Index 
Dezbateri
Marţi, 9 martie 2010 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea sesiunii anuale
 2. Deschiderea şedinţei
 3. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (anunţarea propunerilor de rezoluţie depuse): a se vedea procesul-verbal
 4. Graficul de performanţă al pieţei interne - Protecţia consumatorilor - SOLVIT (dezbatere)
 5. Circulaţia persoanelor aflate în posesia unei vize de lungă şedere (dezbatere)
 6. Votare
  6.1. Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului național brut (VNB) (A7-0022/2010 , Jean-Luc Dehaene) (vot)
  6.2. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Germania - concedieri (A7-0020/2010 , Reimer Böge) (vot)
  6.3. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Lituania, concedieri (A7-0021/2010 , Reimer Böge) (vot)
  6.4. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Lituania - construirea de clădiri (A7-0019/2010 , Reimer Böge) (vot)
  6.5. Protocolul adițional la Acordul de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării (A7-0009/2010 ) (vot)
  6.6. Protecţia consumatorilor (A7-0024/2010 , Anna Hedh) (vot)
  6.7. SOLVIT (A7-0027/2010 , Cristian Silviu Buşoi) (vot)
  6.8. Cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie (A7-0082/2009 , Bairbre de Brún) (vot)
  6.9. Circulaţia persoanelor aflate în posesia unei vize de lungă şedere (A7-0015/2010 , Carlos Coelho) (vot)
  6.10. Raport privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008 (A7-0025/2010 , Sophia in 't Veld) (vot)
  6.11. Graficul de performanţă al pieţei interne (A7-0084/2009 , Róża, Gräfin von Thun Und Hohenstein) (vot)
 7. Explicaţii privind votul
 8. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 9. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 10. Timp afectat întrebărilor cu Preşedintele Comisiei
 11. Politica internaţională privind schimbările climatice după Conferinţa de la Copenhaga: revigorarea negocierilor internaţionale prin acţiuni imediate
 12. A doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii (dezbatere)
 13. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)
 14. Implementarea directivelor din primul pachet feroviar (dezbatere)
 15. Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) (dezbatere)
 16. Regulament privind aplicarea unui sistem de preferinţe tarifare generalizate (dezbatere)
 17. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 18. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

 
1. Deschiderea sesiunii anuale
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Declar deschisă sesiunea 2010-2011 a Parlamentului European.

 

2. Deschiderea şedinţei
  

(Şedinţa a fost deschisă la ora 9.00)

 

3. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (anunţarea propunerilor de rezoluţie depuse): a se vedea procesul-verbal

4. Graficul de performanţă al pieţei interne - Protecţia consumatorilor - SOLVIT (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Primul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună foarte importantă referitoare la trei rapoarte privind piaţa internă şi protecţia consumatorilor:

- A7-0084/2009 elaborat de dna Von Thun Und Hohenstein, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la Tabloul de bord al pieţei interne (SEC (2009)/1007 - 2009/2141(INI) ), şi

- A7-0024/2010 elaborat de dna Hedh, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la protecţia consumatorilor (2009/2137(INI) ), şi

- A7-0027/2010 elaborat de dl Buşoi, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la SOLVIT (2009/2138(INI) ).

 
  
MPphoto
 

  Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein, raportoare. (PL) Mă bucur de faptul că am ocazia să prezint cel de-al 19-lea Tablou de bord al pieţei interne, care a fost creat în iulie, anul trecut. Acest document ne arată că statele membre gestionează din ce în ce mai bine transpunerea legislaţiei UE. Încă o dată, obiectivul a fost atins – obiectivul pe care şefii de stat şi de guvern l-au stabilit ei înşişi, astfel încât deficitul mediu de transpunere să nu depăşească 1 %. Cu toate acestea, numărul directivelor care nu au fost încă transpuse în unul sau mai multe state membre, cu alte cuvinte fragmentarea pieţei, este încă prea mare. Este vorba de peste 100 de directive privind piaţa internă. În plus, un număr de 22 de directive nu au fost transpuse încă, deşi au trecut doi ani de la expirarea termenului de transpunere stabilit. Statele membre trebuie să facă mai multe pentru ca piaţa internă să fie un avantaj pentru toţi europenii.

În momentul de faţă, în timp ce vă prezint acest raport, am în mână următorul grafic, ediţia cu numărul rotund 20, care ne arată că s-au înregistrat în continuare progrese în transpunerea legislaţiei UE. Deficitul de transpunere a scăzut la 0,7 %, fiind mult mai mic decât obiectivul stabilit. Acesta este cel mai bun rezultat de până acum. Se observă foarte clar că activitatea Comisiei Europene, care a avut drept rezultat această publicaţie, are un efect mobilizator asupra statelor membre. Putem să felicităm călduros Comisia pentru această activitate productivă şi dificilă.

O altă veste bună este că fragmentarea pieţei a scăzut de la 6 % la 5 %. Cu toate acestea, 74 de directive nu au fost încă transpuse în unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, iar aceasta înseamnă că există bariere, bariere foarte dăunătoare, care continuă să afecteze cetăţenii şi antreprenorii de pe piaţa internă. Trebuie să eliminăm aceste bariere împreună.

În acest scop, raportul Comisiei privind piaţa internă şi protecţia consumatorilor propune o cooperare mai strânsă între toate instituţiile care deţin responsabilitatea comună pentru transpunere şi părţile interesate. Propunem organizarea unui Forum anual al pieţei interne, sau SIMFO, care să reunească toate instituţiile europene, dar care să reunească şi statele membre, membrii parlamentelor naţionale şi reprezentanţii întreprinderilor şi consumatorilor. Un astfel de forum ar reprezenta o oportunitate pentru schimbul de experienţă şi de cele mai bune practici în ceea ce priveşte transpunerea legislaţiei UE, cât şi pentru întâmpinarea provocărilor care încă ne mai aşteaptă.

Pentru a scăpa de acele bariere dăunătoare, invităm Comisia Europeană să aplice un „test de compatibilitate cu piaţa internă” întregii legislaţii UE, pentru a garanta că noile măsuri nu subminează cele patru libertăţi ale Uniunii Europene. De asemenea, este foarte important ca cetăţenilor să li se ofere informaţii clare referitoare la modul în care operează piaţa internă, reţinând faptul că aceasta a fost stabilită în urmă cu 20 de ani tocmai pentru ei.

În vederea prezentării unei imagini mai complete a evoluţiei pieţei interne, Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor solicită ca Tabloul de bord al pieţei interne, raportul SOLVIT, Serviciul de orientare pentru cetăţeni şi Tabloul de bord al pieţelor de consum să fie publicate în acelaşi timp.

În final, aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au lucrat la acest raport şi să-i rog pe colegii deputaţi să voteze în favoarea acestuia, deoarece sunt convinsă că acesta va duce, în viitor, la o transpunere mai rapidă şi corectă a legislaţiei UE în cadrul sistemului juridic al statelor membre. Graţie acestui raport, europenii vor întâlni mai puţine bariere pe piaţa internă, iar acest lucru este, cu siguranţă, fundamental pentru dezvoltarea economiei noastre europene, precum şi a identităţii noastre europene.

 
  
MPphoto
 

  Anna Hedh, raportoare.(SV) Dle preşedinte, în primul şi în primul rând, aş dori să încep prin a le mulţumi raportorilor alternativi şi tuturor celor implicaţi pentru buna cooperare de care ne-am bucurat în perioada în care am lucrat la Tabloul de bord al pieţelor de consum. Mă bucur, de asemenea, că, încă o dată, am creat un raport care se bucură de susţinerea unei majorităţi copleşitoare a Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor.

Am fost întotdeauna de părere că avem nevoie de consumatori încrezători şi mulţumiţi în UE pentru ca piaţa internă să funcţioneze în mod corespunzător. De aceea, a fost pozitivă numirea, în 2007, a unui comisar cu responsabilitate specifică în ceea ce priveşte aspectele legate de consumatori. În parte, datorită puternicului angajament personal şi a deosebitei deschideri ale dnei Kuneva, politica privind protecţia consumatorilor şi aspectele legate de consumatori au evoluat. Tabloul de bord al pieţelor de consum a apărut, de asemenea, ca urmare a eforturilor dnei Kuneva.

În ciuda preocupărilor referitoare la faptul că responsabilitatea privind aspectele legate de consumatori este împărţită de doi comisari, sperăm că această activitate va funcţiona şi va da roade în continuare şi că atenţia asupra consumatorilor nu va fi diminuată din cauza noii Comisii. Această responsabilitate este, de fapt, şi mai mare acum, având în vedere că articolul 12 din Tratatul de la Lisabona prevede că cerinţele din domeniul protecţiei consumatorilor trebuie luate în considerare în definirea şi punerea în aplicare a celorlalte politici şi acţiuni ale Uniunii. Acest lucru reprezintă un pas important pentru consumatori şi nu intenţionez, în continuarea activităţii mele politice, să permit nimănui să uite de acesta.

Salut din toată inima cea de-a doua ediţie a Tabloului de bord al pieţelor de consum. Acesta reprezintă unul dintr-o serie de instrumente de care dispunem pentru a îmbunătăţi piaţa internă şi sunt de părere că perspectiva pe care se bazează tabloul de bord este deosebit de interesantă, deoarece se referă la aşteptările şi problemele cetăţenilor şi îmbunătăţeşte piaţa internă, în special pentru consumatori. Tabloul de bord a analizat piaţa de consum pe baza aceloraşi indicatori ca şi data trecută, şi anume preţ, posibilitatea de a schimba furnizorii, siguranţă, plângeri şi satisfacţia consumatorului.

Într-un final, aceştia vor trebui, fără îndoială, să fie dezvoltaţi şi îmbunătăţiţi şi, în plus, va fi necesară includerea a noi indicatori. Cu toate acestea, sunt de părere că, în momentul de faţă, aceşti indicatori oferă o bază corespunzătoare pentru stabilirea priorităţilor şi formularea unor concluzii cu privire la următoarele analize care trebuie realizate. Este extrem de important să avem răbdare şi să-i acordăm tabloului de bord timpul necesar pentru a se dezvolta. Acesta se află încă la început de drum.

În cel de-al doilea Tablou de bord al pieţelor de consum, am văzut, printre altele, indicaţii clare potrivit cărora consumatorii au mai multe probleme cu serviciile decât cu bunurile şi potrivit cărora preţurile cresc mai rar în sectoarele în care consumatorii îşi schimbă în mod frecvent furnizorii. Comerţul electronic transfrontalier se dezvoltă şi el mai încet, din cauza obstacolelor care îi îngrijorează pe consumatori şi îi determină să-şi piardă încrederea. Mai mult, putem observa că aplicarea eficientă a legislaţiei şi mecanismele de redresare efective sunt de o importanţă vitală pentru funcţionarea adecvată a pieţei.

Datele ne arată, de asemenea, că există diferenţe majore între statele membre şi aspecte care pot fi îmbunătăţite în ceea ce priveşte mecanismele de redresare. Prin urmare, solicit Comisiei să pună în aplicare Cartea Verde privind recursul colectiv pentru consumatori.

Aplicarea eficientă şi supravegherea prevederilor UE cu privire la protecţia consumatorilor sunt esenţiale dacă dorim să sporim încrederea consumatorilor. Însă supravegherea în UE este departe de a fi uniformă, iar, potrivit statisticilor, există diferenţe semnificative între statele membre în ceea ce priveşte bugetele pentru supravegherea pieţelor şi numărul inspectorilor activi. Atât Comisia, cât şi autorităţile naţionale de supraveghere trebuie, aşadar, să-şi sporească eforturile în cazul în care se doreşte atingerea obiectivului de a garanta o bună protecţie a consumatorilor şi de a asigura că aceştia au suficientă încredere pentru a putea exploata toate posibilităţile oferite de piaţa internă.

Este extrem de important să consolidăm mecanismele de supraveghere şi control ale pieţei, pentru a spori încrederea consumatorilor. Consumul va fi, până la urmă, un factor esenţial pentru redresarea economică a Europei.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Silviu Buşoi, Raportor . − Doresc să mulţumesc în primul rând celor cu care am avut ocazia să lucrez pe raportul SOLVIT, Secretariatului Comisiei IMCO, tuturor raportorilor din umbră, precum şi celorlalţi colegi care şi-au manifestat interesul pentru acest dosar şi care au avut o contribuţie importantă la rezultatul final.

SOLVIT este o reţea care oferă soluţii informale problemelor care pot apărea din cauza implementării necorespunzătoare a legislaţiei privind piaţa internă. Este o inovaţie deosebit de utilă pentru consumatorii europeni şi întreprinderile din Uniunea Europeană, în vederea obţinerii beneficiilor pe care legislaţia europeană le aduce. Avem deseori probleme de implementare a legislaţiei europene privind piaţa internă, iar SOLVIT mi se pare o alternativă viabilă la calea judiciară, tribunalele fiind şi aşa aglomerate cu tot felul de cauze diferite.

Nu putem trece cu vederea faptul că SOLVIT se confruntă cu un număr de cazuri în creştere constantă şi că, din acest punct de vedere, este, oarecum, victima propriului succes. Pentru ca SOLVIT să poată oferi asistenţă de calitate cetăţenilor şi întreprinderilor din Uniunea Europeană, e necesar ca în acele centre SOLVIT care nu dispun de personalul necesar, acesta să fie suplimentat.

Suplimentarea trebuie să se facă în mod raţional şi controlat, ţinând cont de populaţia ţării şi de numărul anterior de cazuri cu care centrul s-a confruntat în trecut. Această analiză trebuie făcută pentru a suplimenta personalul, exclusiv acolo unde este realmente nevoie. Bineînţeles că suplimentarea personalului SOLVIT implică şi nişte costuri. Raportul invită statele membre să recurgă la toate mijloacele disponibile pentru finanţarea suplimentării personalului, inclusiv la modalităţile alternative de finanţare.

O altă axă a acestui raport este promovarea reţelei SOLVIT, pe care, personal, – şi cred că toţi sunteţi de acord cu mine – o consider de o importanţă majoră. Apelând la SOLVIT, IMM-urile pot economisi sume importante pe care să le investească în alte domenii generatoare de creştere economică şi mai utile pentru dezvoltarea acestora decât asistenţa juridică de care ar avea nevoie pentru soluţionarea unor probleme, iar în ceea ce priveşte consumatorii individuali, SOLVIT le oferă acestora avantajul evitării procedurilor judiciare lungi şi costisitoare.

Însă, pentru a beneficia de avantajele SOLVIT, cetăţenii şi întreprinderile trebuie în primul rând să cunoască eficienţa reţelei. De aceea, consider că ar trebui să avem o implicare activă, atât a autorităţilor naţionale, cât şi a Comisiei Europene şi a membrilor acestui Parlament, pentru promovarea SOLVIT. Mijloacele sunt multiple: de la mass-media la campanii de informare organizate de statele membre, până la crearea unui portal unic SOLVIT. De asemenea, serviciile publice care se ocupă de implementarea legislaţiei europene în domeniul pieţei interne ar putea desemna un responsabil pentru comunicarea SOLVIT, ceea ce, din nou, ar spori eficienţa reţelei şi ar contribui la promovarea ei. În calitate de deputaţi europeni, putem lua noi înşine iniţiativa promovării SOLVIT şi putem contribui la sensibilizarea colegilor noştri la nivelul parlamentelor naţionale.

Schimbul de bune practici între statele membre în ceea ce priveşte promovarea SOLVIT şi soluţionarea problemelor de funcţionare a acestei reţele este un alt element pe care prezentul raport îl încurajează puternic. Astfel, ideile bune pot fi difuzate şi aplicate la nivel european în beneficiul tuturor.

În fine, nu putem să ignorăm faptul că uneori SOLVIT se confruntă cu numeroase cazuri care nu sunt de competenţa sa sau care sunt deosebit de complexe, ce îşi cer soluţii pe alte căi. Petiţiile adresate Comisiei pentru petiţii a Parlamentului European pot fi o soluţie pentru acele cazuri care sunt prea complexe pentru a fi rezolvate la nivelul SOLVIT. De aceea, una dintre propunerile acestui raport este ca portalul SOLVIT să facă trimitere la website-ul Comisiei pentru petiţii a Parlamentului European, precum şi către comisiile de specialitate din parlamentele naţionale.

Acestea sunt doar câteva dintre ideile pe care se bazează raportul SOLVIT. Consider că aceste propuneri au capacitatea de a îmbunătăţi funcţionarea reţelei, în vederea unei asistenţe de calitate oferite consumatorilor şi întreprinderilor. SOLVIT are un potenţial enorm, trebuie să analizăm însă continuu performanţele acestuia pentru a valorifica la maxim potenţialul

 
  
MPphoto
 

  Michel Barnier, membru al Comisiei.(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând, cred că este foarte important că stăm cot la cot cu colegul meu, dl Dalli, pentru a răspunde întrebărilor dvs. şi pentru a vă oferi informaţii cu privire la punerea în aplicare a acestor instrumente şi texte diferite.

În viaţa mea politică, doamnelor şi domnilor, am fost adeseori de părere că efectul monitorizării este cel puţin la fel de important ca efectul anunţării. Prin urmare, consider că este foarte important ca, atunci când faci parte dintr-un parlament naţional, sau din Parlamentul European, atunci când faci parte din Comisie, trebuie să dispui de instrumente pentru a controla şi pentru a evalua punerea în aplicare concretă, efectivă a textelor pe care le votezi. Consider, de asemenea, că pentru a acţiona în mod adecvat, trebuie să înţelegi corect, iar tocmai asupra acestui lucru s-au concentrat raportorii dvs. cu mult talent şi vigilenţă.

Aş dori să-mi exprim mulţumirile sincere faţă de dna Thun Und Hohenstein şi dl Buşoi pentru chestiunile care mă privesc în mod direct, precum şi faţă de dna Hedh, pentru calitatea rapoartelor dumneaei.

Despre ce vorbim? Vorbim despre piaţa internă. Spuneam aseară în acest Parlament, destul de târziu, că, în aceste vremuri de criză şi de dificultate economică, nu ne putem permite să facem uz de toate posibilităţile. Dacă piaţa internă, marea piaţă europeană, ar funcţiona normal, aşa cum ar trebui să funcţioneze, am putea să realizăm noi înşine, între noi înşine, o creştere suplimentară cuprinsă între 0,5 şi 1,5 %.

În acest moment, nu ne putem permite să pierdem această oportunitate. Piaţa internă trebuie, prin urmare, să funcţioneze pe deplin în toate dimensiunile sale, iar aceasta este, bineînţeles, sarcina pe care Preşedintele Barroso mi-a încredinţat-o, sub controlul dvs. De aceea, acord importanţă acestui tablou de bord şi acestui instrument SOLVIT, precum şi bunei funcţionări ale acestora. Cred că dl Dalli va spune exact acelaşi lucru despre problema importantă a consumatorilor.

Dna Thun Und Hohenstein tocmai a vorbit despre veştile bune şi cele mai puţin bune legate de acest tablou de bord. Vorbim aici despre 1 521 de directive sau texte care permit funcţionarea pieţei interne, iar aceasta este o cifră considerabilă. Există în momentul de faţă un deficit de transpunere care, aşa cum aţi spus, se află la cel mai scăzut nivel de până acum. Aceasta este o veste bună şi trebuie să le mulţumim tuturor celor care, în statele membre, şi câteodată în regiuni, sunt responsabili pentru punerea în aplicare a acestei directive. Aş dori să-i includ în aceste mulţumiri şi pe colegii mei din Direcţia Generală Piaţa Internă.

Mai există o veste mai puţin bună – calitatea transpunerii, calitatea punerii în aplicare nu este satisfăcătoare. Prin urmare, trebuie să colaborăm cu toţii, cu Parlamentul European, cu parlamentele naţionale, cu funcţionarii din fiecare stat membru. Acesta este, după cum v-am spus când am fost audiat de Parlament, scopul vizitelor pe care le voi face începând de acum – deja am început – în fiecare dintre cele 27 de capitale, pentru a întâlni personal, sub autoritatea miniştrilor competenţi, funcţionarii responsabili pentru punerea în aplicare a directivelor privind piaţa internă, elaborarea punctelor din acest tablou de bord şi punerea pe picioare a SOLVIT, după cum a precizat foarte clar dl Buşoi.

Acesta este motivul pentru care i-am spus dnei Thun Und Hohenstein că sunt de acord cu această idee a unui forum; este o idee foarte bună. Trebuie să reunim oamenii, şi vom face acest lucru împreună, aici în Parlament, cu Comisia, parlamentele naţionale şi toţi cei responsabili din fiecare stat membru pentru partajarea, evaluarea şi schimbul bunelor practici. Cred cu tărie în avantajul reunirii celor responsabili: acordul în favoarea constrângerii, acordul mai întâi, încredere reciprocă şi muncă depusă în comun.

În ceea ce priveşte SOLVIT, dl Buşoi a subliniat importanţa acestui instrument, care începe să funcţioneze bine. Avem la ora actuală 1 500 de cazuri care au fost rezolvate prin cooperare, soluţionare, mediere, în general în numele cetăţenilor, dar şi în numele a unui număr mare de întreprinderi. După cum a precizat foarte corect dl Buşoi, acest lucru permite economisirea de bani şi de timp, iar în acest fel, cetăţenii, consumatorii şi întreprinderile îşi redobândesc locul lor, în centrul pieţei unice, nefiind nevoite să recurgă la proceduri excesiv de greoaie, cu scopul de a se găsi, a include şi a asigura o soluţie la problemele lor în punerea în aplicare a diferitelor prevederi care îi privesc din domeniul pieţei interne.

Acelaşi spirit animează, într-o oarecare măsură, planul de acţiune pentru serviciile comunitare de asistenţă pentru piaţa unică, planul SMAS, al cărui obiectiv este de a asigura o informare mai bună şi servicii mai bune pentru cetăţeni şi întreprinderi. Şi aici s-au înregistrat progrese. Acest plan a permis apropierea diferitelor servicii şi formulare online comune dintre SOLVIT şi Serviciul de orientare pentru cetăţeni.

După cum s-a sugerat de către raportorii noştri, cred că, sub controlul dlui Dalli, am putea face un efort, trebuie să facem un efort de a prezenta toate aceste documente, toate aceste rezultate şi toate aceste comunicări în acelaşi timp, pentru a apropia şi a coordona mai bine aceste instrumente diferite care descriu punerea în aplicare a textelor sau directivelor legate de piaţa internă.

În orice caz, sunt în favoarea acestei coordonări îmbunătăţite şi îmi confirm angajamentul personal de a utiliza aceste diferite instrumente pentru evaluarea şi monitorizarea celor 1 500 de directive asociate cu funcţionarea pieţei interne.

 
  
MPphoto
 

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, voi vorbi despre raportul referitor la aceste două politici europene cheie – Tabloul de bord al pieţelor de consum şi Pachetul privind protecţia consumatorilor – care a fost prezentat de către dna Hedh. Aş dori să-i mulţumesc dnei Hedh pentru excelenta sa activitate ca raportoare.

Politica de protecţie a consumatorilor se află în centrul provocărilor economice şi sociale cu care ne confruntăm astăzi. Este vorba despre oameni. Consumatorii informaţi şi puternici încurajează inovaţia şi competitivitatea, însă – poate cel mai important – atuul nostru pentru restabilirea unei legături cu cetăţenii este acela de a face ca piaţa internă să lucreze pentru consumatori. Rolul central acordat politicii de protecţie a consumatorilor se reflectă într-o serie de portofolii. Într-adevăr, membrii Colegiului vor colabora strâns pentru a se asigura că normele adoptate se vor transforma într-un avantaj practic pentru consumatori. Mă aflu astăzi aici împreună cu prietenul meu Michel Barnier, numai ca o indicaţie a colaborării strânse dintre noi. Astfel se va desfăşura munca noastră.

Dimensiunea privind consumatorii urmează să fie dezvoltată în toate portofoliile şi se vor adopta anumite puncte de referinţă în cadrul Comisiei, pentru a măsura progresul înregistrat sau lipsa acestuia. Tabloul de bord al pieţelor de consum serveşte drept sistem de alarmă, anunţându-ne chiar şi atunci când piaţa internă îi dezamăgeşte pe consumatori. Tabloul serveşte, de asemenea, la monitorizarea progresului în ceea ce priveşte integrarea sectorului cu amănuntul al pieţei interne pentru consumatori, a IMM-urilor şi a altor comercianţi cu amănuntul. În plus, acesta indică faptul dacă statele membre depun suficiente eforturi pentru a aplica noua legislaţie privind consumatorii şi pentru a-i informa şi educa pe aceştia, consolidându-le poziţia.

Revenind la aplicare, mă bucur să văd că Parlamentul împărtăşeşte opinia Comisiei referitoare la importanţa de a le acorda oamenilor în practică drepturile de care aceştia se bucură pe hârtie. Avem multe de făcut în acest sens. Comunicarea din iulie 2009 a avut ca scop identificarea căilor de a creşte efectivitatea, eficienţa şi consecvenţa punerii în aplicare în întreaga Uniunea Europeană. Aceasta trebuie să se transforme acum în acţiuni concrete. Una dintre priorităţi va fi aceea de a consolida eforturile de creştere a eficienţei reţelelor noastre transfrontaliere, care trebuie să transmită comercianţilor mesaje puternice cu privire la faptul că în UE nu există adăposturi în care s-ar putea ascunde de control. Acelaşi lucru se aplică şi cooperării cu autorităţile din ţări terţe. Pentru a realiza acest lucru, cei care se ocupă de punerea în aplicare la nivel naţional au nevoie de suficient personal şi resurse. În vremuri economice dificile, toate serviciile publice se află sub presiune, însă reducerea punerii în aplicare a drepturilor consumatorilor nu poate fi decât o economie falsă. Pieţele libere, deschise, bine controlate încurajează concurenţa la nivel de calitate şi preţ şi stimulează competitivitatea. Acest lucru constituie un avantaj nu numai pentru consumatori, ci şi pentru întreaga economie UE. Atât Comisia, cât şi Parlamentul, ar trebui să colaboreze pentru a se asigura că acest mesaj va răsuna puternic în statele membre.

Intenţionăm, de asemenea, să continuăm treaba bună, stabilind o aplicare coordonată la nivel european – aşa-numitele acţiuni periodice concertate de supraveghere a pieţei („sweeps”). Acestea au arătat însă că, uneori, nu este suficientă doar îmbinarea eforturilor naţionale. Este nevoie de soluţii europene. Prin urmare, voi da cu plăcere curs invitaţiei dvs. de a explora temeiul juridic din tratat, în scopul consolidării protecţiei consumatorului, în special prin consolidarea capacităţilor Comisiei, însă acest lucru se va face, iar noi vom merge pe această cale numai dacă vom fi, mai întâi, convinşi că va adăuga valoare activităţilor la nivel naţional.

Revenind la redresare, sunt de acord că mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor pot oferi o redresare convenabilă, simplă şi rapidă pentru consumatori, păstrând în acelaşi timp reputaţiile întreprinderilor. Un element al acestei strategii se referă la gestionarea cerinţelor colective. În acest caz, doresc să mă asigur, împreună cu vicepreşedinţii Almunia şi Reding, că Comisia va acţiona într-un mod coordonat.

În final, mă bazez pe sprijinul dvs. de a asigura că vor fi puse la dispoziţie suficiente fonduri post 2013, anul în care expiră actualul program referitor la consumatori, pentru a susţine ambiţioasa politică a protecţiei consumatorilor şi, nu în ultimul rând, furnizarea continuă a unui tablou de bord consolidat. Sunt încrezător că, împreună, putem face faţă provocărilor complexe din prezent şi din viitor şi că putem lucra în cadrul unui parteneriat, pentru a garanta că piaţa le va oferi tuturor cetăţenilor noştri potenţialul său complet.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil, raportor pentru aviz al Comisiei pentru petiţii.(MT) În numele Comisiei pentru petiţii, am elaborat un aviz cu privire la reţeaua SOLVIT, pe care o susţin pe deplin, deoarece este un mijloc care îi ajută pe cetăţenii care întâmpină dificultăţi. Aş dori însă să mă refer la un punct important, pe care îl voi dezvolta ulterior: necesitatea unei cooperări depline între toate părţile interesate care sunt contactate de către cetăţean. Care sunt opţiunile pe care le are un cetăţean care întâmpină o dificultate? Poate fie să depună o petiţie în faţa Parlamentului European, care beneficiază de această competenţă în temeiul articolului 194 din tratat, fie să depună plângere în faţa Comisiei Europene, sau, dacă nu, să depună plângere la SOLVIT. Cetăţeanul poate, de asemenea, să obţină despăgubiri prin prezentarea unei plângeri Ombudsmanului European, însă acest lucru creează multă confuzie în ceea ce priveşte rezultatul, astfel încât cetăţeanul nu va şti exact unde va putea solicita reparaţii şi asistenţă. În consecinţă, după părerea mea şi în numele Comisiei pentru petiţii, fac apel la o cooperare mai strânsă între toate instituţiile implicate, astfel încât cetăţeanul să ştie exact unde trebuie să solicite reparaţii.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová, în numele Grupului PPE. (CS) Dle comisar, doamnelor şi domnilor, portalul SOLVIT funcţionează deja de opt ani şi a reuşit să rezolve, şi anume într-un interval de zece zile, 83 % dintre plângerile cetăţenilor şi întreprinderilor, depuse ca urmare a punerii incorecte în aplicare a legislaţiei comunitare în statele membre. În 2008, disputele judiciare şi daunele de până la 32 milioane de euro au fost evitate graţie soluţiilor informale oferite de SOLVIT.

Problema relevată de cele trei rapoarte ale noastre prezintă două niveluri: în primul şi în primul rând este vorba despre întârzierea unei serii de state membre de a pune în aplicare la nivel naţional legislaţia comunitară, cu un deficit de 100 de directive în domeniul pieţei interne care nu au intrat pe deplin în vigoare. Ştiu că acesta este un procent scăzut, însă este un procent important. În al doilea rând, SOLVIT se utilizează foarte puţin ca instrument practic. În Republica Cehă, de exemplu, este foarte cunoscut în rândul profesioniştilor, însă numai 7 % dintre antreprenorii înregistraţi au cunoştinţe despre existenţa acestui serviciu. Situaţia din Franţa este mult mai proastă. Potrivit statisticilor, SOLVIT este gestionată doar de către un stagiar.

Mă bucur că şi comisia noastră a susţinut propunerile pe care le-am prezentat în calitate de raportoare alternativă; de exemplu, măsura de creştere a personalului administrativ profesionist al reţelei SOLVIT în statele membre. Cu toate acestea, este, în general, o chestiune de promovare a reţelei în rândul antreprenorilor, expatriaţilor, diferitelor asociaţii, parlamentelor naţionale şi, de asemenea, în cadrul acestui Parlament. Aş dori să menţionez nevoia de a lega SOLVIT de punctele unificate de contact şi de serviciile de consultanţă ale Comisiei şi, bineînţeles, este important pentru Comisie să informeze la timp toate ţările cu privire la chestiunile rezolvate prin intermediul reţelei SOLVIT. Comisia ar trebui să prezinte aceste analize în rapoarte anuale şi, în acest fel, am putea, desigur, să îmbunătăţim utilizarea reţelei SOLVIT.

Sunt încântată de faptul că comisia a susţinut toate cele trei rapoarte într-o asemenea măsură şi sper ca şi plenul să le susţină. Doresc să le mulţumesc tuturor raportorilor pentru efortul depus.

 
  
MPphoto
 

  Evelyne Gebhardt, în numele Grupului S&D.(DE) Dle preşedinte, dle comisar Barnier, dle comisar Dalli, doamnelor şi domnilor, astăzi vorbim despre piaţa internă, protecţia consumatorilor şi mobilitatea persoanelor în cadrul Uniunii Europene. Acestea sunt aspecte cheie atunci când vorbim despre aceste trei instrumente şi la ele doresc să mă refer în mod special.

Îmbinarea acestor trei subiecte ne oferă astăzi un avantaj foarte mare, deoarece economia şi drepturile consumatorilor şi ale lucrătorilor nu sunt intrinsec opuse unele faţă de celelalte; acestea trebuie să fie conectate. Aici trebuie să progresăm în viitor. De aceea este bine că avem astăzi această dezbatere comună.

Pentru a transforma acest lucru în realitate, trebuie, în primul rând, să ne concentrăm asupra a trei principii politice. În primul rând – iar dl comisar Barnier a pus problema foarte bine mai devreme – este necesar ca protecţionismul, care încă este un fenomen foarte des întâlnit în guvernele naţionale ale statelor membre, să fie depăşit. Acest lucru este esenţial şi se află pe ordinea de zi.

Cel de-al doilea principiu politic este că trebuie să garantăm un nivel înalt de protecţie atât a drepturilor consumatorilor, cât şi a drepturilor lucrătorilor. Cu alte cuvinte, piaţa internă nu înseamnă suprimarea drepturilor şi nu înseamnă dereglementare. Înseamnă asigurarea faptului că ne vom menţine nivelul foarte ridicat al drepturilor comune în aceste domenii. Din acest motiv, există un punct în raportul dnei Von Thun Und Hohenstein cu care nu suntem de acord. Acesta se referă la aşa-numitul Tablou de bord al pieţei interne sau testul pieţei interne. Este o abordare greşită. Aceasta lasă impresia că singurul lucru important ar fi modul de funcţionare al pieţei. Nu este aşa. Trebuie să ne intereseze impactul pe care legislaţia Uniunii Europene îl va avea asupra drepturilor lucrătorilor şi asupra drepturilor consumatorilor. Prin urmare, respingem acest concept, pentru că este unul greşit.

În al treilea rând, avem nevoie de o bună punere în aplicare a acestor drepturi la nivel european. Pentru a realiza acest lucru, este necesar un sistem al recursului colectiv, astfel încât consumatorii să nu fie lăsaţi singuri în această piaţă internă, ci să fie capabili să-şi exercite drepturile.

 
  
MPphoto
 

  Robert Rochefort, în numele Grupului ALDE.(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să vă spun mai întâi că sunt foarte bucuros să văd această schimbare referitoare la piaţa internă şi la protecţia consumatorilor prezentată ca fiind o dezbatere prioritară în această dimineaţă.

În contextul crizei economice, dle Barnier, piaţa internă este un avantaj pe care trebuie neapărat să-l dezvoltăm. Bineînţeles că în cadrul acestei pieţe interne, consumul este probabil cel mai important motor pe care trebuie să-l susţinem pe termen foarte scurt. Nu orice tip de consum, însă. Avem nevoie de un consum care să pregătească viitorul, care să fie în armonie cu provocările dezvoltării durabile, un consum responsabil care nu caută mereu să promoveze produsele cu discount care sunt menite să crească puterea de cumpărare a familiilor, dar care, de fapt, sunt adesea de o calitate mediocră şi rezultă dintr-o relocare aproape sistematică a fabricării lor în afara Uniunii. Ştim care sunt victimele principale: consumatorii cu veniturile cele mai mici, consumatorii cei mai vulnerabili.

Pe scurt, trebuie să restabilim încrederea între consumatori şi întreprinderi, în special întreprinderile de distribuţie, pentru a consolida şi promova dezvoltarea pieţei noastre interne în cadrul UE. Aş dori să adresez un mesaj foarte clar Comisiei. Da, dle Dalli, veţi beneficia de sprijinul nostru, însă simţim acea nelinişte născută din riscul asociat cu distribuirea competenţelor între dvs. Ne este teamă că acest lucru va duce la fragmentarea responsabilităţilor dvs. În acelaşi timp, vom fi extrem de vigilenţi pentru a vedea dacă într-adevăr colaboraţi într-un mod coordonat. Ne aşteptăm ca interesele consumatorilor să fie realmente luate în considerare în toate politicile Uniunii Europene, în spiritul Tratatului de la Lisabona.

Vă voi oferi imediat un exemplu care se referă nu numai la dl Barnier şi la dl Dalli, ci şi la dna Reding. Este timpul să acţionăm în virtutea Cărţii Verzi privind recursul colectiv. Ne aşteptăm să înregistraţi progrese în acest domeniu. Având în vedere că v-aţi referit deja la acest lucru, dle Dalli, aş dori să vă întreb dacă aţi stabilit deja un calendar privind acest aspect. Ne aşteptăm, de asemenea, să veniţi cu o formă specifică europeană nouă, astfel încât acest recurs colectiv să evite abuzurile atât de cunoscute ale sistemului american şi astfel încât să venim cu o soluţie care să fie în beneficiul tuturor şi care să nu se opună intereselor unora sau altora.

Aş dori s-o felicit pe colega noastră, dna Hedh, pentru raportul foarte complet. Aş dori să insist asupra accentului pe care îl pune dumneaei, pe bună dreptate, asupra educaţiei consumatorilor, care este esenţială şi care trebuie să continue de-a lungul vieţii, deoarece nu este numai o chestiune care îi priveşte pe copii, ci şi pe consumatori, având în vedere măsura în care produsele se schimbă, iar forţele pieţei devin mai sofisticate.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

În concluzie, aş dori doar să vă spun că indicatorii, tablourile de bord, toate acestea sunt foarte bine-venite – lucru afirmat de un fost statistician-economist – însă nu substituie voinţa politică, care ar trebui să fie adevărata forţă mobilizatoare a acţiunii noastre.

 
  
MPphoto
 

  Heide Rühle, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Dle preşedinte, aş dori să continui ceea ce a spus dl Barnier la început despre importanţa deosebită pe care o are piaţa internă în contextul actualei crize. Aceasta a fost demonstrată, încă o dată, în mod foarte clar. Însă piaţa internă pretinde, bineînţeles, ca cetăţenii să aibă încredere în ea. Numai atunci va funcţiona aşa cum trebuie. Iar acest lucru încă lipseşte la multe niveluri. În dezbaterile din propriile noastre ţări, noi parlamentarii, în mod special, observăm foarte des că aceste temeri ale pieţei interne sunt în continuare foarte accentuate la nivelul publicului larg şi că subiectele precum protecţionismul sunt, din păcate, de asemenea bine primite, deoarece aceste lucruri nu sunt propuse numai de către guverne, ci sunt susţinute şi de către mulţi cetăţeni. Este, aşadar, cu atât mai important pentru noi, în Parlament, să facem tot posibilul pentru a creşte încrederea în piaţa internă. Politica consumatorilor este, desigur, un element cheie în acest sens. Politica din domeniul protecţiei consumatorilor care asigură un nivel ridicat al acestei protecţii poate întări şi garanta încrederea oamenilor în piaţa internă. De aceea, trebuie să depunem mai multe eforturi în acest domeniu.

Mă bucur că ambii comisari se află astăzi aici. Ştiţi, desigur, că şi grupul nostru a criticat faptul că nu mai există doar un singur comisar responsabil pentru politica consumatorilor, deoarece mesajul transmis de dna Kuneva a fost unul foarte pozitiv. Salutăm, prin urmare, faptul că ne daţi aici un semnal foarte clar că doriţi să cooperaţi în acest domeniu. Am fost, de asemenea, preocupaţi de faptul că, prin divizarea responsabilităţilor între diferiţi comisari, protecţia consumatorilor ar beneficia în final de prea puţină atenţie. Sper, însă, că nu va fi ceva trecător, ci că veţi coopera foarte strâns cu noi, pentru că avem de tratat probleme importante; de exemplu, trebuie să încheiem dezbaterea subiectelor referitoare la legislaţia în domeniul acţiunilor colective şi al recursului colectiv şi trebuie să înregistrăm progrese în această privinţă. Bineînţeles că acest lucru va juca un rol important în creşterea încrederii cetăţenilor.

Avem nevoie de mai multe instrumente care să precizeze că cetăţenii sunt protejaţi în cadrul pieţei interne. SOLVIT este un instrument foarte important în acest sens. Prin urmare, susţinem pe deplin raportul dlui Buşoi. SOLVIT, care oferă ocazia unor soluţii extrajudiciare, oferă încredere în piaţa internă şi le asigură consumatorilor o mai bună cunoaştere a pieţei interne, lucru care lipseşte foarte des din partea autorităţilor din statele membre. SOLVIT poate oferi aici o completare importantă şi esenţială. Anul acesta, sunt raportoare pentru buget şi pot să-l asigur pe dl Dalli că vom fi vigilenţi în chestiunile bugetare şi în alocarea resurselor în domeniul politicii consumatorilor. Am abordat deja Comisia noastră pentru bugete şi am subliniat faptul că, bineînţeles, dorim continuarea alocării fondurilor şi utilizarea sumelor corespunzătoare de bani. În această privinţă, puteţi conta pe sprijinul nostru.

Pentru a rezuma încă o dată, cred că, în general, aceste rapoarte transmit un semnal foarte important şi foarte pozitiv. Chiar dacă le susţinem, avem de făcut o observaţie critică. Aceasta se referă la controlul pieţei interne, pe care îl considerăm destul de unilateral. Dacă vom revizui directivele, acestea trebuie revizuite din diferite puncte de vedere. Sustenabilitatea este foarte importantă aici, la fel ca şi problemele sociale. Dacă va fi realizată, o revizuire nu trebuie să se concentreze numai pe singurul aspect al pieţei interne. Trebuie să fie o revizuire cuprinzătoare. Subsidiaritatea trebuie, de asemenea, să se bucure aici de o atenţie corespunzătoare. Prin urmare, considerăm că menţionarea unilaterală a controlului pieţei interne este regretabilă. Cu toate acestea, în principiu, susţinem abordarea raportoarei, inclusiv cu privire la controlul pieţei interne, şi vom vota în favoarea raportului.

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan, în numele Grupului ECR. (PL) Dle preşedinte, procesul de creare a pieţei comune pe baza celor patru libertăţi – libera circulaţie a persoanelor, a bunurilor, a capitalului şi a serviciilor – este încă un proces neterminat, în special dacă ne gândim la cea de-a patra libertate, libera circulaţie a serviciilor, şi mai avem foarte multe de făcut. Este un proces extrem de important, în special într-o perioadă de regres economic şi în contextul crizei economice cu care ne confruntăm în Europa. Într-adevăr, într-o perioadă de declin economic ar trebui să vorbim despre meritele pieţei comune şi probabil că atunci vom vedea voinţa politică pe care a solicitat-o dl Rochefort.

Din acest motiv, aş dori să felicit Biroul Parlamentului European pentru faptul că a conştientizat importanţa acestui subiect şi a decis să transforme dezbaterea cu privire la cele trei rapoarte într-o dezbatere prioritară pentru această sesiune a Parlamentului. Mulţumirile şi felicitările mele se datorează şi dlui Harbour, preşedintele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, pentru eficienţa eforturilor sale în acest domeniu. Aş dori, de asemenea, să-i felicit pe cei trei raportori pentru aceste trei rapoarte deosebit de importante. Nu pot, totuşi, să nu observ o anume absurditate. În sesiunea plenară de astăzi, discutăm raportul dnei Thun – un raport excelent, doresc să adaug – dar este un raport cu privire la Tabloul de bord al pieţei interne pentru 2008. În urmă cu câteva zile, Comisia a publicat însă Tabloul de bord al pieţei interne pentru 2009. Cred că acesta este un alt motiv pentru care, în viitor, Comisia ar trebui să publice toate cele patru rapoarte de monitorizare a pieţei interne în acelaşi timp. Tabloul de bord al pieţei interne, Tabloul de bord al pieţelor de consum, raportul SOLVIT şi Serviciul de orientare pentru cetăţeni se referă, până la urmă, la acelaşi lucru şi ar trebui să le primim în acelaşi timp.

În final, aş dori să-mi exprim susţinerea faţă de cele două propuneri principale pe care le conţine raportul Thun. Susţin în totalitate atât propunerea de a organiza un forum anual al pieţei interne, cât şi, mai important decât atât, propunerea unui test obligatoriu, „testul pieţei interne”, care ar trebui să însoţească în viitor toate propunerile Comisiei Europene.

 
  
MPphoto
 

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului GUE/NGL.(EL) Dle preşedinte, există la ora actuală un punct de vedere insistent, care este confirmat în Tratatul de la Lisabona şi de către poziţia pe care însăşi Comisia a adoptat-o, potrivit căruia politica de protecţie a consumatorilor trebuie să se concentreze asupra consolidării unei pieţe sănătoase în care consumatorii să poată acţiona în siguranţă şi cu încredere.

Acest raţionament se bazează pe faptul că, dacă consumatorii se simt liniştiţi şi încrezători faţă de piaţă, iar comerţul transfrontalier este încurajat, competitivitatea va creşte şi consumatorii vor avea la dispoziţie o selecţie mai largă de produse şi servicii la preţuri mai competitive.

Nu suntem de acord cu poziţia şi viziunea potrivit cărora pieţele de consum mai eficiente şi flexibile sunt factori fundamentali pentru competitivitate şi pentru prosperitatea cetăţenilor. Criza economică demonstrează că trebuie să ne ghidăm mai ales după condiţiile speciale din fiecare stat în parte, şi nu după aplicarea dogmatică a unui singur standard, şi anume cel al concurenţei pure. Din punctul nostru de vedere, competitivitatea nu este interconectată cu prosperitatea cetăţenilor, deoarece tinde să favorizeze întreprinderile, având în vedere faptul că, până acum, reducerile de preţuri nu au fost, în ansamblu, în beneficiul consumatorilor.

Avem nevoie de controale ale preţurilor pentru bunurile de bază, spre binele claselor mai sărace şi al societăţii în general. Singura politică care poate consolida şi creşte nivelul protecţiei consumatorilor este una care gravitează în jurul omului şi al prosperităţii sale, şi nu în jurul concurenţei din ce în ce mai mari.

Astfel stând lucrurile, suntem de acord cu un tablou de bord pentru înregistrarea şi evaluarea satisfacţiei consumatorilor europeni faţă de funcţionarea armonioasă a pieţei, însă, pe de altă parte, nu ar trebui să ne îndepărtăm de esenţă şi de obiectivul nostru, care nu este altul decât acela de a administra o piaţă orientată către consumator, care să graviteze în jurul prosperităţii persoanelor, nu în jurul cifrelor. Considerăm că un tablou de bord reprezintă un instrument pentru înregistrarea nivelului de satisfacţie a consumatorului într-un anumit cadru şi într-un anumit moment. Totuşi, această evaluare şi aceste documente nu sunt suficiente pentru a le aduce cetăţenilor mai multă prosperitate pur şi simplu pentru că, aparent, le vor oferi consumatorilor mai multă încredere şi siguranţă de sine.

În plus, orice evaluare trebuie să se facă pe baza unor obiective sociale cuantificabile. Observăm, de asemenea, că, având în vedere faptul că obiectivul primar al tabloului de bord este acela de a înregistra plângerile consumatorilor, trebuie să se acorde o atenţie specială măsurilor necesare pentru prevenirea speculelor.

 
  
MPphoto
 

  Oreste Rossi, în numele Grupului EFD.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi discutăm trei măsuri referitoare la sănătatea şi protecţia consumatorilor, în favoarea cărora am votat deja în cadrul comisiei şi în favoarea cărora vom vota şi în plen.

Suntem de partea cetăţenilor, care sunt mult prea des afectaţi în mod negativ de deciziile luate de către organismele europene: mă gândesc la decizia luată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de a nega libertatea de expunere a crucifixului; la incapacitatea de a gestiona în mod eficient imigranţii ilegali; la fluxul continuu de persoane provenite din ţări terţe, care le iau cetăţenilor noştri locurile de muncă; la reticenţa de a le furniza consumatorilor informaţii corespunzătoare cu privire la ceea ce cumpără sau la locul de provenienţă al alimentelor.

Raportul Hedh acordă importanţă punctului de vedere al cetăţenilor europeni, care experimentează în fiecare zi avantajele şi dezavantajele pieţei interne şi subliniază inspiraţia de a numi, în 2007, un comisar pentru protecţia consumatorilor. Raportul evidenţiază, de asemenea, nevoia de a armoniza structurile de supraveghere şi monitorizare ale statelor membre, precum şi pe cele ale ţărilor terţe.

Raportul Thun Und Hohenstein critică anumite atitudini adoptate în trecut şi face apel la partajarea acestei responsabilităţi între statele membre şi Comisie.

Raportul Buşoi se referă la reţeaua SOLVIT, creată de către Comisia Europeană pentru a le acorda cetăţenilor şi întreprinderilor asistenţă gratuită în exercitarea drepturilor lor în cadrul Uniunii, în special în caz de litigii. De asemenea, raportul critică anumite deficienţe ale reţelei şi recomandă o mai bună informare a cetăţenilor şi întreprinderilor, care adesea nu sunt la curent cu existenţa acestei structuri. În calitate de legiuitori, principala noastră preocupare trebuie să fie cetăţenii şi consumatorii.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI ).(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, SOLVIT poate şi ar trebui să contribuie în mod substanţial la o mai mare transparenţă în punerea în aplicare şi exercitarea drepturilor personale şi civile în cadrul pieţei interne. Reţeaua online SOLVIT de soluţionare a problemelor se bazează pe o abordare pragmatică care va constitui un beneficiu atât pentru cetăţeni, cât şi pentru întreprinderi, fără a ajunge la niveluri uriaşe de birocraţie.

Cu toate acestea, raportul din 2009 arată, de asemenea, că aproape 40 % dintre întrebările adresate de cetăţeni erau legate de condiţiile de reşedinţă într-o altă ţară UE. Astfel, se pune problema dacă drepturile de reşedinţă sunt în continuare puse în aplicare într-un mod netransparent.

 
  
MPphoto
 

  Tiziano Motti (PPE ) . – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi vom vota raportul din proprie iniţiativă privind protecţia consumatorilor, un instrument foarte important pentru care, printre altele, trebuie să le mulţumesc raportoarei, dna Hedh, şi celorlalţi raportori, pentru atmosfera excelentă în care am reuşit să lucrăm împreună.

Au existat multe puncte în privinţa cărora am fost complet de acord şi altele la care sper că vom putea lucra în viitor: în mod special, tabloul european de bord al pieţelor de consum promovat de către Comisia Europeană, un instrument foarte important care însă, după părerea mea, încă nu asigură date standardizate care să le permită oamenilor să ia decizii clare. Dacă am fi o întreprindere şi am lua decizii cu privire la viitorul acesteia, pe baza unor date încă imprecise, am putea să dăm faliment. De aceea, sper ca în viitor să putem lucra la o bază de date care să le permită oamenilor să ia decizii clare.

Trebuie, de asemenea, să luăm în considerare, inclusiv în acest raport, deosebita povară pusă pe umerii consumatorilor, dar, după părerea mea şi în numele grupului, cred că este nevoie de un echilibru mai bun în viitor, deoarece cetăţenii europeni nu sunt doar consumatori, ci şi angajaţi ai întreprinderilor care operează pe piaţa internă. Prin urmare, trebuie să luăm mereu în considerare echilibrul care trebuie să existe între cei care furnizează servicii şi bunuri şi între consumatorii înşişi, întrucât acesta este obiectivul nostru.

Un consumator informat este un consumator liber – orice iniţiativă de a oferi informaţii suplimentare este, aşadar, bine-venită – însă am fost împotriva schemelor şcolare, deoarece nu trebuie să luăm locul consumatorului atunci când vine vorba despre exercitarea propriei libertăţi de alegere şi suntem de părere că, în materie de educaţie de consum, părinţii ar trebui să fie primul punct de referinţă pentru copiii mici. În plus, părinţii deţin controlul asupra consumului copiilor lor, mai ales atunci când aceştia sunt mici.

În ceea ce-i priveşte pe adulţi, este adevărat că, uneori, consumatorii au dificultăţi în a se proteja prin intermediul canalelor juridice corespunzătoare, motiv pentru care suntem în favoarea recursului non-juridic, însă credem că s-ar putea face un efort mai mare, în special în vremuri de criză, pentru a face ca ceea ce există deja să funcţioneze, ceea ce ar fi o soluţie mai bună decât încercarea de a creşte numărul mediatorilor din domeniul protecţiei consumatorilor.

Voi încheia cu serviciile oferite de administraţia publică. Regret că nu s-a acordat suficientă atenţie faptului că administraţia publică, municipalităţile, organismele, provinciile şi chiar statele reprezintă şi ele un punct de referinţă pentru consumator. Sper ca, în viitor, să putem face mai multe, pentru că trebuie să existe posibilitatea ca consumatorii să fie protejaţi şi faţă de acele servicii care nu funcţionează bine şi pe care le furnizează administraţia publică.

 
  
MPphoto
 

  Liem Hoang Ngoc (S&D ).(FR) Dle preşedinte, dnă preşedintă, îi mulţumesc dnei Thun Und Hohenstein pentru conştiinciozitatea cu care şi-a desfăşurat activitatea şi pentru calitatea generală a raportului său.

În calitate de raportor alternativ al Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, mă bucur că votul din cadrul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor a permis integrarea în raportul final a unei serii de idei pe care doream să le vedem.

Prima este necesitatea de a adopta o abordare mai calitativă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Tabloului de bord al pieţei interne, permiţând astfel identificarea cauzelor deficitului de transpunere. Nu subestimăm utilitatea datelor statistice şi presiunea care rezultă din promovarea studenţilor buni şi mai puţin buni ai UE, însă, după părerea noastră, Comisia ar trebui să fie mai ambiţioasă şi să încerce să facă din acest tablou de bord un instrument menit să aprecieze dificultăţile cu care se confruntă statele membre în contextul procesului de transpunere. Acest lucru cu atât mai mult cu cât ştim cu toţii că deficitul de transpunere se poate datora uneori nu relei-voinţe a statelor membre, ci calităţii mediocre a legislaţiei europene care urmează să fie transpusă.

Cel de-al doilea aspect asupra căruia am insistat este nevoia de a consolida, pe durata întregii perioade de transpunere, dialogul dintre Comisie şi statele membre. Cu cât au loc mai multe schimburi de informaţii în amonte, cu atât va fi posibilă o mai bună prevenire a riscului lipsei de transpunere sau a transpunerii incorecte.

Raportul ridică însă o problemă cu privire la un anumit punct: este vorba despre punctul 10, care iniţial nu apărea în proiectul de raport al dnei Thun Und Hohenstein. Acest punct propune crearea unui test de compatibilitate cu piaţa internă pentru toate actele legislative noi care sunt propuse. Ne opunem în mod ferm acestui lucru, deoarece un astfel de test ni se pare, în cel mai bun caz, inutil, iar în cel mai rău caz, periculos.

De fapt, examinarea oricărei bariere a pieţei interne are deja loc în cadrul studiilor de impact realizate de Comisia Europeană cu ocazia fiecărei propuneri legislative noi. Nu ne-am dori ca acest test de compatibilitate cu piaţa internă să fie utilizat ca un pretext pentru subminarea evoluţiilor sociale şi ecologice. Nu l-am putea accepta în aceste circumstanţe.

 
  
MPphoto
 

  Jürgen Creutzmann (ALDE ).(DE) Dle preşedinte, dle comisar Barnier, dle comisar Dalli, faptul că astăzi discutăm trei rapoarte din proprie iniţiativă referitoare la protecţia consumatorilor şi la piaţa internă demonstrează că, în ciuda tuturor succeselor noastre în acest domeniu, există încă multe lucruri care pot fi îmbunătăţite. Sigur că transpunerea de către statele membre a directivelor privind piaţa internă s-a îmbunătăţit, în medie, în mod considerabil, însă şapte state membre nu au reuşit să atingă obiectivul stabilit de Comisie de a reduce deficitul de transpunere pentru directivele privind piaţa internă la 1 %.

Problema principală se referă însă mai mult la aplicarea legislaţiei UE, nu la transpunerea acesteia. Astfel, în cazurile de încălcare a tratatelor de către statele membre, durează, în medie, 18 luni – cu alte cuvinte, încă mult prea mult – până când acestea execută hotărârea Curţii Europene de Justiţie. Acest lucru rezultă din actualul indicator al pieţei interne, iar Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa consideră acest fapt ca fiind inacceptabil. Acest deficit va crea probleme pentru cetăţeni şi, în special, pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care depind de normele armonizate din cadrul pieţei interne, dar care atunci când doresc să opereze în afara graniţelor întâlnesc obstacole neaşteptate, birocratice şi care necesită timp.

Din acest motiv este importantă continuarea dezvoltării SOLVIT. SOLVIT este o reţea online de soluţionare a problemelor, în cadrul căreia statele membre conlucrează într-un mod pragmatic pentru a rezolva problemele rezultate în urma punerii incorecte în aplicare a normelor pieţei interne de către autorităţile publice. Toate statele membre trebuie, în cele din urmă, să asigure resursele financiare şi personalul bine pregătit pentru centrele SOLVIT. Grupul ALDE solicită insistent ca SOLVIT să se facă mai cunoscută în statele membre, pentru a facilita vânzările transfrontaliere ale produselor şi serviciilor lor. În acest scop, implicarea asociaţiilor relevante în campaniile de informare la scară largă este la fel de necesară ca şi un portal de internet uniform, uşor de înţeles şi uşor de găsit, unde pot fi adresate diferite tipuri de plângeri.

 
  
MPphoto
 

  Malcolm Harbour (ECR ). – Dle preşedinte, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, îmi face deosebită plăcere, în primul rând, să spun cât de mult apreciem cu toţii faptul că dl comisar Barnier şi dl comisar Dalli sunt astăzi prezenţi aici, astfel cum au observat unii dintre colegii mei, şi, în al doilea rând, să spun că sunt de părere că aceasta este o ocazie extraordinară pentru Parlament.

Avem o comisie care a întocmit trei rapoarte din proprie iniţiativă care se concentrează asupra monitorizării şi punerii în aplicare a instrumentelor legislative cheie şi, după cum aţi spus dvs., dle comisar Barnier, o parte din succesul dvs. va fi evaluat nu numai în funcţie de numărul de propuneri legislative pe care le prezentaţi, ci şi după modul de funcţionare al acestora.

Consider că aceasta este o evoluţie cu adevărat importantă, faţă de care ar trebui să se angajeze toate comisiile din acest Parlament. Doresc în mod special să le mulţumesc tuturor coordonatorilor din comisie care au lucrat împreună cu mine pentru a progresa în activităţile noastre şi, de asemenea, pentru a implica parlamentele naţionale, cu scopul de a avea forumuri ale parlamentelor naţionale.

Sper foarte mult, aşa cum au precizat cei doi comisari, că vom avea un forum mai larg pentru piaţa internă, dar ne-am dori ca rapoartele dvs. să fie reunite, astfel încât acesta să poată deveni, în Parlament, un eveniment anual pentru acest subiect atât de important.

Cred că este semnificativ – dacă ne uităm la propunerea UE 2020 – faptul că realizarea pieţei unice este acum limitată la un punct care face referire la legături ce lipsesc şi reţele care urmează să fie finalizate. Sper că toţi colegii mei sunt de acord că este ceva absolut inacceptabil. Iniţiativa UE 2020 solicită statelor membre să contribuie şi am auzit de la raportori (cărora le mulţumesc mult pentru rapoartele lor) că statele membre trebuie să contribuie la realizarea pieţei unice.

Aceasta trebuie să fie o iniţiativă emblematică şi nu una limitată aşa cum este cazul iniţiativei UE 2020, şi sper că dvs. ne veţi ajuta, amândoi, să ne asigurăm că acest lucru va avea loc în următoarele săptămâni.

 
  
MPphoto
 

  Trevor Colman (EFD ). – Dle preşedinte, prima neînţelegere din această dimineaţă: aceste rapoarte susţin pe deplin punerea în aplicare a normelor UE cu privire la protecţia consumatorilor în statele membre şi monitorizarea procesului de integrare a pieţelor, care va fi prezentat într-un raport anual.

Una dintre principalele recomandări este stabilirea unui Tablou de bord al pieţelor de consum cu privire la subiecte precum plângeri, preţuri, satisfacţie, posibilitatea de a schimba furnizorii şi siguranţă, plus o întreagă serie de indicatori suplimentari pe termen lung. Comisia intenţionează să realizeze analize aprofundate ale aşa-numitelor sectoare problematice identificate în Tabloul de bord al pieţelor de consum.

Această reţea birocratică de adoptări interconectate şi de reglementări care se prelungesc automat va avea acelaşi efect pentru comerţul cu amănuntul din Marea Britanie ca şi cel pe care l-a avut politica comună în domeniul pescuitului pentru industria pescuitului din Marea Britanie: îl va ucide.

Din nou, micii întreprinzători sunt vizaţi şi dezavantajaţi din cauza interferenţelor birocratice şi a reglementării excesive. Oricât de bine intenţionate ar fi aceste propuneri – şi sunt convins că sunt – aceasta este, din nou, o soluţie UE care caută cu disperare o problemă.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Schwab (PPE ).(DE) Dle preşedinte, dle comisar, susţin pe deplin contribuţiile apreciabile ale colegilor mei – cu excepţia celei din urmă – şi aş dori, prin urmare, să trec direct la punctele cele mai importante.

Raportul dnei Von Thun este un exemplu de succes al modului în care noi, Parlamentul European, putem arăta că vorbim serios atunci când dorim să punem în aplicare ceea ce am hotărât împreună cu Consiliul, iar această punere în aplicare este sarcina statelor membre. De aceea, este necesar ca noi, Parlamentul, să ne asigurăm mai bine, împreună cu Comisia, că în următorii ani, această punere în aplicare va fi, într-adevăr, o reuşită.

Cel de-al doilea lucru pe care îl relevă acest raport este faptul că divizarea pe care şi-o doresc în mod evident socialiştii, şi anume ca ei să fie responsabili pentru faptele bune, pentru protecţia consumatorilor şi pentru protecţia lucrătorilor, în timp ce Comisia ar trebui să ţină piaţa internă sub control, nu va funcţiona.

De aceea, solicitarea noastră, pe care raportul o preia prin testul pieţei interne, este aceea de a reuni toate elementele esenţiale pe care le apreciem în cadrul pieţei interne, pe care consumatorii le doresc şi de care întreprinderile au nevoie, precum şi de a realiza o evaluare clară.

Nu dorim să distrugem drepturile lucrătorilor, însă ne dorim ca aceşti lucrători să poată, la rândul lor, să cumpere produsele pe care le apreciază. Nu dorim să cauzăm probleme structurilor sociale din statele membre, dar ne dorim ca aceste structuri sociale să se adapteze la viitor. Acest lucru necesită un echilibru, pe care Parlamentul trebuie să-l găsească în colaborare cu Comisia. Nu se poate ca Comisia să fie responsabilă pentru probleme, în timp ce Parlamentul promite faptele bune.

În al doilea rând, raportul dnei Hedh, care, la fel ca toate rapoartele pe care le dezbatem aici, a fost completat în mod excelent de către raportorii alternativi, ne arată necesitatea de a acorda la fel de multă importanţă încrederii consumatorilor ca şi încrederii antreprenorilor. Aceasta va fi o sarcină pentru viitor, care va putea fi îndeplinită numai dacă ne vom concentra pe termen lung asupra obiectivului privind realizarea pieţei interne, punând capăt fragmentării în direcţii generale individuale şi în abordări politice diferite, şi dacă vom privi piaţa internă ca pe obiectivul suprem al proiectului european, pe care l-am cam neglijat în ultimii ani.

Sunt foarte mulţumit, domnilor comisari, că sunteţi amândoi aici şi că veţi lua acest impuls cu dvs. în Comisie pentru următorii cinci ani.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (S&D ). – Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc comisarilor şi raportorilor. Eu am fost raportorul alternativ pentru SOLVIT, şi aş dori să mă concentrez asupra acestuia, în numele grupului meu, Grupul Socialiştilor.

SOLVIT este un concept extraordinar şi cred că dl comisar Dalli l-a rezumat foarte bine atunci când a spus că se referă numai la oameni. Se concentrează asupra cetăţenilor şi încearcă să-i ajute pe cei care întâlnesc bariere şi probleme create de către UE şi să soluţioneze problema în zece săptămâni. Ştiu că anumite persoane s-ar eschiva de la ideea că „sunt de la guvern şi sunt aici ca să ajut”, însă SOLVIT este, în esenţă, o reţea ce acoperă 27 de state membre şi care există tocmai pentru a face acest lucru: pentru a ajuta.

Aş dori să-i menţionez şi să le aduc un omagiu tuturor celor care lucrează în centrele SOLVIT din statele membre. Chiar anul trecut, am cunoscut echipa redusă ca număr care conducea centrul SOLVIT din Regatul Unit. Modul în care funcţionează centrul SOLVIT din Regatul Unit este un model al celor mai bune practici, deoarece încearcă şi utilizează un model SOLVIT+, mergând mai departe în sprijinirea întreprinderilor şi a persoanelor care îi contactează cu o problemă. Echipa este integrată în Divizia europeană de reglementare din cadrul Departamentului pentru comerţ şi industrie. Unul dintre numeroasele mele amendamente încerca să se asigure că centrele au un personal corespunzător în cadrul UE, fără excepţii.

Dle comisar Barnier, în decembrie, am ridicat problema SOLVIT în Parlament când aţi fost prezent şi am menţionat că în toamnă, în comisie, ni s-a spus că în propriul dvs. stat membru, persoana care conducea centrul SOLVIT era un stagiar. Membrii comisiei au fost oripilaţi. Pot să întreb, la fel cum am făcut-o în decembrie, dacă această situaţie s-a schimbat? Dacă nu-i puteţi furniza Parlamentului această informaţie, pot să vă rog să clarificaţi problema? Este important ca centrele SOLVIT să aibă un personal de calitate.

Piaţa internă este ceea ce ne leagă. Este important ca legislaţia noastră să fie mai clară şi mai uşor de interpretat pentru statele membre, astfel încât piaţa internă să poată funcţiona în cel mai armonios mod, iar consumatorii să se poată bucura de beneficiile celui mai bun preţ şi ale celei mai înalte calităţi.

Prin urmare, de ce nu există o zi SOLVIT în Parlamentul European? De ce nu avem postere SOLVIT lipite pe toate ferestrele birourilor din circumscripţiile noastre electorale? Ce putem face pentru a informa toţi politicienii naţionali şi birourile politice ale acestora cu privire la beneficiile SOLVIT? Sper că vom continua să susţinem SOLVIT şi să-i ajutăm pe oamenii pe care îi reprezentăm aici.

 
  
MPphoto
 

  Morten Løkkegaard (ALDE ) . – (DA) Dle preşedinte, sunt raportor alternativ pentru raportul privind Tabloul de bord al pieţei interne şi, prin urmare, mă voi concentra asupra acestuia, iar, în acest context, ziua de astăzi este o zi de bucurie. Este o zi în care putem să fim cu toţii de acord că aceste tablouri de bord funcţionează extrem de bine. Ele reprezintă un mare succes la un nivel fundamental şi, prin urmare, presupun că nu putem decât să fim de acord că trebuie să se facă mai multe lucruri pentru a le promova. Mă bucur, de asemenea, să observ că, aparent, social democraţii au descoperit că nu ar fi, în niciun caz, o idee bună să voteze împotriva acestora. În ceea ce priveşte faimosul test care a fost propus, noi, cei din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, vom sprijini, desigur, această propunere; mai mult, ni se pare puţin dificil de înţeles la ce se referă, de fapt, argumentul uşor defensiv împotriva acestei propuneri. Putem însă să revenim la această chestiune. Voi mai adăuga, ca observaţie generală, că este excelent faptul că există un acord larg cu privire la propuneri şi la raport.

Mă voi axa pe ceea ce consider a fi câteva dintre lucrurile bune care au fost incluse în raport. În primul rând, am reuşit să ne concentrăm asupra necesităţii de a avea mai multe competenţe în administraţiile statelor membre, nu numai la nivel naţional, ci şi la nivel regional şi local. Sunt de părere că una dintre problemele tablourilor de bord este că anumite competenţe încă lipsesc în ceea ce priveşte felul în care facem ca lucrurile să funcţioneze. Prin urmare, este bine că am inclus acest lucru în raport.

Un alt aspect pozitiv este atenţia acordată punerii în aplicare. Centrele SOLVIT au primit multe laude şi sprijin pe deplin acest lucru. După cum a menţionat şi ultimul vorbitor, am putea, de fapt, să declarăm o zi SOLVIT aici în Parlament. Cred că cea mai mare problemă pe care o are SOLVIT la ora actuală este aceea că nu este suficient de cunoscut. Există, cu adevărat, o mare nevoie de a aduce SOLVIT în centrul atenţiei mult mai mult decât se întâmplă în momentul de faţă – ceea ce mă trimite la ultimul meu punct, care se referă la necesitatea de a sublinia faptul că aceasta este o chestiune de comunicare, ceea ce reiese în mod clar şi din raport. Trebuie să ne asigurăm că vom bate tobele în ceea ce priveşte presa şi restul publicului şi să ne asigurăm că va exista o atenţie mult mai mare asupra unor domenii, precum SOLVIT şi tablourile de bord.

În general, aş dori să spun, în numele grupului meu, că mă bucur foarte mult să-i pot acorda acestui raport sprijinul nostru deplin şi, bineînţeles, sper ca Comisia – şi...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Edvard Kožušník (ECR ). (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep spunând un lucru care încă nu s-a spus aici în acest Parlament, şi anume că ar trebui, desigur, să-i mulţumim dnei comisar Kuneva. Ca şi alţi deputaţi, sunt încântat că cei doi comisari sunt astăzi aici, dl Dalli şi dl Barnier, care a fost un membru al comisiei noastre înainte de numirea sa.

Am cunoscut personal echipa responsabilă pentru SOLVIT din Republica Cehă. Trebuie spus că aceasta este, cu siguranţă, o ocazie foarte bună pentru piaţa internă, însă este necesar să se menţioneze în acelaşi timp diferenţele de abordare care există între ţări. Este, în mod evident, important să avem aici un element transfrontalier şi sper ca ambii comisari să contribuie la deschiderea pieţei transfrontaliere de consum şi, în special, la eliminarea barierelor sub forma diferitelor scutiri naţionale, şi ca noi să realizăm, astfel, armonizarea completă a pieţei de consum.

Personal, cred că deschiderea pieţei transfrontaliere va favoriza concurenţa şi va servi, în cele din urmă, ca un instrument eficient pentru combaterea crizei economice cu care ne confruntăm la ora actuală.

 
  
MPphoto
 

  Othmar Karas (PPE ).(DE) Dle preşedinte, domnilor comisari, doamnelor şi domnilor, haideţi să punem în aplicare declaraţia pe care a făcut-o comisarul Barnier în audierea sa şi să ne facem din piaţa internă un prieten. Dacă luăm această sarcină în serios, trebuie să facem din piaţa internă o piaţă domestică. Dacă transformăm piaţa internă într-o piaţă domestică, o vom transforma într-un loc în care cetăţenii Uniunii Europene vor putea trăi. Noi suntem Europa. O vom transforma într-un loc în care se poate trăi, nu într-o patrie, este ceva cu totul diferit.

Piaţa internă încă nu este completă. Are încă foarte mult potenţial de dezvoltare. Comisia trebuie să sublinieze toate obstacolele şi să propună măsuri pentru eliminarea acestora. Moneda euro şi piaţa internă reprezintă răspunsul nostru cel mai reuşit la provocările, atât interne, cât şi externe, ale globalizării. Atuurile pieţei interne sunt calificările cetăţenilor europeni şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii, care reprezintă 90 % din economie. De aceea, trebuie să transpunem cât mai rapid cu putinţă „Small Business Act” în statele membre. Să facem din acesta un punct de referinţă al pieţei interne. Cu toate acestea, un procent de 80 % din economia din Uniunea Europeană este finanţat prin credite, iar numai 20 % prin piaţa de capital. Trebuie să ţinem seama de acest lucru în momentul re-reglementării pieţei financiare.

Al treilea atu este economia competitivă de export. Avem, de asemenea, câteva tensiuni de rezolvat. Acestea includ abordarea orizontală versus preocupările sectoriale, cele patru libertăţi versus diferitele realităţi sociale, dezechilibrul competenţelor, mai ales în domeniul fiscal, al educaţiei şi al cercetării, şi economia socială de piaţă durabilă, care încă nu a fost pusă în aplicare. Avem nevoie de un ghişeu unic pentru informaţii din domeniul comercial şi al protecţiei consumatorilor, informaţii care să fie relevante pentru piaţa internă.

Forumul pieţei interne şi dezbaterea comună cu privire la aceste trei rapoarte, care are loc anual, în aceeaşi zi, ne vor oferi ocazia de a ne pune toate aceste întrebări şi de a transforma piaţa internă într-o piaţă domestică pentru toţi cetăţenii.

 
  
MPphoto
 

  Bernadette Vergnaud (S&D ).(FR) Dle preşedinte, domnilor comisari, doamnelor şi domnilor, mă bucur că am ocazia de a menţiona, în cadrul unei dezbateri prioritare, aceste trei rapoarte referitoare la viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. Aş dori, în plus, să-i felicit pe raportori pentru munca lor şi, în special, să menţionez reţeaua SOLVIT.

Reţeaua are acum opt ani de existenţă; a soluţionat numeroase probleme în mod eficient şi, cu toate acestea, este complet necunoscută. De câte ori nu am fost nevoită să le recomand cetăţenilor această reţea, a cărei existenţă nici măcar nu o bănuiau, deşi acest instrument ar fi putut să consolideze imaginea unei Europe care protejează drepturile cetăţenilor săi.

Trebuie să recunosc – şi mă bucur foarte mult că dl Barnier este aici – că înţeleg că guvernul ţării mele nu-l promovează cu adevărat. Numărul din ce în ce mai mare de cazuri ar fi, aşadar, foarte greu de gestionat de singurul stagiar care, acum în 2010, este responsabil pentru reţeaua SOLVIT din Franţa, o ţară care, într-adevăr, are numai 60 de milioane de locuitori şi care este numai cel de-al doilea stat membru al UE ca număr de cazuri prezentate în 2009.

Este adevărat că rata soluţionărilor este extraordinar de bună, însă întârzierile sunt îngrozitoare, cu o medie de 15 săptămâni până la deschiderea unui caz, adică cinci săptămâni peste termenul limită.

Aş dori, prin urmare, să invit Comisia şi statele membre să aloce resurse financiare şi umane reale şi să organizeze campanii vaste de informare, adresate în special întreprinderilor, care în 2009 nu au prezentat mai multe cazuri decât în 2004.

 
  
MPphoto
 

  Olle Schmidt (ALDE ).(SV) Dle preşedinte, domnilor comisari, aş dori să le mulţumesc raportorilor pentru munca lor constructivă. În ciuda defectelor sale, piaţa internă a UE reprezintă un mare succes, iar criticismul dlui Colman mi se pare greu de înţeles. Scopul pieţei interne este de a le oferi consumatorilor o gamă largă de bunuri şi servicii de înaltă calitate la preţuri bune, garantând în acelaşi timp un nivel adecvat de protecţie a consumatorilor. Prin urmare, cred că ar trebui să lucrăm la armonizarea completă a drepturilor consumatorilor asigurând un nivel înalt de protecţie, astfel încât consumatorii să poată într-adevăr să exploateze avantajele pieţei interne. Acest lucru este deosebit de important, având în vedere creşterea comerţului transfrontalier şi a comerţului electronic.

Sunt convins că acţiunea populară ar fi o modalitate eficientă pentru binele consumatorilor europeni – bazată nu pe modelul american, ci pe un model european. În acest sens, trebuie să punem un capăt ezitărilor şi să trecem, în sfârşit, la acţiune. Mă bucur că dl comisar Dalli se va ocupa de acest lucru.

Cu toţii ştim că, în perioada actuală, cele mai multe locuri de muncă sunt create în sectorul serviciilor. De aceea, este important ca UE să aibă un sector al serviciilor cu adevărat european, în care antreprenorii şi consumatorii să poată acţiona liber nu numai la nivel naţional, ci în cadrul pieţei interne. Avem nevoie de o piaţă funcţională a serviciilor de securitate socială. Aceasta va duce la o mai bună îngrijire, la mai multă libertate de alegere şi la perioade mai scurte de aşteptare. În momentul de faţă, avem o situaţie aproape nereglementată şi mă bazez pe dl comisar Dalli că se va ocupa de soluţionarea acestei probleme.

Un alt domeniu căruia trebuie să-i acordăm mai multă atenţie este cel al serviciilor financiare, în care ştim că există încă probleme. Prin urmare, avem nevoie de norme clare şi credibile, nu în ultimul rând în contextul turbulenţelor financiare, iar comisarul Barnier va face faţă acestei provocări. Normele echilibrate, rezonabile şi corecte sunt bune pentru consumatori.

 
  
MPphoto
 

  Jacek Olgierd Kurski (ECR ).(PL) Este bine că Parlamentul a elaborat un raport cu privire la SOLVIT, care conţine sugestii pentru Comisia Europeană şi pentru statele membre.

În calitate de raportor alternativ pentru Conservatorii şi Reformiştii Europeni, am subliniat, când raportul era încă la stadiul de comisie, importanţa de a promova SOLVIT în rândurile locuitorilor UE şi, în special, posibilitatea cetăţenilor şi, în special a întreprinderilor de a-şi apăra drepturile. Suntem probabil cu toţii de acord că este esenţial să desfăşurăm o campanie de informare care să promoveze reţeaua SOLVIT ca pe un mecanism alternativ de soluţionare a litigiilor. Scopul este ca informaţiile cu privire la existenţa SOLVIT să ajungă la părţile interesate. Internetul este un element esenţial aici, prin urmare ar fi bine dacă Comisia ar răspunde la sugestiile Parlamentului şi ar iniţia crearea unei adrese comune de internet cu domeniul solvit.eu pentru toate centrele naţionale SOLVIT, iar statele membre care, până acum, nu au făcut acest lucru, ar crea pagini de internet cu domenii naţionale legate de portalul european SOLVIT.

Bineînţeles că promovarea nu este suficientă. Este importantă şi creşterea eficienţei centrelor naţionale SOLVIT prin punerea la dispoziţie a unor funcţionari publici competenţi şi prin subvenţionarea SOLVIT la nivel european.

 
  
MPphoto
 

  Sławomir Witold Nitras (PPE ).(PL) Îi felicit călduros pe toţi raportorii, deoarece rapoartele pentru care sunt responsabili au două caracteristici foarte importante. În primul rând, ele apără, de fapt, în mod foarte consistent, piaţa internă, subliniind deficienţele legate de vizibilitatea acesteia, însă, în acelaşi timp, o apără foarte puternic. Cea de-a doua mare calitate a acestor rapoarte este faptul că ele sunt în general acceptate. Vreau să spun că ne confruntăm cu o situaţie în care întreg Parlamentul European, inclusiv acei deputaţi care sunt foarte sceptici în ceea ce priveşte piaţa liberă, apără, în general, piaţa internă şi valorile acesteia – aceasta este o calitate deosebită a acestor rapoarte.

Aş dori să atrag atenţia asupra câtorva aspecte specifice. În ceea ce priveşte SOLVIT, ne confruntăm cu situaţia paradoxală, după cum a precizat dl Kurski, în care chiar instrumentul care ar trebui să compenseze acele diferenţe funcţionează în mod diferit de la o ţară la alta, în materie de eficienţă. După părerea mea, acest lucru necesită o oarecare coordonare, deoarece trebuie să avem un sistem cuprinzător, care nu numai că trebuie să funcţioneze bine, ci trebuie să funcţioneze peste tot în acelaşi fel. Ceea ce este foarte important în raportul dnei Thun este modalitatea pe care Comisia trebuie s-o găsească pentru ca, până la urmă, să se poată dezvolta un model care să asigure că legislaţia pe care o creăm nu va fi incompatibilă cu piaţa internă liberă. Acesta se pare că este un aspect esenţial al raportului. Dacă am reuşi să construim un astfel de mecanism, nu ar mai trebui să ne facem griji cu privire la viitorul noii pieţe.

 
  
MPphoto
 

  Barbara Weiler (S&D ). (DE) Dle preşedinte, domnilor comisari, doamnelor şi domnilor, dezbaterea comună din această dimineaţă şi calitatea înaltă a tuturor celor trei rapoarte indică prioritatea deosebită care li se acordă în Europa pieţei interne şi politicii consumatorului. Aş dori să le mulţumesc tuturor celor trei raportori şi numeroşilor raportori alternativi şi colegi care au contribuit la această activitate comună.

Aş dori să mă axez pe două puncte esenţiale. Primul este că noi, Comisia şi cei din Parlament, plecăm de la ideea că lucrurile funcţionează relativ armonios pe piaţa internă şi că avem consumatori informaţi şi furnizori corecţi. Acesta este de multe ori cazul, dar nu întotdeauna. Există furnizori iresponsabili care se gândesc doar la profiturile lor pe termen scurt şi, prin urmare, este necesară o supraveghere mai solidă a pieţei şi monitorizarea acesteia. Cu toate acestea, există şi consumatori neinformaţi. Avem nevoie de o mai bună informare. Nu este suficient ca prospectul să fie lizibil. Avem nevoie de o informare continuă.

Cineva tocmai a spus că avem nevoie de încredere. Încrederea vine însă din ştiinţă. Am auzit că, în Germania, numai unul din doi adolescenţi între 14 şi 15 ani înţelege semnificaţia cuvântului inflaţie. Nici nu vreau să întreb care ar fi rezultatele sondajului dacă ar fi vorba despre cuvântul „deflaţie”. Trebuie să existe o interconectare mai bună între şcoli, precum şi informaţii cu privire la conflictul dintre interesele furnizorilor şi ale consumatorilor. Acest lucru este menţionat în rapoartele colegilor mei...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE ). - Este un drept fundamental al cetăţenilor europeni în cadrul pieţei unice ca, atunci când doresc să cumpere un produs sau un serviciu, indiferent în ce stat membru se află, să beneficieze de aceleaşi preţuri sau comisioane, iar atunci când diferenţele există, să poată fi explicate.

Cred că trebuie să ne aplecăm mai mult asupra problemelor din domeniul serviciilor bancare şi financiare, deoarece astăzi în piaţa unică există mari diferenţe în comisioanele percepute în domeniul acestor servicii. Dacă te afli, de exemplu, în România şi doreşti să apelezi la un serviciu bancar prestat de bănci – aceleaşi bănci care operează şi în România, şi în Franţa, şi în Italia, şi în Austria –, în România plăteşti mai multe comisioane şi mult mai mari. O asemenea situaţie nu este corectă şi cred că este îndreptăţită speranţa cetăţenilor, nu numai din România, ci şi din alte state membre, ca instituţiile europene să aibă un rol mai activ în clarificarea acestor diferenţe. Repet, este vorba de comisioane, şi nu de dobânzi bancare.

Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Alan Kelly (S&D ). – Dle preşedinte, aş dori să-i felicit, în mod special, pe toţi colegii mei din Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor care au lucrat la viitorul Tabloului de bord al pieţei interne. Este o chestiune importantă pentru mine, deoarece prin acesta se asigură un instrument excelent de comunicare pentru felul în care statele membre tratează directivele.

Este atât de importantă pentru mine, pentru că aud în mod constant vorbindu-se despre reglementări excesive UE, mai ales în ţara mea, în Irlanda, iar acest lucru trebuie digerat. O privire scurtă asupra tabloului de bord vă va arăta că Irlanda a aplicat de 67 de ori în mod greşit directive UE şi se află în pericolul de a nu îndeplini obiectivul convenit de 1 % al deficitului de transpunere.

Astfel, se ridică întrebarea: cine este de vină pentru această presupusă reglementare excesivă? Dacă un stat membru nu transpune o directivă în mod corect sau adaugă mai multe reglementări în directive, atunci este vina UE sau vina statului membru? Cred că, probabil, este vina celui din urmă.

Poate că o idee pentru tabloul de bord în viitor ar fi abordarea directă a problemei reglementării excesive, aşa-numita practică de „gold plating”. Cred că acesta ar fi un rezultat pozitiv.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE ). – Dle preşedinte, în primul rând, aş dori să felicit persoana care a avut ideea titlului de „SOLVIT”: este simplu, este clar şi, după cum se spune, „face exact ceea ce scrie pe prospect”.

De la înfiinţarea SOLVIT în 2002, volumul de lucru al acestui portal a crescut în mod exponenţial an de an, atât de mult încât în 2008, a existat o creştere de 22 % a numărului cazurilor pe care le-a avut de rezolvat, ajungându-se la 1 000 de cazuri, iar procentul de soluţionare a atins 88 %, economisindu-se 32,6 milioane de euro. Sunt statistici impresionante. Cu toate acestea, dezavantajul este că, în medie, numărul de zile necesare pentru rezolvarea problemelor a crescut de la 53 la 69 de zile. Acest lucru ne duce la soluţiile de care avem nevoie.

În mod evident, există o lipsă de personal. Aceasta trebuie rezolvată. Trebuie să existe resurse corespunzătoare. Este nevoie de o formare continuă în conformitate cu strategia UE 2020 privind formarea continuă şi de un schimb al celor mai bune practici, reuniunile regulate fiind, de asemenea, importante. Aş mai dori să sugerez că, având în vedere că multe dintre probleme sunt locale, ar putea exista un sector local care să se ocupe din timp de cereri.

Consumatorii trebuie, de asemenea, să fie mai conştienţi. Cred că o adresă online ar fi benefică în acest sens şi ar crea mai multă încredere. Cred că este important, astfel cum a precizat unul dintre antevorbitori, să se analizeze îndeaproape ceea ce se întâmplă în diferitele state în domeniul transpunerii normelor UE.

În cele din urmă, un antevorbitor a spus că aceasta este o „soluţie UE care caută cu disperare o problemă”; eu aş spune că este o problemă UE care se bucură de succes în găsirea unei soluţii.

 
  
MPphoto
 

  Sylvana Rapti (S&D ).(EL) Dle preşedinte, felicitări şi mulţumiri raportorilor şi raportorilor alternativi ai celor trei rapoarte. Existenţa unui acord mă face să fiu optimistă cu privire la viitorul pieţei interne.

Aş dori să subliniez două puncte: primul se referă la punctul 10 al raportului Thun. Consider că este fundamental şi cred că cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla ar fi să se clarifice faptul că drepturile lucrătorilor, drepturile sociale şi protecţia mediului nu reprezintă obstacole în calea progresului pieţei interne.

Cel de-al doilea punct se referă la SOLVIT. Este un mecanism extraordinar, însă acesta are încă nevoie de mult ajutor. Sinceră să fiu, mă gândeam să îndemn guvernul meu din Grecia să facă ceva în această privinţă, deoarece nu avem decât doi angajaţi. Însă când am auzit că Franţa nu are decât un stagiar, m-am gândit să aştept mai întâi ca dl Barnier să exercite presiune asupra guvernului său.

 
  
MPphoto
 

  Pascale Gruny (PPE ).(FR) Dle preşedinte, domnilor comisari, doamnelor şi domnilor, noua reţea online de soluţionare a problemelor, care se ocupă de cazuri de aplicare greşită a legislaţiei privind piaţa internă, cunoscută ca SOLVIT, este până acum un sistem de succes, deoarece oferă o remediere fără proceduri legale, într-o perioadă de până la zece săptămâni.

Creată în 2002, reţeaua a fost subiectul unei creşteri de 22 % a volumului său de lucru în 2008. Chiar dacă rata de soluţionare rămâne destul de ridicată, la 83 %, numărul cazurilor rezolvate scade. Ar fi timpul, opt ani după înfiinţarea sa, să ne gândim la consolidarea acestei instituţii, oferindu-i mijloacele necesare pentru ca aceasta să funcţioneze în mod eficient.

Aceste noi măsuri ar ajuta cetăţenii europeni şi întreprinderile europene să-şi exercite drepturile, în special în ceea ce priveşte recunoaşterea calificărilor şi a drepturilor lor sociale şi de şedere.

Susţin, prin urmare, ideea potrivit căreia nu numai că ar trebui să existe mai mult personal SOLVIT în statele membre, dar ar trebui luate măsuri de sprijin şi de formare profesională, astfel încât personalul să poată funcţiona cât mai eficient posibil.

Consider că este esenţial ca guvernele şi noi, în calitate de reprezentanţi aleşi ai circumscripţiilor noastre electorale, să promovăm reţeaua SOLVIT, care a permis economisirea a 32,6 milioane de euro în 2008. În plus, promovarea acestui instrument ar limita recurgerea excesivă la sistemul judiciar. Prin urmare, fac apel la statele membre să transpună toate directivele europene şi să informeze cetăţenii şi întreprinderile cu privire la drepturile pe care le au în cadrul pieţei interne, cu ajutorul susţinerii mediatice şi a campaniilor de informare.

În încheiere, în numele grupului meu politic din cadrul Comisiei pentru petiţii, sper ca cooperarea dintre SOLVIT şi comisia noastră parlamentară să fie consolidată, pentru a facilita activităţile acestor două organisme.

 
  
MPphoto
 

  Małgorzata Handzlik (PPE ).(PL) Dle preşedinte, aş dori să-i felicit pe raportori pentru rapoartele foarte bune. În ultima vreme, am vorbit mult despre nevoia de a revigora piaţa internă. Dl comisar a vorbit şi dumnealui despre aceasta în cadrul audierii în faţa Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. Acesta va fi şi cazul raportului dlui profesor Monti, pe care îl aşteptăm. După părerea mea, nu găsim suficiente elemente ale pieţei interne în sine în strategia UE 2020. Avem nevoie de piaţa internă. Însă nu de o piaţă internă doar ca nume, ci de una care să fie cu adevărat operaţională. Nu se poate spune că, în momentul de faţă, avem acest lucru. Există prea multe bariere în calea exercitării libere a celor patru libertăţi, iar acestea limitează potenţialul pieţei, în timp ce politicile protecţioniste ale statelor membre nu respectă principiile pieţei libere. Pe de o parte, avem nevoie de o punere în aplicare adecvată a legislaţiei de către statele membre şi de instrumente de sprijin care să funcţioneze, precum SOLVIT, însă avem nevoie şi de (...).

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Marc Tarabella (S&D ).(FR) Dle preşedinte, nu pot decât să fiu de acord cu concluziile din raportul colegei noastre, dna Hedh, mai ales în ceea ce priveşte nevoia unei politici active în domeniul protecţiei consumatorilor, direcţionată în mod special către protecţia consumatorilor vulnerabili şi a celor cu venituri mici.

Doresc să mă axez pe câteva alte puncte esenţiale ale acestei politici. Tabloul de bord al pieţei interne este, cu siguranţă, un bun instrument statistic, însă este complet neadecvat, deoarece se concentrează în mod exclusiv asupra funcţionării sectorului de consum, fără să încerce să rezolve problemele consumatorilor UE din cadrul acestei pieţe.

Tabloul de bord al pieţei interne nu ar trebui să privească cererea pieţei şi consumatorii ca pe nişte destinatari pasivi aflaţi la capătul celălalt al lanţului. Devine din ce în ce mai clar faptul că, de acum înainte, consumatorii trebuie să joace un rol responsabil şi activ, angajându-se într-un consum durabil, etic, responsabil din punct de vedere social şi ecologic. Tabloul de bord ar trebui, prin urmare, să fie revizuit şi să i se adauge indicatori referitori la aspectele sociale şi ecologice ale acestor alegeri, care devin din ce în ce mai importante.

În încheiere, normele privind consumul de energie, transportul, mediul, tehnologia digitală etc. trebuie să fie incluse în revizuirea acquis -ului.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI ).(DE) Dle preşedinte, aş dori să vorbesc despre propuneri legate de protecţia consumatorilor şi aş dori, bineînţeles, să menţionez mai întâi aspectele pozitive: modul de a-i informa şi de a le conferi mai multe drepturi consumatorilor prin furnizarea mai multor informaţii la toate nivelurile, de la cel municipal, local şi regional la cel al afacerilor transfrontaliere UE, promovarea consumatorilor – aşa cum se prevede la noi în Austria în legislaţia antitrust – şi, bineînţeles, sancţiuni mai dure pentru băncile neatente care acordă credite riscante. Un formular standardizat pentru credite este, de asemenea, un lucru foarte pozitiv.

Doresc să mă refer însă şi la anumite chestiuni problematice, şi anume la prejudiciile serioase din legislaţia referitoare la garanţii şi la clauzele contractuale improprii, care sunt pedepsite mai sever în locuri precum Austria. Propun aplicarea principiului normei mai favorabile, astfel încât, atunci când normele naţionale oferă o mai bună protecţie pentru consumatori, acestea să fie utilizate în mod corespunzător.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE ). – Dle preşedinte, protecţia consumatorilor: cu toţii suntem în favoarea acesteia. Dificultatea este ca anumite state membre să vorbească despre mecanismul SOLVIT, aşa cum au spus şi alţi vorbitori. Acest lucru trebuie abordat, astfel încât să existe un personal adecvat.

Dar să vă dau câteva exemple practice de probleme ale consumatorilor care ajung la biroul meu. Chiar în această dimineaţă, am avut o problemă legată de tranzacţiile de proprietate din Uniunea Europeană. Știu că UE nu are competenţe în acest domeniu, dar aş putea să solicit statelor membre în care există probleme să se ocupe de cetăţeni aşa cum s-ar ocupa de ai lor şi cred că acesta este un aspect în privinţa căruia sunt necesare măsuri.

Cea de-a doua are legătură cu registrele de afaceri. „European City Guides” a cauzat dureri de cap enorme în Parlament şi continuă să opereze, deoarece beneficiază de un anumit nivel de protecţie în statele membre în care se află în prezent. Această chestiune trebuie abordată, deoarece atitudinea cetăţenilor faţă de piaţa internă este afectată de experienţa lor în aceste domenii, chiar dacă UE nu are competenţe cu privire la acestea.

 
  
MPphoto
 

  Christel Schaldemose (S&D ).(DA) Dle preşedinte, mulţumesc pentru dezbaterea fructuoasă de astăzi. Mă bucur că dl Barnier şi dl Dalli au sprijinit în această măsură nevoia de protecţie a consumatorilor în cadrul pieţei interne. Cu toate acestea, aş dori să atrag atenţia asupra unui anumit punct din raportul dnei Hedh – şi anume punctul 40 în care propunem înfiinţarea unei Agenţii europene pentru protecţia consumatorilor. Îmi pot imagina că este un lucru la care aţi dori să lucraţi. O astfel de agenţie ar contribui la colectarea datelor, la pregătirea studiilor privind comportamentul consumatorilor şi, bineînţeles, ar putea avea un rol de control faţă de activităţile Comisiei şi ale Parlamentului cu privire la chestiuni legate de consumatori. Aş dori, prin urmare, să aud părerea dvs. cu privire la această idee, dacă este ceva la care aţi dori să lucraţi – în ceea ce mă priveşte, am putea crea cu uşurinţă o astfel de agenţie în Malta sau Franţa, dacă acest lucru fi în sprijinul procesului.

 
  
MPphoto
 

  Michel Barnier, membru al Comisiei.(FR) Dle preşedinte, dna Schaldemose tocmai a subliniat calitatea acestei dezbateri, în special în ceea ce priveşte punctul specific referitor la agenţia pentru protecţia consumatorilor care, dacă nu greşesc, deja există în Canada, iar dl Dalli ne va spune cum stau lucrurile în prezent. Sunt de acord cu această evaluare a calităţii dezbaterii şi a calităţii tuturor discursurilor constructive şi critice, precum şi a propunerilor care s-au făcut cu privire la punerea în aplicare, la evaluarea şi monitorizarea acestor 1 500 – repet, pentru toţi cei care ne ascultă – 1 500 de directive sau texte care reglementează această vastă piaţă europeană. Aş adăuga că nu sunt sigur dacă prefer să vorbesc despre marea piaţă europeană în locul pieţei unice, având în vedere că ar fi mai clar pentru cetăţeni şi pentru consumatori.

Sub supravegherea preşedintelui, dl Harbour, care m-a auzit spunând aceasta în Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, şi ca răspuns la discursul dlui Triantaphyllides, aş dori să vă reamintesc principiul care se stă la baza acţiunii pe care o voi iniţia cu Comisia în următorii cinci ani.

Doamnelor şi domnilor, scopul meu este, zi de zi, legislaţie de legislaţie, să asigur că piaţa europeană va fi din nou în slujba femeilor şi bărbaţilor care locuiesc pe continentul nostru. Am şi un al doilea scop, şi anume de a garanta că pieţele – având în vedere că sunt responsabil şi pentru reglementare şi supraveghere – că pieţele financiare, despre care s-au spus multe în ultimele luni, vor servi, din nou, economiei reale, bărbaţilor şi femeilor.

Vreau ca cetăţenii, consumatorii şi micile întreprinderi să-şi însuşească din nou această piaţă. Acest lucru va ghida acţiunea pe care voi avea onoarea s-o conduc în cadrul Colegiului. Este o chestiune de încredere, pentru a adopta cuvântul pe care dl Rochefort şi dna Rühle tocmai l-au utilizat, de încredere reciprocă. De aceea îi mulţumesc, încă o dată, dnei Thun Und Hohenstein pentru raportul dumneaei de foarte mare calitate cu privire la tabloul de bord publicat de Comisia Europeană.

Există multe idei, în acest raport şi în tot ceea ce am auzit, care merită să fie adoptate sau examinate. Dl Bielan a sprijinit ideea indicatorilor referitori la aplicarea regulilor incluse în raportul dnei Thun Und Hohenstein. Dna Gebhardt a menţionat şi evaluarea economică şi socială a directivelor şi a studiilor de impact. Poate că, în această etapă, aş răspunde criticismului constructiv al dlui Harbour cu privire la strategia 2020. În plus, am auzit-o pe dna Handzlik spunând că nu am vorbit suficient de mult despre piaţa internă.

Sincer vorbind, la citirea strategiei 2020 pe care Comisia a publicat-o săptămâna trecută, piaţa internă se află în centrul acestei abordări şi se află peste tot: creştere inteligentă prin brevete şi alte instrumente; creştere ecologică prin utilizarea adecvată a contractelor de achiziţii publice; şi creştere inclusivă, echitabilă, justă. Piaţa internă este peste tot – trebuie să fie peste tot – dar, dle Harbour, textul 2020 nu este menit să discute despre toate lucrurile. De exemplu, în raport nu se discută despre politica externă şi politica de apărare şi nici nu este menit să elibereze Comisia de sarcina ei, care este aplicarea adecvată, supravegherea şi monitorizarea punerii corecte în aplicare a tuturor textelor. Vă rog să credeţi că nu mă simt eliberat de necesitatea de a verifica şi de a acţiona, câteodată chiar prin intermediul procedurilor de încălcare a dreptului comunitar, pentru a garanta buna punerea adecvată în aplicare a pieţei interne. Cu toate acestea, repet, voi privilegia întotdeauna acordul, încrederea şi explicaţia în favoarea constrângerii.

Există şi alte idei bune în raportul dnei Thun Und Hohenstein: parteneriatul cu statele membre şi crearea acestui forum al pieţei interne pe care îl susţin. Poate că am putea să reunim celelalte iniţiative de astăzi referitoare la aceleaşi subiecte de care ne ocupăm împreună cu dl Dalli, cum ar fi punerea în aplicare sau sublinierea şi promovarea reţelei SOLVIT, şi să rezolvăm lucrurile în acelaşi timp.

Am vorbit despre acordarea aceleiaşi importanţe efectului de monitorizare ca şi efectului de anunţare. Acesta este felul meu de a face politică şi, din acest punct de vedere, cred că tabloul de bord, evaluarea, trebuie să ne permită nu numai să facem o evaluare cantitativă – câte directive sunt transpuse – ci şi una calitativă.

Cred că dl Hoang Ngoc a menţionat, şi anume în mod foarte clar, calitatea punerii în aplicare a normelor, calitatea transpunerii şi, astfel cum aţi spus, calitatea normelor în sine, care, pentru un legiuitor sau comisar, reprezintă un bun exerciţiu de claritate. În orice caz, toate aceste idei sunt utile, după cum tocmai au spus dl Schwab şi dna Roithová.

În ceea ce priveşte SOLVIT, pentru a încheia cu câteva observaţii succinte, sprijin ideea – ideea bună – de a menţiona crearea unei pagini de internet SOLVIT.EU. Aceasta va disemina informaţii sau va trimite utilizatorul către site-urile naţionale. Vom lucra foarte rapid cu departamentele mele la acest site SOLVIT.EU, în mod concomitent cu un alt proiect legat de site-ul Your Europe. După cum a spus dl Kelly şi după cum aţi precizat şi dvs., cuvântul SOLVIT este, cel puţin, un cuvânt clar şi simplu şi aprob această evaluare pozitivă.

SOLVIT funcţionează bine, dar ar putea funcţiona şi mai bine. Există în continuare prea mulţi cetăţeni şi prea multe întreprinderi care nu sunt încă la curent cu drepturile lor şi cu mijloacele în care şi le pot afirma şi susţin observaţia dnei Werthmann, care solicită mai multă transparenţă. Cred şi că mulţi dintre dvs., dna Vergnaud, dl Rossi, dna Stihle, dna Rapti, aţi menţionat insuficienţa resurselor puse la dispoziţia SOLVIT, nu numai în Franţa, chiar dacă am auzit foarte clar ceea ce aţi spus. Acum nu vă vorbeşte un ministru francez, chiar dacă sunt un fost ministru francez, şi vă rog să mă credeţi că voi examina îndeaproape ceea ce se întâmplă în acea ţară – al cărei cetăţean sunt în continuare – astfel încât să funcţioneze aşa cum trebuie, la fel cum o voi face şi în cazul altor ţări.

Într-adevăr, solicităm resursele corespunzătoare, necesare, şi voi verifica acest lucru cu ocazia fiecărei vizite pe care o voi face la faţa locului. Încă o dată, aceste instrumente sunt necesare pentru a verifica în mod adecvat modul în care funcţionează piaţa internă; această piaţă, o spun la rândul meu, nu este completă. Trebuie s-o relansăm şi s-o dezvoltăm în continuare – mai multe persoane au indicat acest lucru, dl Stolojan, dna Gebhardt, dl Karas, dl Kožušník – din perspectiva transfrontalieră sau chiar în interiorul fiecărei ţări. Trebuie să eliminăm barierele, iar din acest motiv, dle Harbour, este important să stabilim unde se află legăturile lipsă, aspect care poate că este subliniat încă suficient de mult, dar este prevăzut în strategia 2020. Intenţionez să mă ocup de acest lucru cu cei 12 sau 15 colegi din Colegiu care sunt responsabili, într-un fel sau altul, de punerea în aplicare a acestor directive privind piaţa internă.

Dle preşedinte, voi încheia prin menţionarea a trei puncte specifice. Da cooperării strânse – dl Busuttil a fost cel care a deschis acest subiect – dintre SOLVIT, Ombudsmanul European şi activităţile Comisiei pentru petiţii. Aceasta va fi abordarea mea.

Le mulţumesc dnei Rühle şi celorlalţi membri ai Comisiei pentru bugete pentru bunăvoinţa de a apăra bugetul SOLVIT. Sprijin ideea dnei Gruny de a organiza consultări şi seminarii. Deja avem una sau două pe an - însă voi verifica dacă este suficient – între toţi agenţii din statele membre, câteodată chiar şi din regiuni, care se ocupă de proiectul SOLVIT.

În încheiere, în ceea ce priveşte subiectul care a fost criticat de mai mulţi membri ai Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, şi anume testul pieţei interne, fără a dramatiza acest subiect, vă reamintesc, doamnelor şi domnilor, că orice propunere legislativă trebuie să respecte tratatul. Asta este ceea ce doreşte să spună raportorul; cu alte cuvinte, trebuie să se supună unui test de compatibilitate cu principiile pieţei interne. Acesta este un lucru, şi, în plus, voi supraveghea o serie de criterii sociale, ecologice şi economice, având în vedere că m-am angajat ca toată legislaţia să fie evaluată în prealabil.

Acestea sunt obligaţiile în amonte şi în aval ale oricărei legislaţii, dacă încercăm să construim cel mai bun corp legislativ care să le servească cetăţenilor, consumatorilor şi întreprinderilor care lucrează şi care locuiesc pe teritoriul european.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ROUČEK
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, precum colegul meu, Michel Barnier, consider că este foarte încurajant să fac parte dintr-o dezbatere atât de aprinsă şi să aud opinii atât de avizate referitoare la problemele consumatorilor. Acest lucru este de bun augur pentru activitatea noastră împreună în spiritul parteneriatului şi pentru atingerea obiectivului de a pune consumatorii pe primul loc.

Dacă îmi permiteţi, voi repeta o observaţie pe care am făcut-o în discursul meu iniţial. În plus faţă de argumentele economice pentru o politică privind consumatorii, puternică, eficientă şi adecvată, ar trebui să ne concentrăm intens asupra rolului principal pe care aceasta îl poate juca în refacerea legăturii dintre Europa şi cetăţenii săi – care este probabil cea mai importantă răsplată. Ştiu că una dintre atribuţiile mele principale este să coordonez acest efort în cadrul Comisiei, iar vigilenţa dumneavoastră este binevenită şi liniştitoare.

Tabloul de bord al pieţelor de consum este un instrument ce ne permite să detectăm anomalii ale pieţei şi să trecem la o analiză avansată referitoare la modul în care am putea aborda astfel de anomalii. Consider că este un mecanism crucial, care deserveşte un scop absolut real şi că avem de câştigat de pe urma continuării dezvoltării şi consolidării acestuia.

Tabloul de bord al pieţelor de consum va fi ochii şi urechile noastre, care vor semnala problemele stringente. O reflectare mai bună a perspectivei consumatorului în politicile UE şi angajamentul nostru comun faţă de punerea în aplicare eficientă a acestora vor avea drept rezultat un consumator al UE mai puternic şi la beneficiile economice aferente.

Ca urmare a unei consultări publice desfăşurate anul trecut, Comisia evaluează comentariile referitoare la recursul colectiv şi intenţionează să găsească o soluţie care să vină în întâmpinarea nevoilor consumatorilor europeni, fără a importa practicile SUA. Găsirea de căi alternative pentru soluţionarea litigiilor va fi principala noastră strategie promovată în această privinţă.

Prietenul meu, Michel Barnier, a explicat deja poziţia centrală pe care o are piaţa internă în cadrul strategiei UE 2020. Dacă priviţi cu atenţie textul, se înţelege clar că în centrul pieţei unice trebuie să rămână consumatorii. Consumatorii reprezintă motorul pieţei unice şi intenţionăm să continuăm consolidarea poziţiei centrale a acestora.

Consider că problema educaţiei consumatorilor este un factor cheie pentru abilitarea acestora. Analizăm, într-adevăr, modul în care ar putea fi extins Programul Dolcetta pentru a cuprinde noi domenii.

În legătură cu ultimul punct referitor la o autoritate europeană pentru protecţia consumatorilor, trebuie evidenţiat faptul că punerea în aplicare reprezintă obligaţia exclusivă a statelor membre, iar acestea trebuie să ofere resursele adecvate pentru funcţionarea sa corespunzătoare. Însă tratatul oferă un temei juridic pentru ca Uniunea să le susţină şi să le completeze eforturile. Trebuie să se analizeze cu atenţie în ce domenii poate UE să completeze punerea în aplicare a legislaţiei de către autorităţile naţionale şi care este structura instituţională potrivită pentru acest lucru. Comisia va evalua cu atenţie diferitele alternative.

Aştept cu nerăbdare să facem progrese semnificative şi susţinute împreună în timp şi sunt responsabil pentru acest sector.

 
  
MPphoto
 

  Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein, raportoare. (PL) Mai presus de toate, aş dori să mulţumesc tuturor pentru această dezbatere interesantă, pentru reacţiile energice şi pentru observaţiile importante. Declaraţiile ambilor comisari şi prezenţa unui număr mare de membri ai personalului Comisiei arată că acest nou Parlament şi noua sa Comisie vor lucra îndeaproape şi bine în ceea ce priveşte continuarea dezvoltării pieţei comune.

Piaţa comună reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene şi aş vrea să-mi exprim mulţumirile pentru reacţiile pozitive la propunerile pe care le-am inclus în raportul meu. Colegilor deputaţi care sunt socialişti şi sunt îngrijoraţi în privinţa punctului 10 – „testul pieţei interne” – aş dori să le reamintesc, în primul rând, că acesta nu este ceva nou. Această propunere a fost aprobată de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor încă din 2003 şi face parte din strategia pentru piaţa internă. Nu ar trebui să ne temem de acesta. Testul nu ameninţă realizările sociale ale Uniunii Europene. La urma urmelor, puţin mai devreme, am auzit aici de la comisar că noile directive sunt evaluate de către Comisie din punct de vedere social, economic şi ecologic, aşadar nu trebuie să intrăm în panică. Ceea ce ne preocupă pe toţi este faptul că piaţa comună ar trebui să îşi continue dezvoltarea şi ne preocupă, de asemenea, menţinerea la distanţă a protecţionismului de către Comisia Europeană.

Integrarea europeană va creşte doar atunci când cetăţenii vor fi informaţi şi activi, iar instituţiile publice sunt competente, eficiente şi mai aproape de cetăţeni. În acest raport, am propus o serie de soluţii, astfel încât dvs. – colegi deputaţi – să vă puteţi angaja electoratul în mod efectiv şi optim în procesul integrării europene şi, în acest caz, să le sporiţi contribuţia la piaţa comună, această mare realizare a Uniunii Europene, prin consolidarea reală a acesteia. Trebuie să continuăm să elaborăm instrumente care vor contribui la dezvoltarea pieţei comune. Publicarea simultană a celor patru rapoarte este un element foarte important, aşa cum este şi mai buna coordonare şi transpunere a legislaţiei. Nu ar trebui să reacţionăm negativ la cuvântul „piaţă”. Acolo de unde vin eu nu am putut folosi această piaţă zeci de ani şi ştim la ce a dus acest lucru.

În sfârşit, le aducem aminte cetăţenilor că în centrul conceptului de piaţă comună se află patru libertăţi, iar acest lucru este evidenţiat în raportul meu. Este extrem de important să nu limităm libertăţile acestei pieţi, să ajutăm cetăţenii să facă uz din ce în ce mai mult de acestea, să le dezvolte şi să nu distrugă nimic din ceea ce am realizat până acum.

 
  
MPphoto
 

  Anna Hedh, raportoare.(SV) Dle preşedinte, am ascultat cu interes toate contribuţiile inteligente şi interesante la această dezbatere. Sunt, de asemenea, foarte mulţumită că ambii comisari responsabili promit să lucreze împreună pentru a dezvolta şi pentru a îmbunătăţi politica UE de protecţie a consumatorilor. Aş dori să adaug câteva observaţii proprii.

Organizaţiile consumatorilor au de jucat un rol foarte important în atragerea atenţiei autorităţilor către problemele de zi cu zi cu care se confruntă consumatorii. Drept urmare, instrumentele care sunt disponibile pentru organizaţiile consumatorilor ar trebui îmbunătăţite pentru a facilita funcţionarea eficientă a acestora la nivelul UE şi la nivel naţional.

În plus, trebuie să invităm statele membre să consulte organizaţiile consumatorilor cât mai mult posibil în cadrul tuturor etapelor procesului decizional ce ţin de politica de protecţie a consumatorilor. De asemenea, sunt încântată că dl comisar Dalli a adus în discuţie tema importanţei asigurării unei finanţări corespunzătoare şi a personalului disponibil de către statele membre în vederea continuării dezvoltării Tabloului de bord al pieţelor de consum.

În sfârşit, tabloul de bord al pieţelor de consum nu ar trebui folosit doar pentru a asigura o mai bună politică de protecţie a consumatorilor, ci acesta trebuie mai degrabă să influenţeze toate domeniile de politică importante pentru consumatori şi să asigure integrarea în mai mare măsură a problemelor consumatorilor în toate politicile UE. Mai mult decât atât, tabloul ar trebui să stimuleze o discuţie mai generală referitoare la chestiunile de politică privind consumatorii, atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional. Aştept cu nerăbdare o altă dezbatere privind piaţa internă şi protecţia consumatorilor în acest Parlament peste un an.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Silviu Buşoi, Raportor . − Îi mulţumesc domnului comisar Barnier şi colegilor care au făcut aprecieri pozitive despre primul meu raport, dar şi despre reţeaua SOLVIT în sine. Cred că SOLVIT este o soluţie practică pentru consumatori şi, de aceea, cred că ea trebuie îmbunătăţită şi promovată de către noi şi de către statele membre, pentru ca un număr cât mai mare de cetăţeni europeni să ştie despre existenţa SOLVIT şi să îşi poată apăra drepturile recurgând la asistenţa SOLVIT.

Cred că rezultatul la care am ajuns, atât în Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, cât şi în Comisia pentru petiţii, este unul satisfăcător. SOLVIT este deja o reţea care funcţionează bine, însă avem nevoie de soluţii pentru câteva dificultăţi pe care le întâlnesc atât cei care apelează la SOLVIT, cât şi personalul acestuia. În raport se regăsesc o parte dintre aceste soluţii, altele au fost puse în discuţie în această dezbatere.

Mai mult decât faptul că trebuie o creştere a personalului în unele centre SOLVIT, pentru eficienţa SOLVIT, personalul trebuie să fie unul calificat corespunzător şi să beneficieze de formare privind normele pieţei interne. Tot la fel de important este ca personalul SOLVIT să poată beneficia de asistenţă juridică, atât din partea funcţionarilor din administraţiile publice, cât şi din partea Comisiei Europene, dat fiind gradul de complexitate al cazurilor care ajung la cunoştinţa SOLVIT. Uneori Comisia Europeană răspunde cu întârziere solicitărilor de asistenţă juridică venite din partea personalului SOLVIT, ceea ce duce la unele întârzieri pentru întreaga procedură de soluţionare a cazurilor.

Îi mulţumesc domnului comisar Barnier că s-a angajat în faţa Parlamentului European că în cel mai scurt timp va face posibilă existenţa site-ului http://www.solvit.eu".

Cred cu tărie, dragi colegi, că acest raport este un pas important spre ameliorarea funcţionării SOLVIT şi, de aceea, rog toate grupurile să voteze în favoarea acestui raport.

Vă mulţumesc

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votul va avea loc în scurt timp.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto (S&D ), în scris. – Este incredibil că în două domenii esenţiale precum sănătatea şi protecţia consumatorilor, autorităţile din Malta şi din Gozo sunt absolut pasive, în ciuda încălcărilor flagrante.

În insulele malteze, medicamentele sunt mai scumpe decât într-o altă ţară UE, şi anume Belgia. Vă voi da următoarele exemple:

Galvus 50 mg (pilule pentru diabetici)

Preţul în Malta pentru o cutie de 28 de pastile: 27,84  EUR

Preţul în Bruxelles pentru o cutie de 180 de pastile: 135,13 EUR

Pentru 180 de pastile, preţul în Malta este de 187,97 EUR, faţă de 135,13 EUR la Bruxelles.

Tegretol 200 mg

Preţul în Malta pentru o cutie de 50 de pastile: 17,00 EUR 

Preţul în Bruxelles pentru o cutie de 50 de pastile: 7,08 EUR

Zocor 20 mg

Preţul în Malta pentru o cutie de 28 de pastile: 34,94 EUR

Preţul în Bruxelles pentru o cutie de 84 de pastile: 21,71 EUR

Pentru 84 de pastile, preţul în Malta este de 104,82 EUR, faţă de 21,17 EUR în Bruxelles.

Acestea sunt doar câteva exemple pentru o situaţie care se adaugă la greutăţile prin care trec majoritatea familiilor malteze. UE se mândreşte cu sănătatea şi cu protecţia consumatorilor, însă în insulele malteze preţul medicamentelor a crescut ameţitor fără motiv întemeiat.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D ), în scris.(CS) Funcţionarea eficientă a pieţei interne este o condiţie preliminară pentru garantarea adecvată a drepturilor conferite de un tratat în ceea ce priveşte libera circulaţie a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor şi a capitalului în cadrul Comunităţii. Într-un moment de criză, aceasta poate contribui, de asemenea, la crearea unui mediu economic stabil şi prosper. Totuşi piaţa internă nu îşi poate îndeplini funcţia fără o transpunere, punere în aplicare şi executare corespunzătoare a legislaţiei. Statele membre au obligaţia de a pune în aplicare legile la timp, dacă s-au angajat să facă acest lucru prin semnarea unui acord. Un deficit de 1 % al punerii în aplicare poate părea mic, însă dacă includem numărul de directive neimplementate, acesta are un efect considerabil asupra funcţionării pieţei interne. Apar în mod repetat îndoieli privind anumite state membre. Susţin publicarea de informaţii mai amănunţite pe situl web al Comisiei în legătură cu directivele care nu au fost încă puse în aplicare. Aceste informaţii ar trebui să contribuie la o mai mare conştientizare a publicului larg şi a organelor constituţionale din statele membre. Salut provocarea statelor membre să adopte măsuri esenţiale, inclusiv alocarea de resurse pentru a asigura funcţionarea reţelelor transfrontaliere de sisteme informatice pentru schimbul de informaţii în timp util, în special pentru produse periculoase nealimentare (RAPEX) şi pentru alimente şi furaje (RASFF) sau a reţelei de cooperare în domeniul protecţiei consumatorilor (CPC). Aceste sisteme încă nu funcţionează în mod corespunzător şi nu ne putem baza pe ele în toate statele membre. Este, de asemenea, necesar să se acorde atenţie aplicării corecte a directivelor. Acest lucru poate fi realizat printr-o cooperare eficientă între organisme la nivel naţional, regional şi local.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (S&D ), în scris. – Trebuie să se reflecteze în mod serios asupra mecanismelor de recurs existente la nivelul Uniunii, precum SOLVIT. Această cale alternativă de recurs este utilizată prea puţin datorită faptului că cetăţenii, consumatorii şi întreprinderile nu ştiu că există, dar şi din cauza resurselor insuficiente la nivel naţional. Centrele SOLVIT prezente în fiecare stat membru (şi în Norvegia, Islanda şi Liechtenstein) se confruntă cu un deficit de personal şi de fonduri – trebuie intensificată formarea personalului şi finanţarea în vederea îmbunătăţirii capacităţii administrative a centrelor. Invit Comisia să ia în considerare finalizarea proiectului referitor la serviciile comunitare de asistenţă pentru piaţa unică (SMAS) drept o chestiune prioritară. Propun Comisiei să ia în considerare includerea unei descrieri amănunţite a progresului, realizărilor şi deficienţelor SOLVIT în Tabloul de bord al pieţelor de consum. Mai mult decât atât, în încercarea de a-l face mai cunoscut, statele membre trebuie să promoveze SOLVIT ca pe o alternativă rapidă şi accesibilă de mecanism de soluţionare a litigiilor, printr-o campanie la nivel naţional. În sfârşit, trebuie să se vadă o îmbunătăţire notabilă din partea Comisiei şi a statelor membre în ceea ce priveşte conştientizarea oportunităţilor pe care piaţa unică le oferă cetăţenilor, consumatorilor şi întreprinderilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Danuta Jazłowiecka (PPE ), în scris. (PL) O societate care profită liber de posibilităţile oferite de piaţa unică reprezintă baza pentru succesul procesului de integrare europeană. Nu vom construi o Uniune Europeană cu adevărat unită dacă oamenii nu sunt convinşi că întreaga Europă este căminul lor. Acest scop poate fi deservit în principal de SOLVIT. Se poate spune că înfiinţarea sistemului SOLVIT în 2002 a fost unul dintre acele evenimente din istoria de continent unit a Europei care par inobservabile, însă care odată cu trecerea timpului au adus rezultate neaşteptate. Ideea sistemului se referă direct la sursele integrării europene sau, cu alte cuvinte, la faptul că este menit să deservească în primul rând cetăţenii Uniunii şi nu anumite state membre sau guverne.

Există ceva mai bun decât a le oferi oamenilor de rând un instrument simplu, care să le permită să rezolve probleme care le limitează libertatea de a-şi desfăşura activitatea într-o piaţă unică? Totuşi, experienţa de aproape zece ani ne-a arătat că există numeroase bariere care împiedică oamenii să profite la maxim de posibilităţile sistemului. Prin urmare, ar trebui să fim de acord cu propunerile raportului elaborat de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. Mai presus de toate, ar trebui să ne concentrăm asupra promovării SOLVIT în statele membre, în rândul cetăţenilor, deoarece ei ştiu foarte puţin despre acesta. Acordarea de resurse financiare şi de personal mai mari, formarea suplimentară sau numirea unui ofiţer de legătură SOLVIT vor fi lipsite de sens dacă oamenii nu ştiu că au un astfel de instrument la dispoziţie. Prin urmare, în opinia mea, toate măsurile pe care le luăm ar trebui să înceapă cu aceasta, deşi nu ar trebui să renunţăm la alte idei.

 
  
MPphoto
 
 

  Ramona Nicole Mănescu (ALDE ), în scris . – Domnule preşedinte, stimaţi colegi, buna funcţionare a pieţei interne trebuie să rămână o prioritate pentru Parlamentul European iar servicii precum SOLVIT sunt esenţiale pentru asigurarea acesteia. Raportul evidenţiază acest lucru şi atrage atenţia asupra problemelor cu care se confrunta acest serviciu. Chiar dacă ştim cu toţii că aspecte precum comunicarea şi mediatizarea serviciului SOLVIT sunt extrem de importante, constatăm totuşi că acestea rămân unele din problemele recurente cu care serviciul s-a confruntat încă din primii ani. Statele membre şi Comisia Europeană trebuie să se asigure că cetăţenii europeni, mediul de afaceri şi în special întreprinderile mici şi mijlocii, care au nevoie de sprijin pentru a putea beneficia pe deplin de facilităţile pieţei interne, au acces la mijloacele de informare şi soluţionare rapidă. Mai mult decât atât, centrele SOLVIT au nevoie de resurse suplimentare, şi mă refer aici la personal calificat şi implicit cursuri de formare continuă pentru acesta. Statele membre trebuie să înţeleagă importanţa acestor centre, atât de necesare pentru o implementare corectă a normelor pieţei interne. Consider că avantajele pe care acest serviciu le poate oferi, atât cetăţenilor cât şi mediului de afaceri, sunt departe de a fi pe deplin utilizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI ), în scris.(DE) Protecţia consumatorilor în Uniunea Europeană trebuie concepută în aşa fel încât cetăţenii să poată profita, în cadrul pieţei interne, de o gamă largă de produse şi servicii de înaltă calitate, având în acelaşi timp încredere că drepturile lor în calitate de consumatori sunt protejate şi că şi le pot exercita eficient oricând este cazul. Este de la sine înţeles faptul că, pentru a face acest lucru, este necesar, de asemenea, ca aceştia să fie conştienţi de drepturile şi de obligaţiile lor în temeiul legislaţiei aplicabile. Iniţiativele menţionate în raport pentru oferirea de clarificări şi de informaţii cetăţenilor UE sunt, aşadar, importante şi trebuie puse în aplicare rapid. Complexitatea din ce în ce mai mare a sectorului serviciilor, în special, reprezintă o problemă majoră, care face din ce în ce mai grea efectuarea unei alegeri în cunoştinţă de cauză în momentul achiziţionării de bunuri sau servicii. Cunoştinţele, dar şi nevoile consumatorilor, care au fost indicate de barometrul consumatorilor, trebuie luate în considerare de către instituţiile UE în cadrul politicilor şi în activitatea legislativă. Ar trebui să ţintim către o mai mare armonizare a reglementărilor privind protecţia consumatorilor – iar prin aceasta mă refer la o adaptare ascendentă – având în vedere utilizarea din ce în ce mai mare a serviciilor transfrontaliere. Totuşi, în toate încercările noastre de a îmbunătăţi piaţa internă, nu trebuie să uităm numeroasele importuri din terţe ţări. În această privinţă, avem nevoie de o mai mare cooperare între autorităţile vamale şi autorităţile de protecţie a consumatorilor din statele membre pentru a proteja consumatorii de importurile nesigure.

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE ), în scris.(ET) De-a lungul anilor, sfera politicii UE privind protecţia consumatorului s-a schimbat pentru a reflecta schimbarea nevoilor şi a aşteptărilor oamenilor. Cu aproape 500 milioane de consumatori, piaţa internă a UE are un rol important în realizarea obiectivelor incluse în planul de acţiune de la Lisabona (creştere economică, ocuparea forţei de muncă şi creşterea competitivităţii), deoarece cheltuielile consumatorilor aduc bunăstare în cadrul UE. Mai presus de toate, datorită dezvoltării rapide a comerţului electronic, dimensiunea transfrontalieră a pieţelor consumatorilor din UE a crescut în mod semnificativ, devenind şi mai importantă o protecţie la nivel înalt a consumatorilor. Din nefericire însă regulamentele UE privind protecţia consumatorului nu au fost puse în aplicare în aceeaşi măsură în toate statele membre. În opinia mea, o monitorizare mai intensă a pieţei, a mecanismelor de punere în aplicare şi a implementării eficiente şi integrale a acestora sunt esenţiale pentru sporirea încrederii consumatorilor. Pe această bază, susţin sugestiile raportoarei, şi anume, Comisia Europeană ar trebui să urmărească îndeaproape adoptarea şi punerea în aplicare a drepturilor consumatorilor UE în statele membre şi să îi ajute în acest sens prin toate mijloacele. Consider că Uniunea Europeană ar trebui să ia în considerare ideea creării unui oficiu european pentru protecţia consumatorilor care ar putea funcţiona ca un organism coordonator central, care se ocupă în special cu soluţionarea incidentelor transfrontaliere, pentru a susţine şi pentru a completa oficiile de protecţie a consumatorilor competente din statele membre în punerea în aplicare a regulamentelor UE privind protecţia consumatorilor. Consider că regulamentele UE privind protecţia consumatorului nu vor avea o contribuţie prea mare dacă nu sunt adoptate corect, implementate şi puse în aplicare la nivel naţional.

 

5. Circulaţia persoanelor aflate în posesia unei vize de lungă şedere (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Carlos Coelho, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentul European şi al Consiliului de modificare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen şi a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor care deţin o viză de lungă şedere [COM(2009)0091 – C6-0076/2009 – 2009/0028(COD) ] (A7-0015/2010 ).

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, raportor.(PT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, astăzi vorbim despre situaţii absurde precum cea a unui student care obţine o viză pentru a frecventa un curs în Belgia. Întrucât nu intră sub incidenţa domeniului de aplicare al Directivei 2004/114/CE, acesta nu va putea merge în Ţările de Jos să adune informaţii dintr-o bibliotecă specializată pentru a-şi scrie teza şi nu va putea beneficia de un sfârşit de săptămână în care să viziteze Barcelona, pentru că va fi arestat în ţara care a eliberat viza.

Convenţia Schengen stipulează că deţinătorii de viză de lungă şedere au dreptul de a locui doar pe teritoriul statului membru care a acordat viza. Ei nu au dreptul de a călători către sau de a trece prin alte state membre în drum spre ţara de origine.

Schengen înseamnă libertate de circulaţie. Orice persoană care locuieşte legal într-un stat membru ar trebui să aibă dreptul să circule liber în zona în care nu există graniţe interne. Soluţia ideală ar fi ca statele membre să se conformeze obligaţiei lor de a oferi un permis de şedere resortisanţilor ţărilor terţe care deţin acest tip de viză. Cu toate acestea, acest lucru nu se întâmplă în marea majoritate a statelor membre.

Statele membre au evitat temporar această situaţie prin eliberarea vizelor de tip D + C, care permit deţinătorilor de vize de lungă şedere să circule liber în cadrul spaţiului Schengen în timpul primelor trei luni. Acest tip de viză va fi eliminat din aprilie 2010, odată cu intrarea în vigoare a Codului comunitar al vizelor, care va urgenta şi mai mult găsirea unei soluţii pentru această problemă.

Modificările pe care le-am propus şi care se bucură de sprijinul majorităţii membrilor Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne contribuie la soluţionarea acestei probleme fără a diminua securitatea spaţiului Schengen.

Obligaţia de a consulta Sistemul de Informaţii Schengen în timpul procesării cererilor de vize de lungă şedere urmează aceeaşi procedură existentă pentru resortisanţii ţărilor terţe care deţin permise de şedere. Astfel, am răspuns temerilor legate de diminuarea securităţii.

Adevărul este că mai multe state membre au acordat vize de lungă şedere şi apoi permise de şedere, fără a consulta mai întâi SIS, în special, în ceea ce priveşte cerinţele articolului 96 privind efectele refuzului intrării.

Această practică diminuează securitatea spaţiului Schengen şi creează probleme la graniţele sale externe, în cazul în care persoane cu vize valabile sunt înregistrate în SIS. Acest lucru creează situaţii complicate şi inutile pentru persoane şi pentru agenţii vamali care trebuie să încerce să descopere dacă vizele au fost falsificate, dacă înregistrarea în SIS este incorectă şi ar trebui eliminată sau dacă vizele nu ar fi trebuit acordate niciodată.

Iniţiativa asupra căreia vom vota va permite deţinătorilor de vize de lungă şedere să circule liber o perioadă de trei luni din fiecare şase. Aceasta este aceeaşi perioadă ca şi pentru deţinătorii de permise de şedere şi, în acelaşi timp, leagă statele membre de obligaţia de a acorda permise de şedere în cazurile în care sunt autorizate şederile de peste un an.

De asemenea, se recunoaşte nevoia de a îmbunătăţi nivelul de protecţie a datelor existent în temeiul Acordului Schengen şi se recomandă prezentarea de către Comisie a iniţiativelor necesare dacă SIS II nu intră în funcţiune până în 2012.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cele două propuneri iniţiale s-au reunit şi s-a creat o nouă bază juridică. Textul asupra căruia vom vota în această sesiune plenară este rezultatul negocierilor care au continuat sub Preşedinţiile suedeză şi spaniolă. Acestea au dus la un acord după prima lectură, permiţând astfel adoptarea acestui regulament după intrarea în vigoare a Codului vizelor.

Dle preşedinte, mi-ar fi plăcut să invit Preşedinţia spaniolă, care nu este prezentă la această dezbatere, să garanteze Parlamentului că regulamentul poate intra în vigoare până la 5 aprilie 2010. Este esenţial să se întâmple acest lucru, pentru a evita o omisiune în legislaţie.

Felicit Comisia Europeană pentru această iniţiativă oportună. Sunt recunoscător pentru colaborarea loială a Consiliului, mai ales a Preşedinţiilor suedeză şi spaniolă, şi pentru cooperarea raportorilor alternativi, care a permis obţinerea unui consens larg în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Cu această măsură putem rezolva o problemă agasantă cu care se confruntă mii de cetăţeni ai ţărilor terţe şi să o rezolvăm bine, consolidând concomitent libertatea şi securitatea.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, după cum a evidenţiat raportorul, scopul acestei propuneri este facilitarea circulaţiei în cadrul spaţiului Schengen pentru cetăţenii ţărilor terţe care locuiesc legal într-unul dintre statele membre pe baza unei vize de lungă şedere sau de tip „D”. Conform acquis-ului Schengen actual, cetăţenii terţelor ţări care deţin un permis de şedere pot călători liber în Spaţiul Schengen, deoarece permisul de şedere este echivalent cu o viză.

Cu toate acestea, există o tendinţă recentă în rândul statelor membre de a nu transforma vizele de lungă şedere în permise de şedere la sosire. Acesta este motivul pentru care avem această discuţie astăzi; evident, Comisia, Consiliul şi Parlamentul au fost obligate să găsească o soluţie pentru această problemă. Situaţia juridică şi practică are consecinţe negative semnificative pentru cetăţenii terţelor ţări care locuiesc legal în statele noastre membre pe baza vizei de tip „D”. Aceste persoane nu pot călători legal spre o altă ţară şi nici nu pot tranzita teritoriul altei ţări când doresc să se întoarcă în ţara de origine. Absurditatea acestei situaţii a fost ilustrată de exemplul oferit de raportor, dl Coelho.

Desigur, cea mai bună soluţie ar fi ca toate statele membre să elibereze permisele de şedere necesare şi să facă acest lucru la timp. Din nefericire, nu aceasta este situaţia astăzi, şi deci avem această propunere, care are drept scop extinderea principiului echivalenţei între un permis de şedere şi vizele de scurtă şedere în vizele de lungă şedere de tip „D”. Un cetăţean al unei terţe ţări care deţine o viză de lungă şedere de tip „D” eliberată de un stat membru va putea deci să călătorească către celelalte state membre timp de trei luni din oricare şase în aceleaşi condiţii ca şi un deţinător al unui permis de şedere. Acest lucru ar repune în drepturi filosofia care stă la baza creării unui spaţiu fără graniţe interne, şi anume că persoana poate călători în Spaţiul Schengen pentru perioade de şedere scurte cu documentele în baza cărora este prezentă legal într-un stat membru.

Am fost foarte bucuroasă să aud că dl Carlos Coelho şi-a exprimat sprijinul pentru această propunere chiar de la început şi că raportorul, împreună cu Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi cu Comisia pentru afaceri juridice, a înţeles că trebuie luate măsuri pentru a facilita viaţa cetăţenilor din terţe ţări, pentru că vrem să-i încurajăm pe cei care locuiesc în mod legal în spaţiul nostru. Aş vrea să-i mulţumesc raportorului pentru abordarea sa constructivă.

Nu trebuie să vă mai amintesc de faptul că trebuie să găsim o soluţie rapid, mai ales din cauza Codului vizelor, care va fi aplicabil începând cu 5 aprilie anul curent şi va elimina aşa-numitele vize „D+C”, care aveau drept scop remedierea parţială a situaţiei deţinătorilor de vize de tip „D”. Consider că textul final al proiectului de regulament mulţumeşte toate părţile, având în vedere că toate instituţiile au căzut de acord asupra textului de compromis. Pentru a aborda unele dintre temerile exprimate de Parlamentul European şi de statele membre – de exemplu, privind securitatea – au fost aduse mai multe modificări ale textului iniţial.

Pentru a vă oferi câteva exemple, propunerea scurtează perioada de valabilitate a vizelor de lungă şedere. Acestea ar trebui să aibă o perioadă de valabilitate de maxim un an. După această perioadă de un an, propunerea a prevăzut obligaţia ca statele membre să elibereze un permis de şedere.

Este reiterată, de asemenea, necesitatea verificărilor sistematice în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS). În cazul în care un stat membru ia în considerare eliberarea unui permis de şedere sau a unei vize de tip „D”, autoritatea responsabilă ar trebui să efectueze în mod sistematic o verificare în Sistemul de Informaţii Schengen, pentru a evita situaţia în care există o alertă şi o viză de lungă şedere în acelaşi timp.

Pentru a răspunde temerilor privind securitatea elementelor biometrice – iar aceasta este, desigur, o problemă majoră pentru multe state membre – după cum ştiţi, a fost anexată proiectului de regulament o declaraţie politică în care Comisia este invitată să analizeze posibilitatea utilizării identificatorilor biometrici pentru vizele de lungă şedere şi să prezinte rezultatele într-un studiu în plen şi Consiliului până la 21 iulie 2011. Comisia acceptă, de asemenea, să se includă obligaţia raportării în proiectul de regulament privind aplicarea.

În încheiere, pentru a găsi un răspuns de compromis la preocuparea Parlamentului European privind garanţia protecţiei la nivel înalt a datelor în cazul emiterii unei alerte în SIS, s-a căzut de acord asupra unei declaraţii comune. Comisia este invitată de Consiliu şi de Parlamentul European să prezinte propunerile legislative necesare pentru modificarea prevederilor relevante privind protecţia datelor pentru Convenţia Schengen dacă mai sunt întârzieri importante în implementarea SIS II ce depăşesc 2012. Consider că odată cu aceste schimbări ajungem la o soluţie echilibrată, care va uşura foarte mult viaţa cetăţenilor ţărilor terţe care locuiesc legal în ţările noastre. De asemenea, aceasta va corespunde în foarte mare măsură filosofiei unei Europe fără graniţe interne.

Vreau să mulţumesc încă o dată Comisiei LIBE, Comisiei JURI şi raportorului pentru abordarea foarte constructivă a acestei probleme.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Wikström, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru afaceri juridice.(SV) Dle preşedinte, cooperarea UE se bazează pe valori, iar cea mai importantă dintre aceste valori este libertatea. Tema discuţiei noastre de astăzi este dreptul persoanelor de a circula liber. În Uniunea mea Europeană, nu există restricţii pentru acest drept. Consider că aceasta reprezintă esenţa măreţiei UE. Noi, cei care locuim aici, ne bucurăm de libera circulaţie, însă acesta ar trebui să fie un lucru valabil şi pentru cei care vin aici să locuiască o perioadă de timp îndelungată.

În temeiul Convenţiei Schengen, deţinătorul unei vize de lungă şedere nu are în prezent dreptul să circule liber; după cum a afirmat dl Coelho, persoana poate locui numai în statul membru care a eliberat viza. Drept urmare, de exemplu, un profesor invitat din India care locuieşte şi lucrează în oraşul meu, Uppsala din Suedia, nu poate merge la Paris pentru a participa la o conferinţă fără a solicita o viză pentru a vizita Franţa, iar un student din China nu poate călători în Germania pentru a vizita un prieten la un sfârşit de săptămână fără a solicita mai întâi o viză.

Acest tip de barieră în calea liberei circulaţii nu trebuie să existe în UE. Acum schimbăm acest lucru. Scopul prezentei propuneri este asigurarea liberei circulaţii în tot cuprinsul Spaţiului Schengen pentru cetăţenii ţărilor terţe care locuiesc într-unul din statele membre pentru o perioadă de timp îndelungată.

Aş vrea să-i mulţumesc dlui Coelho, care a făcut o treabă extrem de bună în calitate de raportor şi care a ţinut cont de opiniile pe care le-am exprimat în avizul din partea Comisiei pentru afaceri juridice, precum şi de opiniile altor raportori alternativi. Avem rezultatul în faţa noastră: este o propunere pozitivă, care reprezintă încă un pas către asigurarea liberei circulaţii în cadrul UE, inclusiv pentru resortisanţii ţărilor terţe. Aceasta reprezintă un progres către UE în care sunt mândră că trăiesc şi muncesc.

 
  
MPphoto
 

  Kinga Gál, în numele Grupului PPE.(HU) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, salut ocazia de a adopta în Parlament o rezoluţie pentru a facilita circulaţia resortisanţilor ţărilor terţe care locuiesc legal pe teritoriul Uniunii Europene şi îl felicit pe colegul meu deputat, dl Coelho, pentru treaba excelentă pe care a făcut-o in Parlament în această privinţă. Această propunere înlesneşte în mod concret circulaţia în Uniunea Europeană pentru resortisanţii ţărilor terţe care deţin vize de lungă şedere de tip „D” eliberate de unul din statele membre. Aceasta oferă o soluţie pentru situaţiile în care, dintr-un motiv sau altul, unele state membre nu pot sau nu doresc să elibereze permise de şedere îndelungată pentru resortisanţii ţărilor terţe care locuiesc pe teritoriul lor. Cu alte cuvinte, nu folosesc în mod adecvat cadrul oferit de regulamentele Schengen. Sunt bucuroasă că putem face un pas înainte în această privinţă.

Scopul nostru este să evităm impresia cetăţenilor terţelor ţări ce ajung în Uniunea Europeană că intră într-o fortăreaţă inexpugnabilă. Gestiunea integrată a graniţelor şi politica privind vizele ar trebui să slujească acestui scop. În calitate de deputat maghiar, solicit ca graniţele Uniunii Europene să devină permeabile pentru persoanele de bună credinţă care călătoresc. Nu ar trebui să fie restrâns contactul între cetăţenii care trăiesc de cele două părţi ale graniţei. Este în interesul resortisanţilor ţărilor terţe care trăiesc în ţările vecine ale UE – inclusiv al membrilor minorităţii maghiare – să poată locui legal în cadrul spaţiului Uniunii Europene, fără a suporta poveri birocratice sau administrative. Acest lucru necesită legi adecvate, atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul statelor membre, legi care nu se subminează unele pe altele, ci mai degrabă îşi consolidează reciproc obiectivele.

Sper că noua legislaţie comunitară va oferi într-adevăr un sprijin practic, mai ales tinerilor şi studenţilor care doresc să studieze în statele membre şi nu va rămâne doar o idee răsunătoare. Aceştia ar trebui să fie cei mai importanţi beneficiari ai acestui regulament. În această privinţă pot doar să fiu de acord cu elaborarea unui raport al Comisiei privind punerea în aplicare a acestui regulament până în aprilie 2012 cel târziu şi, dacă este necesar, să se modifice regulamentul pentru a se îndeplini obiectivele.

 
  
MPphoto
 

  Vilija Blinkevičiūtė, în numele Grupului S&D.(LT) ÎI felicit pe raportor, dl Coelho, pentru elaborarea acestui raport şi sunt de acord, de asemenea, că este important să se asigure cât mai repede posibil libera circulaţie în Spaţiul Schengen pentru resortisanţii ţărilor terţe care deţin o viză de lungă şedere şi care locuiesc legal într-unul dintre statele membre. Conform practicilor curente din statele membre, din diferite motive, durează destul de mult pentru resortisanţii ţărilor terţe să înlocuiască o viză de lungă şedere cu un permis de şedere. Aş putea aminti multe exemple din statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv din ţara mea, Lituania, în care, de exemplu, un şofer de camion pe distanţe lungi care a obţinut o viză de tip „D” nu îşi poate desfăşura activitatea. Practicile care au evoluat în acest domeniu subminează aşteptările legitime ale resortisanţilor ţărilor terţe care vin în Uniunea Europeană pentru a munci sau pentru a studia. Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a simplifica procedurile de eliberare a vizelor. O viză de lungă şedere ar trebui să aibă acelaşi impact asupra dreptului de circulaţie a unei persoane în cadrul Spaţiului Schengen fără graniţe interne ca şi un permis de şedere. Cel mai important aspect aici nu este durata vizitei unui deţinător de viză de tip „D” într-un alt stat membru, ci oportunitatea de a-i satisface mai bine nevoile în cadrul Spaţiului Schengen. Prin urmare, sunt de acord cu propunerea ca cetăţenii terţelor ţări care deţin vize de lungă şedere eliberate de unul din statele membre să poată locui într-un alt stat membru timp de trei luni de-a lungul unei perioade de şase luni în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorul unui permis de şedere. În acelaşi timp este foarte important să ne asigurăm că această circulaţie simplificată a resortisanţilor ţărilor terţe în cadrul Spaţiului Schengen nu presupune ameninţări suplimentare la adresa securităţii statelor membre. Aşadar, vă invit să adoptaţi imediat acest regulament parţial modificat.

 
  
MPphoto
 

  Nathalie Griesbeck, în numele grupului ALDE.(FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, într-o mare de greutăţi se conturează câteva insule cu soluţii. Este şi cazul acestui text, care a fost explicat foarte bine de toţi colegii mei deputaţi în toate dimensiunile sale, şi care priveşte pe toţi resortisanţii ţărilor terţe care locuiesc legal – subliniez acest lucru – în Europa.

De fapt, este timpul ca acest text să fie adoptat; este timpul să se stabilească libera circulaţie a cetăţenilor terţelor ţări în UE şi sunt bucuroasă că am ajuns într-un punct în care punem încă o cărămidă la construcţia unei Europe a libertăţilor, într-un spaţiu pe care ni-l dorim din ce în ce mai sigur.

Acesta reprezintă concomitent un fapt evident şi un pas înainte. Este un fapt evident, aşa cum s-a menţionat: practic nu există nicio controversă majoră în jurul acestui text şi puţinele modificări arată că ne dorim cu toţii să construim o Europă în care nimeni nu este blocat într-un stat membru fără a putea explora restul spaţiului european. Apoi, este un pas mare, deoarece reprezintă drepturi pentru resortisanţii ţărilor terţe, studenţi, cercetători şi pentru alţii care locuiesc pe teritoriul UE.

În sfârşit, pentru a încheia, acest lucru va încuraja în mod clar persoanele din afara Europei să privească Europa ca pe un spaţiu unic, o Europă unită, un spaţiu comun, şi va contribui la modelarea culturii şi a identităţii europene în afara graniţelor noastre.

 
  
MPphoto
 

  Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL.(PT) Dle preşedinte, în primul rând, aş vrea să mulţumesc raportorului, dl Coelho, a cărui propunere o susţin, împreună cu alţi raportori alternativi din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Deja am avut ocazia de a afirma aici că dl Coelho a deservit bine principiul liberei circulaţii în cadrul Uniunii Europene, drepturile cetăţenilor, fie aceştia europeni sau cetăţeni ai ţărilor terţe, şi înseşi democraţia europeană. Aceasta nu înseamnă doar proprii cetăţeni, ci şi încrederea în contribuţia a mii şi mii sau chiar milioane de cetăţeni ai ţărilor terţe care trec prin teritoriul european, care locuiesc aici şi care vin aici pentru perioade de timp lungi sau scurte pentru a munci sau pentru a studia.

Dl Coelho, cu ajutorul raportorilor alternativi, a lucrat într-o atmosferă de cooperare excelentă şi de disponibilitate pentru a furniza informaţii. Mai presus de toate, a făcut acest lucru la timp, iar în această problemă timpul este crucial, având în vedere că influenţăm vieţile oamenilor.

Ca şi vorbitorii dinaintea mea, aş putea da exemple de studenţi, cercetători şi oameni de ştiinţă care ajung în Europa datorită calităţii recunoscute a muncii lor, însă care apoi nu pot trece de graniţele noastre, care sunt, de fapt, de-a dreptul închise în cazul unor persoane de pe alte continente. În două ore, un cercetător poate părăsi Portugalia şi intra în Spania, îndreptându-se către graniţa altui stat membru, sau nu poate pleca dacă are, după cum se întâmplă în unele cazuri, o viză de studiu pentru un masterat de doi ani, care nu îi permite să părăsească ţara pentru a-şi face cunoscută munca sau pentru a efectua cercetări într-un alt stat membru.

Noi înşine am fost nevoiţi să ne confruntăm cu astfel de cazuri uneori când, de exemplu, am dorit să auzim opinia cuiva într-o dezbatere la Bruxelles.

Ar trebui să ţinem cont de faptul că aceasta nu este numai o povară inutilă şi nedreaptă pentru resortisanţii ţărilor terţe în cauză. Este o pierdere şi pentru aceia dintre noi care ne bazăm pe contribuţia acestora. Este o pierdere în ceea ce priveşte competitivitatea noastră când comparăm, de exemplu, mobilitatea de acest gen a cetăţenilor străini în Statele Unite sau în China, India sau Brazilia şi apoi observăm obstacolele în calea mobilităţii acestora în cadrul Uniunii Europene. Este o pierdere în ceea ce priveşte mobilitatea forţei noastre de muncă, a comunităţii noastre ştiinţifice atunci când recunoaştem că această mobilitate în creştere este foarte importantă în perioade de criză precum cea prin care trecem în prezent şi este o pierdere pentru societatea bazată pe cunoaştere.

Prin urmare, este timpul ca aceste propuneri să fie puse în aplicare de Consiliu înainte de intrarea în vigoare a Codului vizelor în aprilie şi de apariţia mai multe obstacole inutile în calea mobilităţii acestor persoane. Tot ceea ce îmi rămâne, aşadar, să afirm, în numele grupului meu, este că susţinem propunerea raportorului şi că vom vota în favoarea acesteia.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten, în numele Grupului EFD. – Dle preşedinte, raportul propune ca statele membre să elibereze vize de lungă şedere pentru perioade de până la 12 luni pentru resortisanţii ţărilor terţe care vor fi recunoscute şi de alte state din cadrul grupului Schengen.

Marea Britanie nu este membră a grupului Schengen, astfel încât nu pare a fi direct afectată. Totuşi, propunerile ar facilita intrarea cetăţenilor ţărilor non-UE într-unul dintre statele membre pentru a călători în alte state UE.

Marea Britanie are o problemă foarte mare legată de imigraţia ilegală. Există cel puţin un milion de imigranţi ilegali în Marea Britanie. Prin aceste propuneri, persoanele care doresc să imigreze ilegal în Marea Britanie pot ajunge în alt stat UE perfect legal, pot obţine o viză de lungă şedere care le permite să ajungă în Franţa, de exemplu, de unde pot intra ilegal în Marea Britanie.

Prin urmare, deputaţii din Parlamentul European care reprezintă Partidul pentru Independenţa Marii Britanii au votat împotriva acestui raport în interesul protejării graniţelor noastre împotriva intensificării imigraţiei ilegale.

 
  
MPphoto
 

  Frank Vanhecke (NI ).(NL) Dle preşedinte, în acest raport am întâlnit ceea ce este, într-adevăr, un exemplu foarte bizar de motiv pentru care ar trebui să relaxăm neapărat normele în acest mod, şi anume cel al unui student străin căruia i-a fost acordată o viză pentru a studia în Belgia şi, drept urmare a noului aranjament, acesta poate acum să caute informaţii într-o bibliotecă olandeză şi apoi să călătorească mai departe spre Barcelona. Foarte frumos pentru el!

Şi totuşi, nu acesta este obiectivul raportului, desigur. În realitate, Schengen şi întreaga politică europeană de acordare a vizelor înseamnă ceva absolut diferit de libera circulaţie a studenţilor. Înseamnă eliminarea completă a graniţelor noastre, dând frâu liber crimei organizate şi imigraţiei ilegale fără existenţa graniţelor externe impermeabile – care trebuiau să fie piatra de temelie a întregului sistem – ca să le ţină sub control. Unul dintre efectele directe ale Schengen, de exemplu, este faptul că masele de imigranţi ilegali spanioli regularizaţi sunt liberi să treacă dintr-un stat membru în altul.

În opinia mea, acest Parlament ar face mai bine să reflecteze măcar o dată asupra impactului acestor decizii asupra europenilor de rând, în loc să se gândească la grijile concrete de zi cu zi ale studenţilor străini.

 
  
MPphoto
 

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE ).(ES) Dle preşedinte, aş vrea să încep prin a-l felicita pe dl Coelho pentru activitatea sa excelentă şi, în special, pentru largul consens obţinut între Consiliu, Comisie şi diferitele grupuri politice din Parlament. Datorită activităţii domniei sale, consider că vor exista foarte puţine dezacorduri aici.

Uniunea Europeană reprezintă cel mai mare spaţiu de libertate creat vreodată. Ar trebui să eliminăm toate obstacolele care stau în calea liberei circulaţii, atât a cetăţenilor europeni, cât şi a resortisanţilor ţărilor terţe care locuiesc legal într-unul dintre statele membre. Ar trebui să punem capăt definitiv situaţiilor absurde cu care se confruntă atât de des deţinătorii de vize de lungă şedere de tipul „D”.

După cum ştiţi, viza de lungă şedere permite deţinătorului să locuiască în statul membru care a eliberat-o. Însă, deţinătorii acestor vize nu pot circula liber în Uniunea Europeană cu excepţia statului membru care le-a eliberat viza. Paradoxal, situaţiile precum cele deja descrise apar foarte frecvent. Vă voi oferi un exemplu în plus: un student care îşi pregăteşte teza de doctorat în Lisabona despre istoria Americilor nu poate să consulte fişierele şi documentele aflate în Arhiva Generală a Indiilor din Sevilia, care se află la distanţă de o oră cu avionul.

În sfârşit, scopul propunerii este acela ca vizele de lungă şedere să ofere aceleaşi drepturi ca şi permisul de şedere. Doamnelor şi domnilor, trebuie să îmbunătăţim principiul mobilităţii: mobilitatea care este esenţială în scopul desfăşurării muncii, precum şi cel ştiinţific şi academic.

Deşi poate părea absolut inutil din ceea ce am observat, voi încheia prin a vă ruga să susţineţi raportul dlui Coelho, nu numai datorită calităţii sale extrem de înalte, ci şi pentru că acesta reprezintă o garanţie suplimentară a marelui spaţiu de liberă circulaţie pe care îl apărăm. Susţin, de asemenea, programul propus de dl Coelho.

 
  
MPphoto
 

  Iliana Malinova Iotova (S&D ).(FR) Dle preşedinte, în primul rând, aş dori să mulţumesc raportorului, dl Coelho, pentru munca sa şi să îmi exprim recunoştinţa pentru cooperarea dintre Parlament, Consiliu şi Comisie din timpul consolidării celor două rapoarte şi al primei lecturi, care ar trebui să fie şi ultima.

Este crucial ca acest raport să fie adoptat înainte de sfârşitul lunii aprilie 2010, astfel încât să poată fi pus în aplicare concomitent cu Codul vizelor. Este extrem de important pentru toţi locuitorii Uniunii Europene să poată călători în toate statele membre. În acest mod, putem rezolva dubla problemă a aplicării vizelor de tip „D+C” şi a regulamentelor pentru permisele de şedere.

Datorită acestui raport, toţi resortisanţii ţărilor terţe care deţin o viză de lungă şedere vor avea dreptul să călătorească oriunde în Europa timp de şase luni pe an. Toate persoanele interesate ar trebui să primească toate informaţiile necesare în momentul primirii vizelor şi, mai presus de toate, ar trebui să fie informate că această viză va deveni în mod automat un permis de şedere înainte de expirarea acestei perioade de valabilitate de un an.

În sfârşit, este important să evidenţiem că, din motive de securitate, fiecare persoană care solicită o viză de tip „D” va fi supusă cercetării, însă nu va trebui înregistrată în SIS. Partea contractantă trebuie să ţină cont în mod corespunzător de orice informaţii incluse deja în SIS de o altă parte contractantă.

Mai mult decât atât, dacă SIS II nu este implementat până la sfârşitul lui 2012, rugăm Comisia şi Consiliul să prezinte legislaţia necesară pentru a oferi acelaşi nivel de protecţie a datelor care ar fi fost asigurat de SIS II.

 
  
MPphoto
 

  Mario Borghezio (EFD ).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aceste propuneri urmăresc să faciliteze mutarea cetăţenilor terţelor ţări care locuiesc într-unul din statele membre în Spaţiul Schengen pe baza unei vize de lungă şedere de tip „D”.

Practic se doreşte extinderea – iar acest lucru ne priveşte – principiului existent al echivalenţei între permisul de şedere şi vizele de lungă şedere de tip „C” în vizele pe termen lung. O viză de lungă şedere va avea astfel aceleaşi efecte ca un permis de şedere în ceea ce priveşte circulaţia în spaţiul Schengen. Cu alte cuvinte, se doreşte să se facă posibil ca orice persoană care deţine un document care dovedeşte că este rezident legal al unui stat membru să circule liber în spaţiul Schengen pentru perioade scurte de nu mai mult de trei din oricare şase luni.

Am dori să evidenţiem Comisiei şi Consiliului problemele de securitate care pot apărea ca efect al acestei libere circulaţii. Este deja foarte dificil să se realizeze verificări într-un singur stat membru: haideţi să fim atenţi la riscurile la care ne supunem prin punerea în aplicare bruscă a acestui principiu.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI ).(DE) Dle preşedinte, acum câteva luni, nu numai că exista o atmosferă festivă în acest Parlament, însă exista şi un sentiment de bucurie pentru majoritatea persoanelor de aici, pentru că se relaxau regulamentele de acordare a vizelor în multe ţări ale Europei.

Care este deci realitatea? Când au fost exoneraţi de obligativitatea vizei cetăţenii din Muntenegru, Macedonia şi Serbia în decembrie 2009 s-a înregistrat un val de persoane care au călătorit din Balcani, prin Austria, către Europa Centrală şi mai departe, până în Scandinavia chiar. O adevărată migraţie de popoare! În doar şapte săptămâni, cca 150 000 de macedoneni au profitat de avantajul acestei circulaţii libere, conform Ministerului de Interne. Două treimi din aceste persoane nu s-au mai întors acasă. Din multe sate, mai ales din satele albaneze şi macedonene, câte cinci autocare pleacă în fiecare zi către Europa Centrală sau de Vest, cu vize de turist care interzic în mod expres angajarea în scopuri profitabile. Acest lucru înseamnă, aşadar, că după 90 de zile, aceste persoane intră în ilegalitate, iar presupuşii turişti se regăsesc din nou pe piaţa forţei de muncă ieftine, câştigând salarii de „dumping”. Aceasta este diferenţa între realitatea situaţiei şi visul irealizabil al Parlamentului European.

Consecinţele vor fi suportate de ţările noastre de origine. Acestea trebuie să sufere consecinţele deciziilor majorităţii acestui Parlament. Vor fi nevoite să facă faţă imigraţiei ilegale foarte greu de controlat, ilegalităţii şi şomajului aferent nedeclarat.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE ).(MT) Şi eu aş vrea să îl felicit pe colegul meu deputat, Carlos Coelho, pentru raportul său privind această iniţiativă care acordă cetăţenilor terţelor ţări posibilitatea unei mai mari libertăţi de circulaţie în cadrul spaţiului liber european. Cu toate acestea dle preşedinte, trebuie să evidenţiez o ironie care a ieşit la iveală în această dezbatere, şi anume: în timp ce acordăm drepturi mai mari resortisanţilor ţărilor terţe, chiar în acest moment, Uniunea Europeană şi cetăţenii săi se confruntă cu probleme grave privind călătoriile spre o ţară cum este Libia, de exemplu. Acest lucru se datorează problemei curente dintre Elveţia şi Libia, care a dus la blocarea accesului pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene în Libia, nu doar pentru elveţieni. Aşadar, în timp ce acordăm mai multe drepturi resortisanţilor ţărilor terţe, propriilor noştri cetăţeni li se restrâng drepturile de a călători către terţe ţări precum Libia. Care sunt consecinţele? Consecinţele sunt foarte grave. Există lucrători care nu pot merge în Libia să lucreze, companiilor care au investit în Libia li se interzice să-şi trimită lucrătorii pe teren, în timp ce alţi lucrători se află în prezent în Libia şi trebuie să rămână acolo până li se acordă supleanţilor lor dreptul de a intra. Aceasta este o situaţie precară şi fac apel la dna comisar Malmström să intervină urgent în această problemă. Înţeleg că aceasta este o problemă diplomatică între două ţări care nici nu sunt membre ale Uniunii Europene, însă ea are repercusiuni grave asupra cetăţenilor Uniunii Europene care sunt interesaţi să călătorească spre Libia pentru a-şi câştiga traiul.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D ). (SK) Raportul colegului meu deputat, dl Coelho, precum şi proiectul de regulament privesc libera circulaţie a persoanelor, care este un element esenţial al democraţiei în Uniunea Europeană şi este, prin urmare, inacceptabil să existe persoane deţinătoare de vize de lungă şedere într-un stat membru al Uniunii Europene care să nu poată călători în toată Uniunea Europeană.

Există mai multe motive pentru susţinerea iniţiativelor. Primul este respectul şi conservarea drepturilor fundamentale ale omului care, fără îndoială, includ libera circulaţie. Dacă un stat membru legalizează şederea unui resortisant dintr-o ţară terţă, nu există motive pentru care respectiva persoană să nu aibă dreptul de a circula liber în spaţiul Schengen. Desigur, ar trebui elaborate detaliile legate de diminuarea nivelului de securitate în cadrul spaţiului Schengen.

De asemenea, s-a vorbit şi despre studenţi şi oameni de ştiinţă care nu au putut călători dintr-un stat membru în altul. Aş dori ca acest grup să fie extins pentru a include oamenii de afaceri, deoarece dacă nu le permitem acest lucru, vom reduce competitivitatea Uniunii Europene. Prin urmare, consider că această propunere va fi sprijinită şi îl felicit pe raportor.

 
  
MPphoto
 

  Piotr Borys (PPE ).(PL) Dle preşedinte, aş vrea să îi mulţumesc foarte mult dlui Coelho. Opinia mea a fost inclusă în regulament. De asemenea, am avut ocazia să lucrez chiar la regulament. Aş vrea să spun că raportul dlui Coelho nu are numai caracter urgent şi important, ci este şi simbolic. Astăzi, ca reprezentant al unuia dintre statele membre, pot spune cu mândrie că putem schimba normele, permiţând libera circulaţie în spaţiul Schengen în cadrul căruia până de curând, unele dintre actualele ţări ale Uniunii Europene se confruntau cu dificultăţi similare. Consider că natura simbolică a acestor schimbări este astăzi ceva ce nu poate fi supraevaluat şi sper că acest consens la care s-a ajuns în acest Parlament va fi un mare succes pentru noi toţi.

În al doilea rând, aş vrea să spun că eliminarea „vizelor D + C” şi faptul că statele membre nu pot elibera permise de şedere ne obligă să luăm măsuri foarte urgent. Voi da doar câteva exemple de probleme care au fost menţionate astăzi în acest Parlament. Doi studenţi ucraineni care călătoreau de la Wrocław la Berlin anul trecut au fost reţinuţi chiar după ce au trecut graniţa, în principal pentru că tinerii nu cunoşteau regulamentele şi doreau doar să utilizeze resursele noastre intelectuale. Consider că votul de azi va avea o importanţă foarte mare pentru noi.

Aş dori doar să atrag atenţia asupra ultimei probleme – cea a securităţii. Ar trebui să avem astăzi un sistem bun pentru schimbul de informaţii colectate în Schengen, ar trebui să lucrăm cu siguranţă la a doua generaţie a Sistemului de Informaţii Schengen şi a Sistemului de Informaţii Visa şi, mai presus de toate, poate să avem rapoarte şi evaluări mai dese. Aş dori să fac un apel insistent la dna Malmström să asigure o coordonare a statelor membre în domeniul securităţii la fel de bună cum a fost şi până acum, şi din nou, aş dori să îi mulţumesc foarte mult dlui Coelho pentru un raport splendid.

 
  
MPphoto
 

  Kinga Göncz (S&D ).(HU) Dle preşedinte, aş dori să spun că sunt de acord şi susţin raportorul şi, de asemenea, pe dna comisar Malmström în găsirea unei soluţii pentru această problemă care se înscrie în aceeaşi direcţie cu statul de drept, respectul pentru drepturile omului, protecţia datelor şi, desigur, cu consideraţiile referitoare la siguranţă. S-au făcut auzite o mulţime de temeri. Aş dori să evidenţiez câteva chestiuni. Pentru a face acest regulament să funcţioneze, în primul rând trebuie să analizăm şi să aflăm mai multe despre practicile fiecărui stat membru. Ştim că unele state membre pot elibera permise de şedere în timp util. Aceste bune practici pot avea o importanţă foarte mare pentru noi. Trebuie să coordonăm practicile statelor membre pentru a spori încrederea. Toate statele membre ar trebui să utilizeze sistemul SIS – ştim cu toţii că nu toate îl utilizează în prezent – iar introducerea SIS II şi funcţionarea sistemelor VIS reprezintă obiective extrem de urgente, deoarece aceste sisteme vor oferi garanţii pe termen lung. Este în interesul Europei ca cetăţenii terţelor ţări care locuiesc aici – studenţi, oameni de afaceri, cercetători – să poată circula într-adevăr liber.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papanikolaou (PPE ). (EL) Dle preşedinte, şi eu aş dori să încep prin a-i mulţumi dlui Coelho pentru munca sa excelentă la acest raport şi să afirm următoarele:

În primul rând, acquis-ul Schengen reprezintă chiar acest lucru: libera circulaţie în cadrul graniţelor spaţiului Schengen. Prin urmare, în această dezbatere, trebuie să tragem prima concluzie elementară şi simplă: este vitală adoptarea acestui regulament. Exemplul studentului este grăitor; oricine deţine o viză de lungă şedere ar trebui să aibă dreptul de liberă circulaţie.

Problema este – şi acest lucru este ceea ce aş dori să subliniez – dacă acest lucru va înlesni imigraţia ilegală, deşi indirect, dacă vor exista probleme de securitate şi dacă o persoană care îşi exercită acest drept nu va avea concomitent mijloacele de a circula reprezintă un lucru care trebuie luat în considerare de către statele membre.

Evident, fiecare stat membru va trebui să fie foarte atent atunci când eliberează vize. În acest moment, după cum s-a afirmat în raport, apare un parametru foarte important, cel mai hotărâtor dintre toate: acela că procesarea datelor în prealabil pentru vizele de lungă şedere va fi obligatorie în Sistemul de Informaţii Schengen. Astfel, în cadrul analizei finale, nu numai că protejăm acquis-ul Schengen, ci consolidăm şi securitatea în legătură cu acesta.

Ca atare, ar trebui să avem o atitudine pozitivă în privinţa acestor perspective şi a sistemului SIS II, care reprezintă o necesitate şi, orice ar fi, trebuie să acţionăm rapid. În încheiere, în cooperare cu statele membre şi cu serviciile statelor membre, trebuie să facilităm nu numai implementarea şi consolidarea acquis-ului Schengen, ci să consolidăm concomitent siguranţa care este un element necesar pentru toate statele membre, pentru noi toţi şi pentru acquis-ul Schengen.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Tanja Fajon (S&D ).(SL) Libera circulaţie şi eliminarea graniţelor interne reprezintă doi dintre cei mai importanţi factori ai integrării europene. Trebuie să facilităm circulaţia în Spaţiul Schengen pentru resortisanţii ţărilor terţe care locuiesc legal în statele membre. Este inacceptabil că din cauza birocraţiei ar trebui să limităm circulaţia studenţilor, a cercetătorilor şi a întreprinderilor în Europa.

În mod similar, trebuie să permitem cât mai curând posibil libera circulaţie a cetăţenilor Bosniei şi Herţegovinei şi Albaniei şi a celor din Kosovo, care au în mod paradoxal mai puţine drepturi de liberă circulaţie astăzi decât aveau cu ani în urmă. Evident, trebuie să existe şi condiţiile potrivite pentru a se întâmpla acest lucru şi nu ar trebui să permitem să fim induşi în eroare de date referitoare la migraţia ilegală în masă.

Persoanele din Balcanii de Vest au fost izolate de mult prea mult timp de regimul vizelor. Aceştia trebuie să întărească legăturile cu cetăţenii Uniunii însă, de cele mai multe ori, respingerea cererilor lor de viză îi împiedică să facă acest lucru. Haideţi să nu riscăm să dăm naştere unui sentiment mai mare de izolare şi de discriminare, mai ales în rândul tinerilor, care poate că nu au avut niciodată şansa de a descoperi Uniunea. Haideţi aşadar să nu mai pierdem timp odată ce Bosnia şi Herţegovina sau Albania îndeplinesc criteriile pentru liberalizarea criteriilor de acordare a vizelor.

Orice acţiune pe care o întreprindem pentru a facilita circulaţia în spaţiul Schengen va fi un pas înainte şi va fi în interesul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Ziobro (ECR ).(PL) Dle preşedinte, propunerea aflată în discuţie priveşte unul dintre principiile fundamentale ale funcţionării Uniunii Europene – desfiinţarea graniţelor interne şi libera circulaţie a persoanelor. Din acest motiv, merită o atenţie deosebită. Este absurd şi, drept urmare, inacceptabil ca deţinătorii de vize de lungă şedere să aibă mai puţină libertate de a circula în cadrul spaţiului Schengen decât persoanele care au vize pe termen scurt. Din acest motiv, înţeleg propunerea Comisiei Europene. Consider însă că ar trebui să o modificăm pentru a garanta securitatea. Prin urmare, susţin propunerea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne că ar trebui să existe un flux de informaţii între statele membre privind persoanele nedorite care să fie inclus în Sistemul de Informaţii Schengen. Comisia Europeană ar trebui să prezinte, de asemenea, un raport privind aplicarea regulamentului nu mai târziu de 5 aprilie 2012. Modificările care au fost elaborate merită o analiză serioasă şi – în majoritatea cazurilor – susţinere.

 
  
MPphoto
 

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE ).(PL) Dle preşedinte, nu doar resortisanţii ţărilor terţe şi-ar dori să fie mai uşor pentru persoanele din aceste ţări să circule în spaţiul Schengen; şi noi, locuitorii Uniunii Europene aşteptăm acest lucru. Este paradoxal faptul că deţinătorul unei vize pe termen scurt are astăzi mai multă libertate de a circula decât deţinătorul unei vize de lungă şedere, iar o persoană dintr-o terţă ţară care deţine un permis legal de şedere de lungă durată, de exemplu, în Polonia, nu poate călători în Germania sau Franţa. Libera circulaţie nu ar trebui să fie aplicabilă doar rezidenţilor Uniunii Europene. Cercetătorii, studenţii, elevii şi oamenii de afaceri din ţări terţe ar trebui să poată să circule liberi, să-şi viziteze prietenii şi să poată observa tradiţiile, obiceiurile şi cultura altor ţări. Ei vor fi buni ambasadori ai ideii de Uniune Europeană, iar noi, locuitorii Uniunii Europene, vom face un pas înainte către concretizarea ideii de Uniune fără graniţe.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI ).(DE) Dle preşedinte, se pare că sistemul de vize al ţărilor Schengen este atât de complicat încât angajaţii consulatelor nu mai ştiu ce fac şi permit călătorilor de bună credinţă cu viză să cadă în capcana vizelor. Mi se pare ciudat faptul că personalul consular nu cunoaşte categoriile de vize „D” şi „C”. Este de-a dreptul neglijent dacă cineva omite verificarea în Sistemul de Informaţii Schengen pentru a-şi uşura munca. Este clar că acest lucru va duce la o mulţime de probleme inutile la graniţele externe, iar această situaţie trebuie schimbată urgent. În această privinţă, nu are sens să discutăm despre liste naţionale de alerte dacă sistemul de alertă UE şi regulamentele de alertă UE nici nu sunt aplicate în mod consecvent.

Liberalizarea vizelor pentru ţările balcanice merge mână în mână cu o creştere a solicitărilor zadarnice de azil provenite din aceste ţări. Este cu atât mai important să grăbim punerea în aplicare a regulamentelor privind vizele acum când din momentul relaxării regulamentelor privind acordarea vizelor pentru Balcani există ameninţarea reală a unui val de imigranţi, având în vedere că, în decursul a şapte săptămâni, aproape 150 000 de persoane din Macedonia au făcut uz de noua lor libertate pentru a călători şi, potrivit estimărilor, aproape două treimi din aceştia nu vor mai face călătoria de întoarcere.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI ).(HU) În calitate de deputaţi maghiari ai Parlamentului, ne aflăm într-o poziţie specială când trebuie să votăm şi să decidem libera circulaţie a resortisanţilor ţărilor terţe în cadrul Uniunii Europene sau, dimpotrivă, interzicerea acesteia. Din cauza tragediei de la Trianon, Ungaria şi-a pierdut o mare parte a teritoriului său şi avem un număr mare de compatrioţi maghiari care trăiesc în afara graniţelor Ungariei de azi şi în afara graniţelor din prezent ale Uniunii Europene, în fosta regiune sudică şi în Subcarpaţi. Compatrioţii noştri se află într-o poziţie foarte umilitoare atunci când studiază sau lucrează în cercetare sau în alte domenii în propria lor ţară trunchiată şi nu li se permite să părăsească teritoriul Ungariei. Aceasta este o situaţie extrem de precară şi intolerabilă împotriva căreia trebuie să acţionăm. Din acest motiv, noi, deputaţii maghiari patrioţi din Parlamentul European, vom vota în favoarea acestei propuneri pentru a pune capăt acestei situaţii ridicole.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI ). – Dle preşedinte, această propunere se bazează pe presupunerea că toate persoanele din ţări terţe care intră în Uniunea Europeană sunt de bună credinţă şi că dacă declară că vin aici ca să studieze, chiar asta vor face. UE este plină de facultăţi fictive şi chiar facultăţile adevărate au studenţi înregistraţi care nu apar niciodată în sălile de curs. Dacă se facilitează circulaţia acestora în alte state, va fi mult mai dificil să verificăm autenticitatea statutului lor şi mai dificil să-i localizăm atunci când acesta se dovedeşte a fi fals.

Deşi Regatul Unit nu se află în spaţiul Schengen, UE are antecedente în privinţa regularizării imigranţilor ilegali. Cel care astăzi deţine o viză de lungă şedere sau un permis de şedere poate fi imigrantul de mâine, iar poimâine poate fi cetăţean al UE, absolut liber să circule.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, au fost ridicate două întrebări, nu neapărat legate de această temă, însă aş vrea să profit de această ocazie pentru a le discuta pe scurt în orice caz.

Dl Busuttil a ridicat problema Libiei. Îl pot asigura că aceasta este o problemă foarte complicată, însă suntem implicaţi activ în dialogul cu Libia, cu Elveţia şi cu statele membre, pentru a găsi o soluţie la acest conflict înainte să escaladeze şi mai mult. Aşadar sper să mă pot întoarce cu evoluţii în această privinţă.

Dnei Fajon vreau să-i spun că, desigur, situaţia Albaniei şi Bosniei şi Herţegovinei este un alt subiect, iar în acest moment finalizăm o misiune în aceste ţări pentru a evalua îndeplinirea criteriilor de către acestea. Foarte curând, după consultarea cu statele membre şi cu experţii, Comisia va elabora un raport pe marginea acestui subiect, iar evaluarea acestui raport va fi împărtăşită cu membrii Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne înainte de a pune o posibilă propunere pe ordinea de zi.

În ceea ce priveşte propunerea, îi pot asigura pe deputaţi şi pe raportor de angajamentul Comisiei şi că vom face tot ceea ce ne stă în putere pentru a ne asigura că acest regulament este pus în aplicare. Poate că sună a problemă tehnică, însă nu este. Ea priveşte cetăţeni individuali şi dorim să încurajăm persoanele să vină aici legal, cu toate documentele în ordine, fie ei studenţi, cercetători, experţi sau oameni de ştiinţă. Este bine pentru ei şi este bine pentru noi. De asemenea, conceptul de spaţiu fără frontiere interne se înscrie în filosofia Uniunii Europene. Prin urmare, ar trebui să evităm să complicăm inutil viaţa acestor persoane.

Consider că această propunere este bine echilibrată. Am reuşit să ţinem cont de consideraţiile referitoare la securitate în mod satisfăcător şi ne putem felicita. Aceasta este Uniunea care funcţionează cel mai bine, cu trei instituţii care încearcă să identifice o problemă şi să găsească o soluţie concretă în beneficiul cetăţeanului.

Aşadar, vă mulţumesc foarte mult pentru munca depusă, dle Coelho, şi vă mulţumesc pentru o dezbatere fructuoasă în plen.

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, raportor.(PT) Dle preşedinte, patru aspecte finale. Primul este că e regretabil că locul Consiliului a fost gol în cursul acestei dezbateri. Al doilea este că îi mulţumesc dnei comisar Malmström pentru observaţiile binevoitoare şi o rog, împreună cu Consiliul, să garanteze intrarea în vigoare a regulamentului la 5 aprilie. Altfel, vom avea o lacună legală, cu consecinţe pentru oamenii reali.

Al treilea este că este regretabil că deputaţii care au participat aici la dezbatere şi care au ridicat chestiunea problemelor de securitate nu au reuşit să recunoască îmbunătăţirile pe care le-a introdus Parlamentul prin intermediul acestui regulament, în special, obligaţia de a consulta Sistemul de Informaţii Schengen în prealabil.

După cum am evidenţiat în declaraţia mea iniţială, consider că Parlamentul şi-a îndeplinit misiunea bine, pentru că a consolidat atât libera circulaţie, cât şi securitatea. A nu recunoaşte acest lucru înseamnă că îl privim dintr-un singur punct şi nu vedem întreaga imagine.

În încheiere, dle preşedinte, doresc să mulţumesc tuturor celor care au lucrat împreună pentru acest obiectiv, şi anume celor care ne-au permis să avem un acord la prima lectură, în special Comisiei şi Consiliului, însă şi acelor grupuri politice din cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne care au făcut posibil acest larg consens. Consider că atunci când participăm la găsirea unei soluţii în acest mod ne îndeplinim misiunea în cel mai bun mod posibil.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în scurt timp.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE ), în scris . – Susţin eforturile depuse în cadrul acestui raport pentru a obţine extinderea libertăţii de mişcare pentru posesorii vizelor de lungă şedere, întocmai cu cele ale posesorilor de permise şi vize de scurtă şedere. Acordurile existente în prezent au generat numeroase inconveniente resortisanţilor din ţările terţe, rezidenţi legali ai unuia din statele membre, care doresc să călătorească din diferite motive pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Există discrepanţe între statele membre în ceea ce privește timpul, metodologia şi criteriile de acordare a vizelor. În practică s-a observat faptul că solicitanţii de viză respinşi de un stat îşi încearcă „norocul” în alte state membre. Acest lucru se datorează faptului că unele state sunt mai exigente, iar altele sunt mai permisive când vine vorba de acordarea vizelor şi a permiselor de şedere. Pentru a evita crearea unui aflux de cereri de viză prin intermediul anumitor state care adoptă o politică de acordare mai liberală, propun uniformizarea controalelor şi a modului de aprobare a solicitărilor de viză între toate statele membre. Prin acesta metodă se va asigura o abordare unitară a tuturor aplicaţiilor, înlăturându-se astfel riscul de apariţie a unor „porţi de acces” în Spaţiul Schengen

 
  
 

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.50 şi reluată la ora 12.00)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă

 

6. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintă. – Următorul punct este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultaţi procesul-verbal)

 

6.1. Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului național brut (VNB) (A7-0022/2010 , Jean-Luc Dehaene) (vot)

6.2. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Germania - concedieri (A7-0020/2010 , Reimer Böge) (vot)

6.3. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Lituania, concedieri (A7-0021/2010 , Reimer Böge) (vot)

6.4. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Lituania - construirea de clădiri (A7-0019/2010 , Reimer Böge) (vot)

6.5. Protocolul adițional la Acordul de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării (A7-0009/2010 ) (vot)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Anna Rosbach , raportor.(DA) Dnă preşedintă, am solicitat să iau cuvântul, deoarece timpul alocat acestui important protocol suplimentar nu a permis purtarea unei dezbateri, nici în cadrul comisiei, nici în plen. Subiectul acestui protocol suplimentar le va permite statelor membre UE să combată, împreună, poluarea din zona Oceanului Atlantic. Acordul face parte dintr-o reţea de acorduri maritime regionale pe care UE le-a încheiat cu o serie de state membre, la nivel individual, dar şi cu ţări terţe din vecinătate. Fiecare acord de acest gen acoperă diferite regiuni ale mărilor ce înconjoară statele membre ale UE şi au ca scop o serie de intervenţii individuale şi/sau colective ale părţilor ce au încheiat aceste acorduri, în caz de poluare sau de pericol de poluare a apelor sau a coastelor. Vă mărturisesc că una dintre marile mele speranţe este aceea ca acest protocol suplimentar să permită combaterea multor forme de poluare a zonei Oceanului Atlantic. La urma urmei, este un protocol la a cărui creare s-a muncit mult prea mult timp. A fost nevoie de douăzeci de ani pentru a putea depăşi disensiunile dintre Maroc şi Spania, în ceea ce priveşte Sahara Occidentală. Aceşti douăzeci de ani au fost pierduţi. Mediul maritim nu-i poate recupera, însă această situaţie arată că este important ca Parlamentul să nu prelungească şi mai mult acest proces. Prin urmare, sper că, la fel cum s-a întâmplat şi atunci când am discutat această problemă în cadrul comisiei, vom fi sprijiniţi de majoritatea deputaţilor în Parlamentul European, lucru pentru care vă sunt extrem de recunoscătoare.

 

6.6. Protecţia consumatorilor (A7-0024/2010 , Anna Hedh) (vot)

6.7. SOLVIT (A7-0027/2010 , Cristian Silviu Buşoi) (vot)

6.8. Cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie (A7-0082/2009 , Bairbre de Brún) (vot)

6.9. Circulaţia persoanelor aflate în posesia unei vize de lungă şedere (A7-0015/2010 , Carlos Coelho) (vot)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, raportor.(PT) Dnă preşedintă, Codul comunitar al vizelor intră în vigoare la 5 aprilie, adică luna viitoare şi, prin urmare, este esenţial ca acest nou regulament să intre în vigoare înainte de data respectivă. Doream să vă reamintesc acest lucru.

În absenţa Consiliului, doresc să se ia act de faptul că aceasta este dorinţa Parlamentului în cazul în care, după cum sper, Parlamentul va face posibilă punerea în aplicare a raportului meu.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintă. – Am observat că, din păcate, reprezentanţii Consiliului sunt absenţi.

 

6.10. Raport privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008 (A7-0025/2010 , Sophia in 't Veld) (vot)

6.11. Graficul de performanţă al pieţei interne (A7-0084/2009 , Róża, Gräfin von Thun Und Hohenstein) (vot)

7. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

Raport: Anna Hedh (A7-0024/2010 )

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE ).(ET) De-a lungul timpului, sfera de aplicare a politicii Uniunii Europene de protecţie a consumatorilor s-a dezvoltat foarte mult, reflectând modificări la nivelul necesităţilor şi aşteptărilor populaţiei. În primul rând, graţie dezvoltării rapide a comerţului electronic, dimensiunea transfrontalieră a pieţelor de consum din Uniunea Europeană a crescut în mod semnificativ, motiv pentru care este şi mai important să instituim un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.

Din punctul meu de vedere, supravegherea mai strictă a pieţei şi a mecanismelor de consolidare, precum şi o punere în aplicare eficientă şi cuprinzătoare a acestora sunt esenţiale pentru creşterea încrederii consumatorilor. Prin urmare, am susţinut adoptarea acestui raport şi am susţinut propunerile sale de schimbare.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D ). – Dnă preşedintă, am susţinut acest raport. O politică eficace de susţinere a consumatorilor este indispensabilă pentru funcţionarea pieţei unice.

Avem nevoie de o piaţă internă reală şi funcţională, cu un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor. Din păcate, aceasta încă lipseşte. Au fost elaborate măsuri legislative în domeniu, însă acestea nu sunt puse în aplicare în mod corect în statele membre. În primul rând, consumatorii noştri nu se simt în siguranţă pentru că nu cunosc normele şi, în multe cazuri, mecanismele de compensare nu funcţionează aşa cum ar trebui.

Comisia ar trebui să-şi intensifice eforturile, să se asigure că statele membre aplică în mod corect directivele, că cetăţenii sunt informaţi în legătură cu drepturile pe care le au şi, mai ales, că se pot prevala în mod real de aceste drepturi.

 
  
  

Raport: Cristian Silviu Buşoi (A7-0027/2010 )

 
  
MPphoto
 

  Viktor Uspaskich (ALDE ).(LT) Dle raportor, doamnelor şi domnilor, sunt complet de acord cu această iniţiativă. În special, sunt de acord cu consolidarea reţelei SOLVIT şi cu extinderea activităţilor sale. Nu trebuie făcută nicio economie pentru a obţine informaţii privind activităţile acestei structuri europene şi oportunităţile prezente în mass-media naţională, pe internet sau în programele de televiziune. Cu toate acestea, vă pot spune că există standarde duble, că legislaţia nu se aplică în mod uniform şi că, pentru aceleaşi activităţi, se percep penalităţi diferite. Vă mulţumesc, acesta este aspectul pe care doream să-l subliniez.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE ).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului Buşoi, deoarece consider că serviciile furnizate de SOLVIT sunt extrem de importante din punctul de vedere al unei legături clare şi transparente între instituţii, cetăţeni şi întreprinderi, aceasta fiind unul dintre fundamentele Uniunii Europene.

SOLVIT s-a dovedit a fi un instrument important de rezolvare a problemelor cetăţenilor şi întreprinderilor care doresc să profite pe deplin de posibilităţile oferite de piaţa internă. Multe state din Uniunea Europeană încă întâmpină bariere la nivelul legislaţiei naţionale, aceste bariere trebuind eliminate. Prin urmare, consider că trebuie să sprijinim alocarea unor fonduri suplimentare, recrutarea de personal specializat şi îmbunătăţirea vizibilităţii acestui serviciu, inclusiv la nivelul autorităţilor locale, unde acesta ar putea fi foarte util.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE ). (CS) Ca şi raportorul alternativ, şi eu aş dori să mulţumesc tuturor membrilor pentru faptul că raportul nostru privind reţeaua SOLVIT a fost adoptat de Parlament cu o astfel de majoritate absolută. Acesta este un semnal clar transmis Consiliului şi Comisiei privind faptul că trebuie să ne ia în serios recomandările, pentru a asigura o exploatare mai bună a acestui instrument care este util pentru cetăţeni şi antreprenori. Avem nevoie de toate acestea pentru ca antreprenorii şi cetăţenii să fie informaţi în legătură cu acest instrument. Îmi place să cred că, anul viitor, Comisia va prezenta Parlamentului un raport anual bine pus la punct prin care publicul să poată afla mai multe despre reclamaţiile privind refuzarea drepturilor care, de altfel, ar trebui garantate de legislaţia europeană.

 
  
  

Raport: Bairbre de Brún (A7-0082/2009 )

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE ).(PL) Dnă preşedintă, doresc să prezint motivele care m-au făcut să votez în acest mod asupra raportului dnei de Brún. Vă mulţumesc foarte mult pentru elaborarea acestui document. Instituirea unor cerinţe privind transportul animalelor înseamnă nu doar că protejăm animalele, ci, mai ales, că ne pasă de siguranţa şi sănătatea cetăţenilor noştri. Doresc să-mi exprim susţinerea pentru măsurile al căror scop este acela de a prelungi regimul de tranziţie şi, prin urmare, de a pune capăt problemei rabiei în Uniunea Europeană. Desigur, trebuie să fim precauţi şi rezonabili în ceea ce priveşte problema liberei circulaţii a animalelor de companie în cadrul Uniunii şi trebuie să luăm în considerare şi opiniile experţilor de la institutele de cercetare.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE ). (CS) Am votat pentru o prelungire a perioadei de tranziţie în care unele state pot aplica scutiri, deoarece aceste state s-au angajat să nu solicite, în viitor, o altă prelungire a scutirilor pentru condiţiile veterinare. Înţeleg preocupările Irlandei, Maltei, Suediei şi ale Regatului Unit, deoarece aceste state au cerinţe mai stricte privind documentaţia pentru animalele de companie care călătoresc împreună cu proprietarii lor în ţările de origine ale acestora. Principalele pericole sunt rabia, echinococoza şi bolile transmise de căpuşe. Desigur, trebuie spus că în viitor trebuie să renunţăm la incoerenţa de a le permite unor state să beneficieze de o perioadă de tranziţie şi este esenţial să acţionăm împreună, în baza unei legislaţii armonizate.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE ).(DE) Dnă preşedintă, pe de o parte, pot înţelege că este în interesul statelor membre individuale să se insiste asupra prelungirii unor măsuri speciale în legătură cu importul animalelor de companie. Pe de altă parte, însă, trebuie să avem mereu grijă să ne asigurăm că beneficiile sunt proporţionale cu cheltuielile. În acest caz, nu am reuşit să facem acest lucru într-o măsură satisfăcătoare. Din acest motiv, m-am abţinut de la vot. Avem nevoie în special, pe de o parte, de o protecţie externă cu eficacitate corespunzătoare în ceea ce priveşte importurile în interiorul Uniunii Europene, dar, pe de altă parte, şi de armonizare în interiorul Uniunii, deoarece şi acest lucru este în interesul consumatorilor care, după un anumit punct, se pot simţi oarecum confuzi dacă se aplică o serie de condiţii diferite pentru importul în ţara A şi, respectiv, importul în ţara B.

 
  
MPphoto
 

  Nicole Sinclaire (NI ). – Dnă preşedintă, am votat împotriva propunerii, mai ales deoarece provin din Regatul Unit. Cred că avem deja legi bune în acest domeniu şi nu vrem ca insula noastră să fie lovită de ameninţarea rabiei.

Mă uimeşte faptul că această propunere se referă doar la câini, pisici şi dihori de casă şi vreau să vă spun că un anume Lord Sutch a propus acest lucru în urmă cu 25 de ani şi, probabil, azi ne priveşte foarte mulţumit.

Mulţi dintre alegătorii mei din comitatul West Midlands din Regatul Unit ar crede că multe dintre politicile acestui Parlament sunt de fapt politici ale Partidului Trăsniţilor.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR ). – Dnă preşedintă, mă bucur să vă văd din nou prezidând dezbaterile.

Primim, ocazional, semnale de la Comisie, cum că UE face destule lucruri. Că ar trebui să facă mai puţine lucruri însă mai bine, şi să se concentreze pe lucrurile cu adevărat importante.

Şi acum apar toate aceste propuneri privind subiecte precum animalele de companie pe care avem voie să le luăm cu noi în diferite locuri. Cred că ne confruntăm cu o problemă de proporţionalitate, nu vi se pare? Statele au diferite condiţii specifice. Ţara noastră este o insulă fără frontiere terestre şi suntem perfect capabili să ajungem la acorduri bilaterale sau multilaterale echilibrate, de bun simţ, cu celelalte state.

Chiar credeţi că ar fi mai bine să creăm o nouă birocraţie administrativă, aflată în mâinile aceloraşi genii care ne-au oferit şi politica agricolă comună, politica comună privind pescuitul, bugetele neauditate şi tot restul aparatului legislativ comunitar? Cu siguranţă acest aspect ar putea fi lăsat în mâinile statelor membre.

 
  
  

Raport: Carlos Coelho (A7-0015/2010 )

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE ).(ET) Obiectivul spaţiului Schengen este libertatea de circulaţie. Este ilogic ca mulţi deţinători ai unor vize de lungă şedere să se bucure de o libertate de circulaţie mult mai redusă în spaţiul Schengen decât cei care au vize pe termen scurt. Codul comunitar al vizelor ar trebui să intre în vigoare într-o lună, deşi, după cum arată analizele efectuate asupra măsurilor luate de statele membre privind vizele de lungă şedere şi acordarea permiselor de şedere, există diverse versiuni şi metode de punere în aplicare, ceea ce conduce la încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Cu ajutorul propunerilor Comisiei, problemele practice şi întârzierile în acordarea permiselor de şedere ar fi evitate, lucru care – după cum am menţionat deja – a fost observat în multe state membre ale Uniunii. Acest subiect este unul foarte presant: codul privind vizele trebuie să intre în vigoare foarte repede şi am susţinut propunerile din acest raport.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE ). (CS) Am sprijinit acest regulament, care va facilita circulaţia persoanelor cu vize de lungă şedere în spaţiul Schengen. Este logic ca studenţii, cercetătorii şi întreprinzătorii din ţări terţe să aibă dreptul de a se deplasa în interiorul întregii Uniuni dacă au dobândit o viză în orice stat comunitar.

Cu toate acestea, aş dori să le solicit, din nou, celorlalte state să se arate solidare cu Republica Cehă care luptă în zadar împotriva introducerii vizelor de către Canada. Aceasta ar conduce la o diferenţiere fără precedent între cetăţenii Uniunii Europene. În prezent, Canada are în plan introducerea vizelor şi pentru alte state, precum, de exemplu, Ungaria şi nu putem rămâne indiferenţi. Condiţiile mult prea generoase şi, prin urmare, tentante pentru solicitanţii de azil sunt principalul motiv al acestei situaţii. Din cauza lor se abuzează de sistem. Canada a promis că va modifica aceste condiţii, însă nu face nimic. Doresc să-mi cer scuze încă o dată pentru că am profitat de această ocazie pentru a atrage atenţie asupra acestui aspect.

 
  
MPphoto
 

  Kinga Gál (PPE ).(HU) După cum am aflat în timpul dezbaterii, propunerea constă în facilitarea deplasării în interiorul Uniunii Europene a resortisanţilor ţărilor terţe, care deţin o viză de lungă şedere tip D, emisă de un stat comunitar. Această măsură are ca scop furnizarea de soluţii pentru situaţii în care, din diferite motive, statele membre nu pot sau nu vor să emită în timp util un permis de şedere pentru cetăţenii statelor terţe sau nu aplică în mod corect cadrul furnizat de regulamentele Schengen. Delegaţia maghiară Fidesz s-a abţinut de la votul final asupra acestei legi, deoarece, până acum, Ungaria a putut transpune în mod corect legislaţia, nu au existat probleme şi am putut face faţă în mod eficient acestor provocări, folosind oportunităţile oferite de existenţa spaţiului Schengen. Totodată, aş dori să accentuez faptul că minorităţile maghiare care locuiesc, ca cetăţeni ai unor ţări terţe, în apropierea Uniunii Europene, au tot interesul să poată avea drept de şedere în teritoriile statelor membre UE, fără a fi supuşi unor obligaţii administrative excesive. În acest scop este nevoie de legi la nivel comunitar, dar şi la nivelul statelor membre, legi care să nu se contrazică reciproc, ci să ne consolideze obiectivele.

 
  
  

Raport: Sophia in ’t Veld (A7-0025/2010 )

 
  
MPphoto
 

  Marian Harkin (ALDE ). – Dnă preşedintă, acest raport conţine numeroase prevederi bune, însă pur şi simplu nu pot susţine alineatul 35, care solicită introducerea unei baze de impozitare comune consolidate pentru corporaţii (CCCTB).

Unul dintre lucrurile care ni se spun despre CCCTB este acela că va fi mai eficient şi va simplifica situaţia. Însă, având în vedere faptul că, în forma sa actuală, întreprinderile pot opta pentru aplicarea acestei baze sau o pot refuza, am ajunge să avem 28 de baze de impozitare, nu 27, ca în prezent. Acest lucru nu înseamnă simplificare.

De asemenea, după cum se propune actualmente, CCCTB ar însemna redistribuirea profiturilor europene la nivelul UE, astfel încât o ţară ca a mea, Irlanda, care exportă o parte foarte mare din producţia proprie ar fi penalizată, deoarece profiturile s-ar înregistra desigur la punctul de vânzare. Pare puţin ciudat, deoarece libera circulaţie a bunurilor este unul dintre principiile de bază ale UE, astfel încât, dacă am folosi CCCTB, am ajunge să penalizăm ţările exportatoare.

În final, consider că introducerea acestei baze de impozitare ar afecta capacitatea Europei de a atrage investiţii străine directe, deoarece normele, aşa cum sunt ele propuse, nu s-ar aplica statului membru în care se desfăşoară investiţia, ci s-ar apela la o formulă complicată care se poate calcula doar retroactiv; din acest motiv, consider că această formulă ar fi serios afectată capacitatea noastră de a atrage investiţii străine directe.

 
  
  

Raport: Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (A7-0084/2009 )

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE ).(PL) Dnă preşedintă, pentru început aş dori să-i mulţumesc colegei mele pentru elaborarea acestui raport, un raport semnificativ pentru creşterea economică. Sunt pe deplin de acord cu observaţiile şi remarcile autoarei privind introducerea şi consolidarea legislaţiei comunitare în statele membre. O piaţă internă unică, eficientă din punctul de vedere al funcţionării, reprezintă un element indispensabil al unei economii stabile şi este foarte necesară în momente de criză. Utilizarea eficace a potenţialului acestei pieţe depinde de o cooperare eficace între instituţii, la nivel naţional şi european. Reducerea sarcinilor administrative, comunicarea eficientă între birourile corespunzătoare, simplificarea procedurilor şi armonizarea legislaţiei ar conduce la o transpunere rapidă şi eficace a directivelor în statele membre. De asemenea, publicarea datelor actuale şi informarea eficace a cetăţenilor şi a oamenilor de afaceri în legătură cu drepturile şi situaţia lor de pe piaţă vor contribui la îmbunătăţirea funcţiilor pieţei şi vor accentua transparenţa principiilor sale, asigurând condiţii concurenţiale egale.

 
  
MPphoto
 

  Viktor Uspaskich (ALDE ).(LT) Dnă preşedintă, dnă raportor, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu iniţiativa aceasta şi cred că ea poate ajuta persoanele fizice şi pe cele juridice, la nivel naţional. Cu toate acestea, fără a monitorizare clară şi strict reglementată a pieţei interne şi a sistemului juridic, am dubii că aceşti jucători de pe piaţă vor putea fi salvaţi, indiferent de dimensiunea lor şi de serviciile folosite. Trebuie aplicate penalităţi stricte dacă în urma unei analize se vor depista încălcări evidente. Practicile trebuie respectate cu stricteţe în momentul investigării reclamaţiilor la nivel internaţional, dar şi pentru stabilirea unor criterii. Din păcate, statisticile arată că, în ţara mea, în opt din zece cazuri internaţionale care sunt investigate în prezent, s-a constatat că instituţiile sau instanţele de stat au acţionat în mod necorespunzător. Prin urmare, consider că fără o reglementare clară a penalităţilor nu se va putea obţine rezultatul dorit. Aş dori să se atragă atenţia asupra acestui aspect.

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE ).(ET) Pentru a crea un mediu economic inovator şi stabil, este absolut necesară o piaţă internă funcţională. Piaţa internă nu va funcţiona însă în mod corect, dacă nu toate statele membre ale Uniunii adoptă prevederile comunitare privind funcţionarea acestei pieţe. Această adoptare, la rândul său, va avea succes doar dacă parlamentele statelor membre sunt implicate în procesul de adoptare a legislaţiei. Adoptarea este esenţială şi din punctul de vedere al supravegherii parlamentare. Întrucât aceste poziţii au fost reflectate şi în raport, susţin pe deplin adoptarea raportului.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE ). (CS) După cum ne aşteptam, Parlamentul a aprobat toate cele trei rapoarte privind funcţionarea pieţei interne. În cazul raportului contesei Von Thun Und Hohenstein, socialiştii şi ecologiştii au respins însă propunerea privind efectuarea unor verificări regulate asupra funcţionării pieţei interne. Aceştia susţin că astfel de verificări ar afecta standardele sociale şi de mediu convenite. Cu toate acestea, ştim cu toţii că aceste standarde au un preţ şi că ele fac posibilă creşterea nivelului de trai în Uniunea Europeană. Stânga nu a explicat în cadrul dezbaterii de astăzi de ce îi este atât de teamă de cuantificarea acestei valori. Am votat în favoarea tuturor propunerilor.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

Raport: Jean-Luc Dehaene (A7-0022/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Propunerea Comisiei privind alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului naţional brut (VNB) folosit pentru bugetul Uniunii Europene şi resursele proprii ale acesteia.

SIFMI reprezintă o parte din produsele instituţiilor financiare care nu provine din vânzarea directă a serviciilor la un preţ fix, ci din perceperea unei dobânzi pentru împrumuturi acordate, la o rată mai mare decât cea oferită pentru depozite.

Comisia propune să se procedeze la alocarea SIFMI pentru stabilirea VNB şi consideră că acest lucru trebuie efectuat retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2005, data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) 1889/2002. Cu toate acestea, punerea retroactivă în aplicare, conform propunerii, începând cu 1 ianuarie 2005, este problematică tocmai din cauza extinderii acestei retroactivităţi.

Prin urmare, suntem de acord cu poziţia raportorului, care consideră că alocarea SIFMI pentru stabilirea VNB nu trebuie să înceapă până la 1 ianuarie 2010. Astfel, alocarea SIFMI se va efectua în mod corespunzător începând cu anul 2010, iar VNB se va putea calcula mai exact.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului naţional brut (VNB) folosit pentru bugetul Uniunii Europene şi resursele proprii ale acesteia este o problemă veche şi ar fi trebuit pusă în aplicare în 2005. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestei metode a fost întârziată de necesitatea testării sale, pentru a i se putea aprecia exactitatea şi a se observa dacă furnizează rezultate fiabile pentru evaluarea corectă a activităţii economice în cauză. Sunt de acord că punerea în aplicare a acestei metode nu trebuie să aibă efecte retroactive, pentru a evita eventualele conflicte între statele membre şi posibilele acţiuni în instanţă.

 
  
  

Raport: Reimer Böge (A7-0020/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE ), în scris. (IT) Utilizarea Fondului de ajustare la globalizare ca instrument util pentru combaterea consecinţelor crizei economice şi financiare este o iniţiativă lăudabilă, care oferă un răspuns practic, sub forma ajutorului financiar. Este important de subliniat faptul că mobilizarea acestui fond trebuie să reprezinte un stimulent pentru reintegrarea în câmpul muncii a angajaţilor disponibilizaţi.

Sper că vor fi luate în considerare şi solicitările altor state, precum Italia, care trebuie să apeleze la acest fond special pentru a ajuta angajaţii întreprinderilor afectate de criză care se văd obligate să efectueze concedieri. În acest sens, aş dori să-i cer Comisiei să dea dovadă de mai multă flexibilitate în evaluarea criteriilor de admisibilitate pentru fond, care ar trebui să fie activat şi în cazul unor probleme structurale în zonele industriale mici şi mijlocii.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE ), în scris. (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor afectaţi de consecinţele schimbărilor majore produse în structura comerţului internaţional. Aria de cuprindere a FAG a fost extinsă la destinatarii potenţiali desemnaţi începând cu data de 1 mai 2009, astfel încât acum include, în mod corect, asistenţa acordată angajaţilor disponibilizaţi în urma crizei economice şi financiare globale.

Susţin actuala propunere, de mobilizare a sumei de 6 199 341 de euro pentru a ajuta Germania, ca răspuns la solicitarea acestui stat, formulată la 13 august 2009, pentru a furniza asistenţă angajaţilor disponibilizaţi de întreprinderea Karmann, întreprindere producătoare de automobile.

În 2008, cele trei instituţii au confirmat că este foarte important să se garanteze rapiditatea procedurii de aprobare a deciziilor de mobilizare a fondului, pentru a-i ajuta în timp util pe cei afectaţi. Pentru adoptarea acestei decizii au fost necesare şapte luni. Sper că procedura de activare a Fondului de solidaritate se va desfăşura mai repede, pentru a putea face faţă situaţiilor de calamitate care necesită un răspuns imediat, precum recenta tragedie din Madeira.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) Grupul german Karmann a fost odinioară o firmă prosperă şi competitivă, însă, în prezent, este o victimă a crizei din sectorul automobilelor şi a declarat falimentul. O parte din activele sale au fost achiziţionate recent de Volkswagen. Pentru a ajuta 1 793 de angajaţi disponibilizaţi de această întreprindere, este necesară mobilizarea unei sume de 6 199 341 de euro din Fondul european de ajustare la globalizare.

Conform Comisiei, au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate pentru mobilizarea acestui fond, ceea ce înseamnă că Uniunea Europeană poate acorda imediat ajutor lucrătorilor care se confruntă cu dificultăţi.

Sper că această perioadă dificilă prin care trec angajaţii disponibilizaţi le va permite acestora să-şi îmbunătăţească abilităţile şi calificările şi că aceste îmbunătăţiri le vor permite să se reintegreze rapid pe piaţa muncii.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor afectaţi de consecinţele schimbărilor majore produse în structura comerţului internaţional. Astfel, se caută soluţii pentru reintegrarea acestora pe piaţa muncii.

Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FAG în limita unui plafon anual de 500 de milioane de euro. Propunerea de faţă se referă la mobilizarea unei sume totale de 6 199 341 de euro din FAG pentru a ajuta Germania, în vederea furnizării de asistenţă angajaţilor disponibilizaţi de întreprinderea Karmann, întreprindere producătoare de automobile.

Conform articolului 6 din regulamentul FAG, trebuie să ne asigurăm că acest fond sprijină reintegrarea individuală a angajaţilor disponibilizaţi în noi întreprinderi. FAG nu înlocuieşte măsurile care sunt de competenţa firmelor, conform legislaţiei naţionale sau acordurilor colective şi nu finanţează restructurarea firmelor sau sectoarelor.

Trebuie subliniat din nou faptul că, în contextul mobilizării FAG, Comisia nu trebuie să transfere în mod sistematic subvenţii de plată din Fondul Social European, deoarece FAG a fost creat ca un instrument complet separat, cu propriile sale obiective şi prerogative.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL ), în scris. (PT) Solicitările de mobilizare a acestui fond au avut succes. În acest caz, s-a răspuns la o solicitare de asistenţă din partea Germaniei, în urma disponibilizărilor efectuate în industria automobilelor, la nivelul grupului Karmann.

Pentru început, este important de observat faptul că acest fond poate ameliora doar parţial unele dintre consecinţele gravei crize economice şi financiare, având în vedere restricţiile bugetare impuse (care îl limitează la 500 de milioane de euro pe an) şi criteriile restrictive de eligibilitate în baza cărora funcţionează. A trecut deja ceva timp de când numărul angajaţilor disponibilizaţi în urma aşa-numitelor „restructurări” a depăşit în mod semnificativ estimările iniţiale ale Comisiei privind numărul lucrătorilor care vor beneficia de pe urma acestui fond.

Trebuie să renunţăm în mod clar la politicile neoliberale care provoacă un dezastru economic şi social în statele Uniunii Europene, chiar sub ochii noştri. Desigur, răspunsurile la acest dezastru nu trebuie să fie doar de ordin paliativ. Totodată, nu putem trece cu vederea incorectitudinea unui regulament care avantajează mai mult statele cu venituri mai mari, mai ales pe cele cu salarii mai mari şi ajutoare de şomaj mai mari.

Subliniem necesitatea urgentă a unui plan real care să susţină producţia şi crearea de locuri de muncă cu drepturi în statele Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Jahr (PPE ), în scris. (DE) Mă bucură foarte mult faptul că Parlamentul European a hotărât astăzi să aloce 6,2 milioane de euro, drept ajutor pentru lucrătorii disponibilizaţi de întreprinderea producătoare de automobile Karmann. Uniunea Europeană contribuie, astfel, cu 65 % din totalul disponibil, de 9 milioane de euro. Aceste fonduri vor fi folosite pentru a oferi unui număr de aproximativ 1 800 de persoane servicii de reeducare şi pregătire suplimentară, pentru a le ajuta să-şi găsească un alt loc de muncă, cât mai curând posibil. Aceasta o contribuţie tangibilă a Uniunii Europene, sub forma unui ajutor acordat cetăţenilor săi în perioada de criză. Prin această măsură, UE demonstrează că vrea şi poate oferi ajutor în situaţii de criză, chiar şi persoanelor fizice. Acum este important ca această sumă să fie pusă la dispoziţie imediat, pentru ca persoanele în cauză să revină rapid pe piaţa forţei de muncă. Cu toate acestea, pe lângă asistenţa individuală acordată lucrătorilor afectaţi, Uniunea Europeană trebuie să ia şi măsuri suplimentare pentru a contracara efectele crizei financiare. Globalizarea, în sensul diviziunii muncii la nivel internaţional (împărţirea prosperităţii), este favorabilă şi importantă. Cu toate acestea, Comisia, Parlamentul European şi statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru a promova condiţii concurenţiale corecte în relaţiilor lor economice internaţionale, pentru a evita dezavantajarea unor anumite state sau sectoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D ), în scris. – Această propunere de mobilizare a FEAG pentru lucrătorii germani – precum şi propunerea sosită din partea sectorului refrigerării din Lituania – trebuia să fie printre primele beneficiare ale fondului în anul 2010. Ambele sunt solicitări demne de luat în seamă. Salut angajamentul noii Comisii de a continua mobilizarea acestui fond, care ajută în mod eficient lucrătorii disponibilizaţi. Cetăţenii din circumscripţia pe care o reprezint au beneficiat de pe urma acestui fond şi sper că acest lucru se va întâmpla şi în viitor. Criza globală a redus drastic cererea de produse de lux şi, deşi problemele actuale cu care se confruntă industria automobilelor sunt de înţeles, situaţia este una tristă. În Germania lucrurile stau foarte rău, din cauza numărului foarte mare de disponibilizaţi. În acelaşi domeniu, în aceeaşi industrie, au fost concediate 2 476 de persoane. Sper că aceste 6,199 de milioane de euro ne vor ajuta să le oferim lucrătorilor, familiilor şi sectorului automobilelor o modalitate de ieşire din criză.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) UE este un spaţiu al solidarităţii, din care face parte şi Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG).

Acest sprijin este esenţial pentru a putea ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forţei de muncă în diferite ţări, în special în China şi India, deseori în detrimentul ţărilor care respectă drepturile lucrătorilor.

Scopul FAG este acela de a ajuta lucrătorii care sunt victime ale relocalizării companiilor şi este fundamental pentru a-i ajuta pe aceştia să aibă acces, în viitor, la noi locuri de muncă. FAG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări din Uniunea Europeană, în special Portugalia şi Spania, şi acum a venit momentul să acordăm acest ajutor Germaniei.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI ), în scris. (DE) Am votat în favoarea raportului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare. În acest caz, Germania a solicitat asistenţă pentru a putea face faţă disponibilizărilor din industria automobilelor, operate de grupul Karmann. În acest sens, trebuie menţionat faptul că banii proveniţi din acest fond vor fi folosiţi pentru reintegrarea pe piaţa muncii a lucrătorilor care au fost concediaţi, nu pentru a finanţa eventualele măsuri de restructurare a unor firme sau sectoare. Din raţiuni de solidaritate cu ţara noastră vecină şi cu lucrătorii, trebuie pusă la dispoziţie imediat această sumă, de care este absolută nevoie din cauza unei globalizări continue şi din cauza crizei economice şi financiare provocate de speculanţii de pe ambele maluri ale Atlanticului.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D ), în scris. (RO) Am votat pentru Rezoluţia Parlamentului European privind mobilizarea FEG pentru a-i sprijini pe cei 2 476 de disponibilizaţi din sectorul de automobile din Germania. Perioadele de şomaj vor fi utilizate de autorităţile germane pentru a ridica nivelul general de competenţe, nu doar pentru formarea profesională şi învăţământul superior, ci şi pentru a permite lucrătorilor migranţi sau slab calificaţi să obţină competenţe de bază pentru reintegrarea pe piaţa muncii.

La nivel european, în domeniul industriei constructoare de maşini ne confruntăm cu astfel de situaţii în Suedia, unde au fost disponibilizaţi 2 258 de muncitori, în Austria s-au efectuat 744 de disponibilizări în întreprinderi producătoare de autovehicule, remorci şi semiremorci, iar în Belgia industria de profil a disponibilizat peste 2 500 de angajaţi. În Europa se vor pierde peste 8 000 de locuri de muncă din cauza restructurării industriei constructoare de maşini.

Asistenţa financiară oferită lucrătorilor concediaţi ar trebui să fie pusă la dispoziţie cât mai rapid şi mai eficient posibil. însă aceasta reprezintă o măsură pe termen scurt, care nu rezolvă problema dispariţiei locurilor de muncă. UE are nevoie de o politică industrială puternică şi în domeniul industriei constructoare de maşini, pentru a păstra locurile de muncă existente şi chiar a crea unele noi.

 
  
  

Raport: Reimer Böge (A7-0021/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D ), în scris. (LT) Astăzi am votat asupra unui număr de trei solicitări de asistenţă prin Fondul european de ajustare la globalizare. Am susţinut toate cele trei solicitări, deoarece consider că asistenţa asigurată prin acest fond este deosebit de necesară pentru cetăţenii noştri, în această perioadă. În mai 2009, Comisia Europeană a permis abaterea de la prevederile regulamentului în circumstanţe excepţionale şi, având în vedere situaţia creată de criza economică şi financiară, a permis acordarea de asistenţă şomerilor.

Îmi pare foarte rău că unele state membre în care nivelul şomajului şi sărăcia sunt deosebit de accentuate nu au putut solicita asistenţă în timp util, pentru a beneficia de oportunităţile asigurate prin acest fond şi a le oferi asistenţă şomerilor. Din punctul meu de vedere, Comisia Europeană ar trebui să explice şi dacă asistenţa asigurată prin acest fond este folosită în mod eficient şi dacă ea oferă valoare adăugată reală persoanelor spre care este îndreptată.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D ), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece ajutorul financiar prin Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) va ajuta lucrătorii disponibilizaţi să revină şi să se integreze pe piaţa muncii. În perioada crizei financiare şi economice, şomajul a crescut semnificativ în Lituania pe parcursul a 12 luni şi, prin urmare, trebuie să ne adaptăm la efectele crizei şi să asigurăm o asistenţă financiară cel puţin temporară, pentru a furniza locuri de muncă angajaţilor disponibilizaţi de compania Snaigė. În acest caz, nu vorbim despre câţiva angajaţi disponibilizaţi de companie, ci despre foarte multe persoane, aproximativ 651 de muncitori cu vârste cuprinse între 25 şi 54 de ani. Mă bucur că astăzi a avut loc mult-aşteptatul vot asupra alocării de asistenţă financiară temporară, pentru că acest subiect sensibil, referitor la compania lituaniană şi lucrătorii săi, a fost amânat, iar o parte dintre lucrătorii companiei în cauză şi-au pierdut locul de muncă încă din noiembrie 2008. Sper că fondurile aprobate prin votul de astăzi vor fi alocate în mod eficace şi corespunzător.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) Una dintre caracteristicile Fondului european de ajustare la globalizare este aceea că încearcă să promoveze spiritul întreprinzător. Această promovare trebuie înţeleasă de instituţiile europene şi de guvernele naţionale ca un element crucial în depăşirea provocărilor cu care se confruntă sectorul productiv european.

Sunt de acord că acţiunile publice trebuie să se desfăşoare nu doar printr-o astfel de promovare, ci, mai ales, eliminând obstacolele artificiale şi birocratice din calea activităţii antreprenoriale. Încă mai sunt multe de făcut în această privinţă.

Desigur, trebuie puse în aplicate măsuri în vederea verificării, realocării şi reformării profesionale a celor care şi-au pierdut locul de muncă din cauza globalizării, precum muncitorii din sectorul refrigerării din Lituania, în special cei care au lucrat la compania AB Snaigė şi la doi dintre furnizorii acesteia. Cu toate acestea, trebuie instituite şi măsuri care, în spiritul justiţiei şi al concurenţei sănătoase, să încerce să consolideze companiile şi forţa de muncă, în contextul unei economii deschise şi tot mai competitive.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) UE este un spaţiu al solidarităţii, din care face parte şi Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG).

Acest sprijin este esenţial pentru a putea ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forţei de muncă în diferite ţări, în special în China şi India, deseori în detrimentul ţărilor care respectă drepturile lucrătorilor.

Scopul FAG este acela de a ajuta lucrătorii care sunt victime ale relocalizării companiilor şi este fundamental pentru a-i ajuta pe aceştia să aibă acces, în viitor, la noi locuri de muncă. FAG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări din Uniunea Europeană, în special Portugalia şi Spania, şi acum a venit momentul să acordăm acest ajutor Lituaniei.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilja Savisaar (ALDE ), în scris. (ET) Rezoluţia de astăzi, prin care Uniunea Europeană susţine utilizarea Fondului european de ajustare la globalizare prin trei rapoarte, două privind situaţia din Lituania şi unul privind cea din Germania, trebuie salutată din toate punctele de vedere, întrucât ea demonstrează concret că Uniunea Europeană poate ameliora direct situaţia persoanelor disponibilizate şi poate ajuta la reformarea profesională a acestora. În Estonia, peste 30 000 de lucrători în domeniul construcţiilor şi-au pierdut locul de muncă în ultimele optsprezece luni, motiv pentru care doresc să solicit guvernului Estoniei şi Ministerului afacerilor sociale să solicite cu curaj ajutor prin fonduri europene, fonduri create exact pentru acest tip de situaţii. Trebuie remarcat faptul că, deşi astăzi au fost ajutate Germania şi Lituania, conform datelor Eurostat, şomajul a atins cotele cele mai mari în Spania, Letonia şi Estonia. Şi aceste ţări trebuie să caute o formă prin care Uniunea Europeană să le ajute în mod direct.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE ), în scris. (LT) Dle raportor, doamnelor şi domnilor, salut această iniţiativă de sprijinire a lucrătorilor care au suferit de pe urma procesului de globalizare. O susţin din toată inima şi mă bucur că, în acest caz, cetăţenii din Lituania vor fi ajutaţi. În general, consider că suma totală alocată pentru acest fond trebuie mărită de câteva ori, reducând sumele alocate celorlalte destinaţii. Sunt convins că acest fond trebuie să fie direcţionat şi spre proprietarii de firme. Se întâmplă frecvent ca aceştia să fie atât de afectaţi încât ulterior să nu-şi mai poată reveni şi să pornească o nouă afacere. În multe cazuri, proprietarii de firme suferă mai mult decât angajaţii lor: pentru a-şi asuma riscuri în timp ce fac afaceri, pentru a crea locuri de muncă şi a plăti impozite, ei îşi pun în joc nu numai acţiunile, ci şi averea personală. Prin urmare, ar fi benefic dacă, analizând fiecare caz în parte, am putea examina posibilitatea furnizării de asistenţă şi către proprietarii de firme, care au fost afectaţi de globalizare şi de criza economică globală.

 
  
  

Raport: Reimer Böge (A7-0019/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D ), în scris. (LT) Mă bucur că am votat astăzi asupra alocării de fonduri din Fondul european de ajustare la globalizare (FAG), în vederea acordării unei asistenţe financiare de 1 118 893 de euro pentru angajaţii disponibilizaţi din 128 de companii din sectorul construcţiilor din Lituania. Sectorul construcţiilor din Lituania trece prin vremuri grele, deoarece cererea de construcţii a înregistrat o scădere drastică, în urma crizei economice şi financiare. În această perioadă de recesiune, cetăţenilor lituanieni le este foarte greu să obţină împrumuturi pentru a construi sau a cumpăra o locuinţă. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece această asistenţă financiară din partea UE va ajuta persoanele care au devenit victime ale globalizării să-şi găsească de lucru şi să revină pe piaţa muncii şi, astfel, să nu mai fie afectate de recesiune. Prin urmare, în această situaţie, trebuie să ne arătăm solidari cu muncitorii disponibilizaţi ca urmare a schimbărilor economiei mondiale şi a reducerii numărului de locuri de muncă din anumite sectoare din cauza crizei financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) Faptul că tot mai multe state europene apelează la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FAG) arată în mod clar că efectele acestui fenomen au fost resimţite la toate nivelurile, justificând, astfel, chiar numele acestui fond.

S-a demonstrat că globalizarea este benefică la nivel global, însă, cu toate acestea, trebuie să fim atenţi la situaţiile în care, în urma efectelor sale, sunt afectate sectoarele mai puţin competitive. Un astfel de caz este cel al sectorului construcţiilor din Lituania.

Faptul că acest fond este o formă de asistenţă promptă, specifică şi limitată în timp le impune liderilor politici, oamenilor de afaceri şi lucrătorilor să dezvolte noi moduri de regăsire a competitivităţii pierdute şi de accesare a unor noi pieţe. Altfel, asistenţa precum cea acordată prin FAG va avea un efect pur paliativ şi se va dovedi a fi insuficientă.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor disponibilizaţi ca urmare a schimbărilor majore produse în structura comerţului internaţional. Astfel, se caută soluţii pentru reintegrarea acestora pe piaţa muncii.

Uniunea Europeană trebuie să folosească toate măsurile pe care le are la dispoziţie pentru a reacţiona la consecinţele crizei economice şi financiare globale, iar, în acest context, FAG poate juca un rol crucial în reintegrarea lucrătorilor disponibilizaţi.

Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FAG în limita unui plafon anual de 500 de milioane de euro. Propunerea actuală se referă la mobilizarea unei sume totale de 1 118 893 milioane de euro din FAG pentru a ajuta Lituania, în vederea sprijinirii lucrătorilor disponibilizaţi de 128 de firme care funcţionează în sectorul construcţiilor civile.

Trebuie subliniat din nou faptul că, în contextul mobilizării FAG, Comisia nu trebuie să transfere în mod sistematic subvenţii de plată din Fondul Social European, deoarece FAG a fost creat ca un instrument complet separat, cu propriile sale obiective şi prerogative.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL ), în scris. (PT) Solicitările de mobilizare a acestui fond au avut succes. În acest caz a fost vorba de satisfacerea unei solicitări de asistenţă transmise de Lituania, în urma concedierilor care au avut loc la 128 de firme active în sectorul construcţiilor civile.

Înainte de toate, este important de remarcat faptul că acest fond poate ameliora doar parţial unele dintre consecinţele gravei crize economice şi financiare, având în vedere restricţiile bugetare impuse (care îl limitează la 500 de milioane de euro pe an) şi criteriile restrictive de eligibilitate în baza cărora operează. A trecut deja ceva timp de când numărul angajaţilor disponibilizaţi în urma aşa-numitelor „restructurări” a depăşit în mod semnificativ estimările iniţiale ale Comisiei privind numărul lucrătorilor care vor beneficia de pe urma acestui fond.

Trebuie să renunţăm în mod clar la politicile neoliberale care provoacă un dezastru economic şi social în statele Uniunii Europene, chiar sub ochii noştri. Răspunsurile la acest dezastru trebuie să nu fie doar simple paliative. Totodată, nu putem trece cu vederea incorectitudinea unui regulament care avantajează mai mult statele cu venituri mai mari, mai ales pe cele cu salarii mai mari şi ajutoare de şomaj mai mari.

Subliniem necesitatea urgentă a unui plan real care să susţină producţia şi crearea de locuri de muncă cu drepturi în statele Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) UE este un spaţiu al solidarităţii, din care face parte şi Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG).

Acest sprijin este esenţial pentru a putea ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. În acest caz, se doreşte ajutarea lucrătorilor disponibilizaţi de peste 120 de companii din sectorul construcţiilor civile şi care au fost obligate să-şi închidă porţile din cauza crizei care afectează sectorul.

Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) este creat pentru a-i ajuta pe toţi cei afectaţi de consecinţele schimbărilor structurale majore la nivelul comerţului mondial şi pentru a le acorda asistenţă în vederea reintegrării pe piaţa forţei de muncă. FAG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări din Uniunea Europeană, în special Portugalia şi Spania, şi acum a venit momentul să acordăm acest ajutor Lituaniei.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D ), în scris . − În septembrie 2009, Lituania a depus o cerere de asistenţă pentru utilizarea Fondului European de ajustare la Globalizare (FEG) referitoare la concedierile care au avut loc în 128 de întreprinderi din sectorul construcţiei de clădiri. Am votat pentru Rezoluţia Parlamentului European privind mobilizarea FEG în ceea ce priveşte construcţia de clădiri în Lituania.

Consider că economia eco-eficientă şi construcţia de clădiri eficiente energetic poate contribui la relansarea economică a UE. Se estimează că aceste sectoare pot crea, la nivel european, aproximativ 2 milioane de locuri de muncă până în 2020.

În 2006, sectorul construcţiilor avea aproximativ 2,9 milioane de întreprinderi care generau 510 miliarde de Euro şi care asigurau locuri de muncă pentru 14,1 milioane de persoane la nivelul UE-27. Ca urmare a crizei economice şi financiare, în Lituania, la începutul anului 2009, volumul activităţii în domeniul construcţiilor a scăzut cu 42,81 % şi respectiv 48,04 % comparativ cu prima parte a anului 2008. Acest lucru are un impact negativ asupra Lituaniei, în condiţiile în care aceasta are una dintre cele mai mari rate a şomajului din UE. Sectorul construcţiilor a fost în mod special afectat, pierzând, doar în 2008, aproape 10 % din locurile de muncă din Lituania

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE ), în scris. (LT) Susţin din toată inima această iniţiativă şi votez în favoarea asistenţei pentru lucrătorii companiilor de construcţii, care au suferit ca urmare a crizei globale actuale şi a procesului de globalizare. Sunt sigur că suntem cu toţii destul de vinovaţi pentru că nu am putut opri bula alimentată de agenţii imobiliari şi de firmele de construcţii. Era clar că această situaţie va conduce la o criză. Politicienii au obligaţia de a deservi populaţia şi de a preveni nenorocirile. Prin urmare, în cadrul votului pentru acest proiect, propun şi solicit ca asistenţa financiară să fie mărită, deoarece 1 milion de euro este doar o picătură din ocean pentru sutele de companii care au fost afectate şi care au zeci de mii de angajaţi. În ceea ce priveşte persoanele care lucrează în astfel de firme, am auzit că oamenii nu mai cred nici în propria ţară, nici în Uniunea Europeană. Astfel, sporind acest tip de asistenţă, am îmbunătăţi imaginea Uniunii Europene şi am consolida încrederea în statele naţionale.

 
  
  

Rapoarte: Reimer Böge (A7-0021/2010 ), (A7-0019/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE ), în scris. – Susţin pe deplin cele două rapoarte ale lui Reimer Böge, care au fost adoptate de Parlament, privind asistenţa financiară acordată lucrătorilor disponibilizaţi din Lituania prin Fondul european de ajustare la globalizare şi le sunt recunoscătoare celorlalţi colegi care le-au sprijinit. Din păcate, am întârziat la vot, deoarece atunci când mă îndreptam spre sala de plen liftul nu funcţiona.

Ambele rapoarte, atât cel privind situaţia din sectorul construcţiilor, cât şi cel privind compania Snaigė, reprezintă cele mai grave situaţii de şomaj din Lituania. Asistenţa financiară acordată de UE va diminua greutăţile cu care se confruntă lucrătorii lituanieni.

Sectorul construcţiilor este unul din cele mai afectate din Lituania. Peste o sută de companii au fost obligate să intre în faliment. Suma de 1,1 milioane de euro este oferită unui număr de aproape 1 000 de lucrători din acest sector foarte sensibil şi puternic afectat.

Situaţia este foarte similară în cazul Snaigė: suma de 258 000 de euro din FAG va fi oferită către 650 de angajaţi disponibilizaţi, locuitori ai unui oraş care are una din cele mai mari rate ale şomajului, aproape 20 % în prezent.

Chiar dacă acesta este doar vârful aisbergului pentru problema şomajului în Lituania, asistenţa financiară îi va ajuta pe cei care au cea mai mare nevoie.

 
  
  

Rapoarte: Reimer Böge (A7-0020/2010 ), (A7-0021/2010 ), (A7-0019/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE ), în scris. (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FAG) a fost creat în 2006 pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor afectaţi de consecinţele schimbărilor semnificative în structura comerţului mondial şi pentru a-i ajuta în vederea reintegrării pe piaţa forţei de muncă.

Începând cu data de 1 mai 2009, sfera de aplicare a FAG a fost extinsă, astfel încât acum include asistenţa acordată lucrătorilor, drept consecinţă directă a crizei economice şi financiare. În această perioadă de criză economică şi financiară gravă, una dintre principalele consecinţe este creşterea şomajului. UE trebuie să folosească toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a răspunde consecinţelor acestei crize, mai ales în ceea ce priveşte asistenţa ce urmează a fi oferită celor care se confruntă zilnic cu realitatea şomajului.

Din aceste motive, am votat în favoarea propunerii de faţă, privind mobilizarea FAG pentru a ajuta Lituania, şi anume angajaţii disponibilizaţi de 128 de firme din sectorul construcţiilor civile.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrew Henry William Brons (NI ), în scris. – Ne opunem apartenenţei la UE şi, astfel, şi finanţării UE, însă banii din acest fond au fost deja alocaţi şi, prin urmare, nu există alţi bani.

Am prefera ca angajaţii disponibilizaţi să fie ajutaţi de guvernele naţionale. Cu toate acestea, atât timp cât UE este autoritatea competentă, ajutorul pentru angajaţii disponibilizaţi pare că trebuie să provină din acest fond.

În Regatul Unit vor exista persoane care vor critica plata acestor sume de bani către lucrătorii germani şi lituanieni. Cu toate acestea, dacă s-ar propune furnizarea de fonduri către, spre exemplu, oţelarii noştri din Corus, nu ne-am opune unei astfel de contribuţii. Prin urmare, nu ne putem opune în mod logic acestor contribuţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI ), în scris. (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea rapoartelor dlui Böge privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, gândindu-ne, în principal, la angajaţii disponibilizaţi. Cu toate acestea, am votat oarecum cu inima strânsă. Adevărul este că acest fond este la fel de benefic precum un plasture aplicat pe un picior de lemn, având în vedere consecinţele sociale nemăsurate ale politicii dumneavoastră de piaţă iresponsabile, excesiv de libere.

Uneori, în pofida negărilor dumneavoastră, avem senzaţia că se folosesc banii contribuabililor europeni pentru a finanţa politici al căror scop este acela de a relocaliza şi a restructura marile companii, în timp ce Europa de la Bruxelles are la îndemână opţiunea ieftină de a se declara „solidară” cu şomerii pe care îi creează. Un alt motiv pentru care am votat cu inima strânsă: pragurile impuse pentru a putea primi aceste fonduri, mai ales în ceea ce priveşte numărul de disponibilizări. Pentru că de aceste fonduri beneficiază în principal şi, din nou, cu excepţia unor situaţii excepţionale, doar companiile foarte mari. Se pare că lucrătorii din întreprinderile mijlocii, mici şi foarte mici, micii oameni de afaceri care-şi închid magazinele sunt din nou ignoraţi din punctul de vedere al politicii economice şi sociale.

 
  
  

Raport: Anna Rosbach (A7-0009/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D ), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluţii pentru a asigura durabilitatea ecologică a regiunilor atlantice, mai ales în insulele Uniunii Europene. Acestea reprezintă o parte esenţială a zonei sale maritime şi se confruntă cu probleme şi necesităţi specifice, precum problemele de mediu.

Este demn de luat în seamă cazul din insulele Azore, aici existând cea mai mare zonă economică exclusivă din Uniunea Europeană. În contextul prezentei discuţii, trebuie să asigurăm supravegherea ecologică a apelor Atlanticului, deoarece populaţia care locuieşte în aceste insule este dependentă de starea ecologică bună a apelor marine. Prin urmare, trebuie să definim în mod clar o serie de obiective minime pentru calitatea mediului înconjurător, dar şi programe de monitorizare care să poată asigura această stare sănătoasă a mediului.

Totodată, trebuie abordate cazurile menţionate de raportor, precum accidentele de navigaţie sau pungile de plastic, care pot avea efecte devastatoare pentru durabilitatea economică, socială şi de mediu în regiunile atlantice. Se impun, astfel, măsuri specifice, corespunzătoare realităţii ecologice şi socio-economice a ecosistemelor marine din zona Atlanticului.

Din acest motiv, semnarea acestor acorduri este deosebit de importantă pentru dezvoltarea durabilă a populaţiilor care depind de Atlantic.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE ), în scris. (PT) Salut semnarea acestui protocol adiţional, pentru rezolvarea unui conflict politic care a împiedicat Spania şi Marocul să ratifice Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-est împotriva poluării (Acordul de la Lisabona). Protecţia coastelor şi a apelor este importantă din punct de vedere strategic, pentru bunăstarea socio-economică a comunităţilor de coastă, pentru dezvoltarea locală, crearea de locuri de muncă, păstrarea şi crearea de activităţi economice. Trebuie asigurată o stare ecologică bună a tuturor apelor marine ale Uniunii Europene, pentru a garanta o dezvoltare durabilă. Protocolul actual este legat direct de aspecte precum protecţia mediului, schimbările climatice, siguranţa, sănătatea publică, dezvoltarea regională, relaţiile cu ţările terţe şi cooperarea în dezvoltare. Acest protocol, care va permite combaterea unei varietăţi de forme de poluare din Oceanul Atlantic, este crucial pentru a asigura combaterea contaminării sau a riscului de poluare pe mări sau pe coaste, printr-un mecanism al cărui scop este acela de a asigura cooperarea între părţile contractante în cazul unui accident cu efecte poluante şi care le va obliga să-şi creeze şi să-şi pună în aplicare propriile structuri şi planuri de urgenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI ), în scris. – Am votat împotriva acestui raport, gândindu-mă la câteva informaţii interesante privind mediul nostru maritim. Raportorul vorbeşte despre „supa de plastic”, masa plutitoare de plastic şi cauciuc din Oceanul Pacific şi menţionează că, în Oceanul Atlantic, capătă o amploare din ce în ce mai mare problema năvoadelor pierdute. În acest sens, trebuie amintită activitatea KIMO International şi proiectul acestei organizaţii, „Pescuitul de gunoi”. Iniţiat în primă fază în martie 2000 de guvernul olandez şi de pescarii olandezi, scopul proiectului era acela de a curăţa Marea Nordului de gunoi, folosind năvoade. De atunci, KIMO International a extins acest proiect la porturile din Regatul Unit, Suedia şi Danemarca, graţie ajutorului financiar din partea UE.

Începând cu anul 2001, pescarii din UE au îndepărtat sute de tone de gunoaie din mările noastre şi le-au dus pe pământ, unde sunt colectate şi debarasate în mod corespunzător. Toţi pescarii din UE care s-au implicat în acest proiect trebuie aplaudaţi pentru devotamentul lor de a îndepărta permanent reziduurile din mări, în beneficiul industriei pescuitului, al faunei sălbatice şi al mediului.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D ), în scris.(CS) UE a semnat o serie de acorduri cu anumite state membre şi state terţe privind spaţiul maritim, precum Convenţia de la Helsinki, Acordul de la Bonn, Convenţia de la Barcelona şi aşa-zisul Acord de la Lisabona. Scopul acestor acorduri este acela de a asigura măsuri individuale şi colective în caz de pericol de poluare sau în cazul unei poluări deja existente în spaţiul maritim sau în zona de coastă. Deşi Acordul de la Lisabona a fost semnat în 1990, el nu a intrat în vigoare niciodată, din cauza unei dispute teritoriale între Spania şi Maroc. Toţi semnatarii au semnat în 2008 un protocol suplimentar, care rezolva această dispută, motiv pentru care nimic nu ar trebui să mai împiedice adoptarea Acordului de la Lisabona. Raportoarea menţionează în raport două probleme persistente şi tot mai grave privind poluarea mărilor şi a zonelor de coastă. Prima se referă la imensa masă plutitoare de obiecte din plastic şi cauciuc din Oceanul Pacific, care acoperă o suprafaţă de 34 de ori mai mare decât un stat membru al UE de dimensiuni mijlocii, precum Ţările de Jos. Cea de-a doua problemă persistentă pe care o menţionează Anna Rosbach şi pentru care caută o soluţie este cantitatea de năvoade vechi, aruncate şi pierdute. Acest raport este un exemplu de activitate constructivă, al cărei scop este acela de a rezolva principalele probleme de poluare din zonele marine şi de coastă, motiv pentru care îl susţin prin votul meu.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) La douăzeci de ani de la semnarea sa, Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării, semnat între Portugalia, Spania, Franţa, Maroc şi UE, este gata să intre în vigoare, în urma ratificării de către toate părţile contractante. Consiliul propune acum includerea, în numele Uniunii Europene, a unui protocol adiţional, care va permite în final intrarea în vigoare a acordului.

Acest acord este extrem de important pentru Portugalia, având în vedere lungimea zonei sale de coastă şi importanţa mării pentru economia sa naţională. Desigur, nu trebuie să uităm de dezastrele navelor Erika şi Prestige . Prin urmare, felicit Consiliul şi statele membre pentru încheierea acestui protocol adiţional şi sper că acordul va intra în vigoare în mod rapid şi eficient, deoarece, astfel, zonele de coastă vor fi mai bine protejate împotriva dezastrelor de mediu precum cele care, din păcate, le-au afectat în ultima vreme.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Mă bucur că s-a adoptat acest raport, deoarece el va permite intrarea în vigoare a unei reţele de acorduri regionale privind poluarea maritimă, semnate între UE şi anumite state membre şi statele terţe învecinate.

În acest caz, este vorba despre Acordul de la Lisabona, care a fost semnat în octombrie 1990, însă nu a intrat niciodată în vigoare, din cauza unei dispute teritoriale între Spania şi Maroc, două dintre părţile contractante, privind frontiera de sud (Sahara occidentală) menţionată la subpunctul c) al articolului 3 din acord.

Protocolul adiţional, care oferă o soluţie la conflict şi o formulare acceptabilă pentru subpunctul c) al articolului 3, a fost semnat abia în mai 2008 de către Portugalia, Spania, Franţa şi Maroc.

Prin încheierea acestui protocol adiţional, Acordul de la Lisabona poate intra în vigoare la 20 de ani de la semnarea sa. Pe lângă aspectele de securitate, acest protocol acoperă şi protecţia mediului. Suntem cu toţii conştienţi de dezastrele ecologice care au ameninţat în ultima vreme coastele ţărilor noastre. Sperăm că aceste norme ne vor ajuta să evităm accidente precum cele ale navelor Erika şi Prestige , deoarece mările nu au graniţe fizice sau politice şi situaţii de acest gen necesită eforturi comune şi acţiuni concertate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) Comunitatea Europeană a participat la diferite acorduri regionale privind poluarea maritimă, care facilitează asistenţa reciprocă şi cooperarea între statele membre. Această reţea de acorduri apare în Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării (Acordul de la Lisabona), promovat de Portugalia care nu a intrat în vigoare din cauza unei dispute teritoriale între Spania şi Maroc. Consider că, în sfârşit, Acordul de la Lisabona poate fi pus în practică, în numele regulamentelor de mediu promovate de UE şi după ce s-a ajuns la un acord privind protocolul adiţional.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI ), în scris . – (DE) Protocolul adiţional la Acordul de cooperare pentru protecţia coastelor şi apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării face parte dintr-o reţea de acorduri regionale privind protecţia mediului maritim pe care UE le-a încheiat cu diferite state membre şi cu terţe ţări învecinate. Protecţia oceanelor noastre, care sunt o sursă de alimente pentru milioane de europeni, este o altă sarcină importantă a Uniunii, motiv pentru care am votat fără rezerve în favoarea acestui raport. În acest sens, trebuie menţionat că, pe lângă Acordul de la Lisabona de care ne ocupăm astăzi, există şi Convenţia de la Helsinki, Acordul de la Bonn şi Convenţia de la Barcelona.

Fiecare dintre aceste acorduri se referă la diferite regiuni ale mărilor care înconjoară statele membre UE şi are ca scop facilitarea intervenţiei individuale sau colective a părţilor contractante în caz de poluare sau de pericol de poluare a mărilor sau a coastelor în urma unor accidente. Acordul de la Lisabona a fost semnat în octombrie 1990, dar nu a intrat niciodată în vigoare, din cauza unei dispute teritoriale dintre două părţi contractante, Spania şi Marocul, privind „frontierele sudice” (Sahara occidentală). Protocolul adiţional, prin care s-a rezolvat disputa şi s-a găsit o formulare corespunzătoare, a fost semnat în mai 2008 de către Portugalia, Spania, Franţa şi Maroc şi, în final, la 25 martie 2009, acesta a fost semnat şi de Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE ), în scris . – (PT) Aproape 50 % din populaţia Uniunii Europene locuieşte în regiuni de coastă şi, fie şi numai pentru acest motiv, trebuie să acordăm o atenţie mărită conservării şi gestionării integrate a acestor regiuni. Având în vedere aceste lucruri, este esenţial să asigurăm o gestionare integrată a zonelor de coastă la nivelul UE, după cum recomandă şi Comisia Europeană într-o declaraţie publicată în această privinţă.

Totodată, trebuie semnalat faptul că 80 % din gunoaie şi din poluarea din mări provin de pe suprafaţa terestră, motiv pentru care avem nevoie de o strategie concertată prin care să combatem această problemă şi pe uscat.

Pe lângă problemele de mediu, poluarea oceanică şi degradarea coastelor europene ridică şi probleme economice. Aceasta se întâmplă deoarece în anumite ţări, precum Portugalia, practicile turistice care vizează activităţi maritime precum observarea balenelor, scufundările şi altele, reprezintă o sursă importantă de venituri pentru regiuni precum Insulele Azore, Madera şi Algarve.

La fel ca şi în cazul pescuitului excesiv, poluarea apelor a contribuit substanţial la reducerea efectivelor de specii care reprezintă resurse importante pentru pescuit. Prin urmare, trebuie pusă în aplicare pe deplin Directiva privind strategia maritimă, pilon ecologic al strategiei pentru o politică maritimă integrată.

Zonele oceanice şi de coastă trebuie să fie o prioritate strategic pentru Europa, motiv pentru care susţin întru totul acest raport al Parlamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D ), în scris . − Am votat acest raport pentru a contribui la intrarea în vigoare a Protocolului adiţional la Acordul de la Lisabona. Acest acord creează un mecanism în vederea asigurării cooperării dintre părţile contractante în cazul unor accidente cu efecte de poluare şi le obligă să îşi stabilească şi să implementeze propriile structuri şi planuri de urgenţă.

Prezentul acord face parte dintr-o reţea de acorduri maritime regionale pe care UE le-a încheiat cu anumite state membre individuale şi ţări terţe vecine. Reţeaua este alcătuită din Convenţia de la Helsinki, Acordul de la Bonn, Convenţia de la Barcelona şi, în acest caz, Acordul de la Lisabona, fiecare dintre acestea acoperind părţi diferite ale mării din jurul ţărilor UE şi vizând intervenţia la nivel individual sau colectiv a părţilor contractante în caz de poluare sau de ameninţare cu poluarea mărilor sau coastelor, pentru protejarea mediului şi a sănătăţii cetăţenilor

 
  
  

Raport: Anna Hedh (A7-0024/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE ), în scris. (PT) Politica privind protecţia consumatorilor are ca scop promovarea sănătăţii, a siguranţei, a intereselor economice şi juridice ale consumatorilor, precum şi a dreptului acestora la informare. Protecţia consumatorilor este o politică fundamentală şi cuprinzătoare a Uniunii Europene, care vizează garantarea unor pieţe sănătoase, în cadrul cărora consumatorii să poată acţiona în siguranţă şi cu încredere, încurajând inovaţiile şi comerţul transfrontalier.

Am votat în favoarea prezentului raport, deoarece îl consider esenţial pentru consolidarea politicii europene privind protecţia consumatorilor, pentru eficientizarea acesteia şi apropierea ei de publicul larg. Pentru ca piaţa internă să funcţioneze eficient, avem nevoie de consumatori încrezători şi bine informaţi, capabili să facă alegeri. Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a le oferi consumatorilor o arie largă de opţiuni privind produse şi servicii de înaltă calitate, la preţuri competitive, însă, în acelaşi timp, şi un nivel ridicat de protecţie, pentru a putea juca un rol fundamental în asigurarea competitivităţii, dinamismului şi spiritului de inovare al UE la nivel global.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE ), în scris . − Piaţa internă a Uniunii Europene s-a extins substanţial în ultimii ani şi are acum un număr de aproape 500 000 000 de consumatori în 27 de state. O uniformizare a principiilor şi regulilor de protecţie a consumatorilor la nivelul Uniunii Europene şi o îmbunătăţire a mecanismelor de aplicare a acestora este un obiectiv realizabil, fără a avea pretenţia că oferta de produse şi servicii în toate cele 27 de state va atinge aceeaşi calitate pe termen scurt sau mediu.

Actuala situaţie economică dificilă prin care trece toată Europa se manifestă printr-o reducere a veniturilor si o creştere a şomajului, ceea ce se traduce, la nivel comunitar, prin nevoia reală de o mai bună administrare a coşului zilnic. Atitudinea consumatorului european, care resimte direct efectele recesiunii economice, se manifestă în special în legătură cu bunurile şi serviciile pe care le cumpără şi pe care le vrea la o calitate bună astfel încât să se folosească cât mai mult de ele. Devin, deci, din ce în ce mai importante acţiunile pentru protecţia consumatorului. Consolidarea structurilor de supraveghere a pieţei în toate statele membre pentru ca produsele puse în circulaţie să îndeplinească cele mai înalte standarde de siguranţă este o soluţie la actuala stare a lucrurilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE ), în scris. (PT) Consumatorii din UE joacă un rol esenţial în accentuarea creşterii, creării de locuri de muncă şi a competitivităţii, iar interesele lor reprezintă o prioritate principală în modelarea unor politici cheie precum cele referitoare la sănătate, afaceri şi industrie, mediul înconjurător, energie şi transport, printre altele. În ceea ce priveşte energia, piaţa internă nu poate funcţiona în mod corespunzător şi competitiv din cauza existenţei aşa-numitelor „insule energetice”, precum regiunea Mării Baltice, care este izolată de restul Europei din punctul de vedere al energiei şi depinde de un singur furnizor extern. Existenţa unei reţele de electricitate şi a unei conducte de gaz care să acopere întregul teritoriu european trebuie să reprezinte o prioritate, deoarece Europa depinde foarte mult de importurile de energie. Piaţa de electricitate trebuie să adopte, de asemenea, un set de măsuri care să vizeze o deschidere totală, în beneficiul consumatorilor europeni. Trebuie create condiţii favorabile pentru o concurenţă autentică şi corectă şi pentru crearea unei pieţe unice adevărate. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a duce la îndeplinire obiective clare precum protecţia consumatorilor vulnerabili, protecţia drepturilor de bază ale consumatorilor şi coeziunea economică şi socială.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE ), în scris. (PT) Promovarea drepturilor şi a bunăstării consumatorilor este un aspect fundamental al Uniunii Europene. Susţin toate eforturile depuse în acest sens, care restabilesc încrederea populaţiei în pieţe. Protecţia consumatorilor devine şi mai importantă în contextul crizei economice, care a accentuat presiunile asupra celor mai vulnerabili consumatori, aceia cu venituri reduse. Trebuie să instituim o abordare coordonată, care să le permită consumatorilor să-şi exercite drepturile cu încredere. În acest sens, doresc să subliniez necesitatea: în primul rând, de a promova politici care să informeze şi să educe consumatorii (de către UE şi de către statele membre), prin campanii şi puncte de informare şi prin mărirea resurselor alocate Centrelor europene pentru consumatori; în al doilea rând, de a aplica în mod eficace regulile deja existente, accentuând monitorizarea pieţei şi mecanismele de reglementare şi exercitând presiuni asupra statelor membre, pentru a asigura o colectare corectă a resurselor comunitare.

Subliniez faptul că doar în acest mod consumatorii vor putea face alegeri bine informate, fără a fi supuşi presiunilor din partea producătorilor. Astfel, ei vor avea din nou încredere în piaţă, concurenţa va creşte, se va îmbunătăţi calitatea produselor şi serviciilor şi va creşte consumul (un factor important al recuperării economice).

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE ), în scris. (IT) Protecţia consumatorilor are mare legătură cu capacitatea pieţei de a oferi o gamă variată de produse şi servicii de înaltă calitate, la preţuri competitive. Cu siguranţă, o încredere, o conştientizare şi o responsabilitate mai mare a consumatorilor impun existenţa unor produse şi servicii de calitate ridicată, care, la rândul lor, să accentueze concurenţa între furnizori. Aceştia vor fi încurajaţi să-şi îmbunătăţească produsele şi să menţină preţurile la niveluri competitive.

Aprob importanţa pe care Comisia şi statele membre o acordă lansării unei strategii de comunicare privind drepturile consumatorilor prin intermediul portalurilor web, al campaniilor de conştientizare şi al punctelor de informare, prin promovarea utilizării sitului web eYouGuide şi asigurând fiabilitatea, credibilitatea şi imparţialitatea organizaţiilor responsabile cu gestionarea şi organizare.

Totodată, cei cinci indicatori din Tabloul de bord al pieţelor de consum, identificaţi în această rezoluţie, deşi nu sunt exhaustivi, vor permite populaţiei să obţină informaţii utile pentru a îmbunătăţi, dacă este cazul, cadrul de reglementare de referinţă, cu condiţia ca informaţiile furnizate de statele membre să fie cuprinzătoare şi să poată fi compilate astfel încât să se poată efectua cu uşurinţă comparaţii. Am votat în favoarea raportului, deşi nu îmi este foarte clar la ce se referă desemnarea unui Ombudsman special pentru consumatori şi mijloacele de redresare colectivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D ), în scris . − Consider că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și în condiţiile actualei crize economice, interesele și protecţia consumatorilor trebuie apărate cu fermitate. Este nevoie de instrumente specifice care să le stea la dispoziţie consumatorilor, astfel încât să le fie garantată integrarea eficientă a intereselor în toate politicile Uniunii Europene

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D ), în scris.(CS) Raportorul porneşte de la rezultatele tabloului de bord al pieţelor de consum, ceea ce este o abordare logică şi pragmatică. Din rapoartele statistice în această privinţă se pot deduce atât satisfacţia, cât şi problemele consumatorilor. Pentru identificarea pieţelor este esenţială o dezvoltare suplimentară a bazei de date confidenţiale privind problemele consumatorilor. Cu toate acestea, colectarea datelor trebuie îmbunătăţită, astfel încât să se poată lua în calcul diferenţele dintre diferitele sisteme din statele membre care sunt uneori extreme din cauza diversităţii. Din punctul meu de vedere, cel mai problematic aspect constă în aplicabilitatea legislaţiei şi a obligaţiilor contractuale. În cazul comerţului pe pieţele transfrontaliere, mai ales, aplicabilitatea legii este complet inexistentă. Stabilirea de reguli pentru protejarea consumatorilor din UE nu va avea niciun efect dacă acestea nu sunt puse în aplicare în mod corespunzător în legislaţia naţională, dacă nu sunt aplicate şi consolidate la nivelul statelor membre. Raportorul a abordat într-un mod acceptabil problema protecţiei consumatorilor pe baza tablourilor de bord. Cu toate acestea, mi-aş dori să văd propuneri mai concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale. În pofida acestei rezerve, raportul contribuie la protecţia consumatorilor la nivelul UE, motiv pentru care voi vota în favoarea adoptării sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) Politica Uniunii Europene privind consumatorii este o componentă fundamentală în consolidarea pieţei interne. Din acest motiv, politica trebuie să le permită consumatorilor europeni şi publicului larg să aibă acces la produse şi servicii de calitate ridicată, la preţuri competitive, dar şi să beneficieze de un nivel ridicat de protecţie a drepturilor.

Dezvoltarea educaţiei şi conştientizării drepturilor şi obligaţiilor, precum şi o atitudine responsabilă din partea companiilor vor contribui la o formă mai dinamică de comerţ transfrontalier şi, prin urmare, la integrarea apropiată a pieţei interne, cu impact asupra competitivităţii europene.

Trebuie să existe un echilibru corect între drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi impactul legislaţiei relevante adoptate în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile firmelor şi furnizorilor de servicii.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Tratatul de la Lisabona se referă la protecţia consumatorilor ca politică fundamentală şi cuprinzătoare a Uniunii Europene, care prevede că trebuie luate în considerare cerinţele privind protecţia consumatorilor.

În acest context, politica europeană privind protecţia consumatorilor trebuie consolidată, eficientizată şi apropiată de publicul larg. Acest lucru este crucial pentru a putea răspunde necesităţilor şi problemelor publicului european.

În acest sens, se justifică instituirea instrumentelor de monitorizare a pieţei, precum Tabloul de bord al pieţelor de consum. O politică bună privind protecţia consumatorilor trebuie să asigure pieţe sănătoase, siguranţă şi încredere şi să încurajeze comerţul transfrontalier şi inovaţiile.

Susţin o politică transparentă prin care să fie obligatorie menţionarea mărcii de origine. Protecţia consumatorilor este importantă, având în vedere nesiguranţa produselor de import. Din acest motiv, este nevoie de o cooperare mai strânsă între autorităţile de monitorizare a pieţei şi cele vamale.

Siguranţa produselor care circulă pe piaţa internă impune o reunire a eforturilor împreună cu autorităţile din ţările terţe şi, din acest motiv, este justificată iniţiativa Comisiei de a stimula cooperarea internaţională şi de a semna acorduri oficiale cu autorităţile competente din ţările terţe, în special din China, Statele Unite şi Japonia.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE ), în scris. – Am votat în favoarea raportului Hedh. În prezent, Scoţia nu îşi poate exprima părerea în legătură cu situaţia consumatorilor din UE: nu suntem reprezentaţi în mod independent în Consiliu, iar legislaţia privind problemele consumatorilor ţine în mare măsură de Londra. Având în vedere existenţa instituţiilor noastre juridice separate, este esenţial ca parlamentul scoţian să-şi recapete aceste atribuţii, pentru ca Scoţia să poată juca un rol autonom în cadrul dezbaterii actuale privind aceste probleme la nivelul Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) Protecţia consumatorilor este şi a fost întotdeauna una dintre priorităţile UE şi a fost consolidată după adoptarea Tratatului de la Lisabona. Consumatorii care sunt bine informaţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile lor contribuie la crearea unei pieţe mai transparente şi competitive.

Având în vedere criza economică actuală, trebuie protejaţi consumatorii mai vulnerabili şi aceia cu venituri reduse. Complexitatea sporită a pieţelor en-detail, mai ales a celor de servicii îngreunează capacitatea consumatorilor de a lua deciziile optime.

Pentru a evalua în mod eficient pieţele şi a adopta politici care să ofere rezultate optime pentru consumatori, avem nevoie de instrumente de monitorizare a pieţei. Din acest motiv, este foarte important Tabloul de bord al pieţelor de consum.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI ), în scris. (DE) Pentru a asigura eficacitatea protecţiei consumatorilor, este important să îmbunătăţim calitatea informaţiilor şi a educaţiei oferite consumatorilor. Scopul final este acela de a avea „consumatori responsabilizaţi” pe piaţa internă. Cu toate acestea, raportul nu abordează în mod adecvat problemele aferente de o piaţă complet nereglementată. Standardele europene nu sunt respectate întotdeauna, indiferent dacă este vorba de standarde de calitate sau de siguranţă ori de reglementări privind mediul ambiant şi sănătatea. Prin urmare, m-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE ), în scris. (PL) Protecţia consumatorilor este un aspect deosebit de important pentru Comisie. Simpla punere în aplicare a unor măsuri eficace în această privinţă va fi, desigur, insuficientă, dacă nu există implicare din partea consumatorilor. Consumatorii trebuie să-şi cunoască drepturile. Utilizarea optimă a posibilităţilor pieţei europene unice reprezintă o provocare extrem de importantă pentru Comisie. Pentru a face faţă acestei provocări, protecţia eficace a consumatorilor trebuie să fie una din priorităţile Uniunii. Cred că utilizarea tablourilor de bord ale pieţelor de consum, ca instrument de monitorizare a pieţelor, este foarte benefică din punctul de vedere al consumatorilor. Tablourile de bord arată în mod clar care sunt pieţele ce nu satisfac suficient nevoile consumatorilor. Analizându-le, putem constata, printre altele, că, în prezent, consumatorii se confruntă cu probleme mai ales pe piaţa serviciilor şi că, între anumite state membre, comerţul prin internet este restricţionat în mare măsură de barierele transfrontaliere. Mă bucur că se vor crea şi alte tablouri de bord. Sper că acestea ne vor furniza informaţii şi mai detaliate decât până acum. Graţie acestor instrumente, ne este mult mai uşor să înţelegem problemele consumatorilor şi să răspundem necesităţilor acestora. Fără niciun dubiu, introducerea reglementărilor UE privind protecţia consumatorilor în anumite state membre ale Uniunii este o măsură benefică pentru cetăţenii noştri.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE ), în scris. (NL) Am votat în favoarea raportului dnei Hedh privind protecţia consumatorilor. Acest raport din proprie iniţiativă recunoaşte în mod corect rolul crucial al organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care sunt ideale pentru a semnala autorităţilor publice problemele cu care se confruntă consumatorii în activitatea lor cotidiană. Desigur, susţin şi cerinţa ca statele membre să consulte organizaţiile pentru protecţia consumatorilor în toate fazele procesului decizional, ale transpunerii şi punerii în aplicare a legislaţiei privind consumatorii. La fel de importantă este includerea în tabloul de bord al pieţelor de consum a unor indicatori pe termen lung, precum cei referitori la cotele de piaţă, calitate, publicitate, transparenţa şi comparabilitatea ofertelor, a unor indicatori referitori la punerea în aplicare şi la drepturile consumatorilor, a unor indicatori sociali, etici şi de mediu, precum şi a unor indicatori de măsurare a redresării şi a efectelor nocive asupra consumatorilor.

Singurele două carenţe ale acestui raport constau, din punctul meu de vedere, în neadoptarea amendamentului propus de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, care susţinea tragerea unor învăţăminte din eşecul pieţei în sectorul energetic şi a amendamentului prin care solicitam revizuirea Directivei privind siguranţa jucăriilor. Este regretabil faptul că acest amendament nu a fost susţinut. Cu toate acestea, doresc să felicit raportoarea şi pe colegii ei din Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, pentru acest raport corect.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D ), în scris. – Salut această contribuţie a Parlamentului la tabloul de bord al consumatorilor. Tabloul de bord al consumatorilor este un indicator important al eficienţei şi eficacităţii statelor membre în punerea în aplicare a legislaţiei comunitare. Salut apelul raportoarei pentru o transparenţă şi vizibilitate sporită a măsurilor de supraveghere şi o susţin în solicitarea unor mecanisme îmbunătăţite de redresare colectivă în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Alf Svensson (PPE ) , în scris. (SV) Piaţa liberă în cadrul UE transformă Uniunea într-un jucător puternic, dar înseamnă şi că, totodată, consumatorii trebuie să primească informaţii clare şi corecte privind gama disponibilă pe piaţă. Poziţia consumatorilor trebuie consolidată. Prin urmare, astăzi am votat în favoarea raportului privind protecţia consumatorilor. Totuşi, raportul conţine anumite formulări problematice. Există pericolul ca o consultare a organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, în toate fazele procesului decizional, să prelungească prea mult acest proces. Societatea civilă joacă un rol important în asigurarea unei protecţii relevante a consumatorilor, însă ea poate avea forme diferite, în ţări diferite, fără ca acest lucru să afecteze rezultatul. Trebuie să se aplice principiul subsidiarităţii în ceea ce priveşte înfiinţarea autorităţilor pentru protecţia consumatorilor şi a ombudsman-ului pentru drepturile consumatorilor, precum şi în formularea referitoare la curriculumul din şcoli. UE trebuie să stabilească niveluri şi obiective minime pentru politica comună privind protecţia consumatorilor, însă nu trebuie să decidă amănunţit modul în care statele membre vor atinge aceste obiective. Raportul le solicită tuturor statelor membre să colecteze şi să înregistreze, într-o bază de date comună, informaţii privind accidentele şi vătămările. O astfel de bază de date nu trebuie să conducă la un exces de activităţi administrative. Administrarea sa trebuie să fie rezonabilă şi proporţională cu avantajele sale pentru populaţie. Cu toate acestea, drepturile consumatorilor şi protecţia consumatorilor pe piaţa internă sunt atât de importante, încât am votat în favoarea raportului, în pofida preocupărilor pe care tocmai le-am evidenţiat.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE ), în scris. (LT) Dnă raportor, doamnelor şi domnilor, mă bucur că încercăm să ne ocupăm serios de protecţia drepturilor consumatorilor. Cu toate acestea, purtăm astfel de discuţii de câţiva ani şi încă nu putem crea un mecanism ideal, care să restricţioneze condiţiile obligatorii, prin îndeplinirea acestor sarcini la nivel naţional. Câteodată, situaţia pare că devine un joc sau o ipocrizie. Până nu vom reglementa în mod strict activităţile monopolurilor, indiferent de zonă, astfel încât profiturile acestora să fie limitate în mod clar, iar costurile de operare, salariile şi bonusurile să fie controlate strict – spre exemplu furnizarea de materii prime, fabricaţia, furnizarea de produse – consumatorii nu vor putea primi produse sau servicii ieftine şi de bună calitate. Dispun de o experienţă considerabilă în acest domeniu şi sunt gata să-mi ofer sprijinul.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D ), în scris. – Salut adoptarea acestui raport. Consider că este important să protejăm consumatorii şi să punem accentul pe consolidarea supravegherii pieţei, astfel încât produsele destinate cetăţenilor să atingă cele mai ridicate standarde. Salut iniţiativa de dezvoltare a cooperării internaţionale privind produsele de siguranţă şi de încheiere a unor acorduri formale cu autorităţile de punere în aplicare din statele terţe. Susţin solicitările de creare a unui Ombudsman special pentru protecţia consumatorilor, pentru soluţionarea extrajudiciară a disputelor şi consider că mecanismele mai eficiente de cooperare transfrontalieră vor contribui la îmbunătăţirea protecţiei pentru consumatorii din întreaga Uniune Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE ), în scris. (FR) Articolul 12 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că cerinţele privind protecţia consumatorilor trebuie luate în considerare în definirea şi executarea altor politici şi activităţi ale Uniunii. Comisia trebuie să se asigure că interesele consumatorilor sunt integrate în mod autentic în toate politicile şi trebuie să examineze, în studiile sale de impact, efectele potenţiale ale oricăror noi acte legislative şi ale politicilor care afectează în mod direct sau indirect consumatorii. Reclamaţiile consumatorilor sunt un indicator important al eşecurilor pieţei, însă absenţa lor nu înseamnă întotdeauna că pieţele funcţionează bine, deoarece există momente în care consumatorii tind să se plângă mai puţin, din cauza unor tradiţii diferite sau pentru că sunt de părere că reclamaţia lor nu va fi luată în considerare. Organizaţiile pentru protecţia consumatorilor joacă un rol crucial în avertizarea autorităţilor publice în legătură cu problemele cu care se confruntă consumatorii. Instrumentele trebuie optimizate astfel încât să poată funcţiona mai eficient la toate nivelurile. Solicit statelor membre să se asigure că organizaţiile pentru protecţia consumatorilor vor fi consultate în mod corespunzător în fiecare fază a procesului decizional şi în timpul transpunerii şi punerii în aplicare a legislaţiei privind consumatorii.

 
  
  

Raport: Cristian Silviu Buşoi (A7-0027/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (ALDE ), în scris.(GA) Am votat în favoarea acestui raport privind SOLVIT. Consumatorii europeni trebuie să-şi cunoască foarte bine drepturile, iar această reţea de soluţionare a problemelor trebuie să fie accesibilă tuturor.

În întreaga Uniune Europeană, este tot mai mare numărul de persoane care contactează SOLVIT pentru a cere sfaturi şi ajutor. De aici se poate înţelege că sporeşte importanţa SOLVIT, ca instrument de rezolvare a problemelor pentru cetăţenii şi firmele europene.

Susţin pe deplin cerinţa exprimată în raport, pentru o popularizare mai bună şi mai extinsă a serviciilor SOLVIT şi sunt de acord că informaţiile privind drepturile cetăţenilor şi firmelor pe piaţa internă trebuie clarificate, astfel încât toată lumea să beneficieze de aceste drepturi în activitatea sa cotidiană.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D ), în scris. – Pentru a se bucura de beneficiile pieţei interne, consumatorii trebuie să aibă la dispoziţie un mijloc eficace de redresare după aplicarea eronată a legislaţiei privind piaţa internă. Reţeaua SOLVIT a fost creată pentru a garanta o redresare rapidă, fără a apela la proceduri judiciare. Consider că această reţea ar putea fi foarte utilă, însă, deocamdată, nu funcţionează în mod real şi nu-şi foloseşte pe deplin potenţialul. Mulţi dintre cetăţenii noştri şi multe întreprinderi mici nu cunosc existenţa unei astfel de reţele. Astfel, cred că statele membre trebuie să depună eforturi mai mari şi să aloce mai multe resurse pentru promovarea SOLVIT şi pentru conştientizarea cetăţenilor şi a firmelor. De asemenea, unele centre SOLVIT primesc mai multe cazuri decât pot rezolva, ele având prea puţin personal. Cred că statele membre trebuie să consolideze rolul centrelor SOLVIT naţionale, asigurând cooperarea între autorităţile naţionale, regionale şi locale, dar şi să se implice într-un schimb activ de opinii şi practici optime cu alte state membre ale Uniunii, pentru a exploata pe deplin potenţialul reţelei SOLVIT.

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE ), în scris. (PT) SOLVIT este o reţea online de soluţionare a problemelor, care funcţionează din anul 2002 şi la care participă statele membre ale Uniunii Europene, cu scopul de a furniza un răspuns pragmatic la dificultăţile provocate de aplicare incorectă a legislaţiei comunitare de către autorităţile publice.

Deşi în prezent piaţa internă funcţionează relativ bine, este la fel de adevărat faptul că, uneori, apar erori sau probleme de interpretare în ceea ce priveşte drepturile populaţiei şi ale firmelor care încearcă să profite la maxim de avantajele oferite de piaţa internă.

Am votat în favoarea acestui raport, deoarece reţeaua SOLVIT s-a dovedit a fi foarte importantă pentru rezolvarea tuturor tipurilor de probleme, de la cele ale persoanelor care caută un alt stat membru în care să studieze, să lucreze sau să-şi reîntregească familia, la cele ale firmelor care întâmpină probleme cu autorităţile publice, cu rambursarea TVA sau alte dificultăţi. Reţeaua SOLVIT doreşte să le ofere cetăţenilor şi firmelor servicii de calitate ridicată, în baza unor criterii importante de calitate şi performanţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE ), în scris. (PT) Salut raportul Buşoi privind reţeaua SOLVIT. Această reţea informală de rezolvare a problemelor aferente pieţei interne a fost esenţială pentru oferirea de asistenţă gratuită cetăţenilor şi firmelor în vederea soluţionării problemelor specifice pe care le întâmpină în relaţia cu autorităţile publice. Importanţa sa este reflectată de numărul sporit de cazuri ce i-au fost transmise spre soluţionare anul trecut. Cu toate acestea, având în vedere problemele stringente identificate la nivel naţional, trebuie să avem în vedere o serie de măsuri de îmbunătăţire a eficacităţii acestor centre. Consider, prin urmare, că statele membre trebuie să-şi intensifice eforturile şi să ofere cetăţenilor şi firmelor informaţii privind drepturile de care se bucură pe piaţa internă, profitând de extinderea resurselor financiare şi umane şi de pregătirea angajaţilor din reţeaua SOLVIT în ceea ce priveşte normele pieţei interne. Totodată, este important ca angajaţii să cunoască bine limba engleză, dar şi limba maternă. Solicit statelor membre şi Comisiei să promoveze extinderea accesului la reţeaua SOLVIT, pentru persoanele fizice şi juridice, pentru a pune în mod real în aplicare normele pieţei interne.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE ), în scris. (PT) Piaţa internă nu este şi nu ar trebui să fie o structură exclusiv birocratică. Pentru a beneficia pe deplin de avantajele sale evidente, întreprinderile şi publicul european trebuie să-şi poată exercita drepturile, prin intermediul unor mecanisme rapide, eficiente şi pertinente. În acest sens, reţeaua SOLVIT capătă o importanţă fundamentală.

Având în vedere numărul tot mai mare de cazuri în care au fost implicate centrele SOLVIT în ultimul an, consider că, spre binele consumatorilor, este vital să efectuăm reformele şi îmbunătăţirile propuse de Parlament. De exemplu, consolidarea controlului Comisiei asupra aplicării efective a regulilor pe piaţa internă, extinderea clară a resurselor furnizate centrelor SOLVIT (alocarea unor experţi în domeniul pieţei interne, mărirea fondurilor acordate centrelor naţionale, instruirea specializată şi actualizată a personalului specialist existent, legături online coordonate între centrele locale şi serviciile Comisiei) şi investiţii semnificative în promovarea şi popularizarea reţelei SOLVIT de către statele membre şi Comisie, prin toate metodele de comunicare socială, promovând un nivel ridicat al legăturii cu publicul şi firmele. Din toate aceste motive, susţin raportul Buşoi privind reţeaua SOLVIT.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE ), în scris. (IT) Reţeaua SOLVIT s-a dovedit a fi un instrument foarte util pentru soluţionarea problemelor fără a apela la proceduri judiciare, instrument la care recurg persoanele fizice şi juridice ca urmare a aplicării eronate a legislaţiei privind piaţa internă de către autorităţile publice. Prin urmare, acest instrument trebuie sprijinit în diferite moduri, printr-o cooperare mai bună între Comisie, Parlament şi statele membre. În primul rând, trebuie să popularizăm existenţa sa în rândul cetăţenilor şi al firmelor şi să consolidăm cooperarea între autorităţile naţionale, regionale şi locale. Totodată, trebuie acordată o importanţă sporită pregătirii funcţionarilor publici care lucrează în acest domeniu, pregătirii personalului reţelei SOLVIT, măsuri care, după cum se arată şi în comunicatul Comisiei, pot fi puse în aplicare şi apelând la Fondul social european.

Am votat în favoarea raportului deoarece consider că o consolidare a reţelei SOLVIT poate ajuta la îmbunătăţirea cadrului juridic al pieţei interne, pe care încercăm din greu s-o construim. Promovarea transparenţei datelor printr-o bază de date online interactivă accentuează conştientizarea populaţiei privind standardele, permite rezolvarea mai rapidă a problemelor şi măreşte încrederea în operatori.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) Reţeaua SOLVIT a fost înfiinţată de Comisie şi de statele membre pentru a rezolva, pe căi non-judiciare, orice probleme cu care se confruntă persoanele fizice şi juridice ca urmare a aplicării incorecte a legislaţiei privind piaţa internă.

Această reţea s-a dovedit a fi eficace în soluţionarea problemelor, însă este încă sub-utilizată de publicul larg. Din acest motiv, Comisia doreşte să promoveze aplicarea rapidă şi completă a reţelei SOLVIT, mărind transparenţa, pentru a putea depăşi obstacolele care împiedică libertatea de circulaţie şi pentru a oferi publicului informaţii privind drepturile sale, astfel încât să acopere potenţialul pieţei interne.

Având în vedere aceste lucruri, Comisia îndeamnă statele membre să promoveze în mod corespunzător reţeaua SOLVIT la nivelul publicului şi al firmelor, ţinând cont de capacităţile sale şi de valoarea adăugată pe care o reprezintă aceasta.

Deoarece multe probleme care ar putea fi soluţionate prin reţeaua SOLVIT sunt rezolvate în prezent pe cale judiciară, mărind atât durata de timp, cât şi sumele de bani pierdute de populaţie şi de firme şi deoarece reţeaua SOLVIT ar putea oferi o alternativă şi o soluţie mai rapidă şi eficientă la disputele juridice, consider că, dacă reţeaua SOLVIT ar fi complet funcţională, acest lucru ar fi benefic pentru operarea pieţei interne, dar şi pentru protecţia intereselor şi drepturilor populaţiei şi ale firmelor.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Reţeaua SOLVIT a devenit operaţională în iulie 2002, ea fiind creată de Comisie şi de statele membre cu scopul de a rezolva problemele întâmpinate de populaţie şi de întreprinderi în urma aplicării eronate a legislaţiei privind piaţa internă, oferind astfel un răspuns rapid, gratuit şi eficace, fără implicarea instanţelor.

Toate statele membre UE, precum şi Norvegia, Islanda şi Liechtenstein au creat centre SOLVIT la nivel naţional, majoritatea integrate în ministerele de economie sau de externe. Aceste centre cooperează direct prin intermediul unei baze de date electronice, pentru a găsi soluţii rapide şi pragmatice la problemele expuse de populaţie şi de întreprinderi.

Statele membre trebuie să-şi intensifice eforturile pentru a oferi informaţii persoanelor fizice şi juridice privind drepturile pe care le au în cadrul pieţei interne, permiţându-le astfel să-şi exercite aceste drepturi. Serviciile oferite de SOLVIT trebuie popularizate în rândul populaţiei şi al firmelor într-o manieră eficace.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) Reţeaua SOLVIT, care se doreşte a fi o soluţie eficace la problemele pieţei interne, a reuşit să rezolve cu succes aceste probleme. Această reţea SOLVIT a fost înfiinţată în 2002 cu scopul de a rezolva problemele cu care se confruntă populaţia şi întreprinderile în urma aplicării incorecte a legislaţiei europene privind piaţa internă.

Reţeaua SOLVIT înlocuieşte instanţele de judecată într-o manieră mai eficace şi mai puţin birocratică, găsind soluţii în termen de 10 săptămâni. Cu toate acestea, afluenţa tot mai mare de cazuri cu care se confruntă reţeaua SOLVIT a condus la apariţia unor deficienţe în răspunsul său. Aceasta înseamnă că este important să se ia măsuri în direcţia creşterii resurselor umane şi financiare şi în direcţia pregătirii adecvate a funcţionarilor reţelei SOLVIT, pentru ca aceştia să-şi îmbunătăţească eficacitatea în soluţionarea numărului tot mai mare de cazuri care le sunt alocate.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D ), în scris . − Piaţa internă oferă cetăţenilor şi întreprinderilor numeroase oportunităţi. În general, piaţa internă funcţionează bine, însă uneori se pot comite şi erori.

SOLVIT este o reţea de soluţionare a problemelor, în cadrul căreia statele membre ale UE conlucrează pentru a soluţiona, fără utilizarea procedurilor legale, problemele survenite datorită aplicării necorespunzătoare a legislaţiei privind piaţa internă de către autorităţile publice. În fiecare stat membru al Uniunii Europene (precum şi în Norvegia, Islanda şi Lichtenstein) există un centru SOLVIT.

Am votat acest raport pentru a impulsiona Centrele SOLVIT în rezolvarea plângerilor provenite atât din partea cetăţenilor, cât şi a întreprinderilor

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Rochefort (ALDE ), în scris. (FR) Piaţa internă, care are peste 1500 de documente destul de complexe, este considerată de europeni o „mare invenţie” oarecum greu de înţeles, care nici măcar nu este întotdeauna pusă corect în aplicare în statele membre (mă gândesc în special la recunoaşterea calificărilor profesionale). Prin urmare, SOLVIT se dovedeşte a fi un instrument de nepreţuit: această reţea de cooperare, un serviciu autentic de asistenţă pentru consumatori şi întreprinderi pe problemele pieţei interne, funcţionează de câţiva ani şi rezolvă în mod informal problemele ridicate de aplicare eronată a legislaţiei privind piaţa internă de către autorităţile publice. Am votat în favoarea raportului privind SOLVIT.

Cu toate acestea, în pofida ratei sale excelente de succes (peste 80 % din cazuri sunt rezolvate cu succes) şi deşi reprezintă o soluţie rapidă, extra-judiciară şi gratuită la problema obţinerii redresării, SOLVIT este încă necunoscută în rândul publicului larg. Trebuie să facem mai multe pentru a-i evidenţia profilul. În final, îmi pare rău că în anumite state membre, inclusiv în al meu, centrul SOLVIT este atât de deficitar din punctul de vedere al bugetului şi al personalului. Consider că a sosit timpul ca statele membre să aprecieze utilitatea acestor centre şi să le ofere mijloacele necesare pentru a putea funcţiona corect.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE ), în scris. (NL) Raportul dlui Buşoi privind reţeaua SOLVIT este foarte important. În decursul activităţilor mele parlamentare, mă contactează de multe ori pe săptămână cetăţeni care îmi adresează, destul de des, întrebări foarte personale şi foarte specifice privind funcţionarea legislaţiei comunitare. Deseori îi pot ajuta rapid indicându-le reţeaua SOLVIT.

Raportul pe care l-am adoptat astăzi descrie în mod clar beneficiile acestui instrument. Raportul este extrem de echilibrat, acesta menţionând foarte clar ce măsuri trebuie luate pentru a îmbunătăţi instrumentul. Desigur, este nevoie de o bună strategie de mass-media pentru a populariza această reţea. La acest lucru poate contribui crearea unei singure adrese de interne.

Este clar faptul că eficienţa SOLVIT trebuie mărită în continuare. Acest lucru se poate face prin dezvoltarea cooperării dintre funcţionarii civili cu un nivel suficient de cunoştinţe. Totodată, este esenţială recomandarea adresată statelor membre, aceea de a creşte personalul alocat centrelor SOLVIT, pentru a crea capacitate administrativă în diversele ministere de la nivel naţional. Obiectivul trebuie să fie acela ca toate centrele SOLVIT să poată răspunde rapid la întrebări şi să ofere soluţii reale; acesta este de fapt scopul în care a fost creată reţeaua SOLVIT.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE ), în scris. (LT) Dle raportor, doamnelor şi domnilor, susţin această iniţiativă şi sunt complet de acord cu consolidarea reţelei SOLVIT şi cu extinderea activităţilor sale. Nu trebuie făcută nicio economie pentru a obţine informaţii privind activităţile acestei structuri europene şi oportunităţile prezente în mass-media naţională, pe internet sau în programele de televiziune. Cu toate acestea, vă pot spune că există standarde duble: legislaţia nu se aplică într-o manieră uniformă şi există chiar penalităţi diferite pentru aceleaşi activităţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE ), în scris. (FR) Reţeaua SOLVIT a fost creată pentru a rezolva problemele cu care se confruntă cetăţenii şi întreprinderile în urma aplicării deficitare a legislaţiei privind piaţa internă. Toate statele membre, precum şi Norvegia, Islanda şi Liechtenstein au înfiinţat un centru naţional SOLVIT. Aceste centre cooperează direct pentru a găsi soluţii rapide şi pragmatice la problemele expuse de persoanele fizice şi juridice. Centrele au nevoie de o consiliere juridică de calitate privind fondul problemelor expuse şi soluţiile propuse. Ele au acces la consiliere juridică atât în cadrul centrului, cât şi graţie administraţiei competente. În situaţiile în care există diferenţe din punctul de vedere al opiniei juridice, la unele cazuri care gestionate în comun, în situaţii juridice complexe sau atunci când pur şi simplu în ţara lor nu au acces corespunzător la consilierea juridică, centrele SOLVIT se adresează deseori Comisiei, solicitând îndrumări. Statele membre trebuie să se asigure că aceste centre au un acces corespunzător la expertiza juridică în cadrul propriei administraţii. Comisia trebuie să accelereze procesul de oferire a evaluărilor juridice neoficiale către centre, la cererea acestora. Salut angajamentul statelor membre faţă de monitorizarea legislaţiei europene şi faţă de aplicarea acesteia. Nu este bine ca Parlamentul şi Consiliul, co-legislatorii europeni, să pună în aplicare legi care creează mai multe probleme decât rezolvă.

 
  
  

Raport: Bairbre de Brún (A7-0082/2009 )

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (ALDE ), în scris.(GA) Irlanda are standarde foarte ridicate privind sănătatea animalelor, motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport important, care va proteja starea de sănătate a animalelor irlandeze. Recomandarea raportului privind prelungirea sistemului de tranziţie pentru circulaţia animalelor până la finalul lui decembrie 2011 este necesară şi oportună.

Aceste reguli stabilesc un sistem general pentru identificarea animalelor de companie (pisici, câini şi dihori de casă) care se deplasează între statele membre şi toate animalele trebuie să aibă paşapoarte care să demonstreze că au fost vaccinate împotriva rabiei.

Aceste măsuri de protecţie sunt necesare, deoarece standardele de sănătate în Irlanda sunt extrem de ridicate în prezent şi, prin urmare, în această ţară nu există rabie, căpuşe sau tenii, care ar putea pune în pericol sănătatea oamenilor şi a animalelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Březina (PPE ), în scris. (CS) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de rezoluţie a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie, deşi nu sunt de acord pe deplin cu textul propunerii. Mă îngrijorează în special faptul că această propunere prevede o prelungire a perioadei de tranziţie în care importul de câini şi pisici în Irlanda, Malta, Finlanda, Suedia şi Regatul Unit este supus unor cerinţe mai stricte. Spre exemplu, Malta, Irlanda şi Regatul Unit solicită ca pisicile şi câinii de companie să fie supuşi unor analize suplimentare pentru căpuşe, analize ce trebuie certificate şi în paşapoartele lor. Aceasta este deja cea de-a doua prelungire consecutivă a perioadei de tranziţie şi consider că acest lucru este complet neregulamentar din perspectiva practicii legislative a UE. Comisia trebuie să evalueze cât mai curând posibilitatea de extindere a regimului general la statele membre care sunt supuse actualmente regimului de tranziţie, iar pentru aceasta trebuie să solicite elaborarea unei opinii consultative de către Autoritatea europeană pentru siguranţa alimentară. Cred cu tărie că prelungirile repetate ale perioadei de tranziţie nu sunt benefice pentru cetăţenii europeni. Diferenţele existente la nivelul măsurilor protective aplicate de statele membre menţionate anterior, precum intervalele de timp diferite pentru inoculări şi analize serologice şi termenele diferite pentru analizele parazitologice fac mai dificilă şi mai costisitoare circulaţia cu animale de companie în interiorul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D ), în scris.(CS) Legislaţia comunitară reglementează circulaţia necomercială a animalelor de companie în interiorul Comunităţii, în cadrul căreia stabileşte un aşa-numit regim general, în baza căruia câinii, pisicile şi dihorii de casă, care circulă între statele membre ale Uniunii Europene, trebuie să fie însoţite de documente de identificare şi de informaţii privind inoculările obligatorii împotriva rabiei şi privind bolile de care au suferit. Regulamentul (CE) nr. 998/2003 prevede şi un aşa-zis regim de tranziţie, care le permite statelor membre să aplice cerinţe mai stricte pentru intrarea şi circulaţia acestor animale pe teritoriul lor. Marea Britanie, în special, foloseşte în mod semnificativ această derogare. Comisia propune prelungirea regimului de tranziţie până la 31 decembrie 2011, iar raportoarea, dna de Brún, susţine această iniţiativă. Având în vedere că s-a ajuns la un compromis în cadrul Consiliului şi al comisiei ENVI, compromis din care face parte şi acest raport, am votat pentru adoptarea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) Regulamentul (CE) 998/2003 pe care Comisia doreşte să-l modifice prevede norme armonizate privind circulaţia necomercială a animalelor de companie în interiorul Uniunii Europene, precum şi intrarea acestora în Uniune. Regulamentul prevede însă un sistem temporar în cadrul căruia unele state membre pot impune condiţii mai restrictive în cazul anumitor boli precum rabia, echinococoza şi infestarea cu căpuşe.

Ţinând cont de importanţa liberei circulaţii a animalelor de companie în zona Uniunii Europene, repet că este fundamental ca aceste animale de companie să respecte toate criteriile sanitare, pentru a nu prezenta un pericol pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Acest raport prevede norme privind circulaţia animalelor de companie în spaţiul european şi privind modul în care aceasta trebuie să se desfăşoare, în conformitate cu obiectivele de prevenire a răspândirii bolilor, în special a rabiei.

Libertatea de circulaţie este unul dintre pilonii principali ai pieţei europene unice. Această problemă este deosebit de pertinentă pentru cetăţenii unei Europe fără frontiere în care asistăm la o circulaţie sporită a animalelor de companie între statele membre ale Uniunii.

Suntem cu toţii de acord că trebuie să putem călători împreună cu animalele de companie, însă, de asemenea, suntem de acord că acest lucru trebuie să se efectueze în conformitate cu criteriile stabilite de sănătate publică, pentru a asigura o protecţie sporită pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor.

Prin urmare, salut sistemul general de paşapoarte care va armoniza măsurile de igienă şi controalele care vor facilita libera circulaţie a animalelor de companie.

Totodată, raportul prevede un sistem de tranziţie până la finalul anului 2011, astfel încât unele ţări să se poată pregăti pentru a institui infrastructura necesară.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE ), în scris. – Am votat în favoarea raportului dnei de Brún. Libertatea de circulaţie care stă la baza pieţei unice înseamnă că aceasta este o problemă importantă pentru foarte mulţi cetăţeni ai Europei. Problemele de sănătate publică şi a animalelor au de asemenea o importanţă vitală şi consider că raportoarea a prezentat un raport echilibrat în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) Condiţiile de sănătate a animalelor care trebuie aplicate în cazul circulaţiei transfrontaliere necomerciale a animalelor domestice au ca scop asigurarea unui nivel sporit de protecţie pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor şi a unei libertăţi sporite de circulaţie a animalelor de companie care sunt însoţite de proprietarii lor. Astfel, circulaţia necomercială a animalelor va fi simplificată dacă se respectă reglementările relevante, dacă există un certificat de vaccinare împotriva rabiei şi dacă, în timpul călătoriilor în spaţiul comunitar, un medic veterinar autorizat va efectua o analiză a reacţiei sistemului imunitar la acest vaccin.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE ), în scris. (ES) Am votat în favoarea acestui important raport deoarece, în acest mod, susţinem propunerea Comisiei privind prelungirea regimului de tranziţie pentru rabie, aceasta însemnând că finalul regimului va coincide mai bine cu perioada în care Comisia Europeană preconizează că va întrerupe finanţarea comunitară pentru programele de vaccinare împotriva rabiei silvatice în unele state membre. Aceasta este principala problemă de rabie cu care se confruntă UE. Totodată, Comisia a optat pentru o abordare precaută, acordând prioritate prevenirii şi consideraţiilor sanitare suplimentare privind piaţa internă şi libera circulaţie a animalelor de companie. Comisia a comparat şi a analizat diferitele opţiuni politice, luând în calcul diversele opinii ale Autorităţii europene pentru siguranţa alimentelor (AESA). Data propusă pentru încetarea regimurilor de tranziţie va permite transformarea infrastructurii şi reformarea treptată a personalului deja existent, în vederea adaptării la noua situaţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D ), în scris. – Salut acest raport, care le va permite statelor membre să continue măsurile de protecţie împotriva răspândirii rabiei, însă care, totodată, va conduce la o circulaţie liberă şi sigură a animalelor de companie la nivel european după 2011. Prelungirea derogării pentru anumite ţări până în 2011 le va permite să continue testele şi verificările sanitare pentru depistarea bolilor precum rabia. Această perioadă de tranziţie este un pas important pentru a putea avea, în final, o circulaţie liberă şi sigură a animalelor de companie în Uniunea Europeană.

Doresc să-i felicit pe toţi cei care au depus eforturi pentru a se încheia acordul privind noua procedură de comitologie. Acesta este un compromis bun care ne va permite să oferim un răspuns eficient dacă statele membre au preocupări justificate în legătură cu răspândirea altor boli. Totodată, avem siguranţa că, în cazul în care utilizează atribuţiile sale delegate, Comisia va consulta mai mulţi experţi: experţi ai Comisiei, experţi din statele membre, experţi non-guvernamentali şi experţii Parlamentului. Trebuie să ne asigurăm că acest angajament va fi respectat. Într-un context mai larg, am primit garanţii scrise că acest raport nu va crea un precedent pentru utilizarea viitoare a atribuţiilor delegate. Acest lucru ia în calcul preocupările Parlamentului privind crearea unui precedent pentru noua procedură de comitologie în baza Tratatului de la Lisabona.

 
  
  

Raport: Carlos Coelho (A7-0015/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D ), în scris. (LT) Strategia UE 2020 este un document care ne oferă multe speranţe. În ultima vreme, s-a discutat mult despre redresarea economiei UE, însă majoritatea statelor membre încă nu întrevăd finalul crizei. În public, discuţiile privind criza se reduc la starea finanţelor publice, deşi şomajul tot mai accentuat în unele state membre a atins deja un nivel critic. Este ciudat să auzim cum înalţi demnitari ai UE laudă unele guverne pentru activitatea lor excelentă atunci când, în fiecare lună, numărul şomerilor din statele respective creşte într-un ritm catastrofal, se reduc garanţiile sociale şi sporeşte numărul celor care trăiesc sub nivelul de sărăcie. Populaţia acestor ţări înţelege tot mai greu dacă, în sfera activităţii sale sociale, Uniunea Europeană pune în aplicare o politică de reducere a sărăciei sau de fapt doreşte să accentueze sărăcia. Din punctul meu de vedere, guvernele care nu au putut rezolva problemele de stabilizare a şomajului nu trebuie să primească laude nemeritate. Comisia Europeană trebuie să-şi asume o responsabilitate mai mare şi să supervizeze în mod responsabil punerea în aplicare a planurilor naţionale guvernamentale de gestionare a crizei, evaluând foarte clar efectele acestor reforme asupra populaţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE ), în scris. (PT) Acordul Schengen este un tratat între statele europene privind politica de libertate a circulaţiei persoanelor în spaţiul Schengen. Orice persoană care deţine un document ce dovedeşte că rezidă în mod legal într-un stat membru UE ar trebui să poată circula în mod liber într-o zonă în care nu există frontiere interne.

Cu toate acestea, nu toate ţările şi-au îndeplinit obligaţia de a asigura un permis de şedere cetăţenilor statelor terţe care deţin acest tip de viză de lungă şedere. Din acest motiv, este ilogic ca un student care a obţinut viză pentru a urma un an de studii în Portugalia să nu poată merge, de exemplu, în Belgia, pentru a putea strânge informaţii dintr-o bibliotecă specializată, în vederea redactării tezei.

Din acest motiv, am votat în favoarea raportului de faţă, ţinând cont de faptul că este important să facilităm libertatea de circulaţie în spaţiul Schengen a cetăţenilor statelor terţe care rezidă în mod legal într-unul din statele membre UE, în baza unei vize de lungă şedere de tip D, furnizată de statul membru în cauză. Îl felicit pe raportor, dl Coelho, pentru că a reuşit încă o dată să ajungă la un acord la prima lectură, lucru care va permite rezolvarea acestei situaţii înainte de intrarea în vigoare a Codului vizelor, luna viitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D ), în scris. (LT) Am votat pentru noile amendamente la acest regulament având în vedere faptul că, până în prezent, cetăţenii statelor terţe care deţineau vize de lungă şedere întâmpinau probleme în ceea ce priveşte libera circulaţie. Nu puteau şi nu pot călători în mod liber dintr-un stat membru al Uniunii Europene în altul şi chiar întâmpinau dificultăţi la întoarcerea în ţara lor de origine. Acest regulament extinde principiul echivalenţei între permisele de şedere şi vizele de scurtă şedere emise de statele membre care pun în aplicare acquis-ul Schengen în cazul vizelor de lungă şedere. Trebuie evidenţiat faptul că o viză de lungă şedere ar trebui să aibă acelaşi efect ca un permis de şedere în ceea ce priveşte libera circulaţie în spaţiul Schengen, fără frontiere interne. Doresc să atrag atenţia asupra faptului că este foarte important să nu se încalce garanţiile de securitate la nivelul statelor membre UE, după simplificarea circulaţiei cetăţenilor statelor terţe în spaţiul Schengen. Punerea în aplicare a acestui regulament nu ar trebui să reducă nivelul de securitate, deoarece el prevede obligaţia statelor de a verifica datele unei anumite persoane în Sistemul de informare Schengen înainte de a emite o viză de lungă şedere şi, dacă este cazul, de a cere informaţii de la alte state membre ale UE privind persoana în cauză. Până în prezent, acest lucru se făcea doar la emiterea permiselor de şedere.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE ), în scris. (FR) Salut adoptarea acestui regulament cu o majoritate foarte mare: 562 de voturi la 29, cu 51 de abţineri. Din acest moment, orice cetăţean al unei ţări terţe care deţine o viză de lungă şedere emisă de un stat membru UE va putea circula într-un alt stat membru al Uniunii, timp de trei luni în orice perioadă de şase luni, în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorul unui permis de şedere. Mulţi studenţi şi cercetători, precum cei care participă la programele europene de schimb educaţional (Erasmus Mundi) au aşteptat această măsură. Este un pas înainte în direcţia transformării Uniunii într-o destinaţie mai atractivă pentru studenţii, oamenii de ştiinţă şi cercetătorii din statele terţe. Totodată, putem considera această măsură drept o reamintire a rugăminţii adresate de Parlamentul European statelor membre de a introduce în viitor o viză specială pentru studenţii care participă la programele de schimb. Am, însă, un singur regret: Regatul Unit, Irlanda şi Danemarca nu au adoptat acest regulament şi nu vor trebui să-l aplice, chiar dacă aceste ţări atrag un număr mare de studenţi şi cercetători străini prezenţi în spaţiul Schengen.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) Crearea, prin intermediul acordului Schengen, a unui spaţiu european fără controale de frontieră a reprezentat un pas important în construirea unei pieţe interne deschise, cu o circulaţie liberă a populaţiei şi produselor.

Din acest motiv, acordul are obiectivul principal de a permite libera circulaţie a persoanelor într-un spaţiu în care nu există frontiere interne. Prin urmare, ni se pare absurd că cetăţenii care provin din afara UE, dar care deţin vize de lungă şedere furnizate de unul dintre statele care au semnat acordul Schengen nu pot circula în mod liber în acest spaţiu.

Exemplele oferite de raportor dovedesc absurditatea acestui sistem. Din acest motiv, sunt de acord cu propunerea Comisiei, în formularea sugerată de Parlament de a considera vizele de lungă şedere drept permise de şedere, asigurând libertatea de circulaţie a posesorilor acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) În primul rând, salut calitatea excelentă a acestui raport. Conform legislaţiei comunitare în vigoare, cetăţenii statelor terţe care deţin o viză de lungă şedere (pentru o perioadă mai mare de şase luni) nu au dreptul să călătorească în alte state membre în timpul acestei şederi sau să călătorească prin alte state membre atunci când se întorc în ţara de origine, deoarece convenţia Schengen nu conţine nicio prevedere referitoare la astfel de situaţii.

Noile norme propuse presupun că o viză de lungă şedere va avea acelaşi efect ca un permis de şedere, din punctul de vedere al liberei circulaţii în spaţiul Schengen, fără frontiere interne sau că o persoană ce deţine o viză de lungă şedere emisă de un stat membru UE va putea călători în alte state membre timp de trei luni într-o perioadă de şase luni şi în aceleaşi condiţii ca posesorul unui permis de şedere.

Pentru ca acest sistem să funcţioneze, trebuie instituite controale echivalente cu cele existente în prezent în alte zone, pentru a asigura o bună comunicare între statele membre UE şi o coerenţă între emiterea vizelor de lungă şedere, permisele de şedere şi alertele din Sistemul de informare Schengen.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL ), în scris. (PT) Este un lucru bun faptul că un străin care deţine o viză de lungă şedere acordată de un stat membru UE va putea călători într-un alt stat membru timp de cel puţin trei luni într-o perioadă de şase luni, în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorul unui permis de şedere. Având în vedere că acesta este principalul aspect acoperit de regulamentul la care se referă acest raport, am votat în favoarea acestuia.

După cum ştim cu toţii, în prezent şi în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare, cetăţenii statelor terţe care deţin vize de lungă şedere, de exemplu studenţi care doresc să efectueze o călătorie de studii într-un alt stat membru, oameni de ştiinţă, academicieni, rude ale cetăţenilor statelor terţe şi ale cetăţenilor UE, nu au voie să călătorească în alte state membre în timpul şederii sau trecerii prin alte state membre atunci când revin în ţara de origine, situaţie care nu este prevăzută în acordul Schengen.

În temeiul noilor norme care au fost aprobate acum, o persoană care deţine o viză de lungă şedere (o viză pentru o perioadă mai mare de trei luni sau o viză tip D) va avea aceleaşi drepturi ca şi posesorul unui permis de şedere din punctul de vedere al libertăţii de circulaţie în spaţiul Schengen.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI ), în scris. (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului dlui Coelho. Într-adevăr, este o iresponsabilitate să le permitem posesorilor de vize de lungă şedere, adică vize pentru o perioadă mai mare de şase luni, să beneficieze automat de libertatea de circulaţie în toate statele din spaţiul Schengen, ca şi cum ar deţine permise de şedere. Exemplele dumneavoastră sunt înşelătoare. Nu contează dacă este vorba despre studenţi care doresc să viziteze capitalele Europei (cu excepţia a trei capitale Londra, Dublin şi Copenhaga, care se află în afara spaţiului Schengen), despre cercetători a căror cercetare trebuie să dureze mai puţin de un an sau despre expatriaţi fără permise de şedere şi de muncă. Toate aceste aspecte au o importanţă marginală şi sunt simple pretexte.

Această măsură este de fapt o altă negare a dreptului suveran al statelor membre de a decide cine anume poate pătrunde pe teritoriul lor şi cine nu, în ce condiţii şi pentru ce perioadă. Vizele de lungă şedere nu vor mai avea niciun sens dacă standardizăm aceste drepturi şi promovăm un fel de statut automat de rezident care i se acordă unei persoane încă din momentul în care doreşte să sosească în Europa pentru o perioadă mai mare de trei luni în alte scopuri decât cele turistice. Aşa ceva este inacceptabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D ), în scris. (FR) Am susţinut raportul Coelho privind libertatea de circulaţie a persoanelor cu viză de lungă şedere, deoarece, în spatele problemelor referitoare la formalităţile administrative, cred că este important, de exemplu, ca tinerii din străinătate care vin să studieze în ţările noastre să nu trebuiască să locuiască într-o singură ţară, ci să fie liberi să călătorească şi în alte state, pentru a studia sau pentru a descoperi diversitatea şi bogăţia culturii europene. Spre deosebire de cei care invocă spectrul securităţii şi lupta împotriva imigrărilor ilegale, trebuie să apărăm necesitatea dezvoltării în Europa, la fel ca oriunde în lume, a unei societăţi bazate pe cunoştinţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE ), în scris. – M-am abţinut la votul asupra raportului Coelho, deoarece abordează aspecte ale spaţiului Schengen care nu sunt aplicabile în Scoţia.

 
  
MPphoto
 
 

  Véronique Mathieu (PPE ), în scris. (FR) În primul rând, doresc să-i mulţumesc dlui Coelho pentru calitatea raportului său şi pentru expertiza de care dă dovadă în activitatea sa referitoare la politica de acordare a vizelor. Adoptarea acestui regulament este necesară şi urgentă. Este necesară deoarece, din cauza practicilor extrem de controversate aplicate de statele membre UE, care nu mai transformă vizele de lungă şedere în permise de şedere, am ajuns la situaţii absurde în care orice cetăţean al unui stat terţ care are drept de şedere pe teritoriul UE în virtutea unei vize D nu are voie să călătorească într-un alt stat membru al spaţiului Schengen. Practica aceasta creează obstacole inutile în circulaţia în spaţiul Schengen şi contrazice însăşi filosofia acquis -ului Schengen. Un alt motiv pentru care este urgentă adoptarea acestui text este apropiata intrare în vigoare a codului Comunitar al vizelor care desfiinţează vizele D + C. Acest raport menţine un nivel ridicat de securitate în spaţiul Schengen, prin obligaţia de a consulta Sistemul de informare Schengen la prelucrarea cererilor de viză D şi, totodată, oferă o soluţie corectă şi echilibrată la situaţii care nu trebuie să mai apară în viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) Legislaţia anterioară care nu permitea unui cetăţean al unui stat terţ, posesor al unei vize de lungă şedere acordată de un stat membru UE, să călătorească în alte state membre, nu îndeplinea necesităţile de mobilitate ale majorităţii acestor cetăţeni. Este vorba despre studenţi, oameni de ştiinţă, academicieni şi alte categorii de populaţie care, în cadrul activităţii lor profesionale şi/sau academice, au nevoie să călătorească în mai multe state membre şi nu ar putea face acest lucru în baza legislaţiei actuale.

Astfel, aceste modificări remediază această situaţie anormală şi protejează în continuare toate regulile de securitate privind circulaţia cetăţenilor statelor terţe în interiorul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE ), în scris . − Am votat în favoarea acestui regulament pentru că îl consider o reparaţie binevenită a unei măsuri anterioare, care restrângea drepturile deţinătorilor de vize de lungă şedere într-un stat membru. Aşa cum societatea se află într-o continuă schimbare, nici legislaţia europeană nu trebuie să rămână pe loc, pentru că ne confruntăm cu probleme şi provocări noi şi, în acelaşi timp, ajungem să avem la îndemână instrumente noi pentru a gestiona fenomene cum sunt cele legate, de exemplu, de libera circulaţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI ), în scris. (DE) Acest raport urmăreşte facilitarea liberei circulaţii a cetăţenilor statelor terţe, posesori ai unor vize de lungă şedere de tip D, pe teritoriul comunitar. Raportul ignoră complet faptul că statele membre ar trebui să poată decide dacă cetăţenii statelor terţe au voie să pătrundă pe teritoriul lor, precum şi care cetăţeni ar trebui să se bucure de acest drept. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE ), în scris. – Împreună cu grupul meu, am votat în favoarea acestui raport, deoarece propunerile făcute în acest cadru doresc să faciliteze circulaţia în spaţiul Schengen a cetăţenilor statelor terţe care au drept de rezidenţă într-un stat membru în baza unei vize de lungă şedere de tip D emisă de statul membru în cauză. Scopul acestor propuneri este acela de a oferi un răspuns la situaţiile în care statele membre UE nu pot emite în timp util, din diverse motive, permise de şedere pentru cetăţenii statelor terţe care locuiesc pe teritoriul lor, extinzând principiul echivalenţei între un permis de şedere şi vizele de scurtă şedere de tip C la vizele de lungă şedere de tip D.

Astfel, o viză de lungă şedere va avea acelaşi efect ca un permis de şedere, în ceea ce priveşte circulaţia în spaţiul Schengen. Orice posesor al unui document care demonstrează că are drept de rezidenţă într-un stat membru UE va putea circula în mod liber în spaţiul Schengen, pentru perioade scurte de maxim trei luni în orice semestru.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE ), în scris. (PT) Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, iar spaţiul Schengen a fost creat pentru a pune în mod eficace în practică acest obiectiv. Grupul Partidului Popular European, căruia îi aparţin, a apărat întotdeauna principiul libertăţii de circulaţie a persoanelor, urmând ideea că regulile şi procedurile comune privind vizele, permisele de şedere şi controlul frontierelor trebuie să facă parte din întregul concept Schengen.

În acest context, susţin noile măsuri care au fost adoptate, având în vedere că libera circulaţie a cetăţenilor din statele terţe, adică rezidenţi ai unui stat membru UE în baza unei vize de lungă şedere de tip D, care circulă în alte state membre din spaţiul Schengen, este uneori îngreunată din cauza întârzierilor în transformarea vizei în permis de şedere.

În conformitate cu acest document, principiul echivalenţei între permisele de şedere şi vizele de scurtă şedere se va aplica de acum şi în cazul vizelor de lungă şedere. Din aceste motive şi având în vedere faptul că măsurile adoptate nu afectează procedurile de acordare a vizelor şi nici garanţiile de securitate, ci mai degrabă reprezintă o dezvoltare naturală şi necesară a conceptului Schengen, am votat în favoarea acestui document.

 
  
  

Raport: Sophia in ’t Veld (A7-0025/2010 )

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward şi Pat the Cope Gallagher (ALDE ), în scris.(GA) Membrii partidului irlandez Fianna Fáil care fac parte din Parlamentul European, Pat the Cope Gallagher şi Liam Aylward, se opun cu tărie propunerii din acest raport privind introducerea unei baze de impozitare comune pentru corporaţii (CCCTB în limba engleză).

Centrul european de studii economice a efectuat recent un studiu privind oportunitatea introducerii bazei de impozitare comune pentru corporaţii în Europa, iar concluziile acestui studiu au arătat că un astfel de sistem de impozitare nu ar fi practic, funcţional sau dezirabil, din punct de vedere politic.

O bază de impozitare comună pentru corporaţii în Europa nu ar îmbunătăţi competitivitatea Uniunii Europene sau funcţionalitatea pieţei unice şi, mai mult, ar putea afecta economiile deschise de mici dimensiuni, precum cea a Irlandei. Problema impozitării este de competenţa fiecărui stat individual, iar guvernul irlandez trebuie să-şi poată folosi dreptul de veto în legătură cu orice măsuri fiscale, inclusiv în ceea ce priveşte CCCTB. Acest drept este prevăzut în tratate, inclusiv în Tratatul de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE ), în scris. (PT) O concurenţă reală în furnizarea de bunuri şi servicii reduce preţurile, îmbunătăţeşte calitatea şi le oferă consumatorilor mai multe opţiuni. Totodată, ea permite progresul inovaţiilor tehnice. Cercetarea în sectorul energetic este esenţială, la fel ca investiţiile în infrastructură, mai ales în ceea ce priveşte interconectarea reţelelor de gaze şi electricitate, pentru a promova concurenţa. Siguranţa furnizării şi concurenţa reală pe piaţa energiei depind de interconectarea şi de funcţionarea fără probleme a infrastructurilor energetice. Competitivitatea puternică este importantă şi în sectorul telecomunicaţiilor în care se iau măsuri de promovare a competitivităţii prin tarife preferenţiale. Pentru a atinge aceste obiective, trebuie să analizăm piaţa relevantă. Consider chiar că este importantă monitorizarea comportamentului competitiv pe pieţele de combustibil în interiorul Uniunii Europene. Mecanismele de sprijin precum ajutoarele de stat nu trebuie utilizate pentru a proteja industriile naţionale pe seama pieţei interne şi a consumatorilor europeni. Aceste mecanisme trebuie folosite în vederea restabilirii unei economii durabile, bazate pe cunoştinţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE ), în scris. (IT) Raportul privind politica concurenţială arată modurile în care se poate îmbunătăţi funcţionarea pieţelor, în beneficiul consumatorilor şi firmelor din Europa. Se acordă o atenţie deosebită problemelor referitoare la carteluri şi consumatori. Este esenţial să luptăm împotriva cartelurilor, pentru ca beneficiile unui sistem competitiv să ajungă la consumatorul final. Într-adevăr, ele reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale legislaţiei privind concurenţa: operatorilor li se permite să crească preţurile, să limiteze producţia şi să-şi împartă piaţa între ei. Comisia are un rol punitiv, împiedicând astfel comportamentele anti-concurenţiale, aplicând amenzi membrilor cartelurilor şi descurajând întreprinderile să adopte sau să continue comportamentele anti-concurenţiale.

În perioadele de criză economică, pericolul creşterii protecţionismului este tot mai mare. Prin urmare, trebuie să evităm intervenţiile publice care ar schimba condiţiile concurenţiale de pe piaţa internă, însă, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem faptul că ajutoarele de stat sunt uneori esenţiale pentru a putea face faţă crizei. Am votat pentru, deoarece condiţiile anti-concurenţiale încurajează abuzul poziţiilor dominante, în detrimentul IMM-urilor. De aceea, este vital ca Europa să facă tot posibilul pentru a oferi garanţii sporite şi pentru a asigura protecţia produselor.

 
  
MPphoto
 
 

  Derk Jan Eppink, în numele Grupului ECR, în scris. – Grupul ECR susţine pe deplin o politică concurenţială puternică şi eficace, ca instrument de protecţie a consumatorilor şi de încurajare a accesului liber la pieţe. Ne bucurăm să putem sprijini măsurile întreprinse de Comisie în ultimii ani în vederea atingerii acestor scopuri şi, mai ales, acţiunile sale împotriva ajutoarelor de stat nedrepte.

Din acest motiv, ne uimeşte faptul că raportul, iniţial bine elaborat, a fost afectat de adăugarea irelevantă şi deplasată a unor alineate care denaturează rezultatul negocierilor privind arhitectura de supervizare financiară, solicitând instituirea unei baze de impozitare comune pentru corporaţii şi atacând dreptul întreprinderilor de a angaja personal pe bază de contract.

Membrii grupului nostru au votat, în trecut, în favoarea rapoartelor privind politica concurenţială a Comisiei şi sperăm că, în viitor, Comisia pentru afaceri economice şi monetare ne va oferi astfel de rapoarte, într-o formă mai bună. Abţinerea noastră reflectă aceste preocupări, iar prin această explicaţie a votului ne reiterăm sprijinul faţă de activitatea valoroasă şi continuă a Comisiei în domeniul concurenţei.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) O concurenţă mai mare înseamnă mai multe opţiuni pentru publicul european şi un mediu mai competitiv pentru firme. Prin urmare, nu trebuie să existe diferenţieri între politicile UE privind concurenţa şi cele referitoare la consumatori. Astfel, Comisia trebuie să ia măsuri pentru garantarea unui mediu concurenţial real, la nivelul pieţei interne, dacă dorim să atingem aceste obiective, deşi acest lucru ar putea aduce în discuţie puterile absolute acordate acestei instituţii.

În timpul crizei din ultimele luni, autorizarea ajutoarelor de stat, justificate de evenimentele recente, a fost fundamentală pentru redresarea economiei. Totodată, este fundamentală lupta împotriva cartelurilor şi a abuzurilor de poziţie dominantă, de care dau dovadă unele firme, dacă dorim să asigurăm un climat de concurenţă loială la nivelul pieţei interne şi dacă dorim ca diverşii agenţi economici să beneficieze de condiţiile care le permit să-şi desfăşoare activitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Criza economică, ale cărei efecte încă le resimţim, necesită măsuri excepţionale, precum ajutoarele de stat. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că aceste ajutoare nu denaturează concurenţa şi nu măresc deficitul bugetar şi datoria publică. Având în vedere aceste lucruri, ajutoarele de stat reprezintă o problemă ce trebuie gândită cu mare atenţie.

Nivelul datoriei publice creşte rapid şi va reprezenta o povară pentru generaţiile viitoare, precum şi un obstacol în calea recuperării economice şi a creşterii. Datoriile excesive şi deficitele bugetare compromit stabilitatea monedei euro şi restricţionează drastic cheltuielile publice în sectoare prioritare precum educaţia, sănătatea, inovaţiile şi mediul înconjurător.

În acest context, trebuie să procedăm la o evaluare riguroasă a pachetului legislativ privind salvarea şi redresarea şi a eficacităţii ajutoarelor de stat. Trebuie evitate protecţionismul şi fragmentarea pieţei unice, deoarece ele afectează poziţia Europei la nivelul economiei globale.

O piaţă unică funcţională este cheia către o economie sănătoasă şi, desigur, către redresarea economică. În final, politicile economice trebuie să capete o legitimitate mai mare, printr-o intervenţie sporită a Parlamentului în cadrul procesului de codecizie.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) Politicile şi reglementările eficiente privind concurenţa au fost întotdeauna esenţiale pentru coexistenţa sănătoasă a tuturor operatorilor economici din zona euro. Deşi UE a fost afectată în mare măsură de recenta criză economică globală, adevărul este că o monedă puternică, o piaţă unică solidă, finanţe publice sănătoase şi un sistem bun de protecţie socială au contribuit mult la a ne ajuta să depăşim efectele crizei.

Cu toate acestea, ajutoarele de stat distribuite de mai multe state membre ale UE, fără a ţine cont de binele Uniunii ca întreg, ar putea distorsiona în mod semnificativ concurenţa. Prin urmare, este esenţial să se efectueze o evaluare a tuturor măsurilor luate de fiecare stat membru în vederea combaterii crizei, astfel încât, în viitor, UE să poată reacţiona în mod concertat şi armonios, pentru a evita protecţionismul şi fragmentarea pieţei unice. Astfel de situaţii nu fac altceva decât să afecteze Europa, care doreşte să fie puternică în contextul economiei globale.

 
  
MPphoto
 
 

  Sławomir Witold Nitras (PPE ), în scris. (PL) Politica concurenţială este una dintre cele mai importante politici comunitare şi a fost una dintre primele asupra cărora s-a ajuns la un acord. Legitimitatea şi necesitatea introducerii sale se referă direct la unul dintre principalele obiective ale Comunităţilor europene, şi anume înfiinţarea unei pieţe comune a statelor membre ale Uniunii. Scopul politicii concurenţiale este acela de a garanta că barierele în calea comerţului intern, eliminate o dată cu crearea pieţei comune, nu vor fi înlocuite de alte măsuri ale întreprinderilor sau guvernelor, deoarece acest lucru ar conduce la distorsionarea concurenţei. Politica concurenţială se ocupă mai ales de interesele consumatorilor şi încearcă să le ofere acestora un acces rapid la produsele şi serviciile oferite pe piaţa unică, la preţuri cât mai apropiate la nivelul întregii Uniuni. Doresc doar să vă atrag atenţia asupra crizei grave care a lovit Europa şi să spun că o piaţă internă care funcţionează bine este cheia către o economie sănătoasă şi, desigur, este cheia spre activitatea de reconstrucţie care ne aşteaptă în viitorul apropiat.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI ), în scris. (DE) Acest raport conţine o serie de propuneri binevenite, precum tratamentul diferit, în cadrul legislaţiei concurenţiale, al concernurilor multinaţionale, pe de o parte şi al întreprinderilor mici şi mijlocii, pe de altă parte. Cu toate acestea, nu cred că este corectă dereglementarea sau nereglementarea preţurilor cu amănuntul în sectorul telecomunicaţiilor. În general, consider eronată atitudinea acestui raport care pleacă de la premisa că piaţa liberă este una extrem de eficientă. Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Rochefort (ALDE ), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului dnei in ’t Veld, care salută raportul din 2008 al Comisiei privind politica concurenţială. Într-adevăr, împărtăşesc această opinie pozitivă: trebuie remarcată această modificare în abordarea Comisiei.

De fapt, în acest raport, Comisia arată că aşază preocupările consumatorilor în centrul activităţilor sale referitoare la concurenţă şi consideră că principalul obiectiv al politicii concurenţiale este optimizarea bunăstării consumatorilor. Acest lucru mă bucură. Oare Comisia acţionează în sfârşit în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Lisabona, care prevede că la definirea şi punerea în aplicare a altor politici ale Uniunii trebuie avută în vedere şi protecţia consumatorilor?

Totodată, încurajez Comisia să se implice în continuare în dialogul regulat pe care a decis să-l creeze între serviciile sale, consumatorii şi asociaţiile care îi reprezintă pe aceştia din urmă. În acest sens, este un lucru bun faptul că în 2008, în cadrul Direcţiei generale concurenţă, s-a creat o unitate care să se ocupe de relaţiile cu consumatorii. Acum solicităm un raport complet privind activitatea acestei unităţi, pentru a avea o idee mai bună în ceea ce priveşte utilitatea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE ), în scris. – Împreună cu grupul meu, Grupul Verzilor/ALE, am votat în favoarea raportului in ’t Veld referitor la raportul anual privind politica concurenţială (2008), deoarece acesta oferă Parlamentului şansa de a-şi stabili priorităţile şi de a evalua modul în care Comisia îşi desfăşoară politica concurenţială. Mă bucur că, în conformitate cu votul din cadrul Comisiei ECON, raportul in ’t Veld a fost adoptat (după cum ne aşteptam) de o mare majoritate (verzii au votat pentru, la fel ca toate marile grupări politice).

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE ), în scris. (PL) Europa, lovită de criza economică, a putut reacţiona rapid, diminuând efectele crizei, graţie monedei sale comune, pieţei sale interne puternice şi sistemului stabil de protecţie socială. Aceasta nu înseamnă că acum nu există repercusiuni perceptibile, însă se observă semne de îmbunătăţire a situaţiei. Din păcate, consumatorii încă se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte utilizarea avantajelor concurenţei. Drepturile lor trebuie protejate, însă ei trebuie să fie mai conştienţi în legătură cu acestea şi să dispună de mai multe cunoştinţe. Funcţionarea corectă şi competitivitatea pieţei europene înseamnă că un consumator poate utiliza sistemul concurenţial, alegând produse, servicii şi preţuri mai mici. Mai ales în sectorul farmaceutic şi în cel al telecomunicaţiilor se observă însă, în prezent, o concurenţă insuficientă. Absenţa concurenţei este nocivă atât pentru consumatori, cât şi pentru întreaga economie. Totodată, trebuie urmărite comportamentele concurenţiale pe pieţele de combustibil din UE. Pentru încălcarea legislaţiei privind protecţia concurenţei trebuie aplicate penalităţi proporţionale cu încălcarea respectivă şi trebuie luate contramăsuri mai puternice, în caz de încălcare repetată a legii. Totuşi, criza a demonstrat, în principal, fragilitatea economiei europene şi a indicat domeniile ce trebuie consolidate. Toate strategiile de politică economică trebuie supuse unui control democratic şi trebuie puse în aplicare în interesul şi în spiritul respectului pentru drepturile cetăţenilor europeni.

 
  
  

Raport: Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (A7-0084/2009 )

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D ), în scris – Am votat în favoarea acestui raport. Pentru crearea unui mediu economic stabil şi inovator este esenţială o piaţă internă funcţională. Cu toate acestea, piaţa internă nu poate funcţiona cu adevărat fără o serie de reguli comunitare transpuse şi aplicate în mod corect. Din păcate, numărul de proceduri de încălcare a dreptului comunitar este încă prea ridicat în statele membre.

O astfel de situaţie denaturează piaţa internă şi lasă consumatorii fără o protecţie adecvată. În 2008, Parlamentul European i-a cerut Comisiei să ofere informaţii mai detaliate privind directivele care nu au fost puse în aplicare în statele membre şi sper că, în viitorul cel mai apropiat, Comisia va putea prezenta aceste informaţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE ), în scris. (PT) În 1997, Comisia a publicat lucrările primului Tablou de bord al pieţei interne, care s-a axat pe punerea în aplicare a regulilor pieţei interne de către statele membre, având în vedere că întârzierile substanţiale împiedicau persoanele fizice şi juridice să profite la maxim de piaţa internă.

Prin evaluarea şi publicarea progreselor în punerea în aplicare, Comisia de evaluare a contribuit la reducerea nivelului de ne-implementare a directivelor de către statele membre. Am votat în favoarea prezentului raport, deoarece consider că este indispensabil ca statele membre să integreze în timp util legislaţia privind piaţa internă în legislaţia naţională, deoarece piaţa internă poate funcţiona corect doar dacă reglementările UE privind funcţionarea sa sunt corect puse în aplicare şi dacă este verificată conformitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE ), în scris. (PT) Deşi statele membre UE au atins cele mai înalte standarde din punctul de vedere al duratei necesare pentru integrarea reglementărilor privind piaţa internă în legislaţia naţională, nu consider că datele furnizate de cel mai recent tablou de bord al pieţei interne sunt satisfăcătoare. Crearea unei pieţe interne stabile şi inovatoare, care să se ocupe de nevoile consumatorilor şi în care firmele să poată maximiza crearea de noi locuri de muncă, nu poate coexista cu întârzierile sistematice în punerea în aplicare a legislaţiei comunitare şi cu neaplicarea directivelor.

Persoanele fizice şi juridice sunt cele mai afectate de întârzierile în punerea în aplicare a politicilor privind piaţa internă, prin costurile antrenate de opţiunile reduse, concurenţa slabă şi pieţele mai puţin deschise. În acest sens, consider că este important ca Parlamentul să exercite presiuni în ceea ce priveşte aplicarea reglementărilor pieţei interne. Statele membre au fost cele care au stabilit perioadele de punere în aplicare a acestor directive. Trebuie să li se ceară cel puţin să respecte obiectivele pe care le-au stabilit ele însele. Acesta este un obiectiv fundamental al unei pieţe interne, într-o perioadă de criză economică.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE ), în scris.(IT) După ce am îmbunătăţit situaţia deficitului în transpunerea directivelor, care a ajuns la 1 %, trebuie să ne axăm pe îmbunătăţirea punerii în aplicare a legislaţiei privind piaţa internă la nivelul sistemelor juridice naţionale. Comisia, Parlamentul şi statele membre trebuie să depună eforturi mai mari în acest sens şi să colaboreze.

Comisia, pe de o parte, trebuie să sprijine mai mult statele membre pe parcursul perioadei de transpunere, prin intermediul dialogului şi al schimbului de informaţii, pentru a rezolva problemele înainte de termenul limită pentru transpunere. Totodată, ea trebuie să organizeze un forum anual privind problemele pieţei interne şi să caute modalităţi noi de eliminare a barierelor ce împiedică finalizarea pieţei interne, inclusiv prin simplificarea legislaţiei.

Noi, deputaţii în Parlamentul European, în calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor, trebuie să profităm de toate şansele pe care le avem pentru a-i informa pe aceştia în legătură cu legislaţia europeană, promovând studii, seminarii, convenţii şi audieri. Pe de altă parte, parlamentele naţionale trebuie să se implice îndeaproape în procesele legislative europene, pentru a cunoaşte în timp util măsurile propuse şi pentru a îmbunătăţi cooperarea dintre autorităţile naţionale, regionale şi locale. În acest sens, Tratatul de la Lisabona oferă un rol mai incisiv adunărilor formate prin proces electoral, rol de care acestea trebuie să profite la maxim. Din toate motivele de mai sus, care sunt clar explicate în raport, am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE ), în scris. (PT) După cea mai recentă publicare (martie 2010) a rezultatelor Tabloului de bord al pieţei interne, s-a arătat că procentul directivelor privind piaţa internă care nu au fost integrate în legislaţia naţională este de 0,7 %, un rezultat mai mic decât cel prezentat în iulie 2009, care era, după cum a observat şi raportorul, de 1 %.

Punerea în aplicare corespunzătoare şi în timp util a legislaţiei comunitare este vitală pentru o integrare mai bună a pieţei interne, având în vedere impactul direct al acesteia asupra certitudinii legale şi încrederii publicului european. Din acest motiv, statele membre trebuie să adopte o atitudine responsabilă în aplicarea acestei legislaţii, pentru ca, în viitor, să nu mai existe cazuri de nepunere în aplicare, ci certitudine legală şi şansa publicului larg de a beneficia de condiţii echitabile pe piaţa internă.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE ), în scris. (PT) Piaţa internă nu poate funcţiona corect dacă regulile comunitare privind funcţionarea sa nu sunt transpuse şi puse în aplicare corect şi dacă nu este verificată conformitatea cu acestea. Este, prin urmare, obligatoriu ca statele membre să transpună în timp util legislaţia privind piaţa internă în legislaţia naţională.

Există 22 de directive al căror termen limită de transpunere a expirat acum mai bine de doi ani. Totodată, 6 % dintre directive nu au fost transpuse de toate statele membre, ceea ce înseamnă că 100 de directive privind piaţa internă nu au avut eficienţa pe care ar fi putut-o avea în cadrul UE.

Statele membre şi Comisia trebuie să ia măsuri decisive ca răspuns la această situaţie. Şi din punctul meu de vedere, Comisia trebuie să publice pe situl său web directivele care nu au fost puse în aplicare în fiecare stat membru, pentru ca această situaţie să fie adusă la cunoştinţa publicului. Se pare că numărul cazurilor de încălcare încă este prea ridicat; unele state membre înregistrează un număr de cazuri mai mare decât media comunitară de 47.

De asemenea, statelor membre li se solicită să asigure funcţionarea reţelelor transfrontaliere de sisteme electronice de informare, create de Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL ), în scris. (PT) Spre deosebire de ceea ce susţine raportul, este clar, în prezent, că procesul de liberalizare a pieţelor şi de privatizare a serviciilor publice, care încă se desfăşoară, nu a adus niciun câştig semnificativ din punctul de vedere al preţurilor, calităţii serviciilor sau reducerii cheltuielilor publice. Dimpotrivă, organizaţiile pentru protecţia consumatorilor şi utilizatorii de servicii publice se plâng de creşterea preţurilor, reducerea calităţii serviciilor şi creşterea costurilor prestărilor de servicii. Liberalizarea a contribuit, de fapt, la pierderea locurilor de muncă şi la crearea unor monopoluri private, periclitând drepturile lucrătorilor, ale utilizatorilor de servicii publice şi ale consumatorilor, după cum s-a întâmplat în sectorul telecomunicaţiilor, al transporturilor, electricităţii şi în cazul oficiilor poştale. Această situaţie nu a făcut altceva decât să agraveze criza economică şi socială.

Din aceste motive, menţinerea unei astfel de politici înseamnă susţinerea unei înrăutăţiri continue a situaţiei socio-economice a mai multor milioane de persoane. Înseamnă risipirea serviciilor publice, care sunt o resursă publică, precum şi transferul acestora către grupuri private. Înseamnă susţinerea nesiguranţei, a şomajului şi a sărăciei. Înseamnă accentuarea diferenţelor dintre bogaţi şi săraci. Înseamnă o societate mai nedreaptă. Din acest motiv, nu am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI ), în scris. (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului dnei Thun Und Hohenstein. Acest Parlament a făcut o fixaţie pentru numărul directivelor transpuse, faimosul Tablou de bord al pieţei interne. Nimeni nu pune întrebări în legătură cu calitatea intrinsecă a acestei legislaţii sau în legătură cu necesitatea sau relevanţa reală a celor 90 000 de pagini de text care reprezintă aşa-zisul ‘acquis comunitar ’, ori a celor aproximativ 1 700 de directive referitoare la piaţa internă. Ne preocupă mai mult să aflăm dacă au fost atinse obiectivele stabilite la momentul adoptării acestor texte, dacă analizele de impact s-au dovedit a fi exacte şi dacă au fost respectate principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Se spune că toate aceste deficienţe se datorează statelor membre, însă acestea au tot mai puţin spaţiu de manevră în adaptarea acestor documente la circumstanţele naţionale, deoarece sunt fixate până şi cele mai mici detalii, iar tratatele prevăd obligaţia de a produce rezultate, nu resurse. Instituţiilor europene le-ar fi de folos puţină auto-analiză şi auto-critică.

 
  
MPphoto
 
 

  Małgorzata Handzlik (PPE ), în scris. (PL) Tabloul de bord al pieţei interne este un instrument foarte important care oferă informaţii privind starea transpunerii legislaţiei europene de către statele membre. În pofida obligaţiilor lor, statele membre întârzie transpunerea şi, de asemenea, o desfăşoară incorect. Tabloul de bord arată că statele membre obţin rezultate din ce în ce mai bune la punerea în aplicare a legislaţiei, deşi multe dintre ele încă se află în afara intervalului stabilit. Avem nevoie de o obligaţie clară a statelor membre de a îmbunătăţi aceşti indicatori. Recent, s-a vorbit mult în Parlamentul European despre necesitatea consolidării pieţei interne. Piaţa internă nu va funcţiona însă corect dacă legislaţia care stă la baza unei pieţe interne funcţionale nu este transpusă corect şi la timp.

Piaţa internă trebuie, de asemenea, să câştige susţinerea cetăţenilor noştri. Prin urmare, sunt de acord cu sugestia raportorului de a crea un forum anual privind piaţa internă, precum şi cu sugestia unui test privind piaţa internă, care are ca scop verificarea legislaţiei din punctul de vedere al celor patru libertăţi ale pieţei interne: libera circulaţie a capitalurilor, bunurilor, serviciilor şi persoanelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE ), în scris. – Tabloul de bord al pieţei interne oferă o prezentare utilă a aplicării regulamentelor comunitare în domenii extrem de importante pentru consumatorii şi întreprinderile europene. Din păcate, Scoţia nu este încă prezentă ca stat independent pe tabloul de bord. Consider că este esenţial ca parlamentul scoţian să obţină atribuţii depline în domeniile care sunt în prezent rezervate Londrei; atunci când se va întâmpla acest lucru am încredere că Scoţia va fi unul dintre statele membre UE care vor pune în aplicare măsuri în beneficiul consumatorilor şi al întreprinderilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D ), în scris. – Susţin pe deplin conceptul Tabloului de bord al pieţei interne, ca instrument de măsurare a succesului pieţei unice. Acesta este un instrument esenţial pentru comunicarea modului în care statele membre tratează legislaţia europeană. Totodată, el arată că povara supra-reglementării care afectează deseori imaginea UE nu este, adesea, vina niciunei instituţii UE, ci chiar a statului membru în cauză. Iată o lecţie ce trebuie învăţată: pe viitor avem nevoie de mai multă transparenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE ), în scris. (FI) Dle Preşedinte, o piaţă internă funcţională se bazează pe consumatori satisfăcuţi care au încredere în aceasta. Consumatorii europeni sunt extrem de importanţi pe măsură ce trecem de la recesiune la creştere. Rapoartele pe care le-am adoptat ridică probleme importante referitoare la modul de îmbunătăţire a protecţiei consumatorilor şi a funcţionării pieţei interne, pe care le-am susţinut în timpul deliberărilor Comisiei şi la votul de astăzi. Voi menţiona trei dintre acestea. În primul rând, Tabloul de bord al pieţei interne este un instrument binevenit. Principalii săi cinci indicatori sunt esenţiali în evaluarea modului general de funcţionare a pieţei interne şi din punctul de vedere al consumatorilor. Cred că trebuie să susţinem ideea că, în viitor, tabloul de bord trebuie să conţină informaţii referitoare la punerea în aplicare a legislaţiei privind piaţa internă în statele membre UE care încă prezintă deficienţe la acest capitol. Trebuie să eliminăm mentalitatea de tip selectiv. În al doilea rând, mă surprinde atitudinea foarte negativă a Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European faţă de testul propus pentru piaţa internă. Acest lucru se datorează probabil unei concluzii eronate, deoarece testul ar putea promova şi anumite obiective sociale şi de mediu. Desigur, la aceasta se referă întregul proces de integrare: economia şi o piaţă internă viabilă sunt create pentru a deservi obiective mai generale. Istoria a demonstrat înţelepciunea Declaraţiei Schuman. În al treilea rând, doresc să-mi exprim sprijinul faţă de dezvoltarea unor remedii pentru a asigura protecţia legală a consumatorilor. În Finlanda, sistemul nostru de soluţionare extrajudiciară a disputelor cu consumatorii şi instituţia ombudsmanului pentru consumatori funcţionează foarte bine. Comisia trebuie să poarte un dialog intens cu autorităţile din statele membre, pentru a asigura diseminarea bunelor practici. Cu toate acestea, să nu uităm că, dacă dorim să consolidăm protecţia consumatorilor şi piaţa internă, consumatorii conştienţi şi activi sunt mai importanţi decât monitorizarea oficială şi protecţia juridică.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE ), în scris. (PT) O piaţă internă sănătoasă este vitală dacă ne dorim o concurenţă sănătoasă şi dezvoltarea economică aferentă. Cu toate acestea, dacă vrem ca obiectivele noastre să devină realitate, directivele comunitare trebuie adoptate de toate statele membre în acelaşi mod, fără excepţii.

Tabloul de bord al pieţei interne şi Comisia de evaluare joacă un rol esenţial în îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne. Deşi ne aflăm pe drumul cel bun, încă mai avem mult până să atingem toate obiectivele stabilite pentru o piaţă internă mai eficientă. Prin urmare, toată lumea trebuie să facă eforturi, inclusiv parlamentele naţionale care joacă un rol foarte important şi decisiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE ), în scris. – În final m-am hotărât să votez împotriva raportului, deoarece eliminarea din text a articolului 10 nu a fost o hotărâre corectă. Păstrarea acestui articol este esenţială, deoarece el solicită desfăşurarea unor teste sistematice privind piaţa internă, pentru a verifica în prealabil dacă propunerile legislative ale UE respectă toate reglementările privind piaţa internă.

 
  
  

Rapoarte: Jean-Luc Dehaene (A7-0022/2010 ), Reimer Böge (A7-0020/2010 ), (A7-0021/2010 ), (A7-0019/2010 ), Anna Rosbach (A7-0009/2010 ), Anna Hedh (A7-0024/2010 ), Cristian Silviu Buşoi (A7-0027/2010 ), Bairbre de Brún (A7-0082/2009 ), Carlos Coelho (A7-0015/2010 ), Sophia in ’t Veld (A7-0025/2010 ), Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (A7-0084/2009 )

 
  
MPphoto
 
 

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D ), în scris. (PT) Din cauza unei probleme la aparatul de vot, votul meu nu a fost înregistrat.

Declar, prin urmare, că am votat în favoarea tuturor punctelor asupra cărora s-a votat în această sesiune.

 

8. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 

(Şedinţa a fost suspendată la ora 12.35 şi reluată la ora 15.00)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

 

9. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

10. Timp afectat întrebărilor cu Preşedintele Comisiei
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă timpul afectat întrebărilor adresate Preşedintelui Comisiei.

 
  
MPphoto
 

  Joseph Daul, în numele grupului PPE.(FR) Dle Preşedinte, dle Preşedinte Barroso, dacă grupul meu şi majoritatea celor prezenţi aici am lucrat fără încetare timp de ani de zile în interesul Tratatului de la Lisabona şi dacă acesta a intrat în vigoare – şi este în vigoare de mai bine de trei luni – aceste lucruri s-au întâmplat pentru ca Europa să poată avea o politică demnă de renumele pe care îl are pe scena internaţională.

Ne aflăm oare pe calea cea bună în acest sens? Vă adresez următoarea întrebare, dle Preşedinte. Cum putem fi siguri că vocile a 500 de milioane de europeni sunt auzite tare şi clar? Ei pun această întrebare de ani de zile, iar acum este momentul ca Europa să îşi afirme idealurile şi valorile la cel mai înalt nivel.

În fine, Serviciul pentru acţiune externă stipulat de Tratatul de la Lisabona ar trebui să fie creat în următoarele săptămâni şi luni, iar acest Parlament intenţionează să fie implicat îndeaproape în crearea acestui serviciu.

În orice caz, în calitate de autoritate bugetară cu aceleaşi drepturi ca şi Consiliul, Parlamentul European va avea putere comună de decizie atât în ceea ce priveşte modificarea Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, cât şi în ceea ce priveşte reglementările financiare.

Dle Preşedinte, grupul meu acordă o importanţă deosebită solicitării ca acest Serviciu european pentru acţiune externă să aibă responsabilitate politică şi bugetară completă. Aş fi bucuros să aud părerea dumneavoastră cu privire la această chestiune.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei.(FR) Dle Daul, după cum ştiţi, înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă reprezintă o inovaţie importantă a Tratatului de la Lisabona. Acest serviciu va juca un rol esenţial în sprijinirea Înaltului Reprezentant în sarcina de a asigura consecvenţa Politicii noastre externe şi de securitate comună (PESC). Obiectivul este acela de a consolida Uniunea permiţând statelor membre să se implice mai mult şi să îşi coordoneze din ce în ce mai bine eforturile pe care în prezent le depun separat în ceea ce priveşte PESC. Prin urmare, nu este vorba de plasarea puterilor europene într-un cadru interguvernamental, dimpotrivă.

După cum ştiţi, Comisia trebuie să consimtă la decizia Consiliului de înfiinţare a serviciului. Joi vom organiza o reuniune specială a Colegiului în acest sens. În ceea ce mă priveşte, eu sunt în favoarea unui serviciu puternic, a unui serviciu european adevărat care va reprezenta un instrument de coordonare strategică şi o interfaţă preţioasă între statele membre şi instituţiile europene din domeniul politicii externe.

Pentru a-şi îndeplini misiunea, serviciul trebuie să îşi găsească locul de drept în arhitectura Uniunii Europene, sub conducerea Înaltului Reprezentant care, şi în calitate de vicepreşedintă a Comisiei, este complet răspunzătoare în faţa acestui Parlament şi care este de asemenea responsabilă de coordonarea celorlalte aspecte ale acţiunii externe a Uniunii în cadrul Comisiei.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz, în numele grupului S&D.(DE) Dle Preşedinte, dle Barroso, criza monedei unice europene a fost declanşată de cifrele incorecte furnizate de Grecia. Aş dori să vă întreb dacă puteţi confirma că dumneavoastră şi departamentele Comisiei nu aţi ştiut niciun moment cifrele reale înainte ca guvernul elen să trimită cele mai recente cifre legate de deficitul său bugetar.

În al doilea rând, puteţi confirma faptul că directorul general al Eurostat, dl Rademacher, a exprimat îndoieli serioase în ceea ce priveşte datele venite de la Atena în 2004 şi 2005? Ce aţi făcut pentru a ajuta Eurostat să colecteze datele?

În al treilea rând, este adevărat că auditorii Eurostat v-au informat că aveau îndoieli serioase legate de datele furnizate de Atena?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Dle Schulz, tocmai pentru că am avut îndoieli legate de cifrele furnizate de Grecia – dl comisar Almunia s-a ocupat de acest dosar în ultimii cinci ani dovedind un grad ridicat de competenţă, imparţialitate şi obiectivitate – nu doar am ridicat această problemă de mai multe ori în discuţiile cu autorităţile elene, ci am şi prezentat în cadrul Consiliului un regulament prin care am propus ca Eurostat să primească puteri de audit. Din păcate, acest regulament a fost respins de statele membre. Acestea nu au vrut să acorde Eurostat şi Comisiei Europene mai multă putere pentru a analiza în detaliu conturile naţionale ale Greciei.

Sunt încântat să vă spun că prima decizie a noii Comisii a fost aceea de a înainta din nou acest regulament şi, potrivit informaţiilor pe care le deţin, cel puţin unele dintre ţările care au votat împotriva acestui regulament m-au anunţat deja că de data aceasta vor vota în favoarea lui, pentru mai multă transparenţă.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz, în numele grupului S&D.(DE) Înţeleg. Dl Almunia a fost un comisar competent. Totuşi, eu întrebam despre intervenţiile făcute de dumneavoastră, aşa că ne puteţi spune încă o dată ce anume aţi făcut dumneavoastră personal?

Am înţeles bine, dle Barroso, că vina pentru criza din Grecia o poartă statele membre, pentru că au refuzat să vă urmeze propunerile? Aţi putea să ne spuneţi cine sunt şefii de guvern ai statelor membre despre care este vorba?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – În primul rând, dacă mă întrebaţi despre vină – deşi eu nu am folosit acest cuvânt – aceasta este în primul rând a autorităţilor elene, care nu au respectat Pactul de stabilitate şi creştere. Din această cauză ne confruntăm cu o problemă uriaşă.

În ceea ce priveşte Comisia, dl comisar Almunia, cu întreaga mea susţinere şi cu susţinerea Colegiului, şi-a făcut datoria într-un mod extrem de competent. Problema conturilor Greciei a fost discutată în mai multe rânduri în timpul reuniunilor privind zona euro.

În ceea ce priveşte lista statelor membre care au votat împotriva acestui aspect, nu pot să vă citez exact din memorie despre cine este vorba, însă ştiu, de exemplu, că Germania a votat împotrivă şi că reprezentanţii Germaniei mi-au spus apoi că de data aceasta vor vota pentru.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele grupului ALDE.(FR) Dle Preşedinte, există în prezent un consens larg cu privire la necesitatea unei guvernări economice puternice în cadrul Uniunii Europene. Acest lucru în sine reprezintă o schimbare uriaşă faţă de ultimii ani.

Duminica trecută, dl Schäuble a spus că, în acest context, este în favoarea unui Fond Monetar European şi a altor propuneri şi opţiuni, cum ar fi înfiinţarea unei agenţii europene a datoriilor, a obligaţiunilor emise în euro şi chiar a unei agenţii europene de rating.

Dle Barroso, potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei, în prezent lucrurile se mişcă rapid. Am trei întrebări foarte specifice. Prima, este adevărat că în prezent Comisia lucrează la o propunere pentru înfiinţarea acestui Fond Monetar European? A doua, este adevărat, aşa cum a spus dna Merkel – şi am îndoieli în această privinţă – că un asemenea demers necesită modificarea tratatului? A treia, sunteţi şi dumneavoastră de acord că acest fond nu ar fi altceva decât un prim pas către o veritabilă trezorerie europeană, de care avem nevoie alături de uniunea economică şi monetară?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – În primul rând, în ceea ce priveşte propunerea de a avea un FME, această idee a fost înaintată de ministrul german al finanţelor, fără a oferi însă detalii cu privire la o astfel de instituţie. Totuşi, pare a fi o contribuţie interesantă adusă actualei dezbateri referitoare la zona euro. Cu toate acestea, FME este o propunere pe termen mai lung, care ar putea foarte bine necesita o modificare a tratatului.

Lucrăm în prezent la elaborarea unor iniţiative privind întărirea coordonării politicii economice şi a monitorizării ţărilor. În acest moment nu vă putem spune care anume va fi formatul acestor demersuri.

Bineînţeles, în general vorbind, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, susţinem orice se îndreaptă spre o mai bună guvernare economică, însă trebuie să vedem care sunt detaliile exacte şi să facem propunerea la momentul potrivit.

Acestea fiind spuse, ideea FME nu ar putea rezolva situaţia urgentă a Greciei. Este un subiect separat care necesită mai multă analiză, iar asta pe un termen mai lung.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele grupului ALDE.(FR) Aş dori în primul rând să îi mulţumesc Preşedintelui Comisiei pentru răspunsul oferit. Sunt de acord cu dumnealui când spune că fondul ca atare nu poate rezolva imediat toate problemele. De aceea, solicit ca diversele opţiuni să fie prezentate în timpul deliberărilor Comisiei.

Există ideea Fondului Monetar European, care este un proiect pe termen mai lung; există obligaţiunile emise în euro, o altă idee care, bineînţeles, ar putea ajuta problema Greciei; există ideea agenţiei de rating, propusă de preşedintele Eurogroup, care este absolut esenţială dacă nu vrem să depindem pentru totdeauna de agenţiile de rating străine; şi există ideea unei agenţii europene a datoriilor.

Solicitarea mea este să analizăm toate aceste idei pentru a ajunge la o idee coerentă, care să vină din partea Comisiei, nu din partea unuia sau altuia dintre statele membre.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei.(FR) Motivul pentru care nu vrem să ne grăbim este tocmai dorinţa de a evita situaţia din prezent – când toată lumea propune câte o idee diferită, când uneori există două idei diferite în cadrul aceluiaşi guvern. Vrem să ne pregătim şi, aşa cum a anunţat public comisarul Rehn, ne aflăm în plin proces de elaborare a unei comunicări privind coordonarea şi monitorizarea consolidată a politicii economice pentru fiecare ţară, la nivelul zonei euro şi, eventual, chiar la nivelul întregii Uniuni Europene.

Aceste lucruri le pregătim în prezent şi nu putem înainta în fiecare zi o propunere nouă. Lucrăm în mod obiectiv şi responsabil în această privinţă şi, astfel, putem obţine cele mai bune rezultate.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, în numele grupului Verts/ALE.(DE) Având în vedere faptul că în prezent nu există o piaţă reală în Uniunea Europeană şi că nu există nevoia să se cultive cartofi modificaţi genetic – există alternative la această situaţie – aş dori să vă întreb de ce aţi exercitat atât de multă presiune pentru a obţine aprobarea cartofilor modificaţi genetic Amflora printr-o procedură foarte scurtă şi rapidă. Întrucât nu este nevoie de aceste alimente, aş dori o explicaţie pentru faptul că aţi încurajat noul comisar pentru sănătate să ignore pur şi simplu îngrijorările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în ceea ce priveşte testele de alimentaţie şi aş dori să vă întreb de ce nu aţi aşteptat până când Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a emis noile orientări pe care le-a elaborat special cu scopul de a evalua riscurile generale pe care le reprezintă organismele modificate genetic (OMG) pentru biodiversitate şi biosferă şi de ce, en passant, aţi crescut la 0,9 % limita de contaminare pentru cartofii folosiţi ca furaje şi ca alimente. Consider că aceasta este o strategie riscantă pe care cetăţenii noştri nu o vor găsi deloc acceptabilă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Şi eu doresc să le mulţumesc colegilor noştri deputaţi. V-am văzut protestul. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Comisia a decis în unanimitate să meargă mai departe cu autorizarea acestor OMG-uri în conformitate cu prevederile dreptului european. Avem un cadru instituţional pe care trebuie să îl respectăm şi a trebuit să luăm o poziţie: „da” sau „nu”.

A trecut o perioadă de timp considerabilă de când se discută aplicarea acestor prevederi, iar asta se întâmplă pentru că această autorizaţie a făcut obiectul unei analize intense realizate de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), agenţia noastră independentă în ceea ce priveşte siguranţa alimentară. Am vrut ca toate îngrijorările legate de posibila prezenţă a unui marker genetic rezistent la antibiotice să fie evaluate în detaliu.

După o evaluare extensivă şi completă a acestor dosare nerezolvate, a devenit clar faptul că nu există noi aspecte ştiinţifice care meritau continuarea evaluărilor, în urma opiniei exprimate de agenţia noastră competentă – care este independentă de Comisie.

Prin urmare, suntem de părere că toate aspectele ştiinţifice au fost analizate în totalitate.

De fapt, mă aşteptam să aud felicitări din partea dumneavoastră...

(Proteste )

... pentru că am anunţat intenţia Comisiei de a propune ca statele membre să aibă şansa de a alege dacă vor sau nu să cultive OMG-uri.

Eu consider că aceasta este o poziţie rezonabilă, având în vedere că există diferenţe semnificative între părerile statelor membre – unele se declară cu convingere pentru, iar unele sunt în mod clar împotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, în numele grupului Verts/ALE.(DE) În primul rând, dle Barroso, încă nu am primit un răspuns la întrebarea legată de necesitatea de a avea aceşti cartofi modificaţi genetic, al cărui unic scop este acela de a furniza amidon pentru uz industrial. Există alternative disponibile, aşa că de ce ar trebui să ne asumăm riscul?

În al doilea rând, mă refer la limita de contaminare. De ce a fost modificată din senin la 0,9 %? Până acum, am vorbit despre limita de detectare în acest sens şi în special despre utilizarea ca furaje sau ca alimente, iar în ceea ce priveşte cartofii rezistenţi la antibiotice, consider că aceasta este o abordare de înalt risc. Nu aţi spus nimic pe aceste teme.

Aş dori de asemenea să ştiu dacă, în viitorul apropiat, intenţionaţi să emiteţi şi alte aprobări în lipsa unor orientări şi recomandări ale EFSA – pentru orezul sau porumbul importat, de exemplu.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Văzând entuziasmul grupului dumneavoastră – şi vreau să vă felicit pentru acea manifestare – consider că aveţi o poziţie foarte fermă împotriva oricărui OMG. Asta este clar. Aveţi acest drept. Eu nu am nicio poziţie, nici pro, nici contra. Depinde de opinia pe care mi-o prezintă experţii EFSA. Eu nu am nicio idee preconcepută pro sau contra OMG-urilor.

Poziţia Comisiei trebuie să urmeze aceste recomandări. Eu nu văd că în cadrul Comisiei există discuţii ideologice despre fiecare OMG şi despre ce ar trebui să facă în privinţa fiecăruia. Comisia adoptă o poziţie care se bazează pe evaluarea independentă care ne parvine, fără a ţine cont de necesitatea unui anumit OMG, însă dacă nu există dovezi că un astfel de organism ar reprezenta un risc pentru sănătatea publică sau pentru mediu, ne simţim obligaţi să îl acceptăm, tot în conformitate cu obligaţiile pe care le avem potrivit regulilor OMC, dacă nu există niciun aspect care să ne împiedice – din punct de vedere ştiinţific – să facem acest lucru.

(Proteste )

Spunând aceste lucruri, respectăm foarte mult principiul subsidiarităţii în Uniunea Europeană.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Ivo Strejček, în numele grupului ECR. (CS) Dle Preşedinte, aş vrea să vă asigur că voi prezenta un subiect mai simplu decât organismele modificate genetic. După părerea mea, este corect şi potrivit să se discute despre actuala criză economică în Parlamentul European şi sunt destul de sigur că cetăţenii Uniunii Europene şi ai statelor membre sunt mult mai interesaţi de ocuparea forţei de muncă şi de muncă decât de cartofii modificaţi genetic.

Pe de o parte, vorbitorii care ţin discursuri în acest plen apără existenţa unui guvern mare, central şi puternic, iar pe de altă parte – şi vorbesc acum în calitate de conservator european – credem că guvernele puternice nu creează oportunităţi de muncă. Companiile creează aceste oportunităţi.

Aş dori să vă adresez trei întrebări specifice: în primul rând, ce nivel de independenţă lasă Comisia Europeană statelor membre individuale pentru a-şi rezolva problemele economice? În al doilea rând, puteţi promite o reducere semnificativă a legislaţiei europene, care încetineşte considerabil creşterea economică? În al treilea rând, sunteţi de acord cu noi că mai puţine regulamente, un control mai puţin centralizat şi o mai mică armonizare reprezintă în prezent cea mai bună abordare pentru rezolvarea problemelor economice ale Uniunii Europene?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – În primul rând, respectăm în totalitate diversitatea statelor noastre membre. De aceea, precizăm foarte clar acest lucru în strategia UE 2020 şi abordăm foarte precis această problemă a diversităţii, folosind instrumente precum politicile sociale şi de coeziune economică.

Adevărul este că statele noastre membre nu sunt toate la fel. În acelaşi timp, avem nevoie – aşa cum s-a spus anterior – de o guvernare economică mai puternică, pentru că nu are niciun rost să nu reuşim să ne coordonăm în zona euro şi în Uniunea Europeană. Dacă statele membre abordează aceste politici individual, atunci nu vor beneficia de un cadru de discuţii pe picior de egalitate, de exemplu, în ceea ce priveşte marile provocări cu care ne confruntăm în prezent la nivel global, cu Statele Unite sau China. Prin urmare, avem nevoie de o abordare comună, dar, în acelaşi timp, trebuie să elaborăm măsuri specifice pentru diversele state membre.

În ceea ce priveşte chestiunea reducerii sarcinii administrative, acest subiect a reprezentat un punct foarte important al programului meu. Credem că ar trebui să ne gândim în mod pragmatic unde este nevoie de legislaţie europeană şi să evităm legislaţia acolo unde pur şi simplu nu este necesară.

 
  
MPphoto
 

  Lothar Bisky, în numele grupului GUE/NGL.(DE) Dle Barroso, săptămâna trecută aţi prezentat propunerea dumneavoastră de strategie economică. Aceasta conţine obiective importante. În prezent, Consiliul a impus Greciei un program de austeritate care, după părerea mea, face imposibilă îndeplinirea acestor obiective într-un stat care furnizează 3 % din produsul intern brut al UE. Totuşi, continuaţi să insistaţi asupra Pactului de stabilitate şi creştere care a eşuat. În acelaşi timp, mai multe state membre solicită crearea unui fond monetar european sau chiar o guvernare economică.

Întrebările mele sunt următoarele: Intenţionaţi să vă revizuiţi din nou propunerea privind strategia UE 2020 pentru a integra ideea fondului monetar şi a guvernării economice, în aşa fel încât să iniţiaţi o îndepărtare de la dumpingul fiscal şi salarial şi de la ideologia competitivă actuală? Intenţionaţi să luaţi măsuri imediat, împreună cu statele membre, pentru a interzice speculaţiile împotriva monedei euro făcute chiar de băncile care tocmai au fost salvate cu ajutorul banilor contribuabililor?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – În ceea ce priveşte situaţia Greciei, credem că Grecia a luat măsurile necesare pentru a reduce deficitul guvernamental în acest an. Aceste măsuri arată hotărârea guvernului elen de a-şi rezolva problemele structurale.

În acelaşi timp, noi facem ceea ce este necesar pentru a asigura stabilitatea financiară a întregii zone euro. Comisia a lucrat în mod activ cu statele membre din zona euro pentru a proiecta un mecanism pe care Grecia l-ar putea folosi la nevoie. Un astfel de mecanism ar fi în conformitate cu actualul Tratat de la Lisabona, în special cu clauza „fără salvare”. Ar include condiţionări stricte.

Comisia este pregătită să propună un cadru european de asistenţă coordonată, care ar necesita ajutor din partea statelor membre din zona euro. Acestea sunt lucrurile pe care vi le pot spune despre Grecia şi despre răspunsul nostru pentru stabilitatea zonei euro.

În ceea ce priveşte propunerile pentru UE 2020, nu considerăm că este nevoie să le schimbăm. Am înaintat acele propuneri. Ele vor fi discutate de către Consiliul European şi de către Parlament şi sperăm că va fi o discuţie fructuoasă.

 
  
MPphoto
 

  Lothar Bisky, în numele grupului GUE/NGL.(DE) Nu sunt mulţumit pe deplin. Problema este că banii contribuabililor sunt folosiţi pentru a face speculaţii împotriva stratului elen. Unii dintre aceşti bani ai contribuabililor vin de la băncile germane şi au fost împrumutaţi de bănci germane. Totuşi, deşi ni se spune în mod repetate că vor fi luate nişte măsuri, în realitate nu se întâmplă nimic. Prin urmare, sunt destul de dezamăgit că s-au făcut atât de puţine pentru a interzice anumite lucruri în UE pentru a opri aceste speculaţii o dată pentru totdeauna şi pentru ca noi să ne putem concentra cu adevărat pe creştere şi ocuparea forţei de muncă.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – În privinţa speculaţilor, haideţi să spunem clar că problemele actuale din Grecia nu au fost provocate de speculaţii. Cauza lor principală a fost reprezentată de cheltuielile excesive şi de nerespectarea cadrului european în ceea ce priveşte Pactul de stabilitate şi creştere, mai precis datoria excesivă, însă se poate întâmpla ca ulterior speculanţii să fi acţionat împotriva datoriei suverane a acestei ţări.

Acest lucru arată totodată importanţa unei reforme fundamentale pe piaţa de instrumente derivate şi relevanţa acţiunii pe care Comisia a întreprins-o deja. La 20 octombrie 2009, Comisia a început un program de acţiune în favoarea unor pieţe eficace şi solide de instrumente derivate. Propunerile legislative pe care comisarul Barnier le va prezenta până la vară, dar şi cele referitoare la directiva privind abuzul pieţelor, pe care comisarul Barnier le va prezenta până la sfârşitul anului, vor creşte transparenţa pieţei şi vor limita riscurile.

Dincolo de acest răspuns sistemic, este nevoie de o nouă gândire ad hoc a operaţiunilor swap pe riscul de credit (credit default swaps) în ceea ce priveşte datoria suverană, iar problema practicilor „pure” necesită o atenţie deosebită în acest context. Nu este justificat să se cumpere asigurări şi intervenţii neprevăzute de risc pe baza unor simple speculaţii. Pe termen scurt, trebuie să realizăm coordonarea necesară pentru a ne asigura că statele membre acţionează în mod coordonat, însă în special în cazul practicilor pure. În acest context, Comisia va examina îndeaproape relevanţa interzicerii pur speculative a vânzărilor pure de operaţiuni swap pe riscul de credit pentru datoria suverană.

În acelaşi timp, vom insista asupra coordonării internaţionale. Pentru că aceste pieţe sunt opace, vom prezenta această chestiune în faţa grupului G20 şi va trebui să ridicăm unele dintre aceste chestiuni în contractele noastre bilaterale, în special în cele încheiate cu Statele Unite.

 
  
MPphoto
 

  Niki Tzavela, în numele grupului EFD.(EL) Dle Preşedinte, ce noroc că aţi anticipat întrebarea mea. În primul rând, permiteţi-mi ca, în calitatea mea de deputat european elen, să vă spun că Grecia va trece peste acest moment. Perioada de grea încercare cu care ne confruntăm în prezent şi pentru care suntem răspunzători reprezintă un foarte bun test de rezistenţă şi disciplină pentru Grecia.

Am fost încântată că v-aţi referit la G20 ca la un grup cu care veţi discuta problema operaţiunilor de operaţiuni swap. În afară de propriile sale greşeli, Grecia a fost greu lovită de speculaţiile de pe piaţă.

O problemă pe care aş dori să o menţionaţi şi la întrunirea G20, intenţionaţi să introduceţi iniţiative pentru a adopta norme clare cu privire la deschiderea guvernului, la vânzările pure şi la operaţiunile swap pe riscul de credit?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Aşa cum am spus mai devreme, principala problemă în ceea ce priveşte Grecia – şi este important să precizez acest aspect – este generată de datoria excesivă. Este adevărat că probabil au existat şi atacuri speculative, însă acest lucru s-a întâmplat pentru că s-a văzut o ocazie acolo.

Acum trebuie să susţinem Grecia, iar Grecia a anunţat că va lua măsuri foarte importante. Susţinem pe deplin aceste măsuri. În acelaşi timp, trebuie să privim problema în întregime. Am spus deja că vom analiza îndeaproape relevanţa interzicerii vânzărilor „pure” speculative de operaţiuni de swap pe riscul de credit pentru datoria suverană. Problema transparenţei între organismele de reglementare – în special în ceea ce priveşte accesul la informaţiile despre aceste practici – ar trebui şi ea ridicată în faţa grupului G20, dar şi în alte foruri şi la nivel bilateral.

Vinerea trecută, comisarul Barnier a organizat la Bruxelles o întâlnire cu organismele naţionale de reglementare tocmai pentru a afla ce anume ştim despre acţiunile întreprinse de unii dintre aceşti speculanţi împotriva datoriei suverane. Trebuie să efectuăm o analiză detaliată a pieţelor de swap pe riscul de credit pentru a determina mai bine cum funcţionează aceste pieţe şi dacă fac obiectul unor practici îndoielnice. Dacă va fi nevoie, Comisia îşi va folosi şi atribuţiile concurenţiale în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Niki Tzavela, în numele grupului EFD.(EL) Dle Preşedinte, există un program pentru toate acestea, pentru mecanismul de combatere a speculaţiilor? Spuneţi-ne dacă există un astfel de program ca să ştiu dacă, atunci când vom merge să împrumutăm de pe piaţa internaţională, vom beneficia de vreun ajutor din partea acestui mecanism.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Am spus deja acest lucru, însă pot să repet.

Comisarul Barnier va prezenta câteva propuneri legislative referitoare la directiva privind instrumentele derivate până la vară şi de asemenea, până la sfârşitul anului, va prezenta o propunere legislativă referitoare la directiva privind abuzul pe piaţă. Considerăm că aceste propuneri vor spori transparenţa pieţei şi vor limita riscurile.

Intenţionăm să prezentăm grupului G20 chestiunea operaţiunilor swap pe riscul de credit în luna iunie.

 
  
MPphoto
 

  Daniël van der Stoep (NI ).(NL) Dle Preşedinte, dle Barroso, Preşedinte al Comisiei, deschiderea şi transparenţa reprezintă valori fundamentale în orice democraţie care se respectă. Dacă cetăţenii nu au mijloace de monitorizare a cheltuielilor făcute de cei care îi conduc, se poate crea o atmosferă de lăcomie şi îmbogăţire personală. Am văzut un exemplu de acest fel anul trecut în Marea Britanie. Potrivit informaţiilor publicate de presa olandeză, Preşedintele Barroso a declarat un total de 730 000 de euro pentru 2009. Nu este o sumă exagerat de mare, însă există aici un aspect remarcabil: Dle Preşedinte, dle Barroso, Preşedinte al Comisiei, deschiderea şi transparenţa reprezintă valori fundamentale în orice democraţie care a reuşit să declare 2 000 de euro în fiecare zi. Jos pălăria în faţa Preşedintelui Barroso.

Trecând la lucruri mai serioase, examinarea democratică a acestor declaraţii este, fără îndoială, de compătimit. Un audit intern şi câteva persoane stabilite dinainte îşi pot da acordul. Insist ca membrii acestei Comisii, şi în special Preşedintele Barroso, să renunţe la această conspiraţie a tăcerii şi să îşi facă publice declaraţiile în mod deschis şi transparent pe internet, pentru ca toţi cetăţenii europeni să le poată vedea. Aş aprecia un răspuns cu privire la acest subiect.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Sunt oarecum surprins de acest gen de comentariu.

De fapt, aşa numitele cheltuieli de reprezentare sunt cheltuieli ocazionate în serviciul Uniunii Europene, mai precis călătoriile făcute de mine şi de ceilalţi membri ai Comisiei.

De fapt, dacă veţi compara aceste sume cu cele cheltuite de guverne sau de şefii de stat sau de guvern, veţi constata că ele sunt foarte mici prin comparaţie.

Bugetul pentru Colegiu este stabilit anual de către autoritatea bugetară. Dumneavoastră faceţi parte din ea, iar acest buget este neschimbat de cinci ani de zile, doar a fost ajustat cu indicele inflaţiei.

În ceea ce priveşte aceste cheltuieli, noi considerăm că sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul pentru care sunt făcute. Bineînţeles, facem uz de transparenţă totală. Punem la dispoziţia autorităţii bugetare şi a Curţii de Conturi toate informaţiile pe care aceştia ni le solicită.

 
  
MPphoto
 

  Daniël van der Stoep (NI ).(NL) Dl Preşedinte Barroso susţine că Parlamentul are acces la declaraţii, însă evident că aceasta este o absurditate. Totul se întâmplă cu uşile închise aici; totul este ascuns sub covor. Dacă dl Preşedinte Barroso vrea cu adevărat să fie responsabil, ar trebui pur şi simplu să facă publice adeverinţele de plată; iar dacă nu vrea asta, ar trebui să fie cinstit şi să spună acest lucru. Dle Preşedinte Barroso, dacă nu aţi făcut decât să respectaţi toate regulile, nu înţeleg de ce nu v-aţi publicat adeverinţele pe internet, dacă nu cumva motivul este că v-a fost teamă de reacţia publicului. Publicaţi-le şi gata.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Într-un sistem juridic, respectăm statul de drept şi este cel puţin necinstit să analizăm intenţiile oamenilor. Nu îmi puteţi atribui mie sau Comisiei vreo intenţie existentă dincolo de respectarea statului de drept. Încă o dată spun, cred că trebuie să facem o distincţie între obligaţiile Comisiei Europene – sau ale oricărei instituţii publice – în ceea ce priveşte statul de drept şi acceptarea unor atacuri demagogice la adresa instituţiilor europene.

Comisia Europeană, Parlamentul European şi instituţiile europene în general au cele mai înalte standarde de transparenţă. Prin urmare nu accept acest gen de criticism populist şi demagogic.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Am încheiat prima rundă de întrebări, care au fost întrebări libere pe tema unei game variate de subiecte. Acum ne vom concentra pe subiectul punerii în aplicare a noului tratat şi pe drepturile fundamentale.

 
  
MPphoto
 

  Alf Svensson (PPE ).(SV) Dle Preşedinte, sper că nu mă îndepărtez de întrebările care urmează să fie formulate. Sunt absolut convins că dl Barroso şi cu mine suntem de acord că respectarea libertăţilor civile şi a drepturilor omului este cel mai important lucru în UE şi în contactele dintre UE şi alte ţări. Adevărul este că UE oferă ajutor Eritreei, iar un buget de 122 de milioane de euro a fost alocat pentru Eritreea pentru perioada 2009-2013.

Nu cer de la Preşedintele Comisiei să ştie pentru ce au fost folosite aceste fonduri, însă ar fi interesant să auzim care este atitudinea dlui Barroso faţă de statul Eritreea. În general, atunci când se vorbeşte despre ţări aflate sub regim totalitarist, Eritreea nu este menţionată; în schimb, sunt menţionate multe alte ţări. Prin urmare, ar fi util să auzim părerea dlui Barroso cu privire la statul Eritreea în special.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Vă mulţumesc pentru că aţi recunoscut că această Comisie apără drepturile fundamentale. Bineînţeles că le apărăm, nu doar în Uniunea Europeană, ci şi în relaţiile noastre externe.

Acest lucru nu înseamnă că putem avea relaţii numai cu ţările care respectă drepturile fundamentale. Din păcate, în lume există multe ţări care nu respectă drepturile fundamentale, iar noi trebuie să menţinem relaţii cu aceste ţări.

Cazul Eritreei ridică o problemă atât în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale în acea ţară, cât şi din cauza situaţiei extrem de dificile în care se află statul. Potrivit unor comentatori, această ţară se poate considera una eşuată – o ţară unde nu există stat de drept, din cauza conflictelor civile şi a răspândirii violenţei. Există multe regiuni ale acestei ţări în care nici măcar autorităţile nu pot exercita o putere democratică legitimă.

De fapt, urmărim foarte atent situaţia din toate ţările care pun probleme în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale.

 
  
MPphoto
 

  Artur Zasada (PPE ).(PL) În contextul dezbaterii de astăzi, aş dori să atrag atenţia asupra problemei scanerelor instalate în aeroporturile europene.

Unul dintre cele mai evidente roluri ale politicii europene este să protejeze viaţa, sănătatea şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene. Prin urmare, nu trebuie ca, în schimbul unui simţ iluzoriu al securităţii, să renunţăm la respectarea demnităţii, la dreptul la intimitate şi la protecţia datelor personale ale rezidenţilor Comunităţii.

Am impresia că situaţia cu scanerele este similară cu cea cu care ne-am confruntat în timpul epidemiei de gripă porcină (gripă nouă). Acţionând sub presiune, am investit sume uriaşe de bani în vaccinuri, lucru care, aşa cum am aflat între timp, a fost iraţional şi nejustificat. După părerea mea, scanerele sunt un medicament ineficient, pentru care se încearcă să se găsească o boală potrivită.

Dle Barroso, aş dori să aud care este părerea dumneavoastră în legătură cu acest subiect. Sunteţi pentru sau împotriva scanerelor?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Voi fi pentru scanere dacă statele membre vor fi de acord, pentru că sunt de părere că trebuie să fie posibil să armonizăm normele de securitate şi siguranţă din aeroporturile noastre.

În prezent, unele dintre statele noastre membre instalează scanere corporale în aeroporturile lor. Altele nu. După cum ştiţi, în urmă cu ceva timp Comisia a prezentat o propunere privind scanerele corporale, care a fost refuzată.

Bineînţeles, acest lucru ridică anumite probleme, însă ar trebui să încercăm să găsim, dacă va fi posibil, o poziţie armonizată în privinţa utilizării oricăror dispozitive de securitate în aeroporturile europene.

Dacă nu, vor exista discriminări în evaluarea securităţii din aeroporturile noastre.

 
  
MPphoto
 

  Derek Vaughan (S&D ). – Tratatul respectă drepturile autorităţilor locale şi ale regiunilor din Europa, iar acesta va fi un factor important atunci când veţi începe discuţiile cu privire la viitorul politicii de coeziune, de exemplu. Mă întreb cum aţi putea să ne asiguraţi că atunci când veţi începe acele discuţii – de exemplu, despre al cincilea Raport de coeziune – le veţi purta cu autorităţile locale şi cu regiunile în legătură cu viitorul politicii de coeziune – şi, bineînţeles, că le veţi purta cu acest Parlament.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Aceasta nu este o problemă referitoare la drepturile fundamentale, dar bineînţeles că vom discuta aceste aspecte cu autorităţile locale şi regionale.

Ştiţi cât de importantă este coeziunea socială, economică şi teritorială pentru noi. Aceasta este acum recunoscută şi de Tratatul de la Lisabona ca fiind unul dintre obiectivele Uniunii Europene. În noua Strategie 2020 pe care am prezentat-o cu ceva timp în urmă, am afirmat clar că această coeziune va rămâne un element central al propunerilor noastre şi vrem ca această coeziune să fie luată mereu în considerare în viitoarele politici. Aceasta face parte din dialogul nostru cu autorităţile regionale şi politice.

Am menţionat de asemenea necesitatea de a ne consulta cu Comitetul Regiunilor, de exemplu, în documentul la care tocmai am făcut referire.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (S&D ). – Aş dori să prezint un caz legat de drepturile fundamentale. Am vizitat de curând Şcoala Primară Cairneyhill din apropiere de Dunfermline, în Scoţia, şi m-a abordat atunci un băiat pe nume Douglas, care a vrut să mă informeze despre cazul unei fete eritreene care se numeşte Rima Andmariam. Această poveste are legătură cu ceea ce spunea primul vorbitor despre Eritreea.

Familia Rimei a fost persecutată şi ucisă în Eritreea pentru că era de religie creştină. Persecuţia creştinilor în Eritreea este un subiect cu care ştiu că sunteţi la curent. Rima a reuşit să fugă în Italia şi apoi la Glasgow, în Scoţia, unde Alison şi Robert Swinfin au luat-o, au iubit-o şi au avut grijă de ea ca de propria lor fiică.

Rima are 17 ani acum. Este ameninţată cu deportarea în Italia, unde a cerut prima dată azil, iar noi facem tot ce putem pentru a prezenta cazul Rimei tuturor celor care o pot ajuta. Ea trebuie să rămână în grija lui Alison şi a lui Robert.

Cazul ei a fost prezentat de societatea civilă, de organizaţiile care militează pentru drepturile omului şi de biserici din toată Scoţia. Chiar a fost menţionat la emisiunea „Thought for the Day” de ieri de la Radio Scoţia. Ce poate face Comisia pentru a proteja drepturile fundamentale ale Rimei?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Îmi pare rău, dar nu ştiu nimic despre acest caz din Scoţia.

Aş dori să fac o remarcă generală. În cadrul acestor dezbateri politice nu vă puteţi aştepta ca Preşedintele Comisiei, chiar dacă el este o persoană relativ muncitoare, să ştie despre toate aceste cazuri – care sunt extrem de sensibile şi extrem de serioase – care se petrec în Europa.

Bineînţeles, vă pot asigura de preocuparea noastră şi pot exprima solidaritatea noastră cu orice persoană ale cărei drepturi sunt încălcate însă, în ceea ce priveşte acest caz, nu deţin suficiente informaţii despre el. Cu toate acestea, voi fi mai mult decât încântat să răspund în scris la întrebarea pe care tocmai aţi adresat-o.

 
  
MPphoto
 

  Sonia Alfano (ALDE ).(IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, vorbesc în numele grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, grupul politic din care fac parte. La 5 martie, preşedintele Republicii italiene, Giorgio Napolitano, a semnat un decret-lege interpretativ, cunoscut şi sub numele de decretul-lege „lista de salvare”.

De fapt, acest decret permite ca regulile jocului să fie schimbate după începerea campaniei electorale. Pe pagina de internet a Palatului Quirinale, Giorgio Napolitano însuşi afirmă că, spre deosebire de proiectul de decret pe care i l-a propus guvernul în cadrul unei şedinţe tensionate de joi seara, după părerea dumnealui, textul elaborat ulterior de ministrul de interne şi de primul ministru nu prezenta erori evidente de natură neconstituţională.

Articolul 87 alineatul (5) din Constituţia italiană stipulează că preşedintele Republicii italiene promulgă legi şi emite decrete cu puteri de lege şi regulamente. Preşedintele Republicii nu poate participa în niciun caz la elaborarea de proceduri şi de decrete-lege. Predecesorul preşedintelui Republicii, Carlo Azeglio Ciampi, consideră că acest lucru este o denaturare aberantă a sistemului nostru democratic. Este clar că guvernul face ceea ce constituţia interzice. Dle Preşedinte, acel decret a schimbat regulile jocului pentru competiţia electorală care deja a început şi permite celor care au încălcat legea să reziste, fiind admişi din nou în competiţia electorală.

Mă întreb de ce Parlamentul este întotdeauna pregătit să ia o poziţie împotriva ţărilor care încalcă legile, dar nu recunoaşte că printre cele 27 de state membre există o ţară care încalcă legile.

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei.(FR) Dnă Alfano, încă o dată, vă rog să nu îmi cereţi să discut probleme de politică internă. Comisia are responsabilităţi în ceea ce priveşte drepturile fundamentale atunci când legislaţia europeană este pusă în aplicare fie de instituţiile europene, fie de statele membre.

S-ar părea că în cazul pe care l-aţi menţionat nu se pune problema punerii în aplicare a legislaţiei Uniunii Europene. Din ceea ce am înţeles din discursul dumneavoastră, este vorba de o problemă tipică referitoare la dezbaterea politică internă, care poate are o dimensiune legată de lege şi de statul de drept, însă Comisia Europeană nu are niciun motiv să se implice în conflictele existente între diversele forţe politice sau personalităţi politice din fiecare dintre statele noastre membre.

 
  
MPphoto
 

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE ).(DE) Dle Preşedinte, dle Barroso, Carta drepturilor fundamentale este, deocamdată, singurul document internaţional care interzice discriminarea pe considerente de orientare sexuală. În unele părţi ale lumii oamenii sunt foarte mândri că Europa a reuşit acest lucru şi ar dori ca acelaşi lucru să se întâmple şi în cazul lor.

În UE există problema că trei state, şi anume Marea Britanie, Polonia şi Republica Cehă, nu consideră că această Cartă a drepturilor fundamentale face parte din sistemul lor legislativ european. M-ar interesa foarte mult să aflu ce face Comisia – ce intenţionaţi să faceţi – pentru a aplica drepturile fundamentale ale lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor din toate colţurile UE, pentru a afirma clar că homofobia şi discriminarea pe considerente de orientare sexuală nu mai sunt tolerate, nu doar în domeniul ocupării forţei de muncă unde, bineînţeles, deja avem o directivă, ci în toate domeniile, şi pentru ca oamenii să poată trăi şi să îşi aleagă relaţiile sexuale fără teamă.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Sunt două întrebări aici. Nu ştiu dacă voi putea răspunde la amândouă într-un minut.

În primul rând, în ceea ce priveşte discriminarea pe considerente de orientare sexuală, ştiţi că anterioara Comisie a propus o directivă împotriva oricărei forme de discriminare, inclusiv împotriva discriminării pe considerente de orientare sexuală, în alte domenii în afară de ocuparea forţei de muncă. Ne-am angajat să ne asigurăm că legislaţia europeană, dar şi măsurile de punere în aplicare ale statelor membre, respectă în totalitate interdicţia de a face discriminări pe considerente de orientare sexuală. Aceste principii ale nediscriminării, aşa cum ştiţi şi aţi şi spus, sunt păstrate cu sfinţenie în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte Polonia şi Marea Britanie, protocolul clarifică punerea în aplicare a cartei în raport cu legile şi iniţiativa de acţiune a Poloniei şi a Marii Britanii şi caracterul legal al cartei în aceste state membre.

Acesta precizează în special că această cartă nu extinde competenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau a altei instanţe sau tribunal din Polonia sau din Marea Britanie de a descoperi dacă legile şi regulamentele sau prevederile de iniţiativă, practicile sau acţiunile acestor state membre sunt incompatibile cu drepturile fundamentale, libertăţile şi principiile stipulate în cartă.

Prin urmare, încă trebuie să vedem cum va interpreta Curtea europeană de Justiţie protocolul acestor două state membre.

 
  
MPphoto
 

  Ashley Fox (ECR ). – Dle Preşedinte Barroso, multe ţări din întreaga lume şi-au formulat cu atenţie în constituţii legile referitoare drepturile omului. Mult mai puţine dintre acestea îşi permit să îşi protejeze cu adevărat cetăţenii. Sunteţi de acord că nu contează structura protecţiei drepturilor, ci felul în care această protecţie este practicată?

În Marea Britanie, în trei luni vom avea alegeri generale. Dacă va fi ales, Partidul Conservator va abroga Legea privind drepturile omului şi o va înlocui cu propriul nostru proiect de lege a drepturilor. Acest lucru ar însemna că, din acel moment, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu va mai fi direct aplicabilă în legislaţia internă a Marii Britanii.

(Exclamaţie din incinta Parlamentului: „Nu puteţi face asta!”)

Dle Preşedinte Barroso, ne puteţi explica în ce măsură planurile UE de a semna Convenţia Europeană a Drepturilor Omului vor lua în considerare poziţiile diferite ale statelor membre?

Partidul meu va încerca totodată să modifice tratatul în aşa fel încât să garanteze că Marea Britanie nu va fi afectată de Carta drepturilor fundamentale. Cum veţi garanta că UE nu se va amesteca în dreptul Marii Britaniei de a nu face parte din structurile din care nu dorim să facem parte?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Am răspuns parţial la această întrebare când am dat răspunsul la întrebarea anterioară.

Marea Britanie şi alte ţări au un protocol referitor la Carta drepturilor fundamentale. Ţara are acest drept. A fost negociat şi există un tratat interguvernamental care recunoaşte acest drept.

Deşi am spus acest lucru, evident că aş prefera ca toate statele membre să accepte Carta drepturilor fundamentale, pentru că sunt de părere că această Cartă este practic o busolă pentru toate politicile Uniunii Europene.

De asemenea, acum suntem pregătiţi să aderăm la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru va completa sistemul de protecţie a drepturilor fundamentale al Uniunii Europene.

Fără îndoială, respect foarte mult Marea Britanie ca democraţie şi ca ţară a statului de drept. De fapt, este una dintre ţările care, de-a lungul secolelor, a adus o contribuţie importantă la democraţie. Acesta este motivul pentru care regret că Marea Britanie nu vrea să stea împreună cu partenerii săi în prima linie, pentru a garanta drepturile omului nu doar la nivel naţional, ci şi ca proiect european.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL ).(PT) Dle Preşedinte, dle Preşedinte al Comisiei, drepturile femeilor şi dreptul de a trăi cu demnitate reprezintă drepturi fundamentale ale omului, pe care Uniunea Europeană trebuie să le promoveze.

Din acest motiv, pentru a distruge inegalităţile care persistă şi chiar se înrăutăţesc, inclusiv diferenţele în ceea ce priveşte salarizarea bărbaţilor şi a femeilor, sărăcia şi ocuparea instabilă a forţei de muncă – probleme care afectează în special femeile – nu este suficient să publicăm o Cartă a drepturilor femeii, care este în esenţă vagă şi imprecisă şi care nu a fost precedată de nicio discuţie purtată cu organizaţiile de femei sau cu Parlamentul.

Prin urmare, vă întreb dacă este Comisia Europeană pregătită să pună pe lista de priorităţi astfel de probleme privind protecţia drepturilor femeii, prin intermediul unor măsuri concrete, în special prin dezvoltarea noii strategii de egalitate pe care Parlamentul însuşi o elaborează; un raport care sper că va fi luat în considerare.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei.(PT) Vinerea trecută am prezentat împreună cu dna comisar Reding o Cartă a drepturilor femeii care confirmă angajamentul Comisiei pentru egalitatea de gen şi dorinţa noastră de a continua să lucrăm şi de a înregistra progrese în acest domeniu.

Carta pe care am anunţat-o acum va fi urmată în septembrie de o nouă strategie privind egalitatea de gen. Aceasta ne va pune la dispoziţie un cadru de acţiune general şi relativ complex furnizat de Comisie referitor la progresul cu privire la egalitatea dintre bărbaţi şi femei în domeniile pe care colega mea deputată tocmai le-a menţionat, de la ocuparea forţei de muncă până la alte modalităţi prin care este important să asigurăm şi să garantăm această egalitate.

Carta nu a apărut din senin. Carta a apărut şi pentru a sărbători cei 15 ani trecuţi de la Platforma de acţiune de la Beijing, fiind elaborată după multe consultări pe care le-am avut, în special cu grupul de deputaţi europeni din acest plen care este dedicat cauzei femeilor. De fapt, mâine dimineaţă voi participa din nou la o astfel de întâlnire. În fiecare an am avut cel puţin o întâlnire cu deputaţii europeni care au făcut din acest subiect una dintre cele mai importante priorităţi ale lor.

 
  
MPphoto
 

  John Bufton (EFD ). – Dle Preşedinte Barroso, întrebarea pe care aş dori să o adresez astăzi se referă la situaţia financiară a Greciei. Articolul 121 din Tratatul de la Lisabona este folosit, pentru prima dată, pentru a duce la bun sfârşit reformele structurale din această ţară. Poporul elen se află în prezent între ciocan şi nicovală, întrucât este foarte clar că dumneavoastră conduceţi ceea ce se întâmplă în acea ţară, nu guvernul pe care grecii l-au ales.

Întrucât v-aţi trimis reprezentanţii să rezolve situaţia financiară din Grecia, acest lucru înseamnă că acum sunteţi nu doar Preşedinte al Comisiei, ci şi guvernator al Greciei? Dacă măsurile pe care le-au luat reprezentanţii dumneavoastră în Grecia nu dau rezultate, aveţi un plan de rezervă? Dacă da, acest plan este ca Grecia să părăsească zona euro? În fine, intenţionaţi să vă trimiteţi reprezentanţii şi în alte ţări care se confruntă cu dificultăţi financiare, ca de exemplu Portugalia, Spania şi Italia?

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dle Bufton, subiectul nostru este punerea în aplicare a noului tratat şi respectarea drepturilor fundamentale, vă rog să nu deviaţi de la subiect.

Dle Preşedinte Barroso, sunteţi pregătit să daţi un răspuns?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Dle preşedinte, încerc să fiu întotdeauna pregătit să răspund la solicitările deputaţilor europeni.

Stimate deputat european, întrebarea dumneavoastră izvorăşte dintr-o presupunere care nu este corectă, anume aceea că Grecia ar avea problemele cu care se confruntă din cauza faptului că se află în zona euro. De fapt, există ţări din afara zonei euro care au probleme similare – în unele cazuri chiar mai grave – atât din cadrul Uniunii Europene, cât şi din afara acesteia. Daţi-mi voie să vă amintesc, de exemplu, situaţia gravă a Islandei, ţară care acum cere să se alăture Uniunii Europene tocmai pentru că speră ca într-o bună zi să adopte şi moneda unică europeană.

Prin urmare, este o mare greşeală să credem că problemele din Grecia au apărut din cauza faptului că această ţară se află în zona euro. Grecia se confruntă cu dificultăţi tocmai pentru că nu a respectat regulile impuse de Pactul de stabilitate şi creştere. Fără îndoială, va trebui să plătească unele dintre costurile generate de ajustările dificile pe care trebuie să le facă.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI ).(DE) Dle Barroso, aş dori să vă adresez o întrebare referitoare la problema stocării datelor, întrucât la începutul acestei luni Curtea Constituţională Federală a Germaniei a declarat nulă şi neavenită stocarea generală a tuturor datelor de telecomunicaţii. Măsura în care stocarea nelimitată şi necontrolată de date sau accesul de acest fel la date sunt compatibile cu drepturile fundamentale încă rămâne motiv de controversă. Aici, în Parlament, am spus un „nu” hotărât Acordului SWIFT. După părerea mea, probabil că Directiva UE privind păstrarea datelor ar trebui să fie şi ea evaluată în contextul listei de drepturi fundamentale care este inclusă în Tratatul de la Lisabona. Dumneavoastră sau Comisia intenţionaţi să efectuaţi vreo revizuire în acest sens, pentru a vedea ce legătură există între lista de drepturi fundamentale şi păstrarea datelor?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Protecţia datelor personale este un drept fundamental recunoscut în mod explicit în articolul 8 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Graţie Tratatului de la Lisabona, acum putem crea un cadru complex şi coerent pentru protecţia datelor personale. Acest lucru este esenţial pentru a proteja intimitatea cetăţenilor noştri, pentru a asigura o abordare comună a tuturor activităţilor de prelucrare a datelor din Uniunea Europeană, iar Parlamentul va fi, fără îndoială, implicat complet în procesul de reformare a actualului cadru legal, întrucât procedura de codecizie se aplică şi fostelor domenii asociate celui de-al treilea pilon.

De asemenea, trebuie să ne asigurăm că drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni sunt protejate în continuare şi după ce datele personale părăsesc Uniunea. În acest context, un acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite cu privire la protecţia datelor personale pentru oameni ar putea fi important, iar noi lucrăm în acest sens.

În prezent efectuăm consultări pentru a asigura transparenţa şi adunăm punctele de vedere ale părţilor cu putere de decizie şi ale cetăţenilor.

Comisia intenţionează să prezinte un proiect de recomandare pentru a autoriza negocierile cu Statele Unite.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford (ALDE ). – În ultimul deceniu, cooperarea internaţională în domeniul combaterii terorismului a fost mult îngreunată din cauza problemelor legate de drepturile omului, inclusiv în activitatea administraţiei Statelor Unite.

Am sperat să dăm uitării acest lucru, odată cu instalarea administraţiei Obama. Din păcate, am aflat că toate comisiile militare nedrepte şi detenţia pe perioadă nedeterminată stabilită fără proces juridic vor continua să existe, chiar şi dacă închisoarea Guantanamo va fi închisă.

Aceste devieri de la normele legale internaţionale şi interne fac ca proiectele transatlantice privind transferul de date să fie şi mai problematice decât ar fi în alte condiţii.

Ce demersuri face Comisia pe lângă administraţia americană pentru a încuraja procesele corecte şi pentru a avertiza că lipsa acestora va aduce prejudicii cooperării? Sper că în prezent, spre deosebire de trecut, nu mai există pericolul ca UE sau statele sale membre să conspire la încălcările flagrante ale drepturilor fundamentale în domeniul combaterii terorismului.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Sunt mândru că Uniunea Europeană este prima, din câte îmi amintesc, care a prezentat unui preşedinte al Statelor Unite – un fost preşedinte – problema necesităţii de a respecta drepturile fundamentale şi statul de drept şi atunci când avem de-a face cu terorismul, mai precis în ceea ce priveşte închisoarea Guantanamo. Chiar eu, împreună cu Preşedintele de atunci al Consiliului European, dl Schüssel – care pe atunci era prim-ministru al Austriei – am ridicat această problemă. Această chestiune a constituit dintotdeauna un subiect de dialog cu partenerii noştri americani. Puteţi fi sigură că se va afla întotdeauna pe un loc de cinste în programul nostru de lucru.

În ceea ce priveşte protecţia datelor, credem că ar trebui să colaborăm şi cu Statele Unite în vederea realizării unui cadru de lucru. Am menţionat acest lucru într-un răspuns anterior. În acelaşi timp, trebuie să existe un cadru pentru a combate împreună terorismul. Prin urmare, problema este să găsim modalitatea corectă de a răspunde la două nevoi importante: nevoia de libertate şi de respectare a protecţiei datelor, dar şi nevoia de securitate, pentru că fără securitate nu poate exista libertate.

 
  
MPphoto
 

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE ). – Dle Preşedinte, unul dintre principalele aspecte ale noului Tratat de la Lisabona îl reprezintă rolul sporit al Uniunii Europene în lume.

Având această politică externă întărită, noi, ca Uniune, trebuie să fim mult mai activi în promovarea şi apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale în ţările terţe.

Ce intenţionaţi dumneavoastră şi dna Ashton să faceţi pentru a întări politica UE cu privire la promovarea democraţiei? În al doilea rând, veţi susţine o mai mare finanţare pentru Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului în viitorul buget?

Drepturile omului par să fie mereu lăsate pe locul doi şi trei în dialogurile noastre. Cred că trebuie să alocăm mai mult timp şi mai mulţi bani pentru promovarea democraţiei şi să creăm o adevărată zestre europeană pentru democraţie. Aş dori să aflu care este părerea dumneavoastră în legătură cu aceste aspecte.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Prevederile tratatului sunt menite să promoveze drepturile omului în întreaga lume. Uniunea Europeană a adoptat orientări referitoare la drepturile omului cu privire la aspecte care merg de la pedeapsa capitală şi până la prevenirea torturii şi susţinerea celor care apără drepturile omului.

Potrivit acestor orientări, Uniunea Europeană pune în aplicare o gamă largă de acţiuni, de la declaraţii publice sau demersuri diplomatice şi până la observaţii de probă. Eu însumi am ridicat problema drepturilor omului în summituri, în discuţiile cu şefi de stat şi de guverne din ţări terţe. Chiar de curând, în timpul summitului la care am participat săptămâna trecută împreună cu Marocul, am punctat problema drepturilor fundamentale.

Uniunea Europeană a iniţiat aproximativ 40 de dialoguri pe tema drepturilor omului cu ţări partenere din întreaga lume, care servesc ca for dedicat pentru discuţiile detaliate pe această temă. Potrivit Instrumentului european pentru democraţie şi drepturile omului, Comisia alocă aproximativ 150 de milioane de euro în fiecare an pentru a susţine ONG-urile din întreaga lume care militează pentru drepturile omului. Încercăm să introducem o clauză privind drepturile omului în toate contractele cadru pe care le încheiem cu ţări terţe.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE ).(MT) Unul dintre principiile fundamentale este libertatea de mişcare. Dle Preşedinte, în contextul conflictului dintre Libia şi Elveţia, sute de cetăţeni şi muncitori din Uniunea Europeană nu sunt lăsaţi să intre în Libia pentru a munci. Întrebarea mea este următoarea: ce face Comisia Europeană pentru a găsi urgent o soluţie la acest conflict? Şi Preşedintelui Comisiei Europene i se pare acceptabil ca o ţară, anume Elveţia, să ia o decizie unilaterală care afectează toţi cetăţenii din spaţiul Schengen, în special pe muncitorii care trebuie să intre în Libia pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Suntem foarte îngrijoraţi în legătură cu această situaţie. Dna comisar Malmström a spus deja că faptul că Libia a suspendat acordarea de vize cetăţenilor din spaţiul Schengen este o măsură disproporţionată. În plus, această situaţie nu este compatibilă cu tendinţa pozitivă a relaţiilor dintre Libia şi Uniunea Europeană.

Se fac eforturi diplomatice intense pentru a găsi o soluţie la această criză. Deja unul dintre cei doi cetăţeni elveţieni a părăsit Libia. Acesta este un pas făcut în direcţia bună.

Ministrul de externe şi cel al justiţiei ai Uniunii Europene au discutat problema pe 22 februarie şi respectiv pe 25 februarie şi au susţinut continuarea eforturilor diplomatice.

Cred că este esenţial să menţinem dialogul deschis şi să depunem eforturi să înţelegem poziţia fiecărei părţi, pentru a găsi cât mai repede o soluţie.

 
  
MPphoto
 

  Olle Ludvigsson (S&D ).(SV) Dle Preşedinte, ratificarea Tratatului de la Lisabona a întărit respectarea drepturilor de bază ale omului şi a drepturilor sindicale. Totuşi, hotărârile pronunţate de Curtea europeană de Justiţie în ultimii ani arată că este nevoie să întărim şi mai mult protecţia drepturilor sindicale fundamentale. În cauzele Laval, Rüffert, Viking şi Luxemburg, Curtea de Justiţie a degradat complet valoarea drepturilor sindicale.

Aceste decizii au făcut imposibilă asigurarea egalităţii de tratament pentru lucrători, indiferent de naţionalitatea acestora. Sindicatele nu mai pot garanta o salarizare egală şi condiţii de muncă egale pentru lucrătorii externi şi cei interni. Prin urmare, şi eu salut promisiunea făcută de dl Barroso în acest plen înainte de realegerea sa în funcţia de Preşedinte al Comisiei.

Întrebarea mea pentru dl Barroso este următoarea: când intenţionează Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru a rezolva problemele apărute ca urmare a deciziilor date de Curtea Europeană de Justiţie? Poate Preşedintele Comisiei să ne dea această informaţie chiar astăzi?

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Când aceste decizii au fost făcute publice, ne-am exprimat foarte clar poziţia. Eu însumi şi dl comisar Špidla, care era responsabil cu ocuparea forţei de muncă şi problemele sociale, am afirmat clar că, după părerea noastră, aceste decizii nu pot pune la îndoială drepturi fundamentale precum dreptul la grevă, dreptul de organizare în sindicate şi caracteristicile anumitor mecanisme legate de muncă din ţările noastre.

Lucrăm la câteva propuneri menite să rezolve această chestiune. Mă tem că nu vă pot da o dată exactă acum, întrucât nu mă aşteptam la această întrebare. Totuşi, vă pot spune că, aşa cum am mai spus şi înainte, odată cu alegerea acestei Comisii – lucru pe care l-a spus şi comisarul responsabil – această chestiune a devenit una pe care o vom aborda curând.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Liberadzki (S&D ).(PL) Dle Barroso, aş dori să întreb ceva despre drepturile fundamentale şi despre noul tratat, inclusiv despre acţiunea externă. Potrivit studiului realizat de Comisia pentru control bugetar, 43 % dintre tranzacţiile financiare au fost incorecte. În contextul acţiunilor noastre de a obţine respectarea drepturilor fundamentale din întreaga lume, noul tratat şi noile soluţii ne vom ajuta să reducem în mod semnificativ nivelul de erori apărute în pregătirea, executarea şi raportarea bugetului? Aş dori să subliniez faptul că 43 % este nivelul estimat al erorilor financiare.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – După cum ştiţi, de-a lungul anilor am acţionat pentru a reduce erorile financiare din conturile Uniunii Europene. Tot după cum ştiţi, multe dintre aceste erori au apărut din vina statelor membre în cadrul punerii în aplicare a multor programe europene.

Mă încurajează recentul raport al Curţii Europene de Conturi, care recunoaşte progresele înregistrate până acum, însă cred că nu ar trebui să ne complăcem în acest domeniu. Suntem pregătiţi să acţionăm pentru a reduce toate tipurile de erori existente în punerea în aplicare a bugetului Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  David Casa (PPE ).(MT) Tratatul stabileşte principii pentru protecţia drepturilor fundamentale ale omului, iar ţările care doresc să devină membri ai Uniunii Europene trebuie să garanteze respectarea tuturor cerinţelor Uniunii Europene, aşa cum a făcut Malta şi aşa cum au făcut şi celelalte ţări care au devenit membri odată cu aceasta. În privinţa Turciei, Preşedintele nu crede că Turcia mai are încă multe de făcut în domeniul drepturilor omului? Mai mult decât atât, ce face Comisia pentru a se asigura că, înainte de a-şi rezolva problemele economice şi înainte de a ridica alte pretenţii, mai presus de orice Turcia va acorda atenţie drepturilor fundamentale ale omului? Cred că aceste lucruri reprezintă priorităţi, deşi, îmi pare rău să spun asta, ele sunt practic inexistente în Turcia.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedinte al Comisiei. – Sincer să fiu, eu nu aş spune „inexistente”. Turcia a înregistrat progrese în ceea ce priveşte statul de drept. Cu toate acestea, nu credem că este compatibilă încă – din punctul de vedere al standardele de respectare a drepturilor fundamentale şi a statului de drept – cu standardele europene. Aceste aspecte fac parte din acţiunile pe care le-am întreprins cu Turcia de-a lungul timpului.

Pentru că Turcia este o ţară candidată la Uniunea Europeană, Comisia evaluează anual, în mod foarte obiectiv, reformele făcute de Turcia în domeniul statului de drept şi cu privire la toate aspectele legate de drepturile fundamentale.

Ca să fim sinceri, s-au înregistrat progrese în anumite domenii. Există alte domenii în care le solicităm autorităţilor turce să depună mai multe eforturi.

Cred că menţinerea acestui dialog – şi de fapt, a acestor negocieri – pentru aderarea Turciei este într-adevăr calea pe care trebuie să o urmăm pentru a obţine progrese în privinţa respectării drepturilor fundamentale şi, în general vorbind, a statului de drept şi a reformelor democratice în Turcia.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dle Preşedinte Barroso, vă mulţumesc foarte mult pentru o dezbatere foarte interesantă. Aceasta a fost cea de-a patra oră de întrebări în plen. Următoarea va avea loc peste o lună, la următoarea sesiune parţială de la Strasbourg.

Acest punct a fost închis.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA KOCH-MEHRIN
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  David-Maria Sassoli (S&D ).(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cu puţin timp în urmă s-a ţinut în faţa acestui Parlament un discurs ruşinos adresat împotriva preşedintelui Republicii Italiene. Sunt de părere că Biroul Parlamentului nu ar trebui să le permită oamenilor să vină cu probleme politice naţionale, mai ales atunci când este vorba de aspecte instituţionale şi politice de mare importanţă.

Vă reamintesc dumneavoastră – şi le reamintesc tuturor colegilor deputaţi în Parlamentul European – că Republica Italiană nu este de vânzare şi că preşedintele Republicii, dl Giorgio Napolitano, este gardianul Constituţiei italiene. În numele delegaţiei italiene din cadrul Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, fac apel la Biroul acestui Parlament să fie mai atent la subiectele dezbătute şi la discursurile prezentate.

Îmi pare rău că dl Preşedinte Buzek nu a intervenit pentru a opri un discurs care îl ataca pe preşedintele Republicii care, cu doar o săptămână în urmă, a vizitat Parlamentul European.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintă. – Atât comentariul la care vă referiţi, cât şi declaraţiile dvs. vor fi consemnate în procesul-verbal, şi voi încerca să ţin cont de cererile dumneavoastră în desfăşurarea subiectelor de pe ordinea de zi a reuniunii pe care o conduc acum. Sper să reuşesc.

 

11. Politica internaţională privind schimbările climatice după Conferinţa de la Copenhaga: revigorarea negocierilor internaţionale prin acţiuni imediate
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintă. – Următorul subiect pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţia Comisiei privind Politica climatică internaţională post-Copenhaga: Revigorarea negocierilor internaţionale prin acţiuni imediate.

 
  
MPphoto
 

  Connie Hedegaard, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, este pentru prima dată când iau cuvântul în faţa Parlamentului. Mă bucur că, la nici patru săptămâni de la ocuparea funcţiei, pot să vă prezint astăzi o comunicare privind politica schimbărilor climatice post-Copenhaga – o comunicare adoptată de Comisie în timpul întâlnirii de astăzi.

Comunicarea se numeşte „Acţionând acum pentru a revigora măsuri luate pe plan mondial în domeniul schimbărilor climatice”, şi exact acest lucru ne dorim să facem. Desigur, în redactarea acesteia am ţinut cont şi de rezoluţia Parlamentului din 10 februarie privind rezultatul celei de-a 15-a Conferinţe a părţilor (COP 15).

Copenhaga a reprezentat un pas înainte mult mai mic decât şi-ar fi dorit Uniunea Europeană însă a fost, totuşi, un pas înainte. O sută nouă ţări – industrializate sau în curs de dezvoltare, care împreună sunt responsabile pentru 80 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră – au inclus acum, în mod oficial, acţiunile şi ţintele pentru reducerea emisiilor în Acord. Cu alte cuvinte, avem posibilitatea să ne folosim de această determinare a lor, şi să o canalizăm în acţiuni internaţionale. Trebuie să profităm de această şansă pentru a păstra ritmul cu care ne îndreptăm către acordul ferm şi cu putere juridică privind schimbările climatice pentru perioada ulterioară anului 2012 care, în continuare, rămâne obiectivul nostru.

Comisia foloseşte ca punct de plecare faptul că UE trebuie să continue să îşi arate statutul de conducător. Şi considerăm că cel mai convingător mod în care Europa poate face acest lucru este prin luarea unor măsuri hotărâte şi tangibile, la nivel local, care să o transforme în cea mai ecologică regiune a lumii. Trebuie să facem acest lucru în contextul strategiei UE 2020 înaintată săptămâna trecută. Şi vreau să spun foarte clar, că acest lucru este în interesul Europei. Cum aşa? Pentru că, dacă îl facem în mod inteligent, va duce la creşterea competitivităţii, va întări sectorul energetic şi va stimula dezvoltarea economică şi inovaţia, creând astfel noi locuri de muncă. Prin urmare, Comisia va începe acum să contureze un drum până în 2050, pentru ca Uniunea Europeană să facă tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon.

Acest lucru va necesita reducerea emisiilor cu 80 % până la 95 % în 2050, aşa cum s-a convenit deja, şi – după cum Parlamentul ştie foarte bine – UE şi-a luat angajamentul de a reduce emisiile cu cel puţin 20 % faţă de nivelurile din 1990, până în 2020, şi să crească această reducere până la 30 % dacă există condiţii favorabile. Împărtăşesc pe deplin dorinţa exprimată de Parlament ca UE să depăşească pragul de 20 %. Trebuie ca nivelul reducerilor să se apropie cât mai mult de limitele recomandate de ştiinţă pentru a atinge obiectivul Acordului de la Copenhaga, acela de a menţine încălzirea globală sub două grade. Aşa cum aţi spus deja şi în rezoluţie, criza ne-a uşurat atingerea acestor ţinte. Dacă astăzi vrem să fim la fel de ambiţioşi ca atunci când am adoptat pachetul de măsuri privind energia şi schimbările climatice, în 2007 şi 2008, atunci trebuie să depăşim cei 20 %. Prin urmare, sunt încântată să vă anunţ că în iunie Comisia va prezenta Consiliului European o analiză a politicilor practice care ar trebui puse în aplicare pentru a obţine reducerea emisiilor cu 30 %, până în 2020. De asemenea, Comisia se va angaja şi în realizarea unei analize a pietrelor de temelie ce vor apărea în drumul nostru către 2050, incluzând scenariile necesare pentru nivelul ambiţios din 2030. Dar pentru acest lucru vor trebui elaborate strategii corespunzătoare pentru sectoarele cu cele mai mari emisii, corespunzătoare cu strategia UE 2020. În conformitate cu Directiva ETS, Comisia va realiza şi o analiză a situaţiei industriilor mari consumatoare de energie, în eventualitatea emisiilor de carbon.

În paralele cu această activitate, UE trebuie să înceapă să pună în aplicare Acordul de la Copenhaga. Ceea ce înseamnă realizarea unui cadru internaţional, transparent şi robust, pentru înregistrarea emisiilor şi performanţelor înregistrate de fiecare ţară. În acelaşi timp înseamnă mobilizarea imediată celor 7,2 miliarde de euro alocate finanţării unui start rapid pentru ţările în curs de dezvoltare, sumă pentru care Europa s-a angajat pe perioada 2010-2012. Acest lucru este foarte important pentru credibilitatea noastră, dar contribuie şi la asigurarea unei finanţări pe termen lung. Comisia este gata să ajute, pentru a se asigura că asistenţa UE este bine coordonată.

În final, comunicarea propune o foaie de parcurs a următorilor paşi din procesul ONU, care ar trebui să aibă loc la Bonn, primăvara aceasta, atunci când vor reîncepe negocierile. Întâlnirile tehnice de la Bonn trebuie să înceapă procesul integrării coordonării politice oferite de Acordul de la Copenhaga într-un text ONU de negociere şi soluţionarea problemelor rămase în suspensie. Şi mai important ar fi, cred, că vedem care ar fi rezultatele pe care le putem obţine de la Cancun. Includerea ţintelor stabilite pentru ţările dezvoltate şi a acţiunilor ţărilor în curs de dezvoltare, asumate prin acord, precum şi coordonarea politică a sistemelor de monitorizare, raportare şi verificare (MRV), în procesele de negociere ONU va fi crucială, la fel cum vor fi şi deciziile luate în privinţa unor aspecte neglijate în acord, cum ar fi evoluţia pieţei internaţionale a carbonului, reducerea emisiilor rezultate din activităţile de aviaţie şi din transportul maritim prin OACI şi EIMO, agricultură şi alte aspecte. În cadrul negocierilor oficiale, la Copenhaga s-a înregistrat chiar un progres semnificativ în domeniul cadrului de adaptare, al cadrului tehnologic, forestier, care s-ar putea regăsi printre rezultatele stabilite pentru Mexic.

Nimeni nu s-ar bucura mai mult decât mine dacă la Cancun am ajunge la o înţelegere globală cu forţă juridică obligatorie şi dacă am reuşi să rezolvăm şi problema legală – şi să nu vă lăsaţi înşelaţi – Uniunea Europeană este pregătită. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că diferenţele care continuă să existe între părţi ar putea amâna acest acord până la anul viitor. Tocmai de aceea trebuie să gestionăm cu atenţie aşteptările. Cred că ştim cum toţii că dacă avem aşteptări prea ridicate de la Mexic, fără a avea însă obiective specifice, există riscul de a sufoca procesul între timp. Aşadar, pentru toţi dintre noi pentru care un acord internaţional este foarte important consider, de asemenea, că este la fel de important să urmăm această abordare pe mai mulţi paşi şi să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că vom avea un acord obligatoriu din punct de vedere juridic, până în 2012.

În final, câteva cuvinte despre protecţia mediului. Protecţia mediului trebuie să fie sintagma cheie a negocierilor şi ştiu că aceasta este şi grija Parlamentului. Prin urmare, trebuie să soluţionăm dezavantajele Protocolului de la Kyoto. Şi aici mă refer la numărul limitat de ţări la care se referă – care reprezintă doar 30 % din totalul emisiilor actuale – şi la punctele slabe pe care le are, cum ar fi normele de contabilizare ale emisiilor forestiere şi administrarea drepturilor de a depăşi emisiile naţionale, pe perioada 2008 – 2012, care au fost şi ele evidenţiate în rezoluţia dumneavoastră din februarie.

În concluzie, Europa trebuie să întreprindă demersuri pentru a promova suportul acordat procesului ONU şi a reface încrederea într-un acord internaţional. Trebuie să înţelegem mai bine care este poziţia partenerilor noştri în ceea ce priveşte aspectele esenţiale şi să le explicăm care sunt cerinţele UE de la un astfel de acord global. Comisia va încerca să aibă relaţii mai strânse cu Consiliul şi cu Preşedinţia Consiliului. Luna aceasta voi avea discursuri în Washington şi Mexic şi în aprilie urmează să vizitez, printre altele, India, Insulele Maldive, China şi Japonia.

De asemenea, dorim să vă încurajăm pe dvs., cei din Parlamentul European, să luaţi legătura cu toţi colegii parlamentari din întreaga lume. M-am întâlnit deja cu o parte din reprezentanţii delegaţiilor parlamentare din ţări terţe foarte importante şi urmează să mă întâlnesc cu alţii în curând, pentru a vedea cum ne putem coordona eforturile şi cum vă poate sprijini Comisia în acest demers important.

Comunicarea Comisiei prezintă o strategie menită să păstreze impulsul eforturilor globale, pentru a soluţiona problema schimbărilor climatice, exprimată de sprijinul din ce în ce mai accentuat pentru Acordul de la Copenhaga. Atitudinea de conducător a UE în cadrul acestui proces va fi vitală pentru a-i asigura succesul. Sper că putem miza pe sprijinul Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Richard Seeber (PPE ).(DE) Doresc să felicit noul comisar pentru primul său discurs. Comunicarea pe care ne-aţi prezentat-o este şi aceasta foarte interesantă. Totuşi, doresc acum să menţionez câteva dezavantaje.

În această primă comunicare ar fi fost mai bine să analizaţi puţin şi dumneavoastră, procesul ONU şi să criticaţi acele zone în care apar puncte slabe. După cum bine ştim, mai ales pentru grupul 2 nu este nevoie de meticulozitate ştiinţifică.

În al doilea rând, ar trebui să existe mai multe date ştiinţifice care să sprijine obiectivul pe două niveluri stabilit, iar dvs. ar trebui să vă accentuaţi eforturile pentru a intensifica cercetarea şi a vedea dacă acestea pot fi în continuare atinse sau dacă nu ar fi mai bine să ne îndepărtăm de ele – aşa cum afirmă deja mai multe voci.

În al treilea rând – şi poate cel mai important – trebuie să acţionăm împotriva crizei de încredere care se manifestă în întreaga lume, dar mai ales aici, în Europa. După cum ştiţi, conform sondajelor, doar 30 % din europeni cred că CO2 afectează mediul. Orice proiect care nu ţine cont şi de acest aspect este menit eşecului.

 
  
MPphoto
 

  Marita Ulvskog (S&D ).(SV) Dnă preşedintă, dna comisar Hedegaard a făcut o serie de observaţii pozitive, dar a făcut şi două declaraţii care mă îngrijorează: preferă mai degrabă să vorbească de 2050 şi nu de 2010, lucru care mă îngrijorează, şi vorbeşte mai mult despre cum ar trebui să ne diminuăm aşteptările şi nu despre faptul că ar trebui să continuăm pe acest drum, astfel încât aşteptările şi obiectivele noastre să fie cât mai ridicate la reuniunile deja programate.

Aş dori să întreb dacă Comisia va face demersuri în vederea elaborării unui acord ambiţios şi cu forţă juridică obligatorie referitor la schimbările climatice, care chiar să fie semnat în decembrie la Cancún, sau va continua să militeze pentru un proces în cadrul căruia Cancúnul este doar un pas către un acord care se va semna în Africa de Sud, sau poate în altă ţară, într-o perioadă mai îndepărtată din viitor: în 2011, 2012, 2020, sau, în cel mai rău caz, chiar mai târziu?

 
  
MPphoto
 

  Chris Davies (ALDE ). – Dnă preşedintă, după reuniunea de la Copenhaga unii dintre noi ne simţim ca soldaţii unei armate învinse, răspândiţi peste tot şi demoralizaţi, aşa că mă bucur că aţi ridicat din nou standardul şi aţi iniţiat o mişcare de rezistenţă.

Însă deşi păreţi optimistă şi pozitivă, în practică mult din ceea ce spuneţi se bazează pe o dorinţă şi o rugăminte. Depindem foarte mult de ceilalţi pentru a putea înregistra progrese.

Am văzut că aţi vorbit despre reluarea ideii de ridicare a obiectivului nostru la o reducere de 30 %. Am dreptate când afirm că aţi sugerat o formulă nouă, mai subiectivă, pentru aplicarea acestui prag? „Dacă există condiţii favorabile”, afirmă documentul. Acesta este un element nou, nu?

De ce nu se analizează în documentele motivele eşecului de la Copenhaga şi de ce nu se sugerează lecţii? De ce nu se face referire la problema negării schimbărilor climatice, care epuizează voinţa politică? Şi, în final, de ce nu se menţionează deloc nevoia de a atrage mai multe sectoare?

Există, în Europa, multe sectoare care doresc să lucreze cu noi pe această problemă, şi, sincer, deşi vă doresc numai bine, şi deşi vă dorim numai bine, aveţi nevoie de toţi prietenii pe care îi puteţi strânge.

 
  
MPphoto
 

  Connie Hedegaard, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, o să îi răspund în primul rând dlui Sebeer, în legătură cu IPCC-ul şi de ce nu l-am criticat, sau ce se presupune că ar fi trebuit să facem în acest document: trebuie să menţionez că, deşi consider că este esenţial ca IPCC-ul să ia criticile în serios, nu am văzut până acum nimic care să mă facă să îmi schimb convingerea şi sentimentele că da, trebuie să rezolvăm problema schimbărilor climatice. Există mai multe lucruri, detalii, emailuri care au ieşit la suprafaţă şi tot felul de aspecte de genul acesta. Nu am văzut nimic mai concret care să îmi poată schimba atitudinea profundă şi cred că acest lucru este valabil pentru mulţi, deci este destul de deliberat. Cred că şi IPCC-ul trebuie să fie atent acum pentru a reda încrederea în rezultatele pe care le va avea.

Sunt întrutotul de acord cu subiectul pe care abia dacă aţi avut timp să îl menţionaţi – problema încrederii – şi tocmai de aceea avem o deschidere mare, un aspect crucial pentru Uniunea Europeană.

Dnă Ulvskog, aţi spus că am vorbit mai mult despre 2050 decât despre 2010. Aceasta este o strategie în drumul nostru către 2012. În Uniunea Europeană există deja o politică pentru acum, pentru 2010, deci aceasta este o strategie pentru viitor. Unul dintre aspectele către care trebuie să ne îndreptăm atenţia acum este definirea drumului care trebuie urmat între 2020 şi 2050, şi tocmai de aceea o sa vin cu nişte ţinte pentru 2030.

Ne mai despart dor 10 ani de 2020. Pe perioada acestui mandat al Comisiei, trebuie de asemenea, să trasăm calea pe care o vom urma până în 2030, deci acest lucru a fost făcut în mod deliberat şi reprezintă unul din elementele noi.

În mod cert nu îmi doresc să cobor aşteptările însă aş fi atentă să nu le ridic atât de mult încât cei care îşi doresc ca negocierile internaţionale să eşueze să poată ucide procesul după reuniunea din Mexic, în cazul în care nu obţinem nimic acolo. Tocmai de aceea trebuie să fim practici. Voi afirma întotdeauna că până la întâlnirea de la Copenhaga nu era nimic greşit în a avea aşteptări ridicate, în a pune presiune şi a aduce subiectul pe ordinea de lucru prioritară a şefilor de stat. Îi făcea responsabili: obliga statele în curs de dezvoltare şi Statele Unite să îşi fixeze ţinte la nivel naţional; era important. Însă doar o dată poţi face un asemenea lucru şi apoi să nu îl realizezi integral. Mă tem că nu putem face asta de două ori.

Atunci de ce să nu facem, la Bonn, o foaie de parcurs specifică, garantând că avântul va fi păstrat? Aceasta este gândirea.

În final, dlui Chris Davies îi voi spune da, aveţi dreptate. Depindem de ceilalţi pentru a progresa şi tocmai de aceea trebuie să alegem obiective medii şi să încercăm să analizăm informaţiile pe care le primim. Ce se întâmplă la Beijing? Ce se întâmplă în Delhi? Ce se întâmplă în Washington? Ce se întâmplă în Congresul american? După care, luând în considerare toate aceste aspecte, să încercăm să vedem dacă putem garanta, în acelaşi timp, că ne vom îndeplini obiectivul, şi anume un adevărat acord internaţional, cu forţă juridică.

V-aţi referit la cei 30 %, dacă condiţiile sunt favorabile – da, aveţi dreptate, aceasta este o nouă formulare. Şi în strategia pentru 2020 există note de subsol referitoare la politicile de până acum, adică cu condiţia ca şi alte naţiuni … ş.a.m.d., însă consider că dacă există condiţii favorabile, şi dacă facem acest lucru în mod inteligent, ar fi şi în avantajul Europei. Trebuie să includem şi acest lucru în diferitele noastre strategii şi documente.

Ştiu că acesta este un domeniu asupra căruia încă nu s-a ajuns la un consens în Europa. Cred că este important să ţinem cont de acest lucru. Ce se va întâmpla dacă, de exemplu, China nu va accepta un acord internaţional – vom rămâne pentru totdeauna la acest 20 %? Cum ar folosi acest lucru economiei, inovaţiei şi dezvoltării noastre? Nu am risca să pierdem cote de piaţă în favoarea Chinei şi a altor regiuni care nu ţin cont de această agenda, indiferent de când şi unde ajungem la un acord internaţional?

Acesta este doar un punct de plecare al discuţiilor, să spunem, da, un fel de jetoane pe care le putem folosi la negocierile internaţionale, însă nu trebuie să uităm că există şi o dimensiune naţională. De unde va veni dezvoltarea noastră pe viitor? Aici trebuie să fim atenţi, pentru a nu fi prea ambiţioşi.

 
  
MPphoto
 

  Satu Hassi (Verts/ALE ).(FI) Doamnelor şi domnilor, dnă comisar, mă bucur să văd că aţi citit rezoluţia Parlamentului şi că vă referiţi la ea. Acesta este un semn bun acum, la început de mandat.

Dacă UE doreşte să îşi menţină rolul de conducător în ceea ce priveşte protecţia mediului, ar trebui să ne ridicăm ţinta la cel puţin - 30 %, lucru pe care deja l-aţi menţionat. Doresc să spun că schimbările apărute ca urmare a recesiunii înseamnă că o scădere cu 20 % de fapt nu diferă foarte mult de scenariul „lucrurile sunt la fel”. Dacă ne dorim să fim ambiţioşi, va trebui să ne stabilim obiective mai stricte, şi să ajungem până la o reducere de 30 % sau, preferabil, 40 %.

În al doilea rând, după cum, în ultima dezbatere, Parlamentul a….

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Martin Callanan (ECR ). – Dnă preşedintă, doresc să îi mulţumesc comisarului pentru declaraţia sa, şi să îi urez bine a venit în Parlament.

Dumneaei a vorbit în cuvântare despre ridicare ţintei la 30 %, dacă există condiţii favorabile.

Ce dovezi are că, dacă vom face acest lucru, vor reuşi să convingem America, India, China, sau alte state, să semneze un acord global obligatoriu?

În lipsa unui acord global cu obligatoriu din punct de vedere juridic, nu este de acord că există riscul să ne transformăm industria într-una mai puţin competitivă, şi să ne hărţuim consumatorii cu facturi şi mai mari la electricitate, însă fără vreun beneficiu real pentru mediu, deoarece acele reduceri ale emisiilor vor fi anihilate de creşterile înregistrate în India, China, SUA, etc.?

 
  
MPphoto
 

  Bairbre de Brún (GUE/NGL ). – (GA) Dnă preşedintă, conform celor mai recente informaţii ştiinţifice disponibile, UE trebuie să îşi ia angajamentul de a reduce cu până la 40 % nivelul emisiilor, până în 2020. Acest tip de angajament nu poate fi asumat depinzând de acţiunile celorlalţi.

Ce măsuri va pune în aplicare Comisia pentru a se asigura că angajamentul de a reduce nivelul emisiilor va ajunge la 40 %? În ceea ce priveşte finanţarea la dispoziţia ţărilor în curs de dezvoltare, pentru a le permite să combată schimbările climatice şi consecinţele acestora, cine anume va furniza această finanţare? Cât va da fiecare stat dezvoltat? Cum şi când va fi aceasta disponibilă?

Dna comisar a mai vorbit şi despre un acord ambiţios, obligatoriu din punct de vedere juridic. Care sunt paşii pe care îi va întreprinde Comisia pentru a realiza un acord care recunoaşte responsabilităţile comune, dar diferite, care le revin ţărilor industrializate şi celor în curs de dezvoltare, pe baza emisiilor de gaze cu efect de seră din trecut şi în funcţie de resursele disponibile pentru a face faţă provocărilor asociate reducerii nivelului emisiilor şi consecinţelor schimbărilor climatice?

 
  
MPphoto
 

  Connie Hedegaard, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, dacă am înţeles bine ultima afirmaţie, aceasta se referă la cum putem pune în aplicare lucrurile asupra cărora am convenit. Acesta este, desigur, un aspect esenţial.

Cealaltă întrebare, din câte am înţeles, se referă la cât ar trebui să le dăm statelor în curs de dezvoltare. Încă nu au fost stabilite criterii, însă consider că este important să nu le asociem prea multe condiţii. Aceasta a fost o promisiune făcută la Copenhaga, că finanţarea pentru un start rapid, finanţarea de tipul „aici şi acum”, le va fi acordată ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi celor mai vulnerabile, în parte pentru a le ajuta să se adapteze, restul pentru atenuare.

De asemenea, consider că este logic ca totul să se petreacă prin intermediul canalelor existente deja. Din punctul de vedere al timpului nu ne putem permite să inventăm noi sisteme sau canale de guvernare pentru a începe să folosim aceşti bani, pentru că ar trebui să îi punem la treabă cât de repede posibil.

Aş spune că încă de la Bonn UE va fi gata să ofere finanţarea pentru un start rapid şi de asemenea, că cel mai târziu în Mexic, lumea ar trebui să fie gata pentru a-şi ţine promisiunile referitoare la finanţarea pentru un start rapid, asumate la Copenhaga, şi să elaboreze o serie de criterii pentru a stabili ce şi cum vom face.

Dnei Hassi doresc să îi spun că nevoia este cea care a stabilit acel 30 % şi, din multe puncte de vedere, are legătură şi cu ceea ce spune dl Callanan.

Nu este foarte uşor de decis când să trecem la 30 %, şi nici de ce este nevoie exact pentru a face acest lucru. Tocmai de aceea am afirmat în comunicat că la Consiliul European din iunie vom prezenta o analiză a modului în care putem atinge această ţintă de 30 % în mod inteligent. De ce ar fi nevoie?

Desigur, nu trebuie să fim naivi. Desigur, trebuie să avem grijă de propria noastră industrie. Ar trebui să ştim ce facem şi să nu dăm dovadă de naivitate. Punctul meu de vedere este că, dacă facem acest lucru în mod inteligent şi coerent, am putea identifica instrumente care să fie benefice, în acelaşi timp, şi pentru schimbările climatice şi reducerea emisiilor, eficienţei energetice, securităţii energetice, inovaţiilor şi creării de noi locuri de muncă. Noi asta vom căuta. Nu spun că va fi uşor. Nu trebuie să credem că a mări ţinta la 30 % va fi floare la ureche, cu toate că trebuie să cunoaştem care ar fi potenţialul, care ar putea fi implicaţiile, lucruri care se vor regăsi în analiza pe care o vom prezenta la reuniunea Consiliului European din iunie. Apoi, către finalul anului, vom analiza căile pe care le putem urma către 2050, inclusiv această perspectivă 2030 la care cred că ar trebui să începem să ne gândim, asta deoarece ne-am angajat ca până în 2050 să obţinem o reducere de 80 % până la 95 %. Dacă nu începem de pe acum, în ultimul deceniu, sau în ultimele două, pe măsură ce ne apropiem de 2050, ne va fi extrem de greu.

 
  
MPphoto
 

  Paul Nuttall (EFD ). – Dnă preşedintă, contrar credinţelor Comisiei, dezbaterea referitoare la schimbări climatice provocate de om este departe de a se fi încheiat.

Doar în ultima lună ne-am confruntat cu scandalul Universităţii din East Anglia; apoi am avut dezgheţul gheţarilor din Himalaya şi acum apar întrebări referitoare la efectul pe care schimbările climatice îl vor avea asupra faunei din Amazon.

Cercetările au relevat că aproximativ 20 de pasaje din raportul IPCC citează rapoarte ale organizaţiilor Greenpeace sau World Wildlife Fund, nerevizuite de experţi, ca surse de referinţă. Aceasta nu este ştiinţă. Avem nevoie de probe ştiinţifice revizuite inter pares, nu de activităţile unor grupuri de presiune care se folosesc de schimbările climatice pentru a-şi extinde agenda sau de politicieni care folosesc schimbările climatice pentru a justifica existenţă Uniunii Europene. --

Aş dori să vă întreb dacă nu este momentul să luăm o pauză, să facem inventarul şi să analizăm toate ramificaţiile care vor apărea dacă vom merge mai departe cu aceste politici care ne-ar putea afecta economiile, ar putea duce la pierderea locurilor de muncă sau ar putea avea ca rezultat haosul energetic.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI ). – Poate cunoaşteţi că emailurile care au ieşit la iveală de la Universitatea din East Anglia susţin că modificările istorice ale temperaturii au fost manipulate de susţinătorii ipotezei schimbărilor climatice provocate de om, alegând, în mod subiectiv, anii de referinţă. Acest şiretlic a fost folosit pentru a ascunde recentele scăderi ale temperaturilor şi a stăpâni problema perioadei calde medievale. Emailurile mai arată şi că oamenii de ştiinţă care s-au arătat sceptici în faţa acestei ipoteze au fost excluşi din cadrul proceselor de revizuire inter pares, pentru a evita ca erorile înregistrate de cercetări să ajungă la urechile publicului.

Poate o ipoteză bazată pe manipularea datelor să servească drept fundament pentru a justifica cheltuieli enorme şi închiderea unor fabrici, cum este fabrica Corus din Middlesbrough? Uniunea Europeană plăteşte subvenţii enorme către grupuri de presiune ecologice care acceptă să consilieze UE pentru a urma o politică faţă de care oricum şi-a luat un angajament. Este corect ca Uniunea Europeană să se folosească de fondurile publice pentru a subvenţiona grupurile de presiune? Astfel, irosim bani publici, oferim un sprijin fals politicilor Uniunii Europene şi compromitem independenţa organizaţiilor care fac campanie.

 
  
MPphoto
 

  Karl-Heinz Florenz (PPE ).(DE) Vă urez un călduros bine aţi venit în acest Parlament. După părerea mea, una din principalele probleme a reprezentat-o pierderea încrederii în Copenhaga. Aceasta ar putea să se răspândească la nivel mondial, dar şi în interiorul Uniunii Europene. Întrebarea mea pentru dvs. este următoarea. Ce s-a întâmplat cu instrumentele adoptate anul trecut? Mă îngrijorează sistemul de comercializare a cotelor de emisii (ETS), deoarece nu sunt foarte sigur ce face Comisia în momentul de faţă, având în vedere decizia de la Copenhaga, de exemplu, în privinţa nivelurilor de referinţă, dar şi al emisiilor de dioxid de carbon.

Cea de-a doua întrebară sună cam aşa. Guvernul francez a înaintat o propunere privind includerea importatorilor din ţările în curs de dezvoltare în sistemul ETS, pentru a mări piaţa şi a permite acestor ţări să participe la sistem. Ce părere aveţi?

 
  
MPphoto
 

  Connie Hedegaard, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, o să le răspund întâi celor doi domni ale căror întrebări s-au referit la IPCC.

În primul rând, nu mă aflu aici pentru a reprezenta IPCC-ul. Sunt sigură că sunt capabili să vorbească şi singuri.

Atunci când aud întrebarea „nu este momentul să luăm o pauză?” îmi doresc doar să spun că pentru multe aspecte, negocierile internaţionale au fost deja amânate prea mult. Consider că avem nevoie în continuare de un progres semnificativ în acest domeniu. Pur şi simplu nu înţeleg de ce, din cauza unor elemente care au fost publicate, să ne dorim să privim cu scepticism un întreg proiect. Aceasta nu este abordarea mea. Eu sunt omul politic. Nu pot să evaluez munca oamenilor de ştiinţă, însă mă pot folosi de bun simţ pentru a le citi principalele concluzii şi a vedea cum stau lucrurile. Şi apoi pot pune în balanţă dacă vreau să îmi asum riscul de a nu face nimic, şi toate implicaţiile majore care ar putea apărea de aici – sau, în schimb, voi încerca să fac faţă provocărilor?

Ce nu reuşesc eu să înţeleg însă este de ce acele persoane care manifestă scepticism faţă de problemele climatice nu pot să vadă că o planetă a cărei populaţie de apropie de nouă miliarde de persoane, sau chiar mai mult până la mijlocul secolului, ar avea de câştigat dacă avem o eficienţă energetică mai ridicată şi utilizăm resursele mai eficient.

Acesta ar trebui să fie numitorul comun când vine vorba de instrumente, pentru că astfel mediul înconjurător, cetăţenii şi economiile vor avea de câştigat. Şi diversele sectoare de activitate vor avea de câştigat de pe urma eficienţei energetice crescute, mai ales în contextul în care energia devine din ce în ce mai scumpă. Iar rezultatele se vor vedea la final, când se va da o luptă pentru resurse. Deci, pur şi simplu nu reuşesc să înţeleg de ce nu ne putem asuma acelaşi program, din acel punct de vedere.

Dl Florentz mă întreba ce facem cu instrumentele pentru ETS? Ei bine, aşa cum am spus deja, până în vară se va face o analiză a emisiilor de carbon, iar în ceea ce priveşte nivelurile de referinţă, vom continua să le folosim. Sunt încă multe aspecte asupra cărora trebuie să ne concentrăm în ceea ce priveşte ETS-ul. De asemenea, consider că ar trebui să colaborăm cu alte părţi din lume care planifică să obţină un fel de scheme de comercializare.

Cred, în continuare, că aceasta este cea mai eficientă modalitate de reglementare, însă, de asemenea, este foarte important ca propriile noastre sisteme să fie funcţionabile, pe cât de eficiente şi accesibile posibil, pentru ca ei să vadă că ele chiar dau rezultate şi că, în final, sunt benefice şi propriilor lor posibilităţi de furnizare de inovaţii.

 
  
MPphoto
 

  Jo Leinen (S&D ).(DE) Un călduros bine aţi venit în Parlament, dnă comisar. I-am scris o scrisoare Preşedintelui Parlamentului pentru a-l informa că protecţia mediului se află pe ordinea de zi a discuţiilor pe care toate delegaţiile din acest Parlament le poartă cu partenerii noştri mondiali. Trebuie să găsim un alt mecanism pentru ca aceste informaţii şi aceste rezultate să fie conectate cu călătoriile pe care le faceţi în jurul lumii, astfel încât cei de aici, de la Bruxelles sau Strasbourg, să ştim exact unde ne aflăm.

Mă tem ca negocierile privind schimbările climatice să nu aibă aceeaşi soartă ca negocierile de la Doha, care sunt amânate de la an la an. Deci, întrebarea mea ar fi – care este planul de rezervă pentru a obţine totuşi nişte rezultate în anumite sectoare? Mai am o întrebare care se referă la Protocolul de la Kyoto. O greşeală strategică pe care am făcut-o la Bangkok a fost faptul că am lăsat impresia că îl vom abandona. Ce se va întâmpla dacă nu se adoptă nimic până în 2011 sau 2012? Care este soarta Protocolului de la Kyoto?

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries (ALDE ).(FR) Dnă preşedintă, aş dori să îi urez dnei Hedegaard bine a venit. Dnă comisar, sunt încântat să vă urez bine aţi venit la primul dumneavoastră angajament şi să repet ceea ce v-am spus deja în timpul audierilor şi să vă felicit pentru entuziasmul pe care îl aduceţi dezbaterilor noastre, dumneavoastră care reprezentaţi diplomaţia în domeniul climei, desigur, cu sprijinul continuu al Parlamentului.

Am convingerea că Europa trebuie să adopte o poziţie mai ofensivă, că trebuie să îşi suflece mânecile şi nu să îşi arate doar intenţiile. Întrebarea mea, la care vă va fi foarte uşor să răspundeţi, seamănă cu cea adresată de preşedintele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi sănătate alimentară, deoarece şi eu sunt convins că de acum înainte Europa va trebui să includă întotdeauna dimensiunea climatică în toate acordurile comerciale încheiate cu state terţe, introducând chiar o taxă europeană pentru dioxid de carbon, dacă acesta este singurul limbaj pe care îl înţeleg cei care refuză să vadă amploarea problemei.

Mai am o întrebare care poate părea puţin iconoclastă; o propunere care, oricum, necesită un răspuns din partea dumneavoastră: nu pot Parlamentul European, Comisia şi celelalte instituţii să dea un exemplu, devenind „carbon neutral”, cu alte cuvinte, compensându-şi emisiile de CO2 pentru a-şi asuma cel puţin – dar acesta nu este decât unul din aspecte – costurile de mediu asociate deplasărilor noastre la Strasbourg?

 
  
MPphoto
 

  Claude Turmes (Verts/ALE ). – Dnă preşedintă în primul rând cred că abia aşteptăm să vedem evaluarea impactului. Suntem mai mult sau mai puţin siguri că 30 % reprezintă un procent bun pentru economia mondială, şi mai ales în contextul cursei pentru tehnologii ecologice.

Am două întrebări, dnă comisar; prima se referă la finanţarea pentru un start rapid. Cum veţi coopera cu dl Piebalgs pentru a vă asigura că banii merg către sporirea eficienţei, energii regenerabile şi, într-un mod descentralizat, către producerea descentralizată de energie, combinând aceste aspecte şi cu deficitul de energie? A doua întrebare se referă la cum veţi atrage oraşele europene mari şi regiunile progresive. Am avut dezamăgirea să văd că în documentul UE 2020 de săptămâna trecută nici nu se pomenea de oraşe şi regiuni. Cum îndrăznim să credem că Europa poate merge înainte, ignorând regiunile cetăţenilor din Europa şi impactul pe care l-ar putea avea la nivel internaţional? Cum îndrăznim să credem că Europa poate merge înainte, ignorând regiunile cetăţenilor din Europa şi impactul pe care l-ar putea avea la nivel internaţional?

 
  
MPphoto
 

  Connie Hedegaard, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, o să îi răspund dlui Leinen – consider că este o idee foarte bună ca de fiecare dată când delegaţiile merg în străinătate să aibă timpul şi posibilitatea de a include aspectele climatice pe ordinea de zi. Acest lucru este foarte important şi ar putea deveni foarte util să comparăm notiţe, astfel încât, atunci când aflaţi nişte informaţii într-o ţară şi eu aflu informaţii o lună mai târziu, să ne putem întâlni şi să comparăm notiţele, astfel încât să ne putem folosi în mod real de informaţiile pe care le avem.

Am pus atâta presiune pe Copenhaga, dorind să obţinem cât mai mult, tocmai pentru a evita posibilitatea de a avea un nou proces asemănător celui de la Doha. Aveţi dreptate când afirmaţi că există un pericol acum: dacă nu am reuşit la Copenhaga, putem să continuăm aşa la nesfârşit? Tocmai de aceea îmi doresc să văd o foaie de parcurs clară, cu obiective stabilite pentru fiecare eveniment, şi o dată exactă la care trebuie încheiate. Cred că aceasta este o observaţie pertinentă.

Ultima întrebare se referea la Protocolul de la Kyoto şi la viitorul acestuia. Ştim cu toţii că sunt probleme cu Protocolul de la Kyoto. Ştim cu toţii că există ţări care nu doresc să adere la el, şi toate aceste provocări. În final, avem de-a face cu o provocare şi pentru Uniune Europeană. Nu putem să stăm singuri în cadrul Protocolului de la Kyoto. Cred că Europa trebuie să se schimbe şi să nu mai accepte vina atunci când nu este ea vinovată.

Nu noi suntem problema Protocolului de la Kyoto. Noi ne-am respectat angajamentele înaintea tuturor celorlalţi. Am respectat şi ne-am ţinut de cuvânt în prima perioadă din 2008 până în 2012. Vom livra şi în continuare tot ce ne-am asumat să respectăm, şi suntem gata să continuăm cu Protocolul de la Kyoto. În acest context, UE nu este problema. Alte părţi reprezintă problema şi vor trebui să afle, în cea de-a doua perioadă de angajament, dacă vor o alternativă, în cazul în care va exista una, sau ce vor face în ceea ce priveşte continuarea.

Tocmai de aceea avem încă de a face cu un subiect deschis, asupra căruia trebuie să discutăm, însă, aşa cum a afirmat deja Chris Davies, depindem de ceea ce fac celelalte părţi. Trebuie să fim atenţi. De ce să fim noi cei care ucid Protocolul de la Kyoto? Noi ne-am respectat promisiunile asumate prin Protocolul de la Kyoto, aşa că noi, cei din Europa, ar trebui să ne schimbăm atitudinea şi să nu ne mai asumăm vina când ea le revine altora.

Cât despre propunerea referitoare la instituţiile de aici, pot să vă spun că deja am discutat acest subiect cu cabinetul meu. Îl văd ca pe un lucru firesc. Mi-aş dori foarte mult să cooperez cu Parlamentul. Dacă dumneavoastră puteţi să lucraţi cu Parlamentul, atunci eu mă voi ocupa de Comisie. Cred că aceasta este o abordare logică şi din perspectiva cetăţenilor.

Pentru a-i răspunde dlui Claude Turmes referitor la startul rapid şi la modul în care voi colabora cu dl comisar Piebalgs, poate că aţi observat deja că această comunicare a fost redactată împreună cu dumnealui. Este cosemnatar al acesteia, pentru că ştim că este foarte important să încercăm să lucrăm împreună şi pe aspectele ce ţin de portofoliul său şi cum poate fi acesta fi folosit într-un mod pozitiv. Între noi, comisari europeni, există deja acest tip de discuţii.

Vă înţeleg punctul de vedere în ceea ce priveşte oraşele mari. Consider că C40 şi multe alte iniţiative sunt foarte bune şi că, într-adevăr, o mare cantitate a emisiilor provine de la oraşe şi de la stilul de viaţă de aici. Provocarea aici este reprezentată de faptul că planificarea şi restul instrumentelor care pot soluţiona aceste aspecte sunt adesea în mâinile statelor membre, însă sunt de acord cu dumneavoastră şi înainte de Copenhaga am lucrat deja cu câteva dintre oraşele importante. Acesta este un aspect de care trebuie să ţinem cont şi să vedem cum îl putem dezvolta şi mai mult. Totodată, de exemplu atunci când vorbim de transport şi de decarbonizarea acestuia, este de la sine înţeles că marile oraşe vor juca un rol esenţial în identificarea unor soluţii.

 
  
MPphoto
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE ).(PT) Dnă comisar, conferinţa de la Copenhaga ne-a arătat că este necesar să ne pregătim pentru următoarea Conferinţă a părţilor (COP) nu doar la nivel intern, global sau tehnic, ci şi pe plan politic. Pe plan intern, Europei îi revine sarcina de a pune în aplicare pachetul de măsuri privind energia şi schimbările climatic şi de a investi în tehnologii nepoluante, cercetare ştiinţifică şi eficienţă energetică.

Puterea exemplului este o necesitate, însă nu este suficient, aşa cum s-a văzut deja la Copenhaga. Prin urmare, este esenţial să dezvoltăm şi să promovăm aspectele diplomatice şi să ne folosim de posibilităţile oferite de Tratatul de le Lisabona pentru a pregătii drumul către următoarea COP dând dovadă de ambiţie, vorbind cu o singură voce şi creând alianţe strategice cu posibili aliaţi în acest domeniu, cum sunt, de exemplu, ţările din Africa, zona Caraibelor şi Pacific.

De asemenea este important ca subiectul schimbărilor climatice să se regăsească pe agenda tuturor summiturilor şi a întâlnirilor la nivel înalt. Aş dori să întreb Comisia, şi pe dna comisar, care sunt progresele înregistrate în ceea ce priveşte aceste negocieri politice.

 
  
MPphoto
 

  Dan Jørgensen (S&D ).(DA) Dnă preşedintă, dnă Hedegaard, bine aţi venit. Aţi spus multe lucruri bune şi comunicarea are, de altfel, multe elemente bune. O să mă concentrez însă pe cele cu care nu sunt de acord.

Nu sunt deloc de acord cu o strategie care se bazează pe a accepta, încă din această fază timpurie, că nu vom obţine un acord în Mexic. Întrebarea mea, deci, este dacă acesta este pur şi simplu un lucru pe care l-aţi hotărât sau dacă este un mandat pe care l-aţi primit – şi dacă da, de la cine? De la şefii de state? Sau în urma procedurii de codecizie, sau cum? Sper ca această strategie să poată fi revizuită. La ce ne foloseşte să spunem – „Ce s-ar întâmpla dacă s-ar acumula o presiune enormă şi multe aşteptări, şi până la urmă nu obţinem nimic – cum am putea explica atunci două eşecuri?”. Uitaţi cum stă treaba; nu trebuie să vă faceţi griji în această privinţă. Probabil că SUA şi China se vor asigura să nu existe aşteptări prea mari de la Mexic. Rolul UE nu ar trebui să fie acela de a domoli aşteptările – rolul UE trebuie să fie acela de a le stimula. Dacă până să înceapă întâlnirea la nivel înalt noi suntem dispuşi să afirmăm: „Uite, suntem dispuşi să acceptăm că nu vom ajunge la un acord prea bun”, şi aşa mai departe, atunci eliminaţi din start orice posibilitate de reuşită. Punctul de pornire este cu totul altul şi, prin urmare, acordul va fi unul şi mai prost.

 
  
MPphoto
 

  Holger Krahmer (ALDE ).(DE) Dnă comisar, am două întrebări pentru dumneavoastră.

În primul rând, nu văd nicio analiză a poziţiei pe care o va avea UE în negocierile la nivel internaţional. Chiar am luat la cunoştinţă faptul că influenţa Europei în ceea ce priveşte politicile de mediu a scăzut? Am luat la cunoştinţă faptul că balanţa economică şi politică înclină către Asia? Oare nu ne supraestimăm influenţa pe care o avem aici?

În al doilea rând, lucrarea dumneavoastră este una remarcabilă. Î n cele doisprezece pagini pe care le-aţi scris nu se face deloc referire la grupul IPCC. Este oare o încercare subtilă de a vă distanţa de acest organism? Doresc să vă reamintesc că acest grup a reprezentat baza tuturor deciziilor în legătură cu directivele redactate aici în ultimii ani. Oare nu este momentul să facem apel şi la o abordare ştiinţifică, care să ne prezinte puncte de vedere reale, ştiinţifice, şi nu politice?

 
  
MPphoto
 

  Connie Hedegaard, membru al Comisiei. – Dnă preşedinte, răspunsul este clar „nu” în ceea ce priveşte ultimele afirmaţii legate de IPCC. Dacă ar fi să presupunem că mă distanţez de tot ce nu se regăseşte în document, atunci ar însemna că mă distanţez de foarte multe lucruri. Aceasta este o încercare de a lua ca pe un bun dat faptul că ne confruntăm cu o provocare, că trebuie să o soluţionăm şi că UE trebuie să îşi asume conducerea pentru acest lucru. Aceasta este ideea care a stat la baza lucrării.

Nu sunt de acord cu afirmaţia că UE nu are un impact asupra negocierilor internaţionale. Aveţi dreptate când spuneţi că nu avem impactul pe care ne-am dori să îl avem, pur şi simplu să dictăm ce urmează să se facă. Depindem de ceilalţi.

Cu toate acestea, la Copenhaga am văzut o schimbare: dacă până acum, atunci când mergea la negocieri internaţionale UE avea doar câţiva parteneri, de data aceasta liderii unor state care însumează 80 % din totalul emisiilor au promis că, de acum înainte, ni se vor alătura şi ei. Acest lucru schimbă complet dinamica. Doresc să vă reamintesc că de ani de zile una din priorităţile noastre este reprezentată de încercarea de a face economiile în curs de dezvoltare să ni se alăture şi să le facem co-răspunzătoare, lucru pe care l-am realizat la Copenhaga.

Dnei Carvalho: da, sunt de acord că trebuie să ne pregătim şi din punct de vedere tehnic, şi politic, şi că trebuie să o facem mai bine astfel încât, atunci când vom merge la masa negocierilor să nu spunem pur şi simplu ce vrem după care, când ceilalţi nu sunt de acord cu noi, să nu mai ştim ce să facem, pentru că ne-am consumat toată energia încercând să ajungem la un consens în ceea ce priveşte un punct de vedere ferm şi minuţios detaliat. Ar trebui să fim mai flexibili în negocieri.

membru al Comisiei .(DA) … şi în final, dlui Dan Jørgensen: normal că nu cred că nu ar trebui să ajungem la un acord în Mexic. Discutăm doar despre posibilitatea de a cădea de acord asupra tuturor aspectelor, inclusiv asupra formei acordului, în Mexic. Aceasta este grija mea. Astfel văzute lucrurile, cred că vom reuşi să punem mai multă presiune pe SUA şi pe China şi nu numai, tocmai prin aceste afirmaţii, că la Cancún trebuie să obţinem rezultate clare, prestabilite. Nu mai putem amâna problema.

Încerc să mă asigur că le va fi foarte greu să nu ne furnizeze rezultatele scontate în Mexic. Cred însă că dacă ne dorim acest lucru, atunci trebuie să nu zăbovim prea mult asupra formei juridice, pentru că astfel putem piedici în calea aprobării conţinutului său. Există mai mulţi facturi care trebuie avuţi în vedere – „Ce credem? Ce auzim? Oare ce ar fi dispusă SUA să accepte, la doar trei săptămâni de la alegeri?”, de exemplu. Există mulţi factori care vor juca un rol important, însă cred că dl Jorgensen mă cunoaşte suficient de bine să îşi dea seama că nu este din cauza faptului că nu cred că ar trebui să fim ambiţioşi în Mexic. Trebuie doar să încercăm să definim un maxim pe care putem să îl obţinem. Acesta este aspectul esenţial al strategiei pe care am încercat să o prezint astăzi aici.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Doamnelor şi domnilor, numărul deputaţilor care nu au avut posibilitatea să vorbească este cu mult mai mare decât al celor care au reuşit să o facă. Nu am avut suficient timp la dispoziţie. Sper că înţelegeţi acest lucru. Vă mulţumesc pentru această dezbatere disciplinată. Mulţumesc, dnă comisar. Sper că ne vom vedea mai des aici, în plec. Sunt sigură că aşa va fi.

Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE ), în scris.(RO) UE are toate şansele să devină liderul acţiunilor de reducere a emisiilor de CO2 . Summitul de la Copenhaga i-a lăsat poate pe mulţi cu gustul dezamăgirii din cauza reţinerii unora dintre participanţi în a îşi asuma nişte ţinte clare pentru prevenirea schimbărilor climatice. India şi China au transmis recent către ONU mesaje privind determinarea lor de a îndeplini ţintele asumate prin acordul de la Copenhaga, aşa vag cum a fost el. Este un semnal important iar UE poate prelua iniţiativa la nivel mondial pentru a readuce la aceeaşi masă toate statele, în special pe cele asiatice ale căror capacităţi industriale cresc în fiecare lună. Schimbările climatice sunt o certitudine, cum este şi o certitudine faptul că poluarea este cea care le accelerează. Ambiţiile UE de a da un exemplu în acţiunile de reducere a poluării devin astfel justificate. Iar obiectivul de a deveni cea mai nepoluată regiune la nivel mondial nu poate fi decât în folosul nostru. Avantajele nu constau numai în beneficiul imediat al unui mediu mai curat. O reorientare la nivel european către o industrie şi economie verde va aduce locuri de muncă, va deschide noi drumuri cercetării şi, nu în ultimul rând, va reduce cheltuielile fiecărui stat.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL ), în scris.(PT) Protejarea atmosferei planetei trebuie să fie o responsabilitate comună mai multor state, însă în acelaşi timp este clar că influenţa exercitată de fiecare dintre aceste state de-a lungul istoriei asupra atmosferei pământului, şi impactul pe care acestea îl au astăzi, sunt două lucruri distincte; aşadar, responsabilităţile acestor state trebuie diferenţiate, pentru a fi corecţi. Mai mult, definiţia de responsabilitate pentru fiecare stat, în cadrul efortului global de a reduce emisiile, trebuie să ia în considerare populaţia statului respectiv, din nou, pentru că aşa este just. Emisiile pe cap de locuitor în China sunt în prezent de patru ori mai reduse decât cele din Statele Unite şi aproape cât jumătate din media emisiilor din Uniunea Europeană. India are aproximativ o zecime din media emisiilor Uniunii Europene, şi de douăzeci de ori mai puţin decât emisiile din Statele Unite. În prezent, în India locuiesc aproximativ 500 de milioane de oameni (în mare, populaţia Uniunii Europene), care nu au acces la electricitate. De aceea, nu este rezonabil şi nici drept ca aceste state să fie acuzate pentru eşecul de la Copenhaga; să nu mai vorbim de acuzaţiile absurde aduse statelor din Alianţa Bolivariană pentru America printr-o rezoluţie a acestui Parlament. Această poziţie se justifică pur şi simplu prin segregaţionism politic, fapt care subminează şi răstălmăceşte ceea ce s-a întâmplat de fapt la Copenhaga.

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Gierek (S&D ), în scris. (PL) Susţinerea tenace a Comisiei Europene şi a Preşedintelui acesteia acordată unei politici climatice „ambiţioase”, care se desfăşoară de ani de zile, nu reprezintă altceva decât o încercare de distrugere a industriei Uniunii Europene. Această politică rezultă fie din ignoranţa agravată de către Grupul Interguvernamental privind schimbările climatice, fie din prostie; ea mai poate rezulta dintr-un cinism excesiv care duce la sabotaj economic. Este păcat că deputaţii de stânga nu şi-au dat seama că aceasta reprezintă o capcană pentru ei, fiindcă majoritatea celor care sprijină comercializarea emisiilor, sunt recrutaţi din rândul celor care au cauzat deja o criză. De această dată însă, bula financiară va creşte semnificativ. Dezastrul cauzat deja de această politică suicidală este unul uriaş, îndeosebi în Polonia, ţara mea de origine. Nu ne trebuie un război. Este mai uşor să distrugi o ţară decât să o construieşti. Fac un apel la adresa Comisiei – veniţi-vă în fire, pentru că ceea ce faceţi nu este numai antieuropean, ci şi antiumanitar. Avem nevoie de revizuirea imediată a pachetului de măsuri privind energia şi schimbările climatice. Începeţi să lucraţi la acest aspect, şi încetaţi să-i mai convingeţi şi pe alţii să se sinucidă economic. Economie ecologică - de acord, însă asta înseamnă reciclarea materialelor şi a energiei, cogenerare, termo-modernizare, energie regenerabilă acolo unde nu există alte surse, reutilizarea apelor reziduale, energie nucleară, o economie energetică mai dezvoltată, şi altele. Au, spre exemplu, emisiile de dioxid de CO2 vreo legătură cu o economie “ecologică” precum aceasta? Da, au, însă, în mod paradoxal, atunci când emisiile cresc…deci acestea constituie un lucru bun.

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE ), în scris.(FI) Dnă preşedintă, îi sunt recunoscătoare dnei comisar Hedegaard pentru că a arătat că înţelege dilema de bază a politicilor climatice: Uniunea Europeană nu poate să fie singura care face reduceri, pentru că în acest caz, nu numai că reducerile noastre vor fi în zadar, însa riscăm să punem în pericol mediul înconjurător. Dacă producţia nu continuă în Europa din cauza costurilor exorbitante ale comercializării emisiilor, şi dacă, în consecinţă, se produc în locuri în care emisiile rezultate sunt la un nivel mai ridicat decât în Europa, nivelul emisiilor va creşte per ansamblu. Ambiţia unilaterală nu este ambiţie: numai lucrând împreună şi urmând aceleaşi reguli ne va fi uşor să întărim semnificativ legăturile dintre noi. La baza acestui fenomen trebuie să stea o altfel de strategiei climatice: o reducere substanţială a anumitor emisii. Aceasta presupune un sistem de decarbonizare, independent de ciclul de afaceri şi care aduce recompense părţii care operează reducerea, nu ca sistemul nostru de comercializare a emisiilor. China, Japonia şi Statele Unite ale Americii, printre altele, manifestă interes pentru un asemenea plan, şi Uniunea Europeană ar trebui şi ea să îşi revizuiască strategia pentru a se adapta situaţiei actuale. Aş vrea, de asemenea, să întreb dacă are vreun sens să aderăm la planul privind comercializarea emisiilor după 2012, din moment ce în prezent nu pare probabilă existenţa planurilor la nivel global care să poată fi puse în legătură cu al nostru. Numai dacă specificarea şi alocarea fondurilor privind emisiile sunt proporţionale, va fi posibil să se evite competiţia. Pe vremea când, acum zece ani, am început să elaborăm Directiva privind comercializarea emisiilor, întregul plan ne-a fost prezentat ca mijloc de pregătire a comercializării emisiilor la scară globală. Am dobândit experienţă şi competenţe. Experienţa aceea ne-a costat mult, fără îndoială, iar beneficiul pe care l-a adus mediului este evident. Reducerea emisiilor se poate face într-un fel în care acestea să fie mai puţin expuse eşecului pieţii şi speculaţiilor. Comisia consideră că există motive întemeiate pentru a continua pe cont propriu?

 
  
MPphoto
 
 

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE ), în scris. (PL) Dnă preşedintă, dnă Hedegaard, întâlnirea la summitul de la Copenhaga, la care am participat ca lideri privind schimbările climatice, a fost o înfrângere şi a demonstrat că Europa este singura interesată de reducerea emisiilor de CO2 . Dna Hedegaard a anunţat că, în ciuda acestui fiasco, lupta împotriva încălzirii globale va continua să rămână la baza politicii europene. În prezent elaborăm o nouă strategie înainte de summitul din Mexic, aşadar trebuie să aflăm unde am greşit şi de asemenea să ne analizăm perspectivele şi aşteptările, pentru că lumea nu este pregătită în prezent să accepte restricţii atât de drastice. Îi adresez, aşadar, trei întrebări dnei Hedegaard. În primul rând, cum o sa negociem, şi ce obiective ne stabilim noi înşine, astfel încât Întâlnirea la summitul din Mexic să nu se încheie ca cea de la Copenhaga? În al doilea rând, aş vrea să întreb dacă Comisia Europeană a verificat informaţiile privind încălzirea globală şi topirea gheţarilor în contextul informaţiilor înşelătoare şi neadevărate oferite de anumiţi oameni de ştiinţă? În al treilea rând, sunteţi de acord cu opinia mea potrivit căreia fără aprobarea reducerilor semnificative a emisiilor în Statele Unite, China, Rusia si India, eforturile Uniunii Europene şi costurile aferente acestora vor fi în zadar?

 
  
MPphoto
 
 

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE ), în scris. (PL) Provocarea fundamentală pentru Uniunea Europeană după summitul de la Copenhaga este să elaboreze, cât mai curând posibil, ceva esenţial - o foaie de parcurs colectivă pentru întâlnirea COP 16 din Mexic. Întâlnirea de la Copenhaga ne-a făcut să ne dăm seama că bunele intenţii nu sunt suficiente. În urma celor întâmplate la Copenhaga, am ajuns la următoarele concluzii. În primul rând, Uniunea Europeană nu va funcţiona pe deplin eficient atâta timp cât elaborează şi atât acorduri cadru care să fie urmate. Europa ar trebui să ofere ţărilor în curs de dezvoltare sprijin veritabil care să înlesnească atingerea obiectivelor ambiţioase ale Comisiei. În al doilea rând, Uniunea Europeană trebuie să demareze din nou discuţii cu Statele Unite, ca parte a conducerii transatlantice, şi de asemenea cu alte puteri mondiale. În al treilea rând, Uniunea Europeană ar trebui să abordeze mai raţional strategia reducerii emisiilor de CO2 , urmărind să reducă emisiile şi în acelaşi timp să evite costurile mari ale adaptării. În al patrulea rând, Uniunea Europeană ar trebui să-si intensifice eforturile de a construi o economie eficientă bazată pe emisii reduse. Dnă Hedegaard, întrebarea e simplă - dispune Europa de un climat favorabil acestor schimbări?

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE ), în scris . – Salut locul important acordat combaterii schimbărilor climatice în Comunicarea Comisiei - Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii.

Două aspecte sunt de subliniat. În primul rând, faptul că un instrument important îl reprezintă investirea în tehnologii mai ecologice, cu emisii reduse de carbon. Aceste investiţii vor proteja mediul, dar în acelaşi timp vor crea noi oportunităţi de afaceri şi noi locuri de muncă. Uniunea Europeană poate să ocupe un loc important pe piaţa mondială în acest sector. De asemenea, este importantă aşa-numita Iniţiativă emblematică: „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”. Solicitarea exprimată de Comisie ca statele membre să utilizeze fondurile structurale pentru a investi în construcţia de clădiri publice eficiente din punct de vedere energetic este desigur o parte a soluţiei, însă consider că trebuie să acordăm o atenţie cel puţin egală sectorului rezidenţial, mai precis clădirilor de locuinţe colective construite în trecut care sunt marii consumatori de energie din unele state membre, mai ales cele din est

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D ), în scris . – Consider că am învăţat din eşecul de la Copenhaga şi pentru a demonstra acest lucru trebuie să ne revizuim strategia în vederea obţinerii unui acord juridic obligatoriu în Mexic.

Este nevoie de acţiuni prompte pentru a transpune în fapte acordul politic, precum operaţionalizarea celor 7,2 milioane de euro destinate „finanţării iniţiale rapide” pentru ţările în curs de dezvoltare.

UE a notificat dorinţa de a fi asociată la Acord şi a prezentat, cu titlu informativ, un angajament unilateral de a reduce emisiile globale ale UE cu 20 % faţă de nivelurile din 1990 şi, într-o ofertă condiţionată, de a creşte la 30 % acest procentaj de reducere dacă şi alţi mari generatori de emisii sunt de acord să contribuie într-o proporţie corespunzătoare la efortul global de reducere.

Până la 18 februarie, 40 de state au notificat planul de reducere şi 100 au aderat la Acord, dar nu este suficient.

Solicit Înaltului Reprezentant şi Comisarului pentru combaterea schimbărilor climatice să ne prezinte urgent o strategie de diplomaţie climatică, iar UE şi SM să includă politicile privind schimbările climatice în toate parteneriatele strategice bilaterale şi multilaterale în vederea atingerii obiectivului major.

Parteneriatele strategice pentru combaterea schimbărilor climatice trebuie să includă ONG-urile şi societatea civilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D ), în scris. – În ciuda eşecului înregistrat la Copenhaga, am făcut şi progrese, inclusiv finanţarea pe termen scurt alocată ţărilor în curs de dezvoltare. Iar acest lucru nu doar că va fi de un real folos pe teren, ci va duce la sporirea încrederii între parteneri care au fost împărţiţi la Copenhaga.

În lunile şi anii ce urmează va trebui să le arătăm statelor în curs de dezvoltare că ne vom onora angajamentele de a finanţa politicile de adaptare la schimbările climatice şi de atenuare a acestora, şi trebuie să ne asigurăm că aceste fonduri vor fi cheltuite în cel mai bun mod posibil, pentru a ne atinge obiectivele.

La Copenhaga s-a observat un progres semnificativ şi în ceea ce priveşte monitorizarea, raportarea şi verificarea. Acestea duc direct la creşterea încrederii, deoarece acest sistem ne va permite să vedem dacă fiecare îşi îndeplineşte rolul şi ne va ajuta să evaluăm eficienţa politicilor noastre şi cum ar trebui adaptate ele pe viitor. Uniunea Europeană trebuie să continue să pună în aplicare schema de comercializare a cotelor de emisii, precum şi alte iniţiative, cum ar fi reducerea consumului energetic al clădirilor. Trebuie să ne atingem ţintele de emisii şi să demonstrăm cum putem beneficia cu toţii de pe urma economiilor de energie. Dacă venim cu un exemplu de succes al unei politici de reducere a emisiilor, care se traduce în beneficii şi pentru oamenii de rând, avem şanse mari să îi convingem şi pe ceilalţi să ni se alăture.

 

12. A doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintă. – Următoarea chestiune priveşte întrebările orale adresate Consiliului si Comisiei în legătură cu cel de-al doilea summit european privind romii. (B7-0013/2010 ; B7-0014/2010 ; B7-0202/2010 ; B7-0203/2010 ).

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová, autor.(SK) Toate întrebările din partea Parlamentului adresate Comisiei şi Consiliului, cu ocazia viitorului summit european privind romii au câteva puncte în comun.

În primul rând, este vorba de nemulţumirea privind situaţia actuală a majorităţii romilor din Uniunea Europeană. Acest aspect este strâns legat de nemulţumirea privind cheltuielile sau nivelul cheltuielilor fondurilor de preaderare şi a fondurilor structurale în scopul integrării romilor în societate, precum şi reabilitarea lor socială. O altă chestiune importantă este implicarea societăţii civile, inclusiv a organizaţiilor romilor, în soluţionarea acestei probleme.

Ambele chestiuni sunt importante, însă aş vrea să menţionez că este foarte importantă metoda prin care aceste probleme vor fi soluţionate. Să fim sinceri faţă de noi înşine – după mulţi ani de declaraţii politice evazive şi nimic concret, mulţi dintre noi simt nevoia stringentă de a se îndrepta în sfârşit spre măsuri concrete. Militez mai presus decât orice pentru drepturile omului, şi toate declaraţiile mele în Parlamentul European din ultimii şase ani s-au situat întotdeauna în acest context. În aceşti şase ani, am ascultat de asemenea o serie de discuţii privind discriminarea etniei rome şi nevoia de soluţii pentru problemele acesteia. În ciuda acestor dezbateri bogate, nu am fost capabili să facem paşi semnificativi înspre găsirea de soluţii concrete, şi consider că aceasta este urmarea faptului că ne concentrăm în mod formal asupra termenului etnic de discriminare în loc să abordăm adevăratele motive care stau la baza situaţiei actuale cu care se confruntă semenii noştri romi.

Pin urmare, dacă ne dorim cu adevărat să rezolvăm această problemă va trebui să ne concentrăm în primul rând pe conformarea la prevederile tratatelor internaţionale pentru drept naţional, cât şi cu cele din convenţiile internaţionale. Şi aici mă gândesc mai ales la Convenţia pricind drepturile copilului, ale cărei prevederi sunt încălcate de multe familii de romi. Mă refer la Slovacia, acolo unde există prevederi pentru îngrijire gratuită şi educaţie gratuită în ciclul primar şi gimnazial. Toate acestea sunt prevăzute şi finanţate de stat. Şi cu toate acestea, nici măcar aşa drepturile fundamentale ale copiilor nu sunt respectate.

Dacă vreţi să fim obiectivi atunci când vorbim despre rezolvarea problemelor celor de etnie romă, atunci trebuie să ne îndreptăm către motivele şi cauzele discriminării.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Hélène Flautre, autoare.(FR) Dle preşedinte, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale raportează că romii sunt supuşi la tot felul de discriminări în toate domeniile, fie că este vorba de angajare, asistenţă medicală, educaţie sau locuinţe. Astfel, ei constituie minoritatea cea mai persecutată din Europa.

În 2009, de exemplu, în medie, unul din patru romi a fost victima unei infracţiuni contra persoanei, în special agresiuni, ameninţări şi hărţuială gravă, cel puţin o dată în decursul ultimelor 12 luni, în timp ce în aceeaşi perioadă un rom din trei a fost interogat de către poliţie, în medie de patru ori în decursul ultimelor 12 luni. Situaţia lor de marginalizare este întregită de lipsa de cunoaştere a drepturilor proprii.

Această situaţie care afectează aproape 10 milioane de oameni din sânul Uniunii Europene, care este înzestrată acum cu Carta Drepturilor Fundamentale şi va semna în curând Convenţia europeană a drepturilor omului, aruncă serioase îndoieli asupra politicii de nediscriminare şi eficienţa drepturilor atât la nivelul UE, cât şi al statelor membre. A trebuit să se ajungă la escaladarea violenţelor rasiste din decembrie 2007 din Italia pentru ca mobilizarea europeană la nivel înalt să conducă, în sfârşit, în septembrie 2008, la primul summit.

Cu toate acestea, nu a văzut încă lumina zilei apelul pentru o strategie cadru a Uniunii Europene privind integrarea romilor, inclusiv o directivă privind includerea romilor. State membre, ca Franţa şi alte câteva state, care păstrează măsurile temporare pentru accesul bulgarilor şi românilor pe pieţele lor penalizează în primul rând romii, iar în semn de bunăvoinţă politică aceste măsuri vor trebui eliminate cât mai curând posibil.

Statele membre vor trebui să renunţe la negocierea acordurilor de readmisie bilaterală cu Kosovo care conduc la înapoierea romilor în taberele contaminate cu plumb din partea de nord a Mitrovica, după cum a putut demonstra dl Hammarberg, Comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului.

În ceea ce priveşte Comisia Europeană, aş dori să-i reamintesc rezoluţia din 11 martie 2009 a Parlamentului European referitoare la situaţia romilor. Pentru a combate sărăcia în acest an, cred că am putea să ne hotărâm, în sfârşit, să utilizăm în cel mai bun mod instrumentele şi fondurile noastre structurale în scopul de a rezolva această situaţie serioasă.

 
  
MPphoto
 

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(ES) Dle preşedinte, voi răspunde întrebărilor adresate de către dna Flašíková Beňová şi dna Flautre în legătură cu o chestiune care afectează direct drepturile omului, care ne afectează pe noi toţi şi care afectează de asemenea o comunitate mare, deoarece populaţia romă este, după cum ştiţi, cea mai mare minoritate etnică care trăieşte în Uniunea Europeană şi nu se poate spune că ea are aceeaşi standard de viaţă ca şi cetăţeanul european obişnuit.

În legătură cu întrebările care mi-au fost adresate, în prima se ridică problema fondurilor structurale din această regiune şi aş dori să spun despre concluziile pe care Preşedinţia spaniolă intenţionează să le adopte în Consiliu, că ele conţin acele zece principii de bază care includ revizuirea sau modificarea programelor operaţionale actuale ale fondurilor structurale precum şi reglementări viitoare pentru perioada începând cu 2014.

Am subliniat faptul că fondurile structurale ar trebui utilizate integral în scopul de a promova integrarea populaţiei roma şi, în mod specific, am propus să se implementeze acţiuni integrate atât în zonele rurale cât şi în cele urbane, bazate pe modificarea recentă a articolului 7 din Fondul European de Dezvoltare Regională. Scopul îl constituie promovarea integrală a comunităţilor de romi începând cu îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi a situaţiei lor sociale.

Cea de-a doua întrebare se referă la acţiunile care trebuie întreprinse de autorităţile locale. Suntem conştienţi de faptul că pentru ca populaţia romă să aibă acces la fondurile structurale este necesar ca autorităţile locale, organizaţiile romilor să fie activ implicate în toate fazele procesului; cu alte cuvinte, în planificarea, managementul, monitorizarea şi evaluarea fondurilor europene.

În concluziile sale, Consiliul urmează să propună de asemenea acordarea de către Comisia Europeană de asistenţă tehnică şi instrucţiuni statelor membre şi autorităţilor locale şi facilitarea de către ea a coordonării orizontale între statele membre şi a coordonării verticale de la nivelul european în jos la nivel naţional, regional şi local.

Cea de-a treia întrebare adresată era dacă cele trei preşedinţii au o propunere strategică sau un plan strategic pe această temă. Pot confirma acest lucru, în programul elaborat de către cele trei preşedinţii este abordată explicit integrarea socială şi economică a romilor. Această intenţie este prezentată în programul adoptat în unanimitate de către Consiliul Afaceri Generale şi este, de aceea, aliniată strategiei pentru următoarele 18 luni, care constituie perioada acoperită de programul celor trei preşedinţii.

Înţelegem necesitatea de angajament atât faţă de măsurile pe termen scurt, cât şi faţă de cele pe termen lung. În scopul de a îndrepta inegalităţile, pe termen scurt, va trebui să acordăm prioritate instrumentelor pe care le-am menţionat anterior şi să adoptăm un plan de acţiune pentru a aborda imediat problemele cum ar fi frecventarea de către elevi a unor şcoli speciale, care în unele cazuri sunt destinate în principal sau în întregime copiilor romi, ceea ce reprezintă o situaţie care în mod clar cauzează segregaţie; criza de locuinţe, după cum s-a menţionat anterior; problemele de sănătate şi accesul la angajare.

Pe termen lung, dorim de asemenea să vedem o abordare orizontală, integratoare a problemei romilor în toate domeniile politicii Uniunii Europene, iar aceasta va trebui desfăşurată în contextul metodei deschise a coordonării şi în domenii cum ar fi drepturile fundamentale, combaterea discriminării, dezvoltarea regională, educaţie şi accesul la locurile de muncă şi serviciile publice.

În sfârşit, în ceea ce priveşte chestiunea nediscriminării, este binecunoscut faptul că pe durata acestei perioade, Preşedinţia spaniolă şi, pe de altă parte, cele trei preşedinţii intenţionează să promoveze adoptarea unei directive care de câtva timp încoace nu a fost adoptată sau finalizată în cadrul Uniunii Europene: o directivă integrată privind combaterea discriminării şi promovarea drepturilor egale; acest lucru este vital tocmai pentru acele grupuri care sunt supuse unei anumite discriminări şi, în special, pentru comunitatea de romi.

 
  
MPphoto
 

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Dle preşedinte, aş dori să-i mulţumesc dlui Swoboda şi colegilor lui pentru prezentarea acestei întrebări orale privind summitul privind situaţia populaţiei de origine romă. Ea permite Comisiei să-şi exprime angajamentul de a asigura, pe de o parte, protecţia drepturilor fundamentale şi integrarea socială şi economică în societatea noastră, pe de altă parte. Tocmai am ascultat Consiliul susţinând o adevărată pledoarie asupra căii pe care statele membre trebuie să o urmeze plasând-o în cursul principal al politicilor lor.

După cum ştiţi, această dezbatere are loc doar cu câteva săptămâni înainte de cel de al doilea summit privind situaţia populaţiei de origine romă care va fi găzduită la Córdoba de către Preşedinţia spaniolă între 8 şi 9 aprilie. Comisia salută şi susţine în mod activ această iniţiativă. Cred că această iniţiativă va constitui un moment binevenit pentru a face bilanţul evoluţiilor din 2008 încoace la nivel naţional, european şi internaţional. Ne va ajuta apoi să contribuim la perspectiva comună pentru viitor.

Primul summit a avut loc în urmă cu doi ani. Cât de departe am ajuns? Puteţi vedea jumătatea plină sau pe cea goală a paharului. Au existat desigur îmbunătăţiri semnificative dar există de asemenea şi decalaje semnificative. Întrebarea dumneavoastră subliniază în mod corect rolul central al instrumentelor şi politicilor Uniunii Europene şi importanţa consolidării cooperării între toate sectoarele cheie – statele membre, instituţiile de la nivelul european, organizaţiile internaţionale şi societatea civilă.

Comisia militează pentru impunerea unei directive care interzice discriminarea pe motiv de rasă şi origine etnică, iar discriminarea romilor este pe deplin acoperită de această directivă. La nivel european avem acum legislaţia şi decizia-cadru privind rasismul şi xenofobia care va constitui un instrument principal în abordarea rasismului cu care se confruntă populaţia de origine romă.

Până în luna noiembrie a acestui an, toate statele membre vor trebui să introducă pedepse penale pentru infracţiunea de rasism şi xenofobie, astfel cum se prevede în decizia-cadru. După cum am anunţat deja, militez pentru monitorizarea cât mai îndeaproape a punerii în aplicare a acestei decizii-cadru.

Comisia este pe deplin conştientă că acest lucru nu este suficient şi că legislaţia puternică trebuie să fie completată de informare şi conştientizare a drepturilor şi obligaţiilor. În acest scop, Comisia abordează problema romilor în contextul campaniei UE „pentru diversitate, contra discriminării” şi instruirii specifice a juriştilor.

În mod corect au fost indicate fondurile structurale, fondurile de dezvoltare rurală şi instrumentele de preaderare ca fiind pârghii importante ale schimbării, deoarece ele permit statelor membre să implementeze programe ambiţioase care să se adreseze romilor. Este evident faptul că aceste programe trebuie să fie foarte realiste şi pragmatice, bazate pe probe, şi că trebuie să abordeze condiţiile de viaţă ale romilor în întreaga lor complexitate.

Aceasta nu este o problemă care poate fi rezolvată printr-un simplu slogan. Ea necesită multă muncă concretă. Iată de ce Comisia încurajează statele membre să utilizeze întregul potenţial al acestor fonduri pentru a susţine incluziunea romilor. În acest scop, am demarat o serie de vizite bilaterale la nivel înalt în statele membre cu o pondere semnificativă a populaţiei de origine romă. Acestea vor trebui să-şi coordoneze angajamentele concrete prin ţintele convenite. Primul eveniment a avut loc în octombrie 2009 în Ungaria cu cooperarea deplină din partea guvernului. Altele vor fi organizate în viitor.

Un alt exemplu concret al angajamentului Comisiei de a utiliza fondurile structurale pentru abordare excluderii romilor este amendamentul care a fost propus pentru articolul 7 aliniatul (2) din Regulamentul privind Fondul European de Dezvoltare Regională. La începutul lunii trecute o foarte mare majoritate din această instituţie a votat în favoarea raportului colegului nostru dl van Nistelrooji: o măsură care deschide o nouă politică şi noi posibilităţi de finanţare pentru locuinţe în beneficiul comunităţilor marginalizate în care putem avea în vedere, în special, romii, dar nu în mod exclusiv.

În sfârşit, mulţumită Parlamentului European, există proiectele pilot de incluziune a romilor, cu un buget de 5 milioane de euro pentru doi ani. Acest proiect pilot se adresează educaţiei încă din frageda copilărie, activităţilor independente prin microcredite şi conştiinţei publice. Evaluarea acestui proiect pilot se va face în comun de către PNUD şi de către Banca Mondială. Aştept această evaluare cu multă nerăbdare deoarece evaluarea ne va furniza informaţii cu privire la ceea ce am făcut bine şi unde sunt deficienţele, astfel încât să putem clădi pe această bază în scopul de a continua după aceea printr-o acţiune foarte ţintită.

Platforma europeană privind incluziunea romilor a fost lansată în aprilie 2009 ca iniţiativă comună a Comisiei şi a Preşedinţiei cehe. Obiectivul acesteia este de a reuni actorii relevanţi la nivel european, naţional şi internaţional, precum şi actorii din societatea civilă şi de a face toate politicile existente mult mai coerente. Această platformă a condus la elaborarea unor principii de bază comune pentru incluziunea romilor, care sunt anexate concluziilor Comisiei cu privire la incluziunea romilor adoptate în luna iunie a anului trecut. Aceste concluzii fac apel la Comisie să ia în considerare cele 10 principii comune de bază pentru incluziunea romilor în momentul elaborării şi punerii în aplicare a politicilor. Se preconizează că vor avea loc alte întâlniri ale platformei în cadrul Preşedinţiei spaniole şi a celei belgiene, astfel încât nu este vorba despre o acţiune unică, ci de una care continuă. Consider foarte binevenit puternicul angajament pe această temă al celor trei preşedinţii deoarece pentru a progresa este necesar să conlucrăm. Prin politicile şi instrumentele sale, Comisia va continua să contribuie la acţiunile celor trei preşedinţii, desigur, în strâns parteneriat cu statele membre şi societatea civilă.

Înaintea summitului privind situaţia populaţiei de origine romă, aş dori să informez această instituţie că eu şi colegul meu dl comisar Andor vom publica o comunicare referitoare la incluziunea socială a populaţiei de origine romă, luând în considerare provocările viitoare şi subliniind contribuţia UE pentru a face faţă acestor provocări. Această comunicare va constitui apoi baza discuţiei de la Córdoba.

 
  
MPphoto
 

  Lívia Járóka, în numele Grupului PPE.(HU) Alături de o punere în aplicare mai eficientă a legilor internaţionale şi naţionale împotriva discriminării, după cum tocmai am auzit din partea dnei comisar Reding, la Córdoba va trebui să se pună un accent special pe aspectul economic al incluziuni romilor, deoarece integrarea lor pe piaţa muncii şi a educaţiei este un interes economic fundamental al statelor membre. În ultimii ani, câteva organizaţii internaţionale au dezvoltat planuri de perspectivă, dar ele nu au fost implementate la nivelul statelor membre datorită lipsei caracterului de putere de lege, perspectivelor unor potenţiale sancţiuni şi a unor alocări bugetare corespunzătoare.

Uniunea Europeană este capabilă să asigure dezvoltarea, aplicarea corespunzătoare şi evaluarea bazată pe indicatori clari a strategiei comunitare neobligatorii trecând dincolo de măsurile „instrumentelor juridice neobligatorii”. În calitate de raportor al Parlamentului European pentru strategia referitoare la romii europeni cred că este deosebit de important ca această strategie să definească zonele de criză din cadrul statelor membre care au nevoie de intervenţie imediată. Dezavantajele sociale nu sunt distribuite în mod egal în zonele geografice, existând sărăcie extremă şi excludere socială concentrată în anumite microregiuni dens populate de romi sau neromi. Aceasta ridică obstacole serioase în calea dezvoltării sociale a Europei. Aceste regiuni ar trebui scoase dintr-o competiţie nedreaptă pentru ele, iar dezvoltarea lor ar trebui demarată prin utilizarea unor programe adaptate nevoilor lor particulare.

În conformitate cu principiul subsidiarităţii, supravegherea şi monitorizarea strategiei ar trebui să ţină de responsabilitatea organizaţiilor locale. Sugerez de asemenea un studiu amplu asupra nevoilor grupurilor ţintă locale în mod asemănător cu proiectele agricole din Irlanda. Pentru a putea evalua rezultatele programului, este de asemenea indispensabilă colectarea de date statistice defalcate pe grupuri etnice şi evaluarea lor independentă. Conform opiniei Partidului Popular European, acestea sunt problemele esenţiale pe care ar trebui să le abordeze summitul privind situaţia populaţiei de origine romă de la Córdoba.

 
  
MPphoto
 

  Claude Moraes, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte, după cum a spus antevorbitorul meu şi după cum a spus comisarul, aceasta este o problemă foarte complexă, astfel încât întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată astăzi constituie o încercare din partea grupului nostru, şi sunt sigur din partea tuturor celorlalte grupuri, de a reînnoi şi reîmprospăta dezbaterea problemei romilor.

Comunităţile rome din Europa continuă să se confrunte cu nivele inacceptabile de prejudecăţi şi, în multe cazuri, cu violenţă. Cu toate acestea, după cum vedem din Iniţiativa intitulată „Deceniul de incluziune a romilor”, există o dorinţă autentică în această instituţie de a vedea o abordare integrală.

În orice caz, am discutat înainte despre această abordare integrală. Este necesar în această instituţie să reconsiderăm ceea ce am făcut sub aspectul microcreditelor pentru abordarea violenţei rasiale şi va trebui să avem o strategie cuprinzătoare pentru toate aceste probleme complexe.

Există un număr din ce în ce mai mare de dovezi că situaţia din teren nu s-a îmbunătăţit suficient. Institutul pentru o societate deschisă vorbeşte despre faptul că nu au scăzut prejudecăţile şi violenţa cu care se confruntă comunităţile rome în Europa. În plus, studiul asupra discriminării elaborată de către Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a constatat că romii sunt discriminaţi în mai mare măsură decât orice alt grup studiat.

Datorăm acestei instituţii faptul că legislaţia existentă – Directiva privind egalitatea rasială, cadrul Consiliului pentru abordarea violenţei – este pusă în aplicare în momentul de faţă, şi îi datorăm strategia noastră cuprinzătoare, după cum s-a spus mai înainte, de a o privi ca pe o problemă complexă care necesită acţiune, o abordare integrată, o abordare cuprinzătoare.

Aşadar această întrebare cu solicitare de răspuns oral este o încercare de reîmprospătare a dezbaterii şi de a prezenta noi soluţii şi de a pune în aplicare legile care deja există şi care ar trebui să sprijine comunităţile de romi.

 
  
MPphoto
 

  Renate Weber, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, din perspectiva celui de al doilea summit privind situaţia populaţiei de origine romă, aş dori să vă împărtăşesc câteva idei cu speranţa că acestea vor avea efect cât mai curând posibil.

În primul rând, cred cu tărie că avem nevoie de o strategie largă şi coerentă privind incluziunea romilor şi că, de asemenea, avem nevoie de un plan de acţiune cu indicatori de referinţă clari şi un buget corespunzător. După părerea mea, va trebui să fie o strategie nu doar pentru statele membre UE, ci şi pentru celelalte ţări care se află în procesul de preaderare sau fac parte din Politica europeană de vecinătate şi în care trăiesc comunităţi de romi, astfel încât să se permită UE să-şi utilizeze cele mai adecvate instrumente pe care le are la dispoziţie în domeniul politicilor referitoare la romi.

În al doilea rând, sunt convinsă că trebuie să aplicăm lecţia învăţată în cadrul politicii egalităţii de gen, şi anume abordarea integratoare. „Abordarea integratoare a romilor” ar trebui să devină abordarea de lucru a tuturor instituţiilor UE.

În al treilea rând, când este vorba de opinie calificată asupra romilor, va trebui să luăm în considerare unele acţiuni pozitive, în special prin angajarea experţilor romi în Consiliu, Comisie şi Parlament. În această notă am redactat scrisori către Preşedintele Van Rompuy şi Preşedintele Barroso recomandându-le să conducă prin exemple şi să angajeze consilieri romi.

 
  
MPphoto
 

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, aş dori să mă fac ecoul apelurilor făcute pentru o strategie cuprinzătoare.

După cum s-a subliniat, ne aflăm în Anul de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale ceea ce, după cum ştim, este greu de făcut în vremuri de recesiune, şi de aceea solicităm condiţionalitatea socială a pachetelor de salvare astfel încât cei care sunt excluşi în cea mai mare măsură să nu se adâncească şi mai mult în această excluziune socială.

Am auzit deja că decalajul se adânceşte şi de aceea strategia noastră UE 2020 trebuie să ia de asemenea în considerare necesitatea de a reduce decalajele dintre bogaţi şi săraci.

Sunt importante modificările fondurilor de dezvoltare regională. Suntem de acord cu Consiliul că autorităţile locale sunt importante deoarece ele reprezintă deseori locul în care se simte cel mai tare discriminarea în legătură cu locuinţele şi problemele specifice ale populaţiei de origine romă de acolo, cu educaţia şi cu poliţia a cărei misiune este de a proteja şi nu pur şi simplu de a incrimina după cum pare să facă în unele state membre.

Dorim să vedem şi servicii publice de înaltă calitate. Consiliul va reaminti recomandările sale cu privire la incluziunea activă a celor excluşi în cea mai mare măsură de pe piaţa muncii pentru care serviciile publice de înaltă calitate au o importanţă crucială.

Suntem interesaţi să ştim dacă Consiliul şi Comisia sunt mulţumiţi de rata actuală de absorbţie a fondurilor.

Aş dori să salut de asemenea modificarea de context care a fost puternic subliniată de către Comisie în termeni de antirasism şi xenofobie şi sper că guvernul fiecărui stat membru se va angaja faţă de aceste idealuri.

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen, în numele Grupului ECR.(NL) Dle preşedinte, pentru această instituţie este atât bine cât şi necesar să se ocupe de soarta romilor. În ultimele secole s-ar putea ca discriminarea să fi fost cel mai mic rău cu care s-au confruntat aceştia. Este necesară utilizarea fondurilor şi directivelor europene pentru a promova integrarea romilor şi de a elimina poziţia lor dezavantajoasă. Cred că este de asemenea important să se dezvolte o strategie bună pentru a garanta că milioanele europene ajung într-adevăr la oamenii care au nevoie de ele. În acest caz accentul trebuie să fie pus pe educaţie. Trebuie să-i înzestrăm pe copii romi pentru a evada din ciclul negativ care constituie o realitate regretabilă.

Pe de altă parte, doresc să adaug discuţiei de astăzi două elemente. În primul rând, nu cred că este un lucru bun faptul că mulţi romi rămân prinşi în rolul de victimă. Şi ei trebuie să acţioneze pentru eliminarea multor abuzuri din comunităţile lor.

În al doilea rând, integrarea romilor nu poate fi impusă prin intermediul fondurilor şi legislaţiei europene. În ultimul rând, acele state membre în care trăiesc romi, deseori trăind acolo de generaţii, vor trebui să-şi asume un rol conducător în a îmbrăţişa integrarea romilor în propriile lor ţări. Aceasta constituie mai mult o provocare socială decât una politică sau financiară. Fondurile europene pot şi ar trebui cel mult să asigure o mână de ajutor.

 
  
MPphoto
 

  Cornelia Ernst, în numele Grupului GUE/NGL.(DE) Dle preşedinte, în decembrie 2009, când am fost în Pristina şi Mitrovica şi am văzut cum trăiesc oamenii în Mahala şi, în special, în taberele contaminate cu plumb, am fost destul de şocată, în special de starea proastă a copiilor. În aproape oricare dintre discuţiile pe care le-am avut, mi s-a spus că nu doar în Kosovo, ci şi în multe ţări din Europa, situaţia este groaznică pentru unul dintre cele mai vechi grupuri de populaţie din Europa şi anume romii. L-am întâlnit pe Bekim Syla de la Centrul de documentare asupra populaţiei de origină romă şi ashkali din Pristina, care ne-a primit cu cuvintele „Suntem obosiţi de atâtea vorbe”.

Este necesar să se acţioneze şi de aceea cea mai înaltă aşteptare a noastră de la summitul privind situaţia populaţiei de origine romă de la Córdoba este că acesta va fi mai mult decât simple discuţii şi se vor întreprinde imediat acţiuni. Acţiuni imediate nu înseamnă să ne culcăm pe lauri în spatele directivelor UE de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, a egalităţii în tratament a persoanelor fără deosebire de rasă şi origine etnică, şi de asemenea a Directivei-cadru privind ocuparea forţei de muncă, deoarece aceasta nu va fi de folos. Acţiunile imediate impun recunoaşterea şi asumarea faptului că aceste directive nu sunt suficiente pentru a proteja romii în Uniunea Europeană faţă de un tratament degradant şi discriminator şi – mult mai important – de a permite integrarea lor permanentă. Prin urmare, avem nevoie de o strategie privind romii europeni care să fie o componentă a tuturor domeniilor de politică, componentă integrantă a tuturor politicilor.

Cu toate acestea, majoritatea guvernelor au implementat proiecte care constituie doar măsuri sporadice. Ceea ce avem nevoie sunt iniţiativele politice pe termen lung şi mediu. Avem nevoie urgentă de măsuri pentru dezvoltarea economică a comunităţilor de romi. Nu trebuie ca UE să aştepte până în 2014 pentru a-şi face mai flexibile finanţările sale structurale şi regionale; trebuie să facă acest lucru acum, astfel încât şi romii să poată beneficia de ea. Aceasta include împrumuturi sub formă de microcredite care trebuie acordate cu o birocraţie cât mai redusă posibil, de exemplu, pentru reconstrucţia aşezărilor romilor. Include măsuri foarte specifice de promovare a sănătăţii şi educaţiei, pregătirii profesionale şi dezvoltarea pieţei muncii. Doresc să fiu cât se poate de clară că niciun copil nu trebuie să eşueze datorită obstacolelor în calea educaţiei sau celor legate de limbă. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene-Stânga Verde Nordică nu doreşte şcoli ale romilor, ci şcoli pentru toţi, în care romii să poată de asemenea să trăiască şi să înveţe.

Doresc să adaug că nu este vorba doar de bani, ci şi despre luarea unor măsuri decisive pentru combaterea rasismului. Antiţigănismul nu trebuie considerat sau să rămână o jignire banală, ci trebuie pedepsit ca o infracţiune. UE are o mare responsabilitate pentru măsura în care, este de sperat, vom reuşi în curând să facem dreptate celor peste 10 milioane de romi din Europa, deoarece procesul începe prin dreptate şi trebuie să continue cu egalitate. Aveam de aceea nevoie de un „da” politic foarte clar şi de un cadru strategic european ferm, şi – ca să fiu sinceră – este de asemenea necesar angajamentul nostru entuziast, în calitate de deputaţi europeni şi oameni, faţă de acest grup al populaţie, roma şi sinti. Să acţionăm acum.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD . – (SK) Cel de al doilea summit privind situaţia populaţiei de origine romă va fi desigur o mare oportunitate pentru participanţi de a-şi împărtăşi experienţa cu privire la rezultatele numeroaselor măsuri luate pentru a încuraja integrarea cu succes a romilor în societate.

Istoricii spun că romii au venit în Europa între secolele 5 şi 6 d.C. şi că de atunci multe naţiuni europene caută o cale de a coexista în cel mai bun mod posibil cu romii. Trebuie recunoscut în mod obiectiv că, chiar şi după o mie de ani de căutare a unui astfel de model, am dat greş în a găsi o cale de a integra în mod adecvat romii în societatea noastră. Nu ştiu dacă cauza problemelor persistente este în noi sau în cealaltă parte, dar după experienţele din ţara mea, ştiu sigur că nu are niciun rost să-i ajuţi doar dându-le ceva.

Guvernul nostru a colectat fonduri importante din impozitele tuturor oamenilor de pe piaţa muncii şi le-a dat cetăţenilor romi în scopul de a le permite să ducă o viaţă mai demnă. Au fost construite şi li s-au dat apartamente moderne de acelaşi tip cu cele pe care alţi oameni au trebuit să le cumpere. Guvernul nostru le-a asigurat accesul la muncă, asistenţă medicală şi educaţie în condiţii egale cu ceilalţi cetăţeni. Acelaşi sprijin şi ajutoare sociale li se acordă romilor şomeri ca şi celorlalţi cetăţeni.

Şi care este rezultatul? Locuinţele moderne au fost distruse în timp ce instalaţiile sanitare şi alte accesorii au fost demontate şi furate. Oamenii din aceste apartamente aruncă apele menajere şi gunoiul pe fereastră direct în stradă. Nu vor să se ducă la muncă, chiar dacă administraţia locală le dă de lucru. Personalul medical care le asigurau protecţia contra bolilor infecţioase sunt alungaţi din aşezările romilor. Copiii sunt neglijaţi, flămânzi şi deseori nici nu merg la şcoală. De aceea sunt convins că dacă dorim să-i ajutăm cu adevărat pe romi va trebui să încercăm prima dată să-i învăţăm pe copiii romi un mod de viaţă civilizat, educat şi decent.