Două centrale nucleare (CN) sunt în prezent proiectate în Belarus și în regiunea Kaliningrad din Federația Rusă. Locurile de construcție prevăzute pentru ambele CN sunt situate la mai puțin de 100 km de două state membre, Lituania și Polonia. În plus, atât Lituania, cât și Polonia își proiectează propriile CN.

Care este opinia Consiliului față de concentrația nucleară la granița de est a UE? Având în vedere planurile programului președinției spaniole de a promova dezvoltarea unei relații strategice cu Rusia, ce inițiative concrete prevede Consiliul pentru a stabili o cooperare cu Rusia și Belarus în ceea ce privește impactul asupra mediului al celor două centrale nucleare proiectate pe teritoriul acestor state?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul a subliniat în mod constant importanţa standardelor înalte de siguranţă nucleară şi de nivel ridicat al protecţiei mediului. Consiliul subliniază în mod regulat sprijinul său pentru un nivel ridicat de siguranţă nucleară şi de protecţie a mediului în Uniunea Europeană şi în ţările terţe.

Responsabilitatea naţională pentru siguranţa nucleară este confirmată de convenţiile internaţionale ale IAEA, cum ar fi Convenţia privind securitatea nucleară (CNS), la care sunt părţi Belarus, Rusia, precum şi Euratom şi cea mai mare parte din statele membre ale UE. Cu toate acestea, conferinţa de revizuire din cadrul CNS oferă statelor membre o oportunitate de a exercita presiuni din partea colegilor asupra celorlalte părţi în ceea ce priveşte siguranţa instalaţiilor acestora şi modul de punere în aplicare a dispoziţiilor relevante ale convenţiei.

Consiliul ar dori să sublinieze mai ales faptul că, în temeiul CNS, părţile contractante din vecinătatea unei instalaţii nucleare proiectate trebuie să fie consultate, în măsura în care această instalaţie este susceptibilă de a le afecta.

Mai mult, Acordul Euratom-Asia privind utilizările în scopuri paşnice ale energiei nucleare, care se află în prezent în curs de negociere, este menit să conţină dispoziţii cu privire la cerinţele verificabile pentru siguranţa nucleară şi protecţia sănătăţii şi a siguranţei lucrătorilor.

Consiliul reaminteşte în plus că această chestiune este abordată în mod regulat în cadrul Dialogului UE-Rusia privind energia şi al Consiliilor de parteneriat permanent în domeniul energiei. Ar trebui constatat în această privinţă faptul că ultimul (cel de al 10-lea) raport de activitate privind Dialogul prevede că:

„Părţile [Rusia, UE] subliniază că diversificarea, atât a resurselor de energie, cât şi a infrastructurii pentru transport, reprezintă un imperativ al timpului nostru. În acest cadru, ele susţin dezvoltarea comerţului cu energie electrică între UE şi Rusia, ţinând cont de necesitatea garantării celui mai ridicat nivel de siguranţă nucleară.”

În ceea ce priveşte evaluarea impactului într-un context internaţional, Consiliul constată faptul că Belarus este parte la Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontalier, care conţine obligaţii menite să evalueze şi să minimalizeze impactul asupra mediului şi potenţialul pericol pentru mediu. Consiliul subliniază faptul că responsabilitatea pentru evaluarea mediului le aparţine în mare măsură promotorilor acestor proiecte.

Federaţia Rusă nu este o „parte contractantă” deplină la Convenţia de la Espoo. Cu toate acestea, UE încurajează Rusia să aplice în mod voluntar Convenţia de la Espoo. Acest aspect a fost adus în atenţia Rusiei de mult timp, inclusiv în legătură cu centralele de energie nucleară existente.

Conform Tratatului de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, Parlamentul European este compus dintr-un număr de 750 de deputaţi plus un Preşedinte / o Preşedintă, ceea ce înseamnă cu 18 deputaţi mai mult decât era prevăzut în Tratatul de la Nisa, aflat în vigoare până la 1 decembrie 2009.

În noiembrie 2009, Parlamentul European a adoptat un raport referitor la statutul noilor deputaţi, care confirmă preluarea mandatelor de către noii deputaţi suplimentari, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi după ce toate statele membre au ratificat un protocol adiţional privind creşterea numărului deputaţilor. Cu toate acestea, acest protocol adiţional nu a fost încă semnat de către şefii de stat ai statelor membre ale UE şi este greu de prevăzut când va avea loc acest lucru. Aceşti noi deputaţi nu vor putea însă să îşi preia mandatele înaintea convocării unei Conferinţe interguvernamentale pe această temă.

Având în vedere situaţia descrisă mai sus, ce măsuri intenţionează să ia Consiliul pentru a accelera adoptarea unei reglementări care să le permită noilor deputaţi preluarea mandatelor în conformitate cu Tratatul de la Lisabona? Ne putem aştepta ca această situaţie să fie soluţionată în timpul Preşedinţiei spaniole?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

După cum a precizat în mod corect onorabilul deputat, în conformitate cu articolul 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), astfel cum a fost inclus în Tratatul de la Lisabona, numărul deputaţilor europeni nu trebuie să depăşească 750, plus Preşedintele. Întrucât alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 s-au desfăşurat pe baza fostului tratat (adică 736 de deputaţi europeni aleşi), în perioada 18-19 iunie 2009, Consiliul European a căzut de acord să adauge 18 locuri suplimentare la cele 736 deja ocupate în alegerile din iunie, în eventualitatea că Tratatul de la Lisabona intra în vigoare⁽¹⁾. Punerea în aplicare a acestui acord al Consiliului European cere adoptarea şi ratificarea de către 27 de state membre a unui Protocol de modificare a articolului 2 din Protocolul 36 privind măsurile tranzitorii anexat la Tratatul de la Lisabona, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 48 alineatul (3) din TUE. La 4 decembrie 2009, guvernul spaniol a depus o propunere de modificare a tratatelor în acest scop.

Consiliul European a decis la 10-11 decembrie 2009 ⁽²⁾ să consulte Parlamentul European şi Comisia în vederea examinării acestei propuneri. În temeiul celui de al doilea paragraf al articolului 48 alineatul (3) din TUE, Consiliul European a specificat că nu a intenţionat să convoace o Convenţie (alcătuită din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, ai şefilor de state sau de guvern ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei) înainte de conferinţa reprezentanţilor guvernelor din statele membre, întrucât în opinia Consiliului European, acest lucru nu este justificat de domeniul de aplicare al amendamentelor propuse. Reprezentanţii Consiliului European au solicitat, prin urmare, aprobarea Parlamentului European în acest scop, după cum se solicită la articolul 48 alineatul (3) din TUE.

Calendarul estimat pentru deschiderea conferinţei reprezentanţilor guvernelor din statele membre depinde de primirea poziţiei Parlamentului European cu privire la aceste două chestiuni.

Strategia pentru regiunea Mării Baltice are importanță strategică și semnificație istorică pentru regiunea țărilor baltice. Succesul dezvoltării acestei strategii va consolida unitatea UE în ansamblul său, deoarece milioane de persoane care trăiesc în regiuni apropiate din punct de vedere geografic, dar care, din motive istorice tradiționale, au colaborat puțin până acum, își vor uni forțele pentru punerea în aplicare a unor proiecte comune. În calitate de reprezentant al regiunii în cauză, sunt preocupat de faptul că programul de 18 luni al activităților Consiliului, elaborat de cele trei țări care alcătuiesc Președinția UE, este focalizat pe strategia UE pentru regiunea Dunării fără a menționa strategia pentru regiunea Mării Baltice.

Având in vedere că punerea în practică a strategiei pentru regiunea Mării Baltice este abia în faza incipientă, nu consideră Consiliul că este prea devreme pentru a considera proiectul îndeplinit și pentru ca instituțiile să îi acorde mai puțină atenție? Nu consideră Consiliul că strategia pentru regiunea Mării Baltice ar trebui să fie inclusă în programul de 18 luni elaborat de cele trei țări care alcătuiesc Președinția UE și că este necesară punerea în aplicare a unui mecanism viabil de monitorizare a proiectelor, care să garanteze realizarea acestora la timp?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

La 14 decembrie 2007, Consiliul European a invitat Comisia să pregătească o Strategie a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice, pe care Comisia a prezentat-o Parlamentului, Consiliului, Comitetului Economic şi Social şi Comitetului Regiunilor în iunie 2009.

Strategia pentru Marea Baltică este menită să coordoneze măsurile luate de statele membre, regiunile, UE, organizaţiile panbaltice, instituţiile finanţatoare şi organismele neguvernamentale pentru a promova o dezvoltare mai echilibrată a Mării Baltice şi este însoţită de un plan de acţiune organizat în jurul a patru piloni: mediul marin, prosperitatea, transportul şi energia, siguranţa şi securitatea.

Consiliul European din octombrie 2009 a declarat că Strategia pentru Marea Baltică reprezintă o contribuţie importantă la succesul economic al regiunii şi la coeziunea sa socială şi teritorială, precum şi la competitivitatea UE, şi a solicitat tuturor actorilor relevanţi să acţioneze rapid şi să asigure punerea deplină în aplicare a Strategiei pentru Marea Baltică.

Strategia se bazează pe instrumentele, fondurile, politicile şi programele existente ale UE.

În acest sens, aşa cum se precizează în concluziile sale din 26 octombrie 2009, rolul Consiliului este acela de dezvoltator de politici, întrucât acesta primeşte rapoarte periodice şi propuneri de recomandări din partea Comisiei, în timp ce Comisia este responsabilă de reala coordonare, monitorizare, raportare, facilitare a punerii în aplicare şi a urmăririi ulterioare.

Mai mult, Consiliul a solicitat Comisiei să prezinte un raport de activitate în iunie 2011 cel târziu, şi, prin urmare, dincolo de perioada programului de 18 luni al Preşedinţiei.

Până atunci, Consiliul poate fi implicat doar când şi dacă Comisia decide să modifice strategia, dat fiind faptul că, în acel caz, este necesară aprobarea Consiliului privind amendamentul propus.

Gravitatea situaţiei din unele state membre reclamă măsuri urgente pe diferite planuri, în primul rând în cel financiar şi monetar, care să permită combaterea cu eficacitate a şomajului şi pauperităţii, prioritizarea şi soluţionarea problemei şomajului, sprijinirea producţiei şi crearea de oportunităţi ocupaţionale în cadru legal, precum şi garantarea coeziunii economice şi sociale.

Astfel, solicit Consiliului următoarele informaţii: Tinând cont de solidaritatea dintre statele membre, este Consiliul dispus să sprijine transferul de fonduri comunitare la care au dreptul ţările afectate de grave probleme sociale şi financiare, pentru ca acestea să le poată utiliza fără vreo contrapartidă naţională? Este Consiliul dispus să examineze, împreună cu BCE, măsuri de sprijin financiar, înainte de toate acordarea de împrumuturi în condiţii avantajoase?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Începând cu decembrie 2008, pentru a face faţă crizei, UE şi statele membre au pus în aplicare o gamă largă de măsuri extraordinare, inclusiv Planul european de redresare economică, bazat pe solidaritate şi justiţie socială. Ca parte din acel plan, Regulamentul de stabilire a Fondului european de ajustare la globalizare (FEAG) a fost revizuit în 2009 pentru a permite fondului să acopere disponibilizările cauzate de impactul crizei globale financiare şi economice.

Mai mult, un nou instrument de microfinanţare ar trebui să fie operaţional pentru perioada 2010-2013. Acest instrument este menit să sporească accesul la împrumuturi, şi să reducă astfel şomajul şi sărăcia rezultate în urma crizei. Consiliul consideră că acordul atins cu Parlamentul European, la prima lectură, privind un nou instrument de microfinanţare reprezintă o contribuţie pozitivă în acest sens.

În domeniul Fondurilor structurale sunt necesare măsuri suplimentare pentru a atenua consecinţele crizei economice în acele state membre care sunt cel mai grav afectate. Prin urmare, Consiliul prevede măsuri de simplificare a efectuării plăţilor în avans către beneficiarii de ajutor de stat. Mai mult, Consiliul prevede o tranşă suplimentară de prefinanţare pentru 2010, pentru a permite un flux regulat de capital şi pentru a facilita plăţile către beneficiari în timpul punerii în aplicare a programului.

În ceea ce priveşte asistenţa financiară, relaţiile dintre statele membre ar trebui să se bazeze pe responsabilitate, precum şi pe solidaritate.

În timp ce Uniunea economică şi monetară, prin însăşi existenţa ei, oferă un element de stabilitate şi protecţie împotriva turbulenţelor de pe piaţă, membrii zonei euro au o responsabilitate comună pentru a asigura stabilitatea în zona euro, iar politicile lor economice constituie o chestiune de interes comun.

Atunci când statele membre din afara zonei euro se confruntă cu dificultăţi sau sunt ameninţate în mod serios cu dificultăţi în ceea ce priveşte plăţile externe, Consiliul poate acorda asistenţă financiară.

Majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene şi ale zonei euro în totalitatea sa au ieşit din recesiune şi acum dau semne de creştere. Având în vedere aceste raze de speranţă care s-au ivit în diferite părţi ale Europei şi la nivel global, ce măsuri specifice ia Consiliul cu scopul de a promova redresarea economică şi de a asigura consolidarea creşterii?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

După diminuarea primelor semne favorabile ale crizei în toamna anului trecut, creşterea economică a revenit la o valoare pozitivă în UE în cel de al treilea trimestru al anului trecut.

Între timp, pentru a depăşi criza economică, statele membre şi UE au realizat intervenţii fiscale majore pentru a sprijini sectorul financiar şi economia reală, în special în cadrul Planului european de redresare economică aprobat în decembrie 2008 ca răspuns la criza financiară globală şi la recesiunea economică.

Cu toate acestea, în prezent, 20 de state membre au deficite excesive, care ar trebui să fie aduse sub valoarea de referinţă în următorii câţiva ani. Lipsa de politici bugetare ferme şi un sector financiar slab ar putea periclita redresarea în mod serios şi ar putea submina credibilitatea politicilor macro-economice ale Uniunii Europene.

Cu toate acestea, în timp ce este necesară, pe de o parte, eliminarea măsurilor financiare extraordinare care nu sunt durabile pentru statele membre, pe de altă parte, sincronizarea eliminării ar trebui să fie compatibilă cu o redresare economică autoîntreţinută.

În această perspectivă, politicile Uniunii ar trebui să se reconcentreze asupra reformelor pe termen lung într-o nouă strategie ambiţioasă şi restructurată pentru a îmbunătăţi competitivitatea şi pentru a creşte potenţialul de dezvoltare durabilă al UE.

Pe baza comunicării Comisiei privind Strategia Europa 2020 din 20 martie 2010, Comisia a propus ca Consiliul European din primăvară să aprobe scopul acestei strategii, să stabilească obiectivele cantitative şi să finalizeze structura de guvernare; precum şi că în iunie Consiliul European ar trebui să susţină orientările integrate pentru a pune în aplicare strategia şi obiectivele cantitative specifice fiecărei ţări în parte.

Tratatul CE consacră egalitatea de gen ca principiu fundamental al Uniunii Europene și ca unul dintre obiectivele și sarcinile Comunității. Principiul egalității dintre femei și bărbați este inclus în toate domeniile de acțiune. Aspectele legate de egalitatea de gen sunt importante pentru creșterea durabilă și competitivitate, pentru abordarea provocărilor demografice, pentru coeziunea economică și socială în UE.

În această perioadă de recesiune economică, menținerea aspectelor legate de egalitatea de gen ca o prioritate pe agendă reprezintă o provocare și menținerea vizibilității aspectelor legate de egalitatea de gen este o modalitate de a o aborda. În concluziile Consiliului, adoptate la 30 noiembrie 2009, Președinția și Comisia erau invitate să includă o secțiune privind genul în mesajele-cheie care vor fi adoptate de Consiliul EPSCO și prezentate la Consiliul European din primăvara 2010.

Va fi inclus un mesaj-cheie privind egalitatea de gen în EPSCO și va fi prezentat acesta la Consiliul European de primăvară?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

După cum a observat onorabila deputată, egalitatea de gen prezintă o importanţă transversală şi fundamentală în UE. Egalitatea între bărbaţi şi femei este afirmată cu tărie în dispoziţiile Tratatelor UE. Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea promovează egalitatea între femei şi bărbaţi, iar articolul 8 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene specifică faptul că acest obiectiv trebuie urmărit în toate activităţile Uniunii. Consiliul European din 23/24 martie 2006, în momentul adoptării Pactului european pentru egalitatea de gen⁽¹⁾, a admis de asemenea în mod explicit faptul că politicile privind egalitatea de gen sunt vitale pentru creşterea economică, prosperitate şi competitivitate.

La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat concluziile referitoare în mod specific la acest subiect ⁽²⁾, solicitând ca mesaje esenţiale legate de gen să fie prezentate Consiliului European.

În aceste concluzii, Consiliul a afirmat în mod specific câteva dintre problemele pe care le-a ridicat şi onorabila deputată. În particular, Consiliul a considerat că „egalitatea de gen este crucială pentru realizarea obiectivelor UE privind coeziunea economică şi socială şi un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, precum şi pentru asigurarea creşterii durabile şi a competitivităţii, şi pentru abordarea provocării demografice”⁽³⁾.

Problema legată de egalitatea de gen este, de asemenea, abordată în Strategia UE 2020, adoptată de Comisie la 3 martie. Consiliul a desfăşurat un schimb de opinii cu privire la acest subiect general în cadrul reuniunii sale din 8 martie, şi Preşedinţia şi-a asumat sarcina de a transmite Consiliului European rezultatul acestor dezbateri. Această procedură va oferi statelor membre şi Preşedinţiei o oportunitate esenţială de a afirma preocupările şi perspectiva pozitivă pe care Consiliul le-a exprimat în concluziile sale din luna noiembrie.

De asemenea, merită observat faptul că Preşedinţia spaniolă actuală a Uniunii Europene este foarte activă în domeniul egalităţii de gen şi a sărbătorit deja Forumul femeilor europene: Beijing +15 la 4 şi 5 februarie, după summitul Femeile europene la putere din 3 februarie, care a reunit reprezentanţii guvernelor din Uniunea Europeană, Spaţiul Economic European, ţările candidate, Comisia Europeană, Parlamentul European şi principalele asociaţii ale femeilor europene care îşi desfăşoară activitatea în domeniul egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei.

În perioada 25-26 martie, Preşedinţia spaniolă organizează Reuniunea informală a miniştrilor privind egalitatea de şanse care se va concentra asupra „egalităţii ca temelie a creşterii şi ocupării forţei de muncă”.

Care este poziția Consiliului cu privire la practicile comerciale neloiale care se manifestă în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare? După cum a subliniat Comisia în COM(2009)0591, reducerea prețului alimentelor pentru producători nu s-a resimțit în mod semnificativ în rândul consumatorilor, în vreme ce aceleași prețuri alimentare ridicate au subminat cererea de produse alimentare europene în asemenea măsură, încât majoritatea agricultorilor își vând produsele sub costul de producție.

Numeroși angajați din sectorul comerțului cu amănuntul au raportat cazuri în care marile companii de distribuție au cerut bani furnizorilor doar pentru a le depozita produsele.

Consideră Consiliul că această situație merită o anchetă extinsă la nivelul întregii Uniuni, vizând principiile concurenței? Admite Consiliul că există un raport inegal de forțe între comercianții cu amănuntul și furnizori/producători și că această situație e în pericol de a fi exploatată, dat fiind că numărul de producători/furnizori este cu mult mai mare decât numărul comercianților cu amănuntul?

Cum își propune Consiliul să abordeze această problemă? Intenționează Consiliul să prezinte o comunicare pe această temă în viitorul apropiat?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Astfel cum a subliniat Preşedinţia spaniolă cu ocazia prezentării sale în faţa Comisiei pentru agricultură din 27 ianuarie, îmbunătăţirea funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente este de o importanţă primară, ca parte a unei agriculturi şi industrii agroalimentare eficiente şi competitive, care reprezintă una dintre priorităţile sale.

În special, Consiliul analizează în prezent Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătăţirea funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009) 591 final). În această privinţă, Consiliul a desfăşurat în ianuarie un schimb de opinii pe acest subiect pe baza unui chestionar elaborat de Preşedinţie şi în prezent lucrează la proiectul de concluzii ale Consiliului privind această comunicare.

Cinci idei principale sunt dezvoltate în proiectul de concluzii în forma lor actuală, fără a aduce atingere textului final. Întrebarea dvs. se referă la o mare parte dintre aceste idei:

Îmbunătăţirea structurii şi consolidarea industriei agroalimentare pentru a contribui la atingerea nivelului necesar în vederea asigurării unei puteri sporite de negociere în relaţiile cu marii comercianţi cu amănuntul.

Creşterea transparenţei de-a lungul lanţului alimentar. O transparenţă sporită permite urmărirea nivelurilor preţului şi a evoluţiilor şi creşterea presiunii exercitate asupra părţilor interesate în vederea accelerării transmiterii preţurilor. Acest lucru este esenţial pentru distribuirea echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanţului de aprovizionare cu alimente.

Combaterea practicilor comerciale neloiale. Comisia propune să se evalueze aceste practici pe piaţa internă şi să se propună măsurile comunitare necesare pentru a aborda astfel de practici.

Încurajarea iniţiativelor de autoreglementare. Comisia propune să colaboreze cu părţile implicate din lanţul de aprovizionare cu alimente pentru a pregăti seturi de contracte standard. De asemenea, este prevăzută adoptarea Codurilor bunelor practici comerciale.

Explorarea concurenţei în lanţul de aprovizionare cu alimente. Comisia propune să colaboreze cu Reţeaua europeană a concurenţei pentru a dezvolta o abordare comună faţă de chestiunile legate de concurenţă care sunt relevante pentru funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente. Consiliul reflectă în prezent asupra interacţiunii dintre concurenţa existentă şi normele PAC.

Preşedinţia speră ca aceste concluzii să fie adoptate de Consiliu în sesiunea din martie.

În cele din urmă dar nu mai puţin important, împreună cu Parlamentul European, Consiliul lucrează în prezent la o propunere a Comisiei de reformare a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale.

Atât criza financiară foarte gravă prin care trece Grecia, cât și dezechilibrele financiare constatate în alte state membre ale zonei euro ridică întrebări cu privire la stabilitatea, dinamica și viabilitatea UEM. Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că redresarea finanțelor publice ale unui stat membru al zonei euro necesită eforturi din partea statului în cauză. De asemenea, criza financiară a dezvăluit discrepanțele dintre o uniune monetară completă și uniformă și uniunea economică incompletă a UE.

Este Consiliul dispus să propună înființarea și implementarea unui Fond monetar european care să dispună de resursele și mecanismele de intervenție necesare pentru a acoperi deficitul structural al UEM, astfel încât să reflecte o guvernanță economică europeană mai formală și mai coordonată?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

În timp ce uniunea monetară şi economică, prin însăşi existenţa ei, oferă un element de stabilitate şi protecţie împotriva turbulenţelor de pe piaţă, membrii zonei euro deţin o responsabilitate comună faţă de stabilitatea în această zonă, iar politicile lor economice reprezintă o chestiune de interes comun. Acestora li se solicită să conducă politici naţionale ferme în acord cu Pactul de stabilitate şi creştere economică şi cu Orientările generale privind politica economică.

Criza economică recentă şi evoluţiile actuale de pe pieţele financiare au dovedit importanţa unei coordonări strânse a politicilor economice. În cadrul reuniunii lor informale din 11 februarie, şefii de state şi de guvern din UE au declarat că statele membre care fac parte din zona euro vor lua măsuri hotărâte şi coordonate, dacă este cazul, pentru a proteja stabilitatea financiară în zona euro în ansamblu. Până în prezent, niciun stat membru din zona euro nu a solicitat asistenţă.

La 16 februarie, Consiliul, în urma invitaţiei şefilor de state şi de guvern, şi-a concentrat atenţia asupra situaţiei care priveşte deficitul public şi datoriile Greciei, adoptând:

o opinie privind o actualizare a programului de stabilitate de către Grecia, program care stabileşte planurile pentru reducerea deficitului public sub 3 % din produsul intern brut până în 2012;

o decizie care notifică Grecia să îşi corecteze deficitul excesiv până în 2012, stabilind măsuri de consolidare bugetară în conformitate cu un calendar specific, inclusiv termene limită pentru raportarea măsurilor luate;

o recomandare adresată Greciei în vederea armonizării politicilor sale economice cu orientările generale privind politica economică a UE.

În ceea ce priveşte coordonarea economică şi supravegherea în zona euro la un nivel mai general, Comisia intenţionează să prezinte în această primăvară o propunere în temeiul articolului 136 din tratat către Consiliu pe baza dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona. Consiliul va examina propunerea Comisiei după primirea acesteia. Până în prezent, Consiliul nu a primit nicio astfel de propunere, şi în special nu a primit şi nici nu a discutat nicio propunere legată de Fondul monetar european.

Ar putea Consiliul să ofere detalii cu privire la sugestiile conform cărora țările din zona euro ar putea avea mai multe de spus cu privire la modul în care sunt administrate economiile din țările partenere din zona euro? Într-un anunț recent al Comisiei, s-a spus că, înainte de luna iunie, Comisia va prezenta o schemă de consolidare a coordonării politicilor economice și a supravegherii, în virtutea competențelor conferite prin Tratatul de la Lisabona. Sprijină Consiliul această abordare favorabilă unei coordonări economice mai accentuate și consideră Consiliul că această nouă abordare va consolida zona euro?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Criza economică recentă şi evoluţiile actuale de pe pieţele financiare au arătat importanţa coordonării strânse a politicilor economice, astfel cum au confirmat şefii de state şi de guvern din UE, precum şi de Preşedintele Consiliului European cu ocazia reuniunii lor informale din 11 februarie.

Principala responsabilitate pentru politicile lor economice le aparţine statelor membre înseşi. UE le monitorizează şi le coordonează, mai ales în contextul Pactului de stabilitate şi de creştere economică şi al Orientărilor generale privind politica economică. În timp ce Pactul de stabilitate şi de creştere economică se concentrează în principal pe consolidarea şi menţinerea disciplinei fiscale, Orientările generale privind politica economică sunt menite să asigure supravegherea multilaterală a tendinţelor economice în statele membre. Politicile structurale, având drept obiectiv special creşterea competitivităţii şi care duc la intensificarea creşterii economice şi locuri de muncă mai numeroase sunt coordonate în cadrul Strategiei de la Lisabona, care va fi relansată în această primăvară ca Strategia UE 2020.

Toate aceste instrumente se bazează pe parteneriat şi cooperare între statele membre. Tratatul de la Lisabona oferă zonei euro un cadru juridic suplimentar pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a uniunii economice şi monetare. Existenţa Eurogrupului este recunoscută în mod formal la articolul 137 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi Protocolul 1 (nr. 14) privind Eurogrupul. Mai mult, articolul 136 din TFUE permite adoptarea măsurilor suplimentare aplicabile doar zonei euro, menite să consolideze coordonarea şi supravegherea disciplinei bugetare a statelor membre din zona euro sau să stabilească orientări privind politica economică pentru aceste state membre. Astfel de măsuri sunt adoptate în conformitate cu procedura relevantă dintre cele la care se face referire la articolele 121 şi 126 din TFUE, cu excepţia procedurii stabilite la articolul 126 alineatul (14) din TFUE.

Comisia intenţionează să depună în această primăvară o propunere adresată Consiliului în vederea consolidării coordonării politicii economice şi a supravegherii pe baza dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona. Consiliul va examina propunerea Comisiei după primirea acesteia.

Avem astăzi suficiente probe cu privire la consecințele negative ale fluxurilor financiare ilicite în țările în curs de dezvoltare. Chiar dacă fluxurile financiare ilicite transfrontaliere sunt în general ocultate și dificil de estimat, volumul lor se încadrează probabil între 1 000 și 3 000 de miliarde de dolari anual. Banca Mondială îl situează între 1 000 și 1 600 miliarde de dolari pe an, din care estimează că jumătate - între 500 și 800 de miliarde de dolari - provin din țările în curs de dezvoltare. Acest flux, de 500 până la 800 de miliarde de dolari anual, care tranzitează țările în curs de dezvoltare afectează în modul cel mai grav din punct de vedere economic persoanele sărace, conducând la scăderea dramatică a rezervelor monetare, la creșterea inflației, la diminuarea impozitelor colectate și la multe alte consecințe care subminează șansele țărilor în curs de dezvoltare.

Ce măsuri și ce inițiative ia sau intenționează să ia UE în lunile care urmează pentru a combate evaziunea fiscală și scurgerile de capital din și în țările în curs de dezvoltare? Cum putem consolida capacitatea managerială în domeniul fiscal a țărilor în curs de dezvoltare?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Evaziunea fiscală, scurgerile de capital şi exodurile financiare ilicite reprezintă, fără îndoială, o provocare serioasă la adresa dezvoltării, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, şi acestea au fost identificate de Declaraţia de la Doha din 2008 privind finanţarea pentru dezvoltare drept obstacole majore în calea mobilizării veniturilor interne pentru dezvoltare.

În mai 2008, Consiliul a adoptat concluziile ⁽¹⁾ care subliniază faptul că buna guvernanţă în domeniul fiscal, care înglobează principiile transparenţei, schimbului de informaţii şi concurenţei fiscale loiale, reprezintă un mijloc esenţial de combatere a fraudei transfrontaliere şi a evaziunii şi de consolidare a luptei împotriva spălării de bani, a corupţiei şi a finanţării terorismului.

UE promovează în mod activ aceste principii într-un număr de contexte:

Politica europeană de vecinătate include, într-o serie de planuri de acţiune pentru anumite ţări terţe, o referire generală la cooperare în materie fiscală, precum şi la principiile transparenţei, schimbului de informaţii şi la Codul de conduită privind fiscalitatea întreprinderilor. Aceste planuri de acţiune sunt instrumente pentru cooperare economică şi politică între UE şi ţările partenere.

Politica de cooperare pentru dezvoltare a UE oferă sprijin suplimentar ţărilor în curs de dezvoltare care sunt dispuse să se angajeze faţă de principiile bunei guvernanţe, inclusiv în domeniul fiscal, prin Mecanismul de guvernanţă al politicii europene de vecinătate şi parteneriat şi Iniţiativa pentru guvernanţă a celui de al 10-lea Fond european de dezvoltare.

Mai mult, acceptarea internaţională recentă la scară largă a standardelor fiscale ale OCDE, inclusiv de către multe ţări în curs de dezvoltare, a schimbat mediul internaţional în mod substanţial către o mai mare transparenţă în domeniul fiscal şi a continuat dezbaterea în cadrul UE. La 28 aprilie 2009, Comisia a elaborat o Comunicare privind buna guvernanţă în chestiuni fiscale ⁽²⁾, în care a lansat un număr de idei cu privire la modul de promovare a bunei guvernanţe în domeniul fiscal către ţările terţe.

În concluziile sale din 18 mai 2009, Consiliul a invitat Comisia să facă propuneri de măsuri concrete ale UE privind dialogul cu, şi asistenţa pentru, ţările în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte buna guvernanţă în chestiuni fiscale şi sisteme fiscale naţionale mai eficiente pentru a realiza obiectivele de dezvoltare.

Subiectul a fost discutat de Consiliu din nou în cadrul concluziilor sale din 17 noiembrie privind Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării. Subiectul a fost inclus în selecţia iniţială a unui număr de 5 probleme prioritare care vor fi abordate în programul de lucru CPD care urmează să fie înaintate Consiliului în acest an. Concluziile au afirmat nevoia de a îmbunătăţi transparenţa şi de a combate fluxurile transfrontaliere ilicite şi evaziunea fiscală, „recunoscând faptul că acestea au un impact grav asupra mobilizării resurselor interne în ţările în curs de dezvoltare”.

Pe baza acestor realizări anterioare, Preşedinţia spaniolă a Consiliului a inclus această chestiune drept una dintre priorităţile sale pe agenda pentru dezvoltare din acest trimestru.

Astfel, în cadrul reuniunii lor informale de la La Granja (Spania), din perioada 17-18 februarie 2010, cu participarea preşedintelui Comisiei pentru dezvoltare a Parlamentului European, miniştrii de dezvoltare din UE au avut un schimb detaliat de opinii cu privire la problema fiscalităţii şi a bunei guvernanţe în favoarea dezvoltării şi a mecanismelor inovatoare de finanţare.

Consiliul va continua această dezbatere în următoarele luni şi aşteaptă cu nerăbdare viitoarea Comunicare din partea Comisiei privind promovarea bunei guvernanţe în chestiunile fiscale în contextul cooperării pentru dezvoltare, care este aşteptată să fie prezentată Consiliului ca parte din aşa-numitul „pachet din luna aprilie”.

Consiliul European din 11 februarie 2010 a adoptat o decizie istorică, ca de altfel și Eurogrupul la 16 februarie 2010. Pentru prima dată, un stat membru - Grecia - este plasat sub supravegherea a trei organisme. Pentru prima dată, Consiliul interzice în mod oficial adoptarea unor măsuri privind salariile, sistemul de sănătate, sistemul de pensii, administrația publică, piețele etc. Este surprinzător că, până în prezent, Consiliul nu a menționat niciodată situația lamentabilă în care se găsesc economiile celorlalte state membre ale Uniunii Europene. De exemplu, în Spania, deficitul se ridică la 11,2 %, iar rata de creștere a datoriei este de 20 %. În Franța, deficitul atinge 8,3 %, iar rata de creștere a datoriei este de 10 %. Italia acuză un deficit de 5,3 % și o datorie care reprezintă 114 % din PIB. Deficitul Portugaliei atinge 8,7 %, iar rata de creștere a datoriei este de 10 %, în timp ce în Marea Britanie, deficitul este de 12 %. În Grecia, rata de creștere a datoriei este de 20 %. Datoria globală a Țărilor de Jos se ridică la 234 % din PIB, cea a Irlandei la 222 %, cea a Belgiei la 219 %, cea a Spaniei la 207 %, iar cea a Greciei la 179 %.

Având în vedere cele menționate anterior, pactul de stabilitate a fost, de fapt, abolit. Este de acord Consiliul cu această constatare? Poate Consiliul preciza dacă deficitele considerabile înregistrate în Uniunea Europeană sunt consecința diferitelor pachete „ilegale” de măsuri de sprijinire a băncilor și a sectoarelor industriale? Măsurile adoptate la adresa lucrătorilor greci anunță „recomandări” similare aplicabile lucrătorilor din zona euro? Grecia servește drept cobai, așa cum pretinde prim-ministrul grec?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Pactul de stabilitate şi de creştere economică rămâne instrumentul principal pentru menţinerea stabilităţii financiare în UE per ansamblu, precum şi în zona euro. Acesta se aplică în mod consecvent şi echitabil în cazul tuturor statelor membre, şi în prezent este aplicat cu flexibilitatea introdusă în revizuirea sa din 2005. Prin urmare, Pactul de stabilitate şi de creştere economică este departe de a fi depăşit.

Pentru a depăşi cea mai gravă criză economică mondială din 1929 încoace, statele membre şi UE au făcut intervenţii fiscale majore pentru a susţine sectorul financiar şi economia reală în ultimii doi ani, ceea ce a condus, în mod firesc, la o creştere a deficitelor publice. Aceste intervenţii au fost necesare şi adecvate, şi au jucat un rol extrem de important în evitarea unei crize şi mai grave, în stabilizarea economiei şi în prevenirea unei recesiuni mai dramatice. În această perioadă dificilă, Pactul de stabilitate şi de creştere economică şi-a dovedit valoarea flexibilităţii sale.

În momentul confirmării redresării economice, măsurile extraordinare trebuie să fie retrase. Consiliul a aprobat deja principalele strategii de ieşire din criză. Pe partea fiscală, acestea sunt puse în aplicare în cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere economică. În 2009 şi 2010, Consiliul a adoptat recomandări în vederea aducerii deficitului bugetar sub valoarea de referinţă de 3 % din PIB în cazul a 20 de state membre, inclusiv Belgia, Spania, Irlanda, Italia, Olanda, Portugalia şi Regatul Unit. Termenele pentru rectificarea deficitului variază de la 2010 la anul fiscal 2014/2015, în funcţie de situaţia specifică din fiecare stat membru în parte.

Printre statele membre care sunt supuse în prezent procedurii de deficit excesiv, Grecia este singurul stat membru care nu a reuşit să ia măsuri eficiente prin intermediul recomandării Consiliului adoptată în aprilie 2009. Mai mult, după cum se indică în actualizarea datelor bugetare din octombrie 2009, cifrele prezentate de către autorităţile elene nu au fost fiabile. Consiliul va continua să urmărească îndeaproape situaţia din toate statele membre cu un deficit public care depăşeşte valoarea de referinţă şi, în cazul în care vreunul dintre acestea nu respectă recomandările, Consiliul va lua măsurile necesare.

Recomandările către Grecia şi către orice alt stat membru sunt menite să sprijine autorităţile să menţină o politică fiscală fermă; acestea nu sunt luate „împotriva” niciunui grup de cetăţeni. Anumite state membre au permis o evoluţie a finanţelor publice care nu este durabilă şi, prin urmare, trebuie să ia măsuri rectificative – aceasta este singura cale corectă şi durabilă către o redresare economică puternică. Pe termen lung, lipsa disciplinei fiscale ar conduce la deficite bugetare nedurabile şi datorii publice, ceea ce ar avea un efect negativ asupra economiei UE ca întreg, precum şi a statelor membre implicate.

În recomandarea sa pe această temă din 16 februarie 2010, Consiliul Ecofin a invitat Grecia să adopte o serie de măsuri care să vizeze nu doar reducerea cheltuielilor, ci și creșterea încasărilor. Aceste măsuri privesc în special reducerea costurilor salariale și creșterea TVA și a taxelor pe autoturisme personale și energie. Dat fiind faptul că majoritatea măsurilor pe care guvernul elen le-a luat sau intenționează să le ia au deja în vedere reducerea costurilor salariale și creșterea încasărilor prin intermediul unei creșteri a fiscalității directe și indirecte, solicităm Președinției Consiliului să răspundă la următoarele întrebări:

Nu credeți că aceste măsuri, care tind către o politică de austeritate în privința încasărilor și a veniturilor, pot ca atare să reducă și mai mult cererea în materie de investiții și consum din cadrul economiei elene și să submineze eforturile Greciei de relansare și însănătoșire bugetară? Intenționați să propuneți guvernului grec măsuri care să favorizeze creșterea, să-i permită să asigure redresarea productivității economiei grecești și să lupte contra creșterii ratei șomajului?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Deteriorarea finanţelor publice în Grecia, împreună cu dezechilibrele macro-economice mai mari şi pierderea competitivităţii economiei elene în ultimii ani a avut drept rezultat situaţia economică dificilă cu care se confruntă astăzi acest stat membru. Autorităţile elene se angajează să ia măsurile necesare pentru a aborda această situaţie, şi Consiliul se angajează să susţină eforturile Greciei.

Consiliul a indicat în mod repetat problemele structurale pe termen lung ale economiei elene în diverse exerciţii multilaterale de supraveghere. Împreună cu Strategia de la Lisabona pentru dezvoltare şi locuri de muncă, Consiliul, în Recomandările sale privind actualizarea pe 2009 a orientărilor generale pentru politicile economice ale statelor membre, a constatat că este „obligatoriu să intensificăm eforturile de abordare a dezechilibrelor macroeconomice şi slăbiciunile structurale ale economiei elene”. Acesta a recomandat Greciei să sporească concurenţa în domeniul serviciilor profesionale şi investiţiile în C&D, să utilizeze mai eficient fondurile structurale, să reformeze administraţia publică şi să ia o gamă largă de măsuri pe piaţa muncii în contextul unei abordări integrate de flexisecuritate.

La 16 februarie, Consiliul, în urma invitaţiei şefilor de state şi de guvern, şi-a concentrat atenţia asupra situaţiei care priveşte deficitul public şi datoriile Greciei, adoptând:

o opinie privind o actualizare a programului de stabilitate de către Grecia, program care stabileşte planurile pentru reducerea deficitului public sub 3 % din produsul intern brut până în 2012;

o decizie care notifică Grecia să îşi corecteze deficitul excesiv până în 2012, stabilind măsuri de consolidare bugetară în conformitate cu un calendar specific, inclusiv termene limită pentru raportarea măsurilor luate;

o recomandare adresată Greciei în vederea armonizării politicilor sale economice cu orientările generale privind politica economică a UE.

În contextul măsurilor menţionate anterior, Consiliul a recomandat Greciei să pună în aplicare un pachet extins de măsuri pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei de produse şi a mediului de afaceri, pentru a susţine productivitatea şi creşterea ocupării forţei de muncă, şi pentru a îmbunătăţi eficienţa şi ritmul absorbţiei fondurilor structurale ale UE, precum şi pentru a corecta deficitul bugetar excesiv şi a aborda durabilitatea pe termen lung a finanţelor sale publice. În vederea sprijinirii productivităţii şi a creşterii ocupării forţei de muncă, Grecia a fost invitată să:

ia măsuri imediate pentru a combate munca nedeclarată;

reexamineze reglementările privind piaţa muncii, inclusiv legislaţia în domeniul protecţiei locurilor de muncă, în vederea creşterii ofertei de muncă;

susţină oferta de muncă prin stimularea reducerilor vizate ale costului forţei de muncă;

adopte reforme ale sistemului educaţional menite să îmbunătăţească nivelul de calificare al forţei de muncă şi să amelioreze reacţiile la nevoile pieţei muncii.

Pe fondul provocării pe care o constituie îmbunătăţirea productivităţii, inclusiv prin strategii prioritare de investiţii publice, Grecia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a ameliora eficienţa şi ritmul de absorbţie a fondurilor structurale ale UE În acest demers, o atenţie specială ar trebui acordată punerii în aplicare rapide şi eficace a programelor operaţionale „Reforma administrativă” şi „Convergenţa digitală”, dat fiind că acestea sprijină reformele esenţiale ale administraţiei publice care se află în centrul strategiei de reformă expuse în actualizarea din ianuarie 2010 a programului de stabilitate.

Se aşteaptă ca Grecia să prezinte primul raport privind punerea în aplicare a acestor măsuri până la data de 16 martie, iar cel de al doilea în mai, acestea fiind urmate de raporturi trimestriale. Consiliul va monitoriza îndeaproape situaţia şi va continua să ia măsuri, după caz, pentru a susţine autorităţile elene în promovarea creşterii economice, precum şi în menţinerea unei politici fiscale ferme.

Are de gând Consiliul să reacționeze la discriminarea la care sunt supuse minoritățile naționale și, în special, minoritatea poloneză din Belarus? Acest fenomen s-a agravat în special în cursul ultimelor săptămâni. Arestările conducătorilor organizațiilor poloneze sunt numeroase și repetate, iar bunurile acestora, în special clădirile care adăpostesc asociații și grupări poloneze, fac obiectul unor perchiziții.

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

UE este preocupată de deteriorarea recentă a situaţiei din Belarus şi de încălcarea sporită a drepturilor omului. UE consideră situaţia din jurul Uniunii polonezilor ca parte a unui curent de deteriorare faţă de care lipsa de libertate de exprimare şi de asociere, controlul crescut asupra mijloacelor media şi presiunile exercitate asupra jurnaliştilor, noua lege care restricţionează utilizarea internetului şi hărţuirea activiştilor din opoziţie constituie alte semne îngrijorătoare.

În declaraţia sa din 16 februarie, Înaltul Reprezentant, dna Ashton, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu situaţia minorităţii poloneze din Belarus, şi mai ales în legătură cu acţiunile poliţiei de a expulza reprezentanţi din proprietăţi deţinute de comunitate, cu reţineri de către poliţie ale membrilor comunităţii şi încercări de la Minsk de a impune o conducere a comunităţii. Aceste preocupări au fost, de asemenea, transmise prin canale diplomatice autorităţilor din Belarus.

Consiliul a avut un scurt schimb de opinii cu privire la această chestiune la 22 februarie, şi va reveni cu o discuţie mai detaliată în lunile următoare.

În cadrul întâlnirii cu ministrul de externe, dl Martynov, în apropierea inaugurării preşedintelui ucrainean Yanukovich la Kiev la 25 februarie, ÎR Ashton a transmis preocupările sale serioase privind încălcările drepturilor omului, şi a constatat că situaţia din jurul Uniunii polonezilor nu era o „chestiune internă” a Belarusului.

Consiliul intenţionează să continue politica UE de angajare condiţionată, şi acest lucru este susţinut, de asemenea, de conducători importanţi prodemocratici şi proeuropeni din Belarus, cum ar fi Aliaksandr Milinkevich.

În acelaşi timp, este de o importanţă majoră ca Belarus să respecte angajamentele OSCE şi pe cele internaţionale, inclusiv în termeni de protecţie şi promovare a drepturilor minorităţilor.

Este în interesul UE să continue relaţiile cu Belarus pentru a avansa valori şi principii comune.

UE va continua să monitorizeze situaţia drepturilor omului în Belarus şi să o menţină într-o poziţie prioritară pe agenda dialogului politic cu această ţară.

În contextul asasinării unui lider al grupării Hamas în Dubai în luna ianuarie, au fost folosite pașapoarte europene false, printre care și pașapoarte irlandeze. Poate Consiliul să ofere o analiză actualizată a măsurilor pe care le-a întreprins pentru a răspunde îngrijorărilor cetățenilor UE legate de utilizarea abuzivă a pașapoartelor europene?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Într-o declaraţie elaborată la 22 februarie, Consiliul a subliniat faptul că uciderea lui Mahmoud al-Mabhouh în Dubai la 20 ianuarie a ridicat anumite probleme care sunt deosebit de deranjante pentru Uniunea Europeană.

Consiliul a considerat că aceasta a fost o acţiune care nu poate conduce la pace şi stabilitate în Orientul Mijlociu. UE a condamnat ferm faptul că persoanele implicate în această acţiune au utilizat în mod fraudulos paşapoarte şi carduri de credit din statele membre ale UE, obţinute prin furtul identităţilor cetăţenilor din UE.

UE a salutat ancheta realizată de autorităţile din Dubai şi solicită tuturor ţărilor să coopereze cu acestea. Ţările implicate din UE desfăşoară, la rândul lor, anchete complete referitoare la utilizarea frauduloasă a paşapoartelor lor.

Uniunea Europeană se angajează să asigure că atât cetăţenii UE, cât şi ţările din lume continuă să aibă încredere în integritatea paşapoartelor statelor membre ale UE. În această privinţă, UE a adoptat în 2004 standarde pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoartele şi în documentele de călătorie emise de statele membre. Această legislaţie a fost actualizată în 2009 şi este menită sporească siguranţa documentelor şi să stabilească o legătură mai solidă între posesor şi document.

În anul 2006, Înalta Curte a Republicii Botswana pronunțat o hotărâre conform căreia evacuarea boșimanilor din Kalahari din teritoriile locuite de aceștia în mod tradițional a fost ilegală și neconstituțională. În pofida acestui fapt, guvernul Republicii Botswana îi împiedică în continuare pe boșimanii din Kalahari să se întoarcă pe teritoriul lor prin întreruperea aprovizionării cu apă. Poate Consiliul să analizeze situația din Botswana în vederea evaluării gradului de hărțuire la care boșimanii din Kalahari sunt expuși?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Politica guvernului din Botswana şi programul acestuia de relocare a populaţiei San din Rezervaţia de vânătoare din centrul deşertului Kalahari (CKGR) au atras o atenţie deosebită şi au ridicat probleme în cadrul comunităţii internaţionale a drepturilor omului, inclusiv în Comitetul ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi Forumul permanent al ONU privind problemele indigene.

La rândul său, UE a discutat în mod regulat cu guvernul din Botswana, prin intermediul şefilor locali de misiuni, chestiunea San/Bushmen din Botswana. Aceste discuţii se desfăşoară în contextul dialogului privind articolul 8 din cadrul Acordului de la Cotonou, care prevede un dialog sistematic şi formal în legătură cu cele trei elemente esenţiale ale Acordului de la Cotonou, şi anume respectul pentru drepturile omului, principiile democratice şi statul de drept. În cadrul acestor reuniuni, guvernul a informat UE cu privire la urmările hotărârii Înaltei Curţi. Conform informaţiilor noastre, în decembrie San/Bushmen şi-au nominalizat reprezentanţii cărora li s-a încredinţat sarcina de a discuta cu guvernul despre chestiunea CKGR. Pentru a găsi o soluţie la problema de relocare CKGR, contactele dintre aceştia şi guvern se află acum în curs de desfăşurare.

Consiliul va continua să urmărească îndeaproape situaţia San/Bushmen din Botswana.

NATO a lansat, cu sprijinul activ al Uniunii Europene şi al PESC şi în cadrul strategiei americane reînnoite, concepută de preşedintele american Barack Obama, care a primit premiul Nobel pentru pace, operaţiunea „Mustarak”, cea mai mare ofensivă de la începutul intervenţiei militare a Statelor Unite şi a aliaţilor lor în Afganistan. La câteva zile după lansare, operaţiunea are deja drept consecinţe uciderea mai multor persoane. Într-adevăr, operaţiunea a făcut cel puţin 15 morţi în rândul populaţiei civile din regiunea Marjah. Forţele NATO pretind că a fost o eroare, în timp ce forţele afgane recunosc că obiectivul a fost ales şi învinovăţesc forţele talibane. Aceşti morţi se adaugă la cei 2 412 civili care, conform cifrelor ONU, au fost ucişi, doar în 2009, de către forţele de ocupaţie ale NATO în Afganistan.

Condamnă Consiliul această nouă crimă comisă asupra poporului afgan? Va răspunde la cererea formulată de forţele pacifiste solicitând retragerea tuturor forţelor străine din Afganistan?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Cadrul pentru angajamentul UE în Afganistan este stabilit în Planul de acţiune al UE pentru Afganistan şi Pakistan, adoptat de Consiliu la 27 octombrie 2009. În conformitate cu acest cadru, eforturile UE în Afganistan sunt de natură civilă. UE nu este implicată în operaţiunea Moshtarak sau în oricare altă operaţiune militară.

Eforturile UE sunt concentrate pe consolidarea capacităţii statului afgan şi a instituţiilor sale de a promova buna guvernanţă, drepturile omului şi administraţia publică eficientă, în special la nivel subnaţional. Susţinerea creşterii economice, mai ales prin dezvoltarea rurală şi progresul social, reprezintă de asemenea o prioritate.

În plus, UE îşi concentrează eforturile asupra consolidării statului de drept, şi anume prin asistenţa acordată în vederea construirii unei forţe poliţieneşti civile cu ajutorul EUPOL Afganistan, Misiunea de Poliţie a UE în Afganistan lansată de Uniunea Europeană în iunie 2007, şi prin susţinerea punerii în aplicare a Programului naţional de justiţie.

Aceste eforturi sunt, de asemenea, conforme cu priorităţile strategice prezentate de guvernul afgan.

Consiliul a accentuat faptul că asistenţa internaţională trebuie să reprezinte o strategie de tranziţie, care să se concentreze asupra acordării posibilităţii guvernului afgan de a-şi asuma deplina responsabilitate, comunitatea internaţională preluând în acelaşi timp în mod progresiv un rol de sprijin.

UE regretă sincer toate pierderile de vieţi civile în Afganistan.

Provocările Israelului la adresa palestinienilor din teritoriile palestiniene se intensifică. Armata israeliană a luat cu asalt birourile Partidului Popular Palestinian, provocând serioase pagube materiale, şi i-a arestat pe cei prezenţi. Acest incident reprezintă unul dintre zecile de atacuri israeliene desfăşurate în Ramallah şi Cisiordania, unde sute de persoane au fost arestate sub pretextul că „au deranjat ordinea publică”. În acelaşi timp, Israelul sprijină în continuare politica „execuţiilor extrajudiciare”, precum şi uciderea funcţionarilor organizaţiilor palestiniene, care primesc azil din partea SUA, a UE şi a NATO în mod neoficial.

Condamnă Consiliul politica israeliană, care este îndreptată împotriva poporului palestinian şi împotriva stabilirii păcii în regiune şi care implică şi atacuri mortale asupra armatei, precum şi refuzul Israelului de a recunoaşte existenţa unui stat palestinian independent pe teritoriul de la 1967 cu capitala la Ierusalimul de Est?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Persecutarea unei populaţii civile de către o putere de stat, fie că este îndreptată împotriva propriilor cetăţeni ai unui stat sau nu, este contrară statului de drept şi principiilor democratice în general. Prin extensie, astfel de acte sunt incompatibile cu valorile de bază ale Uniunii Europene, în special cu dreptul de a trăi în securitate. Este imperativ ca declaraţiile referitoare la astfel de acte să fie supuse unei anchete detaliate.

În ceea ce priveşte diferitele incidente dintre serviciile de securitate israeliene şi palestinieni, precum şi politicile Israelului sub regimul de ocupaţie, Consiliul a insistat permanent ca ambele părţi să respecte dreptul internaţional şi dreptul umanitar internaţional. Acestea sunt principiile la care s-a referit Consiliul în concluziile sale privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, cel mai recent în decembrie 2009.

Aş dor să îl asigur pe onorabilul deputat de faptul că Consiliul continuă să acorde o importanţă aparte drepturilor umane ale indivizilor, în conformitate cu principiile juridice pe care le-am menţionat, şi este pregătit să condamne încălcarea acestora, dacă este cazul, şi pe baza unor probe sigure.

Preşedinţia spaniolă a Uniunii Europene şi-a asumat, printre priorităţi, întărirea dialogului transatlantic dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite şi Canada. Două dintre componentele dialogului dintre UE şi Canada sunt adoptarea unei Decizii a Consiliului şi a reprezentanţilor Guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la semnarea şi aplicarea provizorie a Acordului privind transportul aerian şi adoptarea unei Decizii a Consiliului privind semnarea unui acord între Comunitatea Europeana şi Canada privind siguranţa aviaţiei civile.

Având în vedere importanţa semnării acestor acorduri pentru cooperarea dintre UE şi Canada, aş dori să întreb Consiliul care este stadiul adoptării acestor decizii?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2010 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul a adoptat Decizia privind semnarea şi aplicarea provizorie a Acordului UE-Canada privind transportul aerian la 30 noiembrie 2009, iar Acordul a fost semnat la 17/18 decembrie 2009.

Conform dispoziţiilor acordului, până la intrarea sa în vigoare, acordul va fi aplicat cu titlu provizoriu de Uniune şi de statele membre, în conformitate cu dreptul naţional aplicabil, din prima zi a lunii care urmează datei celei mai recente înştiinţări prin care părţile s-au notificat reciproc în legătură cu finalizarea procedurilor interne relevante pentru a aplica acordul cu titlu provizoriu. Consiliul nu a primit încă nicio astfel de notificare.

Cu toate acestea, în vederea pregătirii încheierii acordului, grupurile de pregătire ale Consiliului vor începe, în scurt timp, să întreprindă adaptările necesare la Tratatul de la Lisabona şi, ulterior, să ia o decizie cu privire la prezentarea proiectului de decizie a Consiliului privind încheierea, precum şi textul acordului, către Parlamentul European pentru aprobare.

În ceea ce priveşte Acordul UE-Canada privind siguranţa aviaţiei civile, Consiliul a adoptat Decizia privind semnarea la 30 martie 2009 şi Acordul a fost semnat la Praga la 6 mai 2009.

Acest acord nu se aplică cu titlu provizoriu, el trebuind să fie finalizat înainte de a intra în vigoare. Prin urmare, grupurile de pregătire ale Consiliului au început să prevadă adaptările necesare la Tratatul de la Lisabona în vederea pregătirii unei decizii de a prezenta proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, precum şi textul acordului, către Parlamentul European pentru aprobare.

Pentru a mări gradul de conștientizare cu privire la importanța voluntariatului pe întreg teritoriul UE, intenționează Comisia să elaboreze, în paralel cu inițiativele propuse în vederea sărbătoririi Anului European al Voluntariatului, o Carte verde cuprinzătoare privind voluntariatul cu scopul de a facilita, recunoaște și valorifica această activitate?

În plus față de elaborarea unei astfel de Cărți verzi, consideră Comisia că este importantă crearea unor sinergii cu alte organizații internaționale, cum ar fi OIM și ONU, în ceea ce privește Proiectul de măsurare a voluntariatului derulat de Universitatea Johns Hopkins în colaborare cu OIM și Manualul ONU privind organizațiile nonprofit?

(RO) Comisia Europeană salută interesul continuu al Parlamentului European în legătură cu chestiunea voluntariatului.

Anul european al voluntariatului, 2011, se va concentra asupra următoarelor patru obiective: în primul rând, să creeze un mediu care să ofere o şansă voluntariatului; în al doilea rând, să confere putere organizaţiilor de voluntariat; în al treilea rând, să sensibilizeze cu privire la valoarea şi importanţa voluntariatului; şi în al patrulea rând, să îmbunătăţească recunoaşterea activităţilor de voluntariat. Prin urmare, Anul european va angaja toate părţile interesate, în special organizaţii ale societăţii civile, la nivelul UE, naţional, regional şi local. Comisia speră, de asemenea, că Parlamentul se va implica continuu în timpul pregătirii pentru Anul european.

Comisia ar dori să o asigure pe onorabila deputată că prioritatea sa este aceea de a se asigura că măsurile privind chestiunea voluntariatului vor continua şi după încheierea Anului european. Influenţa lor ar trebui să se reflecte în iniţiativele de politici şi dialogul continuu cu părţile interesate din societatea civilă, întreprinderi şi instituţiile europene şi internaţionale, toate acestea asigurând rezultate concrete, benefice pentru sectorul de voluntariat, şi pentru societatea europeană în general, în anii următori. Cu toate acestea, Comisia consideră că în etapa actuală a pregătirii Anului european al voluntariatului 2011, este prea devreme să evaluăm dacă ar fi adecvată o Carte verde privind voluntariatul pentru a facilita, a recunoaşte şi a acorda o valoare sporită voluntariatului.

Un studiu al Comisiei privind voluntariatul în Uniunea Europeană care a fost finalizat la începutul lui 2010 ⁽¹⁾ oferă pentru prima dată o cercetare şi o analiză a situaţiei actuale a voluntariatului în Uniunea Europeană. Cu toate că acest studiu a colaţionat şi a utilizat o gamă largă de resurse pentru a aduna cât mai multe informaţii posibile privind nivelul de voluntariat în UE, nu este încă posibil să oferim o comparaţie corectă din punct de vedere statistic în Europa şi există încă o lipsă de date comparabile între statele membre. Prin urmare, Comisia salută iniţiativele care sunt menite să amelioreze modul său de înţelegere a sectorului de voluntariat şi intenţionează să exploreze pe deplin sinergiile potenţiale cu Eurostat şi cu alte instituţii internaţionale, cum ar fi Organizaţia Internaţională a Muncii şi Organizaţia Naţiunilor Unite, după cum a sugerat onorabila deputată.

Parlamentul European a adoptat, în 2009, cu o majoritate confortabilă, o rezoluție referitoare la egalitatea între femei și bărbați (P7_TA(2010)0021). În calitate de raportor al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, am propus stabilirea unui an european dedicat combaterii violenței împotriva femeilor, propunere adoptată cu 591 de voturi pentru, 30 împotrivă și 15 abțineri. În mod similar, declarația scrisă în cadrul căreia dna Eva-Britt Svensson solicita stabilirea unui asemenea an a adunat 408 semnături în luna aprilie a anului trecut.

Poate Comisia să indice în ce măsură intenționează să dea curs mobilizării importante și continue manifestată de Parlamentul European cu privire la această chestiune?

De asemenea, propunerea în care am invitat Comisia „să inițieze elaborarea unei propuneri de directivă globală privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, în special a traficului de femei” a fost adoptată cu 558 de voturi pentru, 85 împotrivă și 22 de abțineri.

Poate Comisia să indice măsurile pe care intenționează să le adopte ca urmare a acestei solicitări?

(RO)Combaterea violenţei împotriva femeilor constituie o prioritate politică pentru Comisie. Comisia salută adoptarea de către Parlamentul European a rezoluţiei privind egalitatea între bărbaţi şi femei în Uniunea Europeană (P7_TA(2010)0021), precum şi adoptarea propunerii privind crearea unui An european de combatere a violenţei împotriva copiilor, tinerilor şi femeilor.

Comisia este hotărâtă să îşi utilizeze competenţele şi resursele politice, legislative şi financiare pentru a contribui la eradicarea violenţei împotriva femeilor în Europa şi pretutindeni. Problema este abordată la nivelul Comisiei prin iniţiative legislative şi politice şi măsuri în domeniile protecţiei drepturilor fundamentale, al egalităţii de gen şi al altor politici de ocupare a forţei de muncă şi sociale, al politicilor privind traficul de fiinţe umane şi exploatarea sexuală, al cooperării în aplicarea legii şi în justiţia penală, al politicilor de azil şi în materie de imigrare, al sănătăţii publice, precum şi al evoluţiilor, cercetării şi educaţiei.

Un număr de iniţiative au fost deja luate de Comisie în domeniul combaterii violenţei.

O strategie intermediară pentru egalitatea de gen se află în prezent în curs de pregătire, urmând să fie adoptată la mijlocul lui 2010 drept continuare a cadrului existent. Se prevede că violenţa împotriva femeilor va rămâne un domeniu prioritar specific asupra căruia se va concentra Comisia.

În domeniul justiţiei penale, Comisia va depune în scurt timp o propunere privind traficul de fiinţe umane. De asemenea, Comisia sprijină proiectul Preşedinţiei spaniole de a crea un Ordin european de protecţie care este, de asemenea, destinat să asigure o mai bună protecţie a femeilor care sunt victime ale violenţei domestice.

Programul Daphne III, care reprezintă măsura cea mai specifică şi mai globală în domeniul combaterii violenţei, a lansat recent un studiu privind practicile tradiţionale periculoase, studiu care va fi finalizat la începutul lui aprilie 2010. Mai mult, un sondaj Eurobarometru al percepţiei cetăţenilor asupra violenţei împotriva femeilor a fost lansat de acest program, care va permite compararea schimbărilor în perceperea violenţei în UE din ultimii zece ani. Rezultatele acestui sondaj Eurobarometru ar trebui să fie disponibile la mijlocul anului 2010.

În plus, Programul Daphne III a lansat o acţiune de pregătire în urma unei iniţiative din partea Parlamentului European privind standardizarea legislaţiei naţionale referitoare la violenţa sexuală şi violenţa împotriva copiilor. Obiectivul este ca acest studiu să ajute Comisia să determine domeniul de aplicare al măsurilor viitoare, inclusiv posibilitatea de a propune legislaţie în acest domeniu. Studiul va analiza posibilitatea pentru o armonizare la nivel european a legislaţiei privind violenţa bazată pe gen care ar putea reduce violenţa sexuală în cadrul Uniunii Europene. Studiul este în desfăşurare în prezent şi raportul final este aşteptat la sfârşitul lunii septembrie 2010. Rezultatele acestui studiu vor fi prezentate într-o conferinţă la finalul anului 2010. Acest lucru va oferi Comisiei şansa de a îşi prezenta acţiunile care vizează ca răspuns o politică consolidată în vederea combaterii violenţei.

În lumina iniţiativelor menţionate anterior, Comisia ia act de cererea adresată de Parlament Comisiei de a stabili o strategie la nivel UE privind combaterea violenţei împotriva femeilor, de a pregăti instrumente juridice obligatorii care sunt menite să elimine violenţa împotriva femeilor şi o campanie europeană de sensibilizare privind violenţa împotriva femeilor. Comisia examinează în prezent aceste posibilităţi şi reflectă la modul în care se poate răspunde cel mai bine acestor solicitări.

Comerțul ilegal cu droguri continuă să aibă un efect devastator asupra persoanelor, a familiilor și a comunităților din întreaga Europă. Intenționează Comisia să îmbunătățească eficiența strategiei UE împotriva drogurilor pentru a aborda în mod adecvat problema comerțului transfrontalier și a furnizării de droguri ilegale?

(EN)Politica UE în materie de droguri 2005-2012 a fost adoptată de Consiliul European în 2004. Aceasta este o strategie, şi nu un instrument juridic formal. Punerea în aplicare depinde în mare măsură de statele membre.

Rolul Comisiei în această privinţă este acela de a propune un Plan de acţiune pe patru ani pentru punerea în aplicare a strategiei şi pentru monitorizarea acestora. Rapoartele de monitorizare sunt adresate Consiliului şi Parlamentului European sub formă de comunicări.

Tanzania și Zambia doresc să obțină, în cadrul reuniunii CITES din luna martie, permisiunea de a-și vinde stocurile de fildeș. Propunerea celor două state este de a scoate populațiile lor de elefanți de pe lista din anexa 1 a CITES, care interzice complet comerțul și de a le introduce în anexa 2, care permite comerțul monitorizat.

Alte state africane reunite în cadrul Coaliției pentru protecția elefantului african, se opun vehement acestei cereri și au înaintat o contrapropunere pentru următoarea reuniune CITES, prin care solicită un moratoriu cu privire la comerțul cu fildeș.

Vor susține UE și statele membre această solicitare de moratoriu și vor refuza permisiunea unui nou val de vânzări de fildeș?

(RO) Uniunea Europeană trebuie încă să îşi finalizeze poziţia privind diferitele propuneri legate de elefanţi care vor fi discutate în cadrul Conferinţei părţilor la CITES, care începe la 13 martie 2010. Această poziţie va fi stabilită de îndată ce sunt disponibile toate informaţiile relevante, în special raportul întocmit de grupul de experţi desemnat de Comitetul permanent al CITES pentru a evalua propunerile din partea Tanzaniei şi Zambiei.

Cu toate acestea, este foarte puţin probabil că UE va susţine orice decizie care va permite o reluare a comerţului cu fildeş. Evaluarea oricărei legături posibile între vânzările unice anterioare de fildeş şi activităţile ilegale este supusă unui studiu care se află în curs de desfăşurare. În aşteptarea studiului, este foarte dificil de conceput modul în care Uniunea Europeană ar putea aproba reluarea comerţului cu fildeş, mai ales în contextul actual în care se înregistrează un nivel ridicat de braconaj şi de comerţ ilegal cu fildeş.

Obiectivul programului naţional chinez de omologare a produselor inovatoare autohtone (comunicarea nr. 618 din 15 noiembrie 2009) este acela de a proteja întreprinderile chineze în contextul achiziţiilor publice. Programul pare să limiteze posibilităţile întreprinderilor care nu sunt chineze, inclusiv cele care au filiale în China, de a produce şi comercializa pe piaţa chineză produsele menţionate în program.

Care sunt măsurile luate de Comisie începând cu 14 decembrie 2009, dată la care Jörg Wuttke, preşedintele Camerei de Comerţ a UE în China, şi-a exprimat în mod clar, într-o scrisoare adresată autorităţilor chineze, îngrijorarea cu privire la acest program şi a lansat o serie de întrebări relevante referitoare la conţinutul programului şi la posibilele consecinţe ale acestuia?

Care este poziţia Comisiei faţă de noua politică a Chinei ce vizează protejarea propriilor întreprinderi în contextul negocierilor cu privire la aderarea Chinei la Acordul OMC privind achiziţiile publice?

Ce alte măsuri intenţionează să adopte Comisia în situaţia actuală?

(RO) La 17 noiembrie 2009, autorităţile chineze au elaborat o circulară în care anunţau măsuri pentru crearea în sectoarele „inovatoare” a unui sistem în care accesul la achiziţii publice se desfăşoară pe baza unui sistem de precalificare (acreditare). De atunci, Comisia s-a aflat în contact strâns cu întreprinderile europene din China şi Europa, precum şi cu partenerii internaţionali, pentru a evalua impactul acestei circulare.

Comisia a ridicat în mod repetat această problemă în numeroase contacte bilaterale la diferite niveluri cu guvernul chinez pentru a-şi exprima preocupările privind aceste măsuri şi pentru a invita guvernul chinez să ofere explicaţii. În paralel, un număr de parteneri internaţionali, precum şi un număr semnificativ de întreprinderi naţionale şi internaţionale, au procedat în aceeaşi manieră.

Comisia consideră – la fel ca mulţi dintre partenerii săi internaţionali – că autorităţile chineze nu au oferit o explicaţie satisfăcătoare cu privire la aceste măsuri noi. Întrebări importante rămân fără răspuns. Comisia intenţionează să continue abordarea acestei probleme împreună cu autorităţile chineze la toate nivelurile relevante pentru a clarifica situaţia şi pentru a se asigura că interesele întreprinderilor europene sunt apărate pe piaţa chineză de achiziţii publice.

China nu este parte la Acordul multilateral al OMC privind achiziţiile publice (AAP), deşi negocierile sunt în curs de desfăşurare. De îndată ce China va adera la AAP, aceasta va trebui să respecte tematicile convenite la nivel internaţional care vor fi esenţiale pentru abordarea unor astfel de probleme. Cu toate acestea, între timp, Comisia continuă discuţiile în cadrul OMC cu privire la modul de abordare a denaturărilor comerţului cauzate de subvenţiile care afectează comerţul cu servicii, astfel cum este mandatată prin articolul XV al Acordului general privind comerţul cu servicii (GATS), care este obligatoriu pentru China.

În urma succesului rundei de negocieri de la Lima privind acordul comercial multilateral UE-Columbia, se poate spune că acordul este practic încheiat. Cu toate acestea, câțiva deputați fac presiuni pentru ca acordul să nu fie semnat, susținând că au existat sindicaliști asasinați, în ciuda progreselor indiscutabile realizate de guvernul columbian în ceea ce privește drepturile omului și recunoscute de OIM în cadrul Comisiei pentru dezvoltare a Parlamentului European. În plus, președintele Obama a afirmat recent că Statele Unite vor consolida relațiile comerciale cu Columbia.

În ce stadiu se află negocierile cu Columbia și când speră Comisia că va fi semnat acest acord comercial?

(RO) La 1 martie 2010, Comisia a finalizat negocierile tehnice cu Peru şi Columbia privind un Acord comercial multipartit între UE şi ţările andine. Textul trebuie să treacă printr-o fază de purificare juridică înainte ca acesta să fie iniţiat şi să fie trimisă o propunere Consiliului pentru a autoriza semnarea oficială a acordului, după care se va cere aprobarea Parlamentului. După cum s-a promis de către membrul Comisiei responsabil de comerţ, va exista şi o discuţie politică în cadrul Comisiei INTA a Parlamentului European înainte de iniţierea acestui acord. Întreaga procedură va dura câteva luni şi se poate aştepta pe bună dreptate ca semnarea să aibă loc după această vară.

Tratatul de la Lisabona a acordat statut juridic unui nou tip de democrație participativă, cunoscut drept „inițiativa cetățenilor”. Dorește Comisia să analizeze posibilitatea de a pune inițiativa cetățenilor la dispoziția acestora pe internet pentru o colectare eficientă și accesibilă de semnături?

Internetul este în prezent principala modalitate de comunicare în masă a europenilor, reprezentând un mijloc deosebit de eficient de a facilita democrația participativă. Am asistat cu toții la campaniile în favoarea unor inițiative politice lansate pe Myspace și Facebook și implicarea remarcabilă a cetățenilor în încercarea de a aduce schimbări democratice.

Având în vedere progresul tehnologiei informației și a comunicațiilor, ar trebui să fie posibilă verificarea semnăturilor online. Dacă Comisia ar integra internetul în inițiativa cetățenilor, ar deschide calea către o adevărată democrație participativă, în care strângerea de semnături ar fi mult mai simplă și mai ieftină și care ar facilita dezbaterile într-o sferă publică europeană.

Consideră Comisia această posibilitate realizabilă luând în același timp în considerare și drepturile cetățenilor care nu folosesc internetul de a participa la inițiativa cetățenilor prin intermediul semnăturilor tradiționale?

(RO)Comisia consideră că ar trebui să fie posibil să asigure colectarea online de declaraţii de sprijin pentru o Iniţiativă a cetăţenilor europeni. În prezent, aceasta analizează această problemă în cadrul activităţii de pregătire pentru propunerea legislativă referitoare la această chestiune.

Gravitatea situaţiei din unele ţări ale Uniunii Europene reclamă măsuri urgente, pe diferite planuri, în primul rând în cel financiar şi monetar, permiţând combaterea cu eficacitate a şomajului, care afectează 23 milioane de persoane şi pauperitatea în care trăiesc peste 85 milioane de persoane.

Este esenţial să se pună accentul pe progresul social, acordându-se prioritate problemei şomajului şi pauperităţii, pentru sprijinirea producţiei şi crearea de oportunităţi ocupaţionale în cadru legal, pentru garantarea coeziunii economice şi sociale, pentru susţinerea financiară a ţărilor care se confruntă cu o situaţie mai gravă, înainte de toate anticipând acordarea de fonduri fără contrapartide naţionale.

În aceste circumstanţe, ar putea Comisia să indice dacă este dispusă să transfere cu maximă urgenţă fondurile comunitare la care au dreptul ţările afectate de grave probleme sociale şi financiare, pentru ca acestea să le poată utiliza fără a fi nevoie de vreo contrapartidă naţională?

(EN) În Comunicările sale intitulate „Un plan european de redresare economică”⁽¹⁾ şi „Un angajament comun pentru ocuparea forţei de muncă”⁽²⁾, Comisia a dovedit un angajament ferm de a lua măsuri eficiente pentru a ajuta statele membre să lupte împotriva efectelor crizei prin accelerarea punerii în aplicare a programelor operaţionale (PO) cofinanţate de Fondurile structurale şi Fondul de coeziune.

Un prim set de astfel de măsuri, care implică simplificarea normelor privind eligibilitatea şi un avans suplimentar pentru PO, a fost adoptat în cadrul Planului european de redresare economică în aprilie şi mai 2009. O sumă suplimentară de 4,5 miliarde de euro din partea Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) şi o sumă de 1,8 miliarde de euro de la Fondul social european (FSE) au fost plătite statelor membre pentru a sprijini operaţiunile urgente necesare pentru a face faţă crizei (avansul total plătit statelor membre în 2009 s-a ridicat la suma de 11,3 miliarde de euro).

De asemenea, Comisia a încurajat statele membre să utilizeze flexibilitatea integrată a PO pentru a canaliza finanţarea de la Fondurile structurale către operaţiuni de răspuns în faţa crizei, şi, dacă este cazul, să modifice programele operaţionale. De asemenea, a subliniat faptul că anumite operaţiuni puteau fi finanţate doar de Fondurile structurale, conformitatea cu principiul cofinanţării fiind evaluată în termeni medii pentru prioritatea de pe parcursul perioadei de programare. Acest lucru a însemnat că astfel de operaţiuni puteau fi finanţate în întregime de fonduri, cu condiţia ca ele să fie compensate de altele care erau finanţate în întregime de fondurile naţionale înainte de finalul lui 2015.

Comunicarea intitulată „Un angajament comun pentru ocuparea forţei de muncă” şi măsurile conexe au fost necesare pentru a creşte numărul de locuri de muncă şi pentru a contracara efectele crizei asupra locurilor de muncă într-un moment în care economia reală şi piaţa muncii începeau să îi simtă impactul. Aceasta a fost însoţită de propuneri de amendamente la Regulamentul general privind Fondurile structurale şi Fondul de coeziune.

Un amendament cheie oferea o derogare de doi ani (pentru 2009 şi 2010) de la normele privind calcularea rambursărilor plăţilor intermediare efectuate în conformitate cu Programele operaţionale ale FSE şi ar fi însemnat că, în cazul în care un stat membru dorea să aplice acea opţiune, 100 % din contribuţia publică la o prioritate acoperită de cererile de plată intermediară până la finalul lui 2010 ar fi fost rambursată. Drept urmare, în timp ce Programele operaţionale ar fi trebuit să respecte nivelul de cofinanţare pentru întreaga perioadă, acestea ar fi reflectat ceea ce este posibil la nivel operaţional. Dată fiind natura FSE, care reprezintă principalul instrument al UE de a investi în oameni (sprijină 9 milioane de persoane în fiecare an), această dispoziţie a urmărit în mod clar să accelereze operaţiunile în favoarea indivizilor, şi mai ales a celor care au cel mai mult nevoie de acest lucru, şomerii sau cei care prezintă riscul de a rămâne şomeri, cu un flux de lichidităţi estimat la 6,6 miliarde de euro.

Consiliul a ajuns la un acord de compromis, care a presupus plata unui avans suplimentar de 775 de milioane de euro din partea FSE şi a Fondului de coeziune către cele cinci state membre care sunt cele mai afectate de criză (România, Ungaria, Lituania, Letonia şi Estonia). În plus, s-a propus o flexibilitate mai mare în ceea ce priveşte retragerea din oficiu a angajamentului din 2007.

Comisia s-a opus acestui compromis, considerând că acesta nu oferă suficient sprijin pentru persoanele afectate de criză. În prezent, propunerea este prezentată spre dezbatere Parlamentului.

Propunerea Comisiei pentru o nouă strategie EUROPA 2020 conţine câteva propuneri care fac parte din iniţiativele-pilot de a elabora sau consolida instrumentele UE care să fie disponibile pentru combaterea directă sau indirectă a şomajului în creştere. Iniţiativa-pilot intitulată „O agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă” îşi propune să faciliteze şi să promoveze mobilitatea forţei de muncă intra-UE şi să armonizeze mai bine oferta şi cererea de muncă cu sprijin financiar adecvat din partea fondurilor structurale, în special FSE. Iniţiativa-pilot intitulată „O Uniune a inovării” propune să consolideze rolul fondurilor structurale, al fondurilor pentru dezvoltare rurală, al programului cadru C&D în susţinerea inovării. Iniţiativa-pilot intitulată „O agendă digitală pentru Europa” propune să faciliteze utilizarea fondurilor structurale ale UE în realizarea acestei agende.

Reamenințarea speciei elefantului african subliniază pericolul pe care îl reprezintă transformarea într-o marfă a uneia dintre speciile cele mai rare de pe Pământ, aflate pe cale de dispariție. Amenințarea acestui animal este simptomatică pentru modul în care cererea economică dobândește prioritate asupra necesității de a ne proteja ecosistemul și speciile de animale pe care acesta le adăpostește în calitate de gazdă.

Un al doilea exemplu poate fi documentul recent dezvăluit al Comisiei în care se arată intenția acesteia de a reclasifica plantațiile de palmieri drept „păduri” pentru a permite utilizarea uleiului de palmier ca biocombustibil.

Reclasificarea plantațiilor de palmieri de către Comisie oferă mână liberă industriei uleiului de palmier, a exploatării forestiere și a hârtiei să despădurească, să distrugă și să ucidă. La nivel mondial, organizațiile luptă pentru supraviețuirea speciilor care sunt împinse către extincție din cauza proliferării agresive a acestor industrii.

În acest An ONU al Biodiversității, ce măsuri suplimentare intenționează Comisia să adopte pentru a salva cele mai vulnerabile specii expuse la exploatare în scopuri comerciale?

(RO)Comisia împărtăşeşte preocuparea că multe resurse naturale sunt exploatate într-o manieră nedurabilă. Comisia lucrează în câteva direcţii pentru a aborda această problemă şi pentru a asigura o conservare mai bună a biodiversităţii, atât în interiorul, cât şi în afara UE.

Împreună cu Germania şi alte ţări, Comisia susţine un studiu larg independent privind Economia pierderii biodiversităţii şi a ecosistemelor (TEEB)⁽¹⁾. TEEB a fost lansat de miniştrii mediului din cadrul G8 în 2007 şi a transmis până acum trei rapoarte care subliniază importanţa estimării valorii economice a biodiversităţii şi consecinţelor economice ale pierderii continue a acesteia. Această activitate este importantă, întrucât atât timp cât valoarea naturii rămâne neexplicată, interesul economic în exploatarea sa va continua să domine în faţa eforturilor de a o conserva. Ideea este să se asigure faptul că concluziile şi recomandările TEEB sunt reflectate în toate deciziile şi politicile relevante şi sunt puse pe picior de egalitate cu alte considerente economice (de exemplu, prin integrarea acestei estimări în procedurile convenţionale de contabilitate), nu doar în UE, ci pe tot globul. Raportul final al TEEB va fi prezentat la cea de a 10 -a Conferinţă a părţilor contractante la Convenţia privind diversitatea biologică (COP 10 CBD) de la Nagoya, Japonia, din octombrie 2010.

Acest an, declarat de ONU Anul internaţional al biodiversităţii, va fi martorul negocierii unui nou cadru global al politicii privind biodiversitatea din domeniul de aplicare al Convenţiei Naţiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD). Cea de a 10-a Conferinţă a părţilor contractante la CBD de la Nagoya, din octombrie 2010, va adopta un Plan strategic revizuit şi actualizat pentru convenţie, stabilind o viziune globală pe termen lung pentru biodiversitate, un obiectiv intermediar principal şi un set de obiective şi subobiective pentru a îndeplini acest obiectiv principal. Comisia urmăreşte să garanteze faptul că protejarea speciilor vulnerabile este reflectată în cadrul global post-2010, şi să îmbunătăţească statutul de conservare al speciilor aflate pe cale de dispariţie.

De asemenea, UE va juca un rol esenţial în cadrul Conferinţei părţilor contractante la CITES (Convenţia privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe cale de dispariţie) din martie 2010. În special, va propune adoptarea unor măsuri pentru protejarea biodiversităţii marine, prin regulamentul privind comerţul internaţional cu speciile marine supuse supraexploatării. De asemenea, UE se va opune adoptării oricărei măsuri care ar putea duce la reluarea comerţului cu fildeş în circumstanţele actuale şi va contribui la susţinerea statelor africane să dezvolte un plan de acţiune pentru o mai bună conservare a elefanţilor.

Comisia îşi va continua, de asemenea, eforturile pentru a se asigura că consumul său de cherestea şi produse din cherestea nu contribuie la exploatarea forestieră ilegală, care are adesea consecinţe negative asupra biodiversităţii. Acest lucru este abordat prin Planul de acţiune privind aplicarea legislaţiei în domeniul forestier, guvernanţa şi schimburile comerciale (FLEGT) şi regulamentul privind „acţionarea cu prudenţă” de stabilire a obligaţiilor operatorilor care plasează cherestea şi produse din cherestea pe piaţă, care se află în prezent în cursul procesului de codecizie.

Proiectul Chopin al grupului UniCredit, căruia îi aparține banca Pekao din Polonia, a dus la încălcarea principiilor europene de concurență și transfer de capitaluri. Mai precis, este vorba de un caz de coluziune și de abuz de poziție dominantă din partea UniCredit. În iunie 2005, UniCredit și întreprinzătorul Pirelli - care colaborează în cadrul unei înțelegeri încheiate între ei - au semnat cu Pekao SA acordul Chopin (fără a informa despre aceasta nici piața, nici autoritățile de supraveghere financiară, deși erau obligați să o facă). Ca urmare a acestui fapt, în aprilie 2006, UniCredit, în calitate de acționar dominant, a obligat Pekao să semneze cu Pirelli un acord al acționarilor dezavantajos, Pirelli și UniCredit fiind legate prin capital în cadrul societății Olimpia, în care Alessandro Profumo, președinte al UniCredit, deține un post de conducere. În paralel, în societatea Olimpia se derulează o operațiune asimetrică ce presupune cumpărarea de către Pirelli de acțiuni fără valoare ale Telecom Italia, deținute de UniCredit.

În legătură cu întrebarea mea precedentă (H-0506/09), intenționează Comisia să intervină în acest caz, dat fiind că sunt implicate entități care operează în două state membre ale Uniunii Europene?

(RO) Mai întâi, ar trebui subliniat faptul că dimensiunea comunitară a unui caz nu este în mod necesar sau unic demonstrată de simplul fapt că întreprinderile implicate sunt localizate în două state membre. În această privinţă, Curtea de Justiţie, în conformitate cu jurisprudenţa constantă, a indicat faptul că dimensiunea comunitară şi aspectul interesant al unui caz sunt determinate pe baza efectelor sale asupra comerţului intra-comunitar şi a chestiunii dacă practicile în discuţie exercită sau nu o influenţă asupra fluxurilor comerciale dintre statele membre într-un fel care ar putea dăuna realizării obiectivelor unei pieţe unice (a se vedea, în special, CEJ, AEPI/Comisia, cauza C-425/07P, îndeosebi punctul 42). Din informaţiile oferite de onorabilul deputat rezultă faptul că acest caz aflat în discuţie are legătură cu un acord comercial unic între două întreprinderi şi se pare că acest acord nu trebuie să fie în interesul Comunităţii.

Mai mult, jurisprudenţa constantă statuează, de asemenea, că dreptul concurenţei, în special normele privind abuzul unei poziţii dominante, nu se aplică în cazul relaţiilor dintre o filială şi compania mamă (a se vedea, în special, CEJ, Viho Europe BV/Comisia, cauza C-73/95). Prin urmare, dreptul concurenţei nu poate fi aplicat în acest caz.

Ţinând cont de punctele menţionate anterior, Comisia nu intenţionează să intervină în cazul adus în atenţia sa de onorabilul deputat.

Atât criza financiară foarte gravă prin care trece Grecia, cât și dezechilibrele financiare constatate în alte state membre ale zonei euro ridică întrebări cu privire la stabilitatea, dinamica și viabilitatea UEM. Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că redresarea finanțelor publice ale unui stat membru al zonei euro necesită eforturi din partea statului în cauză. De asemenea, criza financiară a dezvăluit discrepanțele dintre o uniune monetară completă și uniformă și uniunea economică incompletă a UE.

Este Comisia dispusă să propună înființarea și implementarea unui Fond monetar european care să dispună de resursele și capacitățile de intervenție necesare pentru a acoperi deficitul structural al UEM, astfel încât să reflecte o guvernanță economică europeană mai formală și mai coordonată?

(RO) Cadrul politic UEM, astfel cum este stabilit în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Pactul de stabilitate şi de creştere economică, este menit să garanteze condiţii solide economice şi bugetare. În anumite cazuri, statele membre din zone euro au eşuat, din nefericire, să adopte politici ferme în vremurile bune, şi au dezvoltat dezechilibre şi vulnerabilităţi care au un preţ mare în timpul crizei în termeni de creştere şi de ocupare a forţei de muncă şi din perspectiva primelor de riscuri suverane mari. Aceste ţări se confruntă cu provocări serioase economice şi fiscale, care necesită măsuri rectificative prompte şi decisive. Comisia le susţine în acest demers prin activitatea de supraveghere şi consiliere în materie de politici.

În ceea ce priveşte Grecia în special, Comisia a adoptat un pachet global şi ambiţios de recomandări detaliate la 3 februarie, care acoperă politica fiscală şi colectarea de statistici [recomandarea către Consiliu de a notifica luarea de măsuri în temeiul articolului 126 alineatul (9) – procedura de deficit excesiv], o propunere pentru o opinie a Consiliului privind Programul de stabilitate, şi reforme structurale [Recomandarea Consiliului în temeiul articolului 121 alineatul (4) – neconcordanţa cu orientările generale ale politicii economice şi riscul de punere în pericol a bunei funcţionări a uniunii economice şi monetare]. Consiliul Ecofin a adoptat documentele respective la 16 februarie şi a cerut prezentarea până cel târziu la 16 martie a unui prim raport privind măsurile de susţinere pentru a proteja ţinta de deficit pentru anul 2010.

Atât şefii de state şi de guvern, cât şi Comisia, au solicitat guvernului elen să facă tot ceea ce este necesar, inclusiv adoptarea unor măsuri suplimentare, pentru a asigura că sunt îndeplinite obiectivele ambiţioase stabilite în programul actualizat de stabilitate, în special reducerea până la 4 % din PIB a deficitului bugetar în 2010. La 3 martie, prim-ministrul elen a anunţat măsuri suplimentare de consolidare fiscală care se ridicau la nivelul aproximativ de 2 % din PIB. Comisia a salutat măsurile, ceea ce confirmă angajamentul guvernului elen de a lua toate măsurile necesare pentru a îndeplini obiectivele Programului de stabilitate şi, în special, de a garanta atingerea obiectivului de reducere a deficitului până la 4 % din PIB pentru 2010. În acelaşi timp, Comisia a accentuat faptul că are o foarte mare importanţă punerea în aplicare completă şi rapidă a măsurilor fiscale, împreună cu reformele structurale decisive în conformitate cu decizia Consiliului. Comisia monitorizează situaţia îndeaproape şi rămâne în contact strâns cu autorităţile elene. Comisia va pregăti o evaluare detaliată pe moduri a măsurilor, în timp pentru Consiliul Ecofin de la jumătatea lui martie, bazată de asemenea pe raporturile prevăzute întocmite de autorităţile elene.

După cum au subliniat şefii de state şi de guvern, membrii zonei euro deţin o responsabilitate comună pentru stabilitatea monedei euro. Politicile noastre economice sunt de interes comun. Lecţia critică pe care trebuie să o învăţăm din această criză este că avem nevoie urgentă de o supraveghere mai detaliată şi mai largă a politicilor economice, inclusiv detectarea timpurie şi soluţionarea dezechilibrelor, pentru a proteja mai bine stabilitatea macrofinanciară în zona euro. Comisia intenţionează să prezinte în curând propuneri pentru a consolida coordonarea şi supravegherea politicilor economice naţionale din zona euro.

De la sfârșitul anului 2008, odată cu începutul crizei economice, Rusia a impus o serie de tarife protecționiste „temporare” anticriză pentru o serie de produse de import, precum produsele din carne, lactatele, mobila, unele produse din oțel, camioanele și televizoarele, între altele. În plus, la 1 ianuarie 2010, a fost instituită uniunea vamală între Rusia, Belarus și Kazahstan. Tarifele externe asupra cărora au convenit cele trei state sunt bazate în mare parte pe tarifele stabilite de Rusia. În consecință, 30 % din liniile de produse exportate din UE către Rusia sunt afectate de o creștere a taxelor vamale.

Este recunoscut la scară largă faptul că principala problemă cu care se confruntă UE este faptul că Rusia nu este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și, prin urmare, nu este obligată să aplice regulile OMC, care restricționează creșterea unilaterală a taxelor de import și alte măsuri de restricționare a schimburilor comerciale.

Cum evaluează Comisia actualele problemele legate de comerț cu care se confruntă UE în relațiile cu Rusia și cum intenționează să le rezolve? Dispune UE de o strategie specifică de abordare a problemei aderării Rusiei la OMC?

(RO) Începând cu sfârşitul lui 2008, Rusia a urmat o politică de creştere a tarifelor de import la o gamă largă de produse, ca posibil răspuns la actuala criză economică. De fapt, Rusia este o ţară G-20 care a adoptat cel mai mare număr de măsuri protecţioniste pe parcursul ultimului an. Aceste măsuri au afectat direct interesele economice ale UE, întrucât UE este cel mai mare partener comercial al Rusiei.

Aceste măsuri protecţioniste au fost introduse iniţial temporar. Cu toate acestea, acestea au devenit permanente în cadrul Uniunii vamale recent create cu Belarus şi Kazahstan. Noul tarif extern comun al uniunii vamale, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010, a consolidat multe din creşterile „temporare” ale tarifelor de import din Rusia şi le-a extins, de asemenea, la ceilalţi doi membri ai uniunii vamale.

În ultimele luni, Comisia şi-a concentrat eforturile asupra evaluării şi a încercării de a atenua impactul acestui nou regim comercial. Comisia a îndemnat Rusia să aducă tarifele la nivelurile anterioare mai scăzute pentru un număr mare de produse de interes special pentru UE în materie de export. De asemenea, aceasta a solicitat în mod repetat Rusiei să desfăşoare consultări formale, astfel cum se prevede în Acordul de parteneriat şi cooperare.

Până în prezent, Rusia practică în continuare creşterile de tarife. Ar trebui menţionat faptul că, în temeiul aranjamentelor actuale bilaterale UE-Rusia, Rusia nu are nicio obligaţie juridică specifică de a respecta o „stagnare” în ceea ce priveşte nivelul taxelor de import. Cu toate acestea, o astfel de stagnare, deşi nu este obligatorie din punct de vedere juridic, poate fi aşteptată în mod normal de la orice ţară care doreşte să se alăture Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

Comisia continuă să fie angajată în procesul de aderare a Rusiei la OMC. Sunt în desfăşurare consultări intense la nivelul înalţilor funcţionari pentru a clarifica noua situaţie. Comisia rămâne pe deplin angajată să continue procesul de aderare şi solicită Rusiei să îşi îmbunătăţească şi să îşi stabilizeze regimul comercial în vederea respectării angajamentelor de aderare negociate.

Directiva 2001/18/CE⁽¹⁾ a Parlamentului şi a Consiliului nu garantează nici securitatea împotriva transmiterii orizontale de viruşi conţinuţi în materialul genetic al culturilor modificate genetic la alte culturi, nici crearea de zone agricole fără organisme modificate genetic, destinate culturilor biologice şi convenţionale.

Ce măsuri intenţionează Comisia să ia pentru a include în Directiva 2001/18/CE posibilitatea pentru fiecare stat membru să impună, după caz, restricţii suplimentare la diseminarea dăunătoare mediului de varietăţi de culturi agricole modificate genetic, de importanţă economică majoră pentru ţara respectivă, şi să creeze zone fără organisme modificate genetic în vederea asigurării agriculturii biologice şi convenţionale şi a protejării diversităţii?

(RO) Directiva prevede în mod specific evaluarea tuturor efectelor negative asupra sănătăţii şi mediului care pot apărea prin eliberarea OMG-urilor în mediu. O astfel de evaluare include potenţialul transfer de material genetic de la virusuri către alte organisme.

În ceea ce priveşte stabilirea zonelor libere de OMG-uri, Comisia ar dori să reamintească faptul că în septembrie 2009 Preşedintele Comisiei a indicat că în domeniul OMG-urilor ar trebui să se poată îmbina un sistem de autorizare al UE, bazat pe ştiinţă, cu libertatea statelor membre de a decide dacă doresc sau nu să cultive culturi modificate genetic pe teritoriul lor.

La 2 martie 2010, Comisia a lansat o analiză pentru a determina dacă li se poate acorda o astfel de libertate statelor membre pe baza legislaţiei existente şi, dacă nu, să prezinte o propunere legislativă până în vară.

Articolul 11, alineatul (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1857/2006⁽¹⁾ privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției de produse agricole prevede că, de la 1 ianuarie 2010, despăgubirile acordate fermierilor pentru pierderi de recoltă din cauza unor fenomene meteorologice nefavorabile se oferă doar în cazul în care fermierii au subscris o asigurare care acoperă cel puțin 50 % din producția lor anuală medie sau din veniturile rezultate din producție. Dacă fermierii nu au asigurare pentru recoltă, orice despăgubire oferită va fi redusă cu 50 %. În statele membre în care nicio companie de asigurări nu oferă asigurare pentru recoltă, care este statutul articolului 11, alineatul (8)?

Poate Comisia să furnizeze informații cu privire la instrumentele de evaluare a riscului care sunt în prezent disponibile în statele membre, în special în statele membre unde există produse de asigurare pentru fermieri, ce nivel de acoperire au aceste produse de asigurare și cum sunt ele finanțate: de exemplu, sunt finanțate de stat, de fermieri sau în comun?

(RO) În cazul în care într-un stat membru dat nicio companie de asigurări nu propune contracte care acoperă daunele produse de evenimentele climatice cele mai frecvente din punct de vedere statistic, nu se aplică articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1857/2006, ci schema de ajutor cu condiţia ca compensarea pentru pierderi să nu fie eligibilă pentru o excepţie de la obligaţia de notificare în conformitate cu acelaşi regulament. Într-un astfel de caz, statul membru ar putea notifica schema de ajutor Comisiei în virtutea articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi poate arăta în notificare că, în ciuda tuturor eforturilor rezonabile, în momentul producerii prejudiciului nu era disponibilă o asigurare care să acopere riscurile cele mai frecvente din punct de vedere statistic în statul membru sau în regiunea în cauză. În cazul în care se oferă astfel de probe, reducerea de 50 % nu se aplică.

În prezent, se află la dispoziţia statelor membre o varietate de instrumente diferite de gestionare a riscurilor. În ceea ce priveşte asigurările, în UE sunt disponibile în majoritate schemele clasice de asigurare (în principal asigurarea cu risc unic sau asigurarea combinată, dar şi asigurarea pentru randament), şi acestea sunt în general private. În multe state membre, operează doar un număr limitat de companii de asigurări. Nivelul de dezvoltare a asigurărilor agricole din fiecare ţară este în principal legat de doi factori decisivi:

– Nevoile cu care se confruntă fiecare ţară (nivelul de risc);

– Suportul economic pentru sistemele de asigurări acordat de fiecare stat membru.

Anumite guverne subvenţionează asigurările, în timp ce altele oferă ajutor ex-post în mod ad hoc, prin scheme de compensare sau prin fonduri pentru calamităţi, care pot fi finanţate parţial de către părţile interesate din domeniul agricol, pe o bază voluntară sau obligatorie.

Raportul intitulat Scheme de asigurare agricolă ⁽²⁾, care a fost finanţat de Comisie şi actualizat ultima dată în 2008, prezintă diferitele instrumente existente de gestionare a riscului care sunt disponibile agricultorilor din UE. Acest lucru contribuie la o mai bună înţelegere a evoluţiei sistemelor de asigurări în Europa, întrucât dezvoltarea sistemelor de asigurare este puternic legată de prezenţa altor instrumente de gestionare a riscului şi de rolul sectorului public, în special măsuri ad hoc de ajutor.

În cadrul unor declarații identice, la 11 februarie 2010, companiile aeriene Olympic Air și Aegean Airlines au confirmat discuțiile referitoare la „o viitoare cooperare”, în timp ce unele articole de presă vorbesc despre o fuziune iminentă a celor două companii. Această posibilitate, care ar conduce la un monopol privat și la pierderea a 2 500 de locuri de muncă, a generat reacții puternice din partea organizațiilor de protecție a consumatorilor. Având în vedere faptul că cele două companii controlează aproape întreaga piață a zborurilor interne, faptul că Grecia, datorită poziției sale geografice, are mai multe aeroporturi decât celelalte state membre, precum și faptul că se așteaptă ca atât prețurile pentru zborurile interne, cât și volumul și numărul de servicii subvenționate să crească, poate Comisia să răspundă la următoarele întrebări:

Faptul că cele două companii controlează 97 % din traficul intern de călători reprezintă un motiv pentru Comisia elenă pentru concurență să refuze să aprobe o astfel de fuziune? Poate statul elen să refuze să permită noii companii, create în urma fuziunii, folosirea numelui și logo-ului Olympic și să impună un plafon pentru prețurile interne, având în vedere faptul că noua companie ar controla 97 % din traficul intern de călători?

(RO) Comisia a fost informată prin intermediul declaraţiilor companiei de o fuziune planificată între Olympic Air şi Aegean Airlines.

În această etapă timpurie, nu se poate stabili dacă operaţiunea ar necesita sau nu o notificare a Comisiei Europene sau a autorităţilor elene din domeniul concurenţei competente.

Conform Regulamentului Consiliului (CE) nr. 139/2004 („Regulamentul privind concentrările economice”) ⁽¹⁾, Comisia are competenţa de a evalua compatibilitatea cu piaţa comună a concentrărilor care au „o dimensiune UE”, respectând cerinţele financiare privind cifra de afaceri stabilite în Regulamentul privind concentrările economice.

Principalul obiectiv al evaluării unei concentrări de către Comisie este de a menţine o concurenţă eficientă pe piaţa comună şi de a preveni efectele negative asupra concurenţei şi, în ultimă instanţă, asupra consumatorilor. În analiza sa, Comisia ia în considerare, printre altele, poziţia pieţei şi puterea întreprinderilor implicate.

Întrucât concentrarea planificată nu a reprezentat încă subiectul unei notificări formale către Comisie în cadrul Regulamentului privind concentrările economice, Comisia nu se află în prezent în poziţia de a oferi comentarii cu privire la alte detalii ale tranzacţiei la care se referă onorabilul deputat.

Numele şi logoul Olympic reprezintă bunuri care aparţin companiei Olympic Air în urma încheierii procesului de privatizare a Olympic Airlines.

În recomandarea sa pe această temă din 16 februarie 2010, Consiliul Ecofin a invitat Grecia să adopte o serie de măsuri care să vizeze nu doar reducerea cheltuielilor, ci și creșterea încasărilor. Aceste măsuri privesc în special reducerea costurilor salariale și creșterea TVA și a taxelor pe autoturisme personale și energie. Dat fiind faptul că majoritatea măsurilor pe care guvernul elen le-a luat sau intenționează să le ia au deja în vedere reducerea costurilor salariale și creșterea încasărilor prin intermediul unei creșteri a fiscalității directe și indirecte, solicităm Comisiei să răspundă la următoarele întrebări:

Nu consideră Comisia că aceste măsuri, care tind către o politică de austeritate în privința încasărilor și a veniturilor, pot ca atare să reducă și mai mult cererea în materie de investiții și consum din cadrul economiei elene și să submineze eforturile Greciei de relansare și însănătoșire bugetară? Intenționează Comisia să propună guvernului grec măsuri care să favorizeze creșterea, să-i permită să asigure redresarea productivității economiei grecești și să lupte contra creșterii ratei șomajului?

(RO) Deficitul ridicat şi nivelurile datoriei au un impact negativ semnificativ asupra abilităţii unei ţări de a dezvolta implicaţii specifice privind pieţele financiare, ratele dobânzilor şi condiţiile de creditare. Prin urmare, consolidarea fiscală este de asemenea necesară pentru a asigura creşterea economică. Deşi condiţiile de creştere în 2010 vor fi nefavorabile în Grecia, amânarea consolidării fiscale ar conduce cu siguranţă la rezultate mai rele în ceea ce priveşte creşterea. În conformitate cu dispoziţiile Pactului de stabilitate şi de creştere, Grecia a depus în ianuarie un program de stabilitate actualizat, potrivit căruia se prevede un efort substanţial în vederea consolidării fiscale, cu scăderea deficitului de la 12,7 % din Produsul intern brut (PIB) în 2009 la sub 3 % din PIB începând cu 2012. O primă parte a ajustării, egală cu 4 % din PIB, trebuie să fie realizată în acest an. Comisia şi Consiliul au susţinut programul elen de stabilitate şi consideră că atât obiectivele, cât şi măsurile implicate sunt corespunzătoare.

În măsura în care riscurile asociate cu deficitul şi plafoanele de datorii se materializează, este necesar un efort suplimentar pentru a putea urmări obiectivele bugetare. Comisia salută anunţul guvernului elen din data de 3 martie 2010 de a introduce un set de măsuri suplimentare de consolidare egal cu 2 % din PIB. Acest anunţ confirmă angajamentul guvernului elen de a lua toate măsurile necesare pentru a îndeplini obiectivele programului şi, în special, de a se asigura că obiectivul de reducere a deficitului la 4 % din PIB pentru 2010 va fi realizat. Măsurile suplimentare includ în mod adecvat reduceri ale cheltuielilor, şi în special economii legate de cheltuielile cu salariile în sectorul public, care sunt esenţiale pentru realizarea efectelor consolidării fiscale permanente şi pentru restaurarea competitivităţii. Măsurile anunţate de creştere a veniturilor contribuie, de asemenea, la consolidarea fiscală. Punerea în aplicare completă şi rapidă a măsurilor fiscale, împreună cu reforme structurale decisive, în conformitate cu deciziile Consiliului, sunt de o importanţă crucială. Acest lucru este în interesul poporului grec, care va beneficia de finanţe publice mai solide, de perspective mai bune de creştere şi de oportunităţi de muncă. Este la fel de important şi pentru stabilitatea financiară generală a zonei euro.

Peste 50 % dintre adolescenții europeni publică pe internet informații cu caracter personal, care pot fi văzute de oricine. Intenționează Comisia să înainteze noi propuneri pentru a ameliora siguranța copiilor în mediul online, cu referiri speciale la site-urile de rețele sociale?

(RO) Ca răspuns la întrebarea onorabilului deputat, Comisia consideră că îmbunătăţirea securităţii copiilor pe internet şi în special pe site-urile de socializare în reţea reprezintă o responsabilitate importantă şi comună a autorităţilor publice, a părinţilor, şcolilor şi industriei.

În cadrul Programului Un internet mai sigur, ⁽¹⁾,.Comisia a facilitat semnarea în 2009 a unui acord de autoreglementare intitulat „Principiile pentru reţele de socializare mai sigure”⁽²⁾ de 20 de companii, Arto, Bebo, Dailymotion, Facebook, Giovani.it, Google, Hyves, Microsoft Europe, MySpace, Nasza-klaza.pl, Netlog, One.lt, Piczo, Rate.ee, Skyrock, Tuenti, Sulake, VZnet Netzwerk Ltd., Yahoo!Europe şi Zap.lu. Aceste companii şi-au recunoscut responsabilitatea şi au identificat riscurile potenţiale de pe site-urile lor pentru minori, inclusiv hărţuirea online, tentativele de seducţie şi comportamentul riscant, cum ar fi divulgarea informaţiilor personale. Acestea sunt menite să limiteze aceste riscuri printr-un număr de măsuri specifice.

Comisia monitorizează în mod strict punerea în aplicare a acestui acord. La 9 februarie 2010, Comisia a publicat un raport de evaluare a punerii în aplicare a Principiilor pentru reţele de socializare mai sigure bazat pe o analiză a politicilor de securitate ale companiilor şi pe testarea site-urilor respective de către experţi independenţi. Raportul arată că majoritatea acestor companii au luat măsuri şi au împuternicit minorii prin facilitarea modificării setărilor de siguranţă, a blocării utilizatorilor şi a ştergerii comentariilor sau conţinuturilor nedorite. Cu toate acestea, trebuie depuse mai multe eforturi, întrucât doar în cazul a 40 % dintre companii profilurile minorilor sunt vizibile din oficiu doar pentru prietenii acestora, şi doar o treime au răspuns rapoartelor utilizatorilor care solicitau ajutor.

Comisia va analiza în detaliu rezultatele individuale ale fiecărui semnatar şi va urmări fiecare companie în parte pentru a vedea unde este nevoie de mai multe eforturi pentru a pune pe deplin în aplicare anumite părţi din principiile de socializare în reţea. Astfel cum se prevede în „Principiile pentru reţele de socializare mai sigure” semnat de companii, Grupul operativ european de socializare în reţea ⁽³⁾ se va reuni din nou în acest an, pentru a discuta alte posibilităţi de îmbunătăţire a securităţii online pentru minorii care utilizează site-urile de socializare în reţea.

În plus, Comisia revizuieşte normele europene actuale privind protecţia datelor şi viaţa privată. În acest scop, Comisia a organizat o consultare publică privind revizuirea Directivei privind protecţia datelor ⁽⁴⁾, care a fost finalizată în decembrie 2009. Rezultatele sale arată că mulţi cetăţeni doresc adoptarea unor cerinţe mai riguroase legate de autorizare în legătură cu minorii în lumea online.

În plus, tema Ziua siguranţei pe internet din 9 februarie a acestui an a fost „Gândeşte înainte să postezi” („Think before you post”), pentru a îi încuraja în special pe tineri să acorde atenţie informaţiilor personale pe care le postează pe internet.

Magazinul online iTunes, gestionat de compania Apple, își oferă produsele audio și video doar cetățenilor anumitor state membre (astfel, produsele nu le sunt oferite utilizatorilor polonezi). Este vorba în acest caz de o practică discriminatorie și, implicit, incompatibilă cu dreptul european, care favorizează în același timp fenomenul pirateriei informatice.

Este deosebit de îngrijorător faptul că, în cadrul vânzării online, un cetățean polonez, de exemplu, nu poate cumpăra un produs propus spre vânzare online într-o altă țară, din cauza constrângerilor tehnice impuse în mod intenționat utilizării cardurilor de credit.

Comisia și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acest subiect anul trecut. A luat însă noua Comisie măsuri efective pentru a pune capăt acestei practici discriminatorii?

Discriminarea cu care se confruntă consumatorii din anumite state membre în cazul vânzărilor online va face obiectul unor măsuri din partea Comisiei, menite să asigure drepturi egale pentru consumatorii din cadrul pieței europene?

(RO)După cum a indicat Comisia în răspunsul la întrebarea E-5058/09, diferenţele de tratament aplicate de furnizorii de servicii în funcţie de naţionalitatea sau de locul de reşedinţă al clienţilor (cum ar fi restricţiile de la utilizarea cardurilor de credit care împiedică pe clienţii dintr-un stat membru să aibă acces la serviciile oferite de un magazin online dintr-un alt stat membru) sunt tratate în mod specific prin clauza de nediscriminare prevăzută la articolul 20 alineatul (2) din Directiva 123/2006/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne („Directiva privind serviciile”). Interzicând discriminarea, această dispoziţie specifică, de asemenea, faptul că toate diferenţele de tratament sunt interzise, întrucât diferenţele între condiţiile de acces sunt permise „în cazul în care acele diferenţe sunt justificate în mod direct prin criterii obiective”.

Aplicarea legislaţiei naţionale care pune în aplicare această dispoziţie ţine în principal de competenţa autorităţilor naţionale şi a instanţelor. Comisia nu deţine competenţa pentru a iniţia proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva unei părţi private pe baza articolului 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile. Cu toate acestea, aceasta oferă asistenţă statelor membre pentru a se asigura că dispoziţiile naţionale care transpun articolul 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile sunt puse în aplicare şi consolidate în mod corect la nivel naţional de către autorităţile naţionale şi de instanţe. În special, în acest context, Comisia a publicat recent un studiu privind practicile de afaceri susceptibile de a intra sub incidenţa articolului 20 alineatul (2) şi privind motivele posibile care stau la baza acestora. Consumatorii care au fost victime ale unor cazuri de posibilă discriminare pot obţine, de asemenea, reparaţii prin contactarea organismelor care oferă asistenţă din ţările lor, cum ar fi organismele membre ale Reţelei de centre europene ale consumatorilor (CEC).

În momentul aplicării acestor dispoziţii, autorităţile naţionale şi instanţele vor trebui să ia în considerare criteriile obiective care pot justifica tratamentul diferit.

În plus, după cum onorabilul deputat s-ar putea să ştie, trebuie să se sublinieze, de asemenea, faptul că drepturile de autor şi drepturile conexe drepturilor de autor, cum ar fi drepturile producătorilor de discuri şi ale interpreţilor din înregistrările audio muzicale stocate în magazine online sunt licenţiate de obicei la nivel naţional. Cu toate acestea, Comisia nu se află în posesia unor informaţii care să sugereze că nevoia de a obţine autorizaţii de drept de autor pentru a oferi servicii în Polonia explică motivul pentru care magazinul online iTunes' nu este disponibil în acel stat membru.

Alături de aplicarea clauzei de nediscriminare menţionate anterior la articolul 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile, deciziile autonome ale companiilor dominante trebuie să fie evaluate conform articolului 102 din TFUE care interzice, ca fiind incompatibilă cu piaţa comună, folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante de către una sau mai multe întreprinderi, în măsura în care poate afecta comerţul dintre statele membre.

Comisia îşi continuă eforturile pentru a obţine eliminarea obstacolelor care împiedică încă dezvoltarea serviciilor legitime paneuropene din domeniul muzicii şi pentru a oferi consumatorilor posibilitatea de a putea cumpăra de la orice magazin online din UE, indiferent de locul lor de reşedinţă. Eliminarea obstacolelor identificate, împreună cu consolidarea efectivă în statele membre a articolului 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile, va fi de o importanţă fundamentală pentru realizarea acestor obiective.

Conform declaraţiilor poliţiei daneze, anul trecut au fost arestate 203 persoane, care au încălcat interdicţia de intrare în ţară. Aceasta ar fi, afirmă poliţia, doar vârful aisbergului. Potrivit afirmaţiilor profesoarei daneze de la Centrul Jean Monnet, Marlene Wind, infractorilor expulzaţi le este uşor să se întoarcă şi să săvârşească şi alte infracţiuni, datorită faptului că graniţele sunt deschise.

Aşadar, care este poziţia Comisiei în raport cu extinderea infracţionalităţii transfrontaliere pe teritoriul UE? Cum apreciază aceasta combaterea insuficientă a infracţionalităţii în Bulgaria şi România, ţinând seama de intenţia acestor state de a elimina controalele la frontieră până la sfârşitul anului?

(RO) Crearea unei zone fără control la frontierele interne este prevăzută cu luarea de măsuri însoţitoare, printre care o cooperare eficientă în materie poliţienească şi judiciară. Ţinând cont de acest lucru, au fost înfiinţate agenţiile UE de aplicare a legii, cum ar fi EUROPOL şi EUROJUST, şi au fost adoptate o serie de instrumente juridice pentru a permite statelor membre să lupte în mod eficient împotriva criminalităţii transfrontaliere, cum ar fi, de exemplu, o Decizie din 2008 privind accelerarea cooperării transfrontaliere, în special în combaterea terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere. Dispoziţiile privesc îndeosebi schimbul automat de informaţii cu privire la evenimente majore şi cu scopul de a lupta împotriva terorismului, precum şi în ceea ce priveşte alte forme ale cooperării poliţieneşti transfrontaliere.

În ceea ce priveşte eficienţa interdicţiilor de intrare, i se atrage atenţia onorabilului deputat asupra Directivei 2008/115/CE privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (care urmează să fie transpusă de statele membre până în decembrie 2010) care asigură o interdicţie de intrare armonizată la nivelul UE. Această interdicţie de intrare are efecte de prevenire şi protejează credibilitatea politicii europene de returnare prin transmiterea unui mesaj clar în sensul că nu se permite re-intrarea într-un stat membru pentru o anumită perioadă a persoanelor care nu au niciun drept de a rămâne şi care nu au respectat normele în materie de migrare aplicabile în statele membre ale UE.

În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, în conformitate cu Actul de aderare, ridicarea controlului la frontierele lor interne este precedat de un proces specific de evaluare pentru a verifica dacă sunt îndeplinite toate precondiţiile necesare pentru aplicarea acquis-ului Schengen.

Această evaluare acoperă zonele frontierelor externe, vizele, cooperarea poliţienească, Sistemul Schengen de informaţii şi protecţia datelor. Bulgaria şi România au stabilit termenul pentru ridicarea controlului la frontierele lor interne pentru martie 2011. Evaluările au început în 2009 şi vor continua pe parcursul lui 2010.

Concluziile dacă sunt (sau nu) îndeplinite toate precondiţiile şi decizia de a ridica controlul la frontierele interne ţine în mod exclusiv de responsabilitatea statelor membre.

Succesul zonei Schengen depinde de încrederea reciprocă între statele membre şi de capacitatea lor de a pune pe deplin în aplicare acele măsuri însoţitoare care fac posibilă ridicarea controlului la frontierele interne. Lupta eficientă împotriva corupţiei şi consolidarea cooperării poliţieneşti şi judiciare sunt factori importanţi care sunt esenţiali pentru clădirea acestei încrederi. Comisia încurajează eforturile ţărilor şi supraveghează îndeaproape evoluţiile din Bulgaria şi România în acest domeniu. În cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, Comisia evaluează reforma sistemului judiciar, lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. Gestionarea infracţiunilor transfrontaliere reprezintă un factor important al evaluării. Comisia îşi bazează evaluarea pe surse variate, inclusiv informaţii care provin de la statele membre, şi oferă recomandări în rapoartele din vară cu privire la modul de îmbunătăţire a situaţiei.

Privatizarea şantierelor navale din Skaramanga, pe care au impus-o mai multe guverne greceşti succesive, a avut consecinţe nefericite pentru lucrători, fiind suprimate sute de locuri de muncă. Acum, societatea Thyssen Krupp, proprietara şantierelor navale, le vinde după ce a încasat trei miliarde de euro pentru construirea unor submarine şi după ce a reziliat contractele încheiate cu guvernul grec. Societatea nu a livrat submarinele în cauză. Şantierele navale au fost împărţite şi a fost înfiinţată o societate separată, specializată în material rulant. Cei 160 de lucrători angajaţi la aceste şantiere navale nu au mai fost plătiţi de aproape zece luni. Presa vorbeşte de noi concedieri, de ordinul sutelor, şi de târguieli desfăşurate pentru a intra în posesia şantierelor navale, nu numai între multinaţionale, ci şi cu guvernul grec, pentru ca acesta să verse noilor proprietari miliarde de euro din sumele prinse în programele de înarmare 2010-2011.

Ţine Comisia seama de faptul că liberalizarea pieţelor şi aplicarea normelor concurenţei în sectorul construcţiilor navale, hotărâtă de Uniunea Europeană şi de guvernele naţionale, au avut condus la decăderea acestui sector din Grecia, ţară martitimă prin excelenţă, la pierderi de locuri de muncă şi la încălcarea drepturilor lucrătorilor, şi aceasta pentru a permite unor grupuri monopoliste să realizeze beneficii?

(EN)Aplicarea legilor concurenţei este menită să asigure o concurenţă loială şi eficientă în beneficiul Europei şi al cetăţenilor acesteia, întrucât concurenţa reduce preţurile, creşte calitatea, extinde posibilităţile de alegere ale clienţilor, promovează inovaţia tehnologică şi, în consecinţă, susţine economia europeană. Normele de concurenţă din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene includ o interdicţie generală a ajutorului de stat, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale justificate, pentru a se asigura că intervenţiile guvernului nu denaturează concurenţa şi comerţul în interiorul UE. Comisia poate autoriza în anumite circumstanţe ajutorul pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate, inclusiv în sectorul construcţiei navale. Cu toate acestea, ţine de responsabilitatea autorităţilor publice să se asigure că ajutorul este pus în aplicare în mod adecvat.

În 1997, Comisia a oferit Greciei şansa de a finanţa restructurarea activităţilor comerciale civile ale şantierelor navale elene prin autorizarea unui ajutor de 160 de milioane de euro⁽¹⁾. Din nefericire, nu au fost respectate câteva condiţii cruciale legate de aprobare. În plus, Grecia a oferit în mod repetat o finanţare ilegală şi incompatibilă activităţilor civile cu pierderi aduse şantierului până în 2012.

Comisia deţine un rol de supraveghere pentru a garanta faptul că normele privind ajutorul de stat sunt aplicate în mod corect de statele membre. Din cauza încălcărilor condiţiilor şi a ajutorului ilegal oferit ulterior şantierului naval, în urma unei investigaţii detaliate desfăşurate în conformitate cu normele privind ajutorul de stat prevăzute de Tratatul CE, Comisia a solicitat Greciei în 2008 să recupereze peste 230 de milioane de euro de ajutor ilegal⁽²⁾.

Comisia ar dori să constate că, în ceea ce priveşte vânzarea şantierelor navale sau oricare altă decizie care priveşte reorganizarea acestora, responsabilitatea unică pentru luarea unor astfel de decizii îi revine proprietarului şantierelor navale. Competenţele Comisiei sunt limitate la controlul intervenţiilor statului în economie; acestea nu pot interveni în alegerile industriale ale unei întreprinderi.

Având drept obiectiv protecţia angajaţilor, cadrul juridic al UE furnizează câteva directive care ar putea prezenta un interes particular în contextul restructurării industriei construcţiilor navale din UE, în special Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective⁽³⁾, Directiva 94/45/CE privind instituirea unui comitet European de întreprindere⁽⁴⁾, Directiva 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană⁽⁵⁾,Directiva 2001/23/CE a Consiliului privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi ⁽⁶⁾ şi Directiva 2008/94/CE privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului ⁽⁷⁾.

Având în vedere faptul că directivele au fost transpuse în Grecia, ţine de autorităţile competente naţionale, îndeosebi de instanţe, să asigure aplicarea adecvată şi eficientă a dispoziţiilor naţionale de transpunere, ţinând cont de circumstanţele specifice ale fiecărui caz în vederea îndeplinirii obligaţiilor oricărui angajator în această privinţă.