Dichiarazioni di voto scritte

  Luís Paulo Alves (S&D), por escrito. − Voto favoravelmente. Depois da definição de resiliência pela Comissão Europeia, importa que se prepare a melhor forma de um país ou região se adapte ou recupere de uma situação de stresse ou de choque. Importa, nesse domínio, promover a edução do risco de catástrofes (RRC), enquanto um elemento fundamental para a consecução dessa resiliência. Isso deve implicar a análise e a gestão de riscos, tendo em vista reduzir a vulnerabilidade às catástrofes, e englobar atividades que apoiam a preparação, a prevenção e a atenuação a todos os níveis, tanto local, como internacional.

  Marta Andreasen (ECR), in writing. − I voted for the Mitchell report on resilience and disaster-risk reduction (DRR) in developing countries because it focuses on actions to help the most vulnerable, poorest and marginalised populations, which are the most exposed to risks, while on a broader scale targeting fragile and crisis-prone countries. The rapporteur calls for stronger efforts to be made to tackle the inefficient use of EU and Member State funding for DRR particularly with regard to duplication.

  Pino Arlacchi (S&D), in writing. − I support this text which welcomes the Commission’s 2012 Resilience Communication and seeks to ensure that a long-term approach to resilience-building and disaster risk reduction (DRR) is further developed. I believe that the EU should target fragile and crisis-prone countries in its resilience agenda and invest in strengthening local institutions. The aim is to achieve stability and ensure that basic services are provided for vulnerable populations. We should stress that investing in DRR measures is far more cost-effective than funding disaster response after the event.

  Zigmantas Balčytis (S&D), raštu. − Balsavau už šį siūlymą, kurio tikslas – nelaimių rizikos mažinimas besivystančiose šalyse. 1992–2012 m. nuo stichinių nelaimių nukentėjo 64 proc. pasaulio gyventojų. 1,3 mln. žmonių mirė (230,675 iš jų vien Haityje), o padaryta žala siekė 2 trln. JAV dolerių. Nuo 2000 m. kyla 50–65 maisto krizės per metus, dešimtajame dešimtmetyje jų būdavo apie 25–45. Nepaisant to, kad dėl nelaimių patiriami nuostoliai didėja, daugiau kaip 95 proc. humanitarinės pagalbos lėšų tebėra skiriama reagavimo į nelaimes ir atkūrimo po nelaimių priemonėms ir tik mažiau nei 5 proc. – nelaimių rizikos mažinimui. Neseniai buvo pateiktas Komisijos darbinis dokumentas dėl 2013–2020 metų atsparumo didinimo veiksmų plano, skirto šalims, kuriose yra didelė krizių tikimybė. Nelaimių rizikos mažinimas (NRM) yra esminė atsparumo užtikrinimo sąlyga. NRM apima pavojų analizę ir jų valdymą, kuriais siekiama mažinti pažeidžiamumą kilus pavojui ir taip stiprinti atsparumą. Pritariu išdėstytiems siūlymams įtraukti atsparumo priemones į vystymosi ir humanitarinės pagalbos programavimą. ES institucijos ir VN turėtų geriau koordinuoti savo vystymosi ir humanitarinę veiklą. Taip pat svarbu dėti didesnes pastangas siekiant spręsti neveiksmingo lėšų, skirtų NRM ir atsparumo veiksmams, naudojimo ir veiklos bei pastangų dubliavimosi šioje srityje problemas.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea raportului întrucât este și în interesul Uniunii Europene ca statele mai puțin dezvoltate să aibă o reziliență mai mare la crize, indiferent de natura acestora. Chiar dacă este vorba despre state aflate în vecinătatea Uniunii sau în alte zone ale globului, stabilitatea acestora este foarte importantă. Prevenirea sărăciei, a epidemiilor și încurajarea dezvoltării unui sistem educațional performant reprezintă priorități pentru asigurarea unui climat stabil, indiferent de țară. De aceea, coordonarea la nivelul Uniunii Europene a sprijinului financiar pentru atingerea acestor obiective este de dorit. Totodată, implementarea măsurilor în cauză trebuie făcută printr-o implicare puternică a comunităților locale, care cunosc cel mai bine nevoile de finanțare.

  Mara Bizzotto (EFD), per iscritto. − Ho trovato condivisibili le posizioni espresse nella relazione Mitchell che analizza l'approccio dell'UE alla resilienza e la riduzione del rischio di catastrofi nei paesi in via di sviluppo, per questo motivo l'ho sostenuta con il mio voto.

  Philippe Boulland (PPE), par écrit. – J'ai voté pour ce rapport car il invite, dans le cadre d'une approche à long terme de la résilience, à s'attaquer aux causes profondes du risque de catastrophe,à la gestion des dangers en vue de réduire la vulnérabilité aux catastrophes et notamment aux crises alimentaires.Il est toujours plus efficace de s'attaquer aux causes profondes des crises récurrentes que de répondre aux conséquences des crises.Le rapport estime qu'il faut redoubler d'efforts pour résoudre le problème du manque d'efficacité et de coordination dans l'utilisation des fonds consacrés à la réduction des risques de catastrophe et aux activités de résilience.

  Arkadiusz Tomasz Bratkowski (PPE), na piśmie. − Opowiedziałem się za przyjęciem sprawozdania na temat odporności na katastrofy i ograniczenia ryzyka ich występowania w krajach rozwijających się.

Ostatnie tragiczne wydarzenia po przejściu tajfunu na Filipinach pokazują nam jak często jesteśmy dziś świadkami różnego rodzaju kataklizmów naturalnych. Są one wynikiem zachodzących nieodwracalnych zmian klimatycznych, niewłaściwego użytkowania gruntów naturalnych czy też degradacji środowiska naturalnego. W ich wyniku miliony ludzi na świecie zmaga się z problemem głodu i niedożywienia. Dlatego też uważam, że sprawą priorytetową jest podejmowanie działań mających na celu zmniejszenie ryzyka związanego z klęskami żywiołowymi. Należy ciągle pracować nad udoskonalaniem systemów wczesnego ostrzegania, szczególnie w krajach najbardziej zagrożonych na klęski naturalne. Inna metodą prewencji jest wprowadzanie programów oceny ryzyka, finansowanie procedur zapobiegawczych, które są dużo mniej kosztowne niż naprawianie skutków kataklizmu.

Wyrażam nadzieję, iż dzięki wypracowaniu długofalowych analiz przewidywanych zagrożeń, skutecznej współpracy pomiędzy władzami rządowymi, lokalnymi oraz organizacjami pomocy humanitarnej, wspólnie przyczynimy się do zmniejszenia ryzyka klęsk żywiołowych na świecie.

  Lara Comi (PPE), per iscritto. − Secondo alcuni studi condotti dall'Asian Development Bank, un dollaro investito nella riduzione del rischio di catastrofi in un'area soggetta a crisi consente successivamente di risparmiare almeno quattro dollari in costi di soccorso e ricostruzione. Basta questo dato per capire quanto sia importante che le risorse finanziarie destinate agli aiuti allo sviluppo si rivolgano sempre più all'elaborazione di strategie volte al rafforzamento delle capacità di resilienza e di riduzione del rischio di catastrofi. Ho dunque votato a favore di questa proposta di risoluzione in cui si domanda appunto all'UE di riorientare in tal senso i suoi programmi di aiuto allo sviluppo. In un periodo di congiuntura economica difficile, come l'attuale, in cui sempre minori sono le risorse a disposizione per gli aiuti allo sviluppo, ogni sforzo teso ad accrescere l'efficacia di tali aiuti non può che essere accolto favorevolmente.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că investițiile în măsuri de reducere a riscurilor de dezastre înainte de producerea acestora sunt cu mult mai rentabile decât finanțarea răspunsului după producerea unui dezastru, de aceea susțin că o gestionare eficace a răspunsului în caz de dezastre trebuie să ia în considerare stabilirea unui cadru care permite mobilizarea imediată a tuturor resurselor necesare.

  Rachida Dati (PPE), par écrit. – Il est important de prendre en considération l'ampleur des dégâts causés par les catastrophes naturelles et humaines ces dernières années, surtout dans les pays en développement. Grâce à ce texte, nous souhaitons aider les pays en développement à s'adapter plus rapidement face à ces catastrophes. Avec une meilleure coordination et des financements plus ciblés, ce sont également 800 millions d'euros qui pourraient être économisés. Je soutiens notamment l'accent mis sur la lutte contre l'insécurité alimentaire, principale cause de vulnérabilité pendant les crises.

  Edite Estrela (S&D), por escrito. − Votei favoravelmente o relatório sobre Resiliência e redução dos riscos de catástrofe nos países em desenvolvimento, por defender um reforço da coordenação das ações de ajuda humanitária e de ajuda ao desenvolvimento, em particular através da integração de medidas de redução de riscos de catástrofe nos respetivos programas, centradas nas populações mais vulneráveis e nos países mais frágeis, que por norma estão mais expostos aos riscos e aos danos causados pelas catástrofes.

  José Manuel Fernandes (PPE), por escrito. − O relatório elaborado pelo colega Gay Mitchell debruça-se sobre a abordagem da UE em matéria de resiliência e redução dos riscos de catástrofe nos países em desenvolvimento: aprender com as crises de segurança alimentar. Sublinho o texto da comunicação que diz: o reforço da resiliência exige uma abordagem a longo prazo, baseada na atenuação das causas que conduzem a situações de crise e no reforço das capacidades para melhor gerir as incertezas e a mudança no futuro. As catástrofes representam vários prejuízos. Entre 1992 e 2012, 64 % da população mundial foi afetada por catástrofes; 1,3 milhões de pessoas perderam a vida (230 675 das quais só no Haiti) e registaram-se prejuízos no valor de 2 000 biliões de dólares, de acordo com o UNISDR. Estamos usar 95% do financiamento humanitário. Apesar do aumento galopante das perdas resultantes de catástrofes, mais de 95 % do financiamento humanitário continua a ser despendido na resposta às catástrofes e suas consequências, sendo menos de 5 % desembolsado para a redução do risco de catástrofes.

  João Ferreira (GUE/NGL), por escrito. − O relatório considera que a redução de risco de catástrofes é um elemento fundamental para a consecução da resiliência. A análise e gestão de risco, a fim de reduzir a vulnerabilidade a catástrofes; a preparação, a prevenção e a atenuação, tanto a nível local, como a internacional, são indiscutivelmente importantes. O relatório apela à integração de medidas de resiliência tanto na vertente humanitária como na vertente de desenvolvimento de programação, num quadro pós- 2015. As catástrofes são iníquas. Afetam quase sempre quem menos têm, sejam países ou pessoas. Este deve ser, por conseguinte, um domínio importante da cooperação para o desenvolvimento. Os países mais propensos a catástrofes devem ser o agente principal na definição das suas prioridades e estratégias. Neste aspeto concordamos com o relator. O relatório reconhece que a insegurança alimentar e nutricional crónica é uma das mais importantes causas de vulnerabilidade às crises alimentares. Reconhece, não sem falhas, algumas das suas causas. Neste sentido, o relator considera que o Plano de Ação da UE relativo à resiliência deverá resolver as questões relacionadas com a segurança alimentar e a resistência às mudanças climáticas, eliminando práticas não sustentáveis, como dumping de produtos agrícolas e regras comerciais desleais. Em termos genéricos, parece-nos correto.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), písomne − V októbri minulého roku zverejnila Komisia oznámenie, ktorého cieľom je usmerniť prístup Únie k budovaniu odolnosti a znižovaniu zraniteľnosti v rozvojových krajinách. Správa sa zameriava predovšetkým na najchudobnejšie skupiny obyvateľstva, kde existuje vysoké riziko vystavenia nebezpečenstvu. Súčasne sa tiež sústreďuje na krajiny často sužované krízami. K väčšine škôd z katastrof a kríz dochádza predovšetkým v najchudobnejších a najnestabilnejších krajinách. V snahe, v rámci možností, zabrániť vzniku takýchto situácií je dôležité zamerať sa prioritne na základné príčiny rizík a usilovať sa o zníženie rizikových faktorov.

  Elisabetta Gardini (PPE), per iscritto. − Investire prima per non dover pagare, molto di più, poi. Nel mondo, le catastrofi hanno provocato un´enorme perdita di vite umane, oltre a gravi perdite economiche. Stando ai dati dell’Ufficio delle Nazioni Unite (UNISDR) tra il 1992 e il 2012 il 64% della popolazione mondiale è stata colpita da calamità con 1,3 milioni di decessi e danni per un valore di 2 000 miliardi di dollari. I maggiori danni però li subiscono i paesi poveri. E sempre più spesso le popolazioni colpite soffrono, proprio a seguito delle catastrofi, severe crisi alimentari. Dal 2000, infatti, le emergenze alimentari che si verificano ogni anno sono tra 50 e 65, contro le 25-45 degli anni Novanta. Di solito si dice “prevenire è meglio che curare”. E’ vero: investire nella resilienza e in iniziative di riduzione del rischio di catastrofi è più vantaggioso sul piano dei costi. Un euro speso in prevenzione vale 4/7 euro investiti per rispondere alla catastrofe. Ma ciò nonostante il 95% dei finanziamenti è ancora destinato alla risposta alle catastrofi, mentre solo il 5% va in prevenzione. E’ importante cambiare rotta.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Domnule președinte, stimați colegi, dezastrele naturale afectează populația din întreaga lume, 4,4 miliarde de persoane fiind afectate din 1992 până în prezent, conform ONU. Schimbările climatice cauzează evenimente tot mai severe, crescând costurile dezastrelor și creând un număr de alte probleme, cum ar fi sărăcia extremă, insecuritatea alimentara și subnutriția.

Consider că este necesare o mai mare implicare din partea Uniunii Europene în materie de reziliență, care ar trebui să se concentreze în special pe țările mai puțin dezvoltate. Este îngrijorător faptul că reziliența este menționată doar pe scurt în Concluziile Consiliului privind „Agenda generală post-2015”, mai ales ținând cont de faptul că cea mai mare urbanizare în viitor se va petrece în țările cel mai puțin dezvoltate. Abordarea Uniunii pe termen lung privind reziliența ar trebui să vizeze deteriorarea ecosistemului, deoarece o parte din dezastrele naturale ar putea fi împiedicate sau reduse printr-o bună funcționare a acestuia. Vă mulțumesc!

  Véronique Mathieu Houillon (PPE), par écrit. – J’ai voté en faveur du rapport sur la résilience et la réduction des risques de catastrophes dans les pays en développement, qui fait suite à une communication de la Commission européenne. Les crises alimentaires récentes et récurrentes dans la région du Sahel et dans la Corne de l’Afrique montrent que l’Union devrait adopter une approche qui n’a pas seulement pour but de faire face aux situations d’urgence mais également de permettre aux populations exposées de faire face à certains risques récurrents.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), par écrit. – La politique de réduction des risques de catastrophes (RRC) est un élément clé de la résilience soit "la capacité d'une personne physique, d'un ménage, d'une communauté, d'un pays ou d'une région à résister, à s'adapter et à récupérer rapidement à la suite de crises et de chocs". Ce rapport invite l'UE à se concentrer avant tout sur les populations les plus vulnérables, les plus pauvres et les plus marginalisées. Il prend également en compte le changement climatique pour la cohérence des politiques développées et se prononce contre le dumping des produits agricoles. Ces objectifs sont louables. Ce rapport passe néanmoins sous silence la principale cause du développement récent des catastrophes naturelles: le productivisme. Les moyens qu’il préconise pour cette politique de sécurité civile sont d’autant plus inadaptés puisqu’il demande que le secteur privé y joue un rôle renforcé, notamment à travers des Partenariats public/privé. Alors que c'est au contraire les moyens publics des Etats et des collectivités locales qui devraient être renforcés. Au-delà des objectifs louables affichés, je ne peux cautionner une telle privatisation de la sécurité civile, je m’abstiens donc.

  Nuno Melo (PPE), por escrito. − A Comissão definiu a resiliência como a capacidade de uma pessoa, um agregado familiar, uma comunidade, um país ou uma região para enfrentar, adaptar-se e recuperar rapidamente perante situações de stresse ou de choque. O reforço da resiliência e a promoção do desenvolvimento sustentável requerem uma abordagem dirigida a toda a sociedade, que inclua as autoridades locais, as organizações da sociedade civil (OSC), os cidadãos e os parceiros para o desenvolvimento. O presente relatório sublinha a importância de todos os intervenientes no reforço da resiliência, nomeadamente das autoridades locais que são passíveis de desempenhar um papel primordial na coordenação e manutenção de uma plataforma multilateral, com diversas partes interessadas, a fim de promover a resiliência e a redução do risco de catástrofes (RRC) na região afetada.

  Roberta Metsola (PPE), in writing. − Recent and food crises in the Sahel region and in the Horn of Africa have underlined the need to work on a long-term and systematic approach to working on disaster risk reduction of vulnerable countries and populations. The EU development and humanitarian assistance is vital, but it is aimed mainly at coping with emergency situations. This needs to be supplemented with support to populations at risk to withstand, cope with and adapt to repeated natural disasters. I agree with this report as it underlines the importance of investing in measures that are more cost-effective than funding a disaster response after the event.

  Louis Michel (ALDE), par écrit. – Le monde connaîtra de plus en plus de catastrophes naturelles à cause des changements climatiques, de l’augmentation démographique et des pays en conflits. Depuis 1992, 4,4 milliards de personnes ont été touchées par les catastrophes et en 2011 les pertes dues à ces catastrophes s’élèvent à plus de 300 milliards de dollars. Il est important à l’avenir de prévenir au mieux afin de diminuer les pertes.

Je salue dès lors ce rapport qui insiste sur la nécessité de mesures de résilience dans nos politiques d’aides humanitaires et de développement. Nous devons mettre en place des cadres permettant la mobilisation immédiate de toutes les ressources disponibles ce qui permettra une gestion plus efficace des réponses apportées. Il est aussi important de cibler les pays et les populations les plus vulnérables. Nous devrions être la voix de ces populations pour leur permettre de s’adapter. Les gens ne sont pas égaux face aux catastrophes, nous nous devons d’aider les populations les plus démunies.

  Alexander Mirsky (S&D), in writing. − I welcome the Commission’s 2012 Resilience Communication and its objectives, and encourage the Commission to actively pursue the proposals in the Communication and to ensure there is a long-term approach to resilience-building. In favour.

  Andreas Mölzer (NI), schriftlich. − Naturkatastrophen sowie jene Katastrophen, die vom Menschen verursacht werden, kommen immer häufiger vor. Das UN-Büro für Katastrophenvorsorge berichtet, dass im Zeitraum von 1992 bis2012 64 Prozent der Weltbevölkerung von Naturkatastrophen betroffen waren. Dabei kamen 1,3 Millionen Menschen ums Leben und die Gesamtschadensumme betrug rund 2 Billionen US-Dollar. Aus dem Bericht geht hervor, dass 95 Prozent der Finanzmittel für humanitäre Hilfe für Katastrophenbewältigung und deren Nachgang ausgegeben werden. Ich bin der Ansicht, dass es für die betroffenen Regionen und die Opfer der rascheste Weg für gezielte Hilfe ist. Da aus dem Bericht nicht hervorgeht, wie die Unterstützung für Katastrophenprävention genau aussehen soll, bin ich überzeugt, dass die bis dato 5 Prozent, die ausgeschüttet werden, ausreichend sind.

  Younous Omarjee (GUE/NGL), par écrit. – La résilience est définie comme "la capacité d'une personne physique, d'un ménage, d'une communauté, d'un pays ou d'une région à résister, à s'adapter et à récupérer rapidement à la suite de crises et de chocs".

L'objectif du présent rapport est de renforcer la résilience et de réduire la vulnérabilité des pays en développement. La première étape consistera à réduire les risques de catastrophes grâce à des activités de préparation, de prévention et d'atténuation.

J'ai soutenu ce rapport car il soulève une problématique majeure pour les zones en développement souvent victimes de catastrophes ayant des conséquences désastreuses pour les populations locales (séisme de 2010 en Haïti, tempête de 2013 aux Philippines, etc.).

  Antigoni Papadopoulou (S&D), in writing. − The impact of disasters causes major economic loss for governments and the population, as well as an enormous loss of life. Disaster risk reduction (DRR) is an important factor, as it involves analysing and managing hazards so as to reduce vulnerability and build resilience. The EU’s resilience should be focused on the most vulnerable, poorest and marginalised populations. Therefore, local institutions should be strengthened by the Commission. Investment in DRR measures, in advance of disasters, will be more cost-effective than responding after a disaster. Hence, sustainable development and further investment in DRR and resilience strategies are seen as essential, whereby food security and nutrition must be enhanced in the programmes. However, better coordination of efforts and an improvement in Member Statesʼ funding methods is needed for this to work. Greater collaboration with non-EU countries and institutions is necessary for disaster preparedness, response and reconstruction.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), por escrito. − Em outubro de 2012, a Comissão publicou a Comunicação intitulada A abordagem da UE em matéria de resiliência: Aprender com as crises de segurança alimentar, que visa orientar a abordagem da UE para o reforço da resiliência e redução da vulnerabilidade nos países em desenvolvimento, em especial naqueles que estão sujeitos a crises. A Comunicação refere que o reforço da resiliência exige uma abordagem a longo prazo, baseada na atenuação das causas que conduzem a situações de crise e no reforço das capacidades para melhor gerir as incertezas e a mudança no futuro. Esta comunicação foi objeto de seguimento pelo documento de trabalho dos serviços da Comissão intitulado Action Plan for Resilience in Crisis Prone Countries 2013-2020. Votei favoravelmente o presente relatório em que o Parlamento Europeu apela a uma forte integração de medidas de resiliência na programação de ajuda ao desenvolvimento e de ajuda humanitária, reconhece igualmente os reptos colocados pelas alterações climáticas e sublinha que a adaptação às alterações climáticas deve ser levada em linha de conta nas iniciativas em matéria de resiliência.

  Aldo Patriciello (PPE), in writing. − Disasters can lead to a series of consequences such as poverty and food shortage, affecting especially the most vulnerable groups in developing countries. Resilience is an effective measure to minimise the impact of disasters in terms of cost-efficiency. The Asian Development Bank estimates that every dollar invested in disaster risk reduction in a crisis prone area saves at least four dollars in relief and rehabilitation costs in the future. Hence, the European Union should be encouraged to advance resilience and disaster risk reduction (DRR) strategies due to their cost-effectiveness, as Europe is still facing economic difficulties. The report also recognises the challenges of climate change. Therefore, I voted in favour of it.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), in writing. − In favour. In October 2012, the Commission published the communication ‘The EU Approach to Resilience: Learning from Food Security Crises’, which is intended to guide the EU’s approach to building resilience and reducing vulnerability in developing countries, particularly those which are crisis-prone. The communication states that ‘enhancing resilience calls for a long-term approach, based on alleviating the underlying causes to crises, and enhancing capacities to better manage future uncertainty and change’. This communication has been followed up by the Commission’s staff working document ‘Action Plan for Resilience in Crisis Prone Countries 2013-2020’. Disaster Risk Reduction (DRR) is an essential component of resilience. DRR involves analysing and managing hazards to reduce vulnerability to disasters and thereby building resilience. It covers activities which support preparedness, prevention and mitigation from a local to international level.

  Νικόλαος Σαλαβράκος (EFD), γραπτώς. – Υπερψήφισα τη σχετική έκθεση, καθώς βασικό της επίκεντρο είναι οι πλέον ευάλωτοι, φτωχοί και περιθωριοποιημένοι πληθυσμοί με υψηλή έκθεση σε κινδύνους, ενώ σε ευρύτερη κλίμακα στοχοθετούνται οι ευάλωτες και επιρρεπείς σε κρίσεις χώρες. Η πλειονότητα των ζημιών από καταστροφές και κρίσεις προκαλούνται κυρίως στις πλέον φτωχές και ευάλωτες χώρες. Επιπλέον, πολλές χώρες που είναι επιρρεπείς σε κρίσεις έχουν λάβει αμελητέα επίπεδα χρηματοδότησης για την ανάπτυξη της ανθεκτικότητας και τη ΜΚΚ σε σύγκριση με την αντίστοιχη χρηματοδότηση για την αντιμετώπιση καταστάσεων έκτακτης ανάγκης.

  Dubravka Šuica (PPE), napisan. − Unatoč stalnoj potpori i programima europskih zemalja u pokušajima sprječavanja i saniranja nastalih posljedica uvjetovanih klimatskim, gospodarskim i drugim razlozima, u područjima koja su najviše pogođena takvim krizama, a to su Rog Afrike i područje Sahare, daljnji napori su neophodni. Stoga, podržavam u potpunosti ovu inicijativu za stvaranje otpornosti i smanjenje rizika od katastrofa u zemljama u razvoju (DRR). S obzirom da je i Hrvatska pretrpjela katastrofalne posljedice ratnih stradanja, znam koliko je takva pomoć neophodna i važna, stoga je moj glas u potpunosti za provedbu ove inicijative.

Nastavno, kao članica Odbora za zaštitu okoliša i zdravlja ljudi, ističem važnost osvješćivanja ljudi u Europi i suradnju s vladama država zemalja u razvoju kako bi se inicijativa provela u djelovanje. Potrebno je nastaviti podržavati inicijativu za otpornost i održivost zemalja u razvoju, iz razloga što prijedlog ima za cilj kontinuirana ulaganja, za razliku od dosadašnjih kratkoročnih ulaganja u obliku humanitarne pomoći. Relevantno je istaknuti kako je ekonomski isplativije preventivno djelovanje, nego saniranje enormnih posljedica prouzročenih prirodnim katastrofama.

  Kay Swinburne (ECR), in writing. − I voted to support this report which focuses on the EU’s approach to building resilience and reducing disaster risk, particularly in the most vulnerable, poorest and marginalised populations where the exposure to risk is high. This report makes a number of key recommendations including a call for stronger efforts to be made to tackle the inefficient use of EU and Member State funding for disaster risk reduction.

  Marc Tarabella (S&D), par écrit. – Je partage le point de vue du rapporteur. En effet, afin de faire sensiblement progresser l'approche sur la résilience, le rapport invite à une forte intégration des mesures de résilience dans les programmes humanitaires et de développement. Il reconnaît également les défis posés par le changement climatique et souligne que l'adaptation au changement climatique demande de tenir compte des initiatives en matière de résilience et de RRC.

  Nuno Teixeira (PPE), por escrito. − O seguinte relatório apela a uma forte integração de medidas de resiliência nos programas de ajuda ao desenvolvimento e de apoio comunitário. Deste modo, visa reforçar a resiliência e reduzir a vulnerabilidade nos países em desenvolvimento, com especial atenção para aqueles que estão sujeitos a crises. A redução do risco de catástrofes (RRC) é uma componente essencial, pois engloba atividades que apoiam a preparação, prevenção e atenuação a nível local e internacional. Estas catástrofes têm prejuízos económicos avultados para os governos e populações e a RRC apresenta-se aqui como um investimento rentável. Este documento convida-nos a centrar a atenção nas populações mais vulneráveis, pobres e marginalizadas; reforçar a resiliência comunitária e a promoção do desenvolvimento sustentável; e por fim, a criar uma melhor coordenação de esforços entre Estados-Membros, organizações internacionais, instituições públicas – incluindo o Parlamento Europeu, o sector privado, ONG e, por último, a sociedade civil. Votei a favor deste relatório, uma vez que considero importante que seja feito um investimento na RRC e que sejam desenvolvidas mais estratégias e avaliações de risco para os países em desenvolvimento.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru rezoluţia privind abordarea UE în materie de reziliență și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare. În perioade de consolidare financiară există o nevoie semnificativă de a folosi resursele în mod eficace și eficient. În cadrul finanțării pentru reducerea riscului de dezastre o atenție deosebită ar trebui acordată ajutorării persoanelor celor mai vulnerabile.

Solicităm UE, statelor sale membre și guvernelor țărilor partenere să îmbunătățească și să dezvolte strategii pentru reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare prin implementarea unor programe de evaluare a riscului și prin consolidarea sistemelor de alertă timpurie, prin consolidarea gradului de pregătire în situații de dezastre, pentru a avea un răspuns eficient la toate nivelurile și prin sprijinirea unor planuri de dezvoltare durabilă în țările partenere. Totodată, subliniem nevoia de a aborda cauzele care stau la baza insecurității alimentare persistente în anumite regiuni, mai precis accesul redus la servicii de bază corespunzătoare și la educație, sărăcia acută, sprijinul inadecvat pentru agricultura la scară redusă și pentru creșterea animalelor, problemele de acces la terenuri, degradarea mediului, creșterea rapidă a populației, căderea piețelor, declinul producției alimentare pe cap de locuitor și guvernanța defectuoasă.

  Iva Zanicchi (PPE), per iscritto. − Sicuramente la riduzione del rischio di catastrofi è una componente essenziale della resilienza, poiché richiede l'analisi e la gestione dei rischi per la riduzione della vulnerabilità alle catastrofi e la creazione della resilienza.

Investire nella resilienza e in iniziative di riduzione del rischio di catastrofi è inoltre più vantaggioso sul piano dei costi. Secondo le stime della Banca asiatica di sviluppo, un dollaro investito nella riduzione del rischio di catastrofi in un'area soggetta a crisi consente successivamente di risparmiare almeno quattro dollari in costi di soccorso e ricostruzione.

Alla luce dei vincoli imposti ai bilanci nazionali e dell'UE in ragione delle difficoltà economiche e della crescente necessità politica di dimostrare una maggiore efficacia delle spese per lo sviluppo, è necessario assumere dunque un forte impegno per la promozione delle strategie di resilienza e riduzione del rischio di catastrofi in considerazione del loro rapporto costi/benefici.

Per consentire progressi significativi dell'approccio alla resilienza, l'onorevole Mitchell chiede una stretta integrazione delle misure per la resilienza nella programmazione dell'aiuto umanitario e dello sviluppo, riconoscendo inoltre le sfide poste dal cambiamento climatico e ponendo l'accento sulla necessità di tenere conto delle esigenze in termini di adattamento al cambiamento climatico nelle iniziative per la resilienza e la riduzione del rischio di catastrofi.

  Inês Cristina Zuber (GUE/NGL), por escrito. − O relatório considera que a redução de risco de catástrofes é um elemento fundamental para a consecução da resiliência. A análise e gestão de risco, a fim de reduzir a vulnerabilidade a catástrofes; a preparação, a prevenção e a atenuação, tanto a nível local, como a internacional, são indiscutivelmente importantes. O relatório apela à integração de medidas de resiliência tanto na vertente humanitária como na vertente de desenvolvimento de programação, num quadro pós- 2015. O relatório reconhece que a insegurança alimentar e nutricional crónica é uma das mais importantes causas de vulnerabilidade às crises alimentares. Reconhece, não sem falhas, algumas das suas causas. Neste sentido, o relator considera que o Plano de Ação da UE relativo à resiliência deverá resolver as questões relacionadas com a segurança alimentar e a resistência às mudanças climáticas, eliminando práticas não sustentáveis, como dumping de produtos agrícolas e regras comerciais desleais. Estamos de acordo.