Preşedintele. - Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A7-0056/2010), elaborat de Herbert Dorfmann, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitor la agricultura din zonele cu handicapuri naturale: un bilanţ de sănătate special [COM(2009)0161 – 2009/2156(INI)].

  Herbert Dorfmann, raportor. – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, în acest raport, suntem preocupaţi de un comunicat din partea Comisiei privind agricultura din zonele cu handicapuri naturale.

Mai exact, acesta se referă la delimitarea zonelor dezavantajate şi, în special, la găsirea de moduri noi pentru a le delimita. Acestea sunt definite în prezent, în principal sau exclusiv, pe baza criteriilor naţionale. Există peste 100 de astfel de criterii, care diferă în totalitate de la un stat membru la altul.

Aceasta nu asigură uniformitatea, o stare de fapt pe care Curtea de Conturi a criticat-o cu mai multe ocazii. În comunicatul său, Comisia propune acum un nou mod de a delimita aceste zone, utilizând opt criterii diferite, care au scopul de a determina o redefinire completă a acestor zone.

Parlamentul nu ştie ce impact vor avea aceste criterii, deoarece simulările în teritoriu pe care Comisia le-a solicitat din partea statelor membre nu au fost disponibile când lucram la acest raport şi nici nu am reuşit să consultăm aceste simulări.

Aş dori să rezum ceea ce propunem acum în acest raport. Credem că, în principiu, o metodă uniformă de delimitare este rezonabilă şi probabil necesară pentru a asigura uniformitatea în cadrul UE. Credem, de asemenea, că plata compensatorie – care am putea spune că este cel mai important rezultat al acestui proces de delimitare, realizat în primul rând pentru ca aceste zone să primească plăţi compensatorii – este un element extrem de important al politicii agricole şi, mai presus de toate, face agricultura posibilă unde altfel ar fi foarte dificilă, cu alte cuvinte, în zone dezavantajate, în special în zone muntoase.

Totuşi, nu putem să efectuăm o evaluare a calităţii acestor criterii, nu putem deci stabili dacă aceste criterii funcţionează sau nu, deoarece nu avem acces în prezent la nicio simulare în teritoriu. Există însă rezerve foarte concrete legate de acurateţea criteriilor propuse.

De asemenea, mai trebuie clarificat dacă criteriile pe care Comisia le propune acum trebuie tratate ca atare, cu alte cuvinte separat, criteriu cu criteriu sau dacă, în anumite circumstanţe, trebuie să se ţină cont de o cumulare a acestor criterii. Handicapul este asociat adesea cu îmbinarea mai mulltor factori şi ni se pare perfect rezonabil să analizăm dacă nu ar fi absolut esenţial să ţinem cont de un cumul al acestor criterii.

De asemenea, trebuie să analizăm dacă trebuie să ţinem cont de principiul subsidiarităţii în acest caz, cu alte cuvinte, dacă, şi în acest caz, ar fi necesar să întocmim un cadru brut utilizând criteriile noi şi apoi să oferim statelor membre şi regiunilor oportunitatea de a-l îmbunătăţi.

În cele din urmă, cred că este esenţial să ne gândim şi la eventualele perioade de tranziţie. Această delimitare va avea ca rezultat eliminarea anumitor zone din zonele delimitate şi aceste zone au nevoie de o perioadă de tranziţie suficient de lungă.

Pe scurt, aş dori să spun – şi cred că raportul reflectă, de asemenea această opinie – că prezentul comunicat din partea Comisiei mai necesită îmbunătăţiri şi că, înainte de a fi implementat, trebuie să fie analizat cu foarte mare atenţie, deoarece va avea consecinţe pe termen lung pentru fermierii afectaţi.

În cele din urmă, aş dori să ofer sincerele mele mulţumiri colegilor deputaţi din Parlament şi, de asemenea, serviciilor Comisiei care, în ultimele câteva luni, au contribuit la elaborarea acestui raport.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle preşedinte, multe mulţumiri raportorului pentru acest raport excelent. Subvenţionarea zonelor dezavantajate este un element centrat al politicii agricole comune, menit să menţină răspândirea universală a agriculturii pe tot teritoriul Europei. Abordarea Comisiei de a dezvolta un sistem care poate fi utilizat în toată UE pentru delimitarea acestor zone trebuie, prin urmare, salutată. Punctul esenţial, totuşi, este dacă cele opt criterii care au fost dezvoltate în acest scop vor fi suficiente. Nu sunt convins că acestea sunt criteriile potrivite pentru utilizare. Nu pot să înţeleg – şi cred că acelaşi lucru poate fi spus despre raportor şi despre întreaga Comisie pentru agricultură şi dezvoltare rurală – de ce Comisia nu ne-a pus la dispoziţie rezultatele simulării pentru efectele acestor opt criterii. Prin urmare, fac apel la Comisie: acest lucru nu ar trebui să se mai întâmple atât de des.

Când dorim şi trebuie să evaluăm ceva, este normal să cunoaştem şi rezultatele. Consider că acest lucru este, într-o anumită măsură, o lipsă de încredere în Parlament. Aceasta înseamnă că, în cazul acestui regulament propus, mai sunt multe de realizat. Sper că Comisia va examina cu atenţie raportul Dorfmann pe care l-am transformat în propriul nostru raport. Personal, sper că dl Dorfmann va putea avea în continuare o contribuţie politică în privinţa acestui subiect.

  Martin Häusling (Verts/ALE). – (DE) Dle preşedinte, aş dori să-i mulţumesc şi eu dlui Dorfmann pentru raportul său. Ceea ce a prezentat domnia sa demonstrează clar că mai sunt câteva aspecte care trebuie clarificate cu privire la acest subiect. Ca şi antevorbitorii mei, cred că prezentul cadru pentru delimitarea acestor zone este prea superficial. Multe părţi ale acestuia nu satisfac necesităţile regiunilor dezavantajate. Mă întreb dacă vom reuşi să ne descurcăm numai cu aceste criterii naturale.

De asemenea, trebuie să privim cu atenţie situaţia socială, care joacă un rol major în regiunile dezavantajate. Deoarece plăţile pentru regiunile dezavantajate sunt vitale pentru supravieţuirea multor ferme, Comisia trebuie să se gândească din nou la îmbunătăţirea cadrului curent pentru a oferi multor regiuni o şansă de supravieţuire.

Mă tem că implementarea sistemului curent ar determina schimbări mari care nu pot fi înţelese întotdeauna şi vor provoca multă agitaţie şi nesiguranţă în agricultură. Ar trebuie să analizăm din nou aceste aspecte.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Este foarte important ca pe baza raportului Dorfmann, bugetul politicii agricole comune să dea prioritate, în continuare, susţinerii zonelor agricole cu handicapuri naturale, deoarece fără un astfel de sprijin, ar apărea daune ecologice şi probleme sociale grave în aceste zone. Este îmbucurător faptul că Comisia – şi aici Comisia merită laude – lasă identificarea zonelor eligibile, pe baza a opt criterii, pe seama statelor membre. În acelaşi timp, aş dori să atrag atenţia asupra faptului că până în prezent, există diferenţe şi discriminare între statele membre, nu doar în legătură cu plăţile directe, care sunt impuse statelor membre noi, în particular, ţara de unde provine comisarul, Letonia, ci şi altor state membre noi. În ţara din care provin, furnizarea apei în regiunea cu dune de nisip (Homokhátság) este o preocupare, deoarece nivelul pânzei de apă freatică a scăzut cu 4-5 metri în patru decenii şi zona a deveni semideşertică. Aceeaşi problemă apare, de asemenea, în Europa de Sud şi, prin urmare, găsirea unei soluţii la problema administrării apei în cadrul politicii agricole comune viitoare este foarte importantă.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc colegului nostru, dl Dorfmann, pentru munca sa excelentă la acest raport. Cred că acesta rezumă perfect problema aşa cum se prezintă situaţia acum, având în vedere propunerile Comisiei.

Aş dori să mă adresez în special comisarului. Această muncă se desfăşoară de câteva luni. Creează o agitaţie mare în rândul mai multor industrii ale ţărilor noastre, care sunt ameninţate cu reclasificarea şi această reclasificare are loc sau ar putea avea loc într-un moment în care multe sectoare de producţie întâmpină dificultăţi speciale - acesta va fi subiectul întrebării cu solicitare de răspuns oral de mâine seară. Prin urmare, trebuie să avansăm rapid. Nu cred că putem aştepta trei ani pentru a găsi un răspuns clar pentru fermierii care sunt afectaţi de acest exerciţiu de delimitare.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle preşedinte, este extrem de bine că regiunile mai puţin favorizate au fost evidenţiate în mod special în acest raport. Ideea centrală, pe care probabil toţi cei de aici o susţin, este că premisele pentru producţia agricolă profitabilă trebuie protejate oriunde în UE, în prezent cât şi în viitor.

Se pare că criteriile pentru definirea regiunilor mai puţin favorizate dau naştere la multe confuzii. Trebuie să ne concentrăm atenţia asupra agriculturii din regiunile mai puţin favorizate, deoarece reformele anterioare ale politicii agricole comune au fost efectuate din punctul de vedere al regiunilor favorizate.

Pentru a putea să ne dezvoltăm în regiuni mai puţin favorabile, este extrem de important să utilizaţi mecanisme de reglementare proporţionale. Anularea anumitor mecanisme de reglementare agricolă anterioare de către UE nu a fost reuşită. De exemplu, retragerea cotelor de lapte şi abolirea schemei de retragere a terenurilor din circuitul agricol au fost decizii fără succes în ceea ce priveşte regiunile mai puţin favorizate.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, subvenţionarea agriculturii europene nu poate fi pusă în discuţie. Motivele pentru subvenţii includ o varietate de condiţii de producţie, precum climat, calitatea solului, problema accesului la apă, situaţia terenului şi condiţiile sociale şi istorice. Majoritatea acestora au o influenţă semnificativă asupra rezultatelor producţiei şi a performanţei economice şi au influenţat elementele constitutive ale politicii agricole comune.

Împărtăşesc punctele de vedere şi îngrijorările autorului privind lipsa de efecte aşteptate în urma noii abordări. Oare criteriile utilizate până acum să fi fost atât de inadecvate? Aşteptăm calcule şi o analiză mai profundă a efectelor. O întrebare importantă este cum să menţinem producţia agricolă în zonele mai puţin favorabile. În opinia mea, susţinerea pentru aceste zone trebuie continuată la un nivel adecvat, ca parte a politicii agricole comune din viitorul Cadru financiar.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc dlui Dorfmann pentru un raport excelent referitor la comunicatul Comisiei intitulat „Către o mai bună direcționare a ajutoarelor pentru fermierii din zonele cu handicapuri naturale”.

Aş dori să mă refer la două aspecte. Obiectivul general al plăţilor pentru handicap natural este de a asigura utilizarea continuă a pământului şi, prin administrarea terenului agricol, conservarea zonelor rurale, precum şi promovarea sistemelor agricole durabile. Plăţile către fermierii din aceste zone compensează costurile suplimentare şi pierderea de venituri, care apar din cauza handicapului natural existent.

Consiliul a decis să elimine criteriile socio-economice din obiectivele plăţilor pentru handicap natural. Eliminarea criteriilor socio-economice trebuie privită în contextul întregii suite de măsuri disponibile statelor membre din Regulamentul privind dezvoltarea rurală – diversificarea în activităţi neagricole, dezvoltarea microîntreprinderilor şi a IMM-urilor şi a activităţilor de turism, precum şi furnizarea serviciilor de bază.

Prin urmare, plăţile pentru handicap natural nu sunt mijlocul de intervenţie care urmăreşte să soluţioneze problema depopulării. Compensarea fermierilor din zonele în care producţia nu este împiedicată de handicapuri naturale şi unde nu există niciun cost suplimentar sau niciun venit sacrificat ar distorsiona concurenţa cu fermierii din alte zone. În plus, indicatorii socio-economici se modifică în timp şi, prin urmare, ar fi necesară o monitorizare şi un proces de revizie continue în fiecare zonă vizată.

Propunerea de a lua în calcul izolarea nu este practică faţă de cadrul convenit de Consiliu, care se referă la handicapuri naturale. În privinţa situării la periferie, există alte intervale de delimitare posibile, de exemplu, articolul specific referitor la handicap din Regulament.

În diferite etape ale procesului, Comisia a invitat statele membre să trimită propuneri alternative pentru criteriile biofizice şi pragurile acestora. Validitatea acestor propuneri şi, în primul rând, transparenţa lor şi posibilitatea de aplicare la nivelul întregii comunităţi vor fi analizate de către oameni de ştiinţă. Pragurile alternative trebuie, totuşi, să conducă la concluzia că o zonă în cauză este afectată de un handicap semnificativ, aşa cum doreşte Consiliul.

Odată ce exerciţiul testării unei delimitări bazate pe criterii biofizice este finalizat, propunerea Comisiei pentru politica agricolă comună după 2013 va ţine cont de rezultatele acestui exerciţiu. Orice propunere legislativă va urmări, de asemenea, o tranziţie lină pentru acele zone care ar putea să-şi piardă statutul de zone cu un handicap natural.

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc peste două săptămâni, în cadrul sesiunii de la Bruxelles.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. – Aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru activitatea sa excelentă. Conservarea zonelor rurale diverse şi active este importantă din mai multe motive, mai ales datorită creşterii cererii globale de produse alimentare şi de turism durabil din punct de vedere al protecţiei mediului. În plus, încetarea cultivării terenului ar reprezenta un neajuns major în multe zone, atât în ce priveşte venitul rural vital, cât şi prin pierderea peisajului, care s-ar putea să se fi format timp de mai multe secole.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – Sistemul de ajutoare pentru zonele afectate de handicapuri naturale a contribuit în mod eficace la menţinerea exploatării terenurilor agricole în aceste regiuni şi este indiscutabilă importanţa acordării unor plăţi compensatorii corespunzătoare pentru zonele defavorizate.

Delimitarea şi clasificarea zonelor s-a realizat de către statele membre pe mai multe criterii, în funcţie de sistemul propriu de indici. Până şi compararea acestor sisteme este foarte dificilă, deoarece utilizează metode de clasificare şi ponderare diferite. Stabilirea unui set comun de criterii de clasificare ar spori transparenţa, fiabilitatea şi eficienţa sistemului pe întreg teritoriul Europei. În acest sens, susţin necesitatea revizuirii sistemului de ajutoare pentru fermierii din zonele cu handicapuri naturale şi elaborarea unei strategii globale pentru zonele defavorizate, obţinând astfel o reducere a discrepanţelor apărute între statele membre în ceea ce priveşte alocarea sprijinului financiar.

  James Nicholson (ECR), în scris. –Ar trebui să ne amintim că 54 % din terenul cultivat în UE intră în prezent în clasificarea de zonă defavorizată. Continuarea schemei zonelor defavorizate este vitală dacă dorim să compensăm fermierii pentru furnizarea de bunuri publice, evitarea abandonării terenului, asistenţa în promovarea biodiversităţii şi ajutorul pentru sprijinirea comunităţilor rurale. Piaţa nu răsplăteşte şi nici nu subvenţionează pe fermieri pentru aceste realizări din zonele în care agricultura are un handicap natural. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că bugetul general pentru PAC finanţează adecvat continuarea reformei sistemului de zone dezavantajate şi că sistemul utilizat pentru clasificare este echitabil şi nediscriminatoriu. În comunicatul său iniţial, cele opt criterii biofizice propuse de Comisie pentru evaluarea clasificării zonelor cu handicapuri naturale semnificative au favorizat, fără îndoială, climele mai calde şi mai uscate ale europei continentale. Prin urmare, am fost încântat să văd că amendamentele care menţionează „regimul de umiditate a solului” şi „numărul de zile în care umiditatea atinge 100 % din capacitatea de absorbție a solului” au fost adoptate la nivelul comisiei. Acesta este un prim pas spre asigurarea că ţările din Nordul Europei, precum Regatul Unit şi Irlanda, nu sunt discriminate în cadrul unui sistem de clasificare nou.