale cu ridicarea secretului bancar, în condiţiile în care acestea sunt două probleme evident separate? Majoritatea statelor din Europa nu au secretul bancar. Mecanisme automate funcţionează deja pentru circulaţia informaţiilor între autorităţile fiscale şi averea fiecăruia nu este postată pe Internet. Nu există nicio cale de a păstra separate cele două chestiuni?

  Astrid Lulling, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle preşedinte, colegul meu nu a înţeles din păcate un lucru, dar, întrucât nu am timp la tribună, o să îi explic în particular. Am încredere că va înţelege înaintea votului.

  Liem Hoang Ngoc, în numele Grupului S&D. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în această perioadă de criză, finanţele publice au fost folosite din plin, iniţial pentru a salva sistemul financiar şi apoi pentru a palia impactul social şi economic.

În acest context, se poate discuta mult despre deficitele publice, cheltuielile statelor membre sunt ţinta atacurilor, însă scăderea veniturilor fiscale este lăsată să treacă în planul doi. Uităm că, în fiecare an în Uniunea Europeană, 200 de miliarde de euro nu sunt impozitaţi şi că acestea sunt resurse care ar fi putut fi folosite pentru politici esenţiale de recuperare a creanţelor, resurse care ne-ar permite să facem faţă la ceea ce unii numesc, între ghilimele, bomba demografică cu ceas.

Acesta este motivul pentru care textele pe care le discutăm astăzi sunt atât de importante. Introducerea instrumentelor comune şi a unei transparenţe absolute între statele membre în domeniul recuperării datoriilor sunt paşi vitali, dacă dorim să ne asigurăm că niciun cetăţean, nicio întreprindere nu pot scăpa de responsabilitatea lor fiscală şi că toată lumea contribuie la efortul colectiv.

Trebuie să asigurăm autorităţilor fiscale din fiecare stat al Uniunii resursele pentru a-şi îndeplini misiunile. De asemenea, trebuie să subliniem în ce măsură o politică fiscală sănătoasă este importantă.

Toată lumea este în prezent îngrijorată de Grecia. Putem vedea astăzi extremele la care lipsa unui sistem fiscal eficient poate duce. Nu numai criza este cea care afectează guvernul Karamanlis; mai presus de toate, este lipsa curajului politic al predecesorilor care nu au reuşit să reformeze administraţia fiscală a Greciei şi să creeze astfel un instrument eficient pentru recuperarea creanţelor fiscale.

În această privinţă, sperăm că Uniunea va folosi toate resursele de care dispune pentru a confirma solidaritatea sa cu Grecia. Sper că votul care are loc joi va confirma votul din Comisia pentru afaceri economice şi monetare şi va avea ca rezultat unele texte de încurajare a recuperării creanţelor fiscale.

  Sharon Bowles, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, mă bucur că dezbatem aceste rapoarte în timpul mandatului dlui comisar, chiar dacă era cât pe ce să nu facem aceasta. Comisia pentru afaceri economice şi monetare a depus eforturi pentru a reuşi acest lucru. Aşadar, în multe situaţii – de fapt, aş spune că în majoritatea situaţiilor – am avut un dialog de sprijin reciproc, dle comisar, chiar dacă, desigur, nu ne-am pus de acord asupra tuturor aspectelor. De exemplu, am fost de acord cu privire la TVA-ul pentru produsele intracomunitare, dar nu am fost de acord cu privire la răspunderea comună şi individuală în cadrul tranzacţiilor transfrontaliere şi în câteva alte cazuri, şi am fost de ambele părţi dezamăgiţi de încetineala sau de lipsa de sprijin a statelor membre. CCCTB este una dintre aceste propuneri.

Însă faţă de aceste dezamăgiri, aţi propus controale tradiţionale mai aprofundate, bazate pe cooperare, schimb de informaţii şi acces la date. Astfel încât, atât personal, cât şi în calitate de preşedinte al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, profit de această oportunitate pentru a vă mulţumi pentru eforturile depuse şi pentru entuziasmul arătat pe durata mandatului dvs. Aşa cum au spus colegii, în acest moment de tensiune fiscală, posibilitatea ca statele membre să îşi recupereze spezele complete aferente impozitelor este chiar şi mai importantă. Cu această forţă motrice, Consiliul trebuie să progreseze mai mult pe viitor. Cei care plănuiesc cu bună ştiinţă să se sustragă şi să evite impozitele fac rău societăţii şi nu trebuie să se aştepte la indulgenţă atunci când vor fi prinşi, iar noi trebuie să dispunem de instrumentele necesare prinderii lor.

Dacă revenim în special la problema cooperării administrative, consider că schimbul automat de informaţii este benefic. Acesta merge mână în mână cu Directiva privind impozitarea veniturilor din economii, care sper că va fi în curând adoptată de Consiliu. Însă activismul dvs. în această problemă a dus deja la evoluţii pozitive, atât în cadrul UE, cât şi în afara acesteia. Am numai laude şi cu privire la directiva privind asistenţa reciprocă pentru recuperarea creanţelor, dar consider că un prag mai jos pentru punerea sa în aplicare este mai potrivit. Şi, în sfârşit, vă cer scuze dvs. şi colegilor dvs. pentru faptul că nu pot rămâne la restul dezbaterii, dar, ca de obicei, se fac angajamente duble în acest Parlament.

  Philippe Lamberts, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, de câteva săptămâni deja, este la modă să ne facem griji în legătură cu deficitele bugetare ale anumitor state membre. Desigur, putem critica unele exemple de cheltuieli publice – şi nu ne vom da înapoi de la a o face –, ne putem referi la miliardele de euro de subvenţii pentru combustibilii fosili, dar, să nu uităm că, aşa cum a spus colegul socialist, creşterea deficitele publice este rezultatul, înainte de toate, al crizei financiare şi economice.

Nu cred că guvernele au nevoie să li se dea lecţii de bună gestiune de către cei care, în virtutea predilecţiei lor spre operaţiuni riscante – finanţate, chiar dacă vă vine să credeţi sau nu, din datorii – au stat la baza crizei.

Aşa stând lucrurile, suntem de acord că deficitele publice nu pot continua la nivelurile actuale, deoarece reduc posibilitatea ca Europa să răspândească în lumea întreagă Noul Pact Ecologic de care are mare nevoie. Prin urmare, trebuie să ne confruntăm cu această problemă nu doar din punctul de vedere al cheltuielilor, ci şi din punctul de vedere al veniturilor, iar acest lucru este sensul în care citim rapoartele prezentate astăzi, în special cel al dnei Alvarez şi al dlui Domenici.

Faptul că schimbul automat de informaţii între autorităţile fiscale devine regula oferă statelor membre mijloacele de a aborda frauda fiscală în mod serios. Aş dori să vă reamintesc că suma anuală estimată a fraudei fiscale este de 200-250 de miliarde de euro, sau de doi la sută din PIB. Înainte de a începe să discutăm despre restructurarea regimului fiscal european, haideţi să ne asigurăm că impozitele datorate sunt colectate.

Mai mult, proiectul sprijină introducerea unei baze de impozitare comune pentru impozitarea societăţilor comerciale, care va clarifica problemele, atât pentru contribuabili, cât şi pentru statele membre. Prin aceasta, se va face un pas înainte, dar ar trebui să pregătească terenul nu pentru o concurenţă sporită, ci pentru mai multă cooperare. Este timpul să punem capăt practicilor de dumping fiscal, acestui drum spre pierzanie, care subminează veniturile fiscale ale statelor membre şi în detrimentul cui? Al contribuabilului şi al IMM-urilor, care nu au resursele marilor companii transnaţionale de a stârni concurenţa între statele membre.

Prin urmare, baza de impozitare consolidată este, după părerea noastră, premisa obligatorie pentru introducerea − în acord cu ceea ce facem în legătură cu TVA-ul − a unei armonizări progresive a cotelor de impozitare a societăţilor comerciale, începând cu stabilirea unor praguri minime.

În sfârşit, stabilirea unei baze durabile pentru regimurile fiscale ale statelor membre va necesita multe schimbări mai profunde: reducerea impunerilor asupra veniturilor obţinute din muncă şi compensarea acestei reduceri prin introducerea unei taxe progresive pe energie – pentru resursele de energie neregenerabilă − şi a unei taxe pe tranzacţiile financiare şi profituri. Cu toate acestea, aşa cum obişnuia să spună bunica mea, asta este o altă poveste.

Între timp, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană o felicită pe dna Alvarez şi pe dl Domenici legat de excelenta lor activitate, care nu s-a limitat doar la poziţiile trecute ale Parlamentului European, ci le-a făcut mai ambiţioase şi mai practice.

Voi termina prin a adresa câteva cuvinte de despărţire dlui Kovács. Nu eram aici când aţi sosit dvs. Colegii mei mi-au spus că impresia pe care le-aţi lăsat-o prin acţiunile dvs. este mult mai bună decât cea pe care ne-aţi lăsat-o atunci când aţi fost numit pentru prima oară. Aşadar, ne-aţi făcut o surpriză plăcută. Vă doresc toate cele bune.

  Ashley Fox, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc raportorilor şi raportorilor alternativi pentru eforturile importante depuse pentru elaborarea acestor rapoarte.

Impozitarea, în special orice formă de armonizare, este întotdeauna o problemă delicată. Trebuie să echilibrăm nevoia de a avea o piaţă unică eficientă cu nevoia de a proteja competenţa statelor membre în domeniul fiscal. L-aş sfătui pe dl Lamberts că cea mai bună cale de a minimiza evaziunea fiscală este de a avea impozite mai simple şi cote de impozitare mai mici. Concurenţa fiscală este un lucru simpatic. Ea protejează contribuabilul de guvernele lacome.

Statele membre trebuie să aibă libertatea de a semna acorduri bilaterale cu ţări terţe. Regatul Unit şi Statele Unite sunt gata să facă schimb de informaţii în virtutea istoriei lor de cooperare în combaterea terorismului. Dacă aceste informaţii ar fi împărtăşite pe teritoriul UE, multe ţări terţe ar refuza să semneze acorduri similare pe viitor. Cooperarea ar înceta şi securitatea naţională ar fi pusă în pericol.

Îi îndemn pe deputaţi să abordeze aceste rapoarte în mod practic. Trebuie să ne asigurăm că nu ne complăcem în armonizări inutile, care pun în pericol securitatea naţională.

  Nikolaos Chountis, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dle preşedinte, fără îndoială că rapoartele avute în vedere depun un efort pozitiv spre crearea unui cadru legislativ în materie de cooperare administrativă în cadrul Uniunii Europene, în domeniul impozitării directe şi indirecte, altele decât TVA-ul şi accizele.

Cu toate acestea, trebuie să spun că rapoartele, propunerile pentru directive şi altele ating problema evaziunii şi a fraudei fiscale.

Totuşi, există două aspecte ale evaziunii fiscale care au rezistat pe durata crizei. Primul se referă la concurenţa fiscală în cadrul Europei; ultimul lucru pe care îl promovează este solidaritatea şi coeziunea economică şi socială între statele membre. Trebuie să abordăm şi să rezolvăm această problemă.

Al doilea se referă la societăţile offshore. După cum ştim cu toţii, aceste societăţi sunt vehicule pentru evaziunea fiscală şi spălarea de bani. Intenţia guvernului elen, de exemplu, de a percepe un impozit de doar 10 % pentru asemenea tranzacţii este scandaloasă.

Aşa stând lucrurile şi aşa cum au subliniat numeroase state membre, în aceste vremuri de criză economică, când toate statele membre se confruntă cu probleme financiare, ca să nu mai vorbim de modul neadecvat în care funcţionează Banca Centrală Europeană şi Pactul de stabilitate, mai degrabă exacerbând problema decât rezolvând-o, avem nevoie de soluţii comune pentru probleme comune, printre care şi evaziunea fiscală.

Trebuie să reducem evaziunea şi frauda fiscală, astfel încât guvernele să dispună de venituri într-un moment în care este mare nevoie de politici de redistribuire şi de dezvoltare.

  Godfrey Bloom, în numele Grupului EFD. – Dle preşedinte, impozitarea ca şi concept nu s-a schimbat cu adevărat foarte mult în ultimii 3 000 de ani, nu-i aşa? Cei bogaţi şi puternici, care fură bani de la oamenii de rând, ca să îşi facă propriul trai mai confortabil.

Schimbarea care s-a produs în era modernă constă în faptul că în prezent impozitarea este „în beneficiul celor impozitaţi”: în faptul că suntem oarecum impozitaţi pro bono.

În scopul perpetuării acestui mit, inventăm în mod periodic temeri pentru a speria oamenii şi pentru a-i ţine supuşi. Cea mai recentă dintre aceste temeri este desigur aceea că, dacă nu scoatem taxe ecologice, vom arde toţi de vii – reminiscenţe ale religiilor medievale, nu-i aşa, care au acelaşi substrat: plăteşte sau arzi în focurile iadului.

Armonizarea fiscală este un concept născocit de clasa politică modernă pentru a se asigura că niciun guvern nu fură prea puţin de la poporul său: un soi de cartel al hoţilor, dacă vreţi.

Pot sugera, dacă chiar doriţi armonizare fiscală, ca Comisia şi birocraţia să plătească acelaşi impozite ca şi alegătorii, ca şi ei să suporte aceeaşi povară fiscală ca noi ceilalţi, înainte ca alegătorii să dea buzna în această clădire şi să ne spânzure pe toţi de grinzi, întrucât au tot dreptul să o facă.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle preşedinte, trebuie să revizuim procesul democratic. În calitate de tânăr autor şi jurnalist, plăteam un impozit de 62 % din convingere, deoarece eram convins şi aveam impresia că eram guvernaţi de oameni buni. Cu toate acestea, de când am devenit deputat în Parlamentul European, am putut vedea ce se întâmplă de fapt cu veniturile fiscale. Pe vremea aceea, plăteam milioane de şilingi pe an. Ceea ce mă deranjează în această dezbatere privind promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale este faptul că nu ne uităm la propriile noastre cheltuieli, ci vorbim doar despre evazionişti fiscali malefici.

Pe vremea aceea, când rata impozitului era de 62 %, consilierul meu fiscal era Christoph Matznetter, care a devenit mai târziu secretarul de stat pentru finanţe al Austriei. El mi-a spus: „eşti din Vorarlberg, mergi peste graniţă, în Liechtenstein sau Elveţia!” Nu am făcut-o, dar alţii au făcut-o. Cu toate acestea, dacă, în lumina acestor experienţe, abordaţi acest lucru cu mintea sobră şi raţională a cuiva care nu a fost funcţionar public, care nu constituia o cheltuială pentru sistemul de securitate socială, care nu a fost activ în niciun domeniu public, aşa cum sunt majoritatea deputaţilor, atunci trebuie să vă puneţi întrebarea cum se face că pot să îmi salvez banii trudiţi de această risipă?

Iată aşadar sugestia mea: daţi-mi voie să începem de la punctul în care putem demonstra că o administraţie raţională va folosi banii în mod raţional, adică, cu noi înşine. De ce avem nevoie de încă 200 de locuri de muncă noi? De ce avem nevoie să finanţăm lecţii de schi la şcoală săptămâna aceasta? La ce folosesc toate acestea? Dacă doriţi într-adevăr să începeţi combaterea paradisurilor fiscale, recuperarea creanţelor fiscale şi aderarea oamenilor la proiectul Uniunii Europene în mod serios, atunci trebuie să începem cu noi înşine şi să arătăm oamenilor că instituţiile pe care le reprezentăm cheltuiesc banii contribuabililor în mod responsabil. Altfel, vom continua să pierdem venituri fiscale, fără nicio justificare de a-i trage pe acei oameni la răspundere.

  Enikõ Gyõri (PPE). – (HU) Doamnelor şi domnilor, o scădere cu 4 % a PIB-ului, 21 de milioane de cetăţeni şomeri ai UE, proceduri de deficit iniţiate împotriva a 20 de state membre, grad de îndatorare a statului de 80 %. Cu Uniunea Europeană în aşa stare, pun întrebarea: ne putem permite luxul de a permite ca miliarde de euro din impozite să se scurgă printre degete? Este intolerabil faptul că, deşi sacrificăm sume imense pentru stimulente economice şi pentru a păstra locurile de muncă disponibile, nu s-a înregistrat niciun progres la nivelul UE pentru a se găsi, de exemplu, modalităţi de creştere a procentului de recuperare a obligaţiilor fiscale transfrontaliere peste ruşinosul nivel de 5 %. Or ar trebui să extindem schimbul automat de informaţii în mod uniform la toate veniturile, eliminând astfel nevoia ca guvernele să obţină informaţii din suporturi cu date furate despre venitul neimpozitat al cetăţenilor lor, investit pe ici pe colo.

În acest moment, rata fraudei fiscale în UE se ridică la de două ori şi jumătate din totalul bugetului UE. Consider cu tărie că autorităţile fiscale din statele membre trebuie să coopereze în vederea depistării fraudei fiscale. Nimeni nu ar trebui să se poată ascunde în spatele secretului bancar şi vă invit să desfiinţăm paradisurile cvasi-fiscale din Uniunea Europeană, chiar dacă, stimaţi colegi deputaţi, acest lucru dăunează statelor membre respective. Interesul Europei ca întreg trebuie să aibă prioritate faţă de punctele de vedere parţiale. Cetăţenii cinstiţi din UE, care plătesc impozite, aşteaptă de la noi nu mai puţin decât norme obligatorii pentru toată lumea, fără portiţe de scăpare.

Raportul Domenici oferă o imagine cu privire la modul în care trebuie închise acele portiţe de scăpare. Subiectul nostru în acest moment nu este armonizarea fiscală, ci modul în care să fie recuperate impozitele percepute în funcţie de normele fiecărui stat membru, cu ajutorul celorlalţi, dacă este nevoie. Toate celelalte elemente ale pachetului fiscal pe care îl avem în faţă au acelaşi scop. În numele Grupului PPE, am adăugat câteva sugestii la raportul Domenici, care au primit şi sprijinul celorlalte grupuri politice. În primul rând, am sugerat crearea unui sistem de stimulente, care ar garanta că statele membre ce acţionează în numele statului care urmăreşte recuperarea creanţelor fiscale transfrontaliere, să primească o cotă-parte din sumele recuperate. În acest fel, am putea da un imbold cooperării anevoioase între serviciile fiscale. În al doilea rând, prin folosirea unui sistem comparativ al profiturilor, am putea lua măsuri efective, în special faţă de companiile multinaţionale care manipulează preţurile de transfer cu scopul de a se sustrage de la impozite. Ştiu că comisarul Kovács are îndoieli în legătură cu acest lucru, dar cred că eforturile ar putea începe în acea direcţie.

În sfârşit, mă bucur că Comisia sprijină nevoia de a înăspri cerinţele pentru schimbul de informaţii fiscale, astfel cum se stipulează în acordul model al OCDE, aplicabil unui număr de 12 state. Sunt de părere că prin continuarea în această direcţie, ne putem îndrepta către o politică fiscală mai corectă.

  Olle Ludvigsson (S&D). – (SV) Dle preşedinte, în această seară, dezbatem o serie de măsuri pentru combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale de diferite feluri. Aceste probleme sunt de o importanţă majoră. Ar fi un lucru foarte bun dacă noi, în UE, am putea să consolidăm instrumentele şi cooperarea, în vederea combaterii evaziunii fiscale în modul propus.

Criza economică şi financiară a accelerat nevoia de a face sistemele fiscale cât se poate de eficiente, de fiabile şi de echitabile. Am o părere pozitivă despre propunerea de a extinde aplicarea mecanismului de taxare inversă. Printre altele, acest lucru este un pas crucial în dezvoltarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice. Când certificatele de emisii vor începe să fie licitate în 2013, va trebui să dispunem de un sistem credibil de comercializare în vigoare, care să nu fie afectat de frauda legată de TVA şi alte probleme similare. Este posibil ca mecanismul de taxare inversă să fie o cale excelentă de a preveni o asemenea fraudă legată de TVA. Acesta va asigura atât credibilitatea, cât şi eficienţa sistemului.

Eforturile depuse în legătură cu raportul privind mecanismul de taxare inversă au fost foarte constructive. Sunt mulţumit să văd că Comisia, Consiliul şi colegii deputaţi implicaţi au fost decişi să găsească repede o soluţie bună. Un element central al raportului este crearea unui sistem cuprinzător de evaluare – un sistem bazat pe criterii uniforme. Este foarte important să monitorizăm cu grijă măsura în care acest mecanism de taxare inversă funcţionează bine în practică, în domeniul vizat. Măsurile de combatere a evaziunii fiscale propuse în acest moment reprezintă un pas important în această direcţie, dar ar trebui să fie considerate ca o mică parte dintr-un proces mai larg şi pe termen lung.

Rămân multe de făcut în acest domeniu. Cooperarea în cadrul UE ar trebui întărită şi UE ar trebui să fie lider în iniţierea unor acorduri internaţionale eficace în vederea combaterii evaziunii fiscale.

  Sylvie Goulard (ALDE). – (FR) Dle preşedinte, acest pachet mai degrabă tehnic în aparenţă este legat în realitate de o serie de chestiuni cât se poate de politice. În primul rând, cooperarea administrativă între state în chestiuni fiscale este o problemă cheie pentru piaţa internă. Consider că este important de subliniat acest lucru, deoarece libera circulaţie a persoanelor şi a capitalurilor constituie unul din acquis-urile preţioase ale Uniunii Europene, la care ţinem atât de mult. Cu toate acestea, acest lucru nu trebuie să ducă la o situaţie de impozitare nedreaptă, în care unii cetăţeni bine consiliaţi şi mobili să se sustragă de la obligaţiile lor fiscale, în timp ce cetăţenii mai sedentari să le suporte.

Şi nici nu ar trebui să fie un stimulent pentru concurenţa dintre state, vreau să spun, un stimulent pentru fraudă şi evaziune. Acest lucru explică poziţia noastră în favoarea unei baze fiscale consolidate pentru impozitarea societăţilor comerciale şi schimbul automat de informaţii între statele membre, despre care s-a discutat deja.

Dacă dna Lulling ne-ar fi onorat să rămână cu noi, aş fi putut să-i spun că problema libertăţilor civile apare într-adevăr atunci când vorbim despre schimbul de informaţii sensibile, dar că, după părerea mea, este o mare diferenţă între informaţiile pe care le putem schimba între statele membre ale Uniunii Europene – cu alte cuvinte, în cadrul şi în serviciul pieţii interne – şi informaţiile pe care le putem schimba cu alte ţări, chiar şi ţări prietenoase, cum ar fi Statele Unite.

A doua chestiune cât se poate de politică, în special după criză, este combaterea paradisurilor fiscale, dar şi a zonelor gri – sau a practicilor indulgente – care din păcate mai există încă în cadrul Uniunii Europene sau în teritoriile asociate. Ca urmare a declaraţiilor din cadrul summitului G20, cetăţenii aşteaptă rezultate şi o Uniune credibilă. Acesta a fost scopul multor amendamente şi consider că acest Parlament trebuie să acorde o importanţă înnoită acestei probleme.

În sfârşit, în încheiere, aş dori să-i spun ceva dlui Kovács – este destul de rar să poţi spune la revedere cuiva în chiar seara în care i se termină mandatul – şi, mai presus de toate, să poţi da un sfat comisarului desemnat, dl Šemeta, ai cărui primi paşi în acest domeniu i-am salutat, aşa cum am salutat şi primii paşi ai Comisiei Baroso II, care pare hotărâtă să abordeze problema, în special prin încredinţarea dlui Monti a sarcinii de a elabora un raport privind piaţa internă care să cuprindă toate aceste aspecte.

Consider că, oricât s-ar opune şi oricât ar ezita statele membre, depinde de Comisie să facă ceea ce aţi putut face dvs., dle Kovács, şi să facă uz de puterea sa de iniţiativă, dar eventual într-o măsură mai mare. Cuferele statelor membre sunt goale. Impozitarea este o altă cale de a le umple şi, cu condiţia ca acest lucru să fie făcut în mod inteligent, suntem pentru.

  Eva Joly (Verts/ALE). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, mulţumită eforturilor dlui Domenici, raportul pentru care trebuie să acordăm un vot final în această săptămână este un document de înaltă calitate. Sper sincer că va fi adoptat joi, în şedinţa plenară. Multe din progresele pe care le conţine privind chestiunile de transparenţă financiară, politică fiscală şi combaterea paradisurilor fiscale, ale căror consecinţe majore sunt, pe bună dreptate, subliniate aici, sunt pur şi simplu nemaiîntâlnite până acum.

În primul rând, ar trebui să salutăm faptul că textul recunoaşte limitele considerabile ale combaterii paradisurilor fiscale în forma în care s-a desfăşurat până acum. Tratatele fiscale şi listele OCDE cu jurisdicţiile necooperative, pentru a reproduce termenii folosiţi în mod oficial, sunt nesatisfăcătoare şi reprezintă chiar o parte a problemei pe care sunt destinate să o soluţioneze.

Acesta este motivul pentru care propunerile din acest raport, care urmăresc depăşirea acestei abordări, adoptarea unei noi definiţii a paradisurilor fiscale şi introducerea de noi instrumente – inclusiv sancţiuni − pentru a sprijini această luptă, sunt deosebit de importante. Este evident cazul propunerii de a introduce schimbul automat de informaţii fiscale, atât pe teritoriul Uniunii Europene, cât şi pe plan internaţional.

Este şi cazul contabilităţii specifice fiecărei ţări, pe care o solicită raportul şi care va oferi posibilitatea de a măsura activităţile reale ale fiecărei societăţi în ţările în care îşi au reşedinţa şi de a verifica că îşi plătesc într-adevăr impozitele pe care le datorează acolo în mod legitim. Acestea sunt două cereri fundamentale, care sunt susţinute de mult timp de mulţi experţi. Nu putem decât să salutăm faptul că Parlamentul European le adoptă şi că, prin aceasta, va deveni una din instituţiile cele mai implicate în această luptă.

Doamnelor şi domnilor, problema paradisurilor fiscale nu este doar o chestiune tehnică. Are legătură cu alegeri fundamentale. Dorim să oferim ţărilor în curs de dezvoltare mijloacele de a beneficia de propriile resurse în loc de a le vedea confiscate? Dorim să ne asigurăm că toate întreprinderile şi toţi cetăţenii contribuie cu propriile mijloace la finanţarea vieţii civice? Prin votarea raportului dlui Domenici, vom oferi un răspuns pozitiv la aceste două întrebări. Un răspuns de care, cred eu, nu putem decât să fim mândri.

Pe plan personal, aş dori să îi mulţumesc dlui Kovács pentru seminarul pe care l-am organizat împreună la Bruxelles la 9 decembrie, pentru a introduce acest subiect pe ordinea de zi. Vă mulţumesc şi mult succes.

  Ivo Strejček (ECR). – (CS) Dle preşedinte, dle comisar, astăzi dezbatem un pachet de propuneri litigioase din punct de vedere economic şi politic, care se presupune că vor avea drept rezultat o cooperare simţitor îmbunătăţită în domeniul impozitării. Frauda fiscală este fără îndoială o problemă majoră care reduce veniturile bugetului de stat. Cu toate acestea, care sunt cauzele evaziunii fiscale şi care sunt motivele celor care recurg la frauda fiscală?

În primul rând, nivelul ridicat al cotelor de impozitare. Cu cât sunt mai mari impozitele, cu atât mai mulţi contribuabili vor căuta modalităţi de a se sustrage de la obligaţiile fiscale pe care le au. Ar trebui să nu uităm acest adevăr economic bine-cunoscut, în special în aceste vremuri, când cei mai mulţi oameni politici presupun că deficitele legate de finanţele publice vor fi soluţionate mai degrabă prin impozite mai mari, cu alte cuvinte, impozite asupra veniturilor bugetului, decât prin reduceri majore ale cheltuielilor. Aş dori să mai fac o remarcă, şi anume că paradisurile fiscale există tocmai din această cauză, deoarece oamenii îşi mută capitalul în locaţii cu impozite mai mici. Dacă doriţi să suprimaţi sau să limitaţi existenţa paradisurilor fiscale, trebuie să reduceţi impozitele.

A doua cauză importantă a evaziunii fiscale este opacitatea şi complexitatea sistemelor fiscale. Cu cât mai multe scutiri, cu atât mai multă fraudă. Datele statistice şi diferite studii confirmă că complicaţiile colectării TVA-ului, de exemplu, sunt cauzate în primul rând de explicaţii confuze şi de miile de scutiri de tot felul. Din păcate, nici Comisia şi nici deputaţii PE nu sugerează ca statele membre să iniţieze reduceri ale impozitelor sau corectări fundamentale, care ar putea aduce transparenţă în jurisdicţiile fiscale.

Propunerile litigioase sunt următoarele: introducerea principiului că există o obligaţie de a face schimb de informaţii legate de contribuabili; în al doilea rând, informaţiile obligatorii referitoare la contribuabili sunt definite clar şi sunt cât se poate de sensibile; în al treilea rând, obligaţia de a face schimb de informaţii privind toate tipurile de impozite este aplicată pentru prima oară şi în al patrulea rând – o noutate legislativă – nu se mai aplică secretul bancar.

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Dle preşedinte, această dezbatere este foarte importantă, deoarece ceea ce guvernele şi Comisia însăşi ne-au tot spus este că, în anii ce vor veni, strategia de ieşire din criză depinde de planurile de reduceri radicale ale investiţiilor publice şi ale cheltuielilor sociale. Şi ceea ce ne spun informaţiile constante din diferitele rapoarte despre care s-a discutat astăzi este că, în cele din urmă, mai este o altă cale înainte, una mai bună, o cale înainte care va încuraja cinstea şi satisfacţia în rândul contribuabililor!

Şi această cale înainte este şi calea înainte pentru a depăşi criza din punctul de vedere al veniturilor – mai ales din punctul de vedere al veniturilor –, întrucât va pune capăt coşmarului care a fost cauzat de paradisurile fiscale şi coşmarului care a fost cauzat de evaziunea fiscală şi de frauda fiscală, practicate la scară largă de marile companii şi de sistemul bancar.

Şi acest lucru este exact motivul pentru care sunt de acord întru totul cu raportul dlui Domenici, atunci când se afirmă că nu se face destul pentru a pune capăt secretului bancar. Şi acest lucru este exact modul în care trebuie să procedăm, deoarece este adevărat că puţină dreptate în economie nu a făcut niciodată rău nimănui.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Dle preşedinte, dle comisar, întrebarea nu este: dacă suntem pentru sau împotriva fraudei fiscale. Bineînţeles că suntem pentru. Întrebarea se pune mai degrabă în legătură cu ce mijloace dorim să folosim în vederea atingerii acestui obiectiv. Situaţia în rândul statelor membre în prezent este că există state care nu fac de bună voie schimb de informaţii referitoare la contribuabili cu alte state membre, chiar şi atunci când li se cere să facă acest lucru. Propunerea care este în discuţie se referă la introducerea unui sistem automat în care toate informaţiile referitoare la proprii cetăţeni şi întreprinderile care au reşedinţa în străinătate să facă obiectul schimbului între autorităţile fiscale. După părerea mea, ceea ce este important nu este creşterea birocraţiei, oricare ar fi modul în care se face schimb de informaţii. În acest moment, Uniunea Europeană este în criză – în Spania, şomajul este de aproape 20 %, în Letonia este de peste 20 %, în multe alte ţări, acesta depăşeşte cu mult 10 %. Din păcate, are tendinţa de a urca. Prin urmare, statele membre sunt forţate să reducă cheltuielile guvernelor, ceva ce se opune de fapt în mod direct creşterii numărului de personal din aparatul birocratic. Nu ne putem permite să creştem numărul personalului din aparatul birocratic. Cu toate acestea, introducerea sistemului automat de schimb de informaţii va implica inevitabil creşterea numărului de personal din aparatul birocratic. După părerea mea, contribuabilii europeni pur şi simplu nu îşi pot permite să suporte aceste cheltuieli în acest moment. Consider că mai este o altă propunere pe care ar trebui să o discutăm, şi anume, poate nu să mergem la extreme, adică să se comunice toate informaţiile în mod automat, ci, în schimb, să se asigure că cel puţin statele membre comunică toate informaţiile la cerere. Aşadar, pe scurt, un schimb automat de informaţii la cerere. Vă mulţumesc.

  Arlene McCarthy (S&D). – Dle preşedinte, cu peste 200 de miliarde de euro pierduţi anual, combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale în UE trebuie să fie în continuare o prioritate pentru acest Parlament, Comisia Europeană şi guvernele statelor membre. Nu pot crede că cineva din acest Parlament este convins că dreptul la confidenţialitate este un drept de a se sustrage de la obligaţiile fiscale.

Desigur, există un consens global că lipsa unei bune guvernanţe în chestiuni fiscale încurajează frauda fiscală şi evaziunea fiscală. Frauda fiscală are un impact major asupra bugetelor naţionale. Aceasta privează serviciile publice, sănătatea, educaţia şi cercetarea de resurse vitale. Mai mult, potrivit unei importante organizaţii de binefacere, evaziunea fiscală practicată de cei foarte bogaţi şi de marile corporaţii are un impact grav asupra vieţilor a peste cinci milioane de copii din lumea în curs de dezvoltare.

Guvernele din cele mai sărace ţări în curs de dezvoltare sunt înşelate cu peste 92 de miliarde de euro pe an din veniturile fiscale, în timp ce Banca Mondială estimează că doar o treime din această sumă – 30-34 de miliarde de euro – ar acoperi costurile pentru Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale Naţiunilor Unite. Un fapt încă şi mai şocant, un program de ajutor din Regatul Unit, Christian Aid, susţine că în jur de 7 trilioane sunt ascunşi în paradisurile fiscale.

Prin urmare, acţiunile şi recomandările propuse în aceste rapoarte sunt esenţiale pentru a sprijini un condiţii echitabile de concurenţă şi pentru a aborda distorsiunile şi abuzurile care susţin sistemele evaziunii şi fraudei fiscale. Bunurile deţinute în străinătate reprezintă în acest moment o treime din totalul de bunuri...

(Preşedintele l-a rugat pe vorbitor să vorbească mai rar de dragul interpreţilor)

...jumătate din comerţul mondial trece prin paradisurile fiscale şi s-au iniţiat deja măsuri pentru a reduce acest lucru. Paradisurile fiscale sunt în curs de investigare, iar propuneri din partea UE şi a OCDE sunt prezentate în acest sens.

O cooperare fiscală mai strânsă este singura cale de urmat. Acest lucru nu slăbeşte suveranitatea naţională, ci dimpotrivă, o întăreşte şi consolidează sistemele fiscale naţionale, împiedicându-i pe aceia care caută să le submineze integritatea şi funcţionarea.

Dacă am învăţat o lecţie ca urmare a crizei financiare globale, aceea este că avem nevoie de mai multă deschidere şi transparenţă în ceea ce priveşte tranzacţiile financiare. Acesta este motivul pentru care sprijin propunerile de a ne îndrepta către un acord global şi un standard referitor la un schimb automat de informaţii fiscale, prezentat de raportorii noştri.

Aş dori să închei prin a spune că cei care caută să modereze aceste propuneri, ascunzându-se în spatele panicii privind confidenţialitatea datelor, nu sunt nici serioşi şi nici ambiţioşi în sprijinirea unor măsuri globale, care să abordeze calamitatea pe care o reprezintă evaziunea fiscală şi să promoveze buna guvernanţă, buna cetăţenie şi responsabilitatea socială.

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, frauda legată de TVA nu este doar o greşeală neînsemnată. Este o infracţiune şi o problemă, care fie escaladează, fie se diminuează în timp. Conform celor mai recente estimări, cetăţeni, şi prin urmare contribuabili, pierd până la 100 de miliarde de euro pe an, poate chiar mai mult.

Într-un moment de datorie publică accelerată şi de criză, cetăţenii nu privesc cu ochi buni faptul că Uniunea Europeană nu a fost capabilă până acum să abordeze această problemă cu succes. Acesta este motivul pentru care salut o nouă încercare de a introduce procedura de taxare inversă pentru care vom vota poimâine. Ceea ce încercăm să facem cu procedura de taxare inversă este eliminarea efectivă a problemei evaziunii legate de TVA sau cel puţin reducerea ei. Cu toate acestea, trebuie să aşteptăm să vedem dacă această procedură va genera sau nu creşterea dorită a veniturilor din TVA şi dacă va identifica noi cazuri de fraudă. Cu toate acestea, cu siguranţă că merită încercat. Vom urmări îndeaproape rezultatele procedurii, a cărei aplicare este în prezent limitată la 2014, şi vom efectua o evaluare critică.

Cu toate acestea, mi-ar fi plăcut un amendament la un anumit punct: Sunt în favoarea întreprinderilor care îşi achită în mod corect obligaţia în contextul unei revizuiri a numerelor lor de înregistrare TVA, fiind scutite de orice obligaţie, chiar dacă beneficiarul comite fraudă. Regret în mod deschis că amendamentul meu în acest sens nu a obţinut o majoritate în Comisia pentru afaceri economice şi monetare.

  Vicky Ford (ECR). – Dle preşedinte, frauda fiscală este o infracţiune care nu numai că fură de la guverne, dar şi de la fiecare contribuabil – de la fiecare cetăţean care îşi plăteşte impozitele la timp. S-au făcut multe lucruri bune de către OCDE, grupul G20 şi, într-adevăr, de diferiţii raportori din Parlament în ceea ce priveşte eforturile de a sprijini combaterea fraudei fiscale. Aş dori să vorbesc în special despre raportul dlui Domenici şi să îi mulţumesc pentru transparenţa de care a dat dovadă în colaborarea cu ceilalţi deputaţi din Parlament pentru a-şi îmbunătăţi raportul. Cu toate acestea, am totuşi trei motive de îngrijorare.

Primul este că combaterea fraudei fiscale nu ar trebui să fie folosită ca o scuză convenabilă de către aceia care doresc să deschidă dezbaterea privind armonizarea fiscală pe teritoriul UE. Se vorbeşte în raport despre o bază de impozitare consolidată comună pentru întreprinderi şi cred că ar trebui să aşteptăm până când Comisia ne va prezenta, mai târziu anul acesta, evaluarea impactului, înainte de a trage vreo concluzie asupra oricăror argumente pro şi contra referitoare la această dezbatere.

Al doilea punct se referă la chestiunea controversată a schimbului de informaţii. Este foarte clar că în anumite circumstanţe, un schimb mai bun este necesar şi, într-adevăr, la fel ca şi impozitarea veniturilor din economii, schimbul automat de informaţii prezintă avantaje. Acest raport merge mult mai departe şi solicită un schimb automat în toate domeniile. Aş prefera să analizăm fiecare circumstanţă specifică pentru a vedea unde avem nevoie de acest lucru.

În al treilea rând, raportul Domenici sugerează o taxă pentru toată UE, aplicată mişcărilor financiare către şi din anumite jurisdicţii. Există sancţiuni şi stimulente variate, aşa cum a subliniat şi dl comisar, care ar putea fi folosite în vederea promovării bunei purtări în acest domeniu. Sunt foarte îngrijorată că am putea să dăm înapoi datorită acelei unice sugestii care ar putea fi deosebit de controversată, prin introducerea acestor cuvinte legate de taxa aplicată la nivelul UE.

  Diogo Feio (PPE). – (PT) Dle preşedinte, prin abordarea acestor patru rapoarte, care par a avea o structură tehnică foarte clară, dezbatem chestiuni politice cu greutate. În primul rând şi pentru a clarifica lucrurile: combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale ar trebui să fie în curs de desfăşurare. Aceasta din motiv de respect faţă de cei care plătesc impozite şi respectă regulile.

De asemenea, doresc să clarific aici că aceasta nu este o chestiune legată în mod specific de nicio criză. Aceasta este o chestiune de etică publică. Şi întrucât această chestiune ar trebui să fie dezbătută, o altă chestiune legată de concurenţa fiscală ar trebui, de asemenea, să fie dezbătută de Uniunea Europeană şi de statele membre, în vederea încurajării creşterii economice prin politici de impozitare.

De asemenea, este necesar ca combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale să fie considerate dintr-un punct de vedere legislativ. Legile trebuie să fie clare. Legile trebuie să fie transparente şi instituţiile administrative trebuie, de asemenea, să acţioneze într-un mod adecvat. Acesta este exact motivul pentru care chestiunea referitoare la schimbul de informaţii este importantă, deoarece trebuie să luăm în considerare deciziile luate de organizaţiile internaţionale care au analizat cu adevărat această problemă, cum ar fi, înainte de toate, OCDE. Schimbul de experienţă este esenţial în această privinţă, astfel încât măsurile care sună bine în teorie să nu fie neproductive în practică.

În special în ceea ce priveşte subiectul paradisurilor fiscale, trebuie să sprijinim deciziile şi progresele grupului G20 şi, mai presus de toate, trebuie să ne amintim faptul că măsurile în acest domeniu ar trebui să fie potrivite, proporţionale şi eficiente.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Dle preşedinte, dle comisar, iată câteva fapte care merită să fie reţinute: potrivit OCDE, bunurile care se ridică la 5-7 trilioane de euro au fost ascunse în paradisurile fiscale în 2008. În Uniunea Europeană, evaziunea fiscală, deja amintită astăzi, se ridică la 2 - 2,5 % din bogăţia UE, ceea ce este, să spunem, dublul bugetului UE.

În prezent, nu este nicio îndoială că paradisurile fiscale, imprecizia privind noile produse financiare, lipsa cooperării administrative, eşecul unei reglementări şi a unei monitorizări a pieţelor şi ambiţiile excesive ale operatorilor au contribuit toate la teribila criză cu care ne confruntăm acum.

Pe plan mondial, se fac progrese şi tragem învăţăminte din acest lucru – învăţăminte care au fost stabilite în iniţiativele Fondului Monetar Internaţional, ale OCDE, ale grupului G20 şi ale Forumului pentru stabilitate financiară. Uniunea Europeană, în special sub îndrumarea dlui Kovács, pe care aş dori să îl felicit, a fost implicată într-o serie de iniţiative. Acestea includ cooperarea administrativă, Directiva privind impozitarea veniturilor din economii, asistenţă pentru recuperarea datoriilor, un cod de conduită, precum şi o cooperare sporită între Belgia, Austria, Luxembourg, Insula Man şi chiar ţări învecinate: Elveţia, Monaco şi Liechtenstein.

Cu toate acestea, este important ca acest efort colectiv să nu ducă la ceea ce a fost descris atât de bine de compatriotul dlui Domenici, aşa cum scrie în Leopardul, că multe lucruri trebuie să se schimbe dacă este ca totul să rămână la fel. Acesta este un exemplu a ceea ce nu trebuie să se întâmple!

Cetăţenii europeni suferă în prezent din cauza şomajului, sunt ameninţaţi de creşterea impozitelor şi de pierderea drepturilor fundamentale de pensie. Întreprinderile mici şi mijlocii nu obţin credite şi peste tot se fac sacrificii. Aceşti cetăţeni sunt cei care aşteaptă de la noi – în calitate de reprezentanţi ai lor aici, în Parlament, – să tragem învăţămintele şi să garantăm concurenţa, dreptatea, transparenţa şi onestitatea în cadrul Uniunii Europene.

Aceste patru rapoarte, în special rapoartele dlui Domenici şi al dnei Alvarez, sunt în concordanţă cu aceste direcţii. Sper ca aceste rapoarte să primească un sprijin larg din partea membrilor acestui Parlament şi, de fapt, ca ele să furnizeze Uniunii Europene imboldul politic de care are nevoie pentru a trage învăţămintele corecte, dar şi pentru a încuraja ca aceste învăţăminte să fie recunoscute pe plan internaţional.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dle preşedinte, suntem toţi conştienţi că impozitele sunt o problemă sensibilă, aşa cum am auzit. Statele membre consideră pe bună dreptate impozitele ca fiind în primul rând o chestiune naţională; cu toate acestea, în pragul crizei financiare, din ce în ce mai multe ţări realizează că cooperarea în cadrul UE trebuie îmbunătăţită.

Concurenţa fiscală este un lucru bun. Cu toate acestea, normele trebuie să fie echitabile şi niciun stat membru nu trebuie să beneficieze de pe urma faptului că normele sale sunt folosite pentru a se sustrage de la impozite. Frauda fiscală este ilegală, imorală şi distorsionează situaţia în statele membre ale UE.

Putem critica povara fiscală în propriile noastre ţări. Se ştie că eu însumi am făcut acest lucru. Cu toate acestea, trebuie să depunem eforturi pentru a schimba politica din ţara noastră mai degrabă decât pentru a ne eschiva de la responsabilităţile ce ne revin. Cea mai eficientă cale pentru a face schimb de informaţii este în mod automat. UE a criticat adesea paradisurile fiscale de diferite feluri. Prin urmare, este important să arătăm că depunem eforturi şi pe plan intern pentru a îmbunătăţi transparenţa, deschiderea şi cooperarea în domeniul legat de impozitare, respectând în acelaşi timp cu sfinţenie viaţa privată.

În vederea evitării cheltuielilor administrative inutile şi a creării unei baze legale mai clare, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa a depus un amendament conform căruia statele membre să nu fie obligate să asiste un alt stat membru dacă suma se ridică la mai puţin de 1 500 de euro pe an. Consider că acest lucru stabileşte limite clare în ceea ce priveşte atribuţiile autorităţilor şi, din câte înţeleg, dl Kovács acceptă acest amendament.

– În sfârşit, aş dori să îi mulţumesc dlui Kovács, comisar pentru încă aproximativ 18 ore. A fost un privilegiu să cooperăm cu dvs. Nu aţi reuşit tot, dar v-aţi dat silinţa. Vă mulţumesc şi mult succes.

  Jacek Włosowicz (ECR). – (PL) Dle preşedinte, în cel de-al şaselea mandat, Comisia Europeană a adoptat o serie de propuneri legislative ca o componentă a luptei împotriva fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale în Uniunea Europeană. Un factor cheie este propunerea unei directive privind cooperarea administrativă în domeniul legat de impozitare. Graţie adoptării acesteia de către practic toate statele membre, directiva care este în prezent în vigoare a reprezentat, fără îndoială, primul pas în direcţia cooperării administrative în acest domeniu, deşi era evident că lipseau rezultate specifice în ceea ce priveşte punerea sa în aplicare. Cu toate acestea, în această propunere, avem de-a face cu o consolidare a suveranităţii interne a fiecărui stat membru în domeniul impozitării, prin aplicarea unei gestiuni mai specifice şi mai eficiente a veniturilor fiscale de către fiecare ţară, şi, de asemenea, prin intensificarea procesului de integrarea europeană care devine din ce în ce mai necesar în domeniul impozitării din punct de vedere politic şi economic, precum şi din punct de vedere administrativ.

  Thomas Mann (PPE). – (DE) Dle preşedinte, vă mulţumesc dle comisar Kovács pentru excelenta dvs. activitate. Cooperarea administrativă între statele membre ale UE în chestiuni fiscale, care este atribuţia mea, este un proiect ambiţios. El este necesar deoarece evaziunea fiscală nu este o greşeală neînsemnată. Ea afectează ţările dincolo de graniţă.

Trebuie să conlucrăm în vederea combaterii fraudei fiscale şi a paradisurilor fiscale dubioase, Opinia statelor membre că nu orice poate fi soluţionat la nivel european este o greşeală flagrantă. Explorarea posibilităţii de a achiziţiona informaţii obţinute în mod ilegal despre evazionişti, care este problematică din punct de vedere legal şi care reprezintă o problemă cu care noi, în Germania, ne luptăm de ceva timp nu ar trebui să fie singura direcţie în care se îndreaptă eforturile noastre. Se poate foarte bine ca o astfel de achiziţie să fie necesară.

În această directivă, salut, în primul rând, schimbul automat planificat de informaţii între autorităţile fiscale; în al doilea rând, procedura consolidată pentru schimbul reciproc de personal între administraţii; şi, în al treilea rând, măsura de care este nevoie în mod urgent pentru relaxarea legislaţiei privind secretul bancar cu mult în afara UE.

Este adevărat că trebuie să îndepărtăm câteva obstacole, în special ciocnirea dintre comunicarea de informaţii, pe de o parte, şi protecţia datelor, pe de altă parte. Trebuie să găsim un echilibru între cele două şi să nu lăsăm ca un interes să aibă preponderenţă în defavoarea celuilalt.

În plus, ar trebui să se pună mai mult accent pe impozitarea dublă transfrontalieră. Am discutat cu o serie de întreprinderi mici şi mijlocii care îşi desfăşoară activitatea simultan în diferite state membre. Acestea spun că situaţia este mult prea complicată şi că nu este suficientă transparenţă şi experienţă, acesta fiind şi motivul pentru care sunt în măsură să ia deciziile corecte în materie de investiţii. Trebuie să luăm în considerare acest lucru. De asemenea, trebuie să reducem birocraţia şi să acordăm mai multă atenţie lucrurilor care sunt cu adevărat necesare, astfel încât administraţiile fiscale să ne poată ajuta să conlucrăm mai strâns şi să simplificăm procedurile. Dacă putem realiza acest lucru, dacă putem integra astfel de proceduri simplificate în activitatea de zi cu zi a oamenilor de afaceri, vom face progrese evidente. Această directivă este o afirmare esenţială a intenţiei noastre de a face acest lucru.

  George Sabin Cutaş (S&D). - Dezbaterea noastră consacrată reformelor propuse în materie de impozitare are loc într-un context care, inevitabil, îşi pune amprenta pe politicile fiscale. Criza economică şi financiară determină în întreaga lume creşterea deficitelor, ceea ce implicit întăreşte importanţa resurselor atrase la bugetul public.

Aşa cum s-a spus, ultimele rapoarte în materie reflectă proporţiile îngrijorătoare ale fraudei fiscale în Uniunea Europeană, aceasta cifrându-se la peste 200 de miliarde de euro anual, echivalentul a 2 - 2,5 din produsul intern brut.

Colegii noştri care s-au ocupat de aceste rapoarte, şi cărora doresc să le transmit aprecierea mea pentru munca lor, ne-au pus în faţă o oglindă elocventă pentru amploarea fraudei. Planul de redresare economică propus de Comisia Europeană pentru contractarea efectelor crizei presupune costuri totalizând echivalentul a 1 % din PIB. Consider că situaţia impune măsuri ferme antifraudă şi o cooperare mai strânsă în domeniul fiscal între statele membre, cu atât mai mult cu cât criza a scos în evidenţă mai mult ca niciodată latura negativă a interdependenţelor între economiile naţionale.

În aceste condiţii propunerea de directivă înseamnă un pas înainte pentru ca legislaţia fiscală europeană să fie în concordanţă atât cu evoluţiile la nivel economic, cât şi cu intensificarea procesului de integrare europeană. În acest sens schimbul automat de informaţii, eliminarea secretului bancar şi măsurile pentru îmbunătăţirea asistenţei reciproce în materie de recuperare a creanţelor pot contribui semnificativ la eficientizarea cooperării administrative între cele 27 de state membre.

În final doresc să-i urez domnului comisar Kovács mult succes în activitatea viitoare

  Carl Haglund (ALDE). – (SV) (iniţial fără microfon) … actuala directivă este foarte bine-venită într-un moment ca acesta, când veniturile fiscale din toată lumea sunt în scădere. Într-o piaţă comună, sub nicio formă nu putem accepta situaţia actuală în care veniturile impozabile să poată fi ascunse şi să rămână neimpozitate într-un alt stat membru. Aşa cum s-a mai spus, statele membre ale UE pierd miliarde de euro din veniturile fiscale în fiecare an, datorită lipsei schimbului de informaţii între statele membre. Aş dori, de asemenea, să vă amintesc că, atâta timp cât unii oameni îşi ascund venitul şi evită astfel plata impozitelor, noi ceilalţi trebuie să plătim impozite mai mari pentru a compensa acest lucru. Aceasta nu poate să fi fost câtuşi de puţin intenţia – cel puţin, nu din punctul meu de vedere.

Este surprinzător cum unii oameni apără sistemul existent, care le permite oamenilor efectiv să evite plata impozitelor ce le revin. Îmi dau seama că unele state membre au mult de pierdut, dar prezintă ele de fapt un argument credibil? Nu, nu o fac.

Ar trebui să promovăm cooperarea internaţională în domeniul fiscal şi să elaborăm standarde comune pentru prevenirea fraudei fiscale la nivel european şi global deopotrivă. În acelaşi timp, aş dori să vă amintesc că sunt unele persoane care consideră că protecţia confidenţialităţii este importantă şi că trebuie să fie apărată în mod adecvat. Este important să avem în vedere acest lucru, din moment ce sistemul pe care suntem pe cale să îl creăm va fi lipsit altfel de credibilitate în ochii cetăţenilor noştri, iar acest lucru este esenţial, dacă dorim să reuşim.

  Sirpa Pietikäinen (PPE). – Dle preşedinte, cred că a fost dureros de clar în această criză economică faptul că fie dăm greş separat în cadrul Uniunii Europene, fie reuşim împreună. A fost un proces foarte lung să ajungem la punctul în care am putea într-adevăr avea un schimb automat efectiv de informaţii privind chestiuni legate de impozitare în cadrul UE şi deplină transparenţă, cu o cooperare administrativă eficientă între oficiali şi statele naţiune.

Câtă vreme cerem sectorului privat – băncilor – să fie mai transparent şi mai fiabil după criza financiară, cred într-adevăr că trebuie să solicităm insistent acest lucru statelor naţiune şi nouă înşine deopotrivă. Prin urmare, salut paşii care au fost făcuţi în această direcţie, dar mai este cale lungă de parcurs. Îndemn Comisia să fie foarte ambiţioasă şi foarte puternică în ceea ce priveşte cooperarea internaţională în vederea obţinerii unui acord internaţional privind paradisurile fiscale şi schimbul automat de informaţii.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, impozitarea este absolut vitală pentru funcţionarea ţărilor – cred că cei mai mulţi cetăţeni ar fi de acord cu acest lucru. Cu toate acestea, mulţi cetăţeni nu primesc cu braţele deschide şi cu zâmbetul pe buze plata impozitelor. Acest lucru se întâmplă din vremea Domnului nostru, când a arătat că una dintre cele mai dispreţuite specii din timpul său era colectorul de taxe, care era perceput ca un ticălos.

Nu sunt sigur că statutul lor a urcat vreo treaptă între timp. Acum sunt consideraţi funcţionari ai departamentului venituri (Revenue Commissioners), dar probabil nu ar câştiga niciun concurs de popularitate.

Cu toate acestea, pe lângă acest lucru este faptul că, din punct de vedere istoric, cei care s-au sustras de la impozite au fost uneori văzuţi aproape ca nişte eroi, păcălind guvernul. Din fericire, şi acest lucru este în curs de schimbare, dar în acelaşi timp sustragerea de la impozitare este frecventă în toată ţara şi în toată lumea. Chiar şi în propria mea ţară, în anii '80-'90, băncile însele furnizau oamenilor adrese offshore, cu scopul de a se sustrage impozitelor. Când s-a aflat acest lucru, desigur că persoanele fizice au fost nevoite să plătească.

Ei bine, ce trebuie să facem pe viitor este să ne asigurăm că reducem evaziunea fiscală. OCDE estimează că 2,5 % din PIB se pierde ca urmare a evaziunii fiscale. Contrabanda cu ţigări este un exemplu în acest sens, acolo unde ţigările au trecut de la economii cu nivel scăzut de impozitare la economii cu nivel mare de impozitare, cauzând daune teribile sănătăţii şi, desigur, finanţelor.

În acelaşi timp, UE este limitată în atribuţiile sale, deoarece Tratatul de la Lisabona nu îi acordă competenţe extinse în domeniul fiscal. Acest lucru a fost menţionat în Tratatul de la Lisabona în garanţiile acordate Irlandei.

Din acest motiv, nu poate exista nicio bază de impozitare consolidată comună pentru companii, iar principiul concurenţei fiscale loiale trebuie să rămână în vigoare. Prin urmare, ceea ce trebuie să facem este ca, prin colaborare, cooperare, convingere şi persuasiune, să încercăm să facem ca lucrurile să progreseze – dar nu putem face acest lucru cu forţa.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle preşedinte, aceste propuneri reprezintă eforturi excelente pentru facilitarea combaterii fraudei fiscale şi îmbunătăţirea cooperări între autorităţi.

Am face bine să ţinem minte că impozitarea nu este niciodată un scop în sine, ci doar instrumentul societăţii pentru a pune în aplicare obiective convenite la nivel politic, inclusiv egalizarea distribuţiei venitului, impozitarea practicilor dăunătoare şi crearea unei baze economice pentru servicii sociale comune. Un bun sistem fiscal se bazează pe o bază de impozitare echitabilă şi largă şi pe cote rezonabile de impozitare.

Evaziunea fiscală şi frauda fiscală corodează baza fiscală, iar cetăţenii şi companiile cinstite trebuie să achite nota de plată pentru evazioniştii care se sustrag de la plată. Aşa cum am auzit afirmându-se aici, produsul intern brut este în prezent într-un moment de criză în diferite zone ale Europei. Frauda şi evaziunea fiscale determină rezultate PIB mai mici cu aproape 200 de miliarde de euro pe an. Într-adevăr nu ne putem permite acest lucru.

Aş dori să fac câteva comentarii în legătură cu rapoartele. Când se iau în considerare căi de combatere a fraudei legate de TVA, noţiunile de eficienţă, certitudine juridică şi principiul proporţionalităţii trebuie avute în vedere. Acestea sunt evidenţiate foarte clar în raportul dlui Casa. Este rezonabil să se pună accentul în special pe bunuri şi servicii cu risc mare de fraudă în activitatea de combatere a fraudei legate de TVA, iar mecanismul de taxare inversă oferă statelor membre o oportunitate de a aplica un aranjament invers, cu ajutorul derogărilor de la principiul major al Directivei privind TVA-ul.

Cooperarea administrativă este modul de a completa legislaţiile naţionale, dar trebuie să nu uităm că aceasta nu le va înlocui niciodată şi nici nu va duce la armonizarea acestora.

Cea mai controversată dintre toate chestiunile în ceea ce priveşte aceste directive a fost problema schimbului de informaţii. Schimbul eficient de informaţii între autorităţile vamale şi fiscale ale statelor membre ajută la combaterea abuzului şi acesta este motivul pentru care eu cred că ar trebui să promovăm schimbul de dosare fiscale şi nu să îl blocăm. În Finlanda, fişele fiscale sunt publice, iar ţara este una din cele mai puţin corupte din lume. Aşa stând lucrurile, nu-mi pot imagina cum schimbul automat de fişe fiscale ar putea ameninţa să încalce drepturile civile în felul în care unii din colegii deputaţi par a crede că se va întâmpla.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle comisar Kovács, dle preşedinte, legislaţia financiară este, desigur, o responsabilitate naţională şi stârneşte egoismul statelor membre. Cu toate acestea, aici, în Uniunea Europeană, ar trebui să ne gândim la modul în care pe viitor vom susţine piaţa internă, în special cele patru libertăţi.

Una din principalele probleme pe care trebuie să le abordăm este, desigur, impozitarea dublă. Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) care nu pot ţine pasul cu toată legislaţia în acest domeniu întâmpină greutăţi deosebite în a-şi oferi serviciile în alte ţări. Prin urmare, Comisia ar trebui să vină cu o propunere cu privire la modul în care impozitarea dublă ar trebui gestionată, şi trebuie să fie o propunere care instituie un sistem de impozitare clar şi transparent pentru aceste întreprinderi, deoarece, în cele din urmă, ratingul unei companii determină dacă aceasta poate supravieţui pe piaţă şi dacă va rămâne solvabilă. De asemenea, aş saluta călduros un ghişeu unic pentru IMM-uri, astfel încât acestea să aibă un punct unic de contact şi ca rambursarea taxei să poată fi astfel plătită imediat, în mod eficient şi transparent.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Aş vrea să mă refer la sistemele de guvernare electronică, care au realizat deja, în diferite state membre, aplicaţii de genul: plata electronică a taxelor prin mijloace electronice, de asemenea plata TVA-ului prin mijloace electronice sau iniţiative precum facturarea electronică. Vorbim de o nouă agendă digitală pentru următorii cinci ani, iar statele membre au nevoie de utilizarea tehnologiei informaţiei pentru a îmbunătăţi cooperarea administrativă şi în domeniul fiscal.

Consider că, cel puţin în ceea ce priveşte facturarea electronică, încă din anul 2008 s-a creat un grup la nivel înalt, care în noiembrie anul trecut a finalizat un raport şi recomandări către Comisia Europeană, iar domnul comisar Tajani s-a angajat că în perioada următoare va veni cu iniţiative pentru sprijinirea facturării electronice pentru ca aceasta să devină larg adoptată la nivelul tuturor statelor membre. Aş dori să întreb Comisia când şi dacă va veni cu o astfel de propunere

  Nick Griffin (NI). – Dle preşedinte, discuţiile privind cooperarea fiscală pe durata crizei euro seamănă cu rearanjarea scaunelor de pe puntea vasului Titanic.

Naţiunile din sud sunt cunoscute în engleză sub acronimul dur de PIGS (Portugalia, Italia, Grecia şi Spania). Cu toate acestea, cei care sunt crucificaţi pe crucea euro nu sunt porci, ci oameni, năpăstuiţi de dogmele utopice, unice pentru toate situaţiile. Economiile acestor ţări fie vor muri ca urmare a mii şi mii de reduceri, fie vor fi ajutate cu preţul ruinării contribuabililor din Marea Britanie sau din altă parte. Vor rămâne foarte puţine impozite în legătură cu care se va putea desfăşura cooperarea.

Sunt două căi de scăpare: fie suprimăm moneda euro şi redăm naţiunilor captive ale acestei Uniuni Sovietice purpurii propriile monede, fie eliminăm „ţările problemă” din zona euro. Acelea s-ar putea să fie PIGS. Mai just, acelea ar fi Germania şi colaboratoarea sa, Franţa, deoarece funcţionarea monedei euro în funcţie de interesele germane este cauza acestui haos.

Această criză fără sfârşit va distruge proiectul federal – cooperarea fiscală şi celelalte. Tragedia este că atât de multe victime nevinovate se vor regăsi în sărăcie lucie înainte ca criza să ia sfârşit.

  Elena Băsescu (PPE). - ... să felicit raportorul, pe domnul Stolojan, pentru munca depusă la raportul privind recuperarea creanţelor. UE are nevoie de o legislaţie comună, aplicată uniform în toate statele membre, privind combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale. Piaţa internă, precum şi bugetul unui stat membru, pot fi afectate prin neplata oricărui tip de taxe sau impozit. Libera circulaţie a capitalurilor şi a persoanelor a făcut necesară extinderea domeniului de aplicare a legislaţiei. De la începutul acestui an vor fi incluse şi contribuţiile obligatorii la sistemul de securitate socială.

Un pas important în activitatea de recuperare a creanţelor în interiorul UE este realizarea schimbului rapid de informaţii. Faptul că vor exista instrumente şi formulare standard comune, ce vor fi traduse în toate limbile oficiale ale UE, va uşura munca de zi cu zi a autorităţilor competente. Un sistem automatizat comun va permite rezolvarea cererilor mai rapid şi cu costuri mai reduse

  Udo Bullmann (S&D). – (DE) Dle preşedinte, chiar în momentul când astăzi îi felicităm pe dna Alvarez, pe dl Domenici şi ceilalţi colegi deputaţi pentru rapoartele lor excelente, tocmai când îl felicităm pe dl comisar Kovács pentru activitatea sa angajată şi îi dorim toate cele bune pentru activitatea sa viitoare şi chiar când ne exprimăm speranţa că îi va transmite succesorului său pasiunea cu care a luptat pentru o politică fiscală comună, trebuie să amintim şi de statele membre, acele state membre care ezită în continuare să ia măsuri mai mult decât necesare în această situaţie de criză, măsuri care conduc în cele din urmă la o cooperare mai bună.

Este şocant că nu am găsit încă nicio soluţie la problema bazei de impozitare. Oricine care crede că îşi va putea apăra suveranitatea în acest fel o va pierde, aşa cum îşi va pierde şi veniturile fiscale. Prin urmare, principalul mesaj al acestor rapoarte este că trebuie să punem bazele unei cooperări mai bune în Europa. Doar acest lucru va duce la progrese!

  Michael Theurer (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, combaterea fraudei este o necesitate. Desigur, evaziunea fiscală şi frauda fiscală nu sunt cauzele crizei economice şi financiare. Mi se pare a fi important să clarificăm încă o dată în acest Parlament că trebuie să recâştigăm încrederea contribuabilului prin sisteme fiscale simple şi prin impozite scăzute şi echitabile. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să combatem activ evaziunea fiscală şi frauda fiscală, deoarece evaziunea fiscală subminează sensul nostru de dreptate.

Acest lucru ne aduce la subiectul paradisurilor fiscale. Vecinul Germaniei, Elveţia, şi-a exprimat preocuparea că este pusă sub presiune. În ceea ce priveşte acest punct, aş dori să întreb Comisia în mod special: există propuneri sau, mai degrabă, se iau măsuri pentru a pune Elveţia sub o presiune deosebită? Punctul meu de vedere este că Elveţia nu îşi poate permite să trateze UE mai puţin bine decât SUA. Prin urmare acest lucru înseamnă că Elveţia trebuie efectiv să se alăture eforturilor noastre concertate de combatere a evaziunii fiscale.

  László Kovács, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, onorabili membri, dezbaterea mi s-a părut interesantă şi însufleţitoare. La ca cea mai mare parte dintre dvs., sunt convins că eforturile noastre de combatere a fraudei şi a evaziunii fiscale şi de creştere a cooperării fiscale merită osteneala. Sunt recunoscător pentru sprijinul dvs. şi pentru eforturile celor patru raportori şi sunt foarte recunoscător pentru sprijinul acordat acestor iniţiative importante ale Comisiei.

Promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale este un dosar complicat care cuprinde câteva chestiuni diferite. Rapoartele dvs. le-au cuprins realmente pe toate, de la propunerea legislativă formală care promovează cooperarea administrativă până la eforturile noastre faţă de ţările terţe. Sunt încântat să aud că mulţi dintre dvs. au încurajat Comisia să fie mai ambiţioasă. Sunt pe deplin de acord cu dvs. şi sunt sigur că, cu sprijinul dvs. şi cu cel al guvernelor statelor membre, noua Comisie va fi în măsură să abordeze provocările ce o aşteaptă. Ştiu că aceste dosare rămân o prioritate pentru succesorul meu. Comisia, Parlamentul şi Consiliul ar trebui să continue eforturile în vederea aprobării propunerilor legislative care au fost înaintate sau care sunt în curs de elaborare şi activitatea grupului pentru Codul de conduită privind fiscalitatea întreprinderilor.

În ceea ce priveşte aspectele externe ale principiilor de bună guvernanţă în chestiuni fiscale, toate măsurile menţionate în comunicare trebuie să fie promovate, acordând o atenţie deosebită celor legate de ţările în curs de dezvoltare.

În ceea ce priveşte propunerile specifice privind cooperarea administrativă, asistenţa reciprocă în recuperarea creanţelor fiscale şi reaplicarea opţională şi temporară a mecanismului de taxare inversă, doresc, de asemenea, să vă mulţumesc pentru comentariile şi punctele dvs. de vedere. Mă bucur să văd că Parlamentul European şi Comisia au puncte de vedere comune privind măsurile care trebuie luate pentru a combate mai bine frauda şi evaziunea fiscale în Uniunea Europeană şi nu numai. De asemenea, constat un sprijin general pentru toate cele trei propuneri.

Realizarea de progrese rapide şi a unui acord unanim privind propunerea referitoare la cooperarea administrativă este una din priorităţile Preşedinţiei spaniole. De asemenea, acest lucru este în prezent şi o prioritate pentru majoritatea statelor membre. UE are nevoie urgent să ajungă la un acord unanim pe plan intern pentru a putea arăta, pe scena internaţională, că este hotărâtă să meargă dincolo de standardele OCDE şi de recomandările grupului G20 şi să netezească calea unei viitoare evoluţii pe plan internaţional, dovedind că este capabilă să dezvolte o cooperare administrativă complet matură.

Este clar că nu există o singură soluţie unică şi globală pentru eliminarea fraudei şi evaziunii fiscale, dar propunerile pe care le-am discutat astăzi reprezintă paşi importanţi în cadrul strategiei Uniunii Europene de combatere a fraudei fiscale. -

În sfârşit, cu doar o zi înainte de terminarea mandatului, aş dori să reînnoiesc mulţumirile mele pentru sprijinul acordat iniţiativelor fiscale şi vamale ale Comisiei şi, în special, pentru cooperarea din partea Comisiilor ECON şi IMCO.

  Magdalena Álvarez, raportor. – (ES) Dle preşedinte, aş dori să mă refer la motivele pentru care mergem dincolo de standardele stabilite de OCDE, referitoare la schimbul automat de informaţii.

Multe argumente ar putea fi citate în această privinţă, dar modelul OCDE este clar legat de un cadru mai larg al relaţiilor internaţionale în care regulile jocului sunt foarte diferite de cele care se aplică Uniunii Europene.

Aşa cum a afirmat dl Kovács, există un singur domeniu economic în cadrul Uniunii Europene în care informaţiile fiscale ar trebui să se bucure de aceeaşi libertate de mişcare ca şi persoanele, astfel încât fiecare stat membru să poată să îşi aplice propriul regim fiscal. Ceea ce avem în cadrul Uniunii este o piaţă unică în care nu există obstacole pentru bunuri sau persoane. Prin urmare, nu există niciun motiv de a avea obstacole în legătură cu informaţiile fiscale.

Statele membre fac parte dintr-un proiectul politic şi relaţiile dintre administraţiile lor fiscale trebuie să fie coerente cu acel proiect politic. Sunt în joc aici principii politice, dincolo de chestiuni ce ţin de voinţa practică.

De asemenea, aş dori să evidenţiez că suveranitatea fiscală naţională este consolidată şi nu şubrezită de combaterea fraudei. Cu alte cuvinte, suveranitatea fiscală a statelor membre va fi consolidată pe măsură ce acestea vor putea dispune de instrumente mai eficiente pentru punerea în aplicare a propriului sistem fiscal. Prin urmare, ar trebui să avem în vedere toate aceste lucruri şi ne revine aşadar datoria de a sprijini această directivă.

În plus, aşa cum a spus dl Klinz pe bună dreptate, frauda este o ofensă. Ea nu poate fi justificată recurgând la astfel de argumente slabe, cum ar fi regimurile fiscale ridicate în anumite sisteme fiscale. Dimpotrivă, aş merge până la a argumenta că, dacă frauda fiscală ar fi redusă, impozitele ar putea fi diminuate. Cu siguranţă că trebuie să perseverăm în eforturile noastre de a simplifica diferitele sisteme fiscale.

În concluzie, aş dori să subliniez faptul că cele patru rapoarte şi cele patru directive pe care le sprijinim au un puternic efect inhibitor, deoarece atunci când contribuabilii îşi vor da seama că, în urma acestor dispoziţii, evazioniştii vor avea o marjă mai mică de manevră şi că vor exista mai puţine paradisuri sigure, tentaţia de a se angaja într-o asemenea activitate va fi mai mică. Chiar dacă unele persoane vor încerca totuşi să se angajeze în această activitate, vom dispune de instrumente mai eficiente cu care să ne ocupăm de ele.

În sfârşit, trebuie să spun că aceste măsuri sosesc într-unul din cele mai oportune momente, întrucât criza a scos în evidenţă pericolele lipsei de transparenţă, transmisă din anumite ţări în altele, şi nevoia de a avea stimulente publice. În legătură cu acestea, aş dori să mă refer la sprijinul dlui Lamberts. Acesta a arătat clar că în momente ca acestea finanţele publice trebuie să facă eforturi speciale pentru a adopta măsuri ce vizează redresarea economică şi protecţia socială, astfel încât să atenueze efectele crizei.

Pentru toate aceste motive, cetăţenii de azi sunt mai mult ca niciodată conştienţi de gravitatea fraudei fiscale şi de consecinţele sale asupra economiei în general. De asemenea, aceştia sunt nerăbdători ca reprezentanţii lor să ia măsuri adecvate pentru a aborda această problemă.

  Theodor Dumitru Stolojan, Raportor. − Am ascultat cu atenţie punctele de vedere ale colegilor mei. Am vazut şi reţinerile faţă de schimbul automat de informaţii. Am convingerea, însă, că în faţa fiecărui cetăţean european care îşi plăteşte în mod corect impozitele şi taxele, noi, aici, la nivelul insitituţiilor europene, trebuie să arătăm că suntem hotărâţi să luăm toate măsurile pentru a minimaliza evaziunea fiscală şi pentru a face ca hotărârile pentru recuperarea datoriilor din impozite şi taxe să poată realmente fi executate, indiferent de statul membru în care se află debitorul.

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă

  David Casa, raportor. – (MT) Eu, de asemenea, am ascultat cu atenţie tot ce s-a spus, şi dacă ar fi să trag o concluzie din această dezbatere importantă, aceasta ar fi că suntem cu toţii de acord că trebuie să folosim toate mijloacele disponibile pentru a combate evaziunea fiscală şi diversele tipuri de fraudă care au loc în multe ţări. Trebuie să realizăm acest lucru prin luarea unor măsuri precum cele care au fost propuse astăzi, fără a afecta sectorul comercial – în special IMM-urile – şi fără a spori birocraţia. Dimpotrivă, recomand să continuăm să reducem birocraţia în domenii care pun piedici în mod frecvent sectorului comercial.

Trebuie să ne asigurăm că nu penalizăm cetăţenii cinstiţi care plătesc şi care nu se sustrag de la plata taxelor. Acest lucru este valabil şi pentru cei din sectorul afacerilor, aceia care se ocupă cu comerţul transfrontalier, şi care nu se sustrag de la plata taxelor şi, prin urmare, nu sunt infractori.

Aşadar, consider că făcând aceste propuneri vom mări credibilitatea sistemului de comercializare a cotelor de emisie şi a plăţilor sale corespunzătoare. În acelaşi timp, după cum am subliniat, trebuie să reducem greutăţile administrative pentru oamenii de afaceri cinstiţi şi, în plus, să ne asigurăm că Parlamentul este ţinut la curent pe parcursul întregului proces de adoptare a mecanismului de taxare inversă.

Ca şi colegii mei, consider că ar trebui să-i mulţumesc dlui comisar pentru întreaga sa activitate din ultimii ani. Dle comisar, în mod evident, nu am avut întotdeauna aceleaşi puncte de vedere, însă, atunci când analizăm sectorul fiscal din trecut, consider că astăzi avem un sistem mai corect şi mai eficient pentru cetăţenii noştri, şi anume cetăţenii Uniunii Europene.

  Leonardo Domenici, raportor. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să-mi exprim mulţumirile pentru comentariile făcute asupra rapoartelor noastre, produsul unui efort colectiv. Sper că aceste comentarii sunt o prevestire bună a unui vot pozitiv dat de Parlamentul European.

Consider că – aşa cum au declarat de asemenea dl Stolojan şi dl Casa– rapoartele noastre merită sprijin, măcar în numele tuturor concetăţenilor noştri: contribuabili cinstiţi, care sunt primii care au de suferit din cauza fraudei şi a evaziunii fiscale. Scopul este să determinăm pe toată lumea să plătească, astfel încât fiecare individ să aibă mai puţin de plată.

Aş dori să fac doar două comentarii. Dna Lulling a vorbit la începutul dezbaterii despre o colonoscopie a taxelor. Ştiu din experienţă că o colonoscopie nu este o examinare plăcută, chiar dacă poate fi foarte benefică pentru sănătate. În sfera fiscală, există o metodă foarte simplă de a o evita: este simplu să nu ţinem secret, să nu ne ascundem propriul venit şi să nu ne sustragem de la obligaţiile legale.

Al doilea comentariu este acela că trebuie să ne preocupe întotdeauna modul în care sunt folosiţi banii publici, dar, de asemenea, trebuie să facem acelaşi lucru atunci când guvernele sunt obligate să folosească acei bani publici pentru a ajuta băncile şi instituţiile financiare care şi-au agiotat banii.

  Preşedintă. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 10 februarie 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. – Frauda în domeniul taxei pe valoarea adăugată este unul dintre fenomenele infracţionale cu efecte bugetare foarte grave, schemele de rambursare ilegală folosindu-se în toate Statele Membre, România nefacând nici ea excepţie (de exemplu, caruselul vânzărilor în cerc).

Taxarea inversă, introdusă de unele State Membre, inclusiv de România, a funcţionat foarte bine, însă era necesară şi o adaptare a Directivei 112 privind TVA-ul la realităţile actuale, astfel încât riscul implementării unor scheme de rambursări ilegale de TVA (de tipul exporturilor fictive) să fie cât mai scăzut. Aşadar, aplicarea taxării inverse la produsele cu risc ridicat de fraudă fiscală este o metodă sigură şi, în pofida amânării plăţii la bugetul de stat a TVA-ului aferent tranzactiilor purtatoare a unei astfel de taxe, efectul final asupra bugetului este unul pozitiv.

În concluzie, având de ales între încasarea TVA-ului abia la finalul ciclului economic, când produsul finit sau serviciul ajunge la utilizatorul final, şi evitarea fraudelor constând în rambursări ilegale de TVA, alegerea corectă este cea dintâi. Ideal ar fi ca taxarea inversă să se aplice ca regulă şi nu ca excepţie, însă acest lucru ar trebui făcut în urma unor analize serioase privind impactul bugetar

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Doresc doar să ridic o anumită problemă în ceea ce priveşte cooperarea privind fiscalitatea dintre statele membre. Acest fapt a reprezentat o problemă majoră de sensibilitate pe parcursul campaniei referendumului din Irlanda privind Tratatul de la Lisabona. Este doar un semnal de alarmă pe care vreau să-l sesizez colegilor mei din Parlament. Cooperarea dintre statele membre este fundamentul acestei Uniuni; totuşi, această cooperare s-a bazat întotdeauna pe un consimţământ reciproc. Faptul de care trebuie să avem grijă în domeniul fiscal este neluarea în considerare a nevoilor anumitor state membre. Anumite ţări trebuie să aplice normele în mod diferit: dacă, de exemplu, o ţară este o insulă, sau nu are o populaţie care să poată susţine o piaţă mare, funcţională, trebuie să folosească toate avantajele pe care le are la dispoziţie pentru a atrage investiţii. Îi invit pe colegii mei să ţină minte acest lucru atunci când fac propuneri referitoare la această problemă. Propunerile nu trebuie să se opună subsidiarităţii. Orice propunere necesită aprobarea statelor membre. Nu este un element neimportant al acestei dezbateri.

  Ramona Nicole Mănescu (ALDE), în scris. – (RO) Iniţiativele care au fost discutate astăzi cu privire la taxe joacă un rol deosebit de important în lupta împotriva fraudei fiscale transfrontaliere şi evaziunii, probleme cu un aspect politic major şi cu consecinţe serioase pentru bugetele statelor membre. Promovarea unei guvernări bune în materie de fiscalitate necesită acţiuni la nivelul UE şi în afara UE, precum şi în statele membre. Avem nevoie de măsuri drastice, de legi simple şi transparente şi, drept urmare, de mai puţină birocraţie. Şi nu în ultimul rând, trebuie să ne asigurăm că cetăţenii au acces la asistenţă.

Măsuri precum garantarea transparenţei, schimbul de informaţii la orice nivel, îmbunătăţirea asistenţei oferite statelor membre, stabilirea unei cooperări transfrontraliere eficiente şi o concurenţă fiscală corectă sunt obiective esenţiale, în special acum în timpul actualei crize financiare, când am văzut cu toţii cât de importantă este sustenabilitatea sistemelor fiscale. Statele membre cu o guvernare bună în ceea ce priveşte fiscalitatea au reuşit să răspundă mult mai rapid şi eficient crizei economice.

Salut iniţiativa Comisiei şi activitatea raportorilor. Consider că există dorinţa politică de a promova o guvernare bună în ceea ce priveşte fiscalitatea. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că aceste propuneri sunt mai mult decât nişte sloganuri politice şi se iau măsuri pentru a le pune în aplicare cât mai curând cu putinţă.

  Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) Dnă preşedintă, autorităţile fiscale se confruntă cu o misiune dificilă în lumea globalizată, complet digitală. Detectarea fraudei fiscale şi sociale este complexă chiar şi pe piaţa internă. În plus, lipsa unei legislaţii europene actuale privind cooperarea administrativă transfrontalieră între autorităţile fiscale este problematică. Prin urmare, stabilirea unui birou fiscal de legătură pentru fiecare stat membru pentru a accelera şi simplifica cooperarea administrativă dintre statele membre merită sprijinul nostru. În prezent, cererile pentru acordarea de informaţii fiscale durează atât de mult, încât deseori administraţiile fiscale decid pur şi simplu să nu aştepte informaţiile. Opţiunea unui schimb de informaţii automatizat propus de Comisie primeşte întregul meu sprijin, din două motive. În primul rând, va permite statelor membre să-şi încaseze taxele mai eficient, fapt care, pe timp de criză, este corect şi în niciun caz nu este un lux. În al doilea rând, va însemna că operatorii de pe piaţa internă vor fi trataţi în mod egal. Principiul reciprocităţii în oferirea de informaţii fiscale este de asemenea în concordanţă cu acordurile din cadrul OCDE şi G20. Acesta este un mesaj negreşit pentru care şi Curtea de Conturi din Belgia– în mod just – a făcut recent un apel important. Aşadar, voi susţine cu încredere raportul dlui Alvarez.