Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, dna Ashton, cu privire la situația din Siria, Bahrain și Yemen.

Președintele în exercițiu al Consiliului, dl Németh, va vorbi în numele dnei Ashton.

  Zsolt Németh, în numele Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. - Dle președinte, mă aflu astăzi aici pentru a vă prezenta câteva observații în numele Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, privind situația din Bahrain, Siria și Yemen.

În ultima vreme, evenimentele au luat o întorsătură dramatică în Siria. În Yemen, situația deja dezastruoasă se poate înrăutăți, iar atmosfera foarte tensionată care predomină acum în Bahrain este un motiv serios de îngrijorare, chiar dacă vărsarea de sânge a fost mai puțină. UE a urmărit foarte atent evenimentele care s-au desfășurat rapid în întreaga regiune, astfel cum s-a confirmat prin numeroase întâlniri la nivel înalt, declarații oficiale și concluzii ale Consiliului.

Mai mult decât atât, baroneasa Ashton a menținut un contact permanent cu partenerii-cheie, precum și cu actorii-cheie din aceste țări. Acest lucru se face în fiecare zi direct prin telefon sau prin intermediul reprezentanților săi în țările în cauză, cu scopul de a exercita influența UE ori de câte ori acest lucru este posibil și ori de câte ori poate ajuta. Situația fiecărei țări este unică și necesită o reacție strategică, atent gândită și bine adaptată. Dar atunci când evenimentele se mișcă atât de repede, este cu atât mai important să construim o politică durabilă pe principii fundamentale solide.

Permiteți-mi să citez trei principii: în primul rând, respingerea violenței - protestele în masă trebuie să fie tratate întotdeauna în mod pașnic și cu respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale; în al doilea rând, promovarea dialogului - diferențele și plângerile trebuie să fie abordate într-o manieră constructivă de către persoanele potrivite care sunt pregătite să comunice una cu alta, lăsând deoparte prejudecățile și condițiile prealabile; în al treilea rând, reformele politice și economice fundamentale trebuie să vină din interiorul țărilor, iar UE a arătat foarte clar că este pregătită să ofere sprijin prompt după cum i se solicită și atunci când i se solicită.

Permiteți-mi acum să trec mai precis la cele trei țări care se află înaintea noastră.

În Bahrain, în ciuda unei oarecare reveniri la normalitate pe străzi, situația rămâne tensionată. Arestările continuă, indivizii fiind arestați pentru că aparent nu au făcut altceva decât să își exercite dreptul la libertatea de exprimare. La fel ca în altă parte în regiune, UE și însuși Înaltul Reprezentant au condamnat deschis actele de violență din Bahrain și au cerut autorităților și tuturor forțelor prezente să respecte pe deplin drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și standardele umanitare internaționale.

De asemenea, am îndemnat în mod repetat autoritățile din Bahrain și opoziția să înceapă un dialog național autentic. Înaltul Reprezentant a discutat cu ministrul de externe în mod direct în acest scop. Fără măsuri concrete care să determine toate persoanele potrivite să comunice una cu alta fără excluderi și fără condiții prealabile, există un risc din ce în ce mai mare ca elementele radicale să prevaleze. Acest lucru ar avea implicații clare și îngrijorătoare pentru stabilitatea regională. Cel mai bun mod de a păstra și de a promova stabilitatea rămâne dialogul. Acesta este mesajul pe care Înaltul Reprezentant îl va transmite atunci când îi va întâlni pe miniștrii din Consiliul de cooperare al Golfului foarte curând în această lună.

În Siria, protestele populare s-au răspândit în mai multe orașe de la mijlocul lunii martie. Represiunea brutală cu care acestea au fost întâmpinate este inacceptabilă. Înaltul Reprezentant și Uniunea Europeană au făcut numeroase apeluri la autoritățile siriene să oprească actele de violență, să respecte dreptul oamenilor de a demonstra pașnic și să le asculte aspirațiile legitime. Poporul sirian merită mult-așteptatele reforme politice, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare, de întrunire, de participare politică și de guvernare.

Discursul președintelui Assad adresat națiunii la 30 martie nu a oferit nici un program clar de reformă, nici un calendar pentru punerea sa în aplicare. UE va continua să pună presiuni asupra Siriei privind realizarea fără întârziere a reformelor. Acestea trebuie să fie reale, politice, precum și socioeconomice, serioase - nu doar cosmetice - și să fie puse în aplicare fără întârziere. Vom monitoriza foarte îndeaproape modul în care noul guvern, care trebuie încă să fie format, va continua reformele. Sperăm că formarea unei comisii juridice va duce la elaborarea unei noi legislații pentru a permite ridicarea stării de urgență și garantarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În același timp, UE va continua să facă presiuni asupra conducerii siriene în public și în privat pentru ca aceasta să se abțină de la utilizarea forței împotriva demonstranților. La fel de important este să transmitem faptul că persoanele responsabile pentru actele de violență și decese trebuie să fie trase la răspundere și că trebuie să fie eliberați toți prizonierii politici și apărătorii drepturilor omului.

În Yemen, situația rămâne o foarte mare preocupare. Mesajele Înaltului Reprezentant, ca urmare a violenței deplorabile de la 18 martie, au fost foarte clare, iar concluziile Consiliului Afaceri Externe de la 21 martie au reiterat condamnarea de către UE a utilizării forței împotriva protestatarilor. De asemenea, UE a declarat fără echivoc faptul că persoanele responsabile de pierderea de vieți și vătămări ar trebui să fie trase la răspundere pentru acțiunile lor și aduse în fața justiției.

De atunci, mesajele provenite de la conducerea yemenită au fost mai puțin clare. Din acest motiv, Înaltul Reprezentant l-a contactat în mod direct pe dl președinte Saleh la telefon, la 30 martie, îndemnându-l să facă tot posibilul pentru a evita alte vărsări de sânge. Dumneaei și-a exprimat opinia conform căreia cel mai bun mod de a asigura acest lucru este ca o tranziție politică credibilă și rapidă să înceapă fără întârziere. Această tranziție constituțională ar trebui să se bazeze pe angajamente de fond și coerente care să fie urmărite în mod corespunzător.

Timpul se scurge, iar victimele vor fi cetățenii yemeniți. Acesta este motivul pentru care, în legătură strânsă cu partenerii internaționali, UE a fost, și va rămâne, foarte activ implicată în încercarea de a dezamorsa criza din Yemen.

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreședinte-

  Președinte. – Întrucât dl Brok este așezat alături de dl Salafranca, aș dori să profit de ocazie să îl felicit pentru succesul de ieri al echipei sale. Acesta poartă fularul cu emblema Schalke 04, o echipă care a obținut o victorie glorioasă, dar cu ajutorul unuia dintre cei mai buni jucători din lume, Spaniolul, Raúl. Acum că l-am felicitat pe dl Brok, dl Salafranca are cuvântul, în numele Grupului PPE, timp de un minut și jumătate.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle președinte, sunt complet de acord cu ceea ce tocmai ați spus.

Dle Németh, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să spun că am urmărit în continuu fluxul de informații furnizate de către Înaltul Reprezentant, dna Ashton, cu privire la evoluțiile din aceste țări și cred că ar trebui să recunoaștem eforturile pe care aceasta le depune în numele Uniunii Europene în sprijinirea aspirațiilor democratice în Bahrain, Yemen și Siria. Mâine, Parlamentul va adopta o rezoluție sprijinită de toate grupurile politice în acest sens.

Cu toate acestea, aș dori să adresez câteva întrebări, dle președinte, și aș dori să îl rog pe dl Németh să le transmită dnei Ashton.

În primul rând, în unele organisme ale Uniunii Europene și, desigur, în acest Parlament, există sentimentul că facem un pas înapoi în dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune, și că ne întoarcem la perioadele de cooperare politică. Evident, nu acesta este motivul pentru care am creat Tratatul de la Lisabona.

În al doilea rând, a apărut o contradicție referitoare la necesitatea tot mai mare a unei prezențe europene în aceste țări, fără a ști care va fi rezultatul final al acestor procese de tranziție. Este clar că trebuie să fim prezenți și este clar, de asemenea, că sloganul folosit în comunicarea dnei Ashton este foarte înțelept: „mai mult pentru mai mult”.

Cu toate acestea, întrebarea pe care aș dori să o adresez – și voi încheia acum, dle președinte – este dacă statele membre ale UE sunt dispuse să mărească resursele pentru a răspunde necesităților în creștere care apar în aceste țări.

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D. – (FR) Dle președinte, suntem foarte conștienți de eforturile diplomatice intense pe care dna Ashton le-a depus, și pe care continuă să le depună, și suntem conștienți, de asemenea, de dificultățile situațiilor pe care le întâmpină. Într-adevăr, Siria, Yemen și Bahrain sunt țări cu care nu avem acorduri în afară de acorduri comerciale, care nu conțin, de exemplu, clauze privind drepturile omului, și avem foarte puține pârghii la dispoziție.

Cu toate acestea, în pofida acestui fapt, aș dori să spun trei lucruri. În primul rând, în ceea ce privește inspirațiile poporului, în raport cu cei care sunt în stradă astăzi, în bătaia lunetiștilor, nu trebuie doar să stăm în spatele lor, ci trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că se poate pune capăt violenței, cu orice preț. Astăzi, am văzut un disident sirian. Ceea ce solicită acești disidenți, în cele din urmă, este să se pună capăt violenței, astfel încât aceștia să se poată exprima. Cu privire la acest subiect, aș dori să spun că, deși nu avem un acord cu Siria, ar trebui să facem acum uz de întregul arsenal de sancțiuni disponibile, dacă este necesar, pentru a pune capăt acestei violențe.

Cel de al doilea lucru pe care aș dori să îl spun este că, în general, acestea sunt țări – iar acest lucru este valabil pentru țările din Golf, precum și pentru Libia – pe care le-am înarmat și supraînarmat. Cred ca o cerință minimă este un control mai bun al armelor, astfel încât aceste țări și aceste guverne să nu devină butoaie de pulbere care se întorc apoi împotriva populațiilor lor.

În sfârșit, în ceea ce privește problema standardelor duble. Aș dori să spun că am fost foarte prudenți în ceea ce privește Bahrain, și am fost foarte fermi în ceea ce privește alte țări. Știu că Bahrain prezintă o situație deosebit de sensibilă, că Arabia Saudită a trimis trupe acolo și că Arabia Saudită și Consiliul de Cooperare al Golfului ne ajută împotriva Libiei, însă nu am dori să comercializăm prețul unui baril de petrol și al sprijinului nostru împotriva guvernului libian în schimbul tăcerii cu privire la șiiți, care sunt reprimați în prezent de guvernul din Bahrain.

  Anneli Jäätteenmäki, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, sunt furioasă. În cadrul reuniunii de ieri a grupului nostru, am primit informații de la trei martori de la Human Rights Watch si Amnesty International care au fost prezenți în Bahrain, Yemen și Siria. Povestirile acestora au fost îngrozitoare.

Aceasta m-a înfuriat. Scrisoarea pe care am primit-o de la baroneasa Ashton nu reprezintă o strategie. Încă o dată, aceasta este o altă agendă. Ar trebui să nu mai trimitem mesaje goale, așa cum am făcut prea mult timp cu Tunisia, Egipt și Libia. Este timpul să acționăm.

În primul rând, UE ar trebui să solicite o sesiune specială a Consiliului ONU pentru drepturile omului de la Geneva. ONU ar trebui să trimită o misiune în aceste trei țări, cu scopul de a trage la răspundere regimurile pentru încălcări ale drepturilor omului.

În al doilea rând, UE ar trebui să solicite o interdicție privind exporturile de arme din toate statele membre ale UE către cele trei țări. Este inacceptabil faptul că țările UE vând încă arme acestor regimuri.

În al treilea rând, UE ar trebui să clarifice faptul că, dacă regimurile politice în aceste țări constituie un obstacol în calea democratizării, este timpul ca acestea să dispară. Între timp, noi ar trebui să introducem sancțiuni, cum ar fi înghețarea activelor și o interdicție de călătorie.

Repet că este timpul să acționăm.

  Hélène Flautre, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle președinte, este o veste foarte bună că populațiile iau măsuri pentru a-și revendica libertățile și drepturile și pentru a obține o schimbare a regimului politic și mai multă democrație. Aceasta este în centrul politicii externe a Uniunii Europene și a proiectului european. Acest lucru poate doar să evoce entuziasmul și sprijinul nostru.

Veștile foarte proaste, însă, sunt faptul că aceste populații suferă o represiune extrem de dură, demonstrând aceste valori și aspirații în timp ce își pun viața în pericol, iar acest lucru este complet inacceptabil. Astfel, necesitatea de a proteja populațiile, care a condus la o acțiune militară în Libia, trebuie să ia acum alte forme pentru a-i proteja pe cei care manifestează în aceste trei țări.

Cred că declarațiile sunt extrem de importante – declarațiile legitime, aspirațiile acestor populații – dar avem nevoie și de acțiuni. Ca parte a acestei acțiuni, trebuie să asigurăm că toți acei liderii responsabili pentru folosirea forței disproporționate împotriva populațiilor lor nu vor rămâne nepedepsiți. În acest sens, convocarea și activarea diplomatică a statelor membre ale Consiliului ONU pentru drepturile omului trebuie să fie în plină desfășurare, cu scopul de a obține misiuni, rapoarte și rezoluții, astfel încât politicienii responsabili să aibă garanția că aceste acte de violență nu vor rămâne nepedepsite.

În sfârșit, cred că dispunem într-adevăr de metode pentru ocolirea black-out-ului din presă. Jurnaliștii, fie naționali sau străini, se confruntă cu dificultăți considerabile în documentarea situației. Știm ce trebuie făcut; avem instrumente pentru depășirea acestor obstacole. Trebuie neapărat să le utilizăm. Apoi, atunci când avem mijloacele pentru a acționa, cred că trebuie să găsim o modalitate de a le utiliza.

În mod evident, nu este momentul să alergăm după președintele sirian pentru a semna un acord de readmisie, care, în orice caz, ar putea fi prevăzut numai în anumite condiții, inclusiv un program foarte serios, eficient și relevant, punerea în aplicare a reformelor în Siria și eliberarea tuturor prizonierilor de conștiință și a manifestanților pacifici, nu doar aici, ci și în celelalte două țări.

  Sajjad Karim, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, aș dori să spun acest lucru ministrului: ascultând declarația dvs., am auzit ce ați avut de spus, dar au fost simple cuvinte – uneori cuvinte foarte plăcute, dar, din păcate, goale. Totul a fost reacționar; nu a fost nimic proactiv în ceea ce ne-ați spus. În timp ce am ascultat, am scris chiar titlul „Plan” pe o foaie de hârtie, unde am vrut să scriu observații cu privire la informațiile pe care urma să ni le furnizați referitor la ceea ce va face UE. Încă mai am în fața mea o foaie complet goală. Nu ați contribuit cu nimic astăzi.

Nu a fost nimic proactiv în agenda pe care ați subliniat-o. Cetățenii din Orientul Mijlociu se îndreaptă spre Europa să se implice și să îi ajute să își câștige drepturile, și tot ce le oferiți sunt vorbe goale.

În ultimul plan de acțiune prezentat a existat un element de bază care lipsea, și au avut loc multe dezbateri în presă cu privire la faptul că liderii Orientului Mijlociu sunt încă în măsură să ia bani de la populațiile lor și să îi aducă în Europa, iar noi nu facem nimic pentru a preveni astfel de situații pe viitor.

Dvs. însuți ați spus că timpul se scurge. Dacă aceasta este situația, și eu cred că este, atunci de ce nu ați venit cu nimic mai mult decât o foaie goală pentru noi astăzi? Vă rugăm să aveți mai mult respect față de acest Parlament.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle președinte, suntem alături de cetățenii din Yemen, Siria și Bahrain în ceea ce privește aspirațiile lor la libertate și democrație, precum și reprimarea sângeroasă a manifestărilor și a protestelor populare. Prin urmare, trebuie să fim clari. În primul rând, fac apel la dvs. pentru a opri imediat vânzarea de arme către aceste țări. Europa continuă să vândă arme care sunt utilizate pentru a ucide civili. În al doilea rând, ar trebui să fim de partea poporului, nu a regimurilor autoritare sau dictatoriale.

Acestea fiind spuse, în solidaritatea noastră, nu trebuie să uităm că aplicăm încă standarde duble, cu un set de norme pentru abordarea aspirațiilor democratice ale popoarelor, și un altul pentru îngrijirea și desfășurarea afacerilor. În Libia, bombardarea a depășit în mod clar mandatul ONU în sine, în timp ce în Bahrain, nu am făcut nimic mai mult decât să protestăm atunci când armata Arabiei Saudite a pătruns în țară cu scopul de a salva o cleptocrație. În timp ce tinerii fac orice împotriva armatelor și a poliției, punând inimă și suflet în confruntarea acestor forțe, noi ne limităm la scris note diplomatice.

Aș dori să închei, dle președinte, spunând că este la fel de greșit să credem că există soluții militare pentru problemele politice precum este pentru noi să credem că popoarele arabe nu au observat încă duplicitatea noastră.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Dle președinte, schimbarea radicală de regim, prin preluarea puterii de către forțele islamiste radicale în Siria, Bahrain și Yemen, ar echivala pur și simplu cu un dezastru, atât pe plan național, cât și internațional.

Adevăratul câștigător în această situație neprevăzută, cel puțin în Peninsula Arabică, ar fi cu siguranță duo-ul de guvernământ iranian, Khamenei-Ahmadinejad, iar acest lucru ar pune capăt pentru moment șansei deja reduse a unei primăveri persane. De altfel, situația de criză din Damasc, Manama și San'a a oferit UE o oportunitate excelentă de a impune, în strânsă coordonare cu Statele Unite, condiții clare pentru sprijinul nostru continuu al acestor regimuri, care traversează o perioadă foarte dificilă: reforme politice și socio-economice.

Dle președinte, cu câțiva ani în urmă am vizitat Siria, cu o delegație a PE. Începând cu anul 2003, acest stat, unicul stat secular din regiune, a oferit adăpost pentru sute de mii de creștini irakieni, care ar trebui să servească drept un semn de avertizare. Vestul trebuie să depună toate eforturile pentru a asigura că războiul civil sectar extrem de sângeros din Irak nu se revarsă peste Siria.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, „revoluția iasomiei”, care a început în Tunisia, nu a luat, din păcate, o cale pașnică în Yemen, Siria și Bahrain. Un dialog între guvern și opoziție este cu siguranță cel mai bun mod de a conveni asupra unei soluții active a problemelor sociale și economice, care este ceea ce își doresc cetățenii, și asupra unei treceri spre participarea mai democratică. Dacă acordurile de acest fel vor fi menținute, aceasta este cu totul altă întrebare. La urma urmei, valul de proteste a fost declanșat de promisiuni de reformă politică încălcate. Cetățenilor li s-au oferit promisiuni o perioadă prea lungă de timp, iar acum este necesar să acționăm. Strategia dublă de suprimare violentă a manifestărilor opoziției și, în același timp, promiterea câtorva mici reforme, fără a introduce vreo schimbare politică reală ar putea conduce la o escaladare a situației în toate cele trei țări, după cum avem la cunoștință.

Neliniștea continuă din Siria dă naștere îngrijorării că armele cumpărate de guvern ar putea fi vândute organizațiilor teroriste, cum ar fi Hezbollah. În opinia mea, UE ar trebui să joace rolul de mediator imparțial în aceste conflicte.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, meciul nu este câștigat până după al doilea joc, așa că haideți să așteptăm un retur între Inter Milano si Schalke 04 pentru a vedea cine va merge în următoarea rundă. Între timp, sunt de acord că Raul este un mare fotbalist.

Ceea ce se întâmplă în Siria, Yemen și Bahrain nu este diferit de ceea ce se întâmplă în alte părți ale lumii. Deși motivele economice sunt, de obicei, cauza unor astfel de frământări, în toate cazurile, există o dorință profundă de libertate. Facebook și internetul au rupt izolarea multor, a prea multor, democrații false care s-au păstrat mult timp în multe regiuni ale lumii.

Există o nouă conducere, o nouă idee de politică ce reflectă visele multor tineri. Există o dorință de cetățenie, îndeosebi în cazul în care tinerii din lume sunt mai conștienți și educați. Cu câteva zile în urmă, disidentul Suhayr al-Atassi a fost eliberat, iar acesta este un semnal, deși aproape imperceptibil, care indică dezvoltarea libertății de gândire și a libertății politice. Același entuziasm este resimțit în Yemen, unde protestele împotriva președintelui Saleh se întețesc, și în mare măsură același lucru se întâmplă și în Bahrain. Trebuie să acționăm cu forță pentru a pune capăt acestei violențe. Călătoria spre democratizare trebuie să fie asistată; nu putem să ne permitem, încă o dată, să rămânem în urmă.

Ceea ce se întâmplă în regiunea Mediteranei este în mod sigur un semnal greu de înțeles, motiv pentru care Europa trebuie să vorbească și să acționeze cu solidaritate, ceea ce ar putea probabil, în acest moment, să ajute regiunile expuse la presiunile crescute ale migrației în regiunea Mediteranei.

  Richard Howitt (S&D). – Dle președinte, indiferent dacă acesta este un atac lunetist coordonat sau lagărul de protest din San'a, Yemen, la 15 martie, represiunea împotriva protestelor a 100 000 de persoane în Dara, Siria, la 17 martie, sau etajul al șaselea al spitalului Salmaniya, Bahrain, unde protestatarii răniți sunt luați de bărbați înarmați și cu cagule, pentru a nu se mai întoarce vreodată, și unde răniții sunt nevoiți să meargă întrucât acesta deține singura bancă de sânge din țară, trebuie să arătăm că, în timp ce mass-media își axează atenția numai asupra unei țări în același timp, acest Parlament va sprijini drepturile omului peste tot unde acestea se află sub amenințare.

În prezent, trebuie să invităm Consiliul Afacerilor Externe să îi tragă la răspundere pe toți cei responsabili pentru acte de violență, investigații independente și nicio impunitate. Aceasta este avertizarea de bază pentru a preveni acum alte acte de violență împotriva protestatarilor.

În al doilea rând, atunci când auzim că forțele de securitate din Bahrain au tras gloanțe care se presupune că nu erau letale, la o distanță de mai puțin de un metru, ucigând protestatarii, literalmente împărțindu-le capetele în jumătate, trebuie să suspendăm autorizarea, furnizarea și transferul tuturor armelor în regiune.

În sfârșit, principiile comunicării comisarului Füle privind vecinătatea de sud trebuie să informeze abordarea noastră vizavi de procesul în vederea obținerii unui acord de asociere cu Siria. Aceasta trebuie să înceapă prin insistențele noastre în vederea accesului nestingherit al observatorilor internaționali ai drepturilor omului. Lumea arabă s-a schimbat odată cu „revoluția iasomiei” și trebuie să arătăm că și noi ne-am schimbat odată cu aceasta.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, primăvară a sosit în Marea Mediterană, însă în Golf și în Siria, iarna domnește încă. Imaginile violenței pe care le vedem sunt oribile. Câteva sute de persoane au fost ucise, iar Amnesty International și Organizația Națiunilor Unite au elaborat rapoarte alarmante.

Apelurile făcute de Grupul ALDE sunt clare. Dorim ca o sesiune specială a Consiliului ONU pentru drepturile omului de la Geneva să aibă loc cât mai curând posibil. Consiliul Europei și statele membre ale Uniunii Europene care sunt reprezentate în Consiliul ONU pentru drepturile omului ar trebui să preia acest apel. Consiliul ONU acționează întotdeauna foarte rapid atunci când vine vorba de a adopta o anumită poziție în conflictul din Orientul Mijlociu. A sosit timpul ca acesta să înfrunte provocările reale prezentate de aceste încălcări extreme ale drepturilor omului. Avem nevoie de reforme, avem nevoie de o mișcare spre democrație, și avem nevoie de un embargo asupra armelor. Toate aceste lucruri au fost deja menționate aici.

Am urmărit în direct discursul ținut de președintele Assad al Siriei. Aceasta este o dictatură de tip medieval, care utilizează agențiile occidentale de PR să prezinte reprezentanții săi ca influențe pseudo-modernizatoare în revistele de lux. Agențiile și revistele ar trebui să se întrebe dacă acest lucru este într-adevăr un lucru bun.

Și acum, Yemen. Aici există, în opinia mea, cel mai mare pericol: riscul unei rupturi între nord și sud, o celulă al-Qaeda activă și pericolul unui stat eșuat. Avem deja un stat eșuat de acest fel în cazul Somaliei, iar misiunea noastră Atalanta este în desfășurare, în Golful Aden. Europa are un interes direct în zonă și este necesar să auzim mai mult decât ceea ce reprezentantul Consiliului a spus astăzi aici.

  Frieda Brepoels (Verts/ALE). – (NL) Dle președinte, să fiu sinceră, trebuie să recunosc că reacția mea a fost una de uimire atunci când am luat act de cele trei principii prezentate de dl ministru: respingerea violenței, promovarea dialogului pentru a cosmetiza o parte din diferențele de opinie și abordarea unora dintre nemulțumiri și, desigur, reformele politice necesare.

Solicitarea pur și simplu a unui dialog în acest moment nu va face într-adevăr nicio diferență, nici nu este cu adevărat credibilă. Cred că Uniunea Europeană ar trebui să ia într-adevăr măsuri mult mai puternice pentru a determina aceste reforme democratice. Se aude că Înaltul Reprezentant are un număr mare de contacte oficiale, dar ce face aceasta pentru a menține contactul cu societatea civilă? ce face să îi asculte pe reprezentanții societății civile?

Antevorbitorii mei au spus-o deja: Uniunea Europeană trebuie să oprească imediat furnizarea de arme către regiune. Când văd că, de exemplu, numai anul trecut au fost livrate către Yemen arme în valoare de peste 100 de milioane de euro, de nu mai puțin de opt țări europene, mă întreb dacă poziția europeană comună privind exporturile de arme înseamnă, de fapt, ceva. Nu ar trebui să luăm măsuri urgente cu privire la aceasta?

  Fiorello Provera (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, mă refer la Bahrain. Această țară mică se află într-o poziție strategică în ceea ce privește echilibrul Golfului și distribuția aprovizionării cu energie. Prezența unei rafinării majore de petrol pentru petrolul brut din Arabia Saudită este bine cunoscută.

Aș dori să vă atrag atenția asupra unui aspect al acestei situații, care mi se pare deosebit de îngrijorător. Surse de încredere au identificat influența iraniană asupra populației șiite din Bahrain. Aceasta este în plus față de aspirațiile legitime pentru reforme mai substanțial în guvernul acestei țări. Este dificil să se determine cât de multă greutate a avut influența externă asupra recentelor evenimente din Bahrain, însă există un risc de destabilizare a regiunii care s-ar putea extinde la regiunile de est ale Arabiei Saudite, în care locuiește un alt mare grup de șiiți. Iran finanțează Hamas, susține Hezbollah în Liban și influențează politica internă a Irakului, unde islamul șiit este componenta predominantă a guvernului. În cazul în care perturbarea echilibrului s-ar răspândi în Golf, impactul ar fi evident și ar putea exista repercusiuni la nivel mondial.

Trebuie să fim foarte atenți în evaluarea a ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu și să facem distincția între aspirațiile legitime ale popoarelor pentru o mai mare democrație de influențele externe care au ambiții strategice în regiune.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) Dle președinte, vorbim astăzi despre trei țări foarte diferite, cu condiții locale foarte specifice. În Yemen, răscoala a atins proporții de masă, în pofida violenței brutale din partea poliției și a armatei. În Bahrain, există un risc major ca întreaga regiune să devină destabilizată din cauza implicării Arabiei Saudite și a Iranului. În sfârșit, în Siria, opoziția nu are practic nicio marjă de manevră, iar regimul pare pregătit să facă orice pentru a pune capăt protestelor.

Pe baza acestor circumstanțe specifice, cred că UE ar trebui să desfășoare relații bilaterale cu aceste țări. Există o serie de principii care trebuie să fie susținute. Evident, fiecare cetățean are dreptul de a protesta și de a-și exprima în mod liber avizul. Cu toate acestea, ce ar trebui să facem cu privire la protestele pașnice, în care înșiși cetățenii devin simultan victime ale represiunii, ca urmare a intervenției poliției și armatei? Vom investiga acest lucru la nivel internațional? Ce face UE pentru a promova această investigație?

În al doilea rând, există o obligație ca guvernele să se angajeze într-un dialog cu opoziția și cu organizațiile societății civile, întrucât violența și opresiunea nu reprezintă niciodată o soluție. Ce face UE în mod specific pentru a promova acest dialog? Și dacă, după aceasta, regimurile din Siria și Bahrain și, de asemenea, din Yemen, în continuare nu pot sau nu doresc să își asculte cetățenii, care vor fi consecințele acestui fapt în ceea ce privește relațiile noastre cu aceste țări?

Dle președinte, trebuie să oferim un ajutor concret, astfel cum a fost spus de multe ori, însă acest ajutor concret trebuie să aibă, de asemenea, un conținut real. Cum vom realiza acest lucru? Mi-ar fi plăcut să aud un plan astăzi cu privire la modul în care vom acționa în acest sens.

Aș dori doar să adresez o observație dlui comisar. Cred că, în cazul specific al Siriei, precum și al Turciei, ar trebui să solicităm exercitarea unei presiuni, printre alte mijloace, ca parte a planurilor care aparent urmează să fie puse împreună în zilele următoare.

O ultimă observație. Cred că delegația noastră pentru relațiile cu țările din Mashrek ar putea face o muncă excelentă aici și că trebuie să facem totul pentru a îi permite realizarea acestui lucru.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Dle președinte, UE trebuie să fie consecventă în declarațiile și acțiunile sale cu privire la revoltele populare din Yemen, Siria, Bahrain și alte țări din lumea arabă. Nu doar credibilitatea sa este în joc, ci și eficacitatea mesajului pe care îl transmite dictaturilor care fac obiectul protestelor, împreună cu bărbații și femeile care își riscă viața ieșind pe stradă pentru a solicita respectarea drepturilor omului, dreptate și democrație.

UE a fost consternant de ambiguă în ceea ce privește Bahrain, în special. Aceasta este o reflectare a contradicțiilor unei politici externe cu standarde duble, care este preocupată de petrol și furnizarea de arme de către statele membre, nu numai către Bahrain, ci și către Arabia Saudită, încălcând poziția comună cu privire la exportul de echipament militar.

Parlamentul solicită încetarea imediată a vânzării de arme, iar Înaltul Reprezentant solicită – tare și clar – autorităților din Bahrain să țină cont de cei care au fost uciși sau declarați dispăruți în reprimarea protestelor pașnice, și să pună capăt imediat măsurilor de black-out impuse mass-mediei.

  Edward McMillan-Scott (ALDE). – Dle președinte, noaptea trecută am ajutat la organizarea unei audieri a experților din regiune, care ne-au spus că, în Bahrain, până acum s-au înregistrat cel puțin 23 de decese din cauza forțelor de securitate; în Siria, 132; iar în Yemen, cel puțin 63. Se poate întreba: ce poate face UE? Ei bine, rezoluția noastră care va fi adoptată mâine prezintă câteva sugestii.

Cu toate acestea, trebuie să spun că în lunile precedente, Parlamentul European a adoptat rezoluții privind Tunisia, Egipt și Libia, iar biroul meu a făcut o comparație între aceste rezoluții și acțiunile Comisiei, proiectul său de schimbare, și nu îmi insuflă mult curaj. Ne irosim cuvintele aici, cu excepția cazului în care Comisia și Consiliul ne ascultă.

Așadar, după cum am spus, public această analiză pe site-ul meu internet. Cred că Tratatul de la Lisabona a alocat responsabilități suplimentare Parlamentului European. Trebuie să fim luați serios în seamă de către celelalte elemente în politica externă a Uniunii Europene. Îndeosebi într-o perioadă de schimbări masive în lumea arabă, trebuie să lucrăm cu toții împreună.

  Pino Arlacchi (S&D). – Dle președinte, Siria, Bahrain și Yemen sunt trei tiranii contestate de către propriii cetățenii, iar acești cetățeni merită sprijinul nostru necondiționat. Până în acest moment, acțiunea UE vis-a-vis de valul de democratizare în regiune a fost nesigură și lipsită de putere și credibilitate. Dacă dorim să le sporim pe amândouă, ar trebui să începem în primul rând prin a elimina standardele duble pe care le-am folosit în trecut.

Am sprijinit aceste autocrații în mai multe moduri, iar noi, europenii, împreună cu Rusia și Statele Unite ale Americii, le-am vândut acestora aproape orice fel de armament. Acum deplângem consecințele comerțului nostru cu arme cu autocrațiile din Golf în ceea ce privește persoanele ucise, în ceea ce privește victimele nevinovate ale armelor pe care li le-am vândut.

Dacă vrem să fim credibili, ar trebui să anulăm toate contractele de armament încheiate cu aceste țări și cu Consiliul de Cooperare al Golfului, și să solicităm instituirea unui embargo asupra armelor în toată regiunea Africii de Nord și a Orientului Mijlociu. Reducerea bugetul militar al acestora va fi un dividend pentru a investi într-un fond de tranziție democratică.

  María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Dle președinte, mișcarea istorică și ireversibilă spre democrație în țările arabe nu s-a finalizat cu tranzițiile în continuare fragile în Egipt și Tunisia, nici cu sprijinul, de asemenea, istoric, al comunității internaționale pentru activarea principiului responsabilității de a proteja populația libiană.

Schimbarea continuă în Siria, Yemen și Bahrain, iar Uniunea Europeană trebuie să fie prezentă; trebuie să învățăm din ceea ce a funcționat înainte și să preluăm conducerea răspunsului internațional, prin măsuri considerabile, dle comisar Füle, cum ar fi Politica europeană de vecinătate bine definită, precum și prin măsuri concrete și imediate, astfel încât populația acestor țări, precum și cetățenii Europei, să știe că nu există nicio fisură în angajamentul Uniunii Europene față de libertate, demnitate, democrație și drepturile omului.

Autoritățile din Siria, Yemen și Bahrain ar trebui să își amintească că utilizarea violenței de către stat împotriva populației are repercusiuni imediate; acestea trebuie să conștientizeze, de asemenea, că realizarea de schimbări superficiale în guvernele lor autocratice nu este suficientă. În schimb, acestea trebuie să inițieze un dialog direct cu mișcările opoziției și societatea civilă; să elibereze imediat deținuții politici, jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului; și să pună capăt imediat stării de urgență.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle președinte, nu ar trebui să închidem ochii la încălcările flagrante ale drepturilor omului care au loc în cele trei țări.

Situația în Siria este foarte gravă și mizele sale sunt cele mai mari. În Siria, profesori, activiști din opoziție, jurnaliști și bloggeri sunt urmăriți. Multe persoane sunt ucise; multe deținute; jurnaliștii străini au fost dați afară din țară; o blocadă a informațiilor are loc; nu există presă independentă. Așadar, ar trebui să luăm în considerare sancțiuni împotriva Siriei.

Ar trebui, de asemenea, să luăm în considerare acțiuni strategice în Yemen și Bahrain. În ceea ce privește Yemen, avem un acord permanent privind exporturile de arme; ar trebui să avem în vedere suspendarea acestui acord.

Întrucât dezbatem situația din cele trei țări: în primul rând, haideți să solicităm asumarea responsabilității; în al doilea rând, haideți să organizăm sesiuni speciale în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului de la Geneva...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Rosario Crocetta (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am trăit în Bahrain timp de trei ani, din 1987 până în 1990. Atunci, a fost considerată una dintre țările cele mai democratice din Golf și a fost considerată astfel chiar în ultimii ani. Așadar, trebuie spus, imaginați-vă ce se întâmplă în alte țări, având în vedere faptul că Arabia Saudită efectuează câteva sute de execuții pe an, dat fiind faptul că masacre teribile au loc în Iran, având în vedere că în Golf crimele sunt frecvente și drepturile presei sunt complet negate.

Astăzi, am aprobat rezoluția referitoare la Siria, Yemen și Bahrain, dar când vom pregăti o rezoluție pentru Arabia Saudită, pentru Algeria, pentru China și pentru celelalte țări care încalcă drepturile omului în lume? Problema este că aici, în Occident, văd un lucru ciudat, pe de o parte...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dle președinte, ce rol trebuie să joace Europa în țări ale căror regimuri sunt confruntate de cetățeni, dar ale căror lideri rămân surzi la apelurile repetate pentru mai multă democrație, reforme structurale reale și dezvoltare mai echitabilă? Aceasta este întrebarea care ni se adresează.

Pentru mine, există un răspuns inițial. Este unul urgent. Uniunea trebuie să își încordeze mușchii prin utilizarea întregului arsenal de sancțiuni aflate la dispoziția sa pentru a pune capăt represiunii și pentru a obține eliberarea imediată a prizonierilor politici și a jurnaliștilor. Aceasta trebuie să sprijine introducerea unei comisii independente pentru inițierea unei anchete privind faptele săvârșite și să solicite o sesiune specială a Consiliului pentru drepturile omului.

Pe termen mediu, cred că trebuie să analizăm din nou în profunzime relațiile noastre cu aceste țări. Uniunea Europeană trebuie, de acum înainte, să arate că este ferm de partea opiniei publice, de partea poporului, și nu de cea a persoanelor aflate la putere.

În acest scop, Uniunea trebuie să stabilească și să efectueze un dialog permanent cu toate forțele societății civile, cu toți cei care doresc să susțină democrația, precum și cu liderii mișcărilor de opoziție. Aceasta este, prin urmare, o schimbare profundă...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Heidi Hautala (Verts/ALE). – Dle președinte, am auzit că Parlamentul tratează acum cu multă seriozitate abordarea încălcărilor grave ale drepturilor omului în cele trei țări: Bahrain, Siria și Yemen. Trebuie să auzim de la Serviciul european pentru acțiune externă, trebuie să auzim din partea Comisiei modul în care putem demonstra că nu mai lucrăm pe baza unor standarde duble.

Ni s-a vorbit despre foarte multe măsuri concrete. Trebuie să auzim modul în care se desfășoară operațiunile din cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului. Este unită Uniunea Europeană în apelul său pentru sesiunile speciale referitoare la Siria, Yemen și Bahrain?

Am auzit că este timpul să oprim exportul de arme către aceste țări.

Nu putem aștepta, așa că, vă rog, ce intenționează Serviciul european pentru acțiune externă și Comisia să facă la momentul de față cu privire la aceste lucruri?

  Charles Tannock (ECR). – Dle președinte, în Siria, forțele de securitate au răspuns cu brutalitate, cu forțe letale, la protestele cu privire la plângerile legitime. Beligeranța președintelui Assad și retorica acestuia față de Israel, aliatul nostru, sprijinul său pentru teroriști, cum ar fi Hezbollah, și prietenia sa cu Iranul, toate îl evidențiază, în opinia mea, ca un autocrat periculos.

În contrast, Bahrain este o monarhie constituțională relativ modernă și progresistă. Din păcate, extremiștii șiiți, inspirați și susținuți de Iran, continuă să alimenteze tensiunile sectare și răspândesc propaganda împotriva guvernului și a regelui. Regele a depus eforturi pentru a asculta preocupările protestatarilor și a intra în dialog, dar, desigur, noi trebuie să condamnăm toate decesele protestatarilor neînarmați.

În sfârșit, se pare că în Yemen președintele Saleh, prin utilizarea forței disproporționate, și-a îndepărtat principalii susținători, inclusiv Statele Unite, în pofida acțiunii sale ferme timp de mulți ani de a elimina teroriștii al-Qaeda. Retragerea în prezent a sprijinului acordat acestuia, fără a ști ceea ce urmează, este o strategie cu risc ridicat.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle președinte, ne-am putea întreba ce ar trebui să facem pentru a atenua impasul politic și suferința cetățenilor din aceste țări, însă aceasta presupune trei propoziții. În primul rând, că este în capacitatea noastră să facem ceva; în al doilea rând, că rolul adecvat este de a face ceva; și, în al treilea rând, că situația actuală nu este în niciun fel rezultatul interferenței noastre.

În timp ce vorbim, personalului militar britanic îi sunt înmânate notificări de concediere – adesea în timpul serviciului activ – de către nenorocitul guvern britanic. Ar fi absurd să ne așteptăm ca militarii rămași să fie constrânși să se implice în viitoare aventuri.

Statele fac un legământ solemn, dar de obicei nescris, cu trupele lor, pentru a le trimite în luptă și a-și risca viața, dar numai atunci când interesele vitale ale națiunii sau ale resortisanților sunt în joc. Nu avem niciun interes vital în aceste state. De asemenea, există toate motivele să credem că forțele externe asociate cu Statele Unite și aliații săi au un interes legitim în destabilizarea Siriei. Nu am niciun rezumat pentru regimul Ba'athist...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, cred că mulți dintre tinerii care locuiesc în aceste țări râvnesc după democrație, modernizare și libertate. Trebuie să luăm în considerare acest fapt. Trebuie să încercăm să câștigăm prieteni în aceste țări și nu să formulăm opinii colective. În schimb, trebuie să identificăm acele persoane care nu respectă normele unei societăți moderne. Din acest motiv, ar trebui să încercăm să organizăm programe de schimb pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru profesori, profesori universitari și jurnaliști. Datoria noastră este de a ne face prieteni în aceste țări. Sper că în curând vom lua astfel de măsuri.

  Diane Dodds (NI). – Dle președinte, dle ministru, asemenea multor persoane din acest Parlament astăzi, împărtășesc un sentiment de groază față de violența și încălcările drepturilor omului la care am asistat în întreaga regiune. Cu toate acestea, nu am putut lăsa să treacă acest moment fără să spun – în special dvs., dle ministru – că declarația dvs. de astăzi în numele Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate demonstrează cel mai abil și, probabil, mai bine decât oricare dintre noi ar putea să o facă vreodată, absurditățile acestei funcții și milioanele de euro cheltuite pe aceasta.

Mesajul dvs. de astăzi este pe deplin corect: unul de respingere a violenței, unul de promovare a dialogului, unul de reformă în cadrul țărilor în cauză. Însă, cu toată sinceritatea, în aceste situații, totul este absolut evident. Avem nevoie de mult, mult mai mult decât ciudatul apel telefonic și o declarație care solicită un lucru sau altul; și cred că cetățenii din Orientul Mijlociu...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Zsolt Németh, în numele dnei Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc foarte mult pentru discursuri. (Discursul continuă în limba engleză.)

Dle președinte, permiteți-mi, în primul rând, să răspund în mod specific la câteva întrebări referitoare la Bahrain.

A fost menționată problema interferenței iraniene în afacerile interne ale Bahrain. Nu există dovezi concrete până în prezent care să ateste că Iranul a fost implicat în situația din Bahrain provocând radicalizarea. În mod evident acest lucru este un risc, și încă un motiv bun pentru a începe un dialog național în Bahrain, cât mai curând posibil, pentru a evita această opțiune.

În ceea ce privește invazia Arabiei in Bahrain, aș dori să subliniez faptul că cele șase state ale Consiliului de Cooperare al Golfului au un acord de securitate colectivă între ele. Prezența forțelor saudite și a altor forțe din Golf în Bahrain a fost solicitată în cadrul acestui acord și au fost furnizate de mai mult de un stat membru al CCG. Aceasta nu este doar un considerent legalist. Trebuie sa luăm dimensiunea regională foarte în serios atunci când evaluăm evoluțiile din această regiune.

În ceea ce privește Yemen, aș dori să subliniez faptul că Uniunea Europeană a suspendat o parte din asistența acordată Yemenului: de exemplu, asistența pentru combaterea terorismului civil. Ne-am gândit că este necesar să avem o abordare diferențiată în acest sens.

Permiteți-mi să vorbesc acum în limba maghiară pentru a răspunde la câteva întrebări care au fost adresate.

(HU) Dl Salafranca a menționat problema privind incertitudinea referitoare la rezultatul tranziției. În această privință, aș dori să subliniez faptul că nu știm care va fi rezultatul primăverii arabe. Nimeni nu știe, și în urmă cu câteva luni nu am știut nici măcar că un astfel de efect de domino ar fi putut fi pus în mișcare. Cu toate acestea, cred că, pentru moment, rezultatul final al acestei primăveri arabe nu este bătut în cuie. Prin urmare, cred, de asemenea, că aceasta va depinde într-o foarte mare măsură de noi. Acesta este modul în care aș vrea să îi răspund dlui Salafranca: rezultatul final al acestei primăveri arabe va depinde într-o foarte mare măsură și de noi.

Consider că propunerile prezentate aici au fost foarte utile și că atât reprezentanții prezenți ai Comisiei, cât și reprezentanții Consiliului și ai Serviciul pentru acțiune externă au salutat călduros toate propunerile prezentate. Suntem în procesul de revizuire a politicii noastre de vecinătate, și toate propunerile care au fost prezentate aici vor fi integrate în revizuirea acestei politici. Prin urmare, cred că este o circumstanță foarte oportunistă faptul că Summitul privind Parteneriatul Estic de la Budapesta, care a fost programat peste câteva săptămâni de acum, nu va avea loc, deoarece în acest fel, vom avea timp să includem propuneri care au fost examinate în cadrul politicii de vecinătate.

Consider că este foarte important ca aceasta politică de vecinătate să fie unitară. Această politică de vecinătate trebuie să acopere dimensiunea estică, în același mod cu cea sudică. Și doar dacă suntem capabili de a crea o politică de vecinătate unitară, coerentă, bine gândită aici, în cadrul Uniunii Europene, putem fi credibili în ochii vecinilor noștri din sud, care acordă o atenție sporită la tot ceea ce spunem. Propunerile prezentate aici, în legătură cu politica de vecinătate – de exemplu, cele ale ultimilor vorbitori, dna Dodds și dl Rübig – au subliniat relațiile civile. Tratamentul prioritar al relațiilor civile, al relațiilor cetățenești, și, mai ales, al relațiilor cu tinerii, se numără printre ideile noastre în ceea ce privește politica de vecinătate.

Crearea de fonduri cu adevărat noi și, dacă este necesar, fonduri de noi magnitudini, trebuie să fie, de asemenea, un element-cheie al acestei revizuiri. În același timp, nu trebuie să uităm că fiecare aspect necesită o abordare individuală. Există țări în care introducerea de sancțiuni sau embargouri asupra armelor sau, în unele cazuri, acțiuni militare, a fost deja inevitabilă. După cum știți, Libia nu este singura țară din vecinătatea noastră sudică unde există o intervenție armată în curs de desfășurare; de câteva zile, există, de asemenea, una în Coasta de Fildeș. Acesta va fi un subiect separat aici în această seară, iar noi trebuie să vorbim despre aceasta.

Cu toate acestea, cred că aceste țări, în care intervenția militară a devenit inevitabilă din cauza războiului civil, nu trebuie confundate cu țările despre care vorbim acum, chiar dacă aceste țări represive, aceste țări autoritare și represive, utilizează, de asemenea, violența. Cu toate acestea, cred că Înaltul Reprezentant a transmis un mesaj foarte puternic către aceste țări în ceea ce privește atitudinea lor față de violență. Și acțiunea militară în sine, care are loc în Libia și Coasta de Fildeș, trebuie să fie un mesaj foarte puternic pentru aceste țări, pentru toate cele trei dintre aceste țări. În ultimele câteva săptămâni, comunitatea europeană și internațională a reușit să formeze o filosofie foarte clară.

„Dreptul de a proteja” și „responsabilitatea de a proteja” sunt principii noi care au fost aplicate recent de către comunitatea internațională, și care trebuie să fie, de asemenea, un semn de avertizare către Yemen, Bahrain și către toată lumea, către toate regimurile autoritare din regiune. Ceea ce are loc acum, intervențiile militare, nu este o analogie cu Irak, ci mai mult cu Rwanda sau Kosovo, unde comunitatea internațională a trebuit să intervină cu scopul de a proteja cetățenii. Cred că un mesaj foarte puternic este transmis de către comunitatea internațională către țări care folosesc violența împotriva cetățenilor lor.

Doamnelor și domnilor, instituția onorabilă, care este Parlamentul European, permiteți-mi să răspund scurt la o serie de propuneri mai specifice. Voi transmite propunerile dvs. unanime și generale pentru a convoca o sesiune specială a Consiliului ONU pentru drepturile omului către Înaltul Reprezentant. Această propunere a fost cu siguranță un element-cheie în dezbaterea de aici, și una care ar trebui să fie luată în considerare. De asemenea, voi transmite Înaltului Reprezentant opinia clară și consensuală cu privire la exporturile de arme care a fost exprimată aici. Cred că este necesar ca noi să fim capabili să stabilim un echilibru adecvat între cooperare și sancțiuni cu privire la aceste trei grupuri de țări.

Este cu siguranță o sarcină specială atunci când vine vorba nu de aplicarea sancțiunilor și de intervențiile militară, ci de cooperare și, dacă este necesar, un anumit grad de sancțiuni cu privire la un grup de țări. Consider, de asemenea, că ceea ce a declarat dna Oomen-Ruijten, și anume că Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să se bazeze în mare măsură pe Turcia atunci când elaborează politica sa cu privire la regiune, este important. Vă mulțumesc foarte mult pentru dezbateri, și vă mulțumesc foarte mult pentru observații, discursuri și întrebări.

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție⁽¹⁾ depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Rezoluția privind situația din Siria, Bahrain și Yemen denunță pe bună dreptate represiunea brutală și criminală a căror victime sunt protestatarii din Siria, precum și cei din Yemen și Bahrain. Liderii acestor trei țări dau ordine să se deschidă focul asupra propriului popor, care în mod legitim cere libertate politică, demnitate umană și echitabilitate socială. Prin această rezoluție, Parlamentul European își exprimă puternic solidaritatea față de cetățenii Bahrainului, Siriei și Yemenului, care dau dovadă de mare curaj în exprimarea aspirațiilor lor în timp ce se confruntă cu forțele guvernamentale, care deschid focul asupra civililor neînarmați.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Pe lângă credința islamică, Siria, Bahrain și Yemen mai au un lucru în comun: un regim autoritar, indiferent dacă liderul este un rege, un președinte sau clanul Assad. În termeni occidentali, acestea sunt, fără îndoială, sisteme nedemocratice. Tendințele revoluționare în creștere, cum ar fi cele din Egipt sau Tunisia, sunt tăiate de la rădăcină, iar democrația și drepturile omului sunt ignorate. În Yemen, de exemplu, 37 % din fetele minore sunt supuse căsătoriilor forțate. Aceasta plasează Yemenul pe locul al doilea în lume, fiind surclasată doar de Somalia. Guvernele acestor trei țări trebuie să demonstreze că lucrează pentru popoarele lor și nu împotriva acestora. Timp de decenii, UE a sprijinit și a atras atenția acestor țări, întrucât acest lucru era în avantajul economic și geopolitic al acesteia. UE ar trebui să lupte mai puternic pentru democrație și drepturile omului și să combată procesul de islamificare radicală în aceste țări.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Deși situația din Siria, Yemen și Bahrain este ceva ce ar trebui să fie soluționat urgent, mi-aș dori să vă atrag atenția asupra situației alarmante din Liban, unde șapte cetățeni ai UE din Estonia sunt ținuți captivi. Aș dori să mulțumesc baronesei Ashton pentru răspunsul său prompt și garanțiile oferite în urmă cu două săptămâni, potrivit cărora problema va fi abordată la cel mai înalt nivel posibil în UE. Am primit acum informația că răpitorii, pretinzând a fi membri ai mișcării „Renașterea și Reforma”, au transmis o notă de răscumpărare obscură prin care afirmă că vor anunța mai târziu cererile lor ulterioare. Se spune că cei șapte cetățeni estonieni sunt în viață. Aș dori să o îndemn pe baroneasa Ashton să se implice în rezolvarea crizei ostaticilor, în calitatea sa de Vicepreședinte al Comisiei și de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Sunt viețile unor europeni în joc, iar acest lucru necesită urgent atenția Serviciului european pentru acțiune externă. Aceasta este o șansă pentru baroneasa Ashton de a demonstra din ce este, de fapt, făcută.