2011 este Anul european al voluntariatului. Președinția ungară a Consiliului UE a anunțat că intenționează să promoveze această inițiativă. Aș dori să întreb Consiliul care sunt acțiunile pe care Președinția ungară a Consiliului UE le are în vedere pentru promovarea Anului european al voluntariatului în primul semestru al anului 2011?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

În decizia sa de proclamare a anului 2011 „Anul European al Activităților de Voluntariat care Promovează Cetățenia Activă”⁽¹⁾, Consiliul a recunoscut că activitățile de voluntariat constituie o experiență bogată de învățare, facilitează dezvoltarea de capacități și competențe sociale și contribuie la solidaritate.

Activitățile desfășurate de voluntarii de toate vârstele sunt cruciale pentru dezvoltarea democrației, unul dintre principiile fondatoare ale UE. În plus, activitățile de voluntariat sunt susceptibile de a contribui la bunăstarea persoanelor și la dezvoltarea armonioasă a societăților europene.

În conformitate cu decizia menționată anterior, „Anul European al Activităților de Voluntariat care Promovează Cetățenia Activă” include participanți activi de la trei niveluri diferite, și anume de la nivelul UE, al statelor membre și al societății civile.

La 8 ianuarie 2011 Președinția maghiară a organizat ceremonia de deschidere a Anului European al Activităților de Voluntariat la Budapesta. La această conferință la nivel înalt la care au participat peste 200 de persoane de la nivelul societății civile, al guvernelor și al întreprinderilor s-a examinat problema „recunoașterii voluntariatului”.

În plus, s-a stabilit o serie de evenimente care urmează să aibă loc în următoarele șase luni ale acestui an. În special, Președinția maghiară ia în considerare organizarea unei dezbateri politice ministeriale cu privire la „activitățile de voluntariat desfășurate de tineri și la contribuția acestora la dezvoltarea comunităților locale” în cadrul reuniunii Consiliului din luna mai.

Raportul Comisiei referitor la memoria crimelor comise de regimurile totalitare în Europa (COM(2010)0783) conține propuneri bune privind modalitățile de păstrare și promovare a memoriei la nivelul UE. Comisia menționează, de asemenea, că această chestiune va fi revizuită în mod permanent, ceea ce este de maximă importanță.

Reconcilierea istoriilor europene este importantă pentru solidaritatea și unitatea UE, așa cum se subliniază și în scrisoarea comisarului Reding, semnată de șase miniștri ai afacerilor externe (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania și România), precum și în altă scrisoare semnată de miniștrii justiției din Estonia și Polonia. Ce măsuri prevede Președinția pentru a asigura punerea în aplicare a recomandărilor conținute în raport? Are Președinția în plan să discute subiectul în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne? Cum plănuiește Președinția să încurajeze discuțiile și schimbul de experiențe și de bune practici pentru a păstra memoria atrocităților comise de regimurile totalitare?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Președinția:

salută Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la memoria crimelor comise de regimurile totalitare în Europa, publicat la 22 decembrie 2010;

adoptă abordarea Comisiei;

subliniază importanța păstrării memoriei crimelor comise de regimurile totalitare la nivelul Uniunii Europene, încurajând depunerea de eforturi comune pentru educarea și sensibilizarea cetățenilor europeni prin intermediul programului „Europa pentru cetățeni”, precum și prin intermediul altor programe, cum ar fi programele financiare ale Uniunii Europene;

subliniază semnificația unei Zile europene a comemorării;

se angajează să includă acest aspect pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni a miniștrilor justiției și afacerilor interne, în cadrul căreia va fi prezentat raportul Comisiei.

Raportul de evaluare 2009-2010 privind Turcia nu conține nicio luare de poziție oficială referitoare la încălcările constante ale spațiului aerian și maritim grec de către forțele armate ale Turciei. Sunt menționate doar „plângerile” Greciei. Într-un discurs ținut la 7 ianuarie 2011 în cadrul conferinței ambasadorilor turci la Erzurum, premierul grec a făcut publică survolarea continuă a insulelor Greciei de către avioane de vânătoare ale Turciei. Având în vedere că aceste încălcări nu mai pot fi puse la îndoială, radarele NATO deținând înregistrări complete ale acestora, poate răspunde Consiliul la următoarele întrebări: A solicitat guvernul grec Consiliului condamnarea expresă a Turciei pentru aceste încălcări continue? În caz afirmativ, când a făcut acest lucru? Ce comentarii a formulat Consiliul privind aceste încălcări continue și ce măsuri ia în privința Turciei, astfel încât aceasta să înceteze imediat aceste provocări care pun în pericol pacea în regiune?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Consiliul cunoaște această problemă și un număr considerabil de plângeri au fost depuse de Grecia cu privire la încălcările continue ale spațiului său aerian și ale apelor sale teritoriale de către Turcia.

Consiliul ar dori să sublinieze faptul că Turcia, în calitate de țară candidată, trebuie să împărtășească valorile și obiectivele Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute de tratate. În acest sens, un angajament neechivoc de a întreține relații de bună vecinătate și de a soluționa litigiile în mod pașnic este esențial. Această problemă este reglementată de cadrul de negociere și constituie o prioritate pe termen scurt în parteneriatul pentru aderare revizuit.

În concluziile sale recente din 14 decembrie 2010, Consiliul a subliniat că Turcia trebuie să se angajeze fără echivoc în relații de bună vecinătate și în soluționarea pașnică a litigiilor în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite, recurgând, dacă este necesar, la Curtea Internațională de Justiție. În acest context, Uniunea a solicitat evitarea oricărui tip de amenințare, de sursă de conflict sau de acțiuni care ar putea avea un efect negativ asupra relațiilor de bună vecinătate și asupra procesului de soluționare pașnică a litigiilor. În plus, UE a subliniat din nou toate drepturile suverane ale statelor membre ale UE care includ, printre altele, încheierea de acorduri bilaterale, în conformitate cu acquis-ul comunitar și cu dreptul internațional, inclusiv cu Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

În acest context, Consiliul îl poate asigura pe onorabilul deputat că problema va continua să fie monitorizată îndeaproape și invocată sistematic la toate nivelurile necesare, întrucât relațiile de bună vecinătate reprezintă una dintre cerințele în raport cu care va fi evaluat progresul înregistrat de Turcia la negocieri.

La 3 noiembrie 2010, am depus o întrebare cu solicitare de răspuns scris adresată Comisiei și Consiliului cu subiectul „Evaluarea impactului sancțiunilor UE împotriva Iranului”. Termenul pentru oferirea unui răspuns la întrebarea mea a expirat la 5 ianuarie 2011. De ce nu a respectat Consiliul Regulamentul de procedură?

(RO)Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Consiliul ar dori să reamintească onorabilei deputate că Regulamentul de procedură al Parlamentului European nu este obligatoriu din punct de vedere juridic pentru celelalte instituții ale UE. Acestea fiind spuse, răspunsul la întrebarea menționată de onorabila deputată a fost transmis de către Consiliu Parlamentului European la 25 ianuarie 2011.

Printre sponsorii menționați la sfârșitul programului președinției maghiare a Consiliului Uniunii Europene din perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2011, disponibil la adresa http://www.eu2011.hu sau http://www.eu2011.hu/files/bveu/documents/HU_PRES_STRONG_EUROPE_EN_3.pdf, se află industriale următoare:Audi, Volkswagen, Škoda Auto, Samsung, Budapest Airport, Saab, Citroen, Művészetek Háza, Magyar Posta, MOL, Theodora, Malév Hugarian Airlines, StreamNET, Polycom, T-Systems, Sió, Microsoft, OkFon, Herend, Magyar Nemzeti Bank, Magyar Penzvero Zrt.

Ar putea Consiliul să ofere explicații privind decizia sau regulamentul în temeiul căruia documentele președinției Consiliului conțin publicitate pentru grupuri industriale, în calitate de „sponsori”? Cu ce sume au contribuit întreprinderile „sponsori” susmenționate și la cine au ajuns acestea?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

În ceea ce privește organizarea și conținutul site-ului său de internet, Președinția în exercițiu a Consiliului trebuie considerată diferită de Consiliu ca o instituție europeană și Secretariatul său General, care nu sunt sprijinite de niciun sponsor. Lista companiilor la care onorabilul deputat face referire apare într-o publicație pentru care Președinția maghiară a Consiliului poartă întreaga răspundere: această listă include acei parteneri care sponsorizează statul membru care asigură Președinția prin rotație, în conformitate cu normele în vigoare din acel stat membru.

La sfârșitul acestei săptămâni, va avea loc la Budapesta Forumul sportiv european. Această dată oferă o importanță specială evenimentului, având în vedere comunicarea recentă a Comisiei „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului”. Pe lângă aceasta, ar trebui evidențiată declarația scrisă a Parlamentului European privind sportul pentru toți (WD 62/2010), care pune un accent deosebit pe practicarea sportului pe scară largă.

Din perspectiva celor de mai sus, în ce fel prevede Președinția Ungariei să acorde prioritate acestor aspecte în cadrul Consiliului? Intenționează Președinția să susțină proactiv și eficient politica europeană în domeniul sportului și dacă da, care sunt măsurile concrete pe care intenționează să le promoveze în cursul mandatului său?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Consiliul ar dori să reamintească onorabilului deputat că în cadrul Consiliului, în special în luna mai ⁽¹⁾și în luna noiembrie 2010⁽²⁾, au avut loc schimburi de opinii cu privire la viitoarele posibile priorități din domeniul sportului.

În luna mai 2010, membrii Consiliului au discutat politica europeană în domeniul sportului pentru prima dată în cadrul Consiliului, ținând seama de faptul că Tratatul de la Lisabona a adăugat competențe specifice ale UE în vederea cooperării în materie de sport. Aceștia au sugerat următoarele domenii pentru o posibilă acțiune comunitară:

funcțiile sociale și educative ale sportului, de exemplu incluziunea socială prin sport și activitatea fizică menită să îmbunătățească sănătatea, cariera dublă pentru atleți;

structuri sportive, în special cele bazate pe voluntariat;

echitate și deschidere în sport, inclusiv lupta împotriva rasismului, a discriminării și a violenței;

integritatea fizică și morală a sportivilor, în special în lupta împotriva dopajului și protecția minorilor;

Dialogul și cooperarea strânsă cu mișcarea sportivă.

În luna noiembrie 2010, Consiliul a adoptat o rezoluție privind instituirea unui dialog structurat la înalt nivel cu părțile interesate din domeniul sportului⁽³⁾. Un astfel de dialog va permite un schimb permanent de opinii cu privire la prioritățile, punerea în aplicare și monitorizarea cooperării la nivelul UE în domeniul sportului.

De asemenea, în cadrul Consiliului a avut loc o dezbatere politică cu privire la incluziunea socială în și prin sport. Toți miniștrii au subliniat faptul că sportul este o activitate care poate reuni oamenii și care poate constitui un instrument important în consolidarea coeziunii societăților europene, sportivii profesioniști constituind modele pentru societate. Miniștrii au menționat că în țările lor de origine activitățile relevante sunt axate pe tineret, sportivii cu handicap, persoanele în vârstă și cele provenind din comunități dezavantajate sau de migranți. Delegațiile au solicitat în mod special ca schimburile de experiență și de bune practici să facă parte din prioritățile acțiunii UE în domeniul sportului.

În cadrul aceleiași reuniuni, Consiliul a adoptat, de asemenea, Concluziile privind rolul sportului ca sursă și forță motrice a incluziunii sociale active⁽⁴⁾. Concluziile identifică trei priorități comune pentru promovarea incluziunii sociale prin intermediul sportului: accesibilitatea activităților sportive pentru toți cetățenii (principiul „sport pentru toți”), o mai bună utilizare a potențialului sportului ca o contribuție la construirea comunității, la coeziunea socială și la creștere, precum și schimburile transnaționale de strategii și metodologii.

Președinția intenționează să invite Consiliul să răspundă la Comunicarea Comisiei intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene în sport” prin adoptarea unei rezoluții în luna mai 2011. O astfel de rezoluție ar putea stabili un număr limitat de domenii prioritare și un plan de lucru al UE în domeniul sportului pentru următorii trei ani.

Începând cu 2013, ETS III va introduce industriile de prelucrare mari consumatoare de energie în sfera de aplicare a sistemului european de limitare și tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Este Consiliul la curent cu temerile serioase ale industriei europene producătoare de îngrășăminte și cu studiile conform cărora costul suplimentar probabil generat de Directiva privind comercializarea cotelor de emisie, chiar și în cel mai favorabil dintre scenarii, va fi atât de ridicat încât nu va fi posibilă acoperirea pierderilor prin creșterea productivității?

Având în vedere situația de pe piața mondială, producătorii de îngrășăminte din UE nu vor putea transfera costurile în creștere în prețurile propuse consumatorilor finali. Este Consiliul preocupat de posibilul colaps al industriei producătoare de îngrășăminte din Uniunea Europeană?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 intitulată „Schema de comercializare a certificatelor de emisii” (Directiva ETS) a stabilit un sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect seră în cadrul Comunității, instrument-cheie pentru reducerea emisiilor din industriile mari consumatoare de energie și pentru contribuția la utilizarea tehnologiilor necesare cu emisii reduse de carbon.

Parlamentul European și Consiliul au revizuit Directiva privind schema de comercializare a certificatelor de emisii la prima lectură în decembrie 2008, ca parte a unui pachet legislativ ambițios în domeniul climei și energiei și au introdus conceptul de abordare armonizată la nivelul UE pentru alocarea de certificate.

În special, directiva revizuită prevede un plafon la nivelul UE privind cantitatea totală de cote de emisii cu o traiectorie anuală descendentă a emisiilor și introducerea treptată a licitării cotelor.

Începând din anul 2013 licitarea integrală trebuie să devină obligatorie pentru sectorul energetic, în timp ce un sistem tranzitoriu pentru alocarea cu titlu gratuit, bazată pe criterii de referință, va fi instituit pentru industrie și sectoarele de energie termică.

În temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE⁽¹⁾, Comisia trebuie să adopte dispoziții de executare pe deplin armonizate la nivel comunitar pentru alocarea cotelor din schema UE de comercializare a certificatelor de emisii începând cu anul 2013, inclusiv criteriile de referință utilizate pentru stabilirea numărului de cote cu titlu gratuit.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control. Prin urmare, Comisia a prezentat un proiect de decizie Comitetului schimbărilor climatice format din experți din statele membre. Deoarece comitetul a dat un aviz favorabil cu privire la proiectul de decizie, în luna ianuarie 2011 Comisia l-a prezentat Parlamentului European și Consiliului pentru o perioadă de control de trei luni. La sfârșitul acestei perioade, în cazul în care adoptarea proiectului de măsură nu este respinsă pe motiv că depășește competențele de executare conferite Comisiei în actul de bază, că nu este compatibilă cu scopul sau conținutul actului de bază sau că nu respectă principiile subsidiarității și proporționalității, Comisia va adopta decizia.

Directiva prevede ca sectoarele expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid carbon să primească cote cu titlu gratuit în proporție de 100 %, pe baza unui criteriu de referință. Sectorul de îngrășăminte a fost expus acestui risc și, prin urmare, va beneficia de o alocare cu titlul gratuit la un nivel mai înalt.

Ce inițiative va introduce Președinția pentru îmbunătățirea posibilităților de angajare în rândul tinerilor în cadrul Uniunii Europene?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Chiar de la începutul mandatului Președinției, problema încadrării în muncă a tinerilor a fost inclusă pe ordinea de zi a reuniunii informale a miniștrilor muncii, care a avut loc în perioada 17-18 ianuarie, în Ungaria. În observațiile de încheiere, Președinția a subliniat faptul că abordarea provocărilor cu care se confruntă tinerii și îmbunătățirea integrării acestora pe piața muncii necesită cooperarea mai multor politici, inclusiv a măsurilor generale care au un impact atât asupra cererii, cât și asupra ofertei de pe piața muncii. Alinierea sistemelor de învățământ și de formare profesională la nevoile pieței muncii, facilitarea tranziției tinerilor spre piața muncii prin ucenicie și alte scheme pentru acumularea experienței de muncă, stimulentele și serviciile consolidate oferite de instituțiile publice de ocupare a forței de muncă, precum și stimularea creării de locuri de muncă sunt domenii-cheie pentru îmbunătățirea ocupării forței de muncă a tinerilor. De asemenea, Președinția a considerat că statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită celor mai defavorizați tineri (cum ar fi tinerii cu nivel scăzut de calificare, cei cu o situație socioeconomică nefavorabilă, tinerii cu handicap, migranții sau minoritățile etnice).

În plus, Președinția va include pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului din 7 martie 2011 Raportul comun privind ocuparea forței de muncă prin care Consiliul va fi invitat să concluzioneze că educația și formarea profesională pot aduce o contribuție importantă la sporirea perspectivelor de angajare, mai ales pentru tinerii care se confruntă cu dificultăți foarte mari la intrarea pe piața muncii. Este esențial să se recunoască că este important să se pună în aplicare și să se consolideze politicile privind învățarea de-a lungul vieții, începând cu educația preșcolarilor, prin încurajarea participării la învățare prin intervenții specifice și să se facă învățarea mai relevantă pentru nevoile pieței muncii, prin promovarea formării profesionale în cadrul întreprinderilor cu ajutorul schemelor de parteneriat și prin încercarea de a dezvolta metode mai flexibile de învățare. În acest context, Președinția dorește să sublinieze necesitatea de a combate abandonul școlar timpuriu, precum și de a promova facilitarea tranziției de la educație la ocuparea forței de muncă.

În timpul Președinției sale, Ungaria va organiza mai multe conferințe care abordează problema încadrării în muncă a tinerilor. Prima conferință va avea loc la Budapesta, în perioada 4 - 5 aprilie 2011, alături de reuniunea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă. Aceasta se va concentra asupra a trei subiecte-cheie, și anume anticiparea nevoilor de calificare ale economiei, facilitarea tranziției de la școală la ocuparea unui loc de muncă și stimularea cererii de forță de muncă în direcția tinerilor.

Cea de-a doua conferință va avea loc în perioada 28 - 29 aprilie la Budapesta și se concentrează asupra rolului serviciilor publice pentru ocuparea forței de muncă și asupra serviciilor europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), axându-se în special pe susținerea tinerilor profesioniști aflați la început de carieră. Pentru a consolida o abordare orientată mai practică, această conferință va fi însoțită de un târg de locuri de muncă pentru tineri.

În luna iunie, în scopul de a atrage o atenție mai mare asupra acestei teme prioritare, Consiliului i se va prezenta de către Președinția maghiară o serie de proiecte de concluzii care promovează integrarea pe piața muncii a tinerilor, pe care acesta va fi invitat să le discute și să le aprobe.

Ce inițiative va adopta Președinția pentru a ameliora competitivitatea economiei europene?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Președinția maghiară se va concentra asupra a trei priorități pentru a îmbunătăți competitivitatea economiei europene în timpul mandatului său, și anume asupra noii Strategii Europa 2020 pentru creștere economică și locuri de muncă, asupra politicii privind întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv asupra punerii în aplicare pe deplin a Actului privind întreprinderile mici („Small Business Act”) din anul 2008 și asupra continuării strategiei UE din anul 2008 privind materiile prime.

În ceea ce privește Strategia Europa 2020 pentru creștere economică și locuri de muncă, se acordă atenție deplină Analizei anuale a creșterii, publicată de către Comisie la 12 ianuarie. La 10 și 11 martie, Consiliul va purta o discuție strategică pe baza informațiilor din această analiză și a orientărilor din 4 februarie ale Consiliului European. Activitatea se va axa pe punerea în aplicare a inițiativelor emblematice incluse în Strategia UE 2020 și pe atingerea acelor obiective principale pentru care Consiliul este responsabil.

Președinția maghiară consideră că succesul strategiei noastre de competitivitate depinde de întreprinderile mici și mijlocii. Pentru a aborda nevoile acestora și pentru a stimula activitățile internaționale ale întreprinderilor mici și mijlocii inovatoare și cu un grad ridicat de competitivitate, se va pune accent pe următoarele documente importante: (a) în primul rând, evaluarea intermediară a Actului privind întreprinderile mici („Small Business Act ”) din iunie 2008; (b) în al doilea rând, viitoarele propuneri ale Comisiei pentru consolidarea sprijinului acordat IMM-urilor europene pe piețele din afara UE va fi de mare interes pentru Consiliu, deoarece reprezintă un vector important pentru viitoarea creștere și ocupare a forței de muncă.

Continuarea strategiei UE privind materiile prime. Cea de a treia prioritate importantă a Președinției noastre este de a îmbunătăți securitatea europeană a aprovizionării cu materii prime. La 2 februarie, Comisia a prezentat o comunicare de continuare a comunicării sale anterioare din luna noiembrie 2008. În concluziile Consiliului, care au fost adoptate în anul 2009, cei trei piloni ai strategiei UE privind materiile prime au fost stabiliți în mod ferm: condiții echitabile de acces la materiile prime pe piața mondială, dezvoltarea surselor de materii prime în cadrul Uniunii Europene și eforturi de îmbunătățire a eficienței utilizării resurselor și a reciclării.

Cu toate acestea, în ceea ce privește abordarea holistică a Actului privind piața unică, Președinția maghiară acordă o importanță deosebită obținerii unui acord în cadrul Consiliului cu privire la planul de acțiune.

Prioritățile în domeniul energiei incluse în programul Președinției ungare arată că unul dintre punctele cele mai importante va consta în stabilirea priorităților cooperării externe a UE, în vederea atingerii obiectivelor politicii energetice a Uniunii.

Aș dori să știu care este opinia Consiliului cu privire la posibilitatea denunțării acordurilor bilaterale cu furnizorii externi de resurse energetice pentru a garanta că Uniunea Europeană negociază în unanimitate condițiile și prețul de achiziționare al energiei?

Care este opinia Consiliului cu privire la propunerea formulată de Președintele Parlamentului European, dl Buzek, de a se constitui un grup pentru achiziționarea de energie la nivelul Uniunii Europene?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

Consiliul consideră că energia sigură, durabilă și accesibilă, care contribuie la competitivitatea europeană, rămâne o prioritate pentru Europa. Acțiunea la nivelul UE poate și trebuie să aducă o valoare adăugată acestui obiectiv. Consiliul recunoaște faptul că este necesară o mai bună coordonare a activităților UE și ale statelor membre în vederea asigurării consecvenței și a coerenței în relațiile externe ale UE cu țările-cheie producătoare, de tranzit și consumatoare. Consiliul European din 4 februarie a invitat Comisia să prezinte până în luna iunie 2011 o Comunicare privind securitatea aprovizionării și cooperarea internațională care vizează îmbunătățirea în continuare a consecvenței și a coerenței acțiunii externe a UE în domeniul energiei și a invitat statele membre să informeze Comisia începând cu 1 ianuarie 2012 cu privire la toate acordurile bilaterale noi și existente, încheiate cu țările terțe în domeniul energetic ⁽¹⁾.

Acestea fiind spuse, a fost exprimat sprijinul politic pentru măsurile care ar putea include examinarea opțiunii unui mecanism de achiziție: în anul 2009, Consiliul a invitat Comisia, în cooperare cu statele membre, să prezinte rapid măsuri detaliate necesare pentru realizarea priorităților identificate în revizuirea strategică a politicii energetice: în ceea ce privește proiectele externe, acestea acoperă coridorul sudic și inelul energetic mediteranean. În special, Consiliul a convenit asupra priorității de a examina fezabilitatea mecanismului în conformitate cu normele UE în domeniul concurenței, care va facilita accesul la gazele caspice cu scopul de a permite noilor surse competitive de gaze să pătrundă pe piața europeană și ca infrastructura necesară să fie construită. În acest context, se atrage atenția onorabilului parlamentar asupra concluziilor recente ale Consiliului European din 4 februarie 2011 (punctul 12) în care Comisia este invitată să își continue eforturile pentru a facilita dezvoltarea de coridoare strategice pentru transportul unor volume mari de gaze, cum ar fi coridorul sudic.

O altă măsură adoptată de UE în acest context este semnarea „Declarației comune privind coridorul sudic de gaze naturale” de către președintele Azerbaidjanului și de dl Barroso, la 13 ianuarie 2011.

În ceea ce privește posibilul grup pentru achiziționarea de energie de la nivelul UE, astfel cum a sugerat Președintele Parlamentului European, Consiliul reamintește că UE nu achiziționează energie și nici nu negociază prețurile sau condițiile contractuale pentru livrarea de energie: acest lucru rămâne în sarcina companiilor private. Consiliul nu și-a exprimat opinia cu privire la acest lucru și Președinția nu poate, prin urmare, să aibă o reacție la această propunere.

Care sunt opțiunile Președinției ungare cu privire la posibilele reforme ale fondului de salvgardare financiară a zonei euro, în special cu referire la răscumpărările de datorii pentru beneficiarii acestor fonduri și ratele mai mici de dobândă la împrumuturile de salvare?

(RO) Prezentul răspuns, care a fost elaborat de președinție și nu este obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii săi, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în perioada de sesiune a Parlamentului European din luna februarie 2011, de la Strasbourg.

În luna mai 2010, s-a convenit asupra unui pachet cuprinzător de măsuri pentru menținerea stabilității financiare în zona euro, având o valoare totală de 500 de miliarde de euro. O sumă mai mică din acest pachet (până la 60 de miliarde de euro) este acoperită de un instrument al Uniunii, mecanismul european de stabilizare financiară (MESF). Condițiile de activare a acestei părți a sprijinului sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară. Suma rămasă, cea mai mare parte a pachetului, nu mai intră în domeniul de aplicare al tratatelor deoarece este acoperită de Facilitatea europeană de stabilitate financiară (FESF), instituită de statele membre din zona euro. Din acest motiv, Președinția nu poate face comentarii cu privire la subiectele ridicate de onorabila deputată și nu ar fi adecvat, în niciun caz, să speculeze cu privire la subiecte, cum ar fi revizuirea ratelor dobânzii și posibila răscumpărare a datoriilor.

Onorabila deputată este conștientă de faptul că șefii de stat sau de guvern din zona euro, Comisia și BCE și-au exprimat la 4 februarie intenția de a finaliza, până la sfârșitul lunii martie, o strategie cuprinzătoare pentru a menține stabilitatea financiară în zona euro, inclusiv consolidarea FESF, astfel încât să se asigure eficiența necesară pentru a oferi sprijin adecvat.

Privind în perspectivă, Consiliul European din 16-17 decembrie a mandatat miniștrii finanțelor din statele membre din zona euro și Comisia să finalizeze activitatea privind acordul interguvernamental de instituire a viitorului mecanism european de stabilitate până în luna martie 2011. Acest viitor mecanism ar trebui să devină operațional în anul 2013 și, în consecință, să înlocuiască instrumentele actualmente în vigoare.

Acțiunea pregătitoare CALYPSO a fost lansată în anul 2009 pentru a remedia probleme legate de caracterul sezonier din sectorul turismului european, pentru a încuraja cele mai bune practici în dezvoltarea turismului și pentru a mări participarea în acest sector a unor grupuri precum pensionarii, tinerii, persoanele cu handicap și familiile care sunt confruntate cu dificultăți de ordin social.

Aceasta este o măsură potrivită și inovatoare, bine adaptată noii competențe a UE în domeniul turismului. Ce măsuri concrete vor fi inițiate din luna februarie 2011 pentru implementarea acestei acțiuni? A stabilit Comisia evaluări preliminare privind eficiența acesteia? În sfârșit, în ce măsură au fost dezvoltate sinergii cu alte programe UE, precum FEDER și Interreg?

(RO)Acțiunea CALYPSO a fost lansată în anul 2009 pentru a promova turismul social pentru patru grupuri-țintă (persoanele în vârstă, tinerii, persoanele cu dizabilități și familiile care se confruntă cu dificultăți sociale și financiare), prin schimburi transnaționale de turiști în afara sezonului de vârf.

Prin urmare, CALYPSO poate contribui la:

- îmbunătățirea economiilor regionale prin dezvoltarea turismului social;

- extinderea sezonalității în domeniul turismului;

- consolidarea ocupării locurilor de muncă (mai multe locuri de muncă de calitate mai bună);

- consolidarea cetățeniei europene.

Principalele acțiuni din cadrul CALYPSO din primii doi ani (2009-2010) au fost:

- studiul CALYPSO „Schimburile de turiști în Europa” (cu participarea a 21 de state membre/țări candidate);

- cofinanțarea acțiunilor autorităților publice care vizau efectuarea de schimburi transnaționale de turiști în afara sezonului de vârf pentru grupurile-țintă ale acțiunii CALYPSO;

- organizarea a șapte reuniuni de sensibilizare (încercarea de identifica bunele practici și cele mai bune mecanisme pentru facilitarea schimburilor de turiști la prețuri atractive între țări diferite în afara sezonului de vârf).

- crearea materialelor de comunicare (crearea unui logo, a „lamàs” și a unui pliant de promovare în toate limbile oficiale ale Europei).

Creșterea bugetului la 1,5 miliarde de euro în 2011 este un semn clar că programul de lucru lansat de către Comisie a fost foarte apreciat de Parlamentul European.

Până în prezent, acțiunea a fost pusă în aplicare cu succes, deși nu au fost dezvoltate sinergii formale cu alte programe ale UE, ținând seama, printre altele, de durata limitată a acțiunii pregătitoare. Cu toate acestea, ca parte a Comunicării sale privind turismul⁽¹⁾, adoptată la 30 iunie 2010, Comisia se va strădui să își intensifice eforturile pentru a încuraja extinderea sezonului turistic, inclusiv printr-o mai bună utilizare a sinergiilor cu alte inițiative la nivel național sau european.

Incompatibilitatea dintre diferitele încărcătoare pentru telefoane mobile provoacă neajunsuri însemnate și mari cheltuieli consumatorilor. Poate Comisia oferi informații cu privire la progresele actuale legate de stabilirea unor standarde europene pentru un încărcător comun pentru telefoane mobile cu funcții informatice, în conformitate cu acordul anunțat în iunie 2009?

Când crede Comisia că încărcătoare pentru telefoane mobile compatibile vor exista la dispoziția consumatorilor europeni?

Prevede Comisia extinderea acestor standarde pentru un încărcător comun în scopul includerii altor fabricanți și mărci de telefoane mobile?

(RO)Ca urmare a dispoziției Comisiei, în decembrie 2010 organismele europene de standardizare CEN/CENELEC⁽¹⁾și ETSI⁽²⁾ au pus la dispoziție standardele armonizate necesare pentru fabricarea de telefoane mobile care pot fi conectate la un computer și care au un încărcător comun.

Standardul pregătit de ETSI ține seama de riscurile de siguranță și de emisiile electromagnetice și asigură faptul că încărcătoarele comune au o rezistență suficientă la acțiunea externă. Standardul de interoperabilitate dezvoltat de CEN-CENELEC permite interoperabilitatea, adică încărcătorul comun este compatibil cu telefoane mobile de diferite mărci.

Aceasta este cea mai recentă evoluție în procesul de creare a unui încărcător comun la nivel mondial pentru telefonul mobil, care a fost inițiat de către Comisia Europeană. Aceasta este o urmare a acordului din iunie 2009 dintre 14 producători principali de telefoane mobile privind armonizarea încărcătoarelor pentru telefoanele mobile care pot fi conectate la un computer, vândute în Uniunea Europeană.

Prima generație de telefoane mobile cu încărcătoare comune trebuie să apară pe piață în anul 2011.

Dezvoltarea de standarde europene a fost necesară pentru a asigura compatibilitatea și funcționalitatea noii generații de încărcătoare de tip micro-USB⁽³⁾și doar încărcătoarele noi care respectă standardele europene vor fi considerate „încărcătoare comune”.

Este important să se țină seama de faptul că introducerea încărcătorului comun se va face treptat și va depinde mai mult de comportamentul consumatorilor și de rata de înlocuire a telefoanelor vechi. Pe de altă parte, Comisia Europeană nu poate decide cu privire la strategiile de marketing și de distribuție ale producătorului, dar este încrezătoare că încărcătorul comun va fi disponibil publicului prin intermediul mijloacelor obișnuite de marketing în anul 2011.

În prezent, nu există planuri pentru o acțiune specială de extindere a acordului dintre cele 14 companii care au semnat memorandumul de înțelegere la toți producătorii de telefoane mobile.

Având în vedere activitățile pregătitoare care vizează definirea principiilor politicii europene privind materiile prime, instituțiile europene se află în situația de a face o alegere strategică în privința locului ocupat de reciclare în politica privind materiile prime.

Care sunt posibilitățile oferite de reciclare din punct de vedere al extracției de materii prime în diferitele grupuri de materii prime strategice pentru dezvoltarea economiei europene?

Ce procent ar putea atinge reciclarea (urban mining) în raport cu resursele proprii și importul de materii prime?

(RO) Comisia mulțumește distinsului deputat pentru că i-a oferit posibilitatea de a explica poziția Comisiei față de rolul reciclării în strategia UE privind materiile prime. Reciclarea este una dintre prioritățile Comisiei, atât în cadrul inițiativei privind materiile prime, cât și în cadrul strategiei tematice privind prevenirea și reciclarea deșeurilor.

Din punct de vedere economic, presiunea continuă asupra materiilor prime neenergetice implică faptul că valoarea materiilor „urbane” reciclabile din UE a crescut considerabil. Fiind o societate industrializată, UE are stocuri mari de materii reciclabile. Haideți să exploatăm acest potențial. Din punctul de vedere al mediului, reciclarea sporită și, într-adevăr, eficiența utilizării resurselor ne ajută să reducem nevoia de energie și alte probleme de mediu. Din punct de vedere economic, acestea creează noi activități în Uniunea Europeană și oferă locuri de muncă – aproximativ 1,2 milioane de locuri de muncă în prezent.

Europa este una dintre regiunile principale în ceea ce privește reciclarea. Pe de o parte, reciclarea deșeurilor municipale din UE s-a dublat în 10 ani, între statele membre existând diferențe semnificative, unele dintre acestea reciclând aproximativ 70 % din deșeurile municipale, altele încă depozitând mai mult de 90 % din deșeurile lor. Pe de altă parte, numeroase metale rare sau esențiale nu sunt reciclate deloc. Trebuie să acționăm pentru a schimba această situație.

Acestea fiind spuse, reciclarea deșeurilor din depozitele urbane nu este soluția pentru toate problemele noastre: - deși poate reduce nevoia de materii prime, reciclarea nu poate satisface în totalitate cererea în contextul unei economii mondiale în creștere. UE trebuie în continuare să stimuleze și să promoveze eficiența utilizării resurselor, producția și consumul durabil, precum și extracția eficientă. Pe scurt, deși reduce în mod considerabil presiunea asupra resurselor noastre, reciclarea nu este o soluție. Cu toate acestea, reciclarea rămâne o sursă indigenă vitală de materii.

În ceea ce privește potențialul reciclării de a satisface nevoia noastră de materii la un nivel mai ridicat, trebuie să se amintească faptul că unele materii sunt mai ușor de reciclat, din punct de vedere tehnic, decât altele. De asemenea, există diferite argumente economice și juridice. Prin urmare, nu există un singur obiectiv de reciclare pentru materii.

Așadar, există trei provocări (și soluții):

în primul rând, UE trebuie să îmbunătățească tehnologiile utilizate pentru reciclare. UE se află pe primul loc în ceea ce privește inovarea în acest domeniu, dar nu dispune încă de mijloace pentru a recicla numeroase metale rare, cum ar fi pământurile rare. Acesta este unul dintre motivele pentru care, în prezent, elaborăm un parteneriat pentru inovare în domeniul materiilor prime.

în al doilea rând, UE trebuie să aibă condiții echitabile de concurență. Trebuie să dăm noi impulsuri reciclării pentru a o face interesantă din punct de vedere economic în Uniunea Europeană, prin consolidarea piețelor de reciclare și prin îmbunătățirea rentabilității sectorului.

în al treilea rând, UE trebuie să garanteze punerea în aplicare a legislației privind deșeurile, în special a Directivei-cadru privind deșeurile și a normelor privind transportul deșeurilor, pentru a asigura că obiectivele minime de reciclare ale UE vor fi atinse și că o comercializare europeană a deșeurilor pe teritoriul și în afara UE este tratată în același mod ecologic. De aceea, Comisia propune acțiuni pentru a facilita o mai bună punere în aplicare a legislației privind deșeurile;

în final, UE trebuie să optimizeze colectarea, asigurându-se că statele membre mai puțin performante elaborează strategii adecvate, bazate pe experiența celor mai performante state membre.

În concluzie, reciclarea și eficiența utilizării resurselor reprezintă o prioritate principală a Comisiei. Vom depune eforturi pentru a sprijini propunerile prezentate recent în comunicările privind materiile prime și eficiența utilizării resurselor, precum și propunerile conținute de strategia tematică privind deșeurile. Comisia se așteaptă și ar aprecia ca Parlamentul European să acorde sprijinul necesar propunerilor concrete care sunt cuprinse în strategiile Comisiei.

Ținând seama de repercusiunile pe care le-a avut eliminarea frontierelor interne ale pieței unice, în special în regiunile situate în proximitatea acestor frontiere, dar și de dezechilibrele observate între întreprinderile care au sediul în diverse state membre în ceea ce privește costul muncii, al materiilor prime și al politicilor fiscale, care se află la rădăcina unor fluctuații importante, în funcție de statul membru în cauză, ale prețurilor pentru același produs sau serviciu, care sunt condițiile indispensabile pentru competitivitatea întreprinderilor situate la frontierele interne ale pieței unice?

În cadrul „Small Business Act”, cum va fi posibil să se sprijine întreprinderile mici și mijlocii din regiunile transfrontaliere confruntate cu condiții concurențiale inegale și să se profite la maximum de oportunitățile oferite în materie de dezvoltare și de inovare, fără a submina consolidarea pieței unice și a condițiilor de concurență?

Care sunt cele mai importante inițiative ale Comisiei care urmăresc o mai bună adaptare a pieței unice la nevoile actuale ale IMM-urilor din regiunile transfrontaliere, astfel încât acestea să-și poată îmbunătăți performanțele și să obțină beneficii mai mari și mai echilibrate?

(RO) În fiecare an Comisia Europeană publică un raport privind competitivitatea europeană industrială ca parte a noii Strategii Europa 2020. Raportul din anul 2010 identifică o serie de provocări cu care se confruntă companiile în contextul crizei actuale și analizează măsurile luate de statele membre pentru a îmbunătăți competitivitatea lor. Prin sprijinirea activităților antreprenoriale ca parte a inițiativei emblematice privind politica industrială, Strategia Europa 2020 vizează să ajute companiile să facă față provocărilor ridicate de globalizare, de criza economică și de tranziția spre o economie durabilă.

Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) pentru a face față provocărilor specifice dimensiunii acestora este unul dintre obiectivele noii Strategii Europa 2020, urmărit în special în cadrul inițiativei emblematice „O nouă politică industrială adaptată erei globalizării”. În general, Strategia Europa 2020 trebuie să reducă diferențele dintre statele membre în ceea ce privește climatul de afaceri și condițiile în care companiile își desfășoară activitatea, încurajând statele care au rămas în urmă să recupereze.

Sprijinirea IMM-urilor pentru a profita mai mult de oportunitățile oferite de piața unică este unul dintre principiile directoare ale „Small Business Act” pentru Europa (SBA) și va rămâne unul dintre domeniile de acțiune prioritară în cadrul revizuirii SBA care urmează să fie adoptată la sfârșitul lunii februarie 2011.

Primul lucru pe care Comisia intenționează să îl facă este să crească gradul de sensibilizare cu privire la informațiile și serviciile de sprijin disponibile pentru IMM-uri, pentru a spori accesul la comerțul transfrontalier. Se va pune accent pe rețelele și instrumentele existente, cum ar fi Rețeaua întreprinderilor europene, Solvit, Europa ta – portal de afaceri – și portalul european pentru IMM-uri (Small Business Portal).

Integrarea pieței unice nu este perfectă și diferențele predomină în rândul statelor membre. Din acest motiv, va exista un efort permanent de a identifica și de a diminua deficiențele pieței unice.

Noul Act privind piața unică, al cărui obiectiv de bază este de a da un nou impuls integrării, recunoaște necesitatea creării unui mediu care să stimuleze dezvoltarea IMM-urilor. Au fost propuse măsuri specifice de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la piețele financiare sau de simplificare a mediului administrativ.

Comisia este conștientă de faptul că diferitele niveluri de dezvoltare care există între regiunile europene conduc la diferențe economice (inclusiv în ceea ce privește costurile forței de muncă și prețurile). Rolul politicii de coeziune este, în primul rând, de a reduce diferențele și, în al doilea rând, de a stimula competitivitatea companiilor și mai ales a IMM-urilor. „Small Business Act” nu prevede acțiuni de sprijin specifice pentru IMM-urile din regiunile transfrontaliere. Inițiativa vizează în principal crearea de condiții-cadru identice pentru toate IMM-urile, cu condiția ca domeniile să țină de competența UE.

Există o gamă variată de măsuri de sprijin pentru IMM-uri ca parte a politicii regionale direcționate spre zonele transfrontaliere. În acest context, trebuie subliniat faptul că fiecare program operațional are o listă de opțiuni de sprijin adaptate la nevoile locale. Unele dintre cele mai obișnuite măsuri includ: sprijinirea cercetării aplicate, transferul de tehnologie, creșterea gradului de sensibilizare în cadrul companiilor cu privire la gestionarea inovării, crearea de centre de competitivitate, crearea de rețele, sprijinirea întreprinderilor nou înființate, sprijinirea promovării produselor și a modelelor de producție ecologice sau sprijinirea creării de site-uri de internet bilingve.

Parlamentul a fost solicitat recent să-și prezinte avizul cu privire la proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și în România. Totuși, astfel cum a fost cazul și în trecut, Parlamentul nu are acces la anumite documente ale Consiliului care sunt esențiale pentru formularea avizului respectiv.

Dat fiind că dl comisar Šefčovič a subliniat în trecut nevoia de a consolida Parlamentul European în conformitate cu Tratatul de la Lisabona și dat fiind că mandatul său include asigurarea capacității instituțiilor europene de a conlucra eficient, este de acord Comisia cu faptul că această lipsă a accesului la documente aduce atingere relațiilor interinstituționale și încalcă profund spiritul Tratatului de la Lisabona, care solicită o cooperare loială între Consiliu și Parlament? Care consideră Comisia că-i este rolul în procesul de a găsi o soluție pentru această problemă recurentă?

(RO) În conformitate cu Actul de aderare din anul 2005, aderarea la spațiul Schengen fără controale la frontierele interne impune adoptarea unei decizii de către Consiliu după consultarea cu Parlamentul European și după verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare aplicabile în spațiul Schengen, a îndeplinirii condițiilor necesare aplicării tuturor părților acquis-ului Schengen.

Acest proces de evaluare din spațiul Schengen intră în responsabilitatea deplină a statelor membre, iar decizia privind ridicarea controlului la frontierele interne este luată în unanimitate de către Consiliu. Prin urmare, accesul la documentele elaborate de Consiliul, este, de asemenea, responsabilitatea Consiliului.

Documentele menționate în întrebarea distinsei deputate sunt documente secrete. Comisia a luat act de faptul că au fost stabilite relații între Consiliu și Parlamentul European cu scopul de a se ajunge la un acord privind modalitățile de acces al deputaților din Parlamentul European la informațiile secrete ale Consiliului.

De asemenea, Comisia a luat cunoștință de faptul că, între timp, Consiliul a fost de acord cu desecretizarea documentelor de evaluare care ar trebui să faciliteze accesul deputaților din Parlamentul European la informațiile conținute de acestea.

Cum apreciază Comisia evoluția situației economice, a dezvoltării infrastructurilor transfrontaliere, precum și a democrației și a statului de drept în Africa de Vest, în special în lumina problemelor din Camerun și Coasta de Fildeș?

(RO) Situația politică și economică variază în mod considerabil în Africa de Vest, de la țară la țară. Regiunea se confruntă cu situații vulnerabile și cu infracțiuni de trafic care contribuie la instabilitatea sa cronică. Totuși dezvoltarea generală a regiunii este, de asemenea, un motiv de optimism. Guineea, Mauritania și Niger au trecut prin perioade foarte dificile în ultimii câțiva ani, dar revin la căile democratice; altele au consolidat în continuare democrația și statul de drept. În general, dezvoltarea economică reprezintă o speranță pentru întreaga regiune după încetinirea care a fost consecința crizei financiare și economice mondiale. Cu toate acestea, trebuie să se depună mai multe eforturi pentru a reduce sărăcia încă foarte răspândită și pentru a face progrese în direcția obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Printre caracteristicile pozitive din regiune se numără, de asemenea, angajamentul ferm privind integrarea regională ca modalitate de a depăși sărăcia și guvernarea ineficientă.

Cele două organizații regionale, Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) și Uniunea Economică și Monetară Vest-Africană (WAEMU), urmăresc agende promițătoare, beneficiind de o asistență considerabilă din partea UE și a altor parteneri, inclusiv de sprijin pentru infrastructura transfrontalieră. Rolul puternic pe care ECOWAS și-l asumă în eforturile internaționale de a pune capăt crizei din Côte d'Ivoire sunt foarte încurajatoare. Camerun, țară din Africa Centrală, a gestionat relativ bine efectele crizei financiare și economice mondiale însă progresele înregistrate în direcția reducerii sărăciei la nivel general rămân nesemnificative. Situația generală a guvernării arată unele îmbunătățiri și va fi supusă unui test important la viitoarele alegeri prezidențiale.

Unele companii de turism oferă, pe lângă pachetele turistice, asigurări în caz de anulare a călătoriei sau asistență medicală în caz de îmbolnăvire sau accidente și repatriere în caz de deces. Aceste servicii sunt oferite pe durata unei călătorii, pentru 90 de zile sau pentru un an. Oferta este apreciată de către turiști, care se simt astfel mai în siguranță înainte și pe perioada călătoriilor. Unele companii oferă însă asistență pentru repatriere sau în caz de îmbolnăvire sau accidente doar pe baza unui bilet de avion și determină prețul asistenței în funcție de valoarea biletului de avion.

Această practică afectează interesele turiștilor, deoarece asistența de care ar putea avea nevoie aceștia nu depinde în niciun fel de valoarea biletului de avion. Având în vedere că aceste practici afectează interesele turiștilor, aș dori să întreb Comisia ce măsuri are în vedere pentru a reglementa aceste servicii și a împiedica practicile incorecte privind serviciile de asigurare sau de asistență oferite turiștilor?

(RO) Prin intermediul agențiilor de turism, companiile de asigurări vând adesea polițe de asigurare care acoperă călătoriile cetățenilor europeni în afara țări lor de origine. Astfel de polițe de asigurare privesc dreptul contractual. Asigurările de călătorie limitate de prețul biletului de avion nu sunt o consecință a dreptului comunitar al asigurărilor. Din informațiile pe care le deține Comisia, aceasta practică nu este una obișnuită. Aceste servicii nu par să prezinte o cerere foarte mare pe piață.

În general, piața asigurărilor, la fel ca alte piețe, este determinată de cerere și ofertă. Companiile de asigurări intenționează să ofere produse care sunt adaptate la necesitățile posibililor clienți. În orice caz, consumatorul este cel care alege, desigur, să achiziționeze sau nu o asigurare de călătorie într-o anumită situație.

Cu toate acestea, în cazul în care titularii polițelor de asigurare consideră că au fost încălcați termenii contractului sau că sunt nerezonabile condițiile contractuale, aceștia au la dispoziție mai multe căi de atac. În primul rând, problema poate fi adusă în atenția autorității extrajudiciare de reclamație care este responsabilă de soluționarea litigiilor dintre titularii polițelor de asigurare și asigurători⁽¹⁾. În plus, în conformitate cu Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii⁽²⁾, asociațiile de protecție a consumatorilor pot contesta clauzele contractuale abuzive în fața instanțelor naționale. Prin urmare, titularii polițelor de asigurare în cauză pot lua în considerare, de asemenea, contactarea organizațiilor de consumatori responsabile.

După cum bine știe Comisia, traficul aerian european a fost din nou grav afectat în perioada Crăciunului. Este a treia oară în decursul anului 2010 când spațiul aerian a fost astfel paralizat, ca urmare a unor căderi importante de zăpadă la începutul anului și apoi a crizei provocate de norul de cenușă, care nu vor fi ușor de uitat.

Deși anul 2010 a fost cu siguranță o excepție, dovezile sugerează că astfel de incidente vor deveni din ce în ce mai frecvente în viitor pe măsură ce condițiile climatice se vor schimba. Astfel, este esențial ca UE să continue să se pregătească pentru asemenea evenimente pentru a proteja atât consumatorii, cât și companiile aeriene împotriva întârzierilor nefericite de amploarea celor din 2010.

Intenționează Comisia să coordoneze pregătirea aeroporturilor europene pentru a face față unor căderi excesive de zăpadă? S-a angajat Comisia să revizuiască politicile de acordare de compensații pentru astfel de întârzieri, care, având în vedere că au fost concepute într-o epocă diferită a transportului aerian, sunt insuficiente atât din punctul de vedere al consumatorilor, cât și al companiilor aeriene din secolul al XXI-lea?

(RO)Transportul aerian din luna decembrie 2010 a fost grav tulburat în întreaga Europă. Numeroase aeroporturi mari din UE s-au închis parțial în cursul celei mai aglomerate săptămâni a anului: începutul vacanței de Crăciun. În general, 35 000 de zboruri au fost anulate (ceea ce reprezintă mai mult decât totalul zborurilor din anul 2009) și zeci de mii de persoane au rămas blocate în aeroporturi, ca să nu mai vorbim de problemele majore reprezentate de gestionarea bagajelor. Este de datoria Comisiei să minimizeze impactul acestor condiții meteorologice extreme în cazul în care acestea s-ar repeta. Comisia este totuși foarte mulțumită că nu a avut loc niciun accident și că siguranța nu a fost compromisă.

În primul rând, trebuie să tragem învățăminte din ceea ce s-a întâmplat. Astfel cum a fost anunțat în decembrie 2010, Comisia s-a întâlnit la 19 ianuarie 2011 cu directorii executivi ai aeroporturilor pentru a discuta cu exactitate ceea ce s-a întâmplat și ceea ce se poate face pentru a evita situații asemănătoare în viitor. Există 5 domenii principale în care Comisia consideră că este necesar să se ia măsuri:

planificarea aeroportuară de contingență pentru zăpadă trebuie să fie îmbunătățită.

Este necesar să se asigure o mai bună cooperare între toți cei implicați în transportul aerian.

Este necesar să se asigure funcționarea adecvată a aeroporturilor principale. Având în vedere efectele secundare, aeroporturile, în general, trebuie să fie mai bine integrate, astfel încât să funcționeze ca o rețea. Acestea nu pot funcționa izolat.

Informarea pasagerilor trebuie să fie îmbunătățită, oferind informații mai bune și mai oportune cu privire la întârzieri sau la rerutare.

Și, pentru a atinge toate aceste obiective, în aeroporturi sunt necesare cerințe minime de servicii și calitate pentru pasageri. Aceste cerințe trebuie să fie coerente la nivel european.

Astfel de cerințe trebuie, în opinia Comisiei, să fie elaborate pe baza propunerilor din partea industriei în sine. Comisia a solicitat aeroporturilor europene să revină cât mai curând posibil cu un raport privind progresele înregistrate cu privire la planificarea de contingență pentru iarna viitoare. În ceea privește Comisia, aceasta este pregătită să prezinte măsuri specifice pentru a aborda aspectele menționate mai sus în pachetul privind aeroporturile, în principiu, înainte de vară.

În ceea ce privește problema legată de zborurile întârziate, Regulamentul privind drepturile pasagerilor curselor aeriene⁽¹⁾ prevede că transportatorii aerieni trebuie să ofere rerutare și să asigure – unde este necesar – îngrijire și asistență adecvată pentru pasagerii lor. Dreptul la compensații financiare pentru pasageri apare doar în anumite cazuri, în special atunci când circumstanțele incidentului care afectează un anumit zbor nu pot fi considerate neobișnuite și ar fi putut fi evitate dacă toate măsurile rezonabile ar fi fost luate.

Totuși ar trebui să se reamintească faptul că articolul 13 stabilește clar o răspundere partajată pentru toți operatorii în cauză, prin care aceștia au responsabilitatea de a oferi asistență pasagerilor, dar nu și obligația de a suporta toate costurile. Scopul utilizării operatorului de transport ca punct de convergență pentru obligațiile impuse de regulament este de a asigura și de a facilita aplicarea eficientă a regulamentului în beneficiul pasagerilor, fără a aduce atingere costurilor care trebuie suportate de orice altă persoană, publică sau privată, responsabilă pentru întârziere.

Luând în considerare învățămintele trase atât din criza norului de cenușă din luna aprilie 2010, cât și din ninsoarea abundentă din luna decembrie 2010, Comisia va publica în primăvara anului 2011 un Raport privind aplicarea Regulamentului privind drepturile pasagerilor curselor aeriene, care analizează funcționarea normelor existente până în prezent. În plus, intenționează să lanseze în cursul anului 2011 un studiu de impact menit să evalueze, printre altele, proporționalitatea măsurilor actuale și cele mai bune instrumente pentru a aborda vulnerabilitățile actualului regulament. În acest stadiu, este posibil ca o propunere legislativă de revizuire a normelor existente să fie prezentată în anul 2012. Comisia își menține angajamentul de a depune eforturi pentru a îmbunătăți sistemul european de transport aerian în scopul de a asigura că cetățenii europeni nu vor trebui să treacă din nou prin experiențe asemănătoare.

Politica economică a Greciei este stabilită în întregime de memorandumul „de înțelegere”, pe care guvernul elen l-a semnat cu FMI și Comisia Europeană. Chiar și susținătorii acestui memorandum recunosc că nu s-a propus niciun plan de dezvoltare economică în cadrul memorandumului sau în paralel cu acesta. Această situație agravează problemele financiare, creând o atmosferă sufocantă și având efecte psihologice devastatoare pe piața internă. Având în vedere că CRSN 2007-2013 constituie instrumentul principal de intervenție în domeniul dezvoltării, fiind, în cazul Greciei, în valoare de aproximativ 24 de miliarde de euro, poate Comisia răspunde la următoarele întrebări:

va actualiza Comisia CRSN 2007-2013, în cooperare cu Grecia, astfel încât acesta să poată răspunde noilor condiții impuse de criza economică? e dispusă Comisia să revizuiască cel puțin regulamentele de punere în aplicare, în scopul reducerii participării statului membru la programele cofinanțate?

ia Comisia în considerare dezvoltarea unor politici comune, precum turismul și sprijinirea micilor întreprinderi sau alte măsuri cu caracter social, în beneficiul statelor membre și al cetățenilor din Europa de Sud, care sunt cel mai grav afectați de criză?

(RO) Comisia și autoritățile elene au convenit că în anul 2010 nu se vor revizui programele operaționale ale Greciei deoarece absorbția de fonduri structurale în Grecia nu a fost destul de avansată pentru a se putea concluziona în mod adecvat cu privire la noile direcții care ar putea fi deservite de o revizuire. Autoritățile elene au făcut eforturi considerabile pentru a îndeplini obiectivele anuale de absorbție și alte cerințe pentru anul 2010 stabilite prin memorandumul de înțelegere. Procesul de revizuire necesită mult timp și ar afecta eforturile depuse pentru îndeplinirea acestor cerințe. Rata de absorbție a crescut în mod considerabil de la sfârșitul anului 2010. În plus, programele asigură domeniul de aplicare pentru investițiile necesare pentru a răspunde la criză.

Reglementările privind fondurile structurale au fost mai întâi modificate în contextul pachetului european de redresare economică de la începutul anului 2009⁽¹⁾. Ulterior, pentru a spori impactul finanțării UE asupra economiilor naționale și asupra piețelor muncii, reglementările au fost modificate din nou în anul 2010⁽²⁾ în urma unor discuții ample și cu aprobarea Parlamentului European și a Consiliului.

Modificări acceptabile și flexibilități cu privire la cerințele de cofinanțare naționale au fost discutate și abordate în pachetul de modificări menționat anterior. În plus, Comisia consideră că modificarea reglementărilor care se aplică tuturor statelor membre nu este metoda adecvată de a răspunde la cerințele specifice ale unui anumit stat membru.

În Comunicarea sa recentă „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020”⁽³⁾, Comisia încurajează guvernele naționale și regionale să se îndrepte în direcția „strategiilor de specializare inteligentă” și solicită acestora să redirecționeze sprijinul Fondului european de dezvoltare regională pentru a consolida investițiile în educație, cercetare și inovare, în conformitate cu astfel de strategii. De asemenea, aceasta afirmă că va sprijini cererile de redirecționare a fondurilor și reprogramarea unor acțiuni în acest scop.

Strategiile de specializare inteligentă reprezintă serii cuprinzătoare de acțiuni strategice care sprijină specializarea regională și creșterea prin intermediul inovării. Acestea vizează să sprijine și să exploateze activele unei regiuni și avantajul său competitiv și să stimuleze cooperarea dincolo de frontierele naționale și regionale, pentru a sprijini masa critică și fluxurile de cunoștințe.

Comisia consideră că aceste strategii ar trebui să fie însoțite de măsurile de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru cercetare și inovare prin alinierea sprijinului Fondului european de dezvoltare regională la prioritățile programelor naționale de reforme și prin utilizarea pe deplin a flexibilității în cadrul programelor politicii regionale pentru a redirecționa finanțarea în acest scop.

Pentru a asista regiunile în acest proces, Comisia va lansa în anul 2011 o „platformă de specializare inteligentă” pentru a disemina informații și pentru a oferi feedback regiunilor prin stabilirea unei platforme de învățare în scopul de a spori abilitățile și competențele în acest domeniu și de a sprijini schimbul de experiență.

La 3 noiembrie 2010, am depus o întrebare cu solicitare de răspuns scris adresată Comisiei și Consiliului cu subiectul „Evaluarea impactului sancțiunilor UE împotriva Iranului”. Termenul pentru oferirea unui răspuns la întrebarea mea a expirat la 5 ianuarie 2011. De ce nu a respectat Comisia Regulamentul de procedură?

(RO) Comisia mulțumește onorabilei deputate pentru întrebarea sa și regretă întârzierea în a răspunde la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-9540/10⁽¹⁾. Întârzierea a fost cauzată de faptul că serviciile relevante ale Comisiei au contribuit deja la formularea răspunsului la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-9539/10, adresată Consiliului, care a ridicat aceleași probleme. Referitor la acest subiect, Comisia are plăcerea de a confirma faptul că a dat propriul său răspuns la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-9540/10.

Comisia ar dori să profite de această oportunitate pentru a sublinia că decizia UE, din luna iulie 2010, de a aplica măsuri restrictive împotriva Iranului în sectoarele-cheie ale comerțului, finanțelor, transportului și energiei, precum și împotriva Gărzii Revoluționare Islamice, reflectă angajamentul politic ferm al UE de a pune rapid în aplicare Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 1929 și de a lua măsuri europene suplimentare de însoțire.

Aceste măsuri restrictive sunt instrumente economice în scopul politicii externe: acestea vizează susținerea soluționării prin negociere a tuturor preocupărilor majore cu privire la dezvoltarea de către Iran a unor tehnologii sensibile în sprijinul programelor sale nucleare și balistice, cu scopul de a promova rezolvarea diplomatică a problemelor nucleare ale Iranului.

Este important faptul că sancțiunile UE rămân direcționate spre anumite domenii și persoane cu scopul de a reduce consecințele negative pentru cei care nu sunt responsabili de politicile care au determinat impunerea de sancțiuni, adică, în primul rând, pentru populația iraniană. Comisia va continua să sublinieze necesitatea de a asigura că sancțiunile UE nu afectează populația civilă iraniană. Această abordare este o parte integrantă a politicii UE față de Iran.

Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele (ÎR/VP) ia act de preocupările privind sancțiunile SUA și restricțiile suplimentare pe care anumite companii le aplică în afacerile lor cu Iranul, care ar putea să nu fie necesare în temeiul reglementărilor UE privind sancțiunile. ÎR/VP a discutat de mai multe ori cu SUA despre Actul general privind sancțiunile, cesiunea și răspunderea în cazul Iranului (CISADA) și și-a exprimat îngrijorarea față de potențialele efecte extrateritoriale asupra companiilor din UE. ÎR/VP va continua să urmărească acest aspect îndeaproape și să asigure un dialog permanent cu operatorii privați, dar subliniază totuși faptul că efectele unor astfel de decizii ale companiilor trebuie să fie evaluate separat de impactul sancțiunilor UE.

Reglementările UE oferă o bază pentru punerea uniformă în aplicare a sancțiunilor UE și solicită statelor membre să stabilească sancțiuni proporționale, eficiente și disuasive aplicabile în cazul încălcărilor. Conform regulamentului, Comisia și statele membre se informează reciproc cu privire la punerea în aplicare și respectare, dar statele membre sunt responsabile pentru aplicarea sancțiunilor.

În conformitate cu articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul informează Parlamentul cu privire la reglementările UE privind sancțiunile. ÎR/VP va avea, de asemenea, plăcerea de a vă informa cu privire la această problemă în cadrul dialogului permanent cu Parlamentul cu privire la politica externă și de securitate comună.

Instrumentul european de microfinanțare Progress, elaborat de Comisie, vizează facilitarea accesului la finanțare (în limita sumei de 25 000 de euro) al persoanelor care doresc să înființeze sau să-și dezvolte întreprinderea și care se confruntă cu dificultăți în încercarea de a obține un credit bancar. Instituțiile microfinanciare publice și private din statele membre care doresc să obțină o garanție pot adresa solicitări în acest sens Fondului european de investiții (FEI), care gestionează, în numele Comisiei, instrumentul de microfinanțare Progress.

Dispune Comisia de date privind modul în care această măsură este pusă în aplicare în statele membre și este în măsură să precizeze dacă persoanele interesate au posibilitatea de a apela la acest tip de finanțare?

(RO) Comisia îndeamnă onorabilul deputat să consulte răspunsurile la întrebarea cu solicitare de răspuns oral H-639/10 adresată de dna Göncz în cadrul sesiunii din ianuarie 2011 a Parlamentului și la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-4763/10 adresată de dl Matula cu privire la același subiect⁽¹⁾. În plus, aceasta reamintește faptul că asigurarea accesului la grupurile-țintă și promovarea echilibrului geografic sunt esențiale pentru mandatul acordat Fondului european de investiții. Mai multe informații cu privire la instrumentul european de microfinanțare „Progress” sunt disponibile pe site-ul Comisiei⁽²⁾.

De curând, diferite semnale indică intenția Comisiei de a-și revizui poziția cu privire la finanțarea Universității europene de științe umane (EHU). Cu ocazia reuniunii Inițiativei Europene pentru Democrație și Drepturile Omului (IEDDO) din luna decembrie 2010, problema finanțării EHU nu a fost introdusă în proiectul de acțiune pentru anul 2011, deoarece decizia cu privire la metodele de finanțare și pertinența finanțării ar urma să fie luată mai târziu în cursul anului 2011.

La 20 ianuarie, Parlamentul European a adoptat cu majoritate absolută o rezoluție prin care invită Comisia să mențină și să mărească ajutorul financiar pe care îl acordă Universității europene de științe umane.

Are Comisia intenția să dezbată în curând această chestiune? Care sunt deciziile posibile privind finanțarea Universității europene de științe umane cu sediul la Vilnius?

(RO) Comisia mulțumește onorabilului deputat pentru că a subliniat importanța menținerii sprijinului pentru Universitatea europeană de științe umane (EHU) după reprimarea opoziției și a societății civile ulterior alegerilor prezidențiale din Belarus din 19 decembrie.

Comisia consideră că Universitatea europeană de științe umane are o contribuție importantă la dezvoltarea democratică a Belarusului, prin educarea tinerilor de aici care ar putea juca un rol principal în viitorul acestei țări. Prin intermediul instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), Uniunea Europeană (UE) a fost cea care a adus principala contribuție la fondul fiduciar al Universității europene de științe umane, oferind 1 000 000 de euro pe an începând cu 2008. Contribuția financiară totală a UE la sprijinul acordat Universității europene de științe umane începând cu ianuarie 2006 se ridică la 10 705 089 de euro. UE a încurajat în mod constant statele membre ale UE și alți donatori să ofere, de asemenea, sprijin.

În lumina evenimentelor recente din Belarus, menținerea sprijinului pentru Universitatea europeană de științe umane a devenit mult mai importantă. Prin urmare, Comisia este încântată să confirme că UE intenționează să mențină nivelul actual al finanțării pentru Universitatea europeană de științe umane în perioada 2011-2013, pentru a contribui la democratizarea societății belaruse.

În același timp, vom continua să susținem ca, pe termen lung, Universitatea europeană de științe umane să devină mai durabilă în sine; ca anumite activități ale acesteia să fie transferate la Minsk; și ca mai mulți studenți să se întoarcă în Belarus după finalizarea studiilor. UE se bucură să constate că deja s-au înregistrat progrese în ceea ce privește aceste trei obiective.

În general, UE și-a revizuit abordarea față de Belarus. Consiliul Afaceri Externe din 31 ianuarie a deplâns violența și a solicitat eliberarea necondiționată imediată a tuturor celor care sunt reținuți din motive politice și încetarea persecutării societății civile. Este important faptul că s-a decis de către Consiliul Afaceri Externe restabilirea și extinderea sancțiunilor împotriva persoanelor responsabile de fraudarea alegerilor prezidențiale și de reprimările violente ulterioare. Între timp, UE ajută la identificarea măsurilor adecvate pentru sprijinirea societății civile, inclusiv a mobilității studenților, precum și la consolidarea relațiilor cu poporul belarus.

Poate Comisia să furnizeze informații detaliate despre procedura de tratare a reclamațiilor, explicând limpede criteriile sale de decizie privind prioritatea acordată unei reclamații? Consideră Comisia că reglementările sale actuale referitoare la reclamațiile privind încălcările legislației comunitare reflectă și respectă cele mai bune practici? Ar defini Comisia aceste proceduri drept clar definite, corect echilibrate între reclamant și pârât, întotdeauna deschise, transparente și ușor de urmărit? Este oare corect ca doar „să se încerce luarea unei decizii cu privire la substanță (lansarea unei proceduri de încălcare sau închiderea cazului) în termen de 12 luni de la înregistrarea reclamației în serviciile Secretariatului General”? Reprezintă „garanțiile administrative” vreo garanție în sine?

Poate Comisia confirma dacă și unde pot cetățenii găsi informații detaliate, inclusiv calendare garantate pentru toate stadiile procedurii de reclamație?

Ce consideră Comisia că trebuie făcut pentru accelerarea procedurii și emiterea de concluzii mai rapide? Are Comisia în vedere să ia măsuri în acest sens?

(RO) Comisia consideră că procedura de prelucrare a plângerilor, pe care a stabilit-o, oferă garanțiile administrative menționate de onorabila deputată. Cu toate acestea, Comisia este întotdeauna pregătită să examineze dacă măsurile existente ar trebui îmbunătățite.

Noua procedură de înregistrare (proiectul CHAP: prelucrarea plângerilor – accueil des plaignants), care funcționează din luna octombrie 2009, vizează să asigure că toată corespondența identificată de corespondent ca fiind o întrebare sau o plângere cu privire la aplicarea dreptului comunitar este înregistrată în mod corespunzător.

În termen de 15 zile lucrătoare trebuie trimisă o confirmare de primire, care conține numărul oficial de referință atribuit plângerii, numele departamentului responsabil, o declarație specifică privind confidențialitatea datelor și explicarea detaliată a procedurii de încălcare a dreptului Uniunii Europene.

Comisia se angajează să răspundă reclamantului cât mai curând posibil după trimiterea confirmării de primire.

Scopul Comisiei este întotdeauna fie de a face primul pas oficial în procedura de încălcare a dreptului Uniunii Europene, fie de a clasa dosarul în termen de maximum un an de la prima înregistrare a plângerii. Sub rezerva confidențialității necesare care se aplică în cazul procedurilor de încălcare a dreptului comunitar, Comisia informează reclamantul cu privire la orice măsură importantă luată sau trimite acestuia un preaviz de o lună, inclusiv o explicație privind motivul și momentul clasării dosarului.

Informațiile privind procedura referitoare la plângeri sunt publicate pe site-ul de internet Europa. Reclamanții pot coresponda cu Comisia și, la cererea lor, pot vizita Comisia pentru a oferi informații suplimentare. Prin urmare, există numeroase posibilități pentru ca reclamanții să urmărească procedura aplicată în cazul plângerilor. Conținutul și contextul diferitelor plângeri variază și astfel variază și munca necesară soluționării acestora.

Prelucrarea plângerilor este în mare parte consacrată identificării și clarificării problemelor în cauză și luării de decizii cu privire la tipul de acțiune care pare cel mai adecvat. Comunicarea din anul 2007⁽¹⁾ intitulată „Către o Europă a rezultatelor – Aplicarea legislației comunitare” a identificat trei tipuri de priorități, două priorități la nivelul Comisiei, reprezentate de cazurile de netranspunere și de cazurile pentru care încălcarea dreptului comunitar a fost stabilită prin hotărâre judecătorească și o prioritate mai specifică sectorului privind cazurile care ridică probleme de nerespectare a principiilor sau care au un impact deosebit de negativ asupra cetățenilor, cum ar fi cele privind aplicarea principiilor tratatului și a elementelor principale ale regulamentelor și directivelor-cadru⁽²⁾.

Comisia a introdus recent proiectul-pilot al UE ca parte a noului angajament al Comisiei și al statelor membre de a răspunde mai rapid și mai eficient la întrebările și plângerile cetățenilor. Acest lucru reflectă importanța acordată acestor chestiuni pe lângă crearea anterioară a SOLVIT care abordează problemele transfrontaliere existente în cadrul pieței unice. De asemenea, Comisia a revizuit și a elaborat măsuri în ceea ce privește adoptarea, punerea în aplicare și gestionarea noii legislații a UE pentru a evita probleme ulterioare. Se menține un dialog permanent cu statele membre. Prin aceste mijloace Comisia intenționează să continue să acționeze în direcția unei aplicări mai eficiente și mai oportune a dreptului comunitar și a soluționării problemelor ulterioare.

În discursul său din septembrie 2010 referitor la starea Uniunii, Președintele Comisiei, dl Barroso, a afirmat că, în ceea ce privește birocrația, Comisia a prezentat propuneri care ar permite realizarea unor economii anuale de 38 de miliarde de euro pentru întreprinderile europene.

Poate preciza Comisia ce acțiuni concrete a întreprins până acum pentru a reduce nivelul de birocrație care afectează întreprinderile cu sediul în Europa?

(RO) Comisia Europeană a lansat un program de acțiune în 2007 cu obiectivul ambițios de a reduce sarcinile administrative ale companiilor europene cu 25 % până în 2012. De atunci, Comisia a raportat în mod constant cu privire la progresele generale înregistrate, precum și cu privire la măsurile individuale adoptate pentru a îndeplini acest obiectiv.

Cea mai recentă actualizare a fost publicată în luna decembrie 2010. Pe scurt, Comisia a raportat că a propus deja măsuri care reduc sarcinile administrative ale companiilor cu peste 31 %. Dintre acestea, măsurile care reprezintă o reducere de 9,3 % erau încă pendinte în fața Consiliului sau a Parlamentului European.

În practică, 70 de măsuri de reducere a sarcinilor administrative au fost adoptate până în prezent în cele 13 domenii politice acoperite de acest program. Exemplele variază de la facilitarea facturării electronice (economii estimate la 18,4 miliarde de euro pe an) până la simplificarea etichetelor pentru fructe și legume (economii anuale de 970 de milioane de euro). Pentru o listă completă, onorabilul deputat este invitat să consulte ultima actualizare a planurilor de reducere sectorială adoptate de către Comisie în luna octombrie 2009, disponibile la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/better-regulation/administrative-burdens/

.

În comunicarea privind PAC, prezentată de comisarul Cioloș în noiembrie 2010 (IP/10/1527), inovarea este indicată drept componentă esențială a politicilor care trebuie puse în aplicare în cadrul celui de al doilea pilon al politicii agricole comune (PAC) în perioada de după 2013.

Poate preciza Comisia dacă este posibilă aplicarea unor politici de inovare care să fie în sinergie cu exigențele sectorului agricol și ale dezvoltării rurale?

Care ar fi direcțiile de intervenție avute în vedere?

(RO) Inovarea este un aspect transversal care este necesar pentru îndeplini prioritățile PAC și pentru a obține o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. Cercetarea este necesară pentru a asigura baza pentru ideile și conceptele inovatoare atât pentru procese, cât și pentru produse în vederea consolidării productivității agricole, alături de promovarea utilizării durabile a resurselor și conservarea mediului. Instituirea unui parteneriat european pentru inovare (EIP) în domeniul agriculturii este menționată în Comunicarea „O Uniune a inovării” (inițiativa emblematică din cadrul Strategiei Europa 2020), care menționează, printre altele, parteneriatul european pentru inovare „Productivitatea și durabilitatea agriculturii”. Acesta este o consecință a cererilor multiple de acoperire a decalajului dintre lumea cercetării și comunitatea agricolă, contribuind astfel la o aplicare mai rapidă a abordărilor inovatoare în practica agricolă și la un feedback sistematic cu privire la nevoile de practici pentru cercetători.

Actorii-cheie pentru acțiunea inovatoare în domeniul agriculturii sunt reprezentați de grupurile operaționale care implică agricultorii, oamenii de știință, consilierii și întreprinderile. Aceste grupuri operaționale vor testa și aplica procesele, produsele și tehnologiile inovatoare. Aceste grupuri se vor forma la nivel regional, național sau european, vor face uz de măsurile prevăzute de programele de dezvoltare rurală și de politica în materie de cercetare a UE. O rețea la nivelul UE trebuie să faciliteze fluxul de informații între cercetare și sectorul agricol, să încurajeze schimburile de abordări inovatoare și bune practici în rândul actorilor. Prin intermediul rețelei pentru inovare, grupurile operaționale pot face schimb de experiență, pot adresa întrebări practice și pot da sfaturi. Având în vedere rolul important pe care serviciile de consultanță îl joacă în calitate de intermediari între domeniul cercetării și cel agricol, posibilitatea de a consolida contribuția sistemului de consiliere agricolă (FAS) în direcția promovării inovării va fi, de asemenea, evaluată ca parte a aplicării PAC post-2013.

Promovarea inovării prin politica de dezvoltare rurală se poate baza pe măsurile pe care această politică le oferă deja pentru numeroase tipuri de inovare. De exemplu, articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005⁽¹⁾ al Consiliului oferă sprijin pentru cooperarea în cadrul dezvoltării de noi produse, procese și tehnologii în sectorul agricol, alimentar și forestier; articolul 63 din același regulament prevede sprijin pentru punerea în aplicare a noilor proiecte de dezvoltare locală prin intermediul abordării „Leader”; și numeroase articole prevăd sprijin pentru formarea profesională care stimulează inovarea.

Până în prezent, măsurile legate de inovare au fost utilizate doar într-o măsură limitată. Prin urmare, eforturi suplimentare vor fi depuse pentru a exploata mai bine potențialul politicii de dezvoltare rurală pentru sprijinirea inovării după anul 2013. Se va pune accent pe informarea și încurajarea actorilor să facă uz de măsurile de stimulare a inovării produselor, proceselor și tehnologiilor într-un context comercial. În acest sens, rețeaua EIP va avea un rol-cheie în a alimenta și a răspândi noile idei.

În cadrul politicii regionale, în general, regiunile cu frontiere maritime separate sunt eligibile pentru cooperarea transfrontalieră cu condiția unei distanțe maxime de 150 de km, prevăzându-se ajustări care să garanteze coerența și continuitatea cooperării.

În ciuda flexibilității, unele regiuni insulare cu frontiere aflate la distanțe mai mari de 150 de km nu sunt considerate eligibile. Prin urmare, cooperarea transfrontalieră, care ar fi fost cadrul ideal pentru abordarea de către aceste regiuni a problemelor comune, împreună cu alte insule și teritorii cu frontieră maritimă, a fost împiedicată. Acest lucru afectează în mod clar coerența și continuitatea cooperării.

În această situație și în contextul concluziilor celui de-al cincilea raport privind coeziunea, care sprijină continuitatea unei cooperări teritoriale revizuite, își propune Comisia să retragă criteriul arbitrar privind distanța (150 de km) în cazul regiunilor insulare, astfel cum a solicitat Parlamentul în Rezoluția sa din 22 septembrie 2010 referitoare la strategia europeană pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor muntoase, a insulelor și a zonelor slab populate (P7_TA(2010)0341)?

(RO) Comisia Europeană salută interesul manifestat pentru cooperarea teritorială de onorabila deputată deoarece aceasta este efectiv piatra de temelie a politicii de coeziune.

Evident, Comisia este conștientă de problemele ridicate de această chestiune.

La 31 octombrie 2006, Comisia a adoptat Decizia 2006/769/CE de întocmire a listei regiunilor și zonelor eligibile pentru finanțare din Fondul European de Dezvoltare Regională în temeiul componentelor transfrontaliere și transnaționale ale obiectivului „Cooperare teritorială europeană” pentru perioada 2007-2013⁽¹⁾și nu intenționează să modifice această decizie, care reprezintă baza deciziilor de aprobare a programelor operaționale adoptate în anii 2007 și 2008 și pentru punerea lor în aplicare, care este deja foarte avansată, chiar în mijlocul unei perioade de programare.

Totuși Comisia ar dori să sublinieze faptul că articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006⁽²⁾prevede în mod explicit posibilitatea de a include cooperarea bilaterală în programele de cooperare transnațională între regiunile maritime care nu sunt acoperite de componenta transfrontalieră, cu aceleași priorități tematice ca cele prevăzute de cooperarea transfrontalieră. De asemenea, o astfel de cooperare ar putea fi considerată de fapt o cooperare interregională, astfel cum este prevăzut la articolul 37 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006⁽³⁾.

Condițiile în care programele de cooperare teritorială urmează să fie puse în aplicare, inclusiv modalitatea de stabilire a regiunilor care sunt eligibile pentru cooperarea transfrontalieră, sunt în prezent analizate de către Comisie pentru perioada de programare post-2013. Comisia intenționează să prezinte propunerile sale legislative în cursul anului 2011.

Accesul la piețele agricole și liberalizarea comerțului cu produsele pescărești ocupă un loc central în negocierile privind acordul comercial global cu Canada.

Poate Comisia să indice dacă s-a efectuat recent un studiu de impact specific cu privire la efectele unui eventual acord asupra diverselor sectoare agricole și agroalimentare ale Uniunii? Poate Comisia să prezinte o evaluare a stadiului în care se află negocierile și să prezinte în detaliu ofertele pe care intenționează să le facă în domeniul agricol?

Ținând seama de situația specială a teritoriului francez Saint-Pierre și Miquelon, care beneficiază de condiții preferențiale pentru exportul de produse pescărești spre UE, poate Comisia să indice dacă prevede să excludă din acord liniile tarifare legate de activitățile economice esențiale pentru viața economică a acestui teritoriu (macrou, homar, hering sau carne de scoici) sau dacă prevede menținerea unor contingente la import restrânse?

(RO) UE se angajează să efectueze evaluări de impact ale durabilității comerciale ca parte a procesului de elaborare a politicii sale comerciale încă din anul 1999. Evaluarea de impact a durabilității comerciale trebuie să analizeze potențialul impact al acordurilor de liberalizare a schimburilor economice și a comerțului propuse cu privire la toți pilonii de dezvoltare durabilă cu scopul de a optimiza procesul de elaborare a politicilor și de a sprijini negocierile comerciale.

În acest context în prezent se efectuează, de către consultanții externi, o evaluare de impact a durabilității comerciale cu privire la negocierile comerciale din cadrul acordului economic și comercial complet UE-Canada. Analiza de impact va examina în detaliu impactul social, economic și de mediu în următoarele 3 sectoare și 11 subsectoare: sectorul agriculturii, al produselor agricole transformate și al pescuitului și subsectoarele produselor lactate, al băuturilor și al altor produse agricole transformate; sectorul produselor industriale și subsectoarele mineritului, al cărbunelui, al petrolului și al produselor petroliere; sectorul serviciilor și subsectoarele serviciilor de transport, financiare, de telecomunicații și altele.

Proiectul de raport final urmează să fie discutat în cadrul unei reuniuni cu societatea civilă la sfârșitul lunii martie 2011.

Informații suplimentare și rapoarte preliminare anterioare pot fi găsite pe următoarele site-uri de internet:

http://ec.europa.eu/trade/analysis/sustainability-impact-assessments/assessments/

.

Comisia informează constant Parlamentul European, în special prin intermediul Comisiei pentru comerț internațional (INTA), cu privire la evoluțiile negocierilor din cadrul acordului economic și comercial complet.

Decizia privind tratamentul, în cadrul acordului economic și comercial complet, al produselor pescărești pentru care Saint Pierre și Miquelon are potențial de export și beneficiază în prezent de preferințe unilaterale (inclusiv derogări de la regulile de origine) este parte a pregătirii viitoarelor oferte.

Comisia este conștientă de situația deosebită a teritoriului Saint Pierre și Miquelon, de asemenea, în contextul acordului economic și comercial complet. Ținând seama de acest lucru, Comisia a acceptat recent cererea din partea Saint Pierre și Miquelon pentru o derogare suplimentară de la regulile de origine pentru anumite produse pescărești. Această derogare extinde posibilitatea ca importurile de produse pescărești neprelucrate, de exemplu, din Canada, să fie considerate ca provenind din Saint Pierre și Miquelon cu condiția ca, la nivel local, să aibă loc o prelucrare adecvată. Produsele pescărești finite pot fi apoi exportate în Uniunea Europeană, beneficiind de scutirea de taxe vamale. Derogarea de la regulile de origine descrisă este valabilă pentru o perioadă de opt ani și se referă la o cantitate totală anuală de 225 de tone de homar prelucrat, 600 de tone de hering și macrou prelucrat și 250 de tone de midii prelucrate, în conformitate cu cererea din partea Saint Pierre și Miquelon cu scopul de a proteja industria locală de prelucrare și de a salva locurile de muncă de la nivel local din sectorul pescuitului.

În plus, Saint Pierre și Miquelon beneficiază deja de derogări de la regulile de origine aplicabile până în luna martie 2013 pentru următoarele produse: 250 de tone de scoici prelucrate la nivel local; 105 tone de cozi, clești și picioare congelate de homar; 1 290 de tone de file de merluciu, eglefin, polac, cambulă americană, cambulă, limbă de mare, cod, biban roșu, plătică, calcan congelat și calcan; carne congelată sau eglefin, polac, merluciu, cod împănat; file de cod sărat sau cod întreg sărat.

Anumite societăți din țări terțe au câștigat contracte de achiziții publice în UE pentru că primesc sume importante din vistieria statului lor de origine. Acest lucru le-a permis să forțeze scăderea prețurilor în mod considerabil, producând mari daune concurenților.

Ar putea Comisia să precizeze dacă este normal ca mărimea trezoreriei statului de origine să influențeze concurența între firme?

Este în regulă atunci când ajutorul de stat se plătește pentru a ajuta o firmă să intre pe o anumită piață națională sau regională sau chiar să sprijine acest proiect?

Este în regulă ca firmele să accepte o sumă nefiresc de mare sub formă de ajutoare de stat pe o perioadă lungă sau în mod permanent?

Ce dispoziții din legislația UE în domeniul concurenței pot fi aplicate pentru a împiedica astfel de situații? Care dintre aceste dispoziții au fost deja aplicate? Este nevoie să se modifice cadrul de reglementare existent?

(RO) Normele europene în domeniul concurenței în temeiul tratatului UE și, în special, normele privind ajutoarele de stat nu se aplică în cazul subvențiilor acordate de statele care nu sunt membre ale UE.

Cu toate acestea, astfel cum este stabilit în documentul recent intitulat „Comerț, creștere și afaceri internaționale”⁽¹⁾, UE are un interes strategic în dezvoltarea de norme internaționale pentru a se asigura că întreprinderile europene nu suferă din cauza subvenționării excesive a companiilor locale sau din cauza practicilor anticoncurențiale ale țărilor terțe.

Prin urmare, UE încearcă în mod activ să abordeze acest aspect la nivel internațional, inclusiv prin intermediul elaborării de norme internaționale mai ambițioase cu privire la subvenții, în special în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), inclusiv în cadrul Rundei de la Doha. De asemenea, Comisia urmărește îndeaproape respectarea normelor privind transparența în cadrul organismelor relevante ale OMC. În plus, subvențiile sunt abordate în mod activ la nivel bilateral în cadrul negocierilor privind acordurile de liber schimb.

În ceea ce privește posibilele încălcări ale normelor comerciale privind subvențiile, Comisia poate demara anchete cu privire la subvențiile acordate în afara UE pe baza plângerilor oficiale ale industriilor relevante ale UE. Măsurile de protecție comercială pot fi impuse în cazul importurilor, dacă este necesar, pentru a remedia impactul dăunător al subvențiilor asupra industriei europene.

În ceea ce privește achizițiile publice, în cazul companiilor care provin din țările terțe care sunt parte la Acordul privind achizițiile publice al OMC, angajamentele UE includ pentru anumite țări derogări de la accesul la anumite piețe de achiziții ale UE deoarece accesul reciproc al operatorilor economici europeni nu poate fi asigurat în anumite domenii. Aceste derogări menținute de UE în cadrul Acordului privind achizițiile publice sunt un aspect-cheie al strategiei UE în negocierile în curs privind accesul la piață și corespund unor interese ofensive majore ale UE.

Companiile care provin din țările care nu sunt parte la Acordul privind achizițiile publice și cu care UE nu a încheiat niciun alt acord care să conțină dispoziții referitoare la accesul la piețele de achiziții publice ale UE nu au dreptul legal de a participa la aceste piețe. Cu toate acestea, entitățile europene contractante nu sunt obligate, din punct de vedere juridic, să refuze accesul acestor companii la o anumită procedură de achiziții publice.

Normele UE (Directiva 2004/18/CE⁽²⁾și Directiva 2004/17/CE⁽³⁾) prevăd că entitățile europene de achiziții publice pot solicita ofertanților din țările terțe să justifice prețurile extrem de scăzute ale ofertelor și să respingă astfel de oferte atunci când ofertanții nu pot demonstra că ajutorul de stat care justifică decalajul de prețuri a fost acordat în mod legal.

Parlamentul a solicitat la 21.10.2010 ca importurile de produse agricole în UE să fie permise doar cu condiția respectării standardelor europene în materie de protecție a consumatorilor, a animalelor și a mediului, precum și a standardelor sociale minime. A efectuat Comisia o evaluare aprofundată a impactului acordului de liber-schimb? Care sunt rezultatele? Care este stadiul actual al negocierilor și ce compromisuri vizează Comisia în sectorul agricol?

În special sectoarele europene ale bananelor, zahărului și cărnii de vită sunt expuse concurenței cu țările Mercosur. Ce face Comisia pentru a proteja interesele agricultorilor europeni din aceste sectoare și a garanta respectarea standardelor UE în cazul importurilor de produse agricole și de produse agricole procesate? Intenționează Comisia să consolideze sistemul actual de controale sanitare privind importurile și să îl extindă astfel încât să se realizeze controale regulate în țările de origine?

(RO) Comisia a efectuat o evaluare completă de impact a durabilității comerciale în ceea ce privește acordul de asociere dintre UE și Mercosur. Raportul evaluării, efectuat de o entitate independentă, este disponibil publicului pe site-ul de internet al Direcției Generale Comerț a Comisiei⁽¹⁾. În plus, Comisia a solicitat experților externi să realizeze un studiu economic actualizat privind Mercosur, care va fi finalizat în curând.

Negocierile privind un acord complet de asociere au fost reluate anul trecut, ulterior anunțului referitor la cel de al patrulea summit UE-Mercosur din 17 mai 2010. Până în prezent, au avut loc trei runde de negocieri, iar următoarea rundă va avea loc la Bruxelles în luna martie. Până în prezent, discuțiile s-au axat pe partea normativă a acordului și nu au existat schimburi de oferte cu privire la accesul pe piață al bunurilor industriale și agricole. Comisia este conștientă de vulnerabilitățile diferitelor sectoare europene agricole și alimentare și aceste vulnerabilități vor fi luate în considerare în mod adecvat în cadrul negocierilor.

O piatră de temelie a politicii UE în domeniul importului este că animalele, plantele și produsele care provin din orice țară terță și care sunt destinate pieței europene trebuie să îndeplinească cerințele de import stabilite în legislația UE. Aceste cerințe sunt verificate prin inspecții la fața locului realizate de serviciul de inspecție al Comisiei (FVO – Oficiul Alimentar și Veterinar). Rapoartele privind aceste inspecții sunt disponibile pe site-ul de internet Europa⁽²⁾.

Produsele din țările terțe trebuie să fie însoțite de certificate de sănătate care să ateste că cerințele relevante de sănătate impuse de UE privind siguranța alimentară, sănătatea animalelor și a plantelor sunt îndeplinite, asigurând astfel același nivel de protecție pentru siguranța alimentară, sănătatea animalelor și a plantelor ca pentru produsele din Uniunea Europeană. Aceste cerințe de bază rămân neschimbate, chiar și în cazul în care UE a negociat un acord comercial cu o țară terță⁽³⁾. În ceea ce privește protecția animalelor, sunt necesare dispoziții privind momentul sacrificării sau al uciderii.