Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă raportul dnei Adina-Ioana Vălean, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie referitor la propunerea de regulament al Consiliului privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiţii în infrastructura energetică din cadrul Comunităţii Europene şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96 (COM(2009)0361 – C7-0125/2009 – 2009/0106(CNS)) (A7-0016/2010)
Adina-Ioana Vălean, raportoare. – Doamnă preşedintă, apreciez întru totul prezenţa dvs. la şedinţa plenară din această seară. Aş dori să mulţumesc tuturor raportorilor alternativi pentru discuţiile fructuoase şi efortul depus pentru acest raport. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona conferă Uniunii Europene competenţe sporite în domeniul politicii energetice. Consider că acesta este un domeniu în care, dacă există colaborare între statele membre, Europa poate asigura energie sigură, mai ieftină şi eficientă pentru cetăţenii săi. Împreună, putem reduce la minimum impactul unor evenimente imprevizibile precum criza gazului cu care s-a confruntat Europa iarna trecută.
Bineînţeles, Europa nu poate interveni în fluxul resurselor de gaz din afara graniţelor sale sau soluţiona astfel de dispute, însă ce putem face este să ne asigurăm că infrastructura noastră poate face faţă unui deficit de resurse de gaz sau unei lipse de aprovizionare cu gaze şi putem să facem această piaţă mai transparentă şi mai eficientă. Aceasta este una dintre cele mai importante priorităţi ale Europei. Anul trecut, am adoptat al treilea pachet energetic al cărui obiectiv este să asigure existenţa unei pieţe energetice mai competitive şi mai eficiente. Un regulament privind securitatea aprovizionării cu gaze este în prezent dezbătut în Parlament şi votul de mâine referitor la regulamentul privind notificarea investiţiilor în infrastructura energetică va contribui la creşterea transparenţei şi predictibilităţii pieţei.
În acest context, cred că ar fi păcat să irosim ocazia pe care ne-o oferă acest nou instrument, neaplicând temeiul juridic corect prevăzut de articolul 194 din Tratatul de la Lisabona. Este un aspect instituţional, politic şi juridic extrem de important. Acest regulament reprezintă mai mult decât un instrument pentru strângerea de informaţii; poate oferi şi o imagine generală a investiţiilor în infrastructura energetică, ca bază pentru dezvoltarea de politici. Astfel, în cazul în care Consiliul adoptă acest regulament folosind un temei juridic greşit, consider că Parlamentul ar trebui să aducă aceste fapte la cunoştinţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi vreau să vă asigur că aşa se va întâmpla.
Acum discutând pe fond; i-am mai spus acest lucru dlui Barroso, şi o să vă spun şi dumneavoastră, dle comisar Oettinger: Europa se află într-un moment de răscruce şi prioritatea noastră acum mai mult ca niciodată ar trebui să fie susţinerea companiilor noastre şi crearea unui mediu propice pentru concurenţă. Prin urmare, avem nevoie de politici solide şi cu precădere de o politică energetică mai puternică, pe care să ne putem baza. Scopul final este să asigurăm energie sigură şi ieftină atât cetăţenilor noştri,i cât şi companiilor noastre. În acest sens, sper că strângerea de informaţii nu va deveni un scop în sine. Trebuie să ne asigurăm că acest regulament nu va crea încă o povară birocratică pentru companii şi că natura confidenţială a informaţiilor comerciale secrete va fi consolidată.
Trecând la un alt aspect, regret că grupurile PPE şi S&D au formulat un amendament conform căruia companiile din UE trebuie să furnizeze informaţii privind investiţii în proiecte din state terţe. Provoc pe oricine să identifice în tratate temeiul juridic care să permită extrateritorialitatea în politica energetică. Mai mult, consider că ar trebui să dovedim mai întâi că ştim ce s-a planificat la nivel european înainte de a ne uita în afara graniţelor noastre. De asemenea, am observat tentaţia care există în această Cameră de a include totul în acest regulament. Cred că este o greşeală. Pentru ca acest instrument să fie eficient, trebuie să ne concentrăm pe informaţii reale, pline de substanţă, şi pe evitarea unei birocraţii excesive şi asigurarea confidenţialităţii pentru companiile noastre şi pentru Comisie. Am încercat să obţin acest echilibru pe de o parte oferind Comisiei o imagine generală asupra unor posibile evoluţii ulterioare şi, pe de altă parte, asigurându-ne că această imagine este cât se poate de corectă.
De asemenea, avem nevoie de o anumită certitudine privind investiţiile viitoare pentru a asigura un proces adecvat şi solid de elaborare a politicilor. De asemenea, domnule Comisar Oettinger, aş dori să primesc asigurări. Vreau să evit scenariul în care Comisia, după strângerea informaţiilor, începe să impună planuri de investiţii şi ajunge în cele din urmă să solicite companiilor să nu investească într-un loc, ci într-altul. Cu toate acestea, ar trebui să ofere soluţii şi stimulente companiilor pentru a face investiţii neprofitabile pe termen scurt care ar putea fi necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării cu gaze, în caz contrar vor continua să existe carenţe.
Mă voi opri aici. Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi aştept comentariile dumneavoastră.
Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnă Vălean, onorabili membri, criza gazului de la începutul anului trecut ne-a arătat cât de important este ca Europa să aibă o infrastructură energetică care nu numai că promovează funcţionarea pieţei interne, ci şi asigură solidaritate între statele membre şi regiunile afectate, în eventualitatea unei crize. Prin urmare, este important să se aducă la cunoştinţa Comisiei ce noi proiecte de investiţii sunt planificate sau în derulare şi ce instalaţii vechi trebuie să fie scoase din folosinţă permanent. Astfel, propunem să dezvoltăm şi să reorganizăm un instrument de informare care a apărut la momentul unei alte crize, şi anume prima criză a petrolului.
Această propunere are ca scop extinderea domeniului de aplicare a regulamentului, cu precădere la sursele regenerabile de energie şi CCS. Salutăm propunerile Parlamentului de a include domenii precum reţele de termoficare sau capacităţile de producţie pentru gaze, cărbune sau petrol. De asemenea, dorim să luăm în calcul obligaţiile de raportare existente, cu condiţia ca informaţiile disponibile în contextul analizelor care vor fi făcute de Comisie să poată fi folosite.
(Sunet întrerupt)
(Şedinţa a fost suspendată pentru scurt timp din cauza unor defecţiuni tehnice.)
Preşedinta. – Am dori să încercăm din nou şi să vedem dacă funcţionează în cazul limbii germane.
Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Doamnă preşedinte, onorabili membri, am adus în discuţie modul în care Comisia doreşte să evalueze informaţiile obţinute de la statele membre în sensul acestui regulament. Vom analiza mai întâi dezvoltarea estimată a infrastructurii din punctul de vedere al schimbărilor privind cererea. Vom analiza dacă noile capacităţi estimate corespund previziunilor privind cererea sau dacă ne putem aştepta la un deficit.
În această privinţă, spre deosebire de regulamentul actual, ar fi important să se poarte discuţii la nivel instituţional pe aceste teme. Prin urmare, Comisia propune, mai întâi, să publicăm un raport la fiecare doi ani privind dezvoltările structurale în infrastructura energetică. Aceasta va contribui la o mai mare transparenţă în rândul tuturor operatorilor de pe piaţă. În al doilea rând, am dori să avem o dezbatere politică cu Parlamentul şi statele membre pentru a ajunge la o serie de concluzii. Aş dori să subliniez acest ultim aspect, deoarece un lucru este clar: regulamentul în sine este un instrument pentru colectarea şi strângerea de informaţii pentru a vedea dacă se impune luarea unor acţiuni. Modul în care asigurăm acest lucru trebuie tratat în contextul iniţiativelor specifice ale politicii energetice.
Şi ajung acum la aspectul care vă interesează, doamnă Vălean, pe dvs. şi întreaga Cameră, şi anume noul articol 194 din Tratatul de la Lisabona şi aplicarea sa. Pentru noi toţi – Parlamentul, Consiliul şi Comisia – acest articol reprezintă atât o ocazie, cât şi o obligaţie de a defini politica energetică a UE în strânsă colaborare – cu alte cuvinte, împreună cu Parlamentul European în mod special. În calitate de nou comisar pentru energie, aş dori să implic această Cameră în luarea măsurilor ulterioare cât mai mult posibil şi de la bun început. Cu toate acestea, actul juridic la care se referă dezbaterea de astăzi are în vedere doar colectarea şi evaluarea informaţiilor din sectorul energetic şi, prin urmare, se bazează, conform interpretării Comisiei, pe articolele 337 şi 187 din Tratatul Euratom. Conţinutul regulamentului respectă ambele articole de drept primar şi, în conformitate cu jurisprudenţa, alegerea temeiului juridic pentru dreptul secundar trebuie corelată cu criterii măsurabile referitoare la conţinut.
Nicio politică energetică nu este stabilită doar prin colectarea şi evaluarea informaţiilor; din acest motiv consider că este nevoie de o decizie în această privinţă. Rog înţelegere în acest sens.
Marian-Jean Marinescu, în numele grupului PPE. – Domnule comisar, aţi încercat să explicaţi motivul pentru care nu lucrăm în codecizie. Rămân şi eu la aceeaşi părere ca şi colega mea, dna Vălean, raportorul acestui raport, că ar fi fost bine ca acest regulament să se discute în codecizie.
Noul regulament este un instrument legislativ foarte important pentru piaţa energetică a Uniunii Europene. Această analiză ar trebui să completeze strategiile naţionale şi regionale şi să contribuie la consolidarea securităţii energetice prin identificarea eventualelor lacune şi riscuri în materie de infrastructură şi investiţii, în vederea asigurării unui echilibru între cererea şi oferta în domeniul energetic.
Cred că propunerea Comisiei include câteva neclarităţi care cred că au fost rezolvate prin amendamentele depuse, cum ar fi problema publicării datelor din domeniul energetic trimise de către statele membre, aceste date trebuie să fie agregate la nivel naţional şi regional. În felul acesta se evită dezvăluirea de informaţii sensibile din punct de vedere comercial.
O altă problemă este a clarificării a ceea ce se înţelege prin „organism specific”, respectiv un organism însărcinat cu pregătirea şi adoptarea la nivel comunitar a unor planuri multianuale de dezvoltare şi investiţii în infrastructura energetică, problema evitării dublării de colectare a acestor date şi a determinării momentului în care un anumit proiect trebuie raportat, respectiv după ce autorităţile au primit cererea de autorizaţie de construcţie.
Un alt aspect deosebit de important este problema monitorizării în ţările terţe a investiţiilor europene care au un impact pe piaţa europeană a energiei. Cred că investiţiile în ţări terţe, investiţii atât guvernamentale, cât şi cele făcute de companii naţionale care au un efect important pentru piaţa energetică trebuie raportate în cadrul acestui regulament
Adam Gierek, în numele Grupului S&D. – (PL) Doamnă preşedintă, integrarea europeană, securitatea şi solidaritatea energetică necesită gestionarea comună a investiţiilor în toate statele membre, ca parte a unei infrastructuri energetice înţeleasă în sens larg şi, cu precădere, a infrastructurii de transmisie. Soluţiile optime pentru investiţii în acest domeniu necesită informaţii obiective despre condiţia infrastructurii din fiecare sistem naţional, precum şi informaţii care sunt esenţiale pentru efectuarea unui studiu privind integrarea europeană ulterioară.
Este important ca aspectul concurenţei pe piaţa unică de produse şi servicii, care este influenţat în principal de costul energiei din fiecare stat membru, şi nevoia de a păstra confidenţiale secretele comerciale, să nu pună în umbră sau să împiedice procesele de integrare. Să păstrăm secret doar ceea ce trebuie să rămână secret – facilităţile infrastructurii militare.
Acest aspect este important în primul rând pentru că deciziile referitoare la investiţii precum acesta, de exemplu construirea unu gazoduct nordic sau sudic, nu trebuie să fie măsuri pur egoiste luate în interesul a câtorva state membre. Haideţi să stabilim un plan de infrastructură complex şi pe termen lung pentru întreaga Uniune, care să se bazeze pe principiile cooperării, încrederii şi solidarităţii. Din nefericire, regulamentul actual va îndeplini acest deziderat doar într-o anumită măsură şi eu consider că ar trebui să includă, de exemplu, şi priorităţile statelor membre.
Lena Ek, în numele Grupului ALDE. – (SV) Doamnă preşedintă, sunt foarte mulţumită de angajamentul luat de Comisie privind promovarea bunelor practici şi îmbunătăţirea eficienţei energetice pe piaţa energetică a Uniunii Europene. Eficienţa energetică este vitală pentru crearea de locuri de muncă şi prosperitate în Europa şi este esenţială pentru a atinge obiectivul de 2 °C. Cele două condiţii prealabile principale în acest sens sunt reţele energetice inteligente şi o piaţă internă liberă şi funcţională pe plan energetic. Bineînţeles, ambele condiţii prealabile necesită o bună cunoaştere a infrastructurii şi pieţei actuale de către Comisie – şi tocmai la aceasta se referă propunerea.
Cu toate acestea, aparatul birocratic care se ocupă de aceste informaţii trebuie să fie eficient. Trebuie să evităm divulgarea informaţiilor şi trebuie să se comunice acele informaţii necesare pentru a atinge obiectivele stabilite. Pentru a asigura o piaţă funcţională, este deosebit de important ca informaţiile strânse de la întreprinderile europene să fie protejate pentru a evita tulburarea pieţei. Voi susţine raportul autoarei şi solicit Camerei să respingă propunerile incredibil de birocratice formulate de Grupul Verts/ALE.
După cum am menţionat anterior, obiectivele propunerii sunt deosebit de importante – atât de importante încât li s-a conferit un temei juridic separat la articolul 194 din Tratatul de la Lisabona, în care sunt practic enumerate cuvânt cu cuvânt. Prin urmare, participarea deplină a Parlamentului European în cadrul procedurii legislative ordinare în conformitate cu acest tratat ar trebui să fie ceva firesc. Orice altceva nu ar fi demn de noi şi ar reprezenta un început incredibil de prost al cooperării care trebuie să existe între Parlament şi Comisie pentru a avea o piaţă energetică internă care să funcţioneze.
Yannick Jadot, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule comisar, este bine că doriţi să dezbatem rezultatele acestui instrument în faţa Parlamentului, însă principalul lucru care trebuie respectat în legătură cu Parlamentul European este procedura legislativă ordinară. Acest instrument va fi util, însă ar putea fi mai operaţional, mai eficient şi mai transparent.
Ar fi mai eficient în special dacă ar lua în considerare toate sursele de energie descentralizate. Nu înseamnă să se numere orice panou solar, dar există la nivelul fiecărui stat membru informaţii pe care le-aţi putea colecta pentru a vedea ce contribuţii aduc toate planurile de energie descentralizate. Vorbind de democraţie şi de transparenţă, am fost surprins să aud răspunsul colegului liberal referitor la „birocraţie”. Acest instrument trebuie să fie transparent, trebuie să fie dezbătut şi Comisia trebuie să consulte toate părţile interesate, uniuni şi asociaţii, pentru a da doar câteva exemple. În final, contribuabilii au un aport considerabil în efortul de tranziţie energetică şi este important să avem informaţii despre finanţare, pentru a şti exact cum finanţează contribuabilii tranziţia energetică în Europa. Sper că amendamentele propuse vor fi adoptate de un număr mare de membri mâine, de mai mulţi decât sunt prezenţi în această seară.
Evžen Tošenovský, în numele Grupului ECR. – (CS) Propunerea referitoare la informările periodice cu privire la proiectele de investiţii în domeniul infrastructurii energetice din UE ridică semne de întrebare. Va implica organisme ale UE în domeniul relaţiilor concurenţiale dintre companii care sunt, în cea mai mare parte, private. Consider că această propunere comportă două aspecte. Primul se referă la conţinutul acestor informaţii obligatorii, cu precădere la domeniul de aplicare şi date specifice. Al doilea se referă la nivelul de confidenţialitate şi obligaţia Comisiei de a asigura confidenţialitatea.
Consider cu tărie că informaţiile care trebuie comunicate trebuie să fie de tip descriptiv, oferind o imagine generală a reţelelor de energie şi a dezvoltării lor în timp. În acest mod, Comisia va avea o imagine suficientă despre legăturile dintre anumite state şi, în acelaşi timp, o imagine suficientă despre reţelele existente şi perspectivele de viitor. De asemenea, urmând acest fir, ne putem întreba ce ar face Comisia dacă ar fi convinsă că există o capacitate insuficientă într-o anumită zonă sau dacă, din contră, există o capacitate excesivă. Dacă am avea un nivel suficient de informaţii cu caracter general, am putea elimina problema unor discuţii delicate privind păstrarea confidenţialităţii asupra anumitor planuri strategice ale companiilor energetice.
Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Evenimentele din ultimii ani ne-au arătat că securitatea energetică a Uniunii Europene este mai mult o dorinţă decât realitate.
Sistemele energetice ale statelor membre ale Uniunii Europene nu sunt nici suficient de compatibile, nici suficient de interconectate. Din acest motiv, numeroase state s-au găsit în situaţia de a fi private de căldură şi gaze la începutul anului trecut, în ciuda solidarităţii şi bunelor intenţii ale Uniunii Europene. Va fi nevoie de luarea unor iniţiative importante de către Comisie pentru a rectifica această situaţie şi, prin urmare, Comisia Europeană trebuie să primească informaţii adecvate şi detaliate, atât de la statele membre, cât şi de la sectorul privat.
Din aceste motive, putem considera propunerea de regulament a Consiliului privind notificarea proiectelor de investiţii în infrastructura energetică ca un pas firesc şi necesar în procesul de extindere a politicii energetice a Uniunii, ca răspuns la evoluţiile actuale în domeniul aprovizionării cu energie în UE. Propunerile de amendamente incluse în raport la acest moment al programului îmbunătăţesc terminologia folosită în regulament şi, prin urmare, consider că se cuvine să le susţinem.
Amalia Sartori (PPE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, raportul excelent al dnei Vălean aduce câteva argumente logice cu care sunt de acord.
În primul rând, este vorba despre cerinţa de a garanta un nivel optim de securitate a datelor şi informaţiilor solicitate în propunere, îndeosebi siguranţa acelor date cărora operatorii economici le acordă o importanţă sporită. În al doilea rând, este vorba despre condiţia găsirii unei posibilităţi de centralizare a datelor şi la nivel regional extins, dat fiind faptul că nivelul naţional nu este uneori deloc relevant. În al treilea rând, notificarea ar trebui să aibă un scop practic şi să vină în completarea analizei dezvoltării sistemului de gaze european.
Din acest motiv, Comisiei ar trebui să-i revină obligaţia de a discuta cu statele membre şi cu operatorii din sector analizele pe care le-a întreprins. Comisia şi-a luat acest angajament faţă de noi.
Trebuie, de asemenea, să evitam cu succes dublarea activităţii pe care operatorii economici, autorităţile de reglementare naţionale şi statele membre trebuie să o desfăşoare în scopul definirii planurilor naţionale care au ca obiectiv protejarea siguranţei aprovizionării, cu referire exactă la infrastructura gazelor, şi să garanteze, de asemenea, în cazul în care operatorii hotărăsc să-şi schimbe planurile de investiţii, că aceştia nu vor fi sancţionaţi în niciun fel.
Voi încheia atrăgându-vă atenţia asupra articolului 1 alineatul (2) din propunere, unde sunt discutate limitele notificării. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că multe proiecte nu trec de stadiul de planificare. Cel mai bun rezultat în limita posibilului s-ar putea obţine dacă notificarea ar privi numai acele proiecte care au obţinut autorizaţiile şi permisele necesare sau acelea pentru care s-a luat o decizie finală de investiţie.
Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Aş dori să încep prin a felicita raportorul pentru munca depusă. Tratatul de la Lisabona întăreşte competenţele Uniunii Europene în domeniul politicii energetice. Securitatea energetică a Uniunii şi solidaritatea dintre statele membre în situaţii de criză de energie sunt esenţiale pentru politica energetică a Uniunii. Regulamentul de faţă stabileşte un cadru comunitar pentru notificarea Comisiei cu privire la datele şi informaţiile privind proiectele de investiţii în infrastructura energetică în domeniul petrolului, gazului, energiei electrice, a biocarburanţilor, precum şi proiectele pentru stocarea geologică a carbonului emis în sectorul energetic.
Astfel, Comisia va putea veni cu propuneri pentru o mai bună utilizare a capacităţilor existente şi pentru identificarea de soluţii în situaţii de criză de energie. Regulamentul nu trebuie să încarce semnificativ sarcinile administrative pe care le au companiile energetice. Consider, însă, că acest regulament ar trebui să se aplice şi întreprinderilor europene care investesc în proiecte de infrastructură energetică din terţe ţări şi care sunt direct legate de reţelele energetice ale unuia sau mai multor state membre sau au un impact semnificativ asupra acestora. De aceea, sper că amendamentul 74 mâine va întruni o majoritate
Roger Helmer (ECR). – Doamnă preşedintă, unele dintre amendamentele pe care le dezbatem în aceasta seară ilustrează obsesia noastră maniacă pentru sursele de energie regenerabilă. Continuăm să vorbim despre importanţa reducerii emisiilor de CO2, în ciuda faptului că teoria încălzirii globale provocate de om se năruieşte văzând cu ochii.
Dacă însă am lua în serios ideea reducerii emisiilor de CO2, ar trebui, cu siguranţă, să favorizăm centralele nucleare, şi nu surselor de energie regenerabilă. Am ales să venim cu stimulente care denaturează în mod vădit piaţa în favoarea energiei regenerabile şi în detrimentul centralelor nucleare.
Europa are nevoie de capacitatea de generare bază competitivă, de încredere, unitară, cu încărcătură minimă, pe care o furnizează energia nucleară. Între timp, nu ne putem baza pe bietul ţârâit intermitent al curentului electric de la turbinele eoliene pentru alimentarea industriilor europene.
Multe state europene, inclusiv ţara mea, se confruntă cu eventualitatea unei crize a energiei spre sfârşitul acestui deceniu, acest lucru fiind în parte rezultatul Directivei privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari. Dacă nu luăm iniţiativa să construim centrale puternice, şi mă refer aici la centrale nucleare şi pe cărbune, ne vom trezi că ni se ia lumina.
Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Problema energiei şi a reţelei energetice reprezintă o chestiune de importanţă majoră pentru viitorul economiei europene. Importanţa securităţii energetice este discutată în nenumărate documente, dezbateri şi reuniuni. Însă cuvintele şi declaraţiile pot duce la soluţii clare şi efecte cuantificabile numai în condiţiile în care asigurăm un nivel adecvat de finanţare a investiţiilor planificate. Potrivit unui raport al Exxon Mobil, una dintre cele mai mari companii energetice din lume, cererea de energie la nivel mondial va creşte cu aproximativ 1,2 % anual, astfel încât, până în anul 2030, cererea va creşte cu aproximativ 35 %.
Cererea de gaze naturale, care vor deveni cea de-a doua sursă de energie în ordinea importanţei, va creşte cu până la 1,8 % anual. În prezent, lumea foloseşte puţin peste 3 miliarde de m3. În 2030 va avea nevoie de aproximativ 4, 3 miliarde de m3. O consecinţă a intensificării nevoii de gaze a Europei va fi creşterea dependenţei faţă de importul acestei surse de energie, de la 45 % în 2005 la 70 % în 2030. În aceste condiţii, sprijinul financiar acordat de Comunitatea Europeană reţelei de energie necesită o abordare strategică.
În situaţia economică şi financiară actuală, este foarte greu să găsim investitori pentru multe proiecte. Aceste proiecte nu vor putea continua decât cu sprijin adecvat din partea Uniunii Europene. Ar trebui să aibă prioritate acele proiecte care se concentrează pe nevoile transfrontaliere şi care contribuie la dezvoltarea de noi tehnologii deosebit de importante pentru nevoile energetice viitoare ale Europei. Aceste proiecte vor duce la eliminarea diferenţelor în materie de conexiuni între sistemele Uniunii Europene şi vor face posibilă pe mai departe folosirea optimă a surselor de energie de care Uniunea Europeană dispune.
Seán Kelly (PPE). – Doamnă preşedintă, această problema este importantă din cel puţin trei motive: în primul rând, trebuie să ne gândim la securitatea energetică, pentru că va veni vremea când combustibilii fosili se vor termina, în al doilea rând, obiectivele în domeniul schimbărilor climatice pentru 2020 sau, potrivit estimărilor unora, 3020 sau chiar 4020 şi, în al treilea rând, este foarte important să nu ne mai bazăm pe combustibilii fosili care provin din regimuri uneori instabile sau dictatoriale.
Aşadar, timpul nu este de partea noastră, şi unul din aspectele care solicită atenţie mărită este acela al inovaţiei şi cercetării. Şi în această privinţa mă preocupă problema dublării.
Am aflat recent că există 45 de grupuri diferite care cercetează bacteria salmonella. Dacă aşa ceva are loc în cazul bacteriei salmonella, în cazul energiei regenerabile ne putem aştepta la 450 de grupuri de cercetare, de exemplu, unul pentru energia eoliană, unul pentru energia solară, altul pentru energia valurilor şi mareelor.
Aşadar, aş vrea să adresez o întrebare Comisiei în legătura cu planurile sale pentru coordonarea cercetării în acest domeniu, pentru ca resursele să fie folosite eficient în scopul obţinerii tehnologiei de care avem nevoie.
Ioan Enciu (S&D). - O felicit pe dna Vălean pentru raport. Aş dori să subliniez câteva aspecte privind importanţa investiţiilor în infrastructură: dezvoltarea continuă a infrastructurii energetice este singura metodă de a face faţă societăţii în schimbare. Dezvoltarea reţelelor actuale, precum şi investiţia în noi tipuri de reţele adaptate resurselor de energie inovatoare este un punct esenţial, menit să faciliteze accesul la energiile noi atât pentru populaţie, cât şi pentru industrie.
La ora actuală, colaborarea regională în domeniul energiei există de facto, ea trebuie însă întărită prin reguli clare. Solidaritatea dintre statele membre trebuie să se transforme din noţiune în realitate. Creşterea investiţiilor în sistemele informatice de monitorizare şi raportare a stocurilor de combustibil în timp de criză este, de asemenea, importantă.
În încheiere, doresc să precizez că investiţiile, soluţiile TIC în sectorul energetic reprezintă cheia dezvoltării unei economii eficiente din punct de vedere energetic cu emisii reduse de carbon
Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Tratatul de la Lisabona, care a consolidat prerogativele Uniunii Europene în domeniul politicii energetice, ar trebui exploatat în mod activ pentru depăşirea dificultăţilor şi prevenirea eventualelor probleme pe piaţa energiei.
Furnizarea de informaţii în legătură cu proiectele de investiţii în infrastructura energetică vor fi de ajutor în identificarea decalajului dintre cerere şi ofertă în acest sector şi, prin urmare, vor contribui, de asemenea, la elaborarea unei mai bune politici energetice comune în spiritul solidarităţii, apropiind astfel statele membre pe piaţa energiei. În lumina celor prezentate anterior, sunt de acord cu necesitatea strângerii de informaţii riguroase şi adecvate despre investiţiile planificate, astfel încât Uniunea Europeana să poată lua decizii informate în legătură cu politica energetică pe baza unei imagini integrate şi a situaţiei predominante din statele membre.
Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Garantarea aprovizionării stabile şi neîntrerupte cu energie a devenit o prioritate pentru guvernele statelor comunitare, dar şi pentru Comunitate în ansamblul ei. Comisia Europeană are o responsabilitate specială în acest sens; aceasta trebuie ca, prin intermediul acţiunilor sale, să asigure Comunităţii rezerve de energie prin dezvoltarea şi monitorizarea funcţionării corecte a pieţei europene a energiei.
Unul dintre mecanismele politicii multidimensionale în domeniul energiei a Comisiei ar trebui să fie sprijinul acordat proiectelor de investiţii eficiente în sectorul energetic. Comisia ar trebui să efectueze cu regularitate analize şi cercetări. Analizele trebuie să se bazeze pe informaţii despre proiectele de investiţii în infrastructura energiei a fiecărui stat în parte; accentul nu trebuie să cadă numai pe dotările folosite în prezent, ci şi pe analiza proiectelor de investiţii al căror scop este creşterea diversificării atât a surselor de material energetic brut, cât şi a modului în care acestea sunt transportate şi procesate. Când Comisia va dispune de analize de acest fel din toate statele comunitare, va putea să aleagă strategia care este cea mai avantajoasă pentru piaţa europeană a energiei.
Paul Rübig (PPE). – (DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar Oetinger, una dintre problemele cheie din sectorul energetic este reprezentată, desigur, de stocarea energiei. Consider că, în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării, trebuie să analizăm în profunzime problema stocării. Acest aspect reprezintă o provocare importantă mai ales în ceea ce priveşte energia regenerabilă.
Pe de altă parte, trebuie, de asemenea, să construim reţele inteligente. Cu cât dispunem de o cantitate mai mare de energie regenerabilă, cu atât mai multe şanse avem să obţinem un mediu în care energia este utilizată în mod semnificativ mai eficient de către reţele inteligente, care să motiveze în cele din urmă gospodăriile să folosească moduri inteligente de înregistrare a consumului, în scopul reducerii atât a acestuia, cât şi a costurilor asociate acestuia. Creşterea eficienţei va juca un rol cheie în viitor, nu numai în producţia de energie, ci şi în consumul acesteia.
Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Doamnă preşedintă, onoraţi membri, aş vrea să vă mulţumesc pentru sugestiile dvs. interesante de îmbunătăţire. Comisia va face demersuri pentru a se asigura că o bună parte din aceste sugestii vor fi luate în considerare de către statele membre în varianta finală a legislaţiei.
Comisia este conştientă de natura confidenţială a informaţiilor legate de proiectele planificate. De aceea, suntem de acord cu propunerile acestei Camere de a publica numai date strânse în prealabil la nivelul fiecărui stat membru. Datele vor fi apoi centralizate la nivel european în aşa fel încât să nu se poată trage concluzii privind companii individuale şi politicile de afaceri ale acestora. Acest aspect este important în cazul în care există o singură companie care lucrează la nivel naţional într-un anumit sector energetic.
Aşa cum am mai menţionat, suntem de acord cu extinderea domeniului de aplicare la sectorul capacităţilor de producţie a petrolului, gazelor şi cărbunelui. Nu doresc să ascund faptul că statele membre nu agreează foarte tare această propunere, însă îşi iau angajamentul să ia în considerare includerea acestor sectoare în următorii cinci ani.
Indiferent de interpretările diferite pe care le dăm temeiului juridic al regulamentului, pot să vă asigur că scopul Comisiei este să ţină o dezbatere amplă în ceea ce priveşte infrastructura. Noua infrastructură, precum şi instrumentul nou de solidaritate pe cale de dezvoltare, menit să fie o continuare a ajutorului financiar comunitar alocat reţelelor de energie transeuropene, vor oferi cadrul favorabil acestui aspect, la fel ca şi rapoartele Comisiei privind progresul punerii în aplicare a programului de redresare economică în ceea ce priveşte beneficiile proiectelor de energie.
Adina-Ioana Vălean, raportoare. – Doamnă preşedintă, aş vrea să mulţumesc comisarului şi colegilor dumnealui pentru contribuţia interesantă pe care au avut-o în această dezbatere.
Câteva cuvinte de încheiere - sau cel puţin concluzia mea. În primul rând, aş vrea să subliniez încă o dată faptul că politicile ar trebui desigur să nu interfereze cu piaţa. Să nu uităm că economia Europei este una de piaţă şi politicile sunt menite numai să corecteze slăbiciunile pieţei.
În al doilea rând, eu rămân convinsă că nu trebuie să utilizăm acest regulament pentru a verifica corectitudinea punerii în aplicare a altor regulamente sau să includem informaţii exhaustive; nu este un exerciţiu de statistică. Trebuie să limităm strângerea de informaţii la un anumit grad de relevanţă; în caz contrar, îşi va pierde utilitatea, copleşit de un volum impresionant de date. Iar acest regulament nu se referă la crearea unei politici privind sectorul gazelor sau al energiei regenerabile.
În cele din urmă, aş vrea să transmit colegei mele, Lena Ek, speranţa că datele centralizate pe care le vom culege în urma acestui regulament ne vor ajuta să abordăm mai inteligent problemele energetice şi că va fi în interesul tuturor.
Preşedinta. – Dezbaterea a fost închisă.
Votul va avea loc joi, 25 februarie 2010.
Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Paolo Bartolozzi (PPE), în scris. – (IT) Aş vrea să felicit Comisia Europeană pentru prezentarea în faţa Consiliului a regulamentului modificat privind proiectele de investiţii în infrastructura energetică în Uniunea Europeană.
Acest raport îmbogăţeşte conţinutul în mod semnificativ şi într-o manieră actualizată, şi aceasta din două motive. Primul motiv este furnizarea de informaţii transparente privind securitatea şi confidenţialitatea datelor cu grad sporit de importanţă pe care Comisia trebuie să le primească periodic pentru a gestiona eficient politica în domeniul energiei. Raportul este în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, în care se acordă o atenţie deosebită acestei politici, prin întărirea şi coordonarea metodelor sale şi a investiţiilor necesare în acest sector.
Faptul că Summitul de la Copenhaga nu a reuşit să mulţumească liderii politici mondiali arată că strategia politicilor care trebuie urmate trebuie modificată. Parlamentul European acordă o atenţie deosebită acestei probleme în scopul supravegherii investiţiilor de energie în construcţia, transportul şi stocarea produselor energetice asociate, pentru satisfacerea industriilor producătoare şi distribuitoare şi, implicit, pentru protejarea sănătăţii consumatorilor.
Al doilea motiv este acela că, de vreme ce Uniunea Europeană se confruntă cu un deficit de produse energetice, iar cererea la nivel intern - precum importul - este în perpetuă creştere, politica Uniunii Europene în domeniul energiei trebuie să se concentreze pe diversificare, securitatea aprovizionării şi eficienţă energetică
Elena Băsescu (PPE), în scris. – Principiul solidarităţii trebuie să stea la baza elaborării politicilor energetice ale Uniunii Europene. Dacă statele membre lucrează împreună, pot asigura o aprovizionare mai sigură, mai ieftină şi eficientă a cetăţenilor şi companiilor cu resurse energetice. Este foarte important ca Uniunea Europeană să aibă o infrastructură energetică care să permită statelor membre să colaboreze pentru a reduce problemele ce apar în cursul unor crize energetice. Acest regulament va pune la dispoziţia Comisiei Europene informaţii despre structurile energetice, astfel încât aceasta să dobândească o privire de ansamblu. Sunt incluse atât date despre infrastructurile petroliere şi de gaze naturale, cât şi cele referitoare la energii regenerabile. După colectarea acestor informaţii se pot evidenţia deficienţele sistemului energetic european şi apoi se pot propune măsuri pentru ca acestea să fie corectate. Măsurile luate la nivel european trebuie să vină în completarea strategiilor naţionale şi regionale. Consider că este foarte important să asigurăm confidenţialitatea informaţiilor comerciale colectate. De asemenea, este importantă şi monitorizarea acelor investiţii europene în ţări terţe care au un impact major pentru piaţa energetică din UE.
Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, propunerea de regulament privind proiectele de investiţie în infrastructura energetică pe teritoriul Comunităţii Europene, este un instrument important pentru promovarea unei politici energetice eficiente la nivelul Uniunii Europene.
Sprijin raţionamentul care stă la baza propunerii, şi anume nevoia de a defini un cadru consecvent şi atotcuprinzător pentru dezvoltarea investiţiilor în infrastructura energetică în Uniune, lucru care îi va permite Comisiei să monitorizeze gradul de dezvoltare al proiectelor de investiţii planificate pentru sectorul energetic.
Monitorizarea este, într-adevăr, crucială pentru a garanta că politica elaborată pentru a sprijini proiectele este una transparentă, cu condiţia ca povara administrativă resimţită de companiile mici şi mijlocii – motorul economiei UE – să fie redusă la minim.
Consider că este un lucru pozitiv faptul că s-a ajuns la un compromis în ceea ce priveşte asigurarea faptului că datele operatorilor de pe piaţă vor fi primite şi procesate de către Comisie garantându-se confidenţialitatea cuvenită. Proiectele de investiţii în infrastructura energetică sunt cruciale dacă ne dorim să realizăm o piaţă a energiei liberă şi, prin urmare, competitivă.
Iată de ce fac apel la Comisie să furnizeze periodic, pe baza datelor culese, o analiză privind dezvoltarea structurală a sectorului energetic, pentru a identifica toate zonele cu potenţial de îmbunătăţire de pe piaţă, dar şi obstacolele care îi împiedică funcţionarea normală.
András Gyürk (PPE), în scris. – (HU) Nu trece nicio zi fără ca un stat membru sau o companie importantă să nu anunţe planuri majore de investiţii în sectorul energetic. Diverse conducte de gaze, parcuri pentru energie eoliană situate în zonele de coastă şi zeci de centrale electrice sunt în faza de schiţă. În acelaşi timp, însă, coordonarea dintre viitoarele investiţii lasă mult de dorit. Doar acest lucru ar fi un motiv suficient pentru a sprijini regulamentul prezentat, care ar consolida într-o structură unificată toate obligaţiile privind notificarea investiţiilor energetice care le revin statelor membre. Regulamentul care urmează a fi adoptat permite armonizarea investiţiilor regionale şi sprijină planificarea în comun, consolidând, astfel, sectorul energetic şi securitatea aprovizionării.
În ceea ce priveşte cerinţele din propunere referitoare la notificarea investiţiilor, consider că este important ca acestea să nu reprezinte o povară administrativă suplimentară pentru statele membre. Trebuie să ne asigurăm că metoda folosită pentru notificarea investiţiilor corespunde normelor adoptate anterior. Merită reamintit faptul că piaţa internă a energiei şi gazelor naturale obligă la realizarea unui plan de investiţii pe 10 ani.
Propunerea originală a Comisiei Europene nu acoperea şi investiţiile în termoficare. Din acest motiv, amendamentul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie privind includerea acesteia în rândul domeniilor pentru care se impune furnizarea obligatorie de informaţii ar trebui sprijinit. Nu trebuie să uităm că, în statele nou aderate, termoficarea joacă un rol foarte important în deservirea populaţiei. De exemplu, în Ungaria această formă de încălzire centralizată este folosită de aproximativ 2 milioane de persoane. Investiţiile în termoficare nu pot fi ignorate atunci când se vorbeşte de armonizarea politicilor de investiţii în sectorul energetic.
Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în ciuda incertitudinilor existente în legătură cu realizarea proiectelor de investiţii în infrastructura industriei energetice, la care se adaugă şi dificultăţile majore cauzate în prezent de criza economică şi de pe piaţa creditelor care se reflectă asupra planurilor de investiţii din sectorul energetic, trebuie să înţelegem foarte clar că elementul cheie al noii politici energetice a UE, care îşi propune să garanteze o aprovizionarea sigură, diminuând, în acelaşi timp, efectele încălzirii globale şi păstrând concurenţa, este acela ca, în următorii ani, în Uniunea Europeană să se investească major în infrastructura industriei energetice. Acest instrument este unul esenţial în conturarea unei politici energetice comune.
Însă, fără informaţii suficiente despre infrastructura noastră energetică, nu putem oferi sprijinul necesar politicii energetice europene la nivelul UE. Tocmai de aceea consider că, în interiorul Comunităţii, avem un obiectiv comun, care este furnizarea periodică de informaţii precise referitoare la proiectele de investiţii în infrastructura energetică din UE, uşurarea poverii reprezentată de culegerea informaţiilor, îmbunătăţirea analizelor utile, realizate pe baza informaţiilor primite de Comisie, uşurând în acelaşi timp povara resimţită de sectorul privat, care are un rol din ce în ce mai important în investiţiile pentru dezvoltarea infrastructurii.
Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris. – (PL) Doresc să prezint raportoarei sincerele mele mulţumiri pentru redactarea acestui raport atât de echilibrat. Eforturile consolidate ale statelor membre şi ale Comisiei Europene, prevăzute în raport, vor permite un sistem integrat şi îmbunătăţit pentru asigurarea securităţii energetice a Uniunii, sporind, în acelaşi timp, eficienţa şi reducând consumul energetic. Ca parte a politicii energetice comunitare, Comisia şi statele membre ar trebui să identifice investiţii care sunt necesare pentru a satisface nevoile strategice ale UE din punctul de vedere al cererii şi ofertei de gaze naturale şi electricitate. Regulamentul stabileşte un cadru comun, pe baza căruia Comisia Europeană primeşte date şi informaţii despre proiectele de investiţii din domeniile ţiţeiului, gazelor naturale, electricităţii, biocombustibililor şi emisiilor scăzute pentru sistemele urbane de încălzire şi răcire. Nu poate fi negat faptul că un element necesar pentru a asigura stabilitatea sistemului energetic este, fără îndoială, cărbunele, care nu trebuie înlocuit cu sursele de energie regenerabile, deoarece acestea nu pot satisface nevoile sectoarelor economice în continuă dezvoltare din statele membre. Atunci când se prezintă avantajele cărbunelui ca sursă de energie, trebuie să subliniem faptul că utilizarea noilor tehnologii ne va permite să reducem şi mai mult poluarea şi să adoptăm treptat limitele pentru emisiile de CO2.
Rovana Plumb (S&D), în scris. – În contextul noii politici energetice vizând garantarea aprovizionării, atenuarea schimbărilor climatice şi asigurarea competitivităţii, investiţiile în infrastructura energetică joacă un rol esenţial. Noile cerinţe de politică, cum ar fi obiectivele privind mixul de combustibili, vor duce la modificarea politicilor statelor membre, astfel încât acestea să beneficieze de o infrastructură energetică nouă şi modernizată.
Propunerea Comisiei urmăreşte revizuirea sistemului actual de informare cu privire la proiectele de investiţii în domeniul energetic: aceasta vizează culegerea de informaţii adecvate despre investiţiile planificate, pentru a permite Comisiei să monitorizeze situaţia infrastructurii şi să anticipeze eventualele probleme. Deoarece legislaţia actuală din UE impune deja obligaţii de raportare şi notificare legate de investiţii şi infrastructuri, trebuie să se garanteze că utilizarea acestor informaţii este mai bine coordonată, evitându-se duplicarea obligaţiilor de raportare, confidenţialitatea, cât şi accesul cetăţenilor la informaţii. Cu toate că propunerea are un caracter mai degrabă administrativ, aceasta oferă o idee cu privire la natura şi calităţile preconizate ale investiţiilor viitoare.
Prin urmare, este important să se pună un accent mai puternic pe impactul proiectelor asupra mediului, astfel încât să se ofere garanţii şi stimulente suplimentare pentru construirea şi dezafectarea infrastructurilor energetice într-o manieră sustenabilă şi protejând mediul înconjurător în mod corespunzător. Felicit raportoarea!
Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Una dintre provocările majore căreia va trebui să îi facă faţă Uniunea Europeană pe viitor este gestionarea cererii din ce în ce mai mari de energie, protejând, în acelaşi timp, mediul înconjurător, mai ales în ceea ce priveşte schimbările climatice antropogene. Tocmai de aceea este foarte important ca Uniunea Europeană să cunoască toate proiectele de infrastructură energetică din statele membre. Astfel, va creşte eficienţa muncii depuse pentru a realiza o soluţie energetică europeană. Actualul text privind schimbul de informaţii referitoare la proiectele de investiţii în infrastructura energetică va oferi o prezentare de ansamblu a infrastructurii energetice existente în Europa.
Este de la sine înţeles că acest raport nu trebuie să ofere posibilitatea abuzului de date. Tocmai de aceea salut compromisul obţinut de partide, care stipulează norme clare pentru transferul de date. Monitorizarea centrală oferă, în acelaşi timp, posibilitatea de a stabili încă de la început dacă Europa se concentrează prea mult pe o singură sursă de energie. Per ansamblu, raportul reprezintă un progres către un amestec modern de energie.
Vladimir Urutchev (PPE), în scris. – (BG) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, până acum am discutat despre nevoia de a elabora rapid o politică energetică comună pentru UE doar atunci când ne confruntam cu o criză, cum a fost cea din iarna anului 2009. Putem afirma, cu îngrijorarea cuvenită, că această situaţie nu mai poate continua. Tocmai de aceea salut raportul dnei Vălean, pe care îl văd ca pe un pas important pentru crearea unei politici energetice europene comune. Se înţelege de la sine că, prin adoptarea unei serii de directive şi regulamente pentru sectorul energetic, se vor crea condiţiile necesare pentru elaborarea acestei politici comune. Cred că ne apropiem de momentul în care vom putea începe să discutăm chiar şi despre un acord pentru crearea unei comunităţi energetice UE. Introducerea unui sistem de informare aplicabil proiectelor de investiţii în sectorul energetic, în fiecare stat membru, îi va permite Comisiei să obţină o imagine de ansamblu a modului în care se dezvoltă infrastructura energetică din UE, coordonând, în acelaşi timp, statele în soluţionarea zonelor cu probleme. Astfel se va crea o infrastructură satisfăcătoare şi fiabilă, capabilă să sprijine piaţa energetică internă, dar şi să înlăture consecinţele crizelor care apar. Aspectul cel mai important este că o infrastructură energetică comună la nivel european este o cerinţă obligatorie pentru o politică internă comună UE în domeniul energiei, asupra căreia Parlamentul European a insistat în mai multe documente.