Care este opinia Consiliului cu privire la actuala situație politică, economică, socială și în materie de drepturile omului din Sandzak (districtul) sârb din Novi Pazar, în contextul serioaselor probleme în materie de minorități?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Consiliul nu a discutat situația din regiunea sârbă Sandžak și nu poate comenta pe această temă.

Totuși, Acordul de stabilizare și de asociere (ASA), care este în curs de ratificare, afirmă că Serbia și UE urmăresc să consolideze cooperarea pentru dezvoltarea regională și locală cu obiectivul de a contribui la dezvoltarea economică și de a reduce dezechilibrele regionale. O atenție deosebită se acordă cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale.

Permiteți-mi să adaug că ASA instituie, de asemenea, o cooperare economică strânsă, inclusiv dezvoltarea unei zone de liber schimb, precum și o cooperare financiară care să ia în considerare în mod adecvat zonele prioritare ale acquis-ului comunitar în domeniul dezvoltării regionale.

Consiliul și-a reafirmat în numeroase rânduri sprijinul deplin pentru perspectiva europeană a regiunii, inclusiv pentru Serbia, care este în continuare esențială pentru stabilitatea, reconcilierea și viitorul său. În conformitate cu procesul de stabilizare și de asociere și în special cu ASA, care este în prezent în curs de ratificare, Consiliul sprijină eforturile Serbiei de a consolida democrația și statul de drept și contribuie la stabilitatea politică, economică și instituțională în Serbia, precum și la stabilizarea regiunii.

Consiliul salută angajamentul Serbiei în vederea integrării europene prin întreprinderea de reforme-cheie aliniate standardelor europene. Ca o recunoaștere a acestor eforturi, Consiliul a luat recent unele decizii importante cu privire la Serbia: la 30 noiembrie 2009, Consiliul a eliminat restricțiile de viză; la 14 iunie 2010, acesta a decis să înceapă ratificarea Acordului de stabilizare și de asociere și, la 25 octombrie 2010, să înceapă procedura prevăzută la articolul 49 din TUE.

În ceea ce privește protecția persoanelor aparținând minorităților, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga, în decembrie 2009, Consiliul a accentuat importanța protecției tuturor minorităților și a încurajat guvernele țărilor din Balcanii de Vest, inclusiv guvernul sârb, să ia măsurile necesare pentru a aborda aceste probleme. Acesta a adăugat că minoritatea romă continuă să se confrunte cu niște condiții foarte dificile de viață și cu discriminare.

În concluziile sale din 7 și 8 decembrie 2009, Consiliul a amintit că lupta împotriva corupției, consolidarea statului de drept și accelerarea reformelor economice rămân importante și că o abordare constructivă față de cooperarea regională, inclusiv față de comerț, rămâne esențială. Agenda reformelor trebuie continuată.

Prioritățile specifice ale Parteneriatului european cu Serbia, adoptat la 18 februarie 2008 includ, de asemenea, drepturile omului și protecția minorităților. Prin urmare, Serbia trebuie să îndeplinească toate obligațiile care decurg din statutul de membru al Consiliului Europei și trebuie să asigure respectarea dispozițiilor privind drepturile omului din noua Constituție.

În ultimele zile, mai multe țări (SUA, Regatul Unit, Australia etc.) au transmis persoanelor care călătoresc instrucțiuni urgente prin care îi avertizau cu privire la amenințarea posibilă a unui atac terorist asupra transportului public și/sau în locuri turistice în Europa. Această situație sporește importanța „clauzei de solidaritate” (articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), precum și a necesității de a defini „modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a [...] clauzei de solidaritate [...] printr-o decizie adoptată de Consiliu, la propunerea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate” [articolul 222 alineatul (3)].

Având în vedere că Președinția belgiană a inclus printre obiectivele programului său adoptarea de măsuri necesare pentru ca „clauza de solidaritate” să intre în vigoare cât mai curând posibil, ar putea Consiliul să precizeze în ce stadiu se află discuțiile privind punerea în aplicare a acesteia? A luat acesta măsuri concrete în acest sens și, dacă a luat, care este orarul pentru punerea în aplicare a acestora, în special având în vedere situația recentă?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Clauza de solidaritate este una dintre inovările importante în lupta împotriva terorismului introdusă prin Tratatul de la Lisabona. Astfel, articolul 222 alineatul (1) din TFUE prevede că Uniunea și statele sale membre acționează în comun, în spiritul solidarității, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om.

În conformitate cu articolul 222 alineatul (3) din TFUE, Consiliul adoptă modalitățile de punere în aplicare a articolului 222, la propunerea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentat al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

Comisia a anunțat că o propunere va fi prezentată în 2011.

La prezentarea programului său, Președinția belgiană a subliniat importanța adoptării de măsuri care să vizeze restabilirea competitivității statelor membre și a ritmului acestora de creștere. Concret, aceasta a fixat ca prioritate esențială restabilirea încrederii piețelor în moneda comună și în economiile din zona euro prin introducerea unor reforme instituționale importante.

Având în vedere că Președinția belgiană se încheie în aproximativ o lună, ar putea ministrul responsabil să ne informeze cu privire la măsura în care inițiativele și programul său în materie de creștere și competitivitate au fost puse în aplicare?

Care sunt estimările Consiliului în ceea ce privește ratele de creștere în perioada următoare, în special în țările afectate de criza economică?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Criza economică și financiară, care a început în 2008, a cauzat o scădere bruscă a numărului de locuri de muncă și a produsului intern brut și a condus la o deteriorare gravă a finanțelor publice.

În contextul acestei crize, Consiliul European din iunie 2010 a adoptat strategia Europa 2020, care este destinată să garanteze o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă, după cum reiese din obiectivele sale legate în special de ocuparea forței de muncă, de cercetare și dezvoltate, de energie regenerabilă și eficiență energetică, de abandonul școlar timpuriu și reducerea sărăciei.

În iulie, Consiliul, sub Președinția belgiană, a adoptat orientările generale de politică economică în vederea punerii în aplicare a strategiei Europa 2020 care vizează să îmbunătățească competitivitatea prin intermediul reformelor structurale.

În același timp, Consiliul a început examinarea anumitor elemente structurale cum ar fi cadrele fiscale, eficiența educației ca mijloc de creștere și sustenabilitatea pensiilor.

La 21 octombrie 2010, Consiliul a adoptat, de asemenea, orientările privind politica de ocupare a forței de muncă pentru a oferi orientări precise statelor membre cu privire la definirea programelor lor de reforme naționale și la punerea în aplicare a reformelor, care reflectă interdependență și care sunt în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere.

În ceea ce privește guvernanța economică, Consiliul European din 28 și 29 octombrie 2010 a aprobat raportul grupului operativ referitor la guvernanța economică și a solicitat abordarea unei proceduri accelerate care să fie urmărită în adoptarea legislației secundare necesară pentru punerea în aplicare a multora dintre recomandări. Aceasta va consolida încrederea și, prin urmare, va contribui la o creștere durabilă, la ocuparea forței de muncă și la competitivitate. Prin urmare, pentru a asigura o creștere echilibrată și durabilă, șefii de stat și de guvern sunt de acord că statele membre trebuie să stabilească un mecanism de criză permanent pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu.

În ceea ce privește ratele de creștere, Consiliul nu a făcut nicio estimare. Cel mai recent raport interimar al Comisiei estimează o creștere de 1,8 % în UE și de 1,7 % în zona euro în 2010.

Poate garanta Consiliul că modificările aduse sistemului plății unice pe exploatație nu au efecte negative bruște asupra agricultorilor în vârstă care depind de respectivele plăți?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) În comunicarea „PAC către 2020⁽¹⁾”, pe care a adoptat-o recent, Comisia se referă la posibilitatea revizuirii sistemului de plăți directe în cadrul viitorului PAC după 2013.

În iunie 2009, Consiliul a luat cunoștință de concluziile Președinției, sprijinite de o serie de delegații, care afirmau că, pentru a răspunde provocărilor din agricultură după 2013, orice schemă viitoare de plăți directe va trebui să fie corectă și legitimă, eficientă, ușor de pus în aplicare, suficient de flexibilă și ușor de justificat și explicat.

În plus, Consiliul a luat cunoștință de poziția exprimată de Parlamentul European în rezoluția sa referitoare la viitorul PAC, adoptată la 8 iulie, și în special de recomandarea sa conform căreia, pentru a asigura o distribuție echitabilă a fondurilor PAC către agricultorii din UE, trebuie definite criterii corecte și obiective pentru a pune în aplicare un sistem echitabil de distribuție care respectă diversitatea agriculturii din UE.

Aș atrage atenția onorabilei deputate asupra faptului că luni, 29 noiembrie, comisarul Cioloș va prezenta comunicarea sa Consiliului.

Președinția belgiană acordă o importanță foarte mare acestui aspect și de aceea a programat o dezbatere politică pentru reuniunea Consiliului din 13-14 decembrie 2010.

Totuși, Consiliul va avea posibilitatea să-și exprime opinia cu privire la detaliile referitoare la problema distribuției echitabile a plăților directe numai după ce primește propunerile legislative pe care Comisia trebuie să i le prezinte Consiliului și Parlamentului European în iulie 2011.

Apoi, Parlamentului European și Consiliului i se va solicita să ia o decizie conform procedurii legislative ordinare.

Potrivit obiectivelor enunțate în programul președinției belgiene și în conformitate cu strategia Europa 2020, statele membre ar trebui să efectueze reforme pentru a înregistra progrese și a realiza o creștere economică durabilă și transparentă.

Statele membre se confruntă în mod inevitabil cu munca fără forme legale și cu o concurență neloială pe piață. Pe piața forței de muncă, lucrătorii sunt exploatați, adesea nu beneficiază de protecție socială și, în plus, sunt obligați uneori să accepte munca nedeclarată.

O rată ridicată a șomajului reflectă faptul că angajatorii nu pot găsi lucrători corespunzători deoarece ajutorul de șomaj este la un nivel similar cu salariile propuse. Există chiar situații când lumea preferă să lucreze fără forme legale deoarece poate beneficia în continuare de serviciile agenției pentru ocuparea forței de muncă și de ajutorul de șomaj. Prin urmare, oamenii aleg în general opțiunea care le convine mai mult. Obiectivele fixate în bugetele anuale ale statelor membre nu sunt realizate deoarece veniturile prevăzute în bugetele respective nu sunt încasate.

Intenționează președinția belgiană să ia măsuri și a prevăzut propuneri concrete cu privire la modul în care statele membre pot lupta împotriva muncii fără forme legale, nedeclarată?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Întrucât articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea vizează ocuparea deplină a forței de muncă, articolul 147 din TFUE prevede că Uniunea contribuie la realizarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă prin încurajarea cooperării dintre statele membre, precum și prin susținerea și, în cazul în care este necesar, prin completarea acțiunii lor. Procedând astfel, se respectă competențele statelor membre.

Până în prezent, Comisia nu a prezentat nicio propunere legislativă pentru a sprijini sau pentru a completa acțiunile statelor membre care vizează combaterea muncii nedeclarate a cetățenilor europeni.

Totuși, la 21 octombrie 2010, Consiliul, sub Președinția belgiană, a adoptat orientările generale pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre; acestea din urmă vor trebui să le transpună în politicile lor naționale prin intermediul programelor naționale de reformă. Întrucât acele orientări vizează, în special, reducerea șomajului structural și promovarea calității locului de muncă, se poate argumenta că acestea sunt concepute să stimuleze munca declarată și legală.

În ceea ce privește problema șederii ilegale a resortisanților din țările terțe, Consiliul a recunoscut importanța consolidării măsurilor de combatere a ocupării forței de muncă de către aceste persoane pentru a combate imigrația ilegală și munca nedeclarată. Întrucât acest obiectiv, și anume combaterea imigrației ilegale prin acționarea împotriva factorului de atracție reprezentat de posibilitățile de angajare, nu poate fi atins în mod satisfăcător de statele membre, la 18 iunie 2009, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Directiva 2009/52/CE de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală. Scopul acestei directive este de a combate imigrația ilegală acționând împotriva factorului de atracție reprezentat de posibilitățile de angajare, scop cu privire la care ambele instituții au fost de acord că nu poate fi atins în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, era nevoie de o directivă europeană. În ceea ce privește sancțiunile, acestea ar trebui să includă în special contribuția angajatorilor la costurile de returnare a resortisanților din țările terțe angajați ilegal cu posibilitatea de a reduce sancțiunile dacă angajatorul este o persoană fizică ce angajează un resortisant dintr-o țară terță cu ședere ilegală în interesul său personal. Măsurile includ, printre altele, proceduri simplificate pentru angajatori pentru a permite statelor membre să verifice validitatea permiselor de ședere sau documentele false. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma acestei directive până la 20 iulie 2011.

Având în vedere faptul că activitatea economică este relansată în unele părți ale Europei și că deficitele bugetare ale statelor membre sunt acum sub control, consideră oare Consiliul că recesiunea s-a încheiat în sfârșit în Uniunea Europeană?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Conform celor mai recente cifre publicate de către Comisia Europeană (previziunea interimară din septembrie 2010), creșterea produsului intern brut (PIB) este estimată la 1,8 % în UE și la 1,7 % în zona euro în 2010. Cifrele confirmate pentru primul și cel de al doilea trimestru din 2010 arată că rata de creștere a PIB-ului în cele 27 de state membre ale UE a fost de 0,3 % și respectiv de 0,7 % (Consiliul nu a adoptat o poziție cu privire la problema recesiunii). Aceste cifre ar părea să indice, în conformitate cu o definiție largă a recesiunii, că UE nu mai este în recesiune.

Totuși, privind în viitor, o scădere în creșterea PIB-ului este prognozată în cea de-a doua jumătate a anului 2010 ca urmare a încetinirii anticipate în economia globală. În consecință, provocarea pentru viitor este de a asigura că UE continuă să își consolideze creșterea garantând în același timp forța și viabilitatea finanțelor publice. Acest efort ar trebui să vizeze stabilizarea nivelurilor datoriei și, ulterior, reducerea acestora pentru a le restabili la valorile anterioare crizei și apoi aducerea acestora în limitele prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere.

Statele membre și UE au avut o contribuție imensă din punct de vedere bugetar la sprijinirea sectorului financiar și a economiei reale, ceea ce a condus, în mod firesc, la o creștere a deficitelor publice. Aceste contribuții necesare și oportune au jucat un rol extrem de important în prevenirea unei crize mai grave punând în același timp bazele unei creșterii viitoare. Cu toate acestea, criza a arătat că bugetele solide nu sunt suficiente pentru a garanta o creștere economică durabilă.

Pachetul convenit de grupul operativ, de îndată ce va fi validat de Consiliul European din 28 și 29 octombrie 2010, va fi cea mai mare reformă a Uniunii economice și monetare de la crearea monedei euro.

Recomandările și propunerile concrete conținute de raportul grupului operativ vizează în special să pună în aplicare un mecanism de supraveghere ca un pandantiv macroeconomic al pactului axat pe buget pentru a crea un sistem de avertizare timpurie cu scopul de a detecta riscul de efervescențe imobiliare sau de modele nesustenabile privind balanța de plăți ori diferențe mari în legătură cu competitivitatea.

Nu trebuie să uităm că există și mulți adulți care se confruntă cu șomajul. Este important să se dispună de un program specializat pentru a reintroduce adulții pe piața muncii, prin continuarea formării și programe de învățare continuă, cu ajutorul cărora vor dobândi noi competențe.

Poate Consiliul detalia planurile sale privind facilitarea unui program dedicat mobilității ocupaționale în rândul adulților, similar programului Tineretul în mișcare?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Confruntându-se cu un nivel inacceptabil al șomajului în rândul tinerilor, „Tineretul în mișcare” este una dintre inițiativele emblematice care face parte din strategia UE Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, adoptată de Consiliul European la 17 iunie 2010. Totuși, strategia UE Europa 2020 privește întreaga populație, cu accent special asupra femeilor și bărbaților cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, rata de ocupare a forței de muncă fiind destinată să crească la 75 % în cadrul strategiei.

Statele membre sunt responsabile, în primă instanță, pentru elaborarea și punerea în aplicare a politicilor proprii de ocupare a forței de muncă și, prin intermediul acestor politici, statele membre trebuie să contribuie, printre altele, la atingerea obiectivelor prevăzute de strategia Europa 2020. Strategia Europa 2020 se bazează pe o serie de orientări generale coerente privind problemele de ocupare a forței de muncă și problemele generale legate de politica economică.

La 21 octombrie 2010, în conformitate cu articolul 148 din TFUE și pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul a adoptat orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, ca parte a punerii în aplicare a strategiei Europa 2020.

În această privință, Orientarea 7 „Creșterea participării femeilor și bărbaților pe piața forței de muncă, reducerea șomajului structural și promovarea calității locului de muncă” accentuează faptul că „serviciile de ocupare a forței de muncă joacă un rol important în activare și în identificarea locurilor de muncă corespunzătoare” și că „astfel de servicii ar trebui să fie accesibile tuturor”.

Orientarea 8 „Dezvoltarea unei forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor pieței muncii și promovarea învățării de-a lungul vieții” amintește statelor membre că educația inițială și formarea profesională trebuie să fi completate cu stimulente eficace pentru învățarea de-a lungul vieții pentru cei care beneficiază de un loc de muncă și pentru cei care nu au un loc de muncă, asigurându-se astfel că fiecare adult beneficiază de șansa de a dobândi o nouă calificare sau de a urca pe o nouă treaptă de calificare. În special, eforturile ar trebui să se axeze pe sprijinirea persoanelor cu un nivel scăzut de calificare și a celor cu competențe depășite și pe sporirea șanselor de ocupare a unui loc de muncă pentru lucrătorii în vârstă.

În final, Orientarea 9 „Îmbunătățirea calității și a performanței sistemelor de educație și formare la toate nivelurile și creșterea participării la învățământul terțiar” prevede că statele membre ar trebui să investească în mod eficient în sistemele de educație și de formare, în special pentru a ridica nivelul de competență al forței de muncă din UE, permițând acesteia să răspundă necesităților aflate în curs de schimbare rapidă ale piețelor moderne ale forței de muncă. În conformitate cu principiile învățării de-a lungul vieții, acțiunile ar trebui să acopere toate sectoarele (de la educația timpurie și învățământul școlar până la învățământul superior, educația și formarea profesionale, precum și învățământul pentru adulți). Reformele ar trebui să vizeze asigurarea dobândirii competențelor-cheie de care are nevoie fiecare persoană pentru a reuși într-o economie bazată pe cunoaștere, în special în ceea ce privește șansele de ocupare a unui loc de muncă, învățarea de-a lungul vieții și competențele în tehnologiile informațiilor și comunicațiilor.

Consiliul este, fără îndoială, conștient de faptul că răpirea unui copil este o experiență foarte bulversantă și potențial nefastă pentru acesta.

Obiectivul principal al Convenției de la Haga este de proteja copiii de efectele nefaste ale deplasării sau reținerii lor ilegale și de a stabili proceduri care să asigure întoarcerea lor rapidă în statul în care își au reședința obișnuită, precum și de a garanta protecția dreptului de vizită. Din păcate, prevederile Convenției nu funcționează în mod eficient pentru toată lumea.

Consideră Consiliul că este nevoie de o interpretare mai echilibrată a Convenției de la Haga la nivelul UE?

Consideră Consiliul că se pot obține avantaje de pe urma coordonării abordărilor pe care le au statele membre în ceea ce privește cazurile de răpire a copiilor?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Consiliul este pe deplin conștient că deplasarea sau reținerea ilicită a unui copil este o experiență dureroasă și probabil dăunătoare pentru copilul în cauză.

Consiliul consideră Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii un instrument internațional extrem de important, care, trebuie subliniat, a permis rezolvarea a numeroase cazuri de răpire de copii de la adoptarea sa. La fel ca onorabila deputată, Consiliul este nerăbdător să vadă această convenție aplicată în mod eficient pentru binele copiilor în cauză.

Consiliul subliniază că Uniunea Europeană, ca atare, nu este parte contractantă la Convenția de la Haga. Totuși, Consiliul afirmă că statele membre, care sunt toate părți contractante, fac schimb de opinii și de experiențe în cadrul comisiilor speciale convocate la intervale regulate de către Conferința de la Haga pentru a monitoriza funcționarea practică a convenției.

În acest context, Consiliul subliniază, de asemenea, că această Convenție din 1980 a fost completată în 1996 de o altă convenție adoptată de către Conferința de la Haga. Ar trebui menționat că, în legătură cu punerea în aplicare a convenției din urmă, statele membre au cooperat strâns la crearea unui ghid practic din care anumite părți sunt destinate în mod specific să ofere orientări cu privire la gestionarea cazurilor de răpire de copii.

În ceea ce privește obținerea de beneficii de către statele membre care își coordonează abordările în cazurile de răpire a copilului, Consiliul subliniază că această coordonare există deja. Într-adevăr, în relațiile lor, statele membre trebuie să aplice Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești. Această anexă II la Regulamentul de la Bruxelles conține, printre altele, normele de competență privind răpirea de copii, în special cu privire la hotărârile judecătorești care dispun returnarea unui copil care a fost deplasat sau reținut în mod ilicit într-un alt stat membru diferit de cel unde acesta avea reședința obișnuită.

Președintele FMI a declarat, în mod explicit și categoric, că Fondul este dispus să prelungească termenul de rambursare a împrumuturilor obținute de Grecia din partea mecanismului financiar în măsura în care statele membre ale Uniunii Europene ar acționa în același mod. Principalele argumente ale dlui Strauss-Kahn sunt că nevoile de refinanțare a datoriei Greciei ar crește în mod excesiv în 2014-2015 și că este necesară crearea unui climat pozitiv pe piețe. Cetățenii greci sunt extrem de preocupați de ideea că această prelungire a termenului de rambursare va conduce la noi politici nepopulare, aplicate în cadrul memorandumului.

Având în vedere propunerea FMI, intenționează Consiliul să introducă acest aspect pe ordinea de zi a summitului? Eventuala prelungire a termenului de rambursare a împrumuturilor obținute de Grecia presupune și menținerea memorandumului după 2013?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Ca urmare a deteriorării situației macroeconomice și bugetare a Greciei în 2010, Consiliul a adresat Greciei unele recomandări, invitând-o să adopte măsuri adecvate pentru a reduce deficitul bugetar și pentru a pune în aplicare reformele structurale necesare.

Prin urmare, la 10 mai și la 7 septembrie 2010, Consiliul a adresat Greciei două decizii cu scopul de a consolida și aprofunda supravegherea fiscală și a trimis o notificare Greciei pentru a lua măsuri de reducere a deficitului considerate necesare în vederea remedierii situației de deficit excesiv. Cele două decizii stabilesc principalele elemente ale programului economic pe care Grecia va trebui să îl pună în aplicare și care reflectă condițiile-cheie anexate asistenței financiare.

Programul de sprijin financiar pentru Grecia a fost convenit și pus în aplicare de statele membre din zona euro în afara tratatelor UE. Acesta constă într-un pachet de împrumuturi bilaterale acordate în mod individual de statele membre din zona euro care participă la program.

Condițiile anexate împrumuturilor bilaterale au făcut obiectul unui acord de împrumut specific între statele membre care oferă sprijin financiar și Grecia, la care este anexat memorandumul de înțelegere. Memorandumul stabilește condițiile de plată a împrumutului.

Având în vedere natura împrumuturilor acordate, Consiliul nu este în măsură să comenteze deciziile statelor membre.

Chestiunea cultivării culturilor OGM este abordată în mod diferit în fiecare stat membru. Cu toate acestea, Comisia a elaborat o propunere de transferare către guvernele naționale a procesului decizional privind autorizarea OGM-urilor. O situație în care s-ar permite autorizarea de către fiecare țară ar reprezenta începutul re-naționalizării politicii UE și ar putea avea consecințe serioase pentru piața internă.

Care este poziția Președinției belgiene cu privire la această chestiune? Este președinția în favoarea unor reglementări clare privind coexistența culturilor modificate genetic și a celor nemodificate genetic, la nivelul UE, în care Comisia să joace un rol primordial, sau în favoarea unui proces decizional la nivel național?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Președinția, fiind pe deplin conștientă de sensibilitatea politică și de complexitatea tehnică asociate cu această inițiativă legislativă, a organizat două dezbateri inițiale în cadrul Consiliului din 27 septembrie și din 14 octombrie 2010.

Ca rezultat al acestor dezbateri inițiale, s-a constatat că unele aspecte ale propunerii Comisiei necesită să fie clarificate. În special, ca urmare a acestei examinări preliminare în cadrul Consiliului, un grup de lucru ad-hoc a fost stabilit având sarcina specifică de a pregăti elementele tehnice pentru propunerea legislativă, în special în vederea clarificării celor mai importante probleme ridicate în acest caz. Aceste probleme se referă în special la baza juridică pe care Comisia propune să o utilizeze în propunerea sa (articolul 114 din TFUE), precum și compatibilitatea viitoarelor măsuri naționale cu tratatele internaționale și normele comerciale internaționale (OMC).

Grupul va trebui, de asemenea, să se concentreze asupra riscurilor pe care le-ar putea implica propunerea Comisiei pentru respectarea normelor privind piața internă, în special în ceea ce privește posibilele motive pentru interzicerea OGM-urilor în numeroase state membre.

La sfârșitul anului 2009, Consiliul European a decis că UE și statele sale membre sunt dispuse să contribuie la o finanțare „cu implementare rapidă” pentru adaptarea la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare, în cuantum de 2,4 miliarde de EUR pe an pentru perioada 2010-2012.

Această sumă corespunde cu mai puțin de jumătate de ceea ce Parlamentul European considera că este minimumul indispensabil pentru această perioadă (între 5 și 7 miliarde) și cu aproximativ 2 % din costurile anuale ale atenuării și adaptării între 2012 și 2020, conform estimărilor Uniunii Europene înseși. Pe de altă parte, reprezintă mai puțin de 1 % din valoarea datoriei externe a ansamblului țărilor africane (conform datelor din 2006).

Ce sume au fost transferate până în prezent țărilor în curs de dezvoltare în cadrul finanțării „cu implementare rapidă” prevăzute pentru perioada 2010-2012? Care sunt sumele care urmează să fie transferate în cursul următorilor doi ani? Ce forme concrete va lua această finanțare? Se prevede creșterea acestor sume?

Consiliul nu consideră că datoria externă și serviciul datoriei reprezintă o constrângere enormă pentru țările mai puțin dezvoltate, care le frânează dezvoltarea și care, pe de altă parte, a necesitat deja afectarea unor resurse considerabile, impunându-se, deci anularea acestei datorii?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) La 17 noiembrie 2010, Consiliul a aprobat raportul privind „finanțarea rapidă” în conformitate cu acordul politic încheiat la Consiliul European⁽¹⁾ din decembrie 2009. Suma totală confirmată a finanțării care va fi direcționată către țările în curs de dezvoltare ca „finanțare rapidă” pentru anul 2010 este de 2,2 miliarde de euro. Un total de 7,2 miliarde de euro a fost rezervat pentru întreaga perioadă 2010-2012. Aceste angajamente confirmă respectarea de către statele membre ale UE a Acordului de la Copenhaga.

Statele membre au făcut progrese considerabile în punerea în aplicare a angajamentelor pentru 2010. O listă neexhaustivă de proiecte a fost elaborată și distribuită de către Consiliu. Consiliul va elabora rapoarte anuale privind „finanțarea rapidă” pentru următorii doi ani.

Consiliul a solicitat Comitetului economic și financiar și Comitetului pentru politică economică să actualizeze datele pentru a prezenta cele mai cuprinzătoare informații posibile la Conferința de la Cancun.

Consiliul nu a dat nicio dispoziție pentru a crește sumele stabilite la punctul 1. Consiliul verifică doar dacă statele membre își onorează angajamentele. Deoarece „finanțarea rapidă” reprezintă o serie de angajamente asumate de statele membre, este posibil ca anumite state membre să decidă să mărească contribuțiile lor.

Acțiunea UE de a micșora sau de a anula datoriile statelor în curs de dezvoltare se desfășoară ca parte a Inițiativei HIPC (țările sărace puternic îndatorate) și a Inițiativei multilaterale privind reducerea datoriilor (MDRI).

În concluziile sale din 11 noiembrie 2008⁽²⁾, Consiliul a reafirmat voința UE de a lua măsuri pentru a ajuta la restabilirea și menținerea sustenabilității datoriei în țările cu venituri mici, acționând mai ales, acolo unde este posibil într-un mod coordonat, pentru a preveni comportamentul de creditare neviabil al creditorilor care nu au contribuit la ușurarea poverii țărilor sărace.

De asemenea, UE se angajează să ofere asistență tehnică în mod colectiv pentru a consolida capacitățile de gestionare a datoriei ale țărilor debitoare, precum și pentru a asista la negocieri eficiente ale datoriei cu creditorii oficiali bilaterali care nu sunt membri ai Clubului de la Paris și cu creditori comerciali.

UE subliniază, de asemenea, importanța sprijinirii supravegherii democratice consolidate atât în ceea ce privește datoriile țărilor care contractează împrumuturi, cât și utilizarea resurselor eliberate prin reducerea datoriilor.

Care sunt perspectivele ca Africa de Sud să încheie un acord de parteneriat economic (APE) cu UE? S-au înregistrat progrese în această privință în cadrul summitului UE-Africa de Sud care a avut loc la 28 septembrie 2010? Care sunt cele mai semnificative obstacole și cele mai controversate chestiuni privind acest proces? Care sunt șansele ca un astfel de acord să poată fi încheiat înainte de sfârșitul acestui an?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Africa de Sud participă, alături de alte țări din Comunitatea pentru Dezvoltare Sud Africană (SADC) – Angola, Botswana, Lesotho, Mozambic, Namibia și Swaziland – în cadrul negocierilor privind un Acord de parteneriat economic (APE). În acest sens un nou elan poate fi observat în 2010.

Într-adevăr, în timpul celui de al treilea summit UE-Africa de Sud, care a avut loc la 28 septembrie 2010, liderii politici au purtat discuții sincere și deschise privind APE dintre UE și SADC și, în același timp, aceștia și-au reafirmat voința și determinarea de a încheia negocierile privind un acord de parteneriat economic care consolidează relațiile comerciale și economice între SADC și UE.

Liderii au salutat calendarul negocierilor planificate până la sfârșitul anului. Aceștia au cerut ambelor părți să ajungă la o concluzie reciproc satisfăcătoare cu privire la toate problemele rămase.

Obiectivul nostru comun de a încheia negocierile până la sfârșitul anului 2010 este cu siguranță ambițios, dar este la îndemâna noastră. Desigur, acesta va necesita efort, un angajament serios și un spirit de compromis de la ambii parteneri.

De la summit, negociatorii s-au întâlnit deja și se vor întâlni din nou. Sunt convins că, datorită impulsului politic oferit de summit, negociatorii vor putea să găsească o soluție pentru problemele nerezolvate.

Africa de Sud este cea mai mare economie din regiune și, prin urmare, trebuie să joace un rol principal. Sunt încrezător cu privire la șansele încheierii unui acord până la sfârșitul anului.

Revizuirea Actului privind întreprinderile mici (Small Business Act) reprezintă o prioritate pentru președinția belgiană a UE. Poate Consiliul să prezinte ce măsuri a luat în vederea revizuirii acestei inițiative pentru a îmbunătăți competitivitatea IMM-urilor în UE?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Comunicarea „Un ‹‹Small Business Act›› pentru Europa” (SBA), adoptat de către Comisie la 25 iunie 2008, vizează să poziționeze IMM-urile în centrul elaborării politicii (principiul „a gândi mai întâi la scară mică”) pentru a crește capacitatea acestora de a crea locuri de muncă în cadrul UE și pentru a stimula competitivitatea acestora pe piața unică și pe piețele mondiale asemănătoare.

La 1 decembrie 2008, Consiliul a adoptat concluziile care aprobă abordarea Comisiei și care solicită Comisiei și statelor membre să asigure punerea în aplicare a acestei abordări și o monitorizare continuă.

În raportul său din 15 decembrie 2009, Comisia a evidențiat progresele făcute în punerea în aplicare a SBA și și-a anunțat intenția de a publica o comunicare în decembrie 2010, după consultarea reprezentanților organismelor profesionale pentru IMM-uri, precum și autoritățile publice competente. Consiliul așteaptă această comunicare pentru a decide ce măsuri viitoare să ia, dacă este cazul.

În plus, în cadrul Președinției belgiene, Consiliul a făcut progrese în probleme de mare importanță pentru IMM-uri: funcționarea pieței interne și a proiectului „Single Market Act”; noua strategie de inovare; măsurile concrete pentru turismul european aprobate de către Consiliu; și simplificarea programelor europene de cercetare pentru a permite IMM-urilor inovatoare să aibă mai rapid acces la finanțare.

Am avut succes: adoptarea, în colaborare cu Parlamentul European, a Directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale este un succes imens în ceea ce privește IMM-urile și salutăm spiritul consecvent de cooperare al Parlamentului European care a făcut posibil acest rezultat.

Consiliul subliniază, de asemenea, că acțiunea în ceea ce privește consolidarea și reglementarea adecvată a sectorului financiar este întreprinsă cu scopul de a îmbunătăți accesul la capital pentru IMM-uri, întreprinderile cele mai afectate de criza creditelor.

Ar putea Consiliul să facă o prezentare generală a principalelor acorduri politice încheiate la recentul summit UE-SUA din 20 noiembrie 2010?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Summitul UE-SUA din 20 noiembrie a fost un mare succes. Discuțiile dintre președinții Obama, Van Rompuy și Barroso au fost de calitate foarte înaltă.

În ceea ce privește economia, Uniunea Europeană și Statele Unite au discutat rezultatele summitului G20 de la Seul și contribuția pe care o pot avea Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii pentru a garanta o redresare durabilă și echilibrată și pentru a crea locuri de muncă prin reforma structurală a pieței financiare și consolidarea fiscală care promovează creșterea.

Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au subliniat nevoia de a valorifica pe deplin potențialul comerțului transatlantic pentru a stimula creșterea și pentru a genera locuri de muncă pe ambele maluri ale Atlanticului. Uniunea Europeană și Statele Unite recunosc rolul central al Consiliului Economic Transatlantic (CET) în atingerea acestor obiective și au însărcinat CET să dezvolte o agendă transatlantică de inovare pentru a stimula creșterea și pentru a crea locuri de muncă în domenii cum ar fi energia ecologică, e-sănătate, informații și comunicații și alte tehnologii emergente. CET trebuie să prezinte rapoarte cu privire la progresele din aceste domenii în prima jumătate a anului 2011.

Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au subliniat că își mențin angajamentele luate la Copenhaga în decembrie anul trecut de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au convenit să promoveze un rezultat pozitiv la conferința de la Cancun.

Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii și-au reafirmat angajamentul de colaborare și de acțiune coordonată privind dezvoltarea. Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au promis să continue cooperarea în materie de securitate alimentară, de schimbări climatice și de obiective de dezvoltare ale mileniului, inclusiv în materie de sănătate, în cadrul dialogului UE-SUA privind dezvoltarea.

Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au salutat, de asemenea, aprofundarea parteneriatului într-o serie largă de probleme de securitate transnațională care afectează cetățenii acestora. Recunoscând acest lucru, precum și provocarea în creștere în ceea ce privește securitatea cibernetică și criminalitatea cibernetică, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au stabilit grupul de lucru UE-SUA privind rețelele și securitatea cibernetică care va raporta progresele înregistrate în termen de un an. Scopul nostru este să facilităm călătoriile transatlantice pentru cetățenii din cele 27 de state membre și din Statele Unite ale Americii în timp ce urmărim sarcina esențială de menținere a securității și, în prezent, așteptăm cu nerăbdare un succes asemănător în viitoarele negocieri privind un acord în ceea ce privește registrul cu numele pasagerilor. De asemenea, ne vom continua activitatea în vederea negocierii unui acord cuprinzător privind protecția datelor, cu scopul de a facilita cooperarea între serviciile noastre garantând în același timp un nivel înalt de protecție a vieții private a cetățenilor noștri. De asemenea, ne-am luat angajamentul de a extinde parteneriatele noastre de combatere a extremismului violent, în special prin partajarea cercetării și a bunelor practici și prin consolidarea cooperării privind asistența țărilor terțe vulnerabile.

În final, am discutat, de asemenea, despre eforturile noastre comune de a promova securitatea în anumite țări din întreaga lume.

În urma reuniunii Consiliului Educație, Tineret, Cultură și Sport care a avut loc săptămâna trecută, cum va evolua în următorii doi ani programul UE în domeniul sportului, în absența unui buget?

Se așteaptă Consiliul ca după 2013 să se aloce fonduri pentru programul UE în domeniul sportului?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) În 2008⁽¹⁾, Parlamentul European a solicitat Comisiei să propună un program al UE în domeniul sportului, precum și acțiuni pregătitoare în acest domeniu. Acțiunile pregătitoare, care pot fi desfășurate doar pe parcursul a trei ani consecutivi, au fost propuse de către Comisie pentru 2009, 2010 și 2011: obiectivul acestor acțiuni este de a pregăti viitoarele acțiuni ale UE în domeniul sportului în vederea punerii în aplicare a prevederilor din tratat în acest domeniu.

Consiliul nu s-a implicat în aceste acțiuni pregătitoare, care sunt responsabilitatea Comisiei și a Parlamentului European și care au fost finanțate din marjele rubricii bugetare a Parlamentului European începând cu decembrie 2009, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În conformitate cu articolul 165 din TFUE, Uniunii Europene i se acordă o nouă competență de a susține, de a coordona și de a completa acțiunea statelor membre în domeniul sportului, în special în ceea ce privește incluziunea socială și integrarea, sportul pentru sănătate și pentru voluntariat.

La 10 mai 2010, Consiliul a organizat o dezbatere generală privind viitorul politicii UE în domeniul sportului, ajutând astfel Comisia în eforturile sale de a elabora propuneri viitoare concrete care vizează să pună în aplicare noile dispoziții din tratat. Următoarele au fost desemnate ca domenii prioritare de către Consiliu: incluziune socială în și prin sport, activitate fizică menită să îmbunătățească sănătatea, educație și formare în domeniul sportului, lupta împotriva dopajului, o guvernanță bună, dialog structurat cu mișcarea sportivă, precum și economia și statistica sportivă.

În plus, la 18 și 19 noiembrie 2010, Consiliul, acționând în conformitate cu inițiativa Președinției belgiene, a adoptat o rezoluție cu privire la dialogul structurat în materie de sport, precum și concluziile privind lupta împotriva dopajului și concluziile privind rolul sportului în societate.

Deși Comisia intenționează să propună un nou cadru, pe baza unui program al UE privind elaborarea politicii și cooperarea în materie de sport în anii următori vizând să pună în aplicare noile prevederi din Tratatul de la Lisabona în acest domeniu, până în prezent nicio propunere specifică (niciun „mini” program care cuprinde perioada 2012-2013, niciun program cuprinzător pentru perioada 2014-2020) nu a fost prezentată Consiliului de către Comisie.

În absența propunerilor din partea Comisiei, Consiliul nu poate lua nicio măsură.

Problema cursului de schimb și cursa pentru devalorizare competitivă, în care se pare că s-au angajat o serie de țări la nivel internațional și care are ca rezultat fluctuații semnificative ale cursului de schimb, reprezintă un punct extrem de important pe agenda politică internațională. Există numeroase voci care consideră că relaxarea cantitativă inițiată de Rezerva Federală a SUA se înscrie în același context cu politica monetară aplicată de către China în ultimul timp.

Având în vedere această situație extrem de instabilă, numeroasele preocupări legate de intervențiile asupra cursului de schimb și impactul pe care cu siguranță l-ar putea avea asupra competitivității economiilor țărilor din zona euro, care este poziția Consiliului, în special în vederea summitului G20?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor în cadrul perioadei de sesiune a Parlamentului European din noiembrie 2010 de la Strasbourg.

(FR) Cursul de schimb ar trebui să fie pur și simplu o reflectare a fundamentelor economice ale unei monedei. Dacă acest mecanism funcționează corect, țările trebuie să se abțină de la devalorizări competitive.

În efortul de a consolida în continuare pilonul economic al UEM, Consiliul European din 28-29 octombrie 2010 se concentrează pe creștere durabilă, pe ocuparea forței de muncă și pe competitivitate, care reprezintă fundamentele zonei euro. Un accent deosebit a fost pus pe planurile de consolidare fiscală, pe reforma de reglementare financiară, pe coeziunea socială, pe crearea de locuri de muncă și pe necesitatea unor reforme structurale suplimentare.

În pregătirea summitului G20 de la Seul, Consiliul European din octombrie 2010 a discutat prioritățile pe care reprezentanții UE și ai statelor membre ale UE, care sunt membri ai G20, le vor promova acolo. O atenție deosebită s-a acordat problemei de reechilibrare a creșterii mondiale și Uniunea Europeană a accentuat nevoia de a evita toate formele de protecționism și de a evita implicarea în mișcări ale cursului de schimb vizând să câștige avantaje competitive pe termen scurt.

Summitul de la Seul a luat cunoștință de aceste aspecte prezentate de UE și de statele membre care au participat la acesta, iar liderii G20 au adoptat „Planul de acțiune de la Seul”, în care acestea se angajează să asigure o redresare continuă și o creștere durabilă, precum și să consolideze stabilitatea piețelor financiare, inclusiv consolidarea flexibilității cursului de schimb cu scopul de a reflecta fundamentele economice și de a se abține de la deprecierea competitivă a monedelor.

Îmbunătățirea nivelurilor de educație, reducerea abandonului școlar și creșterea procentului titularilor unei diplome de învățământ superior sau de nivel echivalent figurează printre obiectivele cele mai importante ale noii strategii Europa 2020.

În discursul său despre obiectivele strategiei Europa 2020, îndeosebi în ceea ce privește domeniul educației, Androulla Vassiliou, membră a Comisiei, a reamintit că unul dintre obiectivele principale îl constituia reducerea ratei abandonului școlar sub pragul de 10 % în întreaga Uniune Europeană.

Ce măsuri concrete intenționează să ia Comisia pentru a crește nivelul de educație în Europa și a atinge obiectivul stabilit de reducere a ratei abandonului școlar? Preconizează Comisia elaborarea unei strategii speciale în vederea îmbunătățirii nivelului de educație, astfel încât tinerii să nu-și încheie studiile prematur și să obțină calificări optime? Ce sume este dispusă Comisia să investească în viitor în programele și inițiativele destinate tineretului?

(EN) Comisia intenționează să propună o recomandare a Consiliului privind politicile pentru a reduce abandonul școlar timpuriu. Această recomandare va stabili orientările de bază pentru politicile coerente, cuprinzătoare și bazate pe fapte împotriva abandonului școlar timpuriu. Aceasta va oferi un cadru de referință pentru a asista statele membre să dezvolte politici mai eficiente împotriva abandonului școlar timpuriu, pentru a sprijini aceste politici în punerea lor în aplicare care va conduce astfel la o reducere semnificativă a ratei abandonului școlar timpuriu în toate statele membre.

Abandonul școlar timpuriu este un fenomen complex și cauzele care duc la abandon diferă în statele membre, în regiuni și localități. Recomandarea propusă a Consiliului va adăuga valoare eforturilor depuse de statele membre prin sprijinirea acestora în dezvoltarea de politici care identifică motivele abandonului școlar timpuriu și se adresează acestuia din perspectiva învățării de-a lungul vieții, care îl abordează ca pe un fenomen ce intersectează mai multe domenii conexe de politică, care implică toate părțile interesate și face intervențiile politice mai sistematice și mai coerente.

Recomandarea în sine face parte dintr-o ambiție mai amplă de a îmbunătăți educația și formarea în Europa. Aceasta este parte a inițiativei emblematice „Tineretul în mișcare” din strategia Europa 2020, joacă un rol important în cadrul „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” și va fi pusă în aplicare în contextul metodei deschise de coordonare în educație și formare (programul Educație și Formare 2020 și predecesorul acestuia).

Atât programul de învățare de-a lungul vieții, cât și Fondul social european au roluri importante de jucat în sprijinirea măsurilor de reducere a abandonului școlar timpuriu. Finanțarea viitoare a ambelor instrumente după 2013 va fi determinată în contextul viitoarelor perspective financiare, precum și adoptarea unor noi baze juridice specifice acestora.

Poate Comisia să prezinte strategiile pe care le urmărește pentru a crește nivelul de participare la programul Erasmus Mundus din EU?

(EN) Singura modalitate de a crește numărul total de beneficiari ai programului Erasmus Mundus, ținând seama de ratele de absorbție completă a finanțării existente, ar consta într-o creștere a bugetului. Orice creșteri ocazionale în finanțare au fost absorbite rapid de către părțile interesate și au fost rapid transformate în rezultate livrabile și măsurabile pe teren prin, de exemplu, creșterea numărului de burse sau de programe comune.

Încă de la începuturile sale din 2004, Comisia Europeană a pus în aplicare măsuri pentru a asigura o participare satisfăcătoare a instituțiilor de învățământ superior din UE în cadrul programului. În fiecare an, aceasta a organizat zile de informare în Bruxelles, care se adresează în mod specific universităților interesate să participe la program. În plus, zilele naționale de informare au loc anual în diferite state membre. De asemenea, Comisia organizează reuniuni ale coordonatorilor Erasmus Mundus pentru a face schimb de informații și de bune practici.

De asemenea, se oferă informații vaste pe site-ul web, inclusiv o descriere detaliată a acțiunilor programului, informații despre modalitățile de a candida și documentele relevante (decizia privind programul, ghidul programului, solicitare de propuneri, manuale financiare și administrative și așa mai departe).

Luând în considerare rata foarte mare a aplicațiilor din partea instituțiilor de învățământ superior din UE și, prin urmare, rata de succes destul de mică a candidaturilor (în jur de 13 % pentru cursurile comune de masterat și de 7 % pentru programele comune de doctorat), Comisia nu consideră necesar să crească nivelul și domeniul de aplicare al acțiunilor sale de promovare în cadrul UE.

În ceea ce privește participarea individuală a studenților europeni în cadrul programului, de asemenea, nu au existat dificultăți în absorbția întregului buget pentru bursele UE. Totuși, o rată foarte mare a candidaturilor ar fi asigurat o competiție mai mare și, în consecință, o selecție mai mare de beneficiari mai calificați. Comisia, cu sprijinul Agențiilor Naționale Erasmus, a lansat, prin urmare, o campanie de informare privind oportunitățile pe care programul le oferă studenților din UE, inclusiv prin furnizarea de informații organizațiilor, cum ar fi toți deținătorii Cartei Universitare Erasmus, asociațiilor universitare⁽¹⁾, asociațiilor de studenți⁽²⁾și asociațiilor ale coordonatorilor Erasmus.

Dat fiind faptul că, în 2011 și 2012, UE nu va finanța Programul sportiv din cauza constrângerilor bugetare și dat fiind faptul că, în prezent, sportul este un domeniu ce se află în competența UE, cum poate fi înființată și sprijinită o politică sportivă la nivelul UE?

În perioada următoare de doi ani, cum poate UE să influențeze și să acționeze eficient în domeniul sportului pentru toți și de-a lungul vieții practicat de începători și de amatori?

Consideră Comisia că, după anul 2013, va exista un Program sportiv finanțat de UE?

(EN) În funcție de constrângerile bugetare la nivel național și european, Comisia a considerat că nu există un domeniu de aplicare care să prezinte o propunere semnificativă pentru un program sportiv în prezentul cadru multianual de finanțare care se va desfășura până în 2013. Pentru mai multe detalii a se vedea răspunsul comun la E-8031/10 și P-8604/10.

În prezent, în cadrul Uniunii Europene, cultura este finanțată prin intermediul a diferite mecanisme financiare, care pun accentul pe schimburi și cooperare în domeniul culturii, pe dialogul între culturi și pe consolidarea acestui sector. Strategia Europa 2020 a Uniunii Europene are în vedere o creștere economică fondată pe o societate a cunoașterii, a industriei ecologice etc. Unii se tem că această strategie consideră cultura drept element al creșterii economice. Identitatea culturală reprezintă una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene, o evaluare în funcție de indicatori cantitativi fiind de neconceput, prin natura sa. Proiectele care presupun combinarea mecanismelor financiare actuale cauzează îngrijorare, pentru că este vorba de programe foarte diferite, chiar dacă au în vedere cultura. O altă tendință care ne preocupă este inițiativa de a fuziona programele culturale și programul referitor la cetățenie, din cauza valorii artistice reduse a proiectelor care ar putea rezulta din aceasta.

Sunt deja cunoscute proiectele Comisiei referitoare la modalitățile de finanțare a programelor culturale pentru noua perioadă de programare ? Are șanse de reușită un program cultural așa cum este el astăzi ? Va fi acordat vreun sprijin schimburilor și cooperării în domeniul cultural?

(EN) Uniunea Europeană sprijină activitățile de cooperare culturală în cadrul programului său cultural, care se desfășoară din 2007 până în 2013. Acest program are ca scop să îmbunătățească spațiul cultural comun europenilor prin dezvoltarea de proiecte de cooperare culturală între organizații culturale din diferite țări participante în cadrul programului.

Scopul acestui element, care primește peste trei sferturi din bugetul total al programului, este de a ajuta organizațiile, cum ar teatrele, muzeele, asociațiile profesionale, centrele de cercetare, universitățile, institutele culturale și autoritățile publice, să coopereze astfel încât diferite sectoare să poată lucra împreună și să își poată extinde influența culturală și artistică dincolo de granițe.

Este prea devreme să spunem ceva cu privire la mecanismul specific de finanțare a viitoarelor inițiative culturale, pentru care se vor face propuneri numai în a doua jumătate a anului 2011. Totuși, este deja clar că formularea unei propuneri de program va lua în considerare obiectivele și prioritățile strategiei Europa 2020.

În acest sens, Comisia examinează o serie de aspecte care vor contribui la elaborarea viitoarelor inițiative în domeniul culturii.

Evaluarea la jumătatea perioadei a prezentului program cultural este în curs de finalizare în prezent și va include recomandări pentru viitor. În plus, o consultare publică online este în prezent în curs de desfășurare și solicită opinii cu privire la viitoarele acțiuni de promovare a culturii. Mai mult de 160 de răspunsuri au fost deja primite și Comisia le va lua în considerare când va elabora un nou program cultural. Consultarea va rămâne deschisă până la 15 decembrie 2010.

În urma consultării, în februarie 2011 va avea loc o dezbatere cu părțile interesate pentru a le permite să își exprime opiniile lor în detaliu și pentru a discuta numeroasele opțiuni pentru viitoarele inițiative.

În final, înainte de a face propuneri pentru acțiunile viitoare, Comisia va realiza o evaluare pentru a asigura impactul maxim și valoarea adăugată ale oricărui program posibil.

Scandalul referitor la practicile corupte ale întreprinderilor germane, în urma cărora acestea au vizat să intre pe anumite piețe și să-și asigure obținerea de contracte și lucrări publice, a căpătat proporții mondiale. Este vorba de Siemens, implicată în cazuri de finanțare și mituire a unor personalități politice, de Deutsche Telekom, implicată în cazuri de mituire în țările din Balcani, precum și de Daimler, Ferrostaal-Thyssen și MAN, implicate în cazuri de corupție în zeci de țări europene. În cea mai mare parte a acestor cazuri, a fost inițiată o anchetă judiciară, la inițiativa autorităților judiciare americane.

Poate Comisia să explice din ce motiv nicio autoritate judiciară nu a considerat necesară inițierea unei anchete privind aceste cazuri de corupție? De ce mecanisme dispune Comisia? Există informații privind cazurile menționate mai sus care sugerează implicarea serviciilor europene în aceste cazuri, având în vedere că multe dintre lucrările publice și alte contracte obținute în urma unor acte de corupție au fost co-finanțate de UE?

(EN) Comisia înțelege pe deplin preocupările onorabilului deputat în ceea ce privește acuzațiile de practici corupte și amintește că a ridicat unele dintre aceste probleme în întrebarea sa H-320/09⁽¹⁾ la care a primit răspuns în octombrie 2009.

Acțiunea autorităților judiciare este responsabilitatea statelor membre. Responsabilitatea Comisiei în materie de combatere a corupției se concentrează pe prevenire, legislație și monitorizare. În cazul în care problemele la care acesta face referire privesc fondurile UE, Comisia reamintește că statelor membre li se solicită în conformitate cu obligațiile din tratat să ia toate măsurile necesare pentru a proteja interesele financiare ale UE. Acestea sunt, de asemenea, obligate în conformitate cu reglementările sectoriale relevante să notifice Comisiei cazurile de fraudă, de nereguli sau orice alte activității ilegale care implică fondurile UE pe care acestea le-au detectat.

Astfel cum a fost deja explicat în răspunsul său la întrebarea H-320/09, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate interveni atunci când este descoperit un caz de corupție care implică fondurile UE, dar la un nivel mai general, Comisia poate acționa prin intermediul unor inițiative legislative, al unor intervenții în cadrul forumurilor internaționale, prin dialogul cu statele membre etcetera pentru a dezvolta instrumente eficiente de combatere a acestei activități. Comisia nu a fost inactivă în acest domeniu din urmă. Astfel cum se prevede în Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, Comisia intenționează să prezinte în aprilie 2011 o comunicare privind o politică globală împotriva corupției în statele membre, inclusiv stabilirea unui mecanism de evaluare, precum și prezentarea modalităților de cooperare în acest scop cu Grupul de state care luptă împotriva corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei.

Comisia a fost informată de către OLAF cu privire la faptul că numărul cazurilor de care se ocupă în prezent este foarte limitat. Următoarea este o imagine de ansamblu a celor două cazuri, ambele implicând doar compania Siemens și nicio altă companie menționată în întrebare:

un caz anchetat de către OLAF și închis în ultimul trimestru din 2003, care implică ajutor extern, se află sub urmărire judiciară în Germania. OLAF monitorizează îndeaproape procedurile judiciare în această țară;

un al doilea caz OLAF referitor la proiectele finanțate de Banca Europeană de Investiții tocmai a fost închis. Acesta implică proceduri de achiziții publice.

Dintr-un raport recent al Comisiei reiese că veniturile fiscale globale ale celor 27 de state membre ale UE, inclusiv contribuțiile la asigurările sociale, ating între 28 % și 48,2 % din PIB-ul lor, în vreme ce media europeană compensată corespunzătoare este de 39,3 %⁽¹⁾. Totuși, dacă se exclud contribuțiile la asigurările sociale, veniturile fiscale corespunzătoare sunt cuprinse între 17,2 % și 47,2 %, iar media europeană compensată este de 26,8 %. Plecând de la premisa că convergența favorizează prevenirea dezechilibrelor financiare și consolidează o dezvoltare echilibrată, precum și moneda unică și piața unică, poate Comisa să răspundă la următoarele întrebări:

Ce părere are despre aceste divergențe și despre consecințele acestora pe plan socioeconomic?

Care sunt efectele acestor divergențe asupra încrederii piețelor și asupra eforturilor depuse în numele integrării economice?

În ce fel integrează Comisia combaterea acestor divergențe în politica de guvernanță economică, dar și în funcționarea pieței unice?

(EN) Cu condiția să respecte legislația UE, statele membre sunt libere să elaboreze propriile sisteme naționale de impozitare în funcție de prioritățile și preferințele lor. Luând în considerare preferințe naționale diferite în ceea ce privește furnizarea de bunuri publice și preocupările de capital, acestea au ca urmare firească anumite diferențe în nivelurile de impozitare.

Nu ar trebui să se presupună că diferențele dintre nivelurile de impozitare afectează în mod obligatoriu performanța economică. Literatura economică nu prezintă nicio legătură automată cauză-efect între nivelul de venituri fiscale ale unei economii și creștere: unele țări cu taxe mari au performanțe economice mai bune decât țările cu taxe mici și vice-versa. În plus, diferențele în valoare pentru numeroase tipuri de taxe nu împiedică integrarea economică și nu perturbă piețele.

Promovarea unui mediu favorabil de impozitare se află în centrul strategiei Europa 2020. În acest cadru, Comisia încurajează statele membre să simplifice sistemele de impozitare, să reducă costurile nesalariale ale forței de muncă și să își adapteze sistemele naționale de impozitare la provocările de mediu.

Comisia a propus introducerea unor impozite pentru sectorul financiar din Uniunea Europeană astfel încât acest sector să contribuie în mod echitabil la finanțele publice, în vederea realizării unor venituri importante și a garantării stabilității piețelor financiare.

În acest context, ce măsuri prevede Comisia pentru a limita efectele negative asupra economiei reale și a clienților de rând în cazul în care se introduce un impozit pe activitatea financiară în UE?

(EN) Comisia a prezentat recent viziunea sa privind impozitarea sectorului financiar într-o comunicare⁽¹⁾ adoptată la 7 octombrie 2010.

La nivel global, o taxă pe tranzacțiile financiare (TTF) ar putea fi opțiunea adecvată în calitate de stimulent de creștere a veniturilor, în special pentru a furniza finanțare pentru obiectivele politice globale. Pentru ca aceasta să funcționeze eficient și echitabil, țările participante ar trebui să încerce să ajungă la un acord privind instrumentele de finanțare globale care pot fi acceptabile pentru toți participanții. Comisia se angajează să continue să lucreze cu partenerii săi internaționali, în special în cadrul G20, pentru a ajunge la un astfel de acord. În opinia Comisiei, TTF este mai puțin potrivită pentru o introducere unilaterală la nivelul UE din cauză că riscurile, cum ar fi transferarea și lichiditățile reduse, sunt foarte mari și ar submina capacitatea de a genera venituri. Astfel, Comisia analizează în prezent posibilitatea de a introduce o taxă pe activitățile financiare (TAF) la nivelul UE ca instrument alternativ. Comisia va realiza o evaluare a impactului pentru a putea propune, dacă este cazul, modele de impozitare destinate să diminueze denaturările sau efectele negative asupra economiei și asupra pieței interne.

Directiva 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității nu acoperă criteriul emisiilor de dioxid de carbon. Nefăcând distincția între produsele cu conținut ridicat, scăzut sau inexistent de emisii de carbon, directiva dă naștere unor probleme de concurență și se dovedește a fi incompatibilă cu principalele obiective ale UE în ceea ce privește schimbările climatice.

Pentru a include criteriul emisiilor de dioxid de carbon, în ce măsură revizuirea directivei menționate constituie o prioritate a Comisiei și care ar fi sectoarele implicate? Dacă ținem cont de faptul că anumite state membre ale UE au adoptat deja la nivel național reglementări legislative în acest sens, consideră Comisia că ar fi oportun să înceapă procedurile pentru această revizuire în cel mai scurt timp pentru a preveni orice încercare de denaturare a concurenței pe piața internă? În ce măsură această revizuire ar putea să garanteze o repartizare mai echitabilă a poverii fiscale către sectoare care acuză efecte externe importante („externalități”) cum ar fi poluarea mediului?

(EN) Comisia finalizează în prezent evaluarea impactului unei eventuale propuneri de revizuire a Directivei Consiliului 2003/96/CE⁽¹⁾ în urma dezbaterii de orientare cu privire la acest aspect care a avut loc la 23 iunie 2010. Până nu se finalizează această evaluare, nu este posibil să se dea o indicație clară a calendarului unei astfel de propuneri.

Principalul obiectiv al revizuirii corespunde cererii Consiliului European⁽²⁾ din martie 2008 de a conforma mai bine această directivă la obiectivele UE în materie de energie și schimbări climatice, printre altele, prin stabilirea unor rate minime de impozitare a emisiilor de dioxid de carbon (CO2) și a conținutului energetic al produselor energetice și prin alinierea directivei la Sistemul UE de comercializare a emisiilor.

Acest lucru, înseamnă, cu alte cuvinte, că revizuirea va oferi un cadru care să permită pieței interne impozitarea energiei ca mijloc de abordare a emisiilor de CO2 în sectoarele non-ETS și va facilita economisirea de energie și utilizarea de energii regenerabile, precum și generarea de venituri într-un mod nedenaturat.

De asemenea, acest lucru înseamnă a evita o interferență negativă cu sistemul ETS al UE. În plus, revizuirea ar îmbunătăți, în general, structura prezentei directive pentru a permite statelor membre să utilizeze impozitarea energiei în mod mai eficient în scopul politicii de mediu și al altor politici, precum și pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne.

Este Comisia informată despre proiectul de a înființa o universitate europeană la Sarajevo sau într-o regiune învecinată din Bosnia și Herțegovina și este pregătită să sprijine acest proiect în mod concret?

(EN) Comisia ar dori să sublinieze importanța educației și rolul acesteia în procesul de reconciliere în Bosnia și Herțegovina și în întreaga regiune a Balcanilor de Vest. În cadrul instrumentului de asistență pentru preaderare, Comisia sprijină toate țările din Balcanii de Vest pentru a îndeplini obligațiile din cadrul procesului de aderare. Programele abordează, de asemenea, reformele sistemelor respective de învățământ superior. În ultimii ani, Comisia a sprijinit reforma învățământului superior din Bosnia și Herțegovina cu mai mult de 7 milioane de euro, în special prin intermediul programului Tempus.

În cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului, Comisia continuă să sprijine Programul de masterat pentru democrație și drepturile omului din Sarajevo cu 1,5 milioane de euro. În plus, există o serie de inițiative regionale care sunt finanțate de către UE, cum ar fi Școala regională pentru administrație publică din Muntenegru și Universitatea Europeană de Sud-Est din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

În afară de aceste programe, Comisia nu este implicată în planurile de stabilire a unei universități europene în Bosnia și Herțegovina sau în țările vecine și, prin urmare, nu prevede sprijin financiar în acest sens.

Uniunea vamală UE-Turcia a asigurat sporirea accesului părților contractante la piață - în 2008, volumul de tranzacții comerciale s-a ridicat la aproape 100 de miliarde de euro/an.

Produsele contrafăcute și lipsa protecției drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă, însă, probleme importante pentru relațiile comerciale între Uniunea Europeană și Turcia, generând, în același timp, o distorsionare gravă a concurenței pe piața europeană.

În lumina celor de mai sus, poate Comisia să răspundă la întrebarea: Ce măsuri concrete va lua, și în cât timp, pentru a combate acest fenomen, care este expresia cea mai evidentă a problemei mai generale și din ce în ce mai importante a imitației, contrafacerii și pirateriei?

(EN) Așa cum a subliniat onorabilul deputat, Uniunea vamală UE-Turcia a contribuit în mare măsură la creșterea substanțială a volumului de schimburi comerciale între cei doi parteneri. Comisia este, de asemenea, conștientă de faptul că produsele contrafăcute și o protecție necorespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) în Turcia reprezintă probleme semnificative în relațiile comerciale dintre UE și Turcia.

Pentru a aborda deficiențele menționate mai sus, Comisia a propus Turciei în aprilie 2008 înființarea unui grup comun de lucru pentru problemele în materie de DPI. Scopul grupului de lucru va fi să discute în profunzime problemele legate, printre altele, de consolidarea capacității de punere în aplicare a DPI în Turcia. După lungi ezitări, Turcia a acceptat recent înființarea unui grup de lucru și a desemnat autoritatea de coordonare relevantă. Comisia așteaptă în prezent răspunsul formal al Turciei la propunerea sa de a organiza prima reuniune a grupului de lucru și de a începe să discute problemele esențiale în materie de DPI.

În plus, înființarea grupului de lucru UE-Turcia pentru problemele în materie de DPI și angajamentul cu succes al Turciei într-un dialog privind DPI este o cerință-cheie pentru progres în conformitate cu capitolul de negociere relevant „Dreptul proprietății intelectuale” (capitolul 7). În consecință, în cadrul discuțiilor cu privire la capitolul privind DPI, Comisia monitorizează progresele înregistrate de Turcia în vederea alinierii în continuare la acquis-ul DPI, precum și a punerii în aplicare a acestuia.

În plus, în cadrul Uniunii vamale UE-Turcia, Comisia solicită Turciei să respecte prevederile articolului 31 din Decizia 1/95 a Consiliului de asociere UE-Turcia de instituire a Uniunii vamale, care invită Turcia să îmbunătățească protecția efectivă a DPI pentru a asigura un nivel de protecție echivalent cu cel din Uniunea Europeană.

Lanțul de aprovizionare cu produse alimentare în UE se caracterizează printr-un număr mare de producători care dispun de un acces limitat la piață pentru produsele lor. Puterea de piață în acest lanț se află, în cele din urmă, în mâinile doar a câtorva operatori.

Este Comisia conștientă de acest acces limitat la piață în sectorul vânzării cu amănuntul de produse alimentare? Consideră Comisia că această tendință este problematică? A analizat Comisia această chestiune sau intenționează să o facă?

(EN) Comisia este conștientă de procesul de consolidare care s-a desfășurat de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente și este acord că această situație poate crea unele dezechilibre semnificative în puterile de negociere între părțile contractante. Comisia a identificat, în comunicarea sa privind lanțul de aprovizionare cu alimente din 2009⁽¹⁾, precum și în raportul său privind monitorizarea pieței comerțului cu amănuntul din iunie 2010⁽²⁾, existența unor situații în care anumiți actori se confruntă cu companii mari care sunt de obicei singurul lor mijloc de a avea acces la piață. Ar trebui subliniat faptul că această situație se găsește pe tot parcursul lanțului de aprovizionare și poate să afecteze atât producătorii care au o poziție de negociere slabă față de comercianții cu amănuntul – în special producătorii de produse nediferențiate, inclusiv fermierii care produc mărfuri în general nediferențiate –, cât și comercianții cu amănuntul care nu au acces la anumite produse de marcă vândute de marii producători multinaționali.

Comisia este conștientă de faptul că dezechilibrele din puterea de negociere în anumite condiții specifice pot duce la impunerea unor practici comerciale neloiale de către una din părțile contractante față de cealaltă. Practicile comerciale neloiale pot avea un impact negativ și pot limita capacitatea unei companii de a investi în inovare și în calitatea produselor, fie că sunt produse alimentare, fie produse nealimentare sau servicii.

Totuși, ar trebui menționat că, în general, dezechilibrele din puterea de negociere care rezultă din dimensiunea inegală a părților contractante nu sunt în sine problematice pe piețele competitive deoarece costurile mai mici obținute prin negociere au tendința să treacă prin lanțul de piață din aval în beneficiul final al consumatorilor.

Comisia analizează în prezent modul de abordare a problemei și va prezenta o inițiativă direcționată spre relațiile dintre companii care vizează să protejeze diferiții operatori din lanțul de aprovizionare împotriva practicilor comerciale neloiale. În ceea ce privește alimentele, Comisia a stabilit o platformă de experți privind practicile contractuale Business-to-Business (B2B) în lanțul de aprovizionare cu alimente pentru a colecta informații despre posibilele practici comerciale neloiale. Această platformă va raporta forumului la înalt nivel pentru o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente⁽³⁾.

De asemenea, Comisia pregătește în prezent propuneri legislative pentru a consolida puterea de negociere a producătorilor de lapte din sectorul specific de produse lactate în urma dezbaterii în cadrul grupului la înalt nivel pentru sectorul laptelui.

În ceea ce privește accidentul de la rezervorul de stocare a deșeurilor al fabricii de aluminiu de lângă localitatea Ajka din Ungaria, ar putea Comisia preciza următoarele:

există pericolul unor daune ecologice, al unor probleme de transport sau al altor dificultăți pentru țările situate de-a lungul cursului inferior al Dunării;

ce măsuri întreprinde Comisia pentru a limita efectele negative ale accidentului în Ungaria și în țările vecine;

ce posibilități există de a obține ajutor financiar din fondurile și programele europene pentru curățarea râului și pentru despăgubirea cetățenilor și întreprinderilor afectate?

(EN) Comisia face o trimitere a onorabilului deputat la Declarația Comisiei privind catastrofa reziduului nămolos din Ungaria (ședința plenară din 19 octombrie 2010).

Impactul acut al acestui accident este cauzat în principal de cantitatea foarte mare și de alcalinitatea ridicată a reziduului nămolos scurs. Impactul pe termen lung asupra mediului se limitează probabil la un teritoriu restrâns din Ungaria. Poluarea alcalină, de asemenea, a ajuns în Dunăre, dar datorită măsurilor de siguranță luate de autoritățile maghiare (diluarea poluării cu ghips și materiale acide), fluviul nu a fost afectat în mod semnificativ.

Comisia a primit o notificare prin sistemul de avertizare timpurie de la Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR). Această informație a fost trimisă tuturor țărilor din bazinul Dunării pentru a le permite să ia măsurile necesare pentru a-și proteja bazinele de apă. Comisia a păstrat legătura cu Slovacia, România și ICPDR. Pe baza rezultatelor eșantionului, efectele transfrontaliere sunt susceptibile de a fi minime.

Centrul de monitorizare și de informare (MIC) a ținut legătura cu Ungaria chiar de la începutul situației de urgență și a oferit asistență în caz de nevoie. Informațiile privind dezastrul și posibilele sale efecte asupra populației și asupra mediului au fost transmise în toate statele membre.

La 7 octombrie 2010, la ora 20.00, guvernul maghiar a activat mecanismul de protecție civilă al UE prin emiterea unei cereri de asistență pentru MIC. Se solicita o echipă de 5 experți cu experiență în domeniul prevenirii/reducerii daunelor provocate de nămolul alcalin asupra florei și faunei, precum și în domeniul decontaminării terenurilor agricole. Echipa de protecție civilă a UE s-a deplasat în Ungaria pentru o săptămână și a prezentat o serie de recomandări pentru măsurile convenite cu autoritățile maghiare pentru a consolida în continuare planul de remediere și de recuperare a zonei afectate.

Accidentele de muncă nu sunt în mod normal acoperite de Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene. Fondul poate oferi asistență în caz de dezastre naturale și atunci când daunele depășesc 0,6 % din venitul național brut în urma unei cereri din partea unui stat membru afectat. Pagubele pentru care există răspundere nu pot fi compensate din Fondul de Solidaritate. Programele operaționale cofinanțate de Fondul European de Dezvoltare Regională pot conține prevederi pentru prevenirea dezastrelor și eliminarea riscurilor pentru dezvoltarea în continuare. Totuși, principiul „poluatorul plătește” se aplică înainte ca un proiect să fie aprobat pentru finanțare în cadrul oricăruia dintre aceste programe.

Principiul „poluatorul plătește” se aplică, de asemenea, politicii de dezvoltare rurală. Cu toate acestea, Regulamentul Consiliului nr. 1698/2005⁽¹⁾ prevede posibilități de a acorda sprijin pentru „reconstituirea potențialului de producție agricolă afectat de catastrofe naturale și introducerea unor acțiuni de prevenire adecvate”. Această măsură nu este inclusă în noul Program maghiar de dezvoltare rurală (NHRDP), dar aceasta ar putea fi introdusă dacă statul membru solicită acest lucru. În plus, măsura „reconstituirea potențialului forestier afectat de catastrofe naturale și incendii și introducerea unor acțiuni de prevenire adecvate” oferă un sprijin asemănător pentru sectorul forestier afectat. Această măsură este inclusă în NHRDP. Se poate acordă sprijin în cadrul ambelor măsuri cu condiția ca dezastrul să fie recunoscut ca un dezastru natural.

La finele anului 2009, Comisia a anunțat că a emis un aviz motivat în vederea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la chestiunea deșeurilor de la Sofia. Un an mai târziu, problema persistă, cu toate că, în aprilie 2010, a fost depusă o cerere de finanțare a viitoarei uzine de prelucrare a deșeurilor capitalei.

Îndeplinește cererea înaintată de autoritățile bulgare criteriile financiare și tehnice stabilite de Comisie? Consideră Comisia că tehnologia aleasă respectă toate exigențele ce se impun la nivel ecologic, dar și financiar și economic, în vederea unei eventuale cofinanțări a proiectului?

În cazul în care Bulgaria pune în practică ultimele modalități administrative ale proiectului pe care l-a prezentat și finalizează etapele care ar trebui să conducă la realizarea lui, se va institui o suspendare a procedurii de încălcare a legislației și a eventualului recurs împotriva acesteia pentru neaplicarea directivei privind deșeurile?

Știe Comisia în ce fel va fi organizată stocarea deșeurilor pe teritoriul municipalității Sofia în așteptarea construirii uzinei de prelucrare a deșeurilor și a dării sale în funcțiune?

(EN) Astfel cum a evidențiat onorabila deputată, în noiembrie 2009 Comisia a decis să defere Bulgaria la Curtea Europeană de Justiție pentru incapacitatea de a stabili o rețea integrată și adecvată de instalații de eliminare a deșeurilor în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile⁽¹⁾, iar în aprilie 2010 Bulgaria a prezentat Comisiei o candidatură pentru un proiect major „Sistemul integrat al mecanismelor de tratare a deșeurilor municipale pentru orașul Sofia”.

În cazul în care proiectul depus de Bulgaria îndeplinește criteriile financiare și tehnice stabilite de Comisie, iar în cazul în care Comisia consideră că tehnologia selectată îndeplinește toate cerințele necesare din punct de vedere al mediului și financiar-economic în vederea cofinanțării proiectului, ar trebui subliniat faptul că evaluarea tehnică a candidaturii Bulgariei de către Comisie a confirmat viabilitatea primelor componente esențiale ale noului sistem de gestionare a deșeurilor, și anume o capacitate corespunzătoare de depozitare a deșeurilor pe termen lung și mecanismele pentru compostare. În același timp, având în vedere necesitatea unor date concrete și actualizate despre fluxul de deșeuri și pentru o asigurare suplimentară în ceea ce privește eficacitatea costurilor pentru sistem, anumite părți ale proiectului prezentat vor trebui refăcute. În acest sens, în timp ce actualizarea sistemului integrat de gestionare a deșeurilor ar trebui văzut ca un singur proiect, Comisia consideră că se poate câștiga timp prin punerea în aplicare a acestui proiect în două etape, prima etapă să înceapă imediat, iar cea de-a doua etapă să fie pusă în aplicare după ce analizele suplimentare au fost finalizate. Acest model ar trebui să ofere oportunitatea autorităților bulgare să dezvolte un sistem de gestionare a deșeurilor care funcționează bine, care este viabil pe termen lung atât din punct de vedere al eficienței ecologice, cât și din punct de vedere al eficienței economice.

Referitor la întrebarea dvs. legată de procedura privind încălcarea dreptului comunitar, suspendarea ar necesita o nouă decizie a Comisiei care să modifice decizia din noiembrie 2009 de a acționa Bulgaria în justiție. Totuși, în conformitate cu această practică în astfel de cazuri, adoptarea unei decizii privind prima etapă a proiectului și începerea imediată a construirii infrastructurii pentru prima etapă ar trebui să fie suficiente pentru ca procedura în curs privind încălcarea dreptului comunitar să fie suspendată de către Comisie, fapt ce va oferi Bulgariei timpul necesar să pregătească cea de-a doua etapă a proiectului de gestionare a deșeurilor municipale din Sofia, care respectă cerințele de mediu și care este eficientă din punct de vedere al costurilor.

În ceea ce privește depozitarea deșeurilor în orașul Sofia, până la construirea și punerea în funcțiune a noii uzine de procesare, Comisia va lucra împreună cu autoritățile bulgare pentru a asigura că depozitarea deșeurilor respectă cerințele principale ale acquis-ului privind deșeurile al UE. Directiva-cadru privind deșeurile impune statelor membre să asigure că depozitarea are loc fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a afecta mediul înconjurător. Directiva-cadru privind deșeurile conține, de asemenea, prevederi specifice privind depozitarea deșeurilor periculoase. În plus, cerințele Directivei privind depozitele de deșeuri se aplică depozitării deșeurilor înainte de recuperare pentru o perioadă de trei ani sau mai mult și depozitării deșeurilor înainte de eliminare pentru o perioadă de un an sau mai mult.

Societatea Națională a Căilor Ferate din Franța a prezentat în septembrie 2009, în continuarea planului Veron, un plan general care stabilește axele de dezvoltare a transportului de marfă pentru anii următori și care prevede abandonarea a circa 60 % din transportul cu vagoane izolate. Această activitate reprezintă însă în prezent 42 % din volumul traficului feroviar de marfă și posedă un potențial important de dezvoltare.

Concret, această decizie implică transferul pe căile rutiere a 255 000 de vagoane de marfă și, în scurt timp, diminuarea cu o treime a volumului transportat comparativ cu 2008. În total, măsura echivalează cu creșterea traficului rutier cu 1 200 000 de camioane, ceea ce reprezintă, conform unui studiu realizat de SNCF, 300 000 de tone echivalent CO2 pe an. Aceste riscuri pentru mediu sunt, în mod inevitabil, însoțite de pierderea unor de locuri de muncă, lucru inadmisibil în această perioadă de criză.

Poate Comisia să precizeze dacă își menține intenția de a iniția, până în 2011, un studiu complet privind vagoanele izolate?

(EN) Comisia este foarte conștientă de această situație și de evoluțiile din traficul cu vagoane izolate din Franța și alte state membre, care au fost agravate de recenta criză economică. Serviciile care se realizează cu vagoane izolate în numeroase state membre reprezintă o parte importantă din volumul total al traficului feroviar de marfă și discontinuitatea acestuia în unele țări ar pune în pericol viabilitatea acestui tip de trafic în alte părți ale Europei unde întreprinderile feroviare sunt încă implicate în acesta. Acest lucru ar avea un impact negativ asupra opțiunilor de transport și ar rezulta efecte nedorite ale transferului modal la nivel european. Prin urmare, Comisia consideră serviciile cu vagoane izolate ca fiind o parte importantă a transportului feroviar european de marfă.

Comisia confirmă că plănuiește să lanseze un studiu amplu asupra traficului cu vagoane izolate în 2011 cu scopul de a identifica posibilele opțiuni de politică. Studiul intenționează să abordeze problemele referitoare la „ultima milă” (pinteni industriali, terminale de marfă), consolidarea și deconsolidarea fluxului de marfă, mecanismele de formare a trenului și serviciile, precum și aspectele de reglementare referitoare la acestea. Se vor lua în considerare viitoarele metode posibile de producție și modele de întreprinderi pentru serviciile cu vagoane izolate.

În secțiunea „Sancțiuni civile” din Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA), articolul 2.X alineatul (1) („Ordine judecătorești”) conferă autorităților judiciare dreptul de a emite un ordin (o hotărâre judecătorească) adresat unei părți sau unei părți terțe cu scopul de „a împiedica introducerea unor bunuri contrafăcute în circuitele comerciale”. Această competență de a emite ordine judecătorești este în mod considerabil diferită de cea conferită în temeiul acquis-ului comunitar [articolul 9 din Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (Directiva 2004/48/CE)], care permite emiterea unui ordin judecătoresc „pentru a împiedica orice încălcare iminentă a drepturilor de proprietate intelectuală”. De asemenea, părțile terțe trebuie să fie implicate în încălcarea drepturilor („împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate”). Textul ACTA elimină, în esență, limitele competențelor de a emite ordine judecătorești care există în temeiul acquis-ului comunitar.

Având în vedere faptul că, prin stabilirea limitelor în materie de ordine judecătorești, acquis-ul comunitar a reușit să ajungă la un echilibru delicat între punerea în aplicare și protejarea drepturilor fundamentale, cum va asigura Comisia faptul că garanțiile oferite prin acquis-ul comunitar în vigoare vor fi menținute?

Cum va proteja Comisia limitele prevăzute în prezent de acquis-ul comunitar?

(EN) Comisia ar dori să clarifice faptul că articolul 2.X alineatul (1) din ACTA (pagina 6) face referire la hotărârile judecătorești privind măsurile luate în cazul în care instanța stabilește o încălcare („...ordinul judecătoresc împotriva unei părți de a renunța la încălcare”), în timp ce articolul 9 din Directiva de punere în aplicare se referă la măsurile provizorii și de precauție (descrise, de asemenea, în legislația UE ca hotărâri judecătorești intermediare, prin urmare, poate rezulta o neînțelegere), care sunt măsuri temporare luate înainte de decizia finală emisă de către instanța de judecată. Din acest motiv aceste două prevederi fac trimitere la cerințe diferite sau „praguri”.

Prevederea referitoare la hotărâri judecătorești din articolul 2.X alineatul (1) din ACTA (pagina 6) trebuie comparată cu prevederea echivalentă de la articolul 11 din Directiva de aplicare, în timp ce prevederea referitoare la măsurile provizorii din articolul 9 din Directiva de aplicare este echivalent cu prevederea de la articolul 2.5.1 punctul (a) din ACTA (pagina 8). Comisia susține că cele două prevederi din ACTA sunt pe deplin compatibile cu măsurile respective definite în Directiva de aplicare.

Comisia autorizat cultivarea în scopuri industriale a cartofului modificat genetic „Amflora” în Uniunea Europeană. Acesta se cultivă în prezent în Germania, Suedia și Republica Cehă.

Pe câmpurile din Suedia au fost descoperite plantații de cartofi de tip „Amadea”, o varietate a cărei cultivare este interzisă, în apropierea cartofilor „Amflora”. Această descoperire stârnește o îngrijorare serioasă, fiind o dovadă evidentă a faptului că în Uniune nu este garantată securitatea biologică.

Ce măsuri a luat Comisia pentru a investiga cazul menționat mai sus și cu ce rezultate? Cum intenționează Comisia să garanteze că speciile vegetale modificate genetic neautorizate în UE nu vor ajunge pe piața UE? Nu consideră Comisia că statele membre trebuie să dea dovadă de mai multă responsabilitate în cazul în care se descoperă pe teritoriul lor culturi modificate genetic interzise în UE?

(EN) În cazul contaminării cartofului Amflora modificat genetic (MG) cu cartoful Amadea modificat genetic (MG) neautorizat în Suedia, Comisia a contactat, la primirea informațiilor de la autoritățile suedeze, compania BASF Plant Service și cele trei state membre (Republica Cehă, Germania și Suedia) în care s-a cultivat acest organism modificat genetic (OMG). Comisia a asigurat acțiuni coordonate în special prin organizarea unei misiuni comune cu experți din cele trei state membre la unitățile companiei unde au avut loc primele etape ale procesului de producție de cartof Amflora modificat genetic. Principalul obiectiv al misiunii a fost de a aduna mai multe informații despre posibilele surse de contaminare a tuturor parcelelor cultivate cu cartof Amflora în 2010. Această acțiune coordonată va fi continuată pentru a asigura că nu va mai exista o contaminare în viitor.

Pe baza informațiilor disponibile, Comisia consideră că acțiunile întreprinse de cele trei state membre în urma contaminării cartofului modificat genetic Amflora cu alte specii de cartof modificat genetic neautorizat sunt suficiente. Comisia analizează noi opțiuni de a consolida monitorizarea efectelor culturilor modificate genetic asupra mediului. Acest lucru va oferi un feedback adecvat pentru a le permite să își îmbunătățească evaluările.

Statele membre sunt responsabile pentru controlul oficial privind punerea în aplicare a legislație privind organismele modificate genetic, inclusiv pentru controlul privind eliberarea ilegală de organisme modificate genetic neautorizate. De asemenea, statele membre au rolul de a impune sancțiuni operatorilor care încalcă legislația și de a impune măsuri corective care abordează deficiențele din procesul lor de producție.

Comisia a salutat decizia luată de autoritatea competentă a statelor membre de a solicita distrugerea zonelor cultivate ilegal cu organisme modificate genetic neautorizate. În plus, Comisia a solicitat celor 27 de state membre să furnizeze o privire de ansamblu asupra prezenței organismelor modificate genetic neautorizate în semințe.

Așa cum s-a procedat și în trecut, Comisia poate lua, dacă este necesar, măsuri specifice pentru a asigura că produsele care conțin organisme modificate genetic neautorizate nu sunt introduse pe piață.

Așa cum este știut, azbestul este o substanță extrem de nocivă și de periculoasă, care provoacă apariția unor boli respiratorii și a mai multor tipuri de cancer, între care mesotelioma pleurală. În Italia există circa 32 de milioane de tone de ciment azbest de eliminat, iar anual se înregistrează 3000 de victime ale patologiei corelate cu o asemenea substanță. În Țările de Jos sunt diagnosticate, în fiecare an, 1000 de cazuri de boli legate de o asemenea expunere, în timp ce în Franța numărul victimelor se ridică la 3000 pe an.

Având în vedere faptul că UE s-a ocupat de această problemă în Directiva 2009/148/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă, are Comisia intenția să adopte măsuri mai energice cu scopul de a garanta justiția cetățenilor afectați de bolile legate de expunerea la azbest și a familiilor care au suferit decese? Va garanta Comisia operații de remediere a siturilor contaminate, prevăzând finanțări făcute special în acest scop?

(EN) Comisia este foarte conștientă de riscurile reprezentate de fibrele de azbest. În vederea accelerării protecției lucrătorilor, Directiva 2009/148/CE⁽¹⁾ consolidează numeroase instrumente legislative legate de azbest pentru a face legislația mai ușor de înțeles și de pus în aplicare. În special, articolul 14 din această directivă impune angajatorilor să ofere o instruire adecvată pentru toți lucrătorii care sunt sau care ar putea fi expuși la praful provenit din azbest sau la alte materiale care conțin azbest. Transpunerea și punerea eficientă în aplicare a acestei legislații este responsabilitatea statelor membre.

În ceea ce privește viitoarele etape sau nevoia de măsuri mai puternice de protecție, Comisia elaborează orientări generale pentru lucrătorii care sunt în principal, dar nu exclusiv în sectorul de construcții și care pot veni în contact cu azbestul și pot fi afectați de acesta în vederea prevenirii cazurilor de contaminare cu azbest și orice boli care pot rezulta în urma acestei contaminări.

Comisia va asigura că aceste orientări și materialul aferent sunt diseminate la o scară cât mai largă posibil. Aceasta este, de asemenea, în contact cu organizațiile profesionale din acest domeniu pentru a aduna dovezi și, în final, pentru a contribui la elaborarea celei mai bune strategii posibile care să abordeze problemele reprezentate de azbest.

Comisia atrage, de asemenea, atenția onorabilului deputat cu privire la informațiile disponibile pe site-ul web al Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă, inclusiv cu privire la consilierea privind siguranța legată de azbest⁽²⁾.

În final, problema măsurilor care vizează lucrătorii care suferă de boli cauzate de expunerea la azbest, precum și familiile lucrătorilor care au decedat ca urmare a acestei expuneri, este legată de recunoașterea bolilor cauzate de expunerea la azbest care este responsabilitatea exclusivă a statelor membre. Instrumentul juridic la nivelul UE care are relevanță pentru recunoașterea și pentru despăgubirea pentru bolile cauzate de expunerea la azbest este Recomandarea 670/2003/CE⁽³⁾, care nu este obligatorie din punct de vedere juridic. Articolul 2 din această recomandare admite în mod specific că statele membre trebuie să stabilească criteriile pentru recunoașterea fiecărei boli profesionale în conformitate cu legile sau practicile naționale în vigoare.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate sprijini decontaminarea de azbest în șantierele contaminate. În cadrul politici de coeziune 2007-2013, aproximativ 3,5 miliarde de euro vor fi investite în reabilitarea siturilor industriale și a terenurilor contaminate. În temeiul principiului de gestiune partajată, este de datoria statelor membre și a autorităților lor de gestionare de a selecta și de a pune în aplicare proiectul cofinanțat în conformitate cu prioritățile stabilite în programele operaționale relevante, de exemplu reabilitarea siturilor și a terenurilor contaminate cu azbest.

În ultimii ani, statele membre au acordat anual miliarde de euro pentru utilizarea energiei din surse regenerabile. Ulterior, unele dintre capacitățile de producție astfel realizate au fost închise din cauza incapacității rețelelor electrice de a prelua electricitatea produsă. Consider că UE și statele membre trebuie să investească în modernizarea infrastructurii de energie electrică astfel încât aceasta să poată prelua energia produsă și să eficientizeze astfel investițiile în infrastructura de producție a energiei din surse regenerabile.

Prin Programul de lucru pentru 2011, Comisia s-a angajat să prezinte, după efectuarea unui studiu de impact, o inițiativă legislativă privind măsuri de sprijin pentru implementarea rețelelor de tip „smart grid”. Aș dori să întreb Comisia care vor fi principalele măsuri ale acestei inițiative?

(EN) Implementarea rețelelor de tip „smart grid” necesită o abordare coordonată deoarece implică numeroase domenii, redefinește relațiile dintre actorii de pe piață și generează noi provocări pentru autoritățile de reglementare. Provocările generate de rețelele inteligente includ tehnologia, angajamentul clienților, modele de afaceri, modele de piață și reglementări. În contextul Planului strategic european privind tehnologiile, Inițiativa europeană privind rețelele electrice condusă de industrii și un program comun al Alianței de cercetare au fost lansate în iunie 2010 pentru a accelera dezvoltarea și implementarea inovărilor tehnologice și de sistem în rețelele electrice.

În noiembrie 2009, Comisia a decis să înființeze un grup operativ pentru rețelele inteligente pentru a analiza cadrul de reglementare adecvat pentru implementarea rețelelor inteligente, cerințele de securitate a datelor și prelucrarea datelor, precum și protecția consumatorilor și aspectele de confidențialitate.

Intenția Comisiei este de a evalua mai întâi rezultatele grupului operativ înainte de a defini domeniul de aplicare al viitoarei inițiative privind rețelele de tip „smart grid” care va fi prezentată în 2011.

La data de 13 august am adresat Comisiei și Consiliului o întrebare prioritară cu solicitare de răspuns scris având ca subiect „Cazul WikiLeaks, transparența, libertatea presei și accesul la informații în UE”.

Statutul acestei întrebări adresată Comisiei a fost ulterior modificat în întrebare cu solicitare de răspuns scris fără caracter prioritar. Termenul de șase săptămâni pentru a răspunde la întrebarea mea a expirat la 1 octombrie. Vă rog să se ia act de faptul că răspunsul oferit de Consiliu nu este unul satisfăcător („Politica Consiliului este aceea de a nu face comentarii pe marginea articolelor din presă [...].”).

De ce nu a oferit Comisia un răspuns la întrebarea mea în termenul stabilit?

(EN) Întrebarea onorabilei deputate E-7329/10 a primit răspunsul Comisiei la 16 noiembrie 2010. Comisia regretă întârzierea răspunsului care a fost cauzată de domeniului de aplicare foarte larg al întrebărilor ridicate și de necesitatea de a implica o serie de departamente ale Comisiei în pregătirea răspunsului.

Deoarece UE se apropie de revizuirea la jumătatea perioadei a perspectivelor financiare 2007-2013, este momentul să se evalueze nivelul de absorbție a fondurilor structurale și a Fondului de coeziune în diferite state membre.

Care sunt țările care au cele mai ridicate niveluri de absorbție a fondurilor? Care sunt riscurile ca anumite state membre să nu fie în măsură să utilizeze integral fondurile care le sunt alocate în cadrul actualelor perspective financiare? Ce se poate face pentru a îmbunătăți capacitatea de absorbție din diferite state membre? Care este situația Lituaniei în această privință până la ora actuală?

(EN) Articolul 93⁽¹⁾ din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006 modificat de Regulamentul nr. 539/2010⁽²⁾ prevede dezangajarea automată de fonduri neutilizate până la 31 decembrie din al doilea an pentru fiecare angajament. Alineatul (2) menționează excepția ca anumite state membre să beneficieze de această regulă de la 31 decembrie al celui de-al treilea an pentru fiecare angajament. Așa-numita „regulă N+2/N+3” funcționează ca un stimulent pentru statele membre pentru a cheltui fondurile alocate în timp util.

Este demn de remarcat faptul că rata de absorbție nu reflectă în totalitate nivelul cheltuirii fondurilor în realitate. Aceasta reflectă doar cererile de plată prezentate de statele membre Comisiei pentru rambursarea cheltuielilor beneficiarilor finali. În plus, majoritatea statelor membre au tendința de a prezenta cereri numeroase de plată spre sfârșitul anului care are ca urmare efectuarea unor plăți numai în anul următor. Adevăratul nivel al progresului în realitate este reflectat de rata de absorbție întârziată.

Cifrele cum sunt cele din 8 noiembrie 2010 arată o rată medie de absorbție pentru toate statele membre de 19,3 % pentru Fondul european de dezvoltare regională, 18,2 % pentru Fondul de coeziune și de 20,0 % pentru Fondul social european. În cazul Lituaniei, aceste cifre se ridică la 34,7 %, 29.0 % și respectiv 27.9 %.

Dovezile arată că majoritatea programelor ating o viteză economică, iar rata de absorbție crește în fiecare lună. Comisia lucrează constant cu statele membre pentru a asigura o prezentare periodică și la timp a cererilor de plată. Acest lucru se realizează fără probleme în cazul Lituaniei care prezintă Comisiei de patru ori pe an cererile de plată.

Totuși, este dificil de comparat rata de absorbție a numeroasele fonduri pentru fiecare stat membru deoarece regula de dezangajare se aplică în mod diferit în multe state membre. Lituania se va supune doar regulii „N+3” (adică 2011) în timp ce anumite state membre se confruntă deja cu riscul de dezangajare în acest an. Acest lucru are impact asupra profilului de cheltuire și, prin urmare, asupra ratei de absorbție.

Rata de absorbție a Lituaniei pentru fiecare fond este mai mare decât media „plătită/stabilită” pentru toate statele membre. Rata de absorbție relativ mare se datorează parțial plăților în favoarea instrumentelor de inginerie financiară.

Respingerea în justiție a recursului introdus de 160 de persoane angajate pe bază de contract de muncă și care lucrează pentru Asociația colectivităților locale din Salonic constituie un nou și grav atentat la dreptul la un loc de muncă stabil și permanent. Aceasta ridică grave semne de întrebare cu privire la funcționarea rampei de depozitare a deșeurilor din Salonic, la Mavrorachi, tratarea biologică a deșeurilor, programele de reciclare și organizarea parcului ecologic creat pe foste asemenea rampe. Autoritățile locale au anunțat semnarea unor convenții bilaterale pentru funcționarea serviciilor menționate, perpetuând astfel un fenomen de luare de ostatici atât din punct de vedere politic, cât și din punctul de vedere al ocupării forței de muncă, pentru a putea încredința tratarea deșeurilor unor întreprinderi private și a putea concedia mii de lucrători.

Care este poziția Comisiei cu privire la intenția Asociației colectivităților locale din Salonic de a încredința unor întreprinderi private un domeniu atât de important pentru sănătatea publică cum este tratarea deșeurilor, fapt care, dincolo de riscurile pe care le va reprezenta pentru locuitori și mediu, va duce la concedierea a mii de lucrători și înlocuirea acestora cu lucrători temporari, supuși unor contracte elastice și privați de drepturi?

(EN) În conformitate cu repartizarea competențelor în tratate, nu este de competența Comisiei să își exprime opinia cu privire la orice decizie a autorităților naționale de a privatiza serviciile sau cu privire la cum se realizează această privatizare, cu condiția să se respecte legislația aplicabilă a UE.

În ceea ce privește problema generală de restructurare și în special în cazul în care aceasta poate duce la concedieri, Comisia accentuează faptul că este de datoria angajatorului să respecte prevederile naționale care pun în aplicare directivele UE privind informarea și consultarea lucrătorilor. În acest sens, ar trebui acordată o atenție specială respectării prevederilor care pun în aplicare Directivele 98/59/CE⁽¹⁾și 2002/14/CE⁽²⁾. În cazul în care măsurile luate de autoritățile locale cu privire la gestionarea deșeurilor menționată de onorabilul deputat conduc la un transfer al întreprinderilor, Directiva 2001/23/CE⁽³⁾, care protejează lucrătorii angajați permanent sau angajați cu contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată la momentul transferului, ar trebui să fie respectată.

„Persoanele angajate pe bază de contract” la care face referire onorabilul deputat sunt lucrători cu contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată care sunt protejați împotriva abuzului care rezultă din contractele succesive încheiate pe perioadă determinată prin Directiva 1999/70/CE⁽⁴⁾, indiferent dacă angajatorul este public sau privat.

Directivele menționate anterior au fost transpuse în dreptul intern al Greciei. Este de datoria autorităților naționale competente, inclusiv instanțe judecătorești, să asigure aplicarea legislației transpuse pe baza faptelor și a circumstanțelor unui caz specific.

De asemenea, Comisia ar dori să sublinieze că lucrătorii care sunt afectați sau care ar putea fi afectați de restructurare pot beneficia de sprijin din fondurile structurale, și în special de sprijinul Fondului social european sau, în anumite condiții, de sprijinul Fondului european de ajustare la globalizare.

Din ce în ce mai multe întreprinderi (inclusiv întreprinderi de stat) încheie acorduri cu firmele care se ocupă cu instalarea de panouri solare pentru a pune la dispoziție, cu titlu gratuit, acoperișurile clădirilor lor în vederea instalării de panouri solare în schimbul furnizării de electricitate ecologică gratuită.

Va adopta Comisia același model și va pune la dispoziție acoperișurile clădirilor sale? A calculat Comisia deja suprafața de acoperiș care ar putea fi disponibilă și ce impact va putea avea această măsură asupra facturilor sale de energie și a amprentei sale ecologice?

(EN) Comisia nu a fost până în prezent abordată de firmele care se ocupă cu instalarea de panouri solare sau de panouri fotovoltaice pe acoperișurile clădirilor sale, din Bruxelles sau din Luxemburg. Politica Comisiei este de a instala panouri solare fotovoltaice pentru propriile sale clădiri, dacă este posibil, în funcție de rezultatele studiilor de fezabilitate. Problema dacă ar trebui contactate firmele care instalează gratuit aceste panouri nu a fost luată în considerare până în prezent.

La Bruxelles, noua pepinieră „Cornet Leman” a Comisiei care se va deschide la începutul anului 2011 a fost dotată cu panouri solare fotovoltaice (pe o suprafață de acoperiș de aproximativ 70 de metri pătrați) care vor furniza o putere maximă de 9,89 kW. În plus, Comisia analizează în prezent posibilitatea de a instala panouri solare fotovoltaice pe acoperișurile altor clădiri și a identificat deja două clădiri pentru care acest lucru este realizabil (Rue Demot 24 și Rue du Luxembourg 46). Comisia trebuie să efectueze verificări suplimentare înainte de a începe acest proces în conformitate cu normele relevante privind achizițiile publice. Studiile de fezabilitate arată că instalarea panourilor solare fotovoltaice presupune să ofere o rentabilitate a investiției după aproximativ opt sau zece ani, luând în considerare producția locală de electricitate, precum și numeroasele mecanisme de sprijinire disponibile, cum ar fi ajutorul pentru investiții, certificatele ecologice etc. Rentabilitatea finală a investiției poate, desigur, să fie afectată de schimbările în aceste mecanisme de sprijin. Pe clădirea Comisiei din Luxemburg nu au fost fixate până în prezent panouri. Pe de altă parte, Comisia a luat măsuri ca în Luxemburg să i se furnizeze exclusiv electricitate ecologică rezultată din surse regenerabile. În acest sens, ar trebui subliniat faptul că toate clădirile din Luxemburg ale Comisiei sunt închiriate, cu excepția (parțială) a clădirii EUROFORUM în privința căreia are dreptul/opțiunea de a o achiziționa.

Pentru a evalua potențialul total de reducere a facturilor la energie ale Comisiei și/sau amprenta sa de carbon, trebuie să se realizeze studii individuale asupra posibilelor locuri adecvate și asupra potențialului de energie al instalațiilor de panouri solare. Aceste studii vor trebui să analizeze probleme cum ar fi caracteristicile acoperișului în cauză, eventuala prezență a altor instalații pe acoperiș și mediul fizic al clădirii în cauză. În această etapă de început, nu este încă posibil, prin urmare, să se facă o estimare totală a impactului acestui proiect pe termen lung asupra facturilor la energie ale Comisiei sau asupra amprentei sale de carbon.

Se pare că statele membre subminează din ce în ce mai mult atât piața internă de medicamente, cât și accesul pacienților la medicamente și rolul Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), folosind așa-numitul „al patrulea impediment pentru accesul pe piață”, adică deciziile naționale referitoare la stabilirea prețurilor și la rambursare, pentru a submina standardele europene în materie de calitate și siguranță. Se pare că anumite state membre încearcă să stabilească un al doilea standard privind siguranța, calitatea și eficacitatea medicamentelor. Aceste acțiuni ar putea submina cadrul de reglementare al UE pentru medicamente, care impune un proces lung și costisitor pentru obținerea autorizației de introducere pe piață. Aceste practici amenință, de asemenea, piața unică a produselor farmaceutice. Denaturarea concurenței dintre companiile farmaceutice care desfășoară testele și activitățile de cercetare potrivite pentru obținerea autorizațiilor și companiile care desconsideră aceste activități se află în contradicție cu principiile pieței unice.

Este Comisia conștientă de această problemă? Comisia examinează această evoluție și atenționează statele membre să nu adopte aceste practici?

(EN) Curtea de Justiție în jurisprudența sa a decis că este de competența statelor membre să stabilească prețurile medicamentelor și să decidă cu privire la includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate, dar că acestea trebuie să respecte legislația UE în momentul exercitării acestor competențe⁽¹⁾. În acest sens, Directiva 89/105/CEE prevede o serie de norme de procedură pentru modul în care aceste decizii ar trebui luate pentru a asigura luarea de decizii oportune și transparente.

Comisia este pe deplin conștientă că o serie de state membre utilizează o abordare metodologică adesea menționată ca HTA – Evaluarea tehnologiei medicale – ca bază a acestor decizii. O astfel de evaluare poate include o comparație între un nou medicament și alternativele existente pe piață, luând în considerare evoluția clinică a pacientului și în numeroase cazuri, de asemenea, eficacitatea costurilor pentru noul produs.

Comisia consideră HTA un instrument relevant pentru acest scop care nu denaturează în mod nejustificat competiția pe piața farmaceutică.

Pentru a asigura faptul că HTA nu reprezintă o sarcină inutilă suplimentară pentru această industrie, Comisia sprijină cooperarea europeană pentru dezvoltarea de standarde și metodologii comune pentru utilizarea HTA. Acest lucru ar putea avantaja pacienții, statele membre și industria farmaceutică deoarece ar duce la un acces mai mare la medicamente, la reducerea dublării activității și la un cadru mai clar pentru medicamentele inovatoare.

În august 2010, AESA a prezentat Comisiei un aviz cu privire la noile reglementări privind licențele de pilotaj. Propunerea vizează îmbunătățirea siguranței în domeniul aviației.

AESA dorește să se asigure că toți piloții ce pilotează în UE dețin o licență emisă în UE. Respectiv, o persoană ce deține o licență de pilotaj eliberată în SUA, de exemplu, nu ar mai avea neapărat dreptul să piloteze în UE.

Care este opinia Comisiei cu privire la acest aviz?

(EN) Regulamentul (CE) nr. 216/2008⁽¹⁾ adoptat de Parlamentul European și de către Consiliu solicită piloților cu reședința pe teritoriul UE și implicați în pilotarea unei aeronave în UE să respecte cerințele europene de licențiere. Aceste cerințe trebuie îndeplinite prin acceptarea licențelor emise de țările terțe în cazul pilotării unei aeronave neînregistrate în UE.

După consultări ample cu părțile interesate, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) a prezentat o propunere (opinie) Comisiei cu privire la licențele de pilotaj emise de autoritățile țărilor terțe, care reproduc în mare măsură standardele aplicate frecvent în statele membre și dezvoltate anterior de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) și de către autoritățile aeronautice comune (JAA). Această opinie conține, de asemenea, o propunere pentru acceptarea licențelor emise de sau în numele țărilor terțe, inclusiv o propunere pentru conversia licențelor din țările terțe emise în conformitate cu anexa 1 OACI. Această propunere va fi discutată în continuare în cadrul comitetului instituit prin articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul 216/2008.

Dincolo de prezenta propunere pentru conversia licențelor din țările terțe, Comisia profită de oportunitate pentru a reaminti că recunoașterea licențelor din afara UE poate fi simplificată în cazul în care se încheie acorduri bilaterale de securitate între UE și țările terțe. Astfel de acorduri, încă neratificate, au fost deja încheiate cu Statele Unite ale Americii, Canada și Brazilia.