Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dnă președintă, am votat în favoarea rezoluției prezentate în comun de Grupul Socialiștilor Europeni, în principal pentru motivul că nu s-au schimbat multe în ceea ce privește importanța și actualitatea rezoluției, chiar dacă în Ungaria au fost efectuate anumite modificări între elaborarea rezoluției și votul de astăzi asupra ei.
În primul rând, aș dori să subliniez dezamăgirea noastră provocată de faptul că Comisia a decis de la bun început să se concentreze doar asupra a trei aspecte legate de controversata legislație privind mass-media din Ungaria. Insistăm asupra faptului că, după ce guvernul maghiar și Parlamentul s-au ocupat de aceste trei aspecte într-un mod relativ acceptabil, Comisia ar fi trebuit să continue cu monitorizarea îndeaproape a conformității legislației maghiare privind mass-media cu legislația europeană - și anume, Carta drepturilor fundamentale, în special.
Am dori, de asemenea, să facem apel la autoritățile maghiare ca, în viitoarele modificări ale legislației, să se angajeze într-o măsură mai mare alături de părțile implicate, inclusiv alături de societatea civilă, pentru că aceasta este singura modalitate în care o lege poate fi elaborată într-o țară cu adevărat democratică. În acest fel, contribuțiile și recomandările vor fi, cu siguranță, stimulante, fie că sunt ale noastre - ale Parlamentului European, ale Comisiei sau ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa - fie că sunt ale Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei.
Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, cu siguranță toți deputații în acest Parlament, care susțin principiile Uniunii Europene, consideră că libertatea mass-mediei este foarte importantă. Această libertate, desigur, atrage după sine responsabilitate. Cu toate acestea, am votat împotriva acestei propuneri.
Informațiile pe care le-am primit cu privire la această problemă și care au fost expuse aici arată că Comisia a înaintat solicitări Ungariei, Ungaria a răspuns solicitărilor și a modificat în consecință legislația privind mass-media. În opinia mea, acest lucru ar fi trebuit să fie suficient. În acest sens, eu sunt de părere că nu ar trebui să devină o problemă politică în acest fel, unde stânga politică este evident împotriva dreptei sau indiferent de situație: tuturor trebuie să li se aplice aceleași standarde în această chestiune. Dacă Comisia a acceptat acest amendament depus de Ungaria, atunci și eu îl accept. Consider că aceasta este o chestiune de principii de bază și, astfel, mă tem că am votat împotriva acestui raport depus de propriul meu grup, sau împotriva ideii lui, deoarece cred că Ungaria a făcut exact ce i-a cerut Comisia să facă.
Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, înainte de a ne pronunța cu privire la libertatea mass-mediei în Ungaria, am putea binevoi să ne uităm la ceea ce facem noi, în calitate de Parlament.
Poate ar trebui să ne gândim la sutele de mii de euro din subvenții publice pe care le acordăm Uniunii Europene a Jurnaliștilor; poate ar trebui să ne gândim la zecile de mii de euro pe care le cheltuim în fiecare săptămână pentru călătoriile aeriene ale reporterilor locali, în special către Bruxelles și Strasbourg, pentru a îi face să se simtă bine; și poate ar trebui să ne gândim la modul în care zeci de corespondenți acreditați la Bruxelles primesc venituri secundare în calitate de consilieri pe probleme de mass-media, sau de editori ori scriitori pentru ziarele distribuite în mod gratuit și finanțate prin fonduri ale UE.-
Daca aș fi un cetățean maghiar, aș avea dubii serioase nu doar cu privire la legislația privind mass-media, ci și la tendințele autocratice ale guvernului; dar eu nu sunt cetățean maghiar, nu este treaba mea.
Sunt totuși un deputat în acest Parlament, și cred că modul pur și simplu propagandist în care folosim banii contribuabililor este un lucru care ar trebui să jignească principiile noastre fundamentale de decență, corectitudine și democrație. Ar trebui să eliminăm parul din ochiul nostru, înainte să începem să ne preocupăm de paiul din ochiul Ungariei.
Lara Comi (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestei importante rezoluții. Este esențial ca Uniunea Europeană să depună toate eforturile, în cadrul competențelor sale, pentru a pune capăt situației de urgență, în coordonare cu Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, cât mai repede posibil.
Exprimarea unei condamnări clare, propunerea unei zone de interdicție aeriană, instituirea unui embargo asupra armelor și a altor sancțiuni, furnizarea de ajutor umanitar, evacuarea cetățenilor europeni, asigurarea asistenței pentru populația civilă afectată, toate acestea sunt totuși măsuri ex post care urmăresc doar oprirea dezastrului.
Cu toate acestea, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol politic mai puternic pe scena internațională și să fie capabilă să abordeze provocările majore. După ce ne confruntăm cu situația de urgență, cred că ar trebui să ne oprim și să reflectăm asupra modului în care UE poate acționa în viitor în vederea prevenirii situațiilor în care democrațiile slabe se descompun și se transformă în catastrofe umanitare.
Tunne Kelam (PPE). – Dnă președintă, am votat, bineînțeles, în favoarea acestei rezoluții. Dar cred că este urgent ca Consiliul European, care se reunește mâine, să acționeze cât mai curând și mai decisiv cu putință, în primul rând, pentru a stabili o zonă de excluziune aeriană deasupra Libiei, astfel încât să împiedice guvernul libian să continue să își ucidă cetățenii și, în al doilea rând, pentru a stabili relații cu Consiliul național interimar. Am adăugat acest apel la rezoluția noastră.
Dar, în total, cred că trebuie subliniat un pasaj din rezoluție: că schimbările de natură revoluționară ce au avut loc în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu indică faptul că impactul pozitiv al UE asupra regiunii și credibilitatea sa în zonă vor depinde de capacitatea sa de a duce o politică externă comună coerentă, principială și favorabilă noilor forțe democratice.
Pino Arlacchi (S&D). – Dnă președintă, am votat în favoarea rezoluției. Aș dori să subliniez faptul că Parteneriatul pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene, lansat recent de Comisie, este un prim pas remarcabil în direcția cea bună.
UE a fost în mare parte absentă la începutul crizei din Africa de Nord și al tranziției către democrație, dar acum se pare că a început să fie mai activă și mai eficientă în acest domeniu.
Mitro Repo (S&D). – (FI) Dnă președintă, poporul libian, înainte de oricine altcineva, trebuie să aibă dreptul de a decide viitorul țării sale. Deoarece noțiunile de democrație și de libertate adevărată provin de la oameni, ele nu pot fi forțate din exterior.
În cadrul summitului extraordinar al Consiliului European, care se va desfășura mâine, trebuie să se ajungă la un acord privind rolul UE în regiune. UE ar trebui să facă tot posibilul pentru a sprijini valul de democrație din lumea arabă. Nu trebuie pierdut niciun moment: trebuie să trecem de la vorbe la fapte. UE trebuie să fie consecventă în politica sa și să își recunoască responsabilitatea în zonă acum și pe termen lung. Dacă vor continua atacurile împotriva populației civile, și așa pare să se întâmple, UE trebuie să negocieze un mandat și măsuri ale ONU pentru a crea o zonă de excluziune aeriană deasupra Libiei în vederea evitării unei catastrofe umane. De asemenea, trebuie să păstrăm opțiunea intervenției militare în această situație.
Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, asistăm la sfârșitul unuia dintre cele mai lungi regimuri din istoria postbelică. Cu toate acestea, Muammar al-Gaddafi nu s-a putut hotărî să prezinte o demisie de onoare și, pentru a-și menține regimul dictatorial, a declarat război împotriva propriului său popor. Întorcând armele împotriva cetățenilor, el a pus sub semnul întrebării temelia pe care se bazează civilizația modernă. A comis o crimă împotriva umanității. Prin urmare, ne confruntăm cu obligația de a sprijini poporul libian în lupta sa pentru libertate, democrație și drepturile fundamentale ale omului.
Trebuie să luăm măsuri în cooperare cu ONU pentru a reinstaura stabilitatea în Libia și pentru a-i pedepsi pe cei vinovați de infracțiuni, inclusiv pe colonelul Gaddafi. Deosebit de urgentă este necesitatea de a asigura ajutor umanitar civililor și de a oferi adăpost refugiaților libieni. În urmă cu 25 de ani, administrația președintelui Reagan a încercat să pună capăt regimului lui Gaddafi. Astăzi trebuie să luăm toate măsurile admisibile în temeiul dreptului internațional pentru a-l îndepărta din funcție, așadar sprijin rezoluția Parlamentului.
Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dnă președintă, am votat în favoarea acestei rezoluții, deși cred că ea conține anumite elemente îngrijorătoare. În primul rând, vreau să spun că grupul meu s-a întâlnit cu reprezentanții forțelor libiene de opoziție săptămâna aceasta și aceștia au declarat că nu au dorit intervenția armată a Occidentului. Au specificat foarte clar acest lucru. Cred că UE nu ar trebui să fie naționalistă în această chestiune, și că ar trebui să acționeze împreună cu ONU și cu țările arabe.
În ciuda acestui fapt, prezenta rezoluție vorbește despre intervenție umanitară, care, de prea multe ori, din păcate, înseamnă intervenție armată. Parlamentul adoptă, de fapt, o poziție în favoarea intervenției, deși cu utilizarea unei retorici subtile.
Cealaltă preocupare a mea este această zonă de excluziune aeriană, care, mă tem, va duce la bombardarea Libiei. Cred că aceasta ar trebui să fie o misiune condusă de Organizația Națiunilor Unite, cu participarea întregii lumi arabe, a Africii și a UE.
Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, cei care solicită intervenție militară - și o zonă de excluziune aeriană este, desigur, o formă de intervenție militară, care presupune, așa cum se întâmplă, o disponibilitate de a doborî la sol dispozitivele aeriene - ar trebui să își amintească trei lucruri. În primul rând, după cum am auzit, opoziția libiană nu dorește intervenție străină. Există afișe peste tot în Benghazi afirmând acest lucru. În al doilea rând, regimul Gaddafi chiar vrea intervenție străină: aceasta ar justifica argumentul dictatorului că el își apără țara împotriva cotropitorilor străini. În al treilea rând, nu ne putem permite acest lucru. Prima navă din zonă după începerea crizei umanitare a fost HMS Cumberland din țara noastră, care se afla în zonă deoarece era pe cale să fie scoasă din uz! Și flota noastră maritimă încă are o capacitate mai mare decât cea a majorității celorlalte state membre.
Ar fi putut exista un argument pentru o lovitură directă împotriva regimului Gaddafi în anii '80, când era clar implicat în acte de terorism internațional. Este surprinzător faptul că cei care solicită acum o anumită formă de intervenție nu au fost în favoarea unei astfel de acțiuni atunci când ar fi fost justificată, în temeiul normelor de drept internațional. Este dezgustător spectacolul tuturor acestor conducători europeni care lingușesc și salivează în jurul acestui regim îngrozitor. Ne-am făcut singuri destul de multe probleme prin intervențiile noastre de până acum. Cred că am făcut destul.
Anna Záborská (PPE). – (SK) Dnă președintă, salut rezoluția, și, prin urmare, am susținut-o. Nu este de ajuns totuși să adoptăm o rezoluție.
Săptămâna trecută, în Egipt, patru mii de musulmani au atacat un sat de copți nu departe de Cairo. Ei au ars două biserici și nu au lăsat pompierii să intre în sat. Armata nu a vrut să intervină la început. Atunci când au intervenit în cele din urmă, reprezentanții musulmani i-au alungat, spunând că totul era în ordine. Cei 12 000 de creștini care locuiesc în sat au fost plasați sub regim de stare de asediu.
A fost un moment în care Europa știa cine era bun, cine era rău și de ce. Mulțumită sprijinului acestor oameni buni, lideri precum Havel, Walesa și Carnogursky au fost pregătiți pentru căderea comunismului. Astăzi, cu toate acestea, politicienii UE dau mâna cu dictatorii și închid ochii la persecutarea creștinilor. Ei nu gândesc în termeni de bine și rău, pentru că pragmatismul nu recunoaște astfel de categorii. Până când acest lucru se va schimba, am putea face mai mult rău decât bine pentru Africa de Nord.
Pino Arlacchi (S&D). –Dnă președintă, am votat în favoarea acestui raport deoarece face distincția clară între cele două dosare principale privind Iranul: încălcările drepturilor omului de către actualul guvern și programul nuclear iranian.
Raportul susține abordarea bidirecțională a Consiliului față de chestiunea nucleară: pe de o parte, sancțiuni și, pe de altă parte, o ofertă de dialog.-
Este indispensabil să denunțăm încălcările extrem de grave ale drepturilor omului care au loc astăzi în Iran. Autorii, care aparțin în principal instituțiilor de stat, acționează cu impunitate.
În același timp, ar trebui să evităm apelurile iresponsabile pentru o intervenție armată internațională împotriva tiraniei curente. Un atac armat împotriva Iranului în numele drepturilor omului ar putea fi considerat de către toți iranienii, indiferent de orientările lor politice, ca un atac împotriva țării și o încălcare suplimentară a drepturilor lor fundamentale.
Singurul câștigător într-o astfel de eventualitate ar fi dl Ahmadinejad.
Tunne Kelam (PPE). – Dnă președintă, după ce am votat în favoarea acestei rezoluții, cred că acum este momentul să aplicăm regimului de la Teheran aceeași abordare pe care am aplicat-o Libiei și colonelului Gaddafi. Cu alte cuvinte, cultivarea speranțelor de consolidare a încrederii nu mai constituie o opțiune realistă. Ar trebui să sprijinim mai mult opoziția din Iran. Sunt îngrijorat în special de tabăra opoziției de la Ashraf, care se află sub asediu și sub presiune din iulie 2009. Situația umanitară de acolo este intolerabilă. Parlamentul a adoptat o rezoluție în aprilie 2009 și o declarație scrisă în luna noiembrie a anului trecut pe tema acelei tabere, și aș sfătui-o pe Baroneasa Ashton să transmită acest mesaj serios Consiliului European de mâine.
Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, Iranul, condus de guvernul lui Mahmoud Ahmadinejad, reprezintă un motiv de neliniște gravă din cauza ambițiilor nucleare ale conducătorilor acestuia. Refuzul continuu de a coopera cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică și absența conexă a monitorizării programului nuclear iranian fac necesară luarea în considerare a unor măsuri categorice în ceea ce privește Iranul.
Având în vedere faptul că acesta este un regim autoritar, trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca el să reprezinte o amenințare pentru alte țări, în special pentru cele învecinate. Temeri speciale sunt provocate de retorica împotriva Israelului, pe care președintele Iranului o exprimă de ceva timp. Consider că poziția autorităților iraniene privind această chestiune este inacceptabilă și o condamn în mod categoric. Votând în favoarea rezoluției, îmi exprim opoziția față de politica externă agresivă a Iranului, și, de asemenea, solicit eliberarea prizonierilor politici, o încetare a persecuției apărătorilor drepturilor omului și începerea cooperării cu organizațiile internaționale, inclusiv cu organismele ONU. Susțin, de asemenea, eforturile diplomatice ale Turciei și ale Braziliei în urmărirea unei soluționări a chestiunii nucleare.
Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, revoluția iraniană din 1979 va fi văzută cândva ca un eveniment epocal, la fel ca Revoluția franceză din 1789 sau cu Revoluția rusă din 1917. Asemenea lor, aceasta s-a revărsat imediat peste granițe și a încercat să se extindă în toată lumea; asemenea lor, a desconsiderat toate normele stabilite ale dreptului internațional, ale suveranității naționale, ale jurisdicției teritoriale.
Care a fost actul de semnare a revoluției? A fost asediul Ambasadei SUA. Acum opriți-vă și gândiți-vă pentru o clipă cât de extraordinar a fost acel lucru, având în vedere precedentul relațiilor dintre țări. Chiar și în cel de Al Doilea Război Mondial, când ideologii complet opuse s-au luptat să se elimine una pe cealaltă, diplomații erau evacuați în mod pașnic prin intermediul țărilor neutre. Dacă Statele Unite ar invada Cuba mâine, se presupune că ar exista un schimb pașnic de personal diplomatic. Ceea ce anunțau iranienii era faptul că normele lor nu se potriveau cu ale noastre; lor nu le mai păsa de ideea suveranității de stat și au continuat așa cum au început, sponsorizând milițiile de la hanatele de pe Drumul Mătăsii până în Balcani și chiar până la Buenos Aires.
Ne-am afla într-o poziție mai puternică de a condamna un astfel de regim, dacă noi, în Uniunea Europeană, am avea puțin mai mult respect pentru principiul suveranității naționale și pentru principiul autodeterminării naționale.
Gianni Vattimo (ALDE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, am dorit să explic de ce m-am abținut de la votul final privind raportul referitor la Iran, deoarece, deși sunt de acord cu toate criticile împotriva nerespectării drepturilor omului în Iran, în special în ceea ce privește pedeapsa cu moartea, persecutarea minorităților sexuale, precum și nerespectarea libertății de predare în școli și universități, cu toate acestea, sunt convins că o mare parte dintre știrile și informațiile la care se referă acest raport provine direct de la moara propagandistică a SUA și nu pot avea încredere în ea.
În cele din urmă, în calitate de democrat liberal, în vreme ce sunt convins, desigur, că Iranul are tot dreptul să urmărească dezvoltarea cercetării nucleare în scopuri pașnice, nu i-aș nega nici dreptul de a deține arme nucleare într-o regiune unde singura putere care le are și căreia îi este permis să le aibă este un stat rasist, colonialist ca Israelul.
Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, în ceea ce privește această rezoluție a ONU referitoare la drepturile omului, aș dori să spun că este foarte important ca noi, cei din Uniunea Europeană, să apărăm drepturile omului până la capăt. Din păcate, această rezoluție referitoare la drepturile omului nu a fost bine echilibrată. Când o citiți, și în special când citiți punctul 19, aveți sentimentul că un singur stat, Israel, este condamnat mult prea mult și că oamenii încearcă să arunce vina în această privință pe această țară.
Suntem cu toții conștienți de situația prezentă în Orientul Mijlociu. Țările de acolo trec prin răscoale, în care mii de oameni nevinovați și-au pierdut viețile. În acest sens, aceasta ar fi trebuit să fie o rezoluție referitoare la drepturile omului, nu la Orientul Mijlociu. Dacă scopul ar fi fost acela de a găsi un echilibru aici, în loc de a încerca să dăm vina pe Israel în acest mod tendențios, ar fi trebuit făcută o mențiune, probabil, referitoare la Gilad Shalit, soldatul israelian care a fost privat de drepturile sale timp de 1 720 de zile ca prizonier al arabilor palestinieni sau Hamas.
Când emitem aceste declarații privind drepturile omului, trebuie să vizăm o abordare echilibrată, echitabilă. Acesta este singurul mod în care acestea pot fi continuate în mod durabil și care ne va permite, de asemenea, să ne păstrăm credibilitatea ca apărători ai drepturilor omului, atât în Europa, cât și în afara ei.
Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă președintă, am fost încântat de faptul că propunerile de rezoluție referitoare la drepturile omului au fost adoptate, și a fost corect ca Uniunea Europeană să facă acest lucru. Dar am de adus o scurtă explicație.
– Dnă președintă, în ceea ce privește amendamentul 2, alineatul 8, din grupul nostru colegii irlandezi și cu mine am votat în favoarea lui deoarece considerăm că instalațiile sanitare și, mai presus de toate, apa curată constituie un drept fundamental al omului și, din propria mea experiență de activitate voluntară în Africa, am văzut diferența pe care accesul la apă dulce o aduce în viața indivizilor. Așadar, eu consider că, prin acceptarea acestuia ca drept fundamental al omului, se poate crea situația urgentă de a asigura că toți cetățenii din lume au acces, mai presus de toate, la apă curată.
– (GA) Prin urmare, am fost încântat de faptul că acesta a fost adoptat - acest lucru este ceea ce am avut de spus.
Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție a fost adoptată ținând seama de situația îngrijorătoare a legislației privind mass-media din Ungaria, care pune sub semnul întrebării cerința de relatare echilibrată pentru toți furnizorii de servicii mass-media audiovizuale, respectul pentru proporționalitate și drepturile fundamentale la exprimare și informare. Acest lucru înseamnă că Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Parlamentul au preocupări comune legitime cu privire la faptul că această legislație contravine standardelor internaționale privind libertatea de exprimare, eliminarea independenței politice și financiare pentru serviciile publice de mass-media, sau domeniului de aplicare a regulamentului. Aceste preocupări sunt chiar mai îngrijorătoare având în vedere avertismentul emis de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliul Europei. Pe baza acestor constatări, recomandările din această propunere ar trebui să fie adoptate, întrucât acestea se referă la revizuirea legislației privind mass-media pe baza observațiilor din partea Comisiei, a OSCE și a Consiliului Europei, și ar trebui să îndemne Comisia să elaboreze, până la sfârșitul anului, un proiect de directivă privind libertatea și pluralismul mass-mediei, în scopul de a aborda cadrul legislativ inadecvat al UE și de a evita, astfel, situații similare în viitor.
Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Pluralismul și libertatea mass-mediei constituie unul dintre principiile fundamentale ale UE, care garantează libertatea de a exprima opinii și de a primi și a comunica informații fără control, imixtiuni sau presiuni din partea autorităților publice. Organizațiile internaționale și-au exprimat îngrijorarea cu privire la legislația maghiară privind mass-media, și, după efectuarea unei anchete, Comisia Europeană a concluzionat că aceasta este incompatibilă cu Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, precum și cu acquis-ul communitar în general. Sunt de acord cu propunerea din rezoluție potrivit căreia autoritățile maghiare trebuie să revizuiască în continuare legislația privind mass-media pe baza observațiilor formulate de Comisia Europeană, de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, de Comitetul de Miniștri și Adunarea Parlamentară ale Consiliului Europei, pentru a asigura conformitatea acestei legi cu legislația UE și valorile europene, precum și cu standardele privind libertatea, pluralismul și independența presei.
Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Guvernul maghiar a derulat o activitate adecvată în ceea ce privește gestionarea întregii rumori care înconjoară această lege controversată, clarificând astfel faptul că libertatea presei și pluralismul mass-mediei au fost și rămân piloni fundamentali în Ungaria. Comisia Europeană a avut realizări bune aici. În plus, pe bună dreptate, Comisia va continua să monitorizeze această problemă, nu numai în Ungaria, ci în toate statele membre ale Uniunii Europene.
Inițiativa, anunțată de dna comisar Kroes, de a reuni diferitele părți interesate pentru a forma un grup de experți, care va fi apoi însărcinat cu abordarea situației pluralismului mass-mediei în Europa, este un important pas înainte. Acest grup va ajuta Comisia în conturarea unor pași noi pentru peisajul mass-media. Am fost însărcinați cu garantarea pluralismului mass-mediei și a libertății presei în Europa. Prin urmare, presupun că Parlamentul European va contribui în mod activ la acest lucru.
Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR)Democrația nu este deloc o chestiune de fapt. Ea evoluează, progresează și, din păcate, de asemenea, regresează de-a lungul timpului. Cu toate acestea, la acest nivel, măsurile maghiare privind mass-media reprezintă un serios pas înapoi. Acordul tuturor progresiștilor europeni a permis inițial ca problema să fie pusă în fruntea agendei politice europene, ceea ce reprezintă un lucru bun. Acum este o chestiune care ține de precizie și fermitate cu privire la punctele care continuă să reprezinte o problemă. Independența guvernanței mass-mediei și libertatea de exprimare nu sunt negociabile.
Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece legislația maghiară privind mass-media ar trebui suspendată și revizuită pe baza observațiilor și propunerilor din partea Comisiei, a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și a Consiliului Europei, pentru a se asigura că aceasta este pe deplin în conformitate cu legislația UE și cu valorile și standardele europene privind libertatea, pluralismul și guvernanța independentă a mass-mediei. În plus, Parlamentul European reamintește că respectivele criterii de la Copenhaga pentru aderarea la UE, așa cum au fost stabilite în 1993 în cadrul Consiliului European de la Copenhaga, cu privire la libertatea presei și libertatea de exprimare, ar trebui să fie susținute de toate statele membre ale UE și puse în aplicare prin intermediul legislației relevante a UE. Astfel, Parlamentul European invită autoritățile maghiare să restabilească independența guvernanței mass-mediei și să oprească imixtiunile statului în ceea ce privește libertatea de exprimare și relatarea echilibrată. Mai mult decât atât, cred că reglementarea excesivă a mass-mediei este contraproductivă, punând în pericol pluralismul efectiv în sfera publică. În plus, Parlamentul invită Comisia să propună o inițiativă legislativă privind libertatea, pluralismul și guvernanța independentă a mass-mediei înainte de sfârșitul anului, cu scopul de a defini cel puțin standardele minime esențiale și de a asigura,a garanta și a promova un nivel adecvat al pluralismului mass-mediei și al guvernanței independente a acesteia în statele membre ale UE.
Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Pluralismul și libertatea mass-mediei constituie cu siguranță un pilon important al statului democratic de drept. Legislația privind mass-media din Ungaria merită critici, dar am văzut că guvernul maghiar a fost vizat și atacat în mod pripit și neîntemeiat și acest lucru nu ar fi trebuit să aibă loc, mai ales la începutul Președinției maghiare a Uniunii Europene. Cu toate acestea, mă bucur că parlamentul maghiar a aprobat recent amendamente la legislația sa controversată privind mass-media pentru a aborda punctele propuse de Uniunea Europeană, și în acest sens, a răpit avântul acelor ideologi care incitau la tensiuni. Cerința-cheie ca „relatarea echilibrată” să nu se aplice în cazul site-urilor de internet, al blog-urilor, al dezbaterilor și buletinelor informative străine a fost îndeplinită. Acum Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze în continuu aplicarea legislației. Ar trebui să se acorde importanță unui dialog constructiv care a avut loc între Ungaria și UE și care a condus la aprobarea amendamentelor legislative.
Mass-media și jurnaliștii străini care lucrează în Ungaria nu mai sunt amenințați cu sancțiuni mari pentru încălcarea legislației maghiare privind mass-media, dar există „alte consecințe juridice”. Cu toate acestea, proprietarii instituțiilor maghiare de mass-media sunt în continuare supuși unor sancțiuni, inclusiv cei care și-au transferat în mod oficial sediul în alte țări din UE cu scopul de a evita legislația privind mass-media din Ungaria. Deși am putea să nu fim de acord cu acest amendament, el ține în totalitate de competența parlamentului maghiar, iar reprezentanții UE ar trebui să îl respecte.
Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Libertatea de exprimare a fiecărui individ, libera circulație a informațiilor, precum și libertatea și pluralismul mass-mediei sunt pietrele de temelie ale integrării europene și ale valorilor sale de bază. Dezvoltarea și punerea în aplicare a unui cadru de reglementare pentru mass-media ar trebui să respecte standardele democratice de organizare și de guvernanță a sistemelor de comunicare. Fac apel la autoritățile maghiare să restabilească guvernanța independentă a mass-mediei și să pună capăt imixtiunii statului în exercitarea libertății de exprimare. Reglementarea excesivă a mass-mediei este contraproductivă, deoarece afectează negativ pluralismul efectiv din domeniul public. Fac apel la autoritățile maghiare să implice toate părțile interesate în reformarea legislației privind mass-media, inclusiv partidele de opoziție și societatea civilă, astfel încât acestea să poată participa într-un mod semnificativ la reforma acestei legislații, care reglementează un astfel de aspect fundamental pentru funcționarea societății democratice.
Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Libertatea și pluralismul mass-mediei sunt drepturi fundamentale care garantează libertatea de a exprima opinii și de a primi și a comunica informații fără niciun fel de imixtiune sau presiune din partea autorităților publice. Comisia Europeană, în calitate de gardian al tratatelor, și-a exprimat îngrijorarea și a solicitat informații din partea Ungariei privind o posibilă încălcare a acestui drept, și anume, faptul că legislația maghiară privind mass-media nu s-ar conforma Directivei serviciilor mass-media audiovizuale.
Am fost încântat să aflu că la 7 martie parlamentul maghiar a adoptat amendamente care au fost convenite între guvernul său și Comisie, deși nu pot înțelege de ce socialiștii și partidul ecologic maghiar au votat împotrivă. Având în vedere declarațiile dnei comisar Kroes, se pare că nu mai există nicio îndoială că Ungaria a urmat recomandările Comisiei, precum și că versiunea modificată a legii în cauză respectă legislația europeană.
Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Libertatea presei nu poate admite niciun compromis; acesta este mesajul pe care Parlamentul a dorit să îl transmită nu numai către Budapesta, ci și către Comisia Europeană. Parlamentul European a adoptat o rezoluție care solicită guvernului maghiar să suspende și să realizeze o „reexaminare urgentă” a pachetului controversatei legislații maghiare privind mass-media, chiar dacă a fost modificat recent sub presiunea partenerilor săi europeni. Cu toate acestea, există încă îngrijorare, în special în ceea ce privește Consiliul mass-mediei, organismul responsabil pentru supravegherea mass-mediei, care este compus în întregime din persoane care sunt aliniate cu partidul dlui Orban. În realitate, acest organism de supraveghere este instrumentul perfect pentru cenzurarea mass-mediei. Din acest motiv, Grupul ALDE, garant al libertății de exprimare a cetățenilor în UE și în întreaga lume, a solicitat să se pună capăt intervenției statului, în scopul de a restabili independența mass-mediei.
Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluții întrucât consider că Uniunea Europeană trebuie să fie promptă în direcția prevenirii și combaterii oricăror posibile atacuri la adresa valorilor fundamentale ale democrației, libertatea de exprimare fiind una dintre acestea. Cred că este fundamental ca Ungaria, ca și alte state membre cum este Romania, să își revizuiască atitudinea față de presă, în acord cu principiile democratice stipulate în Carta Drepturilor Fundamentale a UE și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la legislația privind mass-media în Ungaria, întrucât libertatea presei este una dintre valorile fundamentale ale UE. Cred că Comisia ar trebui să examineze în mod detaliat dacă legislația maghiară privind mass-media este conformă cu legislația europeană, în special cu Carta drepturilor fundamentale.
Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Cred că nu are niciun sens ca Parlamentul să emită un aviz cu privire la această chestiune într-un moment în care au fost oferite toate garanțiile libertății de exprimare, inclusiv de către prim-ministrul maghiar, dl Orban. Mai mult, aceasta este o chestiune de principiu, așadar mă voi abține de la evaluarea actelor politice, legislative și jurisdicționale care se află strict în competența legislativă, executivă și judiciară a autorităților unui stat membru, altul decât statul meu.
João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Libertatea de exprimare și de informare, inclusiv libertatea de a exprima opinii și libertatea de a primi și a comunica informații fără imixtiuni sau presiuni sunt valori sociale pentru care mulți s-au luptat de-a lungul anilor, inclusiv în Portugalia. Comuniștii au fost, și sunt acum, în prima linie a acestei lupte. Din păcate, există încă motive ca lupta să continue în diferite țări ale UE. Pluralismul și libertatea mass-mediei continuă să provoace îngrijorare în diferite state membre. Adesea se uită faptul că unii dintre factorii care contribuie la acest lucru sunt modul în care dreptul de proprietate asupra instituțiilor mass-media este concentrat în mâna a câtorva mari grupuri de afaceri, atacul asupra drepturilor profesioniștilor mass-media și existența unor relații de lucru din ce în ce mai precare. Pe lângă acest lucru, în multe țări există încă imixtiuni din partea puterilor politice, și acesta este un motiv de îngrijorare.
Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Libertatea de exprimare și de informare, cu pluralismul mass-mediei care decurge de aici, inclusiv libertatea de a exprima opinii și de a primi și a comunica informații fără niciun fel de imixtiune sau presiune din partea autorităților publice, a fost realizat de civilizație.
Din păcate, cu toate acestea, în diferite țări din UE, vedem de multe ori atacuri asupra acestor drepturi fundamentale. Pluralismul și libertatea mass-mediei continuă să provoace îngrijorare în diferite state membre, în special în Ungaria, Italia, Bulgaria, România, Estonia și altele. Chiar și în Portugalia au fost raportate mai multe cazuri de atac la adresa pluralismului mass-mediei, care nu fac nimic pentru a onora democrația.
Cu toate acestea, nu suntem de acord că există o politică a imixtiunilor politice permanente din partea UE în guvernanța fiecărei țări, după cum se menționează la anumite puncte. În acest sens am votat cu privire la rezoluția referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria, ținând seama de aspectele sale pozitive și negative.
Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE)Sunt convins că o foarte largă majoritate din Parlamentul European va susține drepturile fundamentale ale mass-mediei. Acum aceste drepturi sunt puse în discuție în rezoluție, deși nu au fost luate în considerare amendamentele la această lege care au fost adoptate săptămâna aceasta în parlamentul maghiar. Prin urmare, aș fi vrut ca toate rezoluțiile care au fost întocmite la Budapesta înainte de acest vot să fie retrase pentru ca acestea să fie mai întâi actualizate și numai ulterior dezbătute și supuse la vot. În consecință, votul din Parlamentul European nu a mai avut nimic de-a face cu libertatea presei, care ar trebui să aibă prioritate absolută, ci a fost pur și simplu o probă de rezistență între grupuri.
Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Aprob pe deplin adoptarea acestei rezoluții propusă de stânga europeană care critică caracterul inadecvat al amendamentelor depuse de Ungaria la legislația sa privind mass-media, în timp ce dreapta le salută. Deși dna Kroes pare mulțumită, de asemenea, de aceste schimbări, Parlamentul European consideră că Comisia s-a axat doar asupra câtorva aspecte tehnice în detrimentul Cartei drepturilor fundamentale. De asemenea, nu numai că rezoluția noastră se adresează Ungariei, dar constată că, din păcate, libertatea și pluralismul mass-mediei pot fi compromise în țările cu guverne conservatoare. În acest sens, deputații în Parlamentul European au demonstrat că sunt conștienți de faptul că drepturile și libertățile fundamentale, care reprezintă înseși principiile democrațiilor și ale Uniunii Europene, trebuie să fie respectate.
Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece autoritățile maghiare trebuie să reinstituie independența guvernanței mass-mediei și să înceteze imixtiunea statului în ceea ce privește libertatea de exprimare și relatarea echilibrată. Reglementarea excesivă a mass-mediei este contraproductivă, punând în pericol pluralismul efectiv în sfera publică.
Timothy Kirkhope (ECR), în scris. – ECR susține cu tărie o mass-medie liberă și pluralistă în întreaga Uniune Europeană și subliniază importanța libertății de informare pentru toți cetățenii europeni. Cu toate acestea, având în vedere situația în continuă schimbare care vizează legislația maghiară privind mass-media și lipsa oportunității de a se reuni cu Comisia în urma noilor amendamente la această lege care au fost adoptate săptămâna aceasta, suntem de părere că acum nu este momentul oportun pentru a avea o altă rezoluție pe această temă. Din acest motiv, Grupul ECR s-a abținut.
David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție deoarece cred că legislația maghiară privind mass-media trebuie să fie suspendată urgent și revizuită pe baza observațiilor și propunerilor Comisiei, ale OSCE și ale Consiliului Europei, pentru a asigura că aceasta este pe deplin în conformitate cu legislația UE și cu valorile și standardele europene privind libertatea presei, pluralismul și guvernanța independentă a mass-mediei.
Iosif Matula (PPE), în scris. − Susțin modificarea prevederilor din legea maghiară a presei considerate de către Comisia Europeană drept mai puțin democratice și salut modificările aduse actului normativ de către guvernul de la Budapesta. Nu am votat, însă, rezoluția semnată de grupurile politice S&D, ALDE, Verzi și GUE deoarece măsurile propuse mi se par excesive dacă ținem cont de legi similare din alte state membre, dar care n-au fost sancționate public. Categoric, presa liberă reprezintă măsura gradului de democratizare a unei societăți. În Uniunea Europeană, este notoriu faptul că libertatea de exprimare este, practic, neîngrădită. Nu trebuie să confundăm, însă, acest drept fundamental cu libertatea de a profera orice informații, fără consecințe, fără responsabilitate și în lipsa unor probe concludente. Tocmai de aceea este nevoie de legi clare care să stabilească limitele în care trebuie să se încadreze orice demers jurnalistic. Legea presei din Ungaria a fost elaborată în acest context, ca urmare a directivei europene în domeniu. Mai mult, cred că trebuie să vorbim în cunoștință de cauză pe marginea subiectului legii maghiare a presei, având în vedere că putem fi induși în eroare de interese partizane și dispute politice.
Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție este inadecvată atât în ceea ce privește calendarul, cât și forma sa, întrucât toată lumea știe că, în urma criticilor inițiale făcute cu privire la legislația privind mass-media din Ungaria și a recomandărilor înaintate de către Comisie, guvernul maghiar și-a revizuit poziția și a modificat toate elementele din lege care au fost ținta criticilor din partea Comisiei. Prin urmare, legea votată de parlamentul maghiar la 7 martie a fost o versiune care a corespuns perfect cu legislația europeană. De aceea nu înțeleg insistența stângii de a vota asupra acestei propuneri, prin urmare, am votat împotrivă.
Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea rezoluției B7-0191/2011 deoarece cred că noua legislație privind mass-media din Ungaria nu oferă o garanție suficientă a libertății de exprimare și a pluralismului, și, prin urmare, este contraproductivă pentru instituirea pluralismului efectiv în sfera publică.
Guvernul maghiar ar trebui să ofere o garanție efectivă pentru libertatea și pluralismul în mass-media, și, prin urmare, ar trebui să anuleze legislația sau să o modifice în mod substanțial, pe baza observațiilor și propunerilor Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ale Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, ale Consiliului Uniunii Europene și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și prin intermediul unei dezbateri deschise, transparente, la care pot participa toate părțile interesate, organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) și cetățenii.
Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Libertatea de exprimare și, prin urmare, libertatea presei, sunt unele dintre cele mai importante drepturi fundamentale. Trebuie să lucrăm neobosit pentru a le păstra, chiar și atunci când exprimarea anumitor opinii ne deranjează. Această libertate este, de asemenea, libertatea noastră și este o garanție a exercitării libere a mandatului nostru. Transparența nu este posibilă fără o mass-medie liberă. Există o tentație mare de a încerca să controlăm informațiile și pe jurnaliști, inclusiv în democrațiile noastre occidentale. Informațiile libere și profesioniste sunt întotdeauna de preferat „zvonurilor”, care adesea înlocuiesc presa atunci când aceasta din urmă este cenzurată.
Mijloacele moderne de comunicare în masă joacă un rol absolut esențial în viața democratică și sunt fundamentale pentru asigurarea accesului universal la informații, la divertisment și la viață socială. Prin urmare, ceea ce eu numesc un „stat drept” trebuie să își asume responsabilitatea pentru sprijinirea dezvoltării unei mass-medii libere, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, promovând pluralismul informației și bogăția creației culturale, precum și facilitând accesul tuturor la acest conținut.
Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Este cunoscut faptul că, în conformitate cu observațiile și propunerile formulate de Comisia Europeană, de OSCE și de Consiliul European, legislația privind mass-media din Ungaria ar trebui să fie revizuită cât mai curând posibil cu scopul de a asigura corespondența sa cu legislația UE și cu virtuțile și standardele europene legate de libertatea de informare a mass-mediei, de pluralismul și independența mass-mediei.
Noua legislație este învinuită deoarece implică faptul că ar exista doar o singură persoană numită responsabilă pentru gestionarea mass-mediei și a telecomunicațiilor naționale. Noua legislație subminează pluralismul și libertatea mass-mediei și elimină independența politică și financiară a acesteia. Toate cauzele care conduc la un astfel de rezultat negativ ar trebui examinate.
Eventual permisivitatea guvernelor care conduc unele dintre statele membre ale UE au dat guvernului Ungariei iluzia faptului că normele adoptate în comun pot fi încălcate cu cinism. De exemplu, guvernul leton încă nu a pus în aplicare Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2004. Și ce s-a întâmplat drept urmare? Nimic până acum. Este posibil ca guvernul maghiar să fi fost inspirat de „independența” letonă. Am votat „pentru”, în speranța că s-a spart gheața.
Tiziano Motti (PPE), în scris. – (IT) Atacurile stângii europene împotriva legislației privind libertatea presei, adoptată recent în Ungaria ar trebui să fie citite în contextul unei piese de teatru în care instrumentele puse la dispoziție de către instituțiile noastre sunt adesea folosite într-un mod abuziv și instrumental pentru a sprijini campaniile internaționale sau naționale de dezinformare politică și mediatică. În acest caz, aceste atacuri sunt complet deplasate, pentru că dezbaterea a fost deschisă, dar și închisă: guvernul maghiar a acceptat imediat observațiile formulate de Comisia Europeană și, la începutul lunii ianuarie 2011, dl prim-ministru Orban a declarat că legislația privind mass-media va fi modificată în conformitate cu aceste observații. Atacul împotriva țării care prezidează Uniunea Europeană într-un moment când ar trebui să fie sprijinită în îndeplinirea atribuțiilor sale are ca efect slăbirea Uniunii în ansamblul său și privarea de autoritate a acesteia. Refrenul constant al lipsei libertății presei este un lucru vechi, așa cum sunt referințele continue și anacronice la situația italiană, în care, paradoxal, cele mai importante ziare sunt controlate de instituțiile mediatice de stânga și informațiile circulă liber, uneori prea liber, pe internet.
Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) În urma amendamentelor adoptate de parlamentul maghiar săptămâna trecută, legislația maghiară este acum complet în conformitate cu legislația UE și cu dispozițiile privind drepturile fundamentale, astfel cum a convenit și Comisia Europeană. Ca atare, propunerea comună de rezoluție este acum redundantă, motiv pentru care am votat împotriva ei.
Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) După cum am avut șansa să spun atunci când am luat parte la dezbaterea asupra priorităților Președinției maghiare, acestea sunt aspecte ale chestiunilor interne din Ungaria, care pot fi reglementate, la fel ca înainte, ca parte a unei relații sănătoase, normale între Comisie și guvernul și parlamentul maghiar. Ca susținător al libertății, în special al libertății de exprimare și a presei, nu pot fi decât încântat de rezultate.
Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Această lege a fost efectiv concepută cu intenția de a restrânge activitățile mass-mediei în Ungaria și de a limita controlul critic la adresa guvernului, ca parte a restricțiilor mai largi asupra pluralismului în Ungaria. Acest lucru este în conflict direct cu principiile fundamentale ale UE, astfel cum este prevăzut în tratate și în Carta drepturilor fundamentale. Comisia și Consiliul trebuie să continue să facă presiuni pentru revizuirea completă sau retragerea legii pe această bază.
Parlamentul a precizat în mod clar că Comisia nu ar trebui să cedeze pur și simplu în fața guvernului maghiar în ceea ce privește această problemă crucială. Legislația maghiară privind mass-media trebuie să fie văzută, de asemenea, doar drept cea mai recentă încercare de a limita libertatea mass-mediei în Europa. Aceasta subliniază nevoia urgentă ca Comisia să prezinte propuneri legislative robuste pentru susținerea acestei valori de bază a UE.
Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat împotriva acestei rezoluții deoarece cred că grupurile politice de stânga care se află în acest Parlament au exploatat o problemă politică națională, care, în orice caz, a fost deja rezolvată, astfel cum reiese din recentul acord dintre guvernul maghiar și Comisia Europeană.
Cred că astfel de probleme naționale nu ar trebui să fie puse în discuție în cadrul acestui Parlament, întrucât acestea sunt responsabilitatea directă a fiecărui stat membru. În fond, este corect și adecvat să protejăm libertatea și pluralismul informațiilor, ca valoare fundamentală a tuturor țărilor Uniunii Europene, dar libertatea mass-mediei nu trebuie să contrazică morala publică și, mai presus de toate, nu trebuie să invadeze viața privată a nimănui.
Industria știrilor ar trebui să fie mai conștientă de consecințele pe care le poate avea asupra vieții și libertății cetățenilor o utilizare dezechilibrată a puterii și a influenței sale. Acest lucru se datorează faptului că libertatea personală a fost anulată de prea multe ori în numele libertății presei.
Catherine Stihler (S&D), în scris. – Sunt foarte mulțumită de faptul că această rezoluție a fost adoptată, subliniind angajamentul Parlamentului European față de libertatea de exprimare și independența mass-mediei în toate statele membre.
Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluție. Deși Ungaria și Comisia Europeană au ajuns la un acord cu privire la punctele invocate de Comisie, susțin apelul făcut de către colegii mei deputați pentru o examinare aprofundată a textului de lege. Progresele înregistrate de Comisie sunt deosebit de selective și preocupările exprimate de Parlament și de diverse organizații internaționale, cum ar fi OSCE și Consiliul Europei, au fost în mare parte ignorate. Îngrijorarea cu privire la numirea, componența și competențele autorității mass-mediei, în special, este perfect de înțeles. Libertatea presei este o parte prea importantă a democrației noastre pentru a fi supusă unor interpretări restrictive din punct de vedere juridic.
Joachim Zeller (PPE), în scris. – (DE)Am votat împotriva acestei rezoluții depuse de Grupul GUE/NGL, Grupul S&D, Grupul Verts/ALE și Grupul ALDE. Autorii propunerii nu sunt la fel de preocupați de libertatea mass-mediei din Europa cum sunt de denigrarea unui guvern civic, care a fost ales cu o majoritate covârșitoare de poporul său și care are sarcina dificilă de a reconstrui o țară care a fost grav afectată ca urmare a proastei gestionări a guvernului socialist anterior. Nici Comisia Europeană nu a putut depista încălcări grave ale libertății mass-mediei în legislația maghiară, care, întâmplător, a fost deja modificată. Stânga europeană vede foarte repede paiul din ochiul guvernelor care nu sunt socialiste, dar nu acordă nicio atenție parului din ochii guvernelor socialiste.
Este greu de înțeles poziția liberalilor germani care, prin această rezoluție, solicită o reglementare a peisajului mass-mediei la nivel european, întrucât reprezentanții mass-mediei germane și europene consideră că această propunere, în special, este o restricție a libertății mass-mediei și o încălcare a principiului subsidiarității.
Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea prezentei propuneri de rezoluție, deoarece cred că regimul lui Gaddafi ar trebui să fie distrus imediat, având în vedere modul în care acesta reprimă populația libiană în cadrul protestelor sale politice și pentru a preveni alte decese. Îmi amintesc că în Consiliul de Securitate al ONU comunitatea internațională a aprobat în unanimitate decizia de a impune sancțiuni acestui regim. Eu sprijin ferm Rezoluția 1970/2011 a Consiliului de Securitate al ONU și măsurile pe care le va lua Consiliul de Securitate, inclusiv embargoul, interzicerea echipamentelor utilizate pentru represiunea internă și înghețarea fondurilor persoanelor implicate în abuzuri ale drepturilor omului, atrăgând atenția asupra necesității de a pune în aplicare Rezoluția UE-Africa, care permite înghețarea bunurilor ilegal dobândite. Un gest ca acesta este necesar din partea instituțiilor financiare europene și a statelor membre, ca parte a interdicției privind activitatea de mercenar. Sunt necesare acțiuni umanitare rapide și eficiente din partea UE și a ONU. Aș dori să închei prin a spune că evenimentele din Libia, Egipt și Tunisia solicită o schimbare de paradigmă a politicii externe europene în ceea ce privește țările sud-mediteraneene și aș dori să îmi arăt solidaritatea față de libieni.
Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Protestele masive din numeroase țări arabe au arătat că regimurile nedemocratice și autoritare nu pot garanta o stabilitate credibilă, iar valorile democratice sunt elemente centrale ale parteneriatelor economice și politice. UE are un interes vital într-o Africă de Nord democratică, stabilă, prosperă și pașnică, dar evenimentele recente din Libia, Egipt și Tunisia au evidențiat nevoia urgentă a unei revizuiri a politicii externe a UE față de regiunea mediteraneeană. UE trebuie să își revizuiască politica de susținere a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism pentru punerea în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului în toate acordurile cu țări terțe. Sunt de acord că revizuirea politicii europene de vecinătate trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența sistemului judiciar, respectarea libertăților fundamentale, pluralism, libertatea presei și combaterea corupției.
Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei rezoluții ce reprezintă un pas în direcția potrivită în ceea ce privește reacția Uniunii Europene la revoluția, care degenerează în război civil, din Libia. Revoluțiile sunt un vis care devin realitate, dar războiul civil este un coșmar. Acum, când oponenții pierd teren sub focul trupelor și al mercenarilor lui Gaddafi, iar colonelul trimite emisari în capitalele europene în încercarea de a-și salva regimul, trebuie să arătăm poporului libian că îi suntem alături.
Am ascultat apelul pe care Consiliul național interimar de tranziție l-a făcut la 5 martie. Este de datoria noastră să susținem această alternativă și să protejăm poporul libian împotriva forțelor regimului. Fără prezența militară directă pe teritoriul libian, trebuie să avem în vedere o zonă de interdicție aeriană. Însă, decizia revine ONU. Totuși, această opțiune ar putea fi avută în vedere doar cu acordul explicit al Ligii Arabe. La nivel politic și diplomatic, trebuie să garantăm că Colonelul Gaddafi este izolat și să ajutăm poporul libian să-și recâștige în cele din urmă libertatea.
Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Evoluția dramatică din Libia și Africa de Nord continuă să pună în pericol granițele Europei: de fapt, criza umanitară din Libia s-ar putea transforma într-un val de migrație fără precedent în istorie.
Potrivit unor estimări recente, tulburările politice din Africa de Nord ar putea determina aproximativ 300 000 de refugiați să ajungă pe malurile sudice ale Uniunii. Sunt de acord și sprijin, prin urmare, apelul lansat de șase state membre mediteraneene ale UE pentru crearea unui Fond de solidaritate pentru a contribui la atenuarea efectelor generate de imigrație. Sprijin crearea unui sistem european comun de azil, precum și distribuirea echitabilă a costurilor legate de imigrare între statele membre. În plus, în scopul de a limita imigrarea în masă spre Europa, solicit analizarea posibilității de a trimite de ajutoare umanitare către populația afectată, pentru a sprijini atât procesul de democratizare, cât și creșterea economică în regiune.
Așadar, solicit Comisiei să pregătească un plan de urgență care analizeze, de asemenea, modalitățile prin care putem gestiona chiar și cel mai înfricoșător scenariu în care un număr masiv de imigranți decide să se îndrepte spre nord, până la țărmurile Europei. În opinia mea, un astfel de plan de urgență trebuie susținut de principiul solidarității între statele membre ale UE.-
Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Recentele proteste din mai multe țări arabe arată că regimurile nedemocratice și autoritare nu pot asigura o stabilitate credibilă și că valorile democratice joacă un rol-cheie în parteneriatele economice și politice. Aș dori să solicit o colaborare strânsă cu grupul de lucru creat pentru a coordona reacția UE la criza din Libia și restul regiunii mediteraneene. Uniunea pentru Mediterana trebuie să se adapteze la vremuri și circumstanțe noi și să reflecteze și să acționeze în legătură cu evenimentele recente, cu scopul de a prezenta propuneri referitoare la o modalitate mai bună de promovare a democrației și a drepturilor omului în statele membre ale acesteia și în regiune, care includ Libia, și referitoare la posibile reforme prin care rolul său să devină mai puternic, mai coerent și mai eficace.
Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea Rezoluției referitoare la vecinătatea sudică, în special cu Libia, inclusiv aspecte umanitare, deoarece consider că colonelul Gaddafi ar trebui să abandoneze imediat puterea, astfel încât să permită o tranziție politică pașnică și să prevină orice altă vărsare de sânge. Condamn în mod vehement încălcările drepturilor omului în Libia și, în special, reprimarea violentă a demonstranților pro-democrație, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, și aș dori să-mi exprim solidaritatea cu poporul libian.
Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Exact în ziua votării acestei rezoluții, încă nu este clar în ce direcție se vor îndrepta revoluțiile care au încercat să răstoarne regimuri autoritare rămase la putere vreme îndelungată în toată Mediterana. În cazul Libiei, știrile despre succesele și eșecurile rebelilor și ale forțelor care sprijină încă regimul dictatorial al lui Gaddafi sunt contradictorii, iar acestea par să se confrunte cu un adevărat război civil. Cu toate acestea, există multe surse care denunță violența brutală fără precedent și reprimarea condusă de regimul libian, precum și numărul mare de victime pe care acest regim se presupune că le-a cauzat. Organizația Națiunilor Unite a condamnat în mod întemeiat atrocitățile comise. Astăzi, este clar că rebelii nu doresc să trăiască sub regimuri care nu le respectă drepturile și care nu asigură un minimum de respect pentru normele democrației și ale statului de drept. Uniunea Europeană nu se poate izola de ceea ce se întâmplă. În primul rând, ar trebui să ceară încetarea violențelor, să persevereze în condamnarea acestora și în sancționarea celor responsabili, să îi sprijine pe cei care luptă pentru valorile noastre comune și să se încerce să dea dovadă de solidaritate, precum și să urmărească mai îndeaproape și să înțeleagă mai bine aspirațiile, dorințele și tendințe mișcărilor care tânjesc după schimbare.
João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această rezoluție este îngrijorătoare și inacceptabilă. Acest lucru este valabil mai ales în contextul celor mai recente evenimente din Libia, care arată mai bine ca niciodată cât este de imperios să se găsească o soluție politică pașnică, fără imixtiuni externe. În fața desfășurării periculoase și severe a acțiunilor, care, în loc să contribuie la reducerea tensiunii, sunt destinate să pregătească actele de agresiune ale SUA și ale NATO împotriva Libiei, majoritatea deputaților din Parlament aprobă acte intervenționiste, agresive și de ocupație în Libia. Orice agresiune împotriva acestei țări, indiferent de pretexte și mandate, are consecințe serioase asupra oamenilor care deja trăiesc într-o situație de tensiune și insecuritate profundă. Aceasta ar aduce prejudicii grave tuturor celor din Libia care continuă să lupte pentru drepturile lor, pentru democrație, suveranitate și pace, și ar introduce elemente serioase de instabilitate și de conflict în regiune. Orice atac militar asupra Libiei, care ar fi inseparabil de obiectivele de a controla resursele naturale ale libienilor, va fi îndreptat nu numai împotriva poporului libian, ci împotriva întregii populații din regiune care s-a ridicat și continuă să lupte pentru drepturile sale sociale si politice, pentru libertate, democrație și suveranitate și independență reală a țărilor lor.
Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Dorim să ne exprimăm profunda noastră îngrijorare cu privire la cele mai recente evenimente din Libia, dar pledăm pentru o soluție pașnică și politică, fără interferențe externe. Din păcate, rezoluția Parlamentului European sprijină acum intervenția militară, din moment ce nu se poate avea o zonă de interdicție aeriană fără intervenție militară.
Prin urmare, această rezoluție, în loc să contribuie la o soluție pașnică, pare că vizează pregătirea actelor de agresiune ale SUA, NATO și poate ale UE împotriva Libiei. Am dori astfel să ne exprimăm opoziția fermă față de orice intervenție militară externă în această țară.
Orice agresiune împotriva Libiei, indiferent de pretexte și mandate, va avea consecințe grave asupra oamenilor care deja trăiesc într-o situație de tensiune și insecuritate profundă; aceasta ar aduce prejudicii grave tuturor celor din Libia care continuă să lupte pentru drepturile lor, pentru democrație, suveranitate și pace, și ar introduce elemente serioase de instabilitate și de conflict în regiune.
Orice atac militar asupra Libiei din partea SUA și a aliaților săi, care ar fi inseparabil de obiectivele de a controla resursele naturale ale libienilor, va fi îndreptat nu numai împotriva poporului libian, ci împotriva întregii populații din regiune care s-a ridicat și continuă să lupte pentru drepturile sale sociale și politice, pentru libertate, democrație și suveranitate și independență reală a țărilor lor. Sprijinim aceste lupte. Prin urmare, am votat împotriva acestei rezoluții.
Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Această rezoluție, adoptată cu o mare majoritate și la care am contribuit, arată că Parlamentul European nu păstrează tăcerea față de situația din Libia. Dimpotrivă, prin poziția sa, invită Uniunea Europeană, statele membre, precum și pe baroneasa Ashton să îi sprijine propunerile. Acesta promite sprijinul său poporului libian și susține, printre altele, recunoașterea Consiliului național interimar de tranziție din Libia și înființarea unei zone de interdicție aeriană în conformitate cu un mandat al Organizației Națiunilor Unite și în coordonare cu Liga Arabă și Uniunea Africană. De asemenea, condamnă în termenii cei mai duri încălcările drepturilor omului comise de regim în Libia și solicită colonelului Gaddafi să se oprească imediat. Singurul meu regret este problema refugiaților și a imigranților, care, cred eu, nu a fost luată în considerare în mod adecvat și prezentată ca o provocare comună pentru aceste țări și pentru Uniunea Europeană.
Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece UE trebuie fie implicată și să sprijine vecinătatea sudică, în mod specific dezvoltarea statului de drept, buna guvernanță și premisele constituționale și electorale ale unei democrații stabile, pașnice și pluraliste în regiune. Uniunea pentru Mediterana trebuie să se adapteze la vremuri și circumstanțe noi și să reflecteze și să acționeze în legătură cu evenimentele recente, cu scopul de a prezenta propuneri referitoare la o modalitate mai bună de promovare a democrației și a drepturilor omului în statele membre ale acesteia și în regiune, care includ Libia, și referitoare la posibile reforme prin care rolul său să devină mai puternic, mai coerent și mai eficace.
Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Am susținut rezoluția referitoare la vecinătatea sudică, care acordă o atenție specială situației din Libia. În Libia, persoanele care luptă pentru libertatea țării lor sunt ucise. Noi ar trebui să le ajutăm. Rezoluția noastră nu le ajută deoarece îl condamnă fără echivoc pe dictator și îi sprijină pe cei care doresc să facă schimbări fundamentale în Libia.
Nu știm când sau cum se va sfârși războiul civil. Ne-am dori să se încheie rapid și cu victoria forțelor pro-democrație. Uniunea Europeană ar trebui ia legătura fără întârziere cu Consiliul național interimar de tranziție și să înceapă procesul de recunoaștere oficială. Aceasta ar trebui să îi încurajeze pe libieni să facă schimbări și să se îndrepte spre democrație. Vă mulțumesc.
David Martin (S&D), în scris. – Salut impulsul spre democrație în Libia și în țările învecinate. Fac apel la respectarea deplină a drepturilor omului în regiune. Totuși, m-am abținut de la a vota această rezoluție din cauza solicitării pe care o conține referitoare la crearea unei zone de interdicție aeriană. Pentru a pune în aplicare o zonă de interdicție aeriană ar trebui să bombardăm locațiile antirachetă ce sunt o amenințare pentru viața civililor. De asemenea, am permite regimului să afirme că Occidentul atacă Libia în loc să încerce să apere poporul libian.
Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Negocierile necesare în situația actuală [în Libia] trebuie să se desfășoare într-o manieră rațională și adecvată. Într-un astfel de context, s-ar putea adopta măsuri suplimentare adecvate, pe baza unei analize amănunțite a situației. Aceste măsuri ar putea să ofere posibilitatea unei soluții directe și a unui sprijin în domeniul social și în alte domenii. Scopul ar fi să se găsească o soluție care va avea o viziune clară, bine întemeiată și pe termen lung, ceea ce va ajuta la păstrarea suveranității acestei țari și care va fi în mod corect tolerantă cu tradițiile sale. Eventuala instituire a mult discutatei zone de interdicție aeriană este una dintre măsurile care, după cum s-a spus, ar trebui să fie aplicată în primul rând cu scopul protejării civililor. În acest context, consider că este important ca mandatul să fie acceptat în mod clar de cât mai multe țări posibil și, în special, ar trebui să fie în conformitate cu mandatul Consiliului de Securitate al ONU. În pregătirea propunerilor de rezoluție, bogăția resurselor naturale din această țară nu ar trebui să fie singurul factor de influență.
Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat în favoarea textului și măsurilor propuse privind spațiul aerian, în scopul de a-i ajuta pe oamenii care luptă împotriva tiranului care îi bombardează. Am votat în următorul cadru strict: toate actele de război, cum ar fi crearea unei zone de interdicție aeriană, pot fi decise doar de către ONU. Această acțiune trebuie să fie plasată sub autoritatea comandamentului militar al ONU și doar al acestuia. Toate deciziile trebuie luate în consultare cu organizațiile din Uniunea Africană și Liga Arabă. Sunt total împotriva ideii americane de bombardare preventivă și împotriva intervenției NATO. Orice altă evoluție ar necesita un text diferit și dispoziții diferite.
Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Ce se întâmplă în Libia este total inacceptabil și comunitatea internațională trebuie să ia măsuri mai concrete, care să semnifice suspendări automate pentru toate tipurile de atacuri împotriva civililor. Un război civil în Libia pare îngrijorător de iminent și trebuie evitat cu orice preț. UE trebuie să își asume un rol principal în acest proces și să ajute la găsirea unor soluții pentru a evita exacerbarea conflictului care are loc în prezent în această țară.
Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva rezoluției comune a Parlamentului European referitoare la Libia, deoarece solicită instituirea unei zone de interdicție aeriană deasupra țării, care este primul pas spre intervenția militară. Nu putem susține în nici un caz soluția militară pentru criza libiană sau pentru orice altă criză. Am fost extrem de critici cu privire la intervențiile militare din Irak și Afganistan și nu trebuie să facem aceeași greșeală acum. Exemplele celor două țări ar trebui să ne învețe că violența naște doar mai multă violență, care, în final, are consecințe devastatoare pentru civili.
În cazul Libiei, condamn violența pe care Gaddafi o folosește împotriva poporului său și simpatizez cu mișcările de protest ale oamenilor. Totuși, cred că în Libia soluția trebuie să se bazeze pe încetarea violenței și pe canale diplomatice.
Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Revoluția libiană a fost lansată în numele libertății, al demnității și al democrației, de tineri conduși de un sentiment de statalitate. Nu putem decât să sprijinim această aspirație minunată, impresionantă și să îi condamnăm cu fermitate pe cei care încearcă să o suprime prin forță, fără ezitarea de a ucide și răni mii de civili.
Sper foarte mult că ONU, în coordonare cu Liga Arabă și Uniunea Africană, va da un mandat pentru crearea unei zone de interdicție aeriană peste Libia, în scopul de a proteja populația împotriva posibilelor atacuri. De asemenea, sper că Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, baroneasa Ashton, va stabili relații cu Consiliul național interimar de tranziție cât mai curând posibil, pentru ca acesta să fie recunoscut ca interlocutor legitim în așteptarea alegerilor democratice.
De-a lungul ultimelor câteva săptămâni am asistat la răsturnarea spectaculoasă și promițătoare a cadrului geopolitic al acestei regiuni extrem de sensibile. Sunt convins că acum se deschide o perspectivă fără precedent, care creează condițiile necesare pentru soluționarea pașnică a conflictului dintre Israel și Palestina. Trebuie să profităm de această oportunitate pentru a scăpa Orientul Mijlociu de un conflict care a provocat deja prea multă durere, tragedie, resentimente și neînțelegere.
Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Sunt „nespus de bucuros” de numărul declarațiilor zgomotoase și al expresiilor de condamnare! Unde ați fost înainte? Gaddafi s-a născut ieri? Nu a existat teroare în Libia? Astăzi, cinismul unor lideri ai UE provoacă o senzație de dezgust! Până de curând, toți liderii celor mai mari state membre ale UE îmbrățișau regimul liderului libian și se făceau agreabili față de acesta. Iar astăzi sunt gata să-l răstignească pe Gaddafi! Este mai bine să nu se intervină în afacerile interne ale unei alte țări, nu-i așa? Să-i lăsăm pe libieni să-și rezolve problemele ei înșiși, altfel vom ajunge să vedem o rebeliune pe scară largă în țările arabe! M-am abținut de la vot.
Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În lupta pentru păstrarea puterii, Gaddafi folosește artilerie din ce în ce mai grea (cum ar fi bombardarea rebelilor) și nu se teme de o moarte cumplită. Aceste măsuri au fost condamnate în termenii cei mai duri de către lumea din afară, iar Parlamentul European solicită o zonă de interdicție aeriană în scopul de a opri bombardierele lui Gaddafi împotriva civililor, recunoașterea Consiliului național interimar de tranziție și mișcarea pro-democrație în calitate de reprezentantă legală a poporului libian, precum și încheierea tuturor relațiilor cu Gaddafi. Rămâne de văzut dacă șefii de stat sau de guvern se vor conforma acestui apel. Din cauza posibilelor reinstalări și distribuții a imigranților în Europa, m-am abținut de la vot.
Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestei rezoluții comune referitoare la actuala situație din Libia.
Regimul Gaddafi a comis prea multe abuzuri și încălcări grave împotriva populației și cred că este de datoria noastră să adoptăm o poziție comună europeană puternică. Măsurile propuse în rezoluția adoptată sunt un pas în direcția cea bună, începând de la închiderea spațiului aerian deasupra Libiei, și anume, crearea unei zone de interdicție aeriană, pentru a preveni eventuale atacuri aeriene ale regimului asupra populației civile.
Simt că trebuie să fie o obligație pentru comunitatea internațională și mai ales pentru Uniunea Europeană să stabilească relații cu Consiliul național interimar de tranziție al insurgenților, pentru a contribui la inițierea unui proces de democratizare în țară. A venit timpul ca Europa să afirme cu hotărâre că trebuie să se pună capăt acestei situații dramatice, care ar putea avea repercusiuni grave pe întreg teritoriul UE, începând cu un val masiv de migrație în Italia, în special, și în Europa în general.
Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Gravitatea situației cu care se confruntă în prezent oamenii din Libia, victime ale represiunii violente a regimului Gaddafi care a cauzat nenumărate decese, răniri și refugiați, necesită o acțiune concertată și hotărâtă a comunității internaționale, iar UE ar trebui să își asume un rol conducător și să adopte o poziție fermă în a-i condamna pe cei responsabili pentru atrocitățile comise, în adoptarea și punerea în aplicare a sancțiunilor și măsurilor adecvate, precum și în sprijinirea aspirațiilor democratice legitime ale acestui popor.
Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Consider că punctele 10 și 11 (astfel cum au fost modificate), sunt deosebit de importante în acest text:
„10. subliniază că UE și statele sale membre trebuie să-și onoreze responsabilitatea de a proteja, pentru a salva civilii libieni de atacuri armate la scară largă; subliniază că niciuna dintre opțiunile prevăzute în Carta ONU nu poate fi exclusă; invită Înaltul Reprezentant și statele membre să fie pregătite pentru o eventuală decizie a CS al ONU privind măsuri suplimentare, inclusiv posibilitatea instituirii unei zone de excluziune aeriană pentru preîntâmpina astfel un atac împotriva populației civile din partea guvernului; subliniază că orice măsuri aplicate de UE și de statele sale membre ar trebui să respecte mandatul ONU și să se bazeze pe coordonarea cu Liga Arabă și cu Uniunea Africană, încurajând ambele organizații să coordoneze eforturile internaționale;
11.invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să stabilească legături cu Consiliul național de tranziție și să înceapă procesul de oficializare a acestora astfel încât să încurajeze o tranziție către democrație, asigurând implicarea unui spectru larg de reprezentanți ai societății libiene și să acorde mai multe drepturi femeilor și minorităților în procesul de tranziție, precum și să sprijine acțiunile CNIT în zonele eliberate, pentru a ușura situația grea a populației și a asigura acesteia minimul necesar, inclusiv asistența medicală;”.
Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Prin intermediul acestei rezoluții, Parlamentul European solicită guvernelor UE să recunoască Consiliul național interimar de tranziție în calitate de autoritate oficială a opoziției libiene.
Rezoluția aprobată îndeamnă UE să se pregătească pentru posibilitatea înființării unei zone de interdicție aeriană pentru a-l împiedica pe colonelul Gaddafi să atace populația și pentru a ajuta la repatrierea celor care fug de violență. De asemenea, cred că este important din punct de vedere strategic ca Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, baroneasa Ashton, să stabilească contacte cu reprezentanți ai Consiliului național interimar de tranziție în scopul de a accelera procesul de recunoaștere oficială a acestui organism. Este momentul ca colonelul Gaddafi să renunțe la putere și să pună capăt încălcării sistematice a drepturilor omului care funcționează în țara sa.
Ernst Strasser (PPE), în scris. – (DE) La punctul 15: cu privire la articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, mai rămâne ca eu – precum guvernul austriac – să susțin solidaritatea în mod voluntar. Ar trebui să fie la latitudinea statelor membre – în funcție de capacitățile fiecăruia – să decidă cât de mult se poate extinde această solidaritate.
Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la Libia, care este un mesaj clar de susținere politică a revoluției libiene. În primul rând, Parlamentul European și-a exprimat solidaritatea cu poporul libian și a condamnat încălcările drepturilor omului și represiunile violente comise de regimul Gaddafi.
Zona de interdicție aeriană este prevăzută la punctul 10 din rezoluție și este încadrată sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, pentru a împiedica regimul să atace populația civilă, în coordonare cu Liga Arabă și Uniunea Africană. Totuși, acest punct poate fi obiectul unor interpretări diverse. Pentru unii, acesta se referă pur și simplu la împiedicarea planurilor lui Muammar al-Gaddafi de a trage asupra populației civile. Această interpretare îi poate conferi un rol preventiv în ceea ce privește împiedicarea planurilor de a ucide populația libiană. Pentru alții, acesta este primul pas spre o posibilă intervenție militară.
M-am abținut de la vot în ceea ce privește acest punct ambiguu.
Salut, așadar, adoptarea acestei rezoluții, deși regret că nu recunoaște erorile din trecut ale Uniunii în relațiile cu Libia, inclusiv pe tema imigrației.
Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluție. Ca vecin apropiat și fiind sub obligația de a respecta principiile de drept internațional, care includ și dreptul popoarelor la autodeterminare, este esențial să oferim asistență pentru persoanele din Africa de Nord. Totuși, metoda pentru a face acest lucru trebuie să fie aleasă cu grijă: cererea Consiliului național libian interimar de tranziție de a ne abține de la intervenția militară directă trebuie, de asemenea, să fie respectată, astfel încât situația umanitară a civililor să nu se agraveze.
Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestui raport deoarece consider că guvernul iranian ar trebui să respecte cerințele legitime ale poporului său legate libertățile fundamentale și îmbunătățirea condițiilor economice și sociale, împreună cu dorința de cooperare a Iranului cu comunitatea internațională. Abordarea care urmează să fie adoptată de UE ar trebui să trateze problema drepturilor omului ca factor fundamental, pe de o parte, și, pe de altă parte, să recunoască rolul Iranului în stabilizarea regiunii, cu condiția ca aceasta să își normalizeze relațiile cu vecinii și alți actori internaționali, să renunțe la programul său nuclear și să amelioreze condițiile democratice și umane. De asemenea, sunt de acord cu poziția Consiliului privind o abordare duală a problemei nucleare: pe de o parte sancțiuni, dar oferind dialog pe de altă parte. Ca ultimă observație, aș spune că UE nu ar trebui să acționeze simplist prezentând această problemă Iranului doar din perspectiva programului nuclear, ci ar trebui să țină seama de problema drepturilor omului și a potențialului acestei țării de a aduce stabilitate în regiune.
Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Dle președinte, părțile dureroase ale problemei iraniene sunt încălcarea gravă a drepturilor omului, în special folosirea pedepsei cu moartea ca metodă de pedepsire.
Deși la 12 mai 2010, UE a solicitat din nou Iranului să introducă un moratoriu asupra pedepsei cu moartea, în conformitate cu Rezoluțiile 62/149 și 63/168 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, Iranul continuă să dețină recordul mondial pentru execuțiile de copii și femei și execuțiile din motive de orientare sexuală.
Programul nuclear controversat suscită o profundă îngrijorare din cauza lipsei transparenței și a refuzului de a coopera cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică, precum și a nerespectării obligațiilor asumate în temeiul Tratatului de neproliferare nucleară.
O altă problemă se referă la telecomunicații și internet, care sunt în mod constant întrerupte în detrimentul obligației internaționale de a apăra libertatea de informare. Prin urmare, sprijin acest raport și sper să văd o îmbunătățire a situației în foarte scurt timp.
Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Republica Islamică Iran (denumită în continuare Iran), se confruntă cu o serie de provocări de guvernare, de la lupta pentru putere dintre facțiuni concurente în cadrul elitelor conducătoare ale țării, la un disconfort social și economic general, un mediu de securitate regională problematic și creșterea nemulțumirii populare în țară. Politicile promovate de regimul iranian nu răspund la cererile justificate ale cetățenilor iranieni. Nemulțumirea populară împotriva guvernului iranian, ca urmare a situației socioeconomice grave, combinată cu lipsa libertății și a unui minim respect pentru demnitatea umană din țară reprezintă principalele provocări pentru supraviețuirea regimului. În plus, continuă să existe un număr mare de cazuri de încălcare a drepturilor omului în țară. Potrivit rapoartelor anuale privind pedeapsa cu moartea în Iran, numărul execuțiilor din 2009 a fost cel mai mare din ultimii 10 ani, făcând din Iran țara cu numărul cel mai ridicat de execuții pe cap de locuitor din lume. Sunt de acord cu solicitarea pe care raportul o adresează Iranului de a aboli definitiv pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni comise înaintea vârstei de 18 ani și de a-și modifica legislația care încalcă convențiile internaționale referitoare la drepturile omului, pe care Iranul le-a ratificat, inclusiv Convenția cu privire la drepturile copilului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și cu solicitarea ca Iranul să publice statistici oficial cu privire la aplicarea pedepsei cu moartea.
Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport, deoarece cred că Iranul ar trebui să încheie orice forme de discriminare, care afectează în special femeile. Drepturile omului și drepturile fundamentale continuă să fie încălcate cu impunitate în Iran. Autoritățile iraniene ar trebui să pună capăt odată pentru totdeauna tuturor formelor de tortură sau oricărui alt tip de tratamente crude, inumane, în drept și în practică.
Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Iranul are o istorie îndelungată și bogată, precum și o identitate specială care ar trebui să fie luată în considerare într-un moment când preocupările legate de recentele evoluții sociale și politice din această țară sunt în creștere. Fără a renunța la valorile europene și la prioritatea acordată democrației și drepturilor omului, consider că nu trebuie să închidem canalele de dialog cu Teheranul și că ar trebui să existe o încercare de a motiva, astfel, schimbările de care această țară are atâta nevoie. Constat cu îngrijorare recentele atacuri împotriva membrilor opoziției și sper că regimul iranian înțelege cât de contraproductivă este această atitudine și cât de probabil este să fie izolați pe plan internațional.
João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Încă o dată, dorim să precizăm că nu împărtășim, ci condamnăm o imagine restrictivă și primară a drepturilor omului. Adesea, UE acționează într-un mod ipocrit față de acestea, în scopul de a ascunde obiective foarte diferite. Dacă lucrurile nu ar sta așa, multe dintre considerațiile și criticile aduse s-ar extinde și către alte țări din regiune, cum ar fi Israelul sau Arabia Saudită și s-ar aplica aceleași criterii care sunt aplicate acum Iranului.
Este important de menționat că existența păcii și securității în regiune este incompatibilă cu ocuparea continuă a teritoriilor palestiniene de către Israel și cu politica de ajutor acordată acestuia de către SUA și NATO, cu complicitatea UE. Rezoluția neglijează să menționeze acest lucru.
Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Încălcarea drepturilor omului este un act condamnabil în Iran sau în oricare altă țară din lume. În acest raport, majoritatea Parlamentului recurge la ipocrizie comună, folosind o presupusă apărare a drepturilor omului pentru a masca faptul că scopul său este să protejeze interesele economice strategice ale marilor puteri, în special petrolul, și nu libertatea poporului iranian. Invocarea acestei libertăți este un simplu pretext. Dacă obiectivul ar fi respectarea efectivă a drepturilor omului și securitatea regiunii, ar trebui să se demaște această situație și în alte țări din zonă, cum ar fi Israelul și Arabia Saudită și să se aplice aceleași criterii în aceste țări.
În plus, raportul ascunde amenințarea la adresa păcii și securității din regiune care apare din ocupația continuă a teritoriilor palestiniene de către Israel și din politica de ajutor acordată de Statele Unite ale Americii și NATO.
Suntem împotriva oricărui amestec în chestiunile interne ale oricărei țări, indiferent dacă acestea sunt contrare suveranității naționale sau dreptului internațional. Prin urmare, suntem împotriva manipulării sau utilizării anumitor forțe sau partide de opoziție iraniene și împotriva campaniilor care încearcă să protejeze interesul UE și al aliaților săi, mai degrabă decât interesele poporului iranian.
Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Raportul dlui Belder subliniază într-o manieră pragmatică toate lucrurile referitor la care UE ar trebui să fie îngrijorată în ceea ce privește Iranul. Teste nucleare necontrolate, lipsa libertăților fundamentale, un climat ostil pentru investițiile străine, abuzuri ale guvernului și dezbinări între lideri și societatea civilă. Cred că acestea sunt motive suficiente pentru a vota în favoarea adoptării de către UE a unei atitudini pragmatice față de un actor important pentru contextul regional din Orientul Mijlociu și pentru a susține raportul domnului Belder.
Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea prezentului document deoarece schimbarea democratică nu poate fi impusă din afară sau prin mijloace militare, ci trebuie să fie realizată printr-un proces democratic pașnic. După cum știți, riscurile de proliferare asociate programului nuclear iranian rămân în continuare o sursă majoră de îngrijorare pentru Uniunea Europeană și comunitatea internațională, lucru exprimat foarte clar în multe rezoluții ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Influența stabilizatoare pe care Iranul ar putea să o recâștige ar fi benefică pentru întreaga regiune, cu condiția ca acesta să-și normalizeze relațiile internaționale, în special, cu vecinii săi, să risipească odată pentru totdeauna toate preocupările legate de obiectivele sale nucleare reale și să garanteze respectarea drepturilor omului și a democrației.
David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care condamnă situația drepturilor omului din Iran și solicită luarea unor măsuri pentru a împiedica Iranul să devină o putere nucleară. Sunt îngrijorat de faptul că rezoluția recunoaște că „ Iranul are dreptul de a îmbunătăți uraniu”, fapt care, desigur, este corect în conformitate cu normele AIEA, dar care, având în vedere impasul continuu în care se află negocierile, este contrar rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU.
Clemente Mastella (PPE), în scris – (IT) Regimul președintelui Ahmadinejad continuă să încalce cu impunitate drepturile fundamentale ale poporului iranian, în timp ce guvernul în sine este zguduit de o serie de incertitudini. Pe de o parte, populația speră într-o schimbare democratică, în timp ce, pe de altă parte, guvernul și parlamentul iranian sunt deranjate de prezența unor facțiunilor în cadrul elitelor care concurează pentru putere. Cu toate acestea, fără îndoială, schimbările democratice nu pot fi impuse din exterior, ci trebuie să fie rezultatul unui proces democratic și pașnic, cedând, în cele din urmă, în fața solicitărilor de bunăstare și libertate ale recentelor mișcărilor populare iraniene. De asemenea, chestiunea nucleară reprezintă încă o problemă. În ceea ce ne privește, UE ar trebui să caute o soluție diplomatică, bazată pe o abordare care combină presiunea cu dialogul normal. Ar fi recomandat ca, de exemplu, Consiliului European să contribuie la înghețarea activelor persoanelor ce au legătură cu programele nucleare și de înarmare ale Iranului. În viitor, relațiile dintre UE și Iran ar trebui, totuși, să se concentreze pe analizarea numeroaselor cazuri de încălcare a drepturilor omului. Pe scurt, Uniunea ar trebui să utilizeze toate mijloacele aflate la dispoziția sa pentru a elabora o poziție univocă a Uniunii Europene și a le permite iranienilor să știe că ne gândim la viitorul lor. Drepturile omului ale acestora sunt și drepturile noastre.
Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Când abordăm evoluția politică și socială actuală a Iranului trebuie să ținem seama de trecutul istoric și cultural al acestuia. Încălcarea continuă a drepturilor omului în Iran este un motiv de îngrijorare, dar nu poate împiedica un dialog cu acesta, destinat să pună capăt unor astfel de incidente; trebuie să fim proactivi în căutarea de soluții care le va pune capăt. Atacurile recente asupra membrilor opoziției sunt îngrijorătoare și este necesar să convingem regimul iranian că un astfel de comportament duce doar la o izolare internațională mai mare.
Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Guvernul iranian se confruntă în ultima perioadă cu provocări serioase, determinând din ce în ce mai multe nemulțumiri publice. Forțele de securitate au răspuns cu o forță brută și au arestat protestatari pașnici; instanțele au lansat procese-simulacru în masă împotriva studenților, oamenilor de știință, activiștilor pentru drepturile femeii, avocaților, jurnaliștilor și membrilor clerului. Numeroși iranienii au fost executați pentru motive politice și un număr neștiut dintre aceștia au rămas în închisoare. Iranul este una dintre cele trei țări cu cel mai mare număr de execuții la nivel mondial. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a elimina discriminarea negativă și represiunea socială în Iran, cât mai curând posibil, asigurându-ne astfel că țara poate face primii pași în direcția schimbării democratice. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat din exterior sau prin mijloace militare; trebuie să fie un proces pașnic și democratic, acesta fiind motivul pentru care susțin această propunere cu votul meu.
Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) În ciuda faptului că acest raport a fost puțin îmbunătățit după un număr de amendamente, am votat împotrivă, pentru că pledează pentru o politică de sancțiuni care, în opinia mea, nu va îmbunătăți situația poporului iranian; în realitate, lucrurile stau exact invers. În opinia mea, raportul Parlamentului European ar trebui să diminueze tensiunea acumulată, nu să o sporească, pentru că în eventualitatea în care canale diplomatice vor fi epuizate, situația deja complicată a poporului iranian se va agrava. Consider că amenințările adresate Iranului de comunitatea internațională nu sunt cel mai bun mod de a găsi un compromis rezonabil în disputa privind programul nuclear. De aceea, am votat împotriva acestui raport.
Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Am susținut această rezoluție, pentru că, în ciuda problemei nucleare, raportorul nu s-a ferit să vorbească despre situația internă a țării, despre aspirațiile poporului către o democrație mai profundă și despre situația drepturilor omului.
Avem datoria de a nu dezamăgi o populație tânără, o populație care aspiră să trăiască în democrație și să respecte ideile celuilalt. Trebuie să sprijinim un popor care urmărește să creeze un stat de drept, pentru a oferi generațiilor viitoare un destin bazat pe toleranță, libertate, justiție și prosperitate. Trebuie să denunțăm violurile, crimele, execuțiile sumare, arestările arbitrare și hărțuirea ca fiind inacceptabile.
Orice încălcare a drepturilor omului este inacceptabilă. Cu toate acestea, de la realegerea președintelui Ahmadinejad, în iunie 2009, am constatat o creștere a numărului cazurilor de încălcare a acestor drepturi. Iranul are cel mai mare număr de execuții pe cap de locuitor din lume. Este a doua țară după China în ceea ce privește aplicarea pedepsei cu moartea prin lapidare în ceea ce privește numărul de execuții, și în primul rând, pe cap de locuitor. Este timpul ca Iranul să-și îndeplinească obligațiile asumate în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de acesta din proprie voință.
Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Iranul, ca parte semnatară a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, pentru o lungă perioadă de timp, și-a ignorat cu aroganță angajamentele, în special, prin ascunderea operațiunilor sale nucleare. Dacă Iranul dorește să mențină relații bune cu UE și cu alte state democratice, trebuie să elimine fără echivoc toate îndoielile cu privire la scopul programului său nuclear.
De asemenea, consider că UE ar trebui să fie îngrijorată de consolidarea relațiilor dintre Iran și Turcia, care asigură Uniunea că recunoaște valorile comune în efortul de a adera la UE, dar, în același timp, afișează o simpatie deschisă pentru regimul iranian.
Aș dori să spun că Iranul deține recordul mondial pentru numărul de minori executați, precum și numărul de execuții pe cap de locuitor. Procesele-simulacru ale oponenților politici și pedeapsa extrem de crudă prin lapidare, care este folosită legal în Iranul de astăzi, precum și alte forme de tratamente și de pedepse crude și inumane sunt caracteristice unui regim care merită o condamnare morală dură.
În afară de ceea ce s-a menționat deja, prioritățile UE trebuie să includă o presiune constantă cu privire la declararea unui moratoriu privind execuțiile până când pedeapsa cu moartea va fi abolită, solicitarea ca încălcarea drepturilor omului să nu mai rămână nepedepsită și, desigur, încetarea acțiunilor de destabilizare a regiunii.
Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Este hilar și, în același timp, foarte trist să se discute despre respectarea drepturilor și libertăților într-o țară condusă de o persoană care amenință să măcelărească Statele Unite ale Americii, Europa și Israelul. Nu are nici un sens să se negocieze cu aceasta despre drepturile și libertățile omului și valori. Astfel de oameni înțeleg numai noțiunea de putere. Trebuie să încetăm să fim ceremonioși și să trecem de la cuvinte la fapte. Izolare completă, sancțiuni severe și o poziție clară și consecventă vor da rezultate. Mahmoud Ahmadinejad este un pericol pentru societate la nivel mondial.
Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Lipsa de transparență a guvernului iranian și cooperarea limitată cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică cu privire la programul nuclear sunt departe de a fi liniștitoare.
Deteriorarea situației drepturilor fundamentale ale omului și capacitatea sa de a destabiliza regiunea prin intermediul Hezbollah și Hamas sunt elemente care se adaugă la îngrijorarea pe care Iranul o răspândește în întreaga lume. Fraudă electorală, reprimarea violentă a demonstrațiilor și execuții, care se ridică la 680 în 2010 (de două ori mai multe decât în anul precedent), precum și arestarea liderilor opoziției, nu lasă îndoieli cu privire la utilizarea de către regim a puterii și a violenței. Sancțiunile UE din 26 iulie 2010, în conformitate cu cele ale ONU, au fost necesare și adecvate. Uniunea trebuie să acorde mai multă atenție politicii nucleare a Iranului în scopul de a monitoriza evoluțiile din domeniul conflictului.
UE ar trebui să sprijine diplomația internațională pentru protecția drepturilor omului. Dubla abordare păstrează ușa deschisă pentru dialog, dar este nevoie de cel puțin două persoane pentru a avea un dialog, iar în lipsa bunăvoinței Iranului, sancțiunile ar trebui consolidate și mai bine direcționate. Nu putem accepta o asemenea creștere continuă a numărului execuțiilor și faptul că politica nucleară a Iranului nu mai poate fi controlată de comunitatea internațională.
Mariya Nedelcheva (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul dlui Belder. Solicităm de prea mult timp schimbarea regimului din Iran. Drepturile omului sunt în mod constant încălcate de creierele din spatele regimul actual, indiferent dacă vorbim despre condițiile scandaloase în care sunt ținuți locuitorii din tabăra opoziției de la Ashraf, despre încălcarea constantă a drepturilor femeilor, despre discriminarea homosexualilor sau despre cenzurarea artiștilor etc.
La nivel european, ceea ce putem face este să aplicăm sancțiuni eficiente împotriva liderilor regimului. Totuși, aplicarea sancțiunilor nu este de ajuns. Oamenii din țară care se luptă să își apere drepturile omului trebuie să fie încurajați. Uniunea Europeană nu ar trebui să îi susțină pe toți apărătorii drepturilor omului din Iran? Actualul impuls spre democrație din Africa de Nord ar trebui extins în Iran.
Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport care prezintă situația gravă care se petrece în Iran, denunțând practicile de represiune și încălcările sistematice ale drepturilor omului comise de către autoritățile iraniene și subliniind necesitatea de a căuta cu seriozitate o soluție diplomatică la problema nucleară. În special, aș dori să mă alătur mesajului de solidaritate cu poporul iranian, care solicită în mod legitim schimbarea democratică în țară în urma alegerilor prezidențiale din 2009.
Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acesta este primul raport al Parlamentului referitor la Iran de la raportul Gahler în 2001. Din moment ce toate negocierile privind acordurile dintre UE și Iran sunt suspendate de ani de zile, singura cale ca Parlamentul să-și exprime o poziție mai în profunzime privind această țară este printr-un raport din proprie inițiativă, care a fost inițiat printr-o propunere a Grupului Verzilor. EFD a avut această sarcină.4 grupuri politice (Grupul Verzilor, S&D, ALDE și GUE) au formulat amendamente comune la acest proiect, într-o mare măsură adoptate, deși cu o majoritate fragilă.
Aspectele importante sunt: UE stabilește contacte cu Iranul (punctul 32), caz în care, în ceea ce privește fondul controversei dacă delegației Parlamentului European în Iran ar trebui să i se permită să călătorească în Iran, textul solicită acum – contrar dorințelor raportorului – contacte cu o gamă largă de actori, fără a face o trimitere directă la delegație; sancțiunile (punctul 42), în care textul solicită sancțiuni specifice pentru principalii responsabili de încălcarea drepturilor omului – până în prezent, există sancțiuni numai cu privire la persoanele ce au legătură cu dosarul nuclear; și deschiderea unei delegații a UE la Teheran – în paralel cu aproape toate statele membre care au reprezentanță în țară.
Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Susțin textul acestui raport deoarece evidențiază principalele aspecte care fac din Iran una dintre țările cele mai periculoase de pe scena internațională, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere umanitar.
Țara este devastată acum de utilizarea arbitrară a violenței de către forțele de securitate, care răspund demonstrațiilor pașnice cu o represiune nemiloasă prin arestarea a mii de manifestanți. Această utilizare gratuită a violenței a cauzat deteriorarea progresivă a drepturilor fundamentale ale omului ale poporului iranian, care este supus continuu unui sistem punitiv contrar oricărei convenții privind drepturile civile și politice ale omului.
De parcă acestea nu ar fi fost suficiente, pedeapsa cu moartea prin lapidare este încă în vigoare în această țară, cu un număr crescând de execuții, ca să nu mai vorbim de faptul că nu avem încă nicio dovadă că instalațiile nucleare din țară sunt utilizate exclusiv în scopuri pașnice.
Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Suntem în favoarea acestui raport pentru că se referă la problema iraniană cu tenacitatea și severitatea necesară, evidențiind contrastele din țară și refuzul de a accepta ca această situație să continue. Regimul iranian aplică în mod constant represiuni împotriva oricui îndrăznește să se revolte împotriva absolutismului, de obicei prin aplicarea pedepsei cu moartea.
De fapt, aceasta este țara care deține recordul pentru cel mai mare număr de copii și de execuții pe cap de locuitor din lume. De asemenea, este de reținut că de multe ori pedeapsa cu moartea se realizează prin lapidare pentru infracțiuni minore, precum acuzațiile de adulter și apostazie. De asemenea, raportul scoate în evidență represiunea creștinilor și a comunității Baha'i.
Iranul continuă să-și piardă credibilitatea internațională din cauza retoricii politice și a sprijinului agresiv acordat fundamentalismului islamic. De asemenea, doresc să subliniez acțiunile continue de violență psihologică și fizică la care refugiații disidenți din Camp Ashraf sunt supuși în mod continuu de către guvernul iranian.
Peter Skinner (S&D), în scris. – Mă bucur că dl Belder a fost capabil să prezinte acest raport Parlamentului și să introducă cu succes elemente referitoare la drepturile omului în Iran, în special, condamnarea puternică a detenției liderilor opoziției iraniene, Mir Hossein Mousavi și Mehdi Karoubi, și a soțiilor acestora.
Totuși, nu sunt de acord cu faptul că „Iranul are dreptul de a îmbunătăți uraniu”, care este permis în temeiul normelor AIEA dar, având în vedere impasul continuu în care se află negocierile, este contrar rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU.
Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am susținut acest raport deoarece cred cu tărie că guvernul iranian ar trebui să răspundă pozitiv la solicitările poporului iranian privind libertățile de bază și îmbunătățirea condițiilor sociale și economice. Prin acest raport, Parlamentul European condamnă folosirea pedepsei cu moartea, precum și folosirea excesivă a altor numeroase abuzuri asupra drepturilor omului.
Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului dlui Belder referitor la abordarea UE privind Iranul. Împărtășesc preocupările majorității europenilor în ceea ce privește programul nuclear al Iranului și asigurările regimului iranian că va fi folosit numai în scopuri civile. În pofida acestora, consider că, în colaborare cu țările terțe din sectorul energetic, Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze doar surse de energie durabile, ecologice și sigure pentru a-și păstra obiectivele de protecție climatică. De asemenea, sprijin părerea colegilor mei deputați că UE ar trebui să elaboreze o strategie mai amplă privind Iranul, care, pe lângă chestiunea nucleară, abordează și situația drepturilor omului și alte aspecte importante.
Iva Zanicchi (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru raportul dlui Belder pentru că, în ciuda numeroaselor probleme legate de politica internă și externă a Iranului, cum ar fi, de exemplu, posibila utilizare a armelor nucleare, lipsa de transparență în anumite decizii ale guvernului și, în unele cazuri, nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului, cred că o politică bazată exclusiv pe sancțiuni nu poate aduce mari beneficii.
Prin urmare, cred că este important ca Uniunea Europeană să protejeze și, în cazul în care este posibil, să mențină forme de dialog cu guvernul de la Teheran.
Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez necondiționat pentru această rezoluție comună care subliniază importanța problemelor discutate cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților, la promovarea apărării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la drepturile copilului, și care, în același timp, combate terorismul. Aș dori să atrag atenția asupra concluziilor, și sunt de acord că UE ar trebui să își consolideze practica de a vorbi pe o singură voce, care i-ar spori vizibilitatea și influența ca actor global, și că delegațiile de la Geneva și New York trebuie să îmbunătățească coerența, vizibilitatea și credibilitatea acțiunilor UE în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC). Sunt de acord cu rezoluția, care afirmă că statele membre care ar trebui să încurajeze UNHRC să acorde o atenție egală tuturor formelor de discriminare, inclusiv pe motive de sex, rasă, vârstă, orientare sexuală, religie sau convingeri. De asemenea, sunt de acord cu revizuirea, care subliniază necesitatea ca UNHRC să fie mai activ ca mecanism de alertă rapidă și de prevenire, să mențină procedurile speciale și să protejeze independența postului de Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, precum și să mențină finanțarea necesară, în scopul de a-și păstra birourile regionale.
Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Uniunea Europeană și statele sale membre sunt angajate să garanteze respectarea drepturilor omului în propriile lor politici. Prin urmare, este foarte important ca UE să fie capabilă să-și asume o poziție puternică și influentă în cadrul organizațiilor internaționale și, în special, în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, asigurând punerea în aplicare eficientă și consecventă a politicii privind drepturile omului pe plan internațional. Sunt de acord că activitatea și mandatul UNHRC trebuie să fie revizuite, permițând metodelor de lucru ale Consiliului să fie evaluate și îmbunătățite, astfel încât să se poată reacționa cât mai eficient și mai sistematic posibil la încălcările drepturilor omului. În mai multe rânduri, din cauza absenței instrumentelor adecvate, UNHRC nu a putut abordeze prompt și la obiect situațiile grave de încălcare a drepturilor omului. Prin urmare, UNHRC ar trebui să i se confere competența de a răspunde atât situațiilor de durată, cât și situațiilor de urgență, prin extinderea setului de instrumente privind drepturile omului, prin utilizarea grupurilor speciale nu numai în sesiuni, ci și între sesiuni. La rândul său, UE trebuie să facă din UNHRC o prioritate și să se coordoneze mai bine între statele membre, ceea ce ar permite UE să-și utilizeze mai bine influența în cadrul sistemului mai amplu al ONU și ar facilita luarea deciziilor și coordonarea în domeniul drepturilor omului.
Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea prezentei propuneri de rezoluție, deoarece Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să garanteze respectarea drepturilor omului în propriile politici, iar poziția Uniunii Europene în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC) ar trebui să fie mai puternică și mai eficace. Prioritățile pentru sesiunea Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și revizuirea din 2011 sunt necesare, deoarece numai atunci putem să evaluăm modul în care Consiliul pentru Drepturile Omului și-a pus în aplicare mandatul și să determinăm metodele de lucru care ar trebui îmbunătățite astfel încât UNHRC să fie mult mai eficient și să răspundă prompt la cazurile de încălcare a drepturilor omului. Parlamentul European regretă faptul că, în mai multe rânduri, UNHRC nu a putut gestiona situațiile grave privind drepturilor omului într-o manieră urgentă și oportună din cauza absenței unor instrumente adecvate și urmărește în mod activ crearea unor mecanisme speciale pentru ca UNHRC să răspundă prompt la crizele legate de drepturile omului, de exemplu, în Orientul Mijlociu, Iran și Belarus. În plus, este foarte important ca UNHRC să fie mai bine dotat pentru a răspunde atât situațiilor de durată, cât și situațiilor de urgență, eventual prin extinderea setului de instrumente privind drepturile omului, prin utilizarea grupurilor speciale nu numai în sesiuni, ci și între sesiuni. De asemenea, Parlamentul invită statele membre UE să se implice în mod activ în procesul de revizuire din 2011 a UNHRC pentru a consolida conformitatea cu mandatul său.
Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred că programul celei de a 16-a sesiuni ordinare a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului prezintă aspecte care sunt de o importanță deosebită. Doresc să subliniez importanța agendei, care include rapoartele privind „drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice” și „promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului”, precum și reuniuni ample cu privire la drepturile copilului.
Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) A 16-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturilor Omului va avea loc într-o perioadă istorică deosebit de turbulentă, care subminează chiar componența acestuia, având în vedere că unii dintre membrii săi nu respectă dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite și nu promovează și nu protejează drepturilor omului, în conformitate cu misiunea sa. Uniunea Europeană trebuie să participe activ la această sesiune și să facă totul pentru a se asigura că viziunea sa asupra caracterului universal al drepturilor omului, bazată pe demnitatea umană devine din ce în ce mai răspândită și aplicată efectiv în fiecare țară din lume. Desemnarea unui înalt reprezentant european pentru drepturile omului poate contribui la o vizibilitate mai mare a pozițiilor Uniunii și a insistenței cu care statele membre ale Consiliului susțin strategia „același mesaj pe mai multe voci”, și are potențialul de a dezvolta un sprijin din ce în ce mai mare pentru pozițiile europene.
João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Parlamentul European a avut mult timp o politică de standarde duble în ceea ce privește drepturile omului. De asemenea, este bine cunoscut faptul că are o concepție îngustă și egocentrică privind declarația adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948: Declarația Universală a Drepturilor Omului. Din nou, în acest raport, este clar modul selectiv în care diferite țări sunt menționate. Țările cu care UE întreține relații economice și diplomatice și cărora le atribuie o importanță strategică nu au fost menționate din cauza intereselor strategice pe care acestea le servesc, în ciuda cazurilor grave de încălcare a drepturilor omului care au loc în aceste state. Exemple de astfel de țări includ Israelul, Columbia și Maroc, pentru a numi doar trei, de pe continente diferite. În ceea ce ne privește, nu avem o vedere restrictivă asupra drepturilor omului.
Luăm în serios întregul conținut al declarației, pe care îl simțim, cel mai important, inspirat din intervenția noastră politică. În cele din urmă, ne opunem ideii ca Uniunea Europeană să aibă un loc permanent în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru simplul motiv că nu ar avea sens, având în vedere spiritul și principiile organizației, cuprinse în Carta Organizației Națiunilor Unite. ONU este, și trebuie să continue să fie, o organizație de state independente și suverane.
Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Selectivitatea practicată în raport cu anumite țări, criticată în acest raport, și natura egocentristă a acestei dezbateri sunt evidente. Utilizarea ipocrită a acestui raport este evidentă, deoarece țările cu care UE are relații economice și diplomatice bune și cele care au o importanță strategică nu sunt criticate, în ciuda faptului că încalcă drepturile omului, inclusiv, de exemplu, Columbia și Honduras. Nu există nicio solicitare ca Marocul să înceteze ocupația Saharei de Vest sau Israelul să înceteze ocupația Palestinei.
Mai mult decât atât, nu putem sprijini ideea ca Uniunea Europeană să aibă un loc permanent în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite deoarece ONU este o organizație alcătuită din state suverane și independente, iar Uniunea Europeană nu este un stat conform Cartei ONU.
Apărarea drepturilor omului, inclusiv faptul că sunt indivizibile și nu pot fi clasificate și că reprezintă o condiție preliminară pentru respectarea drepturilor persoanelor și pentru dreptate socială autentică, pace, libertate și democrație, formează cadrul acțiunii noastre politice. Puteți conta pe noi în ceea ce privește apărarea drepturilor omului, dar nu contați pe noi pentru exercitarea ipocriziei.
Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului este o platformă unică specializată în drepturile universale ale omului și un forum special ce se ocupă cu drepturile omului în cadrul sistemului ONU și îi revine responsabilitatea și sarcina de a consolida promovarea, protecția și respectarea drepturilor omului în întreaga lume. Aș dori să subliniez importanța celei de a 16-a sesiuni a UNHRC și în special a procesului de revizuire a UNHRC, care oferă o oportunitate unică pentru a evalua modul în care Consiliul și-a pus în aplicare mandatul și reprezintă o ocazie pentru ca acest Consiliu să își consolideze metodele de lucru în scopul de a răspunde mai eficient și sistematic la cazurile de încălcare a drepturilor omului. Salut faptul că agenda celei de a 16-a sesiuni include, printre altele, rapoartele privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice, precum și promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în combaterea terorismului, precum și întâlniri ample cu privire la drepturile copilului.
Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Cea de-a 16-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului oferă o ocazie unică pentru evaluarea modului în care Consiliul și-a îndeplinit mandatul și, în același timp, o posibilitate de îmbunătățire a metodelor de lucru ale Consiliului în vederea unor reacții mai eficiente și mai sistematice la situațiile de încălcare a drepturilor omului. Consider esențială crearea, în cadrul Consiliului UE, a unui Grup de lucru pentru drepturile omului care să includă experți în drepturile omului din toate cele 27 de state membre ale UE, cu sediul la Bruxelles.
De asemenea, extrem de utilă ar fi numirea unui reprezentant special la nivel înalt al UE pentru drepturile omului. Îmi exprim speranța că SEAE, în special delegațiile UE de la Geneva și New York, vor spori pe viitor coerența, vizibilitatea și credibilitatea acțiunilor UE din cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, prin dezvoltarea capacității UE de a interacționa și de a coopera pe plan interregional.
Thomas Mann (PPE), în scris. – (DE) Tocmai am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la prioritățile celei de 16-a sesiuni a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Rezoluția noastră este deosebit de semnificativă pentru că ne-am adus astăzi aminte de suprimarea protestelor pașnice împotriva ocupației violente a Tibetului în urmă cu 52 ani. Dalai Lama și-a anunțat ieri retragerea din viața politică – acest lucru reprezintă o pierdere istorică. Există puțini oameni care sunt priviți cu mare admirație atât de propriul popor, cât și de lume în general și care, în același timp, sunt atât de plăcuți de cei din jur precum Sfinția Sa. Prin retragerea din viața politică, Dalai Lama nu renunță în niciun fel la responsabilitatea sa. A declarat că va continua să se dedice rolului său spiritual în ceea ce privește preocupările poporului tibetan. Sfinția Sa va transfera puterile politice prevăzute în Constituția tibetană către guvernul ales în mod liber aflat în exil. În acest fel, încă o dată, va consolida democrația poporului tibetan exilat, care este răspândit pe toate continentele lumii. La 20 martie, va fi ales un nou prim-ministru și un nou parlament. Voi asista la alegerile din Elveția, în calitate de observator. Noi, europenii, trebuie să consolidăm în continuare democrația și drepturile omului pentru poporul tibetan.
David Martin (S&D), în scris. – Salut această rezoluție care accentuează interdependența drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale și subliniază faptul că accesul la apă este un drept al omului. Salut în special adoptarea amendamentului 19 care solicită acțiuni ulterioare în temeiul raportului Goldstone.
Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) În aceste vremuri grele cu care ne confruntăm, în special în regiunile din Africa de Nord, cea de a 16-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului are o importanță capitală. Prin urmare, Uniunea Europeană va trebui să joace un rol activ în această sesiune și să ia toate măsurile pentru a se asigura că viziunea sa asupra caracterului universal al drepturilor omului, bazată pe respectarea demnității umane, este urmată de fiecare țară din lume. De asemenea, este importantă pentru UE numirea unui înalt reprezentant european pentru drepturile omului pentru ca părerea sa privind apărarea drepturilor omului să fie din ce în ce mai răspândită.
Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Din păcate, nu am putut vota în favoarea acestei rezoluții a Parlamentului European referitoare la prioritățile celei de a 16-a sesiuni a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, pentru că aceasta stabilește conține mai multe puncte cu care nu sunt de acord.
Rezoluția solicită o coordonare cu Statele Unite ale Americii în domeniul drepturilor omului, salută numirea Marocului în calitate de cofacilitator în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și încurajează UE să mențină „poziții comune” în ceea ce privește anumite țări. De asemenea, insistă asupra virtuților instrumentelor financiare comunitare, care sunt doar un exemplu al modului în care UE manipulează un astfel de aspect important precum drepturile omului, prin finanțarea acelor grupuri care garantează interesele europene în țările terțe.
După părerea mea, acestea sunt motive suficiente pentru a nu vota pentru această rezoluție și, prin urmare m-am abținut.
Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Tulburările din Maghreb ne oferă un memento foarte puternic că drepturile omului nu sunt ușor de apărat și că, adesea, intră în conflict cu interesele economice și/sau militare. În mod similar, se iau măsuri în numele luptei împotriva terorismului, dar acestea nu sunt compatibile cu drepturile omului. În această privință, UE trebuie, de asemenea, să-și analizez propriul comportament – de exemplu, în cazul survolărilor ilegale ale CIA. În ciuda acestor neajunsuri, este important mai ales ca UE să se dedice protecției drepturilor omului. Protecția drepturilor minorităților, în special îmbunătățirea situației creștinilor și a altor minorități religioase din țările musulmane, trebuie să fie o preocupare deosebită a Uniunii Europene, deoarece creștinii, în special, sunt supuși unor persecuții severe și sunt principalele victime ale violenței religioase. Având în vedere acest lucru, am votat pentru.
Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului joacă un rol foarte important în lumea întreagă în ceea ce privește abordarea problemelor referitoare la drepturile omului. Procesul de revizuire este o ocazie excelentă pentru a evalua modul în care Consiliul și-a pus în aplicare mandatul. Sunt de acord cu propunerea ca UE să vorbească într-un singur glas în ceea ce privește probleme abordate. În plus, statele membre trebuie să se angajeze activ în revizuirea activității Consiliului. Salut faptul că agenda celei de a 16-a sesiuni ordinare include rapoarte cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice, cu privire la drepturile copilului, precum și la combaterea terorismului. Totuși, pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale oamenilor, trebuie luate în considerare în cadrul sesiunii aspecte referitoare la dreptul la apă și instalații sanitare. Trebuie să asigurăm un mecanism eficient pentru a pune în aplicare și a proteja acest drept fundamental al omului. Trebuie să depunem toate eforturile pentru a ne asigura că angajamentele asumate în acest domeniu sunt puse în aplicare pe plan internațional și că fiecare persoană are acces la apă potabilă și instalații sanitare.
Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Respectarea, promovarea și protejarea caracterului universal al drepturilor omului face parte din acquis-ul juridic, etic și cultural al UE și constituie una dintre temeliile unității și integrității acesteia. Prin urmare, să se facă eforturi pentru a crește vizibilitatea și eficacitatea acțiunii Uniunii Europene și a statelor sale membre, fiind vital să se asigure că Uniunea Europeană se angajează să participe activ la această a 16-a sesiune importantă a Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC), precum și în procesul de revizuire a UNHRC, care va avea loc în 2011.
Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Un raport bun în care, printre altele, Parlamentul salută faptul că agenda celei de a 16-a sesiuni ordinare include rapoarte privind „drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice” și „promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului”, precum și întâlniri ample cu privire la drepturile copilului; salută, de asemenea, numirea, în acest an, a unor raportori speciali pentru aceste subiecte-cheie și ia act de rapoartele care urmează să fie prezentate de către raportorii speciali cu privire la tortură și la alte tratamente crude, inumane sau degradante, cu privire la libertatea de religie sau credință și cu privire la situația apărătorilor drepturilor omului; invită statele membre ale UE să contribuie activ la aceste dezbateri.
Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece evidențiază rolul important pe care UE îl joacă în colaborarea cu Consiliul pentru Drepturile Omului. Având în vedere recentele evenimente din Libia, este esențial să continuăm campania de promovare a drepturilor omului și să încercăm să le apărăm la nivel internațional.
Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) M-am abținut la votul final privind această rezoluție atât pe motive de fond cât și de procedură.
Textul rezoluției consolidează noțiunea unei politici de standarde duble a UE în ceea ce privește drepturile omului, în special cu privire la problema încălcării drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate. Puținele amendamente prezentate pe această temă, pe care le-am susținut, nu ascund faptul că Uniunea refuză să pună în aplicare orientările raportului Goldstone.
Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică a prezentat propria rezoluție pentru sprijinirea universalității drepturilor omului în toate domeniile sociale, economice și culturale.
Pe de altă parte, provocarea acestei rezoluții a fost de a vota cu privire la mandatul delegației Uniunii Europene la Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului pentru cea de a 16-a sesiune a acestuia, deși sesiunea a început deja la 28 februarie, iar baroneasa Ashton a ținut mai multe discursuri.
Votarea acestei rezoluții când sesiunea Consiliului pentru Drepturile Omului a început deja nu prea are sens; Parlamentul European ar fi trebuit să își prezinte poziția într-o etapă anterioară.
Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la prioritățile celei de a 16-a sesiuni a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Împărtășesc opinia că Consiliul pentru Drepturile Omului ar putea fi extrem de valoros în calitate de „mecanism de alertă rapidă” și de prevenire și mă aștept ca Serviciul de acțiune externă să se implice în consecință în acest organism. În ceea ce privește revizuirea Consiliului pentru Drepturile Omului, evident că susțin, la rândul meu, apelul la un proces complet și, mai presus de toate, transparent.
Președintă. – Aici se încheie explicațiile votului.